George Dumitru

Se fie

,,...vei rbrrrb

Cuprins

Partea I......................

Partea a II-a..,............... .................. 105

Partea a III

I

Camera era plin[ de fum de ligiri. Tim qi Ian iqi sorbeauincet

paharele de vodci, tivXliti in sofaua imensi. Ziua aceea fusese

foarte agitati. Din fericire, reuqiserl si scape de echipa poliliei,

ca prin urechile acului, a nu gtiu cAta oari. Tim nu era prea con-

vins cE joaca asta cu focul era foarte inteligenti. Dar veniturile

frumuqele aduse din distribuirea ,,pachelelelor DHL" erau prea

tentante ca cei doi prieteni si se mai opreasc{. Ian credea insi cimuncea ,,spre binele societilii", cum spunea el adesea, cu o anu-

me doz[ de cinism. Aco]o unde pentru mul1i doar gtreangul mai

pirea ultima solulie, cocaina vAnduti de ei era colacul de salva-

re menit se-i scoati din valurile reci ale disperirii.

- Hai si nu ne mai plAngem de mili. Cel pu{in ne avem

unul pe altul, nu-i aqa?

- Oh, da... ce consolare. CAnd mi se ridici nivelul de tes-

tosteron in senge, te iau la pupituri pAn[ !i-oi toci obrajii...

incepurl si rAdi amAndoi in hohote, vrAnd parci sd alun-ge gi ultima picituri de teami din suflet. Si inchid5 uqa innas acelor demoni care-i vizitau zilnic, Eoptindu-le la ureche

cd destinul lor era pecetluit. Si uite sirenele poliliei, quieratul

gloanlelor, fuga nebunl prin canalizirile oraqului. Viata lor era

o ruleti ruseasci. in momentele lor de luciditate o comparau cu

George Dumitru

mersul pe o funie alunecoasi, deasupra unei cascade. Dar adre-

nalina obtinut[ dupi parcurgerea fiecirui pas pe acea funie

sub{ire dintre viali qi moarte era totul pentru ei. La fel ca siru-tul pasional al unei Miss Univers. La fel ca atunci cAnd ti-e pus

pistolul la timpli, iar as,teptarea aia prelungiti la poarta iadu-

lui este mai dureroasi decAt moartea inslqi' DupX care, intr-o

fracliune de secundi dupi aplsarea pe trigaci, acel click surd

qi mut te teleporteazl subit pe tlrAmul celorvii. Al viilor mor{i.

Al morlilor care se prefac ci triiesc.Ian igi luI rimas bun gi ieqi afari, in ploaia rece de noiem-

brie. Se strecuri ca o stafie pe strizile Londrei pini ajunse la

stalia de metrou Watford, de la periferia oraqului, de unde o

apuci spre Sutton, alt cartier mirginaq din sudul Londrei, unde

locuia. Tim adormi pe sofa firl ca sI-s,i mai termine ligara.

La nici zece minute dupi aceea, paqi uqori ficurl siscArlAie podeaua de lemn a casei scirilor. O pisici neagrd

apiruti parci de niciieri tiie calea trupei operative speciale

a Departamentului de Crimi Organizati, compusl din cinci

coloqi inarmali pAnI in din{i qi cu cagulele trase pe fat[. FerA

nicio avertizare, namilele acelea trintiri dintr-o lovituri uqa

de la intrare, rlcnind cet ii tineau plimAnii: ,,Poli{ia...Poli1ia!"'

Doi dintre ei se aruncard cit ai clipi asupra lui Tim, imobilizAn-

du-l Ei legindu-i mdinile la spate, apisAndu-i in acelaqi timp ca-

pul cu bocancii lor grei.

- Melanieeee, strigi el deodat{ din toli rirunchii, in timp

ce se trezi transpirat leoarci.Simlea cd se ineaci din lipsl de aer, degi fusese numai un

cogmar. Unul dintre nenumiratele cogmaruri ale ultimilor ani.

