4 9 7 1 7 3
^ , 1 1 O T # ^
SATEANULUI ROMANU.
Descepta-te Romane!
Redactoru — E ditoru :
jBDL fflP ji f ~ ̂ ? 4> .;ig45i
' - - ■ - ——— -n—imini
CE E ROMANULU?
Câ stanc’a seculara, cu valuri ce se lupta,Candu marea furiâsa din giuru-i — a r’ voi :
Se-i franga si despice cordn’a ei batutaDe venturi si viscole, — pan’ ce s’ar’ nimici ;
Dar’ bra§iulu ei e ta r e . . . coron’a-i asiediata P re frunte vigorosa ce ’n secuii va sustâ
Cu fala si m andria; câ-ci marea ’nversiunata Si-orcanulu nu-i in stare din locu a-o miscâ.
Au nu-e asiâ ro m an u lu ? ... o stanca seculara!Ce ’n lupte furiose a stătu la loculu seu ;
A stătu câ si erouiu luptandu-se cu fala,Continuu dandu dovada, câ-i ffiu de semidieu!
Coron’a lui regala straluce cu dec(5rePre fruntea lui cea diva si ’n veci va s tră lu c i;
Câ-ci deca ’n lupte crunte si infiuratorieNu a peritu romanulu, neci candu nu va perl!
N u ! nu e cu p o tin tia ! Câ-ci sciţi ce e romanulu ?Unu fiu nascutu in lupte, si-acolo botezatu
Cu sângele celu sacru ce s’a versaţii din sinulu Strabuniloru, ce ’n lupta morindu — au trium fatu !
S£u sciţi ce e rom anulu? o stea ce nu apune!Ce merge to tu 'nainte, câ cea din re sa ritu ;
P ân’ ce-si v’ajunge tien t’a, si-atunci va stâ in lume, Cum a mai stătu odata acestu poporu m aritu!
In patru parti a lumei, romanulu e unu sd re !Unde-i de lipsa arde, de nu, — i stem peratu ;
Caldur’a isvoresce din sant’a lui am
Starea poporului romanusî m i j l o c e l e i m b u n a t a t î r e i a c e l e i ’a,
Poporulu romanu desceptatu de unu scurtu tempu numai, din starea s’a cea tris ta si asuprita in care a tra itu multe v^curi subjugatu de toti, a cunoscutu cum- ca nu este demnu de densulu a se lasâ parasitu si in- dereptulu altoru popdra; si semtiendu-se in dreptu si in stare de a-si face o sdrte buna si de a pasf catra unu viitoriu mare, s’au apucatu se-si reculegă puterile si se-si adune mijloce de cultura. In acâsta lu crare a s’a mai antâiu de tote s’a apucatu se-si infiin- tieze si se organiseze scole, cunoscfîndu, simtiendu, ca sctfl’a este lucrulu celu mai dintâiu trebuintiosu pentru a se lumină om ulu; din propriele s’ale midildce, s6u mai bine dîsu din seraci’a lui din glie, câ-ci nimic’a nu avea candu s’a sloboditu din robia si din asuprire, mai in t
si in cunoscintia cu celelalte pop
30 de ani. O im pregiurare inse este, in care stamu totu inapoi, si inca nu numai stamu cum amu fostu in tempurile de trista aducere aminte pentru noi, ci dupa cum se adeveresce, damu totu mai indereptu, si acâsta îm prejurare este de cea mai mare inscmnatate, — este temeîi’a la t
si ai dâ potere de a se intram â si redicâ in privinti’a starei s’ale materiale.
In diferite tempuri — ne areta istori’a — popd- rele si-au avutu form’a traiului loru si a silintieloru loru deosebite; s’au silitu a se sprigini unele pe altele, prin fapte de vitegia si prin poterea loru resboinica incercandu, câ prin puterea armeloru se supună unele pre altele si se robesca si atunci poporulu celu ce eră mai tare si mai bunu in resboiu, acel’a inaintâ si Se redicâ preste celelalte si prin ac^st’a ’si asigură veni- to riu lu ; au venitu alte tempuri si alte naravuri si po- p
midiloculu acest’a de lupta este mai practica si mai poternicu. Cumu-ca este asia, potemu cundsce din cele ce vedemu cu ochii in t
duiala in tru Mte, a tâ ta in privinti’a economiei de vite in privinti’a folosirei paduriloru, in privinti’a folosirei hotarului comunalu, — câtu si in privinti’a celoru din laintru ale comunei, a caliloru, a stradeloru si a altoru lucruri de folosu comunu. Este de mare insemnatat-e acfot’a pentru fia-care locuitorii!, antâiu pentru ca fia- care are mai m ultu folosu in comuna d6ca este admi- n istrati’a buna si regulele comunale bune, si a dou’a câ fie-care vediendu giuru' impregiurulu seu buna ren- duiala, se indâmna a-si face buna renduiala si la cas’a s’a si a tra i si densulu in regula buna, si se indeletni- cesce a pune pretiu pre aceste.
Mai departe, daca cautamu la acele pop6re, vedemu ca fiacare comunitate este o insocire, de
de ajutoriu in ori ce tempu si ori ce împrejurări, pre langa o garanţia indestuliMria.
Afara de aceste d
tempu si dile fara lucru, se obicinuescu in mare parte a-si caută distractiunea la cârcîme si se demoralis^za prin betîa.
Asiâ dara cea dintaiu recerintia pentru câ se se redice poporulu nostru la o stare mai buna este, câ elu se folos^sca totu tempulu pentru câstigu, deprin- diendu-se cu deosebire economii a cultivâ mai bine pa- m u lu a munci in tr’ensulu mai multu, si a nu se m ar
gini numai la productiunea bucateloru, ci a se folosi si de alte ramuri, cu deosebire pomaritulu. P re langa ac^st’a se fia mai crutiatori.
