Serie nouã aprilie 2010 AmMUUAZLIITCATA E AL~ · PDF filedezvăluie,...

Serie nouãaprilie 2010

4(CVI)36 pagini

9 lei

D i n s u m a r:

Premiile U.C.M.R.Chopin la Ateneul Român

DespărŃiriEurovision

Opera comică pentru copiiPremieră la “C. Tănase”

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEAAm

În imagine: Mihaela Stănculescu-Vosganiancâştigătoare a Premiului UCMR la secŃia simfonică

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2010

Editorial

Muzică şi viaţăLiviu DĂNCEANU

Muzica şi viaţa nu sunt câtuşi depuţin ostile una alteia, între ele nu secască falii semnificative, ci numeroasepârleazuri, chiar dacă uneori ele parfragile. Există, e-adevărat, tentaţia de aconfunda omul şi opera, o ispită demulte ori netrebnică şi falacioasă.Dimpotrivă, ispita de a confruntarealitatea sonoră cu realitateaînconjurătoare este, cel puţin în ziua deazi, un act necesar şi salutar, dacă nuchiar o virtute care, date fiindcircumstanţele actuale, izvorăşte dincurajul mărturisirii. Nu întotdeaunamuzica este un produs al vieţii; viaţaînsăşi e o consecinţă şi o componentă aunei modalităţi de fiinţare sonoră.Pedagogia muzicală, ca şi orice pedagogie existenţială, nutrebuie să predea un sistem (de organizare), ci o libertate (demişcare). Discipolul, dăruit cu minte şi judecată (Urteilskraft),nu vine la maestru să ia notiţe, să buchisească partituri orivolume de muzicologie, ci să-şi limpezească gândurile şi să-şiuzurpe ignoranţa. Însăşi educaţia muzicală, prin excelenţăvocaţională, aidoma educaţiei generale, presupune două faze:ucenicia şi călătoria. Ucenicia (şcoala) se cade a fi organizareaforţei de invenţie (or nu un creuzet în care pui copilul ca pe unaluat la dospit şi pe care învăţătura îl rumeneşte, iar părinţiişi-l iau înapoi gata copt). Călătoria (viaţa) primeneşte, aţâţă,dezvăluie, înţelepţeşte şi creează o stare de spirit deschisă,receptivă. Ne ieşirea în lume poate fi considerată ca o lipsăgravă, ca un soi de infirmitate, o dovadă de neîmplinire, de cenu, chiar de eşec. Mai ales că în acest caz ne ieşirea esinonimă cu ne intrarea. Călătoria devine astfel mai puţin un luxori o fantezie, şi mai mult o necesitate asumată. Aşa cum neasumăm, bunăoară, codurile unui comportament existenţial şiregulile unei conduite creatoare. Dar, dacă de primele normene ţinem cu străşnicie şi, uneori, cu dificultate, de canoanelemuzicale un artist autentic tinde să se elibereze nu spre a sesălbătici, ci pentru a edulcora sălbăticia unei ordini infailibile. Înviaţă, Calea, Adevărul se exprimă ireductibil prin unicitate,definind biruinţa, împlinirea. O creaţie muzicală însă, oricât arsta sub semnul desăvârşirii, tot înfrângere e la o adică,deoarece stă sub semnul limitării şi renunţării: mă rezum la osingură variantă, optez pentru una dintre infinitele paradigmeposibile. Selecţia operează de cele mai multe ori crud,implacabil. Totodată însă ea ne face responsabili. Viaţa şimuzica nu pot fi trăite prin reprezentanţi, pentru că ele suntimplicările noastre nemijlocite în treburile cetăţii ca scopesenţial al devenirii personale. Persoana e opusă individului şimassei. Din nefericire, lumea în viteză de astăzi omite tot maifrecvent existenţa persoanei, exacerbând prezenţa individuluişi a massei, uitându-se mult prea uşor că deplina existenţă, caşi marea muzică e, neîndoios, personalizată. Creaţia muzicală,

DIN SUMAR

Premiile Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România 2-4

Balet la Sibiu 6Muzica lui Aurel Stroe 7Liturghier inedit 8Chopin la Ateneul Român 9Despărţiri 10-11

Concerte sub... lupă 12-13

Vox Maris 14

Universitaria 15-16

Punctul pe jazz 18-19

Eurovision 20-21

Şlagăre la “Tănase” 22-23

Calendar muzical - aprilie 26Mircea Florian 27Flash intern 30Opera comică pentru copii 33

Discuri 34-35

de pildă, e un personaj complex;la fel ascultătorul şi, nu maipuţin, actul receptării. Audiţia ecalea prin care publicul-persoană stă la taifas cucompozitorul-persoană. De aicidulceaţa extraordinară şi unică aspectacolului sonor: aceastărelaţie de tip eu-tu dintreemiţător şi receptor – cel dinurmă ne confruntându-se cu oentitate abstractă, cu un Totnenumit şi anonim, ci se află înfaţa unui personaj căruia i sepoate adresa nemijlocit într-oatmosferă de intimitate,încredere şi revărsare de sine.Iar mesajul pe care autorul îltrimite în eter nu se va pierdeprintre infinituri şi abstracţiuni oripure idei, ci va fi recepţionat deo Persoană. E un fel de a pune

simţul eroic mai presus de simpla inteligenţă şiîndemânare ori reţeta ideală prin care persoananutreşte personalitatea, ajungându-se la aceaindividualitate ce refuză topirea în colectiv. Viaţaşi muzica invită la a fi durate cu personalitate. Şinu cred că e frumos să le refuzăm invitaţia.

2

Laureaţi


PREMIILEUniunii

Compozitorilorşi Muzicologilor din România pe

anul 2009PREMIUL PENTRU LUCRĂRI

CONCERTANTE

Mihaela Vosganian - Ciacconacon canone

pentru vioarã, orchestră şi suneteprocesate

PREMIUL PENTRU LUCRÃRICAMERALE

Livia TeodorescuChanson d´automne – lied pe

versuri de Paul VerlaineS´amor non e - lied, sonet

Petrarca

PREMIUL PENTRU LUCRĂRIELECTRONICE

Ulpiu VladPrin sunetele privirii

pentru violoncel şi bandă

PREMIU SUCURSALEI CLUJEde Terenyi

Mahabharata - mono-operă

PREMIUL PENTRU CREAŢIA UNUIAUTOR DIN DIASPORA

Costin Miereanu- Simfonia a III-a pentru cor şi

orchestră - Concert pentru vioară şi

orchestră

Mihaela Vosganian

Livia Teodorescu

Ulpiu Vlad

Ede Terenyi Felicia Donceanu

Irina Odăgescu

Constantin Andreoiu

Costin Miereanu

3

Laureaţi


PREMIUL PENTRU MUZICÃ DE FANFARĂ

Constantin AndreoiuTriptic Simfonic

PREMIUL PENTRU LUCRARE CORALĂ AMPLĂ

Irina OdăgescuTimpul pământului

– simfonie corală pentru cor mixt,recitator şi percuţie, versuri

Octavian Goga

PREMIUL PENTRU MINIATURĂ CORALĂ

Felicia Donceanu – PotentissimoDio – imn pentru cor mixt a cappella,

versuri Petru Cercel (sec.XVI)

PREMIUL PENTRU MUZICĂ UŞOARĂ

Cornel Fugaru

Mi-e dor - versuri Mirela Fugaru

PREMIUL PENTRU MUZICĂ DE JAZZDan Ştefănică

Cântec de leagăn, Păduretropicală, Madeira

PREMIUL PENTRU SPECTACOL MUZICAL

Viorel Gavrilă Bonsoir Paris - cabaret muzical, text

Mala Bărbulescu

PREMIUL PENTRU ISTORIOGRAFIE

Constantin Tufan Stan- György Kurtág. Reîntoarcerea la

matricea spirituală - Victor Vlad Delamarina şi familia

sa. Contribuţii biografice

Cornel Fugaru

Dan Ştefănică

Viorel Gavrilă

Constantin Tufan Stan

Ilarion Ionescu-Galaţi

Dan Buciu

Daniela Caraman

Florin Bucescu

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2010

LaureaţiPREMIUL PENTRU BIZANTINOLOGIE

Florin Bucescu – Cântarea psaltică în manuscriselemoldoveneşti din sec. XIX. Ghidul manuscriselor

psaltice - Moldova, sec. XIX”

PREMIUL PENTRU PUBLICISTICĂ

Daniela Caraman Fotea

PREMIUL PENTRU CREAŢIE DIDACTICĂ

Dan Buciu - Muzicanţii din Bremenpoveste muzicală pentru recitator şi pian la patru mâini

PREMIUL PENTRU ACTIVITATEA DIRIJORALĂ

Ilarion Ionescu-Galaţi

PREMIUL PENTRU MAESTRU AL ARTEI DIRIJORAL-CORALE

Cornel Groza

PREMIU PENTRU ARTĂ INTERPRETATIVĂ

Aurelian Octav Popa

PREMIUL PENTRUFORMAŢIE CAMERALĂ

Ansamblul „Ars Nova”din Cluj,

dirijor Cornel Ţăranu

PREMIUL PENTRUPROPAGAREA MUZICII

ROMÂNEŞTI PESTE HOTARE

Violeta Dinescu

MARELE PREMIU -VASILE

TOMESCU

Cornel Groza

Aurelian Octav Popa

Cornel Ţăranu

Violeta Dinescu Vasile Tomescu

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2010

Concerte sub... lupă

Dumitru Capoianu şiVariaţiunile sale

Petre CODREANU

Una dintre căile care duc spre o (mai) bunăcunoaştere, promovare şi apreciere a muziciiromâneşti este preluarea acesteia în repertoriulinterpreţilor străini. La început un act convenţional,acesta se impune (evident, dacă are valoare intrinsecăşi răspunde aşteptărilor – deseori curiozităţii – şicorespunde preferinţelor publicului internaţional).Includerea piesei româneşti într-un program atractivjoacă, de asemenea, un rol important. Să luăm, deexemplu, concertele din 11/12 martie ale Filarmonicii

„George Enescu”. Programul a fost dirijat de RonaldZollman, solist a fost Dominique Merlet, ambiicunoscuţi şi îndrăgiţi de publicul Ateneului Român. Cepoate fi mai tentant decât Patetica ceaikovskiană şiConcertul schumanian pentru pian, cu premisa uneiinterpretări cu mult deasupra mediei (puneţi, vă rog,semnul întrebării) Piesa românească a fost aceea aunui muzician consacrat de decenii – Variaţiunicinematografice pentru orchestră mare. Ca toatămuzica scrisă de Dumitru Capoianu – de la debutpână la cea din urmă încredinţată execuţiei publice; dela cea pentru film sau teatru, pentru ansambluriinstrumentale sau vocale (mari ori mici), pentruformaţii clasice sau cu utilizarea tehnicilor electroniceaudio – şi Variaţiunile stau mărturie a talentului, culturiiprofesionale şi măiestriei compozitorului, mereu egalcu el însuşi şi, totuşi, mereu cu aspecte felurite alemodului de modelare a materiei sonore. Deşi vechi depeste patru decenii, Variaţiunile au aceeaşi nefanatăprospeţime – în invenţia melodică, în diversitateaarmonică, în soliditatea arhitectonică şi în fanteziacoloritului orchestral. Ronald Zollman a luat cunoştinţăde substanţa lucrării şi i-a pătruns textura, redând-o cusuculenţă şi strălucire. Nu ştim dacă o va programa înconcertele pe care le va dirija frecvent prin patrucontinente, dar nu ne îndoim că în memoria sa rămânesuccesul de la Bucureşti şi convingerea că muzicanoastră nu e mai prejos decât suratele ei europene.

Profităm de această ocazie pentru a marca,cu o nedreaptă şi, sperăm, iertată întârziere, şiintrarea maestrului Capoianu în “clubulpatriarhilor”, odată cu schimbarea prefixului. Dintoamna trecută compozitorul a trecut pragul a 80de ani de viaţă, marcaţi de reuşite, de împliniri, desuccese, ani în care ne-a bucurat cu şăgălnicia sa,cu verva sa spirituală, iar intransigenţa şi pasiuneasa ne-au fost, nu odată, exemplu. La mulţi ani! (n. red.)

Un nou volumdespre ChopinPetre CODREANU

Lumea muzicală celebrează înacest an bicentenarul naşterii lui FrédéricChopin. Marele romantic şi inegalabilulpoet al pianului (cum a fost denumit cuîndreptăţire) are o cotă dintre cele maiînalte pe piaţa vieţii culturale; muzica luirăsună pretutindeni şi constant şi în afaraocaziilor festive, pentru că are substanţă,originalitate şi rafinament. Pentru amarca evenimentul (22 februarie sau 1martie – pentru public nu este atât deimportantă data adevărată a ivirii lui pelume), muzica chopiniană este prezentăîn programe de concert sau recital, esteobiect al dezbaterii în mediileprofesionale. Şi este, deopotrivă, obiectde cercetare muzicologică. În aceastăordine de idei este de semnalat apariţia

(şi lansarea, la Bucureşti – laUniversitatea Naţională de Muzică – şi laPloieşti – la Muzeul Memorial ”PaulConstantinescu”) volumului La pian cuFrédéric Chopin de Carmen Manea.Autoarea este o pianistă cu o cunoscutăşi apreciată prezenţă concertistică şi o lafel de solidă carieră pedagogicăuniversitară. Volumul, consistentcantitativ (326 de pagini) şi calitativ, estescos în excelente condiţii grafice şi într-oţinută modernă exemplară de EdituraUniversităţii Naţionale de MuzicăBucureşti. Coperta este semnată deMihai Cosma (muzicolog consacrat încăde la primele-i scrieri, dar şi fotografîmpătimit al evenimentelor şipersonalităţilor muzicale). Carteaprezintă interes atât pentru profesionişti(prin analizele pertinente ale creaţiei), câtşi pentru publicul meloman, datorităbogăţiei de informaţii şi limbajului clar,fără excese terminologice despecialitate. Secţiunile mari sunt:Frédéric Chopin – o viaţă dăruită muzicii;Sonatele pentru pian; Lucrărileconcertante ale lui Frédéric Chopin;

Capodopere pianistice chopiniene;Epilog. Cea din urmă cuprinde – întrealtele – subcapitole interesante, cuvaloroase aspecte inedite, contribuţiepersonală demnă de apreciat a autoarei:Reverberaţii chopiniene în creaţiile altorcompozitori; Transcripţiile unor creaţiichopiniene; Creaţii româneşti careamintesc genurile muzicale chopiniene;În fine, cuprinzătoarea bibliografie neînvederează strădaniile autorilor românicare s-au aplecat asupra vieţii şi creaţieimarelui muzician polonez: TheodorBălan, Lavinia Coman, Nina Vieru, dar şia altora care au abordat problemetangente cu subiectul (George Bălan,Ada Brumaru, Emanoil Ciomac, GrigoreConstantinescu, Octavian Lazăr Cosma,Liviu Dănceanu, Dan Dediu, CellaDelavrancea, Alexandru Leahu,Gheorghe Merişescu, Valentina Sandu-Dediu, Ioana Ştefănescu, la care s-arputea adăuga literaţi, esteticieni, istorici,filozofi). Întru totul, o carte de căpătâi,adusă la zi, utilă oricui este interesat degenerosul subiect.


Balet

La Sibiu: Noaptea Walpurgiei(şi) o Gală de balet

Doina MOGA

Faptul că în acestmoment confuz şidescurajant al vieţii publiceromâneşti Teatrul de Baletdin Sibiu dă o discretă darfermă lecţie deprofesionalism, altruism şisens al istoriei este benefic,iar talentul şi pasiuneacomponenţilor lui ocupădeja un important loc încartea de vizită a oraşului.De aceea, la fiecarespectacol al lui, fie că eclasic, modern sau cu tentăfolclorică, vin cu crescândăplăcere, mai ales că, fărăexagerare, este singurulteatru, la ora actuală, undeodată cu ridicarea cortineidispare orice urmă dedisconfort, lăsând loc dorinţei ca durata lui să fie mai lungă.Aşa s-a întâmplat şi acum, pe 4 martie, când am urmărit subun titlu – cam banal – Gală de balet, o fermecătoare seară,structurată pe două părţi distincte, cu piese de recital dinrepertoriul baletelor celebre sau mai puţin cunoscute (parteaI) şi o premieră (în partea a II-a). Deştept gândit, spectacolula oferit fiecărui membru al companiei prilejul de a semanifesta solistic, de a-şi arăta evoluţia şi de a câştigaexperienţă scenică, fani şi aplauze, ceea ce din start ne aratăgrija, respectul şi responsabilitatea pe care tandemul director– regizor Ovidiu Dragoman, respectiv Valentin Barteş îl aupentru aceşti tineri, motivaţi astfel la rândul lor să răspundătot cu respect şi profesionalism. Toţi au fost buni. Mi-auplăcut chiar şi stângăciile lor, parate cu dibăcie, ceea ce afăcut ca experienţa şi notorietatea celor doi invitaţi speciali,

Ovidiu Matei Iancu şi Adina Tudor să nu umbrească dăruirea,devotamentul şi bucuria lor de a dansa. Fiecare s-a remarcatprin ce are mai particular: siguranţă în poante şi tehnică(Laura Cristea), prezenţă scenică şi o linie frumoasă abraţelor (Alexandra Nicoară Rus), viteză şi nerv (IsabelaBuluca, Takahiro Tsubo şi Claudiu Buldan), eleganţă şiplutire (Andreea Jura) etc. Foarte frumoasă coregrafia luiKaren Savage, care a adus un suflu nou prin simplitate,acurateţe şi ritm calibrat, fericit şi duios reliefate de Jelena deBroeck, Annika Parvianeinen şi Aleisha Gardner. Dar în moddeosebit mi-a reţinut atenţia premiera din partea a II-a. Şiesenţă şi sugestie şi tehnică şi expresivitate şi nuanţă şi foc,

Noaptea Walpurgiei esteun balet surprinzător,relevant şi coerent, cu oasimetrie deja specificăcoregrafului. Este într-ocontinuă mişcare, fărăaglomerări şi fără goluri,imaginativ, cald şicaptivant. Dacă s-ar facestop-cadruri din fiecaresecvenţă a lui, ar ieşi ointeresantă expoziţie detablouri renascentiste, dincare transpare bun gust,fineţe, multă viaţă şienergie calmă benefică, înciuda fragmentului dinbinecunoscutul subiectfaustian. Interpreţii au fostimpecabili în evoluţia lorexpresivă şi au rezonat la

acelaşi diapazon cu partitura originală coregrafică a luiValentin Barteş, dezvăluind spectatorilor o largă gamă destări sufleteşti, îmbrăţişată de cea complexă a vocabularuluidansant. Vedeta incontestabilă a premierei, ca şi a Teatrului,de altfel, Reina Amakasu a uimit din nou prin gingăşie,feminitate, drăgălăşenie, tehnică şi siguranţă, iar viteza,mobilitatea şi ingeniozitatea mişcărilor cuplului ValentinBarteş-Isabela Buluca şi prezenţa scenică ce câştigă înprestanţă cu fiecare apariţie a lui Dan Haja întregesc tabloul.Cât despre costume, ce să mai spun, sunt semnate deaceeaşi Carmen Siminie, care surprinde prin compoziţie,nuanţe şi un design perfect încadrat în epocă. RevăzândTeatrul de Balet din Sibiu cu al lor spectacol, pot afirma cătalentul, dar mai ales pasiunea lor pentru dans, într-un oraşdemn, este o bună carte de vizită pentru România anului2010.

O enciclopedie amuzicii lăutăreşti

Lava BRATU

Într-o lume a îndepărtării defrumuseţea vieţii de zi cu zi, Viorel Cosmasemnează impozantul volum Bucureşti,citadela seculară a lăutarilor români(1550-1950), o mărturie despre farmeculpierdut al muzicii lăutăreşti de altădată,despre un spaţiu pitoresc şi oameni careştiu să trăiască plenar. Apărută la FundaţiaCulturală Gheorghe Marin Speteanu,lucrarea se adresează muzicologilor, dar şipublicului larg. A fost lansată în cadrulmanifestării Bucureşti 500 - susţinută laMuzeul de Istorie al Municipiului Bucureştişi premiată (în februarie 2010) de revistaMagazin istoric, în cadrul unei festivităţiorganizată sub egida Băncii Naţionale aRomâniei.

Volumul are aproape 600 depagini şi se prezintă cititorului cu eleganţă.Aerul retro pe care îl respiră patina

coperţilor, cele 265 de reproduceri plasateîn desfăşurarea textului şi atenţia acordatăde autor legendelor sunt elementeleilustrative de prim contact, careimpresionează în mod plăcut. Grija pentruclaritate reiese şi din titlurile celor nouăcapitole, astfel formulate încât să conturezeo imagine asupra conţinutului chiar de lasimpla lor parcurgere.

Pe lângă corpus-ul propriu-zis,lucrarea mai cuprinde o prefaţă şi un epilogscrise de autor, anexele, bibliografia, şipostfaţa editorului.

Odată identificate, subiecteleîncep să deruleze ample cronologii şitematici. O întreagă lume – cu evenimente,personaje şi zeitgeist-ul său cultural – seînfăţişează ochilor minţii, asemeni unui film.Un film despre care Viorel Cosma spune că„mi-a dat o bucurie excepţională, pentru căam trăit şi m-am transpus exact în vremearespectivă” (interviu acordat autoarei). Larândul său, cititorul rămâne cu impresia decarte scrisă empatic, cu căldura iubitoruluide oameni talentaţi şi autentici.

În această poveste a lăutarilorbucureşteni din toate timpurile întâlnimfiguri din trecutul îndepărtat (vorbim de

secole) şi mediu îndepărtat (zeci de ani),istoria oprindu-se, dureros, la moarteaMariei Tănase. Trimiterile ocazionaledincolo de această dată sunt întunecate.Capitolul patru, al cântecelor de lume şi almanelei, vorbeşte în finalul său despre„libertatea de expresie intervenită după1990”, despre „spiritul comercial al unorimpresari” şi despre teama de “manelizare”a culturii româneşti.

Tangenţial, apar şi referiri la„vecinii” din Moldova, Ardeal sau din Banat.Lăutarii bucureşteni sunt urmaţi şi îndrumurile dintr-o ţară în alta, la curţileeuropene sau reprezentând România laexpoziţiile internaţionale de pe mapamond,în elegantele restaurante ale societăţiimondene europene sau chiar în marile sălide concert ale lumii. Numeroasele aspecteapărute pe parcurs sunt ţinute sub controlde vigilenţa muzicologului care urmăreşte,asemeni unui detectiv, legitateafenomenului lăutăresc, cu rolul său înanimarea vieţii sociale, în stabilirea relaţiilorcu lumea muzicală internaţională şi înrăspândirea cântecului românesc.

În paralel, se desfăşoară viaţapersonajelor istorice ale vremii, precum şi


Muzica românească

Cenaclurile SNR-SIMC: Muzica

lui Aurel Stroe“Dorul de cer”

Petruţa MĂNIUŢ

În seara zilei de 22 februarie 2010 s-au reluatcenaclurile SNR-SIMC unde am fost invitată, alături demuzicologul Octavia Dinulescu, să susţinem o conferinţădespre muzica celui care ne-a onorat preocupările analitice:Aurel Stroe, plecat dintre noi acum aproape un an şijumătate. Compozitorul Sorin Lerescu a avut iniţiativa, alăturide colectivul de conducere al SNR-SIMC, de a pune învaloare muzica contemporană şi prin aceste demersurimuzicologice.

