Rugăciuni pentru străpungerea inimii

8/9/2019 Rugăciuni pentru străpungerea inimii

http://slidepdf.com/reader/full/rugaciuni-pentru-strapungerea-inimii 1/93

Rugăciuni pentru străpungerea inimii

Index

Psalmi de pocăinţă................................................................................................... 3Cântarea de pocăinţă a celor trei tineri în cuptorul de foc din Babilon ...........12Pocăinţa împăratului Manase...............................................................................14



Canon de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos ..................................... 19Ierom. Ghelasie Gheorghe - Acatistul pocăinţei.................................................28Buchet rugăciuni de pocăinţă- Sfinţi Părinţi ......................................................32

Sfântul Ioan Gură de Aur- Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos .32Rugăciune mărturisitoare către Iubitorul de oameni Dumnezeu şi Tatăl a luiNichifor Calist Xantopol ....................................................................................38Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos cu multă umilinţă şi cerere aSfântului Ioan Damaschin ..................................................................................44Rugăciune de cerere şi umilinţă către Sfânta Treime a Sfântului Simeonlogofătul Metafrastul în stihuri iambice...........................................................49Rugăciunile Sfinţilor Părinţi (Apanthisma)- Rugăciune umilincioasă cătreSfânta Treime ......................................................................................................56Rugăciune de pocăinţă a Sfântului Antioh, recomandată de Sfântul Serafimde Sarov ................................................................................................................58

Sfântul Ignatie Briancianinov - Rugăciune pentru vederea păcatului propriu...............................................................................................................................61

Rugăciuni de pocăinţă........................................................................................63Rugăciune de pocăinţă........................................................................................66

Rugăciuni de pocăinţă pentru toate zilele trebuitoare fiecărui creştin, înspecial în zilele de post ...........................................................................................67

Rugăciune pentru Luni ......................................................................................68Rugăciune pentru Marţi .....................................................................................73Rugăciune pentru Miercuri ...............................................................................77Rugăciune pentru Joi de umilinţă către Preabunul şi întru tot ÎnduratulDumnezeu, care se adaugă la rugăciunile de dimineaţă sau de seară ...........79Rugăciune pentru Vineri care se face către Sfintele Patimi ale Domnuluinostru Iisus Hristos şi care este folositoare a se citi vinerea înainte de amerge la Sfânta Spovedanie şi Împărtăşanie...................................................82Rugăciune pentru Sâmbătă - Care se face pentru a-L chema pe DomnulDumnezeu în ajutor ............................................................................................85Rugăciune pentru Duminică de chemare a Preasfântului Duh .....................87Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu- întocmită de SfântulGrigorie de Palama, arhiepiscopul Tesalonicului ............................................89



Psalmi de pocăinţă

De eşti preot începi aşa: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna acum ş pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu eşti preot, zi: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri Doamne IisusHristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi se fac rugăciunile începătoare:

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şitoate le implineşti,Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi tesălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tar e, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;



Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte ! Doamne, miluieşte ! Doamne, miluieşte !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

T atăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţădă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Taeste Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi aceste tropare: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici unrăspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cinstita prăznuire a proorocului Tău, Doamne, Cer arată Bisrica Ta, că îngerii cuoamenii împreună se veselesc. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, în pace îndreptează viaţa noastră.

Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Multe sunt mulţimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu; dar către tinenădăjduiesc, Curată, căutând mântuire cercetează neputinciosul meu suflet şi teroagă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să-mi dea iertare de răutăţile ce amfăcut, ceea ce eşti una binecuvântată.

Dupa aceea:Doamne miluieşte (de 40 de ori) şi fă închinăciuni câte poţi; apoirosteşte rugăciunea aceasta:



Întru tot Sfântă Treime, Dumnezeule şi Făcătorule a toată lumea, ajută-mi şiîndreptează inima mea, să încep cu înţelepciune şi să sfârşesc cu fapte bune aceştPsalmi insuflaţi de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i-a rostit prin gura lui David şi pe care şi eu nevrednicul, voiesc să-i rostesc, acum. Dar, cunoscându-minepriceperea şi căzând înaintea Ta, mă rog Ţie şi cer ajutor de la Tine îndrepteazămintea mea, Dumnezeule, şi-mi întăreşte inima, să nu mă îngreunez de graiurilegurii, ci să mă veselesc de înţelegerea cuvintelor şi să mă gândesc la lucrareafaptelor bune, ca luminându-mă cu faptele cele bune, să mă învrednicesc la judecată de şederea de-a dreapta Ta, împreună cu toţi aleşii Tăi. Deci, bine-cuvântează-mă Stăpâne, ca din inimă să rostesc cu limba mea aşa:

Psalmul 6

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. 2. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-autulburat oasele mele;3. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când? 4. Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta. 5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine?6.Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, culacrimile mele aşternutul meu voi uda. 7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei. 8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. 10. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să seruşineze foarte degrab.

Psalmul 24

1. Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. 2. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşimei.3. Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi ceice fac fărădelegi în deşert. 4. Căile Tale, Doamne, arată-mişi cărările Tale mă învaţă. 5.Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu,Mântuitorul meuşi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua. 6. Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt.



7. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. 8. După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. 9. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale. 10. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. 11. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Luşi mărturiile Lui. 12. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu că mult este. 13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care aales-o.14. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. 15. Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui îl va arăta lor. 16. Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ picioarele mele. 17. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. 18. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. 19. Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele. 20. Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât.21. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit înTine.22. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. 23. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Psalmul 31

1. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. 2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socotiDomnul păcatul, nici nu este în gura luivicleşug. 3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. 4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţăcând ghimpele Tău mă împungea. 5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.6. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului" şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. 7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop deape multe de el nu se va apropia.8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă decei ce m-au înconjurat.9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voispre tine ochii Mei.10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâufălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.



11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl vaînconjura.12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor şi vă lăudaţi toţi cei drepţi lainimă.

Psalmul 37

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. 2. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. 3. Nu este vindecare în trupul meu de la faţamâniei Tale; nu este pace în oaselemele de la faţa păcatelor mele. 4. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au pestemine.6. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-măumblam.7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. 8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-aascuns.10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceastanu este cu mine.11. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei deaproape ai mei departe au stat.12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiaudeşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. 13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. 14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. 15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă veiauzi, Doamne, Dumnezeulmeu,16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei şi când s-auclătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. 17. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea. 18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; 19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit ceice mă urăsc pe nedrept. 20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea. 21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; 22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 50



1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta 2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. 5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întrucuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. 6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. 7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. 8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpadamă voi albi. 9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru celedinlăuntru ale mele. 12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. 14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vorîntoarce.15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. 17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o vaurgisi.19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurileIerusalimului.20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şiarderile de tot; atunci vor pune pealtarul Tău viţei.

Psalmul 871. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. 2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea,Doamne,3. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat.4. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat,între cei mor ţi slobod.5. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şicare au fost lepădaţi de la mâna Ta.6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii.



7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.8. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.9. Închis amfost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. 10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele. 11. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda peTine?12. Oare, va spune cinevaîn mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? 13. Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământuitat?14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te vaîntâmpina.15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? 16. Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smeritşi m-am mâhnit.17. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat.18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. 19. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşiamea.

Psalmul 101

1. Doamne, auzi rugăciunea mea şi strigarea mea la Tine să ajungă! 2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mineurechea Ta!3. În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă! 4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. 5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâineamea.6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături. 8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. 9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine şi băutura mea cu plângere amamestecat-o,11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam. 14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venitvremea.



15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă. 16. şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului deslava Ta.17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa. 18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. 19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit, 21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi, 22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului 24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelormele.25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam înneam.26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale,sunt cerurile.27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca unveşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. 28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina. 29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

Psalmul 129

1. Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! 2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasulrugăciunii mele. 3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? 4. Că la Tine este milostivirea. 5. Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu sprecuvântul Tău, 6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte.Dinstraja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. 7. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El 8. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmul 142

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. 2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.



3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a sălocuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. 4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. 5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Talela faptele mâinilor Tale m-am gândit.6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. 7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de lamine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pecare voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. 10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. 11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate dinnecaz sufletul meu.12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjescsufletulmeu, că eu sunt robul Tău.



Cântarea de pocăinţă a celor trei tineri în cuptorul de foc din Babilon

1. Şi stând Azaria în mijlocul foculuişi deschizând gura sa, aşa s-a rugat, zicând:2. “Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi prea slăviteste numele Tău în veci. 3. Că drept eşti în toate câte ai făcut nouă, şi toate lucrurile Tale sunt adevărate, şdrepte căile Tale şi toate judecăţile Tale adevărate. 4. Tu ai dat hotărâri drepte în toate relele ce ai făcut să vină asupra noastră şiasupra cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul; că în adevăr şi dreptate aiadus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre: 5. Că am păcătuit, că am făcut fărădelege, depărtându-ne de la Tine.6. Şi am greşit în toate, şi poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-amfăcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine. 7. Şi câte ai adus şi ai făcut nouă în dreapta judecată sunt. 8. Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, oameni fără lege şi cei mai răi dintrenelegiuiţi, unui rege nedrept, cel mai rău care este pe pământ. 9. Şi astăzi nu mai putem să deschidem gura; ruşine şi ocara ne-am făcut robilorTăi şi celor ce Te cinstesc pe Tine.

10. Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, şi nu stricalegământul Tău. 11. Şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine şi pentru Isaacrobul Tău, şi pentru Israel, sfântul Tău, 12. Cărora le-ai făgăduit să le înmulţeşti seminţia lor, ca stelele cerului şi ca nisipulde pe ţărmul mării.



13. Căci, Stăpâne, ne-am împuţinat mai mult decât toate neamurile şi suntemumiliţi astăzi, în tot pământul, pentru păcatele noastre. 14. Şi nu mai este în vremea aceasta căpetenie, prooroc, nici conducător, niciardere de tot,nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înainteaTa pârga noastră şi să aflăm har la Tine. 15. Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit să fim primiţi de Tine. 16. Că ardere de tot de berbeci şi de junci, ca zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi şi înţelegere să găsească la Tine; că nu este ruşincelor ce nădăjduiesc în Tine. 17. Şi acum urmăm ţie cu toată inima, şi ne temem de Tine şi căutăm faţa Ta.18. Să nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi dupăîndurarea Ta şi după mulţimea mileiTale.19. Şi ne scoate pe noi după minunile Tale, şi dă mărire numelui Tău, Doamne; şisă se ruşineze toţi cei ce arată robilor Tăi rele. 20. Şi să se ruşineze de toată puterea Ta şi tăria lor să se sfărâme. 21. Şi să ştiecă Tu eşti Domn, Dumnezeu singur şi slăvit peste toată lumea”.



Pocăinţa împăratului Manase

Manase, împăratul evreilor, din Vechiul Testament a făcut atâtea păcate înaintealui Dumnezeu cum nu a mai făcut nimeni asemenea lui. Timp de 52 de ani a făcucu sila un popor întreg să se închine la idoli şi diavoli, silindu-l să se lepede deDumnezeu. Şi s-au depărtat de Dumnezeu şi el şi copiii lui şi toată familia. Iar pecei ce nu voiau să se închine la idoli şi să aducă jertfă dracilor, îi omora cu cele maicrâncene chinuri. Deci, acest împărat a făcut atâtea păcate, încât nu se poate spune

Dar, Preasfântul Dumnezeu, ca să-Şi arate adâncul milostivirii Lui şi mila Lui carenu are margini, l-a adus pe Manase la pocăinţă prin judecăţile Sale. Cum? Acestîmpărat, deşi era aşa de rău, se trăgea din neam bun. Tatăl său, Iezechia, împăra plăcut lui Dumnezeu a trăit în timpul Proorocului Isaia. Cred că el s-a rugat luiDumnezeu, să-l întoarcă pe fiul său, care se îndepărtase de Făcătorul cerului şi al pământului. Şi cum l-a întors Dumnezeu?

Văzând Dumnezeu răutatea şi necredinţa lui Manase şi atâta întunecare la minteîncât nu numai el s-a îndepărtat de Dumnezeu, ci şi un popor întreg a fost adus încalea pierzării, silit să se lepede de Dumnezeu, atunci El, Care ştie cum să aducă pfiecare la pocăinţă, i-a pus zăbală şi frâu, cum spune în Psaltire:Cu zăbală şi cu frâu, fălcile lor vei strânge, ale celor ce nu voiesc să se apropie de Tine. Aşa a păţit şi acel împărat. Că dacă îl lăsa Dumnezeu aşa, niciodată nu se pocăia.



Dar a trimis Dumnezeu pe boierii împăratului Asud din Babilon cu mare oştire şau robit Ierusalimul, luând pe împăratul Manase rob. L-au legat şi l-au pus într-ocuşcă în care nu putea sta în picioare. Era legat ca un belciug, cu capul la picioare,cu două lanţuri de aramă. Şi l-au băgat în cuşca aceea, în care nu putea să ridicecapul, decât să stea numai aşa, legat în formă de belciug rotund.

Împăratul Asud a crezut că va trăi o săptămână sau câteva zile şi îi dădea mâncarde două ori pe săptămână, numai pâine de tărâţe şi apă.

Împăratul Babilonului tot întreba pe slugile lui: - Nu a murit împăratul Manase?

Iar ei răspundeau:- N-a murit, Măria Ta. Este încă viu şi se mişcă în cuşca aceea! Mare lucru!

Şi a trăit împăratul în acea cuşcă, legat cu lanţuri, nu o săptămână, nu o lună, nuzece luni, ci şapte ani şi ceva. Şi era înfricoşată minune să vezi legat un om cucapul la picioare, să-i dai puţină apă şi pâine de tărâţă de două ori pe săptămână şiîncă să mai supravieţuiască.

Acest împărat de la care Dumnezeu nu a voit să ia scânteia de viaţă din el, dupăatâtea chinuri şi necaz şi canon ce avea acolo în aceste scârbe mari, rămăsesenumai pielea şi oasele. Gândiţi-vă ce era acolo. Atunci el şi-a adus aminte deDumnezeu şi a zis: "M-a adus Dumnezeu în acest chin şi canon, pentru că L-ammâniat şi m-am întors de la El şi am silit şi poporul lui Dumnezeu să jertfească laidoli!"

Se gândea în inima lui: "Dacă m-a ţinut Dumnezeu cu zile până acum, oare ce vrea El de la mine? Sigur că vrea mântuirea mea !" Atunci, din adâncul inimii, a începusă suspine, să verse lacrimi şi cu văpaie de foc se ruga lui Dumnezeu:

"Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeulcerului şi al pământului ! Doamne, Dumnezeule, dacă Tu ai făcut milă cu minesă nu mor eu atâţia ani şi să stau în lanţurile acestea grele şi să mai fie viaţă înmine, se vede că Tu aştepţi să mă întorc la Tine.

Deci, Doamne, Dumnezeul meu, nu pot pleca genunchii mei, nu pot să plec fruntea la pământ pentru că sunt împilat de lanţuri grele de fier şi de aramă,care mă trag şi mă ţin ca un belciug, cu capul la picioare şi nu pot să mă rog Ţie. Nu pot să fac metanii, nu pot să cad cu faţa la pământ, pentru că sunt aşa legat.



Ci, te rog, Doamne, Dumnezeule şi îmi plec genunchii inimii mele; adu- ţiaminte, Doamne, că dacă Tu vei face milă cu cei drepţi, nu-i nici o minune. Tunu ai pus pocăinţă lui Avraam, lui Isaac, lui Iacov şi seminţiei lui celei drepte, ciai pus pocăinţă asupra păcătoşilor. Deci, Doamne, Dumnezeule, dacă ai să facimilă cu mine, dacă ai să cauţi Tu în inimi, dacă ai să mă ierţi pe mine pentru păcatele care covârşesc nisipul de pe malul mării, atunci are să se cunoască, Doamne, cât de negrăită este mila Ta şi cât de neajunsă de minte bunătatea Ta” .

Aşa rugându-se el din adâncul inimii lui şi vărsând şiroaie de lacrimi cu dureremare în acel chin în care era, Preasfântul Dumnezeu şi-a adus aminte dedânsul şi adat în gând acelui împărat, pe nume Asud, să-i dezlege acele lanţuri şi să-l scoatădin cuşcă, din acea carceră.

Când l-a scos, din cauză că a stat legat cu lanţuri de picioare, l-au dat de-a dura şimergea ca un cerc. Oasele se făcuseră rotunde şi nu se putea întinde deloc. Gândiţi-vă ce jale era acolo să vezi un om făcut în formă de cerc, numai pielea şi oasele, şsă-ţi fie milă de el. Gândiţi-vă ce jale era acolo!

Şi au început a plânge păgânii din Babilon, zicând: "Mai există viaţă în omulacesta? Este fiinţă de om acesta?"

Atunci l-au lăsat liber şi au început să-l hrănească câte puţin, să-l îngrijească şi întimp de câteva luni s-a ridicat pe picioare. Şi nu numai că s-a ridicat şi s-a făcutsănătos, dar împăratul Babilonului a spus : "Dumnezeul lui, Căruia se închină, l-aiertat pentru aşa de mare pocăinţă". Şi l-a trimis înapoi împărat la Ierusalim!

Manase a venit iar împărat şi a adus pe poporul lui la închinarea lui Dumnezeufăcând fapte bune, pe cât a putut până la sfârşitul vieţii şi apoi a scris rugăciuneaaceea mare, pe care o zicem la Pavecerniţa mare, numită rugăciunea lui Manase,împăratul iudeilor.

Aţi văzut înţelepciunea lui Dumnezeu? Aţi auzit ce face Dumnezeu? Dintr-unîmpărat păgân, ale cărui păcate covârşiseră stelele cerului şi nisipul mării, a făcuiarăşi împărat şi sfânt, pentru că s-a pocăit din adâncul inimii, a vărsat lacrimi defoc şi a fost chinuit atâţia ani, cu atâta post şi cu atâta chinuire şi durere! Totuşi elnu şi-a pierdut nădejdea în mila lui Dumnezeu.

(E xtras di n Ne vorbeşte Părintele Cleopa- vol 2)



Rugăciunearegelui Manase

1."Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, ai lui Isaac şal lui Iacov, şi al seminţiei celei drepte a lor, 2.Celcare ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, 3.Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşător şi slăvit, 4.Înaintea căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale,5.Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită estmânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! 6.Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, 7.Căci Tu eşti Domnul cel prea înalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv,căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. 8.Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celorce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre

mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentrucei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu ţi-au greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. 9.Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea ceruludin pricina mulţimii nedreptăţilor mele. 10.Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nuam nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înainteaTa; n-am



împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţitsmintelile.11.Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, 12.Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc, 13.Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegilemele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, 14.Căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după maremila Ta.15.Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor.Amin!"

(Extras din Biblia ortodoxă)



Canon de pocăinţă către Domnul nostru IisusHristos

a lcătuire a Sfântului Teodor Studitul

Cântarea întâia

Irmos: Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul

meu şi-L voi preaslăvi pe El, Dumnezeul părinţilor noştri şi-L voi înălţa pe El,căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Mă cutremur cugetând la ziua cea înfricoşătoare şi negrăită a venirii Tale şi cu fricămai înainte o văd; ziua în care vei şedea să judeci pe cei vii şi pe cei morţiDumnezeul meu, Atotputernice.


Glasul Tău cel dorit, care va chema la bucurie pe sfinţii Tăi, să-l aud şi eu,ticălosul, şi să aflu nespusa desfătare a Împărăţiei cereşti.




Să nu intri cu mine la judecată, vădind faptele, cuvintele şi gândurile mele celerele. Ci cu îndurările Tale, trecând cu vederea răutăţile mele, mântuieşte-mă,Atotputernice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te, Maică Fecioară, către Milostivul Dumnezeu, pentru noi păcătoşii, caregreşim în tot ceasul, ca să ne fie nouă milostiv în ziua judecăţii.

Cântarea a treia

Irmos: Întăreşte, Doamne pe piatra mărturisirii Tale, inima mea care se clatină, căSingur eşti Sfânt şi Domn.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă. Miluieşte-mă, Doamne, miluieşte-mă, strig Ţie, când vei veni cu îngerii Tăi, sărăsplăteşti tuturor după vrednicia faptelor.


Întoarce-te, suspină, ticăloase suflete, înainte de a lua sfârşit priveliştea acesteivieţi, când va închide Domnul uşa cămării.


Păcătuit-am, Doamne, ca nimeni altul, întrecând pe toţi cu greşelile; dar maiînainte de judecată fii mie milostiv,Iubitorule de oameni.


Odrăslit-ai, Preacurată, cu naştere fără de sămânţă, pe Cuvântul cel viu, Care S-aîntrupat fără schimbare în pântecele tău. Slavă naşterii tale, Maica lui Dumnezeu.

Şezânda: Gândesc la ziua cea înfricoşătoare şi plâng de faptele mele cele viclene;cum voi răspunde Împăratului celui nemuritor? Şi cu ce îndrăzneală mă voi uita lJudecătorul, eu dezmierdatul? Milostive Părinte, Fiule Unule- Născut şi DuhuleSfinte, miluieşte-mă.




