Sarbatorile de iarna la romaniMareste imaginea.Sarbatorile de iarna la romani incep odata cu prindereaPostului Craciunului(15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie). Este o perioada bogata in obiceiuri, diferite de la o zona la alta, avand in centru marilesarbatori crestinepraznuite in aceasta perioada. Reperele mai importante sunt:Postul Craciunului, Craciunul, Anul Nou, Boboteaza si Sfantul Ioan. In functie de acestea, grupele de traditii si obiceiuri difera.Postul Craciunului este, in felul sau, un paradox: un post de bucurie; desi in traditia crestina postul inseamna pocainta, asceza, intristare. Postul Craciunului insa inseamna toate acestea numai in masura in care simbolizeaza intunericul in care se afla lumea inainte de venirea Mantuitorului. Dar intrucat asteapta si prevesteste Nasterea lui Mesia, este un post de bucurie, un post usor, cu dezlegare la peste in fiecare sambata, duminica si sarbatoare mai importanta.Caracteristice perioadei acestui post, in comunitatea romaneasca sunt pregatirile pentru marea sarbatoare a Craciunului (atat din punct de vedere gospodaresc, cat si din cel al obiceiurilor) si serbarea sarbatorilor crestine din aceasta perioada. Pentru comunitatea de pana la inceputul secolului al XX-lea, aceasta este perioada sezatorilor, intrucat, in noptile lungi de iarna, era vreme destula pentru lucrul de mana, dar si pentru distractii; aceasta era si perioada cand se cunoasteau flacaii cu fetele, pentru a se casatori, dupa Boboteaza. Dar datorita lipsei acelor nevoi economice si culturale, pentru societatea romaneasca de astazi, acele vremuri au ajuns doar o amintire.In privinta sarbatorilor din post, ele debuteaza cu Filipii de toamna (cunoscuti si ca Cilipi, Hilipi sau Pilipi), serbati intre o zi si sapte zile, in perioada de 12-23 noiembrie. Ei se spune ca erau "un fel de spirite supreme ale lupilor, (... ) cel mai mare si cel mai rau fiind Filipul cel Schiop sau Godinetul Schiop"(1). In aceasta perioada femeile nu dadeau gunoiul afara, ci il strangeau dupa usa, nu impungeau cu acul, ca sa nu le ia lupul oile (2). Lipeau gura sobei ca sa se lege gura lupului, sau atarnau de lemnul cosului o secure, ca sa fie ferite de pagube (3). Se spunea ca cine tine Filipii isi apara casa de foc, de serpi, de strigoi si stricaciuni, dar mai ales de pagubele provocate de lupi.In ziua de azi, printre femeile batrane, Filipii abia mai pastreaza amintirea sarbatoririi lor. E o sarbatoare populara, tinand mai mult de credinte vechi si de frica de sfinti.Pe 21 noiembrie este o alta sarbatoare importanta, cunoscuta in popor sub numele de Ovidenie. Este vorba de Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, care a ramas vreme de 12 ani in Sfanta Sfintelor a templului iudaic, pentru ca apoi sa fie logodita cu dreptul Iosif. In popor se spune ca, in aceasta zi, cerurile se deschid si animalele vorbesc; se fac praznice pentru cei ce au suferit moarte napraznica.Pe 4 decembrie se tineSfanta Varvara(Barbara) izbavitoarea de otrava, de bube si pazitoarea lumii de Antihrist. Nu se oparesc rufe, nu se tese, nu se coase in aceasta zi. Copiii nu au voie sa manance boabe. Se spune ca mamele ii imbarbureaza pe copii (le ung fata cu miere, apoi ii spala cu apa in care au spalat icoana) (4).Cu strasnicie se mai tine siSfantul Spiridon, Facatorul de minuni (12 decembrie), fiind considerat tot un sfant periculos. Cumva acest tip de sarbatori (generate de frica si nu decinstirea sfintilor) pare a nu fi tinut din motive crestine. Si totusifrica de Dumnezeueste considerata a fi inceputul intelepciunii. Alternativa crestina la frica ce-i determina pe romani sa tina o anumita sarbatoare este dragostea adevarata de Dumnezeu si de sfinti, despre careSfantul Antonie cel Marespune ca biruieste frica.

1 I. Ghinoiu, Varstele timpului, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1998, p. 2812 M. Radulescu-Codin, sarbatorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281

3 T. Pamfile, Mitologie romaneasca, Ed. All, Bucuresti, 1977, p. 1174I. Nicolau, Ghidul sarbatorilor romanesti, Ed. Humanitas, Buc., 1998, p. 64

In fine, urmeaza un sfant tinut din dragoste: Sfantul Ierarh Nicolae al Mirei Lichiei, care a stralucit prin milostenie, intelepciune si propovaduirea dreptei credinte, aparand Biserica de invatatura ereticului Arie. In amintirea bunatatii acestui sfant si azi romanii le dau daruri de Mos Nicolae copiilor, care le afla, in dimineata acestei zile, in ghetute sau sub perna.In popor se spune caSfantul Nicolaetine paza soarelui, care, satul de mers pe acelasi drum si scarbit de ce vede, vrea sa fuga. Altii spun ca a fost podar, corabier sau pescar si ca are darul de a-i ocroti pe cei ce merg pe ape. Este considerat ocrotitorul saracilor si datatorul de noroc al fetelor sarace la maritis. De asemenea, se spune ca el aduce zapada, iar daca ninge de ziua sa, va fi iarna grea.O mare sarbatoare la sfarsitul lui noiembrie, pe 30, este cea aSfantului Apostol Andrei, cinstit ca apostol al romanilor, intrucat, din spusele istoricului Eusebiu al Cezareei reiese ca lui i-a revenit, prin tragere la sorti, sa propovaduiasca Evanghelia in partile Traciei si ale Scythiei, inclusiv Dobrogea de azi. Amintirea marelui apostol a fost pastrata, pana nu demult, de romani, doar in cateva povestiri locale. Acestea vorbesc despre pestera sa din Dobrogea, care inca se mai pastreaza, despre izvorul si locurile pe unde a propovaduit. AstaziSfantul Andreieste sarbatorit in toate bisericile, prin sfinte slujbe. De asemenea, i se aduce cinstire prin numirea copiilor cu numele sau, prin zidirea de biserici avandu-l ca ocrotitor. Este sarbatorit chiar si in mass-media, unele posturi de televiziune dedicandu-i emisiuni speciale in ziua praznicului sau.Considerat patron al lupilor, in unele icoane populare este reprezentat cu cap de lup. Noaptea dinainte este cunoscuta sub numele de noaptea strigoilor, de care oamenii se aparau, ungand usile si ferestrele cu usturoi, sau consumand mujdei. Se spune ca innoaptea Sfantului Andreistrigoii se iau la bataie pe la hotare si raspantii, putandu-i ataca si pe oameni. Prin unele locuri (in Moldova) se consuma o bautura numita covasa, ca oamenii sa fie aparati de strigoi. Aceasta se prepara din terci sau turte de malai, amestecate cu apa. Amestecul era pus la fermentat, apoi consumat in ziua Sfantului.O adevarata petrecere a flacailor si fetelor avea loc in noaptea dinainteaSfantului Andrei, la pazitul usturoiului. Una-doua batrane pazeau usturoiul adus de fete pentru a nu fi furat de flacai. Se spunea ca acest usturoi are puteri tamaduitoare, izbaveste de strigoi, (5) ajuta la drum lung si la negustorie (6).Practicile traditionale de Sfantul Andrei care s-au mai pastrat sunt cele de divinatie. Fetele incearca sa-si gaseasca ursitul, uitandu-se goale in fantani, in oglinda sau intr-o ceasca cu apa in care se pune un inel cununat, ori mancand o turta sarata si crezand ca vor visa ca cel care le este ursitul va veni sa le aduca apa. O alta datina pastrata in zilele noastre este aceea de a pune grau la incoltit de Sfantul Andrei, crezand ca, asa cum va arata graul la Craciun, asa va fi recolta din anul ce urmeaza.Ignatul este in traditia crestina sarbatoareaSfantului Ignatie Teoforul(20 decembrie). Sfantul a lasat pretioase documente Bisericii - scrisorile Sale dedicate comunitatilor crestine prin care trecea pe drumul martiriului, care a avut loc la Roma. Acestea se numara printre putinele marturii vii ale unui sfant mucenic, aflat inaintea patimirii.In datinile romanilor, aceasta zi a ramas prin ritualul sacrificarii porcului, fara conotatii sacre astazi, desi folcloristii vad in acest act o substituire a jertfelor omenesti, sarbatorirea unei zeitati, a unui "spirit agrar"(7).Acest sacrificiu se face mai mult pentru a indestula cu carne si produsele traditionale sarbatorile care urmeaza si intregul an. Latura practica predomina acum asupra celei ritual-ceremoniale. Si aceasta, desi se poate vorbi despre un intreg ritual al pregatirii porcului. Acesta, dupa ce este injunghiat, este parlit, apoi spalat cu malai, si acoperit cu o patura. In unele locuri, i se face o taietura in forma de cruce, in frunte. Copiii se suie calare pe porc, ca sa aiba noroc tot anul. Apoi se scot intestinele si maruntaiele, se transeaza carnea, se fac preperatele traditionale (caltabosi, toba, lebar, sangerete, carnati, tochitura, drob, (cighir), etc.). In aceeasi zi se face si nelipsita "pomana a porcului" cu vecinii si cei ai casei.

5T. Pamfile, op. cit 1366Idem, p. 135

7O.Vaduva, Pasi spre sacru-din etnologia alimentara romaneasca, Ed. Enciclopedica, Buc, 1996, p. 162

Tot legat de taierea porcului este obiceiul numit "Vasilca". Acesta se paractica intre Craciun si Anul Nou, de catre tigani sau de feciorii din sat; pentru ca, in comunitatea romaneasca, porcul nu se taie intotdeauna de Ignat, ci si in Ajunul Craciunului sau in alta zi, pana la Anul Nou.Capatana porcului se impodobea cu margele, cercei, voal de mireasa, coroana de flori. Se punea pe o tava, pe care se mai asezau bani, (chiar de aur), argint si friptura. Se pleca la colindat cu capul de porc astfel impodobit. Pe vremuri, colindatorii cu Vasilca purtau camasa alba, brau rosu sau negru, opinci. Acum se imbraca "cu ce au", dar pastreaza, partial, textul colindului si acompaniamentul (la acordeon sau la fluier, ori mai multe instrumente muzicale).Daca obiceiul le-a sugerat anumitor cercetatori apropierea de zeul Shiva al Indiei, romanii vad in el asemanarea "chipului porcului" cu "frumoasa fata din basmele romanesti" (Ileana Cosanzeana). Aceasta o sugereaza semnificatia mostenita din batrani si textul, rostit in Sudul tarii:"Vasilca, fata frumoasa,Sade cu Voda la masaSi mananca vita aleasa.Cate flori sunt in livada,Atatia galbeni in lada;Cati carbuni sunt in cuptor,Atatea vite-n obor"(8).Importanta este si ziua de Ajun (24 decembrie) cunoscuta ca zi de post aspru. In trecut, femeile mancau numai seara prune uscate sau poame fierte. Se facea si un dulce traditional, numit "scutecele lui Iisus" sau "pelincile Maicii Domnului", din turte subtiri, coapte pe plita si umplute cu o crema obtinuta din samanta de canepa zdrobita.Cand se matura, seara, gunoiul nu se da afara, ca sa nu ai suparari si pagube la vite. Cosurile se matura si funinginea se arunca in vie, ca sa incarce via cu struguri. Gainilor li se dadea sa manance din sita, ca sa oua mult.In dimineata acestei zile, acum, dar mai demult si cu o seara inainte, cetele de copii umblau din casa-n casa cu colinda. Obiceiul se mai numea Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos Ajun. In unele locuri (Oltenia, Transilvania) colindatorii se numeau piterei sau pizerei si erau condusi de un vataf. Datina era ca atunci cand intrau in casa sa scormoneasca focul din vatra. Ca daruri primeau covrigi, colaci, turte, mere, nuci.Dar cel mai cunoscut obicei de Ajun este mersul cu icoana. Acum obiceiul dureaza mai multe zile in ajun de Craciun si nu mai e practicat de baietii din corul bisericii, ci de preot insotit de dascal. Ei colinda din casa-n casa, stropind cu aghiazma casa si locatarii si cantand troparulNasterii Domnului: "Nasterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-alumii lumina cunostintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au invatat sa se-nchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus. Doamne, Marire Tie!"In cultura populara contemporana se remarca pierderea legendelor populare legate de sfintii si sarbatorile din aceasta perioada a anului, ca si simplificarea (chiar stilizarea) obiceiurilor. Semnificatiile arhaice (cate vor fi existat in comunitatea romaneasca) s-au pierdut, ramanand, in general, un complex de acte, ritualuri si ceremonialuri care nu-si mai au motivatia decat in simpla practica.