Octavia Dinulescu a optat pentru prezentarea unorcoordonate legate de teoriile care au alimentat creaţiamarelui muzician român, cu binecunoscuta ei competenţă şiprecizie în acest domeniu. Într-un demers complementar, euam avut privilegiul subiectivităţii pentru că – fără a măîndepărta de muzica sa, am încercat să surprind în câtevacuvinte efemere sufletul domniei sale, aşa cum am avutocazia să îl cunosc în ultimii săi 15 ani de viaţă. Sufletul unuiartist este la fel de important ca şi muzica sa, pentru că artanu face decât să reflecte aceste resurse interioare care devincreatoare.

Mi l-am amintit pe Aurel Stroe aşa cum l-am văzutadeseori: cea mai mare bucurie era să îi dăruieşti câtevaminute pentru a asculta împreună, în tăcere, o capodoperă.Împărtăşea tăcerile ca nimeni altul, mai mult decât noi, carevehiculăm atât de inutil cuvinte. Nu aştepta recunoştinţă şiera fericit pentru bucuria celuilalt: l-am văzut admirând acolounde alţii pierduseră capacitatea de a admira - o jertfă în ziuade azi. A admira înseamnă a dărui din tine, a te pune pe tineîn umbra celui pe care îl admiri, a-l preţui mai mult decât petine însuţi. L-am văzut scriind câteva sunete în cele maiinspirate zile, având privirea sclipind de bucurie atunci cândacestea îl mulţumeau: îl mulţumeau întotdeauna dacă lescria. L-am văzut bucurându-se de muzică cu simplitateaunui copil şi devenind dintr-o dată foarte complicat atunci

când sonda adâncurile ontologice ale fiinţei alături deParmenide şi alţi mari gânditori.

L-am văzut având puterea de a nu învinui pe nimeniatunci când era marginalizat, uitat, invidiat – aceasta nu sepoate spune decât despre sfinţi... L-am văzut având dorul dea împărtăşi idei, dorul de comunicare şi comuniune de carenu a prea avut parte în ţară. L-am văzut pe omul care a avutcurajul de a fi om, mai mult decât profesor: întotdeaunaîntreba despre noi, despre destinul iubirilor noastre, abia apoidevenind compozitorul preocupat de evoluţia noastrămuzicală. L-am văzut interesat de viaţa noastră, la fel de multca de cariera noastră. Mă întreba întotdeauna ce scriu aşacum poate nu m-a întrebat niciunul din profesorii mei direcţi.

Aurel Stroe era omul care nu se lăuda cu nimic, omulcare nu vorbea ore în şir despre ceea ce gândise într-o

lucrare proprie; nu-şipierdea vremea cu vorbe,mergea direct la esenţă, laontologie. Era profesorulexigent care era capabil săse bucure de reuşitastudenţilor lui mai mult cade propriile sale succese.Era marele artist completlipsit de orgolii: o raritatede-a dreptul enesciană. Eraomul accesibil pentru oricediscuţie, pentru oriceîntrebare, un om la care seputea ajunge întotdeauna,un om care nu trebuiacăutat o veşnicie pentru aoferi un sfat sau o bucurie.Aurel Stroe era cel care, înpuţinele seri liniştite, admiraapusul de soare de dupăcrestele Caraimanului, cu

melancolia nerostită că ar putea mereu să fie ultima dată;avea nostalgia urcării muntelui ca urcare a propriului sine, cadescoperire de sine. Nu l-am cunoscut urcând înălţimileBucegilor, dar l-am văzut – rar, dar plenar – exprimându-şi dorul de cer.

Aurel Stroe era acel compozitor care se raporta laalţii, care nu se considera „începătorul lumii”: un marecreator, cu un simţ puternic personal în veacul imitaţiilor şi alepigonilor marilor idei. A plecat dintre noi cu discreţie, dorindsă ajungă din nou în ţară; a plecat urmând modelul acelei„melodii ascensionale” dintr-unul din concertele sale:plecarea ca retragere smerită în veşnicie...

viaţa boemei artistice a Bucureştiului ante-şi interbelic. Nu sunt uitate personajeleexcentrice şi legendele urbane, picanteriileşi curiozităţile, obiceiurile şi detaliilegastronomice sau vestimentare, specificevremii şi „peisajului uman”. La loc de cinstestau „depoziţiile” cronicarilor muzicali,interpreţii şi directorii de trupe, textierii şicompozitorii timpului, precum şi procesulîntrepătrunderii muzicii lăutăreşti cu muzica„de autor”.

Cu interes maxim se citesc paginiledespre performanţele artistice ale lăutarilorbucureşteni şi dovezile de admiraţie dinpartea confraţilor din muzica „clasică”, uimiţişi fermecaţi de „celebrele dinastii demuzicanţi” români. Descoperim poveştifabuloase, legături neaşteptate, întâmplărianecdotice şi nume extraordinare!

Observăm apoi că întreagaconstrucţie, cu rigoarea sa ştiinţifică, esteascunsă în spatele povestitorului cu „sare şipiper” şi a lexicului său, adaptat la caracterulsubiectului. Prezenţa muzicologului - cuapel la acurateţe (pronunţând sentinţe,întărind deducţii sau subminândpresupuneri) - se face simţită prin

comentarea documentelor, prin diverseconexiuni şi asocieri, dar discret şi cu grijade a nu-şi pierde cititorii prin încrengăturilecomplicatei istorii a lăutarilor bucureşteni.

De asemenea, persoana întâisingular şi amintirile creează copioase oazede memorialistică. Citez, de pildă, un micfragment din episodul care evocă latura depedagog a naistului Fănică Luca: „În pragulcolapsului catedrei de nai, profesorul s-aurcat în tren, a coborât în gară la Titu, deacolo a pornit pe cărările tinereţii spreGăeşti şi s-a întors la Bucureşti cu vreo 10-12 copii de ţărani. I-a dus pe toţi la frizer, i-atuns chilug, apoi a plecat cu ei la unmagazin universal din Piaţa Unirii, i-aîmbrăcat uniform - în costume nou-nouţe - şii-a încălţat cu pantofi după mărimeapiciorului fiecăruia. A doua zi, dimineaţa, înpauza dintre două ore de curs (aveamclasele alăturate), m-a chemat să-miprezinte… “elementele” aspirante la glorianaiului românesc”.

Cum a ajuns maestrul ViorelCosma în lumea lăutarilor? „Când s-auînfiinţat şcolile de stat de nivel mediu şi

m-au chemat să fiu profesor la Liceul deMuzică nr. 1, să predau istoria muzicii, s-ahotărât să se facă şi trei clase de muzicăpopulară, cu Maria Tănase, la cantopopular, Fănică Luca, la nai şi Pantazi, laţambal. Am intrat în legătură cu ei, am statmult de vorbă şi am văzut că oameniiaceştia merită toată atenţia. Când amînceput cercetarea, m-a ajutat foarte multMaria Tănase. Maria m-a băgat în guralăutarilor!”

Pornind de la această şansă de a-icunoaşte „în priză directă”, condeiul luiViorel Cosma a scris cu dragoste, cupreţuire, cu umor. Astfel au început cele 52de episoade săptămânale despre GrigoraşDinicu („de prin ’58 până în ’62”), au apărutFiguri de lăutari (1960), apoi Lăutari de ierişi de azi (1996) şi un ciclu radiofonic bilunar,de peste un deceniu. Volumul Bucureşti,citadela seculară a lăutarilor români (1550 -1950) este, aşadar, lucrarea careîncununează cercetarea în domeniu aautorului, reprezentând pentrumuzicolologia românească o enciclopedie afenomenului lăutăresc.


Recenzii

UN LITURGHIERPSALTIC INEDIT

Gheorghe NEACŞU

Întotdeauna cercetătorii de specialitate au fost atraşi dedorinţa găsirii celor mai pertinente argumente în vederea punerii înlumină a patrimoniului de cultură sacră bizantină, cu siguranţănecunoscut la adevărata dimensiune pe care o reprezintă.

Spre bucuria noastră, a românilor, avem privilegiul de a fiînconjuraţi de importante personalităţi ale vieţii spirituale,bizantinologi renumiţi pe plan naţional şi internaţional, care auextins în ultima vreme, în cercetările lor, investigaţiile spiritualităţiiromâneşti şi spre zone din afara graniţelor ţării, acolo unde şi-audesfăşurat activitatea reprezentanţi de seamă ai culturii creştine, înlimba greacă şi română..

Din acest punct de vedere, unul din cele mai importantelocuri îl ocupă Muntele Athos, considerat o „republică monahalămultinaţională”, la a cărei înflorire au contribuit în mod substanţialromânii, pe de o parte - prin voievozii care s-au dorit a ficontinuatorii protectori asemenea bazileilor bizantini, pe de altăparte - prin reprezentanţi ai spiritualităţii ortodoxe, care au sporittezaurul de spiritualitate creştină. Dintre aceştia din urmă, alături deSfântul Nifon, Gavriil Protul, Iovaşcu Vlahul,Clement Grădişteanu, amintim la loc defrunte pe Nectarie Vlahul, psalt românrecunoscut unanim în lumea athonită ca„protopsalt al protopsaltilor” sau „ al doileaCucuzel”, din păcate multă vreme ignorat înbizantinologia românească.

Confundat multă vreme cu alţireprezentanţi ai vieţii monahale româneşti,contemporani cu el ( Nectarie – al doileactitor al Schitului românesc Prodromul sauNectarie Frimu) personalitatea luiinterpretativă, creatoare şi de dascăl deexcepţie se cere a fi repusă în drepturilelegitime, chiar dacă acesta a intrat de multăvreme în anonimat. Ar fi nedrept să rămânănecunoscută personalitatea lui NectarieVlahul a cărui creaţie risipită în fondurideosebit de bogate ale mănăstirilor athonitepoate alcătui aproximativ zece volumedistincte, după cum mărturiseşte cunoscutulbizantinolog Vasile Vasile în cuvântulintroductiv al antologiei „Cântări ale SfinteiLiturghii” pe care o prezentăm în cele ceurmează.

Această antologie a lui Nectarie,protopsaltul Sfântului Munte Athos - Cântări ale SfinteiLiturghii - a apărut recent, într-o ediţie frumos realizată şi îngrijităde cunoscutul prof. univ. dr. Vasile Vasile şi este primul dintre celezece volume amintite care a fost scos la iveală, grupând în cele 380de pagini ale sale, cântările reprezentative ale Liturghiei de laAntifonul I până la „Văzut-am lumina”. Cântările tipărite suntadunate din bogate fonduri arhivistice ilustrând aplecareacreatorului spre cele mai potrivite înveşmântări melodice alecântărilor ce aparţin slujbei Sfintei Liturghii. Numai în cazulheruvicelor şi axioanelor se remarcă acoperirea tuturor ehurilor, laaceasta adăugându-se extensia textelor în limbile română greacă şibulgară.

Antologia încearcă şi reuşeşte în mod fericit să selectezecele mai reprezentative cântări liturgice ale protopsaltului român,inventariind circulaţia acestora în diferite manuscrise muzicale dinţară şi mai ales din Athos.

În studiul introductiv se insistă asupra faptului că, deşiNectarie este o figură necunoscută la dimensiunea pe care oreprezintă, rămânând o personalitate pe nedrept uitată, el este în

realitate unul dintre cei mai însemnaţi reprezentanţi al muziciibizantine din secolul al XIX-lea, cu o creaţie amplă, în cele trei limbiliturgice amintite..

Descinde din şcoala de psaltichie de la CatedralaEpiscopală din Huşi, a trecut prin şcoala duhovnicească a lui PaisieVelicicovschi şi a urmaşului acestuia şi ai şcolii muzicale ctitorite deIosif Protopsaltul de la Mănăstirea Neamţ, devenind în scurt timp,după stabilirea la Athos, autoritatea supremă în materie de muzicăde cult.

Autorul antologiei a identificat peste 50 de discipoli care audus tradiţiile şcolii de la schitul românesc Prodromu în celeaproximativ 300 de aşezăminte monahale ale „Grădinii MaiciiDomnului”.

Dubla calitate a lui Nectarie, de interpret de excepţie şi decreator de şcoală în care se practică şi se învaţă cântarea destrană, i-a permis folosirea unor elemente stilistice muzicale ce facdin cele două variante lingvistice – română şi greacă – o adevăratăunitate. Marele merit al creatorului protopsalt român, ale căruicântări sunt traduse nu numai în limba greacă, ci şi în limbilebulgară, rusă şi sârbă, constă în faptul că el ţine seama de tradiţiilepredecesorilor mergând până la Sfântul Ioan Damaschin. La loc decinste în creaţia lui trebuie citate cântările Sfântului Ioan Cucuzelpentru care realizează trei versiuni semnificative: una reprezentândtraducerea în limba română cu adaptările lingvistice şi muzicale derigoare; a doua este o prescurtare a cântării cucuzeliene, pentru cacea de-a treia variantă să reprezinte o creaţie proprie. Aceastădiversitate o putem remarca şi în cântările celei mai importante

slujbe din cultul ortodox prezente în volumulde care ne ocupăm.

Interesantă apare în creaţiile din acestvolum, migrarea melodică în diferite glasuri,creatorul găsind în modulaţie cea maiexpresivă modalitate de reprezentare asemanticii textelor liturgice. Remarcabil ni separe, din acest punct de vedere, axionul glasal VIII-lea – un glas eminamente diatonic – cese combină foarte expresiv cu glasul al II lea,cu specificul lui ce-şi asociază sonorităţileplagalului său – glasul al VI-lea.

Calităţile artistico-liturgice ale antologieisunt dublate de condiţiile tehnice excepţionaleale cărţii, autorul folosind multe fotocopii colorşi alb-negru ale cântărilor din manuscriseleutilizate, ca argumente ale autenticităţii.

Cartea deschide seria volumeloramintite, recent ierodiaconul Ioan de laSchitul Românesc Lacu dând la iveală“Stihirariul” lui Nectarie, prefaţat de acelaşibizantinolog Vasile Vasile.

Realizatorul „Antologiei” consacratecântărilor Sfintei Liturghii promite să scoată lalumină alte câteva volume cu creaţiile

aceluiaşi ilustru protopsalt român: cântările Triodului, cântărilePrivegherii, cântările închinate Maicii Domnului, o antologie decântări în limba greacă etc.

Chiar şi compozitorii au la dispoziţie o importantă sursă deinspiraţie pentru lucrări menite să îmbogăţească patrimoniulspiritual românesc şi ortodox.

Mulţumind cu recunoştinţă bizantinologului şi profesoruluiuniversitar Vasile Vasile pentru volumul de faţă, dar şi pentru totefortul productiv în vederea cunoaşterii, promovării şi extinderiiculturii de muzică sacră bizantină, aşteptăm cu deosebit interesaceste lucrări care pot contribui la reconstituirea creaţiei unuistrălucit reprezentant român al muzicii bizantine şi la îmbogăţirearepertoriului formaţiilor corale de specialitate ce pot contribuisubstanţial la redresarea tradiţiilor muzicii bizantine din ţaranoastră.

În consens cu aceste aşteptări prezentăm în finalul acesteiexpuneri cuvântul de apreciere al cunoscutului cărturar românathonit, părintele ieromonah Petroniu Tănase, stareţ al Schituluiromânesc Prodromu.


Concerte... sub lupă

Chopin comemorat la

Ateneul RomânConstanţa CRISTESCU

Sala Mare a Ateneului Român a găzduit marţi 2februarie 2010, un RECITAL EXTRAORDINARCOMEMORATIV FRYDERYK CHOPIN, susţinut subpatronatul Filarmonicii „George Enescu” şi alInstitutului Polonez, de pianista ILINCA DUMITRESCUşi violoncelistul MARIN CAZACU.

Se împlinesc două secole de la naştereacompozitorului şi pianistului polonez atât de popular şiîndrăgit atât de interpreţi, cât şi de melomani. Recitalul a

conturat cuelocvenţă profilulcompozitorului şipianistului Chopin,avangardist învremea sa prinlibertatea şirafinamentul aristo-cratic cu care asfidat epigonismulclasic şi cu caresfidează învremurile noastregălăgia pretinsmuzicală cepoluează fonictărâmul muzicii, prinnemuritorul mani-fest al cantabilităţiiechilibrate.

În artapianistică, Chopin a valorificat artistic, curajos şi dezinvolt,cuceririle tehnicii pianistice ale vremii – extindereatastaturii şi inventarea pedalei cu potenţialul amplitudiniisonore şi al unor variate gradaţii timbrale -, izvoarelemelosului folcloric naţional, expresivitatea rubato-ului, aperfecţionat tehnica pianistică prin folosirea degetuluimare şi a degetului 5 pe clapele negre, acordându-leegalitate tehnică şi lejerizând mâna etc. Astfel naturaleţeacu care scriitura pianistică chopiniană se pretează şi semulează la mâna interpretului, captivându-l în farmeculmelodicităţii ieşite din comun şi al nuanţării foarte rafinate,a cucerit majoritatea pianiştilor din toată lumea. Nuîntâmplător, popularitatea creaţiei lui Chopin a atins celemai înalte cote.

Inovator în domeniul formelor muzicale prin licenţeîn structura formelor deja consacrate – sonata, concertul–, Chopin a cultivat şi dezvoltat cu predilecţie genulminiatural improvizatoric, ridicând studiul la ştachetapiesei concertante de virtuozitate, abordând în formevariate piesa improvizatorică de caracter – fantezia,nocturna, impromptu-ul – îngemănată cu repertoriul de

inspiraţie folclorică poloneză – mazurca, poloneza.Nu întâmplător Ilinca Dumitrescu, distinsa doamnă

a pianisticii româneşti, a optat în alcătuirea primei părţi arecitalului pentru un program alcătuit din astfel de piese.Am ascultat 2 Mazurci: fa diez minor op. 6 nr. 1, laminor op. 67 nr. 4, „Fantaisie – Impromptu” op. 66,Nocturna în do diez minor, op. 27 nr. 1, Poloneza în LaMajor op. 40 nr. 1 şi „Polonaise – Fantaisie” op. 61.

Evident, Ilinca Dumitrescu, cu o prezenţă scenicăplină de nobleţe, naturaleţe şi modestie, a demonstrat cuprisosinţă valorile cuceririlor tehnice şi ale scriituriicomponistice prin care nezăgăzuitul romantic polonez detalie europeană, la vremea sa, a rămas nemuritor. Vervavirtuozităţii pe care o sugerează partiturile este estompatăîn interpretarea marei pianiste, într-un discurs reţinut,cerebral, ce scoate în evidenţă maturitatea şi profunzimeagândirii tânărului muzician polonez înzestrat cu opersonalitate artistică ieşită din comun.

Pasionată de muzica de cameră, distinsamuziciană a obişnuit publicul meloman cu segmente înprogramele recitalurilor sale pe care le realizează încolaborări cu interpreţi reputaţi. De data aceasta a realizatpartea a doua a recitalului împreună cu violoncelistul MarinCazacu, oferind o remarcabilă versiune interpretativă aSonatei în sol minor op. 65, pentru violoncel şi pian(Allegro moderato, Scherzo, Largo, Finale – Allegro).

Etalând o formă camerală consacrată deja înbaroc şi-n clasicism, cei doi muzicieni oferă prin sonatapentru violoncel şi pian, imaginea unui Chopin de ţinutăacademică, riguros şi echilibrat în clădirea discursuluimuzical dincolo de libertatea cu care tratează forma şiciclul sonatei.

Calitatea deosebită a interpretării a ridicat publiculîn picioare, cei doi artişti fiind nevoiţi să ofere, cugenerozitate, încă două bisuri prin care au dorit săilustreze indescriptibila melancolie chopiniană.

Eleganţă,simplicitate, natu-raleţe, virtuozitatefirească, comu-niune artisticăexemplară întreinterpreţi şi ainterpreţilor cucompozitorul co-memorat magi-stral la douăveacuri depărtare,acestea suntimpresiile cu careauditoriul a plecatîncântat de larecital.

Am plecatşi eu cu gândul căpoate InstitutulPolonez va oferisprijin celor doimuzicieni pentru realizarea unui disc comemorativFryderyk Chopin la bicentenar.

Ilinca Dumitrescu

Marin Cazacu


La capăt de drumPersonalitate de seamă a muzicii româneşti

contemporane, muzicologul, profesorul şi interpretulFERENC (Francisc) LÁSZLÓ ne-a părăsit preacurând, în plină manifestare a valenţelor sale ca artistşi om de ştiinţă. A fost un om de mare valoare, unanimpreţuit în ţară şi peste hotare. A reprezentat culturaromânească în calitate de membru al unor importanteinstitute internaţionale, precum Mozarteum şi HaydnGeselschaft din Salzburg, Universitatea din Chemnitz,fondator al Societăţii Române Mozart, al FundaţieiSigismund Toduţă, Asociaţiei Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, Magyar Zenetudományi és ZenekritikaiTársaság din Budapesta, Ősterreichidche Gesellschaftfűr Musikwisschenshaft din Viena. A scris numeroasestudii şi articole, a susţinut prelegeri, conferinţe şicomunicări în ţară şi peste hotare, a semnat valoroasevolume de muzicologie. La Universitatea Naţională deMuzică din Bucureşti, activitatea sa ca profesor deMuzică de cameră şi muzicolog a creat condiţii optimepentru pregătirea muzicienilor în spiritul uneiprofesionalizări competitive, drum continuat apoi şi caprofesor şi conducător de doctorat la Academia deMuzică din Cluj-Napoca.

Cu nemărginită întristare colegii din UNIUNEACOMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DINROMÂNIA anunţă încetarea din viaţă, după o lungăsuferinţă la 20 matrie, a compozitorului, Prof. Dr.VASILE HERMAN din Cluj. Prin partiturile salesimfonice, vocal-simfonice, camerale, de pian, liedurişi lucrările muzicologice a conferit patrimoniului artistictitluri de aleasă valoare, de un înalt profesionalism.

Transmitem condoleanţe familiei îndoliate.Dumnezeu să-l odihnească în pace!

A încetat din viaţă, în pragul vârstei de 84 deani, PROFESORUL DE VIOARĂ. A fost probabil celmai cunoscut şi mai valoros pedagog român al vioriidin toate timpurile, cu care au studiat practic toţi tineriiviolonişti afirmaţi în ultima jumătate de secol.

Solist al Filarmonicii “George Enescu”, interpretde muzică de cameră, violonist al cărui talent a fostremarcat încă din copilărie de către George Enescu,maestrul Ştefan Gheorghiu a avut contribuţii majore şila promovarea muzicii româneşti, pe care a cântat-o cuconsecvenţă. Profesor la Conservator într-o perioadăde aur a instituţiei, Ştefan Gheorghiu a fost invitat cuconsecvenţă ca membru în juriile celor mai importanteconcursuri de vioară din lume, unde a notat cu onoareşi nepărtinire alături de somităţile mondiale ale arteiviolonistice.

Frate cu Valentin Gheorghiu (şi, pentru operioadă, socru al Angelei Gheorghiu), ŞtefanGheorghiu a fost o somitate inegalabilă în pedagogiaartistică, fiind cel care a adus în ţară cele mai multepremii internaţionale, prin elevii săi - astăzi ajunşi, larândul lor, reputaţi maeştri, datorită PROFESORULUI.

Dumnezeu să-l odihnească!


