Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul III • nr. 47 • 16-31 august 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

profilCornel Þãranu

EXPLORÃRISlavici, A.C. Popovici,Cioran

COMUNISM ªI COMUNISME:MODELUL ROMÂNESC

Ioan-Marius BucurBogdan Ivaºcu Ottmar TraºcãLiviu Þârãu

Kohsei (Japonia)

2 TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004

bloc notes

bour

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Clujºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEKMIHAI BÃRBULESCUMIRCEA BORCILÃAUREL CODOBANION CRISTOFORCÃLIN FELEZEUMONICA GHEÞION MUREŞAN

MIRCEA MUTHUIOAN-AUREL POP

ION POPPAVEL PUŞCAŞIOAN SBÂRCIU

RADU ÞUCULESCUALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I AI. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: cst@easynet.ro

ISSN 1223-8546

Cine nu s-a mîntuit încã de mitul suprao-mului balcanic, sã-ºi caute salvarea înromanul lui Kundera, Lentoarea, primul luiroman scris direct în francezã(dupã cum de prisos nearatã impertinenta bandã de hîrtie ce înveleºte car-tea) ºi apãrut la editura Humanitas, Bucureºti,2004. Pentru un împãtimit al lecturii preþul nu es-te prea mare: renunþarea la cîteva beri ºi un pachetde tutun. Cel obiºnuit cu stilul kunderian nu vagãsi în acest roman nimic din distilatul ironiei ce-he, în care hohotul hašekian se tãvãleºte în abulis-me cu iz kafkian. Povestea îl aºeazã pe autor încentrul relatãrii. Undeva într-o salã a unui casteldin Franþa, devenitã pentru omul secolului XXcamerã de hotel, Kundera amestecã în profunzimi-le reveriilor sale nuvela unui anume M.D.G.O.R.,M. Denon, Gentilhomme Ordinaire du Roi, de-spre dragostea paravan dintre o marchizã ingenioa-sã ºi tînãrul ei amant naiv, cu nostimele pãþanii aleunor balerini pe scena vieþii moderne. Ochiul cri-tic, obiºnuit sã ia în derîdere neroziile utopismuluisocialist se deschide acum1, pe meleagurile france-ze, în privirea celui pentru care “toþi oameniipolitici de azi sînt un pic balerini ºi toþi baleriniisînt amestecaþi în politicã”, vorba lui Pontevin, unpersonaj al romanului.

Însã, nimic nu este mai potrivit pentru jaleanoastrã de mioritici oprimaþi decît sã ne regãsim desti-nul colectiv est-european, în persoana savantuluiceh Cechoripsky, nume imposibil de rostit pentrubonomia uºor tîmpã a secretarei de la congresulentomologilor francezi. Melancolia mîndrã a cehu-lui care nu pricepe de ce limbile occidentale nu aufost atît de ingenioase încît sã adopte inovaþiile înlingvisticã ale lui Jan Huš devine ridicolã în dis-

cursul unui politician contemporan îmbãtat deideea creãri unei asociaþii de entomologie franco-cehe puse sub patronajul unui faimos poet polo-nez, simbol al unirii dintre Vest ºi Est. În cascadelede umor se tãvãlesc laolaltã confuzii delicioase denume, capitale ºi þãri est-europene cu încurcãturileîn care personajele romanului se lasã tîrîte. Cã totveni vorba de personaje, amintim aici pe Jacques-Alain Berck, balerin pe scena politicã, pe Vincent,un tînãr din gaºca de amici a epicureicului Pontevin,care cu “grimasele sale de faun” ºi mãdularul mic“cît degetarul bunicii” o cucereºte pe Julie, o altãactantã a piesei, fãrã însã a-ºi duce la bun sfîrºitlucrarea. Neputinþa gîfîielilor lor se desfãºoarã pemarginea piscinei din castel, sub privirile mirate alesavantului ceh pentru care Occidentul este un locde unde mai ai de învãþat multe, dar care cu toatãintelighenþia lui nu ºtie sã facã bine banala figurã degimnasticã echer în mîini.

Planurile amestecate îþi dau toatã aceastã im-presie de lentã aluncare în absurd. Avem de-a facecu un roman al deconstrucþiei, al demistificãrii ºial dezabuzãrii. Deºi negustatã la vremea ei de elitaoccidentalã, Lentoarea este cartea care n-ar trebui sãlipseascã din lecturile noastre. De ce? Pînã ºi pen-tru simplul fapt cã meritã sã ne spulberãm orgo-lioasele autoproiecþii încã ingurgitate ºi astãzi cutandrã suficienþã despre valoarea noastrã mioriticãprin compararea cu destinul cugetului unui cehîngreþoºat de ideologii. Amin. Sã ne fie de bine!

n

Notã:1. E vorba despre un acum al timpului în care ºi-a scris Kundera

romanul, în 1985, dar în egalã mãsurã poate fi vorba despreun acum al timpurilor noastre iluminate de ignoranþã.

M. Kundera - LENTOAREA-despre dezabuzare-

n Cristian ªoimuºan

Milka Vujovic (Serbia ºi Muntenegru)

TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004 3

editorial

Când vine vorba de spaþiul public (cel arhi-tectural) al oraºului nostru, majoritatea negândim la procesul intens de “tricolori-zare”. S-a vorbit prea mult despre el pentru a maiinsista aici. Oricum, dacã cineva voia sã obþinãgama completã a lucrurilor pe care românii înpatriotismul lor pot sã-l facã cu steagul (depo-zitatul mizeriilor, cãlcatul pe el, statul cu “fundu’”pe el) mai trebuia sã facã doar cearºafuri tricolore.Dar toatã lumea e fericitã: naþionaliºtii îºi pot odih-ni ochii pe toate drumurile, iar minoritãþile se potplânge în continuare de lipsa lor de drepturi.Evident, toatã “distracþia” e plãtitã pe banii comu-nitãþii. Oare cine câºtigã? ªtim cu toþii cã politicaare adânci rãdãcini economice. Dar poate cã pro-blema de profunzime e una de reprezentare, a fe-lului în care un individ se vede pe sine ca cetãþean.Depãºind o presiune simbolicã poate cã “rede-finirea reprezentãrii ar marca trecerea de la unspaþiu public dominat de politic la unul dominatde problema socialã” (Spaþiul public ºi comunicarea,coordonator Isabelle Pailliart, Polirom 2002, p. 12).Mi se par binevenite campaniile cu deviza “Gân-deºte drept”, care învaþã tinerii sã-ºi cearãdrepturile de cetãþeni (la informaþie, intimitate etc.)indiferent unde s-ar afla, la ºcoalã sau acasã. Un uz“corect” al cotidianului, înainte de orice altceva, eelementar. “Tricolorizarea” ne-a transformat pe toþiîn niºte “politologi” cu voia sau fãrã voia noastrã ºiþine sã reconfirme teza unor istorici care susþin cã“noþiunea de opinie publicã este o noþiune care þinede metafizicã politicã ºi nu de ºtiinþã” (ibid., p. 24).

Revenind însã la problema arhitecturalã, dacãspaþiul public reprezintã – sã nu spun un popor –populaþia unei anumite zone, atunci poate cãcelor din Cluj li se poate reproºa îngrãmãdeala.Nu existã loc care sã fi fost gol ºi peste care sã nuaparã vreo nouã ºi impresionantã operã de artã,gen boutique, pub, bancã sau – ºi aici vin prefe-ratele mele – o bisericã. Cred cã toatã lumea aobservat “biserica la stradã (ºosea)” de pe stradaEroilor. Între alimentarã, coafor, second-hand sauce-o mai fi în jurul ei trebuia musai plasatã ºi oparcelã de sfinþenie (adicã un loc în care intri, laºibani, dar nu primeºti nimic). Mã gândesc cugroazã la bieþii atei care se vor trezi mai alessâmbãta ºi duminica cu minunatul dãngãnit alclopotelor în urechi. Curatã discriminare! Sã nulaºi omu’ sã doarmã numai pentru cã crede înnecredinþa lui? Pe undeva pe-acolo, adicã tot pestrada Eroilor, în faþa unei terase (poate acum numai este) atârnã o minunatã tãbliþã cu “AscetSRL”. O fi a lui Bivolaru? Cã doar ºi “integrareaîn absolut” trebuie fãcutã pe baze legale. Oricum,cea mai comicã era cea cu “La vie en rose. Engrose ºi en detail”.

Dar vara-i parcã mai frumoasã decât toate.Invazia anumitor “minoritãþi”(nu-i voie sãvorbeºti de culoarea pielii cã imediat primeºtidouã perechi de palme de la tot felul de ONG-uri ce sar cu “discriminarea”... dar o sã le spunemaºa: indivizi cu palat care nu plãtesc impozit) carevând pepeni în cele mai inedite locaþii (nu înpiaþã) e de-a dreptul minunatã. Existã un loc încare invazia lor a lãsat în urmã un parc peste careparcã au trecut termitele: Parcul Feroviarilor delângã Piaþa Abator, un loc pe care îl poþi vizitadoar iarna, pentru cã atunci miroase mai puþin ºimulte dintre resturile umane care nu suntbiodegradabile sunt acoperite de zãpadã.

Dar poate cel mai enervant fenomen dinspaþiul nostru pubelic este cel în care dupã ce þi-aufost iritate mai multe simþuri (olfactiv, vizual ºichiar auditiv) þi se invadeazã ºi ceea ce se numeºtespaþiul intim, care ar trebui sã fie de 45 cm întretine ºi altã persoanã. Existã un “cor” al Clujuluiformat din mai mulþi indivizi de toate vârstele(iarãºi nu-i voie sã pomenesc de culoarea pielii)care au învãþat toþi acelaºi cântec (!!!) lãutãresco-sentimental, care se terminã inevitabil cu versul:“...cã eu sunt copil orfan”. “Corul” acesta fãrâmiþatnu cântã la Filarmonicã (nici filarmonica nu maicântã la Filarmonicã de altfel), ci – curat happening– îºi revarsã talentul în troleibuse. Oare cine-iînvaþã pe toþi aceleaºi versuri? Cu siguranþã auvreun “impresar”. Scriu asta pentru toþi oamenii“de bine” care le dau bani ºi care n-au vãzutFilantropica ºi cu siguranþã cã nu vor citi nici paginaaceasta. O sã se spunã cã sunt insensibilã ºi nuînþeleg credinþa ºi caritatea. Ei da! Refuz sã leînþeleg când cineva îmi râde în nas. Nu ºtiu dacãvã mai amintiþi, dar la un moment dat, anul trecut,a fost un fel de “schimbul doi”. Obosiþi probabil,primii “coriºti” au fost înlocuiþi cu alþii, curãþei,care-þi plimbau prin troleu un cearºaf de tânguiriînsoþite de ºtampile medicale, poze cu familia etc.Era o astfel de doamnã care, cicã, suferea de cancerla coloanã. A avut un succes teribil. Eu una m-amgândit cã suntem un popor de supermani dacã ºibolnavii de cancer se pot plimba de colo-colo,rezistând la toate hurducãturile. Îmi vine în minteacum, aparent fãrã legãturã, o informaþie ineditã:un deþinut costã mai mult statul decât un student.Probabil cã printre deþinuþi vom regãsi o parte dinaceiaºi “coriºti” întreþinuþi, încã o datã, de acelaºi“public opioman”.