A ddu’a recerintia, si inca forte grabnica, este câ se se infiintieze prin comunele n
— 13 —
tru infiintiarea unui fondu in comuna spre scopulu a- cest’a, câte 30—40 cr. si in 5—10 ani s’a adunatu câte unu capitalu destulu de marisioru spre a putâ veni in ajutoriu economului cu sumitiele trebuinti
— i4
neuitandu nici-odata de limb’a si naţionalitatea sa: poporulu nostru, si noi toti, societatea cea mare romana, amu pune bas’a si pgtr’a fundamentale la eternulu nostru edificiu nationalu si bisericescu. Asiâ s6 fia!
M. Tom ’a.
O o p i l ’a . P o m a n a .Deca Domnulu din naltîme Cu iubirea scumpa-a s’a Si cu vorbe dulci, sublime, Ore-candu m’ar’ intrebâ : „Copilitia scumpa mie, Spune-mi ce doresci se fii,Si ’mplinescu cu bucuria DCrurile-ti scumpe v ii? “Asiu respunde si asiu d îc e : Nu am nici unu doru in sinu, Eu-su ’n lume mai ferice Ck-su copila de romanu.
Si decumv’a ’n peptu-mi june Se va nasce-unu semtiementu, Ce te ’naltia si strapune Intr’unu cercu maretiu si santu. Deca voiu pastrâ vr’odata Si eu unu secretu cerescu,O semtîre delicata,Ce amore o nuroescu :Junele cu dulci lumine,Ce-ln voiu stringe 1’ alu meuainu, Ya fi unu romanu c4 mine, Câ-su copila de romanu.
N ’asiu dori se fiu in lume Ori ce-e mândru si sublimu,Ori ce are-unu splendidu nume; Ce stimamu si pretiuimu,N ’asiu dori se fiu neci sore, Neci pe marea lata faru,Seau o steua lucitore,N eci se fiu margaritaru, Tote-aceste nu me ’ncanta,Si nimicu naltu nu-mi contienu: Am chiamare multu mai santa, Câ-su copila de romanu.
Ah, a fi acum romana Este mândru, e cerescu ;Dorulu mamei me ingana,O iubescu si o pazescu.Câ-ci adi mam’a mea străbună Zace bolnava in patu,Si contrarii-i canta, suna Cantecu jalnicn intristatu.Inse eu cu mangaiare Me inchinu pe alu ei sinu,Si-i legu ran’a cruda, mare, Câ-su copila de romanu.
L ’oiu iubi cu înfocare,Si amoru-mi blânda si santu,
, Mi-a fi unu tesauru mare,Celu mai scumpu p’acestu pamentu.
Inse pentr’ a mea naţiune Asiu sacra si-acestu amoru,Si ’n periclu eu asiu spune Junelui meu iub itoriu:Adi toti fraţii mergu la lupta Numai laşii se retienu,Mergi, iubite, mergi te lnpta, Ck-su. copila de romanu.
Deci acum cu bucuria Me inaltiu la Domnedieu Si cu o plăcere viaI dreptu cuventuîu m ieu :Adi cu pietate santa Te adoru si premarescu,Anim’a mea lauda-ti canta, Pentru dăruia teu cerescu. Multiamita potu eu dîce Câ n’am neci unu doru in s in u ; Eu-su în lume mai ferice Ck-su copila de rom anu!
____ Josifu Vulcan».
s - 15 -
S T v l x i t ’a J D o c l x i t i e i .—f Hoveletta. —
Inca nu e diua bine.Câte fete tate-su la fântan’a satului. Olurile pline
de-o lăture lângă bârn’a fântânii, 6r’ ele la olalta ttite, care cu mânile ’n brâu. care cu cârligulu la mâna, s6u sub-su
- i e -
l*a mai arsu sdrele, — dîse un’a svatdsa, apoi se intdrse in tr’o parte si privi la vecin’a-s’a dre-cum multiamita, câ si cum cine scie ce a r’ fl gâcitu ea.
— Asie siede cine are- la ce, — suspina a lt’a câ o baba betrana — sdrobindu cu cârligulu unu sloiu de ghiaşia de pe bârn’a fântânei.
— Ba dio al’a tiucum i-te ’n guriti’a t ’a, a si lucratu.
— Io sciu, ca io am trecutu la târgu prin satulu lui si mi-au spusu fetele. H m ! — Mi-se ’mpare, câ elu a adunatu stogurile cele, câtu ti-ride sufletulu cându le vedi. Da fenulu cel’a cine Pa cositu, cine Pa caratu ? Ba dio dragulitia pe tempulu caraturii cându resunâu fenatiele de-a lungulu de clopotiele, puteai scl ca Gli- goraeiiu vine cu carulu cu siese boi cum e laptele, ples- nindu si horindu.
— Oh Ddmne, ddmne! — suspină o nevăsta — da rea mai e maica-s’a si gingasia. — Pâna nu-i diua bine o audi tololindu prin curte — preste totu satulu se aude gur’a ei.
. — Da e si harnica drag’a mea, i respunse a lt’a. Cându altele culegu cânep’a, ea m elitia; cându altele melitia, ea td rce ; si cându altele torcu, ea-i in resboiu si tiese nesce pânza si nesce sterguri cu vergi cum e velulu celu de metasa — hm, se amu io o asie mama, nu o-asiu dâ pentru tie r’a ast’a.
— Nu-e mai norocosa câ Dochiti’a — intorse un’a vorb’a. Mam’a ei sciu ca e buna câ panea cea alba,— nu gresiesce nici la frundia, cu ace’a sciu ddmne sânte câ pote trai.
