Rv1 Canal-TG.ed 1.2009

S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. SERVICIUL TEHNOLOGII 1

1. GENERALITĂŢI

1.1 Domeniu de aplicare şi terminologie Sistemul de canalizare trebuie să asigure cu precădere colectarea, transportul,

epurarea şi evacuarea într-un receptor natural a apelor uzate provenite de la utilizatorii

serviciului de alimentare cu apă, precum şi a apelor pluviale sau de suprafaţă colectate de pe

teritoriul localităţilor.

Apele uzate evacuate în sistemele de canalizare trebuie să respecte condiţiile precizate

prin acordul de preluare în canalizarea publică, respectiv prin contractul de prestare a

serviciului, precum şi pe cele impuse prin reglementările tehnice în vigoare, astfel încât prin

natura, cantitatea ori calitatea lor să nu conducă la:

degradarea construcţiilor şi instalaţiilor componente ale sistemelor de canalizare;

diminuarea capacităţii de transport a reţelelor şi a canalelor colectoare;

perturbarea funcţionării normale a staţiei de epurare, prin depăşirea debitului şi a

încărcării sau prin inhibarea proceselor de epurare;

apariţia unor pericole pentru igiena şi sănătatea populaţiei sau a personalului de

exploatare a sistemului;

aparitia pericolelor de explozie.

Termenii tehnici utilizaţi în cuprinsul prezentei documentaţii se definesc după :

”Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, legea nr. 241 din 22/06/2006”

serviciu public de canalizare - totalitatea activităţilor necesare pentru:

colectarea, transportul şi evacuarea apelor uzate de la utilizatori la staţiile de epurare;

epurarea apelor uzate şi evacuarea apei epurate în emisar;

colectarea, evacuarea şi tratarea adecvată a deşeurilor din gurile de scurgere a

apelor pluviale şi asigurarea funcţionalităţii acestora;

evacuarea, tratarea şi depozitarea nămolurilor şi a altor deşeuri similare derivate din

activităţile prevăzute mai sus;

evacuarea apelor pluviale şi de suprafaţă din intravilanul localităţilor;

sistem public de canalizare - ansamblul construcţiilor şi terenurilor aferente

instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin

care se realizează serviciul public de canalizare. Sistemele publice de

canalizare cuprind, de regulă, următoarele componente:

racorduri de canalizare de la punctul de delimitare şi preluare;


reţele de canalizare;

staţii de pompare;

staţii de epurare;

colectoare de evacuare spre emisar;

guri de vărsare în emisar;

depozite de namol deshidratat;

reţea publică de canalizare - parte a sistemului public de canalizare, alcătuită din

canale colectoare, cămine, guri de scurgere şi construcţii-anexe care asigură preluarea,

evacuarea şi transportul apelor de canalizare de la 2 sau de la mai mulţi utilizatori

independenţi. Nu constituie retele publice:

reţelele interioare de utilizare aferente unei clădiri de locuit cu mai multe apartamente,

chiar dacă aceasta este în proprietatea mai multor persoane fizice sau juridice;

reţelele aferente unei incinte proprietate privată sau unei instituţii publice pe care se

află mai multe imobile, indiferent de destinaţie, despărţite de zone verzi şi alei interioare

private;

reţelele aferente unei platforme industriale, în care drumurile de acces şi spaţiile verzi

sunt proprietate privată, chiar dacă aceasta este administrată de mai multe persoane

juridice;

construcţie de ajustare: parte a unui cămin sau a unei camere de inspecţie dintre

capac şi rama şi puţ. Este utilizată pentru a ajusta nivelul capacului şi al ramei pentru a

fi în concordanţă cu nivelul necesar al suprafeţei.

cămin de vizitare ―backdrop‖: cămin cu o conectare, prin intermediul unei ţevi

verticale, la sau imediat deasupra radierului, de la scurgere sau canal la un nivel mai

ridicat.

banchetă (treaptă): suprafaţa orizontală adiacentă canalului într-un cămin sau cameră

de inspectie sau un canal larg.

camera: parte a unui cămin sau cameră de inspecţie ce furnizează spaţiul de lucru

deasupra canalului.

unitate camera: parte componentă a unui cămin sau cameră de inspecţie fabricată ca

o unica entitate şi intentionată a fi conectată cu alte unităţi de cameră.

sistem combinat: sistem de canalizare proiectat a transporta atât apă reziduală cât ţi

apa de suprafaţă în aceeaşi conductă (aceleaşi conducte).

conectare: un termen general utilizat pentru locul la care se uneşte o conductă cu altă

conductă sau cu un cămin sau cu o cameră de inspecţie.

scurgere: conducta, de obicei subterană, desemnată a transporta apa reziduală şi /

sau apa de suprafaţă de la o sursă la un canal.


sistem de scurgere: reţea de conducte şi lucrări auxiliare ce transmite apa reziduală şi

/ sau de suprafaţă la o hazna, sistem de canalizare sau alt loc de evacuare.

autoritate angajatoare: organizaţia care are în proprietate sau este răspunzătoare

pentru inspectarea unui sistem de scurgere sau de canalizare.

exfiltrare: scurgerea unui debit dintr-un sistem de scurgere sau canalizare în terenul

înconjurător.

gradient: raportul dintre proiecţiile verticale şi orizontale ale lungimii ţevii.

sistem de gravitaţie: sistem de scurgere sau canalizare unde debitul este cauzat de

forţa gravitaţională şi unde conducta este proiectată în mod normal să lucreze parţial

plină.

apa (pânza) freatică: apa prezenta în straturile din subteran.

infiltraţie: infiltratrea pânzei freatice într-un sistem de scurgere şi canalizare.

camera de inspecţie: camera cu capac demontabil construita pe o scurgere sau pe un

canal ce permite accesul doar de la suprafaţă, dar nu permite intrarea unei persoane.

radier: cel mai de jos punct al suprafeţei interioare a tamburului (corpului) unei ţevi sau

a unui canal la orice intersecţie.

îmbinare: locul unde se unesc longitudinal capetele a două unităţi adiacente de ţeavă.

joncţiune: branşamentul făcut utilizând o unitate de ţeavă de joncţiune prefabricată.

cămin (de vizitare): camera cu capac ce se poate da la o parte, construit pe o

scurgere sau pe un canal pentru a permite intrarea personalului.

nod: un cămin, camera de inspecţie, dejectţe, ochi de tragere sau alt punct intermediar

semnificativ.

dejecţie: lungime finală a conductei de unde canalizarea se descarcă (evacuează) înr-

o staţie de tratare sau apă de descărcare.

unitate ţeava: parte componentă a unei scurgeri sau canal fabricată ca o entitate unică

şi intenţionată a fi unită cu alte unităţi de ţeavă.

conductă: ansamblu de ţevi, fittinguri, zidărie şi unităţi şi îmbinări de beton în situ între

cămine sau alte structuri.

lungimea conductei: o secţiune continuă a scurgerii sau canalului între două noduri

adiacente.

lungime unitătii de ţeavă: lungimea unei unităţi de ţeavă fabricată, utilizată în

construcţia unei conducte.

cămin rampă: cămin cu o ţeavă sau canal înclinat abrupt de la o scurgere sau canal la

un nivel superior.

apa în care se scurge: orice întindere de apă cum ar fi marea, un râu, fluviu sau un loc

precum, şi un aqvifer în care se descarcă (scurge).


reabilitare: toate măsurile pentru restaurarea sau îmbunătăţirea performanţei

sistemelor existente de scurgere şi canalizare.

reparatie: rectificarea avariilor locale.

colector urcător: ţeava prin care se pompează canalizarea.

canalizare: ape reziduale şi / sau de suprafaţa transportate printr-o scurgere sau un

canal.

canal (de canalizare): conducta sau altă construcţie, de obicei subterană, proiectată a

transporta apele reziduale şi / sau de suprafaţa de la mai multe surse.

sistem de canalizare: reţea de conducte şi lucrări auxiliare care transportă apele

reziduale şi / sau de suprafaţa de la scurgeri la o staţie de tratare sau alt loc de

evacuare.

puţ: partea superioară a unui cămin sau camera de inspecţie între construcţia de

ajustare şi camera.

apa de suprafaţa: apa din precipitaţii care nu a patruns în pământ şi care se descarcă

în sistemul de scurgere sau de canalizare direct din pământ sau din suprafeţele externe

ale clădirilor.

con: parte a căminului sau a camerei de inspecţie unde zona transversală se modifică

treptat.

ape reziduale: ape uzate şi evacuate într-un sistem de scurgere sau de canalizare.

1.2 Rolul şi importanţa canalizărilor

Apele uzate, prin conţinutul lor în diferite substanţe, aflate sub formă de materii flotante,

suspensii, în stare coloidală, sau dizolvate şi prin diversele bacterii patogene pe care le pot

conţine, constituie importante surse de impurificare şi un pericol grav pentru sănătatea

publică.

Astfel, infiltrarea acestor ape în sol poate conduce la infectarea apelor subterane,

făcându-le improprii pentru alimentări cu apă potabilă; descărcarea lor directă în cursurile de

apă, tulbură regimul natural de scurgere şi înrăutăţeşte calitatea apei prin mărirea turbidităţii,

schimbarea compoziţiei chimice, reducerea conţinutului de oxigen dizolvat, cauzând astfel

moartea peştilor şi făcând imposibilă folosirea acestor ape ca surse pentru alimentări cu apă,

pentru agrement etc; stagnarea lor, prin descompunerea substanţelor de natură organică,

produce emanaţii de gaze urât mirositoare, făcând zona respectivă insalubră.

Colectarea şi evacuarea acestor ape, care provin de la centre populate sau întreprinderi

industriale, printr-o reţea de canale, şi tratarea în instalaţii speciale de epurare, la un grad

până la care nu mai sunt periculoase pentru cursul de apă, reprezintă procedeul cel mai

raţional pentru evitarea tuturor inconvenienţelor pe care le pot produce aceste ape.


Din punct de vedere al sistemului de colectare şi evacuare a apelor uzate se disting

următoarele tipuri:

I. Sistem separativ – este un sistem care cuprinde de fapt două subsisteme:

a. Sistemul care transportă numai apa uzată menajeră, apele meteorice nu sunt

admise;

b. Sistemul care transportă numai apele meteorice.

II. Sistemul de canalizare unitar – este sistemul care primeşte atât apele menajere cât

şi apele meteorice.

III. Sistemul de canalizare mixt – este sistemul care colectează şi transportă apele

uzate din bazinul care se canalizează prin sisteme diferite, parţial prin sistem de

canalizare separativ, parţial prin sistem de canalizare unitar.

Ansamblul de canale şi lucrări accesorii destinate să colecteze şi să conducă apele

uzate- menajere sau industriale – la staţiile de epurare, să le epureze până la un grad impus

de condiţiile de salubritate a cursului de apă şi apoi să le verse în acesta, constituie

canalizarea centrului populat.

Elementele principale care constituie ansamblul unei canalizări sunt următoarele:

- Reţeaua de canalizare exterioară, formată din reţeaua stradală şi din colectoare;

- Instalaţii accesorii (cămine de vizitare, de spălare şi de rupere de pantă, guri de

scurgere, camere deversoare, sifoane, etc.);

- Staţiile de pompare (sau repompare) conductele de refulare de la staţiile de

pompare;

- Instalaţii de preepurare şi epurare;

- Colectorul de descărcare, cu gura de vărsare în emisar.

După rolul şi importanţa lor, reţelele exterioare de canalizare pot fi clasificate în:

- Reţele exterioare secundare (sau de serviciu) amplasate de regulă, în

interiorul ansamblurilor de clădiri, incintelor sau platformelor industriale;

- Reţele exterioare principale (sau reţele publice de canalizare) în care sunt

preluate apele uzate din reţelele secundare şi transportate la staţia de

epurare a localităţii şi mai departe în emisar.

Reţelele exterioare de canalizare din ansambluri de clădiri sunt delimitate de secţiunea

de control, care este căminul de racord al incintei canalizate la colectorul reţelei publice de

canalizare a localităţii.

De asemenea reţeaua exterioară de canalizare cuprinde o serie de construcţii accesorii,

care au rolul de a asigura evacuarea fără dificultăţi a apelor uzate în condiţiile unor debite

variabile şi ale regimului de curgere cu nivel liber, cum sunt:


- Căminele de racord şi de vizitare se pot executa din zidărie de cărămidă, din

beton, tuburi din beton prefabricat sau tuburi din mase plastice. Secţiunile

căminelor sunt standardizate, iar înălţimea lor variază funcţie de cota de

montare a tuburilor de canalizare. Pentru accesul personalului de întreţinere,

în timpul exploatării reţelei, căminul este prevăzut cu o gură de acces închisă

cu un capac metalic carosabil sau nu, montat pe o ramă încastrată în beton şi

trepte metalice fixate în peretele lateral.

- Căminele de rupere de pantă sunt construcţii anexe care permit disiparea

energiei apei, astfel încât viteza din canal să nu depăşească valorile maxim

admise. Aceste cămine realizează coborârea nivelului canalizării exterioare

cu o cotă h variabilă în funcţie de cota radierului canalizării în aval.

- Căminele de spălare servesc pentru curăţarea reţelei exterioare de

canalizare şi sunt prevăzute în interior la intrarea şi ieşirea apei uzate, cu

câte o clapetă cu lanţ pentru acţionare.

- Căminele de intersecţie se execută cu rigola amenajată corespunzător. Este

recomandabil racordarea a cel mult 3 canale într-un cămin de intersecţie.

Pentru canale mai mari de 500 mm se prevăd camere de încărcare.

2. MATERIALE MODERNE PENTRU EXECUTAREA REŢELELOR DE

CANALIZARE

2.1 Cămine de vizitare şi de rupere de pantă (din beton prefabricat)

Căminele prefabricate sunt realizate

- dintr-un element de fund care are prevăzute din construcţie piesele de trecere

pentru toate racordurile ce ţin de căminul respectiv, amplasate pe direcţiile

necesare în teren;

- din elemente sub formă de inele care se asamblează între ele cu ajutorul

unor garnituri din cauciuc, care asigură etanşeitatea rosturilor atât din interior

spre exterior, cât şi invers;

- dintr-un element de racord (element de access) cu rama capacului de acces

în cămin; - aducerea la cota necesară se face cu ajutorul unui element turnat

din beton şi care face legatura între conul de acces şi rama capacului.

Pe toată înălţimea, în peretele căminului se încastrează trepte din oţel, protejate anticoroziv

prin zincare sau acoperire cu PVC.


Acesta este căminul ecologic impus de normativele europene EN 1917/2000 şi DIN 4034-1,2

agrementat în România şi cunoscut sub denumirea de cămin ecologic tip ―SEBEŞ‖ (fig.1).

Elementele componente ale acestui cămin sunt:

Elemente de racord la capac

Elemente pereţi inele (fig.3)

Element de fund (fig.2)

fig.1

Element de fund cu piese de

trecere pentru racorduri fig.2 Elemente pereti inele

fig.3


ELEMENTE GEOMETRICE ( mm )

Diametrul Înălţimea

ELEMENT Interior Exterior H1 H2 H3 H4

Element fund 1000 1370 600 800 1000 1200

Inel 1000 1240 250 500 750 1000

Element racord 625/1000 865/1240 600

Căminele se vor comanda la furnizor cu poziţionarea pieselor de trecere la unghiurile şi

cotele branşamentelor din proiectul de execuţie al canalizării, funcţie de aceasta realizându-se

şi hidraulica de scurgere în elementul de fund.

FIŞA CĂMIN CANALIZARE ( Formular tip)

COMPONENŢĂ CĂMIN:

Denumire element Înălţime (mm) Nr.piese trecere

Nr.bucăţi

(element)

Fund cămin

Inel intermediar 1

Inel intermediar 2

Inel intermediar 3

Inel intermediar 4

Element tronconic

DENUMIRE INVESTIŢIE:

CLIENT:

LOCUL UNDE SE MONTEAZĂ:

NR.CĂMIN:

ÎNĂLŢIME CĂMIN:


Model Formular comanda


Racordurile se realizează din piese înglobate la diametrul prevăzut în comandă

(Φ = 160, 200, 250, 300,400, 600 mm), care asigură etanşarea cu branşamentul din PVC,

PEHD, GRP, etc.

2.2 Cămine modulare de racord şi inspecţie din PVC

Se vor utiliza la racordul ansamblurilor de locuinţe şi colectoarele stradale şi prezintă

următoarele avantaje:

- Transportare, manevrare şi instalare extrem de rapidă;

- Durata de viaţă mult mai mare în comparaţie cu betonul;

- Rezistenţă înaltă la ape uzate şi alte substanţe agresive;

- Rezistenţă mecanică şi elasticitate - robust şi stabil ;

- Reducere substanţială a timpului de instalare;

Căminele modulare de racord şi inspecţie din PVC sunt mai scumpe decât cele din

beton.

Aceste cămine (fig.1) sunt oferite în gama de diametre: 315 si 425mm (există şi cămine

de vizitare din PVC cu Di = 800,1000 mm) cu racorduri de 110,150,200,315,400mm.

telescop

Baza căminului (fig.2) realizată din PP pentru conducte din uPVC-KG cu diametrul de 110, 160 şi 200mm

Capacul căminului

Telescop

Rama de beton

Garnitura

Coloana căminului

Garnitura

Baza căminului

fig.2

fig.1


Baza căminului (fig.3) realizată din PE pentru conducte din uPVC-KG cu diametrul de 250, 315 şi 400mm

2.3 Cămine modulare de racord şi inspecţie din GRP

fig.3

De asemenea, pentru diametre mai mari de 1000 mm se pot folosi cămine din GRP.

Aceste cămine sunt oferite în gama de diametre: 1000 – 2000 mm.

Avantajul acestor tipuri de cămine constă în faptul că pot fi fabricate conform specificaţiilor clientului.

Tipurile sub care se fabrică aceste cămine sunt:

- cămine tangenţiale; - cămine standard. - .

Cămin tangenţial – permite într-un mod economic, accesul la conducte cu diametre mari. Este confecţionat din conductă GRP, având o structură rezistentă atât la coroziunea exterioară cât şi la cea interioră. Acest tip de cămin are avantajul că poate fi livrat dintr-o singură bucată. Căminul tangenţial este prevăzut cu o intrare decalată şi o banchetă laterală.


2.4 Reguli generale pentru alegerea materialului pentru colectoare.

1. Alegerea materialului din care se va face conducta este esenţială în durabilitatea

soluţiei şi uşurinţa întreţinerii.

2. Un material adecvat trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiţii:

să fie agrementat în România, conform cerinţelor HG 622/04;

să aibă avizul organelor sanitare;

să fie produs sortimentul cerut în proiect;

să aibă un sistem de imbinare uşor şi etanş;

să aibă piese de legătură pentru diametrele produse;

să reziste la presiunea de lucru cerută;

să aibă o rugozitate cât mai mică a pereţilor;

să aibă o durată de viaţă de minimum 50 ani;

să existe experienţă bună în folosirea acestuia;

fabricantul să aibă atestat sistemul calităţii ;

costul tuburilor sã fie competitiv.

3. De cea mai mare importanţă este rigiditatea tubului;

Cămin standard – este

confecţionat integral din PAFSIN.

Componenţa lui este conform figurii

alăturate.


tubul va fi amplasat ,de regulă, sub patul carosabil, deci influenţa din trafic va fi

considerabilă şi necontrolabilă.

Fabricantul trebuie să aibă un model de calcul al rezistenţei tubului şi încercări făcute

în fabrică de natură să garanteze stabilitatea secţiunii tubului. La cerere metoda de calcul

şi caracteristicile materialelor vor fi puse la dispoziţia cumpărătorului.

4. La sfârşitul ciclului de viaţă , materialul recuperat să poată fi reutilizat fără poluarea

mediului.

5. Furnizorul trebuie să aibă bine precizate condiţiile de aşezare în tranşee a tubului şi

limitele în care acesta este rezistent. Tehnologia de umplere a tranşeei trebuie să fie foarte

bine precizată şi pusă la dispoziţia executantului şi investitorului.

6. Furnizorul va asigura instrucţiuni legate de transportul, manipularea şi depozitarea

tuburilor, pieselor auxiliare şi elementelor de îmbinare.

7. Executantul trebuie să aibă posibilitatea să verifice calitatea materialului tuburilor.

8. Îmbinarea între cămin şi tuburile racordate trebuie făcută astfel încât diferenţa de

rigiditate să nu ducă în timp la fisurarea tuburilor; de regulă tuburile ar trebui introduse în

peretele căminului printr-o legătura elastică-garnitură (tubul să fie legat articulat de cămin).

2.5 Tuburi şi fitinguri din PVC

Tuburile şi fitingurile din PVC (fig.1) sunt realizate prin extrudare respectiv prin injectare

din granule PVC dur neplastifiat, coloranţi, matriale de umplutură, stabilizatori şi materiale de

fricţiune ceea ce conferă o culoare brun portocalie produsului finit. Tuburile şi fitingurile din

PVC sunt inodore, insipide, netoxice şi stabile la acţiunea majorităţii agenţilor agresivi.

Extremităţile profilate ale tuburilor şi fitingurilor sunt prevăzute cu inele de etanşare

realizate din cauciuc sintetic. Inelele de etanşare sunt gata montate.

Ca avantaje ale acestor produse amintim:

fig.1


– sunt uşoare şi prezintă rezistenţă mecanică ridicată;

– prezintă rezistenţă la acţiunea radiaţiei solare, însă la depozitarea în spaţii

deschise se recomandă acoperirea lor;

– datorită greutăţii specifice scăzute, sunt uşor de transportat şi manevrat;

– prezintă rezistenţă chimică la majoritatea soluţiilor apoase, sau la acţiunea agresivă

a materiilor din sol, la acţiunea sărurilor şi a substanţelor caustice;

Trebuie evitat ca ţevile să intre în contact cu substanţe ce atacă PVC-ul cum sunt:

combustibili pentru motoare, solvenţi, etc.

De asemenea, se vor proteja de şocuri puternice şi nu se vor târî pe sol.

Aceste produse sunt oferite în gama de diametre : de 110,150,200,250,315 mm;

2.6 Tuburi şi fitinguri GRP (poliester armat cu fibre de sticlă)

T U B U R I GRP Materialele de bază necesare producerii tuburilor şi fitingurilor GRP sunt răşina

poliesterică nesaturată - ca liant, fibrele de sticlă tocate – ca armatură şi nisipul cuarţos – ca

agregat de umplutură.

Ca avantaje ale acestor produse menţionăm:

- greutate redusă şi uşurinţa la îmbinare, asigurând un montaj eficient;

- rezistenţa mare la abraziune;

- suprafaţa interioară foarte lisă, rugozitate ≤ 0.01 mm;

- rezistenţa la îngheţ şi temperaturi înalte - proprietatea răşinilor

termorigide;

fig.1


- montarea conductelor în orice condiţii climatice;

- conductele se taie uşor pe şantier;

- rezistenţa bună la sarcini statice mari;

- rezistenţa la agresiune chimică;

- durabilitate mare;

- deviaţie unghiulară posibilă la îmbinări.

Aceste produse sunt oferite în gama de diametre : de la 200 mm la peste 2000 mm.

2.7 Tuburi şi fitinguri PEHD

Tuburi (fig.1) şi fitinguri (fig.2,fig.3) din polietilenă de înaltă densitate PEHD :

Tuburi din PEHD Fitinguri PEHD electrofuzibile Fitinguri sudură cap la cap

Materia primă de bază utilizată la fabricarea conductelor PEHD (polietilenă de înaltă

densitate) este polietilena. Culoarea neagră se datorează funinginei speciale adăugate în

procent de 2 – 2,5 %, care asigură durata lungă de viaţă a conductelor. Conductele sunt

executate pe un flux tehnologic prin metoda extrudării. Conductele cu diametrul până la 110

mm (D = 50,75,110 mm) sunt livrate în colaci, diametrele peste 110 mm sunt livrate în lungimi

de 6 sau 12 m.

Ca avantaje ale acestor produse menţionăm:

- durata de viaţă de 50 ani, pe toată această perioadă, reţelele de conducte din

PEHD nu suferă nici un fel de degradare sau modificare structurală în

condiţiile respectării prescripţiilor de execuţie şi exploatare;

- rezistenţă sporită şi stabilitate la coroziune, la acţiunea solului sau a

microorganismelor;

- sunt sudabile prin termopresiune ;

- rezistenţa mare la tractiune, ceea ce le conferă posibilitatea de a fi montate

prin tragere prin foraj orizontal dirijat pe distanţe foarte lungi ;

- greutate specifică redusă;

fig.1 fig.2 fig.3


- conferă siguranţă în exploatare (produsele nu prezintă riscul de accidente la

utilizarea lor normală, iar rata specifică a defecţiunilor este redusă);

- prezintă o elasticitate şi o rugozitate a pereţilor redusă şi constantă în timp;

- avantajul unei productivităţi mari la montaj (există multiple tehnici de îmbinare

a conductelor, iar montajul se realizează cu o tehnologie relativ simplă şi cu

consum redus de forţă de muncă).

Agenţii chimici oxidanţi cum ar fi acidul azotic, acidul sulfuric cât şi substanţe

halogene atacă polietilena. În solvenţi alifatici şi aromatici conţinând clor, uleiuri

aromatice cât şi în benzol şi produsele acestuia, polietilena se umflă.

3. ECHIPAMENTE AUXILIARE PENTRU LUCRĂRI DE CANALIZARE

EXTERIOARĂ

3.1 Sprijiniri metalice pentru şanţuri

Sprijinirile metalice pentru şanţuri se folosesc pentru adâncimi mai mari de 1.5 m.

Sprijinirile metalice ce se folosesc se execută de 3 tipuri:

- tip uşor – pentru adâncimi până la 2.6 m (fig.1);

- tip mediu – pentru adâncimi până la 3.9 m (fig.2);

- tip greu - pentru adâncimi până la 9 m.

Panou de bază ( h=2.6m ) Panou de bază + panou superior (h=3.9 m )

fig.1 fig.2


Sisteme de sprijiniri în lucru

Şanţurile pentru canalizări au adâncimea de minim 1.20m, putând ajunge în general

până la 6 - 9m, situaţie în care este obligatoriu să se realizeze sprijinirea pereţilor săpăturii

(fig.3). Prin adoptarea soluţiei utilizării panourilor metalice se pot executa volume minime de

săpătură, se reduce substanţial manopera, se execută sprijiniri sigure pentru efectuarea

lucrărilor la adâncime şi se realizează o protecţie superioară a personalului din punct de

vedere al securităţii muncii.

Panourile recomandate a se utiliza sunt următoarele:

– Panouri uşoare - sunt alcătuite dintr-un singur panou având lungimea

L=3.50m, înălţimea H=2.60m şi lăţimea exterioară reglabilă B=0.9-4.71m. Se

utilizează pentru şanţuri cu adâncimea maximă de 2.60m.

– Panouri metalice pentru sprijinirea pereţilor şanţurilor cu adâncimi până la

6m - sunt alcătuite din mai multe panouri suprapuse astfel:

panoul de bază care se montează la partea inferioară având lungimea

L=3.50m, înălţimea H=2.60m şi lăţimea exterioară B=1.02-4.70m.

panourile superioare care se montează peste panoul de bază, având

lungimea de L=3.50m, înălţimea H=1.30m şi lăţimea exterioară B=1.02-

4.70m.

Peste panoul de bază se poate monta un panou superior, asigurând sprijiniri pentru

şanţuri cu adâncimi de maxim 3.90m, sau două panouri superioare asigurând sprijiniri, pentru

şanţuri cu adâncimi de maxim 5.20m. Pentru şanţurile cu adâncimi de maxim 6.00m, la partea

superioară a şanţului se execută o săpătură locală pe cele 2 laturi, având înălţimea de maxim

1.00m, bermă de 1.00m, şi taluz de 1:1. Panourile pe verticală se prind între ele cu elemente

de fixare - placuţe metalice fixate cu bolţuri.

fig.3


Panourile superioare pot avea 1 sau 2 şpraiţuri astfel: când se utilizează un singur

panou superior, acesta va avea un singur şpraiţ, iar când se utilizează două panouri

superioare, cel de dedesubt va fi prevăzut cu 2 şpraiţuri, iar cel de sus cu un singur şpraiţ.

Panourile metalice sunt alcătuite din următoarele elemente :

-Două plăci executate din profile laminate acoperite cu tablă având dimensiunile în plan

de 3.50mx2.60m la plăcile de la panourile inferioare şi 3.50mx1.30m la plăcile de la panourile

superioare. La partea de jos, plăcile inferioare, pentru o înfigere mai uşoară în pământ, sunt

prevăzute cu câte un cuţit de 14 cm înălţime. Cele două plăci sunt legate de şpraiţuri prin

intermediul unor şuruburi stânga–dreapta montate pe rigidizările de la capetele plăcilor.

Plăcile sunt prevăzute cu amortizoare pentru readucerea la poziţia iniţială a panourilor după

împingerea lor în săpătură şi la extragerea lor.

-Şpraiţurile din elemente metalice prevăzute la cele două capete cu filete stânga-

dreapta care se fixează pe şuruburile de pe cele două plăci. Funcţie de lăţimea şanţului se

folosesc şpraiţuri de lungimi diferite alcătuite din tronsoane intermediare. Şpraiţurile se fixează

articulat pe plăci.

La stabilirea lungimii şpraiţului, se va ţine cont de următoarele :

-lăţimea interioară B‘ va fi mai mare cu 20-30 cm decât lăţimea cupei excavatorului;

-lăţimea B‘ va fi mai mare cu min 40 cm decât diametrul conductei care se montează.

Elementele de legătură pe verticală dintre panouri sunt alcătuite din o plăcuţă metalică

fixată cu bolţuri de panourile care se leagă unul de altul. Panourile se leagă numai pe

verticală, în lungime nu se face nici o legatură între panourile alăturate.

În cazul unor şanţuri cu adâncimi mai mari de 6m se vor folosi: - Sistemul pentru

sprijinirea pereţilor şanţurilor cu adâncimi până la 9m este alcătuit din următoarele părţi

componente (fig.1) :

1. stâlp panouri

2. panou interior

3. cărucior distanţier

4. panou exterior

1. Stălp panouri

Acest subansamblu este elementul de bază al

sistemului atât din punct de vedere

funcţional cât şi din punct de vedere al structurii de

rezistenţă. Din punct de vedere funcţional are

fig.1


următoarele roluri:

- serveşte ca element de legatură între panourile de sprijin, în

lungul şanţului.

- serveşte ca ghidaj pe verticală pentru panourile interioare şi

exterioare, ştiut fiind că acestea culisează

unul în spatele celuilalt.

- serveşte ca ghidaj şi element de sprijin pentru căruciorul distanţier care joacă rol de şpraiţ.

Din punct de vedere al structurii de rezistenţă, acesta este elementul principal, deoarece

în el se descarcă presiunea de împingere a pământului care acţionează asupra panourilor şi

de asemenea, asupra lui acţionează forţa de reacţiune normală care acţionează asupra

şpraiţurilor (căruciorul distanţier).

Din punct de vedere constructiv, are în secţiune transversală forma prezentată în fig.2,

unde poziţiile 1, 2, ...,6 reprezintă elementele sistemului de sprijin. Stâlpul este un

subansamblu sudat realizat din două profile U, un profil I, table, platbande, profil pătrat şi profil

rotund.

2. Panou interior

Acest subansamblu are rolul de a prelua presiunea pământului şi de a o transmite

la stâlpi şi de asemenea de a etanşa interiorul tranşeii împotriva scurgerilor de material spre

interior. Acest panou este o construcţie sudată din profile U din tablă îndoită, aşezate unul

peste altul, sudate longitudinal cu sudură continuă de etanşare. Marginile laterale sunt închise

cu un profil din tablă astfel încât să poată culisa pe stâlp şi de asemenea să poată culisa pe

lângă panoul exterior.

3. Cărucior distanţier

Acest subansamblu joacă rol de şpraiţ în ansamblul sistemului de sprijinire, preluând

încărcările stâlpilor, rezultate din împingerea pământului. Spre deosebire de alte soluţii unde

şpraiţurile sunt fixe, aici căruciorul distanţier poate culisa pe verticală în lungul stâlpilor, putând

fi fixat în orice poziţie, în funcţie de diametrul de conductă care se pozează în tranşee.

Avantajul utilizării căruciorului este acela că păstrează paralelismul celor doi stâlpi aflaţi faţă

în faţă pe tot parcursul instalării sistemului şi implicit paralelismul panourilor de sprijin. Din

punct de vedere constructiv, căruciorul are forma unui cadru rigid, cu laturile orizontale de

lungime variabilă, în funcţie de lăţimea şanţului. Laturile verticale au la capete două sisteme de

rulare identice formate din câte două role care se sprijină pe stâlp. Rolele şi axul lor trebuie să

fie foarte solide deoarece prin ele se descarcă întreaga sarcină.

fig.2


4. Panou exterior

Acest panou îndeplineşte acelaşi rol ca şi panoul interior cu deosebirea că el culisează

pe stâlp în spatele panoului interior. Din punct de vedere constructiv este identic cu panoul

interior cu deosebirea că lateralele sunt profilate altfel pentru a permite culisarea pe lângă

celalalt panou.

3.2 Panouri metalice pentru sprijinirea săpăturilor la cămine

Panourile pentru cămine (fig.1) sunt alcătuite din mai multe panouri suprapuse astfel:

panoul de bază care se montează la partea

inferioară, având lungimea de L=3.00m, înălţimea

H=2.60m şi lăţimea exterioară B=2.16-5.30m.

Panoul de bază singur se poate utiliza pentru

cămine cu hmax=2.60m. Panoul de bază are pe

fiecare parte câte 2 aripioare de 70 cm lăţime, între

cele 2 aripioare se montează şpraiţurile.

panoul superior care se montează peste panoul

inferior are lungimea de L=3.00m, înălţimea

H=1.30m şi lăţimea exterioară B=2.16-5.30m,

funcţie de lungimea şpraiţurilor. Peste panoul de

bază se pot monta 1 sau 2 panouri superioare,

asigurându-se o sprijinire de hmax=6.00m.

Când se utilizează un panou superior, acesta va fi

prevăzut cu un singur şpraiţ, când se utilizează 2 panouri superioare cel de sus este prevăzut

cu un singur şpraiţ, iar cel de jos cu 2 şpraiţuri.

Panourile pe verticală se prind cu elemente de fixare - plăcuţe metalice, fixate cu

bolţuri. Distanţa ―B‖ între panouri se stabileşte în funcţie de diametrul conductelor sau al

căminelor ce se vor monta. Această distanţă se reglează prin utilizarea diferitelor tipuri şi

lungimi de şpraiţuri şi combinaţii ale acestora.

4. UTILAJE DE CONSTRUCŢIE FOLOSITE PENTRU LUCRĂRI DE

CANALIZARE

4.1 Instalaţie de filtre aciculare

Instalaţia de epuismente cu filtre aciculare este utilizată pentru coborârea nivelului apei

subterane în cazul săpăturilor pentru montarea conductelor de canalizare.

Instalaţia se utilizează în zonele unde pânza de apă freatică este la suprafaţă, pentru

asigurarea condiţiilor executării lucrărilor în mediu uscat.

fig.1


Instalaţia este compusă din filtrele

aciculare, conducte de legătură şi o staţie de

pompe mobilă montată pe un şasiu. Staţia de

pompe asigură introducerea filtrelor în pământ

şi evacuarea apei captată prin filtre şi are în

componenţă o pompă pentru montare filtre

(fig.3), o pompă desecare (fig.4), o pompă de

vid, un rezervor de vacuum, un vas de

expansiune şi conducte de legătură.

Tronson de filtre aciculare în exploatare

S-au prevazut două seturi de filtre

aciculare, unul în lucru şi unul în regim de

montaj, pentru asigurarea continuităţii lucrărilor

(fig.1, fig.2).

Filtrele aciculare sunt formate dintr-un cartuş

filtrant la partea inferioară şi o ţeavă de

prelungire cu Dn2‖, formată din tronsoane

(fig.5). Cartuşul filtrant are o supapă care

permite pomparea apei în momentul introducerii

filtrului în pământ şi aspirarea apei pe timpul

Tronson de filtre aciculare în montaj

funcţionării filtrului. Lungimea filtrelor aciculare

este variabilă, în funcţie de adâncimea

săpăturii, lungimea maximă a filtrelor fiind de

6m.