Revãzând ce-am scris pânã aici îmi dau seamacã n-am fãcut decât sã repet ca o moarã stricatãlucruri de care mulþi se plâng de mult. Probabilaici ar trebui sã intervinã celãlalt spaþiu public, celal opiniei publice ºi sã punã punctul pe “i”. În

democraþie individul trãieºte prin reprezentanþiisãi, adicã el este întotdeauna parte din ceva, fiinddin ce în ce mai puþin ºi în tot mai puþine locuriîntreg . Eu, ca voce singularã, dacã nu pot crea cumai mulþi indivizi ceva care are o bazã juridicã ºipoate vorbi în termeni administrativi nu prea potface mare lucru. ªi oricum nu poþi da o instituþieîn judecatã pentru prost gust. Din pãcate tot ceeace pot face este sã observ, sã atenþionez... Mi-aºdori ca arhitecþii sã aibã o voce mai puternicã sausã fie ascultaþi. Sper ca noile autoritãþi locale sã sepreocupe ºi de aspectul acesta. Nu m-aº încrede îngustul tuturor românilor, care or fi ei poeþi, darcred cã mai au multe de învãþat pânã sã combineconfortul cu simþul estetic. Existã disputa – rãmasãde pe vremea comuniºtilor – “sat sau oraº”, odisputã care pentru mine s-a transformat în “casãsau bloc”. Deºi majoritatea populaþiei trãieºte labloc, aceeaºi majoritate urãºte construcþiile“odioase”. Eu una, în condiþiile actuale, alegblocul. Spun asta din experienþã proprie, de stat îngazdã ºi cãutat locuri decente de trãit. Nu ºtiu câþicunosc faptul cã o mulþime de case, oricât or fi elede frumoase, nu au baie, sau au bãi folosite încomun. ªi asta se întâmplã pe Gheorghe Doja, vis-à-vis de Central. Nici nu pomenesc de igrasiaºi mizeria de nedescris în care trãiesc locatarii, uniidin cauza bãtrâneþii ºi a lipsei de bani, alþii din lipsãde educaþie. Mizeria e o dovadã în plus a faptuluicã mulþi pun “etichete”, dar au uitat adevãratulsens al “respectãrii etichetei”. Un scurt istoric nedezvãluie originea ei: exasperat cã nobilii francezicãlcau în picioare straturile proaspãt însãmânþate,grãdinarul lui Ludovic XIV obþine dreptul de aaºeza inscripþii în dreptul lor, niºte “etichete” caretrebuiau respectate.

Spaþiul nostru public va rãmâne un spaþiupubelic atâta timp cât nu va exista o legãturã întreconfort, bun gust ºi un preþ corect care sã le in-cludã pe amândouã, ºi atâta timp cât “metafizica”patrioticã o sã ne sarã-n ochi la fiecare pas. Pânã laurmã e destul de ciudat ce li se pare reprezentativpentru oraº acestor patrioþi. În locul atâtorsteaguri ºi bãnci vopsite, nu se putea renova, ca sãdau doar un exemplu, Muzeul Farmaciei? Astanu e reprezentativ pentru Cluj-Napoca?

n

n Oana Pughineanu

Spaþiul pub(e)lic

Adrian Grecu (România)

4 TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004

RODICA SCUTARU MILAªLacrima unui mugur

Editura Tipolitera, Cluj-Napoca, 2003

Cu toate cã Lacrima unui mugur cuprindepoezii din diverse perioade de creaþie ºidin trei cãrþi apãrute anterior, volumul nudã impresia unei antologii, atât de unitar seprezintã materialul poetic în ansamblu, ceea ceatrage atenþia de la început asupra coerenþei delimbaj a poeziei scrise de Rodica Scutaru Milaº.O idee ingenioasã, originalã stã la baza aranjãriipoeziilor. Ciclurile volumului sunt separate cugrupaje de haiku-uri ca diafane cortine ce sedeschid ºi se închid ritualic, programat,descoperind ºi acoperind treptat conþinutul detainã al miezului poetic precum roiuri de „fluturiîn zori”. Segmentarea discursului liric cu acestefulguiri de imagini meºteºugite, sugestive,sclipind policrom ca niºte aripi plãpânde, jucãuºece încheagã în zburdãlnicia lor imginativã unmiracol circumscris în discreþie ºi delicateþe,învioreazã lectura îndulcind juxtapunerea abruptãîntre nucleele componente ale expozeuluipropus.

Elementele tematice trimiþând spre sugestiatitlului se întâlnesc progresiv atât în poeziile cuformã fixã rãsfirate generos dupã metoda amintitã(„Au plâns cireºii/ ºi-a zâmbit printre lacrimi/Rãcoritul pãmânt”) cât ºi în ciclurile propriu-zise,unde simbolurile lacrimã ºi mugure devin elementecomplementare în cadrul unei reiterate metafore adevenirii întru adevãr, prin zbucium ºi speranþã aîmplinirii, dupã modelul sacru al vegetativului:„Au plâns cireºii astã-noapte/ când, dupã zilele denuntã,/ le smulse vãlurile lor imaculate/ cineva. //ºi lacrimi calde podidesc pãmântul/ iar sus pe ra-muri, muguri verzi,/ ai roadelor de mâine, vesti-tori/ îºi lasã.”(Au plâns cireºii astã-noapte din ciclulDupã zilele de nuntã). Versurile citate în paralel do-vedesc o preocupare constantã, febrilã ºi nu depuþine ori fertilã, de a cizela motivul sau pretextulliric, nu întotdeauna suficient aprofundat, pentru adescoperi prin prelucrare imprevizibile, la început,

conotaþii. Procedând astfel, existã cel puþin douãriscuri. Primul se referã la înmulþirea variantelor.Al doilea la alunecarea în manierism de duzinã.Rodica Scutaru Milaº obþine altceva. O pendulareelegantã ºi rafinatã între forma contrasã, ermeti-zantã, cu mesaj aluziv, enigmatic exprimat ºiexpansiunea supravegheatã în multitudinea denuanþãri adiacente, cu dezvoltãri spre compliniretextualã de medie respiraþie. Aceastã îmbogãþire cuefect imediat asupra construcþiei poemului esusþinutã, în mare parte, de abila repartiþie atropilor, de cele mai multe ori cu rol ornant saupur retoric. Poeta pare a se descurca bine ºi într-odirecþie ºi în cealaltã. Pare a stãpâni la fel de binecele douã modalitãþi de poetizare, simþindu-se înlargul ei nu numai când e asaltatã de inspiraþianãvalnicã, dar ºi atunci când îºi struneºte cuvântulîn metrica strict delimitatã a haiku-ului.

Rodica Scutaru Milaº este o poetã a revelaþieilumii prin îngemãnarea percepþiei senzitive curesemnarea seninã, de esenþã transparent mioriticã,în faþa tragismului existenþial. Emisia verbalãurmeazã un ritm firesc, fãrã fsâºieri lãuntricerãsunãtoare. Mersul egal cu sine al timpului,ciclicitatea anotimpurilor, etapele vieþii prinse însintagme inventive, gingaºe, elocvente, pictu-ralitatea florilor, tabloul unor trãiri mirabile în faþamiracolelor existenþiale se oglindesc candid ºipertinent în poezia sa din acest volum. Un extazsurdinizat oximoronic în expresie se organizeazãdiscret sub forma unor reflecþii generalizatoare:„Îngemãnând bucuria durerii,/ prelins din adânculmemoriei/ apare încununat/ mitul lumii.” (Gând).

Poeta cultivã dezinvolt metaforismulîndrãzneþ ºi gratuit al poeþilor solari, exaltaþi înfaþa spectacolului lumii. De aici se degajã oarmonie secretã ce îmbinã „glezna umbrelor” cu„fruntea luminii” într-un ponderat ºi echilibratbalans emoþional. Acesta este mereu raportat lastatornicia eului liric fixat într-un „peisajul inte-rior” echivoc, derutant, desemnat ca fiind „ace-laºi ºi altul”. Concesia fãcutã ludicului e ºi ea li-mitatã, precautã. Nu se cautã plãcerea evadãrii înfantezia debordantã, ci hârjoana destabilizatoare.Desigur, în felul acesta, în scenã se insinueazã ne-

liniºtea, ca instrument al confruntãrii ºi al de-dublãrii posibile. De fapt, jocul „de-a ascunsa”este în acelaºi timp o regãsire ºi funcþioneazã caatare: „Toate-mi par doar iluzii./ Vorbele s-auascuns/ ºi n-am rãmas decât noi/ oglindã ºieu.”(De-a ascunsa).

Poeziile au o tonalitate preponderent solemnã,împrumutatã din cursivitatea prefabricatã a unuiadagiu. Deplasarea þintei dinspre sentenþiozitateapresupusã a acestuia spre explicitare ºi problema-tizare încarcã ideea ºi abandoneazã pe jumãtateritmicitatea enunþului în forma grandilocventretoricã a lirismului. Contrabalansul cãutat însimplitate rodeºte de fiecare datã ºi ideea poeticãse decanteazã în armonioasã conjuncþie cu topicafrazei, concurând fluidizarea emisiei. Se naºte,abia perceptibil, o muzicalitate tangentã universu-lui de semne construit: „Din hamac de culori/îmi fac leagãn/ ºi mã sting în fire de iarbã/ unde/fierbinte ploaia vibreazã” (Cântecul culorilor).

Asumarea feminitãþii îmbracã mitul aºteptãriiîn delicate frazãri circumstanþiale. Nu întâmplã-tor primul ciclu poartã titlul Dulcea otravã a aºtep-tãrii. Aici, ca în majoritate poeziilor cu tentã eroti-cã, nu senzualitatea, nu patima, nu exuberanþatrãirii dau mãsura „destrãmãrii” sau a transfigurã -rii sentimentului „în fragilul alint al cuvântului”,ci tandreþea. Aceasta este pânditã uneori de o în-nobilatã formã de timiditate sau estompare aafectelor: „Te-am mângâiat cu ascuns de gând/ ºite-am prins în destrãmata teamã/ sã-mi întorcirãsuflarea tãiatã/ într-un iute ºi-afurisit/ joc dedragoste.” (Joc de dragoste).

Construitã cu migalã de artizan ºi izvorâtã dintumultuoase arderi, poezia Rodicãi Scutaru Milaºni se dezvãluie prin acest cuprinzãtor volum ca opoezie a tandrelor licãriri emoþionale.

n

O poezie a emoþiein Adrian Þion

comentarii

Josip Butkovic (Croaþia)

Molnár Iscsu István (Ungaria)

TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004 5

Întoarcerea acasãªtefan Aug. Doinaº în dialog cu Emil ªimãndanArad, Editura Fundaþiei „Ioan Slavici”, 2003

Un foarte interesant volum de interviuri cuªtefan Aug. Doinaº a publicat anul trecutjurnalistul Emil ªimãndan – Întoarcereaacasã (Arad, Ed. Fundaþiei „Ioan Slavici“). Carteacuprinde douã mari secþiuni: prima – Templulmemoriei –, dedicatã dialogurilor dintre ziaristularãdean ºi poet, reproduce un volum apãrut în1997; în cea de a doua secþiune, care dã ºi titlulcãrþii, Emil ªimãndan publicã însemnãri diaristicedin 2001, de la ultima vizitã a lui Doinaº înlocurile natale.

Dincolo de orizontul conjunctural al celordouã vizite fãcute de poet la Arad ºi în satul natalCaporal Alexa – în 1997 Consiliul Local dinArad i-a acordat titlul de Cetãþean de Onoare; în2001 a devenit Doctor Honoris Causa alUniversitãþii arãdene „Aurel Vlaicu“ ºi Cetãþeande Onoare al comunei Sântana – volumuldezvãluie o întreagã reþea de sentimente,memorii, opinii ale intervievatului, unele evocatemai lapidar, altele cu mai multã generozitate.

Trebuie remarcat cã, în ciuda unui demarajcam convenþional al dialogurilor (purtate în 13mai, respectiv 2 iulie 1997), Emil ªimãndanreuºeºte – uneori cu adevãrate tiruri de întrebãri– sã-ºi provoace abil interlocutorul, deter-minându-l sã abordeze o mulþime de planuri – dela amintiri din copilãrie ºi pânã la opinii politice.

Dialogurile se parcurg pe nerãsuflate, mai alescã în actualul context, virtualul lector tinde sãciteascã eventual chiar ºi printre rânduri. Însãtoate rãspunsurile – cu o singurã excepþie, azi dinpãcate interpretabilã – confirmã o bine conturatãstaturã moralã ºi intelectualã.

Excepþia cu pricina – ca sã risipim oricecuriozitate – rezidã într-un rãspuns pe care-l voireda fãrã comentarii: „...nu sunt un partizan aldeschiderii dosarelor de la fosta Securitate, pentrucã nu îmi va conveni sã aflu cã o anumecunoºtinþã, un anume prieten de-al meu a spusnu ºtiu ce despre mine!... Sunt adevãruri caretrebuiesc îngropate“ (p. 50).

Punctele de interes literar din Templul memorieisunt numeroase. Se fac semnificative referiri la„Cercul literar de la Sibiu“ ºi la cerchiºti, la Blaga,H. Jacquier, Liviu Rusu, la revista Secolul 20 etc.