File de poveste

11

Maestrul Dan MizrahyMirela ZAFIRI

L-am cunoscut pe Maestrul Dan Mizrahy în 18martie 2004, cu ocazia concertului de jazz de la RadioBucureşti, unde am cântat Gershwin, cu Bega Blues Band şiBig Bandul Radio, dirijor Ionel Tudor. Invitaţia la concert a fostlansată prin amabilitatea compozitorului Doru Popovici,contând pe aplecarea de o viaţă a Maestrului Mizrahy spremuzica lui Gershwin. Şi într-adevăr, Dan Mizrahy, fără să măcunoască sau audă vreodată, a venit la concert. Jazz-ul afost o provocare pe care am acceptat-o fără să clipesc, prinintuiţie. M-am bucurat de fiecare minut petrecut alături deBega Blues Band, fiecare piesă a fost o încântare şi lucrulacesta s-a văzut. O ştiu chiar de la Maestrul Mizrahy, careimediat după concert m-a felicitat (vă daţi seama? Domnia Sa– pe mine!) V-am povestit această întâmplare ca să înţelegeţide ce din acel moment Dan Mizrahy a avut în sufletul meucredit nelimitat, chiar dacă nu i-am mărturisit niciodată acestlucru.

Am avut la telefon o discuţie plăcută, în care amdezbătut fiecare piesă cântată, fiecare intrare, cuprofesionalism, iar deschiderea Domniei Sale către opersoană pe care în acea seară o văzuse pentru întâia datăm-a fermecat. M-a încurajat să continui această incursiune înmuzica fără frontiere, să-mi fructific talentul interdisciplinar şimi-a sugerat, discret, să nu fug de registrul de contra-alto,dacă mi l-a dat Dumnezeu. I-am urmat sfatul şi de atunci amfolosit de câte ori a fost cazul notele de sub portativ, fapt carenu numai că nu mi-a dezechilibrat vocea, ci, dimpotrivă, apus-o pe făgaşul firesc, îmbrăcând-o. Într-un context alprovocărilor vieţii, în octombrie m-am prezentat la Festivalul– Concurs de Romanţe “Crizantema de aur” Târgovişte,2004, unde am câştigat Marele Premiu şi Trofeul Crizantemade Aur, şi unde l-am întâlnit pentru prima dată pe MaestrulMizrahy. Am asistat la un recital al Geaninei Munteanu, cuDomnia Sa la pian. M-a fascinat. Nu pot să spun că am maiauzit altceva în afara acestui pianist de excepţie, cu simţulmuzicii curgându-i prin vene, avantajat de o deschidere deinvidiat a mâinii, ce se juca în arpegii şi acorduri largi,cuprinzând în descătuşarea aripilor zborul notelor peinstrumentul adorat o viaţă întreagă. Cariera sa a fostîmpletită cu descoperirea în România a muzicii lui Gershwin.După cum chiar Domnia Sa declara, acest pionierat pe carel-a făcut a fost mai mult o necesitate personală - a fost modulsău de a se exprima în interpretare, a fost felia de muzică cei-a fost destinată, pe care caracterul său s-a pliat în mod cutotul fericit. Unul dintre cei mai cunoscuţi pianişti ai anilor ‘60-’80, Dan Mizrahy a cântat Rhapsody in Blue, în varianta cuorchestră, de aproape 200 de ori, iar Concertul în fa l-a cântatde peste 100 de ori, acestora alăturându-li-se Rapsodiaa II-a şi Variaţiunile simfonice “I Got Rhythm” în cadrulIntegralei lucrărilor pentru pian şi orchestră de GeorgeGershwin. Le-a înregistrat pe toate patru pe un disc devenitcelebru – unul dintre cele mai bine vândute discuri aleElectrecord. Drumul său muzical s-a clădit pe temeliainterpretării, îmbinându-se în timp cu dorinţa de a punepreaplinul sufletului pe note, şi, în final - în paginile unei cărţiautobiografice. Pianist de rară ţinută interpretativă, profesorde excepţie, compozitor şi scriitor, Dan Mizrahy este o figurăspecială, complexă şi deosebit de interesantă, în peisajulmuzicii româneşti. Domniei Sale îi datorăm ridicarearomanţei, acest gen marginalizat pe nedrept în ultimaperioadă - la rangul de lied, cu acompaniament elevat.Romanţele Domniei Sale sunt picuri de miere în urecheamelomanului, dar pentru muzician sunt chiar mai mult de atât.Frumuseţea melodiei este completată şi îmbrăcată cu ştiinţaarmonică a celui ce şi-a dedicat cariera de pianistreprezentantului de frunte al muzicii proaspete şi incitante anoii lumi, Gershwin. Maestrul Mizrahy se încadrează în

categoria compozitorilor ce transpun textul în muzică. La felca la Laurenţiu Profeta, melodia a fost mereu o prioritatepentru Dan Mizrahy, versul găsindu-şi corespondenţa înmuzică prin însăşi revărsarea muzicalităţii sale. Romanţelesemnate Dan Mizrahy sunt bijuterii ale genului, sunt mult maimult decât “un vers şi-o melodie” - îl reprezintă: rafinatcunoscător al sufletului uman, exigent cu sine şi cu ceilalţi,cerându-şi drepturile corespunzătoare nivelului generozităţiisale artistice.

Faptul de a fi fost laureată a festivalului era cel maibun motiv pentru visul meu de a cânta împreună dinromanţele Domniei Sale. Aşa că, înarmată cu neînfricarea lui“ce-o fi , o fi”, m-am programat în vizită, şi pe nerăsuflate i-amexpus proiectul meu de a face împreună recitalul MareluiPremiu, din 2005, cu un portret din romanţele scrise deDomnia Sa - cu compozitorul însuşi la pian, urmând săimortalizăm pe CD manifestarea. Impresionată de peretelefaimei Feng Shui, cum am numit sutele de afişe aleconcertelor Domniei Sale, micşorate şi înrămate, ce abiaîncăpeau de jur împrejurul camerei de muzică unde tronapianul Maestrului - nu mai ştiam cum să-mi exprim bucuriaîntâlnirii. Cred că l-a distrat şi cucerit efervescenţa cu care măambalam şi-mi pledam convingerile. Important e că aacceptat. Am studiat fiecare separat caietul de Romanţe şine-am văzut într-o lună pentru selecţia programului. A fost odupă-amiază de vis. Maestrul era într-o formănemaipomenită. Am cântat 4 ore şi nu mă mai dădeamplecată. Timp de câteva săptămâni am pregătit cu marebucurie recitalul, am învăţat 10 piese, le-am repetat şi... nu afost să fie. Datorită unor schimbări organizatorice, pentruprima oară în tradiţia festivalului de la Târgovişte, marelepremiu nu a avut recital în anul următor. Viaţa ne-a prins întăvălugul ei, şi nu am reuşit să facem înregistrările pe care ile propusesem. Acum regret, dar este prea târziu. Din păcate,nefiind în Bucureşti, nu am participat nici la serbareaMaestrului de la Ateneu. Sporadic, în popasurile mai lungiacasă, îndrăzneam să întreb de sănătate. Deşi nu ne-am maiîntâlnit, l-am păstrat în suflet şi i-am cerut permisiunea săinclud pe albumul Colinde pentru mama un fragment din“Ziorel de ziuă”. S-a bucurat când i-am spus. Ne-am revăzutîn noiembrie 2009, când lucrul la albumul de colinde seîncheiase şi am semnat actele de promovare. Era în spital,dar m-a aşteptat pedant şi elegant, pe fotoliul de lângă pat,dezbrăcându-se de suferinţă pentru a intra în haina gazdeiprimitoare. S-a bucurat de CD-urile mele Enescu şi Jora, pecare, onorându-mă, le-a dorit cu autograf. M-a lăudat pentrucarieră şi mi-a apreciat înclinarea spre scris, pe care odescoperise prin foiletonul File de poveste – Desprecompozitorii timpului nostru din Actualitatea muzicală. Mi-aspus cât de mult l-a emoţionat căldura şi sinceritateamărturisirilor din portretul făcut lui Laurenţiu Profeta şi m-afelicitat pentru ideea de a scrie în acest fel, cu sufletul, prinexperienţele celui care le interpretează muzica, despre oîntreagă pleiadă de creatori mult prea puţin cunoscuţi înraport cu valoarea lor. Am profitat de deschiderea făcută deDomnia Sa pentru a-i înmâna chestionarul tip interviu de lacare pornesc întocmirea unui portret, invitându-l să-lcompleteze. A schimbat o privire lungă cu Doamna Sa, azâmbit şi a spus moale – Da.

Apoi mi-a arătat volumul la care muncise în ultimiiani: “Aşa a fost...”, scos la editura Hasefer, ISBN 973-630-085-4. Lansarea cărţii avusese loc la Ateneu, în 28 februarie2006, odată cu omagierea Maestrului la împlinirea frumoaseivârste de 80 de ani. Ce cuprinde? O splendidă aventură - avieţii Domniei Sale. Trăită din plin, cu bucurii şi muncă multă– pe măsura înzestrării carismatice, cu zbucium şi suferinţă,urcuşuri şi coborâşuri vertiginoase, cu limane ale fericirii, cuprieteni buni şi cu norocul întâlnirii sufletului pereche -Doamna Sa - Cici Mizrahy, ce l-a iubit, apreciat, l-a alintat şia ştiut să-i satisfacă tendinţa spre rafinament, fiindu-i sprijin şiîndemn până-n ultima clipă. Aşa a fost... întâlnirea mea cuDan Mizrahy, aşa trebuia să încep portretul Domniei Sale,doar sfârşitul nu a fost programat să fie la trecut.



Un maremaestru albaghetei –

Ovidiu BălanVasile TIMIŞ

În seara zilei de vineri, 12februarie a. c. a avut loc în Sala deconcerte „Mihail Jora” aRadiodifuziunii, concertul OrchestreiNaţionale Radio sub conducereadirijorului Ovidiu Bălan.

În program, două capodopere:Concertul pentru vioară şi orchestră deBeethoven şi Simfonia „Manfred” deCeaikovski.

Solistul Concertului deBeethoven a fost Bogdan Zvorişteanu,fiul violonistului Radu Zvorişteanu, fostmulţi ani concert-maestru al OrchestreiNaţionale Radio şi un timp şi dirijorulacestei orchestre. De asemeni fratelesău mai mare, Cristian, este concert-maestru al Orchestrei Naţionale Radio.

Bogdan Zvorişteanu are ofoarte serioasă pregătire. A susţinutconcerte cu majoritatea Orchestrelordin ţară şi cu multe orchestre din

străinătate. El a interpretat Concertulde Beethoven, concert cântat de marisolişti din toată lumea, cu multămaturitate, acurateţe şi sensibilitate.Toate pasajele de tehnicăinstrumentală au fost rezolvate cumultă uşurinţă şi naturaleţe.

Actualmente, BogdanZvorişteanu este concert-maestru alrenumitei Orchestre „Suisse Romande”din Geneva.

Maestrul Ovidiu Bălan acondus orchestra în Concertul deBeethoven într-un mod foarteechilibrat. Au fost reliefate frumoaseleteme ale părţii orchestrale şi aacompaniat cu discreţie pe solist.

În partea a doua a programuluia figurat Simfonia „Manfred” deCeaikovski. Aceasta ocupă un locaparte în creaţia marelui compozitor.Ea este o simfonie programaticăalcătuită din patru părţi ample inspiratede poemul „Manfred” de Byron.

Ovidiu Bălan, director şi dirijor

permanent al Filarmonicii „Mihail Jora”din Bacău, este de acum o figurăemblematică atât în ţară, cât şi înstrăinătate. Este deţinător a multorpremii şi invitat ca dirijor în multe ţări lamulte jurii de concurs.

Simfonia „Manfred” este olucrare mare cu o orchestraţie foartebogată care pune multe probleme.Maestrul Ovidiu Bălan a avut o sarcinăgrea de o rezolva dificultăţile ce lepune realizarea acestei Simfonii. Cu ogestică foarte precisă şi sugestivă, cumultă dăruire şi sensibilitate, Simfonia„Manfred” oferită de dirijorul OvidiuBălan a fost una de zile mari. Publiculnumeros din Sala de concerte „Mihail

Jora” a răsplătit cu îndelungi aplauzeun concert excepţional.

Jin Wang la Ateneul Român

Marcel FRANDEŞ

Dirijorul chinez Jin Wang s-a aflat la pupitrul Orchestreisimfonice a Filarmonicii ”George Enescu” din Bucureşti, vineri23 octombrie 2009, programul cuprinzând : Simfonia nr. 100, însol minor «Militara» de Joseph Haydn şi Simfonia nr. 9, în reminor op. 123 de Anton Bruckner. Aceste două lucrări deosebitde frumoase sunt în acelaşi timp şi foarte diferite. Amploarea,masivitatea şi adâncimea sonoră a opusului bruckneriancontrastează cu muzica mai aproape de divertisment asimfoniei lui Joseph Haydn. Ori, tocmai aceste trăsăturidivergente au fost atât de bine redate de către interpretareadată de Jin Wang.

Muzicianul chinez a beneficiat de îndrumărilemaeştrilor Leonard Bernstein şi Zubin Mehta, fiind singuruldirijor din Asia laureat la nouă competiţii de dirijat desfăşurateîn Europa. El beneficiază de o mare experienţă: a dirijat peste80 de filarmonici, a fost câteva stagiuni director muzical laKomische Oper din Berlin, a fost dirijor invitat permanent laOpera Naţională din Finlanda, dirijor principal la OrchestraFilarmonică Moravă, prim dirijor invitat la Orchestra FilarmoniciiJanáček, precum şi la Orchestra Naţională Radio din Bucureşti.

În seara muzicală de la Ateneul Român, Jin Wang aadus o anume prospeţime în interpretare. Jovialitatea firii saleeste dublată de o mare exactitate a gestului dirijoral precum şide urmărirea stăruitoare a relevării subtilităţilor muziciiinterpretate. În Simfonia Militara de Joseph Haydn, în special înpărţile a doua, Allegretto şi a IV-a, Presto, el a reuşit să redeaacel aer alla turca (atât de la modă în epocă), fără să cadă în

facil. Efectele grupului de percuţie – talgere, trianglu, tobă mare– au conferit cu discreţie culoarea orientală. Frumuseţea solo-urilor oboiului, intervenţiile trompeţilor cu semnalele lor,amplasarea cornilor în stânga scenei, realizarea grupetelor - cudantelăria lor - ori eleganţa anacruzelor din Menuet au servitmuzica lui Papa Haydn. Cele patru părţi ale simfoniei s-au topitîntr-un timp artistic minunat, imposibil de măsurat (estetic) pecadranul unui ceasornic.

Interpretarea Simfoniei nr. 9 în re minor, op. 123¸ deAnton Bruckner a arătat alte calităţi ale dirijorului Jin Wang. Ela condus interpreţii spre relevarea unei lumi prevestite parcă deRichard Wagner: mister, în prima parte a simfoniei, Feierlich,crearea unei tensiuni unde parcă cerul stătea să cadă pe tine,în Scherzo, Bewegt, lebhaft (Mişcat, cu însufleţire) şi seninătateîn finalul simfoniei Adagio. Sehr langsam.

Ascultând armoniile muzicii lui Bruckner, gândul măducea la un tablou din atelierul lui Sandro Botticelli (Portretulunei tinere). Nu stilul renascentist îmi provoca asocierea, ci artadetaliului. Pentru a picta medalionul de la gâtul tinerei, Botticellistudiase în prealabil colecţia de camee a familiei de Medici.Încercam să-mi imaginez cum s-a documentat dirijorul chinezpentru a ajunge la soluţia sonorităţilor ‘sculptate’ ale episoduluisecund încredinţat tubelor, din Adagio-ul final al simfonieibruckneriene. Acel “rămas bun” de la viaţă (Abschied vomLeben), presimţire sumbră, privită senin, a unui sfârşit iminent,a avut parte de o splendidă dozare a planurilor dinamice.

Memorabilă partea mediană a simfoniei, Scherzo.Corzile sacadau iniţial în pizzicato pianissimo. Brusc, aparatulorchestral trecea ‘prăpastia’ şi răsuna în ritmuri delirante,obsesive, în arhifortissimo. Totul se transforma necontenit :dansantul în grotesc şi hedonicul în marţial. Ce contrast teribila reuşit Jin Wang în coralul ca de orgă din ultima parte!

Admirabil efortul membrilor Orchestrei Filarmonicii“George Enescu” de a cânta foarte bine şi de a se concentraasupra realizării artistice a unei partituri extrem de solicitante,precum Simfonia nr. 9 de Anton Bruckner.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2010 13


Evenimentemuzicale

braşoveneLumina se revarsă cald din

pragul primăverii care atinge, timidă,oraşul de la poalele munţilor încărcaţicu zăpezi bătrâne. Înspaţiul culturalbraşovean seconsumă, în acest an,una dintre cele mairăsunătoare aniversăridin ultimele decenii: sesărbătoresc 775 deani de la atestareadocumentară alocalităţii.

Tradiţia muzi-cală oficială a oraşuluidin inima ţării estedevansată cu mult deîndelungata sa faimăcomercială, industrialăşi istorică – asupracăreia vom reveni cualte ocazii. Arta sonorăprofesionistă şi-a rostitşi ea cuvântul eiinconfundabil: mărtu-riile interpretăriimuzicii orchestrale neîndreptăţesc săcontinuăm eforturile de a confirmatradiţia născută imediat dupăînregistrarea primelor mărturii aledemersurilor simfonice în oraşulBraşov (la finalul secolului al XVIII-lea):după un Ev Mediu care favorizasemuzica de sorginte orientală şi artalăutărească, după revoluţia lui TudorVladimirescu, activitatea muzicală(cvasi)permanentă s-a desfăşurat pebaza concertelor publice, susţinute deformaţii profesioniste: fanfarele militarepromovau repertoriul simfonicîncepând încă din anul 1830. Înaintede începutul veacului al XIX-lea,Braşovul deţinea formaţia orchestralăa Capelei orăşeneşti, la care s-aadăugat în 1825 Academia muzicală;Societatea muzicală înfiinţată în 1863se afla în avangarda activităţii muzicaletransilvănene. Biserica Neagră a reunitde asemenea importante personalităţicare au marcat istoria Braşovului. Mariidirijori care au susţinut activitateaconcertistică la Braşov au fost AntonBrander, Krause şi Paul Richter, ViktorBickerich, Dinu Niculescu (cel care a

instituţionalizat Filarmonica după aldoilea război mondial), GheorgheDumitriu şi George Petrescu.

În cadrul acestor aniversări –la care se adaugă şi sărbătorirea a 20de ani de activitate pedagogică încadrul facultăţii de muzică aUniversităţii „Transilvania” din Braşov –se înscriu şi două evenimente care auaureolat primele zile de primăvară alelunii martie.

Seria CONVORBIRILOR

DESPRE MUZICĂ (pe care le-aminaugurat la Braşov în 2008) ne-aprilejuit în 15 martie la „CasaBaiulescu” a Bibliotecii judeţene „G.Bariţiu” o întâlnire memorabilă cumaestrul CONSTATIN SECARĂ,cercetător al Institutului C. Brăiloiu alAcademiei române. În zilelebinecuvântate ale Postului Mare amprimit darul unei prezentări a MUZICIIBIZANTINE din perspectiva“TRADIŢIEI ŞI IDENTITĂŢII“ ei,principalele aspect ale acesteia,legătura profundă dintre credinţă şimuzică, exprimarea sonoră şi vizuală aiubirii de Dumnezeu. Conferinţa –sintetică, dar complexă - ne-a adus înprim-plan proiecţii de icoane asociatecu realitatea muzicală omonimă şiexemplificări sonore foarte elocvente.Publicul braşovean a avut posibilitateade a cunoaşte şi volumul maestrului,“MUZICA BIZANTINĂ-doxologie şiînălţare spirituală”, o carte care neaminteşte că muzica mărturisitoare acredinţei parcurge cu noi calea ce ducela rugăciune, la preamărirea lui

Dumnezeu.Evenimentul interpretativ

recent care mi-a pricinuit îndelungăadmiraţie mi-a amintit de “BELABARTOK ŞI MUZICA VEACULUISĂU”, un recital itinerant pe careansamblul cameral “REMEMBERENESCU” l-a purtat prin regiuneacentrală a ţării, un turneu care va aveaca punct final capitala. Cristina Radu(impecabila solistă a Operei Braşov),alături de pianiştii Corina Răducanu şi

Eugen Dumtrescu au regăsit filiaţiiletainice dintre arta lui Bartok, T.Brediceanu, Silvestri şi Kodaly. Cu osensibilitate care reverbera a amintireîn celebra Casă a Mureşenilor, CristinaRadu cântă întotdeauna cu atâtaspiritualitate încât ajungi să te uiţi petine, să uiţi de ce-ai venit şi cine eşti;rămâne numai vocea ei reliefată pecâmpuri nevăzute de cuvinte, o voce încare străbat ecourile întâlnirii dintrerugăciune şi cultură, dintre Dumnezeuşi muzică, dintre istorie şi un prezentconcentrat până la implozie. Pianiştiise disting atât în postura de cupluinstrumental excepţional, cât şi caparteneri în repertoriul cameral care apropulsat formaţia ca “Trio al anului2009”.

Braşovul îşi cinsteşte istoria cuceea ce are mai valoros prezentul lui,atât din perspectivă teoretică, dar şi înipostază interpretativă. Seriaevenimentelor abia s-a deschis, iar lapalat sunt aşteptaţi mulţi cavaleri săvină…

Petruţa MĂNIUŢ

14

Vox Maris

Rolul profesorului demuzică în corectarea

vocii şi auzului muzicalla copiii distonici

Muzica, artă sonoră, apare în cadrul societăţii sub diferiteaspecte. Ea înseamnă trăire emoţională complexă, expresivitate,reprezentând un mijloc de comunicare interumană. Aceastăcomunicare se bazează pe cele trei mari ipostaze ale actuluiartistic: creaţie, interpretare şi receptare a operei de artă. Fiecaredintre aceste ipostaze are corespondent în viaţa spirituală a omului,astfel că, de-a lungul timpului, au existat compozitori şi interpreţicare şi-au împărtăşit propriile trăiri auditorilor. Cultivarea spirituală aomului se realizează prin intermediul educaţiei.

Confirmând importanţa pe care o are în viaţa omului,funcţiile actului muzical trebuie înţelese de către profesorul deeducaţie muzicală în vederea obţinerii de soluţii optime înrealizarea actului educaţional.

Educaţia muzicală se deosebeşte de celelalte disciplineprin contribuţia la modelarea copiilor în spiritul idealului estetic.Deschiderea spre frumosul artistic şi valorificarea potenţialuluieducaţional al artei se pot realiza prin participarea la diverseactivităţi cum ar fi audiţiile muzicale,concursurile şi manifestările muzicale alecomunităţii, prin participările la ansambluricorale şi instrumentale ale şcolii.

În sistemul actual de realizare aeducaţiei muzicale în ţara noastră sedisting două tipuri de educaţiei muzicală:

- ca parte componentă a culturiigenerale, prezentă în grădiniţe, şcoliprimare, gimnazii şi licee teoretice;

- ca parte componentă apregătirii de specialitate, urmărindinstruirea în instituţii de învăţământvocaţional.

În cadrul Facultăţii de Arte dinUniversitatea „Ovidius” din Constanţa,specializarea pedagogie muzicală,studenţii intră în contact cu tradiţiile învăţământului românesc şi cusistemele occidentale de realizare a educaţiei muzicale.Curriculum-ul actual, în strânsă legătură cu modelul didactic aldisciplinei şi centrat pe elev, permite profesorului de educaţiemuzicală să aleagă acel curriculum prin care se realizeazăadaptarea obiectivelor şi conţinuturilor disciplinei educaţie muzicalăla realităţile şcolii.