— Pdte dio cu ace’a ! De mine traidsca câtu piet r i ş ca destulu de buni dmeni ’si capeta, numai ea de n’a r’ fl aste de g u ra ritia ! — observă o făta, care Înainte
_ 1? —
de asta cu diece ani chiar’ asi
_ î s
■— ]£ca petitorii! In midilocu vine starostele, —>■ lângă elu doi fetiori câ doi regisiori. Tarostele e mai betranu dar’ astutu, vioiu si istetiu, — in spate cu o straitia plina, se se veda câ au merinde. De-a stang’a unu fetioru chichitu si din tergu si nici pr0, ăr’ de-a drăp t’a altu fetioru cu pena din târgu, cu pelarla noua si cu peptariu in flori, pe sierpariu cu zale, si dupa sierpariu naframa roşia din tergu. Asiă vinu câ trei bo ieri!
Apoi ajungu îa fontana. Feciorii 'si radica pela- riile unu picu, numai asiă cu betiulu si ore-cum cava- leresce; ă r’ vetavulu striga un’a mare, apoi s’apropia si cere dela ăre-care fetitia apa se beie — câ se vădia câ nu-su flamendi,— apoi li spune câte-va dictii comice pâna ce tăte fetele ridu iu pumni, ăr’ nevestele cu capurile pe spate, — apoi poftindu-li norocu bunu, trecu prin satu catra birtu, câ-ci la birtu trebue se beie unu picu se vădia ori-cine câ au pe ce bă, — apoi birtariulu va merge se căra iertare la parentele fetei, pe care vreu a o petî.
La fontana se ’ncepu bârfelele de nou dar’ numai sioptindu — asiă cum facu femeile — cine-su, de unde-su, la cine au venitu, avuti-su?
Tote ’si iău olurile la mâna si versa unu picu in fontana se li remana lenea, — apoi taiu tote pe picioru care in eatrau, tote cu speranti’a si acelu visu dulce câ da de-au venitu la ea?! Oh ce fala, ce magia e ace’a pentru o făta dela sate candu i vinu petîtori, — si chiar’ petîtorii cei d e-an tâ iu !
Apoi câtu sosesce a casa, spunu mameleru totu in tr’unu lesînu, câ au venitu, câ i-a vediutu cu ochii, câ-su la birtu. Asiă e de frumosu câ unu p eu n u !
19 —
Mam’a nu ie lucru de gluma, ci merge repede in podu si aduce costele de îndemâna, apoi aşterne mes’a si pune perinile pre patu si tiolurile cele n o u e : 6v’ fe- t ’a iute fuge in camera si-si cauta hainele cele de ser- batori.
D ar’ audu indata ca unde au mersu petîtorii si— piere visulu, speranti’a, placerea.
Asie ferbe lumea prin satu. Un’a povestesce de petîtori a lt’a de alta-ce, dar’ obieptulu celu mai intere- sanlu e Dochiti’a, — Dochiti’a cea frumtfsa.
Cum se nu? Dochiti’a e incredintiata, mane s
- âd -
Dochiti’a asiâ eră de neodihnita, asi6 nu se potâ dedă cu starea ace’a, câ ei se-i fia poi-mane nunt’a si totu superata amblâ prin casa si inc6ce si ’ncolo, dar’ totuşi o mangaiâ visulu celu dulce, celu magicu, câ va merge in brayiale lui Jonica, si Jonica e asie de bunu, asi6 de glumetiu si asie e de frumosu câ unu majeranu verde.
D ar’ totuşi — câ-ci ori-ce fericire ne asc^pta, — asi6 ne d
21
Pe afara se audu strigandu si chiuiDdu, apoi pistele si mintenu batendu in pinteni cu fala. Hei de falae nascutu rom anului
Ţiganii si-incordara ceterile, si ■— a lo ! . . .Voinicii in trara . Si ’ncepura la dantiu. Yedi bine
in frunte a jucatu mires’a, 6r mirele siedea numai asi«3 seriosu pe o lavitia si priviâ la paşii miresei cu plăcere Numai candu si candu lu-conturbâ stfcr’a câte cu o sitfpta, cine scie ce ’n trebâ de elu ■— o nimica ’ntrega —asie e mod’a!
Mirele nu jucâ, barem hei ce calusieriu e Ionica,— jocau ceialalti nu te teme si pentru elu. Lasa joce, neci ei n’oru jucâ la nunt’a loru!
Oh câtu-su de frumdse petrecerile poporului! Toti se păru a fi o familia iubita si confidenta. Siarlata- neri’a, im oralitatea si m aliti’a acea fina a civilisatiunii corupte ei nu le cunoscu. Petrecerea loru e simpla, naturala, dar plina de obiceiuri stramosiesci, naţionale, cari loru li sunt cele mai scumpe tesaure, — si sentiulu loru e curatu câ isvorulu munţi Ioni, joculu romanului e fara sdşia, sborulu, saltulu romanului e cavalerescu, esal- ta tu si voinicescu. Toti fetiorii se păru nesce nesdraveni si ttfte fetele nesce gratie dupa inehipuirea primitiva a fantasiei omenesci, cand inca nu eră, spurcatele crinoline pe lume. — Apoi chiuiturele lo ru : — cadentii ar- monitise, poesii dulci ca mierea, de o plăcere rapiW re! . . .
Cand fu catra diua abie m arsera tfspetii pe a casa.— Ddmne Sânte câ-ci n’a facutu Domnedieu ddue nopţi p’o la lta !
Pentru Dochitia chiar d
22
Domne Sânte si câtu lucru mai are Dochiti’a iu ndptea ast’a pana ’n diua! Inca de acum trebue se mdrga se-si faca de norocu, se fia norocdsa la m aritu si se-si descânte, câ asie facu fetele. D’apoi inca pe diua trebue se fia gata câ si cum o ar fi scosu maicuti’a sa din sinu, cu rochia dalba câ neu’a, si cu zadia aldsa cu sîre si cu metasa, trebue se se ’mpletesca cu cretiei si cu bani pe cositie, apoi se-si puna cunun’a cea de mi- râsa, se-i steie bine, se nu dîca fetele, câ nu i-a stătu bine m irdsa__ ddmne câtu lucru mai are Dochiti’a!