Parcl gi acum il mai durea capul, acolo unde bocancul imaginar al oamenilor legii iqi infipsese crampoanele. Inima ii bi-tea cu putere, de parci ar fi vrut s[-i piriseascl trupul oricum

amortit. Ce fel de viali mai era asta, in comparatie cu cea pe

Sd fie n

care o avusese cAndva? Nu era o prefdcltorie jalnic6? Nu era o

piesi lugubri de teatru, in care moartea mima stAngace rolulvielii? PAni cind mai avea si i;ijoace rolul la propria inmor-mAntare? Pini cAnd?...

A doua zi de dimineati, nici nu se trezise bine din somn

cand betii reale se auzir{ deodati in uqi. Frica ii incolli dinnou in inimi.

- Deschide o dati, omule! Deschide o dati! Tot mai dor-mi qi la ora asta?

li veni inima la loc. Era fostul lui coleg de qcoali, Jim Clark,

cu care incepuse si vorbeasci din nou, de curAnd. Clark nu fi-cea parte din lumea periculoasi a lui Tim. Demult, in liceu, fu-seseri cei mai buni prieteni. Dar apucaseri fiecare drumuri di-ferite dupi tragediile din vielile 1or. Se imbri{i9ari berbiteqte,iar Tim iqi ceru iertare pentru debandada totali din bucitirie9i chigtocurile de ligari care erau aruncate pe lAngl scrumierd.

- Ce? Ai fost atAt de beat aseari incAt nu ai mai gisit nicimicar scrumiera?

- Nu mai am de mult simlul giurii, dacd inlelegi ce vreau

sir spun, glumi Tim. Mi-am pierdut antrenamentul de cAnd cu.,.

- Ah, de parci Melanie e singura femeie de pe lumea asta.'llebuie neaplrat si te pun pe roli. Arilijalnic. Ttebuie rnusai

sl-|i gisesc pe cineva.

- Crezi ci asta e problema mea? Crezi ci n-ag putea si-migrisesc gi singur? Zi-mi mai bine de ce ai venit, Ei lasi-te de

predici!

Jim se intinse confortabil pe canapea, trecAndu-9i mAna

dreaptd prin dreptul nasului in semn de greali fa!5 de mirosullnlepetor de tutun din camerd. Tim se indrepti spre frigider,de unde scoase doui sticle de bere.

- gtii... spuse din nou Jim, {i-am gisit unjob. Unul tarede tot.

14

George Dumitru

- Unjob? Mdi sX fie... uite, in sfArqit, pe cineva ciruia iipasl de mine.

Apoi ficu o scurti pauzi, scirpinAndu-se pe frunte 9i zAm-

bind Smecher, ca qi cAnd ar fi vrut si-qi ridiculizeze prietenul

prin mimica felei.

- Job? Eu?.,. Ai uitat ci eu nu pot avea niciunjob? ln plus. .

eu am deja unul, gtii bine.

- Nu, nu... Liniqteqte-te. Nu e vorba despre ce crezi tu. Nu

trebuie decat sI...

Ficu o pauzi, de teama ci Tim va interpreta gregit gestul

slu. $tia foarte bine ci in comparalie cu banii frumoqi care iiveneau din vAnzarea cocainei, ceea ce dorea acum si-i propunl

lui Tim suna mai mult ca o jignire. Iar ea era cu atat mai mare

cu cAt Jim cunogtea bine coeficientul de inteligenli al priete-

nului slu.

- Nu trebuie decat s5... accepti un post de. ' femeie de ser-

viciu in facultate, la mine.

- Femeie de serviciu? ... Femeie de serviciu? iqi bulbuci

Tim ochii de surprindere.Izbucni in hohote de rAs care-l molipsiri imediat qi pe Jim.

Acea replicl mAnioasi pe care o agteptase nu numai cI nu mai

sosea, dar inlelese acum cI reuqise prin propunerea lui sI re-

aduci zAmbetul pe fata crispati a prietenului siu. SI-i alunge

pentru o clip[ ingrijoririle. S5-l decupleze subit de rea]itatea

aia sumbri care il insolea zi de zi.

Dupi cAteva clipe bune de ris copios, iqi qterseri amAndoi

lacrimile din collurile ochilor, se priviri ticut in ochi pentru

scurt timp gi incepuri o a doua qarji de hohote de rAs, parcl

interminabile.