Noile orientări metodice preiau elemente tradiţionale înmăsura în care răspund cerinţelor actuale ale educaţiei muzicale.Acestea şi-au schimbat priorităţile, trecând de la primatulconţinuturilor la cel al obiectivelor şi deplasând accentul pedezvoltarea culturii generale, pe formarea deprinderilor dereceptare a muzicii şi pe cultivarea sensibilităţii, a fanteziei,imaginaţiei şi creativităţii.

Profesorul de muzică trebuie să ţină cont de obiectiveleinstructiv-educative stabilite pe cicluri şcolare. Acestea suntobligatorii pentru toţi elevii cu acelaşi nivel de şcolarizare, darsolicită modalităţi de instruire adecvate particularităţilor individuale.

Principala modalitate de realizare a educaţiei muzicale înşcoli/grădiniţe este activitatea vocală, mai exact învăţarea decântece. Realizarea acestui obiectiv cere din partea profesoruluipricepere, răbdare şi tact pedagogic, ştiut fiind faptul că în şcoală,toţi copiii trebuie să cânte! Profesorul nu poate şi nici nu trebuie sărespingă copiii care doresc sincer să cânte, dar care au auz muzicalincert sau sunt lipsiţi de simţul ritmic. Aceşti copii nu trebuieconsideraţi definitiv în afara muzicii, cadrul didactic având datoriade a găsi soluţii în vederea recuperării lor. El va realiza cu ajutorulcelor care cântă fals, au defecte de vorbire sau nu au simţ ritmic, unansamblu instrumental, utilizând instrumente uşor de însuşit. Celemai indicate sunt instrumentele de percuţie şi de suflat, mai uşor deprocurat şi care pot fi învăţate de către elevi cu efort minim.

Doar specia umană vorbeşte şi cântă. Aceste facultăţi suntdatorate unui sistem complicat neuro-audio-fonator. Pentru ca uncopil să poată cânta corect, analizatorul auditiv trebuie sădiferenţieze înălţimile sunetelor şi duratele acestora. Dacăraporturile intervalice şi desenul ritmic integrate într-o melodieinteligibilă pot fi memorate, nu mai rămâne decât ca aparatul

fonator să declanşeze mecanismele proprii pentru a producesunete diferite, în concordanţă cu datele furnizate de analizatorulauditiv. Conexiunile actului auditiv şi a celui fonator sunt preluate desistemul nervos central şi prelucrate, rezultatul obţinut demonstrândexistenţa sau lipsa aptitudinilor muzicale.

Pe baza cercetărilor efectuate de specialişti s-a ajuns laconcluzia că acei copii care au auz fiziologic normal nu pot ficatalogaţi afoni, ei intrând doar în categoria celor amuzicali sau,cum am mai spus, cu auz muzical dificil. Acest verdict duce laizolarea, crisparea şi complexarea respectivilor copii. Recuperareacelor cu auz muzical dificil se realizează prin diferite metode,adaptate fiecărui individ cu care profesorul doreşte să lucreze.Studenţii de la specializarea Pedagogie muzicală a Facultăţii deArte din Constanţa au întâlnit astfel de elevi în cadrul orelor depractică de specialitate.

Prin natura specializării pe care o urmează, studenţiiconstănţeni de la Pedagogie muzicală sunt pregătiţi atât din punctde vedere psihologic, pedagogic cât şi didactic pentru a face faţăunor astfel de situaţii. Ei dobândesc pe parcursul celor trei ani destudii capacitatea de a descoperi forme de operaţionalizare aobiectivelor şi a unităţilor de conţinut care să le permită adaptărimetodologice în vederea situării elevului în activităţii didactice.Graţie acestei pregătiri complexe, viitorii profesori de muzică aiFacultăţii de Arte din Constanţa sunt capabili să aplice şi săadapteze metode eficiente în vederea atragerii tuturor copiilor înpracticarea muzicii. În vederea realizării acestui deziderat, la cursul

de „Sisteme de educaţie muzicală”studenţii de la Pedagogie muzicală au fostînvăţaţi să aplice metode şi procedee delucru care să îi ajute să conştientizezeproblemele abordate şi să consolidezedeprinderile practice. Este greu sărealizezi educaţie muzicală într-o singurăoră pe săptămână, apelând la creaţiileuniversale tradiţionale sau contemporaneîn domeniul metodologiei educaţieimuzicale. Este bine să ne folosim de uncurriculum care să ne permită adaptareaobiectivelor şi conţinuturilor disciplineieducaţie muzicală la realităţile clasei.

Tocmai în vederea atrageriiacelor elevi inhibaţi, complexaţi, distanţaţiafectiv de muzică cadrele didactice de laspecializarea Pedagogie muzicală se

străduiesc să le ofere studenţilor - viitori profesori de educaţiemuzicală - cât mai multe soluţii în obţinerea de rezultateîmbucurătoare. În concordanţă cu disciplinele „Didactica educaţieimuzicale” şi „Sisteme de educaţie muzicală” şi cu practica despecialitate am apelat la unele dintre metodele propuse de doamnaprofesor Iulia Bucescu în lucrarea sa „Metoda de studiu autodidact”şi la modalităţile de recuperare muzicală a copiilor distonici propusede domnul profesor Jean Lupu în cartea sa „Educarea auzuluimuzical dificil”.

Aş aminti doar câteva dintre aceste metode:- Studiul intervalelor şi al acordurilor fără raportare la

sunetul la (intonarea tuturor intervalelor de la dimensiuni mici ladimensiuni mari, ştiut fiind că asimilarea intervalelor mici poateajuta la asimilarea complementarelor acestora, prin mişcareaalternativă, ascendent-descendent, plecând de la un sunet dat;studiul separat al fiecărui interval ce compune acordul prin douămodalităţi, schimbând sensul mişcării melodice, insistând pe sensulmelodic descendent al intervalelor ce alcătuiesc acordul);

- Studiul intervalelor şi al acordurilor cu raportare la sunetulla (raportarea studiului intervalelor la nota la cu determinareanotelor; exerciţiile acordurilor se realizează melodic, dar aspectullor armonic trebuie gândit în plan vertical);

- Studiul ritmului (asocierea cu intonaţia duce la apariţiaunor probleme ritmice şi de aceea este indicat să se studieze fărăintonaţie: procedeul suprimării, procedeul cumulării).

Toate cadrelor didactice ale specializării Pedagogiemuzicală din cadrul Facultăţii de Arte din Constanţa sunt convinsecă absolvenţii vor putea realiza optim educaţia muzicală în şcolile şiinstituţiile de cultură în care îşi vor desfăşura activitatea. Prin totceea ce facem, cu ajutorul disciplinele predate, unele cu caracterteoretic-explicativ, altele cu caracter practic-aplicativ, le asigurămviitorilor dascăli instrumentele necesare care să îi ajute sădemonstreze că muzica, cu valenţele ei cognitive, raţionale,afective şi voliţionale, este un însemnat factor de cultură şi decivilizaţie şi ajută la umanizarea şi socializarea copiilor şi tinerilor.

Mirela KOZLOVSKY



Universitaria

Dana Borşan-Ladislau Petru

Horvath

Corina BURA

O strategie extrem deeficientă pe care au elaborat-oorganizatorii stagiunii orchestrelorRadio o reprezintă publicarearepertoriului integral almanifestărilor acestor componentede seamă ale instituţiei într-unamplu caiet-program. Astfel, fideliiStudioului „Mihail Jora” au oimagine corectă asupra unei selecţiicare se îmbunătăţeşte continuu, iarreinvitarea unor solişti şi dirijorireprezintă garanţia uneiperformanţe de calitate. Este tot atâtde adevărat că un concert „pe viu”,cum se spune, dă adevăratamăsură a interpreţilor, pentru că nude puţine ori diferenţa dintre obiografie presărată cu un lanţ decritici pozitive sau înregistrări – lacare numai cei care sunt experţi înelectroacustică ştiu ce şi cum aulucrat – şi realitatea scenică poateproduce contraste şocante.

Reîntâlnirea cu Ladislau PetruHorvath într-un nou contextmendelssohnian, ca violonist înConcertul dublu pentru vioară şipian în re minor (1823) şi ca dirijor,

a fost una din cele mai plăcute. Lapupitrul Orchestrei de Cameră alcărui membru marcant a fost cumulţi ani în urmă, Ladislau Horvatha evoluat alături de pianista DanaBorşan pe filele unei partituriconsiderabile ca dimensiune(aproape 40 de minute), care princonstrucţie şi elaborare prevesteştegenialele lucrări ale maturităţii,

caracterizate prin concizie şi maximechilibru. În prima parte, cei doiartişti s-au desfăşurat într-un perfectacord pe eclatantele pasajeîncărcate cu o certă virtuozitate,cufundându-se mai apoi în

atmosfera magică, înacelaşi timp tulburătoare, atemei a doua şi mai apoi apărţii mediane. Sunetulnatural şi amplu al viorii, cuuşoare accente dramatice,a fost echilibrat de touché-ul nobil şi extrem de egal alpianistei. Scriitura mişcăriisecunde este în mareaceea destinată unui duocameral, în construcţiacăruia apar şi uneleintervenţii ale orchestrei,relevând discrete influenţebeethoveniene în tehnicaornamentării temelor.Există un puternic contrastîntre universul poetic şi

atmosfera, considerată de unii„accesibilă”, mai dansantă, lejeră,care, la un prim nivel de lectură, sepoate desprinde din prima parte,

totuşi menirea artistului rămâneaceea de a sonda misterul şi de aevidenţia acele trăsături profundecare asigură unitatea în expresie –deziderat împlinit în finalul acestuiopus. Concertul dublu s-a bucurataşadar de o realizare foarteminuţios pregătită, dominată desiguranţă tehnică, într-un contextorchestral deosebit de omogen.Itinerariul serii a continuat pe traseebaroce, transpuse în cameleoniculethos al secolului al XX-lea : Suitanr. 3 pentru orchestră de coardescrisă de Leoš Janáček şiSpielmusik op.43 de PaulHindemith. Asemenea introduceriiorchestrale a Dublului concert,prima parte a lucrării scrise deJanáček poartă o puternică pecetea contrapunctului bachian,agrementat de îmbinări verticaledeosebit de expresive. LadislauHorvath a surprins şi modelat cumultă subtilitate atât asocierea,putem spune oximoronică, aconţinutului melodic dramatic plasatîntr-un înveliş orchestral eterat dinAdagio-ul suitei, cât şi eleganţadansului morav din final. DebutulSpielmusik-ului a reiterat aceeaşiatmosferă bachiană într-un contextdisonant, amintind uneori de un altmare contemporan, confirmândideea că atât Hindemith cât şiŞostakovici lansează un arc în timpspre lumea sonoră a MareluiCantor. Dirijorul, susţinut de preciziaorchestrei, a oferit o versiune încare tehnica contrapunctică s-adistins prin claritate şi omogenitatetimbrală. În sfârşit, programul,conceput în ideea „eternei reveniri”,s-a încheiat cu Uvertura la operaMedeea de Luigi Cherubini.Potenţialul tragic generat de însuşilibretul inspirat din Corneille şiEuripide a substituit prin virtuozitateşi tensiune finalul cu care în generalse încheie simfoniile tradiţionale,întreaga seară fiind construităurmărind de fapt etapele unei maridesfăşurări în care se îmbinăarmonios stiluri diferite,demonstrând că pentru mariicreatori dimensiunea timpuluifuncţionează pe alte coordonate.


Universitaria

Let’s VibeDacă Let’s Vibe va reuşi să

aducă în Sala Radio mai mulţi tinerila concertele săptămânale aleorchestrelor, atunci, oricecomentariu vizavi de acest concerteste aproape de prisos. Dacă ceitineri care au fost acum în sală auînţeles că oamenii din orchestră,soliştii, dirijorul, se îmbracă normal,pot glumi, eventual au şi telefoaneNokia de care se folosesc pentru a-şi anunţa prezenţa la o petrecerede sfârşit de săptămână, şi dacătoate acestea îi vor face săînţeleagă că muzica pe care ei ocântă este vie şi ea, posibilă partedin mozaicul contemporan, atunciLet’s Vibe şi-a îndeplinit scopul.

Oricum, tinerii implicaţi îndesfăşurarea muzicală aconcertului, au fost cei care au pus

sare şi piper ideii, chiar şi pentruspecialişti. Balada de CiprianPorumbescu în concepţiaorchestrală impresionist-modală a lui Cristian Loleamerită să apară mai des înrepertoriul orchestrelor dinRomânia şi nu numai;Adrian Naidin a doinitu’Doamne doru şi cuvioloncelul şi cu vocea, iarmelodiile culese din zonelecu adâncă tradiţie folcloricăale ţării au fost fior şisurpriză deopotrivă pentruatmosfera generală,îndreptată mai mult însprejazz şi ritmuri alerte; culoaretimbrală pregnantă încolajul serii a creat şiAlexandru Anastasiu pe al săuvibrafon, pe care-l plimbă fără milăîntre sala de concert şi cluburile dinsubterane.

La final, Stradivarius-ulstatului a fost agăţat în cui, cablurileau devenit brusc importante,

Alexandru Tomescu a găsit poziţiade rock-star al viorii şi... restul, dataviitoare.

Next vibe!

DOUĂ SECOLE DE NEMURIRE

Unul dintre cei mai mari compozitoriromantici, creatorul a cărui muzică a însoţit iubirileşi tristeţile fiecăruia dintre noi, omul care atransfigurat instrumentul cu claviatură în cânt vocalde dincolo de cuvinte… Finalul lunii februariepregătea, la Bucureşti, printr-o suită strălucită demanifestări, aniversarea a două veacuri de lanaşterea lui Frederic Chopin. UniversitateaNaţională de Muzică Bucureşti a organizatSimpozionul internaţional de muzicologie în cadrulcăruia s-au distilat cele mai discrete esenţe teoreticelegate de viaţa şi creaţia marelui creator polonez. Dupăcuvântul introductiv al Preşedintelui Uniuniicompozitorilor şi muzicologilor din România, OctavianLazăr Cosma, prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu acondus lucrările acestui eveniment muzicologic a căruigazdă a fost prof. univ. dr. Mihai Cosma. Simpozionul apropus o tematică relaţionată divers cu educaţiapianistică, cu activitatea profesorală a mareluicompozitor, cu arta generaţiei sale, cu esteticatemporalităţii în discursul capodoperelor pe care le-asemnat, cu elemente încifrate în creaţii care păreau anu mai naşte întrebări, cu parafraze moderne ceomagiau memoria lui Chopin. Expoziţia de documentescrise şi audio, ca şi lansarea a două prestigioasevolume aparţinând prof. univ. dr. Lavinia Coman şi prof.univ. dr. Carmen Manea au prilejuit o călătorie

pasionantă în lumea aspectelor excepţionale alecreaţiei chopiniene.

Seara s-a prelungit până târziu în noapte cu unconcert memorabil găzduit de Ateneul Român, concertsusţinut de Orchestra Universităţii Naţionale de Muzicădin Bucureşti – cu o prestaţie demnă de o adevăratăformaţie filarmonică - şi de soliştii pianişti ViniciuMoroianu (Concertul nr. 1 de Frederic Chopin) şi MateiVarga (cel de-al doilea opus concertant).

Pianistul care a cântat într-o viaţă cât Liszt într-olună, muzicianul care a reuşit să cucerească admiraţiaîntregii sale generaţii romantice, poetul care a tradus înlimbaj pianistic întregul vifor al sufletului său răscolit dedorul de ţară şi de o iubire care nu l-a împlinit, Chopinrămâne prototipul artistului genial al veacului al XIX-lea, cel care a deschis calea modernismului şi care alăsat ca moştenire o muzică nemuritoare.

Petruţa Măniuţ


În ţară

Talent, muncă,măiestrie

Acestea sunt principalele note dominante ce aucaracterizat, fără echivoc, recitalul instrumentalextraordinar care a avut loc în seara zilei de marţi, 9martie a.c, la Muzeul Memorial “Paul Constantinescu”,susţinut de renumiţii solişti concertişti: bas-baritonulAndrei Khmyzau din Republica Belarus şi pianistaVerona Maier, conf.univ.dr. la Universitatea Naţionalăde Muzică Bucureşti.

Superba manifestare muzicală a fostorganizată de către doua instituţii de cultură şi educaţie

muzicală, recunoscute în viaţa noastră spirituală şi depeste hotare: Muzeul Memorial “Paul Constantinescu”şi Filarmonica “Paul Constantinescu”.

Format la vestita şcoală muzicală din capitalaRepublicii Belarus, oraşul Minsk, bas-baritonul AndreiKhmyzau a concertat, cu brio - mai ales dupăabsolvirea Conservatorului în anul 2001 - peimportante scene lirice din ţara natală şi în mari centreculturale, cu bogate şi prestigioase tradiţii muzicale, dinGermania, Italia, Franţa, Rusia, Olanda, Danemarca,Polonia etc, pretutindeni bucurându-se de aprecieridintre cele mai elogioase din partea publicului şi apresei de specialitate.

Împreună cu distinsul muzician belarus aconcertat pianista Verona Maier, care s-a afirmatconstant în viaţa muzicală din ţară şi străinătate,începând de la debutul său din 1970 (când încă nuîmplinise zece ani). Cei doi protagonişti ai acestuiveritabil act de cultură muzicală au oferit publiculuiiubitor al marei şi adevăratei muzici din “Oraşul alb alaurului negru”, municipiul Ploieşti, 20 de opusurireprezentative din creaţia lirică universală – clasică şicontemporană, lucrări semnate de nemuritoriicompozitori: P.I.Ceaikovski – Fiţi binecuvântate,păduri, Tremura lacrimi, Serenada lui Don Juan,Noaptea, S-a lăsat întunericul, Privighetoarea, Am

zăvorât fereastra, Nopţi înfierbântate; SergheiRahmaninov – Ne odihnim, Mi-a fost luat totul; A.Dargomygski - Zefirul nopţii; A. Grecianinov – Caîngerul cerului; G. Enescu - Languir me fais, Du conflicten douleur; D. Lybin – Serenada; M. Karlowicz – Zilefrumoase; B. B. – Tremură sălcii plângătoare; Abaza -Dimineaţa înceţoşată; B. Fomin – Doar o dată în viaţăetc.

Asistenţa a remarcat şi a răsplătit, prinîndreptăţite aplauze, frumuseţea vocii muzicianuluioaspete, temeinica sa pregătire de specialitate,precum şi performanţele artistice în parcurgereadiscursului muzical propriu fiecărei lucrări, majoritateadificile şi complexe – din punct de vedere al scriituriicomponistice. Precizia şi siguranţa cu care solistulAndrei Khmyzau a realizat diversele pasaje deincontestabilă virtuozitate vocală, ritmică şi melodică,atestă capacitatea şi potenţialul de creativitate alacestui înzestrat artist liric aflat în plină ascensiune pescenele de concert din spaţiul european.

La acelaşi diapazon s-a aflat – şi de aceastădată – pianista Verona Maier, despre a căreipersonalitate muzicală presa de specialitate a vorbit,totdeauna, în mod elogios. Stăpânind – în urma unorprofunde studii, partiturile înscrise în program, VeronaMaier a colaborat excelent cu bas-baritonul AndreiKhmyzau, susţinând la pian punerea în valoare aprincipalelor idei şi sentimente ce au stat la bazagândirii, proiectării şi elaborării acestor bijuterii dinrepertoriul liric universal. Sunt argumentele, pentrucare, după acordurile finale, publicul spectator a ţinutsă remarce, în cuvinte deosebite, această neuitatăseară muzicalaă în care talentul, munca şi măiestriasunt, într-adevăr, condiţii fundamentale în formareaunor adevăraţi artişti ai cetăţii, aprecieri pe care lesocotim deplin întemeiate.

Al. I. BĂDULESCU


Punctul pe j... azz

La Radio VienaMaraton jazz-isticromânesc pe unde

Rar mi-a fost dat să ascult la radio, timp de onoapte întreagă, muzică de jazz atât de judiciosselectată şi de bine pusă în undă, ca în cele aproape350 de minute difuzate nocturn între 13 şi 14 martie2010. Mărturisesc că am realizat eu însumi multeasemenea „miezo-noptici” pe frecvenţele postului RadioRomânia Actualităţi – dar în cazul emisiunii maratonmenţionate, rotunjind cinci ore şi trei sferturi, a fostoferită de către postul de radio Viena (Österreich) 1,exclusiv muzică acreditată de interpreţi români,comentată în dialog inteligent, pertinent, de promotorul

de jazz de origine română Emilian Tantana – născut înlocalitatea Tălmaciu/ Sibiu – şi Herbert Uhlir,redactorul de specialitate de la ORF.

Este cunoscut, mai ales în rândurile jazzman-ilor noştri, faptul că Emilian Tantana, cu ani în urmăprincipal co-organizator al Festivalurilor de Jazz de laSibiu alături de regretatul profesor Nicolae Ionescu,precum şi al Jazz-Clubului găzduit de Casa de Culturăa Studenţilor din burgul transilvan, a emigrat acum douădecenii în Austria, stabilindu-se în oraşul Bad Ischl undea devenit conducătorul unui Club de jazz, managerulunui Festival şi al unor concerte de gen, totodatăcolaborând frecvent cu Institutul Cultural Român dinViena. Chiar şi pentru un comentator experimentat cael, sarcina de a cuprinde în şase ore de audiţiemuzicală şi comentariu o semnificativă panoramă ajazz-ului autohton de ieri si de azi, nu a fost câtuşi depuţin uşoară, dimpotrivă! Aceasta cu atât mai mult cucât nu au fost admise în emisiune decât exemplificări

sonore existente pe discuri originale – doar cu excepţiaînregistrării unui moment live cu grupul bateristuluigerman de origine română Billy Bontaş.

Consider că selecţia muzicală a excelat prinvaloare şi diversitate, prin profesionalism şi bun gust,acoperind un larg spectru de stiluri, tendinţe şi orientăriraportate în majoritatea cazurilor la creaţii originalecompuse de muzicieni români şi la teme de sorgintefolclorică: astfel, au fost incluse secvenţe istorice dinprima jumătate a veacului trecut – de pildă celerealizate de pionieri ai genului ca Giorgi Vintilescu,James Kok (instrumentişti români stabiliţi înGermania), existente pe vechi discuri de ebonită sau de„Concertul pentru clarinet” compus şi interpretat decelebrul improvizator şi dirijor american Artie Shaw – şiel, se pare având în arborele genealogic rude prinRomânia – până la înregistrări de azi datorate unorapreciaţi instrumentişti şi lideri de formaţii ca Mircea

Tiberian, GarbisDedeian, Liviu Butoi,Harry Tavitian în frunteaansamblului propriu„Orient Express”, IonBaciu Jr., RomeoCozma, FlorinRăducanu, MariusVernescu, grupul deblues „Nightlosers”condus de HannoHöffer. Nu au lipsit dinaceastă panoplie anumelor de referinţămonştrii sacri – IancsiKörössy, JohnnyRăducanu, RichardOschanitzky, MariusPopp, Aura Urziceanu,Dan Mândrilă, EugenGondi –, mai tinerii lorcolegi de vocaţie dar

deopotrivă notorii Anca Parghel (în colaborare cupianistul german Klaus Ignatzek), „Vocal JazzQuartet”, Teodora Enache, Cristian Soleanu, PedroNegrescu, Petrică Andrei, Florin Răducanu, MariusVernescu, grupul „East Village”. Fireşte, au figurat întrecei aleşi, cei mai importanţi exponenţi ai diasporeiromâne de jazz, între care Peter Herbolzheimer,Eugen Ciceu, Paul Weiner, Mircea Stan, NicolasSimion, Alexandru Bălănescu, Decebal Bădilă,Poldi Reisenauer în fruntea propriului big band,Marian Petrescu, Lucian Ban, Alexandru Simu,grupurile „Trigon” din Republica Moldova, „ReBop Unit”etc.