Nici n’a dormitu ea to ta ndptea. Câtu s’au inpra- stiatu ospetii — s’au strinsu babele, — babe betrane, si s’au pusu tdte pe vetr’a focului si au tiepatu si au des- cantatu, se fia Dochiti’a norocdsa. — Apoi candu au ga- ta tu au chiamatu pe Docliitia se-i deie svatu. Mosi’a, pâ-ci mdsi’a scie mai bine farmecele, i-a spusu svatulu:
-r- Mergi Dochitia puiulu mamii dîse bab’a, — mergi tu draga 3a beserica cu chei’a as t’a, apoi o deschide si in tra in beserica, — si te du pana la altariu — si in tra in altariu. — Apoi cauta cadelniti’a popii si ie din ea ndue fire de cărbune si le pune in sinu. Apoi in- cunjura mes’a din altariu de ndue ori, la to ta incungiu- rarea arunca câte unu cărbune indereptu peste capu dr candu vei incunjurâ mes’a a ndu’a ora, cărbunele alu nduele lu-tiene ’n sinu si dî incetu: acest’a e noroculu. o#,* Apoi iesi afara si ’nchide usi’a era, si ’ncungiura bese- ^ ric’a de noue ori; — la totu cornulu fâ ndue metanii si ’n totu cornulu te ’nchina câte de ndue ori spre resaritu,■— apoi intdrna draga era sâ nu te veda nimenea pe pamentu. Da tu ambla degraba fetu-meu. Candu voru cantâ cocoşii alerga sufletele m ortiloru din cintirimu si facu inchinatiuni pe la icone si ceru iertatiuni naintea
«**— 23
altariului, sî d£ca te voru aflâ acolo, tu-i morî Dochi-tia, drag’a mamii.
Dochiti’a a asculta tu bine pana ’n capetu, apoi si-a luatu sumanulu si a silitu la beserica. Babele aşteptau pe vlora pana va veni Dochiti’a si mai atietiau fo- culu se ferba curechiulu pe nunta.
Afara e nopte buna alba, nopte lunosa, nopte in- cantatore. Omenii dormu in linisce, numai candu si candu s’audiâ, scancindu câte unu cane de frigu. Asie scante- iâu stelele, asie cartîiâ neu’a su petiore!
Dochiti’a stătu ’n locu inaintea besericei, apoi pri- vindu in p ârti se plecă si privi pe chei’a uşii in lontru. Asie-i eră de g roza! — Inzedaru, trebue se intre, asie făcu fetele, deca vreu se aiba norocu!
Intorse chei’a ’n usia si intră. Ai de mine si de mine, ce spectaclu misteriosu, ce tăcere nopturna, ce sfirsîre suprindiettfre, grozava! . . . Dochiti’a pasî nainte trem urat6re, — asie-i slabiâu poterile, — oh arda-lu fo- culu ro ro cu ! Dochiti’a pasî inainte si ajunse pana la altariu, apoi stătu in locu. Tăcere mortala. Ah mintenu voru veni sufletele mortiloru, chiar’ pe aci voru amblâ si ele se voru inchinâ pe la i cone! . . .
Deschise usi’a altariului si pasî ’n altariu, si tienfx dreptu catra cadelnitia. Aci era statti in locu si luă din cadelnitia noue fire de cărbune. — Apoi dedii se merga pe langa m6sa, — dar’ h a h ! pe pristolulu altariului o fantoma n6gra, imbrobodita câ o nevasta, se parea câ siede pe pristolu si privesce catra Dochiti’a. Inca-i lu ceau ochii câ nesce schintei.
Cocosiulu cântă de trei ori . . . si fantom’a se re- pedi pe usi’a altariului si amblâ pe susu prin aeru alun- gulu besericei de trei ori, apoi se opri inaintea unei icdne. Asi6-i trageau hainele ventu prin beserica. — Vinu sufletele m ortiloru!
_ 24 —
Dochiti’a cadii'i josu lesinata de frica si nu mai audî ce se ’ntemplâ. — Oh arda-lu foculu norocu!
O bieta buha cine scie cum o fostu ratecitu din tu rnu prin beserica, ast’a fii fantdm’a!
Mam’a cea buna totu asceptâ dupa Dochiti’a, dar’ Dochiti’a nu mai vinea. — Ore unde e Dochiti’a, Ore us de e fcit’a mamii, — da de a fugitu cu cineva, da de o a amagitu cinev’a se fuga cu elu ? Se face diua, si D ochiti’a nu mai vine.
Candu se facea diua Dochiti’a e râ culcata inca, ca Bi cum nu i-ar’ fl nunt’a astadi. E râ culcata si nu dor- miâ, erâ trâdia si nu se gatâ de nunta. E râ tr6dia, dar* mintenu va adormf, — apoi nu s’a tre d î in veci. S’a m aritâ Dochiti’a !
S’a m aritâ Dochiti’a si nu va amblâ mai multu intre fete, se va m aritâ si nu va mai veni in siediatore.
— Spune maicutia se traga clopotulu de nunta, — se se stringa nuntaşii, — spune m aicutia se traga clopotulu câ io mintenu me maritu.
Maicutia-s’a a esitu pana afara si a disu se traga clopotele la beserica.
— Aprinde-mi maicutia lumin’a de c6ra, acum mi-e cununi’a — mai dîse Dochiti’a.