În valea plângerii, în locul ce ai rânduit, Milostive, când vei şedea să faci judecatădreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilorci Te milostiveşte, Dumnezeule, şi mă miluieşte.


Nădejdea cea bună a lumii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, al tău ajutor îl cermilostiveşte-te spre poporul cel ce lesne se primejduieşte, roagă pe milostivulDumnezeu, să izbăvească sufletele noastre de toată certarea, ceea ce eşti una binecuvântată.

Cântarea a patra

Irmos: Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a cutremurat că vrei să tenaşti din Fecioară şi să te arăţi oamenilor, şi a zis: am auzit glasul Tău şi m-amtemut. Slavă puterii Tale, Doamne!


Sosit-a Ziua, iată înaintea uşilor este judecata; suflete, priveghează! Aici se voraduna împreună conducătorii cu supuşii şi bogaţii cu săracii, luând fiecare om dupvrednicia faptelor.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte

-mă.

Când vei despărţi pe păcătoşi de cei drepţi, judecând lumea, rânduieşte-mă a fi unadin oile Tale, alegându-mă dintre capre, Iubitorule de oameni, ca să aud glasul Tăucel binecuvântat.


Auzind cuvintele cele cu plângere ale bogatului în văpaia chinurilor, plâng euticălosul şi mă tânguiesc în aceiaşi osândă fiind, dar mă rog: Miluieşte-mă,Mântuitorul lumii, în vremea judecăţii.


Fecioară, prunc născând şi curăţia păzind, tu cinstită te-ai arătat, născând peDumnezeu şi Omul; minunea ta, Fecioară Maică, spăimântează tot auzul şi cugetu



Cântarea a cincea

Irmos: Pe mine, cel ce dis dedimineaţă mă rog, Iubitorule de oameni, Te rog,luminează-mă şi mă îndreptează întru poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, săfac voia Ta.


Iartă-mă, Doamne, pe mine robul Tău şi să nu mă dai chinurilor celor amare şidemonilor celor cumpliţi, între care nu se poate afla odihnă.


Slăbeşte, lasă şi iartă-mi, Doamne, toate câte Ţi-am greşit Ţie şi să nu mă trimiţi înosânda focului şi a ruşinii celei fără de sfârşit.


Fie-Ţi milă, Doamne, de zidirea Ta; greşit-am Ţie, iartă-mă; că numai Tu din fireeşti curat şi altul afară de Tine nimeni nu este fără întinăciune.


Întru cinstită naşterea ta cea mai presus de fire, legile firii în chip arătat sedezleagă; că fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu Cel născut din Tatăl maiînainte de veci.

Cântarea a şasea

Irmos: Din iadul cel mai de josam strigat din toată inima către înduratulDumnezeu, şi m-a auzit şi a scos din stricăciune viaţa mea.


La înfricoşătoarea Ta venire, Hristoase, când Te vei arăta din cer şi cărţile se vodeschide, atunci să-Ţi fie milă, Mântuitorule, de zidirea Ta.




Nimic nu te va putea ajuta acolo, o suflete, judecător fiind Dumnezeu: nicînvăţătura, nici meşteşugul, nici mărirea, nici prieteniile; ci numai puterea faptelor


De porţile iadului izbăveşte-mă, Doamne; mântuieşte-mă de prăpastie şi deîntunericul cel adânc, de cele mai de jos ale pământului şi de focul cel nestins, şi doricare altă pedeapsă veşnică.


Tu eşti uşa, prin care singur Iisus, Fiul tău, a trecut, Cel ce a intrat şi a ieşit, şcheile fecioriei nu le-a stricat, Curată; Cel ce a zidit pe Adam.

Condacul , glasul al 6-lea: Suflete al meu, pentruce te îmbogăţeşti în păcate?Pentru ce faci voia diavolului? În ce-ţi pui nădejdea? Părăseşte-le pe acestea şi teîntoarce către Dumnezeu, strigând: Îndurate Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.

Icos: Gândeşte, suflete al meu, la ceasul cel amar al morţii şi la judecata ceaînfricoşătoare a Făcătorului Dumnezeu, că îngerii cei întunecaţi te vor lua pe tinesuflete, şi te vor duce în focul cel de veci. Iar tu, mai înainte de moarte, te pocăieşte, strigând: Miluieşte- mă, Doamne, pe mine, păcătosul.

Cântarea a şaptea

Irmos: Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nu am păzit şi nici nu am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Dar nu ne părăsi pe noi pânăîn sfârşit, Dumnezeul părinţilor noştri.


Domnul vine să judece, cine va suferi arătarea Lui? Înfricoşează- te, ticăloasesuflete, înfricoşează-te şi-ţi găteşte lucrurile tale spre ieşirea ta, ca să afli milostivşi îndurat pe Însuşi Dumnezeul părinţilor.




Cad înaintea Ta şi aduc Ţie, ca nişte lacrimi, graiurile mele. Am greşit mai muldecât păcătoasa şi fărădelege am făcut ca nimeni altul pe pământ; dar milostiveşte-Te, Stăpâne, spre făptura Ta, şi la Tine mă cheamă.


Întoarce-te, căieşte-te, descoperă cele ascunse şi ca David, zi lui Dumnezeu, Celuice toate le ştie: „De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă şi mă miluieşte după maremila Ta”.


Ieşit-a Dumnezeu, Cel preafrumos, din cămara pântecelui tău, ca un împăratîmbrăcat cu haină ţesută de Dumnezeu, roşită în vopseaua cea de taină a preacuratului tău sânge, şi împărăţeşte tot pământul.

Cântarea a opta

Irmos: Pe Cel peCare oştile cereşti Îl slăvesc şi de Care se cutremură heruvimii şiserafimii, pe Acela toată suflarea şi toată făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.


Când vei judeca Tu,Dumnezeule, cine dintre pământeni, fiind înconjurat de patimi, va putea suferi? Că atunci focul cel nestins şi viermele cel neadormit vcuprinde în veci pe cei osândiţi.


Drepte Judecătorule, Mântuitorule, miluieşte-mă şi mă scapă de focul şi deîngrozirea ce mă aşteaptă pe dreptate la judecată; dar lasă-mă mai înainte de sfârşitsă mă pregătesc, prin fapte bune şi prin pocăinţă.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Când vei şedea Judecătorule, ca un Milostiv, şi vei arăta Hristoase înfricoşătoareslava Ta – o, ce frică va fi atunci! – focul arzând şi toţi temându-se de judecata ceade nesuferit.




Din luminatul tău pântece ieşind Hristos, ca un mire din cămară, a luminat luminmare celor din întuneric; pentru că strălucind Soarele dreptăţii, lumea a luminatcurată!

Cântarea a noua

Irmos: Neînţeles lucru este rodul zămislirii mai presus de fire şi naşterea Maicicelei fără de bărbat, căci naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceastatoate neamurile pe tine, ca pe o Maică, Mireasă dumnezeiască, cu dreaptă credinţte mărim.


Domnul vine să-i pedepsească pe păcătoşi şi să-i mântuiască pe cei drepţi; să neînfricoşăm, să plângem şi să ne îndreptăm, căci descoperind cele nearătate şi celascunse ale oamenilor, Hristos va răsplăti tutur or după vrednicie.


Să nu mă întoarcă de la faţa Ta, mânia urgiei Tale, Doamne, nici să aud glasul Tăucel de blestem trimiţându-mă în foc; ci dă-mi să intru şi eu în bucuria cămării Talecelei nestricăcioase, împreună cu sfinţii Tăi.


Mintea mi s-a rănit, trupul mi s-a trândăvit, mi se îmbolnăveşte duhul, cuvântul aslăbit, viaţa a trecut, iar sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflece vei face când va veni Judecătorul să cerce aletale?


Minunea naşterii tale mă uimeşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană; spune cum azămislit fără sămânţă pe Cel necuprins? Cum ai rămas fecioară, născând ca omaică? Acest lucru peste fire cu credinţă primindu-l, închină-te Celui născut, căcicâte le voieşte le şi poate.



Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă şi necuprins în îndurări, Care singudin fire eşti fără de păcat, şi pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă aceastărugăciune a mea că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune, şi inima mea s-a tulburat înmine.

Tu, Doamne, Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea amcheltuit-o în păcate şi, umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Mintea cu totul mi-amîntinat, trupul cu totul l-am spurcat, sufletul cu totul l-am pângărit cu învoirea spre păcat. Cine dar nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe minosânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am făcut răutate înaintea Ta, întrecând petoţi păcătoşii cei din veac, păcătuind fără de asemănare şi fără de iertare. Însă, dvreme ce eşti milostiv şi mult-milosârd, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcereaoamenilor, iată şi eu mă arunc înaintea Ta şi din adâncul sufletului strig Ţie:

milostiveşte-te Doamne, iartă-mă, îndură-te, ajută neputinţei mele, ia aminte laglasul rugăciunii mele şi lacrimile mele nu le trece cu vederea. Primeşte-mă pemine cel ce mă pocăiesc, pentru că Tu eşti cel care nu doreşti moartea păcătosului.

Gol şi descoperit stau înaintea Ta, Cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire inimii spre îndreptarea mea, ca primind iertare mulţimi



greşelilor mele să proslăvesc milostivirea Ta şi să laud totdeauna Preasfânt numelTău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilorAmin.



Ierom. Ghelasie Gheorghe - Acatistul pocăinţei

Se citeşte ca pravilă, individual.

Condacul 1Doamne, am căzut din Iubirea Ta şi în patimile mele m-am afundat, în întunericulcel din afară, unde de Tine stau despărţit; dar Doamne, nu pot fi fără Tine, nu posă Te uit, încât strig din stricăciunea mea:Doamne, ia rtă-mă, peste păcatul meu,Ţie tot mă închin!

Icosul 1Doamne, eu Făptura ta, sunt purtătorul chipului Tău şi viaţa mea este să oglindesc

acest chip dumnezeiesc princhipul meu, să-L cresc în mine şi înasemănareaTa săfiu; dar în păcat am căzut, în patimile mele m-am îngropat şi am întunecat chipul Tău. Doamne, iartă-mă, că dinchipulTău am căzut; Doamne, iartă-mă, că dechipulTău m-am „golit“; Doamne, iartă-mă, că am păcătuit; Doamne, iartă-mă, că nu pot sta de Tine despărţit;



Doamne, iartă-mă, că orb de stricăciune, nu Te mai văd; Doamne, iartă-mă, am să strig în Veşnicie, iartă-mă; Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă închin!

Condacul al 2-lea Nu există „ştergerea păcatului“, că de nimic nu poate fi şters, că este „uciderechipului dumnezeiesc “ şi Tu doar, Doamne, poţi trece peste el cu „Iertarea“ Ta şieu doar cu „închinarea“ mea, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 2-leaEu în „Veşnicie voi fi un păcătos“, dar şi Tu cu IertareaTa pe Veşnicie mă veiîmbr ăca şi doar închinarea mea va fi ochiulmeu, prin care am să Tevăd şi am săTe iubesc.Doamne, iartă-mă, că „prăpastia“ păcatului am deschis; Doamne, iartă-mă, că „Lumina“ am stins; Doamne,iartă-mă, că am „stricat“nestricăciunea Ta;Doamne, iartă-mă, că ce ai Zidit Tu eu am ucis; Doamne, iartă-mă, că „umbra morţii“ am născut; Doamne, iartă-mă, că în locul Iubirii, „foc de iad“ am aprins; Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă închi n! Condacul al 3-leaÎmplinirea Vieţii este ca şi eu să-Ţi răspund în asemănarea chipului Tău dumne-zeiesc, dar eu „gol de chip“, pe toate „fără de chip le săvârşesc“ şi în stricăciunmă afund, dar nu „deznădăjduiesc“, ci „strig de sparg pământul şi Cerul şi cele dededesubt“: Iartă-mă, Aliluia!

Icosul al 3-leaStă atârnată „balanţa Veşniciei“, într -o parte este „păcatul meu“ cu vremelnicia şistricăciunea şi în cealaltă iertarea Ta şi închinarea mea, şi în „cumpănă“ se dau. Doamne, iartă-mă, că mereu păcătuiesc; Doamne, iartă-mă, că mereu cad în amăgirea mea; Doamne, iartă-mă, că totuşi la Tine alerg; Doamne, iartă-mă, că spre Tine totuşi „îndrăznesc“; Doamne, iartă-mă, că doar închinarea mi-a mai rămas; Doamne, iartă-mă, că doar „strigarea “ o mai potface; Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă închin!

Condacul al 4-lea



Doamne, să nu ajung în „iadul în care nu voi putea să mă închin“, în iadul în car„nu voi mai putea striga iertarea Ta“, ci în „iadul iertării“, spre Cântarea de:

Aliluia!

Icosul al 4-lea Negrăit este chipul Iubirii dumnezeieşti, care de nimic nu se poate şterge, care şmai mult, are Taina iertării şi închinări, prin care iarăşi, Doamne, ne putem„întâlni“.Doamne, iartă-mă, că nu „deznădăjduiesc“; Doamne, iartă-mă, că peste păcatul meu, încă mai „îndrăznesc“; Doamne, iartă-mă, că Iubirea Ta o pun înainte; Doamne, iartă-mă, că de închinarea mea mă „agăţ“; Doamne, iartă-mă, că mă „răscol în propriul meu iad“; Doamne, iartă-mă, „strig de mă sparg pe mine însumi“; Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă închin!

Condacul al 5-leaÎngerul căzut, diavolul, nu se mai poate „închina“ şi în „propriul întuneric veşnicaşa va sta“, dar omul are tocmai „veşnica închinare, chiar în veşnica vină“, încântarea de: Aliluia!

Icosul al 5-leaCutremurătoare este „strigarea de iad a păcatului“ şi „mistuitoarea strigare aînchinării “ şi amândouă „balanţa Veşniciei“ o mişcă. Doamne, iartă-mă, voi striga fără încetare; Doamne, iartă-mă, că peste păcatul meu eu tot Ţie mă închin; Doamne, iartă-mă, strig din suferinţa mea; Doamne, iartă-mă, singurul meu „Cuvânt Preasfânt“; Doamne, iartă-mă, singurul meu „Chip de lumină“; Doamne, iartă-mă, Icoana ultimei scăpări; Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă închin!

Condacul al 6-lea

Păcatul nu poate „ucide“ Veşnicia Iubirii dumnezeieşti, ci la „hotarul Iertării“ seopreşte şi „goliciunea“ de „focul închinării“ se acoperă, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 6-lea„Păcatul oprit în Veşnicie“ de Sfinţi şi de cei iertaţi are şi el o Taină, că se face„nepăcătuire veşnică“, „hotar de netrecut, fără a doua păcătuire“, intrarea în„nesfârşita Iubire” ce nu se mai uită înapoi“.



Doamne, iartă-mă, că şi eu în iertarea Ta nădăjduiesc; Doamne, iartă-mă, că în iertarea Ta cred; Doamne, iartă-mă şi mă ajută „să opresc şi eu păcatul din mine“; Doamne, iartă-mă, că spre Veşnicia Iubirii totuşi alerg; Doamne, iartă-mă, strig din „iadul păcatului meu“; Doamne, iartă-mă, strig de nimeni nu mă poate opri; Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă închin!

Condacul al 7-lea (de trei ori)Doamne, Doamne, Doamne cel întreit nume al Iubirii dumnezeieşti, Cea întreitiertare: iubirea de Părinte, milostivirea de Duh Sfânt şi închinarea de Fiu, Ţie Îţicântăm: Aliluia!

Se citesc apoi iarăşi:

Icosul 1Doamne, eu Făptura ta, sunt purtătorul chipului Tău şi viaţa mea este să oglindescacest chip dumnezeiesc princhipul meu, să-L cresc în mine şi înasemănareaTa săfiu; dar în păcat am căzut, în patimile mele m-am îngropat şi am întunecat chipul Tău. Doamne, iartă-mă, că dinchipulTău am căzut; Doamne, iartă-mă, că dechipulTău m-am „golit“; Doamne, iartă-mă, că am păcătuit; Doamne, iartă-mă, că nu pot sta de Tine despărţit; Doamne, iartă-mă, că orb de stricăciune, nu Te mai văd; Doamne, iartă-mă, am să strig în Veşnicie, iartă-mă; Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă închin!

Condacul 1Doamne, am căzut din IubireaTa şi în patimile mele m-am afundat, în întunericulcel dinafară, unde de Tine stau despărţit; dar Doamne, nu pot fi fără Tine, nu potsă Te uit, încât strig din stricăciunea mea: Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu,Ţie tot mă închin!

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 113-118).



Buchet rugăciuni de pocăinţă- Sfinţi Părinţi

Sfântul Ioan Gură de Aur - Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos



(a celui intru sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur, pe care o spunea în fiecarezi)

Doamne Dumnezeul meu, Cel mare şi înfricoşat şi slăvit, Făcător a toată zidire

văzută şi gândită, Cel ce păzeşti aşezământul Tău şi mila Ta celor care Te iubesc pe Tine şi păzesc poruncile Tale, şi acum şi totdeauna îţi mulţumesc Ţie pentrutoate facerile Tale de bine cele făcute mie, cele arătate şi cele nearătate. Ca şi pânăacum Te laud şi Te slăvesc şi Te măresc pentru milele Tale cele bogate şiindurările Tale pe care în chip minunat le-ai arătat spre mine, sprijinindu-mă încădin pântecele maicii mele şi întru toate grijindu-Te de mine şi păzind şi cârmuindcu cuvioşie cele ale mele, numai din bunătatea şi iubirea ta de oameni. Căci n-aitrecut cu vederea smerenia mea pentru nevrednicia şi împătimirea mea, ci diniubirea ta de oameni şi milostivirea Ta nu ai încetat a-mi face bine şi a mă păzi.Aşadar, până la bătrâneţe şi cărunteţe, Dumnezeul meu, să nu mă părăseşti.

Iisuse, Iisuse, nume cel bun, dulceaţa, dorirea şi nădejdea mea, Cel ce Te-ai făcutom pentru noi şi toate cu înţelepciune le-ai iconomisit şi le-ai tocmit pentrumântuirea noastră, mă mărturisesc Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inimmea, îmi plec genunchii trupului şi ai sufletului, arătându-ţi Ţie, Dumnezeuluimeu, toate păcatele mele. Pleacă-Ţi şi Tu urechea spre rugăciunea mea şi iartă păgânătatea inimii mele. Am păcătuit, am nelegiuit, am greşit, Te-am întărâtat, Te-am amărât pe Tine, bunul meu stăpân şi hrănitor şi purtător de grijă. Nu este nicun fel de răutate grăită sau negrăită pe care nu am făcut-o cu lucrul şi cu cuvântul,cu cunoştinţă şi cu necunoştinţă, cu amintirile şi cu gândurile, cu covârşire şi pestmăsură păcătuind. Şi de multe ori făgăduind a mă pocăi, tot de atâtea ori intruaceleaşi păcate am căzut. Mai cu lesnire se vor număra picăturile de ploaie, decâmulţimea păcatelor mele, pentru că au covârşit capul meu şi ca o sarcină s-auîngreuiat. Căci din tinereţile mele şi până acum poftelor celor necuvioasedeschizându-le uşa, porniri neînfrânate şi fără de rânduială am uneltit, întinându-mihaina Sfântului Botez, cea ţesută de sus, biserica trupului meu mânjind-o, ticălosulmeu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcându-l şi toată fărădelegea şinedreptatea lucrând. Pe care, dacă aş vrea cu de-amănuntul să le povestesc, nu mă

va lăsa vremea povestindu-le.Dar fiindcă toate le ştii Tu- căci nu este zidire nearătată înaintea Ta, toate fiindgoale şi descoperite înaintea ochilor Tăi-, de ce s-ar cuveni a spune ştiutorului celece nu-Ţi sunt necunoscute ? Însă şi inima mi se zdrobeşte, şi sufletul, şi cu totulîntru adâncul nedumeririi mă afund, aducându-mi aminte că pe când păcătuiam nuam arătat nici cea mai mică faptă de pocăinţă. Şi vremea tăierii este aproape



sorocul morţii este de faţă, dar vremea pocăinţei nicăieri. Pentru aceasta s-atulburat sufletul meu şi este plin de durere şi de întristare. Căci nepregătit fiindcând socotesc şi cercetez cele despre mine, nimic din destul spre dare de răspunnu aflu, nici vreun chip şi mijloc prin care mă voi izbăvi de focul cel veşnic. Dadacă"dreptul abia se mântuieşte", eu, păcătosul, unde mă voi arăta ? Şi dacă abiadupă multe scârbe, împărăţia lui Dumnezeu este moştenită de cei vrednici, iar calevieţii este strâmtă şi necăjită, atunci eu, întru desfătare şi întru neînfrânaretotdeauna petrecând, cum mă voi învrednici de mântuire ? Şi dacă"toată dreptateaomului este ca o zdreanţă lepădată", dar atâta noroi şi nedreptate cum se va socoti? Şi dacă"pentru un cuvânt deşert trebuie să dea cineva seama", eu pentru atâtea păcate, ce răspuns potrivit voi avea ?