Pompă pentru montare filtre aciculare Pompă pentru evacuare apă

fig.1

fig.2

fig.3 fig.4


Conductă refulare Cartuş filtrant Tije filtre aciculare

În funcţie de debitul pânzei freatice se poate utiliza o baterie de filtre aciculare pe o

singură parte a şanţului (debite modice), sau două baterii de filtre aciculare de o parte şi de

alta a şantului.

4.2 Instalaţie de foraj orizontal

Metoda forajului orizontal dirijat, este cea mai modernă metodă de pozare de conducte

în subteran.

Instalaţie de tras conducte Instalaţie de împins conducte

Ca domenii de aplicare a forajului orizontal dirijat putem enumera:

- Subtraversarea unor cursuri de apă, de canale artificiale, de şosele,căi ferate,etc;

- Instalarea în subteran de conducte de apă potabilă, canalizare, gaze, cabluri, etc;

- Reabilitarea unor conducte existente folosindu-se acelaşi traseu;

- Instalarea de conducte filtrante.

4.2.1 Avantajele metodei

Instalarea conductelor orizontale după tehnologia forajului direcţional, permite o serie

de avantaje faţă de metodele clasice aplicate în prezent.

fig.5


4.2.1.1 avantaje tehnice

- Eliminarea transportului şi depozitării materialului excavat prin procedeele

tradiţionale de pozare;

- Instalarea conductelor şi cablurilor în orice anotimp;

- Asigură pozarea obiectivelor subterane în orice tip de teren (cu excepţia

bolovănişurilor de dimensiuni mari);

- Structura naturală a solului de deasupra zonei forate rămane intactă. Un astfel de

subsol mulat pe conducte şi în contact cu acestea poate susţine presiunile rezultate

din încărcarea terenului până la suprafaţă.

- Funcţionează eficient în zone saturate şi nesaturate din orice tip de sol;

- Este adaptabilă pentru orice condiţii de poluare şi aplicabilă la recuperarea oricărui

tip de poluant de interes economic (gaze, petrol, etc.), prin procedee de bioventilare,

absorbţie sau recirculare de apă subterană;

- Se pot executa forări în curbă care pot ajunge direct în centrul zonei contaminate;

- Folosirea filtrelor şi a dispozitivelor de scurgere sau aspirare fac posibilă o

decontaminare precisă şi completă. Metodele de decontaminare existente până

acum se restrângeau la operaţiuni de forare orizontală prin straturi de sol dense,

care produceau pericole de surpare.

4.2.1.2 avantaje economice

- Asigură o rentabilitate economică a investiţiei prin viteza mare de construcţie şi

reducerea implicită a costurilor;

- Timpul folosit pentru amplasarea produsului finit este mult scurtat faţă de metoda

clasică de excavare la suprafaţă;

- Costul amplasării conductelor nu depinde de adâncimea la care această operaţiune

este realizată, ci doar de tipul utilajului folosit şi de operaţiunile de lărgire;

- Materialele excavate ajung în cantităţi foarte reduse la punctele de pornire şi de

sosire, deci nu este necesar transportul şi depozitarea lor;

- Subtraversarea rutelor de circulaţie (căi rutiere, căi ferate, ape, piste de aterizare) nu

implică nici un fel de întrerupere a traficului pentru utilajele de capacitate mare;

- În situaţiile în care forarea se efectuează pe coaste sau porţiuni abrupte (unde

tehnica tradiţională presupune un efort special), forarea orizontală decurge cu o

viteză aproape egală cu cea de pe terenurile plane;

- Forările care întâlnesc obstacole artificiale pot subtraversa cu uşurinţă: gări, hale de

fabrică de dimensiuni mari, rezervoare, construcţii subterane, piste de decolare şi

aterizare, suprafeţe forestiere, complexe sportive, etc.;


- Eliminarea decopertării terenului şi săpării de şanţuri în intravilan prin procedee

clasice;

- Unul din avantajele deosebite, care este din nefericire greu de observat într-o

comparaţie directă a tehnicilor forajelor orizontale cu cele cu şanţuri deschise, este

acela al cheltuielilor ulterioare operaţiunilor de forare şi amplasare. Costurile sunt

diminuate în special la forările pe dedesubtul suprafeţelor locuite sau străzilor, unde

cu tehnica tradiţională se produc pagube care se recuperează ulterior cu dificultate.

4.2.1.3 avantaje ecologice

- În parcurile cu plante, sub aleile cu copaci sau în alte tipuri de biotop, forarea

orizontală nu afectează în nici un fel creşterea plantelor, pentru că rădăcinile

acestora pot fi cu uşurinţă evitate;

- Protecţia ecologică a mediului ambiant (evitarea poluării fonice şi atmosferice din

intravilan);

- Deoarece materialele excavate nu ajung la suprafaţă, circulaţia locuitorilor nu este

afectată în nici un fel;

- Constituie un sprijin real în decontaminarea şi protecţia ecologică a mediului

subteran, fără să afecteze suprafaţa terenului;

- Permite reducerea riscurilor de contaminare a echipei de foraj şi a locuitorilor cu

substanţe poluante din zonă;

- Evită dislocarea de soluri contaminate;

- Permite conservarea intactă a monumentelor arhitectonice şi istorice;

- Sunt evitate prăbuşirile de teren şi efectele amplasării utilajelor care afectează în

special zona de la marginea ariei de forare deschisă şi care constau în alterarea

condiţiilor subsolului prin amestecul de straturi.

4.3 Utilaje terasiere

La executarea lucrărilor de canalizare exterioară, ponderea cea mai mare din volumul

de lucrări îl constituie lucrările de terasamente pentru realizarea şanţurilor. Aceste utilaje se

pot împărţi în:

a. Utilaje pentru săpat care sunt excavatoarele cu cupă inversă;

Având în vedere caracteristicile lucrărilor de canalizare exterioară (se află în

localităţi,geometrie şi natura terenului) se recomandă excavatoare hidraulice pe pneuri care

pot săpa până la adâncimi de 6 m şi de asemenea au posibilitatea de a se monta echipamente

auxiliare (picon, instalaţie de forat găuri, etc). Aceste excavatoare au avantajul că au o rază

ridicată de manevrabilitate. Cupa excavatoarelor se va alege în funcţie de lăţimea şanţului.


PROMEX P 802

DIAGRAMA PRINCIPALĂ DE LUCRU

Balansier (mm) 1700 2200 2800

Cupa (mc)

Adâncime 0.3; 0.4 0.5;0.7 0.85

Cu ejector 0.13 0.21 -

De drenaj 0.19 - -

Curăţat şanţuri 0.34 0.46 0.6

profilată 1.0:1.0;1.0:1.25;1.0:1.50

Cupa de încărcare (mc) 0.85 - -

Graifer(mc) 0.38 0.50 0.65

Graifer Polip (mc) 0.4 0.6 -

Prelungitor (mm) 1000 2000 -

Capacitate cupă (mc) 0.7

Masa de serviciu (t) 16.25

Putere nominală (CP) 104

Rampa accesibilă Max.40%

Dimensiuni de gabarit lungime x lăţime x înălţime (mm) 6330x3530x3900

Denumire utilaj

Putere nominală CP

Capacitate cupă (mc)

Durata ciclului (min)

Categorie teren Ku Ka Kex Prod (mc/h) I II III IV

Excavator P 802

104 0.7


PROMEX S/SM 802



Masa de serviciu (t) 17.25




Presiunea la sol S/SM (daN/cm2) 0.48-0.58/0.25-0.31;0.41

Balansier (mm) 1700 2200 2800

Cupa (mc)

Adâncime 0.3; 0.4 0.5;0.7 0.85

Cu ejector 0.13 0.21 -

De drenaj 0.19 - -

Curăţat şanţuri 0.34 0.46 0.6

profilată 1.0:1.0;1.0:1.25;1.0:1.50

Cupa de încărcare (mc) 0.6 0.8 1.1

Graifer(mc) 0.38 0.50 0.65

Graifer Polip (mc) 0.4 0.6 -


Denumire utilaj

Putere nominală CP




Excavator P 802

104 0.8


PROMEX S/SM 1203


Masa de serviciu (t) 25




Balansier (mm) 2200 2800 -

Cupa (mc)

Adâncime 0.85 1.1 -

Curăţat şanţuri 0.700 0.900 -

profilată 1.0:1.0;1.0:1.25;1.0:1.50;1.0:2.0

Cupa de încărcare (mc) 1 1.2 -

Graifer cu semicupe (mc) 0.38 0.50 0.65

Graifer Polip cu petale (mc) 0.6 0.8 -

Graifer Polip cu gheare (mc) 0.6 0.8 -


Denumire utilaj

Putere nominală CP




Excavator P 802

150 1.1



Excavator KOMAT’SU PC240-6

Dimensiuni de gabarit (mm)

A Lăţimea platformei 3280

B Înălţimea cu cabină 2905

C Lungimea 5170

D Consola posterioară(Raza

posterioară de rotire)

2850

E Garda la sol a platformei 1070

F Înălţimea fără cabină 2005

G Garda la sol a şasiului 440

H Ampatament 3830

I Lungimea şasiului 4640

J Ecartament 2580

K Lăţimea şenilei 600-700

L Lăţimea şasiului 3180

Denumire

utilaj

Putere

nominală

CP

Capacitate

cupă (mc)

Durata

ciclului

(min)

Categorie teren Ku Ka Kex Prod

(mc/h) I II III IV

Excavator 158 1.4


Diagrama de lucru

________ lungime braţ 2000 mm



Simbol Denumire 2000 (mm) 2500 (mm) 3000 (mm)

A Înălţimea max. de acţiune 9070 9150 9380

B Înălţimea max. de descărcare 6120 6215 6515

C Adâncimea max. de săpare 5880 6370 6920

D Adâncimea max. de săpare pe

verticală

4800 5145 6010

E Adâncimea maximă de săpare 5550 6170 6440

F Raza max. de acţiune 9285 9655 10180

F’ Raza max.de acţiune la nivelul

solului

9090 9470 10000

H Raza minimă braţ 3950 3965 3860


Excavator KOMAT’SU PW170ES-6

Denumire

utilaj

Putere

nominală

CP

Capacitate

cupă (mc)

Durata

ciclului

(min)


(mc/h) I II III IV

Excavator 0.7


_______ lungime braţ 1800 mm



Simbol Denumire 1800 (mm) 2250 (mm) 2600 (mm)





verticală

4145 4681 5480




solului

8131 8461 8753



Excavator KOMAT’SU PC210LC

Denumire

utilaj

Putere

nominală

CP

Capacitate

cupă (mc)

Durata

ciclului

(min)


(mc/h) I II III IV

Excavator 1.16


A Lăţimea platformei 2515

B Înălţimea cu cabină 3015

C Lungimea 4995

D Consola posterioară(Raza

posterioară de rotire)

2770

E Garda la sol a platformei 1100

F Înălţimea fără cabină 2110

G Garda la sol a şasiului 440

H Ampatament 3655

I Lungimea şasiului 4450

J Ecartament 2380

K Lăţimea şenilei 600,700,800,900

L Lăţimea şasiului 2980





Simbol Denumire 1800 (mm) 2400(mm) 2900 (mm)





verticală

4630 5430 5980




solului

8660 9190 9700



LIEBHERR R914

Capacitate cupă (mc) 1

Masa de serviciu (t) 23


Denumire

utilaj

Putere

nominală

CP

Capacitate

cupă (mc)

Durata

ciclului

(min)


(mc/h) I II III IV

Excavator 143 1.0

Simbol UM Valoare

A mm 2500

C mm 3060

D mm 2680

E mm 2795

H mm 2375

K mm 1150

L mm 3748

P mm 1042

Q mm 472

S mm 2400

U mm 4536

N mm 500 600 700 750

B mm - 3000 - 3150

G mm - 3165 - 3165

Z mm 4950

LUNGIME

BRAŢ

mm 1800 2400 3000

V mm 7600 6750 6300

W mm 3100 3100 3300

X mm 10000 10000 9950


Lungime braţ (mm) 1800 2400 3000

Adâncimea max. de săpare 4950 5550 6150

Cota max. la nivelul terenului 8000 8500 9050

Înălţimea max. de descărcare 5750 6000 6200

Înălţimea max.a dintelui 8400 8600 8800


b. Utilaje pentru realizarea umpluturilor care sunt încărcătoarele frontale şi

buldozerele;

Pentru umplerea şanţurilor după montarea conductelor se pot folosi încărcătoare

frontale pe pneuri precum şi buldozere. Recomandabil este a se utiliza buldo-exacavatoare pe

pneuri deoarece cu un singur utilaj se pot realiza două activităţi.

SPECIFICAŢII TEHNICE PENTRU DOTARE ECHIPAMENTE KOMATSU

BULDOEXCAVATOR WB93R2 1. Dimensiuni :

1.1 Lungimea L = 5895 mm 1.2 Lăţimea l = 2320 mm 1.3 Înălţimea h = 2750 mm 1.4 Ecartament E = 1934/1780 mm 1.5 Ampatament A = 2175 mm

2. Greutăţi :

2.1 Greutate totală : cca 8600 kg 3. Motor conform cu Directiva Europeană 97/68 3.1 Tip KOMATSU – diesel

3.2 4 cilindrii – 4 timpi – injecţie directă ; 3.3 Alezaj / cursă : 106/125 mm cu 4 supape pe cilindru; 3.4 Cilindree totală : 4,412 cm3; 3.5 Raport de compresie : 17,5 : 1 3.6 Putere maximă : 97,8 CP la 2200 rpm 3.7 Pompă de injecţie ROTATIVĂ 3.8 Injectoare cu duze multipunct; 3.9 Amortizor fonic la ţeava de exhaustare:

4. Cutie de viteze :

4.1 Tip MECANICĂ CU CONVERTIZOR, cu 4 viteze înainte; cu 4 viteze înapoi; 4.2 Schimbător de viteze acţionat mecanic 4.3 Limitare electronică a vitezei de deplasare : max. 40 Km/h



A 4220

B 3400

BB 3200

C 2750

D 2750

E 750

F 45○

G 45○

H 110

I 1930

J 430

K 2175

L 1320

M 5895


N 3700

O 5510

P 4500

Q 2500

R 5550

S 4950

T 2750

U 1800

V 1920

W 2320

X 3660

Y 1080

Z 1150


c. Utilaje pentru compactat care sunt maiurile vibrante, plăcile vibrante şi rulourile

compactoare;

Pentru realizarea compactării terenului se vor folosi maiuri mecanice pentru stratul din

jurul conductei, plăcile vibrante pentru materialul de umplutură până la buza şanţului şi cu

ruloul compactare pentru stratul de fundare al sistemului rutier.

MAI VIBRANT VIBROMAX SL 2R

SL 2R a b c d e f

mm 650 400 390 280 1250 340

Caracteristici tehnice

Greutatea de operare 73 Kg

Forţa de impact 56,7 KN

Suprafaţa de contact 952 cm2

Numărul de lovituri 800 lov/min

Adâncimea de compactare 45 cm

Viteza de lucru, până la 12 m/min

Productivitatea 202 m2/h


MAI VIBRANT BOMAG BT 65



Lăţimea de lucru 280 mm

Forţa de impact 15.5 KN

Numărul de lovituri 600-720 lov/min

Adâncimea de compactare 1-60 cm


Productivitatea max 336 m2/h

MAI VIBRANT BOMAG BT 65/4

BT 65 B H L L1 W

mm 350 1000 735 335 280



Lăţimea de lucru 280 mm

Forţa de impact 16,2 KN

Numărul de lovituri 540-705 lov/min

Adâncimea de compactare 1-65 cm


Productivitatea max 336 m2/h

BT 65 B H L L1 W

mm 350 1000 735 335 280


PLACA VIBRANTĂ BOMAG BPR 55/65D

BPR 55/65D H H1 L L1 W W1

mm 790 1010 1700 900 450 650


Greutatea de operare principală 403 Kg

Greutatea de operare (W) 388 Kg

Greutatea de operare (W1) 408 Kg

Lăţimea de lucru principală 650 mm

Forţa centrifugă 55 KN

Viteza de lucru max 28 m/min

d. Utilaje pentru tăiat asfalt şi beton cu disc diamantat;

Aceste utilaje se utilizează pentru tăierea îmbrăcăminţilor rutiere din asfalt sau beton.

Echipamentul foloseşte discuri standard, cu

diametrul de 350 sau 400 mm. Cu accesoriul

pentru tăiere orizontală, poate fi folosit şi

pentu tăierea suprafeţelor şoselelor, sau

suprafeţelor pavate.

Funcţionarea asigură multe avantaje:

- raport putere-greutate imbatabil

- silenţiozitate

-nivel extrem de scăzut al vibraţiilor,

întreţinere minimă necesară

- longevitate operativă

- maxim de siguranţă pentru operator,

Datorită ergonomicităţii şi avantajelor unice,

este ideală în toate lucrările

profesionale, unde este nevoie de o

tăiere rapidă şi sigură.


e. Utilaje pentru spart îmbrăcămintea din beton care sunt picon-urile hidraulice.

4.4 Aparat de sudură a conductelor din materiale plastice

Acest aparat este usor şi compact, ideal la lucrări de instalaţii, sisteme de conducte,

utilizabil şi în locuri strâmte, în cutie portabilă, cu element de încălzire reglabil electronic şi cu o

largă gamă de accesorii.

Este un aparat de sudură conducte din material plastic 40-110 mm.

Cuprinde:

Element de sudură cu reglare electronică:

- Regulator de temperatură electric încorporat, placă de sudură 200 mm, 800 W

- Regulator de temperatură conform DVS, CEN si ISO


Dispozitiv de frezare:

- dispozitiv electric de frezare, cu un cuplu mare, 500 W

Uşor transportabil:

- greutate minimă, imediat utilizabil, încape în orice automobil de service, cu şasiu de

montare şi transport rulant.

5. DOTAREA CU UTILAJE ŞI FORŢA DE MUNCĂ A UNUI FRONT DE LUCRU

Prin front de lucru la lucrările de canalizare se poate înţelege distanţa dintre două

cămine de vizitare (pe o lungime de cca 40 – 60 m) sau o stradă (lungime de cca 100 m).

5.1 Utilaje:

1 buc excavator cu cupă inversă (sau buldoexcavator)

1 buc încărcător frontal (sau buldozer);

1 buc maşină de tăiat asfalt sau beton;

1 buc ciocan hidraulic;

1 buc motocompresor;

3 – 4 buc ciocane pneumatice;

1 buc automacara 12.5 to pentru manevrat conducte;

2 – 3 buc mai vibrant;

1 – 2 buc plăci vibrante;

1 buc rulou compactor;

1 – 2 autobasculante;

instalaţie de filtre aciculare pentru toată lungimea tronsonului (dacă este cazul);

1 buc rezervor apă pentru compactare sau filtre aciculare;

1 – 2 buc motopompă sau electro – pompă;

1 – 2 buc generator electric;

panouri metalice pentru sprijiniri pentru jumătate din lungimea frontului.

5.2 Forţa de muncă:

2 - montatori conducte;

2 – pavatori;

1 – topograf;

2 – necalificaţi;

2 – şoferi;

4 - deservenţi utilaje.

Un tabel orientativ cu tipurle de utilaje pe operaţiuni se găseşte în ANEXA 2


6. ACTIVITĂŢI PREMERGĂTOARE PENTRU ATACAREA LUCRĂRILOR DE

CANALIZARE EXTERIOARE

6.1 Examinarea proiectului lucrării

Constructorul va studia în detaliu piesele desenate ale proiectului şi anume:

- poziţia în plan a noii conducte şi elementele topografice de trasare;

- relaţia acesteia cu conducta preexistentă;

- legăturile care urmează a se executa cu conductele adiacente celei noi;

- prezenţa în teren a altor reţele preexistente (conducte, cabluri, etc.) precum şi a

branşamentelor acestora la utilizatori;

- poziţia pe verticală a conductei;

- subtraversări care trebuie executate;

- adâncimea de execuţie care, corelată cu natura terenului şi prezenţa unor

vecinătăţi, determină necesitatea susţinerilor şi tipul acestora;

- detaliile de susţinere a săpăturilor speciale;

- detaliile constructive ale căminelor;

- detaliile nodurilor (legăturilor) noii conducte cu sistemul de canalizare la care se

racordează.

Vor fi studiate, de asemeni, piesele scrise ale proiectului, urmărindu-se în special:

- verificarea listelor de materiale din proiect (conducte, armături, fitinguri, etc.) şi

conformitatea acestora cu necesarul real rezultat din planul de situaţie şi profilul

în lung;

- natura terenului şi poziţia nivelului freatic, care oferă indicaţii privind modul de

conducere a excavaţiei, susţinerile, eventualele epuismente, etc;

- instrucţiunile speciale privind îmbinările, legăturile, detaliile de susţinere a

reţelelor aparente în săpătură, etc.

Toate neclarităţile şi neconcordanţele vor fi lămurite cu elaboratorul proiectului,

înainte de cererea autorizaţiilor de începere a lucrărilor.

6.2 Verificarea condiţiilor din teren

Se vor verifica:

- natura îmbrăcăminţii străzii pe traseul noii conducte;

- lungimea reală a traseului noii conducte, prin măsurare cu ruleta;

- concordanţa reţelelor din teren cu cele figurate în plan, prin observarea poziţiei

tuturor elementelor de suprafaţă (capace de cămin, guri de scurgere, hidranţi,


puncte de aerisire gaze, etc.). Se vor ridica toate capacele identificându-se

natura, poziţia şi cota reţelelor figurate în proiecte;

- punctele în care urmează a se realiza legăturile din reţeaua (preexistentă şi în

funcţiune) şi noua conductă. Existenţa sau nu a unor cămine ;

- numărul de branşamente în funcţiune la consumatori;

- numărul de branşamente noi (la consumatorii nebranşaţi încă) şi – împreună cu

proiectantul - diametrele acestora ;

- starea iluminatului public pentru circulaţia de noapte;

- cu ocazia verificării situaţiei din teren se vor lămuri şi posibilităţile constructorului

de a-şi asigura anumite utilităţi pe timpul execuţiei lucrărilor şi anume:

hidrantul de la care se poate asigura apa potabilă şi tehnologică;

sursa de curent pentru utilajele acţionate electric şi pentru iluminat;

accesul la un post telefonic din zonă, etc.

- se va verifica existenţa unor terenuri virane apropiate, pentru amplasarea unei

minime organizări de şantier (baracă echipă, lăzi de scule, puncte de servire

masă, depozit de punct de lucru, etc.).

Toate aceste date vor fi culese şi consemnate pentru a se soluţiona, cu proiectantul,

neconcordanţele şi completările faţă de proiect şi a se cuprinde toate elementele necesare

pentru care se cer aprobări de utilizare sau ocupare temporară.

De asemenea, se va fotografia structura şi starea sistemului rutier, se va măsura

lăţimea străzii şi se vor aprecia posibilităţile de menţinere a circulaţiei pe traseul respectiv în

timpul execuţiei (şi în ce condiţii), sau se va lua masura de închidere a străzii. În acest caz, se

va concepe schema circulaţiei şi se va aprecia schema circulaţiei locale şi necesarul de

semne de circulaţie pentru dirijarea fluxului reconsiderat.

6.3 Documentele de intrare în amplasament şi începere a lucrărilor

Intrarea în amplasament, în vederea începerii efective a lucrărilor, va avea loc numai

după obţinerea din partea autorităţilor locale (primărie şi poliţie) a autorizaţiilor şi aprobărilor

necesare.

Deoarece documentele diferă în general, de la localitate la localitate atât din punct de

vedere al conţinutului cât şi ca mod de obţinere, relaţia aceasta va trebui discutată în detaliu

cu aceste organe, pentru a se intra în sistemul local.

În principiu, aceste documente sunt:

- autorizaţia de construcţie, care se eliberează de către primărie (serviciul disciplină în

construcţii din cadrul direcţiei de administrare a domeniului public)

- avizul secţiei de circulaţie, din cadrul poliţiei locale


Autorizaţia de construcţie trebuie să aibă la bază un memoriu de descriere sumară a

lucrării stradale, un plan de situaţie şi un grafic de execuţie, deasemeni sumare.

Graficul poate fi o singură bară care marchează durata totală a lucrării sau – dacă se

cere expres – poate fi prezentat prin 2 – 3 etape tehnologice sintetice ca de exemplu:

- săpături şi pozare ţevi la conducta stradală şi branşamente

- umpluturi compactate

- refacerea carosabilului

Elaboratorul autorizaţiei va putea impune constructorului o serie de condiţii pe care

acesta trebuie să le îndeplinească şi anume:

- regimul de lucru ( 1,2 sau 3 schimburi)

- modul de excavare şi de depozitare a pământului excavat

- regimul de zgomot în timpul execuţiei

- modul de ocupare, utilizare şi restituire a unor spaţii din afara lucrărilor, solicitate

temporar de constructor pentru organizare de şantier, depozite, etc.

- modul de abordare şi ordinea de atacare a lucrărilor de branşamente şi de legături, etc.

De asemenea, cel care va elibera autorizaţia va putea solicita precizarea

responsabilului lucrărilor (cu date complete), pentru aplicarea de sancţiuni în cazul

nerespectării prevederilor autorizaţiei.

Autorizaţiile pot fi decalate sau prelungite numai pe baza unor motivaţii temeinice şi a

unor documentaţii care suportă acelaşi regim de verificare şi aprobare. Este, deci, necesară

prevederea din timp a unor astfel de situaţii, pentru a nu se produce discontinuităţi în

desfăşurarea lucrărilor.

Avizul secţiei de circulaţie se va da pe baza documentaţiei de obţinere a autorizaţiei de

construcţie la care se va adăuga schema fluxului circulaţiei în zonă pe durata lucrărilor.

Această schemă va cuprinde:

- dispunerea semnelor de circulaţie pe care trebuie să le planteze şi să le întreţină pe

timpul lucrărilor, care au ca scop redirijarea temporară a circulaţiei urbane- (Anexa 1)

- dispunerea punctelor de semnalizare luminoasă pe timp de noapte, astfel încât să fie

evitate accidentele de circulaţie în zona lucrărilor.

- planul de situaţie schematic al străzii cu figurarea spaţiilor împrejmuite de constructor

şi a străzilor adiacente celei pe care se desfăşoară lucrările.

Avizul va putea cuprinde unele condiţii legate de atribuţiile specifice poliţiei şi impuse de

aceasta, ca de exemplu:

- asigurarea iluminatului de noapte în unele puncte speciale (intersecţii, zone de

organizare de şantier, depozite de şantier, etc.)


- asigurarea pazei şantierului în schimburile în care nu se lucrează sau în zilele de

repaus

- asigurarea de accese pentru intervenţiile de urgenţă (pompieri, salvare, etc.)

În cazul unor trasee cu vecinătăţi speciale (căi ferate, linii electrice sau telefonice şi

conducte de importanţă majoră, etc.), va fi necesar să se ia legătura cu aparţinătorii, pentru a

se stabili – în scris – toate condiţiile impuse de activitatea constructorului în zonele respective.

Toate aceste aprobări şi avize trebuiesc luate după elaborarea graficelor program,

pentru că ele pot conţine modificări - uneori semnificative – faţă de modul de lucru propus de

constructor şi pot induce schimbări în asigurarea logistică, necesare înainte de intrarea în

amplasament.

6.4 Alte masuri organizatorice

Zona prevazută pentru desfăşurarea lucrărilor autorizate va fi împrejmuită cu panouri

metalice de cca 1.5 m înălţime şi va fi semnalizată astfel: avertizoare de lucrări neluminoase,

seturi de balize cu lumini pulsatorii.

Traversarea lucrării – unde este necesar - se va realiza cu ajutorul pasarelelor pentru

pietoni şi a podeţelor pentru mijloacele auto; ambele tipuri vor avea balustrade sigure şi

continue.

Pentru siguranţa lucrărilor – şi implicit a terenului învecinat acestora – se vor utiliza

susţineri corespunzătoare, în special în zonele unde se desfăşoară o circulaţie intensă sau

circulă mijloace grele. O atenţie deosebită se va acorda la protecţia lucrărilor în zona şcolilor şi

grădiniţelor, unde panourile de protecţie nu trebuie să permită accesul accidental al copiiilor.

Alte lucrări temporare necesare sunt legate de evacuarea apelor de infiltraţie din

săpătură, ceea ce se realizează cu ajutorul unor pompe şi a unor furtunuri; traseul furtunurilor

nu trebuie să intersecteze traseele mijloacelor de circulaţie şi nu trebuie să producă scurgeri

accidentale de fluide.

O altă problemă o impune amplasarea mijloacelor de ridicat şi a mijloacelor speciale de

transport (treilere) – pe perioade scurte şi pe zona ramasă liberă circulaţiei, ceea ce se va face

cu măsuri suplimentare de dirijare cu agenţi de circulaţie şi – eventual – cu stabilirea unor

variante de ocolire.


7. TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A REŢELELOR DE CANALIZARE

EXTERIOARE

7.1 Observaţii generale

Atacarea lucrărilor se va face întotdeauna din aval spre amonte, cu capatul mufat

în aval.

Obiectul acestor metode de lucru îl reprezintă reţelele noi de canalizare în localităţi urbane.

Reţelele sunt pozate la adâncimi mai mari de 1.5 m până la cca 6 m.

Sistemele rutiere întâlnite de obicei sunt: asfalt, beton, macadam, pavele, pământ. De

asemenea, pot fi întâlnite situaţii în care se impune amplasarea conductelor fără şanţ deschis,

ceea ce solicită aplicarea unor metode de subtraversare a drumurilor sau a unor cursuri de

apă.

Pentru reţelele noi de canalizare se folosesc diametrele 250 - 500 mm (uPVC), 600 –

1200 mm (GRP), 355 (PEHD).

Pământul rezultat din săpătură poate fi depozitat lateral de şanţ sau, în situaţia unor

străzi înguste sau a unor condiţii restrictive, va fi evacuat direct din excavator în mijlocul auto

şi transportat la un depozit temporar.

Săpăturile fără sprijiniri pot fi executate conform cu ,,Regulament privind protecţia şi

igiena muncii în construcţii / 1993 ―:

- 0.75 m – teren uşor (nisip, umpluturi);

- 1.25 m – teren mijlociu (cazma şi târnăcop)

- 2.00 m - teren tare (sapă, cazma, târnăcop);

- 2.00 m – teren foarte tare (rangă, târnăcop, şpiţ, baros, etc)

Sprijinirile ce se folosesc se execută de 3 tipuri:

- tip uşor – pentru adâncimi până la 2,6 m;

- tip mediu – pentru adâncimi până la 3,9 m;

- tip greu - pentru adâncimi până la 5,2 m;

Pentru adâncimi peste 5.2 m se folosesc panouri speciale.

Aceşti suporţi se vor introduce simultan cu execuţia săpăturii, iar extragerea lor se va

face simultan cu execuţia umpluturii.

Lungimea unui tronson nu va depăşi 60 m – 100 m.

În vederea îndepărtării excesului de apă de infiltraţie (în principal) din pânza freatică, se

vor utiliza metode combinate de epuisment.

Săpătura se va executa din aval spre amonte; se va executa başa pentru colectarea

apei; se vor utiliza motopompe de epuisment; pe porţiunile cu adâncime mare şi aport

substanţial din pânza freatică se vor utiliza filtre aciculare care să permită realizarea unui pat

de pozare uscat al tuburilor.


7.2 Folosirea instalaţiei de filtre aciculare

Se folosesc pentru depresionarea nivelului

apei în pământuri puţin permeabile ( nisipuri fine,

prăfoase ) fig.1.

Sistemul de drenare cel mai răspândit şi cel

mai economic, în special pentru coborârea nivelului

apelor de suprafaţă joase (4 – 5 m) este sistemul

Wellpoint. Sistemul Wellpoint este format dintr-un

ansamblu de colectoare orizontale la care este

conectată una sau mai multe pompe de absorbţie

şi de deversare; de la colectoarele orizontale

pornesc articulaţii flexibile din PVC, legate la

conductele verticale fixate în sol, până la

adâncimea dorită şi care duc la extremitatea

sistemului, pentru a aspira apa filtrată (fig2).

Componenţa sistemului wellpoint

fig.1 fig.2


Un astfel de filtru constă dintr-o ţeavă de 2 – 3 ţoli diametru, având la partea inferioară o

porţiune de 0.8 – 1.0 m perforată. La vârf, filtrul este prevăzut cu un dispozitiv special având o

bilă învelită în cauciuc, care lucrează ca un ventil (fig.3).

Filtru acicular Introducere apă sub presiune Epuisment din infiltraţii

Înfigerea filtrului se face proiectând un jet de apă cu

presiunea de 5 – 10 daN/cm² prin vârful perforat (fig.4).

Datorită jetului, materialul de sub vârf se afânează, iar

partea fină este antrenată spre suprafaţă; se creează

astfel în jurul ţevii un filtru invers.

Pompa poate aspira debitul de apă necesar introducerii

filtrelor dintr-o sursă de apă din zonă, printr-un furtun cu

Dn4‖ prevazut cu sorb, din rezervorul de vacuum de la

Instalare filtru cu jet apa „ jetting” staţia de pompe şi din conducta de refulare a pompei de

desecare.

În timpul instalării sistemelor wellpoint se pot întâlni straturi de teren compact (argilă, lut)

care întârzie operaţiunile de fixare. În aceste cazuri, pentru a înlocui sistemul tradiţional

„Jetting‖, care este adecvat şi economic în cazul terenurilor nisipoase, este convenabilă

utilizarea unui dispozitiv de perforare hidraulic, care

execută găuri, în interiorul cărora se poziţionează capul

de filtrare.

Datorită prezenţei pe orice şantier, a unui

excavator hidraulic, se utilizează un sistem de perforare

hidraulică care este prins pe braţul excavatorului, fiind

comandat de deservent prin circuitele de înaltă presiune

deja existente. Acest sistem este adaptabil în funcţie de

Execuţie foraj ajutător braţul fiecărui tip de excavator (fig.5).

fig.3

fig.4

fig.5


După atingerea adâncimii prevăzute, se introduce

în foraj nisip+pietriş, jetul se opreşte, bila se ridică,

iar apa din strat pătrunde prin orificiile laterale ale

filtrului şi începe epuismentul (fig.6).

Introducere nisip+pietriş

Filtrele aciculare introduse în pământ în poziţie de captare, sunt prinse cu cuplaje

flexibile cu robinet la o conductă colectoare. Conducta colectoare cu Dn150 mm, din ţeavă de

aluminiu, este formată din tronsoane îmbinate cu cuplaje flexibile cu 3 cârlige. Racordul de la

conducta colectoare la rezervorul de vacuum de la staţia de pompe se face printr-un furtun.

La staţia de pompe mai sunt prevăzute o pompă de evacuarea apei captată de filtre

(desecare), o pompă de vid şi un vas de expansiune.

Pentru funcţionarea instalaţiei se porneşte pompa de vacuum. Datorită depresiunii

create, apa subterană este aspirată de filtre. În momentul în care în rezervorul de vacuum

apa ajunge la nivelul Hminim, porneşte pompa de apă care aspiră apa din rezervor. Pompa de

apă lucrează concomitent cu pompa de vacuum până când nivelul apei în rezervor ajunge la

Hmaxim. În acest moment se întrerupe funcţionarea pompei de vacuum, rămânând în funcţiune

pompa de apă. În momentul în care nivelul apei în rezervor scade la Hminim, pompa de vacuum

este pornită din nou. Aceste operaţii de conectare şi deconectare a pompelor se realizează cu

ajutorul unui sistem automat de comandă.

Pentru evitarea întoarcerii aerului prin pompă în rezervorul de vacuum şi împiedicarea

pătrunderii apei în pompa de vacuum, s-a prevăzut un vas de expansiune pe legătura dintre

rezervorul de vacuum şi pompa de vacuum. Pe conductele de legătură din staţia de pompe s-

au prevazut robinete cu sertar şi robinete de reţinere cu clapă, îmbinate cu flanşe. La

rezervorul de vacuum s-a prevăzut un dispozitiv de siguranţă şi un vacuummetru.