M aicutia-s’a a aprinsu d6ua lumine de c£ra si le- au tienutu la capulu ei. Peste câtev’a minute s’audî clopotulu la beserica . . . maicnti’a stinse luminele, — se stinse si viOtl’a ~ s’a m aritatu Dochiti’a !
In satu s’a auditu clopotulu. Fetiorii s’au adunatu impenati câ la nunta, pe cai cu cOme lungi si inzelati câ nesce ne?draveni, — s’au adunatu cu bertia pe capu, cu bertitie impenate cu mărgele. In frunte veneau ce- terasii, apoi junimea satului in dantiu. Asi6 vinu la nunta!
Toti au in tra tu in curte. — Mam’a Dochitiei a esîtu pana in pragu, despletita, gelitare, cu perulu lungu pe spate, si li-a spusu câ nu va f i nunta, — s’a m ari- ta tu Dochiti’a.
Nuntaşii toti au mersu acasa precum au venitu.A tre i’a di s’au strinsu fetele cele fetitire si o-au
impenatu câ pe miresa, si i-au pusu baltiulu *) pe capu si cunun'a cea de mirCsa. Apoi mirele o-a dusu la grtfpa. Mama-s’a o-a petrecutu in doliu, nunele o-au can ta tu . . . Oh drag’a mea Dochitia!
Nimenea n’a mai sciutu de ce i-a fostu m6rtea, numai mam’a cea tris ta si strigdiele cele betrane.
Mirele a mersu in lume, apoi a mersu in bataia, neci nu s’a mai intornatu in veci!
Asi6 se intem plâ nunt’a Dochitiei.____________ V. B. Butlcescu.
Jm L a x i o r ’ a .— „Dragulu dulce-alu vîetieî mele — „In câmpi’a sângerâsa L a oste s’a dusu,Si d’atuncea sore, stele,T6te au apusu!
„Mân’a mea la-a lui plecare,Calu-i a ’nfrenatu,Si ’ntr’o dulce sarutare Inim’a mi-a datu.‘:
Ast’feliu cânta Marior’a Dup’alu ei iubitu Si pe faţia-i lacrimior’a Dulce a ’nfloritu.
Inse eta ca sosesce Mândrulu ei amoru Si in n6ptea ce domnesce Spune alu seu doru.
*) B a l t i u , in alte locuri f i T o b o i u se numesce unu Yelu albu, cu care se invalescu mireşele candu se cununa.
Fraţii mi-am lasatu,Si la tine-a mea frumâsa E ta c’am sburatu.
„Câ-ci; vedi tu, o dulce nume, Angeru ce iubescu!Fara tine ’n asta lume Nu potu se traiescu.
— Ce dici tu, o neferice, Mândrulu meu iu b itu !Asia dar’ eu nu-ti voiu d ice: Bine ai ven itu !
„Dar1 de nu poti fara miue In lume a trai,La bataia eu cu tine Haide, voiu v e n i!“
26 -
Am endoi pe cai s’arunca Si prin nopte sboru,Si trecundu prin verdea lunca Canta cu am oru:
— „D6ca nu poti fara mine In lume a trai,Pentru tiera eu cu tine Dulce voiu murî.“
D. Bolintinenu.
Economulu trebue se-si cunosca pamentulu bene.De multe ori audlmu pre economi caiadu-se cum-
câ cutare pam entu i-a insielatu, va se dîca nu a pro- dusu a tâ t’a câtu au asceptatu. Si ac^st’a se intempla a dese ori, din caus’a câ economii noştri nu-si cunoscu agrii, nu sciu mai de locu apretiâ insusîrile pamentului loru.
Din asta causa vedemu cultivandu-se unele plânte in locu neacomodatu, asiă spre esemplu cucuruzu in locu mai slabu, pre cându totu acolo afli spre esemplu grânu ori secara in pamentu bunu de nou gunoitu, urm area este câ cucuruzulu in pam entulu reu , slabu, nu produce mai de locu, 6r’ hold’a cade Ia pamentu si se palesce, remâne s6ca fără grauntiu. In altu locu afli grânu de prim ăvară in faşi’a sorelui in locu caldu- rosu, 6r’ din contra- afli grânu de tomna in dosu unde nece unulu, nece altulu nu produce.
T6te aceste nu s’ar’ intemplâ, cându economii noştri si-ar’ luă ostenela a studiă mai bene n atu r’a si insusîrile pamentului, ce-lu posiedu, câ cunoscandu-lu bene se p
Se nu cugete cenev’a, câ se recere o descompunere chemica a pământului, acdst’a inca se pote face, dar’ economulu practicu a rare ori are lipsa de o a- nalisa scrupulosa, cu a tâ tu mai vertosu, fiindu-câ calitatea, insusîrile pamentului se potu cunosce si prin unele semne batatorie la ochi.
O singura privire asupr’a plânteloru, ce crescu pre pamentu, fia arbori, tufe, erba, bucate ori chiaru si numai burueni, d£ca crescu frumosu, suntu sanetose si de plinu desvoltate, grase; avemu convingerea cea mai secura despre ace’a, cum-câ pamentulu respectivu este bunu, nu-i lipsesce nemicu din insusîrile unui pamentu bunu. Se intielege de sene, cum-câ nu este destulu d
— 28
usioru prin simpla pipaire si mai bene d6ca se amesteca din pamântulu ce volmu a-lu cercâ vre-o doi pumni cu apa pâna-ce se descompune in apa totu pamentulu, asiâ se pune intru o sticla de apa acra se se asiedie; aren’a (nesipulu) câ mai grea se asi^dia mai antâiu la fundulu sticlei, preste ea lutulu, care pana unde ajunge se cundsce bene, in câtu se p(5te mesurâ chiaru spre a se determină dupa procente, in care este mai multu lutu câ arena.