- Dumnezeule, n-am mai rAs aqa de mult timp. De foarte

mult timp... spuse intr-un tarziu Tim. Cred ci va trebui sl-mipun pe cap vreo burka ceva, ca si nu fiu recunoscut la angajare.

Sd fie n

- Nu, nu trebuie se te temi. Pentru o munci de genul [stanu-1i trebuie niciun fel de... Nu o si intereseze pe nimeni trecu-tul tiu. ln plus, am pus eu o vorbi pentru tine la departamen-

tul de personal.

- Jim, ai innebunit? inleleg c[ sunt un idiot ci duc viatra

asta.,. de pe azi pe mAine, jucAndu-mi cu focul. Dar aqa mi vezi

tu pe mine, frecAndpodelele de clasi, holuri s,i toalete? in afaride asta, nu reuqesc si-mi plitesc datoriile la timp nici cAqtigAnd

mii de lire, ca acum. Cum crezi cI aq putea supravielui cu maipu!in?

- Asculti-mi... Asculta-ma, Tim. Am glumit. in realitate,e vorba de un post de administrator tehnic al universititii, care

devine vacant in doui luni. Ai putea locui in facultate, este li-beri o mansardi la etajul z, de cAliva metri pitrali, suficienlipentru o singuri persoani. Alocuit acolo ani buni fostul admi-nistrator, iar acum e goali. Nu ai mai pliti niciun fel de chirie,nici cheltuieli deintretinere. Iar cu datoriile tale,.. existi soluliainsolvenlei, omule. Insolventi privati. Existi qi aqa ceva.

- Hmm.,, insolvenli privatX. Chiar crezi ci mi s-ar aproba

mie un astfel de dosar? Si fim serioqi...

- Nu gtiu. Nu qtiu. Dar... dar asta nu e viali, Tim. Este...

Nu mai apuci bine si termine vorba ci fu intrerupt brutalde Tim, care trAnti de perete sticla cu bere.

- $tiu bine ce este. E moarte lentl, ok? Eqti mullumit?Dar 1i-ai pus vreodati intrebarea dacl fostul Tim mai trliegte?Te-ai gAndit la asta? Melanie m-a ucis... De cAnd s-a intAmplatce s-a intamplat... nu mai trliesc, Jim. Nu mai treiesc demult...Doar exist... Atat.

Se pribuqi pe scaunul de alituri qi oftd adAnc, la fel ca un

copil care qi-a pierdut ambii pdrinli qi care este suficient de

mare ca si in{eleagi ci i-a pierdut pentru totdeauna. Jim priviscenaindurerat, ca unul care qtia nu numai trecutul prietenului

17

George Dumitru

siu, dar Fi ce numai Tim era in mdsurl se se despartl pentru

totdeauna de acel trecut. Orice efort, orice ajutor care i-ar fi ve-

nit din afari era de prisos daci el renuntase deja la viatl'

- Asta suni tare mult a abandon, Tim' Ai abandonat deja?

- Abandon? Hmm, ar fi abandon... dac5. aq mai poseda

ceva. Ceva pentru care si merite sd mai trXiesc. Dar eu nu mai

tr[iesc. Nu cred ci mai trliesc. De-aia qi via{a pe care o duc.

Nu mai e nimeni... nu mai e nimic in ,yia!a" mea pentru ca sIpo{i spune ci abandonez ceva. Doar pericolele strizii, sirene-

le poli{iei, anturajele dubioase... doar ele mai au un sens pen-

tru mine acum. Doar ele mi fac si cred ci mai sunt incd viu.

- Eu nu cred ci doar ele... $tiu sigur ci mai e ceva. Ceva

care te-ar scoate din mormAntul desconsiderdrii de sine.

Ceva prin care te-ai redescoperi pe tine insufi. Pe Tim cel de

odinioari.

- $i anume?

- O altd dragoste de-a ta... Poate cea mai mare 9i cea mai

autenticl dintre toate.