7.3 Sprijiniri ale şanţurilor

La montarea panourilor metalice se va ţine seama de următoarele:

- Excavatorul având cupa inversă lucrează prin retragere;

- Excavatorul este prevăzut cu un cârlig fixat pe cupă, îndeplinind şi funcţia de

macara pentru montarea şi demontarea panourilor; de asemenea are şi rolul

de a înfige panourile metalice în săpătură;

fig.6


- Panourile se aduc la locul de montare gata asamblate cu şpraiţuri

corespunzătoare lăţimii de săpătură necesară, se efectuează reglaje ale

şpraiţurilor numai la coborârea în săpătură şi scoaterea din săpătură după

care se aduc la poziţia iniţială;

- Împingerea panoului se face prin intermediul unei grinzi auxiliare aşezată pe

panou la partea superioară - este bine a se utiliza câte o grindă metalică pe

fiecare latură;

- Coborârea panourilor se efectuează concomitent cu coborârea fundului

săpăturii;

- În lung panourile nu se leagă unul de celălalt ;

- Execuţia săpăturilor se va face cu atenţie pentru a nu se deteriora reţelele

subterane, se vor numi muncitori instruiţi pentru a supraveghea săpăturile -

în cazul apariţiei unor reţele subterane se va opri excavaţia şi se va face o

identificare a tipurilor de reţele efectuându-se sprijinirea şi protejarea

acestora;

- La montarea panourilor prin rotirea şpraiţurilor, se va efectua o strângere a

părţii de sus astfel ca partea superioară să aibă o lăţime cu 5cm mai mică

decât partea inferioară.

7.3.1 Montarea primului panou

1. Se execută o săpătură de 1.00m-1.50m adâncime cu lăţimea egală cu lăţimea

exterioară B a panoului şi lungimea 3.80m-4.00m;

2. Se continuă excavaţia şi la fiecare 30cm-40cm de săpătură se face împingerea

panoului alternativ pe cele 2 laturi pentru a se ajunge la cota finală a săpăturii;

3. La panourile uşoare, după atingerea cotei finale prin reglarea şpraiţurilor se aduc

panourile la poziţia iniţială;

4. La panourile de h max.=6.00m, după coborârea panoului la o adâncime de 2.30m-

2.40m se montează primul panou superior prins de panoul inferior cu plăcuţe

metalice, se vor continua săpăturile şi împingerea în jos a panourilor până la

atingerea cotei finale. În cazul unor săpături mai adânci, se montează încă un

panou superior. După atingerea cotei finale a săpăturilor prin reglarea şpraiţurilor

panoul inferior se aduce la poziţia iniţială.


Montarea panourilor pentru cămine este identică cu montarea panourilor pentru şanţuri.

7.3.2 Montarea următoarelor panouri

1. Se începe excavaţia pentru montarea celui de al doilea panou numai după ce

primul panou a ajuns la cota finală. Pentru cel de al doilea panou, sistemul de

excavare şi coborâre este identic cu sistemul de la primul panou.

După montarea întregului set de panouri se trece la execuţia lucrărilor de pozare

a tuburilor de canalizare pe porţiunea respectivă şi se execută proba de etanşeitate.

Dacă probele de etanşeitate sunt bune, se pot începe lucrările de umplutură cu pământ

şi extragere a panourilor.


Montarea panourilor la h=9m

1. Excavaţii preliminare.

După ce traseul şanţului a fost măsurat

şi trasat, excavaţiile preliminare sunt

facute în funcţie de lăţimea necesară a

şanţului şi lungimea modulului de

sprijiniri folosit.

Lăţimea de excavat a şanţului = diametrul

conductei + spaţiul de lucru + aprox. 0,70 m.

Lungimea de excavaţie = lungimea modului

de sprijinire utilizat + aprox. 1,0 m.


4. Alinierea pereţilor.

Decisivă în realizarea montajului

sistemului de sprijinire paralel cu axa

şanţului este alinierea corectă a primului

modul de sprijinire. Dimensiunea de montaj

(diametrul conductei + spaţiul de lucru)

trebuie să fie aceeaşi la ambele capete ale

modulului. Atunci când dimensiunile celor

două axe diagonale sunt şi ele corecte este

sigură realizarea unui sistem de sprijiniri

care să se desfăşoare paralel cu axa şanţului.

2. Montarea primului cadru de ghidaj.

Primul cadru de ghidaj este montat central

faţă de axa de simetrie a şanţului şi

perpendicular pe ea. Căruciorul distanţier

este amplasat în partea de jos a stâlpilor

sistemului şi este asigurat în partea de sus cu

un bolţ. Dacă este necesar, cadrul va fi

menţinut în poziţie verticală.

3. Montarea pereţilor laterali.

Pereţii laterali se montează în stâlpul

cadrului de ghidaj. După îmbinarea plăcilor,

ele vor fi aşezate pe fundul şanţului.


5. Montarea cadrului de ghidare secundar.

Cel de al doilea cadru de ghidare este

dispus peste secţiunea de ghidare a pereţilor

laterali care sunt încă liberi şi aşezat pe patul

şanţului. Căruciorul distanţier este fixat în

poziţia de jos.

6. Coborârea modulului de sprijinire.

Componentele modulului de sprijinire sunt

coborâte individual, alternativ. Pentru

aceasta , în zona pereţilor, se excavează un

strat de 30 – 40 cm, iar în zona stâlpilor ceva

mai mult. Cadrul de ghidare, căruciorul

distanţier, pereţii laterali sunt coborâţi

alternativ, prin apăsare. Pentru aceasta

trebuiesc folosite dispozitive de protecţie a

elementelor. Este interzis să se preseze direct

asupra căruciorului şi pereţilor laterali.

7. Placa superioară exterioară.

În funcţie de adâncimea necesară a şanţului,

placa superioară (A) poate fi introdusă în

cadrul de ghidare după ce placa inferioară

(G) a fost coborâta. Cele două plăci se

îmbină cu pene (1) şi bolţuri (2).


8. Montarea plăcilor interioare inferioare.

Înainte ca plăcile interioare să fie montate,

cele exterioare trebuie să fie complet

instalate. Placa interioară este montată de pe

marginea şanţului (a), introdusă între cadrele

de ghidare, dispusă în ghidajul (b) în formă

de U al plăcilor exterioare (c) şi coborâte pe

patul de aşezare al şanţului. Viitoarele

excavaţii se vor face prin coborârea plăcilor

interioare de bază, a cadrului de ghidaj şi a

căruciorului distanţier.

9. Asamblarea şi montarea căruciorului

distanţier superior.

După ce placa de apăsare de pe căruciorul

inferior a fost demontată, se introduce în

cadrul de ghidare, pe la partea de sus,

căruciorul superior şi se fixează cu bolţuri,

după care se montează placa de apăsare.

Utilizarea căruciorului distanţier superior se

face în cazul unor adâncimi mari ale

şanţului.

10. Montarea modulului de sprijinire

următor.

Acesta se montează imediat după ce

modulul anterior a fost complet coborât pe

patul de aşezare al şanţului. Montarea se face

asemenea primului modul, conform

punctelor 1 – 10. Modulul nou montat se

aliniază cu primul, făcându-se verificările

necesare.


7.3.3 Demontarea panourilor metalice

Demontarea panourilor se poate începe numai după efectuarea probelor pe tronsoanele

de canalizare deja montate - dacă probele dau rezultate bune, se dă acceptul de continuare a

lucrărilor.

Pentru o demontare mai uşoară se face o reglare a panoului inferior astfel ca lăţimea B la

partea inferioară să fie mai mică decât lăţimea B a părţii superioare cu 5cm.

Extragerea se face pe măsura executării umpluturilor. Ridicarea se face prin tragerea

alternativă a celor 2 plăci ale panourilor pentru a se reduce efortul făcut de excavator. Se va

avea grijă ca panta maximă făcută de şpraiţuri cu orizontala să fie mai mică de 1:20.

Ţinând cont de natura tuburilor, umpluturile se vor executa cu atenţie pentru a nu se

produce deteriorarea acestora.

Umplutura se începe cu stratul de nisip care se pune în jurul conductei. Nisipul se va

împrăştia cu lopata uniform în lungul conductei şi se va face o compactare manuală.

După aşternerea nisipului, se face o ridicare de 40-50cm a panourilor şi se continuă

umpluturile pe o grosime de 40-50 cm, care se execută manual (împrăştiere şi compactare)

după compactarea materialului se ridică panourile cu încă 40-50 cm. Se continuă ciclurile de

ridicare şi umplere cu pământ şi compactare pe înălţimi de 40-50cm. Împrăştierea şi

compactarea se execută cu mijloace mecanice.

Panourile se pot scoate definitiv când s-a ajuns cu umplutura la 50-60cm sub cota

terenului. După extragere, panourile se încarcă în autocamion şi se deplasează la noul punct

de excavaţii.

Până la o cota de aproximativ 1.00m peste tubul de canalizare umpluturile se fac cu

aruncarea pământului cu lopata şi compactare manuală, peste această cotă se poate face

umplutura cu excavatorul şi compactarea cu maiuri mecanice.

7.3.4 Dificultăţi apărute la utlizarea panourilor

Utilizarea panourilor în zonele libere de reţele de utilităţi subterane prezintă mari avantaje

asigurând o execuţie economică, rapidă şi sigură.

În unele zone unde sunt reţele de utilităţi, apar probleme de sprijinirea săpăturilor. De

cele mai multe ori nu se ştie poziţia exactă a reţelelor fapt care impune supravegherea atentă

a excavaţiei de către un muncitor, la apariţia semnelor existenţei unor reţele se opreşte

excavaţia cu excavatorul şi se continuă excavaţia manual. După identificarea reţelelor se iau

măsuri de sprijinire şi protejare a acestora. În aceste locuri nu se poate continua înfigerea

panourilor şi se continuă săpătura şi sprijinirea săpăturii cu mijloace clasice însă numai după

fixarea cofrajului metalic la poziţia la care a ajuns.


Este necesar ca şantierul să fie dotat cu materiale de spijinire clasice şi personal

specializat pentru a se interveni rapid la efectuarea spijinirilor clasice.

Dacă panourile au fost introduse pe o adâncime mică 0.80-1.00m este util ca să fie

scoase, să se rezolve problema sprijinirilor clasice în zona respectivă şi să se continue

utilizarea panourilor după trecerea de reţeaua subterană.

7.4 Construcţii pe colector

În funcţie de configuraţia în plan şi profilul longitudinal al reţelei de canalizare, de căile de

comunicaţii şi văile sau cursurile de apă de pe teren, pentru buna funcţionare a reţelei de

canalizare sunt necesare o serie de construcţii ( cămine).

Acestea se pot grupa astfel:

- cămine de vizitare;

- cămine de racord;

- cămine de rupere pantă;

- cămine de schimbare de direcţie;

- cămine de spălare;

- cămine de inspecţie;

- guri de scurgere

În continuare vom exemplifica prin câteva scheme aceste tipuri de cămine


7.4.1 cămine din beton

CĂMIN DE VIZITARE DIN BETON STANDARD








7.4.2 Cămine executate din GRP

Căminele de vizitare, care sunt cele mai numeroase, se mai pot executa pe şantier şi

din GRP, care pot fi:

A) Cu cos acces axat pe conducta, pentru 600 < Dies ≤ 800 (tip I);

B) Cu cos acces tangential pe conducta, pentru 800< Dies ≤ 2400 ( tip II ), care se pot

imparti in subcategorii dupa cum urmeaza:

1. Tip II a - pentru 800< Dies ≤ 1000

2. Tip II b - pentru 1000< Dies ≤ 1200

3. Tip II c - pentru 1200< Dies ≤ 1400

4. Tip II d - pentru 1400< Dies ≤ 1800

5. Tip II e - pentru 1800< Dies ≤ 2000

6. Tip II f - pentru 2000< Dies ≤ 2400

Caminele sunt din GRP inglobate in beton, accesul se face prin tub GRP Φ=800 mm si

legaturile intre camin si conducta de canalizare se face prin mufe si reductii tot din GRP.

A. Cu cos acces axat pe conducta, pentru 600 < Dies ≤ 800 (tip I)

Placa prefabricata beton C20/25

pentru sustinere capac si rama

Cos acces camin din tub GRP Ф=800 cu

h=variabil ,trepte acces la inerval de 30 cm


pentru rigidizare si etansare cos-

camin

Beton incastrare camin ,C8/10 slab

armat 20 kg/mc GRP V=2,0 mc

Camin GRP din tub GRP Ф=800

S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. 67 SERVICIUL TEHNOLOGII

CAMIN EXECUTAT DIN TUB GRP Ф =800 mm

Componenta camin GRP Ф =800:

- Tub Ф =800 L= 2,12 m

- 3 mufe Ф =800

Mufe racord Ф =800

Camin GRP Ф =800

Dimensiunile sunt in m


Beton incastrare camin GRP

1

1

2

1 - 1

2

2 - 2


Cantitati lucrari pentru 1 buc camin tip I

- Teava Ф800 –2,3 m - Mufe Ф800 – 3 buc - Teava Ф800 ( pt cos acces) =variabil m - Beton C8/10 – 2 mc - Armatura –20kg/mc x 2mc = 40 kg - Placa sustinere capac fonta – 1 buc - Placa rigidizare racord cos – 1 buc - Trepte protejate anticoroziv – variabil buc


Cos acces camin din tub GRP Ф=800

cu h=variabil ,trepte acces la inerval

de 30 cm


pentru rigidizare si etansare cos-

camin

Camin GRP cu acces tangential

din tub GRP Ф=800

TIP II a - COS ACCES TANGENTIAL PE CONDUCTA, PENTRU 800< Dies≤ 1000

Accesul in camin se face printr-un tub GRP Ф = 800 mm, este singurul element

variabil la acest tip de camin.


pentru sustinere capac si rama

Beton incastrare camin ,C8/10 slab

armat 20 kg/mc GRP V=2,34 mc


CAMIN EXECUTAT DIN TUB GRP Ф =1 000 mm CU ACCES

TANGENTIAL DIN TUB GRP Ф =800 mm


Componenta camin GRP Ф =1 000:

- Tub Ф =800 L= 0,80 m

- Tub Ф =1 000 L= 1,50 m

- 1 mufa Ф =800

- 2 mufa Ф =1 000

-


2

1

1

2

2 - 2

1 - 1

Cantitati lucrari pentru 188 buc camin tip I

- Teava Ф800 – 0,8 m - Teava Ф1 000 – 1,50 m - Mufe Ф1000 – 2 buc - Mufe Ф800 – 1 buc - Teava Ф800 ( pt cos acces) =variabil m - Beton C8/10 – 2,34 mc - Armatura –20kg/mc x 2,34mc = 46,8 kg - Placa sustinere capac fonta – 1 buc - Placa rigidizare racord cos – 1 buc - Trepte protejate anticoroziv – variabil buc


Pentru determinarea volumului de beton pentru celelalte tipuri de camine ( IIb –IIf ) s-a folosit acelasi model de dimensionare ca mai jos ( acestea datorita dimensiunilor nu mai pot fi prefabricate – sunt monolit )



Placa prefabricata beton C20/25 pentru sustinere capac si rama Vb = 0,27 mc

Placa prefabricata beton C20/25 pentru rigidizare si etansare cos- Vb = 0,10 mc


7.5 Montare cămine de vizitare (tip SEBEŞ)

În mod obişnuit căminele devansează montarea conductei, existând însă şi situaţii în care

se execută întâi montarea conductei pe lungime mai mare decât distanţa dintre două cămine,

executarea sau montarea căminelor făcându-se ulterior.

Operaţiile principale ce se vor executa sunt:

- Se stabileşte locul amplasării căminelor de vizitare sau inspecţie conform proiectului;

- Se actualizează cota terenului în punctele de amplasare a căminelor. Dacă aceste

cote sunt semnificativ diferite faţă de cele din proiect, acest lucru se comunică

reprezentantului proiectului;

- Se studiază planurile cu reţele subterane, iar în cazul în care acestea sunt prezente pe

traseul conductelor de canalizare ce urmează a se monta, se atrage atenţia celor care

execută săpăturile, ca pe o distanţă de 2.00 m de o parte şi de alta a acestor reţele,

săpăturile să se execute manual;

- Se execută săpătura pentru căminul capăt aval. Ultimii 20 cm de săpătură se vor

executa numai manual;

- Se aşterne pe fundul săpăturii un

strat de nisip bine compactat cu

grad de compactare de 98%,

formându-se în acest fel patul de

aşezare al căminului. Cota

pământului se va stabili din proiect

(cotă radier) la care se adaugă

grosimea fundului căminului. La

căminele Sebeş, grosimea fundului

este de 18 cm. Dacă din greşeală

cota de săpătură mecanizată a fost

depăşită, atunci în locul patului din nisip se va executa un pat din beton simplu sau piatră

spartă bine compactată (fig1.).

- Se montează cu ajutorul macaralei căminul pe poziţie, având pereţii perfect verticali.

Prinderea în cârligul macaralei se face cu ajutorul unor piese speciale executate conform

unui poiect întocmit de secţia de Proiectare a S.C. Hidroconstrucţia S.A. Bucureşti.

Acest dispozitiv este compus dintr-un ansamblu de trei cleşti, de care sunt prinse trei

lanţuri de lungimi egale. Capetele de lanţ se prind de un inel, care serveşte la agăţarea în

cârligul macaralei. În momentul ridicării, lanţul acţionează o pârghie care realizează strângerea

(între fălcile celor trei cleşti) elementului de cămin astfel încât presiunea exercitată de cleşti pe

Fig 1


elementul de cămin să permită ridicarea acestuia în siguranţă şi totodată să nu deterioreze

peretele de beton.

Din punct de vedere constructiv, cleştele component al dispozitivului este alcătuit din:

- o falcă fixă pe care este sudat un mâner şi o piesă din tablă care are prevăzute rizuri

pe suprafaţa care vine în contact cu piesa de beton;

- o falcă mobilă, care este cuplată cu falca fixă printr-o articulaţie cu bolţ;

- un şurub de reglaj care este montat între falca fixă şi falca mobilă şi care are rolul de a

regla distanţa între suprafeţele de prindere ale fălcilor, în funcţie de grosimea peretelui

elementului de cămin. Grosimea peretelui elementului de cămin poate fi între 85 si 200

mm;

- o pârghie articulată pe falca mobilă de care este prinsă o piesă de contact cu betonul.

Aceasta este menţinută în poziţia de lucru prin intermediul a 2 arcuri elicoidale de torsiune.

Fixarea lanţului pe pârghie se face cu un bolţ pivotant montat în aceasta;

- lanţul reprezintă elementul de acţionare al pârghiei; prin tragerea acestuia pârghia

acţionează asupra peretelui de beton prin intermediul piesei de contact şi realizează

strângerea acestuia între fălci;

Mod de utilizare

Pentru manevrarea elementelor de cămin se procedează astfel:

- se reglează distanţa între fălcile de prindere cu ajutorul şurubului de reglaj, în funcţie

de grosimea peretelui de beton;

- se cuplează cei trei cleşti pe circumferinţa elementului de cămin la 120˚ între ei;

- se aduce cârligul macaralei cât mai aproape de centrul de greutate al căminului şi se

ridică dispozitivul împreună cu elementul de cămin cu ajutorul utilajului de ridicat şi se

deplasează la locul dorit;

În figurile de mai jos este prezentat modul de prindere al celor trei elemente care

formează un cămin, după cum urmează:

- Fig. 1 – fundul de cămin;

- Fig. 2 – inelul intermediar;

- Fig. 3 – conul de cămin.


Fig. 1

Fig. 2

Fig. 3

Reglarea dispozitivului pentru diferite grosimi ale peretelui de cămin se face conform

figurii 4 astfel:

Se retrage pârghia 3 până ce talpa 4 vine în contact cu braţul 2, apoi se roteşte şurubul

1 până ce distanţa dintre peretele căminului şi talpa dispozitivului are aproximativ 10 mm,

după care se lasă liberă pârghia.

10 mm

1

2

3

4Perete camin

Fig.4


- Montarea elementelor de cămin se face în aşa fel încât scările interioare să fie pe

aceeaşi verticală, iar piesele de trecere să corespundă direcţiei de montare a căminelor.

Între elementele de cămin se vor monta garniturile din cauciuc pentru etanşarea

rosturilor de îmbinare.

- La calculul înălţimii căminului până la cota străzii se va ţine cont ca elementele din

care este format să realizeze o înălţime cu 20’40 cm sub cota străzii aşa fel încât

aducerea la cotă (cu 20’40 cm) să se facă din beton monolit armat în care să se

încastreze rama cu capacul din fontă.

- Se amplasează şi montează căminul următor la distanţa şi cota stabilită prin proiect.

7.6 Montare cămine de racord din PVC

Conform proiect, căminele de racord se montează câte o bucată la fiecare proprietate,

în afara acesteia la 2 m de limita proprietăţii.

Există posibilitatea montării a unui cămin la două proprietăţi în următoarele cazuri:

1) Imobilele nu sunt spate în spate, iar proprietăţile nu au lăţimi mai mari de 10 m

(fig.1).

2) Imobilele sunt spate în spate, dar au până la limita stradală o distanţă de min. 4 m

(fig.2).

fig.1

fig.2


3) Imobile amplasate combinat (fig.3).

Adâncimea de montaj a căminelor de racord se stabileşte după măsurători în interiorul

proprietăţilor (lungime racord în interior, cotă teren la ieşirea din imobil a canalizării interioare).

Dacă nu există cazuri particulare în care proprietăţile sunt situate destul de depărtat de

stradă, sau sunt amplasate la cote vizibil mai joase ca strada, adâncimea acestor cămine se

poate stabili constructiv după cum urmează:

- Dacă, conducta colectoare are o adâncime cuprinsă între 1.5 ÷2.0 m, adâncimea

căminului de racord poate fi între 1.2÷1.5 m;

- Dacă, conducta colectoare este mai adâncă de 2.0 m, căminul de racord va avea

adâncimea de 1.5 m;

- Pentru adâncimi ale conductei colectoare mai mici de 1.5 m, cota radierului

căminului de racord se va calcula plecându-se de la cota ieşirii canalizării interioare

din imobil, distanţa de la ieşirea din imobil la căminul de racord, panta minimă de

montaj şi lungimea racordului.

Operaţiile de montaj constau în următoarele etape:

1. Prima etapă a montajului constă în realizarea patului de

montaj, cea mai importantă cerinţă fiind compactarea

foarte bună a acestuia şi nivelarea sa. Pentru realizarea

patului de montaj se va folosi nisip (un strat de 15 cm).

2. Coloana se taie la înălţimea dorită.

fig.3

fig.1

fig.3


3. Se montează garnitura pentru etanşarea cu baza căminului.

4. Atât pe garnitură cât şi pe baza

căminului se va aplica un strat de

lubrefiant pentru o îmbinare uşoară şi

pentru protejarea garniturii după care

are loc îmbinarea.

5. Umplerea şanţului şi compactarea. Se

va folosi pe cât posibil nisip sau pământ

cu granulaţie mică fără pietre sau

spărturi colţuroase. Compactarea

se va realiza cu un grad de 92 - 98 %.

fig.2

fig.4

fig.5

fig.3


6. Montarea garniturii pe coloană pentru etanşarea cu tubul telescop

şi montarea capacului în tubul telescop.

7. Montarea ansamblului capac+telescop în

coloana căminului.

La căminele de acest tip este posibilă montarea ulterioară în coloana căminului a unui

alt racord suplimentar, racord ce nu se află la aceeaşi cotă cu cea a bazei căminului.

Diametrele conductelor ce se pot racorda în coloana căminului cu ajutorul mufelor speciale

sunt de diametre D = 110, 160 sau 200 mm. Pentru aceasta sunt necesare următorele

operaţii:

8.Perforarea coloanei căminului la înălţimea dorită cu ajutorul elementului de perforare

fig.6

fig.7

fig.8

fig.6


9. Montajul garniturii de

etanşare şi aplicarea

lubrefiantului

10. Montajul mufei de racordare şi aplicarea

lubrefiantului pe capătul conductei ce urmeză a fi

introdusă în coloana căminului

fig.9 fig.10

11. Îmbinarea conductei cu mufă şi realizarea racordului

fig.11


7.7 Montarea conductelor în şanţ – generalităţi

Se încep săpăturile pentru conducte între cele două cămine care au fost montate.

Săpăturile se vor executa, funcţie de natura terenului, cu sau fără sprijiniri, conducătorul

de lucrare va stabili acest lucru.

Pământul din excavaţii se va depozita pe o singură parte, lăsându-se între marginea

săpăturii şi depozit o bermă de 50 cm lăţime.

Dacă sistemul rutier este alcătuit din piatră de râu sau piatră cubică, acestea se vor

îndepărta de marginea săpăturii cu încă 30 cm lăţime de o parte şi de alta a săpăturii.

Ultimii 20 cm de săpătură se vor executa obligatoriu manual.

Dacă prin proiect sau prin avizele eliberate de firmele de reţele subterane, aceste reţele

subterane sunt prezente, săpăturile se vor executa numai manual şi cu mare atenţie pentru a

nu fi deteriorate.

Dacă sistemul rutier sau pietonal este alcătuit din beton sau asfalt, acesta se va tăia, pe

direcţia tranşeei, cu maşina cu disc diamantat, aşa încât şliţul practicat să aibă margini drepte.

Dacă terenul este stabil sau dacă panourile de sprijiniri sunt suficiente pentru toată

distanţa dintre cele două cămine, săpătura se va realiza din cămin în cămin.

Dacă terenul nu este stabil şi necesită sprijiniri care nu sunt în număr suficient, atunci

excavaţia se va realiza pe o lungime de o conductă şi jumătate.

Operaţiile necesare montării oricărui tip de conducte în şanţ presupun următorele etape :

7.7.1 Trasarea lucrărilor

Se va face de topometrul şantierului, în prezenţa şefului punctului de lucru, pe baza

planului de trasare din proiect şi a procesului verbal de predare a amplasamentului încheiat în

prealabil cu beneficiarul.

Trasarea va urmări materializarea următoarelor elemente ale conductei:

axul conductei cu elementele geometrice ale acesteia: aliniamente, vârfuri de

unghi, puncte de tangenţă şi bisectoare, marcate prin cupoane de oţel beton

bătute în teren pe adâncime de minim 20cm şi vopsite vizibil;

poziţia căminelor, marcată prin acelaşi fel de cupoane;

După trasare, topometrul va încheia cu şeful punctului de lucru un document de predare

– primire, datat, conţinând sub ambele semnături toate cotele materializate în teren.

Documentul se va încheia în trei exemplare, din care topometrul şi şeful punctului de

lucru vor păstra câte un exemplar, iar un exemplar va fi depus de către topometru la serviciul

tehnic al şantierului.


7.7.2 Desfacerea stratului rutier din asfalt

tăierea covorului asfaltic cu maşina cu disc diamantat, desprinderea în bucăţi şi

evacuarea lui cu excavatorul mic;

desfacerea şi încărcarea straturilor suport pentru asfalt şi evacuarea acestuia la

depozit;

7.7.3 Desfacerea stratului rutier din beton, pavele, balast şi pământ

spargerea betonului cu ajutorul pickonului şi evacuarea acestuia la depozit;

pavele sau bolovani de râu - desfacerea manuală cu târnăcopul şi evacuarea la

depozit;

balast - săparea cu excavatorul şi evacuarea la depozit;

pământ - săparea cu excavatorul şi depozitarea pământului vegetal în vederea

reutilizării.

7.7.4 Execuţie săpătură

Săpătura se va executa cu excavatoare de 0.4 mc, 1.2 mc sau mai mari,

corespunzător cu mărimea tuburilor ce se montează. Se vor utiliza susţineri obişnuite în cazuri

în care adâncimile sunt reduse, lungimile şanţurilor sunt mici sau reţelele transversale sunt

dese şi susţineri metalice corespunzătoare adâncimii de pozare a tuburilor (susţineri uşoare,

medii şi grele) în celelalte cazuri.

Săpături cu adâncimea până la 1.5 m - cu reţele de utilităţi - săpătură manuală;

- fără utilităţi - excavator şi restul săpătură manuală.

Săpături cu adâncimea până la 2.6 m şi - cu reţele de utilităţi - săpătura manuală;

- fără utilităţi - excavator mic şi restul săpătura manuală.

Săpături cu adăncimea până la 3.9 m şi - cu reţele de utilităţi - săpătura manuală;

- fără utilităţi - excavator mic şi restul săpătura manuală.

Săpături cu adâncimea până la 5.2 m şi - cu reţele de utilităţi - săpătura manuală;

- fără utilităţi - excavator mare şi restul săpatură manuală.

Modul de execuţie a săpăturilor cu sprijiniri cu panouri metalice este următorul:

- se execută o săpătură cu adâncimea de 1.00 -1.50 m şi cu lăţimea mai mare cu cca

20 cm faţă de lăţimea exterioară a panoului, pe o lungime de 3.80 – 4.00 m;

- montarea se face cu ajutorul excavatorului cu cupa inversă, prin retragere, panou

cu panou;


- cu ajutorul unei macarale sau cu excavatorul echipat pe cupă cu un cârlig de

ridicare se montează panoul uşor - respectiv panoul inferior - prin împingerea

acestuia în jos, alternativ pe ambele plăci laterale;

- se continuă săpătura cu excavatorul în trepte de 40 - 50 cm până la atingerea cotei

finale;

- după înfigerea în pământ a panoului inferior se montează panoul superior şi se

continuă operaţiile de mai sus;

- se trece la montarea următorului panou numai după terminarea montării panoului

precedent;

- după executarea umpluturilor, panourile din spate se extrag şi se montează în faţă.

Pentru uşurarea introducerii susţinerilor se reglează şpraiţurile de la partea inferioară la

o distanţă cu cca 5 cm mai mult decât şpraiţurile de la partea superioară.


7.7.5 Execuţie pat de pozare

Se va executa patul conductei din nisip. Folosirea ca pat pentru conductă a materialului

din excavaţii este permisă numai cu acordul inginerului şi al proiectantului.

Înainte de aşezarea patului conductei, se compactează energic suprafaţa de fundare

(fundul şanţului).

Cota patului conductei se va stabili în două puncte pentru fiecare lungime de ţeavă prin

metoda celor trei ,,T‖-uri. Două ,,T‖-uri se vor amplasa în cele două cămine consecutive

montate, iar ,,T‖-ul din mijloc se va folosi pentru stabilirea patului conductei. Acest ,,T― mijlociu

va avea coada mai lungă decât cele de capăt cu o lungime egală cu grosimea ţevii care

urmează a se monta.

În stratul de nisip, de 10 cm, aşezat pentru formarea patului, se introduc doi martori de

lemn pentru stabilirea cu ,,T‖-ul mijlociu a cotei pe aceşti martori şi pentru a creea o suprafaţă

perfectă a nisipului (cu ajutorul unui dreptar) pentru aşezarea ţevii.

Panta conductei rezultă prin vizualizare cu cele 3 ,,T‖-uri.

Se montează prima conductă cu un capăt în piesa de trecere a căminului, făcându-se

etanşarea prin intermediul garniturii de cauciuc, iar restul conductei sprijinindu-se pe martorii

de lemn şi pe patul de nisip (fig.1).

Când conducta a fost corect montată, se scot din nisip martorii de lemn, fără a se

deplasa conducta, iar la capătul liber (cel dispre amonte) se execută o adâncitură în nisip aşa

încât îmbinarea cu conducta următoare să fie liberă.

7.7.6 Montare conducte canalizare

Conductele vor fi pozate în funcţie de tipul lor, de lungimea tuburilor, de tipul suporţilor

utilizaţi, etc. Tuburile vor fi manevrate cu macara şi cu dispozitiv special de prindere pentru a

preveni deteriorarea suprafeţei lor externe. De asemenea, pozarea conductelor depinde de

existenţa conductelor ce trebuie reamplasate, ceea ce necesită operaţii suplimentare.

Diferenţele privind operaţiile necesare la pozarea tuburilor apar datorită modului diferit

de asamblare între tuburi precum şi a lungimii acestora. Totodată, în cazul unor diametre mici

şi materiale flexibile, se poate realiza asamblarea tuburilor pe marginea tranşeei, pentru

fig.1


lungimi mari. Manevrarea tuburilor se va face cu automacara telescopică, cu depozitarea în

vederea montării pe marginea tranşeei.

Coborârea tuburilor va fi făcută piesă cu piesă, cu menţinerea lor în cârligul macaralei

până la terminarea asamblării. Asamblarea se realizează cu ajutorul unui dispozitiv de tragere

tip tirfor care va fi fixat cu un capăt pe capătul tubului deja instalat şi cu celălalt capăt pe mufa

tubului ce va fi instalat. O atenţie deosebită trebuie acordată poziţionării corecte a garniturii de

cauciuc pe buza tubului. Aceste operaţii se aplică tuburilor din PVC si GRP. Instalarea

tuburilor PEHD – care sunt flexibile – poate fi făcută la capătul şanţului (în cazul unor diametre

mici) sau în şanţ, cu ajutorul maşinii de sudat prin electrofuziune. Coborârea ansamblului de

tuburi în tranşee se face treptat, folosind suporţi transversali şi cu demontarea - remontarea

şpraiţurilor dintre panourile de sprijiniri. În cazul unor adâncimi mai mari tuburile se vor

asambla în tranşee.

7.7.7 Execuţie racorduri

În cazul în care pe strada unde se desfăşoară activitatea de montaj de conducte există

proprietăţi care trebuiesc racordate, pe conductele colectoare montate în descrierea

anterioară, se vor monta ramificaţii la 45º (fig.1) cu diametrul ramificaţiei de 160 cm (diametrul

de 160 cm este minim pentru racorduri de canalizare).

Racordarea branşamentelor se face pe cât posibil în căminele de vizitare. În acest

context, prima conductă colectoare montată în aval de cămin, nu va fi purtătoare de ramificaţii.

În cazul în care căminul de vizitare permite racordarea branşamentelor la o cotă

superioară radierului (fig.2), acest branşament poate fi şi în contracurent cu curgerea de pe

conducta de distribuţie (vezi linie punctată în fig.3).

fig.1

fig.2 fig.3


Conductele de branşament se montează cu o pantă spre conductele colectoare, astfel piesele

de racordare de pe conductele colectoare nu se vor monta cu ramificaţia orizontală, ci puţin

înclinată în sus.

Săpăturile pentru racorduri se execută manual şi în paralel cu săpăturile pentru

conductele de distribuţie descrise anterior.

Conductele de racord se montează ca şi conductele colectoare pe pat de nisip şi de

asemenea se îmbracă în nisip pe laterale şi deasupra.

Conductele de racord se montează cu un capăt (aval) în ramificaţia de pe conductele

colectoare, etanşându-se printr-o garnitură, iar capătul amonte se montează în căminul de

racord montat la 2 m de proprietate.

Deoarece conductele de racord sunt montate cu pantă spre conducta colectoare, iar

intrarea în căminul de racord este orizontală, este necesar a se monta un cot cu unghi foarte

mic (max. 15º) pentru a permite racordarea conductei la căminul de racord (fig.4).

După montarea conductelor colectoare între două cămine consecutive şi a tuturor

racordurilor se trece la efectuarea probei de etanşeitate.

7.7.8 Protecţia reţelelor întâlnite în săpături

În timpul lucrărilor de montare a conductelor de canalizare amplasate la adâncimi mai

mari, pot fi întâlnite în săpături toate celelalte utilităţi: conducte de apă, de gaze, de

termoficare, cabluri electrice şi telefonice, etc.

Când sunt dispuse transversal pe direcţia şanţului, aceste obstacole sunt relativ uşor de

susţinut şi protejat.

Probleme mai dificile pun obstacolele care sunt situate în lungul traseului noii conducte,

sau oblice faţă de acesta.

În toate cazurile vor fi convocaţi imediat deţinătorii reţelelor respective, cu care se va

încheia un document constatativ în care vor fi precizate măsurile de susţinere şi protecţie.

fig.4


Odată cu începerea săpăturii, şeful punctului de lucru va inspecta cu atenţie pereţii

săpăturii, pentru că pe suprafaţa acestora se poate observa dacă mai jos se află reţele

îngropate, fiind vizibile umpluturile, care contrastează cu aspectul încojurător al peretelui.