8inf. : Rosu Vasile, Com. Dragalina, jud. Calarasi, n. 21.12.2944

Aceasta este si situatia Craciunului,sarbatoarea Nasterii Domnului, zi de mare bucurie si binecuvantare pentru crestini. Este sarbatorita la 25 decembrie de prin secolul al IV-lea (pana atunci se sarbatorea la 6 ianuarie, odata cuBotezul Domnului, sub numele de Epifanie sau Teofanie). In aceasta sarbatoare, si in cele ce-i urmeaza in calendar, etnologii vad urmasele Saturnaliilor, Mythraliilor si altor sarbatori romane dedicate solstitiului de iarna.In calendarul actual al romanilor, sarbatoarea are caracter crestin, fiind sarbatorita atat prin participarea la slujbele bisericesti, cat si prin practicarea unor obiceiuri populare. Cel mai practicat dintre acestea din urma este colindatul.Obiceiul se practica in Ajunul Craciunului, seara, pana in dimineata zilei de Craciun. Dar exista si locuri unde se colinda doua sau toate in toate cele trei zile ale sarbatorii. In alte locuri din Muntenia, Moldova si Transilvania de Rasarit, se colinda (si) la Anul Nou. In fine, termenul de colinda s-a extins si asupra obiceiului practicat de Iordan, Florii sau chiar de Paste, in ultima vreme. Si totusi, romanii considera traditionala doarcolinda de Craciun.Impartite in colinde religioase (crestine) si laice (sociale, pagane), colindele romanesti creeaza o atmosfera legendara referitoare la lume si stihii, oprindu-se mai mult asupra a trei aspecte din viata satului: cel gospodaresc, puterea si frumusetea tinerilor, eroismul si iubirea, in perspectiva casatoriei (9).In functie de grupul care colinda, colindele sunt de copii si de ceata. Colindatorii sunt purtatorii si transmitatorii unui mesaj catre gazde. Fie el magic, de urare, de legitimare a cetei sau crestin (de vestire a Nasterii lui Hristos), mesajul colindatorilor doreste sa aiba efect asupra gazdei, sa-i aduca bogatie, prosperitate, in noul an, sa o schimbe in mai buna, mai credincioasa, mai fericita, mai sanatoasa. Colindatorii poarta diferite denumiri: ceata de colindatori, ceata de feciori (in Transilvania), ceata de juni (in tinutul Sibiu-Fagaras), bute, butea feciorilor (junilor) (in tinutul dintre Olt si Tarnave), beze (in Campia Transilvaniei si Nasaud), dubasi (in Hunedoara vestica si tinutul Halmagiu-Beius), preuca (in Tara Lovistei), zoritori (in Tara Barsei), caluseri (in zona dintre Sibiu si Strei, intrucat colindatorii ureaza si joaca jocul cu acest nume), etc.Se disting, in mare, cateva tipuri de cete. Una dintre acestea e cea mai numeroasa, in care trebuia sa intre cate un fecior sau barbat din fiecare casa. Aceasta se intalnea in Estul Transilvaniei si avea chiar mai mult de 30-40 de membri, a caror varsta putea trece de 40 de ani, cu conditia sa cunoasca repertoriul. Ceata de juni era compusa din adolescenti si tineri necasatoriti, patronata, in general, de biserica sau autoritatea administrativa a satului. Rolul ei se extindea pe parcursul intregului an, fiind organizatoarea jocului duminical si cea care ii initia pe membrii cetei si tineretul feminin. In Nordul Transilvaniei, Moldova si Muntenia se intalneste ceata de flacai, cu atributii doar de urare. Exista si cete de barbati sau mixte, barbati si femei, iar in Muntenia Subcarpatica (Muscel) se intalnesc cete de fete care ii colinda cu precadere pe flacai (10). Actuale sunt cetele mixte, formate din copii si tineri, sau amestecati cu barbati si femei. Craciunul fiind sarbatoare care se tine in familie, am remarcat marea raspandire a "cetelor" formate din toti membrii unei familii, care colinda la rude, vecini sau prieteni.Constituirea si "repetitiile" sunt in legatura cu intinderea repertoriului de colinde si cu atributiile cetei. Ca functii, ceata are un conducator (vataf, primar, jude, birau, primar, marcoton si, mai nou, sef). El indeplineste si rolul de casier; este si cel care introduce fetele in joc. Cel (cei) ce duc(e) darurile sunt numiti iapa, cal, desagar, purcica, goaga, sacari, mihoi. Mai exista, uneori, un casier (somes, camaras, pargos, pristac) si un supraveghetor al proviziilor cetei (crasmar, caprar, colacar, chelar, fagadas, borbirau).In general, colindatorii poarta costumul popular de sarbatoare, adaugand palarii, caciuli. Uneori poarta o bata sau maciuca, special ornamentata, traista, clopotei, dube sau alte instrumente muzicale (cel mai adesea fluier), in anumite zone, o panglica rosie sau tricolora pe piept, peste mijloc sau la bata. Frecvente sunt acum si ornamentele din beteala, hartie creponata, globuri sparte, paiete, etc.

9M.Pop,Obiceiuri traditionaleromanesti, Ed. Minerva, Buc., 1976, p.4110 O. Barlea, Folclor literar romanesc, Vol I, Ed. Minerva, Buc., 1981, p. 286

Repetitiile se fac de la inceputul Postului pana la Sfantul Nicolae, ori chiar cu cateva zile inainte de Craciun. Traditia era ca o ceata sa-si aleaga o gazda, la care organiza si petrecerea de Craciun; un om mai bogat din sat. Ca daruri, colindatorii primeau colaci (in care etnologii vad simboluri solare), mere, nuci (in care se vede apropierea de saturnalii) dulciuri, carnati si produse din carne de porc. Mai recent, primesc exclusiv bani. La casele unde nu erau primiti sau gaseau poarta incuiata, rosteau "descolindari", formule de urari negativ-umoristice adresate gazdei, ori luau poarta si o mutau din loc.In prezent, se poate vorbi de un caracter in general crestin al colindatului. Colindatorii ii simbolizeaza pe ingerii care cantau deasupra ieslei din Betleem, slavind nasterea Pruncului Iisus. Pe langa aceasta "veste minunata", care se afla in centrul celor mai multe colinde contemporane, colindele religioase mai vorbesc despre Patimile Domnului, despre sfinti,despre Maica Domnului, desprebatranul Craciun, despre tradarea lui Iuda, etc. Uneori filonul popular si cel crestin coexista; exista chiar variante crestine ale unor colinde consacrate. Influenta crestina se manifesta si sub forma de refrene, corective crestine aduse colindei populare, personaje, solutii dramatice (11).Colinda populara, in mare parte inlocuita de cea crestina, se distinge prin faptul ca isi precizeaza destinatarul (exista colinde "de fata", "de flacau", "de copil", "de cioban", "de preot", "de pescar", etc.) si prin functia predominanta de urare. Exista, de asemenea, colinde ce au ca tema lupta cu leul, ciuta, colinde de instrainare (mai ales adresate feciorilor care pleaca la oaste).In ziua de azi, colinda are functie de urare si o functie de vestire a Nasterii Domnului. Ei ii sunt asociate tendintele tot mai marcate de trecere de la ritual la spectacol. Acum au fost uitate vechile simboluri si functia lor originara, accentul deplasandu-se pe valoarea estetica, pe frumos. Aceste caracteristici fac posibila valorificarea lor scenica, sub forma de spectacole si festivaluri de folclor si in cadrul repertoriului interpretilor consacrati, de muzica populara sau usoara. Treptat, acest gen de manifestari tind sa devina traditii locale, cu rol de a conserva (macar sub aceasta forma) obiceiul, dar si cu "dezavantajele" pe care le presupune noul context al desfasurarii, publicul, etc. Dincolo de acestea, este un fenomen al evolutiei unui vechi si foarte practicat obicei, in conditiile societatii moderne.In zilele Craciunului, pana laSfantul Vasile, sau chiar pana la Boboteaza, copiii umbla cu Steaua. Ei se numesc stelari, crai,colindari sau colindatori. Umbla in cete mici, cu o stea facuta dintr-o sita veche, cu sase, opt sau douasprezece coarne triunghiulare, invelite in hartie colorata. In centru, au icoana Nasterii Domnului. Miezul cantarii lor se refera la cautarea si aflarea pruncului Iisus de catre magi sau crai. Dar cantarea cuprinde si o parte a troparului Nasterii Domnului si o oratie catre gazde. Prin zona Muscelului e obiceiul ca stelarii sa-si inchine steaua, la intalnirea a doua cete.Uneori, ei colinda impreuna cu Vicleimul (Irozii, Viflaemul), teatru popular care prezinta scene de laNasterea Domnului: a gasirii de catre Iosif si Maria a unui loc pentru a-L naste pe Iisus, a magilor, a pastorilor, a uciderii pruncilor de catre Irod, a cautarilor acestuia pe la carturarii vremii, a chinuirii lui Irod de catre draci. Considerat a fi venit la noi pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, din Galia, teatrul de irozi este putin jucat in zilele noastre, mai ales in Transilvania si sporadic, in variante muntenesti sau moldovenesti. Acolo unde exista, este un adevarat spectacol, care se incheie cu o suita de colinde, in vazul intregii comunitati adunate.Alt obicei intalnit pe tot cuprinsul tarii este impodobirea bradului de Craciun, cu jucarii, lumini, globuri, beteala. Obiceiul este de data recenta (se intalnea in Romania, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, numai in casele nemtilor care locuiau prin orasele mari) si nu face parte din traditiile vechi romanesti, ci afost preluat din Occident. Romanii aveau obiceiul de a impodobi un pom, o ramura verde, doar la nunta si la inmormantarea unui tanar nenuntit. Cu toate acestea, specialistii vorbesc despre existenta, la sate, a unui pom de fasole sau din paie. Altii preferau pomul "de vasc", tinut astazi in casa de Anul Nou, cu credinta ca aduce noroc.