Vai, suflete, căci iată aşa au sporit faptele noastre ! Scurtă este viaţa şi pentru puţină vreme, iute trecând, şi către moarte trimiţând. Dar veşnică este munc păcătoşilor ca şi împărăţia drepţilor. Şi viaţa nici unei din ele nu se curmă prinmoarte. Deci ce voi face ? Ce voi lucra ? În ce beznă mă voi arunca ? Înfricoşateste moartea, mai ales cea a păcătoşilor, fiindcă şi rea este. Căci" moartea păcătoşilor cumplită este", dar "cu mult mai înfricoşat lucru este a cădea înmâinile Dumnezeului celui viu" , din care nimeni nu va putea să ne scoată.

Deci, când va veni să Se slăvească întru sfinţii Săi şi să răsplătească fiecăruia duplucrurile lui, când scaunele se vor pune şi nemitarnicul Judecător înfricoşat vaşedea, când râul cel de foc va trece pe dinainte, şi strălucirea şi bucuria drepţilogătite se vor arăta şi toate milioanele îngerilor şi toţi oamenii cei din veac,împreună cu toată zidirea, cea văzută şi cea gândită, cu cutremur vor sta de faţă, cvoi face eu atunci ? De ruşine plin fiind, de conştiinţă mustrat, de toată îndrăznealşi darea de răspuns lipsit, suspin din toate părţile. Ah, rele! Ce voi plânge mai întâice voi suspina apoi, pentru ce mă voi tângui? Pentru lipsirea de bunătăţi sau pentruchinul durerilor ? Pentru nemărginirea muncii sau pentru despărţirea deDumnezeu? Plângi, ticăloase suflete, aducându-ţi aminte de cele ce te vorîntâmpina după ieşirea din trup, căci vor fi foarte grele şi dureroase. Şi strigă:

Dumnezeul Puterilor, Dumnezeule cel veşnic, Dumnezeul milei şi al îndurărilor, snu mă părăseşti ! Să nu mă treci cu vederea ! Să nu depărtezi de la mine mila Ta " I a aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele! " Că ştiu milostivireaStăpânului meu, ştiu nepomenirea de rău a Iubitorului de oameni şi că voitor amilei este,"Care nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu".Şi "Care voieşte ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie", maiales cei ce se întorc de la păcat. Căci"nu a venit să cheme pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă". Căci"nu au trebuinţă cei sănătoşi de doctor, ci cei ce rău



pătimesc". Deci, aşa aflându-mă şi aşa socotind, nu mă abat din nădejdea cea bună, nici nu mă deznădăjduiesc de mântuirea mea.

Acum am început a grăi către Domnul meu:"Eu sunt pământ şi cenuşă","vierme şi nu om, ocară a oamenilor şi defăimare a norodului". "Dă

-mi miecuvânt întru deschiderea gurii mele" , Cel ce dai rugăciunea celui ce se roagă, căcide la Tine este"toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este,

pogorându- se de la Tine, Părintele luminilor", ca să mă rog după cuviinţă şi săcer cele de folos, şi să nu mă întorc smerit şi ruşinat, ci dobândind cele ce amnădăjduit. Şi aşa mă voi duce, bucurându-mă întru deplină adeverire a inimii.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, că spre Tine a nădăjduit sufletulmeu. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt! Doctorul sufletelor şi altrupurilor, ca şi cum aş sta înaintea înfricoşatului Tău Scaun, ca şi cum m-aş atingede preacuratele Tale picioare, aşa mă rog, şi cer, şi mă supun, cu zdrobită şi smerităinima: Curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. Iartă-mi mie, netrebnicul şi smeritul.Caută din sfânt lăcaşul Tău spre ticăloşia mea! Priveşte dintru înălţimile Tale celesfinte spre rugăciunea smeritului robului Tău şi nu trece cu vederea rugăciuneamea.

"Slăbeşte-mă, ca să mă odihnesc mai înainte de a mă duce" acolo de unde nu măvoi mai întoarce. Ca un om am păcătuit, ca un Dumnezeu iartă-mă. Căci Tucunoşti, Stăpâne, alunecarea lesnicioasă a firi omeneşti şi cum că" plecat este

cugetul omului cu osârdie spre cele rele, încă din tinereţe". Adu-Ţi aminte că din

pământ suntem. Adu-Ţi aminte că Tu singur eşti curat şi fără de prihană şineîntinat, iar noi toţi întru certări şi canonisiri suntem. Adu-Ţi aminte de îndurărileTale cele din veac şi de mila Ta, şi să nu mă osândeşti cu fărădelegile mele, nici să-mi răsplăteşti după păcatele mele. Ştiu mulţimea fărădelegilor mele, că mare este şfără număr. Dar ştiu şi noianul iubirii Tale de oameni, că nemărginit este şinebiruit. Că Tu eşti cel ce ridici păcatul lumii, Care te-ai pogorât din cer pe pământ, ca să cauţi oaia cea rătăcită şi pierdută, Păstorul cel bun, Cel ce îţi pusufletul pentru oi, şi ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintru care cedintâi sunt eu.

Miluieşte, Milostive, făptura mâinilor tale! Să nu te scârbeşti de mine, nevrednicuci îndură-Te spre făptura Ta. Cel ce pentru mine cruce ai răbdat şi semnele rănilorai primit şi m-ai vindecat, şterge rănile mele cu leacul milostivirii şi cu bureteleiubirii de oameni. Căci toate le poţi şi nimic nu îţi este Ţie cu neputinţă. Dăumilinţă inimii mele cele împietrite, uşurează-mi greutatea conştiinţei, primeştelacrimile mele şi suspinarea ca pe ale desfrânatei şi ca pe ale lui Petru, cel dintâ



dintre Apostoli. Primeşte-mi această mărturisire şi pocăinţă, Cel ce ai primit gândul bun al tâlharului pe cruce. Primeşte rodul buzelor mele ca pe o jertfă vie, bin primită întru miros de bună mireasmă.

Mă rog, îmblânzeşte-Te! Mă ruşinez, înduplecă-Te! A păcătuit şi Manaseîmpăratul, dar nu s-a pierdut, pentru că s-a căit. A păcătuit şi David mai înainte deacela, dar plângându-şi păcatul, s-a miluit. Multe pilde de acest fel am, care potolesc şi mângâie mâhniciunea mea, care gonesc de la mine deznădăjduirea, şhrănesc nădejdea mântuirii mele.

Mângâie şi Tu inima mea, Părintele îndurărilor şi Dumnezeu a toată mângâiereaOdihneşte-o şi fă-i bine cu izvorul milei Tale şi al bunătăţilor. Multe ai făcut dinveac, mari şi minunate, slăvite şi înfricoşate, cărora nu este număr. Iar dacă pemine, curvarul, mă vei mântui, mai multă şi mai mare minune vei face. Că atât dmare este puterea milostivirii şi a iubirii Tale de oameni, încât şi din noroimărgăritar face şi din fiu al gheenei fiu al împărăţiei săvârşeşte.

Şi încă voi striga către Tine, Domnul meu, şi către Dumnezeul meu mă voi rugaOcârmuieşte rămăşiţa vieţii mele după voia Ta. Întăreşte-mă întru frica Ta.Întemeiază-mă întru dragostea Ta şi cu mulţimea bunătăţii Tale sfârşit bun şivrednic iubirii Tale de oameni dăruieşte-mi. Caută cu milă şi cu iubire de oamenispre oasele mele şi spre încheieturile mele şi spre toată alcătuirea făpturii mele şi lloc de repaos şi de odihnă călăuzind ticălosul meu suflet, aşază-l. Căci multelăcaşuri sunt la Tine, fiecăruia după vrednicie împărţindu-i.

Şi încă mă rog şi cer: Dă, Doamne, şi dar de pricepere nevredniciei mele ca săînţeleg cele bine plăcute Ţie şi de mie folos. Şi nu numai să le înţeleg, ci să le şîmplinesc, ca să nu fiu biruit şi să nu fiu împreună cu cei deşerţi, să nu făptuiesccele necuvioase. Prin nemărirea deşartă să mă smeresc împreună cu cei smeriţi, ccei ce pătimesc împreună să pătimesc, celor ce greşesc să le iert. Pentru că ştiu cde nu voi ierta, nu mi se va ierta. Pentru aceasta mă rog: Iartă toate tuturor celor cîmi greşesc mie, căci nu ei sunt de vină, ci eu, ticălosul, cel ce nu fac voia Ta şi nu păzesc poruncile Tale. Celor ce mă iubesc pe mie, răsplăteşte-le cu bogatele Taledaruri. Pe părinţii cei duhovniceşti şi fraţii pe care mi i-ai dat, miluieşte-iMilostive, ca şi pe mine, cu judecăţile pe care le ştii, îndurându-Te cu iubire deoameni.

Aceste cuvinte ale rugăciunii mele să mijlocească pentru mine şi cât trăiesc şi dupce voi muri eu."Să se îndrepteze mărturisirea aceasta şi lacrimile ca o tămâieînaintea Ta" . Aştept în fiecare zi moartea cea de netrecut. Trupul meu cel ticălos



îngropării dându-se, se va strica, şi Tu îl vei învia, dătătorule de viaţă nepieritor, învremea Învierii. Iar duhul meu în mâinile Tale îl pun.

Odihneşte, Sfinte Stăpâne, întru lumina viilor şi în lăcaşul celor ce se veselesc şi pe părinţii, strămoşii, şi pe fraţii mei, robii Tăi binecredincioşi, şi pe cei ce mi-au poruncit mie, nevrednicului, să mă rog pentru dânşii, şi tuturor celor ce întru buncredinţă s-au săvârşit, iartă-le. Căci, deşi am păcătuit, dar nu ne-am depărtat de laTine, nici"am întins mâinile noastre către dumnezeu străin", ci pe Tine Te-amcunoscut, şi pe Tine Te-am iubit, şi întru Tine am crezut, şi Ţie ne închinăm, UnuiaDumnezeuîn Treime, către Tine ne rugăm, şi întru Tine nădejdile mântuirii le punem. Miluieşte-ne pe noi după mare mila Ta, şi ne mântuieşte întru Împărăţia Tacea cerească.

Cu adevărat, Doamne al meu, Doamne, aşa să se facă acestea întru noi, cei cenădăjduim spre Tine, pentru cea multă şi necovârşită bunătate a Ta şi pentrumilostivirea şi iubirea Ta de oameni cea negrăită, pentru rugăciunile preaslăvitei prea lăudatei, preabinecuvântatei şi cu dar dăruitei, Preasfintei Stăpânei noastre dDumnezeu Născătoare şi pururea Fecioare Maria, ale Puterilor celor cereşti şiînţelegătoare şi ale tuturor sfinţilor care din vechime Ţi-au plăcut Ţie. Amin.Amin. Amin.



Rugăciune mărturisitoare către Iubitorul de oameni Dumnezeu şi Tatăl a luiNichifor Calist Xantopol

Mărturisescu-mă Ţie Părinte, Doamne, făcătorule al cerului şi al pământului, lesneiertătorule, îndelung răbdătorule, iubitorule de oameni, prea bunule, ne- pomenitorule de rău, mult milostive, iubitorule de bine, milosârde, îndurate şmilostive Dumnezeule. Tu ştii. Tu cunoşti neputinţa noastră şi mai ales a mea, ce păcătos şi nevrednic cerului şi pământului. Căci eu sunt cu totul întinăciune şspurcăciune, călcând în fiecare zi şi ceas sfintele Tale porunci şi dumnezeieştileTale aşezăminte. Şi mai înainte de nemitarnicul şi înfricoşatul Tău divan, conştiinţaîmi arată că nu este păcat pe care nu l-am făcut cu cuvântul, cu fapta, cu cugetareaminţii, cu privirea iscoditoare, prin toate simţirile mele şi spunând pe scurt, că toatăviaţa mi-am cheltuit-o urât şi curveşte petrecând. Căci care sunt faptele cumpliteale vieţii pe care nu le-am săvârşit eu cu toate mădularele mele?

O, milostivirea şi bunătatea Ta şi necunoştinţa şi ticăloşia mea! Căci Tu m-ai făcut

pe mine cu toată înţelepciunea dintru nefiinţă întru fiinţă şi toată zidirea aceast preafrumoasă şi prea potrivită ai supus-o mie, Preabunuleşi cu slăvitul Tău chip şiasemănare m-ai cinstit iar eu,nebunul şi prea ne priceputul, necunoscător cătreFăcătorul de bine arătându-mă, peste măsură îndurările Tale cele iubitoare deoameni le-am scârbit.Dar fiindcă mila Ta este nemărginită, bunătatea Ta deneurmat, iar îngăduinţa şi îndelunga răbdare cea către păcătoşi neasemănată,



precum m-ai suferit pe mine până astăzi, aşa şi până la sfârşit, nu mă lepăda şi nute scârbi de mine.

Căci Tu eşti Cel ce voieşti „ca toţi oamenii să se mântuiască şi spre cunoştinţacelor lucrate [de Tine] să vie", prin care unulnăscut Fiul tău, Domnul nostru şiDumnezeu, pentru negrăita milă a bunăvoirii Tale, plecând cerurile, S-a pogorât, în pântece fecioresc a intrat, pălmuire a primit, cruce a răbdat şi îngropare a suferit.Deci eu mai mult decât toţi am păcătuit şi pe toţii-am întrecut cu fărădelegile.Drept aceea, mai ales pentru mine s-au făcut acestea, aşadar întru mine să se facăminunată mila Ta. Căci pentru păcătoşi este bunăvoirea Ta şi iconomia şi negrăit pogorâre a unuia născut Fiului tău. Deci să nu pui înaintea mea păcatele mele pcare le-am făcut cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu aducerileaminte, noaptea şiziua, de voie şi fără de voie, din răpire şi din cugetare la arătare şi întru ascuns, dinobicei îndelungat şi vechi, în toată ziua, şi ceasul, şi minutul, şi clipa şi spunând pescurt, cu toată mişcarea şi aşezarea mea trupească, sufletească şi gânditoare. Ştii, Doamne, că nu este pe pământ altul care să se tăvălească întru păcate, curvii şurâte lucruri ca mine. Şi nu este cu putinţă a afla pe altul care să fi săvârşit faptelemele de când întreaga lume ai adus-o întru fiinţă şi dintru nefiinţă ai alcătuit-o cuvoia stăpânirii Tale. Căci eu cu răutăţile şi cu vicleşugurile mele m-am făcutasemenea satanei, începătorul răutăţii şi mă minunez cum mă ţine pământul şi nu mă înghite, de atâtea ori nelegiuind şi lepădând aşezămintele Tale cele sfinte!

Mai mult decât strămoşii am călcat poruncile Tale cele fără de moarte şi sfinte şde desfătarea R aiului m-am înstrăinat. Ucigător de frate m-am făcut mai mult decâtCain, sufletul meu omorându-1 prin trup; l-am întrecut pe Lameh, mintea meucigând-o şi simţirile netrebnicindu-le prin dulceţile cele urâte; mai mult decât ceide pe vremea potopului am nelegiuit; faţă de covârşirea r elelor mele nimic nu aufăcut sodomitenii; egiptean m-am făcut, Faraon împietrit la inimă faţă de cuvinteleTale; mai tare ca cei ce au cârtit în pustie şi au călcat legea Ta şi mai mult decâtninivitenii am nelegiuit.Ce sunt, pe lângă faptele mele de bunăvoie, fărădelegilelui Manase şi păcatele lui David şi ale lui Solomon, fiul său şi ale multor altora, ditimpul Legii şi mai dinainte de Dar? Decât toţi mai rău am nelegiuit, mai mult catâlharul şi ca vameşul am greşit, mai mult decât curvarul cu neînf rânarea amvieţuit, mai rău decât curva trupul şi sufletul mi-am întinat, mai mult decât Petrum-am lepădat de Tine fără de căinţă şi spunând pe scurt, mai mult decât toţi păgânii păgâneşte am nelegiuit şi mai-marilor răutăţii m-am asemănat, urmânddracilor celor urâţi şi răi şi tuturor voilor lor.



Dar Tu, Milostive Doamne, minunate fă şi spre mine milele Tale. „Fă cu minesemn spre bine", adânc al nepomenirii de rău şi al bunătăţii. Păcătuit-am, ca nimenialtul am nelegiuit. Doresc să mă pocăiesc, dar nici un ceas nu pot să păzeschotărârile. Greşit-am mai mult decât perii capului meu, decât nisipul şi decât picăturile apei. Dar Tu, ca un îndelung-răbdător şi iubitor de oameni, aratăîndurările Tale şi mila Ta spre mine. Că neajuns este noianul milei Tale şineasemănată şi necuprinsă cu mintea este nepomenirea de rău şi bunătatea Ta. Iagreşelile mele, deşi sunt mari şi de neasemuit pe lângă noianul milostivirii Tale cenemărginit, sunt ca o picătură de nimic şi nu numai ale mele, ci şi ale celor care di veac au greşit chiar mai mult ca mine- dacă va fi cineva acum care să mă fiîntrecut pe mine cu răutăţile.

Pentru aceasta alerg la tine, bunul meu Stăpân şi Făcător şi dătător al vieţii mele şi-Ţi mărturisesc Ţie, milostivul meu Dumnezeu, cele ce am făptuit. Iar Tu, punândînainte mila Ta obişnuită, arăţi spre mine Îndurările Tale cele de demult şi mă mi-luieşte pe mine cel ce mai mult decât tot,cu fapta şi cu voinţa am greşit, trufaşul,mândrul, iubitorul de slavă deşartă, înaltul cu cugetul, înaltul cu sprânceana,îngâmfatul, dispreţuitorul, semeţul, iubitorul de stăpânire, pârâciosul, necunoscă-torul, nemulţumitorul, iubitorul de podoabă,malachiul, preacurvarul, curvarul, pângăritul, pierdutul, ruşinatul, întinatul, neînfrânatul, stricatul, răsfăţatul,neruşinatul, împătimitorul, nelegiuitul, iubitorul de dulceţi, îndrăcitul cu pântecele ,îndrăcitul cu gâtlejul, desfătatul, îmbuibatul, beţivul, abătutul, somnorosul,lenevosul, iscoditorul, vicleanul, zavistnicul, pizmuitorul, clevetitorul, pârâtorulucigaşul, tâlharul, hoţul, nedreptul, lacomul, răpitorul, iubitorul de averi,cămătarul, supărăciosul, mincinosul, urât câştigătorul, avarul, pomenitorul de rău,împietritul cu inima, neînduplecatul, nesupusul, neascultătorul, grăitorul împotrivă, bârfitorul, defăimătorul, şoptitorul, luătorul în râs,grăitorul de murdării, jurătorulstrâmb, batjocoritorul, amăgitorul, ocărâtorul, mâniosul, răzbunătorul, prigonitorul,amarul, neîndurătorul, nemilostivul, nesimţitorul, neiubitorul de săraci, neiubitorulde străini, neîmpăcatul, neprietenul, zădărâtorul, luptătorul, suduitorul, obraznicul bătăuşul, iubitorul de gâlcevi, în zadar grăitorul, netrebnicul, nebunul, batjocoritorul, netemătorul, urătorul binelui, urătorul de frate, urătorul de fapte bune, hulitorul, necrezâtorul, însuşi judecatul, osânditul, nepocăitul, nemărturisitul,cel fără de răspuns, care tot felul de înverşunare şi de fărădelege am lucrat, cusufletul împreună cu trupul şi care pentru aceasta de toată iubirea de oameni şimilostivirea sunt nevrednic, dar vrednicde munca cea fără de sfârşit.

Drept eşti, Doamne, şi dreaptă este judecata Ta, dar totdeauna biruieşte iubirea Tade oameni şi întoarce de la aceea această. Deci „nu cu mânia Ta să mă mustri pemine", „că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, cine va suferi"? Ştiu dar că ma



mare temei am să mi se ierte mie, fiindcă mai mult decât toţi am greşit şi„fărădelegile mele au covârşit capul meu". Am întinat pe cel „după chip" al meu Netrebnică am făcut haina sufletului meu. S-a stins făclia duhului meu. Buzelemele cu totul le-am spurcat. Ochii mi i-am mângâiat cu vederile cele necuvioase şifără rost, căutând minciuna şi deşertăciunea. O, de câte ori am făgăduit să mă pocăiesc şi m-am arătat minţind, defăimând bogăţia bunătăţii Tale faţă de mine. O,de câte ori mă făgăduiesc Ţie în biserici să lepăd cele rele şi după ce am ieşit întruaceleaşi şi chiar mai rele răutăţi cad, fiindcă uit legămintele din pricina deprinderimele celei rele şi necurate.