Aceste semne pot completa informaţiile privind existenţa unor reţele, cel mai adesea

insuficient investigate şi cunoscute.

Reprezentarea schematică a modului de rezolvare a acestor situaţii este exemplificată

mai jos:


7.7.9 Proba de etanşeitate

Proba de etanşeitate se poate efectua pe tronsoane scurte de lungime impusă prin

caietul de sarcini respectiv.

Proba se execută conform reglementărilor şi prescripţiilor furnizorului de tuburi şi

caietului de sarcini.

Proba se execută cu apă la o presiune care se stabileşte astfel:


- presiunea corespunzătoare umplerii secţiunii de încercat până la nivelul terenului la

înălţimea căminelor amonte şi aval, măsurată pe generatoarea superioară a tubului,

se consideră un maxim de presiune de 50 Kpa şi un minim de presiune de 10 Kpa.

Operaţiile necesare sunt următoarele:

- închiderea capetelor tronsonului supus încercării cu capace sau cu dispozitive

Vetter;

- umplerea cu apă şi eliminarea aerului din aceasta printr-o supapă montată la

capătul cel mai înalt al acesteia;

- ridicarea treptată a presiunii cu o pompă de apă (în cca 10 minute) şi menţinerea

cca 30 minute cu pompare continuă sau intermitentă;

- se lasă cca 1 oră, pompa de apă fiind deconectată, dacă presiunea scade mai mult

de 30% din presiunea de încercare, se reia proba, în caz contrar proba este

continuată;

- se repompează apa până la presiunea de încercare şi se măsoară pierderea de

presiune;

- se compară pierderile de apă cu valorile admisibile, aceste pierderi sunt limitate la

valoarea de 2 l / m de diametru nominal / Km de conductă / m coloana de apă / 24

de ore;

- se goleşte conducta.

Se poate efectua mai întâi proba cu aer, iar dacă rezultatele nu sunt concludente se

face proba cu apă.

Proba se poate efectua şi pe unele subzone, la cererea beneficiarului.

7.7.10 Execuţie umpluturi

Se aşează pe lateralele conductei nisip compactat cu mare grijă pentru a nu lovi şi

deteriora conducta. Stratul de nisip se înalţă până când acesta acoperă conducta cu min. 30

cm.

Se începe umplutura manuală cu material sortat rezultat din săpătură în straturi de câte

20 cm, udate şi compactate la grad de compactare de min. 95%.

După execuţia a cel puţin două straturi manuale, se poate trece la umpluturi executate

mecanizat.

Se depune materialul de umplutură în straturi (care poate fi balast sau material local).

Se compactează conform prevederilor din caietul de sarcini. Compactarea mecanică se

realizează cu placa vibrantă sau cu maiul vibrant, fiecare strat fiind necesar să aibă umiditatea

corespunzătoare, eventual făcându-se o udare suplimentară a materialului de umplutură.


Este obligatorie umplerea completă a spaţiului lateral de conductă şi compactarea

corectă, de acest lucru depinzând calitatea pozării conductei.

Schiţă umpluturi în şanţ pe tip conductă

7.7.11 Refacere strat rutier

Stratul rutier se reface conform cu cel existent. Se recepţionează tronsonul. Excedentul

de materiale se îndepartează, se evacuează toate materialele şi se execută curăţenia spaţiului

de lucru.


7.8 Montarea conductelor din PVC

7.8.1 Transport, manevrare şi depozitare

Ţevile se livrează în bare de 1.2 sau 5m lungime, iar

fitingurile în cutii de carton.

Ţevile şi fitingurile din uPVC-KG se transportă cu vehicule

corespunzătoare luându-se măsuri de siguranţă la

încărcare şi descărcare. Se vor lua măsuri pentru a

preveni şocurile, în cazul în care transportul se

efectuează la temperaturi scăzute, aproape de punctul de

îngheţ. La depozitare se vor lua măsuri pentru a se evita

intrarea altor componente în interiorul ţevilor.

7.8.2 Realizarea şanţului de lucru

Prin realizarea şanţului se asigură spaţiul necesar de lucru pentru pozarea

conductelor şi protecţia acestora.

Secţiunile transversale minime recomandate

sunt prezentate în fig.1, fără spaţiul necesar pentru

sprijiniri.

Mărimile minime sunt exprimate în funcţie de D şi H,

astfel:

- dacă D 400mm şi H 1.75m, atunci : b1 = 0.20m şi Bmin

0.60m;

- dacă 400 <D >560mm şi H 1.75m, atunci: b1= 0.25m şi Bmin =0.90m

7.8.3 Realizarea patului de pozare

Realizarea fundului şanţului de pozare trebuie executată cu mare atenţie : se va asigura

Înăţlimea de depozitare nu trebuie să

depăşească 2m.

Vor fi prevăzuţi suporţi din loc în loc pentru a se

evita deformarea ţevilor. Acest tip de depozitare

nu se aplică ţevilor gata paletate de către

producător.

fig.1


o suprafaţă netedă, fără pietre şi cu o stabilitate corespunzătoare pentru primirea conductelor,

respectiv stratului de pozare. Dacă în cazul excutării mecanice a şanţului nu se poate garanta

realizarea fundului în mod uniform, ultimii 20 de cm se vor săpa manual.

În cazul în care se execută lucrări de egalizare a fundului şantului trebuie asigurată

compactarea stratului de egalizare.

Durata de viaţă a conductelor din PVC pentru canalizări este influenţată decisiv de

calitatea patului de pozare.

7.8.4 Pozarea şi montarea conductelor

Pozarea conductelor va începe

întotdeauna de la punctul cel mai adânc.

Mufa va fi pozată în direcţia ridicării

pantei. Operaţiile necesare pentru

îmbinarea conductelor între ele, sau

îmbinarea cu alte fitinguri sunt:

A) Se curăţă de praf şi alte depuneri capătul ţevii ce trebuie introdus în fiting, iar fitingul

se va curăţa la interior, inclusiv garnitura de etanşare cu o cârpă curată.

B) Se aplică un strat subţire de lubrefiant atât pe garnitura cât şi pe capătul ţevii. Nu se

va folosi ca lubrefiant uleiul sau grăsimea.

C) Se împinge fitingul în ţeavă până la maxim şi se marchează cu un creion. CapătuI

ţevii trebuie tras apoi înapoi din fiting, aproximativ 3mm pentru fiecare metru de ţeavă întinsă

de la ultima îmbinare până la noua îmbinare, dar nu mai mult de 10mm.

7.8.5 Tăierea şi şanfrenul ţevilor

Tăierea ţevilor se va realiza cu un ferăstrău pentru plastic sau cu o lamă de bonfaer.

În cazul ţevilor cu diametru mare se poate utiliza un disc de tăiere. Tăierea se va face la un

unghi de 90 de grade după care capetele ţevii

trebuie debavurate. După debavurare se va

executa un nou şanfren în conformitate cu desenul

de prezentat.

La fitinguri nu se permite scurtarea acestora,

pentru că în acest caz, rezistenţa acestora nu mai

este asigurată.

7.8.6 Umplerea şanţului şi compactarea Aşezarea şi compactarea materialului de umplere se va realiza manual, iar pentru

compactare se vor folosi maiuri de mână.

Umplutura se va realiza într-un strat de 30 de cm, deasupra buzei superioare a


conductei. În zona conductei, umplutura se va realiza în straturi succesive de maxim 15cm.

Se va urmări ca ţeava să nu fie deplasată. De aceea se recomandă ca umplerea şi

compactarea să aibă loc pe ambele părţi ale conductei şi în acelaşi timp.Ţevile uşoare

trebuie susţinute la îngropare, pentru a nu se deplasa.

Este interzisă realizarea umplerii în zona conductei prin basculare.

În cazul unor straturi de acoperire mai mari de 3m, gradul de compactare de 85% din

zona de conductă s-a dovedit a fi prea mică. În aceste cazuri, conform aprecierii proiectantului

se poate realiza un grad de compactare între 85 - 90%. Un grad de compactare mai mare de

90% în zona de conductă se recomandă numai în cazuri excepţionale.

Utilajele grele de compactare se pot utiliza numai pentru straturile aflate cu cel puţin

1 m deasupra conductei.

Gradul de compactare uniform de 85% dat pentru zona de conductă rezultă din

experienţa practică. În cazul în care calculele dinamice dau rezultate corespunzătoare numai

pentru un grad de compactare mai mare de 90%, atunci se va executa un pat de pozare cu un

amestec de nisip - ciment de 6:1 sau 8:1 executat manual.

7.9 Montarea conductelor GRP

7.9.1 Transportul şi depozitarea conductelor

Uzina producătoare asigură încărcarea conductelor şi ambalarea acestora

corespunzător mijlocului de transport utilizat – vagoane de cale ferată, autocamioane sau

vapoare. Transportul conductelor de diametre diferite poate deveni mai rentabil prin

introducerea conductelor una într-alta.

Ridicarea pachetelor nu se poate realiza decât individual, prin utilizarea de chingi textile

adecvate şi în nici un caz prin folosirea cablurilor sau cârligelor.

Extragerea conductelor se va face prin utilizarea unui stivuitor sau macara, prevăzute

cu un dorn de lungime mare. Pe un teren plan, se pot folosi şi sisteme de role la extragerea

conductelor.

Conductele se livrează cu mufele montate.

Conductele se vor depozita pe suprafeţe plane (fără rezemări punctiforme) şi vor fi

protejate de degradări mecanice sau murdărirea zonelor de contact şi etanşare,

recomandându-se utilizarea de suporţi de scândură pentru rezemare.

Se recomandă alegerea de trasee pe cât posibil rectilinii, coturile şi ondulările

influenţând în mod negativ pierderile de sarcină prin frecare. Rigiditatea conductei şi rigiditatea

pământului în care se montează conducta, determină rigiditatea sistemului. La pozarea

conductelor trebuie acordată o atenţie deosebită, pentru ca pământul de umplutură să asigure

preluarea sarcinilor din conductă, prin realizarea unei compactări corespunzătoare.


7.9.2 Realizarea tranşeei

Adâncimea minimă de pozare trebuie aleasă corespunzător sarcinilor ce se vor exercita

asupra conductei (sarcini de circulaţie, forţe de împingere datorate coturilor din traseu, ş.a.). În

orice caz, trebuie asigurată adâncimea de protecţie la îngheţ şi de asemenea panta conductei.

Lăţimea tranşeei este determinată de spaţiul de lucru necesar:

Diametrul nominal al conductei Lăţimea

DN 200 0,7 m

DN 200 DN 350 DA + 0,5 m

DN 400 DN 700 DA + 0,6 m

DN 800 DN 1400 DA + 0,8 m

Peste DN 1400 DA + 1,1 m

Materialul excavat, care nu este corespunzător pentru umplutură, trebuie evacuat din

zona de lucru. Pentru a asigura aşezarea perfectă a conductei, excavaţia va fi prevăzută în

zona mufelor cu "gropi de mufă" având lungimea de cca. 3 ori lăţimea mufei. Gropile de mufă

se vor umple pe măsura avansării montajului, asigurându-se un grad de compactare de

acelaşi nivel cu patul conductei.

OZ – Zona superioară (pavaj, teren vegetal)

LZ – Zona reţelei

SZ – Zona patului

WZ – Zona de umplutură

UZ – Zona de acoperire

SI – Domeniul de siguranţă

RZ – Zona conductei

SB – Domeniul de creastă al conductei

bg – Lăţimea tranşeei de bază

bs – Lăţimea tranşeei la înălţimea crestei conductei


7.9.3 Patul conductei

Fundul tranşeei trebuie realizat conform pantei şi adâncimii de pozare, prevăzute în

proiect. Orice afânare a fundului tranşeei trebuie evitată. În cazul în care, datorită unei execuţii

neîngrijite, se produc denivelări sau afânări nedorite pe fundul tranşeei, acestea trebuiesc

îndepărtate prin umplere cu material corespunzător. Trebuiesc prevăzute gropi de mufă (fig.1).

Fundul tranşeei se compactează.

Cerinţele privind materialul pentru patul conductei sunt următoarele:

- să nu existe fracţiuni pietroase cu dimensiuni mai mari de 32mm de la caz la caz, pentru

conducte cu diametre mai mici, se impune o granulaţie mai fină;

- materialul trebuie să fie uşor compactabil, necoeziv şi să prezinte o capacitate portantă

suficientă;

- la o compactare de 95 Proctor, trebuie să se realizeze o capacitate portantă de cel puţin

4N/mmp.

În cazul terenurilor situate în zona apelor freatice, materialul trebuie să nu conţină parte

fină (pentru conducte cu DN până la 400 granulaţia trebuie să fie cuprinsă între 8-16mm, la

conductele cu DN>500mm, granulaţia să fie cuprinsă între 16-32mm).

Grosimea patului conductei sub generatoarea inferioară trebuie să aibă cel puţin 10 cm

(plus 0,1xDN) în stare compactată. Pentru a asigura zona de rezemare de minim 90° până la

120°, este necesar să se realizeze o umplutură compactată pe toată lungimea conductei, cu

excepţia zonelor de mufă. La compactare se vor utiliza maiuri manuale adaptate

corespunzător ca formă, sau maiuri mecanice uşoare, acţionate cu aer comprimat.

7.9.4 Lansarea conductelor

Lansarea conductelor în tranşee, în funcţie de condiţiile locale, până la DN 500 se

poate realiza manual. Dacă este necesară utilizarea mijloacelor de ridicat, se impune folosirea

fig.1


de chingi de manevrare; în nici un caz nu se permite utilizarea cârligelor care pot deteriora

capetele conductelor (fig2.).

7.9.5 Cuplarea tronsoanelor de conductă

Toate componentele reţelei trebuiesc verificate şi curăţate înainte de îmbinare.

Garniturile de cuplare (elementele de etanşare) trebuie să fie perfect curate, fără nici o urmă

de impurităţi.

Capetele conductelor şi elementele de etanşare se vor unge cu lubrifiant.

Corespunzător dimensiunilor conductei, se pot utiliza următoarele moduri de realizare a

îmbinării (fig.3):

cu dispozitive ajutătoare de montaj

fig.2

fig.3


7.9.6 Realizarea îmbinărilor (fig.4)

Tip FWC Tip DC Cu inel de etanşare folie Cu inele de etanşare independente

7.9.7 Schimbarea direcţiei fără fittinguri Sistemul de cuplare al conductelor GRP permite devieri unghiulare (fig.5) în funcţie de

diametru, după cum urmează:

Până la DN 500 α max =3°

DN 600 - 900 α max =2°

DN 1000 - 1400 α max =1°

Peste DN 1400 α max =0,5°

Iniţial cuplarea trebuie realizată axial, iar numai după aceea se poate modifica direcţia

conductelor. În funcţie de presiunea interioară şi de abaterea unghiulară, trebuiesc prevăzute

masive de ancoraj (reazeme de beton pentru preluarea împingerilor).

fig.4

fig.5


7.10 Montarea conductelor PEHD

7.10.1 Transport şi depozitare Transportul corect al tubulaturilor PEHD necesită un plan de prindere neted, lipsit de

asperităţi. Sarcina trebuie să fie fixată cu fâşii şi benzi în colivii nemetalice. În punctele de

lucru de legare, în cazul tuburilor de grosime mică, se recomandă folosirea suporţilor de

distribuţie a solicitărilor de legare.

Descărcarea şi eventualele mutări pe şantier trebuie să fie efectuate cu ajutorul

motostivuitoarelor, macaralelor sau excavatoarelor dotate cu balanţă.

Este indicată depozitarea în stive, pe o fundaţie plană, lipsită de asperităţi; colacii pot fi

depozitaţi în poziţie înclinată şi sprijiniţi de un perete vertical, plan; pentru tipurile cu grosime

mică (tip PN 4/6) este indicată stivuirea pe orizontală, pentru a fi mai bine protejate de

eventualele deformaţii.

Barele trebuie să fie depozitate pe teren curat, în stive (nu mai înalte de 1.50m în cazul

tuburilor tip PN 2,5; 3,2; 4). Vă amintim că o depozitare corectă uşurează în mod sensibil

viitoarele operaţii de manipulare a tubulaturilor.

7.10.2 Pozarea După executarea excavaţiilor în conformitate cu indicaţiile proiectului, se recomandă

nivelarea fundului şanţului cu un strat de nisip. După pozarea conductei, spaţiile libere rămase

între tub şi peretele şanţului vor fi umplute cu pământ selecţionat.

În locurile în care există cele mai bune condiţii de prestaţii tub/economicitate, se

recomandă păstrarea unei lărgimi a fundului gropii egală cu diametrul la care se adaugă 40

cm; de asemenea se va păstra o zonă alăturată de protecţie având cel puţin 15 cm de nisip

deasupra şi sub conductă.

Deasupra stratului de nisip se acceptă material fin provenit din săpătură, în straturi

tasate, de circa 30 cm grosime.

Pentru o umplere ulterioară a şanţului se poate folosi materialul de recuperare; acesta

trebuie să fie bine bătătorit, excluzându-se astfel materialele îmbibate cu apă, turbă, mâl, etc.

Umplerea trebuie efectuată într-o singură direcţie şi pe cât posibil în timpul orelor

dimineţii.

Este indicat să lăsaţi libere extremităţile tubului pentru a putea executa cu uşurinţă

operaţiile ulterioare de montare.


7.10.3 Sisteme de îmbinare

7.10.3.1 Sudura de cap cu termoplacă Este o metodă de îmbinare tipică a răşinilor termoplastice care s-a dezvoltat odată cu

evoluţia polimerilor; este caracterizată de o mare încredere derivată din simplitatea intrinsecă

a operaţiei. Procedura de sudură cuprinde următoarele faze:

1. introducerea capetelor de sudură într-un suport cu menghine reglabile

2. curăţirea şi aşezarea în acelaşi plan a celor două capete cu ajutorul unei freze cu cuţite

3. preîncalzirea suprafeţelor care vor fi lipite prin compresia către o termoplacă (210°C)

teflonată

4. extragerea plăcii încălzite şi imediata compresie a celor două capete

5. răcire în maşină până la circa 60°C

6. scoaterea din maşină şi începerea unei noi suduri

Maşina de sudat este formată dintr-un suport cu menghine mobile care se pot deschide.

Mişcarea de apropiere şi îndepărtare este realizată prin intermediul unui piston hidraulic

alimentat şi comandat de la o centrală oleodinamică portabilă. Freza este formată din două

plăci rotitoare, cu lame cuţit, care sunt presate între cele două capete prin intermediul prinderii

hidraulice a tuburilor. Placa termostatică are rezistenţe înecate şi este acoperită cu un strat

antiadeziv de teflon pentru a evita lipirea polietilenei încălzite. Temperatura este controlată de

un termostat. Fiecare maşină este prevăzută cu o gamă largă proprie de Φ de sudat.

Procedura de sudare este extrem de simplă, dar pentru a se obţine rezultate optime, este

necesară respectarea următoarelor cerinţe:

- o bună alimentare axială a conductelor;

- control şi corecţii ale eventualelor ovalizări prezente la capetele tuburilor;

- curăţirea corpurilor străine, urmelor de unsoare, a apei, a suprafeţelor de sudat, a

maşinii şi a frezei; spălaţi-vă pe mâini.

- buna funcţionare a sculelor;

- respectarea presiunilor specifice de preîncălzire şi sudare, aplicând 0,5 kg/cm² pentru

sudare;

- respectarea temperaturii plăcii (210°C);

- respectarea timpilor de preîncălzire, sudare şi răcire;

- fiecare maşină de sudură trebuie să indice parametrii tipurilor de tub pe care le poate

suda;

- răcirea trebuie să se facă natural; evitaţi metodele de răcire bruscă (cu apă sau cu aer);


- fixarea sudurii trebuie să fie ferită de intemperii şi de temperaturile mai joase de 0°C

prin intermediul unor suporţi sau al altor acoperitori;

- temperatura mediului în jurul sudurii să fie cuprinsă în plaja 0’45°C.

7.10.3.2 Sudarea cu racorduri electrosudabile

Această metodă de sudare, care se dezvoltă continuu datorită simplităţii şi siguranţei în

funcţionare, se bazează pe realizarea unui manşon electric ca mod de racord.

Manşonul din PE, obţinut de obicei prin turnare, conţine la interiorul peretelui o

rezistenţă electrică care uneşte suprafaţa interioară a manşonului cu cea externă a tubului.

În timpul răcirii, fenomenul de contracţie comprimă straturile "topite", generând condiţiile

optime de sudură.

Operaţiile de sudare, excluzându-le pe cele de aliniere, fixare şi curăţire a tuburilor, sunt

efectuate cu ajutorul unui aparat de sudare portabil (poate fi şi autoprogramabil) care

recunoaşte modelul manşonului, temperatura mediului, fixându-se la parametri de sudare,

respectiv timpul de încălzire.

Ca şi tipurile de sudare precedente, este de mare importanţă o bună curăţare a

suprafeţelor de contact tub/racord raşchetând tubul şi scoţând protecţia manşonului în

momentul folosirii.

În cazul în care este cerută de tipul de racord, folosirea mai multor suporturi de fixare

permite recuperarea "timpilor morţi" de răcire, mărind viteza de pozare.

O mare simplificare a sistemelor de îmbinare este obţinută prin folosirea unui singur

element de bază, foarte simplu, cum ar fi manşonul, pentru a uni toate componentele

(curbe, T, reducţii, etc.) care sunt în mod special proiectate.

7.11 Guri de scurgere

Gurile de scurgere servesc pentru colectarea apelor meteorice şi conducerea acestora în

reţeaua de canalizare. Gurile de scurgere folosite sunt cu sifon şi depozit, sifonul având rolul

de a forma o închidere hidraulică, astfel încât gazele rău mirositoare din canal să nu poată ieşi

prin gura de scurgere şi pentru a nu permite pătrunderea în canal a nisipului, pământului, etc.

Amplasarea gurilor de scurgere, în cazul accesului apei prin rigole se face astfel încât

latura lungă a grătarului să fie paralelă cu bordura trotuarului, cu balamaua către acesta, la

distanţa de 5 cm, conform STAS 6701/82. Corpul gurii de scurgere va fi astfel amplasat pe

verticală încât oglinda apei reţinută de sifon să fie la o adâncime cel putin egală cu adâncimea

de îngheţ.

Gurile de scurgere se vor lega la canalizare în căminele de vizitare, prin intermediul

racordurilor cu Dext 200/4.5mm. Aceste racorduri se vor executa din tuburi prefabricate


din PVC - SN 4 cu mufă şi garnitură.

Tuburile din PVC - SN 4 vor fi stocate la adăpost de soare (acoperite) şi în apropiere de

locul de utilizare. Racordarea tuburilor se va face prin îmbinare cu mufe şi garnituri. Etanşarea

se realizează cu garnituri din cauciuc butadiennitrilic prevăzute în lăcaşul interior al mufei.

Se va acorda o deosebită grijă în timpul manevrării tuburilor datorită sensibilităţii la

deteriorare, cauzată de corpuri de ascuţite. Lucrul se va efectua de oameni calificaţi.

Se va evita prezenţa în patul de aşezare sau în umplutură a unor corpuri tari (pietre,

roci, etc.) cu muchii tăioase sau colţuri ascuţite; acestea pot produce fisuri în conductă. Din

acest considerent proiectul prevede pozarea tuburilor din PVC pe un pat de nisip de 15 cm

grosime, iar tuburile vor fi înglobate în nisip, 30 cm deasupra crestei tubului.

Nerespectarea condiţiilor de pozare a tuburilor de PVC – SN 4 duce la deformarea acestor

tuburi şi ruperea lor sub efectul încărcării de pământ de deasupra şi trafic.

Tuburile din PVC prevăzute a fi folosite la racordurile gurilor de scurgere au mufă la

un capăt, au diametrul exterior 200 mm şi o grosime a pereţilor de 4.5mm.

Pe parcursul lucrărilor de montaj se va urmări ca inele de etanşare să nu se deplaseze

de la locul lor. Pentru protecţia garniturilor şi uşurinţa montajului, garniturile şi capetele ţevilor

(la interior) vor fi unse cu pastă de săpun sau lubrefiant.

Gurile de scurgere cu sifon şi depozit vor fi de tip A1 si se vor executa conform STAS 6701/82,

fiind alcatuite din :

- gratar din fontă -STAS 3272/76- carosabil tip A1 cu rama din fontă;

- corpul gurii de scurgere - format din două tuburi prefabricate de beton simplu cu

Dn50cm - conform STAS 816/80;

- cot simplu Dn 20cm-conform STAS 816/80

- beton de egalizare Bc 3.5(B 50) în grosime de 10 cm.

Între tub şi fundul de beton, precum şi între tub şi ştuţ, în exterior se va pune de jur împrejur

mortar de ciment M 100, pentru etanşare.

Legătura între cotul din beton simplu al gurii de scurgere şi racordul din PVC al acesteia

se va realiza cu ajutorul unui racord flexibil din PVC care face legătura beton-PVC.

Racordurile gurilor de scurgere se vor lega în peretele de beton al căminului de vizitare;

pentru realizarea unei legături etanşe între beton şi tubul de PVC se vor monta piese de

trecere etanşe din PVC.

7.12 Verificări şi probe

Verificarea lucrărilor de canalizare se efectuează eşalonat pe toată durata lucrării şi

are drept scop să verifice corespondenţa cu terenul pentru toate acele lucrări care după

execuţie rămân ascunse sau greu accesibile, precum şi verificarea calităţii şi modul de

punere în operă a materialelor.


În acest scop, în timpul executării lucrărilor se vor verifica faţă de prevederile

proiectului:

- adâncimea tranşeelor de săpătură;

- panta racordurilor gurilor de scurgere şi natura terenului de fundare;

- respectarea dimensiunilor tuburilor şi a tuturor celorlalte construcţii;

- aliniamentul racordurilor;

- corecta amplasare a gurilor de scurgere;

- modul de compactare.

Asupra constatărilor se încheie procese verbale în care se consemnează rezultatele

verificărilor. Fiecare lot de livrare al materialelor trebuie sa fie însoţit de documentele de

certificare a calităţii.

După realizarea gurilor de scurgere şi a racordurilor aferente se va face proba de

etanşeitate, după ce gurile de scurgere au fost umplute cu apă şi menţinute astfel timp de 24

h. Gura de scurgere, inclusiv racordul se vor umple din nou cu apă, până la nivelul feţei

interioare a ramei grătarului; după trecerea unui timp de 20 min, nivelul apei nu trebuie să

scadă cu mai mult de 4 cm.

Verificarea legării racordului gurii de scurgere la canalizare se face turnând apă în

gura de scurgere şi urmărind scurgerea apei la canal. Calitatea execuţiei gurilor de

scurgere se verifică pentru fiecare gură de scurgere în parte.Verificarea tuburilor din beton

simplu se va face în conformitate cu STAS 816/80. Apele evacuate în reţeaua publică de

canalizare trebuie să corespundă calitativ NPTA 002/97.

Un caiet de sarcini generale pentru lucrările de canalizre se găseşte în ANEXA 4.

8. SUBTRAVERSĂRI CĂI DE COMUNICAŢIE SAU ALT TIP

Sunt situaţii în care montarea conductelor nu se poate face cu şanţ deschis, cum ar fi

traversarea drumurilor, a căilor ferate, a liniilor de tramvai, sau a altor lucrări subterane.

Subtraversarea se poate face prin două metode şi anume:

foraj orizontal dirijat cu ajutorul unor instalaţii speciale, care constă în

introducerea în teren -pe direcţia viitorului traseu - a unei piese de forare (cârtiţă)

- de la punctul de intrare la cel de ieşire şi tragerea apoi a conductei spre punctul

de intrare; tuburile se sudează unul de altul pe măsura avansării;

foraj clasic, care constă în forarea şi introducerea unei ţevi de protecţie din oţel

prin care se vor monta tuburile; spaţiul dintre ţevile de protecţie şi tuburi se va

completa conform caietului de sarcini.


8.1 principii tehnologice

Noua tehnologie de foraj orizontal dirijat reprezintă un sistem de foraj rotativ,

hidrodinamic, dirijat şi axat pe trei principii tehnologice de bază:

- Utilizarea unei scule de săpare având forma unui sfredel cu daltă în lance (fig 1);

- Avansarea pe orizontală în sistem rotativ şi prin dislocarea terenului pe baza

injectării sub presiune înaltă a unui jet cu fluid special de foraj, ce îndeplineşte

concomitent şi funcţia unui agent de ungere;

- Pilotarea dirijată de la suprafaţă a tijelor şi dispozitivului de

forare, prin teleghidaj, cu ajutorul unui emiţător de unde

electromagnetice plasat în interiorul sapei, care transmite

în permanenţă parametrii precum adâncimea la care se

află sapa, înclinarea sapei în % şi orientarea vârfului sapei

în sistem orar. Aceste informaţii sunt primite la suprafaţa

terenului de un receptor-emiţător portabil -fig 2 care le

afişează în orice moment şi le pune la dispoziţia

navigatorului (persoana care dirijează execuţia forajului

pilot). Instantaneu, datele sunt retransmise şi pe un

receptor fix instalat pe echipamentul de foraj, unde apar pe

ecranele citite de operatorul echipamentului.

Pe lângă datele de mai sus, sonda din interiorul sapei mai

transmite informaţii cu privire la temperatura mediului în care se află şi gradul de

încărcare a bateriilor care o alimentează. Pe ba.za datelor primite, navigatorul

transmite în permanenţă operatorului instrucţiuni de orientare şi înaintare a sapei,

permiţând astfel respectarea traseului proiectat, evitând contactul cu obstacolele

subterane cunoscute şi ieşind la suprafaţă în punctul prestabilit, precizia find de ± 5

— 20 cm.

8.2 etape tehnologice

Procedeul de foraj orizontal dirijat cuprinde trei faze tehnologice consecutive:

Fig 1

Fig. 2


Faza 1.a - cuprinde realizarea forajului pilot prin forarea în teren a unei găuri la

diametrul deschis de sapa de foraj la înaintare, presarea laterală a materialului desprins şi

fixarea acestuia în pereţi, gaura de foraj rămânând în permanenţă plină cu noroiul de foraj

injectat.

Faza 2.a - reprezintă lărgirea găurii forate iniţial şi cuprinde demontarea sapei de

foraj Ia extremitatea îndepărtată a forajului, înlocuirea cu un cap lărgitor de diametru superior

sapei cu cca. 30 % şi retragerea la punctul iniţial de plecare (unde se află echipamentul de

foraj) a tijelor de forare împreună cu lărgitorul. Odată cu retragerea coloanei de prăjini

împreună cu lărgitorul, coloana se completează în urma lărgitorului cu prăjini de foraj astfel

încât, deşi lărgitorul se aproprie în permanenţă de echipamentul de foraj, lungimea întregii

coloane rămâne constantă, extremitatea opusă echipamentului fiind mereu la suprafaţă.

Această operaţiune se repetă consecutiv, cu diametre din ce în ce mai mari, până se ajunge Ia

diametrul necesar pentru pozarea ţevii. Conform tehnologiei forajului orizontal dirijat, acest

diametru trebuie să fie cu cca. 30% mai mare decât diametru ţevii (sau al mănunchiului de

ţevi) care se pozează.

Faza 3.a - reprezintă pozarea conductei în subteran, cuprinde executarea unei ultime

lărgiri cu lărgitorul final la care se ataşează un dispozitiv de prindere a ţevii ce urmează a fi

pozată în teren. Întreg ansamblul format din: prăjini, capul lărgitor, capul de prindere a ţevii şi

ţeava este tras, prin deschiderea executată în cadrul primelor două etape, către echipamentul

de foraj. Când întregul ansamblu este scos la suprafaţă la amplasamentul instalaţiei de foraj,

dispozitivele de lărgire şi prindere sunt detaşate de ţeavă, aceasta rămânând în subteran, în

acest fel fiind terminată pozarea tronsonului de conductă în teren. A doua lărgire executată la

tragere are rolul de a împinge în pereţii găurii de foraj materialul săpat şi de a-i compacta,

astfel că, datorită acestei operaţii şi a noroiului de foraj cu rol de stabilizare şi lubrefiere, pereţii

găurii nu se prabuşesc şi forajul îşi păstrează diametrul o perioadă relativ lungă de timp (de

ordinul a câteva zile), suficientă pentru a permite tragerea ţevii fără pericol.

După pozarea ţevii, în decurs de câteva zile, prin drenarea treptată a apei din compoziţia

noroiului de foraj, materialul excavat în timpul forajului şi pereţii găurii vor tinde să ocupe

întregul spaţiu rămas astfel încât, în final, ţeava pozată va fi în contact direct cu pământul pe

întreaga suprafaţă.

8.3 caracteristici de performanţă tehnică

Prin utilizarea a diferite tipuri de utilaje sau instalaţii este posibilă realizarea forajului

orizontal dirijat, cu aplicabilitate practică destinată instalării în subteran a unor conducte şi

cabluri, realizării unor drenaje şi ecrane impermeabile, sifonării de râuri şi canale, consolidării

terenurilor instabile, reparării unor conducte avariate sau uzate.

Metodologia şi conductele utilizate prezintă următoarele caracteristici:


- Tehnica de locaţie = prin teleghidaj (unde radio şi magnetice);

- Diametrul maxim final forat (după lărgirea găurii iniţiale) = 600 mm;

- Diametrul conductelor pozate: max. 500 mm;

- Lungimea tronsoanelor de conducte metalice pozate = 4-12 m;

- Conducte din plastic rulate pana la = 160 mm şi tronsoane de 4-12 m la diametre

mai mari de 160 mm;

- Precizia de ghidare orizontală la capătul tunelului = 5 cm - 20 cm.

Instalaţiile sunt caracterizate rezumativ prin particularităţile constructive şi

performanţele tehnice prezentate în tabelul ―Tipuri de utilaje‖:

Tipuri de utilaje din dotarea HIDROCONSTRUCŢIA-GEOROM

Forţa de

tracţiune

tf

Moment

torsiune

Nm

Lungime

între două

locaţii

m

Tehnica de

locaţie

R=radio

M=magnetic

Adâncimea

de

detectare

Diametrul

max. la

retragere

Diametrul

max.

conductă

trasă

4,5 1505 200 R 15 300 250

11 5424 360 R,M 30 600 500


9. REABILITAREA CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APELOR UZATE

9.1 Generalităţi

Reabilitarea conductelor de transport şi lucrărilor accesorii, cuprinde ansamblul

operaţiunilor de aducere a capacităţii de transport, sau de păstrare a calităţii apei, la parametrii

de proiectare, atunci când deteriorarea se manifestă pe tronsoane lungi, sau la părţi

importante din lucrare .

Lucrările de reabilitare se fac atunci când conductele şi colectoarele de pe unele

tronsoane se distrug prea des şi se decide refacerea integrala a tronsonului, este necesară

înlocuirea totală a pompelor dintr-o staţie de pompare, sunt necesare lucrări de corectare a

unor situaţii locale etc.

Retehnologizarea lucrărilor de transport cuprinde ansamblul lucrărilor de refacere

atunci când durata normată de lucru s-a încheiat, când parametrii de lucru au suferit reduceri

mari sau trebuie modificaţi cu valori importante ca urmare a unor noi condiţii de lucru, este

necesară optimizarea energetică a sistemului, pierderea de apă este exagerat de mare etc;

operaţiunea nu este parte integrantă a exploatării, dar se realizează in paralel cu exploatarea

lucrărilor existente in funcţiune.

Aceste nivele de repartizare sunt greu de separat în practica uzuală din cauză că unele

se suprapun, altele sunt în continuare, iar la altele este greu de făcut distincţia reparaţie-

reabilitare/reparaţie capitală-retehnologizare.

Lucrările de retehnologizare constau din lucrări care au ca scop îmbunătăţirea totală

sau parţială a sistemului de canalizare:

- trebuie modificat crescut/redus debitul transportat,

- trebuie schimbat traseul unei aducţiuni ( revendicarea terenului ,

instabilitatea terenului),

- unele materiale au fost interzise şi trebuie schimbate (azbocimentul,

plumbul etc) ,

- pierderea de apă a crescut peste 30%,

Retehnologizarea se face cu păstrarea în funcţiune a elementelor vechi până la

înlocuirea cu cele nou construite şi retehnologizarea se face pe baza judecării performanţelor

vechii lucrări, performanţe cunoscute de sectorul de exploatare. După retehnologizare se

poate presupune că este vorba de o lucrare nouă şi deci modul de exploatare se va reface în

consecinţă, într-un ciclu nou.