P a m e n t u l u l u t o s u , d£ca e si grasu, produce mai bene grânulu, pentru ace’a se si numesce p a m e n - t u de g r â n u . Avisu celoru ce cultiva in pamentu lutosu secara, si in celu arenosu (nesiposu), p
- 2§
Afara de insusîrea ce resulta din compusetiuneâ pamentului, ne mai interes^za si ace’a câ
— 3 d —
bucuroşi celu m ultu de si e cu multu mal r e u ; acesti’a uita câ de pre loeulu bunu culegi multu chiaru si deca e pucinu. pre cându de pre celu reu fia si multu totu numai pucinu culegi apoi in pamentulu bunu lucri pucinu si capeţi multu, pre când pe celu multu si reu, lucri multu si capeţi pucinu; va se dica productele cus- tau proportiunalmente mai multu, si acest’a nece de câtu nu p
pretiu a producteloru. In urma mai vine in combinati- une si poporatiunea,
23 —
Cu lacrimi amare eu m’am despartîtu De-alu copilăriei leganu multu iubitu !Si acum cându noptoa zefirulu suspina Si la mulţi durerea si dorulu alina,Eu cântu, versându lacrimi, si plângu in cântări, Oitieloru mele dâudu dulci sărutări.Cându umbr’a Safirei la peptu-mi o strângu,Atuncea intr’una cântu, suridu si plângu !
C. C. Plesioianu.
— 34 —
verii si de ce striga ea atuncia c’o v6ce asia de pian- gatore, câ si candu i-ar’ lipsi cev’a, despre acest a esis- ta 3a poporulu romanu doue legende, cari se vedu a fl pastra te din cea mai profunda vechime, de ore ce, dupa cum vomu vede mai la vale, le aflamu a tâ tu la romanii din Bucovin’a, câtu si la cei din Transilvani’a si Un- gari’a.
Deci se vedemu cum suna legendele acestea si ce ne mai istorisescu Romanii despre Oaie, Caie Heiie?
II.La inceputu, — spune legend’a Romaniloru din Bu
covin’a si Transilvani’a — candu a facutu Domnedieu to te isvorele si fftntânele, tote rîurile si periele, tdte albiile si vadurile apeloru, a chiamatu si pe paseri câ se-i ajute a le face. Tote paserile câte se^afia in lume au saritu indata din tote părţile si i-au aju tatu a le sapâ si a le indreptâ, numai Gai’a n’a voii tu se-i ajute, ci ea a disu ca nu s’a întind pe petiore r) sapându la fon- tane si isv6re.
Atunci superandu-se Domnedieu pe dens’a, câ e asia de idereptnica si neascultatore, a blastematu-o sii-a d isu :
„Tuturoru paseriloru din lume 's e je fia ierta tu a be apa din isvore, funtani si perîie,"'numai tîe si urma- siloru tei n u ! . . . Tu si toti urmaşii tei numai atunci se beti apa, candu va plouâ, 6ra candu^a*ti incercâ se beti apa din isvore si din alte ape curgatore, atunce se periti, pentru ch aeum’a n’ai volitu se te ostenesci si tu dinpreuna cu cestelalte paseri si se-mi ajuţi a sapâ isvorele si-a indreptâ vadurile ape lo ru!“
*) Dupa alta versiune a acestei legende se fi dîsu Gai’a ca- tra Domnedieu, câ ea , s e u d a p e p a p u c i “ si de acei’a nu vo- esce se-i ajute a face isvore,
Âsla a disu Domnedieu si si-a intorsu fa ji’a dela dens’a.
De-atunci apoi, decându a blastematu-o Domnedieu pe Gaie, nu-i este ierta tu a bd apa din nici unu isvoru, sdu alta apa curgatore, eâ-ci cum 1j6 cum pere, ci numai atunci se bee apa candu ploua. E ra candu ploua nu-i este iertatu se tie clontiulu in susu, câ se-i picure apa de pl6ie in gura^ ci numai ap’a ce se stringe pe aripile s’ale i este ierta tu se-o bee.
De-aceea apoi ver’a, candu e mare arsiti’a se sue ea asie de susu in sborulu seu. câ se fia mai aprtfpe de Domnedieu, carele audiendu-i mai de graba rugămintea, se tram ita pl6ie câ se aiba de unde b6 apa si cu ce-si stemperâ se tea .x)
Si Gai’a de ace’a piere, candu b6 apa din isv
— 36 —2
propunerii lui Domnedieu, ca Gai’a se sape fontanele. Gai’a inse s’a inprotivitu acestei propuneri domnedie- esci si aretându-si ghiarele câtu suntu de frum
— 37 —
cinuesce se strige si se cera dela Domnedieu ploie, ca plouându se p
£*** 38
duri. Se afla acestu nume inca si la Romanii din Ungari’a, dupa cum mi-a scrisu Dlu E. Popu, inse numai f
Intr’o dî de-odata negr’a Şarada,Brasde de durere pe frunte purtându,Yine fara veste, rânjindu câ Stafi’a,Si in hohotu mare lumea blastemându,Atunci Fericirea din coliba sbora.Dar’ de-odata ese Munc’a ’n calea sa,Si-o intrebâ: „Unde alergi soriora?De ce-i spariata feijisior’a ta ?— Cauta se lasu, draga, asta locuintia;Yeni Seraci’a, si de ea fugu eu,Căci me ’nfioreza trist’a ei flin tia ;Cându o vedu in sdrentie par’ că-mi vine reu.— Vin’ cu mine, soro ! Munc’a atunci d îc e :Braşiulu meu celu tare speru câ va goni Asta ticalâsa fantasma de-aice,Si lemnarii noştri se voru ferici.11 Munc’a in coliba intra si indata Saraci’a fuge dinţii clântianindu;Iera Fericirea, binecuventata I-si ie erasi loculu vesela domnindu.