De aceea, foloseşte, Stăpâne, mila Ta cea în fire sădită şi noianul iubirii Tale deoameni celei necuprinse şi mai amână mânia Ta faţă de mine şi nu mă răpi maînainte de a mă pocăi, nici nu mă tăia ca pe un pom neroditor, ca să nu mă fac privelişte îngerilor şi oamenilor, stâlp de ruşine şi pildă altora, care să seînţelepţească prin grabnica mea osândă şi tăiere. Deschide-mi uşa Ta mie, celui ce bat, întinde-mi mâna Ta mie, celui ce mă afund, căci adâncul dulceţilor măviscoleşte şi de nu mă va întâmpina iubirea Ta de oameni, oricâte voi săvârşi eunimic nu sunt. Mare tiran îmi stă asupră-mi: vrăjmaşul, firea aceasta, voirea meacea rea şi obiceiul. Acum vremea vieţii mele s-a stins, secerişul morţii esteaproape, secera este ascuţită, securea mi-a ajuns lângă rădăcină şi eu tot spre mairău sporesc. Hoţul sapă peretele sufletului meu, vrăjmaşul cel de obşte „ca un lerăcneşte, căutând numaidecât să mă înghită" calea este gata, sorocul s-a împlinit,zapisul este pregătit, pârâşii stau ca nişte muncitori netrecuţi, cumpăna esteatârnată, iar eu, ticălosul, sunt adus [la judecată], dar nici aşa nu-mi vin în simţire.Vai mie! Ce mă fac? Unde să mă duc?

Dăruieşte-mi pocăinţă, Stăpâne şi înţelegere a celor făptuite de mine şi lacrimi potrivite cu spurcăciunea dezmierdărilor mele. Să nu mă răpeşti pe mine nepregătşi nemărturisit. Tu vezi pururea cuptorul gândurilor, cel ridicat şi înfocat asupraticălosului meu trup, deprinderea cea rea, plecarea către cele rele, deci mântuieşte-mă pentru singură mila Ta cea nemărginită, miluieşte-mă pentru bunătatea Ta ceanemărginită, miluieşte-mă pentru bunătatea Ta cea mare şi nepovestită. Căci precum nu este cu putinţă de numărat greşelile mele, tot aşa nemărginită şi cucovârşire mai înaltă este mila Ta şi iubirea Ta de oameni. De aceea, revarsă în da pestemine bunătatea Ta cea nedeşertata pe potrivă greşelilor mele, căci cu osârdietotdeauna este plecat cugetul meu spre cele rele. Adu-Ţi aminte ce este ipostasulmeu, căci pământ sunt, şi m-am asemănat deşertăciunii, şi ca fumul au trecut zilelemele. Adu-Ţi aminte că întru păcate sunt născut însă la Tine este milostivirea, decimântuieşte-mă pentru mila Ta. Căci după poftele trupului umblând şi toată viaţa înnoroiul dulceţilor tăvălindu-mă, bucurie dracilor şi lipsit de iubirea Ta de oameni



m-am făcut din pruncie până acum înşelându-mă şi amăgindu-mă, niciodatănevoind voilor Tale să urmez, nesocotind că nesuferită este urgia îngrozirii Taleasupra păcătoşilor, nici cu frica tăierii morţii şi cu frica nemitarnicului Tău judeînţelepţindu-mă.

Căci care faptă urâtă cu covârşire şi cu prea multă sârguinţă nu am săvârşit pricinuind păcate. Mintea prin urâte aduceri-aminte mi-am spurcat, trupul prinamestecări necurate cu totul mi-am întinat, duhul, prin învoiri rele mi-amnetrebnicit, eu însumi mânia Ta o am întărâtat şi urgia Ta o am aţâţat. Deci cine măva plânge? Cine mă va tângui pe mine, ticălosul? Tu eşti milostiv şi lesne iertătorDumnezeule al milei şi al Îndurărilor, având sădit în Tine noianul iubirii deoameni şi adâncul îndelungii răbdări. Deci pleacă-Te ticăloşiei mele, primeşte-mă pe mine, cel ce mă rog, îmbrăţişează-mă pe mine, cel ce mă întorc Vindecăîndreptarea sufletului meu şi cu judecăţile care ştii mântuieşte-mă. Nu am lacrimifierbinţi. Nu am mărturisire adevărată, nici altceva din câte ar ajunge să tragă sprmine milostivirea Ta. Nu este lucru preaslăvit dacă vei mântui pe cel drept, dacăvei milui pe cel iubitor de fapte bune, ci doar dacă spre mine, cel ce peste măsurăam greşit, vei minuna milele Tale.

Ştii neputinţa firii omeneşti, pentru că întru aceasta Te-ai îmbrăcat cu milostivire.Să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele milostivirea Ta cea nemăsurată. Treci cuvederea fărădelegile mele şi ca un doctor vindecă rănile cele netămăduite alesufletului meu. Vezi-mi bubele câte sunt, căci peste tot trupul este rana mea şi nu-mi este cu putinţă a pune leac sau untdelemn, sau tămăduiri. Ţie unuiaDumnezeului meu, prea bunule Meşter, Căruia toate îţi sunt cu putinţă, cu lesnirÎţi este a vindeca acestea şi a nu mai lăsa nici o rană a răutăţii. Mântuieşte-mă,iarăşi strig, pentru mila Ta, căci, pentru ea ai adus toată lumea aceasta întru fiinţăPentru ea, Te-ai pogorât către noi, cei ce cu nenumărate greşeli Ţi-am greşit Ţie şiTe-am întărâtat. Dator sunt cu nenumăraţi talanţi, iartă-mi mie pe cei mai mulţi, caşi mai mult să Te iubesc. Greşit-am, Dumnezeule, greşit-am Ţie. mărturisesc, darsă nu mă osândeşti potrivit fărădelegilor mele, nici să-Ţi întorci faţa Ta despremine, ci auzită facă-se mie mila ta şi mai vârtos, vestită şi arătată fie milostivireaTa către mine, cel ce peste măsură am greşit. Căci Tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc, îndelung răbdând fărădelegile noastre „pe cât sunt de departe răsăriturilde apusuri", şi nălbind prin pocăinţă păcatele noastre ca zăpada şi ca lâna. Deci,câte am greşit până acum din tinereţe, iartă-mi-le ca un prea bun şi multmilostiv. Şidă-mi mie vreme de pocăinţă şi lacrimi de-a pururea curgătoare. Străluceşte-mifăclia sufletului meu prin mărturisire, pe care am întunecat-o şi am stins-o cufărădelegile mele, şi cu haina cea dintâi, cea curată şi neîntinată, cu care m-am



îmbrăcat de la botez, iarăşi îmbracă-mă prin cercetarea Ta, dându-mi mieîndrăzneală şi arvună de mântuire din cele de aici.

Prin mijlocirea Maicii celei care fără de sămânţă şi mai presus de fireL-a născut pe Cuvântul Tău cel fără de început şi mai înainte de veci, cu folosinţele slujitoriloTăi celor fără de materie şi fără de trupuri, prin soliile propovăduitorului pocăinţeiale cinstitutului, slăvitului Proroc, înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, alesfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli şi ale celui de-al doilea propovăduitor al pocăinţei Ioan prea înţeleptul, cel cu cuvinte de aurşi ale tuturorsfinţilor celor ce din veac bine Ţi-au plăcut Ţie. Căci binecuvântat eşti împreună cuunul născut Fiul Tău şi cu făcătorul de viaţă şi Preasfântul Tău Duh, acum ş pururea şi în cei fără de sfârşit veci ai vecilor. Amin.



Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos cu multă umilinţă şi cerere aSfântului Ioan Damaschin

Îndurate şi mult milostive Doamne, Iisuse Hristoase; Dumnezeul meu, Cel ce aivenit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă înainte de sfârşitul meu, căci ştiu că înfricoşata şi straşnica judecată măaşteaptă în faţa întregii zidiri, când toate faptele mele cele necurate şi spurcate vofi descoperite, pentru că sunt de neiertat şi nevrednice de iertare, covârşind cumulţimea lor nisipul mării, de aceea nici nu îndrăznesc. Stăpâne, să cer iertarea.

Mai mult decât toţi oamenii Ţi-am greşit Ţie. Mai mult decât curvarul am vieţuit.Mai mult decât cel dator cu zece mii de talanţi m-am făcut dator Ţie. Mai multdecât vameşul rău am vămuit. Mai mult decât tâlharul pe sine-mi m-am omorât.Mai mult decât curva eu, iubitorul de curvie, am curvit. Mai mult decât ninivitenifără de pocăinţă am greşit. Mai mult decât Manase „fărădelegile mele au covârşicapul meu şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine" şi m-am chinuit şi m-am

gârbovit până în sfârşit. Pe Duhul Tău cel Sfânt L-am mâniat. Poruncile Tale nule-am ascultat. Avuţia Ta am risipit-o. Harul Tău l-am întinat. Arvuna pe care mi-ai dat-o mie întru fărădelegi am cheltuit-o.Sufletul meu, cel făcut cu cinste dupăchipul Tău, l-am spurcat. Vremea pe care mi-ai dat-o mie spre pocăinţă cuvrăjmaşii Tăi am vieţuit-o. Nici o poruncă a Ta nu am păzit. Haina cu care m-aiîmbrăcat cu totul am întinat-o. Făclia cugetării drepte am stins-o. Faţa mea pe careai strălucit-o, eu am netrebnicit-o întru păcate. Ochii mei pe care i-ai luminat de



bunăvoie i-am orbit. Buzele pe care de multe ori le-ai sfinţit cu dumnezeieştileTale Taine, cu cuvinte de ruşine le-am spurcat.

Ştiu că voi sta înaintea înfricoşatului Tău scaun ca un osândit eu, prea spurcatulŞtiu că atunci toate cele făptuite de mine vor fi vădite şi nimic nu se va ascundeînaintea Ta. De aceea mă rog Ţie, prea îndurate şi mult milostive, iubitorule deoameni, Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". Nu zic şi „să nu măcerţi", căci cu neputinţă este faţă de faptele mele, ci doar „nu cu mânia Ta să mămustri pe mine". Voi dobândi aceasta de la Tine dacă nu mă vei certa cu mânia Tanici cu iuţimea Ta şi nu vei arăta mânie şi iuţime înaintea îngerilor şi a oamenilor,spre ruşinarea şi ocara mea. Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine"Dacă mânia unui împărat trecător nu o poate nimeni suferi, cu cât mai mult nu vosuferi eu, ticălosul, mânia Ta, a Domnului meu. Doamne, „nu cu mânia Ta să mămustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi".

Ştiu că tâlharul a cerut şi îndată a dobândit iertarea. Ştiu că desfrânata din tosufletul s-a apropiat de Tine şi a fost iertată. Ştiu că vameşul din adânc a suspinat şis-a îndreptat. Iar eu, prea ticălosul, pe toţi covârşindu-i cu păcatele, nu voiesc să leurmez lor cu pocăinţă. Pentru că nu am lacrimi neîncetate, nici mărturisire curată şadevărată. Nu am suspin din adâncul inimii. Nu am suflet curat. Nu am dragostedupă Dumnezeu. Nu am sărăcie duhovniceasca. Nu am rugăciune neîncetată. Nuam înfrânare de patimi în trup. Nu am curăţenie a gândurilor. Nu am voinţa plecatlui Dumnezeu.Deci cu ce chip sau cu ce îndrăzneală voi cere iertare?

Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". De multe ori, în bisericăumilindu-mă, cad la Tine, dar ieşind afară, îndată mă poticnesc în păcate. De câteori m-ai miluit, iar eu Te-am mâniat. De câte ori îndelung ai răbdat, iar eu nu m-amîntors de la păcat. De câte ori m-ai ridicat iar eu, poticnindu-mă, iar am căzut. Decâte ori m-ai ascultat, dar eu nu Te-am ascultat. De câte ori m-ai chemat, iar eu nuŢi-am slujit Ţie. De câte ori m-ai cinstit,iar eu nu Ţi-am mulţumit. De câte ori,când păcătuiam, m-ai rugat ca un bun Părinte şi ca pe un fiu m-ai sărutat şi braţeledeschizându-mi-le, mi-ai strigat: "Scoală-te, nu te teme, stai, vino înapoi, nu te certnu mă scârbesc de tine, nu te lepăd, nici nu mă împietresc faţă de zidirea Mea, fiuMeu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mâinile Meleşi întru care M-amîmbrăcat", pentru care Mi-am vărsat sângele. Nu Mă întorc dinspre oaia Mea ceacuvântătoare care s-a pierdut dacă vine la Mine. Nu pot să nu-i dau vredniciadintâi. Nu pot să nu o număr cu cele nouăzeci şi nouă de oi, căci numai pentru eaM-am pogorât pe pământ şi am aprins făclia, adică trupul Meu, şi am măturat casaşi am chemat puterile cereşti prietene să ne veselim pentru găsirea ei".



Deci toate acestea, ca un bun şi iubitor de oameni, mi le-ai dăruit mie, Stăpâne, dareu, ticălosul pe toate defăimându-le, în ţara străină şi depărtată a pierzării m-amdus. Ci Tu, Preabunule, întoarce-mă iar şi nu Te iuţi asupra mea, ticălosul,Doamne, nici cu mânia Ta să nu mă mustri, Milostive ci mai rabdă-mă. Nu Tegrăbi să mă tai ca pe smochinul cel neroditor, nici cu porunci să fiu secerat maînainte de vreme din viaţa aceasta, ci dă-mi viaţa rânduită mai dinainte şicălăuzeşte-mă către pocăinţă, Doamne.

Deci nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Stăpâne, nici cu iuţimea ta să mă cerţiMiluieşte-mă, Doamne, căci neputincios sunt” cu sufletul, neputincios cu gândul,neputincios cu mintea, neputincios cu voinţa. Căci iată mi s-a dus puterea, mi s-adus vremea. „întru deşertăciune s-au isprăvit zilele mele toate şi sfârşitul a sosit".Ci deschide, deschide, deschide mie. Doamne, cel ce cu nevrednicie bat, şi nu-miînchide uşa milostivirii Tale. Căci dacă vei închide Tu, cine îmi va deschide? Dacănu mă vei milui Tu, cine îmi va ajuta? Nimeni altul, nimeni, ci numai Tu, Cel dinfire milostiv şi îndurător. „Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt", pentru căm-a slăbănogit vrăjmaşul şi neputincios şi zdrobit m-a făcut Iar cel neputincios şizdrobit nu poate să se vindece singur. Cel zdrobit nu poate să se vindece singurCel zdrobit nu poate să-şi ajute lui însuşi. Deci „miluieşte-mă, Doamne, căneputincios sunt".

„Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, s-a tulburat şi s-a zdrobitsufletul meu."Dar cel cu oasele zdrobite nu poate să se scoale şi să caute doctor,nu poatesă alerge şi să scape de vrăjmaş. Tu, deci, mă caută, Stăpâne, Cel ce aivenit să cauţi oaia cea pierdută, Tu cercetează-mă pe mine, cel ce am căzut întretâlhari. Căci nu numai mort ci cu totul mort m-au lăsat. Deci, „vindecă-mă,Doamne, că neputincios sunt" şi putred m-a făcut vrăjmaşul. Iar cel neputincios şi putred este cu totul doborât, este aruncat cu totul, ca un stârv ticălos. El doacheamă pe doctor, strigă după ajutor, caută împrejur cu ochii, când va veni şi-l vacerceta „Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima" şi „îndreptează pe cei surpaţi" şi„mântuieşte pe cei deznădăjduiţi".

„Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburatfoarte." Tulburare trupească şi sufletească m-a cuprins, Stăpâne, căci în patimitrupeşti am căzut, trupul şi sufletul batjocură dracilor le-am făcut „Vindecă-mă,Doamne, că s-au tulburat oasele mele", cele ce susţin pe omul cel dinlăuntru, adică:credinţa, înţelepciunea, nădejdea, dreptatea, înfrânarea, evlavia, blândeţea, smeritcugetare şi milostivirea. Aceste oase s-au zdrobit, Stăpâne. Deci „vindecă-mă,Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Căci, iată,văd că a sosit ceasul vieţii mele „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd calea cea



lungă şi grea către cele de dincolo şi că nu sunt pregătit pentru dânsele „şi sufletulmeu s-a tulburat foarte". Văd pe cămătar că îmi cere datoria şi nu-i pot plăti „şisufletul meu s-a tulburat foarte". Văd pe diac arătându-mi zapisulşi pe gealaţi căscrâşnesc asupra mea „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd mulţi pâr âşi, iar părtinitori nici unul „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Că m-am umplut cu totulde tulburare şi de întunecare, mă înfiorez şi mă cutremur, mă înfricoşez şi mi srup cele dinlăuntru şi nu ştiu ce să fac sau cu ce chip să mă arăt Judecătorului meuMă întunec, mă tulbur, mă necăjesc; nu mă pricep şi de aceea „sufletul meu s-atulburat foarte".

„Miluieşte-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburatfoarte." Vicleanul nu încetează să mă supere, vrăjmaşii nu se opresc luptându-mă,războiul din trup mă îmboldeşte necontenit, gândurile viclene nicidecum nu seastâmpără.

„Şi Tu, Doamne, până când?" Iată, vezi, Doamne, că toate cele ale mele sunîncurcate şi ticăloase. Iată, vezi împotrivirea asupra mea, războiul trupuluicuptorul patimilor şi slăbiciunea puterii sufletului meu. De aceea, Doamne, pânăcând nu Te milostiveşti, până când nu aperi, până când nu Te grăbeşti, până cândnu vezi, până când treci cu vederea? Doamne, întru mila Ta mântuieşte-mă. Nu mătrece cu vederea pe mine, nevrednicul, pentru mila Ta. Căci nebăgarea Ta de seamse face cădere a mea, Stăpâne.

Pentru aceasta „întoarce-Te, Doamne, izbăveşte sufletul meu şi mă mântuieşte pentru mila Ta". Ca un îndurător miluieşte-mă. Ca un milostiv îndură-Te. Ca uniubitor de oameni „mântuieşte-mă pentru mila Ta", iar nu pentru faptele mele, căcisunt rele, nu pentru ostenelile mele, căci sunt neputincios, nu pentru gândurile saucuvintele mele, căci sunt spurcate şi necurate, ci numai pentru mila Ta, multmilostive Doamne, mântuieşte-mă. Iar dacă voieşti să mă judeci, Stăpâne, iată, eurostesc cel dintâi osânda mea, eu mărturisesc că sunt vrednic de moarte. Dec„mântuieşte-mă pentru mila Ta". La iubirea Ta de oameni scap, Preabunule. Nu amceva vrednic să-Ţi arăt. Milostenie cer, dar să nu-mi ceri preţul ei.

Adu-Ţi aminte de cuvintele Tale, Doamne, cum „că se pleacă gândul omului cudinadinsul spre cele rele dintinereţea lui". Şi „omul deşertăciunii s-a asemănat şizilele lui ca umbra trec". Şi „nimeni nu este curat de întinăciune". Şi „iată că întrufărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea". Căci „de vei luaaminte la fărădelegile noastre, nimeninu va putea suferi, Doamne". Pentru aceea,mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robului Tău, pentru mila Ta, iar nu pentrulucrările mele.



Căci de vei milui pe cel vrednic, nimic nu este de mirare. De vei mântui pe cedrept, nu este ceva deosebit „Mântuieşte-mă pe mine pentru mila Ta". Fă asupramea minunată mila Ta, Doamne. Arată întru mine milostivirea Ta, Stăpâne.Măreşte spre mine iubirea Ta de oameni, Sfinte. Arată peste mine milele Tale celedintru începutDoamne. „Şi să nu intri la judecată cu robul Tău." Căci de vei voi săte judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând eu ce să grăiesc sau ce sărăspund. De aceea, „să nu intri la judecată cu robul Tău" şi să nu cântăreşti păcatelemele cu măsura Ta cumplită „ci întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toatef ărădelegile mele şterge-le" şi „mântuieşte-mă pentru mila Ta, Doamne". Şi „milaTa să-mi urmeze în toate zilele vieţii mele". Să-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie,celui ce rău m-am abătut de la Tine, celui ce de-a pururea fug de Tine şi către păcatde-a pururea rău alerg.

Aceasta numai cer, mă rog şi mă cerşesc: „Mântuieşte-mă pentru mila Ta".Mântuieşte-mă mai înainte de a merge la judecăţile cele de dincolo sau maiadevărat zicând, la chinurile cele de dincolo, unde nu este pocăinţă, nicimărturisire. „Căci zice: în iad cine se va mărturisi Ţie?" Pentru aceea, „mântuieşte-mă pentru mila Ta, că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine, nici în iadcel ce se mărturiseşte Ţie". Că acolo nu este pocăinţă, nu este iertare celor ce nu s pocăiesc şi nu se mărturisesc aici. De aceea, mântuieşte-mă pe mine, nevredniculrobul Tău, care mă pocăiesc Ţie şi mă măr turisesc pentru mila Ta, Doamneşi nu pentru faptele mele. Căci Tu ai zis, Doamne: „Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se vdeschide vouă şi oricâte veţi cere, crezând, veţi lua". De aceea, „miluieşte-mă pentru mila Ta", Iubitorule de oameni, Stăpâne, ca şi întru mine să se slăveascnumele Tău cel prea sfânt şi prea proslăvit, Doamne Dumnezeul meu, Cel ce pentru mine Te-ai făcut ca mine. Ca şi eu împreună cu toţi sfinţii numărându-mă,să Te slăvesc pe Tine, Iisuse Hristoase, prea bunule şi iubitorule de oameniDumnezeul meu, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(sursă: Din cele mai frumoase rugăciuni ale Ortodoxiei – Sfântul Nicodim Aghioritul)



Rugăciune de cerere şi umilinţă către Sfânta Treime a Sfântului Simeonlogofătul Metafrastul în stihuri iambice

Părinte, Fiule, Duhule, Treime Sfântă, bunătate nesecată care revarsă tuturofrumuseţe mult îndrăgită fără de saţiu, mântuieşte-mă, îndură-Te, curăţeşte-mă. Am păcătuit, am nelegiuit şi m-am stricat. Am păcătuit, am nedreptăţit şi am greşit.