Blaga, de pildã, are parte de un portret destulde critic, în ciuda simpatiei ºi admiraþiei pe careDoinaº mãrturiseºte sã le fi avut faþã de acesta:„...cursurile care nu m-au atras [...] erau cele alelui Lucian Blaga. [...] ...nu avea nici un fel de tactpedagogic ºi de talent de profesor ex-catedra, îºicitea pur ºi simplu cãrþile sale în orele de curs!“,afirmã intervievatul, acceptând, totuºi, în acelaºiparagraf, cã: „Toþi [cerchiºtii, n.m. Cl.G.] eramblagieni sau urma sã devenim blagieni“ (p. 31).

Un foarte interesant sinopsis se facecomponenþei Cercului literar. Alãturi de mentoriiºi membrii de-acum cunoscuþi ºi publicului aiacestuia – Radu Stanca, I. Negoiþescu (vãzut caun „manager“ al Cercului), Ion D. Sârbu („atunciînsã mi se pãrea un prozator foarte modest“ – p.29), Cornel Regman, Eugen Todoran, OvidiuCotruº, Radu Enescu, Nicolae Balotã, DeliuPetroiu, Eta Boeriu – Doinaº îi menþioneazã ºi peWolf von Aichelburg, Umberto Cianciolo ºiHenri Jacquier. Tot cu privire la Cercul literar,dureros este evocat momentul 1948, cândcerchiºtii s-au retras din viaþa literarã activã,devenind „profesori, alþii pedagogi, alþii secretaride licee“, cu teribila traumã a lui Radu Enescu:„...s-a speriat grozav de acþiunile securitãþii ºi s-aclaustrat în casã, într-o camerã unde pe pereþi

scria texte de gramaticã elinã ºi aºa a petrecut anide zile“ (p. 42). Aceeaºi încãrcãturã dramaticã oare ºi momentul arestãrii sale, pentru a nu-l fidenunþat pe Marcel Petriºor, acuzat cã a„popularizat“ revoluþia maghiarã din 1956.

Dialogul este relevant ºi în dimensiunepersonal-literarã. Doinaº mãrturiseºte cã ar fiscris un ciclu de poezii, Sonatele mâniei , ajunse pemâna Securitãþii, ºi o piesã anticomunistã deteatru cu aceeaºi tentã, terminatã în 1953 ºipremiatã în 1997 de Naþionalul bucureºtean. (Dealtfel, intenþia scrierii altor texte dramatice apareºi spre finalul acestui dialog. Proiectul n-a maifost, însã, realizat.)

O altã temã a interviului realizat de Emilªimãndan abordeazã calitatea de poet ºitraducãtor de poezie a lui ªtefan Aug. Doinaº.Aici, poetul devine eseist, fãcând un excursadmirabil prin poezia europeanã ºi avansândcâteva nete ºi argumentate opinii privind tehnicatraducerii lirice. De fapt, din acest punct dialogulcapãtã o altã dimensiune, prin referiri la credinþãºi divinitate, moralã, implicare politicã, atitudineintelectualã º.a. Toate opiniile – deºi uneleexprimate uºor grandilocvent – denotã serenitate,rectitudine moralã, echilibru ºi toleranþã. Marcaunei personalitãþi spirituale influente în spaþiulsocial românesc.

Partea a doua a volumului, Întoarcerea acasã, areo dimensiune cronograficã, sã-i spunem,cuprinzând jurnalul lui Emil ªimãndan de laultima vizitã arãdeanã a soþilor ªtefan Aug.Doinaº ºi Irinel Liciu, în 2001. Aceastã secþiuneare relevanþã mai degrabã în ordine umanã,încãrcatã emoþional.

Indiscutabil, volumul realizat de Emil ªimãn-dan este un document de istorie literarã care varevela – dacã nu acum, într-o conjuncturã nuprea fastã, atunci în viitor – constanþa ºi consis-tenþa ideaticã a unui poet român de primã linie.Eliberatã de povara contingentului, personalitatealui ªtefan Aug. Doinaº va fi redatã – ºi prinintermediul acestei cãrþi – literaturii române.

n

Un document literarn Claudiu Groza

NICOLE BROSSARDPicture Theory

Quebec: L’Hexagone, [1982] 1989.

Maestrã a scriiturii feminine, Nicole Brossardne oferã prin Picture Theory o concretizare, din perspectivã femininã, a teoriilor wittgensteinienedespre limbã. Limba nu spune, ci aratã lumea. Tim-pul mereu acelaºi, dar totuºi fluid al clipei se reven-dicã de la obsesiile de gen dupã care femeia dominãspaþiul, dar e dominatã de timp. Textul lui Brossardeste o scriere fragmentarã ºi holograficã care urmã-reºte sã toarne în cuvinte trunchierea identitãþii fe-minine supusã puterii patriarhatului. Limba e spec-tacol ºi teatralitate. Limba ne joacã, iar noi ne jucãmrolurile în interiorul ei. Punctuaþia îi joacã feste scrii-toarei. Volumul Picture Theory este o scriiturã liricãrebelã care se revoltã contra tiraniei ºi ierarhiei.

FRANCE THÉORETBloody Mary suivi de Vertiges, Nécessairement putain,

IntérieursQuebec: L’Hexagone, 1991

Poetã canadianã de limbã francezã, aparþinândºi ea precum Louky Bersianik ºcolii din Quebec,France Théoret scrie despre dificultatea de expri-

mare ca femeie scriitoare. Unicitatea sensului dis-truge polifonia juisãrii femeieºti. France Théoretinsistã asupra tragediei scriitoarei în termeni desuroritate cu înaintaºele sale Virginia Woolf sauDorothy Richardson. Plãcerea sexualitãþii femi-nine este exhibatã în vocabule precise, ºtiinþifice,tehnice, chiar. Ea insistã asupra paradoxului expe-rienþei intime consumate voit ºi cu ºtiinþã precumîn vibrantul vers: “Acum e, nu poate fi mai goalãdecât goalã”.

JOYCE MARSHALLAny Time at all and Other Stories

Toronto: McClelland & Stewart, Inc., 1993

Englezoaicã din Montreal, Joyce Marshall esteîntr-o poziþie culturalã deosebit de interesantã.Majoritara devine minoritarã într-o zonã aCanadei deosebit de sensibilã din punct de vederecultural ºi etnic. Interesul de a explora tensiunileunei astfel de situaþii etnice ºi culturale este evi-dent în povestirile ei. Autoarea insistã asupraangoaselor lingvistice ºi asupra dilemelor înjghe-bãrii unui act comunicaþional. Cum ºi în ce limbãsã comunicãm?

Joyce Marshall are o evidentã predilecþie pen-tru mediile urbane în care exploreazã vieþile sin-

guratice ale unor femei în vârstã pãrãsite treptatde toþi cei apropiaþi, speriaþi de implacabilaapropiere a morþii. E grea povara de a fi singuruldepozitar al atâtor amintiri. Decãderea trupuluinu înseamnã doar durere ºi boalã. Este ºidecãderea din locul predilect de marcare a femi-nitãþii de cãtre patriarhie. Încetarea stãrii defemeie aduce, tragic, personajele lui JoyceMarshall mai aproape de starea androginã dedinaintea morþii în care genul nu mai conteazãcãci toþi suntem ºi fraþi ºi surori în marea trecere.

MADELEINE GAGNONLe deuil du soleil

Montréal: vlb éditeur, 1998

Poetã canadianã de limbã francezã, MadeleineGagnon se înrudeºte ºi ea cu Bersianik prin darulexprimãrilor ºocante. În “sferele derutante ale de-lirelor etilice” ea cautã dorinþa, acest minunat mag-net între douã fiinþe. Poeta nu cautã nici un arboreal cuvântului, ci - din contrã - rãdãcinile negre alevorbelor. Ea considerã cã scriitura ei este o solitu-dine integralã precum moartea, poemele ei suntminuscule plaje de adevãruri luminoase pe care neputem gãsi rãgazul ºi tihna. Structura fragmentarã ascrisului lui Madeleine Gagnon duce la o scriiturãprecum o materie ciudatã care nu are corp, darlocuieºte în anumite corpuri. Iar carnea cuvintelorversurilor sale nouã cititorilor ne este adresatã.Madeleine Gagnon îºi încheie, ºi ea, volumul înmod ºocant: poemul perfect este non-poemul.

n

n Mihaela Mudure

Note de literaturã canadianã

6 TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004

DUMITRU CRUDUDuelul ºi alte texte

Cluj, Editura Eikon & Teatrul Imposibil, 2004

Afirmaþia din titlu nu e nici antiamericanã,nici nu-mi aparþine. Ea e cuprinsã în didas-caliile de început ale unuia dintre cele treitexte pentru teatru recent publicate în seria de dra-maturgie a Bibliotecii Teatrul Imposibil de cãtreDumitru Crudu. Mai precis, este vorba de ultimultext, Salvaþi America!, alãturi de care puteþi gãsi ºiDuelul titular, ca ºi Crima din staþiunea Violetelor.Faptul cã America e numele cîrciumii în jurul cãreiase declanºeazã aparentul conflict din textul cu pri-cina nu e nici singular, nici accidental. Fiindcã, într-un soi de poeticã în descendenþã absurdã, darextrem de personalã, Crudu structureazã o satirãdeloc obiºnuitã a acelor automatisme psiho-socialecare ne fac viaþa pe de-o parte digerabilã (pentrugurmanzii existenþiali ai platitudinii), pe de altaexasperantã (pentru ceilalþi). Într-un oraº care arputea fi tot atît de bine Chiºinãul dar ºi Bucureº-tiul, Bîrladul ca ºi Zimnicea, Aradul sau Hîrlãul,restaurantele se cheamã Moscova, Sofia, Belgrad,mãrcile cunoscute de vodcã se amestecã cu whisky-ul Paris sau cognacul Elveþia, într-omarmeladã de geografii ale simulacrului care naºteun grotesc particular tocmai din ciocnirea cu sensuldenotat, de pe hartã.

America lui Crudu, ca ºi Canada din Duelul(inspirat de urmãrirea meciului celebru al lui

Doroftei cu Calist), ca ºi staþiunea Violetelor, undepoliþia pune la cale o crimã, nu sunt în fond spaþiicu referinþã în real, ci proiecþii ale puterii noastreperverse de a produce simulacre salvatoare, fireºtede duzinã, cu maºinãria dogitã a unui imaginarînglodat în stereotipii. De altminteri, co-autorulmanifestului fracturist nu pierde nici o clipã dinvedere dimensiunea politicã a acestei maladii dedizlocare mentalã. Sincer, cred cã linia majorã deunitate, care nu þine atît de stil, între cele trei piese,aici ºi stã: în conjectura unui flux subteran aldepeizãrii (a te simþi strãin ºi scos din propriileþîþîni nu e neapãrat un efect spaþial, cît unul dediscontinuitate în raporturile de percepþie cu unmediu, orice mediu) cu o falie a degringoladeipolitice de aici, de acolo ºi de... oriunde.

Altminteri, ceea ce e stilistic foarte vizibil, chiarºocant în textele lui Crudu, este jocul, dominat deo furie rece, cu fîºii zdrenþuite ale culturii de toatefelurile, mai ales cea literarã: personajele centraledin Crima din staþiunea Violetelor au nume fracþiona-te, Istan e tot ce-a mai rãmas din Tristan, Olda efinalul gospodãresc al Izoldei; la fel, cîrciuma pro-vocatoare de rãzmeriþã absurdã numitã America îigãzduieºte accidental pe adulterii Artufe (fãrã T) ºiElvira, fireºte nevastã a unui încornorat Orgon.Numele proprii nu vor aduce cu sine ºi similitu-dini situaþionale, alegorice ori strict asociative, cumodelele îndepãrtate în secoli. Fracturismul nu-i oreeditare a filozofãrii mitemelor sau istoriei, ca îninterbelicul francez, ori ca la brechtienii ºi dürrenn-mattienii de pretutindeni, de dupã anii ‘60.

Fracturismul se bazeazã pe ruperea mecanismelorde asociere, din care rãmîne abia umbra ºtearsã aunor sonoritãþi evocatoare, cu atît mai stranie cu cîtea apare de cele mai multe ori în contexte de su-premã banalitate, ori de ridicol nemãrginit. Cu ex-cepþia Duelului (unde valurile de cliºee atacã pînã lacoaja tragicului zona „dorului de þarã” în formulãri-le ºi substanþa cea mai derizorie), celelalte douã pie-se se distreazã copios cu replici „culturale” impli-cîndu-i la vedere pe tot felul de scriitori autohtonisau strãini (Ionesco, Kafka, Becket, Viºniec, Pãu-nescu, Vieru, Druþã, ba chiar Crudu însuºi), mereuori în contexte total nepotrivite, ori voit generatoarede absurd.