G. Sionu.■ ■ ■- 1»nr- —— .
Cinstea «lomn^sca — impartlta.Domnulu României M a t e i u B a s a r a b u voiindu
a află mai de-apr
cându servesce ia arm ata? si cum de n’a inaintatu la vre-o trep ta militara, ci a remasu totu ostasiu de rendu pâna acum la betranetie? La aceste intrebari betranulu ostasiu respunse: Sum de 70 ani, domnule capitanu, servescu de 52 ani in armata si am fostu in to te resb6iele cari le-a avutu M i h a i u V i t e z u l u cu Turcii la Calugareni, la Nicopole si chiar’ la Turd’a, unde l’au mâncatu străinii. Mihaiu m’a facutu, chiaru p re campulu de lupta, caprariu. In urm ’a lui Mihaiu a venitu Domnu S i e r b a n u V o d ă , si acest’a a fostu domnu bunu si bravu. Candu a venitu inse Domnu R a d u M i h n e a , cu totu roiulu de fanarioţi dupa elu, amu fostu alungatu cu toti ostenii romani, ce mai remasera in arm ata si amu trecu tu in alte tieri streine, unde amu luatu parte la mai multe bătălii, cu m ulte neam uri; câ-ci fanarioţii nu ne mai lasă se ne batemu in contr’a Tur- ciloru, câ diceau ei ca acesti’a-su stapanii n o s trii; —r audi acolo: Turculu stapânu Rom anului!
Candu s’a suitu la domnia Domnu romanu, Mari'a s’a M a t e i u B a s a r a b u — Domnedieu se-lu tiena in m ulţi ani cu san a ta te ! — m’am intorsu in ti
41 —
amu neci familia, neci rudenia. Dâ banii acesti’a la omeni cari n’au ce se mănânce. Ce’a ce ceru se faci pentru mene este câ se me duci la Bucuresci, se vedu pe Mar f a s’a, câ am auditu câ e omu de omenia si romanu adeveratu. A«:st’a este in trig a dorinti’a mea, ac^st’a se mi se implin6sca, apoi nu-mi pasa si de-oiu murf.
Capitanulu ’lu duse la Bucuresci, si candu se in- faşisiâ la Domnulu tierei câ se-i descopere totu ce a aflatu prin tiăra, cerţi iertare se-i aduca inainte si pre betranulu ostasiu, spunendu-i t
— 42 —
Mateiu Basarabu cerii deslusiri asupr’a acestei cereri sidde, — dar* betranulu ostasiu stărui, si Domnulu socotindu acest’a de o gluma, ’lu atinse usiorelu cu amen- doue manile preste faşia, cum glumesce unu parente cu fliulu seu, pre care ’lu iubesce.
Esîndu afora betranulu, ’lu intempinâ capitanulu grecu pusu la paza si pofti se im parta cu elu ce'a ce a capetatu dela Mari’a s’a.
Betranulu i-i si dede o palma, dicundu-i: — am capetatu ddue palme, 6ta un’a fia a t ’a !
Indata se facii sgomotu pentru acdsta fapta si scirea ajunse pana la urechile Domnului.
Mateiu chiemâ inainte pre betranulu ostasiu si-lu in trebâ ca: de ce a trasu o palma capitanului seu?
Mari’a t ’a ! respunse betranulu, candu amu in tratu la curte, capitanulu mi-a disu se im partu cu densulu totu ce voiu capetâ dela Mari’a vostra.
Ei bine, a-ti avu tu bunatate a-mi dâ dtiue palme, si eu mi-amu tienutu cuventulu si i-amu datu lui un'a.
Deca la usi’a Domnesca se ia pre diumetate, de buna sema, Mari’a t ’a, ck pre la usiele judecatoriloru de prin afora se despdia omulu de totu ce are.
Mateiu câ unu domnu bunu si dreptu, ordină numai decâtu degradarea si alungarea dela curte a capitanului si inlocuirea acelui’a prin betranulu ostasiu.
Elu pedepsi reu ta tea si misieli’a si resplati vertu- tea si bunatatea, — precum trebue se faca to ti acei’a cari suntu chiamati a ocârmui o naţiune.
STANU VENATORIULU.( Intemplare din letran i. *)
Era o sera lina . . . A noptiloru regina,Versandu preste pădure o palida lumina,Prive dintre stelutie cu tainica uimire La venatoriulu teneru, ce beatu de fericire Sied6 ’naintea casei cu soci’a-i iubitore Incungiuratu de arbori si flori mirositore.
Nevast’a tenerica cu ochi de porumbrele Prive tacuta-’n ceriuri la luna si la s te le ;Apoi zarindu cum vine in josu câ o sageta O palida stelutia din ceriuri alungata :„O dalbe ste lisiore! — ea dice suridiendu — Veniţi, sburati cu tâte aice pre pamentu;Ca»ci o h ! aici vieti’a cu multn este mai dulce Câ-’n raiulu de lumine, câ-’n ceriulu ce straluce!"
Apoi privesce tainicu in faşi’a lui senina Si fruntea graeiosa pre sinulu lui si-o-’nclin a;Er’ densulu d ic e : „Flore, regina intre flo r i!Vedi lun’a câtu de trista pasiesce printre nori? . . Ast’feliu odiniora treceamu eu in vietia Cu anima doiosa prin nori grei de tristetia,Candu singuru traiamu inca si nu sciâmu in lume De-a ochiloru tei farmecu, de dulcele teu nume . . .Dar’ ceriulu, avendu mila de-a mele negre plângeri, Tramisu-mi-a ’n cale pre unulu dintre angeri. . .De candu te am pre tene o ! angeru de iubire,De-atunci a mea vietia e numai fericire !“ . . .