Pentru reţeaua de canalizare cele mai utilizate tipuri de materiale au fost:

- tuburile din beton simplu, tuburile din beton armat, tuburile declasate din

beton precomprimat, tuburi din gresie ceramică, colectoare din beton/ beton


armat turnat pe loc( de regulă în secţiuni vizitabile), colectoare realizate din

zidărie etc.

Astăzi sunt utilizabile tuburi dintr-o gamă mai largă:

- tuburi din policlorură de vinil, PVC, PVC gofrat, PVC expandat, tuburi din

gresie ceramică, tuburi din beton simplu, tuburi din polietilenă, polipropilenă,

tuburi din fibră de sticlă cu inserţie de nisip GRP (PAFSIN), tuburi din beton

precomprimat , tuburi din beton armat cu fibre etc.

Exceptând lucrările din tuburi de azbociment, care vor trebui înlocuite urgent, în mod

sistematic, conform prevederilor HG 124 /03, celelalte lucrări vor trebui înlocuite în caz de

deteriorare, la depăşire a duratei normate de folosire, sau protecţiei mediului şi economisirii

resurselor.

9.2 Lucrări de reabilitare la reţeaua de canalizare

Pentru reţeaua de canalizare sunt folosite următoarele criterii pentru stabilirea

momentului şi modului de reabilitare:

- criterii generale de performanţă;

- capacitate redusă de transport;

- consum de energie cu mult peste cel proiectat;

- restricţii de construcţii pe calea de rulare, pentru trafic;

- întreţinerea şi exploatarea;

- materiale disponibile;

- posibilitate de dezvoltare în viitor;

- condiţii de performanţă;

- performanţă hidraulică;

- impact asupra mediului.

La reabilitarea reţelei de canalizare modul de analiză al sistemului depinde de

dimensiunea problemei:

- reabilitare limitată; de regulă o parte din reţea sau numai unele colectoare

sunt deteriorate ca structură sau ca mod de funcţionare (capacitate de

transport depăşită- punere sub presiune) ;

- o reabilitare de mari dimensiuni, ce poate cuprinde toată reţeaua şi care

poate fi numită si retehnologizare a reţelei; aceasta se face de regulă la

depăşirea duratei normate de lucru a retelei.

În cazul colectoarelor nevizitabile, investigarea este de obicei indirectă:

- se spală colectorul, folosind mijloace hidraulice energice,

- se întrerupe scurgerea apei în canalizare, pe tronsonul spălat,


- se introduce un echipament cu cameră TVCI şi se obţin informaţii vizuale,

- se analizează informaţiile vizuale;

- se completează cu informaţiile obţinute de la lucrările de reparaţii făcute

anterior;

- se pot face săpături limitate, în spaţii în care nu se produc probleme mari

pentru trafic şi se verfică direct informaţia asupra stării colectorului.

În cazul colectoarelor vizitabile după spălarea energică a tronsoanelor se face o

inspecţie cu o echipa de specialişti. Constatările se fac pe loc şi sunt marcate pe

un profil longitudinal; profilul are un sistem de referinţa pentru detectarea uşoară

a secţiunilor; pot fi făcute fotografii sau filme. Sunt luate toate măsurile de

siguranţă necesare pentru protecţia personalului implicat.

În ambele sisteme de control se analizează:

- mărimea, amploarea ,desimea şi modul de dispunere al fisurilor,

- starea îmbinărilor,

- dislocarea de material pe porţiuni importante de tub,

- ruperea şi dislocarea tuburilor,

- racordurile incorect făcute,

- mărimea infiltraţiilor din exterior,

- intensitatea degradării suprafaţei şi eventual cauza acesteia (coroziune,

abraziune, calitatea materialului, erori de execuţie etc.),

- starea armăturii şi betonului din structură.

Concluzia analizei trebuie transformată într-o soluţie constructivă:

- structura colectorului este încă bună dar trebuie consolidată,

- structura colectorului este bună şi numai suprafaţa interioara trebuie

refăcută; refacerea poate fi făcută prin ―dublarea‖ structurii existente sau

prin înlocuirea totală şi realizarea alteia noi.

- colectorul este total deteriorat şi structura trebuie refăcută integral.

9.3 Lucrări de supraveghere a reţelei de canalizare.

Stabilirea stării sistemelor de scurgere şi canalizare prin inspecţie vizuală se aplică

sistemelor de scurgere şi canalizare care opereaza efectiv sub forţa gravitaţională, de la

punctul în care canalul părăseşte clădirea sau din punctul de scurgere de pe acoperiş sau

intră într-o rigola de drum, până în punctul în care se descarcă într-o staţie de tratare apă sau

bazin colector.

Periodic se verifică următoarele elemente constructive ale reţelei:

- capacele sunt în bună stare sau vor trebui inlocuite;

- capacele amplasate în trafic fac zgomot la trecerea vehiculelor,


- existenţa grătarelor la gurile de scurgere;

- existenţa denivelărilor, gropilor, şanţurilor pe traseul colectorului;

- existenţa resturilor de pământ de pe stradă, resturi care pot ajunge în

canalizare;

- existenţa gropilor cu apă pe rigolă sau în dreptul gurii de scurgere;

- gura de scurgere este înfundată, sau este poziţionată prea sus;

- mirosul neplăcut, caracteristic fermentării nămolului, lângă gurile de

scurgere sau cămine;

- calitatea apelor uzate primite în reţea de la agenţii economici;

- prezenţa vieţuitoarelor în reţeaua de canalizare;

O supraveghere atentă se face şi asupra căminelor prin verificarea:

- stării căminelor şi camerelor de intersecţie;

- nivelului apei în căminele de intersecţie;

- nivelul apei şi starea căminelor pe colectoarele unde viteza de curgere este

în general mică, sub viteza de autocurăţire, 0,7 m/s;

- depistarea prezenţei poluanţilor cu efecte mari asupra reţelei: produse

petroliere, produse toxice, agresive etc.

- cantitatea şi calitatea apelor uzate în secţiunile dinainte stabilite; probele de

apă vor fi luate de personalul laboratorului insărcinat cu această operaţiune;

una dintre secţiunile obligatorii este gura de vărsare în receptorul natural.

Elementele obţinute din activitatea de supraveghere conduc la stabilirea, prioritizarea şi

organizarea lucrărilor de întreţinere şi a lucrărilor de reparaţii.

9.4 Interpretarea observaţiilor şi măsurile de remediere:

a. mirosul persistent la gurile de scurgere, mai ales vara, denotă o curgere lentă a

apei în reţea, un început de fermentare a apelor uzate şi lipsa închiderii

hidraulice la gurile de scurgere;

- se intervine prin măturarea străzii şi prin spălarea cu apă suficient de multă

ca să se realizeze şi garda hidraulică la gurile de scurgere;

- se spală colectoarele începând din amonte, cu apă din sursă de suprafaţă;

în timp, periodicitatea de spălare devine normă de exploatare,

b. pe durata ploilor importante bălţile mari de apă arată locurile în care gurile de

scurgere au grătarele înfundate sau sunt blocate cu depuneri vechi; dacă şi

după deblocarea grătarelor balta rămâne insemnă că gura de scurgere este

plină cu depuneri vechi, consolidate ( inclusiv pământul spălat de pe stradă) sau

colectoarele au capacitatea de transport mai mică decat cea necesară;

- spălarea colectoarelor;


- desfundarea colectoarelor blocate cu material sedimentat şi cimentat;

- scoaterea nămolului depus în depozitele gurilor de scurgere;

- umplerea cu apă a gurilor de scurgere,

c. nivelul apei în cămine peste cota rigolei presupune o colmatare a tronsoanelor

- necesitatea curăţirii tronsonului aval,

d. determinarea unei concentraţii mari de hidrogen sulfurat în gazele emanate

trebuie combătută; este toxic, în canal se produce coroziunea părţii superioare a

canalului (agresiune sulfatică) cu risc de deteriorare, până la prăbuşirea

canalului,

e. formarea de bălţi pe stradă; trebuie verificată panta rigolei si cerută remedierea,

f. capacele de cămine care produc zgomot la trecerea vehiculelor; sunt sparte,

crăpate sau nu reazemă bine pe ramă;

- verificarea şi înlocuirea capacelor de cămine şi grătarele gurilor de scurgere

- vor fi remediate prin schimbare sau adăugarea unei garnituri rigide;

- corectarea cotei ramelor şi capacelor de la cămine ca urmare a îmbunătăţirii

căii sau în urma tasărilor diferenţiate

- impactul neuniform poate produce accidente precum spargerea capacului şi

agresarea participanţilor la trafic sau a locuitorilor din vecinătate.

9.5 Defecţiuni posibil costatate la reţeaua de canalizare în urma operaţiilor de

supraveghere

La cuantificarea acestor defecţiuni sunt respectate cerinţele Directivei 98/83, directiva

transpusă prin Legea 458/02 şi modificărilor ulterioare, privind calitatea apei potabile, ale

Directivei 60/00 privind gospodărirea apelor, directivă transpusă în normele NTPA 013/ 03 şi

Directiva 91/271/91 privind epurarea apelor uzate, directivă transpusă prin HG 188/02 şi

modificarile ulterioare, prin care se aproba normele NTPA 001/02 şi NTPA 002/02, precum şi

NTPA 011/02. De asemenea s-a avut ca referinţă şi cuprinsul standardelor româneşti, care

transpun standarde europene, SR EN 805 /00 , SR EN 752 /99 şi SR EN 295/91, EN 13508-

2/2001, precum şi a standardelor ISO 9001.

Informaţia vizuală poate fi utilizată pentru unul sau mai multe din următoarele scopuri :

a evalua deficienţele de execuţie la reţelele noi executate şi a realiza un plan de

înlăturare a deficienţelor ;

a evalua deficienţele de execuţie ca parte a dezvoltării unui plan de reabilitare;

a furniza informaţii pentru a fi utilizate la planificarea activităţilor de întreţinere, de

ex.programe de curăţare a canalelor;

a investiga problemele specifice de întreţinere sau operaţionale


Pe baza acestor reguli generale am elaborat un sistem de evaluare şi remediere a

defecţiunilor construcţiilor (spargeri/înfundări de conducte) şi lucrărilor aferente (vane, hidranţi,

cămine,etc) pentru asigurarea funcţionării continue şi optime; acestea sunt materializate în (

ANEXA 5 ).

9.5.1 Defectiuni aferente materialului conductei

I. Deformare:

Forma secţiunii transversale a conductei a fost deformată faţă de forma iniţială.

II. Fisura:

Caracterizare:

Orizontală- s-a redus lăţimea ţevii

Verticală - s-a redus înălţimea ţevii

Longitudinală – o crăpătură sau fisură care în principal este

paralelă cu axul ţevii.

Circumferenţială - o crăpătură sau fisură ce este in principal

în jurul circumferinţei ţevii.

Complexă – un grup de crăpături sau fisuri care nu pot fi descrise ca longitudinale sau

circumferenţiale.

Fisură – crăpătură elicoidală la

îmbinare rost


III. Ruptura:

Caracterizare:

.

IV. Avarierea suprafeţei

Caracterizare:

Rupere – piesele ţevii sunt

vizibil deplasate Lipsă –bucăţi lipsă din peretele

ţevii

Colaps –pierderea completă a integrităţii

structurale

Rugozitate crescută - suprafaţa deteriorată (agregate care ies din

suprafaţă)

Rugozitate crescută -suprafaţa deteriorată (produse de coroziune la suprafaţă)

Descuamare (desprindere a unor fragmente din suprafaţa

materialului scurgerii sau canalului)-Pereţi lipsă


V. Branşament obstricţionist

Caracterizare :

VI. Branşament defectuos

Caracterizare :

Ţeava de branşament ce iese din conductă şi obstrucţionează zona tranversală. ( aplicabil pt lucrări

executate ulterior fără autorizaţie)

Poziţia branşamentului este incorectă

Există o distanţă parţială (în jurul unei părţi a circumferinţei ţevii de branşament) între capătul ţevii de

branşament şi ţeava principală

Ţeava de branşament este blocată Ţeava de branşament este avariată


VII. Material de etanşare obstructiv

Caracterizare

Tot sau parte din materialul utilizat pentru a etanşa o îmbinare între 2 ţevi adiacente intră în conductă

VIII. Rost deplasat

Caracterizare

.

IX. Dazafectarea sudurii

- longitudinală– un defect mai ales paralel cu axa ţevii; - circumferenţial– un defect care este mai ales in jurul circumferinţei ţevii; - helical

Exemplu de material de etanşare care pătrunde (inel de etansare suspendat)

Exemplu de material de etanşare care

pătrunde (alt etanşator suspendat)

Longitudinal – ţevile sunt deplasate paralel cu linia canalului.

Radial– ţevile sunt deplasate într-o direcţie la unghiuri drepte faţă de linia

canalului.

Angulară - axele ţevilor nu sunt paralele


X. Ţeavă poroasă

XI. Solul vizibil prin defect

- Se vede solul din afara ţevii printr-un defect 9.5.2 Defecţiuni referitoare la operarea conductei

I Rădăcini:

Caracterizare: Rădăcini de copaci sau de alte plante ce cresc prin conducte prin rosturi, defecte sau branşamente

II Depuneri ataşate

Caracterizare: Materiale ataşate de pereţii conductei.

Materialul ţevii se vede a fi poros ( de ex. din cauza unui defect de fabricaţie ).

Exemplu de rădăcini fine independente Exemplu de rădăcini masive, complexe

Exemplu de depuneri de suprafaţă (incrustare)

Exemplu de depuneri de suprafaţă (unsoare)


III Depuneri tasate

Caracterizare: Materiale depuse în radierul conductei.

IV Penetrare de sol

Caracterizare: Solul din pământul înconjurător a a pătruns în conductă..

Îmbâcsire ( de ex. organisme ataşate pe pereţii ţevilor)

Exemplu de depuneri tasate –fine

( nisip, petris fin )

Exemplu de depuneri tasate –brute ( de ex. moloz, pietris brut )

Exemplu de depuneri material dur sau compactat-( de ex. beton )

Exemplu de pătrundere a solului (nisip)


V Alte obstacole

Caracterizare:Obiecte în conductă, obstrucţionând zona transversală.

- bucati de caramizi sau de zidarie dislocate si cazute pe radier;

- bucati rupte de material de teava cazute pe radier;

- alte obiecte cazute pe radier ;

- protuberante prin perete ;

- obiecte infipte in rosturi ;

- obiecte ce intra printr-o teava de legatura / joctiune ;

- tevi sau cabluri externe construite prin conducte ;

- constructii ce intra in structura .

VI Infiltraţii

Caracterizare: Infiltrarea apei prin peretii tevii sau prin rosturi sau prin defecte.

- transpiraţie (asudare) - infiltrarea uşoară a apei – fără picături vizibile;

- picurare– picurare în flux – ne-continuu;

- scurgere– flux continuu;

- suvoi – apa tâşneşte cu presiune.

VII Exfiltrare

Caracterizare:Scurgerea vizibilă a apei din conductă

Exemplu: şuvoi – apa tâşneşte cu presiune

Exemplu: picurare– picurare în flux –

ne-continuu


VIII Dăunatoare

Caracterizare:Dăunătoare văzute efectiv.

IX Curbura canalului

Caracterizare: Ruta scurgerii sau a canalului este deviata

9.5.3 Defecţiuni aferente materialului căminului de vizitare sau camerei de inspecţie

I Deformare

Caracterizare: Forma transversală a căminului sau a camerei de inspecţie s-a deformat faţă de forma sa iniţială.Acest lucru poate fi asociat cu alte defecte cum ar fi fisuri sau dacă materialul este flexibil deformarea poate apărea de la sine

- lăţimea– lăţimea căminului sau camerei de inspecţie (normală faăţ de direcţia referinţei circumferenţială) s-a redus; - lungimea– lungimea căminului sau camerei de inspecţie (normaă faţă de direcţia referinţei circumferenţială) s-a redus.

II Fisura

Caracterizare - crăpătura de suprafaţă – o crăpătură doar la suprafaţă; - crăpătura – linii de crăpătură vizibile pe pereţi, părţile sunt la locul lor;

Exemplu de dăunător (şobolan în racord)

Direcţia orizontală a curbării: - stânga ; - dreapta . Direcţia verticală a curbării: - în sus ; - în jos .

Exemplu de curbare a colectorului (în jos)

Fractura (fisura) – crăpătura vizibil deschisă în

perete, părţile sunt la locul lor


III Ruptură

Caracterizare

- rupere – piesele ţevii sunt vizibile deplasate

- lipsa –bucăţi lipsă din peretele ţevii

- colaps –pierderea completă a integrităţii structurale.

IV Branşament ce pătrunde

Caracterizare:O ţeavă de branşament ce iese din cămin şi obstrucţionează zona tranversală.

V Material de etansare

Caracterizare: Toate sau parte din materialele utilizate pentru a etanşa un rost între două camere adiacente s-au introdus în cămin sau camera de inspecţie.

- vizibil deplasată dar nu a pătruns în cameră ; - atârnă dar nu e rupt ; - rupt ; - bucla .

VI Rost deplasat

Caracterizare: Căminul sau camera de inspecţie adiacente sunt deplasate de la poziţia lor intenţionată una faţă de alta.

- verticală – unităţile sunt deplasate vertical; - orizontal – unităţile sunt deplasate orizontal; - unghiular – axele unitatii nu sunt paralele;

VII Sudura nereusita

Caracterizare: O sudura nereusita in materialul caminului sau camerei de inspectie

Exemplu de rupere (perete care lipseşte)

Exemplu de îmbinare deplasată (pe

orizontal)


VIII Solul vizibil prin defect

Caracterizare: Se vede solul din afara tevii printr-un defect

IX Trepte sau scari defectuoase

Caracterizare:Exista un defect la o treapta, scara sau trepte sapate in perete

- treaptă este desprinsă (se clatină) ;

- treaptă lipsă ;

- treaptă corodată;

- treaptă îndoită ;

- protecţia de plastic a treptei este ruptă ;

- balustrada scării este corodată ;

- suportul scării se clatină ;

- suportul scării lipsă ;

- suportul scării corodat ;

- platforma scării este corodat ;

- treapta săpată în perete este defectuoasă ;

X Capac si rama defectuoase

Caracterizare:Există un defect la capac şi ramă. - capac spart ; - capac care se clatină ; - capac lipsă ; - ramă spartă ; - ramă care se clatină ; - ramă lipsă ; - capac sub nivelul suprafeţei .

Exemplu de deteriorare de suprafaţă în

canal (perete lipsă)

Exemplu de treaptă defectă (corodată) Exemplu de treaptă defectă (deplasată)


9.5.4 Defecte aferente operării căminelor sau camerelor de inspecţie

I Rădăcini

Caracterizare:Rădăcini de copaci sau de alte plante ce cresc prin căamin şi camera de inspecţie prin rosturi, defecte sau branşamente.

II Depozite ataşate

Caracterizare: Materiale ataşate de pereţii căminului - incrustaţii ; - unsoare ; - mizerii ( de ex. organisme atasate pe peretii tevilor);

III Depozite tasate

Caracterizare:Materiale depuse in radierul căminului

- fin ( de ex. nisip, petris fin );

- brut ( de ex. moloz, pietris brut ) ;

- material dur sau compactat ( de ex. beton ) ;

IV Alte obstacole

Caracterizare: Obiecte în conductă, obstrucţionând zona transversală.

- bucăţi de cărămizi sau de zidărie dislocate şi căzute pe radier ;

- bucăţi rupte de material de ţeavă căzute pe radier ;

- alte obiecte căzute pe radier ;

- protuberanţe prin perete ;

- obiecte înfipte în rosturi ;

- obiecte ce intră printr-o ţeava de legătură / jocţiune ;

- ţevi sau cabluri externe construite prin conducte ;

- construcţi ce intră în structură

Exemplu de rădăcini

Exemplu de material dur sau compactat


V Infiltrare

Caracterizare:Infiltrarea apei prin pereţi sau prin rosturi sau prin defecte.

- transpiraţie (asudare) - infiltrarea uşoară a apei – fără picături vizibile;

- picurare – picurare în flux – ne-continuu;

- scurgere– flux continuu;

- şuvoi– apa tâşneşte cu presiune.

VI Terasare

Caracterizare: Acesta se foloseşte pentru a racorda poziţia şi starea cămin.

- terasare defectuasa ;

- terasare nedefectuasa .

VII Ţeavă prin căminul de vizitare

Caracterizare: Racordurile la căminul de vizitare sau camera de inspecţie îmbinate cu fiecare capăt al ţevii .

- nu exista acces la teava ;

- este asigurat accesul – capac la loc ;

- acces asigurat – capac lipsa .

10. OPERAŢII PENTRU REABILITAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE 10.1 Lucrări pregătitoare 10.1.1 Spălarea colectoarelor poate fi cea mai laborioasă lucrare pentru întreţinerea

unei bune funcţionări a reţelei. De regulă spălarea începe din secţiunea amonte şi se continuă

până la racordarea cu un colector mai mare, colector care nu este colmatat.

În prealabil se verifică dacă nu este

rupt colectorul şi dacă pământul nu intră în

colector. Inspecţia se face cu ajutorul

echipamentelor specializate.

Dacă în apropierea canalizării sunt

pomi bătrâni este posibil ca rădăcinile

acestora să fi intrat în colector, prin

crăpături sau rosturile de îmbinare rău executate sau deteriorate în

timp.

În acest caz se va introduce o freză specială pentru tăierea

rădăcinilor, în scopul deblocării rapide a colectorului. După aceea, în

Exemplu de infiltraţii la rost


urma poziţionării locului de intrare a rădăcinilor, se va descoperi colectorul , vor fi tăiate

rădăcinile şi din exterior şi vor fi refăcute îmbinările şi tuburile defecte.

Spălarea se face cu metode clasice sau folosind utilaje de spălat.

Spălarea clasică se face:

1. cu apă acumulată din tronsoanele amonte tronsonului de spălat;

se blochează capătul amonte al tronsonului cu un

dispozitiv uşor de scos (balon);

se acumulează apă până când căminul este aproape

plin;

se realizează o deblocare bruscă a colectorului şi se

realizează o ―goană‖ de apă a cărei viteză este mare,

mult mai mare decat viteza normală de curgere pe

tronson; viteza apei trebuie sã fie de cel puţin 1,5 m/s;

operaţiunea se repetă până la constatarea că spălarea

este bună;

se poate verifica faptul că turbiditatea apei în capetele tronsonului este sensibil

apropiată;

2. cu apă adusă din exterior şi prin umplerea ultimului cămin din amonte al

tronsonului;

- folosind aceeaşi tactică de golire bruscă a căminului se poate asigura spălarea;

dacă spălarea nu este eficientă din cauză că depunerea pe pereţi este bine

consolidată/cimentată se recurge la o curăţire mecanică prealabilă sau

intermediară;

- un corp din cauciuc dur, sau metalic, este plimbat ca o suveică intre căminele

de capăt ale tronsonului;

- viteza de deplasare va fi reglată pentru a nu distruge şi tuburile;

- tragerea obiectului se va face cu trolii manuale, aşezate lângă căminele de

capăt;

- tragerea se face manual – pentru control-cu atenţie pentru a evita smulgerea

bucăţilor din tub atunci când obiectul (sfera, ansamblul de cercuri solidarizate

convenabil, perii metalice etc) se blochează la modificarea bruscă a secţiunii;

3. spălare manuală cu jet de apă, la colectoarele cu secţiune vizitabilă;

- la reţeaua în sistem unitar spălarea se face în perioadele fără ploaie, când

debitul este mic;


- la reţeaua în procedeu separativ spălarea reţelei de apă menajeră se va face cu

oprirea în amonte a debitului de apă uzată; personalul va fi bine instruit şi

protejat contra îmbolnăvirilor; o ventilaţie adecvată va fi asigurată pe tot

parcursul lucrărilor;

- răzuirea depunerilor solidificate se poate face cu mijloace manuale; totodată se

poate face şi o inspecţie detaliată a tronsonului;

- pentru aceasta personalul va fi instruit ce sã vadă sau după spălare va fi chemat

un inspector specializat în aceste observaţii.

Spălarea cu echipamente speciale de spălat, folosind jeturi de apă de mare viteza,

10 – 20 m/s; viteza se asigură prin presiunea de 80 – 120 bari în furtunul de transport; jetul se

realizează cu duze speciale; introducerea capului cu jeturi multiple se face prin avalul

tronsonului astfel că materialul dislocat este evacuat de apa ce curge liber în aval; spălarea se

poate face fără oprirea apei ce curge normal pe tronson, la debite mici, sau cu oprirea totală a

apei uzate; viteza de lucru poate fi mare, zeci de metri pe zi; spălarea este ―curată‖ în sensul

că nimic din materialul deblocat nu ajunge în exterior, iar personalul nu intră în contact direct

cu apa murdară din colector.

La reţelele noi şi unele reţelele reabilitate/retehnologizate, metoda de spălare cu jet

poate fi obligatorie deoarece nu toate căminele sunt de vizitare ci sunt şi cămine de inspecţie.

Căminele de inspectie nu sunt vizitabile, au dimensiuni mai mici şi servesc doar

pentru inspecţie cu mijloace moderne(TVCI) sau introducerea furtunului cu duze de spălare; la

realizarea proiectului trebuie să se

ţină seama de performanţele

utilajului de spălare (lungimea

furtunului, presiunea de lucru etc)

la stabilirea distanţei între cămine;

cu cât secţiunea colectorului este

mai mare cu atât presiunea şi

dimensiunea capului de formare a

jetului sunt mai mari. Se înţelege

că şi recipientul de apă este mai

mare şi pompa de injecţie de

asemenea.

Echipamentul- maşina de spalat-numită şi ―autocurăţitor‖ care asigură presiunea apei-

este mobil şi poate fi suficient de greu astfel încât trebuie verificat dacă strada îmbrăcămintea

şi fundaţia) suportă încărcarea din utilaj (uneori peste 20 t).


Jetul poate sparge şi crusta veche formată pe perete, dacă apa are suficientă viteză,

deci presiune de lansare; nu poate fi folosit în colectoarele prăbuşite, cu rădăcini în ele sau

blocate de corpuri mari, rezistente şi nedeplasabile.

10.1.2 Inspecţie cu camera TV

În cazul în care spălarea se face pe un tronson important este raţional ca după

terminarea operaţiunii să se facă o inspecţie cu camera TV montată pe robot specializat.

Rezultatul vizualizării va fi

arhivat, va fi comparat cu

rezultatele anterioare şi va

constitui un moment de referinţă

pentru decizie în viitoarea soluţie

de reabilitare.

Prezentarea tehnologiei

Se poziţionează auto – laboratorul lângă gura de vizitare şi prin aceasta se introduce robotul

cu camera video în conducta propriu-zisă. Se conectează camera la auto – laborator se

iniţializează programul cu introducerea datelor conductei ( locaţia, lungimea tronsonului,

diametrul nominal, denumire, material din care este confecţionată conducta, etc. ). În timpul

inspectiei datele inregistrate de camera video sunt preluate

simultan pe banda magnetică şi pe suport optic – CD.

10.2 Lucrări de reparaţii/reabilitare la construcţiile accesorii pe reţeaua de

canalizare.

Lucrările vor fi organizate ţinând seama de trei elemente particulare:

reţeaua se scoate greu din funcţiune;

lucrările se fac în condiţii de trafic;

se lucrează într-un mediu dificil (umed, infectat, spaţii înguste);


Lucrările cele mai des întâlnite sunt cele de remediere a căminelor:

reaşezarea corectă a capacelor căminelor;

înlocuirea capacelor sparte/furate şi a grătarelor la gurile de scurgere;

repararea scărilor de acces în cămine;

repararea lucrărilor la bazinele de retenţie şi gurile de scurgere;

racordarea de noi consumatori la reţea.

10.2.1 Aducerea la cotă a capacelor de cămine de canalizare.

1. Se va proceda funcţie de modul de refacere a căii. Cazul cel mai des întâlnit este al

străzii acoperite cu covor de asfalt, covor continuu, inclusiv peste cămin, pentru o

bună productivitate a maşinii de asfaltat; ridicarea ulterioara a capacului se poate

face astfel:

- marcarea prealabilă a poziţiei capacului sau

detectarea capacului cu echipamente de detectat

metale;

- spargerea covorului de asfalt, cu protejarea părţii

metalice a ramei;

- scoaterea capacului şi ramei;

- curăţirea marginii căminului;

- măsurarea corectă a grosimii ramei şi a denivelării

dintre cota căii şi marginea bună, rezistentă a

căminului;

- continuarea zidăriei la căminul din zidărie până la

cota egală cu cota căii din care se scade grosimea

ramei; se lucrează cu mortar de ciment M 100;

- se aşează capacul pe un strat de mortar de maxim 1

cm grosime;

- se verifică paralelismul dintre planul feţei ramei şi

planul suprafeţei căii; eroare maximă 0,5 cm; după

minim 3 zile se reface asfaltul pe spaţiul dintre ramă şi

asfaltul căii, asfalt cu o calitate mai bună decât a

asfaltului din cale; asfaltul va fi bine compactat;

- se asigură protecţia locului lucrării, in trafic, minim 7

zile de la terminarea zidăriei de cărămidă.


La căminele cu pereţi din beton înălţarea puţului/coşului căminului se poate face prin

turnarea pe loc de beton B 20, pentru a acoperi diferenţa între cota căii şi cota viitorului suport

pentru rama capacului; se mai poate acoperi diferenţa folosind inele/şaibe/colaci din beton

armat, prefabricate; acestea se aşează peste marginea rezistentă a căminului pe un strat de

mortar de ciment M 100 (şi între inele se pune mortar); nu se va aşeza colacul din beton direct

peste buza coşului căminului intrucât la o rezemare neuniformă acesta se sparge; peste

ultimul inel se asează un strat subţire de mortar şi apoi rama şi capacul; se reface asfaltul şi se

păstrează locul protejat minimum 14 zile.

La capacele aşezate pe placă din beton (la căminele din masă plastică, sau altele)

operaţiunile sunt similare; rama se ridică insă unitar cu placa din beton. Sub placă umplutura

va avea un indice de compactare de 95%. Aceste lucrări vor fi făcute de constructorul căii sub

supravegherea operatorului.

2. Aducerea la cotă a căminelor a căror capace sunt ―înfundate‖ sub cota străzii din

cauza traficului. Se verifică starea interioară a tuburilor la racordarea cu căminul.

Dacă numai capacul este ―lăsat‖ se procedează la ridicarea ramei după procedeul

de mai sus .

3. Dacă rama este înfundată cu cămin cu tot atunci se reface căminul integral precum

şi legăturile la cămin. Pe durata refacerii, după scoaterea căminului, se poate

asigură o legătura provizorie între capetele tuburilor rămase în pământ, pentru

curgerea apei. Se va da o atenţie specială umpluturii de sub cămin. Dacă pământul

este sensibil la înmuiere, vor fi luate măsurile care sunt impuse.

10.2.2 La repararea scărilor căminelor se procedează astfel:

cu o scară mobilă introdusă în cămin se va verifică starea treptelor de scară

infipte în peretele căminului; de regulă treapta este din oţel beton de 20 mm;

când coroziunea a produs reducerea grosimii barei astfel că diametrul a

rămas sub 12 mm scara trebuie înlocuită; se va realiza o scară nouă, tip

pompier, care va fi lansată în cămin. Prinderea se va face în două secţiuni

prin şuruburi introduse în găuri nou făcute în perete; eventualele bucăţi de

beton vor fi reţinute;

în cazul scărilor realizate ca scară ‖tip pompier‖ se verifică starea cuielor de

prindere; dacă acestea au secţiuni de bare mai subţiri de 10 mm, se

înlocuiesc; prinderea în perete se va face în găuri noi în pereţii căminului; se

va evita zona de îmbinare a prefabricatelor; se recomanda ca scările noi sa

respecte prevederile SR EN 14396/04.


10.2.3 Curăţirea gurilor de scurgere, cu depozit şi sifon, guri de scugere specifice

reţelei în procedeu unitar, se face obligatoriu înaintea sezonului ploios şi după ploi puternice

(când ―se constată‖ care sunt gurile inactive, deci înfundate).

Curăţirea se poate face manual, cu unelte terasiere; se basculează grătarul şi cu o

lopată specială se scoate încet depunerea acumulată; depunerea are şi substanţă organică

deci poate produce o atmosferă insalubră pe trotuar; din această cauză nămolul nu se va

aşeza direct pe trotuar ci în saci de plastic (20 – 25 kg); sacul nu va fi lăsat să fie călcat în

picioare şi materialul împrăştiat sau dus înapoi în gura de scurgere; nămolul trebuie

transportat la depozitul final imediat după momentul scoaterii.

În mod normal după curăţirea mecanică gura de scurgere se spală, cu apă de cisternă

şi aceasta din două motive: (1) să se curăţe mediul vecin de urmele de nămol şi (2) să se

asigure umplerea gurii cu apă pentru realizarea închiderii hidraulice; personalul care face

curăţirea va aprecia dacă există nămol şi sub ―nasul‖ de tub, nas care asigură închiderea

hidraulică; dacă apa nu curge însemneaza că tubul este blocat; se va continuă spălarea până

se sparge eventualul dop format. Cantitatea de apă adăugată pentru a asigura garda

hidraulică la o gura de scurgere este de circa 0,3 m3.

Gurile de scurgere pot fi spălate şi mecanic. Spălarea mecanică se face cu un

echipament de ―tip vidanjă‖. Se adugă apă până la umplerea gurii de scurgere (faptul că se

umple arată clar că tubul de racord la canalizare este blocat cu pământ – nămol). Pentru

urgentarea deblocării nămolul poate fi agitat cu mijloace mecanice – manuale. După accea

este aspirat amestecul de apă – nămol.

Operaţiunea se repetă până când apa adăugată în gura de scurgere formează un nivel

comparabil cu nivelul normal de închidere hidraulică (circa 0,7 – 0,8m sub grătar).

Procedeul este ―mai curat‖ şi produce o atmosferă insalubră de intensitate mai mică.

Nu este raţional ca nămolul aspirat să fie evacuat, prin gura de scurgere sau printr-un cămin

alăturat, în reţeaua de canalizare. Nămolul conţine multă parte inertă şi material granular de

dimensiuni mari. Acesta poate provoca accelerarea depunerilor pe colector. După terminarea

operaţiunii gura de scurgere rămâne plină cu apă. Se verifică dacă nivelul rămas este

comparabil cu nivelul normal de asigurare a închiderii hidraulice.

De regulă în ziua următoare se va face o inspecţie a gurilor de scurgere curăţite. Prin

scoaterea grătarului se verifică dacă apa a rămas la cota ce asigură închiderea hidraulică sau

„mirosul de canalizare‖ este puternic. La gura care nu are apă sau miroase puternic sunt

defecţiuni constructive; nu este etanşă, pierde apa, sau are ceva spart din elementele ce

asigura garda hidraulică; gura de scurgere este trecută pe lista pentru reparaţii/refacere.


Gura de scurgere se umple cu apă; dacă nivelul scade înseamnă că gura are racordul

liber; dacă nivelul apei nu scade, rămâne la nivelul grătarului, gura este colmatată şi trebuie

curăţită.

O atenţie specială va fi acordată subtraversărilor, sifonării reţelei de canalizare. Se va

marca nivelul apei în căminul amonte, în perioada când funcţionarea este normală, la debitul

maxim şi va fi verificat acest nivel periodic, săptămânal. Dacă nivelul a crescut trebuie

verificată cauza. Dacă în secţiunea după sifon nivelul este normal însemnează că tronsonul

sifon este colmatat. La o reţea în procedeu unitar se va verifica sifonul după fiecare ploaie

importantă.