Verva ºi piruetele cu falsã referinþã intelectualãnu trebuie însã sã înºele. Textele teatrale ale luiDumitru Crudu sunt mereu sub un strict controltematic, în pofida senzaþiei de spontaneitate pecare o creeazã construcþia. ªi, la o citire atentã, elesunt în fond acute în actualitatea lor tematicã. In-versarea þintelor unui întreg aparat socio-politic,care îºi reconverteºte nealterata energie în a pro-duce delictul, în loc de a-l stopa, spre deliciulunui întreg oraº ºi al mediilor de informare estetema Crimei din staþiunea Violetelor. Cum compe-tiþia, în spiritul ºi litera ei, între „legendarii” re-prezentanþi ai unor þãri înfometate, pentru satisfa-cerea sîngeroasei bucurii a milioane de spectatorimorþi, e cea din Duelul. Cît despre salvarea Ame-ricii... cîrciumã, continent ori „poliþist universal”,aici miza e aceea a demantelãrii mecanismelor deagregare, excitare ºi control ale opiniei publice.

O carte de teatru cu adevãrat provocatoare,într-o serie menitã sã provoace reacþii atît dinpartea cititorului din fotoliu, cît ºi, mai ales, dinpartea celor care vor sã umple viaþa scenelor deteatru cu ceva... viaþã.

n

America e doar o cîrciumãn Miruna Runcan

RADU MACRICIAceastã poveste nu va fi spusã niciodatã

Cluj, Editura Eikon & Teatrul Imposibil, 2004

V olumul cu numãrul 4 apãrut la edituraEikon în colecþia Biblioteca Teatrului Im-posibil, colecþie care îºi propune sã aducã înprim-plan dramaturgia contemporanã, este o anto-logie de trei texte noi ale cunoscutului dramaturgRadu Macrinici (consacrat prin texte precumA!Frica! ºi T/Þara mea) Seria de trei texte, unite subtitlul Aceastã poveste nu va fi spusã niciodatã, reprezintãa patra antologie de texte consacratã acestui autorale cãrui piese s-au bucurat de numeroase specta-cole atât în þarã cât ºi peste hotare. Volumul de faþãoferã spre lecturã, aºa cum remarca Miruna Run-can în prefaþa volumului, texte “situate pe palierediferite ale alchimiei textuale a autorului”. Primultext, ºi cel care dã titlul volumului - Aceastã povestenu va fi spusã niciodatã - este o dramatizare dupanuvela Poveste nemuritoare de Isak Dinesen. Tehnicadramatizãrilor nu este nouã pentru autor, ea fiindutilizatã ºi în cazul Evangheliei dupã Toma (bazatã peun text de Borges) sau a Prinþului din lacrimã (prelu-crare a Fãt-frumosului eminescian). Textul în discuþiereprezintã înscenarea unei vechi legende marinã-reºti conform cãreia un tânãr marinar este “coop-tat” de un bãtrân foarte bogat ºi, în schimbul a cincibãnuþi de aur, este dus în iatacul frumoasei salesoþii pentru a-i oferi bãtrânului un urmaº. Pe bazaacestei legende, arhitectura piesei îl plaseazã în

centrul acþiunii pe bãtrânul negustor de ceai Pros-pero (asemãnarea cu personajul shakespearian nueste întâmplãtoare, trimiterile la textul Furtunii fiinddese), ca maestru pãpuºar, dornic sã intervinã îndestinul legendei pentru a o transpune în realitate,indiferent de consecinþe. Bolnav de gutã, el nuvede nici un impediment în satisfacerea acestuiultim capriciu menit sã-i demonstreze atotputerni-cia sa ºi, implicit, sã-l salveze de la moarte. Adju-vantul sãu în toatã înscenarea, contabilul sãu Ellis,este implicat indirect în scenariul bãtrânului, însãmarcat de acesta. Vor cãdea pradã acestei „poveºti”doi inocenþi, Larisa ºi Pol, a cãror iubire va reuºi,totuºi, sã îi salveze. Odatã transpusã în real, odatãinvestitã cu consistenþã, aceastã poveste nu maireprezintã un mit general valabil, ci o frânturã deviaþã particularã ºi, în consecinþã, nu va fi spusã nici-odatã. Dincolo de aparenta melodramã, se creeazã osubtilã dezbatere a textului ficþional, surprins înipostaza sa primordial-sacralã (trimiterile la texteleprofetului Isaia sprijinã aceastã ipotezã). În mo-mentul când o comunitate se raporteazã la mituri,existã speranþã. Pol ºi Larisa nu vor putea spunepovestea lor niciodata pentru cã, în lumina realitã-þii, ea s-ar umple de trivial. Doar lumina lunii vapãstra taina celor doi, lãsând legenda sã dãinuie.Finalul textului este plasat ºi el sub aura de basm apiesei. Eºecul celor care au vrut sã încalce o ordinefireascã este total.

Al doilea text - Regele unei þãri ploioase - este o re-scriere a unui text mai vechi, Bibliotecarul, repre-zentat prima oarã pe scena Teatrului „Andrei Mu-

reºanu” din Sf. Gheorge în 1992. Textul, diferit sti-listic de primul, îmbinã tehnicile expresioniste cuteme ale teatrului absurdului, pentru a oferi un in-citant discurs despre raportarea omului contempo-ran la Istorie. Reduse la tipuri (Funcþionarul, Porta-rul, Bibliotecarul, Cartoforul etc.), plasate într-unspaþiu ameninþat de furia apelor, într-un timp ne-definit, personajele vor încerca sã se defineascã înraport cu propria lor menire, în raport cu ceilalþi ºi,în mod special, în raport cu setul de valori ale tradi-þiei pe care trebuie sã ºi le asume. Simbolicele cãrþicare sunt fie hulite, fie venerate, în funcþie de per-sonajul care ocupã în acel moment funcþia de “Re-ge”, reprezintã canonul valoric la care umanitatea,redusã simbolic al o “insulã”, se raporteazã, influ-enþatã fiind de hazardul politic. Perfect postmo-dern, discursul piesei îndeamnã la problematizare.Replica unuia din personaje evidenþiazã nesiguran-þa contemporaneitãþii: ”Istoria nu e istorie, e istooorie!”.

Ultimul text al antologiei – Mama Lolita – îm-binã de asemenea mijloacele expresioniste (perso-naje tip: Mama, Fiul, Doctorul etc.) cu cele aleteatrului absurdului, regãsibile mai pregnant înacest text. Având în centru relaþia Mamã\ Fiu,piesa dezvoltã mai multe teme ºi motive pentru aoferi o interesantã perspectivã asupra relaþiilorinterumane într-o erã post-istoricã. Îmbinãrilegroteºti, desemantizarea lingvisticã oferã imagineaunui ansamblu în care graniþele între real ºifabulos s-au desfiinþat, relaþiile naturale întreoameni se inverseazã, oferind imaginea unei lumipe care autorul o trimite ironic spre un unic scop,destul de sugestiv: intrarea în Guiness Book.

Colecþia de faþã promite sã fie o lecturãplãcutã, incitantã dar, în egalã mãsurã, necesarãpentru toþi cei care deplâng absenþa uneidramaturgii contemporane autohtone.

n

Poveºtile lui Radu Macrinicin Eugen Wohl

cartea de teatru

TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004 7

În Revista Fundaþiilor Regale, nr. 12, decemvrie1942, Ion Conea scria un amplu articol intitulatÎn spiritul vremii care vine (Pledoarie pentrugeopoliticã). Ce era cu vremea care va veni, care va fispiritul ei? Geopoliticanul nostru ºtia. ªtia, ºi eraprintre cei puþini care ºtia: “Puþini sunt aceia careºtiu cã cea dintâi carte pe care conducãtorul de azial Germaniei a cetit-o ºi a comentat-o înînchisoarea Landsberg – dupã încercarea de re-voluþie de la München din 1923 – a fost faimoasaPolitische Geographie a lui Friederich Ratzel. Cu eaalãturi a fost conceput ºi scris Mein Kampf. ÎnGeografia politicã a lui Ratzel stã scris, între altele, cãspaþiul este prima condiþie de grandoare a Statelor:ºi tot acolo, pagini întregi expun ºi revin neîncetatasupra aºa numitului Raumsinn, acel simþ spaþialpe care “cu cât îl are mai mult un popor, cu atâta îºiare acesta mai mai clare ºi mai asigurateperspectivele de creºtere politicã în viitor.” ªi tot alelui Ratzel sunt cuvintele: “De când e lumea, ºtiinþageograficã s-a dovedit a fi forþã politicã”, cuvintecare, fãrã sã vrei, îþi cheamã în minte pe celelalte,ale lui Sir Thomas Holdich: “Neînchipuit de mareeste primejdia care vine de pe urma necunoaºteriigeografice.” (RFR, p. 514)

Care spaþiu, putem sã ne întrebãm noi astãzi,când ºtim cum s-a terminat rãzboiul. ªi cândputem înþelege, un pic mai bine decât în 1942,cum se interpreteazã corect cuvintele lui SirThomas Holdich.

Slavici. Geopolitica, la 1871 ºi la 1878

Trei personalitãþi româneºti din Ardeal au uncuvânt important în geografia politicã a EuropeiCentrale: Slavici, A.C. Popovici ºi Emil Cioran.Într-un fel sau altul, ei sunt legaþi ºi redefiniþi deEminescu. Pe Slavici Eminescu îl învaþã istorie, îlaºeazã temeinic în limba românã ºi îi corecteazã,probabil, serialul Studii asupra maghiarilor, publicatîntre 1871 ºi 1873 în Convorbiri literare. Slaviciîncepe acest serial când are 23 de ani. Ne aflãmîntr-un moment în care harta Europei Centralese modificã repede, iar el, tînãrul cãrturar, scriesub presiunea evenimentului. Primul dintreevenimentele timpului “de lângã el” este chiarcriza Imperiului ºi abandonarea, de cãtre Viena, aromânilor, croaþilor, slovacilor: trecerea, în 1867,a Ardealului ºi a Banatului sub dominaþie ungarã.E, pentru “celelalte naþionalitãþi”, o schimbare deautoritate degradantã.

Apoi, în 1871, victoriile lui Bismarck atrag aten-þia cã o nouã putere se naºte în Europa: Germania.Ele rectificã nu doar harta Europei Centrale, ciharta Europei. Intrãm într-o nouã lume, în care secreeazã un nou echilibru de putere. Pentru tânãrulSlavici, Viena era capitala unui paradis al civilizaþiei,dar pentru toþi românii soarele rãsare la Bucureºti.El îºi va trãi fidelitatea imperialã, dar ºi, desigur,fidelitatea faþã de þara care se naºte. Ea trebuie apãratã:aºa cã el încearcã sã numeascã posibilele alianþe.Ungaria, va spune Slavici, nu are în acest spaþiudecât un aliat: România. În ofensivele, fie ele bis-marckiene, fie slave, ungurii trebuie sã fie alãturi denoi. Iar noi nu avem decât o stavilã în faþagermanilor: pe unguri.

Era un fel de a gândi aceastã lume, în carenerãbdarea maghiarã de a fi singurii stãpâni poatedeveni îngrijorãtoare pentru noua þarã. Aºezat înRomânia, Slavici trãieºte fericit cucerireaindependenþei ºi e uimit de deciziile Congresuluide la Berlin. E o nouã confruntare cu geografiapoliticã hotãrâtã de Bismarck.

Cum se construieºte o þarã? Eminescu,Slavici, Caragiale vor þara lor; Congresul de laBerlin, în care poziþia bismarckianã e categoricã,pare defavorabil românilor.

“Soll ºi haben”. Chestiunea ovreiascã în România eun studiu cãruia i se reproºeazã azi violente puseeantisemite. Care fãrã îndoialã sunt. Citeazã CarolIancu din numita broºurã:

“Dacã prinþul Bismarck are dreptul sãexpulzeze pe iezuiþi ºi pe socialiºti, Slavici seîntreabã de ce li se refuzã românilor aceeaºiatitudine faþã de evrei, care reprezintã “oconjuraþie contra societãþii moderne.” Sau:

“Noi nu-i persecutãm pe socialiºti (s.n., C.U.)fiindcã avem mai puþini decît Germania, darputem persecuta în anumite întrebãri pe evreii pecare îi avem mai mulþi decît îi are Germania peiezuiþi, pe socialiºti ºi pe evrei împreunã… DacãApusul va ºti sã impunã cu forþa emancipareaevreilor, românii vor ºti sã reziste.”