A disu si-abia sfîrsît’a, candu eta ca resuna Din văile profunde unu glasu câ de fortuna:„La lupta toti, la lupta, câ-ci tier’a e pierduta! Dusîmanulu e in tiera ! La lupta toti, la lu p ta !“ Si munţii repetu era cu vocea loru bizara:„La lupta toti, la lu p ta ! Dusîmanulu e in tiera î
*) Fragm esţu din o poema epica.
- 44
„Dusîmani in a mea tiera ? — barbatulu a graitn —Ah, unde-i buzduganu-mi, tovarâsiu multu iubitu ?Ah, unde-i a mea pala de feru stralucitoriu ?Se-i stemperu lung’a sete, se-mi mai plinescu unu doru!“ . . .
Si câ unu fulgeru sbora, si grabnicu se-’n arm tiza, Si-’ncaleca pre murgu-i ce salta si rinclieza,Si ast’feliu voinicesce cu arme-’mpodobitu In foculu bătăliei sta gat’a de pomitu.
Petrunsa de doi-ere muierea mi-lu privesce.„O scumpulu meu tesauru! — cu lacremi ea graesce — Acum dise-si câ vieti’a-ti e numai fericire:Si-acum si vrei a merge din braşia-mi la perire ? . . , Lâsâ-vei tu in giele pre scump’a-ti floriora De dorulu teu ferbinte se plângă si se mora ? . . .O ! unde-i juramentu-ti de vecînica iubire ?Seu vai, acel’a n’a fostu decâtu o amagire ?“ . • .
„O ! dulcele meu angeru ! — barbatulu î - i respunde — Dar’ omu-e 6re-’n lume acelu ce se ascunde Si trece vremea scumpa in siopte de iubire,Candu gintea s’a-’lu provoca s’o scape de perire ?Au n’ai rosî la fa
- 45 -
„O, fia dar’ ! . . Mergi veselu, de dorulu meu Urtnâtu ; Plinesce-’ti detorinti’a câ omu adeveratu !. .M erg i. . . oh! . . . vino era acuşi, dragulu meu s
- 46 - î
opri ce-i bunu si se lase a se scurge numai ce-i reu. Omulu inse cu carte scie a vorbi nunumai cu gur’a dar’ si cu ochii mintii, fiendu-câ i n v e t i e t u r ’a e o c h i - u l u m e n t i e i o m u l u i . Si apoi omulu fora invetia- tu ra se mai p
- 41
Amici, asin voi se sciu,Mai voiţi esemple noue Gat’a suntu, se ve spunu voue, Priviţi pre unu sacagiu.Dera deca-lu ve-ti vedea, Umblându strâmbu in lo cu de
linu :Ap’a l’a facutu se bea
Yinu.
Der1 cântandu intins’a apă, Simtiu puşinu c’am regusitu ; Dati-mi vinulu invecbitu, Câ-ci de ragusieli me scapa Câ to ti care me ascultu Se cânte c’unu paharu p lin u ; Ap’a face se berr.u multu
Yinu.
Betivnlu resplatitorin.Unu betîvu trecfindu pre deinaintea unei cârciumi
dise in sene: — „Nu, nu vei intră, consciinti’a t ’a te opresce . . Dîcfindu acestea elu trece pre lângă câr- cium’a ademenit6re . . . D ar’ in departare de tre i pasi se opresce: — „S’a portatu forte bene consciinti’a mea,— dis6 e lu ,— sum multiamitu de ea, forte m ultiam itu“. . . apoi facundu o intorsatura rapede catra cârciuma urm ă : „Nu trebue se se dîca despre mene câ eu nu voiu se o resplatescu, — vino inctfce, se beu pentru tene o litra celu puşinu!“
*
fie vorhia de 111111 bctivu,
— A, e bene conservatu — dîse
*
48
— Am facutu totu, tatalu dise, Si nimicu nu am uitatu,Dar’ se strici a mele vise Spune-mi cine te-a ’nvetiatu?!
Si sarindu in patu inhatia Pe beata soci’a s’a, Dicandu ca ea ’lu invetia Spre a se portă asia.
Copilulu uu-si lua seama Si î-i dise câm prip itu:— Acum ai batutu pe mam’a Detori’a-ai implinitu.“
Se judecă unu procesu de despărţire.— Ya se dica domni’a t ’a nu-ti mai iubesci bar-
b a tu lu ! — dise judele investigatorii!.— Ah! nu domnule — respunse soşi’a, — l’amu
îubitu pana candu „ a n im ’a 1* lui „ b a t e a “ pentru me- ne, — acumu inse de cându „ b â t ’a “ a inceputu a-i „ b a t e “ nu-lu mai potu suferi.
*
T a c e t i !Candu soţi’a t’a usiora,Dupa alti cu gâudulu sbora Pacea câ se n’o desfaci,Se nu spui nimicu, amice,Se inghiti, ori-ce ti-ar1 dîce,Se taci scumpulu meu, se taci.
Candu poterniculu gresiesce, Fura, rupe si jupesce,Opositii se nu-i fa c i;Daca vrei se-ti fia bine Se n’o pati câ vai de tine,Se taci, scumpulu meu, se taci.
Daca ’ti place vre-o frum6sa Câ se-ti fia credinciosa Si cu ea se te impaci,Se nu spui de alu ei nume, Câ-ci ti-o ’nhatia alta lume,Se taci, scumpulu meu, se taci.
Vrei se fsbutesci vreodata,Ai vre-o tînta indreptata, Yrendu isprava câ se faci,Se tîi planulu pentru tine,Se nu spui nimicu in fine Se taci, scumpulu meu, se taci
A st’felu a facutu pe lume Toti acei ce adi au nume Ca suntu Domnediei seu draci; Cine nu scie, amice,Unu proverbu, care ne dîc