10.2.4 Racordarea de noi consumatori la reţea.

prin racordare folosind căminul de vizitare; atunci când noul racord este

amplasat la o cota ridicată iar curgerea se asigură gravitaţional; când racordul

este la cota joasă se va asigura pomparea apei;

prin racordare directă în tubul existent:

- spărgând colectorul din beton şi introducând noul tub de racord;

- etanşarea locului găurit;

- există riscul ca noul racord poate fi împins în colector pe o lungime

care poate reduce debitul transportat;

- totodată rezistenţa tubului în care se face racordarea poate fi

serios afectată;

- tăind colectorul din masă plastică (PVC, PAFSiN, etc) şi

introducând o ramificaţie care se etanşează la tubul existent; la

noua ramificaţie se asigură racordarea;

prin realizarea unui cămin nou pe colectorul existent; rezultă de fapt o îmbinare

de 2 colectoare de canalizare; se realizează

căminul, înglobând în construcţie tubul

existent; în cămin se racordează noul colector

şi apoi se taie jumătatea de sus a tubului

existent, în interiorul căminului, cu recuperarea

bucăţilor rezultate; se poate verifica periodic

calitatea apei ajunse prin noul racord.

10.2.5 Refacerea căminelor de vizitare

Se practică atunci când materialul căminului s-a degradat, căminul primeşte noi

racorduri, prin a căror execuţie structura lui a fost afectată, sau când căminul s-a afundat din

cuza traficului intens.


Tehnica aplicată pentru racordarea tubului la cămin este încastrarea acestuia

în fundaţia căminului, de regulă turnată din beton. Îmbinarea este rigidă şi din

cauza traficului tubul se rupe; exfiltraţia nu face decât sã amplifice fenomenul.

Refacerea constă în refacerea tuburilor ce sunt racordate la cămin şi apoi

refacerea căminului din aceleaşi materiale sau alte materiale. Pentru

asigurarea elasticitaţii noile tuburi vor fi legate de cămin prin garnitură

elastică. Umplutura de sub cămin şi tuburi va fi bună, indice Proctor 95%.

După terminarea lucrărilor se face proba de etanşeitate. Pierderea de apă ar

trebui sã fie mai mica de 0,02 l/m2. Pentru probă se etanşează căminele de

la capetele exterioare celor doua tronsoane adiacente.

Folosirea căminului prefabricat din masă plastică, în spaţii circulabile,

presupune o construcţie specială pentru ramă şi capac. Pentru adaptare la

cotele terenului local, căminul are partea superioară mobila (culiseaza intr-o

garnitură specială). Aceasta parte nu poate prelua însă sarcini din trafic.

Drept urmare rama capacului se inglobeaza intr-o placă din beton armat şi cu

placă cu tot este aşezată peste cămin. Pentru a putea prelua sarcinile din

trafic umplutura de lângă cămin va fi foarte bine facută, indice Proctor 95%.

Placa de beton se va ingloba în stratul de rezistenţă al căii, respectând cota,

cu o eroare de maximum 1,0 cm. Când se reface imbrăcămintea străzii se

ridică şi placa la noua cotă.

10.3. Lucrări de reparaţii/reabilitare la reţeaua de canalizare.

Când colectoarele se degradează în proporţie mare reparaţia intră în grupa reabilitării

sau chiar a retehnologizării.

Marea majoritate a colectoarelor sunt făcute din tuburi de beton. Cum multă vreme

îmbinările a fost făcute cu mortar de ciment şi cum tuburile au fost solicitate de sarcini variabile

este de presupus că foarte multe îmbinări sunt defecte. Aceasta se traduce prin pierdere de

apă în subsol ( în perioadele de secetă) sau drenarea de apă din subsol, apă falsă, în

perioadele de ploi puternice sau pierderi masive din reţeaua de apă potabilă.

Când pe stradă, pe traseul reţelei de canalizare, relativ uşor de urmărit datorită capacelor

căminelor de vizitare, apar denivelări mari, pe distanţe chiar mici este aproape sigur că sunt

dificultăţi mari la tubulatura reţelei; tubul s-a prăbuşit, apa pierdută spală pământul etc.

10.3.1 Refacerea colectoarelor

Pentru rezolvarea acestor situaţii au fost dezvoltate tehnologii de reabilitare pe loc, fără

tranşee deschisă, a colectoarelor. Unele dintre tehnologiile aplicabile astăzi sunt descrise în

continuare.


10.3.1.1 Pentru colectoare cu structura de rezistenţă încă bună

Se recurge la o îmbunătăţire a suprafeţei interioare pentru etanşare, pentru reducerea

rugozităţii şi a protecţiei contra coroziunii, prin:

- protejarea prin ―tencuirea‖ suprafeţei cu materiale adecvate pe bază de

ciment sau de răşini - vezi tehnologia de mai jos

Căptuşirea conductelor cu "Ciment Special"

Materialele şi echipamentele de lucru utilizate pentru acest procedeu sunt în parte

montate într-o unitate centrală, pe un automobil special, a cărui poziţionare în zona de lucru

nu necesită spaţii special amenajate.

Pentru aplicarea procedeului de

căptusire cu materialul "Ciment Special"

este necesară instalarea utilajelor la gurile

de acces la conductă.

Materialul Ciment Special se prepară

la faţa locului prin amestecarea în două

malaxoare de presiune . Amestecarea se

face până la omogenizare. Produsul de

amestec are consistenţa unei paste si poate

fi prelucrat in decursul unei ore.

Amestecarea se face cu doua malaxoare

pentru asigurarea continuitatii fluxului

tehnologic.

Produsul final in forma de pastă va fi transportat printr-o pompa de transport de

materiale abrazive de înaltă presiune. Presiunea poate să ajungă până la 100 bari. Debitul

pompei este reglabil de la 0 la 150 l/min. Rezervorul pompei are un volum de cca. 200 l.

Căptuşirea conductelor este realizată de un echipament de torcretat special acţionat de un

motor cu lamele pe aer comprimat cu o rotaţie de 7.000 rot/min. Aerul comprimat este livrat

de un compresor cu şurub elicoidal cu un debit de 10 m3 pe minut şi o presiune de 10 până

la 12 bari.

Echipamentul de torcretat este integrat pe un şasiu cu role cu arc. Viteza de înaintare a

instalaţiei este reglată electronic.

Parametrii de lucru ai utilajului sunt comandaţi de la o unitate cu reglaj electronic pentru

controlul presiunii respectiv al debitului de injectare şi a vitezei de înaintare. Grosimea

stratului de căptuşire este controlat prin corectarea debitului şi a vitezei de înaintare.

Datorită caracteristicilor deosebite ale materialului, acesta aderă şi reacţionează cu pereţii

conductei şi asigură o cămăşuială(distribuiţie) uniformă, continuă şi cu rugozitate mică.


Tehnologia de aplicare se realizeaza prin retragerea cu viteză constantă, asigurată de un

sistem electronic de avansare.

După realizarea cămăşuirii, tronsonul de ţeavă se închide la ambele capete şi se umple

cu apă. Hidratarea cimentului aplicat are loc în timp de 3 zile. În cazul în care ţevile au lecaje

timpul hidratare sub apă durează 7 zile.

- aplicarea , prin torcretare, a unei răşini având ca suport o ţesătură specială

(fibra de sticlă),

- introducerea unui cofraj interior, etanş, pierdut, şi cimentarea spatiului dintre

cofraj şi peretele exterior al tubului vechi;

10.3.1.2 Pentru colectoare la care structura de rezistenţă trebuie îmbunătăţită

Se poate recurge la:

- introducerea unui tub prefabricat din material plastic de forma colectorului,

cu diametrul mai mic decât colectorul existent şi având distanţieri

―crampoane‖ pe faţa exterioară; între acest ―cofraj‖ şi peretele interior al

tubului se poate introduce un tip special de mortar sau răşină ; prin întărire

se obţine un tub nou în tubul vechi; se îmbunătăţeşte structura colectorului,

se reduce rugozitatea peretelui astfel că se compensează scăderea de

secţiune şi creşte mult etanşeitatea tubului; se poate folosi practic la orice

formă de colector;

- introducerea unui tub din material plastic, păpuşat, al cărui diametru exterior

este mai mic decât diametrul interior al tubului reabilitat; încălzirea tubului

nou îl aduce la forma circulară; noul tub se află sub protecţia tubului vechi;

spaţiul dintre cele două tuburi va fi umplut cu mortar sau alt material- vezi

tehnologia de mai jos

La tehnologia EASYLINER se introduce o ţesătură circulară din fibră din poliester şi nylon, pe

care s-a extrudat pe o parte un strat de PE prin metoda de reversie-inversie în ţeava ce va

urma a fi recondiţionată.


Fibrele din poliester au un rol deosebit deoarece garantează elongaţia furtunlui EASYLINER.

Furtunul astfel introdus este îmbibat pe partea

textilă cu o răşină epoxidică bicomponentă care se

polimerizeaza cu peretele ţevii formând o îmbrăcare

perfectă din interior şi dă astfel naştere la o nouă

conductă care are forma conductei vechi şi o

calitatea deosebită datorită răşini epoxidice.

Acesta conducta se remarcă cu o rugozitate

extraordinar de mică, cu rezistenţă mare la

abraziune şi rezistenţă la cei mai mulţi agenţi chimici. Realizarea unei polimerizări totale şi

garanţia unei lucrări reuşite este o curăţire perfectă a fostei ţevi transportatoare de mediu.

Intregul procedeu de reabilitate se poate descrie în mai multe etape:

1. Pregătirea gropilor de pornire şi de sosire;

2. Scoaterea porţiunii de reabilitat din reţeaua de distribuţie;

3. Curăţirea conductei;

4. Vizionarea conductei curăţate cu camera video specială;

5. Introducerea furtunului EASYLINER din fibră din poliester şi nylon;

6. Polimerizarea răşinei epoxidice cu furtunul EASYLINER şi pereţii conductei;

7. Proba de presiune;

8. Refacerea racordurilor si bransamentelor existente la conducta veche la beneficiari

cu roboţi speciali ( Cutter-uri ) ;

9. Punerea în funcţiune a conductei reabilitate;

10. Refacerea gropiilor de pornire si sosire .

10.3.1.3 Pentru colectoare la care structura de rezistenţă este nesatisfăcătoare

Aceasta trebuie refăcută total. Se poate proceda diferit după cum colectorul este

vizitabil sau nu.

Pentru colectoare vizitabile se poate recurge la soluţia realizării unui colector nou din

beton armat. Cofrajul exterior poate fi constituit din tubul vechi.

Pentru colectoare nevizitabile se poate recurge la introducerea unui tub nou în interiorul

celui vechi( A ), prin tragerea unui tub din masă plastică ( B,C, D ) sau împingerea unui tub din

fibră de sticlă. Dacă este necesar un diametru mai mare de tub atunci tubul vechi se poate

sparge şi înlocui cu un tub mai mare, dar nu mult mai mare, ce ia locul celui vechi. Diametrele

tubului nou nu pot fi prea mari, în general sub 500 mm.


Pentru toate tehnologiile aplicabile, care nu presupun distrugerea colectorului vechi,

sunt obligatorii următoarele operaţiuni prealabile:

realizarea unui proiect de reabilitare,

obţinerea cooperăriri unei firme specializate în lucrări de tipul respectiv,

acreditarea procedeului de lucru pentru reabilitare,

devierea apelor uzate cu ajutorul unei construcţii provizorii,

o curăţire foarte bună a tubului înainte de începerea lucrului; aceasta se poate face cu o

maşină cu jet de apă la o presiune de 80 – 125 bari,

inspecţie cu cameră TV CI,

păstrarea interiorului colectorului în stare curată şi uscată,

refacerea fiecărui racord după executarea reabilitării,

refacerea legăturii la cămine,

inspecţie cu camera TVCI după finisarea lucrărilor; imaginea înregistrată va constitui

documentul de referinţă pentru exploatarea viitoare.

Se păstrează regula că reabilitarea se face din aval spre amonte şi fiecare tronson

terminat este dat în funcţiune cât mai repede.

Schema A

Schema B

Schema C

Schema D


Toate lucrările de refacere a reţelei de canalizare vor fi trecute în baza de date a

canalizării (cartea constructiei). Dacă este cazul , noi proceduri de lucru vor fi realizate,

atestate şi aprobate.

11. MĂSURI DE SIGURANŢĂ PE DURATA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR

Înainte de începerea oricărei lucrări se va face instructajul tuturor lucrătorilor şi se va

stabili responsabilul de lucrare care va trebui să urmărească aplicarea tuturor măsurilor de

siguranţă prevăzute pentru lucrarea respectivă. Se vor aplica măsuri de siguranţă atât a

lucrătorilor proprii cât şi a persoanelor străine care sunt nevoite să tranziteze, viziteze,

inspecteze lucrarea.

Astfel, toate tronsoanele aflate în lucru vor fi împrejmuite şi semnalizate corespunzător

pentru ca pietonii şi autovehiculele să poată evita lucrarea. În dreptul accesului la instituţii

publice sau proprietăţi private se vor amplasa podeţe şi pasarele (pentru pietoni şi

autovehicule) prevăzute cu balustrade pe ambele părţi. Măsuri speciale (îngrădire completă)

se vor lua în dreptul grădiniţelor, şcolilor, spitalelor. Între localităţi, unde traseul parcurge zone

fără circulaţie, spaţii verzi sau terenuri cu diferite destinaţii, lucrările se pot organiza în flux

continuu, pe porţiuni de lungimi mari. Acest lucru permite viteze de execuţie ridicate prin

utilizarea maşinilor de sudat cap la cap în flux continuu.

Toate traversările de conducte sau cabluri se vor sprijini corespunzător astfel ca nici un

muncitor ce va executa montarea noilor conducte să nu fie în pericol de accidentare.

Căminele se vor executa de regulă în săpătură sprijinită, deoarece ajung şi la

adâncimea de 6 m. Umpluturile se vor executa numai după realizarea tuturor racordurilor şi

branşamentelor. Lucrările se vor organiza astfel ca durata cât se va menţine şanţ deschis să

fie cât mai redusă.

Lungimea unui tronson nu va fi mai mare decât va permite configuraţia străzii, astfel

încât să nu se împiedice accesul ambulanţelor şi pompierilor. Lungimea unui tronson nu va

depăşi 100 m.

La execuţie se vor respecta instrucţiunile prevăzute în ―Regulamentul privind protecţia

şi igiena muncii în construcţii‖, avizat de MLPAT cu nr. 9/N/15.03.1993 cap. 33 -Lucrări de

alimentări cu apă şi canalizări (art. 1583 - 1832), precum şi prevederile HGR 300/2006 privind

cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantiere temporare sau mobile, respectiv

prevederile celorlalte cerinţe legale aplicabile (HGR 1091/2006, HGR 1146/2006, HGR

1048/2006, HGR 971/2006, HGR 1051/2006, etc.).

Pământul rezultat din săpătura manuală se poate depozita lateral tranşeei, dar

păstrând o banchetă de protecţie de minim 0.7m faţă de marginea tranşeei. Excedentul cât

şi pământul existent impropriu de umplutură se va încărca în auto şi se va transporta


direct la groapă.

Pe toată durata lucrărilor, tranşeea va fi obligatoriu împrejmuită şi se vor instala

panouri avertizoare, iar pe timp de noapte va fi semnalizată corespunzător pentru

prevenirea oricăror accidente. Coborârea în tranşee se va face pe scări rezemate, iar

muncitorii vor purta obligatoriu echipament individual de protecţie (încălţăminte de protecţie,

costum salopetă de protecţie, mănuşi de protecţie, căşti de protecţie).

Pentru a evita căderea muncitorilor, pământului sau materialelor, sprijinirile vor

depăşi cu cel puţin 0.15 m marginea superioară a şanţurilor.

Lansarea în şanţ a tuburilor de canalizare este interzisă a fi efectuată de muncitori

necalificaţi. Deasemenea nu este permisă lansarea prin cădere liberă.

Lansarea tuburilor printre cabluri electrice, conducte gaze, apă, etc. se face fără

atingerea acestora şi numai după ce au fost protejate prin măsuri speciale.

Sculele devenite disponibile nu vor fi lăsate pe marginea şanţurilor sau pe

platforme, ci vor fi depozitate cu grijă la distanţe de minim 1.5 m de marginea săpăturii.

Pentru coborârea în şanţ a tuburilor se vor folosi frânghii, scripeţi, electropalane,

automacarale, în funcţie de greutatea tuburilor, respectându-se prevederile legale privind

securitatea şi sănătatea muncii la aceste dispozitive.

Când se lucrează în căminul de vizitare şi capacul acestuia este îndepărtat, se vor

plasa plăcuţe avertizoare, cu indicaţia ―cămin în lucru‖ amplasate în toate direcţiile de

deplasare, la distanţa de 1.5 m de centrul căminului.

Accesul în căminul de vizitare se face numai după ce în prealabil s-a constat că nu

există gaze vătămătoare sau explozive, cu ajutorul detectorului de gaze.

Pentru canalele colectoare existente ov.100/150cm şi ov.120/180cm s-a prevăzut

curăţirea mecanică a acestora de depuneri, pentru a elimina pericolul degajării de gaze

vătămătoare în timpul lucrărilor de devieri provizorii şi by-pas-uri.

La execuţia lucrărilor cât şi în activitatea de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor

proiectate se va urmări respectarea cu stricteţe a prevederilor actelor normative

menţionate care vizează activitatea pe şantier.

Personalul muncitor trebuie să aibă cunoştinţe profesionale şi cele de protecţia

muncii specifice lucrărilor ce se execută, precum şi cunoştinţe privind acordarea primului

ajutor.

Este necesar să se facă instructaje cu toţi oamenii care iau parte la procesul de

realizare a investiţiei, precum şi verificări ale cunoştinţelor referitoare la securitatea şi

sănătatea muncii.

Instructajul este obligatoriu pentru întreg personalul muncitor de pe şantier în

interes de serviciu sau interes personal.


Pentru evitarea accidentelor sau a îmbolnăvirilor, personalul va purta echipamente

Individuale de protecţie corespunzătoare în timpul lucrului sau de circulaţie prin şantier.

Mecanismele de ridicat vor fi deservite numai de personalul calificat.

Nu se vor deplasa sarcini suspendate pe deasupra lucrătorilor.

În timpul transportului pe verticală, elementele de construcţie vor fi asigurate contra

deplasărilor longitudinale sau transversale.

Operaţiile de încărcare şi descărcare manuală, se vor face prin rostogolire pe plan

înclinat, cu ajutorul unor dispozitive corespunzătoare sarcinilor respective şi controlate

înainte de începerea lucrărilor. La folosirea macaralelor se vor respecta sarcinile admise

de acestea.

Este interzisă descărcarea tuburilor prin cădere şi rostogolire liberă.

Efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare se va face sub conducerea şefului de

echipă care răspunde de aşezarea macaralelor în raport cu greutatea materialelor de

construcţie şi cu capacitatea acestora, precum şi cu întreaga manevră de coborâre.

Se vor monta podeţe pentru traversarea şanţurilor (canalelor).

Se vor monta plăcuţe avertizoare care să semnalizeze locurile periculoase pe timp

de zi şi de noapte.

La lansarea prefabricatelor vor fi utilizate numai macarale verticale cu capacitatea

corespunzătoare sarcinii, cu cârlige asigurate, iar operaţia de lansare se execută numai în

prezenţa şefului de echipă.

Executantul, prin reprezentantul său autorizat, are obligaţia de a întocmi Instrucţiuni

Proprii de Securitatea şi Sănătatea Muncii, de a evalua riscurile de la locul de muncă şi de a

efectua instructajele stabilind programe de măsuri, urmare a evaluării, pentru eliminarea

riscurilor.

În timpul execuţiei se vor lua măsuri de prevenirea şi stingerea incendiilor prevăzute şi

în Normativul privind prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata execuţiei lucrărilor de

construcţii şi instalaţii ale acestora, C 300/94.

În Anexa 3 este prezentată o fişă pentru măsuri SSM.

Întocmit:

COLECTIVUL SERVICIUL TEHNOLOGII

Responsabil Coordonator

Ing. Viorel Stoenete


ANEXA 1 – MODELE DE SEMNALIZARE A LUCRĂRILOR





















ANEXA 2 - TABEL CENTRALIZATOR AL OPERAŢIUNILOR ŞI UTILAJELOR FOLOSITE

Operaţiunea Tipuri de utilaje şi dispozitive

1. Semnalizări Semne de circulaţie

Bariere Semafoare Podeţe Îngrădiri

2. Topometrie Staţii totale Ploter

3. Investigare a

traseelor Staţie georadar

4. Săpături şi manevrări sprijiniri

Buldozere Excavator Excavator Excavator Excavator Pikon Pikhamer

5. Epuismente Filtre aciculare Pompe tip Pompe de baypasare

6. Sprijiniri H= L= G=

H= L= G=

H= L= G=

H= L= G=

7. Compactări Plăci tip

G= Plăci tip

G= Maiuri

G= Maiuri

G= Vibrocompactor Vibrocompactor Vibrocompactor Comp.

8. Montaj

conducte Tirfoare

Aparat electrofuziune

<315 315-500

Dispozitiv lansare

9. Montaj cămine

Dispozitiv manevrare montaj

10. Probe CCTV

11. Transporturi Autobasculante

<10t

Autofurgonete 1.5-3t


ANEXA 3 - FIŞĂ DE MĂSURI PROPUSE PENTRU SSM

Nr.

Crt

Locul de muncă / Factor de

risc

Nivel de

risc

MĂSURA PROPUSĂ

Nominalizarea măsurii Competenţe

/răspunderi Termene

0 1 2 3 4 5

1

lovire de către sarcina

suspendată în cârligul instalaţiei

de ridicat, aflată în balans

4

- legarea sarcinii se va face numai de către persoane instruite,

testate şi autorizate ca legător de sarcină;

- se interzice prezenţa persoanelor în raza de acţiune a

instalaţiei de ridicat;

- dirijarea poziţiei sarcinii în timpul deplasării se face cu

funii, frânghii etc.;

- se interzice balansarea sarcinii suspendate;

- se interzice prezenţa personalului sub sarcina suspendată.

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

de ridicat

Legători de

sarcină

Permanent

2

surpare, rostogolire a

semifabricatelor, pieselor finite

(panouri metalice), depozitate

defectuos şi neasigurate contra

rostogolirii sau căderii

4

- depozitarea materialelor se face astfel încât să se excludă

pericolul de accidentare, incendiu explozie, etc.;

- materialele trebuie depozitate în locuri unde nu se

desfăşoară alte activităţi;

- materialele trebuie asigurate contra deplasărilor accidentale.

Şef punct de lucru

Permanent

3

deplasări, staţionări în zone

periculoase sau cu pericol

deosebit (sub sarcină, pe căi de

acces, în raza de acţiune a

utilajelor de săpat sau de ridicat,

autovehicule, în zone cu pericol

de surpare)

4

- sunt interzise staţionarea sau circulaţia pe căile de acces, în

raza de acţiune a utilajelor sau în zone cu pericol temporar,

unde există riscul de cădere a materialului din cupa

excavatorului sau din basculantă;

- se interzice staţionarea, circulaţia pe sub sarcina suspendată;

- este intezisă intrarea personalului în şanţuri neconsolidate;

- muncitorii, aflaţi în şanţ, nu se vor apropia la mai mult de

0,5 m de zona din şanţ neprotejată de panouri;

- deserventul ET trebuie să execute manevrele numai după ce

s-a asigurat că nu există pericol de accidentare pentru ceilalţi

lucrători şi numai după ce a semnalizat acustic manevra;

- sunt interzise trecerea sau staţionarea lucrătorilor pe partea

carosabilă (rămasă în circulaţie auto şi neprotejată prin

panouri metalice).

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Permanent


4

nesincronizări de operaţii

(întârzieri sau devansări) între

deserventul instalaţiei de ridicat

şi legătorii de sarcină

4

- deserventul instalaţiei de ridicat are obligaţia să execute

manevrele numai la semnalul legătorului de sarcină sau al

persoanei desemnate în acest sens: conducătorul locului de

muncă;

- legătorul de sarcină are obligaţia să cunoască şi să aplice

întocmai codul de semnalizare prestabilit al instalaţiei de

ridicat.

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

de ridicat

Permanent

5

lovire de către un mijloc de

transport sau E.M. propriu în

timpul efectuării manevrelor, în

timpul deplasării sau la

efectuarea operaţiilor de

încărcare, descărcare materiale

(necesare desfăşurării procesului

de producţie) sau de către

autovehicule deviate de la traseul

normal şi intrate în zona de lucru

3

- autovehiculul va fi adus la încărcat – descărcat numai după

ce a primit semnalul de la conducatorul de formaţie;

- în timpul încărcării cu material autobasculanta se va asigura

împotriva deplasărilor accidentale;

- căile de circulaţie trebuie menţinute în permanenţă libere,

curate, asigurate împotriva pericolului de alunecare, derapare

şi să fie corespunzătoare cu gabaritul E.M.;

- se interzice încărcarea / descărcarea simultană a mai multor

mijloace de transport;

- deserventul E.M. trebuie să execute manevrele numai după

ce s-a asigurat că nu există pericol de accidentare pentru

ceilalţi lucrători şi numai după ce a semnalizat acustic şi

luminos manevra;

- lucrătorii nu trebuie să stea în raza de acţiune a E.M. sau în

zone cu pericol temporar, unde există riscul de cădere a

materialului excavat;

- utilajele trebuie să corespundă din punct de vedere tehnic,

fiind în bună stare de funcţionare;

- reviziile şi reparaţiile trebuie efectuate la termen, conform

progamărilor anuale;

- înainte de efectuarea oricărei manevre deserventul utilajului

trebuie să ia toate măsurile necesare pentru desfăşurarea

activităţii în condiţii de stabilitate a E.M.;

- personalul trebuie să-şi desfăşoare activitatea numai în zona

de lucru marcată şi protejată de panouri şi indicatoare rutiere;

- indicatoarele rutiere trebuie poziţionate astfel încât

participanţii la trafic să le poată observa uşor şi să le înţeleagă

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Lucrători

Ing. şef mec.

Deservent utilaj

Deservent utilaj

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Permanent

Permanent


(se va respecta schema aprobată pentru semnalizarea lucrării);

- în cazul în care vizibilitatea este mică se va asigura dirijarea

circulaţiei cu piloţi.

Şef punct de lucru

Piloţi rutieri

6

autoblocarea unei mişcări

funcţionale a E.M. de săpat sau

de ridicat (eventual cu sarcină

suspendată)

3

- se interzice circulaţia, staţionarea personalului, în zona de

acţiune a E.M. de ridicat sau săpat în timpul executării

manevrelor;

- se va respecta graficul reviziilor şi reparaţiilor E.M. de

ridicat în vederea evitării accidentelor tehnice;

- utilajul va fi utilizat numai în scopul pentru care este

destinat, interzicându-se folosirea lui în alte scopuri

(susţinere, platformă de lucru, împingerea sau târârea de

materiale, alte utilaje, etc.).

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Ing. şef mec. Permanent

7

răsturnare autovehicule, E.M. de

săpat sau ridicat, devierea de la

traiectoria normală a acestora

datorită unor unor defecţiuni

tehnice (defecţiune la sistemul de

frânare, de direcţie, etc.)

3

- utilajele trebuie să corespundă din punct de vedere tehnic

fiind în bună stare de funcţionare;

- deserventul E.M. trebuie să execute manevrele numai după

ce s-a asigurat că nu există pericol de accidentare pentru

ceilalţi lucrători şi numai după ce a semnalizat acustic şi

luminos manevra;




- reviziile şi reparaţiile trebuie efectuate la termen, conform

programărilor anuale;

- înainte de efectuarea oricărei manevre deserventul utilajului

trebuie să ia toate măsurile necesare pentru desfăşurarea

activităţii în condiţii de stabilitate a E.M.;

- în timpul încărcării cu material autobasculanta se va sigura

împotriva deplasărilor accidentale;

- căile de acces trebuie să fie corespunzătoare cu gabaritul

E.M.

Ing. şef mec.

Deservent utilaj

Deservent utilaj

Lucrători

Ing. şef mec.

Deservent utilaj

Deservent utilaj

Şef punct de lucru

Permanent

8

proiectarea de corpuri / particule

de către roţile E.M. în mişcare

sau surprinderea de către corpuri

3




Şef punct de lucru

Permanent


căzute din E.M. (din basculante,

cupa excavatorului, etc.).

- E.M. autopropulsate trebuie să circule cu maxim 5 km/h în

zona de lucru, iar căile de rulare trebuie să fie libere şi curate

de materiale care ar putea fi proiectate de roţile E.M.;

- este obligatoriu purtarea căştii de protecţie pe toată durata

programului de lucru.

Deservent utilaj

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

9

tăiere sau înţepare datorită

muchiilor tăietoare ale sculelor,

pieselor, semifabricatelor, etc.

3 - este obligatoriu purtarea echipamentului de protecţie

(mănuşi de protecţie).

Şef punct de lucru

Permanent

10

vibraţii transmise sistemului

muscular şi osos în timpul

lucrului cu placa vibrantă.

3

- se vor organiza pauze scurte (10 min.), la intervale

regulate,funcţie de ritmul lucrărilor, pentru odihnirea

motoristului.

Şef punct de lucru

Permanent

11

temperatura scăzută a obiectelor

metalice în anotimpul rece -

degerături


(mănuşi, cizme, haine vătuite, capişon).

Şef punct de lucru

Permanent

12

electrocutare datorită deteriorării

izolaţiei cu unelte manuale sau

cu utilaje de săpat a cablurilor

electrice subterane aflate pe

traseul de săpat

3

- sunt interzise lovirea, tăierea sau deteriorarea instalaţiilor

electrice, telefonice, de gaze naturale, de canalizare, de

termoficare etc., care s-ar întâlni cu ocazia efectuării

lucrărilor - la întâlnirea unor asemenea instalaţii lucrările vor

fi întrerupte, fiind continuate numai în prezenţa delegatului

unităţii care are în exploatare instalaţia respectivă

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Permanent

13

electrocutare legător de sarcină

datorită intrării instalaţiei de

ridicat în contact cu o linie

electrică aeriană sau în câmpul

electric al acesteia.

3

- este interzisă utilizarea instalaţiilor de ridicat în zona în care

se găsesc linii electrice aeriene aflate sub tensiune, dacă

aceste instalaţii nu sunt prevăzute cu dispozitive de avertizare

a intrării braţului în câmpul electric cu tensiune periculoasă;

- utilajele de săpat vor fi poziţionate astfel încât, în timpul

manevrelor, cupa utilajului sau orice altă parte a acestuia să

nu se apropie la o distanţă mai mică de 0,5 m de reţeaua

electrică.

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Permanent

14

afecţiuni ale organismului

(insolaţii, insuficienţă

respiratorie, deshidratări)

provocate de temperatura ridicată

3

- se vor aplica reducerea timpului de lucru, administrare apă

minerală, utilizare E.I.P.

Şef punct de lucru

Permanent


în sezonul canicular şi secetos

15

zgomot la utilizarea E.M.

(maşina de tăiat asfalt, placă

vibrantă, etc.) – surditate

(hipoacuzie).

3

- angajaţii trebuie să efectueze obligatoriu controlul medical

periodic.

- este obligatoriu purtarea echipamentului de protecţie

(antifoane).

Şef şantier

Medic de întrepr.

Şef punct de lucru

Periodic

Permanent

16

surparea, prăbuşirea malurilor de

pământ neconsolidate sau

căderea, alunecarea de la

suprafaţă a materialelor excavate

şi aflate pe marginea şanţului

3

- săpăturile se vor executa astfel încât să fie prevenită

prăbuşirea pereţilor, iar consolidarea acestora se face cu

panouri;

- panourile se vor monta unul după altul, cu o distanţă de

maxim 0,2 m între ele şi vor asigura stabilitatea malurilor pe

toată înălţimea acestora;

- muncitorii pot coborî în şanţ numai după executarea

definitivă a consolidării (panou montat şi macaraua

îndepărtată) şi verificarea marginilor şanţului pentru

îndepărtarea materialelor care ar putea să cadă (se vor

verifica marginile şanţului şi se vor îndepărta toate

materialele pe o lăţime de minim 1 m de margine);

- se interzice coborârea sculelor sau a materialelor de spijinire

prin aruncarea de sus;

- este obligatoriu purtarea echipamentului de protecţie (cască,

cizme) pe toată durata programului de lucru;

- în timpul coborârii materialelor este interzisă prezenţa

muncitorilor în şanţuri;

- pentru săpături cu adâncimea mai mare de 1 m, acestea se

vor împrejmui şi vor fi prevăzute cu numărul necesar de scări,

care să permită evacuarea rapidă a executanţilor în caz de

pericol.

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Permanent

17 calamităţi naturale (trăsnet,

viscol, vânt, prăbuşiri de teren) 3

- se interzice lucrul pe perioada în care există riscul producerii

acestor calamităţi;

- se interzice deplasarea staţionarea în zonele în care există

riscul producerii acestor calamităţi;

- este obligatoriu purtarea echipamentului de protecţie

(mănuşi, cizme, cască);

- angajaţii au obligaţia să oprească lucrul la apariţia unui

Şef punct de lucru

Muncitori Permanent


pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze

conducătorul locului de muncă.

18

operaţii, reguli, procedee greşite

sau succesiuni greşite ale

operaţiilor în timpul executării

săpăturilor sau a lucrărilor

auxiliare, pregătitoare acestora

3

- lucrările în apropierea drumurilor publice sau pe partea

carosabilă vor începe numai după instituirea restricţiilor de

circulaţie, prevăzute de normele în vigoare şi impuse de

executarea lucrărilor în condiţii de siguranţă (indicatoarele de

circulaţie şi semafoarele se vor monta, conform schemelor

aprobate);

- în cazul în care în timpul săpăturilor se întâlnesc obiecte

metalice, se interzice ridicarea acestora, până nu se constată

natura acestora;

- sunt interzise lovirea, tăierea sau deteriorarea instalaţiilor

electrice, telefonice, de gaze naturale, de canalizare, de

termoficare etc., care s-ar întâlni cu ocazia efectuării

lucrărilor;

- săpăturile, în apropierea cărora se circulă, vor fi îngrădite,

semnalizate optic şi amenajate cu mijloace de protecţie

adecvate pentru prevenirea căderii mijloacelor de transport

sau a persoanelor;

- traversarea şanţurilor se face numai pe podeţe prevăzute cu

balustrade;

- la coborârea sau urcarea din şanţ nu este permisă utilizarea

şpraiţurilor, ci numai a scărilor;

- zilnic, înainte de începerea lucrului şi pe tot timpul cât se

lucrează şeful punctului de lucru va verifica starea terenului şi

a consolidărilor;

- este interzisă circulaţia echipamentelor de muncă prin

cuprinderea şanţului între roţile utilajelor;

- panourile se vor monta unul după altul, cu o distanţă de

maxim 0,2 m între ele şi vor asigura stabilitatea malurilor pe

toată înălţimea acestora;

- nu se va admite în niciun caz prezenţa muncitorilor în şanţ

în timpul coborârii panourilor de susţinere, a ţevilor, a

căminelor sau a materialului de umplutură;

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Permanent

Permanent


- rectificarea pereţilor şanţului se va face de la suprafaţă prin

folosirea unor scule adecvate;

- muncitorii pot coborî în şanţ numai după executarea

definitivă a consolidării (panou montat şi macaraua

îndepărtată) şi verificarea marginilor şanţului pentru

îndepărtarea materialelor care ar putea să cadă;

- muncitorii, aflaţi în şanţ, nu se vor apropia la mai mult de

0,5 m de zona din şanţ neprotejată de panouri;

- orientarea căminelor la locul de montare se va face numai de

la suprafaţă cu ajutorul unor răngi de lungime adecvată,

muncitorul adoptând o poziţie de lucru care să excludă

dezechilibrarea şi căderea lui în şanţ;

- panourile utilizate la consolidarea şanţurilor se vor scoate cu

ajutorul macaralei numai atunci când s-a ajuns cu umplutura

la adâncime de maxim 1,2 m faţă de suprafaţă.

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Permanent

19

decizii dificile în timp scurt la

apariţia pericolelor de

accidentare, în special cu sarcina

suspendată sau la apariţia

pericolului de surpare maluri

3 - se vor organiza pauze scurte (10 min.), la intervale regulate,

funcţie de ritmul de lucru, pentru odihnirea muncitorilor.

Şef punct de lucru

Muncitori Permanent

20

cădere de la înălţime în timpul

coborârii ţevilor în şanţuri, a

executării de umpluturi,

circulaţiei pe marginea malurilor,

etc.

3

- lucrările cu risc de cădere în gol se execută numai de

personalul care are viză medicală în acest sens;

- activităţile cu risc de cădere vor fi supravegheate permanent

de şeful de echipă;

- în timpul coborârii ţevilor, a executării umpluturilor cu

pământ sau a oricăror alte lucrări efectuate în apropierea

şanţului, muncitorii vor purta centură de siguranţă ancorată de

un punct fix sau mobil (pe un suport de ancorare orizontal)

pentru limitarea deplasării spre zonele în care există riscul de

cădere în gol;

- se interzice circulaţia personalului care nu are atribuţii la

lucrare pe marginea şanţului;

- şanţurile care nu au fost umplute până la terminarea

schimbului se acoperă cu panouri, se împrejmuiesc şi se

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Permanent


semnalizează;

- muncitorii vor coborî/urca în/din şanţ numai pe scări cu

trepte încastrate de lungime potrivită;

- se interzice coborârea, respectiv urcarea pe şpraiţuri sau pe

consolidările pereţilor săpăturii;

- muncitorii vor respecta în timpul desfăşurării activităţii o

distanţă de siguranţă de minim 0,5 m faţă de marginea

şanţului, semnalizată prin bandă reflectorizantă sau

împrejmuire metalică.

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

Şef punct de lucru

21

efectuarea de intervenţii, operaţii

la instalaţii, E.M., neprevăzute

prin sarcina de muncă

3 - intervenţiile la instalaţii sau E.M. se pot executa numai de

personalul calificat, autorizat şi instruit în acest sens.

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Permanent

22

neutilizarea echipamentului

individual de protecţie (cască,

cizme, mănuşi)


(mănuşi, cizme, cască, salopetă).

Şef punct de lucru

Permanent

23

nerespectarea prevederilor de

securitate şi sănătate a muncii la

efectuarea lucrărilor (săpături

fără sprijiniri, folosirea de scule

şi unelte defecte, etc.)

3

- personalul angajat are obligaţia de a-şi însuşi şi respecta

prevederile legale şi instrucţiunile de securitate şi sănătate a

muncii şi măsurile de aplicare a acestora;

- săpăturile se vor consolida cu panouri dinainte

confecţionate, care se vor introduce de sus, cu ajutorul

macaralei, pe măsura avansării lucrărilor.

- înainte de fiecare utilizare deserventul este obligat să

verifice starea tehnică a sculelor şi uneltelor de mână;

- se interzce folosirea sculelor şi uneltelor care prezintă

defecţiuni.

Şef punct de lucru

Deservent utilaj

Permanent

24 recul la lovirea cu târnacopul,

ranga sau barosul 2

- la repartizarea lucrărilor pe muncitori, maistrul sau şeful de

echipă va indica procedeul corect de lucru (nepericulos) şi

măsurile corespunzătoare privind utilizarea utilajelor,

instalaţiilor şi sculelor din dotare;

- se va păstra o distanţă de siguranţă între lucrători, pentru

evitarea lovirilor involuntare;

- se vor organiza pauze scurte (10 min.), la intervale regulate,

funcţie de ritmul lucrărilor, pentru odihnirea lucrătorului;

Şef punct de lucru

Permanent


- utilizarea sculelor se va face numai de personal bun

cunoscător al procedeului tehnologic.

25

viroze sau afecţiuni pulmonare,

reumatism datorită lucrului în

mediu umed sau în anotimpul

rece (ploi, ninsori)


(mănuşi, cizme, haine vătuite, capişon, manta ploaie). Şef punct de lucru Permanent

26

efort static datorita poziţiei

ortostatice în timpul lucrului-

afecţiuni musculare şi ale

sistemului osos

2 - se vor organiza pauze scurte (10 min.), la intervale regulate

(1 oră), pentru odihnirea muncitorilor.

Şef punct de lucru

Permanent

27

poziţii de lucru forţate sau

vicioase (la executarea

săpăturilor manuale)

producătoare de afecţiuni ale

sistemului osos şi muscular

2

- se vor organiza pauze scurte (10 min.), la intervale regulate,

funcţie de ritmul lucrărilor, pentru odihnirea muncitorilor.

Şef punct de lucru

Permanent

28

cădere de la acelaşi nivel prin

alunecare, împiedicare de

materiale, suprafeţe acoperite cu

polei, etc.

2

- căile de acces şi circulaţie trebuie să fie eliberate de orice

obstacol care ar putea îngreuna deplasarea fără riscuri a

lucrătorilor;

- materialul excavat, împrăştiat pe drum va fi imediat adunat

în zonele stabilite;

- este obligatorie purtarea echipamentului individual de

protecţie (încălţăminte cu talpă antiderapantă);

- deplasarea personalului pe astfel de terenuri se va face cu

atenţie;

- în timpul iernii, pentru evitarea alunecării lucrătorilor, căile

de acces şi circulaţie se vor degaja de zăpadă şi polei.

Şef punct de lucru

Permanent


ANEXA 4 – CAIET DE SARCINI GENERAL PENTRU LUCRĂRI DE CANALIZARE

1. TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE

În acest capitol se prezintă o descriere în ansamblu a tehnologiei de execuţie,

urmând ca în capitolele următoare să se detalieze pe categorii de lucrări aspectul

specific al acestora şi cerinţele de calitate în vederea recepţiei.

1. 1. Lucrări pregătitoare

Eliberarea amplasamentului se va face cu respectarea strictă a prevederilor

planului de coordonare întocmit de Proiectant.

Se va acorda o atenţie deosebită identificării reţelelor existente ce urmează a fi

menţinute în funcţiune fie prin executarea unor lucrări de susţineri, fie prin sifonări sau

devieri. Pentru orice fel de intervenţii vor fi chemaţi beneficiarii acestor reţele pentru

acordarea de asistenţă tehnică.

Organizarea de şantier specifică executării lucrărilor de canalizare, cuprinde:

− depozit de prefabricate pentru aprovizionarea cu: coşuri de acces, tuburi,

cărămizi etc. în aceste condiţii, depozitarea elementelor prefabricate necesare pentru un

tronson va fi făcută pe zonele laterale săpăturii;

− instalaţie de forţă, de alimentare cu energie electrică pentru funcţionarea

utilajelor şi pentru iluminatul şi semnalizarea tranşeei pe timpul nopţii;

− magazie pentru materialele necesare preparării mortarelor de matare, a şapelor

şi stratului suport, bitumului şi a cartonului asfaltat.

Trasarea lucrărilor se va face pe baza planului de trasare şi a planului de

coordonare conform specialităţii canal.

1. 2. Fluxul tehnologic

Pentru lucrările de construcţii necesare execuţiei canalului se compune din:

− Pregătirea frontului de lucru care constă în eliberarea terenului de corpuri

străine existente, materializarea zonelor cu reţele subterane ce se menţin în funcţie,

aducerea şi depozitarea materialelor necesare, realizarea împrejmuirilor;

− Trasarea axului şi a elementelor caracteristice ale acestuia conform planului de

trasare şi a reperelor date de beneficiar la predarea amplasamentului;


− Desfacerea pavajelor, îndepărtarea pământului vegetal şi depozitarea acestuia,

îndepărtarea molozului şi a bolovanilor şi materializarea dimensiunilor necesare

săpăturii;

− Executarea săpăturilor mecanizate (cu excavatorul cu cupa inversă) şi

manuale, pământul rezultat fiind descărcat în autobasculantă şi transportat la depozitele

fixate.

Săpăturile se vor realiza cu sprijiniri grele alcătuite din dulapi metalici verticali şi

orizontali.

Pentru toate reţelele care traversează tranşeea de săpătura se vor realiza susţineri.

− Montarea podeţelor provizorii de şosea şi de tramvai (dacă este cazul);

− Montarea elementelor prefabricate cu macaraua se va realiza astfel încât să

corespundă riguros cu dimensiunile proiectate;

− Executarea umpluturilor în straturi de 10 - 30cm grosime compactate energic cu

maiul de mână sau maiul mecanic. Umpluturile vor fi realizate cu pământ sănătos

(argile) la umiditatea optimă. Pe măsură ce se execută umpluturile, se vor recupera

elementele componente ale sprijinirilor verticale şi cofrajele.

− Desfacerea parapeţilor şi a podeţelor provizorii;

− Evacuarea materialelor, utilajelor şi dotărilor de pe tronsonul terminat şi

începerea lucrărilor de refacere a sistemului rutier ;

Toate lucrările se vor executa respectând standardele şi normativele în vigoare,

menţionate la fiecare din capitolele ce urmează, din prezentul caiet de sarcini.

Calitatea lucrărilor efectuate se va verifica conform normativului C56-85, de către

executant şi beneficiar, răspunzând de aceasta.

De asemenea beneficiarul şi executantul vor stabili punctele de condiţii speciale

datorită situaţiilor întâlnite pe parcursul lucrărilor.

2. LUCRĂRI DE TERASAMENTE

Pentru execuţia canalului ce face obiectul prezentului caiet de sarcini, lucrările de

terasamente constau în săpături necesare execuţiei structurii de rezistenţă precum şi a

umpluturilor ce se execută peste canal. Acestea se execută cu mijloace mecanizate sau

cu mijloace manuale în funcţie de volumul de săpătura şi de adâncimea de pozare a


diverselor gospodării subterane (definite în planurile de situaţie sau profile longitudinale

– specialitate Canalizare), care intersectează sau sunt în apropiere.

Lucrările de terasamente nu vor începe înainte de a fi executate toate lucrările

pregătitoare conform prevederilor cuprinse în acest capitol la punctele 1.1. şi 1. 2.

Eventualele neconcordanţe între situaţia luată în considerare în proiect pe baza datelor

geotehnice şi cea constatată de executant pe teren, vor fi semnalate proiectantului

pentru stabilirea măsurilor corespunzătoare.

În vederea reducerii consumului de material lemnos pentru sprijinirea săpăturilor

se vor folosi pe cât posibil elementele de inventar.

2.1. STANDARDE ŞI NORMATIVE

Lucrările de terasamente se execută în conformitate cu următoarele acte normative:

STAS 9824 / 0 –74 Măsurători terestre. Trasarea pe teren a construcţiilor.

Prescripţii generale.

STAS 9824 / 1- 87 Măsurători terestre. Trasarea pe teren a construcţiilor civile,

industriale şi agrozootehnice.

C169 - 88 Normativ pentru executarea lucrărilor de terasamente, pentru

realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale.

C56 - 85 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de

construcţii şi a instalaţiilor aferente.

Legea 10 / 1995 privind siguranţa, durabilitatea, funcţionalitatea şi

calitatea construcţiilor.

2.2. RESPONSABILITĂŢILE PĂRŢILOR DE CONTRACT LA EXECUŢIA

LUCRĂRILOR DE TERASAMENTE

Prin contractul pentru realizarea lucrărilor publice, între cele două părţi-

investitorul (beneficiarul) şi antreprenorul (ofertantul în favoarea căruia s-a adjudecat

lucrarea publică) - se stipulează următoarele obligaţii în legătură cu lucrările de

terasamente:

2. 2. 1. Investitorul are obligaţia să-şi procure toate autorizaţiile şi avizele

prevăzute de lege precum şi regulamentele care să-i permită executarea lucrărilor în

cauză.


De asemenea, investitorul are obligaţia să verifice corespondenţa datelor luate în

considerare la elaborarea proiectului tehnic, cu datele din teren privitoare la natura

terenului de fundare, prezenţa sau absenţa unor reţele subterane sau a pânzei freatice

şi să-l înştiinţeze pe antreprenor de eventualele nepotriviri în vederea soluţionării lor.

Înainte de începerea lucrărilor, investitorul trebuie să stabilească de comun acord cu

antreprenorul condiţiile de execuţie şi anume:

− locul de depozitare a pământului rezultat din săpătură;

− sursa de pământ pentru umplutură sau locul de depozit intermediar ce va fi

folosit pentru umpluturi;

− locul de depozitare a pământului vegetal;

− distanţele de transport ale acestora ca şi a celorlalte materiale necesare.

2. 2. 2. Antreprenorul are obligaţia să execute lucrarea la termenul prevăzut în

contract şi pe proprie răspundere conform datelor prevăzute în proiectul tehnic.

Pentru aceasta el trebuie să verifice documentele primite de la investitor şi să-l

înştiinţeze pe beneficiar de corespondenţa lor cu proiectul tehnic.

Antreprenorul este răspunzator de trasarea corectă a lucrărilor faţă de reperele

date de investitor.

Erorile intervenite pe parcursul execuţiei lucrărilor vor fi corectate de antreprenor.

2. 3. PREGĂTIREA TERENULUI ÎN VEDEREA ÎNCEPERII LUCRĂRILOR

Lucrările ce trebuie executate înainte de începerea săpăturii propriuzise sunt în

principal următoarele:

− eliberarea terenului pus la dispoziţie pentru execuţia canalului, de obiecte ce ar

putea împiedica lucrul;

− defrişrea zonelor cu spaţii verzi, copaci, arbuşti, etc. (dacă este necesar);

− decopertarea stratului vegetal, transportul şi depozitarea acestuia în locuri

fixate. Grosimea stratului de pământ vegetal se va stabili prin sondaje;

− desfacerea pavajelor şi evacuarea materialelor rezultate, depozitarea lor în

vederea refolosirii ( în acest sens se va consulta documentaţia separat întocmită de

colectivul Drumuri ).

Eliberarea terenului se face de regulă mecanizat cu buldozerul, iar încărcarea în

autobasculantă fie manual prin aruncare directă, fie mecanizat cu încărcare frontală.


Curăţirea se face pe întreaga suprafaţă a terenului pe care urmează să se execute

lucrarea.

În condiţii de timp nefavorabil (ploi, zăpezi) se vor lua măsuri pentru îndepărtarea apelor

de suprafaţă prin rigole create de la început pentru a servi pe întreaga perioadă a

lucrărilor. Zăpada se va strânge şi se va încărca în autovehicule pentru evacuare.

Tot înainte de începerea lucrărilor de săpături, trebuie materializate reţelele subterane,

poziţia lor, cotele la care se găsesc şi execuţia lucrărilor descrise ( acolo unde este

cazul ) şi de demolare a celor scoase din funcţiune. Aceasta se va face cu acordul şi

sub controlul beneficiarului acestor gospodării.

2. 4. TRASAREA OBIECTIVULUI

Trasarea se va executa în două etape:

− fixarea reperelor în teren şi a axului traseului prin metoda drumuirii, pe baza

planului de situaţie, etapă ce se execută de investitor la predarea amplasamentului;

− trasarea lucrărilor în detaliu ce se face de către antreprenor.

Metodologia de trasare şi abaterile admisibile sunt stabilite de STAS 9824/ 1-87 şi în

Normativul C56-85 (anexa II 2.2).

2. 5. EXECUTAREA SĂPĂTURILOR

La executarea săpăturilor trebuie să se aibă în vedere următoarele:

− să nu se strice echilibrul natural al terenului în jurul gropii de fundaţie sau în

jurul fundaţiilor pe o distanţă suficientă pentru ca stabilitatea construcţiilor învecinate

existente să nu fie influenţată;

− să se asigure păstrarea sau îmbunătăţirea caracteristicilor pământului de sub

talpa de fundaţie;

− să se asigure securitatea muncii în timpul lucrărilor;

Săpăturile se vor executa de regulă mecanizat. Execuţia manuală este admisă

numai dacă volumul de săpătura este redus şi folosirea utilajelor nu este justificată din

punct de vedere economic.

Când executarea săpăturilor pentru fundaţii implică dezvelirea unor reţele

existente (apă, canal, gaze, electrice ) ce rămân în funcţiune, trebuie luate măsuri pentru

protejarea lor împotriva deteriorării, măsuri prevăzute în proiect, iar executarea


săpăturilor va începe numai după obţinerea aprobării de la instituţiile care exploatează

instalaţiile respective ( aviz de săpătura şi atunci când este cazul aviz de foc ).

Executarea săpăturilor de fundaţii deasupra unui cablu electric se admite numai

în prezenţa reprezentantului instituţiei care exploatează reţeaua electrică respectivă,

care va indica şi controla la faţa locului măsurile ce trebuie luate pentru protejarea

cablului şi evitarea accidentelor.

Când existenţa reţelelor de instalaţii nu este prevazută în proiect, dar există indicii

asupra lor sau acestea apar întâmplător în timpul execuţiei săpăturilor, se va proceda

astfel:

− se vor opri lucrările de săpătura;

− se va prospecta terenul cu mijloace adecvate;

− după detectare se vor anunţa atât proiectantul cât şi organele de exploatare a

reţelelor.

Cu acordul clar şi sub controlul acestora, se va proceda la protejarea sau dezafectarea

lor.

Săpăturile de fundaţie de lungime mare trebuie să fie organizate astfel, ca în

orice fază a lucrului, fundul săpăturii să fie înclinat spre unul sau mai multe puncte. În

acest mod se va putea asigura colectarea apelor în timpul executării săpăturii şi

evacuarea lor în condiţii optime.

În cazul executării de săpături lângă construcţii existente sau în curs de execuţie

trebuie luate măsuri speciale pentru asigurarea stabilităţii acestora. Lucrările

corespunzatoare vor fi cele prevăzute în proiectul de execuţie (sprijinirea fundaţiilor sau

construcţiilor existente etc. ).

Dacă aceste lucrări au fost omise din proiect executantul nu este absolvit de

obligaţia de a cerceta fundaţiile existente şi de a lua măsuri imediate pentru a asigura

stabilitatea acestor construcţii , sesizând îndată pe proiectant în vederea luării măsurilor

definitive.

Lucrările corespunzatoare vor fi cele prevăzute în proiectul de execuţie (

sprijinirea fundaţiilor sau construcţiilor existente, etc. ).


Executantul este obligat sa organizeze execuţia acestor lucrări cu cea mai mare

atenţie, utilizând personal tehnic de calificare corespunzătoare, care să urmărească

permanent toate fazele execuţiei.

Pentru lucrările de săpătura sub nivelul terenului se utilizează excavatoarele cu

cupă inversă.

Pentru defrişarea terenului, doborârea arborilor, scoaterea rădăcinilor, scoaterea

pământului vegetal şi aplanarea pământului denivelat sau cu gropi, amenajarea

drumurilor de acces şi pregătirea terenului pentru lucrul cu excavatorul, se pot folosi

buldozerele. Alegerea utilajului optim şi a metodei de execuţie se va face ţinând cont de

condiţiile speciale în care se execută lucrarea, forma săpăturii şi volumul de săpătură.

Săpăturile manuale se vor executa în spaţiile în care utilejele de săpat nu au loc de

manevră, pe tronsoanele amplasamentului unde există indicate gospodării subterane

care nu pot fi dezafectate sau mutate şi sunt în stare de funcţionare şi la aducerea

gropilor de fundaţie la cotele din proiect, după executarea lucrărilor de săpături

mecanizate.

2.6. SIGURANŢA SĂPĂTURILOR ŞI PROTECŢIA TALUZELOR

Săpăturile de fundaţie cu pereţii verticali nesprijiniţi pot fi executate până la

adâncimi ( conform C169- 88 ) de:

− 0,75 m în cazul terenurilor necoezive şi slab coezive;

− 1,25 m în cazul terenurilor cu coeziune mijlocie;

− 2,00 m în cazul terenurilor cu coeziune foarte mare.

Pentru adâncimi mai mari, pereţii săpăturii se vor sprijini în mod obligatoriu cu

dulapi de lemn sau metalici aşezaţi orizontal sau vertical prinşi cu filete şi şpraiţuri

orizontale, iar când adâncimea de săpătura creşte peste 5,00 m. se va executa proiect

special de sprijiniri.

Trebuie luate următoarele măsuri pentru menţinerea stabilităţii malurilor:

− terenul din jurul săpăturii să nu fie încărcat şi să nu fie supus la vibraţii;

− pământul rezultat din săpătură să nu fie depozitat la o distanţă mai mică de

1,00m de la marginea gropii de fundare. În cazul săpăturilor până la 1,00m adâncime,

distanţa se poate lua egală cu adâncimea săpăturii;


− se vor lua măsuri de înlăturare rapidă a apelor de precipitaţii sau provenite

accidental;

− dacă din cauze neprevăzute, turnarea fundaţiei nu se efectuează imediat după

săpare, se iau măsuri de sprijinire a peretelui în zona respectivă sau de transformare a

lor în pereţi cu taluz;

− la maxim 2,50 m înălţime de la fundul săpăturii se va executa o banchetă de

0,30 m.

Executantul este obligat să urmărească permanent apariţia şi dezvoltarea

crăpăturilor longitudinale paralele cu marginea săpăturii care, dacă nu sunt cauzate de

uscarea pământului pot indica începerea surpării malurilor şi să se ia măsuri de

prevenire a accidentelor.

2. 7. PRECAUŢII LA COTA DE FUNDARE

Pentru a menţine caracteristicile mecanice ale pământului de sub talpa fundaţiei,

este necesar ca turnarea fundaţiilor să se execute fără întarziere, după ce săpătura a

ajuns la cota de fundare din proiect.

Săpăturile ce se execută cu excavatorul nu trebuie să depăşească în nici un caz

profilul proiectat al săpăturii.

În acest scop, săpătura se va opri cu 70 cm deasupra cotei profilului săpăturii,

diferenţa de 30 cm săpându-se manual. Schimbarea cotei fundului săpăturii de fundaţie

în timpul execuţiei, se poate face numai cu acordul proiectantului şi al beneficiarului.

Fundul săpăturii adus la cota de fundare trebuie să fie neted şi cu suprafaţa

nealterată. În cazul depăşirii cotei de fundare cu săpăturile, se vor executa umpluturi şi

se vor compacta la un nivel minim de 90% din gradul de compactare natural.

Compactarea fundului săpăturii se va executa şi la terenurile macroporice, sensibile la

umezire pentru reducerea volumului de pori şi a sensibilităţii la umezire.

Finisarea săpăturii (săparea ultimului strat) trebuie făcută imediat înainte de începerea

execuţiei fundaţiei .

2.8. PREVEDERI PE TIMP FRIGUROS

La executarea lucrărilor de săpături pe timp friguros, este obligatorie respectarea

măsurilor generale şi celor specifice lucrărilor de pământ, prevăzute în normativ C16-84

partea a II-a cap. 6 ( Lucrări de pământ ).


2.9. INSPECTAREA LUCRĂRILOR ŞI AVIZAREA

Principalele operaţii privind inspectarea şi avizarea lucrărilor de săpături se

execută în conformitate cu ―PROGRAMUL DE CONTROL― întocmit de proiectant şi

avizat de beneficiar şi executant.

În etapa de pregătire a săpăturilor se urmăresc următoarele obiective şi se

întocmesc următoarele acte care vor face parte din documentaţia cărţii construcţiei:

− predarea amplasamentului se face pe baza unui proces verbal de predare -

primire a amplasamentului şi a bornelor de reper, semnat de beneficiar şi proiectant în

calitate de predatori şi de executant în calitate de primitor;

− executantul asigură trasarea obiectivului pe amplasamentul stabilit;

− comfirmarea executării trasării şi a operaţiunilor de nivelment în conformitate cu

prevederile proiectului se asigură prin ―Proces verbal de trasare a lucrărilor― semnat de

beneficiar şi executant.

Pentru aspectele de ordin calitativ specifice lucrărilor de săpături, se au în vedere

în principal:

− verificarea de către proiectantul geotehnicean, în prezenţa delegatului

beneficiarului şi a executantului, a naturii terenului de fundare, respectiv consemnarea

constatărilor în ―Procesul verbal de verificare a naturii terenului de fundare―;

− verificarea de către delegatul beneficiarului şi executant a efectuarii săpăturii la

cota de fundare prevazută prin proiectul de execuţie a lucrării.

Confirmarea verificării şi constatările făcute se consemnează în ―Procesul verbal

de verificare a cotei de fundare‖.

La terminarea lucrărilor de săpături pentru fundaţii se vor verifica pentru fiecare în

parte dimensiunile şi cotele de nivel realizate şi se vor compara cu dimensiunile din

proiect; în cazul depăşirii oricărei dintre abaterile admisibile, este interzisă începerea

executării corpului fundaţiilor înainte de a se fi efectuat toate corecturile necesare

aducerii spaţiului respectiv în limitele admisibile.

În toate cazurile în care se constată că la cota de nivel stabilită pentru proiect

natura terenului nu corespunde cu cea avută în vedere la proiectare, soluţia de

continuare a lucrărilor nu poate fi stabilită decât pe baza unei dispoziţii scrise a

proiectantului.


2. 10. FOLOSIREA MATERIALULUI REZULTAT

Pământul rezultat din săpătură se va încărca în autobasculante şi se va

transporta în depozite amenajate, stabilite de comun acord cu beneficiarul şi

executantul, obţinând în acest sens acordul primăriilor sub jurisdicţia cărora se află

spaţiul respectiv.

În depozit, pământul se va împinge şi nivela cu buldozerul conform prevederilor

acordului primit.

Beneficiarul şi executantul vor stabili pe baza de proces verbal distanţa reală de

transport a pământului.

2. 11. UMPLUTURI. DESCRIEREA LUCRĂRILOR. MATERIALE.

TEHNOLOGII DE EXECUŢIE.

Lucrările de umpluturi realizate la execuţia canalului constau în:

− umpluturi pe fundul săpăturii pentru aducerea la cota necesară;

− umpluturi pe lângă canal;

− umpluturi peste placa canalului.

Acestea se execută cu material rezultat din săpătură, iar când acesta nu

corespunde din punct de vedere calitativ, se va aduce material de umplutură dintr-o

sursă apropiată.

Datorită faptului că nu există spaţiu de depozitare pe marginea săpăturii,

pământul rezultat se va transporta în întregime la depozit, urmând ca pământul necesar

pentru umplutură să fie adus pe lucrare.

Materialele pentru umpluturi trebuie să fie pământuri coezive sau slab coezive.

Este interzisă folosirea pământurilor cu contracţii şi umflări mari, prafuri, mâluri, argile

moi cu conţinut de materii organice.

Umpluturile pe fundul săpăturii se execută înainte de turnarea egalizărilor.

Astfel se îndepărtează ultimul strat de pământ care s-a alterat şi celelalte impuritaţi ce

au apărut pe fundul săpăturii; se verifică cotele de nivel, planeitatea şi pantele necesare

ale fundului săpăturii.

Acolo unde este cazul se fac corecturile de rigoare, săpând manual sau

adăugând material atât cât este necesar. Adaosul de pământ se va compacta cu maiul

mecanic prin treceri succesive pentru a se asigura un grad de compactare de 92 % .


Operaţiile de umpluturi pe lângă canal se vor efectua după ce toate lucrările de

construcţii la canal au fost executate, respectiv:

− s-au decofrat toate elementele monolite şi au fost scoase din săpături cofrajele;

− s-au astupat golurile de montaj dintre plăci;

− s-au montat plăcile de acoperire;

− s-au făcut toate racordurile la canalizarea din zonă.

Înainte de execuţia umpluturilor se vor scoate din săpătură materialele ce au

căzut lângă canal: bolovani, resturi vegetale şi altele.

Umpluturile se executa manual prin împrăştierea pământului cu lopata în straturi

uniforme de 10-30 cm grosime.

Se va avea grijă ca pe lângă peretele canalului să nu se împrăştie material

granular şi astfel să se formeze un dren ce ar atrage apa din infiltraţii.

Straturile de umplutură se vor compacta cu maiul mecanic sau de mână pe toată

grosimea lor asigurând un grad de compactare de 95% cu o abatere de 5% la valoarea

maximă şi 5% la valoarea minimă.

Umpluturile peste canal se vor executa în mod similar. Primele două straturi se

vor executa obligatoriu manual după care se pot folosi şi utilaje: buldozere pentru

împrăştiere şi cilindri compactori pentru compactarea materialului depus.

Se va asigura un grad de compactare conform prevederilor proiectului de

specialitate Drumuri.

Pentru porţiunile de traseu situate pe străzi, se va studia şi documentaţia de

pavaje pentru a se putea stabili cota la care se vor opri umpluturile.

Pentru porţiunile de traseu situate în spaţiu verde, acestea se vor opri cu circa 30cm sub

cota terenului natural, urmând ca pe această grosime să se împrăştie pământ vegetal

adus din depozit şi să se reamenajeze spaţiile verzi la forma şi structura iniţială.

2. 12. TESTE, ÎNCERCĂRI, VERIFICAREA CALITĂŢII UMPLUTURILOR

La execuţia lucrărilor de umpluturi se vor verifica:

− corespondenţa naturii terenului cu cea prescrisă în proiect;

− cotele de nivel ale fundului săpăturii în vederea începerii lucrărilor de fundaţii;

− calitatea materialului utilizat pentru umpluturi, conţinutul în materiale şi

impurităţi;


− respectarea tehnologiei de compactare;

− realizarea gradului de compactare prevăzut în proiect;

Verificările se vor face pe probe luate din fiecare strat cu o frecvenţă de o probă

la 50-100 m de umpluturi.

Rezultatele acestor verificări se vor înscrie în procese verbale de lucrări ascunse.

3. LUCRĂRI DE BETOANE MONOLITE

3. 1. GENERALITĂŢI DESCRIEREA LUCRĂRILOR.

Se vor executa din beton simplu sau armat camerele de intersecţie şi de trecere

precum şi racordările canalelor existente din zonă.

Turnarea betoanelor se va executa în cofraje din panouri de inventar din placaj,

refolosibile.

Lucrările de betoane se vor executa respectând cu stricteţe următoarele acte

normative: NE 012 – 99 Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton

şi beton armat.

STAS 10102 / 75 Construcţii din beton, beton armat şi beton precomprimat.

Prevederi fundamentale pentru calculul şi alcătuirea elementelor.

STAS 1799 / 88 Construcţii de beton, beton armat şi beton precomprimat.

Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii materialelor şi betoanelor destinate executării

lucrărilor de construcţii.

STAS 1667 / 76 Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi

minerali.

STAS 146 / 80 Var pentru construcţii.

STAS 388 / 80 Lianţi hidraulici. Ciment Portland.

STAS 8133 / 90 Ciment. Reguli pentru verificarea calităţii.

STAS 1030 / 85 Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuială.

STAS 438 /1-89 Produse de oţel pentru armarea betonului.

Oţel beton laminat la cald. Mărci şi condiţii tehnice de calitate.

STAS 1759 / 88 Încercări pe betoane. Încercări pe betonul proaspăt.

Determinarea densităţii aparente, a lucrabilităţii, a cantităţii de agregate fine şi a

începutului de priză.

STAS 1275 / 88 Încercări pe betoane. Încercări pe betonul întărit.


C26 / 85 Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedistructive.

C56 / 85 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi

instalaţii aferente.

Orice completare sau modificare făcută acestor prescripţii după întocmirea

prezentului proiect tehnic, ca şi alte norme ce se referă la lucrările executate sunt

obligatorii pentru constructor.

3. 2. BETONUL, COMPOZIŢIA FABRICAŢIEI, TRANSPORTUL ŞI PUNEREA ÎN

OPERĂ

Betoanele utilizate sunt conform detaliilor anexate de următoarele clase:

C2.8 / 3,5 (B 50) pentru betonul de egalizare , matarea umpluturilor şi profilări în

camere ;

C32 / 40 (B 500) pentru betonul simplu de profilare a camerelor de intersecţie;

C12 / 15 (B 200) la secţiunea camerelor de intersecţie şi racordări;

Reţetele de preparare a betonului se vor întocmi în conformitate cu normativul NE

012 - 99.

Se recomandă folosirea cimentului de tip SR II / A – S 32,5 ( SRA 35 tip P 4

10 ).

Agregatele sunt de carieră cu dimensiunea granulometrică maximă 16 mm, în

funcţie de tipul betonului.

Betonul va fi procurat de la o fabrică de betoane apropiată unde se va comanda

pe baza reţetei corespunzătoare a betonului.

În cazul folosirii aditivilor se recomandă a se executa încercări pe prefabricate în

vederea respectării caracteristicilor betonului cerut.

Transportul betonului se va face prin malaxare continuă, ţinând cont de cantitatea

necesară de punere în operă, socotită judicios. Se vor respecta prevederile normativului

NE 012-99.

Mijloacele de transport trebuie să fie curăţate şi etanşe pentru a nu pierde laptele

de ciment.

Punerea în operă a betonului se va face în mod continuu, evitând pe cât posibil

întreruperile de betonare.


Turnarea betonului în radiere se va executa după recepţia calitativă a lucrărilor de

săpătură, cofraje şi armături. Se va urmări ca înainte de turnare să se verifice starea

suprafeţelor de contact cu betonul întărit (se va curăţa pojghiţa de lapte de ciment,

asigurând rugozitatea necesară unei bune conlucrări).

Apoi se verifică dacă s-au umezit cofrajele, betonul vechi sau alte suprafeţe cu

care ar veni în contact betonul proaspăt, şi dacă s-au luat măsuri de evacuare a apelor

provenite din precipitaţii care au pătruns eventual în incinta cofrajelor.

Betonarea în radier se va efectua de regulă cu bena; în cazul folosirii pompei de

turnare se vor lua măsuri necesare lucrabilităţii betonului şi a dimensiunii agregatelor.

Betonul adus la punctele de lucru trebuie să se încadreze în limitele de

lucrabilitate admise şi să nu prezinte segregări. Nu este admisă corectarea lucrabilităţii

prin adăugare de apă, ci numai prin adezivi superplastifianţi.

Înalţimea maximă de turnare a betonului este de 3,00 m.

La elemente mai înalte de 3,00 m se vor prevedea ferestre de cofraj, iar

betonarea se va face cu pâlnii speciale cu capătul inferior la maximum 1,50 m deasupra

zonei ce se betonează.

În timpul betonării se va verifica tot timpul poziţia armăturilor şi a cofrajelor pentru

evitarea eventualelor deformări sau deplasări. Când apar aceste deformaţii, se va

opri betonarea până la corectarea acestora în mod operativ.

Betonul se va turna uniform, în lungul elementului, urmărindu-se realizarea de

straturi orizontale de maximum 50 cm grosime, iar turnarea stratului următor se va face

înaintea începerii prizei betonului din stratul anterior turnat.

În timpul betonării nu este permisă ciocănirea sau scuturarea armăturii

elementului ce se betonează şi nici aşezarea vibratorului peste armături.

Se va urmări înglobarea completă a armăturilor în beton şi respectarea grosimii

stratului de acoperire care va fi minim 4,5 cm pe suprafeţele în contact direct cu

pământul, de 3,5 cm în contact cu betonul de egalizare, şi de 4,0 cm în interiorul

canalului.

Fiind elemente cu grosimi relativ mici, se va acorda o atenţie deosebită umplerii

complete a secţiunilor la noduri sau la elementele de îmbinare, fiind recomandabilă

îndesarea betonului cu şipci sau vergele concomitent cu vibrarea lui.


Este interzisă circulaţia muncitorilor peste armături, cofraje, ori betonul proaspăt,

fiind permisă numai pe punţi special amenajate.

Durata maximă a întreruperilor în timpul betonării nu trebuie să depăşească

timpul de începere a prizei betonului care se poate considera de 2 ore de la prepararea

acestuia. Dacă din motive întemeiate nu se poate relua betonarea în acest timp, ea se

va face numai după trecerea a minim 12 ore.

Înainte de începerea turnării betonului, rostul de întrerupere se va trata

corespunzător prin şpiţuire şi suflare cu aer sau apă, în vederea realizării unei conlucrări

optime. Pentru aceasta se va demonta cofrajul pe o parte şi se va curăţa bine suprafaţa,

după care se va reface cofrajul şi se va executa turnarea grinzilor şi plăcilor după 1- 2 h

de la terminarea turnării pereţilor pe care reazemă.

Grinzile şi plăcile ce sunt în contact se vor turna concomitent, iar dacă nu este

posibil acest lucru, se va creea un rost la 1 / 5-1 / 3 din deschiderea plăcii urmând să se

toarne ulterior şi restul.

Compactarea betonului se poate face manual (cu şipci, vergele) sau mecanic prin

vibrare.