Ne aflãm într-un timp în care Europa îºihotãrãºte noile graniþe: iar România trebuia sãexiste între ele. Cum? Întrebãrile ºi rãspunsurilelui Slavici vin din experienþa unui autor tradi-þional pentru care lumea este, totuºi,neschimbatã. Iar Imperiul e etern. Iar þara care senaºte trebuie sã triumfe. Scrisul, stãruinþa înarhivele Hurmuzachi, pedagogia îl aºeazã întreanumite certitudini – certitudini de “om bãtrân”.

O experienþã desosebitã este cea de la revistaTribuna ºi cea privind relaþiile cu Partidul NaþionalRomân. Într-o carte frumoasã în care analizeazãdevenirea lui Eugen Brote, Lucian Boia (veziEugen Brote 1850-1912, Ed. Litera, 1974) afirmã cãexistenþa lui Slavici ºi a lui Brote, defineºte douãdestine paralele: fãrã îndoialã cã simplificãrilesuccesive ale ofensivelor publicistico-electorale auînnegrit imagini care ºi-au avut transformãrile lor.Sau cum scrie Lucian Boia:

“Dacã Tribuna are multe merite, cel mai deseamã rãmâne totuºi impunerea acþiunii memo-randiste; în declanºarea ºi desfãºurarea ei iniþialã, înatragerea maselor în jurul ideilor memorandiste, E.Brote, care dupã 1890, rãmâne principalulconducãtor al grupãrii tribuniste, a avut meritul dea fi înþeles cã miºcarea nu se putea desfãºura izolat;de aici eforturile lui pentru realizarea unei alianþecu slovacii ºi sârbii din Ungaria...” (op. cit., p.194). Rãmâne, însã pentru cât timp? Cât conteazãîn devenirea slavicianã fidelitatea faþã de Împãrat,faþã de Sturza, faþã de Brote ºi Mangra?

Aºa cã în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea el este considerat învechit de cãtre tinerii carevor altceva decît supunere ºi disciplinã. Ultimuldeceniu al veacului al nouãsprezecelea introduceîn arenã ºi un combatant tînãr care nu manifestãnici o cruþare faþã de politica de înþelegere practi-catã de “triunghiul Slavici-Mangra-Brote”. Nãs-cut la Lugoj, tînãrul Popovici va intra în bãtãliilepolitice ca autor al Replicei (mai exact: Chestiunearomânã în Transilvania ºi Ungaria. Replica junimiiacademice române din Transilvania ºi Ungaria la

Rãspunsul dat de junimea academicã maghiarãMemoriului studenþilor universitari din România –1892). Schiþeazã aci principiile federalismului,principii care, dupã 1848 sunt frecvente înImperiu. A.C. Popovici va fi unul dintre pole-miºtii care vor ataca sistematic “vechea gardãtribunistã”. Articolul se cheamã Nemernici!: “Sãspargi un comitet, sã sfarmi toatã organizareanoastrã de luptã, sã prefaci tot partidul naþionalîntr-un sfîºietor cimitir, sã semeni vrajbã ºi zîzanie,sã colportezi minciuni ºi infame calomnii, sã ali-mentezi neîncrederea între oameni, iar din acestemotive sã avînþi o generaþie de oameni de bunã-credinþã: sã-i legi sã-i duci orbeºte pînã la un punctºi în sfîrºit sã cauþi ca prin surprindere sã-i prefaciîn partid modest, recte în partidul denecondiþionatã capitulare, iatã elementele careconstituiesc noþiunea trãdãrii fundamentului dedrept pe care stãm…[…] Ei bine, Viena ºi Pesta suntazi perfect acelaºi factor: maghiarismul.” (s.n.)

A.C. Popovici face parte dintr-o altã generaþie:generaþia care intrã în politicã radicalizatã de exclu-sivismul Anschluss-ului de la 1868. E o generaþieluptãtoare – o generaþie care se poate sprijini peRomânia întemeiatã de Maiorescu, Eminescu,Slavici, Caragiale. E o generaþie care citeºte ºicãrþile fundamentale ale Statelor Unite, ale Anglieiºi ale Franþei. Vaida-Voievod, A.C. Popovici nu aunici o reþinere: ei vor nu mila împãrãteascã – eivor, de-a dreptul, implicarea viitorului împãrat îndemersul lor. Îl vor aliat pe Franz Ferdinand. Vor,alãturi de tineri cehi, croaþi, maghiari, slovaci, sârbi“sã-l educe”. Sã-i dea soluþii pentru salvarea(pentru reformarea) imperiului.

Ioan Slavici nu mai este cu ei. Iar în închisoa-rea pe care o face dupã Unirea de la 1 decembrie1918, nu crede cã România Mare rezolvã proble-mele româneºti. Trage cu ochiul admirativ la so-cialiºtii care cântã Internaþionala (“în cor bine ar-monizat”). Dacã ar fi mai tânãr, se confeseazã ma-rele scriitor, le-ar fi alãturi. Dacã nu s-a realizatuniunea româno-maghiarã, dacã nu l-am fãcutpraf pe Bismarck, mãcar atât: Internaþionala, prinnoi s-o fãurim.

A.C. Popovici. Geopolitica, de la 1878 la 1918

Fãrã îndoialã cã A.C. Popovici are vocaþie delider. Nãscut la Lugoj în 1863, se formeazã într-un Banat guvernat de alte relaþii decât cele dinlumea lui Slavici. Sunt între ei 15 ani distanþã –foarte mult, dacã e sã luãm ce înseamã schimbarealumii în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.

Orgoliul, mândria ºi nu, în ultimul rând“ocoºenia” bãnãþeneascã presupun altã arhitecturãºi altã definiþie a personalitãþii sale. Se formeazã înaltã epocã: în lumea definitã nu doar de Germaniabismarckianã, de buna relaþie cu Împãratul, ci ºi deascensiunea noilor forþe politice, intelectuale – anoilor lideri. Cititor al ziarelor de pretutindeni(fiindcã el este legat de actualitate cum puþini autoriromâni fuseserã pânã la el) e la curent cu noile ideipolitice ale lumii. ªtie ce se întâmplã în StateleUnite, în Anglia, dar ºi Germania, Ungaria, Rusia.Cunoscãtor a vreo douãzeci de limbi, el areîncredere în modelul american. Exponent al spiri-tului tânãr, cu o excepþionalã deschidere spre nou,se leagã de tot ceea ce ar putea oferi soluþii noiImperiului, un Imperiu în care problema naþionalãrãmâne, pentru el ca ºi pentru prietenii sãi,centralã. Despre felul în care A.C. Popovici vrea sãrealizeze alianþele cu “ceilalþi” – sã stabilizeze un

explorãriDespre construcþia ºi iluzia geopoliticã:

Slavici, A.C. Popovici, Ciorann Cornel Ungureanu

à

8 TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004

front comun al românilor, cehilor, sârbilor,slovacilor, croaþilor, va scrie cel mai apropiat aliat alsãu, Vaida Voievod. Vaida Voievod va încerca ºi odefinire a personalitãþii sale:

“A dispus de toate calitãþile unei individualitãþigeniale: memorie, judecatã clarã în sintezadeducþiilor logice, pregãtire enciclopedicã sugestivãirezistibilã asupra siguraticilor ºi colectivitãþilor,voce sonorã de timbru simpatic, figurã impozantã,frumoasã, virilã, ochi ageri de privire scânteietoare.Singura lui preocupare ºi þinta vieþii a fostasigurarea securitãþii neamului românesc. Era unsinguratic. Abia 3-4 prieteni dispuneau de întreagalui încredere personalã ºi politicã.”1

Tatãl sãu, ne mai spune Alexandru Vaida Voie-vod, era vãr cu Coriolan Brediceanu. Excepþionallider regional, Coriolan Brediceanu va realiza, înLugojul de la sfârºitul veacului al XIX-lea, o im-portantã solidarizare a forþelor naþionale. FamiliaBredicenilor va da României admirabili luptãtoripentru unire, cãrturari de seamã, artiºti importanþi.Lucian Blaga, crede Pavel Bellu, s-a format (ºi) înclimatul acestei familii. 2

Este demnã de reþinut definiþia de “bãnãþean”al lui A.C. Popovici, aºa cum o formuleazãLucian Blaga:

“Aceastã curioasã îmbinare de filozofie univer-salã ºi folclor românesc dau articolelor sale un aergrav ºi naiv, dogmatic ºi pitoresc în acelaºi timp.Am scris în numãrul trecut al acestei reviste despreînalta culturã etnograficã a bãnãþeanului în asemã-nare cu a românilor din alte regiuni. În rãstimp amrecitit articolele lui A.C. Popovici: fãrã sã ne aºtep-tãm, ne-am convins cât de “bãnãþean” a rãmas pânãla urmã acest gânditor. Interesul etnografic ºi dra-gostea pentru folclor, aproape ipertrofic crescute,sunt o trãsãturã a scriitorilor ºi compozitorilorbãnãþeni. Faptul se explicã desigur cã însãºi culturabarocã a poporului de aici reprezintã extremadiferenþiere a etnografiei româneºti. Ca verificare atezei noastre ne întâmpinã felul de a gândi al luiPopovici. Întâia oarã un gânditor român utilizeazãproverbul poporal cu o insistenþã impresionantã,alãturi de aforismele marilor filozofi!”.3

Grigore Nandriº selecteazã, în conferinþainaguralã a Societãþii pentru Culturã din Bucovina(Rãdãuþi, 9 iunie 1937) din Religiune ºi naþionalitateacest text, care ni se pare ilustrativ nu doar pentru“adâncã ºi sincerã religiozitate creºtinã”, ci ºi pentruvocaþia profeticã a scriitorului:

“Dar fireasca rânduialã a lumii aºa este cãomul nu pentru a trupului hranã trãieºte. Ci el sehrãneºte spre a trãi. Spre a trãi cu trupu-i, dar maiales cu mintea, cu inima, cu sufletul sãu. Cãcinumai din aceste dumnezeieºti adâncuri alefãpturei omeneºti izvorãºte putinþa de viaþã, defericire omeneascã pe acest pãmânt. Iar pentruviaþã omului nu îi trebuie numai pâine, ci ºicuvântul lui Dumnezeu. Cãci viaþa astaomeneascã toatã ce-i? ªi ce e toatã lumea aceastavãzutã de noi? O scurtã viaþã de om, de câtevazeci de ani, ce însemneazã? Doar sufletul nostrude oameni muritori, când în bucurii, când înmâhniri o ducem de la leagãn la mormânt, darnumai o viaþã de om, de om trecãtor. Trecãtor, peo corabie trecãtoare, o coajã de lâmâie pe o nesfâr-ºitã mare, dincolo de orice închipuire omeneascã.Trecãtorule semeþ, de unde vii, unde te duci?Dintr-o lume necunoscutã într-o necunoscutãlume. Pe o cale de unde nu mai este întoarcere.Pe vecie! Urmãreºte gândul acesta! Pe vecie! Cutoate ale lumii bucurii, dureri ºi nãdejdi omeneºti.ªi pentru ce veniseºi din cea negurã a nesfârºitelorvaluri de vremi? ªi pentru ce te duci?”

Scrie Grigore Nandriº:“Sunt simple ºi înfiorãtor de clare aceste

gânduri în jurul celor din urmã întrebãri, pentrucã vin de-a dreptul din gândirea ºi simþireareligioasã a poporului, în sufletul cãruia ele s-auadâncit de veacuri…”4

Lucian Blaga crede cã A.C. Popovici avea o“concepþie etnograficã despre culturã”. ªi îºiîncheie astfel portretul din Banatul :

“În cultura noastrã, A.C. Popovici, europeanulbãnãþean, e cel mai consecvent reprezentant alaristocratismului þãrãnesc (s.n.). ªi prin aceasta încãmult timp o apariþie de palpitant interes.”5

Într-o carte vie8, Gh. Jurma selecteazã câtevaopinii despre A.C. Popovici. Prima dintre ele edatoratã lui Petre Pandrea ºi e extrasã din prefaþape care Pandrea o pune în fruntea traducerii saledin Statele Unite ale Austriei Mari (1938). Fãrãîndoialã cã trebuie sã descoperim în simpatia luiPetre Pandrea pentru A.C. Popovici similitudini –afinitãþi elective: amândoi cred în aristocraþiaþãrãneascã sau mãcar sunt legaþi de ea:

“Filosof al statului ºi sociolog, tactician politicde facturã machiavelicã, Aurel C. Popovici rãmâ-ne una dintre cele mai stranii, mai complexe ºimai mãreþe figuri din istoria culturii noastremoderne”.