11 M. Bratulescu, Colinda romaneasca, Ed. Minerva, Buc., 1981, p. 58 si urm.

Craciunul este, mai ales, un prilej de a oferi daruri. Desi comunistii au incercat sa-l inlocuiasca cu Mos Gerila pe traditionalul Mos Craciun, acesta din urma revine, in fiecare an, cu sacul plin, impartind daruri copiilor, in seara de Ajun. Atunci cand nu poate veni personal, isi lasa darurile sub bradul de Craciun, unde copiii si cei mari le gasesc in dimineata sarbatorii.Din acest lant de obiceiuri nu puteau, fireste, sa lipseasca Mosii de Craciun. Pentru ca romanii ii pomenesc pe cei adormiti la fiecare mare praznic. De aceea si in ziua de Ajun se impart pentru morti colacei, turte si poame fierte.Se spune ca e bine sa pastrezi primul colac de la colindete, sa-l dai vitelor cu care te duci la targ, ca sa vina oamenii sa le cumpere, cum vin la colindete. Gunoiul maturat intre Craciun si Boboteaza se strange si fie se arunca pe straturi, ca sa nu le manance viermii, fie se arde si cu el se afuma vitele, ca nimeni sa nu le poata vatama. Unii sar peste foc in zilele Craciunului, ca sa le piara frica. Femeile stau pe vine, ca sa stea clostile pe oua. Altii spun ca e bine sa mananci carne de pasare in ziua Craciunului, ca sa fii peste vara usor ca pasarea (12). Si in zilele noastre mai exista astfel de credinte. Dar, in general, acum ele provoaca un zambet, amintind numai de vremurile de altadata.Zilelor dintre Craciun si Boboteaza li se zicea "harta" (de la harti) pentru ca, in aceasta perioada, se manca de dulce. Dupa ce feciorii au colindat in satul lor, se duceau si jucau in alt sat vecin. Dar in zilele Craciunului incepeau si petrecerile cu lautari. Mai demult, batranii din comitetul bisericii, a doua zi de Craciun, adunau colaci si carne, pe care apoi le vindeau, varsand banii in lada bisericii. Colindatorii erau asteptati la gura sobei, unde ardea un butuc mai mare.Acum Craciunul este o sarbatoare de familie, cand se aduna copiii, parintii si nepotii la masa. Participa la slujbele bisericii, ii primesc pe colindatori, sau fac parte ei insisi din cete. Craciunul este considerat sarbatoarea pacii, cand orice conflict inceteaza.Anul Nou (Sanvasaiu sau Craciunul Mic) este mai mult o sarbatoare laica decat una religioasa. Ea marcheaza trecerea in noul an civil (anul nou bisericesc incepe la 1 septembrie), fiind si ziua de praznuire aSfantului Vasile cel Mare. In aceasta perioada se intalnesc mai multe obiceiuri populare, avand, in general, caracter distractiv sau de urare, dar implicand si traditia romaneasca, mai veche sau mai noua.Innoirea anului contine in sine ideea perfectiunii inceputurilor, a beatitudinii varstei de aur. De aceea este asteptata cu bucurie. Romanii considera ca exista o corespondenta intre "imbatranirea anului" si varsta sfintilor din calendar. Cei sarbatoriti la sfarsitul anului sunt mosi (Mos Andrei, Mos Nicolae, Mos Craciun), iar cei serbati la inceput sunt considerati tineri (Sfantul Vasile).Romanii au adoptat calendarul nou (statul, in 1919; biserica, in 1924), dar cred ca "timpul merge tot pe vechi", cand se refera la dezvoltarea plantelor si rodul gradinilor. Pe langa calendarul civil, ei respecta cu destula strictete sarbatorile din calendarul bisericesc si interdictiile acestuia (sarbatorile, postul, desfasurarea nuntilor in anumite perioade). Dar alaturi de aceste calendare, si-au facut un calendar popular, "al babelor". De acesta tin muncile campului, obiceiuri si sarbatori populare, practici magice, etc. De aceea, nu se poate vorbi decat la nivel formal despre un singur calendar. In realitate, exista diferite grupuri care au diferite calendare; mai ales daca ne referim la calendarul popular. Dar si in cazul orasenilor putem vorbi despre calendare diferite. Cel civil tine de activitatile sociale, de relatia cu statul si cu institutiile sale. Cel bisericesc tine de viata spirituala, de credinta. Cel popular tine de viata privata si/ sau comunitara.

12 T. Pamfile, Op. cit., p. 262 si urm.

Datele de renovare a timpului sunt legate, in conceptia romanilor, de anumite sarbatori. Insa adevarata innoire a timpului are loc la Anul Nou. Cercetatorii vad in obiceiurile populare care se desfasoara in aceasta perioada ritualuri de renovare simbolica a lumii, de alungare a spiritelor rele, sau de divinatie; un complex de ceremonii si superstitii, care fac din aceasta perioada a anului una dintre cele mai bogate in datini populare- o perioada de trecere intre doua cicluri de vegetatie sau de munci, al carei prag il constituie Anul Nou.Asa cum Craciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat, in comunitatea romaneasca, de urarea cu plugusorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca si jocurile mimice cu masti de animale sau personaje taranesti. Sunt obiceiuri care inca se pastreaza. Poate datorita caracterului lor spectacular, sau pentru prilejul de a petrece pe care-l ofera comunitatii; pentru castigul pe care-l au cei ce le practica, sau pentru darul comuniunii (a intregii comunitati, dar si a cetei deja formate pentruobiceiurile de Craciun).Remarcam ca nici de Anul Nou nu lipsesc colindele. Ele insa vestesc aceasta sarbatoare si contin urari pentru noul an. Am intalnit in Maramures si colinde crestine, care contin indemnuri morale si sfaturi. Acum, ca si la Craciun, este obiceiul de a trimite si primi felicitari scrise, cu urari pentru Noul An; mai recent, chiar pe e-mail.Fetele incearca, prin diferite practici, sa vada cum si unde le vor fi dragutii. Vrajitoarele fac vraji din cele mai recunoscute. Unii privegheaza, cu credinta ca vor afla locuri pline de comori. Altii, sperand sa vada cerurile deschizandu-se. Mai demult se facea calendarul de ceapa, pentru a vedea cum va fi anul viitor, din punct de vedere al recoltelor si vremii.Cea mai tinuta sarbatoare este insa Revelionul. Fie in familie, fie cu prietenii, fie la vreo cabana, sau la marile revelioane organizate de autoritatile administrative, romanii petrec cu joc, mancare si bautura. La miezul noptii, la cumpana dintre ani, ciocnesc un pahar cu sampanie, aprind artificii, sau pocnesc; nu din bici, cum era odata obiceiul, ci cu petarde.Cele mai raspandite obiceiuri populare sunt jocurile mimice, in care predomina mastile de animale. Ele pot fi impartite in mai multe categorii (13): a) turca, bourita si cerbul; b) brezaia; c) capra, camila, cerbutul si malanca; d) jocuri cu mare desfasurare, cu numeroase masti si personaje travestite. Acestora poate ca ar trebui sa le adaugam strutul, pe care l-am vazut in obiceiurile dobrogene, in ultimul timp.In toate jocurile de tip turca, brezaie, capra, recuzita centrala este capul de animal cu cioc clampanitor, facut din lemn si jucat de un flacau. Intre capra, turca si brezaie exista foarte multe asemanari. Uneori, ele se identifica. Difera numai denumirea, in functie de zona in care se practica.Denumirea de capra este specifica zonei Moldovei. Caprele din Moldova, cu bot de lemn clampanitor, au specifice coarnele mai mici si mai putin impodobite decat in restul tarii. Ele sunt acoperite cu covoare sau macaturi si uneori poarta pe spinare o fasie cu clopotei. Caprele danseaza impreuna cu ursul dansuri grotesti. Celelalte personaje mascate care le insotesc prezinta adesea scene comice, cu aluzie la comunitate, sau la evenimente actuale Chiar si pe vremea comunismului, se facea aluzie la regim si la conditiile de trai.. In mod traditional, capra joaca in mijloc, fiind inconjurata de celelalte masti, dupa cantarea la fluier, sau la strigaturile flacailor care au sarcina de a o juca.In zona Transilvaniei, capra poarta denumirea de turca. In zona Hunedoarei turca se numeste si cerb sau cerbut. Capul turcii are specifice doua coarne inalte, impodobite cu beteala, panglici si clopotei. Uneori este impodobita cu fasii lungi si multicolore de panza sau, mai nou, de hartie colorata. Se spune ca turca era jucata de oamenii insurati. Flacaii se temeau sa o joace, caci se credea ca pentru sase saptamani se departeaza de ei ingerul cel bun si sunt lasati in voia celui rau.

13 M. Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Ed. Excelleus Univers, Buc., 1999

In ziua de Anul Nou, turca "moare". Este "impuscata" de un fecior, "inmormantata" de "popa" si bocita de "preoteasa" (14). Fireste, toti, feciori mascati. Apoi este "inmormantata"; masca se asaza cu capul in jos, pana ce se termina "pomana" (ospatarea feciorilor de catre fete). Apoi feciorii impart turca, fiecare luand bucata pe care a dat-o cand a fost facuta (15). Repertoriul turcii era foarte vast. Continea si cate 15-20 de cantece, necesitand repetitii indelungate. La aceste repetitii participau si copiii, pentru a putea prelua obiceiul, in viitor (16).In zona Munteniei, capra poarta denumirea de brezaie. Jumatate om si jumatate dobitoc, pare a fi "o fiinta razletita din stravechile coruri bahice" (17) si cea dintai masca a teatrului popular romanesc.Insotita de mos, baba si alte personaje mascate, prezinta diferite scene comice. In zona Muscelului, are cap de lup, barza, vulpe, caine, cocos sau vultur. Glumeste, canta, ii inveseleste pe batrani, ii sperie pe copii, da ghes tinerilor.In Bucovina, capra se numeste malanca, inchipuind o pereche de batrani. Casele gospodarilor trebuie sa fie curate, caci pe celelalte le murdareste "mosneagul" cu funingine. Oricum ar fi ea numita, reprezinta tot un fel de capra. Cu capra se umbla de la Craciun pana la Boboteaza. Mai demult umba o ceata, formata din 15-20 de feciori. Acum umbla si cate 2-3 barbati, chiar si casatoriti. In zilele noastre capra se poate vedea nu numai in curtile gospodarilor, ci si in pietele oraselor, in tren, in gari; umbla dintr-o localitate in alta, pentru a castiga bani si a-i delecta pe oameni.Caprele dansau impreuna cu "Ursul" dansuri grotesti, iar mascatii improvizau unele scene comice traditionale. In zilele noastre, in Moldova, acolo unde se joaca Ursul, acesta este un joc de-sine-statator. Ursul joaca indemnat de ursar, in ritmul tobelor si al fluieraturilor.Ceata este completata de alti mascati: "mosi", "babe", "domnisoare", etc. Toti, flacai din sat. Mastile sunt confectionate din carpe, blanuri de oaie, de iepure; costumele din haine vechi; recuzita-obiecte casnice demodate, bate, etc. In Bucovina, "mascatii" se dau pe fata cu funingine si se impodobesc cu pene. In Maramures se pot intalni cete de "draci", care, in zanganitul talangilor care le sunt agatate de costumul din blana, salta pe ulite dupa colindatori.In zilele noastre exista mai multe obiceiuri specifice fiecarui tinut, de Anul Nou. In Moldova se intalnesc cele mai multe datini la aceasta sarbatoare. Toate sunt "puse in scena" de ceata de feciori. Mai deosebiti sunt "Imparatii"din Bosanci, judetul Suceava, cu costume alcatuite din pene colorate. Ei joaca diferite jocuri si ureaza gazdelor, la sfarsit. "Caiutii" sunt un obicei specific judetului Botosani. Ceata, mai mica sau mare, in functie de varsta participantilor, colinda din casa-n casa, jucand in ritmul fluieraturilor si strigaturilor, precum si al muzicii, daca isi permit flacaii mai mari sa o plateasca. Costumul include un cap de cal din lemn, impodobit cu peteala si hartie colorata. Acesta i-a facut pe specialisti sa vada in acest obicei reminiscenta unui stravechi ritual hipic.Un obicei unic in tara se desfasoara in Bucovina, la Anul Nou. Este vorba despre bungheri. Costumati in uniforme militare asemanatoare celor ale generalilor austrieci, ei joca in cerc si striga strigaturi de joc si licentioase. Sunt acompaniati de instrumente de suflat si tobe, in ritmul Arcanului, dans specific acestei zone.In Moldova se intalneste dansul Arnautilor, a caror sosire o anunta sunetul de zurgalai, tobe si trompete. Ei sunt imbracati in costume populare si poarta peste camasa o naframa din borangic sau un servet pe care sunt prinse margele. Deasupra poarta o flanela rosie. Pe cap au caciula impodobita cu margele si bucatele de oglinda. Poarta si fusta cu zdrente, de cele mai multe ori rosie sau albastra, opinci cu zurgalai, itari albi si buzdugan impodobit in mana. Joaca pe la case "Ieseasca", pe melodia unei fanfare pe care o tocmesc special pentru acest moment.