Am fost prunc cu chip întunecos şi înnegrit, şi copilandru spurcat şi netrebnictânăr ca o scârnăvie lepădată, bărbat îndărătnic şi cu totul necurat. Am fost bărbaurât şi netrebnic, bărbat spurcat şi cu totul întinat iar la cărunteţe putreziciune ş pângărire. Căci încă din scutece, dumnezeiescul dar al Duhului, dumnezeiesculBotez, nebuneşte l-am lepădat. M-am spurcat cu spurcăciunea păcatului, m-amîntunecat cu întunericul nestâpânirii. Din pruncie am alergat spre fapte scârboase ş până la bătrâneţe am trăit in desfrânări.

Tot darul bun l-am trecut cu vederea, toată păgâneasca urâciune am săvârşit-o. M-am întinat cu noroiul răutăţii, m-am lipsit de virtuţile de suflet hrănitoare, m-amdepărtat de dumnezeieştile daruri, m-am înstrăinat de veşnicele bunătăţi. Am părăsit haina cea preafericită, de sus ţesută şi sfinţită. Nu am voit viaţa fecioarelo

nu am iubit purtarea celor înfrânaţi. Am luat haina neagră a patimilor ,îmbrăcăminte putredă, leproasă, întunecată, veşmânt al trupului cu totul întinat şmantie urâtă, porfiră a putreziciunii.

Veşmântul nestricăciunii l-am rupt şi m-am îmbrăcat cu lucrurile necinstirii.Ochiul cel preacurat l-am urât şi cu ochiul desfrânat m-am împrietenit, prin



atingerea de faptele urâte ale neînfrânării m-am spurcat totdeauna şi pretutindenea.Am gonit frica Ta de la mine şi darul cel curăţitor. Dor grabnic spre păcat am vrut.

Făclie fiind, m-am desfătat intru murdării. In tot chipul am săvârşit faptele urâte şidesăvârşit le-am lucrat pe cele scârboase. Până la bătrâneţe am fost stăpânit de pofte. îmbrăcat fiind cu slava nemuririi, acum port haina morţii.

Eu, care primisem toată buna mireasmă, am îmbrăţişat toată reaua duhoare. Amgreşit cerurilor, aerului, mării şi întregii zidiri. Păcătuiesc înaintea ochilor Tăi şinu sunt vrednic să privesc în sus. M-am lipsit de avuţia cea părintească. Aşadar,deşi nevrednic, primeşte-mă pe mine, fiul cel curvar, care urât şi scâr bos m-amfăcut, şi iartă-mă. Căci am căzut acum în noaptea vieţii, intru întunericul patimilor,în prăpastia trupului celui stricător de suflet.

Străluceşte-mă tot acum cu raza pocăinţei. Izbăveşte-mă de iad şi de întunericul celmai din afară pe mine, cel ce am căzut între tâlharii neîmblânziţi şi care sunt plinde răni şi de rea duhoare.

Cu ploile pocăinţei celei preadulci mântuieşte-mă de rănile patimilor sufleteşti. Euînsumi am alergat spre cele scârboase. Eu însumi m-am împins către necurăţie,umple-mă de preabună mireasmă. Eu însumi m-am lipsit de dumnezeiesculacoperământ. Eu însumi m-am dezbrăcat de darul Duhului. Am spus că voi umbla pe cărările mântuirii, dar mai tare m-am pornit către necurăţie şi mai tare m-amabătut la lucruri rele.

Am spus că voi primi frica Ta cea hrănitoare de suflet şi că mă voi încinge cu brâude mântuire, dar mai tare am izgonit de la mine toată frica şi mai tare am iubifaptele urâte.

0, cum m-am făgăduit, in faţa Îngerilor, că imi voi curăţi sufletul şi imi voi subţiagândul, că îmi voi chinui trupul, că îmi voi alege viaţă sfinţită. Am spus că voi gonde la mine toată necurăţia, am spus că voi cinsti mai mult fapta curată, dar mai tarmi-am încuibat viclenia, mai tare m-am pornit spre ucideri. Am spus că voi umbla pe cărarea strâmtă a curăţiei, a sfinţitei linişti, dar mai tare am dorit spre pofte, şmai mult am alunecat în scârnăvii.

O, cum s-a dus dumnezeiescul dar al Duhului! O, cum s-a dus sfinţenia trupului!O, cât sunt de pângărit, plin fiind de lepră! O, cum am fost respins din sfinţitele praguri! Deşi eu, întunecatul şi posmogitul, port chipul cu adevărat dumnezeiesc ş



mare al monahului, dar săvârşesc spurcăciunile desfrânaţilor. Amajuns lacărunteţe, dar nu am întreagă Înţelepciune.

Lumina ochilor trupului s-a dus, ceaţa ochilor inimii a trecut, mâinile şi picioarelemi s-au muiat, dar nu s-au potolit blestemăţiile, nu mi-a pierit clevetirea. O, cumde nu m-am înţelepţit la vreme! Cum, nici la cărunteţe, nu am fugit de putreziciune! O, de ce vremea nu mi-a hărăzit nepătimire! O, de ce am vrutdestrăbălările dracilor! O, de ce am iubit năravurile satanei!

Ci învredniceşte-mă, o, Treime Preasfântă, să mă înfricoşez neîncetat de văpaiagheenei, de marea focului atotmistuitor şi de oceanul cel arzător, să mă cutremu pururea de judecata morţii, de cercetătorii cei amari ai cugetelor inimii care odatcu faptele vor înfăţişa şi cuvintele şi gândurile cele netrebnice.

Ca nişte călăi mă vor pâri atunci pe mine, cel cu totul întinat, faptele, deprinderilecumplite, lucrările răutăţilor, gândurile urâte, asupririle, închipuirile. învredniceşte-mă, o, Treime, să nu fiu aruncat ca vreascurile în cuptor, nici ca hrană spreîndestulare fiarei, să nu mă dovedesc nestăpânit şi iute, nici să-mi mai creascărăutatea cea veche, ci fă-mi uşoară sarcina păcatelor, ca să mă întorc de lasălbăticia mea prostească, să mă abat de la viclenia mea urâcioasă.

Supune-mi minţii patimile cele spurcate, greu de stăpânit, unite şi topite în fireamea. Fă ca tot ea să păzească dumnezeiescul cuvânt, cu puterea Ta întăreşte-mi puterea cea neputincioasă. Cu lumina Ta luminează-mi întunericul inimii. Cucurăţia ta curăţeşte-mi mintea .

Izbăveşte-mă de rana răutăţii celei stricătoare de suflet. Scoate-mă nevătămat de ladraci, neîntinat, fără de prihană, de la cei potrivnici, de la supărarea diavolului şi dla tirania lui cea silnică şi cumplită. Dăruieşte-mi acum darul dumnezeiescului Duhca să împlinesc cuvintele Tale, să păzesc legile Tale, sâ mă tem de îngrozirea Tacare desăvârşit lucrează, să fac cele ce se cuvin Ţie şi mă mântuiesc.

Curăţeşte-mă de pângărirea şi spurcăciunea trupului. Umple-mi mintea decurăţenia Ta. Păzeşte-mă neîmpiedicat, ca într -o zi cu bună rânduială, ca să merg pe dumnezeieştile căi. Izbăveşte-mă de lucrul fără de rod şi de osteneala prea rea anebuniei necunoştinţei, care intră întru mine de la draci şi iese dinlăuntru, dininimă.

In vr emea morţii, în ziua judecăţii celei înfricoşate a nelegiuirilor mele, bătăile crunte ale conştiinţei, mustrările amare şi săgeţile înfocate care mă vor arde, mă



vor pârjoli, mă vor topi, ce putere le va opri? Cine le va stinge? în foc mă aruncălucrarea r ăutăţii, m-a înstrăinat de cunoaşterea [Ta] la Judecată, şi voi auzi: „Nu teştiu pe tine, putreziciune.Stai departe de bunătăţi, răutate, viclenie, suflet întunecatşi netrebnic".

Aproape este tăierea morţii, s-a apropiat acum sabia sfârşitului. înger de foc aspru,îngrozitor, purtător de suliţă, sălbatic se pogoară, tăind, secerând inimile celeneroditoare. Vai mie, s-a apropiat ca un leu şi ca un balaur. Vai mie, de faţă este,foc suflând şi arzând, cu paloş înfricoşat şi cu totul înfocat se arată necruţător faţde mine, ticălosul. Se arată gata să mă topească, să mă mistuie, arzându-mă cutotul. Nici un sprijin nu-mi rămâne mie, chinuitului. Nimeni nu îmi ajută mie,stricatului. Nimeni nu aude tânguirile mele. Nimeni nu vede ostenelile inimii melecăci tu, suferind muncile cele tainice, numai tu le ştii întru ascuns, o, inimă!

Suflete, mi se pare că te văd întunecat de moartea cea amară, îngălbenit de fricăfugind, nesuferind sâ vezi îngerul, posomorât şi de lacrimi plin. Te vâd mistuit demoarte, privind în jos, împilat trist, lepros şi netrebnic, gol, întinat şi rănit.

O, cum te vei duce tu dezlegat de trup ! 0, cum vei fi tu ţinut de vrăjmăşiiledracilor! 0, cum vei fi băgat tu intru adâncul muncii! 0, cum vei suspina in fundutartarului! Mai inainte de a se arăta judecata te-ai osândit. Mai înainte de gheenă,în gheenă te duci. Mai inainte de tartar, prăpastia tartarului vezi. Mai înainte deîntuneric, ai căzut în cumplit întuneric.

O, cum te vei scula la judecata cea veşnică, trist si plin de întuneric , bătându-te în piept şi sfâşiindu-ţi haina! O, cum vei sta la judecată înaintea Domnului împreunăcu spurcatul şi pângăritul tău trup, cu legături gândite ţinut ticăloşeşte, legat culanţurile de nedesfăcut ale greşalelor! O, cum vei fi aşezat cu cei osândiţi! O, cumvei fi pus împreună cu mulţimea dracilor! O, cum vei auzi: „Du-te întru întuneric,în toţi vecii arzându-te!"

Dacă ai suspina acum sau ai lăcrima, mai înainte de a se arăta sabia morţii, poate sva milostivi Stăpânul, poate te va rândui între cei mântuiţi. Deci suspină, inimămai înainte de sfârşit, roagă-te cu frică şi cu cutremur:

O. Părinte, Fiule, Duhule, Treime Sfântă, mântuieşte-mă dincolo de vrednicia meaşi peste nădejde. O, foc curăţitor de păcate, curăţitor de greşalele sufletului, spalăsufletul meu de întinăciuni, stăpâneşte cugetele sufletului meu, îndreptează pornirea minţii spre plâns şi împărăteşte peste socotelile minţii, ca să-mi plâng



multele mele vinovăţii, să mă tânguiesc pentru multele mele datorii şi curăţeşte-miinima de spurcăciuni, pentru ca să suspin cu amar şi să lăcrimez neîncetat.

O, Domnule, al Domnilor! 0, Atotţiitorule! Pe mine robul patimilor, cel plin deruşine, scapă-mă de ruşinea cea veşnică, de gheenă şi de întunericul cel mai dinafară. Luminează-mi gândurile sufletului îngrozite, care tremură ca nişte vinovate, plâng şi se tânguiesc ca nişte osândite, ca să săvârşesc rugăciuni curate şineîncetate.

Dă-mi curăţire a minţii, linişte sufletească, omorâre a voirilor celor urâte,defăimare a lucrurilor trecătoare, cuget smerit şi dragoste, lacrima inimii careînveseleşte, suspinurile pline de mir şi tânguirile sfinţite, împreună cu puterea derază purtătoare a înfrânării.

Dă-mi mie să-mi biruiesc cu aripile postirii pântecele cel fără de ruşine şi înfocat.Dăruieşte minţii mele stăpânirea gândurilor. înfrânează-mi şi înţelepţeşte-mi pântecele care cu totul m-a biruit şi m-a ticăloşit, m-a ameţit şi m-a spurcat, m-aîntunecat şi m-a netrebnicit, aprinzându-mi acum gânduri urâte care, vai mie, pânăla urmă cu totul mă vor pierde.

Acum m-a afundat întru întunericul iadului şi m-a prăvălit în bezna cea mare.Mâhnirea zadarnică şi fierbinţeala inimii, mânia iute şi zavistia, nebunia,întunericul lenevirii, norul trândăviei mi-au gonit darul Duhului.

Slava deşartă omenească şi lauda stricăcioasă îmi aduc necinste peste măsură. Iamândria, turbarea dracilor m-a împreunat pe mine cu nebunia patimilor. Cu amasuspină inima de trei ori ticăloasă, in ceasul cel înfricoşat, în ziua judecăţiiheruvimii vorsta de faţă cu frică şi serafimii se vor spăimânta cu cutremur.învredniceşte-mă să lăcrimez pururea, să plâng, să suspin in toată vremea şi locul,în ceasul în care judecătorul va ieşi la Judecată.

Se va clăti cerul şi va tremura pământul, se va îngrozi marea, se va topi toatăzidirea, iar El va fi aprig cu cei ce au nelegiuit. Vor răsuna trâmbiţele cu puterecetele celor fără de trupuri vor alerga, sufletele cele netrebnice le vor chinuisufletele cele întinate le vor arde. Când vei şedea pe tron înalt, când mă vei judec pe mine osânditul, să nu mă pui pe mine blestematul, împreună cu iezii ce blestemaţi, ci cu oile cele fericite, ca să mă desfătez în lăcaşurile rânduite drepţilor

0, Lumină întreit strălucitoare! O, Treime preasfântă! Treime după feţe şi unimedupă fiinţă! Numai pentru credinţa mea şi fără nădejde, mântuieşte-mă. Fă-mă



împărat puternic peste patimi. Slobozeşte-mă de tot păcatul. Luminează-mâ,(nfrumuseţează-mă pe mine, cel întunecat caută spre mine cu ochi prea-milostiv.

Dăruieşte-mi înger de raze purtător, al minţii ajutător, învăţător, părtinitor, povâţuitor îndreptător spre mântuire, păzitor sufletului şi trupului meu.

Stinge izbucnirile răutăţii mele. Izvorâşte-mi ploi de lacrimi. Căci nu celor fără prihană, celor luminaţi, le-ai aşezat leacul mărturisirii, ci ai dăruit chipuri de pocăinţă mie, spurcatului şi netrebnicului. Căc i nu este fel de răutate, de viclenie pe care să nu-l fi făcut în toată vremea şi locul.

Si acum îmi plec Tie genunchii inimii mele, Împărăţiei Tale îmi plec grumazul, bunătăţii Tale aduc rugăciune. Iartă mulţimile greşelilor mele. Uită grelele datoriale mele. Nu mă lipsi de bunătăţile cele veşnice. Nu mă scoate afară de la masa cenemuritoare. Nu mă înstrăina de bucuria sfinţilor. învredniceşte-mâ sfinţiteiîmpărtăşiri spre ştergerea greşelilor celor multe, spre dezlegare, spre curăţie, sprmântuire, iar în ceasul cel de pe urmă şi amar al morţii, trimite-mi îngeri blânzi,luminaţi, ca să biruiască pâlcurile dracilor, să-mi răpească sufletul din muncă şi să-1 ducă fără de păcat sus, către Cel întreit Luminător şi singur Împărat şi să-lînvrednicească bucuriei sfinţilor.

Primeşte drept mijlocitoare pentru mine bunătatea Ta, nerăutatea, nepomenirea drău, milostivirea, îndurarea cea desăvârşită. Primeşte drept mijlocitoare pe Maicacea preaînaltă, pe bucuria lumii, a ta Maică şi Fecioară, dumnezeiască scarătoiagul cel neînsufleţit, tronul.

Primeşte mijlocitoare rânduiala şi ceata aruncătoare de fulgere a cereştilor îngercelor fără de trupur i .

Primeşte mijlocitor luminat şi de raze purtător pe Inaintemergătorul Tău cel sfinţit pe cel mai înainte de scutece propovăduitor şi de Dumnezeu grăitor, pe cel ce maînainte de Stăpânul ce a strălucit celor din întuneric .

Primeşte mijlocitoare cetele sfinţilor, cetele prorocilor, ale patriarhilor, alemucenicilor, ale tuturor sfinţilor celor de lumină purtători. Ca bine să Te cuvântezşi cu dorire să Te măresc, ca să-Ţi versuiesc curat Ţie, Celui pe Care bine Tecuvântează Puterile cerurilor întru toţi vecii cei nemărginiţi şi nemăsuraţi. Că Ţise cuvine slava, cinstea şi stăpânirea, întru toţi vecii cei nesfârşiţi. Amin!



(sursă: Din cele mai frumoase rugăciuni ale Ortodoxiei – Sfântul Nicodim Aghioritul)



Rugăciunile Sfinţilor Părinţi (Apanthisma)- Rugăciune umilincioasă cătreSfânta Treime

Dumnezeule Cel întru unimea firii cu trei Lumini, Cel ce dintru nefiinţă întrufiinţare toate le-ai adus, şi cu bună rânduială şi cu măsură pe acestea le-aiîmpodobit, şi cu lumina soarelui le-ai strălucit, şi ne-ai zidit pe noi după chipul Tăuşi după asemănare;

Însuţi, Prea- bunule Dumnezeule, străluceşte ochii noştri! Auzurile curăţeşte-le,celelalte simţiri întăreşte-le. Risipeşte toată ceaţa neînvăţăturii. Luminează minteanoastră cu binevoirile Tale. Povăţuieşte-ne pre noi cu razele Dumnezeieştii Taleinsuflări spre desluşirea adevărului şi a minciunii, spre primirea celor bune, sprfugirea de cele rele, spre depărtarea de cele vătămătoare, spre alegerea celor folositoare.

Că fără de Dumnezeiasca Ta luminare, cu adevărat orbi fiind, nu putem sădesluşim nici întru socoteli adevărul, nici întru fapte binele, nici întru bunătăţfolosul; ci cu prefacerile lucrurilor amăgindu-ne, cu milioane de greşale greşim.

Ridică mintea către înţelegerea celor de nevoie, iară limba spre vorbirea celor dtrebuinţă. Domoleşte pornirile patimilor cele ce tulbură mintea noastră. Înfrâneazmânia şi prigonirea cea de la dânsa încetează-o, iar pomenirea de rău surpă-o, prefăcându-le pe dânsele întru râvnă Dumnezeiască şi în căldură cinstitoare deDumnezeu a credinţei, şi în blândeţe şi nepomenire de rău.



Potoleşte pofta şi iubirea de materie cea dintru dânsa şi iubirea de câştigareopreşte-o, schimbându-le pe ele în grijire de fa pta bună şi în dragoste cătreaproapele, în dorire de creştinească sporire şi creştere şi în poftire de veşnicel bunătăţi.

Doamne, cu măsura faptelor bune, împodobeşte-le pe cele ale noastre.Împuterniceşte cu bărbăţie şi cu vîrtute neputinţa noastră. Stinge zburdăriletrupului şi, de toată desfrânarea şi înverşunarea, izbăveşte-ne pre noi, întreagaînţelepciune şi cucernicie dăruindu-ne nouă. Dă-ne nouă cumpăna dreptăţii, ceea ceîmparte fiecăruia dreptul lui. Întăreşte priceperea noastră întru întemeierea celor cedrept se judecă.

Păzeşte-ne pre noi, Doamne, de bântuială, de vătămare năprasnică şi de cădere; declevetirea celor răi, de urgia tiranilor, de ispitele diavoleşti şi de toată mâhniciunefereşte-ne pre noi ca, urmând poruncilor Tale, drumulvieţii acesteia de acum cu plăcere de Dumnezeu să-l săvârşim, iar talantul cel dat nouă curat să-l păzim.

Şi, pentru îndurările Tale cele nemărginite şi milostivirile Tale nemăsurate,vrednici să ne facem Dumnezeiescului Tău Dar şi fericirii Tale celei de-a pururea,lăudându-Te neîncetat, pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, pe Unul Dumnezeulnostru, căruia Ţi Se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!

( Rugăciune extrasă din cartea: Rugăciunile Sfinţilor Părinţi sau Apanthisma , Ed. Sophia şi

Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007, pp. 186 –

187)



Rugăciune de pocăinţă a Sfântului Antioh, recomandată de Sfântul Serafimde Sarov

„Încrezându-mă, o, Doamne, în adâncul nemărginit al bunătăţii şi iubirii Tale, îţiînchin această rugăciune din gură spurcată şi din buze necurate: Adu-Ţi aminte demine pentru Sfânt Numele Tău, Tu cel ce m-ai răscumpărat cu Prea Sfânt SângeleTău, Tu cel ce m-ai pecetluit cu Duhul Tău cel Sfânt şi care m-ai scos din adâncul păcatelor mele spre a nu fi înghiţit de vrăjmaşul sufletelor noastre.