Gheorghe Jurma descoperã un numãr dinCaraºul Nou, Oraviþa, an II, nr. 7-8, iulie-august1935 care este închinat lui A.C. Popovici.Vrednicii ziariºti orãviþeni adunaserã elogii, de laNicolae Iorga (“Aurel Popovici a putut sã urmezeo cale greºitã… Dar a fost o mare inteligenþã ºiun om cu o voinþã de fier…”), la S. Mehedinþi.De mare interes pentru cei ce acordã atenþiegeografiei politice sunt opiniile ultimului:

“Personal sunt convins cã el ocupã în istorianoastrã contemporanã un loc fãrã egal în ce pri-veºte perioada de pregãtire a unitãþii naþionale.Într-o conferinþã pe care am þinut-o la aniversareapreºedintelui Masaryk, fiind de faþã ministrulCehoslovaciei ºi reprezentanþii cei mai de seamãai coloniei cehoslovace, am afirmat cã bãnãþeanulA. Popovici a fost de la Eminescu pânã azi cel maiager ºi mai cinstit cugetãtor politic. Putea fi unMasaryk al României. (A mers cu jertfa pânãacolo cã a sacrificat fãrã ºovãire toate intereselefamiliei, adicã ale propriilor sãi copii.) Dar azi,dupã 15 ani de la întregirea hotarelor, þãrâna luizace încã în pãmânt strãin!”

Putea fi un Masaryk al României? În perioadaexilului genevez, Vaida ºi cu Popovici ar fi trebuitsã-l întâlneascã pe Masaryk. Îl cunoºteau poatemai bine decât sugereazã Vaida Voevod în memo-riile sale. Îl întâlnise la “conferinþele” naþiuniloroprimate. De altfel, memoriile lui Vaida Voevod(vol. I, 1994, vol. II, 1995, volumul al III-lea,1997, dar mai ales al patrulea, 1998, apãrute laeditura Dacia în îngrijirea lui Alexandru ªerban)se opresc pe larg asupra relaþiilor dintre Al. VaidaVoevod, A.C. Popovici ºi oamenii politici aiprimului deceniu al veacului. Exista ointernaþionalã a naþiuniloroprimate, greu deînþeles dupã 1918. Popovici are o autoritate realã,nu doar în cercul lui Franz Ferdinand,moºtenitorul posibil al tronului, cel care ar fiputut aºeza o nouã lume, o nouã Europã, ci ºiîntre liderii naþiunilor oprimate. Evident, FranzFerdinand gândea noi relaþii în Imperiu ºi cãutaalte puncte de sprijin decât cele oferite de tradiþiileosificate ale Casei Imperiale. Liderii naþiuniloroprimate puteau deveni arhitecþii Imperiului sãu:de aceea îi asculta cu atenþie. Proiectul federativ allui A.C. Popovici viza, aºa cum au arãtat ºi alþii,apãrarea în faþa agresiunii maghiare ºi instaurareaunor noi relaþii în centrul Europei. Dinmemoriile lui Vaida putem decupa un ºir demomente care fixeazã o strategie a rezistenþei:

“În urma sfaturilor (s.n.) lui Aurel C. Popovici,în timpul prezidenþiei mele (la România Junã, n.n.)introdusesem obiceiul sã mã prezint, în frunteaunei delegaþii – cu panglicile tricolore în piept - laºedinþele festive ºi petrecerile societãþilor surori; laslovaci “Tatran”, la croaþi “Zvonimir”, la sârbi“Zora” etc… ªi colegii din Budapesta, Cluj, Graz,etc. întreþineau prietenii cu studenþimea ne-maghiarã. Prin Replica, datoritã lui Popovici-Dipsi

s-a dat primul semnal al comunitãþii de interese aleviitorului generaþiei tinere nemaghiare.”

Existã ºi o strategie a medierilor:“Greutatea era sã te apropii de germani. Con-

flictul între aceºtia ºi diferiþii slavi era iremediabil.Noi românii eram însã într-o situaþie interme-diarã, neutralã. Noi însã ne adaptaserãm mediuluivienez ºi moravurilor studenþeºti.”7

Aºadar, Statele Unite ale Austriei Mari sesprijinã, pe de o parte, pe o tradiþie combatantãcare urcã pânã la Eminescu 8, pe de alta, pe relaþiidirecte între liderii naþionalitãþilor oprimate dinImperiu. Dupã cum ºi pe relaþii cu cei care ar fiputut sã preia conducerea Imperiului ºi sãreformeze “Europa de est”.

Cartea lui Aurel C. Popovici poartã subtitlulStudii politice în vederea rezolvãrii problemei naþionaleºi a crizelor constituþionale din Austro-Ungaria. Einauguratã de un text “cãtre prietenul cititor”:

“În timpul multiplelor ºi grelelor crize, care sa-pã la temelia marelui nostru Imperiu – a acestuiImperiu chemat la o înaltã misiune – rareori s-aauzit glasul unui nemaghiar, venit din Ungaria saudin Transilvania. […] / Pentru cã – pe la 1890 – amscris o lucrare obiectivã asupra poporului meu, ju-raþii maghiari din Cluj m-au condamnat la nu maipuþin de patru ani de închisoare. Din exilul în caresunt silit sã trãiesc, socotesc, deci, cã pot sã-mi spunmodesta mea pãrere asupra stãrilor din Imperiulnostru. Cu atât mai mult o pot face, cu cât am fost,în mod permanent, ºi am rãmas ºi astãzi, un con-vins partizan al ideii unei Austrii Mari ºi unitare.”

E clar cã nici frazele de mai sus, nici îm-pãrþirea Imperiului în 15 unitãþi geografice nuputeau sã convinã nici înainte, nici dupã primulrãzboi mondial. La 1906 aceste împãrþiri evocau onouã geografie europeanã.

La începutul veacului, aceastã “nouã împãrþire aImperiului “ (alãturi de “împãrþirile” pe care le pre-coniza Franz Palacky) evocã o nouã lume – o nouãEuropã. Austro-Ungaria va purta numele StateleUnite ale Marelui Imperiu de Est . Dacã “lumea nouã”cu Statele Unite ale Americii a fost validatã deistoria modernã, de ce Europa nu ar putea edifica,la rândul ei, Lumea nouã? De ce modelul americann-ar putea sã fie unul al lumii de mâine?

Cel care a înþeles cã proiectul federativ al luiA.C. Popovici poate deveni actual în cadrulfederaþiei europene a fost I.C. Drãgan. Elretipãreºte în 1979 Statele Unite ale Austriei Mariînsoþitã de un volum de studii semnate de J.C.Drãgan, Otto de Habsburg, Marco Pons,Alexander Randa, Franz Wolf. Cãrþile deschid oserie numitã Precursori ai europeismului.

Al doilea moment al “recuperãrii” este studiullui Virgil Nemoianu, Un neoconservateur jeffersoniendans la Vienne de fin de siecle: Aurel C. Popovici, pu-blicat în volumul Miklos Molnar, Andre Reszler(ed.) Le Genie de l’Autriche-Hongrie, Paris, P.U.F.,1989, pp. 31- 42. Unghiul de vedere este schim-bat: nu mai e vorba de un precursor al europeis-mului, ci de un neojeffersonian care aparþine unuimoment definitoriu al Europei Centrale. Lucrarealui Virgil Nemoianu apare într-un moment deexpansiune a ideii de Europa Centralã; în 1983/1984 Tragedia Europei Centrale a lui Kundera obþineaun copleºitor succes, declanºând cercetãrisuccesive importante. Însuºi Virgil Nemoianuîncepe invocând apariþia a douã “excelente lucrãride istorie culturalã care au tratat problemaimperiului Austro-Ungar, Viena lui Wittgenstein deToulmin ºi Janik (1973) ºi Sfârºit de secol la Viena.Politicã ºi culturã a lui Carl Schorske (1980)”.

Trei trãsãturi ar marca, crede Nemoianu,gândirea lui A.C. Popovici. Prima, nefericitã, - arfi “atracþia lui Popovici pentru noul val de rasismºi despre atacurile sale frecvente împotrivalevantinilor balcanici, a evreilor, a triburilor ºi araselor strãine de cultura europeanã. “

Acestea s-ar datora în primul rând “influenþeixenofobe a lui Eminescu” ºi, în parte, unor perso-nalitãþi precum Gobineau, Vacher de Lapouge, H.

à

TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004 9

S. Chamberlain etc. Dar, scrie Virgil Nemoianu,“alte douã trãsãturi ale gândirii lui Popovici, caresunt mai importante decât prima ºi care caracteri-zeazã întreaga sa operã, sunt descentralizarea orga-nicã ºi autoritatea guvernamentalã puternicã. Popo-vici dorea ca structura constituþionalã sã semene cucea din vechea doctrinã englezã whig, în care douãpartide, unul conservator ºi altul liberal, îºi disputãputerea în cadrul unei monarhii constituþionalemoderate.”9

Poate cã meritul cel mai important al studiu-lui lui Virgil Nemoianu este buna identificare amodelului american. 10 Citabile sunt ºi concluziilestudiului:

“Popovici ºi mulþi alþi neoconservatori au pro-dus cu adevãrat idei novatoare. În acelaºi timp,retrospectiv vorbind, efortul lor de a menþineîntr-o anumitã formã conglomeratul politic alEuropei Centrale pare a fi fost justificat din plin,iar eºecul lor, de-a dreptul tragic.”11

Adevãrul e cã în timpul primului rãzboimondial teoriile lui A.C. Popovici se rectificau cumare vitezã. La question roumaine en Transylvanie eten Hongrie (apare postum, în 1918) ar exprimaopþiunile sale pentru statul naþional român. A.C.Popovici murea în februarie 1917 la Geneva, iarcãrþile sale au traversat epoci de inactualitatesubliniatã, ca (aproape) orice operã de geopoliticã.12

În studiul pe care l-am consacrat lui Slavici (Ed.Aula, 2000) subliniam (pp. 32-33) ºirul de articoledin Tribuna anului 1896 – cu o vocaþie pamfletarã(“…Sã spargi un comitet, sã sfarmi toatã organiza-rea noastrã de luptã, sã prefaci tot partidul naþionalîntr-un sfâºietor cimitir…“ Articolul se cheamãNemernici!). Mai scriam cã generaþia este radicalizatãde momentul 1867 al Compromisului. A.C. Popovicieste un temperament violent. ªi a avut parte deatacuri deosebit de violente, unele venite chiar dinpartea “noilor generaþii”. În 1910 , Goga “ºi ai sãi” îlpriveau cu suspiciune. Cât de mare e suspiciunea?“Gazeta Transilvaniei publicã la loc de frunte unlung articol al dlui Aurel C. Popovici care ne înfãþi-ºeazã încã o datã bogata ºi bolnava imaginaþie adsale. Pe un fond de fapte care nu existã decât înînchipuirea dsale, dl Popovici brodeazã o întreagãpoveste de intrigi, combinaþii ºi bazaconii pe cari lecitim ca ºi cum am citi un capitol de roman senza-þional… Dl. Popovici o începe de departe, de acum14 ani, când, spune dsa, s-a mai fãcut o încercare,identicã cu cea de azi, din partea dlor Sturza, Brote,Mangra ºi Bianu, de a decapita pe bãtrâni, în fruntecu preºedintele Raþiu. Nu vom discuta aceastãparte istoricã a reminescenþelor dsale, ne aducemînsã bine aminte cã dsa ºi atunci îºi dãduse… toateîmpuºcãturile în vânt.”13

Emil Cioran. Geopolitica, de la1918 la 1989

În anii treizeci Cioran scrisese câteva articoledispreþuitoare despre Mircea Eliade. Nu fãceaparte din lumea lui. În exil, Eliade va face partedin lumea lui. Sau, cum va spune într-un exerciþiude admiraþie:

“Nu þi-l imaginezi în rugãciune pe un specialistîn Istoria religiilor. Sau dacã se roagã cu adevãrat,atunci îºi dezminte învãþãtura, se contrazice ºi îºiruineazã Tratatul, unde nu figureazã nici un adevãratDumnezeu – unde toþi Dumnezeii sunt egali.Degeaba îi descrie ºi îi comenteazã cu talent, viaþãnu le poate insufla: le va fi stors astfel toatã seva;comparându-i pe unii cu alþii îi va fi uzat pe uniiîmpotriva altora, în detrimentul tuturor, iar ceea cemai rãmâne din ei sunt doar simboluri anemice cucare credinciosul nu are ce face, presupunând cã laacest stadiu al erudiþiei, al dezabuzãrii ºi al ironiei, arputea cineva care sã-l facã sã creadã cu adevãrat.Suntem toþi, cu Eliade în frunte, niºte foºti credin-cioºi, suntem toþi niºte spirite religioase fãrã religie.”