14O. Buleoiu, Folclorul de iarna, si poezia pastoreasca, Ed. Minerva, Buc., 1979, p. 168

15 T.Pamfile, Op. cit., p. 370 si urm.16N.Cojocaru, Cantece, obiceiuri si traditii populare ramanesti, Ed. Minerva, Buc, 1984, p.3917 P. Caraman, Substaratul vital alsarbatorilor de iarnala romani si slavi, Inst. de arte Graf.Presa...,Iasi 1981, p. 201

Ca teatru popular se intalnesc Jienii (Banda Jienilor, Jienia sau Haiducii) si Banda lui Bujor. Variantele existente ale acestui teatru popular pornesc de la renumele pe care l-au avut haiducii in popor si de la legendele care s-au creat in jurul faptelor lor de vitejie. In prezent, acest tip de teatru popular aproape ca a disparut. Am mai vazut totusi, sporadic, unele trupe in Moldova si Dobrogea.Un obicei general, practicat de romani cu prilejul Anului Nou, este Plugusorul. Obicei agrar, cu adanci radacini in spiritualitatea romaneasca,plugusorul este o colinda; o colinda agrara declamata, cu elemente teatrale, avand ca subiect munca depusa pentru obtinerea painii. Plugul, ornat cu hartie colorata, panglici, servete, flori, pe care se punea, eventual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezenta simbolica, in cadrul uraturilor care li se adreseaza oficialitatilor.Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in dimineata Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum. Dar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei. Izolat (in judetele Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se practica in cete mici, de 2-3 insi. Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un vataf. Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul.Unii cercetatori leaga obiceiul de inceputul primaverii, cand se sarbatorea, mai demult, Anul Nou. Odata cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune ca a migrat si obiceiul. Ca rasplata, colindatorilor li se dadeau colaci, fructe, bani, carnati, pentru care se multumea.In prezent, plugusorul este mult utilizat pentru felicitarea autoritatilor si intens mediatizat, ca si majoritateaobiceiurilor de iarna. Pe la case, in sate si la orase, se practica in cete mici, de copii, pana in dimineata Anului Nou. In unele locuri se mai practica Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flacai. Dar in Moldova, Muntenia si Nordul Dobrogei acesta a fost inlocuit de buhai.In dimineata Anului Nou, ca o continuare a Plugusorului, copiii umbla cu semanatul. Ei arunca seminte de grau, porumb sau orez prin case si peste oameni. Rostesc o urare scurta prin Bucovina ("Sanatate! Anul Nou!"), primind in schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent insa s-a generalizat formula de la Sorcova, prezenta, initial, in centrul Moldovei: "Sa traiti/ Sa-nfloriti/ ca merii, / ca perii, / In mijlocul verii, / ca toamna cea bogata / De toate-ndestulata!"(18).Alta forma de colind de Anul Nou este Sorcova. Mai demult, la Sfantul Andrei se puneau in apa, la inflorit, ramuri de mar, par sau visin. Cu ele se colinda din Ajun, pana in dimineata zilei de Sfantul Vasile. Astazi acestea sunt inlocuite cu sorcove facute din flori de hartie colorata, ornate cu beteala. Obiceiul este practicat de copii, care intra in casa si le lovesc, pe rand, pe gazde, cu sorcova, recitand formula. Prin Buzau, Prahova, Arges, Teleorman si Olt se colinda mai intai la fereastra, spre a le destepta pe gazde.Pocniturile din bici si din paraitoare (mai nou, petardele) se spune ca sunt menite a alunga spiritele rele. Pe de alta parte, Anul Nou este un prilej de efectuare a actelor magice si pronosticurilor.

18text cu circulatie curenta in Moldova, Bucovina dar si in alte regiuni ale tarii

In aceasta noapte se spune ca se deschid cerurile. Iar cui privegheaza si le vede deschise, i se va da orice va cere. Se spune ca animalele vorbesc, povestind tot ce au facut in timpul anului. Se mai spune ca asa cum e omul la Anul Nou va fi tot anul (vesel sau trist). Mai demult, se ungea cu untura si carbune de tei pe la ferestrele si usile grajdului, ca sa nu intre strigoaicele, sa strice vitele (19). Se punea busuioc, cercei sau salba la parul de la gard, pe casa sau pe claile de fan. Se spunea ca daca in dimineata Anului Nou vei gasi obiectul rourat, e semn de noroc. (20)Inca si acum se mai face placinta cu ravase, pe care se scriu calitati sau diferite trepte de bogatie.Pentru a afla viitorul, oamenii practicau Vergelul. Se adunau la o casa si intr-un ciubar cu apa ne-nceputa puneau fiecare dintre cei prezenti cate un semn (cutit, inel, cercel, cheita). Un baiat de 10-13 ani era randuit sa le scoata pe acestea din apa, in vreme ce vergelatorul (un om bun de gura) ura noroc de Anul Nou si de sarbatorile mai insemnate de peste an. In unele parti, la Vergel participa oricine dorea. In altele, numai fetele, spre a-si ghici ursita.Dar existau si multe alte practici prin care fetele aflau cu cine se vor marita. Fiind, in cea mai mare parte, de domeniul trecutului, si pentru ca nu avem reprezentari vizuale ale lor, am considerat ca e util doar sa le amintim in acest studiu.Din cele mentionate pana acum, ne-am dat seama ca Anul Nou este sarbatoarea cu cele mai putine datini crestine. Dar este si noaptea in care, in manastirile din Romania, este obiceiul de a se face priveghere si slujba de toata noaptea. A doua zi, de Sfantul Vasile, se citesc Molitfele pentru dezlegare de lucrarile diavolesti si rugaciuni de binecuvantare a anului care incepe.Boboteaza, numita si Epifanie (aratarea Domnului) este unul dintre cele mai mari praznice crestine. Este sarbatoareaBotezului Domnuluiin Iordan, de laSfantul Ioan Botezatorul. In primele trei secole crestine, se sarbatorea odata cu Nasterea Domnului, tot la data de 6 ianuarie. Este o mare sarbatoare a romanilor pentru ca, in aceasta zi, s-au aratat toatePersoanele Sfintei Treimisi tot acum se sfinteste Aghiazma Mare.Cu cateva zile inainte de Boboteaza preotul umbla "cu ajunul"; colinda fiecare casa, cantand troparul sarbatorii si stropind cu aghiazma oamenii si locul. Daca soseste in ziua Ajunului, este intampinat cu mancare de post (prune uscate fierte, grau fiert, mere, etc.). Pentru caajunul Bobotezeieste zi de post aspru. Oamenii il intampina pe preot cu lumanare aprinsa, la poarta; uneori il si conduc cu cateva case mai incolo, la iesire. Copiii il insotesc si ii anunta sosirea, strigand inaintea lui "Chiralesa!" (de la grecescul Kir eleison = Doamne, miluieste). Aceasta mai ales in Bucovina si Moldova.Peste tot in tara se face sfintirea mare a apei (Aghiazma Mare), cu care se sfintesc obiectele. Cu aceasta apa sfintita se stropesc casele, oamenii, animalele, pasarile. Oamenii cred ca este izbavitoare de boli, sfintitoare si purificatoare. Ea se bea 9 zile dupa Boboteaza si, in cursul anului, de catre cei opriti de laSfanta Euharistie. Se pastreaza ani de zile, cu credinta ca aceasta apa este nestricacioasa.In satele de la Dunare e obiceiul ca, dupa sfintirea apei, preotul sa arunce in fluviu o cruce (sau trei cruci, in mare). Baietii se arunca in apa si inoata pana cand unul dintre ei prinde crucea. In mai multe locuri din tara se sfinteste la Boboteaza apa raului sau a vreunui izvor care trece prin sat.De asemenea, in prezent se practica, in Sudul tarii, un obicei numit, pe alocuri, incuratul cailor. Caii sunt impodobiti cu ciucuri (canafi) si apoi sunt "botezati" de preot cu aghiazma, impreuna cu stapanii lor. In unele locuri intra si in apa raurilor, care a fost sfintita de preot. La biserici, se fac cruci din gheata, se trag focuri de arma pentru alungarea spiritelor rele.Ca sa nu se spurce apa sfintita, noua zile dupa Boboteaza nu se spala rufe. Fetele iau o floare din cele ce impodobesc crucea la Boboteaza si cred ca, daca o vor pune sub perna, isi vor visa viitorul sot.In comuna Morteni din judetul Dambovita se face un obicei unic, cunoscut sub denumirea de "Steag" sau "Geavrele". Cu o saptamana - doua inaintea Bobotezei, baietii iau de la femeile mai in varsta geavrele (batiste). In ajunul Bobotezei, se strang la o gazda, unde le cos, pe un par infasurat in tricolor, lung de 9-11 metri. In varf ii pun cruce, ciucuri, tricolor si busuioc. De Boboteaza, steagurile din cele patru sectoare ale localitatii se sfintesc in centru, de catre preot. Apoi merge fiecare ceata in sectorul ei. Colinda din poarta-n poarta, ridicand steagul de trei ori in sus. De Sfantul Ioan, a doua zi, il desfac, la aceeasi gazda. Isi numara banii castigati si-si povestesc intamplarile de la umblatul cu steagul. Ei fac, constiincios, acest obicei in fiecare an. Se spune ca, daca nu-l mai fac un an, nu mai au voie sa-l faca vreme de sapte ani.In trecut existau mai multe obiceiuri la aceasta sarbatoare. Ele tineau de domeniul magicului: ghicirea ursitului, aducerea de mana pomilor, sporul casei, etc. In Muntii Apuseni se facea Ardeasca. Fetele si flacaii luau cate un taciune. Pe un tapsan, faceau un foc mare si sareau peste el. Cu fumul se afumau pomii, casele, painea, pentru a le sfinti si pazi de rau.A doua zi, praznuireaSfantului Ioan Botezatorulincheie ciclul sarbatorilor de iarna. Este sarbatoarea "celui mai mare om nascut din femeie", care L-a botezat pe Cel propovaduit de El. Este una dintre cele trei sarbatori dedicate Sfantului in cursul anului (celelalte doua sunt Sanzienele (Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul) si Taiereacapului Sfantului Ioan Botezatorul).In aceasta zi, oamenii se stropesc cu apa, se cufunda in rauri, iazuri sau jgheaburi, iar feciorii din sat uda cu apa de fantana sau din caldarusa popii fetele din sat.Cei care poarta numele de Io(a)n sunt iordaniti (udati sau aruncati in sus), pana cand dau un dar. In Muntenia obiceiul se numeste Valarit si este practicat de feciori. Acestia umbla din casa-n casa, "botezand" si ridicand pe oricine intalnesc. Ca dar, iordanitorii primesc bani, iar mai demult primeau carne. Seara fac petrecere cu toate fetele pe care le-au iordanit acasa sau la fantani. In zona Sibiului, obiceiul poarta numele de "Muiatul Ionilor", fiind dedicat doar celor ce poarta acest nume.Prin fastul si diversitatea lor, sarbatorile de iarna sunt cele mai ample si mai spectaculoase din cultura populara actuala. Aceste trasaturi ale lor au facut ca sa fie atat de mult exploatate in cadrul unor spectacole si festivaluri de folclor, incat si acestea din urma au devenit traditie. In acest sens, putem mentiona festivalurile de la Sighetu Marmatiei, Suceava si multe alte festivaluri desfasurate in capitalele de judete care au ajuns la peste 20 de editii.In calendarul romanilor, acest ciclu de sarbatori este foarte important. Este cea mai lunga perioada a anului cand sarbatorile se tin lant, cea mai bogata in semnificatii si evenimente crestine; cea care ii leaga pe romani mai mult de traditiile populare si de locurile natale; cea care impune comunitatii romanesti alte ierarhii, alta stratificare sociala decat cea obisnuita; este perioada care, in multe locuri, te transporta intr-o lume straina parca de obisnuintele cotidiene- o lume in care e, cu adevarat, sarbatoare.