Tim ridicl capul dintre mAini qi-l privi neincrezltor. Schili

un zdmbet $i rosti cu surprindere, mai mult pentru el insugi:

- Matematica?1...

- Da, matematica...Sirn{i deodati cum inima incepe si-i batl din nou. igi amin-

ti zilele qi nop{ile albe petrecute cu Jim, in vremea studen}iei

acestuia, igi aminti de entuziasmul lor pentru diferenliali, ma-

trici Ei integrale, dedicarea lor pentru mecanica cuantici 9i re-

lativitatea generali. Jim iqi continuase aventura pind la capit,

iar de cAliva ani devenise directorul catedrei de astrofizicd la

universitatea King's College. Tim insl preferase IT-ul 9i, chiar

daci nu terminase vreo facultate, iqi intemeiase totuqi propria

firml de service in domeniu. Afacerea ii mersese struni pAnX

intr-o zi cAnd pierduse... totul.

Sd fie n

- $i ce-are de-a face matematica cu femeia de serviciu?

Sau, mi rog, cu administratorul tehnic?

- Ha, ha, doar Etii bine cI matematica este in toate... Ei citoate sunt matematici, incerci Jim sd inveseleasci din nou at-

mosfera.

Tim nu mai spuse nimic. in loc de asta, se apuci sI adune

cioburile de pe covor, vrAnd parci si refuze un astfel de gind.

,,Nu, matematica a murit qi ea, odati cu fostul Tim", igi spuse

el in gAnd.

- Tim, munca asta poate ci nu e atat de b[noasi ca ceea

ce faci tu acum. Dar... pe lAngl faptul cX ai scipa de pericole, aiputea se asiqti la cursuri dupl ce iti termini munca. Te-aq in-troduce in lumea bunl a Londrei. Te-aq pune in contact cu cre-

ierele cele mai mobilate din facultate. Poate c[ de aici 1i s-ar iviqi alte oportunitili. Nu se gtie niciodatd! Plus ci... ai fi inconju-rat de sute de studente drdgu[e...

- Sd le ia mama dracului pe toate! Ag fi cel mai idiot de pe

pimAnt dac6, dupi ce am pilit eu in via1l,... mi-aq alege locultle munci doar pentru ci acolo sunt multe femei.

- Ok... Ok... Nu pentru femei. Ci pentru tine. Un creier ca

al tiu e capabil de mult mai mult decAt sI vAndi droguri. Sunt

sigur de asta!

- Degeaba, Jim. Sunt campion mondial indiscutabil atuncicAnd vine vorba de ghinion in viali. Totul e un maaaaaare ci-cat. Nu di nimeni doi bani pe mine la ora adevirului.

- Dau eu! Eu $tiu cine este Tim cel adevirat!

- inceteazh! Tim cel din trecut a murit. A murit... Si n-o simai invie niciodati!

De data asta, Tim se ristise in toatd regula. Jim igi diduseama c[ nu mai merita si insiste. Se scul[ de pe sofa qi se pre-

giti de plecare, nu inainte de a-qi strffnge in bra{e prietenul.Rosti un scurt,,mai gindeqte-te", neoblinindin schimb altceva

18t9

George Dumitru

decAt un refuz evident pe fata lui Tim. Apoi apisl clanla gi ieqi

in frigul de afar[.

x

A doua zi de dimineald, Ian primi din nou apelul acela de

care se temea cel mai mult... Sunase Roger, poreclit ,,caporalul',

geful lor direct, ciruia ii dideau socotealI de fiecare migcare.

Cocaina qi heroina provenite din America de Sud soseau pe ciinecunoscute de Tim qi Ian. Mai intAi ajungeau in ,,laborato-

rul" lui Roger, o baraci dositi in spatele unor mesteceni bi-trAni, in portul oragului Milford Haven din lara Gaiilor, dupicare era preluatl de curieri de-a lungul qi de-a latul intregiiMarii Britanii. in garajul acela ascuns de priviri curioase, mar-

fa era extrasl mai intAi din ambalajele originale in care fuse-

se livrati, ca apoi sd fie prelucrata, depozitata qi ambalatl din

nou in pungi mici de plastic, dupl nevoile diferite ale clien{ilor.