Ideea cã Eliade ºi Cioran sunt spirite comple-mentare a fost susþinutã chiar de Cioran. AutorulExerciþiilor de admiraþie avea nevoie de un strãluciterou al eºecului pe care sã-ºi ilustreze teoriile. Celmai semnificativ dintre omagiile pe care Cioran leaduce prietenului sãu este articolul necrolog, Însfârºit o existenþã împlinitã. Dacã Cioran ar reprezentane-împlinirea, Eliade ar reprezenta Deplinãtatea.Eliade, aºa cum scria, “era strãin oricãrui nihilism,fie el ºi metafizic”. Dar dacã ideea împlinirii prinfaptã este, pentru Cioran, profund dezagreabilã, nuînseamnã cã experienþa împlinirilor nui-i confirmãlui Cioran afirmaþia din tinereþe cã el este Un omfãrã destin?

Plenitudinea, iatã diavolul meschin al exis-tenþei cioraniene!

Cioran îl citeazã de câte ori are ocazia pe Mir-cea Eliade. E zeitatea unui demolator de credinþe– singura posibilã. Erou al plenitudinii, Noica îlva cita de câte ori va avea ocazia, pe Cioran. Îi vacere sfaturile. La bãtrâneþe, Noica îºi construieºteOlimpul pãltiniºean la doi paºi de comuna exila-tului. κi apropie exilul sãu lumesc de spaþiul ori-ginar al marelui exilat. Scrisoare cãtre un prieten dedeparte a devenit un document celebrisim ºi pen-tru cã un numãr de intelectuali au fãcut ani bunide puºcãrie datoritã lui. Sau cum scrie Sorin Vie-ru: “În jocul de ºah al luciditãþii cu iluzia, dialogulde o viaþã Cioran-Noica pecetluieºte o remizã întredouã orientãri diferit colorate ale gândirii. Cioranafirmã viaþa, chiar când o neagã, mijloacele luicopleºind, chiar contrazicând scopul; iar Noica n-afãcut o viaþã întreagã decât sã caute sensuri, chiaracolo unde nu erau de gãsit.”

Unul ar trãi sub steaua luciditãþii, celãlaltînchipuind o veritabilã cartã a amãgirilor. Viitorulvãzut de Cioran stã sub steaua Apocalipsei, celinterpretat de Noica, sub semnul speranþei.

Noica va încerca sã restituie tinerilor Utopia,ruinatã de regimurile totalitare. 14

Cei care vorbesc despre regimul complementarCioran-Noica se sprijinã pe cele douã scrisori. Maiexistã o conferinþã þinutã de Noica în iunie 1943 laBerlin: Die innere Spannung der kleinen Kulturen.Fericit supravieþuitor al istoriilor nefericite dinrepetatele reprize ale confruntãrii cu puterea, Noicapare acum bine aºezat pe orbita bãtãliei câºtigate.Ne aflãm în vara anului 1943, într-un timp în careunii aºteptau încheierea rapidã a rãzboiului ºiaºezarea Noii Ordini Europene. Utopia lui Noicae, din nou, la doi paºi. Conferinþa se aflã în ramaunor citate din Cioran. Iatã, el fusese profetul, el ebãrbatul providenþial al Noului Timp. Scrie

Cioran, citeazã Noica:“De ce noi românii, etnic vorbind mai omogeni

decât germanii, a trebuit sã ne aºteptãm soarta omie de ani?… Astãzi la ce-am ajuns? La voinþa de aface istorie. Cine a înþeles acest lucru este lãmuritde tragedia culturilor mici, cu cu tot ceea ce esteraþional, abstract, conºtient în tragicul nostru.”

Stilul triumfalist strãbate de la un capãt laaltul conferinþa, desfãºuratã (ºi) dupã sugestiilecioraniene. De altfel, cu un citat din Cioran seîncheie expozeul:

“Nemulþumiþi, asta suntem în fond. Nemul-þumiþi, nu însã întocmai unui Cantemir, carevenea cu tot Occidentul în el sã se aplece asupraneamului românesc. Nemulþumiþi de ceea ceºtim cã puteam fi ºi nu suntem încã. Tot ce nu eprofeþie în România, a spus acelaºi tânãr (Cioran,n.n.) e atentat asupra României.”

Deocamdatã, în anul de graþie 1943 la Berlin,între Cioran ºi Noica înþelegerea e deplinã. Nusunt complementari, sunt consecutivi. Se expri-mã unul prin celãlalt. Se alimenteazã din aceeaºiCartã a Amãgirilor. Sau cum zice Noica: “Simþimbine cã, dacã ne deschidem astãzi spre istorie, emai ales pentru cã biologic ºi spiritual se întâmplãcu neamul nostru un proces de creºtere dinãun-tru în afarã, de la fiinþã cãtre forma istoricã . Noiºtim cã la sfârºitul veacului acestuia poporul românesc vanumãra 50 sau ºaizeci de milioane de locuitori.” (s.n.)15

Cioran voia o Românie cu populaþia Chinei ºidestinul Franþei, Noica aratã cã ne aflãm prinapropiere.

ªi dacã înmulþirea românilor nu se va întâmplaprecum în visul lui Cioran, ºi dacã la începutulanilor optzeci eram încã departe de cele ºaizeci demilioane, putea fi gãsit un centru al lumii de undetoate cele ale povãþuirii filosofice puteau sã sedesfãºoare cu succes: Pãltiniºul. Lângã Rãºinarii luiGoga ºi a lui Cioran, lângã Sibiul-celor-mari, înTransilvania tuturor iluziilor, Europa cea adevãratã– cea a culturii – putea renaºte. Iatã cea mai fertilãdintre iluziile geografiei mitteleuropene.

n

Note:1. Alexandru Vaida Voevod, Memorii, vol. IV, Prefaþã, ediþie

îngrijitã, note ºi comentarii de Alexandru ªerban, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1998, p. 156.

2. Pavel Bellu, Blaga, în marea trecere, Editura Eminescu,Bucureºti, 1970.

3. Banatul, I, 1926, nr. 2, p 6. Un studiu aparte ar trebui con-sacrat felului în care A.C. Popovici rescrie Povãþuirile lui

àcontinuare în pag. 22

Peter Augustovici (Slovacia)

10 TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004

La sfârºitul celui de-al doileea rãzboimondial, statele din centrul ºi estulEuropei au intrat în zona de influenþãsovieticã, adoptând modelul sovietic politic ºiinstituþional, proces cunoscut în literatura despecialitate sub denumirea de “sovietizare”.

Termenul este utilizat doar de istoriografianon-marxistã, pentru istoricii marxiºti neexistândconceptul de “sovietizare”. Pentru aceºtia,adoptarea modelului sovietic ar fi un procesfiresc, consecinþã a luptei de clasã ºi a evoluþieiistorice, conform legilor pe care ideologiamarxist-leninistã pretindea cã le-a descoperit.Problema este mult mai nuanþat tratatã de cãtreistoricii necomuniºti, existând mai multeinterpretãri privind debutul rãzboiului rece ºiapariþia regimurilor de democraþie popularã.1

Sovietizarea ºi mai apoi monolitizareastalinistã a societãþilor est-europene s-a produsînsã prin intermediul unor mãsuri ºi instrumenteconcrete care au întãrit tot mai mult putereastatului totalitar asupra societãþii: crearea unuipartid unic muncitoresc, prin absorbþia social-democraþilor, care devine singurul stãpân alscenei politice, reforma sistemului judecãtoresc ºia învãþãmântului dupã model sovietic,subordonarea bisericii faþã de stat, planificareaeconomicã, teroarea sistematicã printr-un aparatrepresiv supradimensionat, ºi nu în ultimul rândcolectivizarea pãmânturilor agricole ºinaþionalizarea principalelor mijloace de producþie– subiectul prezentului studiu.

Lucrarea de faþã îºi propune sã subliniezecâteva aspecte ale naþionalizãrii în România:pregãtirea sa atentã de-a lungul mai multor ani decãtre Partidul Muncitoresc Român, înfãptuirea sade cãtre o elitã restrânsã a Partidului, ilegalitateaactului ºi consecinþele sale pentru societatearomâneascã.

Naþionalizarea de la 11 iunie 1948 a reprezen-tat doar punctul culminant al unui proces înde-lungat, început imediat dupã preluarea puterii decãtre comuniºti în România. Începând cu mai1945, printr-o serie de legi a fost restricþionatãmarja de libertate a producãtorilor particulari,crescând treptat puterea statului. Amintim aici:legea nr. 348 pentru reglementarea salariilor ºiînfiinþarea economatelor, legea nr. 349 pentrureglementarea regimului preþurilor ºi circulaþieimãrfurilor, legea nr. 350 pentru aducerea încirculaþie a mãrfurilor, legea nr. 351 pentrureprimarea speculei ilicite ºi a sabotajuluieconomic 2. Prin înfiinþarea economatelor fabricileerau încãrcate cu obligaþii aproape insurmonta-bile, mai ales cele deþinute de particulari. Ele erauobligate sã furnizeze în aceste magazine produsede bazã pentru muncitori la preþul fixat de lege,dar aceste produse nu puteau fi achiziþionatedecât de pe piaþã, pierderile fiind enorme.3

Apogeul l-a reprezentat înfiinþarea oficiilor

industriale în iunie 1947, practic un cec în albpentru dreptul de ingerinþã al statului, fãrãaprobarea cãruia orice iniþiativã economicã eraimposibilã. Constituþia de la 1948 legitima ºi eanaþionalizarea, printr-o serie de prevederieconomice, desfiinþând printre altele principiulinviolabilitãþii proprietãþii.

În ziua de 11 iunie naþionalizarea a fostefectuatã prin surprindere de cãtre cadrele deîncredere ale Partidului Muncitoresc Român.Cercetãrile noastre în judeþele Arad ºi Cluj aratãcã doar câteva persoane din ierarhia localã departid ºtiau cã se pregãteºte naþionalizarea ºi chiaractiviºtii care au participat la înfãptuirea ei au aflatde acest lucru abia cu o searã înainte, când au fostconvocaþi la sediul Partidului. Este vorba practicde elita de partid localã: membrii comisieijudeþene de naþionalizare (mai puþin primul-secretar de judeþ aflat la Bucureºti), membriibirourilor judeþene de partid, consiliile judeþenesindicale, activiºtii de partid, secretarii organi-zaþiilor de partid din întreprinderile importante,viitorii directori ai întreprinderilor ce urmau a finaþionalizate. Instrucþiunile Comitetului Centralal PMR cãtre filialele judeþene insistã pe secretul

operaþiunii. Documentele de partid precizeazãtextual: “Se va da o atenþie deosebitã pãstrãriisecretului operaþiunii, pânã la ora indicatã,secretarul judeþenei va rãspunde personal de acestlucru”4. Toate acestea aratã cã Partidul eraconºtient de impopularitatea mãsurii ºi se temeade rezistenþa populaþiei. Aceasta contrazice tezaoficialã de atunci, conform cãreia PartidulMuncitoresc Român a fost instrumentul voinþeimaselor, îndeplinind doar o necesitate istoricãinevitabilã.

Criteriile naþionalizãrii erau astfel introduse înlege, încât Partidul putea naþionaliza orice între-prindere consideratã de interes. Legea aveacaracter retroactiv, ceea ce contravenea oricãruispirit juridic.