19 G. Poboran, op. cit., p. 60

20 Fl. Marian, Op.cit., p. 101

Din volumul Dr. Iuliana Bancescu, OBICEIURI TRADITIONALE DIN ROMANIA. SARBATORI IN IMAGINI., album editat de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Bucuresti, 2006 (Colectia Traditii)

Obiceiuri din Postul Craciunului - Sezatorile de iarnaSezonul sezatorilor incepea dupa Lasatul Secului de Craciun. Sezatorile erau intalniri comunitare cu caracter lucrativ dar si distractiv.Sezatorile puteau fi organizate ad-hoc, in zilele lucratoare, la una sau mai multe case, si erau de mai multe feluri. Ele puteau sa aiba un caracter de intrajutorare, cand mai multe femei sau tinere participau la torsul canepii sau a lanii unei gospodine, lucru care se repeta la casa fiecarei participante sau puteau sa fie intalniri in cadrul carora fiecare participanta isi torcea propriul material.Sezatorile aveau loc in serile tuturor zilelor lucratoare, locul de desfasurare fiind anuntat din timp. Gospodina in casa careia avea loc intrunirea se pregatea cu bautura si mancaresi anunta flacaii, in cazul in care acestia nu se informau singuri de mersul sezatorilor. Casa era dereticata si se pregateau mai multe lavite sau scaune necesare torcatoarelor.Odata cu lasarea intunericului, femeile porneau cu furca de tors catre casa in care avea loc sezatoarea. In cazul in care sezatoarea avea drept scop intrajutorarea, dupa sosirea tuturor invitatelor, acestora li se distribuia in mod egal cantitatea pe care o aveau de tors in acea noapte. Cand sezatoarea era doar un simplu prilej de intrunire comunitara, fiecare isi aducea de acasa ceea ce avea de tors.Sezatorile se organizau nu numai pentru torsul fibrelor textile ci si pentru scarmanatul lanii, scarmanatul penelor etc. Niciodata in sezatori nu se coseau camasi, aceasta operatie facandu-se in mod individual de catre fiecare gospodina sau tanara fata, in casa proprie.Dupa ce participantele isi primeau "portia", pentru crearea unei atmosfere placute, ele erau servite cu un paharel de tuica indulcita, de obicei, cu miere de albine. Sezatoarea odata inceputa, participantele faceau schimb de informatii referitoare la viata cotidiana din sat si comentau evenimentele cele mai importante petrecute in propria comunitate sau in localitatile invecinate.Apoi se rosteau ghicitori, zicale, proverbe, se canta sau se rosteau balade, nestemate folclorice ce s-au pastratpana in zilele noastretransmise in modul cel mai lesnicios pe aceasta cale. In cadrul acesta institutionalizat, fetele erau integrate si consacrate in colectivitatea femeilor, incepand sa-si insuseasca, cu aceasta ocazie, deprinderi practice si spirituale.In sezatori se dezvaluiau aspectele si intelesurile ritualice ale sarbatorilor populare si se invata comportamentul individual.In sezatorile ce aveau loc inaintea Craciunului si a Anului Nou, se invatau si se repetau colindele si uraturile si se discuta in amanunt despre buna pregatire a acestor sarbatori.La un moment dat, lucrul inceta, participantele fiind servite cu diferite preparate de catre gazda, in functie de starea sa sociala sau de posibilitatile sale materiale. Flacaii, stiind din timp locul de desfasurare al sezatorilor, cutreierau in grupuri insotite de muzicanti pe la toate casele unde aveau loc astfel de intruniri. De multe ori ei se organizau de cu seara, repartizandu-se pe case, in asa fel incat, catre sfarsitul sezatorii, ei sa apara cu muzica pentru a inveseli atmosfera.La intrarea acestora in casa, munca era abandonata. Muzicantii, buni cunoscatori ai obiceiurilor locale, isi ocupau locurile prestabilite si incepeau sa interpreteze melodii de joc. Fetele si chiar femeile erau invitate la joc de catre flacai, unele dintre fete jucand acum pentru prima data, iar cele mai tinere dintre ele invatau pasii de joc. Atmosfera crestea in veselie si buna dispozitie. Cu aceasta ocazie jucau chiar si batranii din vecini, invitati la sezatoare. Acestia, pentru a nu-i deranja pe cei tineri, se urcau si dansau pe lavitele late si masive ce inconjurau peretii. Asa a aparut in Bucovina melodia de joc numita "Ca pe laita" sau "Baba grasa". Jocul era alternat cu multa dibacie cu perioadele de pauza, cand cei prezenti erau serviti cu mancare si bautura, si cu cele de lucru, cand se spuneau glume si snoave Sezatorile, desfasurate in toata plenitudinea lor pana tarziu, prin anii '60, se constituiau intr-o adevarata institutie sociala si erau o forma de intrajutorare comunitara dar si loc de petrecere placuta a timpului in noptile lungi de iarna, de derulare a unor obiceiuri si de invatare a deprinderilor de viata si de munca. Chiar daca se desfasurau in perioada Postului Craciunului, aspectul distractiv era tolerat deoarece in cadrul lor erau invatate colindele si uraturile ce urmau sa fie rostite in timpul sarbatorilor de iarna.

CRCIUNUL I ANUL NOUViaa omului se leag de momente speciale care se repet ciclic n curgerea anului calendaristic, cu srbtori i datini de o semnificaie aparte. Marele praznic al Crciunului este ateptat cu mult anticipaie i bucurie de romni, fiindc toi ne raportm la srbtorile de iarn ca la o perioad a regsirii celor dragi, a tihnei i a bucuriei. Crciunul i Anul Nou renvie tradiiile ntr-un mod cum nu se poate mai autentic i mai specific pentru noi, romnii.Dincolo de comercialul Mo Crciun, i trecnd pragul abundenei gastronomice care domin perioada, romnul pstreaz datini i obiceiuri strvechi de ntmpinare a Domnului Iisus precum i de rennoire a anului. Sufletul nostru vibreaz pe colinde, ochiul ne tnjete dup nmei de zpad i snii cu zurgli, iar chipul ne zmbete cnd simim miros de scorioar i de vin fiert.Colindele propriu-zise, cntecele cu stea, jocul cu mti, pluguorul sau vicleimul reprezint cteva exemple ilustrative de manifestri tradiionale (jocuri i teatru popular cu mti) att de cunoscute sufletului romnesc. Cele mai multe dintre obiceiurile tradiionale de srbtori i au originea n miturile strvechi i n primele datini cretine. Dei am putea crede c multe din cele vechi s-au pierdut, supravieuirea tradiiei se datoreaz mai ales lumii satului, unde se pstreaz i se exprim deopotriv nelepciunea i bogia spiritual a poporului.Praznicul Crciunului este precedat de o sptmn de pregtiri intense: gospodinele cur casele, pregtesc bucatele i vegheaz la respectarea rnduielilor. De obicei, lumea satului este mai strict, dar i mai bogat n practici ritualice. Astfel, colindele de Crciun, umblatul cu steaua i jocul Irozilor se accept doar n sptmna premergtoare Crciunului, i de Crciun. Dar dup marele praznic, tradiia popular interzice colindatul.Mai toate localitile romneti au mbriat i tradiia mpodobirii bradului. n unele zone ale rii, pomul este fcut manual din cercuri de nuiele de salcie sau din srm. Aceste mpletituri sunt apoi mbrcate n hrtie colorat i petrecute cu a de fuior i sfori pe care s-au nirat boabe de fasole alb. Asemenea tradiii au o continuitate strveche, i dei nu la fel de sclipitoare precum podoabele moderne, cuprind o esen mult mai special i mai autentic.Ct despre semnificaia bradului n filozofia popular, ramificaiile de sens sunt profunde, extinzndu-se dincolo de srbtoarea Crciunului. Ca simbol de iarn, bradul mpodobit reprezint nnoirea, renaterea, continuitatea prin re-mprosptare. Dincolo de accepiunea de pom de Crciun, bradul are i valoare de arbore cosmic, care unete simbolic cerul cu pmntul.Folclorul romnesc pstreaz obiceiul decorrii unui arbore la nunt, dar i la moartea cuiva rmas nenuntit. Sensul este profund, ritualic i reprezint credina nestrmutat n viaa de veci, marcnd totodat momentele existeniale de maxim importan precum nunta i moartea (ambele ca ritualuri de trecere n mai departe).Mncarea tradiional att pentru Crciun ct i pentru Anul Nou este consacrat prin practic i repetare milenare. Romnul pregtete sarmale, cozonaci, turte, colaci, plcinte, friptur, vin fiert i uic, ntr-o varietate gastronomic destul de limitat. Aproape n fiecare cas se regsesc bucatele acestea cu prilejul srbtorilor de iarn, nu att pentru c bucuria trece prin stomac, ct pentru faptul c ne identificm cu o anumit tradiie. Alegerea bucatelor de srbtori este de fapt consfinit de tradiie i se pstreaz n pofida modernului i a exoticului culinar. De fapt ne bucurm c mncm cu toii sarmale i piftii de srbtori, fiindc ne face s ne simim romni, i ne confirm apartenena la neam.

Srbtori de iarn n satul romnesc - tradiii, obiceiuri, ritualuriPostul Crciunului perioad de rugciune, meditaie cretin, perioad n care aproape c nu este zi fr vreun obicei rmas din vremuri strvechi ncepe la jumtatea lunii noiembrie. Odat cu nceperea Postului Crciunului, n satul traditional se instaleaz o stare de agitaie. Lucrul la cmp s-a ncheiat demult, grnele s-au pus bine la pstrare n fiecare gospodrie, iar acum toat atenia comunitii se ndreapt nspre activiti de pregtire a srbtorilor de iarn. Tot acum, ncepeztorile.

Lumea satului participa la eztoare cu un sentiment ritualic, supunndu-se rnduielii obtei tradiionale. Obiceiul se raporta la destinul uman individual sau colectiv i era, totodat, un obicei de iniiere a tinerilor n munc, joc i via, un loc de ntlnire a fetelor cu feciorii, un prilej de etalare a hrniciei i inteligenei. Spre deosebire de clac, n eztoare fiecare participant lucra pentru ea, dar erau situatii cand lucrau si pentru gazda sezatorii. eztorile se organizau n special pentru torsul lnii sau al cnepii. Aici, femeile i fetele prezente, cntau cntece satirice, spuneau snoave, poveti, ghicitori, jucau tot felul de jocuri distractive, dar nu uitau nici s povesteasc tot ce se vorbea prin sat despre unii i alii. Se mncau boabe de cucuruz fiert, fructe uscate, nuci, alune i alte bunti pregtite de gazd, sau aduse de celelalte femei. Pentru ca la eztoare s participe i feciorii, se executau o serie de practici prin care acetia erau adui la casa unde avea loc ntlnirea: ieeau toate fetele afar, iar una dintre ele scutura gardul zicnd: io nu scutur gardu, io-l scutur p dracu, dracu scutur ficiorii, s n-aib stare i-alinare, pn la noi n eztoare! sau, doua femei se aeaz spate n spate i ncearc s dea cu ciurul, una printre picioarele celeilalte, spunnd: d, s vie, - na, s vie, tt un Petre i-un Gheorghie! (Ciucea, jud. Cluj). Dac ciurul trecea printre picioarele celor dou, fr a lua alt direcie, era semn c feciorii sunt pe drum spre eztoarea lor.Dup venirea feciorilor, sporul lucrului scdea considerabil, acetia lundu-le fusul pentru a obine drept plat cte-o gura, sau ncurcndu-le n alte moduri, scopul ns, fiind acelai: srutarea drept rsplat. Aveau i feciorii cntecele i jocurile lor, care ns, nu le excludeau pe femei i fete. n repertoriul obiceiului gsim cntece de ctnie, de nstrinare, satirice, dar i jocuri precum gsca, puricele, care strneau hazul celor prezeni. Pentru tinerii satelor, eztoarea reprezint o experien existenialist fundamental, cu caracter social accentuat, avnd ca finalitate cstoria. Aici fetele i feciorii se cunosc, leag prietenii i de cele mai multe ori, acestea duc la cstorie.nceputul iernii- Ne aflm la sfritul anului, perioad n care i timpul pare c-a obosit i ebtrn. Acum evremea Moilor: Mo Andrei - 30 noiembrie, Mo Nicolae - 6 decembrie, Mo Ajun - 24 decembrie si Mo Crciun - 25 decembrie. n decembrie (undrea) timpul mai are puin de trit. Anul Vechi pleac, Noul An se pregtete s-i ia locul, iar oamenii sunt i ei grbii s scape de Moul care nu le mai poate aduce multe. Cu toii l ateptm pe Noul An, plin de promisiuni i sperane. Anul care se pregtete s plece este alungat mai devreme, prin obiceiuri care se transform n cerine pentru Noul An. Acum, tinerii se aleg n cete care urmeaz s anune dispariia unui timp i naterea altuia, plin de speran. ntre 3 i 5 decembrie sunt Zilele Bubatului. n aceast perioad se spune c nu e bine s mnnci semine ca s nu faci vrsat (copiii). n 4 decembrie este srbtorit patroana spiritual a minerilor:Sfnta Varvara. n aceast zi, minerii nu lucreaz, ci doar petrec. n 6 decembrie e ziua mult ateptat de copii: Sfntul Nicolae Snnicoarn Transilvania i Mo Nicolae n Muntenia. n aceast zi se fac vrji, se stabilesc pronosticuri meteorologice, se pun crengue de mr, pr, cire n ap, la cldura camerei, pentru a fi nflorite de Anul Nou. Astfel, se afl cum va fi rodul livezilor, iar crengua nflorit se foloseste ca sorcov. Pe 9 decembrie este solstiiul de iarn pe stil vechi. Prinii Bisericii Cretine au suprapus srbtoarea Zmislirii Sfintei Fecioare Maria de ctre Sfnta Ana, peste vechea Ana Zacetenia.Ignatul porcilor 20 decembrie - Sacrificarea porcului (care se va transforma n bunti pentru masa de Crciun) nu este un sacrificiu oarecare, pregtirea mncrurilor capt dimensiunile unui ritual strvechi: crnaii, chica, toba, rciturile, sarmalele, caltaboul, fiind la loc de cinste alturi de vinul rou preuit de toat lumea.