Maratonul jazz-istic românesc de la ORF – unveritabil act de cultură, o benefică promoţieinternaţională în slujba jazz-ului autohton!

Florian LUNGU

Jazz-promoterul Emilian Tantana, criticul Virgil Mihaiu,violonistul Alexander Bălănescu şi Harry Tavitian Viena, ianuarie 2004; Foto Iztok Zupan

LOCOMOTIVA JAZZAlexandru ŞIPA

Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea unui an dela debutul pe scena sălii Kultea din Budapesta a inspiratuluiproiect muzical LOCOMOTIVA JAZZ-un ciclu de concertelunare organizat sub auspiciile Institutului Cultural Român dincapitala Ungariei, în colaborare cu Federaţia Maghiară dejazz, eveniment ce reuneşte de fiecare dată, în acest vechi şitotuşi nou/actual „mijloc de transport”, muzicieni valoroşireprezentativi pentru cele două şcoli europene de jazz-cearomână şi cea maghiară.

Ca toate cele 14 concerte anterioare, şi cel din 26februarie a.c. s-a repetat a doua zi la Szeged-Seghedin. Deaceastă dată „partea română” a fost reprezentată decunoscuta solistă vocală Teodora Enache, iar „parteamaghiară” de acelaşi iscusit „mecanic”-responsabil muzicaldar şi co-organizator al fiecărui concert, apreciatul ghitaristIstvan Gyarfas, împreună acum cu basistul de talieinternaţională Berkes Balazs (ca fapt divers cu un bunicnăscut la Timişoara).

Inspirat ca întotdeauna în propriile teme şiimprovizaţii, Istvan Gyarfas a ales pentru deschidereafiecărui recital din acest ciclu o piesă sugestivă: „Take The<<A>> train” (B. Strayhorn), într-o interpretare plină de vervă,de swing intens, menită pe de o parte să imprimemuzicienilor un anumit groove, iar pe de altă parte săbinedispună auditoriul.

Pe Istvan Gyarfas, pe care mulţi fani români,muzicieni, organizatori de concerte şi festivaluri din Româniaîl cunosc şi îl aprecieză de mai mulţi ani, l-am descoperit şiaplaudat şi în calitate de entertainer, prezentând cu aplombatât piesele, repertoriul, cît şi colegii de recital. Prin rolul săuextrem de complex şi delicat, asumat cu bună ştiinţă şi de

cele mai multe ori benevol, Istvan poate fi considerat un idealmediator între cele două şcoli de jazz, un adevăratambasador al celor două ţări vecine şi prietene cu adevărat.

Spectacolul a fost dublat de o expoziţie de afişeRoJAZZ (54 de exemplare expuse în holul sălii Kultea) carereflectă cum nu se poate mai bine efervescenta activitate dejazz din România ultimilor ani-recitaluri din cluburi, concerte,festivaluri, prezenţe româneşti în străinătate şi străine la noiîn ţară, etc...

Nu-mi rămâne în încheiere decât să citez câţivadintre principalii muzicieni români invitaţi să „călătorească” cuaceastă năzdrăvană Locomotivă de jazz: Mircea Tiberian,Jancsy Korossy, Ramona Horvath, Pedro Negrescu, BertiBarbera, Johnny Bota, Sorin Romanescu, Luiza Zan, iardintre „călătorii” maghiari cel puţin doi, prezenţi ca spectatorişi la evenimentul de la finele lunii februarie: Imre Kossegi-baterist şi Tibor Marcus-preşedintele Federaţiei Maghiare dejazz.

Şi nu în ultimul rând, urez în continuare DRUM BUNLocomotivei de jazz pentru a o putea sărbători cel puţin la felşi la un deceniu de activitate...


Jazz-Folk

“Ziua demâine”

Dan CHIRIAC

La Alba Iulia s-a desfăşuratediţia a V-a a festivalului-concurs demuzică folk (organizator: Consiliuljudeţean Alba, preşedinte - IonDumitrel) “Ziua de mâine”, cu odurată de 3 zile. Este poatefestivalul de acest gen din ţară celmai bine organizat - cu siglă proprie,afişe, ecusoane şi tichete de masă,program de sală, regulament fărăcusur, contracte “beton”, premiisubstanţiale (între 1000 şi 300 delei), sonorizare de calitate, juriucompetent.

Fiecare seară a avut ungeneric aparte - Contraste, Amintiri,

Colinzi - axat pediversele stiluri alenumeroşilor invitaţi:Mircea Florian, Poesis,Vasile Şeicaru, DucuBertzi şi Mihai Neniţă,Pasărea Colibri(redivivus), MihaiMărgineanu, FlorinSăsărman, NarcisaSuciu, Daniel Avram, şievident Vali Şerban –muzicianul local(şi înacelaşi timp prezentatorplin de farmec) care s-azbătut ani de zile pentrufondarea acestuifestival având aceeaşititulatură cu cea aemisiunii saleradiofonice.

Serviciul Turism şi dl. DanMihai Poescu au reuşit să asigureun program extrem de dens şi

complex, incluzând, pelângă festivalul propriuzis (desfăşurat la Casade cultură as i n d i c a t e l o r ) ,simpozioane “de gen”intitulate “Cafeaua cufolk” în fiecaredimineaţă la Alba Mall,lansări de discuri, jamsessions folk intitulate“After eleven” la Fort Hîn fiecare seară.

Palmaresul finali-a inclus pe IonuţMangu, Florin RaduŞtefan, Cosmin VasileLauran, AlexandraSidor, Laura Todică,grupurile Noi, Alergic –artişti care vor confirma,

sperăm, cât mai rapid.Fără îndoială, un festival de

nota 10 !

Istvan Gyarfas, Teodora Enache, Berkes Balazs


Eurovision 2010

Show mult, muzică puţină

Ana-Maria SZABOIulian CÂRNU

Înafara scandalului cu fluturii striviţi pe scenăşi, în general, cu tot ce a ţinut de nemulţumirile celor de

pe locul 2 (lipsă de fair-play: când toţi ceilalţi erau în“camera verde” pentru declaraţii, soliştii acestei piese s-au închis în cabine!), a fost o ediţie mai liniştită şi care,spre satisfacţia noastră, a confirmat anticipările dinaceste pagini, legate de realizatoarea Marina Almăşan-Socaciu. Culmea este că acum, când bugetul a fostunul de criză, show-ul, spectacolul în sine a făcut toţibanii – care nu ştim pe ce se duceau (şi iată că nimeninu s-a întrebat!) în anii precedenţi! La TVR, după cu sevede, nimeni nu se preocupă de risipirea banuluipublic… Realizatoarea a exploatat perfect resurseleCircului “Globus”, gazda finalei, intermezo-urile cunumere de circ şi de dans fiind adesea mai atractivedecât melodiile în sine! De la costume (cu uneleexcepţii, ca în cazul nefericitei Dalma) la decor, totul afost o plăcută surpriză, dar măcar Dalma Kovács (caree… unguroaică din Braşov!) a fost singura care,neuitând că face parte din trupa Divertis, a cântat puţin

şi în româneşte! În limba străbună (pe când şi aici tot înengleză?) a fost comperajul, unde am remarcat cămanechinul Valentina Pelinel, o apariţie decorativă,avea o dicţie uneori mai bună decât Horia Brenciu -între noi fie vorba, artist... MediaPRO! Acesta din urmăs-a referit tot timpul numai la el, a raportat concursul lapersoana sa (a susţinut şi un recital alături de formaţiaproprie), de parcă era un spectacol dedicat lui… Ideea(şi punerea în pagină) a trecerii în revistă a unor şlagărelansate la Eurovision a fost materializată convingător,însă, de HBO. Un alt recital care ne-a dovedit că laacest concurs s-a câştigat şi prin decenţă şi muzică decalitate, nu doar prin exhibiţionism, a fost cel alînvingătorilor din 2000, danezii Olsen Brothers.

Cum nimic nu se pierde în TVR, iată că, după 25de ani şi mai bine, a fost reluat sistemul cu juriiteritoriale, patentat de Titus Munteanu la „Şlagăre îndevenire“ (fireşte, cu mijloacele tehnice de atunci, doarcu legătura radio). În aceste jurii, deşi este vorba de unconcurs de muzică pop (sau uşoară, cum vreţi), amnotat prezenţa mult prea masivă a unor reprezentanţi aijazz-ului, rock-ului sau chiar ai muzicii clasice (iar laBucureşti l-am văzut stupefiaţi, alături de numerespectate, pe un… impresar din Germania,Ratscher!!). În aceste condiţii, să nu ne mai mirăm căjuriul de la Timişoara a acordat piesei lui EduardCârcotă… 0 puncte!! Regulamentul trebuie să devinămai ferm, eliminând toate portiţele: Ovi (OvidiuCernăuţeanu) o fi el român la origine, dar locuieşte înNorvegia şi are cetăţenie norvegiană; nu ştim care maieste situaţia actuală a lui Tony Tomas, care, tot aşa,locuia în Peninsula Scandinavă. Nemaivorbind deenglezul David Bryan (“Come as one” – GabrielBăruţă), căruia i s-a interzis să interpreteze piesasingur, dar ca solist al unei formaţii, Hotel FM, n-a maifost nici o problemă! Păi, în acest caz, toţi străinii vorapela, formal, la câţiva instrumentişti români şi totul vafi OK! La o altă formaţie, “Pasager”, l-am revăzut cuplăcere pefostul com-ponent al “Şcoliivedetelor” şiconcurent la“Cerbul de Aur”,Ovidiu Anton,a d e p tnecondiţionat alrock-ului; el afost şi textier alpiesei “RunningOut of Time”.

Sigur,n-o fi fost atâtde grav cufluturii aceiaarşi sau striviţi(deşi, mainormal este să

Paula Seling şi Ovi

Luminiţa Anghel

lansezi porumbei, fluturi sau alte vieţuitoare nu în sală,ci sub cerul liber), totuşi nu înţeleg de ce T. Tomas şivaloroasa Luminiţa Anghel, împreună cu o impresară,au făcut atâta tam-tam la TV? Piesa lor a primit de lapublic mult mai puţin decât câştigătorii, care autotalizat, autoritar, 23.412 voturi de la telespectatori,dar şi o medie de 309 puncte de la cele 5 jurii (cele dinţară având, fiecare, doar un sfert din ponderea celuibucureştean şi jumătate pe ansamblu, deci au fost camformale). Mai mult, piesa cântată de L. Anghel, Tomasşi Adrian Piper a fost devansată la public şi de CătălinJosan, care a primit 10.515 voturi! Deziluzia le-o fi fostcauzată de faptul că un membru al juriului a făcutanterior nefericita declaraţie că piesa lor e favorită?Dincolo de toate, e frumos să pierzi elegant. Cert estecă în mai, la Oslo, vom fi reprezentaţi de piesa “Playingwith Fire” compusă de Ovi (anul trecut, la “Cerbul deAur”, a reprezentat… Norvegia!) – şi aici au fostdiscuţii, cum că autor ar fi un norvegian. Atu-ul acestuicântec a fost prestaţia superlativă, din toate punctelede vedere, a frumoasei Paula Seling, care avea nevoiede multă vreme de un hit ritmat, modern. Partenerul ei,cu pantalonii aceia roşii, a avut mai degrabă o alurăcomic-simpatică. Cert este că dacă nu am fost inspiraţisă-l trimitem la Moscova pe Cătălin Josan, vorbitorperfect de rusă, acum avem un “norvegian” la Oslo,ceea ce poate fi un avantaj în relaţiile cu organizatoriişi presa, pentru că altminteri nu credem că a auzitmultă lume de el pe acolo. Seling a mai avut o piesă înfinală de Andrei Tudor, şi aceea bine plasată – pe 5,cântată alături de Kamara (Alb-Negru). Pe 3, în ierarhiafinală, a fost C. Josan cu compoziţia proprie “Around,Around”, iar pe 4 Hotel FM. Reuşita compoziţie a luiMihai Alexandru, “Baby”, a fost pe 9, cântată (se puteamai bine) de Alexa, şi ea fostă la “Şcoala vedetelor”. Oaltă creaţie a unui compozitor respectat, MirceaRomcescu, “See You in Heaven”, dedicată lui MichaelJackson, a ajuns doar pe 15, poate şi datorită puneriiîn scenă mai neinspirate, dar şi lipsei de charismă asolistei Lucia Dumitrescu. Asta în condiţiile în care pepoziţiile 6 şi 7 s-au clasat cântece mai puţin

convingătoare, dar aşa e cu televotingul şi cu juriileeterogene.

În final, ca de obicei, cităm din presa autohtonă,

pentru a vă convinge că adesea suntem maiîngăduitori ca alţii. Iată, de pildă, câteva extrase din“Jurnalul naţional”: “Ne-am învineţit de râs urmărindfinala naţională Eurovision. O păpuşă gonflabilă, cunume şi prenume, Valentina Pelinel (cine are la TVR

asemenea idei trăznite? Fata e frumoasă, dar… N. A.),se chinuie să-şi folosească limba maternă, dar se totîmpiedică în ea; o Gianina (Corondan, of course)

coafată în mers pe geamul de la tren… Concurenţii seluptau să câştige în cursa de-a “cine falsează maimult şi mai bine” în 16 limbi şi-o engleză… Nici unconcurent nu s-a simţit destul de stăpân pe limbasa pentru a se prezenta în faţa poporului astfelîncât acesta să înţeleagă cât de cât de ce sechinuie pe scenă. Am avut astfel o finală naţionalăîntr-o cheie englezească, dar cu solfegiu de baltă.Sonorizarea a fost execrabilă... „Am prezentataceastă primă ediţie acum 16 ani“ – şi-a început H.Brenciu show-ul.”

Ar mai fi multe de spus, dar ne oprim aici.Necunoscând melodiile respinse, ne mulţumim săcredem că acestea au fost într-adevăr cele maibune, dar ar fi trist ca acesta să fie nivelul actual alcomponisticii de gen. Şi mai trist este că mai toţi

compozitorii importanţi ocolesc concursul, ceea ce sevede… şi se aude. (Foto: Tiberiu Crişan,www.bestmusic.ro)


Eurovision 2010

Alexa, Mihai Alexandru şi echipa lor

Pasager

Hotel FM


Music-hall

Furtună de şlagăre la “Tănase”

Marius GHERMAN

După trei spectacole “de rodaj”, directorul general alTeatrului de revistă “C. Tănase”, marele actor de comedieAlexandru Arşinel, care este şi un iscusit manager, aprogramat spectacolul de gală cu “O premieră furtunoasă”,spumoasă comedie muzicală concepută deOctavian Sava şi Cezar Ghioca după “O noaptefurtunoasă” de I.L.Caragiale (de fapt este doar unpretext), cu muzica excepţional scrisă de unMarius Ţeicu aflat în cea mai bună formă a sa. Dealtfel, faptul că Ţeicu este perfect familiarizat cumuzica de scenă şi cu musical-ul se simte de laprimele măsuri, el lansând în acest spectacol celpuţin trei şlagăre, care pot circula de sine-stătător( de dorit ar fi ca el să le imprime cu aceiaşi artişti,aşa cum sperăm să existe în curând şi un CD cumuzica premierei): “Aş vrea să fiu artistă”(MirelaBoureanu), “La Golden Blitz”, “Banii, banii”. Textulşi versurile aparţin lui Octavian Sava, scenografiaşi costumele (şi ele la nivel înalt) – arh. TheodoraDinulescu, iar coregrafia (baletul este organicintegrat în story) – lui Cornel Popovici. Cel carepune măiestru cap la cap toate aceste elementeeste tânărul regizor Cezar Ghioca, realizatorulunui spectacol alert, dinamic, modern, plin devervă, în care “inserţiile” din actualitatea imediatăfac deliciul publicului. Distribuţia are în frunte doimaeştri ai teatrului românesc care ajung să joaceîmpreună după mai bine de 30 de ani, Adriana Trandafir(spumoasă, sexy, senzuală, încântătoare) şi ValentinTeodosiu (sobru, interiorizat, cu umor sec, impozant). Foartebine aleşi, cei doi şi cântă excelent, condiţie sine qua nonîntr-un spectacol în care, atenţie, totul se desfăşoară LIVE!Aceasta este o altă performanţă demnă de a fi subliniată înpremiera de faţă, fiindcă, ne aducem aminte, un alt musical

de la acelaşi teatru,cu mult timp înurmă, “Nota zero lapurtare”, de aceiaşiautori, protagoniştii,atenţie, cântăreţiprofesionişti, faceauplayback. Tehnicaîntre timp a făcutpaşi mari, iar teatrula făcut eforturipentru a achiziţionamicrofoane-cascăperformante.

B e n e f i c ăeste şi implicareaactoricească a unorcântăreţi foartetalentaţi, care auastfel ocazia să-şid o v e d e a s c ăplurivalenţa: MirelaBoureanu-Vaida,Daniela Cristea,George Enache, dartoţi cântă la fel debine, se vede că factotul cu plăcere.Este vorba de NaeAlexandru (“Mr.Bingo” la Antena 1),

Cristian Simion – tinerele vedete masculine ale teatrului, de“veteranii” Alexandru Lulescu, Marcel Horobeţ, PaulTalaşman, Ortansa Stănescu, de fostul student al lui M.Ţeicu, George Ioan Hodor. Ceilalţi erau toţi cunoscuţi, dar

acesta din urmă este surpriza spectacolului, ca şi OanaGhioca – provocatoare, cu o anatomie cuceritoare, relaxată– o “Anaconda” senzaţională, gâsculiţa atât deasemănătoare cu “vedetele” de mucava cu care ne intoxicăteleviziunile în prezent. Oh, dacă ar fi trăit Caragiale!

La premieră, o sală arhiplină şi un parter de vedetecare l-au înconjurat pe Alexandru Arşinel în pauză,felicitându-l şi fotografiindu-se cu el în faţa senzaţionaluluiafiş realizat de Gabi Boholţ (foto) şi Simion R. Ştefan(design). Au ţinut să fie de faţă la această seară memorabilăcompozitorii Anton Şuteu, Cornel Fugaru, marele campion

Ivan Patzaichin, Celia, actorii Gabriel Fătu, Victor Yila, DanTudor, regizoarea Chris Simion, generalii doctori MihaiMureşan şi Cornel Romaniţan, Mirela Voiculescu-Fugaru,Deea şi Dinu Maxer, vedeta TVR Iuliana Marciuc, Oana(chiar de ziua ei!) şi Viorel Lis, scriitorii Silvia Kerim şi MirceaM. Ionescu, cunoscuţii animatori ai vieţii artistice Livia şi IoanGauzin, reputatul om de radio şi TV Anca Florea ş.a. Dacătot am amintit de afiş, trebuie subliniat apăsat că la Teatrulde revistă “C. Tănase”, considerat de mulţi în mod eronatcam prăfuit, există la ora actuală cel mai modern serviciu deimagine dintre toate teatrele bucureştene, de la afişe,programele de sală-flyere, reclamele electronice de pepanourile stradale şi de la metrou, articole în toată presa,kroll-uri TV - la mediatizarea intensă. Şi, urmărind aceastăpremieră, dar văzând şi celelalte spectacole ale teatrului, nebucurăm că artişti excepţionali – cum sunt Alexandru Arşinel,Stela Popescu, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru (noul directorartistic), Cristina Stamate, Adrian Enache, Biţu Fălticineanuse bucură de o mediatizare meritată. Iată mai jos declaraţiilecelor implicaţi în acest mare succes al teatrului românesc derevistă, culese de colaboratoarea noastră, OanaGeorgescu.

Alexandru Arşinel, Director General Teatrul deRevistă “Constantin Tănase”: Sunt sigur că această nouăpremieră va fi un succes de casă, mai ales că se înscrie dejaprintre proiectele de referinţă ale noii stagiuni a Teatrului deRevistă, care are nevoie de musicaluri şi de comediimuzicale. Am acordat încredere totală acestui tânăr regizorfoarte talentat, care la rândul său a lucrat excelent cu cei doiprotagonişti şi cu toţi ceilalţi actori ai Teatrului. AdrianaTrandafir face un rol extraordinar, iar colaborarea cu ValentinTeodosiu este de bun augur pentru teatru şi pentruspectacolul în sine. Sunt o echipă grozavă.

Vasile Muraru, Director Artistic Teatrul deRevistă “Constantin Tănase”: Este un spectacol foartereuşit, o comedie muzicală la succesul căreia şi-a adusaportul colectivul Teatrului de Revistă alături de profesioniştiai genului precum Marius Ţeicu şi Octavian Sava. RegizorulCezar Ghioca a mai colaborat cu noi, dar actorul ValentinTeodosiu se află la prima colaborare şi cred că se descurcăexcelent pe scena Teatrului de Revistă. Adriana Trandafir –Valentin Teodosiu fac un cuplu de senzaţie în “O PREMIERĂ

Celia

Final cu ovaţii


Music-hallFURTUNOASĂ”.

Marius Ţeicu, compozitor:Mă bucur că am avut ocazia săcolaborez din nou cu prestigiosulcolectiv al Teatrului de Revistă“Constantin Tănase” la acest proiectartistic deosebit. Comedia muzicală“O PREMIERĂ FURTUNOASĂ” esteal patrulea musical la care am compusmuzica pe libretele lui Octavian Savaşi al doilea regizat de Cezar Ghioca,având cu amândoi o colaborareextraordinară. Trebuie să amintesc şicolaborarea cu coregraful CornelPopovici, ca de fiecare datăexcepţională. Este un musical în careactorii interpretează la cote înaltepartea de actorie, de dans şi decântat. Ei cântă live, realizând operformanţă de excepţie pentru caremerită toată admiraţia şi preţuireanoastră. După părerea mea, chiardacă e subiectivă, cea mai nouăPREMIERĂ a Teatrului Tănase esteun spectacol foarte bun căruia îidoresc şi îi prevăd o viaţă cât mailungă. Aceasta o va confirma doarMăria Sa, Publicul.

Octavian Sava, scriitor şitextier: Piesa „O noapte furtunoasă”sau „Numărul 9” a fost scrisă genial deI.L. Caragiale. Este foarte dificilătransformarea replicilor mustoase şi

pline de haz ale autorului în cupletesau cântece care să egaleze proza luispumoasă. În plus, s-ar putea caprimirea de către critică a noului textsă fie considerată derizorie, în raportcu opera originală, oricât de valoros arfi musicalul. Ne-am propus folosireaunui procedeu de actualizare şireevaluare, mult uzitat de americani înce priveşte transformarea unor marilucrări din dramaturgia clasică. Câtevaexemple: „Othello” a devenit un poliţistnegru din New-York, „Regele Lear” eprezentat ca un fermier american careşi-a împărţit moşia celor trei fete alesale, „Romeo şi Julieta” sunt unamerican şi o hispanică şi tot aşa... Iarcel mai edificator exemplu, pe care amvrut să-l urmăm şi noi este „Scorpiaîmblânzită”, devenită „Kiss me Kate”.Acţiunea se petrece la un teatrumuzical unde se repetă versiuneacântată şi dansată a lucrării, dar înviaţa particulară se petrec fapteasemănătoare cu cele din piesă. Camîn acest fel am gândit la transformarea

„Nopţii furtunoase” în „O PREMIERĂFURTUNOASĂ”. Am respectat în liniimari intriga din comedia lui Caragialeîntr-un „aici şi acum” dintr-un teatru devarietăţi care pregăteşte un spectacolmuzical al faimoasei comedii.Personajele seamănă cu eroiibinecunoscuţi, dar cu alte replici, însituaţii echivalente unor situaţii dinzilele noastre.

Arh.THEODORADINULESCU, scenograf:Mi-au plăcut scenariul şiconcepţia acestuispectacol şi mai ales îmiface mare plăcere sălucrez cu un demnreprezentant al tinereigeneraţii de regizori. I-amfost foarte aproape de-alungul realizării acestuiproiect şi cred ca i-a făcutmare plăcere colaborareanoastră. Lucrez foartebine cu artiştii, aşa cumam făcut-o şi acum. Nuvreau să văd costumele

stând...singure, ci să vină bine peactorii care trebuie săse simtă excelent înele. Încerc mereu săajut actorul, dar şibaletul, să dea tot cepoate pe scenă, să nuse simtă încorsetaţide costumul pe care-limaginez şi creezspecial pentru ei.Vreau ca toţi artiştii săse simtă bine încostumele mele, parteintegrantă dindecoruri. IubescTeatrul de Revistă„Constantin Tănase”şi lucrez la fiecare premieră a Teatruluicu mare plăcere. Este o bucată dinviaţa mea şi face de mult parte dinmine, asemeni Televiziunii”.

Cornel Popovici, coregraf:Teatrul de Revistă “ConstantinTănase’’ readuce fiorul celor maidiverse sentimente umane, formând în

noi comoara mereu neştiută a unordelicate şi diferite simţăminte - iubireade viaţă, de fiecare clipă şi de oameni.Memoria noastră este obligată să seîmbogăţească cu un nou titlu. ,,Opremieră furtunoasă’’ făcându-i pespectatori să se bucure că suntcontemporani cu minunaţii artiştiparticipanţi la crearea acestuispectacol, artişti ce îşi dorescneîncetat să le aducă spectatorilor orază de lumină, pentru a le alungapentru câteva ore orice necaz saudurere prin râs, muzică şi dans. Pentrumine proiectul regizorului CezarGhioca este o nouă provocare, o altăpiesă în puzzle-ul carierei mele decoregraf.

Cezar Ghioca, regizor: ”OPREMIERĂ FURTUNOASĂ” este ocomedie muzicală originală carepleacă de la intriga piesei lui Caragiale“Numărul 9” - devenită faimoasă cutitlul de “O noapte furtunoasă”, dar orepovesteşte în cheiecontemporană. Acţiunea musicaluluise petrece în culisele unui teatru devarietăţi care montează o versiunemuzicală a comediei lui Caragiale.Personajele din teatru au multe încomun cu cele caragialeşti, intrigaamoroasă fiind mutată de la “Union” la“Golden Blitz”, “bagabonţul” a devenit“un paparazzo” şi “Vocea patriotuluinaţionale” un tabloid al zilelor noastre.Totul e povestit cu ritm, cu vervă, cu ocavalcadă de gaguri în care suntimplicate şi personaje rupte dinactualitate cum ar fi sponsorul bătrânşi protejata “inocentă”, iar partituratrece cu uşurinţă de la antrenantenumere de dans la tangouri lascive şibalade emoţionante. În ciuda paietelorsclipitoare, a umorului savuros şi aspectaculoaselor numere coregrafic-muzicale, spectacolul are o importantăcomponentă satirică care transferădiscuţia despre preţul fericirii şi mascaonorabilităţii din comedia de moravuria lui Caragiale la o discuţie în caredragostea şi arta sunt puse sub

semnul promiscuităţii şicompromisului. Poate banul scuzasau curăţa orice mârşăvie? Oricumtotul e bine când se termină cu bine -conform unei prea bine verificatereţete bazate pe happy-end, în timpce banii aduc fericirea tuturor....

(Foto: Gabi Boholţ)

A. Şuteu, C. Fugaru, M. Ţeicu

Fam. Fugaru şi Marciuc


Vedete

Gala “PremiileMuzicale Radio

România Actualităţi”

Gabi MATEI

În 1996 s-au lansat Premiile Muzicale Radio,prezentate iniţial în cadrul unor emisiuni, apoi, din2001, în concerte de gală, premii stabilite după criteriivalorice şi nu după cifrele vânzărilor, prezentândsuperlativele anului precedent în muzica româneascăpop, dance, folk şi pop-rock, preponderent difuzată laRadio România Actualităţi. În alcătuirea ierarhiei finaleşi desemnarea premianţilor se implică, de fiecare dată,întreaga echipă a secţiei de specialitate din RedacţiaMuzicală.

Festivităţile s-au desfăşurat la Sala Radio, într-un megaconcert (realizator – Gabriela Scraba,producător – Carmen Movileanu) care a durat aproape4 ore. Spectacolul, prezentat de Gianina Corondan şiBogdan Pavlică, l-au încheiat Paula Seling şi Ovi, cupiesa „Playing with fire” care va reprezenta România laEurovision în acest an. Coproducătorii spectacolului,sponsorizat de World Trade Center, au fostTeleviziunea Română, Loteria Română şi CentrulJudeţean pentru Promovarea şi Conservarea CulturiiTradiţionale Ilfov. Evenimentul a fost transmis în directpe Radio România Actualităţi şi Radio RomâniaInternaţional şi a putut fi urmărit pe TVR 1, duminică 21martie.

Iată şi premiile ultimei ediţii.1. Cel mai difuzat artist la Radio România Actualităţi în2009: Dj Project; 2. Cel mai bun debut: Bloggers; 3.

Cel mai difuzat cântec 2009 la Radio RomâniaActualităţi: “Single lady” / Radu Sârbu / Ana Sârbu /Dj Layla feat Alissa; 4. Premiul “Radio Româniajunior”: Ion Moise Bădulescu; 5. Cel mai bun cântecpop-dance: “Amazing” / Play & Win / Inna; 6. Cel maibun artist pop-dance: Inna; 7. Cel mai bun cântec pop:“Iubeşte-mă astăzi, iubeşte-mă mâine” – AdrianCristescu / Andra; 8. Cel mai bun interpret: TonyTomas; 9. Cel mai bun album pop: “Culeg vise” /Paula Seling; 10. Cea mai bună interpretă: Andra; 11.Cel mai bun compozitor: Play & Win; 12. Premiul deexcelenţă: Nicolae Niţescu; 13. Cel mai bun albumfolk: “În oraşul cufloare de tei” /Vasile Şeicaru; 14.Cel mai bun cântecfolk: “Delta lunară” /Raul Cârstea şiConstantin Neculae/ Adrian Păunescu;15. Omul cu chitara:Vasile Şeicaru; 16.Cel mai bun proiectdiscografic: “DucuBertzi şi FlorianPittiş în concert”;17. Cel mai buncântec pop-rock:“Pas în doi” / BereGratis; 18. Cel maibun proiect etno: Ro-maniac – Damian &Brothers; 19. Celmai bun album pop-rock: “V8″ / Voltaj;20. Cel mai bun artistpop-rock: Voltaj; 21. Artistul anului: Cristi Minculescu& Iris.

La mulţi ani,Bianca Sârbu!

Oana GEORGESCU

Recent, Bianca Sârbu, actriţăşi solistă a Teatrului de Revistă“Constantin Tănase”, şi-a sărbătoritziua de naştere în superbul decor alRestaurantul “Allhambra”. Acestaaparţine ei şi soţului său Marian Sârbu,liderul Trupei “ExclussiV”, care înfiecare seară susţine aici concerte live.Prietenul şi colaboratorul permanent altrupei este Adrian Enache, colegul deteatru al Biancăi Sârbu. Împreună cuiubita sa Iuliana Marciuc, el a ţinut să-ifie alături solistei şi mai ales să cânteîmpreună cu ea şi cu trupa. Au dansatşi au cântat împreună cu ei Mihaela şiDănuţ Lupu, colega de teatru, actriţaValentina Fătu, senatorii Anca Boagiuşi Sorin Fodoreanu. Bianca a preferat

să danseze doar cu fiul său Luca. Unuldintre momentele emoţionante ale seriia fost duetul pe care aceasta l-asusţinut cu tatăl său, reputatulsaxofonist Emil Anghel. De dataaceasta a preferat să cânte cu vocea. Afost prezentă şi mama Biancăi, fostăbalerină a Teatrului deRevistă “ConstantinTănase”.

Trupa ExclussiV şipianistul Marius Vernescuau lansat dublul albumintitulat simbolic “Pentru căte iubesc”. Acesta estenumele unuia dintre celedouă CD-uri ce conţinemelodii de muzică uşoarăromânească mai vechi saumai noi reorchestrate deMarian Sârbu şiinterpretate de BiancaSârbu. Cel de-al doilea CD intitulat“Povestiri din Bucureşti” conţine şicântece din perioada interbelică aBucureştilor de altă dată - “Fetiţele din

Bucureşti”, “Trurli”, “Du-mă acasă, măitramvai”, “Ce cauţi tu în viaţa mea?”,“Hai coşar, coşar”, “Ce bine-i lângătine” sau “Cel mai frumos tango”. Laora actuală, Trupa ExclussiV lucreazăla un nou album pe care-l va lansa înacest an, iar compozitorul Nicolae

Caragia i-a încredinţat deja Binacăicâteva piese create special pentruvocea şi personalitatea artistei. (Foto:Gabi Boholţ)

Nicolae Niţescu

A. Enache, I. Marciuc, B. şi M. Sârbu


Vedete

Aplauze la ChişinăuMihai CHIHER

Sala Operei dinChişinău a fost luată cu asalt laun concert aşteptat cu marenerăbdare de publicul melomandin Capitala RepubliciiMoldova. Cea mai bunădovadă a respectului de care s-au bucurat artiştii români a fostprezenţa în loja oficială apreşedintelui interimar Ghimpu(în egală măsură preşedinte alParlamentului!), a ministruluiculturii şi a altor membri aiguvernului. Încurajaţi din culisede copilul-minune RafaelBobeică, laureat al unorconcursuri de muzică uşoară din ţara noastră (el alansat un CD recenzat în paginile “AM”), protagoniştiiau ridicat publicul în picioare. Marea cântăreaţă IrinaLoghin a avut trei momente distincte, două ca solistă şi

un altul alături de frumoasa sa fiică, Irinuca. Vedetăaşteptată cu dragoste la Chişinău, unde are şi rudedinspre tată, Irina a ţinut să-i aibă alături în acest triumfpe colaboratorii săi nr.1, membrii formaţiei “Alesis”.Alina şi Romeo Negoiasă şi-au alcătuit judicios

repertoriul, cu muzică uşoară,prelucrări folclorice, piese cutentă patriotică, la care toatăsala a cântat împreună cu ceidoi. O plăcută surpriză areprezentat-o formaţia etno“Nemuritorii” din Buzău,condusă de cunoscutulcompozitor de muzică pentrucopii (primul câştigător alTrofeului festivalului “Mamaiacopiilor”) ConstantinUngureanu. Agrementat curecitalul unui cunoscut solistlocal de muzică populară,însoţit de un frumosansamblu coregrafic,

spectacolul a fost umbrit doar de “ţeapa” financiarăpregătită de organizatori artiştilor români, dar nu sepoate pădure fără uscături…

Campioni în“RHYTHM OFTHE DANCE”

Oana GEORGESCU

Asociaţia Culturală deTeatru, Muzică şi Film “Dracula”(preş.Stoian Anghel), OrganizaţiaInternaţională EURAD, CentrulInternaţional Antidrog şi pentruDrepturile Omului (CIADO) şiAsociaţia Naţională a Caselor deCultură ale Sindicatelor dinRomânia (ANCCSR) au organizat laSala Palatului spectacolul “Rhythmof The Dance” al CompanieiNaţionale de Dansuri a Irlandei.Acest eveniment-premieră,organizat sub înaltul patronaj alAmbasadei Irlandei la Bucureşti afost găzduit şi de Craiova, Cluj şiSibiu.

Solistul Michael Byrne,descendent al comunităţii irlandezedin Birmingham, a început sădanseze la 6 ani, a obţinut primultitlu de Campion naţional la 7 ani şia studiat dansul la DohertyAcademy of Irish Dance cu celebriicoregrafi Danny Doherty şi Marie

Connell. Are 9 titluri de CampionMondial de Dans. A cucerit până înprezent 100 de titluri de campion latoate competiţiile majore incluse încadrul Campionatelor Mondiale deprofil şi are 25 de Medalii de Aur laCategoria Echipe/Team/Trupe ca

solist al trupelor de dansuriirlandeze din care a făcut parte.După ce la 15 ani dansa înspectacolul “Magic of the Dance”alături de Christopher Lee, un anmai târziu devenea solist al

Companiei de Dansuri “Rhythm ofthe dance”. Anul trecut a dansat laBeijing pe marele Zid Chinezesc,aclamat de peste 10.000 despectatori. El a fost secondat laBucureşti de frumoasa solistăNicole Kennedy. Remarcabilă a fostprestaţia lui Sean Hogan, solist altrupei din 1999 şi care a preferat sădanseze doar pe acorduriletamburinei sale, un instrument vechiirlandez numit «bodhran», cu carei-a acompaniat pe colegii săi. Alăturide instrumentişti, cei trei tenoriirlandezi au susţinut un recital deexcepţie în cadrul spectacoluluicare a durat 2 ore şi în careîmpletirea dintre muzică, dans,costume, coregrafie şi ritmurilefrenetice a reunit trăirile, tradiţia sitalentul unic al dansatorilor din toatezonele Irlandei. După România,trupa a susţinut spectacole laFlorenţa, Padova si Brescia, iar înaprilie va avea un turneu ce vacuprinde peste 20 de oraşe dinAnglia. “Rhythm of the dancedemonstrează că profesionalismulîmpletit cu talentul, valoarea şitehnica desăvârşită generează unspectacol pe care dacă nu îl vezi,vei regreta întotdeauna” – titrarecent celebrul “New York Times”.

(Foto: Gabi Boholţ)

I. Loghin, Alesis

M. Byrne, N. Kennedy


Calendar

Privind o clipă înapoiSimona IANCU

Deschide seria evocărilor lunii aprilie unul dintrementorii cântecului românesc, pe care până acum 4 ani cutoţii îl consideram nemuritor. S-a născut LA MARGINE DEBUCUREŞTI acolo unde întâlnea CELE MAI FRUMOASEFETE. Era prietenul nostru al tuturor, iar celor cărora leplăcea să petreacă le oferea din inima sa mare cu atât demult drag CÂNTECE DE VOIE BUNĂ. În cei 73 de ani deactivitate muzicală A STRÂNS TOAMNĂ DUPĂ TOAMNĂ,CÂNTECE DE PAHAR, sau cântece despre vraja aceluiTANGOU VEŞNIC TÂNĂR. Cu toţi am lăcrimat pe data de18 iunie 2006 atunci când ETERNUL GICĂ trecea in nefiinţă- GICĂ PETRESCU (2 aprilie 1915, BUCUREŞTI – 18 iunie2006, BUCUREŞTI).

Este unul dintre compozitorii de marcă ai muziciiuşoare româneşti. A îndrumat paşii multor cântăreţi aflaţi laînceput de drum, care băteau la porţile afirmării. Era UN OMSENTIMENTAL, care avea mereu ACELAŞI VIS, de a neoferi întotdeauna bucurii şi minunate melodii şi nu concepeaniciodată O LUME FĂRĂ NOI, cei care îî fredonam melodiilesau îl ascultam la radio atunci când ne difuza VISE UITATE.Dar pe data de 4 martie 2007, am pus cu toţii O ultimăFLOARE PENTRU MAI TÂRZIU şi am spus în gând că AŞAE VIAŢA, atunci când a trecut în nefiinţă - ŞERBANGEORGESCU (5 aprilie 1952, Bucureşti – 4 martie 2007,Bucureşti).

Despre el am putea spunea că a ieşit învingător dinlupta cu viaţa. A avut şansa de a se naşte a doua oară, iarla vârsta la care mulţi sepregătesc să renunţe laactivitate, el a renăscutprecum pasărea Phoenix.Actor si cântăreţ, un artistcomplex, un trubadur careîntr-o NOAPTE DECATIFEA ne ofereaREPLICI, DINTR-OCARTE VECHE, fără însăa vorbi de amintiri –CORNEL CONSTANTINIU(6 aprilie 1945).

Născut şi trăit în Moldova de peste Prut, el nu şi-auitat fraţii din România, a cântat, compus, iubit şi suferitalături de aceştia. I-a fost DOR DE EMINESCU şi a cântatPENTRU EA, pentru naţia noastră românească, unde dealtfel, în urma unui tragic accident de maşina, şi-a găsit şisfârşitul, alături de adorabila şi talentata sa soţie DOINAALDEA TEODOROVICI, lăsând milioane de oameniîmpietriţi de durere si suferinţă în urma pierderii celor 2 marimuzicieni - ION ALDEA TEODOROVICI (7 aprilie 1954,Republica Moldova – 29 Octombrie 1992, România).

Seria sărbătoriţilor este continuată de un compozitorreprezentativ pentru muzica românească din perioadainterbelică. A scris sute de melodii. Prin intermediul muziciişi-a făcut viaţa bună prietenă, susţinând astfel că NU ESINGUR PE LUME – FLORENTIN DELMAR (8 aprilie1917, Focşani – 31 martie 1983, Bucureşti).

Luna aprilie este luna muzicienilor care au făcutistoria în muzica uşoară românească. Nu face excepţie nici

următorul sărbătorit care a compus melodii pentru oETERNITATE. A elogiat AMURGUL, dar şi FLOAREA, aoferit UN SEMN DE DRAGOSTE, pentru toate FETELE CUOCHI ALBAŞTRII, a cântat TINEREŢEA NOASTRĂ atuncicând NE IUBIM, DA NE IUBIM, şi când cât e ziua de marene vine SĂ CÂNTĂM, SĂ DANSĂM, SĂ VISĂM – GEORGEGRIGORIU (8 aprilie 1927, Brăila – 23 februarie 1999,Bucureşti)

Următoarea sărbătorită este absolventă a Facultăţiide Medicină din Bucureşti,medic primar stomatolog.Iubeşte muzica, pe care ocântă şi o compune atât defrumos. Este o textierăremarcabilă şi în acelaşi timpun pedagog foarte bun,îndrumând paşii tinerilor carebat timid la porţile afirmării. OPOVESTE, UN SINGUR OMcare excelează în domeniitotal diferite având douăelemente comune: oameniişi iubirea, ea însăşidăruindu-ne O CLIPĂ DEIUBIRE şi sfătuindu-ne SĂPRIVIM O CLIPĂ ÎNAPOI -MIRELA VOICULESCUFUGARU - 11 aprilie 1957, Arad).

Continuă seria sărbătoriţilor o artistă complexă,compozitoare şi solistă vocală totodată care de-a lungulcarierei sale ne-a dăruit nouă tuturor O ZI, UN CÂNTEC UNGÂND , pentru O VIAŢĂ dorindu-ne întotdeauna SĂ TRĂIM

ÎN LINIŞTE ŞI PACE, să fim ŞI PASĂRE ŞISTEA - DANIELA CLAUDIA NACU(11 aprilie 1962, Hunedoara).

Următoarea sărbătorită ne-a oferit ODATĂCU CÂNTECUL speranţe şi împliniri PENTRUTOT CE-AM VISAT şi totodată a cântatSALCÂMUL DE PE STRADA MEA –ANGELA CIOCHINĂ – (17 aprilie 1955,Urecheni, judeţul Neamţ) .

Artista următoare ne-a lăsat în urmă cu un1 an de zile, când ne-a părăsit cu toatecântecele ei în care a strâns SINGURĂTATE,toamnă, lacrimi, milă. Dar şi un adevăr tristînsă adevărat MOR ACTORII – TATIANA

STEPA (TATIANA FILIPOIU) – (21 aprilie 1963 Lupeni – 7august 2009 Bucureşti)

Încheiem seria sărbătoriţilor aşa cum am început cuun mentor care cu siguranţa îşi poate scrie numele în carteade aur a istoriei muzicii uşoare româneşti. Întotdeauna i-aplăcut UN CÂNTEC VESEL pe care l-a dăruit unui SUFLETDE COPIL, sau celor ÎNDRĂGOSTIŢII care N-AU NEVOIEDE CUVINTE. În cariera sa l-a lăudat întotdeauna peMELOMANUL care spune VORBE MARI dar şi DULCEAPASĂRE A TINEREŢII – EDMOND DEDA (23 aprilie 1921 –28 septembrie 2006)

Amintiri dintr-o lume, în care visarea şi iubirea seîmpleteau perfect cu versul şi cântecul. Amintiri care ne duccu gândul şi sufletul la un îndemn: OAMENI NU UITAŢI deaceşti artişti care ne încălzesc inima de fiecare dată, cucăldura şi sensibilitatea lor, iar pentru cei care din păcate numai sunt, să trimitem un gând bun de mulţumire pentru căau existat.

C. Constantiniu

Mirela Fugaru

MIRCEA FLORIAN,personajul sincretic

În 5 decembrie 2009, Mircea Florian a împlinit 60de ani. Cine să-l creadă? La puţin timp, într-o gală „OmBun” la Sala Palatului, dădea dureri de cap sunetiştilor şipublicului cu o nouă piesă... la fel ca-n tinereţe, atuncicând a făcut parte din epoca de aur a folkului românesc.Am început cu sfârşitul pentru a mi se face înţelesdemersul de a-l fi portretizat pe artist pe 11 şi 18 aprilie,în emisiunea „Remix” de la TVR Cultural.

Student la Cibernetică în Bucureşti,debutează în 1968 la Student-Clubul dinCapitală. Se remarcă cu o piesă „Voceaoilor” difuzată pe ascuns de Cornel Chiriacdupă invazia Cehoslovaciei din augustacelaşi an. În compoziţiile din primii ani(„Banii”, „Veveriţa subacvatică”, „Podul depiatră”, „Opţiune pentru pace”) singurainfluenţă pe care o recunoaşte este folclorul- în primul rând cel românesc, apoi cel dinAsia şi America Latină.

Premiat la al doilea festival naţionalpop de la Sala Palatului, în 1971, are oprimă apariţie pe disc alături de colega depodium, Marcela Saftiuc. În 1973, înconjuratde „Ceata Melopoică” („Un organism viu, mobil, extensibilşi adaptabil. S-a mai numit «Mă ajută Zburătorii», «Ceatade dubaşi, ceteraşi, kitarozi, cobzari şi alţi meşterilăutari», «TenDinţi», «Florian în Labirint».”) care avea să

ia de altfel proporţii conceptuale, produce scandal laprima ediţie a festivalului „Primăvara Baladelor”. Pieselecu scântei: „Situaţia ca o parafrază” („Situaţia este tristăşi amară/mama nu pluteşte, tata nu mai zboară...”) şi oalta care se termina cu discursul lui Dorin Liviu Zaharia,veşnicul neînregimentat: „Trăiască atunci militarismul,cultura fizică şi sportul!”

Cu Anton Petraşincu lucrează încă din 1973(inclusiv în seria „Spectacolelor Irepetabile”), o sumă dereprezentaţii „multimediale” (avant la lettre), puneri înscenă la modul complex, sunet şi lumină, de fapt proiecţiiale „De-Semnelor” graficianului peste muzica sa;

angrenaje de muzică,poezie şi artă vizuală.Reinventase pentru uzulpropriu o formulăelectrică deacompaniament cu bas,synth, benzi demagnetofon, de impact.

Deja trecuse dela chitara acustică(perioada Bob Dylan) lao formulă elaborată, cutoate acele instrumentetradiţionale (inclusivorientale), începând cudrâmba şi cobza.Urmează un disc mic în

nume propriu (cu „Pădure liniştitoare”, „La făgădău’ depiatră” şi „Cu pleoapa de argint”) în 1975, de la folk laprogresiv electro, apoi un altul (cu „Harap Alb a treia oară


Pe micul ecran

rătăcit în pădure - Tatăl înţelept către fiul său”/ „Harap Alb de spân rătăcit în fântână - Dinpatru proverbe” / „Păsările din palmă”) de-adreptul psihedelic.

În primii ani ’80 îşi dezvoltă propriainstalaţie de sunet - un studio mic, dar cu oconfiguraţie performantă. Produce muzici - dela cele experimentale, cântate prin concertelede la Ateneu, până la ilustraţii pentru filme,muzică de teatru…După numeroase şi variatespectacole conceptuale, cu grupul propriu(pur electric) „Florian din Transilvania” scoateîn 1986 albumul „Iubirea, tainicul vârtej”(coloană sonoră a unui spectacol complex), lascurtă vreme părăsind ţara. În Americaabordează diverse experimente şiexpoziţii/instalaţii avangardiste, dar se vastabili în Germania.

După Revoluţie am avut ocazia să-lcunosc pe Florian alături de noile saleîncercări (de fapt în continuarea operei sale alcărei cuvânt de ordine este neaşteptatul!), dela performarea de unul singur înavanpremiera concertelor „Phoenix” la „CeataMelopoică” (cu Dixie Krauser ori CostinPetrescu din vechea gaşcă), de lacolaborarea sa cu „Shukar Collective” lamuzicile pentru teatru (am filmat premiera la„Ioana şi focul” în regia Cătălinei Buzoianu),de la uriaşul proiect multimedia (colectiv,including Petraşincu) cu proiecţii pe PalatulParlamentului („Arză-l-ar focul!”) la intimul(adică de club) „FloriMan” cu DJ Vasile şi VJTom.

Florian. Efemerulsaunu. Irepetabilul.Unicul.

Doru IONESCU

cu Costin Petrescu


Despărţiri

La adioOctavian URSULESCU

Chiar dacă, recent, s-a considerat că nu merit să fiuprimit în rândurile membrilor UCMR, de vreo 40 de ani ampublicat peste 5000 de articole, în care am apărat breaslaprofesioniştilor muzicii, am elogiat talentul de excepţie alcompozitorilor şi interpreţilor noştri, am mediatizat realizărilelor, m-am luptat ca ei să fie cinstiţi cum se cuvine, în fiecareceas al vieţii, nu numai atunci când nu mai sunt – şi o voiface în continuare, pentru că acesta este crezul meuprofesional. Cu atât mai mult mă doare despărţirea de doicreatori pe care i-am cunoscut şi apreciat, despre care amscris şi am realizat emisiuni radiofonice, cărora le-amconsacrat „Portretul componistic” din revista AM.

Dan MizrahyCompozitorul, pianistul, muzicologul şi profesorul

Dan Mizrahy văzuse lumina zilei pe 28 februarie 1926 laBucureşti. Excepţional talent precoce, la numai 9 ani a fostadmis ca student, cu dispensă de vârstă, la Academia regalăde muzică şi artă dramatică. Odată însă cu venirea la puterea legionarilor este exclus pe criterii rasiale, aşa încât lanumai 15 ani ia drumul pribegiei şi îşi continuă studiile laIerusalim. În 1945 revine în ţară şi se înscrie la Masterat laConservator, absolvind cu notă maximă. Cariera sa muzicală

a inclus mai multe segmente distincte: ilustru pianist concer-tist, cadru didactic (a fost profesor la Liceul „Dinu Lipatti”, laŞcoala populară de artă, prof. univ. asociat la UNMB),compozitor, muzicolog. Ca pianist a concertat în multe ţăriale lumii, dar mai ales şi-a văzut încununată admiraţianesfârşită faţă de creaţia lui Gershwin prin gravarea, în2002, pe un dublu CD Electrecord, a integralei lucrărilorpentru pian şi orchestră, a preludiilor, plus zece lucrăripostume pentru pian solo ale compozitorului american. Înpostura de compozitor, a abordat cu egal talent lied-ul,

romanţa (nu mai puţin de 9 premii la festivalul “Crizantemade aur” de la Târgovişte!), muzica uşoară sau cea corală.Membru al UCMR din 1980, a fost distins cu două premii aleUniunii şi cu Premiul Criticii muzicale “Mihail Jora”.Activitatea muzicologică a însemnat simpozioane, referate,conferinţe-lecţie, dar şi un îndreptar privindu-l pe Gershwin.A scris muzică de scenă şi radiofonică, cântece de Purim,romanţe de neuitat. În 1998 i-a fost editat la Electrecordalbumul „Eu te iubesc, romanţă”, ce conţine adevărate piesememorabile pentru acest gen, aşa cum şi în muzica uşoarăne lasă adevărate bijuterii filigranate cu minuţie de maestru.Jolt Kerestely, care locuia nu departe de regretatulcompozitor, îmi spune că fuma mult, mult prea mult. Dar sănu uităm cât a suferit, că între 1951-1953 a fost închis, cadeţinut politic! Acum nu pot decât să mă bucur că am apucat,anul trecut, să-i dedic un medalion consistent în rubrica meanocturnă (aici a ajuns muzica uşoară românească, asta eviaţa…) din cadrul emisiunii “Noaptea şlagărului românesc”,realizată de colegul Cezar Andrei la Radio RomâniaActualităţi…

Ne-a părăsit Dan Mizrahi.Veşnic în pelerinaj, în prigoană şi în căutarea locului

unde este acasă, a plecat D.M. acolo de unde nimeni nu semai întoarce.

Muzician, dascal, pianist, compozitor a fost parteintegrală din ce avem mai bun în istoria muzicii româneşti dedupă război. Dar a fost şi omul a cărei dispariţie lasă un golîn viaţa muzicală bucureşteană pe care nimeni nu o va puteaînlocui.

Intelectualul, interesatul, curiosul etern tânăr şifrumos, prezent în Capitală oriunde se facea muzică bună, afost unul din ultimele mari personalităţi din puţinele pe carele mai avem. Gonit, persecutat, urmărit de regimul fascist aevadat în Ţara Făgăduinţei de unde s-a întors la primaocazie după război. Dar nu a durat mult timp pâna cecalvarul soartei l-a aruncat în închisorile, de asta datacomuniste.

“Aşa a fost” este titlul cărtii scrise de acela a căruinume l-am asociat ani buni cu muzica lui G. Gerschwin. Estecartea unuia care, cu toate nedreptăţile şi relele care i s-aufăcut în ţara asta, totuşi numai aici şi-a căutat şi până laurmă-târziu-şi-a găsit locul, rostul şi împlinirea prin cei carel-au înconjurat cu respect şi dragoste.

D.M. nu va lipsi numai tovarăşei sale deviaţă,maestrei de canto şi gospodinei fără pereche, doamnaCici, ci şi nouă tuturora care l-am iubit.

Iţi mulţumim, Dane, pentru ce ne-ai dat şi pentruceea ce ai fost.

Ioan HOLENDER


Despărţiri

Aurel ManolacheNăscut la 5 octombrie 1931 la Galaţi, compozitorul

şi-a dorit să fie îngropat, îmi spune prietenullui de o viaţă, Alexandru Jula (“A fost primulmeu director, m-a angajat la Teatrul muzicaldin Galaţi pe când aveam doar 20 de ani,deci acum 55!” – ne mărturiseşte îndureratinterpretul), la malul Dunării. Şi parcăDomnul i-a ascultat dorinţa, fiind răpus de unatac de cord tocmai la Galaţi! Se afla,împreună cu fiul lui Liviu, actor, în plinăcampanile de preselecţie pentru festivalul„Mamaia copiilor”, căruia i s-a dedicat trup şisuflet din 2001, când i-a pus bazele alăturide Dumitru Lupu. Criticul muzical SmarandaOţeanu-Bunea, membru tradiţional al juriuluiacestui festival (lucru normal, conduce„Opera comică pentru copii”) şicolaboratoare de multă vreme acompozitorului, îmi spunea îngrijorată căfestivalul nu trebuie să moară, trebuiesprijinit, dar dânsa ştie mai bine ca noi câte eforturi depuneaManolache an de an pentru a-l organiza. La ultima ediţie afost „exilat” de la Teatrul de vară din Mamaia la Casa deCultură a sindicatelor din Constanţa! Membru al UCMR din1968, a semnat zeci de şlagăre, dar mai ales şi-a legat viaţade teatrul de revistă “Fantasio” din Constanţa, pe care l-aînfiinţat în 1969 şi l-a condus până în 1995. În ultimuldeceniu s-a luptat „la baionetă” cu autorităţile localeconstănţene care, practic, desfiinţaseră această instituţiemuzicală prestigioasă – mai mult ca sigur că şi aceastădurere i-a slăbit inima. A dirijat orchestre importante, inclusivla festivalul de la Mamaia, dar mai ales a compus mult şibine. A scris muzicăpentru spectacole derevistă şi balet, corală,comedii, musical-uri,spectacole pentru copii,dar mai ales şlagărelesale rămân peste timp.Unul din primele a rămasde referinţă: „Ale tale”,lansat de MargaretaPâslaru (îi mulţumimpentru cuvintele sensibileîncredinţate revisteinoastre) şi Dan Spătaru,şi preluat apoi, între alţii,de Alexandru Jula şi IonelMiron. Cântecul a obţinutîn 1967 Marele premiu alfestivalului de laVaradero, în Cuba, iar în1969 a fost interpretat la„Cerbul de Aur” de ulteriorcelebrul Julio Iglesias.Între titlurile cele maicunoscute mai amintim„Zarzărul”, „Mangalia”,„La noi”, „Când mergcopii la şcoalădimineaţa”, „Vorbeşte marea”, „Mama”, „Hai, zâmbeşte” (hit-urile sale l-au impus la Mamaia pe Cătălin Crişan), „Inimă depăcură”, „Lumea amintirilor”, „Ce frumoasă este marea”,între artiştii cu care a colaborat numărându-se şi DoinaBadea, Corina Chiriac, Luigi Ionescu, Ilona Moţica, ElenaConstantinescu, Loredana Groza, Marina Scupra, FloriaApostol. De asemenea, la „Mamaia copiilor” au fost lansate

cu succes o serie de melodii intrate în repertoriul celor mici,între care „Cornuleţ cu lapte” sau „Pisicuţa”. Am prezentatprima ediţie a festivalului “Mamaia copiilor”, ştiu cât seidentifica maestrul cu această manifestare. Anul trecut i-am

dedicate un medalion amplu înemisiunea lui Cezar Andrei dela Radio România Actualităţi –„Noaptea şlagărului românesc”:ştiu cât s-a bucurat, fiindcă, dinpăcate, creaţia compozitorilorromâni de muzică uşoară estetot mai rar, mai puţin şi mai…nocturn difuzată!

(O. URSULESCU)

Amintirile Margaretei

PâslaruVestea aflată de pe Blog Radio m-a împietrit...

Dumnezeu să-i odihnească sufletul bun! Cuvintele nu potaprecia la justa valoare energia creatoare pe care Aurel afolosit-o în sprijinul muzicii uşoare româneşti. Mă invitase şianul acesta în juriul de preselecţie a festivalului „MamaiaCopiilor”, jurizare ce are loc în Bucureşti, primăvara. Îladmiram pentru atenţia acordată micilor cântăreţi, grijafaţă de generaţiile următoare fiind pe primul loc în agenda luide lucru. Entuziasmul contagios pe care îl ştiam de-o viaţă şispiritul organizatoric fără egal vor fi greu de urmat.

N-am să uit o întâmplare; la vârsta de 13 ani, fiind învacanţă, am dat o audiţie, în glumă, la „Teatrul Fantasio”din Constanţa. Pe vremea aceea, băteam castaniete

cântând melodii spaniole. În pauză,Aurel Manolache a venit spre noizâmbitor spunându-i mamei mele cămă angajează pe loc. Propunerea eraserioasa, dar fireşte, eu m-am întors laliceu. În 2008 maestrul m-a emoţionatvenind special de la Constanţa laaniversarea a 50 de ani de la debutulmeu. În cadrul sărbătoririi ce a avut locla Uniunea Compozitorilor dinBucureşti, Aurel a povestit cu lux deamănunte episodul „audiţiei”, descrissumar mai sus.

Printre creaţiile pe care AurelManolache mi le-a încredinţat senumără „Ninge, ninge”, „Singurătate”,„Zarzărul”, „La noi” - text SaşaGeorgescu - piesă care a obţinut omenţiune în 1973 la Festivalul Naţionalde Muzică uşoară Mamaia. Au urmat,melodiile „Măi, măi, măi”, şi, „Ale tale” –text Ovidiu Dumitru – celebrul duet pecare l-am interpretat cu Dan Spătaru înCuba, la Festivalul Internaţional de laVaradero (în foto, coperta discului). Înavion am adaptat textul în limbaspaniolă consultându-mă cu H.Mălineanu, membru în juriu, pentru caastfel piesa să fie mai bine înţeleasă demarele public: „Varadero, Varadero,cantamos el tuo splendor”... Piesa a

câştigat în popularitate fiind difuzată zilnic la Radio Havana.Să nu uităm uverturile la Festivalul Callatis şi

Mamaia Copiilor, creaţii care alături de multe altele vorcontinua să încânte publicul. Prin muzica pe care ne-aidăruit-o, dragă Maestre Aurel Manolache, rămâi veşnic însufletele noastre!

Margareta PÂSLARU


Ştiri

FlashAnton MIHAI

# Săptămână de săptămână, românii sunt pe poziţiifruntaşe în topurile muzicale internaţionale dovedind cămuzica dance românească a devenit tot maipopulară. În Spania de exemplu, Roton are 3-4 piesesăptămânal în topul celui mai prestigios radio,Maxima Fm. Inna şi Tom Boxer sunt cei mai difuzaţiartişti români de către radiourile iberice, cu piesele„Hot” şi „A Beautiful Day”. Mai mult de atât, Discul dePlatină obţinut de INNA în această vară pentru peste60.000 de donwnload-uri ale piesei HOT dovedesccă succesul este unul creat prin munca unei întregiechipe. Anul 2009 poate fi numit anul muzicii danceromâneşti în Europa, echipa ROTON fiind principalapromotoare a artiştilor români de gen, INNA,AKCENT, TOM BOXER, PLAY & WIN, RADIOKILLER, MORRIS, care au demonstrat că muzicanoastră poate fi un „jucător” demn de luat în seamă.

# Conform Media Forest (soft demonitorizare a difuzărilor radio şi tv), Liviu Hodor şiTara se află pe prima poziţie în clasamentulromânesc cu single-ul „Happy for you”, „Modul încare a fost primit acest single a reprezentat pentrumine o adevărată surpriză frumoasă” - spune Liviu.Fiind unul dintre cei mai în vogă DJ ai momentului,Liviu a ales să colaboreze pentru single cu hitmaker-ul Edward Maya.

# Anul acesta, ziua de 8 martie a căpătatpentru proaspăta mămică Cristina Spătar o altăînsemnătate: artista nu şi-a dorit de 8 martie decât să-şipetreacă ziua alături de soţul ei şi micuţul Albert. Un buchet

de flori şi un zâmbetgingaş din parteafiului ei aureprezentat cel mai„scump” cadou pecare Cristina Spătarl-a primit până acumde 8 martie. „A fost ozi minunată”, amărturisit CristinaSpătar, artista ce şi-alansat noul album,intitulat „Believe”.

# Imediatdupă lansarea pepiaţă a celui mai noumaterial discografic,„O9 MădălinaManole”, artistaMediaPro Music

propune spre ascultare un prim single intitulat „MareaDragoste”. „Am ales să promovez mai întâi piesa MareaDragoste pentru că are un mesaj special şi pentru că toţi ceice au ascultat albumul m-au încurajat să o lansez pe aceastaprima. Deşi materialul era gata de ceva vreme, am amânatlansarea lui pentru că pe lista sufletului meu erau trecutecâteva vise, neîmplinite până anul trecut: o căsuţă, un copilşi omul care să-mi stea alături la bine şi la greu!”, povesteşteMădălina.

# După ce anul trecut au cântat pentru prima datăîmpreună pe scena Romanian Music Awards, AlexandraUngureanu şi Keo s-au reîntâlnit anul acesta pentru o nouăcolaborare. De data asta, cei doi au înregistrat UPSIDEDOWN, un featuring ce demonstrează compatibilitateaartistică dintre Alexandra şi Keo. La scurt timp de la lansareapiesei, i s-a alăturat proiectului şi Cristi Stanciu, realizând un

remix al single-ului, Djcare a fost de asemeneaactor în ultimul videoclipal lui Keo, „Falling High “ .

# MargaretaPâslaru ne comunică unraport despre Banca dealimente la 5 luni defuncţionare. Seimplementează în 22 dejudeţe şi municipii,Bucureşti: cele 6sectoare şi Ilfov.Alimente colectate:Total: 109.105 kga l i m e n t e .Beneficiari: 6.996 defamilii. Voluntariimplicaţi: total 4 500 =45.799 ore devoluntariat - 2.657voluntari s-au implicat încolectarea produselor,efectuând un număr de27.025 ore voluntariat; - 1843 voluntari s-au

implicat în activitatea de distribuţie a pachetelor, afectând 18774 ore pentru distribuţia lor; Bani colectaţi: 491.105 lei -apeluri telefonice şi sms în reţelele Romtelecom, Cosmote,Orange şi Vodafone: 55.020 euro (225 582 lei); din urneledispuse în Carrefour şi Mega Image: 120.998 lei - Donaţii dinlicitaţii şi donaţii în bani: 35 250 euro (144 525 lei)

# Laur, Alex, Papu, Vlad şi Oxi ne dovedesc şi anulacesta că au stofă de Eurovision, calificându-se la selecţianaţională cu „Lay Me Down”, o creaţie 100% .Zero, băieţiisemnând atât versurile cât şi muzica piesei. La aproximativun an de la succesul piesei „Sunny Days” lansată tot încadrul concursului Eurovison, cel mai de succes hit semnat.ZERO, piesa „Lay Me Down” reprezintă un nou începutpentru băieţi, decişi să se implice mai mult şi în partea decreaţie a single-urilor

# Cu un prim album de succes şi patru single-uripromovate de pe acesta, Horia Brenciu nu se lasă şilansează un nou videoclip împreună cu MediaPro Music.Este vorba despre piesa „Prologue”, melodie ce facelegătura între albumul „35” şi următorul album al artistului.„Prologue” a fost ultima melodie scrisă şi înregistrată pentrualbumul „35” compusă de Cristian Creţu pe versuri deAndreea Miclici, iar regia clipului poartă semnătura lui AlbertRadu.

# Pe 21 martie 2010 de Ziua Mondială a Poeziei,celebrată anual de UNESCO, MIKE GODOROJA şi DANMIRCEA CIPARIU au lansat la Galaţi, cu ajutorul CentruluiCultural „Dunărea de Jos” şi al poetei Florina Zaharia,proiectul BLUES POEMS - O FELIE DE POEZIE, printr-unconcert de poezie şi blues susţinut cu Mike Godoroja & BlueSpirit.

Mădălina Manole

Cristina Spătar

Eveniment


Cântăreţii... în aer

Ştefana PÂRŞU

Cântăreţii ElenaMerişoreanu, MihaiConstantinescu, Celia, Deea şiDinu Maxer s-au numărat printrevedetele care au ţinut să fieprezente la lansarea oficială înRomânia a conceptului “Dinnerin The Sky”. Un concept unic,inedit, exclusiv şi inovator, careexistă deja în 32 de ţări dinEuropa, Extremul Orient, Asia şiîn SUA prin parteneri unici şi alcărui inventator, belgianul DavidGhysels, a venit special laBucureşti. Invitat de OvidiuBarbier şi Cătălin Dumitrescu,deţinătorii unici ai licenţei pentru

România, acesta a fost încântatsă se întreţină cu interpreţii carevăzuseră în străinătate celebra„masă“ şi mai ales cuGen.Dr.Dumitru Prunariu,singurul cosmonaut român.Actorul Gabriel Fătu, FlorentinaOpriş (Prima TV), Oana şi Viorel

Lis au completat lista vedetelorcare au aflat în premieră totuldespre oportunităţile deentertainment, luxury brandspromovations şi marketingprofesional oferite de „Dinner inthe Sky“, proiect care se va lansa

în România (de fapt se va ridicala 50 de metri) la jumătatea luniimai, evenimentul depinzând devreme. Şi mai ales deintensitatea vântului. “Dinner inThe Sky” este un „restaurantaerian”, mai precis o masăpentru 22 persoane care se

poate ridica până la înălţimea demaximum 50 metri şi poate fifolosită pentru diferiteevenimente (lunch, dejun,concerte, nunţi, întruniri deafaceri, conferinţe de presă,casino, degustări de vinuri,

demonstraţii culinareşi bartending,vizionarea compe-tiţiilor sportive, aevenimentelor cultu-rale sau aconcertelor în aerliber şi chiar pentrusesiuni sportive -fitness, spinning,aerobic etc),.

A fost distins în2009 de cătreBOSTON Globes cuBEST EVENTM a r k e t i n gCampaign, iar nenu-măratele croniciapărute înmass-media şireportajele exclusiveprezentate în jurnale

şi emisiuni TV live l-au descris cafiind unul din primele 5 ,,Amazingrestaurants in the World“. Noi i-am acorda titlul neoficial şiromânesc de “Cel maispectaculos loc de concerte dinlume”. (Foto: Gabi Boholţ şidinnerinthesky.com)

32

Pe scene


Antract 25Doru DRĂGHICI

Grupul a fost înfiinţat de Bobiţă Cătuşanu în 1984şi s-a numit iniţial Mini-Paradox, fiindcă se afla sub aripaocrotitoare a unui grup de rock cu experienţă din Rm.Vâlcea, Paradox.Ulterior, când s-audus în studiourileRadioului Naţional săînregistreze, s-auprezentat la...“comisie” sub numele« Zig-Zag », au fostsfătuiţi să-şi caute undrum “mai drept”, aşacă s-au întors cu untitlu nou: ANTRACT.Componenţa laprimele două albumeAntract: fraţii Cristianşi Zelu Iordan(chitară şi tobe) şiRobert Constan-tinescu (clape). După3 ani de tăcere s-a produs “fuziunea cu Sibiul”:cooptarea lui Ilie “Manole” Vlad (ex-Riff) la chitară şi alui Arthur Fleischer la tobe. Un intens moment denehotărâre l-au trăit odată cu piesa “Eşti frumoasă...”:părerea unanimă a fost că piesa “e o oroare”, dar a…devenit o piesă de rezistenţă. “Înainte de toate” (1999)

este titlul celui de-al treilea album, care se distanţeazădin punctul de vedere al exprimării artistice de albumeleanterioare, “Antract” (1994) şi “Blestem” (1995). În2000 Arthur Fleischer este înlocuit la baterie de Florin“Pefi” Pop (înlocuit în 2001 cu Andrei Bărbulescu-exSarmalele Reci, urmat de Szabi Bozsoky, înlocuit deCosmin Cadar). Noul material se numeşte “Amintiri”,conţinând şase piese de dragoste, iar cel de-al cincileaalbum, «Nou» este editat în 2003, când trupa l-a

cooptat la claviaturi peFernando Draganici.

În 2004 trupaAntract a împlinit 20de ani editând unalbum aniversar,numit “Live 20 ani”, cumulte piese derezistenţă, ca şi unnou hit,“ C â r c i u m ă r e a s a ” .Albumul “Contraste”este al 7-lea album şial doilea în formatmultimedia . La 8Martie 2010 la TeatrulAnton Pann din Rm.Vâlcea este lansat

albumul aniversar ANTRACT 25 DE ANI LIVE printr-unconcert electroacustic. Componenţa ANTRACT: PAUR– VOCE, BOBIŢĂ CĂTUŞANU – BASS, LIDER, ILIEMANOLE VLAD – CHITARA, COSMIN CADAR –TOBE, CRISTIAN IORDAN – CHITARA, IULIANANDREI – CLAPE.

Deepcentral în Rusia

Sorin BANU

Hiturile „Russian Girl”,„Cry it away” şi „In Love” au pututfi ascultate de către publicul rus liveîn clubul Honey din Yaroslav. Înaintede a începe filmările pentruemisiunea „Dansez pentru tine”,Doru împreună cu colegul său degrup, George, au onorat invitaţiaclubului de a susţine un concert.Impresarul trupei a declarat căbăieţii au oferte pentru concerte atâtdin Cehia, Grecia cât şi din Ucraina.Aceste iniţiative ale cluburilor dinafară demonstrează încă odatăfaptul că muzica dance româneascăeste ascultată şi apreciată de către

publicul străin. Iar în România hitul lor „In

Love” este cea mai difuzatămelodie, atât la radio cât şi pecanalele de televiziune despecialitate, conform Nielsen Music

Control. Videoclipul lor a totalizat, înmai puţin de 4 luni de la lansare,peste 500.000 de vizionări pecanalul oficial Universal MusicRomania de pe Youtube.

33

Juniorii


«COPIII - cel mai exigent public! »

Oana GEORGESCU

În ianuarie 2003, Consiliul General al PrimărieiMunicipiului Bucureşti dădea girul Operei Comice pentru Copii -prima instituţie muzicală de acest gen din România! O creaţie saumai bine zis un proiect de mare succes care se lansase încă din1998, ca o companie independentă, director-fondator fiind criticulmuzical Smaranda Oţeanu-Bunea. Activitatea, turneele, premiereleşi mai ales premiile şi trofeele obţinute în ţară şi peste hotare suntpractic de necuprins, dar cel mai important este faptul că OperaComică pentru Copii şi-a câştigat audienţa, aprecierea şi dragosteacelor mai mici şi mai exigenţi spectatori.

Şi în această stagiune Opera Comică pentru Copii invitămicii melomani la Sala Mică a Palatului Naţional al Copiilor, înfiecare luni şi marţi, la orele 14.00 şi 16.00 (cu excepţia perioadelorde turneu), unde pot fi aplaudate capodopere ale literaturiiromâneşti şi universale, tinere vedete ale scenei lirice, cunoscuţidansatori, balerini, dirijori, regizori sau coregrafi. ”Cap de afiş” esteîn multe dintre spectacole marea actriţă Stela Popescu.

Palmaresul colectivului condus de Smaranda Oţeanu-Bunea, din care mai fac parte alături de zeci de actori, muzicieni,regizori, dansatori, artişti lirici şi scenograful Viorica Petrovici(director artistic), Ciprian Teodoraşcu (dirijor) sau Mihai Babuşka(coregraf) este impresionant: 12 Premii Naţionale pentruManagement, Interpretare, Regie, Scenografie, 10 PremiiInternaţionale, Premii de Excelenţă (Israel 2006 şi 2007,APRECIATION AWARD, India 2008,DIPLOMA de EXCELENŢĂ – Quebec,Canada 2008, “EXCELENŢĂ în ARTĂ” –Israel 2009, EXCELENŢĂ în EDUCAŢIE” şi“PERFORMANŢĂ în ARTĂ”, India 2009), 2Premii Internaţionale pentru “TinereTalente”, 50 de titluri în repertoriulpermanent (opere bufe, balete de buzunar,musicaluri), peste 150 de reprezentaţii şiworkshop-uri şi peste 50.000 de spectatori/stagiune (reprezentaţiile au fost şi suntsusţinute în aer liber si în săli de minimum200 de locuri!).

Opera Comică pentru Copii aefectuat cu succes turnee în Europa, Asia,Africa, Canada şi SUA şi a participat laFestivaluri şi turnee în Croaţia (2004, 2006),Israel (2006, 2008), Austria (2007), Coreeade Sud (Festivalul de Teatru pentru Copii dela Keochang, 2007), în China, India(Festivalul de Teatru pentru Tineret de laNew Dehli 2007, 2008), Spania (2008),Danemarca, Franţa (Euro Disney), Egipt,Canada şi SUA (2008), Tunisia (2009) sauRep. Dominicană (2010). Şi aceasta pentrucă întreaga echipă, a cărei vedetă estenimeni alta decât îndrăgita actriţă StelaPopescu, reuşeşte să creeze şi sădezvăluie cu fiecare spectacol o lumeincredibilă, fascinantă, plină de culoare şi savoare în care cei miciaplaudă, cântă, râd şi dansează împreună cu artiştii. “Aplaudă lapartituri de Bach şi Mozart, nume de care ei nu au auzit niciodată,ba chiar şi-i fac...prieteni, aşa cum se întâmplă şi cu artiştii de pescenă care comunică mereu cu micuţii spectatori. Iar copiii îţimulţumesc în felul lor că te-ai gândit la ei şi că le poţi dezvălui defiecare dată, cu fiecare reprezentaţie, o Ţară a Minunilor” – ne-amărturisit Smaranda Oţeanu-Bunea, cu doar câteva minute înaintede începerea spectacolului “Piatra din Casă”, un musical de RomanVlad după piesa lui Vasile Alecsandri, în regia lui Cristian Mihăilescuşi scenografia Vioricăi Petrovici. Un spectacol al actualei stagiunicare este găzduit de Sala Mică a Palatului Naţional al Copiilor şi încare joacă şi Stela Popescu. Februarie 2009 a marcat pentru mareaactriţă succesul extraordinar al premierei cu spectacolul “CoanaChiriţa” (regia Cristian Mihăilescu), în care deţine rolul principal şicare se joacă şi acum.

Cel mai recent turneu al trupei Operei Comice pentru Copiia fost efectuat în Caraibe la invitaţia PULLMAN Tour, al căruimanager i-a văzut anul trecut jucând în Tunisia unde au prezentatspectacolul “Romania Amazing Country”, un mozaic muzical-coregrafic cu muzică etno şi dansuri româneşti. Acesta a insistat şia făcut tot posibilul să-i aducă pe artiştii români pe scena uriaşei sălide 1.000 de locuri a Teatrului unuia dintre cele mai luxoase vase decroazieră – “PACIFIC DREAM”. Artiştii Operei Comice pentru Copiidin Bucureşti au cântat şi au dansat practic pe “Broadway”-ulplutitor ce a navigat pe Marea Caraibelor, între insulele Martinica şiGuadalupe. “Romania, Land of My Heart”, “Greetings fromRomania” şi “Romania Amazing Country” s-au numit spectacolelepe care artiştii români conduşi de Smaranda Oţeanu-Bunea le-aususţinut seară de seară în faţa a peste 1.000 de spectatori aflaţi încroazieră şi sosiţi din toate colţurile lumii. Soliştii vocali şi baleriniiOperei Comice pentru Copii au prezentat piese din repertoriulfolcloric românesc, dar şi şlagăre de succes precum “Lele” şi“Zig-Zaga” pe oraşul plutitor cu 2.000 de locuri şi 12 punţi ce anavigat în Caraibe, între Santa Lucia, Martinica, Guadalupe, Tortolaşi Republica Dominicană. Invitată de onoare a fost actriţa StelaPopescu.

Trebuie să remarcăm extraordinara mobilitate şiadaptabilitate ale colectivului condus de Smaranda Oţeanu-Bunea(„moderator” al fiecărui spectacol”) ce contribuie din plin la succesulOperei Comice pentru Copii oriunde s-ar afla. În fiecare săptămânăsusţin la Palatul Naţional al Copiilor în stagiune permanentă (OperaComică pentru Copii este administrator principal al fostei SăliGiuleşti aflată încă în renovare) câte patru spectacole, toate cu săliarhipline, fac turnee în toată ţara, iar solicitările pentru turneele înstrăinătate curg în...valuri. De pildă, ca proiecte pentru anul 2010,Opera Comică pentru Copii are deja fixate pe harta lumii cel puţin

patru destinaţii „exotice”: Egipt (în aprilie),China (august, cu ocazia ExpoziţieiMondiale Shanghai 2010), Canada (2010)şi pentru a patra oară, India (decembrie)ca invitaţi speciali ai Festivalului de Tineretde la New Delhi.

Iată care sunt PREMIERELE Stagiunii2009-2010: „Ciuleandra/ Balul din pădure”– balet etno (coregrafia lui MihaiBabuşka), „Directorul de Teatru” de W.A.Mozart, „Pădurea Albastră” – feeriemuzicală de Dumitru Lupu, „O NoapteFurtunoasă” – musical de Roman Vlad,„Mirandolina” – balet de buzunar, „GianniSchicchi” de Puccini, „Domnul Conopidă”– musical, adaptare după J.Offenbach(regia Cătălin Voineag),„Balul Isprăvnicesei” – tabloumuzical–coregrafic, etno, „PrimăvaraMagnoliilor” şi „Alb şi Negru” – un recitalextraordinar cu şlagăre româneşti şiinternaţionale, cu arii din opere, operete,canţonete, muzică etno şi clasică, dar şifantezii coregrafice în stil preclasic,„Bătuta Moldovenească” - medalion etno,„Rică şi Mengone” - musical cu arii şipersonaje celebre din reprezentaţiileOperei Comice pentru Copii, „Bărbierul dinSevilla” de Rossini şi „Un port la capăt de

lume” - balet de buzunar. Se joacă însă cu mare succes şispectacolele Coana Chiriţa, Piatra din casă, Cristinel şi prietenii săi,Il maestro di cappella, Oblio, Pygmalion, Fata moşului şi fata babei,Minuniţa şi vrăjitoarea, Farmacistul, Il signor Bruschino, Păpuşilemeşterului Coppelius, Poveşti vesele cu duci, marchize şi bufoni,Pimpinone, Livietta şi Pungaşul, Elixirul Dragostei, PovesteBuclucaşă, La serva padrona, Frumosa şi Bestia, Cantata Cafelei,Zig-Zaga şi Figaro. Şi încă o dovadă a calităţii şi competitivităţiispectacolelor din repertoriu: anul trecut, în mai, artiştii au prezentatpe scena Fantasy Festival din Disneyland Paris spectacolul“Ciuleandra”, baletul de inspiraţie folclorică ce are la bază creaţia luiRoman Vlad, iar în toamnă s-au aflat în turneu în SUA (Washington,New York şi Philadelphia) cu spectacolul “O noapte furtunoasă”, unmusical semnat de acelaşi Roman Vlad şi care a avut premiera înaprilie când a fost prezentat şi în Spania, la Teatro del Arenal, încadrul “Săptămânii teatrului românesc la Madrid”.

Stela Popescu

CD-uri


Radu Şerban:„Parfumul

străzilor”, vol. 1

Casa de discuriElectrecord, depozitară a tezauruluide aur al muzicii româneşti, neoferă (cu sprijinul Asociaţieiculturale „Şerban” – preşedinteDomnica Şerban) această colecţieuluitoare de melos românescautentic. Nu mai este nevoie săreamintim locul înalt ocupat deRadu Şerban în ierarhia şi în istoriamuzicii uşoare româneşti, pentru căo bună parte din cele 24 de titluri văvor veni automat pe buze: „Balada”(superbul duet între Marina Voica şi

Margareta Pâslaru), „Seara” (AndaCălugăreanu), „Parfumul străzilor”(Mihaela Mihai), „Prieten drag”(Pompilia Stoian – poate în vol. 2vom găsi şi varianta originală, cu M.Voica), „De ce-ai venit, de ce-aiplecat”, „O trestie doar”, „Încă nu etârziu” (M. Pâslaru), „Pasărea deapă” (Mircea Şerban), „ La un pasde fericire” (Marcela Rusu),„Strada” (Ion Dichiseanu), „Pomulcu vrăbii” (Roxana Matei), „Şiploua…” (A. Andreescu), „O ramurăspre cer” (C. Chiriac). Un adevăratCD-document despre forţa muziciiuşoare româneşti, despre talentulexcepţional al marilor noştricreatori, aşa încât aşteptăm cunerăbdare vol. 2, la lansarea căruiasperăm să fie invitaţi mai mulţicolaboratori – de această dată aufost M. Pâslaru, H. Moculescu, I.Dichiseanu.

Alexandru Arşinel:„Evergreen”Asemeni melodiilor

nemuritoare pe care ni le restituieîn acest album împreună cuprestigioasa casă Electrecord,Alexandru Arşinel este el însuşi

„veşnic verde”, tânăr, puternicînfiorându-ne cu vraja unor refrenede neuitat: „My Way”, „Buona sera,signorina”, „Fascination”, „ValurileDunării”, „Please, release Me”, „LetMe Go”, „Mona Lisa”, „Over andOver”, „Some Broken Hearts”…Înafara faimosului vals al lui IosifIvanovici, artistul a introdus pealbum încă o creaţie românească –amuzanta, antrenanta „MamaiaSamba” de H. Mălineanu. Laînregistrarea materialului muzicalau contribuit nume de legendă alegenului – Alexandru Avramovici cuformaţia sa şi saxofonistul DanMândrilă. Aranjamente muzicale şiorchestraţii – Dan Dimitriu, tot elavând iniţiativa alcătuirii unui grupvocal din 4 minunate voci feminineadolescentine. Încă o dată,Alexandru Arşinel ne dovedeşte căeste şi un cântăreţ absolutremarcabil!

Alexandru Jula:„Dragoste

fără frontiere”La 75 de ani, când alţii s-au

pensionat de mult şi merg lapescuit (el are şi unde, la Galaţi!),marele artist care este Alexandru

Jula nu încetează a ne uimi,lansând album după album, unulmai bun ca altul. La un an dupăM-aţi otrăvit cu apă, iată că ellansează la casa SPIROS (cuimprimări făcute la „Pericol Studio”,cu Cristian Doicu la pupitru) acestalbum absolut remarcabil. Ceimpresionează în primul rând esteculoarea timbrală, varietatea deritmuri, calitatea versurilor (este unalbum de autor Carmen Aldea-Vlad), diversitatea melodică. Zecepiese sunt semnate de AlexandrMartinkievici, a 11-a de DumitruLupu. Masterizare de clasă şi titluricare îţi merg la suflet, cum ar fi: Delidei, Când se naşte un copil,Dunărea mea, Carmelita, Plângeun ţigan, Anii tinereţii, Jumătateamea, Buona sera. Faţă deprecedentul album, nota ironic-tandră e prezentă doar în Voi,damele şi Hoţul de inimi, având de-a face cu un disc emoţionant,nostalgic, grav, tulburător şi – nu odată - trist, aşa cum e şi viaţa...

Steliana Sima:„Unde-i satul de altădată?“

Frumoasa şi atât deînzestrata interpretă, care de anultrecut este şi director la prestigiosulansamblu „Ciocârlia”, revinespectaculos cu acest album dereferinţă, editat la casa Big Man: numai puţin de 18 titluri, între carereţin atenţia „Oameni buni din toatăţara”, „De când te iubesc pe tine”,„De-aş putea vremea să-ntorc”,„Fir-ai tu, străinătate”, „Mi-ai ieşit


CD-uri

dragoste-n cale”. Produsul muzicaleste excepţional, rezultat dincolaborarea cu orchestra „Lăutarii”de la Chişinău, dirijor NicolaeBotgros; sunetul – A. Lifenco.Booklet-ul este de asemenea laînălţime, cu recomandareacălduroasă făcută de MarioaraMurărescu. Artistă de prim rang,Steliana Sima merita acest CD deexcepţie produs de Big Man!

Ovidiu Komornyik:„Iartă-mă

dacă ţi-e dor”Ocupat să editeze discuri

colegilor de breaslă, iată căreputatul cantautor a găsit timp şi

pentru el, propunându-ne acest CDremarcabil nu numai din punct devedere muzical, ci şi grafic. Întrecele 10 compoziţii, muzică şi text,se detaşează „Iartă-mă”,„Dragostea ne va salva”, „Doar dedragul tău”, „Vreau să zbor”,„Departe, undeva”. Avem aici şi ocreaţie în limba italiană(protagonistul a cântat mult timp în

Peninsulă), dar şi sensibila melodie„In memoriam Laura Stoica”.Întregul CD este, cum spuneam,extrem de îngrijit realizat, din toatepunctele de vedere, la loc de cinstefiind trecuţi şi colaboratorii EmanuelGheorghe “Fisă” (orchestraţii,chitară, sunet), Vladimir Sergheev“Vova” (orchestraţii, sunet), DanLazăr (vioară), regretatul scriitorStelian Filip (versurile pieseidedicate Laurei Stoica). În grupulde backing vocal apare şi fostulconcurent la „Cerbul de Aur” şiMamaia, Cristian Nistor.

Lucky Marinescu:„Nu mă uitaţi!

Lucky”Subintitulat „Cele mai

frumoase cântece din repertoriulsolistei Lucky Marinescu”, acest CDeditat de Magazinul Muzica(înregistrări digitalizate în

laboratoarele Star Media Music)reuneşte cu adevărat piesecunoscute, fredonate, neuitate.Între ele, la loc de cinste: „Aşaîncepe dragostea”, „M-am născut înRomânia”, „Replici” (în duet cuCornel Constantiniu), „Ne-amdespărţit” (cu Aurelian Andreescu),„Visul meu, viaţa mea”, „Aşa edragostea”, „Dragi îmi suntcântecele mele”. Între cele 22 detitluri, 4 sunt cântate în limbamaghiară, printre care „N-am ştiusă te păstrez” sau „Cântec simplu”.Lista autorilor însumează maeştride vază ai genului: R. Şerban, H.Mălineanu, S. Dinicu, A. Giroveanu,

G. Solomonescu, E. Deda, N.Kirculescu, L. Profeta, E. Roman, A.Winkler, P. Mihăescu… O colecţieîntr-adevăr unică, pe care orecomandăm tuturor adevăraţiloriubitori de muzică uşoară.

Daniel Iordăchioae:„Best of”

Sub egida Ovo Music (care,iată, reuşeşte performanţa de aconsacra albume de colecţiecâtorva vedete ale muzicii uşoare),popularul interpret Daniel

Iordăchioae îşi reuneşte 19 hit-uripe acest album încântător. Nuputeau lipsi de aici „Mă-ntorc latine, mare albastră”, „Acel paradispierdut”, „Dacă într-o zi mă vei iubi”,„Adună-ţi soarele-n priviri”, „Am fostactor”, „Între noi e o stea”, „Eştiinima mea” – piese aparţinândcompozitorilor Florentin Delmar, IonCristinoiu, Dumitru Lupu, DaniConstantin, Mihai Vanica, DanIagnov, Marius Micu. În egalămăsură, cântăreţul (care între timpa absolvit facultatea de regie film!)ne face să-i descoperim înzestrărilede compozitor şi textier în melodiicum ar fi „Moldovean blues”, „Rujpe buze”, „Amintiri”, „Protest”,„Plâng”. Cuvinte emoţionante şispirituale ne adreseazăprotagonistul şi în booklet,reamintindu-ne că este un“dinozaur” de… 41 de ani! Cenedrepţi suntem cu valorile!Oricum, tăticului Iordăchioae,pentru al doilea copil, fetiţa Salma,un gând bun şi din acest colţ depagină.

Succese

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Director: Costin ASLAMRedactori:

Mihai COSMA Octavian URSULESCU

Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semneazã în acest numãr:Al. I. BĂDULESCU, Lava BRATU, Corina BURA,

Petre CODREANU, Constanţa CRISTESCU, Marcel FRANDEŞ, Oana GEORGESCU,

Doru IONESCU, Florian LUNGU, Petruţa MĂNIUŢ, Doina MOGA, Yvonne PANDREA,Gheorghe NEACŞU, Alexandru ŞIPA, Vasile TIMIŞ,

Florin-Silviu URSULESCU

Pt. ediţia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE EDITURA MUZICALĂ CUSPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL CULTURAL

ŞI ÎN COLABORARE CU U.N.M.B.

Muzică şi literaturăYvonne PANDREA

În cadrul “Stagiunii muzicale Iosif Sava” aFundaţiei ACCUMM (preşedinte Petru Maier Bianu) laPalatul Şuţu a avut loc un interesant eveniment care a

pus alături muzicaşi literatura. Estevorba de un original“Atelier de cultură şicivilizaţie univer-sală”, găzduit cuospitalitate deMuzeul municipiuluiBucureşti(directorIonel Ioniţă).Recitalul cameralsusţinut deviolonistul TudorDiaconescu şipianist Elena Popa,doi tineri şi talentaţimuzicieni, a inclusE. Chausson –Poème, G. Enescu– Sonata Torso, S.

Prokofiev – Sonata a II-a pentru vioară şi pian opus 94bis. Numerosul public, care a făcut neîncăpătoare aulapalatului, a aşteptat cu mare nerăbdare prezentarea,lansarea şi şedinţa de autografe a scriitoruluiConstantin Cornea – eveniment oferit cu sprijinul

“Mediabrains”. Tinerii actori Iolanda Covaci şi DanielMecu au dat viaţă unor scene de mare dramatism dinremarcabilul roman “Vestitorii”, cu o scriitură de omuzicalitate, am spune, cu totul aparte. Aşa cumspunea criticul Petru Maier Bianu, “este un roman alconştiinţei, dar ţinta lui reală este arta, dar mai alesartistul. “Vestitorul” are chipul unui visător care crede cutărie în forţa artei.” Scriitor de mare forţă şi profunzimeîn demersul său literar, Constantin Cornea a atras mulţioameni din spaţiul muzical, între care interpreta demuzică uşoară Liliana Fedorca, critici, comentatori,cărora amfitrionul, Petru Maier Bianu, le-a arătat la finalpianul regretatului interpret şi textier Angel Grigoriu, dingrupul legendar “Trio Grigoriu”, care acum cântă sus înceruri…(Foto: Mireille Astrid Popa)

„Sexy Love” în EuropaSorin BANU

După ce a ajuns nr. 1 în Grecia şi a fost licenţiatîn peste alte 20 de ţări, proiectul muzical ResidenceDeejays & Frissco cucereşte noi teritorii. „Sexy Love” seaflă în topul difuzărilor radio din Olanda, iar videoclipul

se află în heavy-rotation la importantul canal TV muzicalolandez, TMF (The Music Factory). Ei sunt susţinuţi deArmada Music şi sunt promovaţi pe cea mai popularăcompilaţie de gen, alături de nume cunoscute aleindustriei muzicale dance internaţionale.

La scurt timp după ce au cucerit România,Bulgaria, Grecia şi Olanda, artiştii MediaPro Music aupătruns în playlisturile radiourilor din Rusia, Norvegia şiPolonia, iar în Suedia au ajuns deja în top 30 DeejaysAirplay.

Piesa produsă de Ionuţ Untaru, alias Frissco,lansată în vara anului 2009, s-a menţinut pe primelepoziţii ale topurilor radiourilor româneşti timp de 25 desăptămâni şi este una dintre cele 3 piese româneşti cese găseşte pe iTunes, cel mai important portal de musicdownload din lume, alături de melodii cu Inna şi EdwardMaya.

C. Cornea, L. Fedorca

Date post:	14-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	duongkhanh
View:	250 times
Download:	3 times

Serie nouã aprilie 2010 AmMUUAZLIITCATA E AL~ · PDF filedezvăluie,...

Documents