Se admite şi lovirea cu ciocanul a cofrajului, dar numai pe zone restrânse.

După ce betonul a atins o rezistenţă minimă de 2,5 N / mm2, se poate face

decofrarea. Operaţia se execută cu grijă, fără bruscări, astfel încât muchiile elementelor

să nu fie deteriorate sau cofrajele rupte.

Dacă în urma decofrării se constată defecte de turnare majore (goluri, segregări,

neacoperiri de armătură etc.), se va trece la remedierea acestora numai după

consultarea proiectantului.

Defectele limită admisibile ale elementelor de beton şi abaterile de la

dimensiunile din proiect sunt date în normativul C56 -85 şi trebuiesc respectate

întocmai.

Pentru betonare pe timp friguros se va respecta normativul C16-84.


3.3. ARMĂTURI ŞI CONFECŢII METALICE. MATERIALE, MANIPULARE,

DEPOZITARE ŞI FASONARE.

3.3.1. Armături

Oţelul beton folosit la armarea elementelor de construcţii pentru lucrările de canalizare

este:

− oţelul beton neted OB 37 pentru repartiţie, etrieri şi armături uşoare,

− PC 52 profilat la cald, pentru armătura de rezistenţă curentă.

Oţelul pentru armături trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate cerute de

STAS 438 / 1,3 din 1989 şi de normativul NE 012 - 99, condiţii ce se verifică pe baza

certificatului de calitate a lotului de oţel adus, şi prin încercări de laborator.

Oţelurile pentru armături trebuie depozitate pe tipuri de diametre, în spaţii

amenajate şi dotate corespunzator astfel încât să asigure:

− evitarea corodării oţelului;

− evitarea murdăririi oţelului;

− asigurarea posibilităţii de identificare uşoară a fiecărui sortiment şi diametru.

Fasonarea barelor, confecţionarea şi montarea acestora se va face în strictă

conformitate cu prevederile proiectului (detaliile de armare a elementelor).

Fasonarea se va face în ateliere specializate.

Înainte de a se trece la fasonare, executantul va proceda la identificarea barelor

necesare, la posibilităţile de fasonare şi eventual se va cere acordul proiectantului

pentru modificările necesare. Armăturile ce se fasonează trebuie să fie curate şi drepte,

şi în acest scop se va proceda la curăţirea eventualelor impurităţi şi a ruginii, prin

frecarea cu peria de sârmă în zonele în care se sudează. Oţelul livrat în colaci se va

îndrepta înainte de fasonare prin tragere cu troliul, dar fără a produce deformări ale

profilului. Alungirea maximă va fi de 1 mm / ml.

Montarea barelor în cofraje se va face prin distanţieri din plastic, iar legarea

barelor cu sârmă moale.

Se va urmări realizarea acoperirii armăturii conform punctului precedent.

Dacă lungimea barelor din lot nu este suficientă pentru realizarea unui anumit tip

de bară, se va proceda la înnădirea acesteia prin sudură cu eclise (ls = 10 d), sau la


montaj, prin înnădire pe o lungime egală cu 40 d (la OB 37) şi 35 d (la PC 52) (d =

diametrul maxim al armăturilor ce se înnădesc).

La montarea armăturilor în cofraj se interzice montatorilor să calce pe armăturile

gata montate în cofraj.

Înainte de turnarea betonului se vor verifica din punct de vedere calitativ lucrările

de armături şi se vor corecta eventualele nepotriviri sau defecte.

Verificările necesare şi abaterile limită sunt trecute în următoarele normative: NE

012-99 şi C 56 / 85 şi se vor respecta întocmai.

Toate verificările, rezultatele obţinute şi observaţiile făcute, se vor trece în

procesul verbal de lucrări ascunse.

3.3.2. Confecţii metalice ( scări de acces, podeţe provizorii, etc ).

Se vor încadra conform normativului C150 / ‗84 în categoria ― B ― de importanţă

cu execuţie în uzină şi montare pe şantier. Se vor încadra în clasa de sudură ―4― cu a =

0,7t pentru profile metalice şi a = 0,3t ( cu sudură pe contur) pentru praznuri.

3.4. COFRAJE, MATERIALE, CONDIŢII DE CALITATE, COFRARE ŞI

DECOFRARE

Pentru execuţia lucrărilor de beton armat monolit, se vor folosi cofraje refolosibile

din lemn.

Ele trebuie montate şi alcătuite astfel încât să prezinte rigiditatea şi stabilitatea

necesară, iar sarcinile să poată fi transmise şi repartizate corect punctelor de reazem.

Panourile de cofraj, înainte de fiecare folosire, se curăţă de beton şi lapte de

ciment şi se ung cu agenţi de decapare pe feţele ce vin în contact cu betonul.

Aceste produse nu trebuie să corodeze betonul sau cofrajul şi nu trebuie să

păteze betonul şi să se aplice uşor şi să nu-şi schimbe dimensiunile.

Înainte de folosire cu 1- 2 ore, cofrajele se udă. Montarea cofrajelor trebuie să

cuprindă următoarele operaţii:

− trasarea poziţiei cofrajelor;

− asamblarea şi susţinerea provizorie a panourilor;

− verificarea şi eventual corectarea poziţiei cofrajului;

− închiderea, legarea şi sprijinirea definitivă a cofrajelor;


− montarea armăturilor în cofraje şi a pieselor metalice de trecere etanşă ce se

vor îngloba în beton;

− betonarea elementului cofrat;

− decofrarea după îndeplinirea condiţiilor de rezistenţă a betonului turnat.

Va trebui acordată o atenţie deosebită la cofrajele ce au rezemare directă pe

pământ astfel încât să nu se deplaseze datorită unor deplasări sau tasări ale terenului.

Se va acorda o atenţie deosebită la rosturile panourilor pentru asigurarea etanşeităţii

cofrajului. În acest scop nu se admit panourile rupte, găurite sau cu căptuşelile

discontinue.

La montarea cofrajului se admit abateri de ±1 cm faţă de cotele proiectului

Se interzice decofrarea elementelor înainte de realizarea de către beton a

rezistenţei minime de 2,5 N / mm2, iar pentru grinzi şi plăci se vor menţine susţinerile

până la 15-30 de zile. În cazul condiţiilor deosebite de lucru aceste termene se pot

corecta pe bază de încercări de laborator.

4. ELEMENTE PREFABRICATE DIN BETON ARMAT

4. 1. ELEMENTE PREFABRICATE DIN BETON ARMAT - PROCURARE,

MANIPULARE, DEPOZITARE

Canalul proiectat ce face obiectul prezentului caiet de sarcini se va executa

conform planurilor anexate.

Tipurile de elemente folosite sunt:

− elemente de coşuri de acces.

Numărul definitiv al elementelor prefabricate rezultă din listele de cantităţi de

lucrări. Prefabricatele vor fi executate în fabrică, la comanda antreprenorului şi vor fi

transportate la lucrare şi montate de acesta.

Execuţia elementelor prefabricate se va face conform tehnologiei folosite în

fabrică, în tipare metalice refolosibile.

Materialele folosite vor respecta condiţiile de calitate cerute în general la lucrările

de betoane, care se găsesc în standardele şi normativele ce reglementează lucrările de

beton armat prefabricat.

În ceea ce priveşte aceste prescripţii, faţă de cele arătate la capitolul precedent

se mai menţionează următoarele:


STAS 6657 / 1 – 89 Elemente prefabricate de beton, beton armat şi beton

precomprimat.

Condiţii tehnice generale de calitate.

STAS 6657 / 2 - 89 Elemente prefabricate de beton, beton armat şi beton

precomprimat. Reguli şi metode de verificare a calităţii.

STAS 6657 / 3 - 89 Elemente prefabricate de beton, beton armat şi beton

precomprimat.

Procedee, instrumente şi dispozitive de verificare a caracteristicilor geometrice.

STAS 7721 - 90 Tipare metalice pentru elemente prefabricate de beton, beton

armat şi beton precomprimat. Condiţii tehnice de calitate.

C28 - 83 Instrucţiuni tehnice pentru sudarea armăturilor de oţel beton.

C26 /85 Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedistructive.

C140 / 86 Normativ pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat.

C56 / 85 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi

instalaţii aferente.

Respectarea prevederilor acestor prescripţii este obligatorie la toate fazele

execuţiei şi montării elementelor prefabricate.

Elementele prefabricate se execută conform documentaţiei tehnice trimise la

fabrică. Tehnologia de execuţie fiind o problemă internă a fabricii nu se insistă asupra ei,

ci doar asupra celor mai importante aspecte ce trebuie urmărite de către antreprenor.

Materialele ce intră în componenţa prefabricatelor (beton, armături) trebuie să aibă

îndeplinite cerinţele de calitate impuse de normativ, cerinţe ce se verifică pe baza

certificatelor de calitate, sau a buletinelor de laborator pentru încercări efectuate asupra

materialelor. Tiparele şi prizele lor de fixare să fie suficient de rigide pentru a nu suferi

deformări în timpul vibrării, manipulării, etc. În cazul în care decofrarea se face prin

smulgere, tiparele trebuie astfel ancorate încât să reziste la forţa de smulgere. Feţele

tiparelor ce vin în contact cu betonul trebuie să fie unse cu agenţi de decapare înainte

de utilizare. Aceşti agenţi nu trebuie să corodeze şi să nu producă pete pe suprafaţa

acestuia.

Periodic tiparele trebuie verificate cu şabloane pentru a se obţine elemente

prefabricate corespunzătoare.


Armarea se va face conform proiectului. Orice modificare se va face numai cu

acordul proiectantului.

Poziţia armăturii în tipare, grosimea stratului de acoperire, poziţia pieselor

metalice înglobate şi a tiparelor pentru goluri în elementul prefabricat, trebuie asigurate

cu distanţieri de plastic.

După verificarea tiparelor şi a armăturii, în caz că abaterile se înscriu în limitele

admise de normative, se trece la turnarea betonului, conform fişei tehnologice întocmite

în acest sens. După expirarea timpului prevăzut în fişe, se va executa decofrarea, fără a

produce avarii prefabricatelor, care vor fi menţinute acoperite cu folie de polietilenă şi

stropite timp de 7 zile. Manipularea elementelor prefabricate trebuie să se execute

numai după expirarea termenului prevăzut în fişa tehnologică.

Transportul prefabricatelor se va face cu mijloace auto. Poziţia de transport nu

trebuie să permită deplasări ale elementelor. Se vor folosi opritori de lemn şi cabluri de

ancoraj. Încărcările şi descărcările se vor executa obligatoriu cu utilaje (macarale). Se

interzice folosirea altor utilaje sau descărcarea prin basculare, existând pericolul de a se

deteriora sau de a se produce fisuri în elementele prefabricate.

Depozitarea lor se va face în locuri special amenajate în acest scop, iar pe

lucrare, în depozite intermediare dispuse în lungul traseului. Astfel, pentru plăci, se vor

folosi reazeme din lemn ce se pun între elemente, iar elementele de canal se vor

deplasa în poziţia de montaj.

Fiecare lot de prefabricate trebuie să fie însoţit de certificatul de calitate dat de

fabrică ce garantează cerinţele de calitate prevăzute de norme.

Antreprenorul trebuie să verifice acestea şi să ia măsuri pentru aprovizionarea cu

elemente prefabricate corespunzătoare.

4.2. MONTARE

Montarea elementelor prefabricate se va face pe baza fişei tehnologice întocmită

de executant. Aceasta trebuie să cuprindă:

− cantitatea de elemente de montat pe sortimente;

− mijloacele de transport până la locul de montare;

− metodele de montare şi utilajele necesare;

− ordinea de desfăşurare a operaţiunilor de montare;


− formaţiile de lucru necesare montajului;

− detaliile privind modul de pregătire a suprafeţelor pe care urmează a rezema

elementele prefabricate;

− modul de realizare a monolitizării elementelor prefabricate între ele;

− abateri şi toleranţe de montaj;

Înainte de începerea operaţiilor de montare se vor executa următoarele lucrări

pregătitoare:

− trasarea axului canalului pe fundul săpăturii;

− executarea egalizărilor, a completărilor pentru aducerea la cotă şi pregătirea

suprafeţelor pentru montaj;

− verificarea elementelor prefabricate şi transportarea lor la locul de montaj;

− verificarea utilajelor şi a dispozitivelor de prindere.

Execuţia corectă a montajului prefabricatelor se va verifica permanent, luând

măsuri de corectare a eventualelor abateri ce depaşesc limitele admise prin normele în

vigoare. Fiind vorba de lucrări îngropate, rezultatele verificărilor se vor trece în procesul

verbal de lucrări ascunse.


ANEXA 5 ”Normativ intern pentru stabilirea stării sistemelor de scurgere şi canalizare prin inspecţie şi evaluarea deficienţelor de execuţie ca parte a dezvoltării unui plan de reabilitare” indicativ NI.HC 001-09

1.1 Generalităţi Normativul se adresează proiectanţilor care elaborează proiecte, caiete de sarcini pentru documentaţii de execuţie, verificatorilor de proiecte, experţilor tehnici, responsabililor tehnici cu execuţia şi exploatarea lucrărilor, antreprenorilor, prestatorii de servicii din domeniu pentru proiecte în derulare ale S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. Prezentul normativ cuprinde principalele prescripţii tehnice pentru eliminarea neconformităţilor identificate la reţelele executate. Pentru a satisface condiţiile de calitate a vieţii utilizatorilor de apă, la costuri normale, este important sã se asigure o supraveghere continuă şi calificată precum şi o corectare a tuturor factorilor care tind sã deterioreze lucrările. Normativul conţine elemente de aplicare specifică a prevederilor Legii 10/95 pentru sistemele de transport a apei, precum: siguranţa în exploatare, igiena şi sănătatea oamenilor, economia de resurse (apă, energie, reactivi, bani); în acest fel se poate asigura un serviciu de calitate în folosirea apei pe toată durata de viaţă a lucrării. 1.2 Domeniul de aplicare El se aplică sistemelor de scurgere şi canalizare care operează efectiv sub forţa gravitaţională. Tipurile de lucrări la care se aplică prevederile normativului sunt:

reţeaua de canalizare care asigură colectarea şi transportul apelor uzate de la locul de producere (căminul de racord), la staţia de epurare precum şi a apelor meteorice de la locul de colectare la receptorul natural sau la staţia de epurare,

lucrările auxiliare prevăzute pe conducte, inclusiv staţiile de repompare. 1.3 Utilizatorii normativului Utilizatorii normativului sunt:

proprietarii sistemului de transport al apei, Primăriile şi Consiliile Judeţene, precum şi operatorii licenţiaţi ( Regii/ Companii de apă, Societăţi Comerciale etc) care supraveghează direct funcţionarea acestor lucrări,

antreprenorii de lucrări precum şi personalul specializat pentru urmărirea execuţiei lucrărilor, responsabilii tehnici cu execuţia şi diriginţii de şantier; aceştia sunt interesaţi sã cunoască efectele unei execuţii mai puţin ingrijite; ei sunt cei prin a căror activitate se poate asigura realizarea parametrilor tehnologici proiectaţi ai lucrării,

proiectanţii, verificatorii de proiecte, experţii tehnici, 1.4 Armonizarea cu normele europene Sunt respectate cerinţele Directivei 98/83, directiva transpusă prin Legea 458/02 şi modificărilor ulterioare, privind calitatea apei potabile, ale Directivei 60/00 privind gospodărirea apelor, directivă transpusă în normele NTPA 013/ 03 şi Directiva 91/271/91


privind epurarea apelor uzate, directivă transpusă prin HG 188/02 şi modificarile ulterioare, prin care se aproba normele NTPA 001/02 şi NTPA 002/02, precum şi NTPA 011/02. De asemenea s-a avut ca referinţă şi cuprinsul standardelor româneşti, care transpun standarde europene, SR EN 805 /00 , SR EN 752 /99 şi SR EN 295/91, EN 13508-2/2001, precum şi a standardelor ISO 9001. 1.5 Scop: Informaţia vizuală poate fi utilizată pentru unul sau mai multe din următoarele scopuri :

a evalua deficienţele de excuţie la reţelele noi executate şi a realiza un plan de înlăturare a deficienţelor ;

a evalua deficienţele de execuţie ca parte a dezvoltării unui plan de reabilitare;

a furniza informaţii pentru a fi utilizate la planificarea activităţilor de întreţinere, de ex.programe de curatare a canalelor;

a investiga problemele specifice de întreţinere sau operaţionale

1.6 Metode. Inspecţia vizuală se poate desfăşura într-unul din următoarele moduri:

inspectarea conductei dinăuntrul conductei;

inspectarea conductei dinăuntrul căminului sau al camerei de inspecţie;

inspectarea căminului sau a camerei de inspectare dinăuntrul căminului sau a camerei de inspectie;

inspectarea căminului de la suprafaţă. Se pot folosi mai multe tehnici de inspectie cum ar fi:

camera CCTV cu telecomandă;

intrarea omului;

oglinzi;

camera fotografică. Personalul implicat in lucrarile de inspectie va fi scolarizat corespunzator in domeniul metodelor de inspectie. Inspecţia se va desfăşura conform prescripţiilor tehnice ale producătorilor de echipamente CCTV. 1.7 Defecţiuni ale sistemului de canalizare Pentru a satisface condiţiile de calitate a vieţii utilizatorilor de apă, la costuri normale, este important să se asigure o supraveghere continuă şi calificată precum şi o corectare a tuturor factorilor care tind s deterioreze lucrările. Sistemul de alimentare cu apă şi sistemul de canalizare sunt particulare fiecărei localităţi. Este raţional ca şi organizarea exploatării să fie făcută în mod particular dar cu respectarea unor reguli generale. Aceste reguli au putut fi deduse din experienţa acumulată în timp. Pe baza acestor reguli generale am elaborat un sistem de evaluare şi remediere a defecţiunilor construcţiilor (spargeri/înfundări de conducte) şi lucrărilor aferente (vane, hidranţi, cămine,etc) pentru asigurarea funcţionării continue şi optime; acestea sunt materializate în centralizatorul de mai jos.


CONDUCTE Nr. Crt. Defectiuni

Defectiuni admise

GRP PVC PEHD

0 1 2 3 4

I A. Defectiuni aferente materialului conductei

Deformare: Forma sectiunii transversale a conductei a fost deformata fata de forma initiala. Caracterizare : - verticala (A) - s-a redus inaltimea tevii - orizontala (B)- s-a redus latimea tevii

Înlocuire tronson pentru deformare peste 9%

Înlocuire tronson pentru deformare peste 8% la 3 ani şi 10% la 50 ani

Nu cred ca este posibil. Daca totuşi se va înlocuii tronsonul afectat

II Fisura: Caracterizare: - crapatura de suprafata (A) – o crapatura doar de suprafata - crapatura (B) – linii de crapaturi vizibile pe peretii tevii, partile (piesele) sunt tot la locul lor. - fisura (C) – crapatura vizibila deachisa in perete unei tevi, piesele sunt tot la locul lor. Orientarea fisurii - longitudinala (A) – o crapatura sau fisura care in principal este paralela cu axul tevii. - circumferentiala (B) - o crapatura sau fisura ce este in principal in jurul circumferintei tevii. - Complexa (C) – un grup de crapaturi sau fisuri care nu pot fi descries ca longitudinal sau circumferentiale.

Se înlocuieşte pentru fisuri de tip B, C şi în general pentru cele străpunse. Se înlocuieşte în general pentru toate fisurile străpunse. Pentru fisuri B şi C care nu sunt străpunse, se solicită p.d.v. al proiectantului.

Se înlocuieşte pentru fisuri de tip B, C şi în general pentru cele străpunse. Se înlocuieşte în general pentru toate fisurile străpunse. Pentru fisuri B şi C care nu sunt străpunse, se solicită p.d.v. al proiectantului.

Se înlocuieşte tronsonul afectat pentru fisurile străpunse

III Ruptura: Caracterizare: - rupere (A) – piesele tevii sunt vizibile deplasate - lipsa (B) –bucati lipsa din peretele tevii - colaps (C) –pierderea completa a integritatii structurale.

Se înlocuieşte tronsonul afectat



IV Avarierea Suprafetei Caracterizare: - Rugozitate crescuta (A); ‗- Descuamare (desprindere a unor mici fragmente din suprafata materialului scurgerii sau canalului)(B) - Pereti lipsa (I) Produse de coroziune la suprafata (J)

Curăţire – A Înlocuire sau relining –I B, J se solicită solutia proiectantului: -curăţire -înlocuire

Curăţire – A Înlocuire sau relining –I B, J se solicită solutia proiectantului: -curăţire -înlocuire

Se înlocuieşte tronsonul


0 1 2 3 4

V Bransament obstrictionist Caracterizare : - teava de bransament ce iese din conducta si obstructioneaza zona tranversala. ( aplicabil pt lucrari executate ulterior fara autorizatie)

Se înlocuieşte branşamentul


Nu este cazul

VI Bransament Defectuos Caracterizare : - Pozitia bransamentului este incorecta (A) - Exista o distanta intre capatul tevii de bransament si teava principal (B) - Exista o distant partiala (in jurul unei parti a circumferintei tevii de bransament) intre capatul tevii de bransament si teava principal (C) - Teava de bransament este avariata (D) - Teava de bransament este blocata (E)

Se înlocuieşte –D Se completează – B, C Se curăţă – E Se solicită p.d.v. şi/sau solutie proiectant.

Se înlocuieşte –D Se completează – B, C Se curăţă – E Se solicită p.d.v. şi/sau solutie proiectant.

Nu este cazul

VII Material de Etansare obstructiv Caracterizare - Tot sau parte din materialul utilizat pentru a etansa o imbinare intre 2 tevi adiacente intra in conducta

Se înlatură garnitura şi se obturează rostul cu chit

Se înlatură garnitura şi se obturează rostul cu chit

Se reface sudura

VIII Rost deplasat Caracterizare - Longitudinal (A) – tevile sunt deplasate paralele cu linia canalului. - Radial (B) – tevile sunt deplasate intr-o directie la unghiuri drepte fata de linia canalului. - Angulara (C)- axele tevilor nu sunt paralele



Se reface sudura

IX Deterioararea sudurii - longitudinala (A) – un defect mai ales paralel cu axa tevii; - circumferential (B) – un defect care este mai ales in jurul circumferintei tevii;




X Teava poroasa Materialul tevii se vede a fi poros ( de ex. Din cauza unui defect de fabricatie ).

Se solicită p.d.v. al proiectantului privind menţinerea sau înlocuirea, respectv relining tronsonului.

Se solicită p.d.v. al proiectantului privind menţinerea sau înlocuirea, respectiv relining tronsonului.

Se inlocuieşte


0 1 2 3 4

XI Solul vizibil prin defect Se vede solul din afara tevii printr-un defect

Se înlocuieşte Se inlocuieşte Se inlocuieşte

I B. Defectiuni referitoare la operarea conductei Radacini: Caracterizare: Radacini de copaci sau de alte plante ce cresc prin conducte prin rosturi, defecte sau bransamente radacina pivotanta (A); radacini fine independente (B); masa complexa de radacini (C



Nu ste cazul

II Depuneri atasate Caracterizare: Materiale atasate de peretii conductei. incrustatii (A); unsoare (B); mizerii (C) ( de ex. organisme atasate pe peretii tevilor);

Se curăţă prin spălare



III Depuneri tasate Caracterizare: Materiale depuse in radierul conductei. fin (A) ( de ex. nisip, petris fin ); brut (B) ( de ex. moloz, pietris brut ) ; material dur sau compactat (C) ( de ex. beton ) ;




IV Penetrare de sol Caracterizare: Solul din pamantul inconjurator a a patruns in conducta.. nisip (A); turba (B); material fin (C) ( de ex. argila, mal ); pietris (D);



Nu este cazul

V

Alte obstacole Caracterizare:Obiecte in conducta, obstractionand zona transversala. bucati de caramizi sau de zidarie dislocate si cazute pe radier (A); bucati rupte de material de teava cazute pe radier (B); alte obiecte cazute pe radier (C); protuberante prin perete (D); obiecte infipte in rosturi (E); obiecte ce intra printr-o teava de legatura / joctiune (F); tevi sau cabluri externe construite prin conducte (G); constructii ce intra in structura (H)





0 1 2 3 4

VI Infiltratii Caracterizare: Infiltrarea apei prin peretii tevii sau prin rosturi sau prin defecte. transpiratie (asudare) (A) - infiltrarea usoara a apei – fara picaturi vizibile; picurare (B) – picurare in flux ne-continuu; scurgere (C) – flux continuu; suvoi (D) – apa tasneste cu presiune.

Reparare – A, B Înlocuire – C, D

Reparare – A, B Înlocuire – C, D

Reparare – A, Se reface sudura pentru restul defectelor

VII Exfiltrare Caracterizare:Scurgerea vizibila a apei din conducta

Inlocuire Inlocuire Inlocuire

VIII Panta canalului Caracterizare: Ruta scurgerii sau a canalului este deviata Directia orizontala a curbarii: - stanga (A); - dreapta (B). Directia verticala a curbarii: - in sus (A); - in jos (B).

Vezi anexa 1 Vezi anexa 1 Nu este cazul.


CĂMINE

0 1 2 3 4

I

Deformare

Caracterizare: Forma transversala a caminului sau a camerei de inspectie s-a deformat fata de forma sa initiala.Acest lucru poate fi asociat cu alte defecte cum ar fi fisuri sau daca materialul este flexibil deformarea poate aparea de la sine - latimea (A) – latimea caminului sau camerei de inspectie (normala fata de directia referintei circumferentiala) s-a redus; - lungimea (B) – lungimea caminului sau camerei de inspectie (normala fata de directia referintei circumferentiala) s-a redus.




II Fisura Caracterizare - crapatura de suprafata (A) – o crapatura doar la suprafata; - crapatura (B) – linii de crapatura vizibile pe pereti, partile sunt la locul lor; - fractura (fisur) (C) – crapatura vizibil deschisa in perete, partile sunt la locul lor.

Se repară pentru A Se înlocuieşte pentru toate fisurile străpunse. Penrtu fisurile B şi C care nu sunt străpunse, se solicită p.d.v. şi soluţie proiectant.

Se repară pentru A Se înlocuieşte pentru toate fisurile străpunse. Penrtu fisurile B şi C care nu sunt străpunse, se solicită p.d.v. şi soluţie proiectant.

Se repară pntru A Se înlocuieşte pentru B, C

III Ruptura Caracterizare rupere (A) – piesele tevii sunt vizibile deplasate lipsa (B) –bucati lipsa din peretele tevii colaps (C) –pierderea completa a integritatii structurale.




IV Branşament ce patrunde Caracterizare:O teava de bransament ce iese din conducta si obstructioneaza zona tranversala.



Nu este cazul


0 1 2 3 4

V C. Material de etansare Caracterizare: Toate sau parte din materialele utilizate pentru a etansa un rost intre doua camere adiacente s-au introdus in camin sau camera de inspectie. Vizibil deplasata dar nu a patruns in camera (A); atarna dar nu e rupt (B); rupt (C); bucla (D).

Se extrage garnitura şi se repară cu chit



VI D. Rost deplasat Caracterizare: Caminul sau camera de inspectie adiacente sunt deplasate de la pozitia lor intentionata una fata de alta. - verticala (A) – unitatile sunt deplasate vertical; - orizontal (B) – unitatile sunt deplasate orizontal; - unghiular (C) – axele unitatii nu sunt paralele;




VII Sudura nereusita Caracterizare: O sudura nereusita in materialul caminului sau camerei de inspectie

Nu este cazul Nu este cazul Se reface sudura

VIII Solul vizibil prin defect Caracterizare: Se vede solul din afara tevii printr-un defect




IX E. Trepte sau scari defectuoase Caracterizare:Exista un defect la o treapta, scara sau trepte sapate in perete treapta este desprinsa (se clatina) (A); treapta lipsa (B); treapta corodata (C); treapta indoita (D); protectia de plastic a treptei este rupta (E); balustrada scarii este corodata (F); suportul scarii se clatina (G); suportul scarii lipsa (H); suportul scarii corodat (I); platforma scarii este corodat (J); treapta sapata in perete este defectuoasa (K);

Se repară defecţiunea



X F. Capac si rama defectuoase Caracterizare:Exista un defect la capac si rama. capac spart (A); capac care se clatina (B); capac lipsa (C); rama sparta (D); rama care se clatina (E); rama lipsa (F); capac sub nivelul suprafetei (G);

Se înlocuiesc piesele afectate




0 1 2 3 4

I B. Defecte aferente operarii caminelor sau camerelor de inspectie Radacini Caracterizare:Radacini de copaci sau de alte plante ce cresc prin camin si camera de inspectie prin rosturi, defecte sau bransamente.




II Depozite atasate Caracterizare: Materiale atasate de peretii caminului incrustatii (A); unsoare (B); mizerii (C) ( de ex. organisme atasate pe peretii tevilor);

Se spală

Se spală

Se spală

III Depozite tasate :Materiale depuse in radierul caminului fin (A) ( de ex. nisip, petris fin ); brut (B) ( de ex. moloz, pietris brut ) ; material dur sau compactat (C) ( de ex. beton )

Se curăţă şi se spală



IV Alte obstacole Caracterizare: Obiecte in conducta, obstractionand zona transversala. bucati de caramizi sau de zidarie dislocate si cazute pe radier (A); bucati rupte de material de teava cazute pe radier (B); alte obiecte cazute pe radier (C); protuberante prin perete (D); obiecte infipte in rosturi (E); obiecte ce intra printr-o teava de legatura / joctiune (F); tevi sau cabluri externe construite prin conducte (G); constructii ce intra in structura (H)

Se curăţă pentru A, B, C, F Se repară pentru E Se deviază reţelele pentru G şi H



V Infiltrare Caracterizare:Infiltrarea apei prin pereti sau prin rosturi sau prin defecte. transpiratie (asudare) (A) - infiltrarea usoara a apei – fara picaturi vizibile; picurare (B) – picurare in flux – ne-continuu; scurgere (C) – flux continuu; suvoi (D) – apa tasneste cu presiune.

Se repară A, B Se înlocuieşte C, D



VI Terasare Caracterizare: Acesta se foloseste pentru a racorda pozitia si starea camin. terasare defectuasa (A); terasare nedefectuasa (B).

Se repară Se repară Se repară


0 1 2 3 4

VII Teava prin caminul de vizitare Caracterizare: Racordurile la caminul de vizitare sau camera de inspectie imbinate cu fiecare capat al tevii . nu exista acces la teava (A); este asigurat accesul – capac la loc (B); acces asigurat – capac lipsa (C) .

Se reface racordul

Se reface racordul Nu este cazul

ANEXA 1. Pentru abateri pe verticală ale cotei radierului faţă de proiect, se va recalcula capacitatea de transport a colectorului funcţie de noua pantă generală a tronsonului considerat. Dacă acesta transporta debitul de dimensionare iniţial se va păstra colectorul aşa cum a fost construit. Se va ţine seama la calculul efectuat de porţiunile în care colectorul intră sub presiune (care este valoarea presiunii şi ce implicaţii are asupra tronsoanelor din amonte). De asemenea se va evidenţia valoarea vitezelor înregistrate pe colector la diverse valori ale debitelor tranzitate.


CUPRINS Cap 1- GENERALITĂŢI.....................................................................................................1 1.1 Domeniul de aplicare şi terminologie...........................................................................1 1.2 Rolul şi importanţa canalizărilor...................................................................................4 Cap 2- MATERIALE MODERNE PT EXECUTAREA REŢELELOR DE CANALIZARE...6 2.1 Cămine de vizitare şi de rupere de pantă (din beton prefabricat)................................6 2.2 Cămine modulare de racord şi inspecţie din PVC.....................................................10 2.3 Cămine modulare de racord şi inspecţie din GRP.....................................................11 2.4 reguli generale pt alegerea materialului pt. colectoare..............................................12 2.5 Tuburi şi fitinguri din PVC..........................................................................................13 2.6 Tuburi şi fitinguri GRP (poliester armat cu fibre de sticlă).........................................14 2.7 Tuburi şi fitinguri PEHD............................. ...............................................................15 Cap 3- ECHIPAMENTE AUXILIARE PENTRU LUCRĂRI DE CANALIZARE EXTERIOARĂ.................................................................................................................16 3.1 Sprijiniri metalice pentru şanţuri................................................................................16 3.2 Panouri metalice pentru sprijinirea săpăturilor la cămine .........................................20 Cap 4- UTILAJE DE CONSTRUCŢIE FOLOSITE PENTRU LUCRĂRI DE CANALIZARE………………………………………………………….……………….…....…20 4.1 Instalaţie de filtre aciculare.......................................................................................20 4.2 Instalaţie de foraj orizontal………………………………………………………........….22 4.3 Utilaje terasiere.........................................................................................................24 4.4 Aparat de sudură a conductelor din materiale plastice.............................................41 Cap 5- DOTAREA CU UTILAJE ŞI FORŢA DE MUNCĂ A UNUI FRONT DE LUCRU..42 5.1 Utilaje………………………………………………………………………......………...…42 5.2 Forţa de muncă………………………………………………………………………....…42 Cap 6 - ACTIVITĂŢI PREMERGĂTOARE PENTRU ATACAREA LUCRĂRILOR DE CANALIZARE EXTERIOARE..........................................................................................43 6.1 Examinarea proiectului lucrării..................................................................................43 6.2 Verificarea condiţiilor din teren..................................................................................43 6.3 Documentele de intrare în amplasament şi începere a lucrărilor..............................44 6.4 Alte măsuri organizatorice.........................................................................................46 Cap 7- TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A REŢELELOR DE CANALIZARE EXTERIOARE.................................................................................................................47 7.1 Observaţii generale...................................................................................................47 7.2 Folosirea instalaţiei de filtre aciculare.......................................................................48 7.3 Sprijiniri ale şanţurilor...............................................................................................50 7.4 Construcţii pe colector..............................................................................................58 7.5 Montare cămine de vizitare (tip SEBEŞ)..................................................................74 7.6 Montare cămine de racord din PVC.........................................................................77 7.7 Montarea conductelor în şanţ – generalităţi.............................................................82 7.8 Montarea conductelor din PVC………………………………………………………….92 7.9 Montarea conductelor GRP.....................................................................................94 7.10 Montarea conductelor PEHD................................................................................99 7.11 Guri de scurgere..................................................................................................101 7.12 Verificări şi probe.................................................................................................102 Cap 8- SUBTRAVERSĂRI CĂI DE COMUNICAŢIE SAU ALT TIP...............................103


8.1 Principii tehnologice……………………………………………………....................….104 8.2 Etape tehnologice………………………………………………………................…...104 8.3 Caracteristici de performanţă tehnică………………………............…………………105 9. REABILITAREA CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APELOR UZATE....107 9.1 Generalităţi..............................................................................................................107 9.2 Lucrări de reabilitare la reţeaua de canalizare........................................................108 9.3 Lucrări de supraveghere a reţelei de canalizare....................................................109 9.4 Interpretarea observaţiilor şi măsurile de remediere..............................................110 9.5 Defecţiuni posibil costatate la reţeaua de canalizare în urma operaţiilor de supraveghere................................................................................................................111 10. OPERAŢII PENTRU REABILITAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE...............123 10.1 Lucrări pregătitoare..............................................................................................123 10.2 Lucrări de reparaţii/reabilitare la constr. accesorii pe reţeaua de canalizare........126 10.3. Lucrări de reparaţii/reabilitare la reţeaua de canalizare.......................................131 Cap 11- MĂSURI DE SIGURANŢĂ PE DURATA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR..........136 ANEXA 1 – MODELE DE SEMNALIZARE A LUCRĂRILOR .......................................139 ANEXA 2 -TABEL CENTRALIZATOR AL OPERAŢIUNILOR ŞI UTILAJELOR FOLOSITE.....................................................................................................................159 ANEXA 3 - FIŞĂ DE MĂSURI PROPUSE PENTRU SSM............................................160 ANEXA 4 – CAIET DE SARCINI GENERAL PENTRU LUCRĂRI DE CANALIZARE...169 ANEXA 5 - NORMATIV INTERN INDICATIV NI.HC 001-09.........................................190 CUPRINS......................................................................................................................200

Date post:	21-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	sarah-santiago
View:	54 times
Download:	3 times

Rv1 Canal-TG.ed 1.2009

Documents