"Divinitatea Calendarului popular, legat de cultul focului i soarelui, care a preluat numele i data de celebrare ale Sfntului Ignaie Teoforul (20 decembrie) din calendarul ortodox, este numit Ignat sau Ignatul Porcilor. Sacrificiul sngeros al porcului, substitut preistoric al spiritului grului, i ritul funerar de incinerare (prlitul) acestuia n ziua de Ignat (Ignis-foc) sunt practici preistorice care supravieuiesc n majoritatea zonelor etnografice romneti (...). Credinele, obiceiurile i practicile magice referitoare la prevestirea morii violente, prinderea i njunghierea victimei, semnele fcute pe corp (pe frunte, pe ceaf, pe spate), jumulirea prului pentru bidinele i jupuirea pieii pentru opinci, prlirea (incinerarea simbolic a cadavrului), cioprirea corpului, grsimea folosit la farmece, descntece i prepararea leacurilor (Unsoarea Oilor), alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice etc. Toate acestea sunt relicve ale sacrificiului, prin substituie, ale zeului care moare i renate, mpreun cu timpul, la Anul Nou. prof. Ion Ghinoiu Credintele strabune ne spun despre grsimea porcului ca mai este folosit si la farmece, descntece i prepararea leacurilor.Colindatul- Ciclul celor 12 zile ale srbtorilor de Anul Nou este deschis de obiceiul colindatului. Fapt cunoscut astzi i atestat nc din secolul trecut, colindatul este legat, la romni, de srbtorile Crciunului i Anului Nou, srbtori care, de cel puin un mileniu i jumtate, sunt exclusiv cretine, indiferent dac data aniversrii a fost schimbat, n timp, din necesiti de calendar sau din raiuni teologice. Este evident c pn n prezent studiile nu au urmrit descifrarea acestor legturi i semnificaii cretine, mai ales la nivelul textului literar, cel mai accesibil i, totodat, cel mai ncrcat de asemenea specificitate. Considerm c textele de colind, departe de a alctui un fel de bloc unitar, pe ansamblul repertoriului, aparin mai multor straturi succesive, a cror ordine de apariie, n timp, ar putea fi stabilit cu un oarecare grad de aproximaie. Primul strat, cel mai vechi, dezvolt o simbolic cretin legat de credina din nceputuri, din perioada imediat urmtoare apostolatului mergnd pn prin secolul al IX-lea. O a doua perioad acoper ntregul ev mediu i perioada de medievalitate trzie, de la noi, perioad care deine o doctrin teologic nchegat, unitar, n care se puteau ncadra toate conceptele fundamentale ale existenei. n sfrit, cea de a treia perioad este cea a ultimilor 200 de ani, care a produs texte uor de identificat i analizat. Pentru descifrarea i nelegerea textelor din prima perioad sunt necesare subtile i profunde cunotine teologice, unele din domenii foarte specializate ale teologiei. Sabina Ispas n O taina ncifrat ntr-un text de colind.

La colindat particip tot satul tradiional, chiar dac n anumite zone, mai ales n Transilvania, colind doar copiii i feciorii constituii n cete. Ceata de colindtori este structura care stpnete viaa satului n timpul srbtorilor. Amploarea colindatului este determinat de "Festum incipium" al Anului Nou, caracter care a imprimat obiceiurilor legate de noul an, nuane de ceremonial. "Srbtorile Crciunului sunt ateptate cu mult bucurie de toat lumea. n Postul Crciunului hori i nuni nu se fac prin sate, pe nicieri i singurele prilejuri de adunri i petreceri pe aceste vremuri nu sunt dect eztorile, furcriile sau clcile de noapte, unde se lucreaz de obicei puin i se petrece ndestul, vorbindu-se mai ales, cntndu-se i cteodat jucndu-se. Prin urmare, tineretul are binecuvntatele pricini s atepte deschiderea sau dezlegarea horilor, cari vor atrage dupa dnsele, dup Boboteaz, i nunile (...). - Tudor Pamfile - "Srbtorile la romni, Editura Saeculum I.O., 1997. Colindele se caracterizeaz i prin puterea de a crea o atmosfer optimist, n care se formuleaz dorine i sperane, unele chiar fabuloase. Un exemplu l poate constitui i urmtoarea urare a pirilor (colindtori copii) din Hunedoara: Ci crbuni n vatr, Atia peitori la fat, Cte pietre pe ru, Attea stoguri de gru; Cte achii la tietor, Atia copii dup cuptor." Colindatul este un ceremonial complex care, prin texte cntate sau strigate, iar uneori prin mti, dansuri, acte i gesturi rituale, formule magice, transmite vestea morii i renaterii divinitii, urri de sntate, rod bogat, mplinirea dorinelor n Noul An, n special cstoria fetelor. Cetele de colindtori pot fi formate numai din feciori sau mixte, de la cteva persoane pn la cteva zeci de colindtori. Cel mai viu i mai bogat n repertoriu, apoi mai interesant ca obicei este n zon Colindatul. Constituirea cetei de colindtori, numii Juni la Mguri, se face n eztoare (hab,) sau la casa unui fecior, cu dou sptmni nainte de Crciun. Conductorul taroste, biru, gritor, ales dup un anumit cod, este investit cu mari responsabiliti: s vegheze la buna comportare a tineretului pe toat perioada srbtorilor, s organizeze repetiiile, s angajeze i s asigure masa la diferite case i s plteasc muzicanii, s organizeze jocul, s adune banii de la tineret, s griasc colacul etc. Numrul tinerilor care alctuiesc ceata este diferit de la sat la sat, aa dup cum i numrul cetelor difer dup mrimea satelor. n Morlaca sunt mprii de exemplu n josani, susani i vleni Dr. Zamfir Dejeu n Subzonarea etno-folcloric a judeului Cluj. Mo Ajun i Mo Crciun sunt reprezentrile mitice romneti care au ajuns, dup 365 de zile, la vrsta senectuii i a morii. n aceast zi, mai ales copiii, colind cu "Mo Ajunul sau cu "Buna dimineaa! "Bun dimineaa la Mo Ajun/ Ne dai, sau nu ne dai? Ne dai, sau nu ne dai? i primesc n schimb mere, nuci, covrigi - Ion Ghinoiu - Srbtori i obiceiuri romneti.Pluguorul i Plugul mare - Plugul Flcilor- 31 decembrie - n satele romneti, pe lng bucuria i fastul ce nsoesc trecerea dintre ani, ajunul Anului Nou continu s fie marcat de o datin strveche al crei nume i ceremonial de manifestare difer de la o zon etnografic la alta: "Pluguorul", "Uratul", "Urtura de Sfntul Vasile", "Buhaiul", "Plugul Mare", "Plugul flcilor".

Pluguorul este un strvechi obicei agrar, simboliznd principala ocupaie a ranilor romni i care are ca mesaj munca pmntului (aratul, semnatul, seceratul, treieratul, rodnicia cmpului, belugul semnturilor, mcinatul grului, cernutul finii, facerea pinii i colceilor, precum i hrnicia i sntatea gazdelor). Primii pornii cu Pluguorul sunt copiii (doar biei), aprnd apoi i flcii care nsoesc "Plugul" tras de boi sau cai, astfel completnd imaginea de poveste a srbtorii. n ajunul sau chiar n ziua Anului Nou, ceata de flci, cu bice, clopote i plug sau buhai, pleac prin sat, pentru a ura. Bicele i harapnicele se fac din fuior de cnep i sunt groase, pentru ca, atunci cnd pocnesc, s rsune cat mai tare i mai departe. Buhaiul este un vas de lemn, o cof sau o putin, legat la gur cu piele de capr sau oaie, bine ntins. Prin mijlocul acesteia trece o uvi din pr de cal, udat cu ap, care se trage cu mna i produce un zgomot asemntor cu mugetul unui bou (buhai). Foarte rar plugul i buhaiul se folosesc mpreun. Atunci cnd se folosete un plug adevrat, se trage o brazda n curtea gospodarului, se recit urarea aratului n acompaniamentul bicelor, a zgomotelor de buhai i a strigturii: "Mnai mi, hi, hi!" Brazd neagr revrsarm - (dup Constantin Briloiu i Emilia Comiel) Hi! Hi! Ne scularm ntr-o sfnt joi, Cu plugul Cu doisprezece boi, S-arm, arm, Brazd neagr revrsarm. Se duse stpnul nostru La luna La sptmna, S vaz grul de-i copt. Cnd el sosi, mi gsi Spicul ct trestia, Bobul ct mazrea. Atuncea stpnul nostru Se duse la Obor: Lua nou oca de fer i nou de oel, Fcu nou secerele i nou toporele, Ddu pe la nepoi i nepoele Scere grul cu ele, S secere din snop n snop, S-l du la arie. Se mai duse stpnul nostru La Obor i cumpr doi boi Negri ca corbul i iui ca focul: Cu picioarele Treierau, Cu nrile Vnturau, Cu coarnele n car puneau. Pe drum la moar pleca, Pe meterul morar l gsea i dup ce mcina, Gru acas c-aducea. Dalba-i soioar, de-l vedea, Mnicele-i rsfrngea: Punea sita i cernea, n copaie frmnta, Frumos colac c fcea, La colindtori c-l da. La anul i la muli ani! n inutul Neamului, n seara de Anul Nou, dup lsarea ntunericului, pornesc s colinde adulii, formnd cetele Plugului mare. Aceast tradiie se bucur de un prestigiu aparte, la aceast srbtoare participnd nu numai tinerii, ci i vrstnicii. Ceata Plugului mare este nsoit de muzicani care merg pe lng Plugul tras de boi sau cai. Participanii sunt mbrcai cu toii n straie de srbtoare: cmi brodate, iari albi, brie roii i chimire, cizme, pieptare, sumane sau cojoace. Cciulile negre sau brumrii de astrahan au zgrdue de mrgele i salbe de ieder cu busuioc, nsemne ale rangului deinut pe durata ceremonialului. Btrnii povestesc despre fetele care fur aceste fire de busuioc, ca vor avea noroc tot anul. Elementul care separ Pluguorul de Plugul Flcilor este nsui plugul. Pus pe roi i mpodobit cu brazi decorai cu panglici colorate, ciucuri, covrigi i mere roii, avnd n vrf un tergar brodat, acesta confer ritualului un statut special. Plugul este tras de dou pn la patru perechi de boi sau de cai. Odat intrai n curile gospodarilor, vtaful, adic eful cetei, ncepe s recite Pluguorul, acompaniat de sunetele buhaiului i ale fluierului. La final, flcii trag brazda cu plugul n mijlocul curii, n semn de belug. Acest obicei i are rdcinile n strvechea credin dacic a perpeturii vieii, a unui nou nceput. Vechi izvoare atest celebrarea Anului Nou toamna, apoi primvara, crezndu-se c, la echinocii, forele naturii pot influena viaa. Considernd c anul este personificarea Soarelui, c se numete An Vechi nainte de miezul nopii, apoi An Nou dup ce renate, romanii au mutat srbtoarea la 1 ianuarie, celebrnd-o cu bucurie, mas bogat i cas luminat. Obiectele simbolistice sunt mai ncrcate, precum i textul, dei mesajul rmne acelai ca n Pluguorul copiilor.Simbolul obiceiului purtat de copii esteSorcova, odinioar realizat din ramuri de mr, prun, cire, sau trandafir, puse la nmugurit de Sf. Andrei i mpodobite cu beteal roie. Copiii intr n casele oamenilor, i lovesc uor cu Sorcova, spunndu-le:

Sorcova, vesela, Sa trii, S-mbtrnii, Ca un mr, Ca un pr, Ca un fir de trandafir. Tare ca piatra, Iute ca sgeata, Tare ca fieru', Iute ca oelu', La anu' i la muli ani! Cnd copiii i-au terminat de rostit urrile, Semntorii, (cei care poart n tristue boabe de gru, porumb, fasole) ncep s arunce prin cas semine, cu credina c acestea vor determina belugul recoltelor viitoare.SemnatulSemn gru, semn secar, Pn sear s rsar; Pn mine s se coac Pine mult s se fac! Sntate i la muli ani! Anul Nou cu sntate, Voie bun n bucate! Ploi la timp, Noroc la plug! S-avei parte de belug, S trii, s-ntinerii ntru muli ani fericii!Vergelul"Vergelul este un ritual la care particip mai ales tinerii necstorii, dar i prinii acestora, n ajunul noului an. Cei care fac "Vergelul" doresc s afle ce le rezerv noul an, mai ales dac i cu cine se vor cstori. Personajul cel mai de seam aici este "Vergelatorul" sau Goaga, care urmeaz s "proroceasca viitorul". Ca elemente de recuzit sunt folosite, n primul rnd, vergelele, nite bee anume confecionate sau improvizate de la rzboiul de esut, o covat folosit la frmntatul pinii, dou farfurii sau dou cofe, cu sau fr ap, i o fa de mas sau un lipideu. Feciorii i fetele, care particip la vergel, aduc cu sine cte un inel. Feciorii tocmesc muzicanii i aduc butura, iar fetele mncarea pentru petrecere. n prezena birilor de vergel tinerii introduceau inelele n cte-o cof, separat fetele, separat feciorii. Sub privirile tuturor, goaga (acoperit cu un cearceaf ca s nu se vad cum tomnete el inelele) amesteca inelele cu ajutorul vergelelor. Acum se cnta Hora vergelului: Scoate goag, scoate Inel de-arginl n dejet mititel, Mire frumuel. Dup aceste versuri ale cntecului, goaga scotea cu vergelele, din cele dou cofe, cte dou inele, urmnd ca posesorii lor s formeze pereche. Cntecul se repeta pn cnd erau scoase toate inelele, iar unul dintre biri stropea prin surprindere pe tinerii participani. n continuare, cei sortii s fie pereche i petreceau mpreun pe durata ce urma ca un preludiu nunii lor deja proiectate Dr. Zamfir Dejeu - Subzonarea etno-folcloric a judeului Cluj.Calendarul de ceap- Cum se apropie miezul nopii ctre noul an, ranii (mai ales cei din Apuseni) obinuiesc s prevad cum va fi vremea n anul care vine. Se folosesc de foile unei cepe mari, pe care le desprind i le aeaz n ordine, numindu-le dup lunile anului. n fiecare dintre ele pun puin sare. A doua zi, de Sfntul Vasile, se va vedea ct lichid a lsat sarea topit n fiecare foaie. n acest fel se va ti cum va fi vremea n fiecare dintre lunile anului care vine.Pusul cnilor- este un obicei care se mai practic n aceast perioad pentru pretendenii la cstorie. Femeile vrstnice aeaz crbuni, bani, un pieptene, o floare etc. sub o can de pmnt. Cnd tnrul sau tnra nimerea sub cana ridicat crbune, ursitul/a era brunet/, dac nimerea o floare, viitoarea pereche era frumoas ca o floare, dac erau bani, era bogat/ etc.Ridicatul la grind- n ziua de Sf. Vasile, n Oltenia, moaa merge la casa micului prunc ducand un colac i un ban de argint, daruri pentru copil i prini. Pune colacul pe capul copilului, apoi l ridic la grind, urndu-i s creasc mare, s fie sntos i cuminte. Apoi moaa este aezat la mas i osptat cu toat cinstea.Vasilca- obicei agrar care reprezint jertfa grului n ipostaza zoomorf a Porcului. Este structurat dup modelul colindelor cetelor de feciori i se practic n ajunul sau n noaptea Anului Nou. iganii obinuiau s numeasc Vasilca" urii domesticii pe care i jucau prin sate n ajunul sau dimineaa Anului Nou. n vechime, cnd iganii erau nc sclavi, cereau de la domni capul porcului tiat de Crciun. Acesta era mpodobit, iar n ajun, sau chiar de Anul Nou, era purtat pe la casele oamenilor, care i rsplteau cu bani sau produse alimentare. n perioada Anului Nou, se practic i jocurile cu mti, datini cu valoare documentara i expresivitate artistic deosebite. Acestea constituie ntruchiparea fantastic a unor zeiti arhaice ale vegetaiei: "Capra", "Brezaia", "Cerbul" "Turca" "Ursul", "Ciuii", Frumoii" etc., simboluri ale fertilitii i fecunditii, care, dup aprecierea specialitilor, leag spiritualitatea romneasc de antichitatea greac i de civilizaiile orientale.

n alte pri, n noaptea de Anul Nou, flcii i fetele merg la pomii din livad cu busuioc i fir rou, cu ochii nchii, i leag firul de un pom. Dimineaa merg s vad pomul. Dup cum e pomul aa va fi i ursita. De e pomul mare i fr noduri, e motiv de bucurie. Dup o alt tradiie, ei alearg prin curile vecinilor aruncnd cu semine de mei i cnep n geam. Cei din cas rspund ca mine, ca mine. Dac cel care a rspuns e btrn nseamn c i ursitul e la fel i tinerii se ntristeaz. Viitorul nu poate fi numai descifrat, dar i influenat. Aceasta este i rolul colindelor i urrilor care se fac n aceast perioad.Ajunul Bobotezei- 5 ianuarie n ajunul Bobotezei se ine post. n aceast zi se mnnc gru fiert cu miere i nuc, plcinte cu varz sau ceap, bor etc. Pentru a fi sntoi i ferii de necazuri, unii oameni in post negru. De asemenea, fetele fecioare sper s se mrite n acest an. n aceast zi se fac observaii meteorologice, se ghicete viitorul i se fac farmece i descntece pentru dragoste. Astzi, preotul se duce din cas n cas cu Iordanul, sfinind casele i pe locuitorii acestora. Se spune c din cauza gerului, n aceast noapte oule de corb se crap i ies puii, ncercnd s zboare. Tot n aceast noapte se deschid cerurile (ca la Ovidenie sau n noaptea dintre ani), iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu i ndeplinete dorinele.Boboteaza(Iordanul, Botezul Domnului) - 6 ianuarie n Moldova i Transilvania se practicChiraleisa, obicei de purificare a spaiului i de invocare a rodului bogat i are loc la Boboteaz. Este organizat de copii dup modelul colindelor. n ajunul sau n ziua de 6 ianuarie, grupuri de biei intr n curile oamenilor i nconjoar casele, grajdurile, holdele, sunnd din clopoei, tlngi, fiare vechi, rostind n cor versurile : Chiraleisa, spic de gru, Pn-n bru, Roade bune, Man-n grne! n Bucovina, n dimineaa acestei zile, oamenii aprind focuri, joac n jurul lor i apoi sar peste ele, acest obicei numindu-se ardeasca. La Ap-boteaz, mai toi romnii aprind paie i frunze i fac par mare i dup ce se micete para sar peste ea - Simion Florea Marian Cuvntul Chiraleisa are la origine o formul liturgic greceasc i n limba romn nseamn Doamne miluiete!. n aceast zi, preoii sfinesc apele. Lng ap se face Agheasma mare, din care oamenii iau i i stropesc casele i vitele, pstrnd restul n sticle, pentru leac. Se spune c cine se arunc n ap n aceast zi, va fi ferit de toate bolile i c atunci cnd preotul arunc crucea n ap, dracii ies i fug pe cmp, ns ei nu sunt vzui, i pot vedea doar lupii. Spun btrnii notri c dac n ziua de Boboteaz vremea e frumoas, anul va fi bogat n pine i pete. n sudul rii se practicBotezul i ncurarea cailor(alergarea cailor pe cmp), ritual care are drept scop purificarea vzduhului (prin zgomote) de duhurile rele. ntr-un colind de fecior, calul ameninat c va fi vndut, rspunde:

-Stpne, stpne, De vndut me-i vinde Da-i mai adu aminte An la Boboteaz Pe ghe rnea, Caii potcovii i nc hrnii. Dar eu nici potcovit i nici hrnit i eu m-am silit Pe toi i-am ntrecut Pe cinste i-am fcut ie de voinic Mie de cal bun. Toate aceste obiceiuri legate de Boboteaz au o dubl semnificaie: de alungare a spiritelor rele care bntuie libere de la Crciun, dar i de atragere a belugului. La Boboteaz, cnd moaie preotul crucea n ap, toi dracii ies din ap i rtcesc pe cmp pn trece sfinirea apelor. i nimeni nu-i vede afar de lupi care se iau dup dnii i unde-i ajung, acolo se iau dup dnii - Simion Florea Marian.Sf. Ioan Boteztorul Sntion- 7 ianuarie Ultima zi a ciclului srbtorilor de iarn, Boboteaza, cuprinde motive specifice tuturor zilelor de renovare ale anului, inclusiv ospeele i manifestrile orgiastice. Petrecerea zgomotoas a femeilor cstorite, organizat n ziua i noaptea de Sntion (7 ianuarie, a doua zi dup Boboteaz,) care pastreaz amintirea manifestrilor specifice cultului zeului Dionisios, este numit, n judeele din sud-estul Romniei (Buzu, Vrancea, Brila, Tulcea i Constana), Ziua Femeilor,IordnitulsauTontoroiul Femeilor. Ion Ghinoiu Datini i obiceiuri de Boboteaz.Iordnitul- De la Boboteaz la Sf. loan, grupuri de feciori merg cu Iordanul. Ei mprumut busuioc i agheasm de la preot (folosite de Boboteaz) i merg pe la casele oamenilor, botezndu-i i iordnindu-i. Feciorii iau n brae fiecare membru al familiei i se nvrtesc. Unii oameni se lupt cu acetia tiind c iordnitorii sunt ajutai de Sf. Ioan care d putere i celui care se lupt cu ei. Se spune c dac un flcu a fost iordnitor un an, trebuie s continue trei ani la rnd.Udatul Ionilor- Unul dintre cele mai comune nume la romni este Ioan. n dicionarul etimologic semnificaia acestui nume este cel de care Dumnezeu are mil". Patronul spiritual al celor care poart acest prenume este Sfntul Ioan Boteztorul care se serbeaz n 7 ianuarie.

n Transilvania i Bucovina, cei care sunt numii Ioan au o srbtoare aparte, numit Udatul Ionilor". Ritualul de botezare simbolic are integrat n el i momente care amintesc de srbtorile greceti sau romane ale nceputului de an. Prin analogie se poate ajunge i la o asemnare cu ritualurile tracice care i erau nchinate lui Dionysos. n Transilvania (Tlmcel jud. Sibiu), flcii cu nume de Ioan poart un steag mpodobit i sunt urcai ntr-un car alegoric, gtit cu crengi de brad. Animalul nhmat, cal sau bou, este i el mpodobit cu betele colorate i n acest fel, cu toii, sunt purtai pn la marginea satului, la un ru. Aici, Ionii sunt botezai i purificai de toate relele anului trecut, astfel, ntreaga comunitate urmnd s aib parte de un an mbelugat. Dup acest ritual, se organizeaz joc, la care sunt invitate i fetele. Srbtorea este ncheiat, de obicei, acas la unul dintre Ioni, iar acesta i cinstete prietenii cu butur i colaci. n unele zone din ar femeile duc plocoane moaei care le-a ajutat s aduc pe lume copii. Are loc apoi o petrecere cu mncare i butur, n timpul creia femeile rup cte o bucat din colacul mare fcut de moa i ncearc, dup forma bucii de colac, s ghiceasc dac vor mai avea copii i dac vor nate fete sau biei. n alte zone se ine Tontoroiul femeilor. Se spune c aceasta este adevrata zi a femeii, "8 Martie" fiind o invenie a celor care locuiesc la ora. Se crede c n aceast zi femeile sunt mai puternice dect brbaii lor crora nu le gtesc nimic i pe care nu-i ajut n gospodrie. Ele se adun acas la o "gazd", fac o petrecere cu lutari fr s-i cheme i pe brbai, iar cnd ies pe uli i prind pe brbaii ntlnii ntmpltor i le cer cte o vadr de vin ca rscumprare, altfel i arunc n ru sau i "iordnesc" stropindu-i cu ap. n Bucovina, se pune un brad mpodobit la porile tuturor celor care poart acest nume, iar Ionii dau o petrecere cu lutari. n tradiia popular, Sf. Ioan este naul lui Iisus i protectorul copiilor mici, pe care i ajuta s nu moar nebotezai. Atunci cnd vremea se mai nclzete, se spune c Sf. Ioan a botezat gerul. O legend spune c: Sf. Ioan era un pstor de capre, care nu vzuse niciodat oameni. El se ruga srind peste un butuc, nainte i napoi, zicnd: asta ie, Doamne, asta mie, Doamne. Vzndu-l cum se roag, nite trectori l-au ndrumat ctre biseric. Sf. Ioan i-a ascultat i, ducndu-se la biseric, i-a vzut pe oameni cum i duc pcatele n spate, ca pe nite snopi de paie. Creznd c aa trebuie sa fac i el, a luat n spate un snop de paie adevrat. Ca urmare, preotul a crezut c i bate joc i l-a gonit din biseric. Sf. Ioan s-a ntors la butucul i la rugciunile lui care i sunt mai plcute lui Dumnezeu. n Bucovina, la porile tuturor celor care poart acest nume, se pune un brad mpodobit, iar acetia dau o petrecere cu lutari. Romnii au parte de tradiii i obiceiuri deosebite care, prin originalitatea i caracteristicile specifice, leag vechile timpuri de cele noi. Cele mai multe tradiii sunt strns legate de Srbtorile Crciunului i Anului Nou. Tradiiile vechi poart cu ele peste timpuri podoabe i daruri ale pmntului, nelepciunea poporului i credina n Dumnezeu.