O, Doamne Iisuse Hristoase, apără-mă şi fii scut de nădejde în luptă, căci eu suntrob al patimilor care neîncetat mă atacă. Ci Tu, Doamne nu mă lăsa rob al păcatului şi nu mă osândi după faptele mele. Slobozeşte-mă, Doamne, de tiraniastăpânitorului acestei lumi şi fă-mă, Dumnezeul meu, să fiu cu totul al Tău şi săumblu întru poruncile tale. Chipul Tău cel Sfânt este toată dorirea mea. Hristoasal meu şi lumina ochilor mei. O, Dumnezeule, Stăpâne şi Doamne, să nu mă laş pradă dorinţelor mele ticăloase şi alungă de la mine toată pofta cea trupeascăApără-mă cu braţul Tău cel Sfânt. Nu mă lăsa în voile mele cele rele şi-mi fănedefăimată calea mea cea către Tine.

Fie ca lumina Duhului Tău să strălucească întrumine, Dumnezeul meu, ca nucumva să mă cuprindă întunericul şi să fiu răpit de cei ce umblă în întunericunopţii. Să nu laşi pradă fiarelor celor nevăzute, o, Doamne, sufletul ce semărturiseşte Ţie. Să nu laşi pe robul tău Doamne, în gheara câinilor celor vrăjmaşFă-mă pe mine locaş al Duhului Tău şi casă a Hristosului Tău, Sfinte Părinte.



0, Călăuză a celor pierduţi, călăuzeşte-mă să nu mă înstrăinez de la Faţa Ta. Toatădorirea mea este chipul Tău cel sfânt. Dumnezeule, călăuzeşte-mă cu lumina feţei Tale. Dăruieşte robului Tău o mare de lacrimi şi învredniceşte-mă pe mine cel cesunt lucrul mâinilor Tale de roua Sfântului Tău Duh, ca nu cumva să mă veştejes precum smochinul pe care Tu l-ai blestemat; lacrimile să-mi fie mie băutură şirugăciunea hrană. Preschimbă-mi, Tu, Doamne, întristarea întru veselie şi primeşte-mă în veşnicele Tale locaşuri. Mila Ta să mă acopere, O, Doamne al meu,iar bunătatea Ta să mă înconjoare şi iartă-mi toate păcatele mele, căci Tu eştiDumnezeul cel adevărat Carele ierţi greşelile noastre. Şi nu îngădui, o, Doamne, calucrul mâinilor Tale să se piardă din pricina mulţimii păcatelor mele, cimilostiveşte-Te spre mine, Dumnezeule, prin Cel Unul născut Fiul Tău şiMântuitorul nostru. Şi ridică-mă pe mine, cel culcat cu faţa la pământ precumvameşul Levi şi înviază-mă pe mine cel omorât de mulţimea păcatelor mele, precum pe fiul văduvei. Căci Tu singur eşti învierea celor morţi şi Ţie se cuvinslavă în veci. Amin.”

Rugăciunea Sfântului Serafim de Sarov pentru pocăinţă şi deznădejde

„Stăpâne şi Doamne al Cerului şi al pământului şi Împărate al tuturor veacurilorBinevoieşte a-mi deschide uşile pocăinţei, căci întru întristarea inimii mă rog Ţie,adevăratul nostru Dumnezeu, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Luminalumii. Nu mă trece cu vederea în marea Ta bunătate şi primeşte-mi rugăciunea.Apleacă-ţi urechea la rugăciunea mea şi iartă-mi tot răul pe care l-am făcut din



propria mea voie. Iată, caut odihna şi totuşi nu o aflu căci n-am dobândit iertarea şi pacea conştiinţei. Însetez după pace, dar nu o aflu în mine, în adâncul greşelilormele.

Auzi, o, Doamne, o inimă care ai lacrimi Te caută pe Tine. Să nu te uiţi la faptelemele rele, ci grăbeşte-Te să mă tămăduieşti căci sunt adânc rănit. Cu harul iubiriiTale de oameni dăruieşte-mi vreme de pocăinţă şi scoate-mă din adâncul faptelormele celor rele. Să nu-mi răsplăteşti după dreptatea Ta şi nici după mulţimea păcatelor mele, căci astfel sunt pierdut, o, Doamne.

Auzi-mă, Doamne, la ceasul deznădejdii mele. Iată, lipseşte dintru mine duhul meuşi orice gând de îndreptare. De aceea, milostiveşte-te spre mine, cel căzut şi osânditdin pricina păcatelor mele. O, Doamne, scapă-mă pe mine cel robit de faptele melecele rele, încătuşat în lanţurile greşelilor mele. Tu singur ştii cum să-i slobozeşti pecei robiţi şi Tu Cel ce ştii cele ascunse ale mele, vindecă-mi rănile cele nevăzute,dar ştiute doar de Tine. Deci, chinuit fiind în fel şi chip de durerile cele amarealerg numai la Tine, Doctorul tuturor celor ce suntîndureraţi. Uşa celor ce bat deafară, Calea celor pierduţi, Lumina celor aflaţi în întuneric, Răscumpărătorul celoaflaţi în legături, Care pururea eşti răbdător faţă de păcatele noastre şi Care davreme de pocăinţă prin marea Ta iubire de oameni.

O, Tu cel pururea milostiv şi zăbavnic la mânie, străluceşte asupra mea, cel ce răuam căzut în laţul păcatelor mele, lumina Feţei Tale, o, Doamne. Şi, în nemărginitTa dragoste, întinde-ţi mâna către mine şi ridică-mă din adâncul greşelilor mele.Căci numai Tu singur eşti Dumnezeul nostru, Carele nu te bucuri de moartea păcătoşilor şi nu-Ţi întorci faţa Ta de la cei ce strigă către Tine cu lacrimi. Auzi,Doamne, glasul robului Tău celui ce strigă către Tine şi străluceşte asupra meacelui ce sunt întru întuneric, Lumina Ta cea sfântă. Şi dăruieşte-mi harul Tău, căcisunt lipsit de orice nădejde, ca astfel să mă îndrept cu totul spre ajutorul şi tăria cvin doar de la Tine.

Preschimbă-mi întristarea întru bucurie şi încinge-mă cu veselia ce vine de la Tine. Şi dăruieşte-mi să mă lepăd de faptele mele cele întunecate şi să mă bucur de paceaaleşilor Tăi, o, Doamne, în locul de unde au dispărut toată durerea, suspinul şîntristarea. Deschide-mi uşa împărăţiei Tale ca să pot intra împreună cu cei ce se bucură de lumina Feţei Tale, Doamne şi ca să dobândesc viaţa cea veşnică întruHristos Iisus, Dumnezeul nostru. Amin.”

(sursa:Arhimandritul Lazarus Moore, Sfântul Serafim de Sarov. O biografiespirituală, Editura Agapis, Bucureşti, 2002)



Sfântul Ignatie Briancianinov - Rugăciune pentru vederea păcatului propriu

Doamne,dăruieşte-ne să ne vedem greşalele noastre, pentru ca mintea noastrăatrasă în întregime de către luarea aminte de propriile păcate, să înceteze de a mavedea păcatele aproapelui şi în felul acesta, să-i vadă pe toţi oamenii buni.

Dăruieşte inimii noastre să lase grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, ctoate grijile să şi le unească într -o singură grijă, aceea pentru dobândirea curăţenieişi sfinţeniei poruncite şi pregătite nouă de Tine.

Dăruieşte-ne nouă, celor care ne-am spurcat veşmintele sufletului, săle albim dinnou, ele au fost deja spălate de apele botezului, dar acum,după ce au fost spurcateau nevoie să fie spălate de apele lacrimilor.

Dăruieşte-ne să vedem, în lumina Darului Tău, feluritele neputinţe ce trăiesc în noicare distrug în inimă mişcările cele duhovniceşti, care introduc în ea mişcăr

trupeşti vrăjmaşe Împărăţiei lui Dumnezeu.Dăruieşte-ne, Marele Dar al pocăinţei, care se naşte ca urmare a vederii păcatelor proprii.

Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de prăpastia înşelării de sine, care se deschide însuflet din cauza neluării în seamă şi neînţelegerii păcătoşeniei noastre; care ia



naştere din lucrările iubirii de plăceri şi de slavă deşartă, care nu sunt luate înseamă şi rămân neînţelese de noi.

Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, pe calea noastră ce duce la Tine, dăruieşte-ne săajungem la Tine, Care chemi pe cei ce se recunosc păcătoşi şi respingi pe cei ce serecunosc drepţi, ca să Te blagoslovim veşnic în fericirea veşnică pe Tine, UnuAdevăratul Dumnezeu, Răscumpărătorul celor robiţi, Mântuitorul celor pierduţi.

Amin!

(E xtras din cartea: Sfântul Teofan Zăvorâtul: Pravila de rugăciune şi SfântulI gnatie Briancianinov – Vederea păcatului meu )



Rugăciuni de pocăinţă

O, Doamne, milostiv fiimie, păcătosului; slăbeşte şi răceşte în mine dr agostea pentru lumea aceasta şi fie dacă vreau sau nu, du-mă pe calea mântuirii.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului şi dă-mi darul pocăinţei adevărate.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului şi neascultătorului de Biserica Ta ceasfântă! Fă-mă să postesc postul cel plăcut Ţie.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului; iartă-mi păcatul indiferenţei şi învaţă-măsă mă închin Ţie în duh şi adevăr, împreună cu fraţii mei credincioşi.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului. Judec în faţa Ta prefăcătoria mea,făţărnicia, înşelătoria şi răutatea, rugându-Te să mă cureţi de toată această răutate şisă mă faci ca pe un prunc faţă de cele rele.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului şi iartă-mi vorba cea rea care îmiîngreunează conştiinţa şi binecuvântează-mă ca să iubesc pe toţi oamenii cuneajunsurile lor.



O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului şi pune pază gurii mele, dăruind robuluiTău ascultarea cea înţeleaptă şi smerită.

O, Doamne, Care miluieşti pe cei iubitori şi pe cei ce nu Te iubesc, iartă-minestatornicia iubirii.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului, căci nu am o inimă bună şi curată, ccur ăţeşte-o Tu şiîntăreşte-o spre fapte bune.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului, şi-mi iartă fărădelegile, vindecându-misufletul.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului, că sunt ca un mormânt văruit. Judec înfaţa Ta încrederea mea în sine şi mândria cu toate cele care decurg din acestea şmă rog Ţie: alungă acestea din inima mea şi sădeşte în mine smerenia cea dătătoarede har.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului. Judec în faţa Ta uitarea iertărilor pe caremi le-ai dăruit, samavolnicia mea şi lipsa de evlavie în faţa măreţiei Tale, rugându-Te să-mi dai frică de Tine.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului, şi primeşte-mi pocăinţa, ajutându-mă să pun început bun prin împlinirea a trei, două sau măcar a uneia dintre poruncileTale, iar credinţa în Mântuitorul mi-o întăreşte, ca să rămână măcar aceasta înmine, ca unvlăstar al vieţii creştine care cu timpul, să aducă roadele sale.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului. Judec în faţa Ta ignoranţa mea faţă demine însumi şi Te rog: ajută-mă cu harul Tău să recunosc amestecul dintreduhovnicesc şi trupesc în mine, să deosebesc pornirile, să prevăd ispitele şi să mferesc de acestea din timp, să păstrez cele mai bune calităţi naturale ale mele, sădezrădăcinez pornirile şi deprinderile rele şi să desăvârşesc cele duhovniceştdinăuntrul meu.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului şi aşază în mine acea credinţă pe care oau creştinii desăvârşiţi, căci doar aceasta mă va îndreptăţi în faţa Ta, arătându-micalea cea adevărată în viaţă.

O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului şi mă învaţă să mă închin Ţie în duh şi înadevăr.



O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului! Judecîn faţa Ta nepăsarea mea faţă derăspândirea credinţei adevărate, samavolnicia mea, faptul că nu urmez lui Hristosşi că nu-mi aduc aminte de Tine, Dătătorul vieţii, al Înţelepciunii, virtuţii, nemuririi şi mă rog Ţie: înflăcăreazăîn mine dragostea desăvârşită pentru Tine, dragoste carestrigă din adâncul sufletului: Avva, Părinte!, ca să spun cu Petru: Doamne, Tu ştică Te iubesc

O, Doamne, nu îndrăznesc să ridic ochii mei către cer, unde nu va intra nimicnecurat, ci Te rog din tot sufletul miluieşte-mă după mare mila Ta şi dupămulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea; iartă-mi căderea în păcat şidăruieşte robului Tău neprihănire.

Mă pocăiesc, o, Doamne! Primeşte-mi mărturisirea şi vindecă-mi sufletul.

(Spovedania unui păcătos, Episcopul Porfirie Uspenski)



Rugăciune de pocăinţă

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, îmi recunosc şi îmi mărturisesc păcatele mele pcare le-am făcut în toată vremea şi în tot locul. Am greşit umblând după voile păcătoase ale trupului, Te-am mâniat, Te-am scârbit şi Te-am întristat. Mi-ai întinscu bunătatea Ta de multe ori Sfântul Trup şi scump Sângele Tău, voind să Teuneşti cu mine, dar eu robindu-mă iarăşi de păcat, am căzut. Nădăjduiesc în mila şi bunătatea Ta, care primeşte pe tot sufletul cel necăjit şi întristat. Căci Tu ai spu prin glasul proorocului David, că inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o vaurgisi. Adevărate sunt cuvintele Tale, că nu ai depărtat pe cei ce au venit la Tine cuumilinţă. De aceea gândindu-mă la înfricoşata Ta judecată şi văzându-mă lipsit defapte bune şi fără răspuns, îmi plec genunchii rugându-te să mă ierţi, să mă primeşti, să nu îmi spui că nu mă cunoşti pe mine, pentru că amar va fi miedepărtându-mă pentru veşnicie de Faţa Ta, cea plină de strălucire şi mergând înîntunericul cel mai de jos. Ci dă-mi putere, înţelepciune, credinţă, nădejde şidragoste, împreună cu toate virtuţiile creştineşti, întăreşte-mă şi mă scapă de boli,necazuri, încercări şi vrăjmaşi, iar pentru rugăciunile Preacuratei Maicii tale, aSfinţilor îngeri şi ale tuturor Sfinţilor, mântuieşte-mă de veşnica osândă şi mă fă părtaş Împărăţiei Tale, ca acolo în veşnicie, să văd şi să mă bucur de slava TaAmin.



Rugăciuni de pocăinţă pentru toate zilele trebuitoare fiecărui creştin, înspecial în zilele de post



Rugăciune pentru Luni

Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am şi cunosc fărădelegile mele. Nu sunt vrednica căuta la înălţimea Cerului, fiind gârbovit de mulţimea fărădelegilor mele, căTu cunoşti Preaînalte Împărate că nemăsurat este numărul faptelor mele celornelegiuite şi ca dobitocul şi nu omeneştem-am purtat şi dincolo de iertare suntgreşelile mele. Că nu sunt vrednic, murdarul şi spurcatul, nici lumina soareluiacestuia să o primesc, nici să mă împărtăşesc cu Cinstitele Tale Taine pentru cătoată fărădelegea, curvia, preacurvia, amestecarea de sânge, desfrânarea de totfelul, uciderea, nedreptatea, lăcomia, pizma, beţia, neorânduiala şi toată alta pierdere de mântuire şi necuviinţă am săvârşit: cu lăcomia pântecelui, iubirea de plăceri, vorbirea deşartă, grăirea de rău, osândirea, lăudarea, minciuna,cugetarea rea, mândria, mâncarea pe ascuns, mânia, stăpânirea peste multeaveri, grăirea împotrivă, dorinţa de a plăcea oamenilor; cu făţărnicia şi cu toatăaltă viclenie satanică, mi-am pierdut vremea eu ticălosul, mai mult ca oricare altom, cu neasemănare căzând şi fără de iertare, şi nu este fel de păcat pe care eu,mişelul, să nu-l fi făcut înaintea Ta.

Deci pe care dintre acestea să le pun început mărturiilor mele de copil şi pânăacum, în desfrânare cheltuindu-mi viaţa mea? Şi pe care lăsare de păcat săîndrăznesc să o cer întâi, după ce în păcate în cunoştinţă cu neiertare am lucrat?

Din copilărie m-am făcut vas netrebnic şi necinstit, în fărădelegi întreg făcându-mă vrednic de blestemat şi în tot păcatul spurcându-mă, şi Tu pentrunemărginitele Tale îndurări, trecând cu fărădelegile mele, adesea m-ai adus la



pocăinţă spre a mă curăţi şi de atâtea ori s-a umplut ticălosul meu suflet dedulceaţa dragostei şi a Harului Tău. Dar, eu nefericitul, iarăşi m-am făcutîntărâtător, rău preţuind darurile Harului Tău, mai rele decât cele dintâi păcătuind. Deci de care iertare sunt vrednic eu, nefericitul?

Miluieşte-mă, Dumnezeule după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Taleşterge fărădelegea mea şi miluieşte-mă în dar pe mine cel nevrednic de-a fiurât şi blestemat.

Miluieşte-mă pe mine cel ce în cunoştinţă păcătuiesc şi de voie m-am afundat în plăceri şi în patimi.

Miluieşte-mă pe mine cel ce m-am făcut pricină de batjocoră dracilor şi următorvoilor acestora.Miluieşte-mă pe mine cel plin de muşcături care au intrat în putrezire şinecunoscător de răutatea lor.

Miluieşte-mă pe mine cel ce adesea m-am bucurat de Harul Tău şi peste măsurăşi fără frică rău l-am preţuit şi în desfrânare toată vremea vieţii mele am cheltuit-o.

Iată, Doamne, înaintea ochilor mei am negrăita Ta îndelungă răbdare şi greşelilemele cele nemăsurate. Dă-mi, Stăpâne, umilinţă şi lacrimi ochilor mei ca să mă plâng pe mine ziua şi noaptea în toată viaţa mea. Dă-mi, Doamne, milă atuncicând va tremura totsufletul de starea Ta de faţă cea înfricoşătoare, când se vaface descoperirea gândurilor şi cercetarea aducerilor aminte şi mustrărileconştiinţelor şi pedepsele nemuritoare ale dispreţuitorilor care ca mine au lepădatsfintele şi nemuritoarele şi mântuitoarele Tale porunci. Cum oare mă voi afla eu păcătosul, în ceasul acela înfricoşător când Te vei pogorî Tu, Judecătorul, cumânia şi cu urgia nesuferită?

Ce voi face oare atunci când va tremura tot pământul şi apa mării şi munţii vor fvăzuţi că se topesc ca ceara de faţa focului, iar marea se va zbârli şi se va micşorfoarte de frica Slavei Tale?

Cum oare mă voi afla eu, păcătosul, când ne vom înfăţişa fiecare ruşinaţi, insuflân privitorilor milă, plecaţi cu genunchii şi cu mâinile şi dureros la cercetarea cu de-amănuntul a celor petrecute între noi până şi a mişcării minţii?



Vai mie, cine oare nu se va învinui pe sine în ceasul acela înfricoşător? Fiindcă nuse va îndrepta înaintea Ta tot cel viu.

Nici îngerii nu sunt înaintea Ta fără prihană, căci şi cei puternici vor fi cercetaţi puternic şi căruia i s-a dat mult, mult i se va cere. Şi pe cât cineva împărtăşit fiindde binefaceri a păcătuit, pe atât cu dreptate va suferi pedeapsa de la Tine, DreptuJudecător.

Vai mie, Doamne, că adesea m-am bucurat de Harul Tău: Tu mi-ai dăruit luminacunoştinţei, m-ai călăuzit în căile vieţii şi alte multe binefaceri mi-ai dăruit. Dar eu,ticălosul, pe toate acestea uitându-le, m-am arătat nedrept faţă de Binefăcătorulmeu, păcătuind mai rău ca înainte.

Vai, Doamne, că înăuntrul conştiinţei mele pururi mă învinuiesc pe mine, atât cândaleg, nebunul, plăceri şi patimi în locul fricii şi al dragostei Tale, cât şi cândocărăsc îndrăznirea inimii mele şi cerşesc Harul Tău şi mă văd în jalnică priveliştîn faţa Sfinţilor Tăi Îngeri.

Ci Tu, Doamne Preaîndurate, ca un milostiv şi răbdător al răului, îndură-Te spremine cel nesimţitor şi iubitor de sine, cel ce m-am orbit cu plăcerile şi cu patimile.

Miluieşte-mă pe mine cel dispreţuitor şi făţarnic, cel limbut şi răspândit, mincinos,fur şi lacom.

Miluieşte-mă pe mine cel nemilostiv şi neîndurat că nevrednic sunt de orice altămilă şi plin sunt de orice altă ruşine.

Miluieşte-mă pe mine cel ce mi-am cheltuit toată viaţa în păcate şi mai presusdecât tot omul am întărâtat Bunătatea Ta, căci dacă îmi stă înainte înfricoşătoarecercetare pentru cuvânt nefolositor şi cugete murdare, pentru viclenie şi aduceraminte, ce apărare voi avea eu, mişelul, pentru asemenea şi atât de mari spurcărale mele?

De ce iertare să mă învrednicesc, greutate de nenumărate fărădelegi zăcândîmprejurul meu şi netânguindu-mă cu amar spre a mă pocăi aşa cum trebuie?

Îndură-te, dar, spre mine cel bolnav cu sufletul şi dăruieşte-mi mie, Dătătorule deviaţă, pocăinţă întreagă, inimă umilită şi lacrimi neîncetate ca să mă plâng pe minşi ca să capăt îndurare în ceasul acela înfricoşător, eu fiind fără apărare. Înţelegfa ptele mele, nefericitul şi tremură sufletul meu şi inima mea se chinuieşte.



Vai mie, nefericitul, mă tem de glasul înfricoşător care va zice: “Nu vă ştiu pe voişi de hotărârea cea înfricoşătoare ce va zice: “Duceţi-vă de la Mine”. Mă tem să nufiu trecut în partea cea de-a stânga şi în rândul caprelor să fiu aşezat, să nu măalunge cu sabia în gheenă îngerul crud şi nemilostiv şi să nu fiu trimis în focul cenestins cu cei ce şi-au primit de aici bunătăţile, iubitor de plăceri fiind. Mă tem sănu fiu osândit cu cei mândrii, mândru eu fiind, în întunericul cel mai din afară undeeste plângerea şi scrâşnirea dinţilor, să nu dau de munci grele unde nu este picăturde apă, ci întuneric şi strâmtoare, glasuri de tânguire şi plângere nemângâiată, foîntunecosşi fără sfârşit şi cu adevărat moarte de moarte.

Vai, suflete ticăloase, acestea înţelegându-le, pentru ce eşti fără de grijă, pentru ceuiţi, ca un nesimţit păcătuind, pentru ce cu amar te tânguieşti, sub judecată fiind şnu te îndreptezi până este vreme ca să ţi se primească lacrimile pe care le trebuisă le verşi?

Vai, Suflete ticăloase, cât vei plânge acolo zilele şi ceasurile pe care le-ai petrecutcheltuindu-le în zadar?!Cât vei plânge, ticăloase suflete, urlând de durere şiamărăciune, când vei vedea că se încununează alţii, care au suferit înfrânarea pânla sfârşit, văzându-i cum strălucesc ca soarele şi sunt duşi în Împărăţia cea veşnică,iar tu, leneşule, vei fi dus la durere şi la scrâşnirea dinţilor?

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, căci fiind lipsit de apărare, numaiaceastă rugăciune îţi aduc Ţie, având îndrăznirea inimii: Miluieşte-mă pe mine celafundat în păcate, cel întunecat cu mintea, cel sărac cu nepurtarea de grijă, cel golşi robit. Miluieşte-mă pe mine cel întinat cu lăcomia pântecelui şi înnegrit cu plăcerile şi osândit cu patimile, miluieşte-mă pe mine cel ce în toată viaţa mea Te-am supărat ziua şi noaptea şi în tot ceasul cu faptele, cu cuvintele şi cu cugeteleMiluieşte-mă pe mine cel ce n-am ascultat de glasul Evangheliei şi am dispreţuitînfricoşatele şi sfintele Tale porunci, pe mine cel ce am călcat făgăduinţele pe carele-am făcut înaintea Ta, Doamne şi a Sfinţilor Îngeri.

Cu adevărat sunt nevrednic de cercetarea Ta, Doamne şi de chemarea SfântuluTău Nume. Cu nevrednicie văd înălţimea Cerului, eu ticălosul, cu nevrednicie caula lumina soarelui, cu nevrednicie calc faţa pământului, cu nevrednicie răsufluaerul Tău.

În dar mântuieşte-mă pe mine, ticălosul, pentru îndurările Tale, fiindcă toatămulţimea muncilor mi se potrivesc mie după faptele mele. Nici un bine nu amfăcut înaintea Ta, dar atât ştiu că Tu eşti Dumnezeul meu, afară de Tine pe altDumnezeu nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu şi să cunosc căci nu este altul fără numa



Tu, singurul Făcător a toată făptura. Doamne, nu-Ţi uita îndurările Tale şi să nu biruiască mulţimea fărădelegilor mele îndurarea şi mila Ta cea nemărginită, ci cDumnezeul milei, al îndurărilor şi al pocăinţei primeşte cu bunăvoinţă pe toţi cecare din veac se pocăiesc înaintea Ta.

Primeşte, Doamne, întoarcerea şi pocăinţa mea a păcătosului, şterge toate păcatelmele, iartă mulţimea fărădelegilor mele şi nu-mi răsplăti după păcatele şifărădelegile mele cele urâcioase pe care le-am făcut în tot timpul vieţii mele.

Nu lăsa, Doamne, ca în faţa a toată lumea să se arate biruitoare păcatele mele. Nvreau să mă înfăţişez la Judecată, osândind cu necinste nesimţirea mea, căci eusunt marea fărădelegilor, de trei ori păcătosul.

Ascultă, Stăpâne, graiurile gurii mele, primeşte pocăinţa şi mărturisirea păcătosuluşi netrebnicului Tău rob, nu mă lăsa pentru nesimţirea mea în poftele satanei şizbăveşte-mă de toată pofta dobitocească şi de patimile cele necinstite. Înţelepţeşte-mă în toate zilele cu tăria de a mă pocăi cu sârguinţă pentru păcatele mele ca să nucad iarăşi în fărădelegi şi fără de grijă să rămân neiertat şi neîndreptat şi astfelvenind moartea, să fiu aruncat în întuneric şi în muncile iadului.

Învredniceşte-mă să stăruiesc cu toată inima în a-Ţi plăcea Ţie în această viaţă.Ajută-mă să trec prin înfrânare lupta ce-mi este pusă înainte şi să fac fapte vrednicede pocăinţă, pentru rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturoSfinţilor Tăi că binecuvântat eşti în veci.Amin!



Rugăciune pentru Marţi

Ca şi cum Te am în faţă pe Tine Înfricoşatul Judecător, Doamne PreaînalteAtotţiitorule Hristoase, Împărate al Slavei, cu sufletul umilit, împovărat deurâciunile ce am făcut, lovit fiind de moarte şi încovoiat de greutatea covârşitoare fărădelegilor mele, cu conştiinţa încărcată sosesc înaintea Ta, a Sfinţilor Tăi Îngerşi-Ţi spun toate fărădelegile mele şi dau în privelişte toate abaterile mele. Şi te rogcu zdrobirea inimii, milostiv fii mie, Stăpâne, vezi smerenia mea şi lasă toate

păcatele mele. Iată, gol şi plecat cu genunchii şi cu mâinile mă înfăţişez şi-Ţi mărturisesc Ţie,Părinte, câte am păcătuit, cu câte Te-am întărâtat câte am făcut spre nemulţumireaTa:

Păcătuit-am, Doamne, în curvii, în preacurvii, în amestecări de sânge, în sodomii şîn malahii. Păcătuit-am, Doamne, în furtişaguri, în nedreptăţii, în beţii, în lăcomia pântecelui, în ţinerea de minte a răului, în cuvinte de ruşine şi în osândiri. Păcătuit-am, Doamne, în cugetări înalte, în mândrii, în hule şi în alte abateri nenumărate. Pfratele meu l-am dispreţuit, pe aproapele l-am pizmuit, cuvintele vrăjmaşilor le-amurmat, frumuseţe deşartă am văzut şi din ea m-am îndulcit. De rugăciunea mea num-am îngrijit, de păcatele fratelui meu am râs şi pe el m-am mâniat, tină şi cenuşăşi pulbere netrebnică, iar fărădelegile mele le-am trecut cu vederea.



Păcătuit-am, Doamne, în mâncăruri pe ascuns, în iubire de gâlcevi, în neascultăride părinţii cei după trup şi de părinţii cei duhovniceşti, în limbuţii şi în făţărnicii, î minciuni, în laude şi în alte păcate.

Pe acestea mi le aduc aminte şi le descopăr Ţie, Stăpâne, iar pe cele uitate lecunoşti; că mii şi mii fiind, nenumărate; că toate sunt fapte de ruşine şi pierzătoarde mântuire. Cu covârşire şi cu râvnă le-am săvârşit, pe toate mădularele meleaţâţându-le ca să slujească şi să robească păcatelor: ochii mei în toate zilele s-auumplut de preacurvii, limba mea s-a făcut sabie ascuţită împotriva aproapelui, cumâinile mele tot păcatul l-am făcut, picioarele mele cu gră bire au alergat spre toate patimile stricătoare de suflet, mintea mea s-a murdărit de rele aduceri aminte,sufletul meu prin învoire cu totul mi l-am spurcat. Toată simţirea mea, ticălosul şitoate mădularele mele mi le-am murdărit şi dincolo de măsură sunt fărădelegilemele.

Sufletul cu trupul l-am murdărit, pământul şi aerul l-am spurcat, căci care faptăruşinoasă nu am făcut, ce rău nu am tipărit în sufletul meu cel fără cunoştinţă? Înce desfrânări nu m-am încurcat, cu ce necurăţii nu m-am stricat şi acestea măcar căîn toate zilele am fost mustrat, învăţat şi îndrumat de profeţi, de apostoli, deînvăţători, de cinstita Evanghelie şi luminat de Harul Preasfântului Tău Duh.

De ce iertare sunt vrednic eu, de trei ori ticălosul? Dar Mult-milostive şiRăbdătorule Stăpâne, caută spre mine cu ochiul Tău, îndură-Te spre minedesfrânatul şi osânditul la toată munca şi luminează-mi sufletul meu cel nesimţitorca să privesc fărădelegile mele şi să înţeleg lipsa mea de pocăinţă şi negrija mea.

Vai mie, că fără de grijă şi în nepăsare şi în păcate neruşinoase am cheltuit vremeacare mi s-a dat spre pocăinţă. Vai mie, că fiind nesimţitor nu mă îngrijesc şi cunepăsare petrec ca şi când nu aş avea nici un păcat şi nu m-ar aştepta nici o judecată şi răsplătire! Vai mie, că am păcătuit mai mult decât omeneşte, toatefărădelegile le-am lucrat, toată desfrânarea am săvârşit-o şi ca un om fără de mintela pocăinţă nu am venit!

Vino-ţi în sine, suflete al meu, adu-ţi aminte de grelele poveri pe care le porţi şi nule vezi nesimţitorule şi de nenumăratele păcate pe care ţi le-ai agonisit, plângiticăloase cu lacrimi amare până ai vreme, mai înainte de a veni poruncaînfricoşătoare, mai înainte de a trece vremea pocăinţei, mai înainte de a fi închis îîntunericul cel mai din afară, unde nu este pocăinţă şi lacrimile nu folosesc cunimic!



Vai mie, când oare voi vărsa atâtea lacrimi ca să spele ca apa Botezului, care laJudecată mi se va cere, fiindcă Botezul cel dintâi l-am murdărit, iar eu nefericitulfiind aşa îndatorat şi de conştiinţa mea pururea învinuindu-mă; nu numai că nu aminima curată şi smerită, dar mă înalţ şi peste fraţii mei cu mândria mea!Vai mie,cum mi se va părea când vor sta de faţă înaintea mea păcatele care s-au făcut demine: cuvintedeşarte, cugete rele, aduceri aminte murdare?!

Atunci, ruşinându-se conştiinţa mea, gura se va închide şi clocotind inima, mintease va întuneca, iar faţa mea se va schimba.

Vai mie, ce fel îmi va fi mie ceasul când mă voi vedea negru, gol, întristat şi plinde bube pentru bucuria vremelnică şi pentru plăcerile trupului acestuia stricăciosîmpuţit şi nesuferit şi trimis în flăcările gheenei, în focul cel nestins şi întunecat?Vai, cine-l va stinge?! Că nu va mai fi sfârşit sau vreo altă moarte acolo, ci veşnicămuncă! Cunosc, Doamne, că după fărădelegile mele pe bună dreptate este să fiu luat şaruncat în întunericul cel din afară, căci toată viaţa mea am cheltuit-o în curvii, în plăceri, că şi această puţină vreme a pocăinţei mele, în păcate am cheltuit-o ca şimai înainte în patimi şi în plăceri. Nimeni nu a păcătuit cu atâta cunoştinţă ca mincălcând poruncile Tale, nimeni aşa de voia lui nu a alunecat şi nu a întărâtat bunătatea Ta. Ce muncă dar mă va primi pe mine păcătosul? Ce pedeapsă se vstatornici pentru întunecatul meu suflet?

Se frământă şi se înfricoşează sufletul meu, tremură pentru dispreţul cu care Te-amnecinstit pe Tine, păcătuind, şi astfel voi fi sortit cu păcătoşii cei din veac îngheenă.

Cât de îngrozitoare, cât de nemângâiată e despărţirea de Dumnezeu şi cât denemilostivi şi de neînduraţi vor fi Îngerii purtători de săbii, cât de clocotite vor fgheena focului care şuieră cu putere şi mulţimea neadormită a viermilor, scrâşniredinţilor va fi înfricoşătoare, ceea ce se numeşte tartar! Cât de grozav e întunericulcel mai din afară şi suspinul nemângâiat şi neîncetat!

O, inimă! Întoarce-te văzând ameninţarea lui Dumnezeu, înfricoşătoare şinesuferită. Zdrobeşte-te inimă, pocăieşte-te pentru faptele tale căci nu vei avea niciun cuvânt de îndreptare la Judecata cea înfricoşătoare!

Dumnezeule, Cel ce ai scos toate din cele ce nu sunt numai cu Cuvântul,Dumnezeule, Cel ce m-ai făcut pe mine, Dumnezeule Preabunule, al îndurărilor şi



al milei, şterge toate fărădelegile mele şi dăruieşte-mi suspin neîntrerupt ca să plâng de-a pururi cele ce am făcut şi să am parte de milă la Judecata ceaînfricoşătoare căci mai multe decât nisipul mării sunt păcatele mele ce am făcut şmai mult decât tot omul am supărat iubirea Ta de oameni. Vai mie, Doamne, că m-am împărtăşit de multele şi negrăitele Tale îndurări! Ailuminat mintea mea cu lumina cunoştinţei, ai strălucit în inima mea bucuria friciTale şi dulceaţa dragostei Tale şi eu fără vreo trebuinţă am păcătuit ca nimeni altul

Vai mie, Doamne, că în cunoştinţă am lepădat şi am dispreţuit înfricoşătoarele şiSfintele Tale porunci, fărădelegile mele le-am călcat în picioare urmând voiidiavolului, şi toată pofta trupului am împlinit-o şi în multe păcate de multe chipurisufletul mi l-am spurcat!

Vai mie, Doamne, căci cu multe daruri m-ai împodobit, cu nemărginite binefaceri,cu mii şi mii de bunătăţi m-ai umplut, iar eu nefericitul iarăşi nemulţumitorarătându-mă faţă de Binefăcătorul meu am săvârşit toată fapta rea şi netrebnicăînaintea Ta.

Acestea îmi vor fi mustrătoare şi învinuitoare la judecata cea înfricoşată, acesteîmi vor face judecata nemilostivă, acestea mă vor trimite în munci mai mari şi maînfricoşătoare căci ce cuvânt de îndreptare voi afla pentru acestea, de ce iertarsunt vrednic eu, ticălosul?? Eu mă judec pe mine însumi, eu hotărăsc împotrivamea şi-i port pe martori pretutindeni în conştiinţa mea. Nu sunt lipsit de Judecător, pentru hotărâre, Îl port în suflet pe Judecătorul cel Înfricoşător.

Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta şi nu îndrăznesc să privesc laînălţimea slavei Tale; amorţesc de lumina Dumnezeirii având murdari ochiisufletului şi ai trupului, că s-au spurcat de căutarea drăcească a privirilor aprinse de plăceri şi fără rânduială. Iartă-mă, Doamne, pe mine păcătosul!



Rugăciune pentru Miercuri

Mărturisescu-mă Ţie Doamne, din toată inima mea, îmi plec genunchii trupului şiai sufletului şi îţi mărturisesc Ţie, Dumnezeului meu, toate fărădelegile melePrimeşte-mi rugăciunile şi dăruieşte-mi mie păcătosului lacrimi spre a mă plânge pe mine ca să nu plâng în veci fără de folos că tot păcatul l-am făcut eu ticălosul,întinându-mi trupul şi sufletul şi adeseori făgăduind să mă pocăiesc. De atâtea oriiarăşi în acelaşi păcat am căzut, mai lesne picăturile ploilor se vor număra decât

mulţimea păcatelor mele căci toată simţirea mea şi toate mădularele mele mi le-amîntinat, le-am stricat, le-am batjocorit, dar singura mea scăpare este iubirea Ta deoameni, Doamne.

Pentru aceea rog bunătatea Ta cea nemăsurată, iartă-mi toate păcatele mele şidezleagă-mă de toate nelegiuirile mele pe care le-am făcut în toată viaţa mea pânăîn clipa de faţă, şi asupra cărora ochiul Tău nu se înşeală, ci pe toate în parte le ştii

Dezleagă, Doamne şi împietrirea inimii mele şi dă-mi lacrimi de pocăinţă. Ascultă,Stăpâne, fii milostiv, Doamne, primeşte-mi rugăciunea cea vrednică de jale şi plinăde durere care iese dintr-o inimă stricată şi neruşinată, din limba vinovată şinecurată şi din buze murdare şi molipsitoare. Nu închide urechile îndurărilor Tale,Dumnezeule al milei.

În continuare se face rugăciunea cu metanii la pământ pentru Sfintele Patimi aleDomnului nostru Iisus Hristos (60 metanii). În zilele în care nu se fac metanii



sâmbăta şi duminica, de la Paşti până la Rusalii, de la Crăciun până la Boboteazăse fac numai închinăciuni.



Rugăciune pentru Joi de umilinţă către Preabunul şi întru tot ÎnduratulDumnezeu, care se adaugă la rugăciunile de dimineaţă sau de seară

Ştiu Doamne că păcatele mele sunt nenumărate şi nu pot să privesc către a Ta bunătate, dar ştiu că milostivirea Ta este îndelung-răbdătoare şi noianul iubirii Talede oameni este nemărginit şi deşi am întrecut cu răutatea pe toţi oamenii, însă nuam întrecut îndurările Tale, nici n-am închis uşa milostivirii Tale, nici n-am uscatizvoarele cele pururea curgătoare ale iubirii Tale de oameni. Fărădelegile noastre s-

au înmulţit mai mult decât stelele cerului şi nisipul mării, încât chiar şi faptelenoastre ce le socotim bune au trebuinţă de dreptatea Ta, pentru aceasta, îndrăzninalerg la milostivirea Ta cu frică şi cu cutremur, rugându-mă ca fiul cel desfrânat: Oricâte am greşit Ţie cu voie sau fără de voie, cu fapta şi cu cuvântul, cu aducerea-aminte de rău şi cu gândul, cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, celdin vârsta tinereţii mele şi până acum să mi le ierţi şi să mi leştergi pe toate şi înhaina nepăcătuirii şi a curăţiei să mă îmbraci.

Am păcătuit, singur mărturisesc, am greşit şi nu tăgăduiesc. Poruncile Tale nu le-am păzit, judecăţile şi dreptăţile Tale le-am călcat. Am urmat amăgitoruluivrăjmaş; m-am supus trupului şi patimilor, m-am făcut rob dulceţilor vieţii şi casăa toată necurăţia. Asemănarea chipului Tău pe care mi l-ai dat nu am păstrat-ocurată şi nici pecetea Dumnezeiescului Botez.Am stricat pe cea dintâi zidire cu păcatele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot ceasul.



Mărturisesc că sunt vinovat focului de veci şi viermilor celor neadormiţiPropovăduiesc că sunt vinovat de toată munca cea înfricoşată şi nu aştept decârăspunsul Tău cel de osândă care trimite pe cei păcătoşi în focul gheenei. Euînsumi mă socotesc nevinovat.

Aducerile aminte de păcatele pe care le-am făcut şi mustrările de cuget îmi stau pururi înainte; parcă-i văd pe cumpliţii pârâtori înfăţişând şi arătând în scris faptelemele la judecată şi parcă mă răpesc dinaintea scaunului judecăţii şi mă târăsc ca smă arunce în munci fără să pună cineva un cuvânt pentru mine ca să mă părtinească.

Vai, dar atunci ce voi face, când voi fi judecat şi osândit în ziua judecăţii? Cine mva îndrepta când toate faptele mele cele ascunse şi făcute în întuneric se vor dalumină înaintea a milioanelor de îngeri? O, de trei ori eu ticălosul, altă nădejde demântuire nu am, fără numai de milostivirea şi iubirea Ta de oameni! Doamne, care nu voieşti moartea păcătosului, nici să piară vreunul din cei mici, csă se întoarcă la pocăinţă şi să fie viu, eu mă osândesc singur şi propovăduiescnelegiuirile şi păcatele mele, după cuvântul Tău, precum Proorocul a zis“Mărturiseşte tu însuţi păcatele tale ca să te îndreptezi”; fă ca şi eu prin aceasta sdobândesc iertare şi mântuire.

Ajută necredinţei mele şi fă-mă vinovat, primeşte mijlocirile Născătoarei deDumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor Sfinţilor care neîncetat seroagă pentru noi, că Ţie Ţi se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, învecii vecilor. Amin!

În continuare se face rugăciunea de milostivire către puterile cereşti.

1. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime; (3 metanii)

2. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; (3 metanii)

3. Milostivi să-mi fiţi mie Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavriil, Rafail şi toţi sfinţiiarhangheli; (3 metanii)

4. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezătorule şi Înaintemergătorule alDomnului; (3 metanii)

5. Milostivi să-mi fiţi mie cei 4 Sfinţii Evanghelişti ai Domnului; (3 metanii)



6. Milostivi să-mi fiţi mie cei 12 Sfinţi Apostoli ai Domnului; (3 metanii)

7. Milostivi să-mi fiţi mie cei 70 Sfinţi Apostoli ai Domnului; (3 metanii)

8. Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti; (3 metanii)

9. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi din ceruri; (3 metanii)

10. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Prooroci din ceruri; (3 metanii)

11. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Mucenici din ceruri; (3 metanii)

12. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Cuvioşi din ceruri; (3 metanii)

13. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Sihaştri din ceruri; (3 metanii) 14. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi Ierarhi din ceruri; (3 metanii)

15. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Martiri din ceruri; (3 metanii)

16. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Pustnici din ceruri; (3 metanii)

17. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri; (3 metanii)

18. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Muceniţe Fecioare din ceruri; (3 metanii)

19. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Îngeri din ceruri; (3 metanii)

20. Milostivă să-mi fii mie sfânta zilei de astăzi; (3 metanii)

21. Milostiv să-mi fii mie sfântul zilei de astăzi; (3 metanii)

22. Milostivă să-mi fii mie toată puterea cea lucrătoare a Cerului; (3 metanii)

23. Milostiv să-mi fii mie îngeraşul meu sfânt păzitor.(3 metanii)



Rugăciune pentru Vineri care se face către Sfintele Patimi ale Domnuluinostru Iisus Hristos şi care este folositoare a se citi vinerea înainte de a merge

la Sfânta Spovedanie şi Împărtăşanie

Doamne Iisuse Hristoase, care pe Cruce ai fost răstignit pentru noi, Unule- NăscutFiule al lui Dumnezeu Tatăl, adâncul milostivirii, al iubirii şi al îndurărilor celofără de măsură, ştiu că pentru păcatele mele ai binevoit a-Ţi vărsa Sângele Tău pecareosânditul şi nemulţumitorul L-am călcat până acum, cu faptele mele cele urâteşi cu nenumăratele mele păcate şi cu obiceiul cel rău şi păcătos. Pentru aceea dinadâncul deznădăjduirii mele, cu înţelegători ochi privesc la Tine Doamne cel RănitFăcătorul şi Răscumpărătorul meu, îndrăznesc eu neruşinatul a cădea către Tine şa mă arunca în adâncul Rănilor Tale celor pline de îndurare rugându-mă pentruiertarea păcatelor şi pentru îndreptarea vieţii mele celei urâte.

Îndurat fii mie, Stăpâne, Cel ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţiîntoarcerea lui, întoarce-mă către Tine cu mâna Ta cea dreaptă şi atotputernică şi povăţuieşte-mă la calea căinţei celei adevărate. Acest început al mântuirii mele deacum în nădejdea şi în ajutorul Tău îl pun.

Alerg către Preacuratele Tale Răni pe care Ţi le-am făcut cu neruşinatele melefapte, pricinuind în mâinile şi picioarele Tale şi în coasta Ta cea prea cinstită rănilcele pline de durere. De aceea îndrăznesc, căci ştiu că nu voi sfărâma îndurarea Tacare ridică cu iubire pe cei păcătoşii care se căiesc: cu ele acoperă-mă şi păzeşte-mă în toate zilele mele!



Nu vreau Îndelung-Răbdătorule să fug de ele până la răsuflarea mea cea mai de peurmă, nici să-mi întorc ochii mei de la Tine cel ce ai fost răstignit pe Cruce, dacăTu nu mă vei lepăda de la Tine pentru nevrednicia mea şi nu vei depărta de la minajutorul Tău.

Nu depărta de la mine, Doamne bunătatea Ta, ci cu obişnuita Ta milă primeşte-mă pe mine cel ce mă întorc şi cad către Tine şi cu Patimile Tale îmblânzeşte patimilmele, cu Sângele Tău cel vărsat curăţeşte întinăciunile mele, spală-mă, albeşte-mămai vârtos decât zăpada şi fă-mă precum voieşti să mă ai pe mine, cu răstignireaTa răstigneşte-mă lumii dimpreună cu patimile şi poftele mele. Cu Crucea Taîngrădeşte-mă, alungând pe vrăjmaşii cei nevăzuţi care neîncetat caută să aprindăsufletul meu şi dă-mi mie în toată ziua să port cu bucurie Crucea Ta. Cel ce ai foststrăpuns la picioare opreşte picioarele mele de la calea răului, cel ce ai foststrăpuns în mâini opreşte mâinile mele de la toată fapta cea neplăcută Ţie, cel ce afost răstignit cu Trupul răstigneşte cu frica de Tine trupul meu ca în frica Ta părăsind cele rele să fac numai bine înaintea Ta. Cel ce ai plecat capul pe Crucemiluieşte şi pleacă la pământ la pământ mândria mea cea ridicată, cu cununa Tacea de spini îngrădeşte urechile mele ca tot ce nu este de folos să nu se asculte, iadimpreună cu ajutorul Tău şi după puterea mea trimite-mi spinii necazurilor şi alîntristărilor ca măcar cât de puţin să mă împărtăşesc şi eu de mulţimea PatimiloTale.

Cel cescuipări ai primit întoarcere ochii mei ca să nu mai vadă deşertăciuni, cel ceai avut limba arsă de sete înfrânează limba mea cea rea, cel ce ai fost adăpat cufiere şi oţet pune pazăgurii mele.Cel ce ai avut inima străpunsă, inimă curatăzideşte în mine şi încălzeşte inima mea cea crudă şi cu umilinţă o răneşte cunumele tău cel Sfânt.Cel ce ai fost gol pe cruce acoperă goliciunea osânditului mesuflet. Cel ce Ţi-ai dat sufletul peCruce aşează sufletul meu în viaţă, ia aminte lasufletul meu şi mântuieşte-l.

Cu toate rănile Tale răneşte-mă peste tot în iubire ca pe Tine Domnul meu să Teiubesc din tot sufletul şi toată inima, cu toată puterea şi cu tot gândul.

Cu moartea şi cu înmormântarea Ta fă-mă şi pe mine să petrec în această lume caun mort, cu învierea Ta înviază sufletul meu cel omorât în păcate, cu Înălţarea Tafă-mă să cuget la cele înalte ca sufletul meu să nu se sălăşluiască în praf şi inimamea să nu se lipească de pământ, ci numai de Tine să fiu lipit Dumnezeul meu.

Şi sălăşluieşte-Te cu totul în inima mea, unica şi dulcea mea iubire.



Preadulce Iisuse, care învingi tot ce este rău în mine, ajută-mă să vieţuiesc numaiŢie Domnului meu, Celui ce m-ai iubit şi pentru mine Ţi-ai vărsat Sângele Tău.

Dă-mi-Te mie, Cel Prea dulce, Cel ce m-ai îndulcit cu iubirea Ta, că eu cel ce te-am urât, Te-am mâniat, de la mine Te-am alungat şi pe cruce Te-am răstignit peTine acum cu bucurie vreau să Te iubesc, să Te primesc şi cu legătura iubirii să măleg de crucea Ta şi pe Tine, toată dorirea mea, dimpreună cu Nicodim de pe Crucesă Te pogor, dimpreună cu Iosif să Te înfăşor în curatul giulgiu al vieţii melecâştigate prin pocăinţă.

Dimpreună cu Preacurata Ta Maică să-Ţi spăl cu lacrimi Rănile Tale cele de viaţăfăcătoare şi să Te aşez pe Tine în mormântul inimii mele în care mai înainte n-aiavut loc, fiind eu peştera tâlharilor, locaşul duhurilor celor rele şi al patimilor celonecurate. Pe această inimă acum Ţi-o aduc şi Ţi-o dau, în veci sălăşluieşte-Te întrudânsa, curăţeşte-o şi fă-o Biserica Sfântului Tău Duh. Fă cu dânsa după bunăvoireaTa şi să iau jugul cel uşor şi blând al Crucii Tale ca un rob supus şi ascultător şi ŢiDomnului şi Făcătorului meu să mă încredinţez şi să-Ţi urmez de acum şi în veciivecilor.

Stăpâneşte peste mine şi toate cele de folos întocmeşte-le precum ştii şi precumvoieşti. Nu mă lăsa de acum ca să se mai împlinească voinţele mele cele rele şnefolositoare ca să nu cad iarăşi în sclavia cea grea a păcatului ce m-a stăpânit pânăacum, ci cu voia Ta cea bună care voieşte să mă mântuiască să se împlinească înmine totdeauna voile Tale căruia mă predau şi mă încredinţez.

Pe Tine Domnul meu cel răstignit Te pun înaintea ochilor mei, înaintea inimiimele, a gândurilor mele pentru ca la despărţirea mea de trupul cel trecător pe TinUnul cel de pe Cruce Răstignit să Te privesc, în mâinile Tale cele sfinteacoperindu-mă, de duhurile cele rele din vămile văzduhului acoperindu-mă şi cucei ce prin pocăinţă bine Ţi-au plăcut Ţie sălăşluindu-mă şi pe mine netrebniculrobul Tău.Amin.



Rugăciune pentru Sâmbătă - Care se face pentru a-L chema pe DomnulDumnezeu în ajutor

Doamne, Dumnezeul meu dăruieşte-mi ca din toată inima mea să Te doresc peTine, dorindu-te să Te caut, căutându-te să Te aflu, aflându-te să Te iubesc şiiubindu-Te să mă izbăvesc de răutăţile cele ce sunt întru mine şi izbăvindu-mă sănu mă mai întorc iarăşi la păcate.

Doamne şi Dumnezeul meu, dă pocăinţă sufletului meu, umilinţă inimii meleizvor de lacrimi ochilor mei şi mâinilor mele neîncetată dare de milostenie.

Împăratul meu, stinge poftele trupului meu cele aprinse întru mine şi aprinde focudr agostei Tale. Izbăvitorul meu, risipeşte de la mine duhul mândriei şi cumilostivire dă-mi din bogăţia bunătăţii Tale şi milostivindu-Te, îngrădeşte-mă cuDuhul răbdării Tale.

Ziditorul meu, smulge din sufletul meu toată amărăciunea cea putredă şi dă-icugetului meu dulceaţa blândeţii Tale.

Părinte al îndurărilor şi al Milei dăruieşte-mi mie credinţă neclintită, nădejdeneruşinată, dragoste neîncetată.



Povăţuitorul meu, abate de la mine toată deşertăciunea, nestatornicia minţiirăspândirea inimii, bârfirea gurii, înălţarea ochilor, nesaţiul pântecelui, defăimareaproapelui, fărădelegea clevetitorilor, zădărirea iscodirii, dorinţa îmbogăţiriirăpirea silniciei, pofta slavei deşarte, măiestria făţărniciei, vicleşugul măguliriidefăimarea săracilor, necăjirea neputincioşilor, aprinderea iubirii de argint, otravzavistiei şi moartea hulei.

Făcătorul meu, taie de la mine neînţelegerea, nemulţumirea, pizma, neliniştealenevirea, adormirea, trândăvia, a cugetului amorţire, a inimii împietrire, a minţiîndrăzneală, a năravurilor neîmblânzire şi cruzime.

Scapă-mă Doamne, de neînfrânarea limbii, de răpirea de la cei ce sunt lipsiţi, de a-inecăji pe cei ce sunt lipsiţi în sărăcie, de clevetirea asupra celor ce sunt nevinovaţide nepurtarea de grijă pentru cei ce sunt sub mine, de asprimea către slugi, denedragostea către prieteni şi de sălbăticirea cea către vecini. Dumnezeul meu şi Mila mea, la Tine căzând, prin Cel Preaiubit Fiul Tău mă rogdă-mi fapte de milostenie, dă-mi blândeţe din Darul Tău, dă-mi să am către toţiosârdie, cu cei necăjiţi împreună să pătimesc, pe cei amăgiţi cele cuviincioase să-isfătuiesc, pe cei ce sunt în nevoi să-i ajut, celor ce sunt în lipsă să le dau, pe ceimâhniţi să-i mângâi, pe cei strâmtoraţi să-i uşurez, pe cei săraci să-i ocrotesc, pecei ce plâng să-i mângâi, datornicilor mei să le las, pe cei ce-mi greşesc mie să-iiubesc şi în loc de rele bune lor să le plătesc.

Dă-mi Doamne, Darul Tău, ca pe nimeni să nu defaim, pe toţi să-i cinstesc, celor buni să le urmez, de la cei răi să mă abat, fapta cea bună să o fac şi de la răutate sămă depărtez. Întru întâmplările rele dă-mi răbdare, iar întru cele bune dă-miînţelepciune. Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelomele. Dă-mi mie să mă lepăd de cele pământeşti şi să însetez după cele cereşti căciTu eşti Bunul cel veşnic şi de la Tine vreau să vin curat şi luminat ca să locuimacolo unde eşti Tu în vecii vecilor.Amin!



Rugăciune pentru Duminică de chemare a Preasfântului Duh

O, dragoste a Dumnezeirii celei mai presus de început, împărtăşire şi unirePreasfântă şi de o fiinţă şi întru tot lăudată, a întru tot Puternicului Părinte, şi aîntru tot Fericitului Fiu, Duhule cel Atotputernic şi Mângâietorule al celor ce sunîn durere şi necazuri! Prin puterea Ta cea Prealucrătoare suflă întru ascunsurileinimii mele şi luminează-mi adâncurile cele întunecate ale sufletului meu custrălucirea sălăşluirii Tale şi dă-mi cu îndestulare din roua cea de la Tine pentru ca

prin cercetarea Ta să arăţi născătoare şi roditoare brazdele sufletului meu celeveştede şi uscate.

Renaşte-mi cele ascunse ale omului celui dinăuntru şi săgetează toate mădularelemele cu săgeata dragostei tale, iar cu văpaia cea mântuitoare străbate-le şi aprinde-le cu focul Sfintei Tale călduri înfierbântându-le şi luminându-le.

Adapă-mă pe mine din roua desfătării Tale şi nimic de aici să nu mă amăgească pemine ca să poftesc a gusta din dulceaţa lumii. Judecă-mă pe mine Doamne, şi judecă judecata mea, de neamul necuvios izbăvindu-mă.

Învaţă-mă pe mine să fac voia Ta că Tu eşti Dumnezeul meu. Eu cred că întru careTu Te vei sălăşlui locaş Tatălui şi al Fiului îl faci pe el fericit este cel care se vaînvrednici a Te primi pe Tine fiindcă prin tine şi Tatăl şi Fiul locaş la el vor face.



Vino dar, vino, o Milostive, Mângâietorule al sufletului celui mâhnit, cel ce eştacoperitorul în vremurile bune şi întru necazuri sprijinitorul. Vino, Cel ce răutăţilele curăţeşti şi rănile le vindeci. Vino, Cel ce eşti al celor zdrobiţi putere şi a celorsfărâmaţi îndreptare, cel ce întorci pe cei smeriţi şi răstorni pe cei mândri. Vino, cece eşti sărmanilor milostiv părinte şi al văduvelor Preadulce izbăvitor. Vino, Cel ceşti al celor săraci nădejde şi al celor scăpătaţi ridicare. Vino, Cel ce eşti steauacelor ce înoată cu corabia, limanul celor ce se înviforează! Vino, Cel ce eşti altuturor celorvii covârşitoare frumuseţe şi bunăcuviinţă a celor ce s-au săvârşit, ceauna mântuitoare!

Vino, Dumnezeule Preasfinte, vino şi mă miluieşte! Uneşte-mă cu Tine însuţi şimilostiv Te pogoară în mine, ca prin a ta mărire şi a mea micşorare, prin a Ta putereşi a mea neputinţă, bine plăcut să mă faci, după mulţimea îndurărilor tale, prin Iisus Mântuitorul meu, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Tine este Unul şiîmpreună împărăţeşte în vecii vecilor. Amin!



Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu- întocmită de SfântulGrigorie de Palama, arhiepiscopul Tesalonicului

Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, primeşte această mărturisire agreşelilor mele celor multe şi grele şi du-o Fiului Tău şi Dumnezeu, rugându-TeLui ca să-mi fie milostiv mie ticălosului, că de mulţimea fărădelegilor mele suntoprit a căuta spre Dânsul pentru ca să cer iertare. Pentru aceasta pe tine te rog să f pentru mine înainte stătătoare, solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri amdobândit eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, dar le-am uitat pe toate şi m-am arătatnemulţumitor eu ticălosul, cel care am trăit ca dobitoacele şi m-am asemănat lor.Căci sunt sărac în fapte bune, dar bogat în păcate, plin de ruşine şi osândit deDumnezeu, făcându-mă de plângere îngerilor, de râs şi de bucurie dracilor şiurâciune oamenilor din cauza păcatelor mele. Multe şi mari sunt păcatele mele, daalerg la ajutorul Tău, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, eu cel ce sunt slugalacomă, vas al gândurilor deşarte şi rele, visteria cuvintelor celor necurate şspurcate şi lipsit de toată fapta cea bună.

Miluieşte-mă pe mine cel smerit, milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Multăîndrăzneală ai la Cel ce S-a născut din Tine şi nimeni nu are putere precum tu,Maica lui Dumnezeu, că toate le poţi avea şi eşti mai presus de toate zidirile şnimic din toate câte voieşti nu-ţi este Ţie cu neputinţă.



Deci nu trece cu vederea lacrimile mele şi nu Te întoarce de către suspinul meu, nulepăda durerea inimii mele şi nu ruşina nădejdea mea cea către Tine ci, curugăciunile Tale cele de Maică, roagă-te Fiului tău pentru iertarea păcatelor mele.Învredniceşte-mă pe mine, ticălosul şi nevrednicul robul tău, ca să-mi iaufrumuseţea cea de la început, ajută-mă ca să mă izbăvesc de patimi şi de păcate şisă mă îmbrac cu dreptate şi cu fapte bune, să mă izbăvesc de spurcatele poftetrupeşti şi să mă îmbrac întru sfinţenia curăţiei celei sufleteşti, să mor lumii şi sviez faptei celei bune.

Călătorind eu, fii cu mine şi pe marea vieţii acesteia înotând, ajută-mă. Când priveghez întăreşte-mă, când sunt în necaz mângâie-mă, când sunt împuţinat încredinţă îmbărbătează-mă, când sunt bolnav vindecă-mă, când sunt nedreptăţitizbăveşte-mă, când sunt în primejdie de moarte degrabă scoate-mă şi vrăjmaşilormei celor văzuţi şi celor nevăzuţi în toată vremea înfricoşat arată-mă ca săcunoască toţi cei care cu nedreptate mă necăjesc că eu sunt robul tău. Aşa Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă smerita mea rugăciunşi nu mă ruşina în nădejdea mea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu nădejdetuturor creştinilor.

Trufia şi mândria cea deşartă din mintea mea şterge-o, nălucirile cele de noapte aleduhurilor celor viclene şi bântuielile cele de ziuă ale gândurilor celor necur ateîmpuţinează-le din mintea mea şi ajută-mă ca fără de împiedicare să merg pe caleacea fericită şi poruncită de Dumnezeu.

Dă-mi vreme de pocăinţă şi izbăveşte-mă de moartea cea năprasnică, iar la sfârşitulvieţii mele fii lângă mine uşurându-mi durereacea nesuferită. Atunci să mă uşurezide strâmtorarea cea cumplită şi să mă izbăveşti de chipul cel înfricoşat aldiavolului şi de cercetarea cea amară pentru toate a vameşilor celor din văzduh, astăpânilor întunericului şi să rupi zapisele păcatelor celor multe cu Dumnezeiascata putere.Cu Dumnezeu împrieteneşte-mă şi stării de-a dreapta celei fericitearată-mă la judecată şi bunătăţile cele veşnice a le moşteni învredniceşte-mă.

Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţimângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu, cu blândeţe primeşte această rugăciune şi curăţeşte-mă de toată întinăciunea ceatrupească şi sufletească, învredniceşte-mă în veacul de acum ca fără de osândă sămă împărtăşesc cu preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al Fiului şiDumnezeului Tău, iar în veacul ce va să vină să mă veseleşti cu Cina cea Cereasca desfătării Raiului.



Ca acele bunătăţi dobândindu-le eu, nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor prea cinstitulşi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte petoţi ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce eşti mijlocitoarea şi chezăşitutur or păcătoşilor care aleargă la tine cu credinţă. Că prin tine, prealăudată şi prea bună Stăpână, se mântuieşte tot neamul creştinesc care laudă şi prea măreşte peTatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea Preasfântă şi de o fiinţă, totdeaunaacum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!





Date post:	01-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	steaemy
View:	252 times
Download:	11 times

Rugăciuni pentru străpungerea inimii

Documents