La 11 iunie 1948 au fost naþionalizate toateîntreprinderile considerate importante. Elecuprindeau sectoarele strategice ºi aveauprincipala forþã de producþie. La recensãmântulîntreprinderilor industriale din 15 noiembrie1948 sectorul de stat deþinea 90% din capacitateatotalã de producþie.5

Se poate spune astfel cã naþionalizarea a re-prezentat un pas important în transformareaRomâniei într-un stat totalitar de tip sovietic. Ea areprezentat un proces complex, elaborat de-alungul mai multor ani de cãtre Partidul Comu-nist Român incluzând o serie de mãsuri premer-gãtoare ºi în care momentul 11 iunie 1948 areprezentat doar punctul culminant, alte valuri denaþionalizãri, de mai redusã importanþã ur-mându-i. El a avut drept scop esenþial instaurareacontrolului Partidului asupra industriei ºi asegmentelor strategice din economie ºi nutrecerea la o nouã modalitate de producþie,superioarã celei vechi. Economia planificatã,dirijatã de la centru, nu s-ar fi putut realiza fãrãaceastã mãsurã. Aºa cum subliniazã majoritateaspecialiºtilor, scopul ei a fost prioritar politic ºi nuunul economic. Partidul Muncitoresc Român ºi-aîntãrit decisiv controlul asupra societãþii ºiindivizilor prin atacul dreptului fundamental laproprietate. Puterea industrialã era acum înmâinile partidului. România era însã o þarã agrarã,prin urmare colectivizarea a urmat naþionalizãriica mãsurã logicã, desãvârºind controlulpartidului-stat asupra economiei ºi traumatizândprofund societatea.

n

Note1. A se vedea în acest sens Hugh-Seton Watson – The East

European Revolution, London, 1961, p. 169-171; ZbigniewBrzezinski –The Soviet Block. Unity and confllict,Cambridge,Massachusets, 1967, passim; François Fejto – Histoire desdemocratiés populaires, Editions de Seuil, 1952, p. 7-33.

2. Monitorul Oficial, an CXIII, nr. 101, 3 mai 1945, legile nr.348, 349, 351, 352.

3. Hugh-Seton Watson, op. cit., p. 239.4. Direcþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale Arad, Arhiva

Comitetului Judeþean PMR, Fond 2, dosar 5/1948, f. 7.5. Simion Zeigher – “Pregãtirea ºi înfãptuirea actului

revoluþionar al naþionalizãrii principalelor mijloace deproducþie” în Probleme economice, an XI, iunie 1953, p. 17.

Un instrument al procesuluisovietizãrii României:naþionalizarea de la 11 iunie 1948n Bogdan Ivaºcu

omunism ºi comunisme: modelul românescC

Marcelina Grabowska-Piatek (Polonia)

TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004 11

Procesul colectivizãrii agriculturii în Româniaa fost unul de profunzime, de mare amploareºi desfãºurat pe o perioadã îndelungatã 1949-1962. „Transformarea socialistã a agriculturii” – aºacum era definitã de cãtre documentele emanate decãtre partidul comunist – a fost o componentãesenþialã a procesului de comunizare a României,ce a atacat, uneori cu o violenþã greu de imaginat,unul dintre cele mai importante nuclee ale societã-þii româneºti: lumea ruralã. Aceasta nu numaidatoritã faptului cã România era la sfârºitul celuide-al doilea rãzboi mondial un stat predominantagrar, circa 80 % din populaþia sa locuind în mediulrural, ci ºi ca urmare a faptului cã în lumea satelor,tradiþionalismul ºi valorile naþionale au fost prezer-vate în cel mai înalt grad. Din acest motiv procesulde colectivizare a întâlnit rezistenþa îndârjitã a þãrã-nimii, impunerea modelului stalinist în agriculturãfiind rezultatul unui adevãrat rãzboi purtat de par-tidul comunist ºi instituþiile represive ale statuluitotalitar – în primul rând Securitatea ºi Miliþia – cuþãrãnimea. Procesul de colectivizare a fost unulgradual, în etape, respectiv 1949–1953, 1953–1957ºi în fine 1957–1962. Articolul nostru îºi propuneîn cele ce urmeazã sã prezinte evoluþia procesuluide colectivizare în regiunea Cluj în primii ani,respectiv 1949–1952.

Anul 1949 a fost anul decisiv în ceea ce priveºtepolitica Partidului Muncitoresc Român în proble-ma agrarã. Schimbãrile iminente în agriculturã ºiintenþiile autoritãþilor erau enunþate de planuleconomic general al RPR pe anul 1949 ce prevedeapentru agriculturã „pregãtirea ºi realizarea mãsuri-lor care sã asigure îndrumarea acestui sector spresocialism” precum ºi de prevederile decretului nr.83 din 2 martie 1949 ce preconiza trecerea în pro-prietatea statului a exploatãrilor agricole moºiereºtiºi a fermelor model, mai exact legea stipula lichida-rea proprietãþilor de aproximativ 50 ha. Aplicareape teren a acestui decret a fost pregãtitã în secret cuconcursul activiºtilor de partid ºi a Miliþiei, îndrep-tãþind caracterizarea istoricului Dumitru ªandru cafiind „un act banditesc”. Dupã confiscarea pãmân-turilor, proprietarii au fost alungaþi ºi deportaþi –de cele mai multe ori în cursul nopþii – spre desti-naþii necunoscute. La câteva zile distanþã, PlenaraCC al PMR (3–5 martie 1949) a adus cu sine onouã abordare a problemei agrare. Fãrã a pronunþamãsuri radicale în ceea ce priveºte transformareamodului de exploatare a pãmântului, liderii comu-niºti indicau o nouã direcþie care trebuia urmatã,aceea a colectivizãrii graduale a teritoriului þãrii.Exprimatã politic prin formula „ascuþirea luptei declasã la sate”, aceastã mãsurã avea ca scop asigurarea

hranei pentru noua clasã muncitoare, ce urma sãconstituie baza noului regim. În fapt, în martie1949, comuniºtii din România atacau cu duritateultima structurã a democraþiei ºi tradiþiilor româ-neºti ºi cea mai refractarã la adresa ideologieicomuniste, lumea ruralã. Plenara a fost urmatã de oavalanºã de decrete, decizii ministeriale, hotãrâri deguvern, ce aveau ca scop crearea cadrului legislativîn vederea demarãrii procesului de „transformaresocialistã a agriculturii”.

Primele Gospodãrii Agricole Colective – GAC– au fost inaugurate la 24 iulie 1949. În regiuneaCluj situaþia referitoare la numãrul GAC-lorexistente în perioada 1949–1951 a fost urmãtoarea1949 – 3; 1950 – 83; 1951 – 83; 1952 – 116. Deºiplenara din 3-5 martie 1949 susþinuse în modformal necesitatea respectãrii principiului liberuluiconsimþãmânt al þãrãnimii în crearea GAC-lor, înrealitate procesul de colectivizare a fost însoþit deun cortegiu de abuzuri, samavolnicii ºi mãsuridiscriminatorii. Dupã cum reiese din documentelede arhivã înfiinþarea gospodãriilor agricole colectivea întâmpinat rezistenþa hotãrâtã, adesea disperatã aþãrãnimii, în pofida privilegiilor acordate de statGAC, ca de exemplu scutirea de taxe ºi a obligaþii-lor împovãrãtoare fixate celor care refuzau intrareaîn GAC-uri, ca de exemplu impunerea unor cotede-a dreptul aberante. În vederea atingerii scopuri-lor fixate, PMR a folosit un arsenal de mãsuri durede la ameninþãri de genul „ori vã înscrieþi în 24 deore în gospodãria colectivã, ori pregãtiþi-vã traista sãmergeþi la Canal (Dunãre-Marea Neagrã – n.n.)”,pânã la arestarea, torturarea ºi chiar împuºcarea decãtre Securitate a celor care se împotriveau colecti-vizãrii. De exemplu, în regiunea Cluj, ºeful Securi-tãþii, colonelul Mihail Patriciu a ordonat în varaanului 1950 execuþii demonstrative, - ordinul suna„a se da de pãmânt cu chiaburii” astfel fiind împuº-caþi mai mulþi tãrani din comunele Bistra, PapiuIlarian ºi Orosia. În fapt, aidoma celor petrecute înURSS în deceniile trei ºi patru, impunerea mode-lului stalinist în agriculturã a fost efectuatã prinuzitarea masivã ºi nelimitatã a terorii, teroareareprezentând în fapt esenþa transformãrilor revolu-þionare din lumea ruralã. Numãrul exact al victi-melor colectivizãrii pentru regiunea Cluj nu secunoaºte, însã numãrul þãranilor arestaþi, condam-naþi sau executaþi este de ordinul miilor. Colectivi-zarea a lãsat urme adânci în cadrul societãþiiromâneºti prin dezrãdãcinarea unui mod de viaþã,prin distrugerea lumii satelor ºi a þãrãnimii, urmece din nefericire s-au perpetuat pânã în prezent.Dealtfel, brutalitatea ºi violenþa ce au însoþitpermanent procesul de colectivizare au demonstratcu prisosinþã faptul cã regimul comunist nu a cu-noscut nici un fel de scrupule în atingerea obiecti-velor aberante utopice pe care ºi le-a propus, fiind –în opinia noastrã – de departe cel mai monstruosregim politic cunoscut vreodatã de România înexistenþa sa. ªi am încheia cu o remarcã referitoarela cei vinovaþi de crimele comise sub regimul co-munist împotriva poporului român, care înperioada postdecembristã nu numai cã nu ºi-auprimit rãsplata binemeritatã pentru fãrãdelegilecomise, ci, dimpotrivã, au continuat sã se bucurede privilegiile obþinute în timpul dicaturiicomuniste, respectiv de protecþia regimului de„democraþie originalã”. Este cazul ºi al fostuluicolonel de securitate Mihail Patriciu, amintitanterior, care cu puþin timp înainte trãia încã,netulburat de nimeni, în oraºul Cluj-Napoca.

n

Primii trei ani ai colectivizãrii agriculturiiîn România, 1949-1952. Studiu de caz: regiunea Clujn Ottmar Traºcã

Danute Zalnieriute (Lituania)

12 TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004

Aspiratã în spaþiul de dominaþie sovieticã, lasfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial,România a fost supusã unui proces severde exploatare economicã ºi de remodelare politicãºi socialã, dupã tiparul stalinist. Dupã 1948represiunea politicã din România s-a ridicat lacote absolute, iar exploatarea economicãexercitatã de sovietici a insularizat aceastã þarã înraport cu celelalte aºa-zise democraþii populare.Mai multe cauze s-au aflat la originea acestei stãride lucruri:

1. Intenþiile strategice ale conducãtorilor de laKremlin, care au considerat cã, prin localizarea sageograficã, România constituie o piesãindispensabilã a Imperiului sovietic din estulEuropei.

2. Bogatele resurse naturale ale României, maicu seamã materiile prime strategice (uraniu,metale grele, þiþei etc.), care au fost intensexploatate de sovietici în aceastã perioadã.

3. Postura ingratã în care s-au situat, în aceastãperioadã, conducãtorii comuniºti din România.Aceºtia se aflau într-o dublã poziþie marginalã: îninteriorul blocului sovietic erau consideraþi repre-zentanþii celui mai slab partid comunist est-euro-pean ºi au fost trataþi cu totalã lipsã de consideraþie

de cãtre sovietici; de altfel, conducãtorii PartiduluiMuncitoresc Român erau conºtienþi de lipsa lor delegitimitate în faþa poporului pe care îl conduceau,situaþie pe care au încercat sã o remedieze printr-opoliticã de forþã ºi represiuni politice.

Mai multe izvoare documentare intrate recentîn circuitul istoriografic aratã cã, de la sfârºitulanilor patruzeci, Stalin a plãnuit un atac militarîmpotriva Europei vestice. Tocmai pentru a împie-dica eventualele scurgeri de informaþii, regimurile“democrat-populare” est-europene au expulzatultimii cetãþeni occidentali care se mai aflau acolo.Acest context a fãcut posibilã revenirea în þara lor atrei cetãþeni italieni, care fuseserã reþinuþi înRomânia împotriva propriei lor voinþe.

Primul dintre aceºtia a fost Alessandro Visconti,om de afaceri ºi, probabil, inginer, a cãrui întreprin-dere din Braºov fusese naþionalizatã în anul 1948.Dupã confiscarea afacerii sale, Visconti a fost silit sãlucreze, în calitate de specialist, la una dintre uni-tãþile Sovromconstrucþie din regiunea Braºovului,care construia o ºosea strategicã înspre Moldova.Un al doilea cetãþea italian, Constantino Tonelli, afost încadrat, tot ca specialist, în cadrul conduceriicentrale a Sovromconstruc