http://folclornepieritor.blogspot.ro/2012/12/sarbatori-de-iarna-in-satul-romanesc.html

Tradiii i obiceiuri la romani in luna decembrie BYRAMONA DECEMBRIE 5, 2012Luna Decembrie este luna a zecea in Calendarul Roman, acel calendar al carui inceput de an debuteaza pe 1 martie si este luna a douasprezecea in Calendarul Iulian si gregorian, calendarul pe care il folosim acum in epoca moderna, cu inceput de an la 1 ianuarie.Denumirea populara a lunii Decembrie este undrea si se presupune ca are legatura cu sensul termenului romanesc vechi-neios, care se refera la caderea abundenta a zapezilor, la o perioada in care a nins mult. Cuvantul are atat valoare de substantiv, cu sensul de luna decembrie cat si valoare de adjectiv, formele sale fiind: neios-neiosi, neioasa-neioase.Traditia spune ca in aceasta luna gospodarii au grija de gospodarie, animale si de starea gradinilor si campurilor. Fetele nemaritate se spala cu prima nea ca sa fie frumoase si dragastoase.Daca inceputul lunii este geros, asa va fi zece saptamani. Tot traditia spune ca o iarna geroasa inseamna ca vara va fi calduroasa, daca va fi zapada, anul care va veni va fi roditor:Iarna-i grea, omatu-i mare,Semne bune anul are,Semne bune de belsug,Pentru brazda de sub plug.Luna lui Undrea este plina de sarbatori care sunt insotite de obiceiuri si practicile magice, cele mai cunoscute dintre ele fiind:4 Decembrie Bubatul, Varvara, Barbura, Sf. Mare Mucenita Varvara, protectoarea minerilor-nu se lucreaza in mina, minerii petrec cu familia.-se tine pentru ajutor la nasteri, boli: galci, dureri de dinti, ameteli, aparare de napaste, moarte usoara.-nu se folosesc lucruri negre ca sa nu faca granele taciune.-femeile o tin: nu tes, nu cos, nu oparesc rufe ca sa nu se taie si sa nu se imbolnaveasca copii.-nu se mananca porumb copt, fasole, dovleac ca sa nu se faca bube.-copii sunt imbarburati- li se fac cruci pe frunte si miini cu miere, dovleac, sa-i apere de varsat.-se fac azime cu miere care se dau de pomana, se pun la streasina pentru bubat.-se pun crengute de pomi fructiferi in apa; daca infloresc pana la Florii, va fi an manos.5 Decembrie Sf. Sava-se tine sa fie spor in casa si la animale, sa fie aparate de boli, daunatori, lupi.-nu se matura, nu se da gunoiul afara, pentru ca in acest fel se alunga norocul din casa.-copii si sunt opriti sa manance peste sau fructe.-se da pomana fasole fiarta, nuci, turta calda, vin, lana, canepa pentru a imblanzi bubele.6 Decembrie Sf.Nicoara, Sf.Neculai, Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei-este Sfant protector al copiilor, femeilor si corabierilor, aparator de rele si facator de minuni.-se considera inceputul iernii cand acesta isi scutura barba, daca nu a nins, urmarea fiind o iarna grea, lunga.-este sarbatoare cu praznic si dezlegare la peste.12 Decembrie Sf. Spiridon, facator de minuni, patronul ciubotarilor-se tine pentru pazirea casei, sporul campului, aparare de boli, lovituri, fiare salbatice20 DecembrieNumele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut n calendarul bisericesc la data respectiv (o bucic din moatele sale se afl la Tismana). Pentru rani, Ignat a fost ns un simplu om necjit care, vrnd s-i taie porcul, ca tot romnul, a scpat securea taman n capul lui tat-su, omorndu-l pe loc, apoi cindu-se toat viaa i, n cele din urm, primind mil de la Dumnezeu i de la Sf. Petru (ce aveau pe atunci obiceiul s umble pe pmnt). n ziua de Ignat se taie porcul i nu e bine s lucrezi altceva. Cnd tai porcul (care mai nou cic ar trebui mai nti adormit, dup normele europene!), zici: Ignat, Ignat,/ Porc umflat. Porcul nu-i luat chiar pe nepregtite, cci se spune c, n noaptea de dinaintea Ignatului, i viseaz cuitul Cu sngele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca s fie sntoi peste an. Dup tiere i tranare, urmeaz pomana porcului (care contravine postului rnduit de Biseric pn n ziua de 24 inclusiv!), la care iau parte casnicii i ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa c n popor se face o fin deosebire ntre a tia porcul i a-l omor: dac respeci ntru totul regulile tradiionale (cum l njunghii, cum l prleti, cum l tranezi, cum l chiverniseti), atunci l tai (ceea ce e n firea lucrurilor, plcnd i lui Dumnezeu), n vreme ce, dac ncalci regulile (ritualul), se cheam c-l omori, prefcnd sacrificiul legiuit n crim nelegiuit! O vorb spune c cine n-are porc gras de Crciun i cuit ascuit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea. Se mai zice, de asemenea: Patele fudulul i Crciun stulul (niciodat romnul nu mnnc att de mult i de greu, ceea ce uneori umbrete bucuria spiritual a Crciunului, riscnd s-l prefac n srbtoare a pntecului, ispit nu o dat prin revolta ficatului sau a maelor).23 Decembrie Preziua Ajunului-copii merg la colindat.-dupa miezul noptii se face Masa de Ajun cu grau fiert, turta, paine, fasole, vin de sufletul mortilor, din-alimente de post care, sunt sfintite in 24, se impart la familie si la vecini.24 Decembrie Ajunul Craciunului-se ajuneaza de noroc; se face calendarul de ceapa si alte practici de aflare a vremii anului urmator. se incepe orice lucru pentru a avea spor la el peste an.-nu se da din casa, se matura invers si nu se scoate gunoiul ca sa nu se duca norocul.-se mananca peste, ca aparare de friguri; nu se bea rachiu ca-i al dracului.Colindatul cretinPentru cea mai ateptat srbtoare din decembrie, Crciunul, romnii au apelat n egal masur la tradiie, tiind s accepte i obiceiuri mai recente. Intmpinat cu bucurie, Naterea Mntuitorului aduce cu ea i o sum de practici foarte vechi prin care se celebra Solstiiul de Iarn, momentul n care natura d sperane c va renate.Obiceiul colindatului a nglobat n el nu numai cntec i gest ritual, ci i numeroase mesaje i simboluri ale unei strvechi spiritualitai romneti. El s-a pstrat asociindu-se cteodat cu celebrarea marelui eveniment cretin care este Naterea Domnului Iisus Hristos. Exist de asemenea cntece de stea (sau colinde cretine), care au ca subiect Naterea Domnului. In ajunul Crciunului, pe nserat, n toate satele din ar, ncepe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Naterea Domnului i sunt primii cu bucurie de gazdele care i rspltesc cu mere, nuci i colaci.In Maramure, cei care colind sunt oameni n toat firea. Obiceiul este s treac pe la fiecare cas iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, s continue colindatul. Postul Crciunului ia sfrit i fiecare se poate bucura de mncrurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii i cozonacii, prjiturile i vinul. Cele trei zile de srbtoare ale Crciunului aduc linite i pace n case.mpodobirea braduluiNaterea lui Iisus Hristos ce coincide cu Crciunul.Pomul de Crciun, aa cum l cunoatem noi astzi, decorat cu globuri n care se reflect lumina scnteietoare a lumnrilor sau a instalaiei electrice, nu a fost dintotdeauna mpodobit astfel.Dei n Europa originea sa precretin nu mai e contestat de nimeni, prerile rmn totui nprite: unii vd n el o reprezentare a ,,arborelui lumii, alii l consider o referire direct la ,,arborele Paradisului, mpodobit cu mere de un rou aprins, care amintesc de pcatele comise de primii oameni, nainte de alungarea lor din rai.Pn n sec. al 15-lea, crenguele verzi cu care erau mpodobite casele cu ocazia Crciunului, ca i darurile care le fceau oamenii unii altora, erau considerate tradiii pgne. Dar nu peste mult vreme n locul acestora va fi folosit un arbore ntreg.Conform documentelor, n 1605 la Strasbourg a fost nlat primul pom de Craciun, ntr-o pia public. Nu avea nc lumnri i era mpodobit cu mere roii. In 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien mpodobete primul brad aa cum l cunoatem noi astzi.Dup 1878, decoraiunile (globurile) de Crciun din sticl argintat de Turingia au tot mai mult succes, aa c aceast tradiie pur german va cuceri ntraga lume, fiind adoptat pretutindeni, fie c este vorba despre ri din Asia, Africa, America de Nord i de Sud sau Australia.La sfritul sec. al 19-lea, n saloanele germane, srbtoarea era de neconceput fr pomul de Crciun, mpodobit i scnteietor. In 1776, prin intermediul soldailor germani care participau alturi de englezi la rzboiul de independen, tradiia pomului de Craciun ajunge i n Statele Unite, iar n anul 1880 cucerete i Casa Alb.La noi obiceiul a ptruns odat cu influena german, cnd primii studeni romni au inceput s mearg la studii la universitile din Berlin sau Viena, i la curtea regal a dinastiei Hohenzollern, sosit n rile Romne n 1866 unde prinii i prinesele au nceput s mpodobeasc bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucuretean. Cntecul german de Crciun O Tannenbaum devine n limba romn O brad frumos, iar obiceiul mpodobirii bradului ptrunde n toate casele romnilor.Colindelencepnd cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pna la revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. n orase ntlnim colindatori odata cu lasarea serii si pna n miez de noapte. Cu traista dupa gt, cu bta n mna si caciula pe urechi, colindatorii merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate:Buna dimineata la Mos Ajun,Ne dati ori nu ne dati,si daca cei din casa ntrzie a le deschide usa spre a le mparti colindeti, ncep sa cnte mai departe:Am venit si noi odataLa un an cu sanatate,Si la anul sa venimSanatosi sa va gasim.Ne dati, ne dati,Ori nu ne datiCu acest prilej gazda le mparte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framntati si copti chiar n acea noapte a Mos Ajunului.n ajunul Craciunului, ca si n ajunul Anului Nou n toate provinciile romnesti copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cntnd cntece ce au refrenuri ca: Florile dalbe, Lerui ler, Ziurel de ziua, ori Valerim si Veler Doamne.n afara de seara mare a colindelor se mai colinda si n seara Sfntului Vasile, paralel cu Plugusorul sau Uratul, precum si de Florii si Paste.Sub numele de colind si colindat trebuie sa ntelegem vechiul obicei pe care-l ntlnim n sarbatorile susmentionate cnd copiii, ca si flacaii satelor, merg din casa n casa, cntnd cntece pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta, de la care primesc daruri (colindete) n bani sau n natura: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice. Cele religioase au origine literara, iar subiectele lor se refera de cele mai multe ori la Isus. Colindele profane (sau lumesti) au un caracter liric, si de multe ori sunt adaptate de colindatori la situatia celor n fata carora le cnta.Colindatul cu motive religioase, desi de origine bisericeasca, e totusi format tot dupa modelul colindatului de tip pagn: avnd de fapt origine comuna cu acesta.Astfel ntlnim:Colindele Domnului (n drum spre Vitleim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, nchinarea Pastorilor, Pornirea Magilor dupa stea, nchinarea Magilor, Taierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Vnzarea si Rastignirea, Coborrea de pe Cruce);Colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf.