Mi-a spus mie vântul demult, cu o voce de stea ruptă din nea, o poveste din lumina ţesută, pe care şi zurgălăii o cânta ! Şi vreau acum, în prag de nămeţire, să o şoptesc tuturor fiinţelor din neamul pamântesc.. A fost cândva un brăduţ ce-şi înfipsese rădăcinile sub lumina Stelei Polare. Frunzele lui respirau numai lumina.. Ceilalţi brazi luau lumina de la el şi o răspândeau in pădurea deasă. Şi toată pădurea respira strălucitor. Acolo, vântul adia numai miresme de stea-nea.Într-o zi, brăduţul nostru şi-a înalţat cetina spre lumea de deasupra lui si a strigat :-Cine imi arata calea spre tine ? Vreau să luminez alături de raza ta !Toti fraţiorii i-au auzit dorinţa, iar zvonul ei mişcator i-a cutremurat. Spre seara, cand hubloul rotund al Pamantului s-a inchis, fratii lui au tinut sfat. Cel mai rămuros dintre ei, rosti :-Cetina noastră nu caută pământuri noi ! Aici am răsărit, aici trebuie sa dăinuim ! Fratele nostru vrea să crească la lumina stranie a Stelei Polare !--Trebuie să îl salvăm din acest vis nebunesc! Îl vom împiedica să se înalţe către piscuri cereşti ! hotarî cel dintâi. Au chemat în ajutor puterea din Piatra Luminii. Ştia Piatra aceasta toate cărările de nea pătată de tristeţe…. Căci tristeţea din inimile copiilor necajiţi innegreşte şi cel mai strălucitor covor de nea !

Cel mai sprinten dintre brăduţi a pornit la drum.

Piatra luminii i-a călăuzit cetina intr-un colţ întunecat al Oraşului Cenuşiu, unde o fetiţă orfană visa Noaptea Crăciunului, la flacăra unui chibrit.

Braduţul şi-a răsfirat crenguţele ninse şi i-a spus, cu glas şoptit :

-Pădurea mea freamătă ! Cel mai strălucitor dintre brăduţi s-a hotărât să trăiască lânga Steaua Polară. Familia noastră nu îl mai aduce fericire ! Piatra Luminii m-a îndreptat către tine, tu ne poţi ajuta….

-Dar nimic nu se seamana cu lumina unei zile de Crăciun, alături de familie, suspina fetiţa ! Îl voi ajuta să strălucească în această lumină !Apoi, şi-a ridicat ochii spre cer şi o rugă a ajuns la Moş Crăciun.

Moşul a înhămat renii la sania lui nazdrăvană. Pornea spre Steaua Polară !

-Dă-mi stelele tale de gheaţă, te rog ! Trebuie să duc lumina şi căldură în sufletul unei biete orfane !

--Îţi îndeplinesc ruga, Moş Crăciun ! a glăsuit ea

Deodată, stele ca aurul şi argintul din stele s-au revărsat în

sania lui buclucaşă… ba şi renii purtau, cu fală, stelele in ramuri !

Şi-n noaptea Sfântă, toată podoaba strălucitoare s-a aşternut ca un văl de lumină peste brăduţul visător. Argintul din apele cereşti i-a învălui cetina. Acum, întreaga pădure de brad verde sclipea în lumina pură a brăduţului argintiu.

În jurul lui, glasuri de cristal înălţau colinde.

Erau copiii din Oraşul Cenuşiu. Fetiţei i-a fost îndeplinită dorinţa : toţi copiii orfani aveau acum un Brad de Crăciun, cel mai frumos.

Iar brăduţul nostru avea lumină pentru toate inimile lor îndurerate. Şi pentru toată pădurea lui ! Iar lumina aceasta i-a arătat adevărata fericire : FAMILIA, CREDINŢA, DĂRUIREA.

-Sfârşit-