Valoarea ,,pache{elelor DHL' oscila in funclie de gramaj intrepatruzeci de lire sterline pentru nevoi urgente, dar putea ajun-

ge pAni la cinci sute de lire sterline pentru clienlii mai rafinali

din Londra, cu adevirati dare de mAnd.

,,Caporalul" il sunase acum pe Ian ca si-i aduci aminte de

datoria de doudsprezece mii de lire pe care acesta nu reuqise

inci si o achite in totalitate. Termenul de ingiduin![ de qase

luni tocmai expirase, iar Roger ajunsese acum la limita ribdl-rii. Cu ambele brate tatuate in intregime, un cercel cu o cruce

mare in urechea dreapti Ei o cicatrice urAt[ pe obrazul drept,

,,caporalul" nu arlta deloc ca o persoanl dispusi si mai aqtepte.

Iar acum venise vremea scadenlelor pentru Ian, adici exact mo-

mentul de care un curier ghinionist se poate teme cel mai mult.

Sd fte n

- Ian, crezi ci sunt Dumnezeu? se auzi o voce groasi, in-trerupti de o tuse cronici, de la celilalt cap5t al firului.

- Mai am nevoie doar de cAteva zile. Doar de cAteva zile...

- Fi bine qi vino la mine mAine dupd-amiazi. Nu vreau sIaud scuze. gi nu admit niciun fel de intdrziere.

Ian incerci disperat si mai spuni ceva. Dar in loc de ris-punsul ,,caporalului" se auzi doar sunetul sec al unui receptor

inchis. Se sculd ca ars din pat qiiqi aprinse o ligarh, frecAndu-se

buimac la ochi. Plitise deja doui treimi din datorie in decursul

ultimelor qase luni qi doar o minune il mai putea scipa acum

de furia lui Roger. Dar era prea trecut prin viali ca si mai crea-

di in minuni. il cunoqtea prea bine pe ,,caporal" ca si mai spe-

re la clemen{i.GAnduri negre ii invadarl mintea in timp ce goli, firi si iqi

dea seama, pachetul de ligiri de pe masi. Spre deosebire de

prietenul slu Tim, care avea datorii de optzeci de mii de lire ci-tre diferite binci, Ian nu putea spera la niciun fel de inlelegeredin partea cimitarului siu qi la niciun fel de dosar de decla-

rare a insolvenlei private. Singura lui qansX era si faci rost de

bani cAt mai rapid cu putinli. Dar de unde? De unde si scoatidintr-o dati patru mii de lire sterline?

Scotoci prin rafturile din bucdtdrie pAnd gdsi ultima serin-gi steril6. Nu era un consumator impitimit de heroini, dar inastfel de momente de cumpini simlea ci avea nevoie de drog

ca de aer. Degeaba i se incllziseri neuronii mai devreme, ciu-tAnd cu disperare o solulie. Tlebuia acum si se liniqteasci, si-rutand un superb model ,,Miss Univers", aEa curn obiEnuia el siglumeasci cu Tim despre momentele acelea de transS.

Deschise punga unde se aflau ultimele grame de pudrd albiEi virs[ pulin din conlinut intr-o linguri, dupi care adiugiapi qi zeaml de limAie care s[ ajute la dizolvarea mai rapi-di a drogului. Apoi iqi aprinse bricheta qi o aqezl in picioare,

George Dumitru

Unand ceteva minute deasupra ei lingura pAn[ ce heroina de-

veni un lichid alburiu. Desprinse bumbacul de la filtrul unei

1ig[ri qi il infiguri in jurul acului, apoi trase tot lichidul in se-

ring5. igi pipdi cu grijh vena cefalicd a bralului drept, se aqezi

comod in fotoliu Ei iucepu s5-gi injecteze, incet-incet, drogul insAnge. Dintr-o dati ofte prelung de plicere, iar toatd acea an-

xietate care-l coplegise mai devreme dispiru ca prin farmec. lnlocul ei, o senzalie puternici de cdlduri Ei siguranli ii invadi

creierul. Era exact minciuna de care avea cel mai mult nevoie

in acele clipe de neputinti.Zicu aproape inconqtient in lumea lui irealS, prel de cAteva

ore bune, pAnd cAnd efectele drogului scizuri treptat in inten-

sitate. Cand iqi reveni din transl, iqi pironi intAmplitor ochii incoltui drept al tavanului unde, intre dou[bArne de lemn, un p[-ianjen tocmai d[dea rotocoale unei muqte prinse de curAnd inplasa lui. Insecta se zbdtea cu putere, dAnd din aripile-i frAnte

cu disperarea aceea rece de dinaintea morlii. Dar tot efortul de

a se elibera din capcand fu in zadar. O lesitur[ find scuipati de

piianjen o incolSci imediat, ame{ind-o s,i mai tare. FrAngAndu-i

aripile si mai mult.Privi spre cele doui insecte prinse in dansul morlii 9i se

cutremurl din tot corpul, inlelegAnd cE scena aceea era ca un

fel de oglindi pentru cercul vicios in care intrase firi si vrea.

Rimisese orfan de mami la vArsta de trei ani, atunci cAnd

amintirile cu ea inci nu se sedimentaserd pe deplin in min-

tea lui. Nu-i mai qtia acum vocea, nici micar chipul. Nu mai

cuno;tea nimic despre ea. Ce mult qi-ar fi dorit acum o mami

care si ii poarte de griji, care si il scoati cumva din plasele ace-

lea atAt de nemiloase ale anturajului siu... Tatil siu murise la

doi ani duph aceea, in comi alcoolicl, astfel incAt fusese cres-

cut pAni la o vreme de bunicii din partea mamei. Dar greutilile

financiare gi boalaAlzheimer a bunicului duseseri inevitabil la

Sd fie n

preluarea lui de serviciile sociale ale oraqului. La qcoali nu fu-sese niciodati un elev deosebit, iar prieteniile flcute in anii de

liceu il purtaseri la maturitate incet, dar sigur, citre portile in-chisorii. Ispiqise trei ani pentru diferite tilhirii, iar lumea durlde dincolo de gratii il ficu si devini gi mai agresiv. Acolo cunos-

cuse acel anturaj care avea si-l dea pe mAna lui Roger. Acolo se

prinsese firi s5-qi dea seama in plasele piianjenului...

Se sculi din fotoliu Ei slobozi din toli pl5mAnii o injuritu-rir, in timp ce zdrobi plin de furie capul uciga;ei artropode.Micar atata satisfaclie si aibi qi el, daci aqteptarea intAlniriicu Roger, de a doua zi, ii d[dea deja fiori reci pe spinare...

TremurAnd de teami, apuci telefonul qi il suni pe Tim, care

in circumstan{ele astea ii devenise mult mai mult decAt un pri-cten.

- Hei, am dat iar de dracu', spuse el cu o voce vlditinfricogatl.

- Poftim? Ce e cu tine? Nu-mi spune ci te-a ciutat iar pro-prietarul pentru plata chiriei.

- Nu, de data asta e mult mai riu.

- ,,Caporalul"? intrebi Tim neincrezitor...

Rispunsul fu exact acela de care se temuse Tim: da, Ian era

lrrigat in bucluc pAni la gAt. DacI ar fi putut, cu cea mai mare

plicere i-ar fi oferit suma aia nenorociti ca sd-qi scape priete-

nul. Ian il ajutase la rAndul lui de nenumirate ori atunci cAnd

altercaliile din discoteci plruserl pierdute. Dar nu avea acum

ce si faci pentru el in afara unor bltii birbiteqti pe urnlr qi a

unor asigurlri sterile ci totul se va terrnina cu bine.

Tim promisese la telefon cI va sosi intr-un suflet la el acasi,ca sd-l scoatl din starea aceea de qoc la o plimbare de amiazi.Alergi cAt il linuri picioarele pini la sta{ia de metrou Watford,

de parci ar fi fost vorba de naqterea propriului copil, naqtere pe

care nu dorea sl o piardi. Tocmai intri prin por{ile automate de

23