Rudyard Kipling

Cartea junglei

Editura Andreas

Pe 30 decembrie 1865, se naºte la Bombay,în India, poetul ºi prozatorul britanic JosephRudyard Kipling. Se spune cã pãrinþii sãi s-aucunoscut la Lacul Rudyard din Anglia, aceasta fiindoriginea prenumelui sãu. O parte a copilãriei opetrece în Anglia, departe de pãrinþi, care lucrau înIndia.

În 1881 revine în India, la Lahore (astãzi înPakistan). Acolo, tatãl sãu, pictor fiind, era direc-tor al ªcolii de Artã. Peisajul indian, cu jungla, carepe atunci era încã aproape de oraº, cu amlgamulpopulaþiei (pelerini, negustori, yoghini, soldaþi, care reprezentau dominaþiaenglezã în India) l-a fascinat într-atât încât, ajuns la maturitate, a simþitnevoia sã punã pe hârtie tot ceea ce a vãzut ºi a simþit. A început sã lucrezeca redactor la un ziar local, în paralel scriind versuri; debutul ca scriitor pro-fesionist s-a petrecut în 1883. κi câºtigã rapid faima de scriitor, dedicându-selucrãrilor pentru copii. Astfel, apar în 1894 ºi 1895 Cartea junglei ºi A douacarte a junglei, cele mai reprezentative opere ale sale. Remarcabile suntînsã ºi romanul indian de spionaj „Kim“ (1901), poemele „Gunga Din“ (1892),„If“ – „Dacã“ (1895), un îndemn la stãpânire de sine ºi rãbdare, fãrã îndoialãcel mai cunoscut poem al lui Kipling, „Povara omului alb“ (1899), nume-roase schiþe ºi nuvele. Cartea junglei este consideratã o lucrare clasicã a lite-raturii universale ºi încântã pe orice cititor, mai tânãr sau mai vârstnic, prinumorul cu care sunt reproduse întâmplãri din viaþa animalelor, care arputea foarte uºor sã semene cu aspecte din societatea umanã. Contactul luiMowgli cu animalele junglei descoperã însuºiri care, cu uºurinþã, pot fi ase-muite cu cele ale oamenilor: curaj, înþelepciune, demnitate, dar ºilãudãroºenie, oportunism, dorinþa de a stãpâni abuziv. Ajutat de fraþii sãi,lupii, ºi de pantera Bagheera, puiul de om luptã pentru a învinge pestãpânul-tiran, tigrul Shere Khan. În Rikki-tikki-tavi, mica mangustãînvinge, prin curaj, pe ºarpele Nag, care era duºmanul omului. Toomai, alelefanþilor, deºi copil, înþelege taine pe care adulþii nu le cunoºteau.

Rudyard Kipling a fost ºi un mare cãlãtor. În Africa, adunã material pen-tru a scrie o altã operã memorabilã, Povestiri pentru copiii mici sau Simplepoveºti, apãrutã în 1902, cu ilustraþii aparþinând chiar autorului.

În 1907 primeºte Premiul Nobel pentru Literaturã. Se stinge din viaþã în 1936, la 18 ianuarie.

Editura Andreas

Rudyard Kipling

CCAARRTTEEAAJJUUNNGGLLEEII

Prezentare

LAURA-IVONA DUMITRU

Traducere:

Irina Brânduºoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

KIPLING, RUDYARD

Cartea junglei / Rudyard Kipling. trad.: Irina Brânduºoiu –

Bucureºti: Andreas Print, 2014

ISBN 978-606-8271-01-9

I. Brânuºoiu, Irina (trad.)

© Editura ANDREAS PRINT, Bucureºti, 2014Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte din aceasta lucrare nu poate fi

reprodusã, stocatã ºi retransmisã sub formã: tipãritã, electronicã, mecanicã, fotocopiatã,

audio sau sub orice altã variantã fãrã permisiunea scrisã a Editurii Andreas Print.

DIFUZOR EXCLUSIV:AGENÞIA DE DIFUZARE DE CARTE

IVO PRINTCalea Griviþei, nr. 158, demisol, sector 1, Bucureºti

Tel./Fax: 021.222.07.67E-mail: ivo_print@yahoo.comSite: www.editura-andreas.ro

Editor: Gheorghe DUMITRU

Redactare: Laura Ivona DUMITRU

Ilustraþie copertã: Vasile OLAC

Ilustraþii interior (pag. 7; 53; 87; 115; 125; 157): Vasile OLAC

Bun de tipar: 28.04.2014;Coli de tipar: 11 Format: Z6; 16/54x84 cm

Parttea I

FFrraaþþiiii lluuii MMoowwggllii

AAccuumm UUlliiuull CChhiill aadduuccee aaccaassãã nnooaapptteeaaPPee ccaarree MMaanngg,, LLiilliiaaccuull,, oo eelliibbeerreeaazzãã..TTuurrmmeellee ssuunntt îînncchhiissee îînn ssttaauull ººii ccoolliibbãã,,PPeennttrruu ccãã ppiieerrdduuþþii ssuunntteemm ppâânnãã llaa zziiuuãã..AAssttaa eessttee oorraa mmâânnddrriieeii ººii aa ppuutteerriiii,,GGhheeaarrãã ººii ddiinnttee,, ººii gghheeaarrãã..AAhh,, aauuzzii cchheemmaarreeaa!! –– VVâânnããttooaarree bbuunnãã llaa ttooþþiiCCee ppããssttrreeaazzãã LLeeggeeaa jjuunngglleeii!!

CÂNTECUL NOPÞII ÎN JUNGLÃ

Era ora ºapte a unei foarte calde seri pe dea-lurile Seeonee când Tata Lup s-a trezit dinsomnul sãu de dupã-amiazã, se scãrpinã,

cãscã ºi îºi scuturã labele, pentru a scãpa de senzaþiade amorþealã din vârfurile degetelor. Mama Lup stãteacu nasul ei mare, gri cãzut lângã ai sãi patru pui, carefãceau tumbe si chelãlãiau, ºi luna strãlucea prin gurapeºterii unde locuiau ei.

– Mrrrr! zise Tata Lup, este vremea sã mergem lavânãtoare din nou.

ªi sãri la vale, când o umbra micã, cu coada stu-foasã, trecu pragul ºi zise tânguit:

– Norocul fie cu tine, cãpetenie a lupilor, ºi noroc ºidinþi puternici sã aibã ai tãi nobili fii, fie ca ei sã nu uiteniciodatã foamea în aceastã lume.

Era ºacalul Tabaqui, zis ºi Linge-Blide, ºi lupii dinIndia îl dispreþuiau pe Tabaqui pentru ca el fugea prinþinut, fãcând pagubã ºi spunând poveºti, ºi mâncândvechituri ºi bucãþi de piele din grãmezile de gunoi alesatului. Dar le este fricã de el, pentru cã Tabaqui, maimult decât oricine altcineva din junglã, poate sã îºi iasãdin minþi ºi uitã cã ºi lui i-a fost cândva fricã de cineva,aleargã prin pãdure, muºcând pe oricine îi iese în cale.Pânã ºi tigrul fuge ºi se ascunde când micul Tabaqui îºipierde minþile, pentru cã nebunia este cel mai nepãcutlucru ce poate pune stãpânire pe un animal sãlbatic.

– Intrã, atunci, ºi aruncã o privire, spuse Tata Lup,dar sã ºtii cã nu este niciun fel de mâncare aici.

– Pentru un lup nu, spuse Tabaqui, dar pentru opersoanã aºa rea ºi lacomã ca mine, ºi un os gol este omasã copioasã. Cine suntem noi, ºacalii, sã culegem ºisã alegem?

Fugi grãbit pânã în fundul peºterii, unde gãsi un osde berbec cu ceva carne pe el, ºi se aºezã, rozând mul-þumit unul dintre capete.

– Vã mulþumesc tuturor pentru aceastã delicioasãmasã, spuse el, lingându-se pe bot. Cât de frumoºi suntnobilii pui! Ce ochi mari au! Cât de tineri sunt! Aºa e,aºa e, ar fi trebuit sã îmi amintesc cã fiii Regilor suntbãrbaþi încã de la început.

Acum, Tabaqui ºtia la fel de bine ca oricine cã nueste lucru mai nenorocos decât sã faci complimentecopiilor în faþa lor ºi îi fãcea mare plãcere sã îi vadã peMama Lup ºi pe Tata Lup arãtând penibil.

66Rudyard Kipling

Tabaqui rãmase nemiºcat, bucurându-se de pagu-ba fãcutã, apoi zise maliþios:

– Shere Khan, Cel Mare, ºi-a mutat zonele de vânã-toare, va vâna printre dealurile acestea pentru urmã-toarea Lunã plina, aºa mi-a spus el mie.

Shere Khan era tigrul care locuia lângã râulWaingunga, douãzeci de mile mai departe.

– Nu are dreptul, începu nervos Tata Lup. Legeajunglei spune cã nu are dreptul sã-ºi schimbe zona devânãtoare fãrã avertisment. Va speria orice pradã pe ozonã de zece mile, ºi eu, eu trebuie sã ucid cât pentrudoi zilele acestea.

– Nu degeaba l-a numit mama lui Lungri (Celªchiop), spuse încet Mama Lup. El a fost ºchiop de unpicior încã din naºtere. De aceea el a ucis numai vite.Acum sãtenii din Waingunga sunt furioºi pe el ºi el avenit aici sã ne înfurie sãtenii. Ei vor cutreiera jungla încãutarea lui, când el va fi departe, iar noi ºi copiii noºtrivom fi nevoiþi sã fugim când iarba va fi aprinsã. Într-ade-vãr, îi suntem foarte recunoscãtori lui Shere Khan!

– Sã îi povestesc de recunoºtinþa voastrã? spuseTabaqui.

– Afarã! urlã Tata Lup. Afarã! ªi vâneazã cu stãpânultãu! Ai fãcut destul rãu pentru o singurã noapte.

– Plec, spuse încet Tabaqui. Îl veþi auzi pe ShereKhan dedesubt, în tufãriº. Trebuia sã fi pãstrat pentrumine mesajul.

Tata Lup ascultã ºi, dedesubt, în valea ce duceaspre un râuleþ, auzi monotonul vaiet, uscat, furios ºimuºcãtor al unui tigru care nu a prins nimic ºi cãruianu îi pãsa dacã aflã toatã jungla.

88Rudyard Kipling

– Prostul! spuse Tata Lup. Sã începi munca uneinopþi cu un aºa zgomot! Oare ce crede el, cã berbeciinoºtri sunt ca taurii lui graºi din Waingunga?

– Sssst! Ãsta nu e nici taur, nici berbec ce vâneazãel în noaptea asta, spuse Mama Lup. Ãsta este om.Vaietul s-a transformat într-un fel de tors zbârnâitor, cepãrea cã vine din toate pãrþile þinutului. Era zgomotulce-i nãuceºte pe tãietorii de lemne ºi pe cei ce dormsub cerul liber, ºi îi face sã fugã uneori chiar în guratigrului.

– Om! zise Tata Lup, dezvelindu-ºi toþi dinþii luialbi. Mrrrr! Nu sunt destui gândaci ºi broaºte în lacuri,încât el trebuie sã mãnânce om, ºi pe teritoriul nostru?

Legea junglei, care nu orânduieºte ceva fãrã un mo-tiv întemeiat, interzice oricãrui animal sã mãnânce om,cu excepþia situaþiei când le aratã copiilor cum se vâ-neazã, ºi atunci o pot face doar în afara teritoriilor devânãtoare ale haitei ºi tribului lui. Adevãratul motiv pen-tru care este interzisã uciderea omului este acela cã,mai devreme sau mai târziu, vor sosi oamenii albi peelefanþi, cu arme de foc, ºi oamenii bruni, cu gonguri,rachete ºi torþe. Apoi toatã lumea din junglã suferã.Motivul pe care îl dau animalele este cã omul este fiinþavie cea mai slabã ºi lipsitã de apãrare, ºi este nedemn sãte atingi de el. ªi ei o spun, ºi este adevãrat cã mâncã-torii de oameni devin murdari ºi îºi pierd dinþii.

Torsul deveni mai puternic ºi se încheie cu unAaarh!, al victimei tigrului.

Apoi s-a auzit un urlet, dar parcã nu de tigru, de laShere Khan.

– A ratat, spuse Mama Lup. Ce e asta?

99Cartea Junglei

Tata Lup ieºi afarã, câþiva paºi, ºi îl auzi pe ShereKhan mormãind sãlbatic de parcã ar fi cãzut în tufãriº.

– Prostul, nu a avut ceva mai bun de fãcut decât sãsarã în focul de tabãrã al unui tãietor de lemne ºi ºi-aars tãlpile, mârâi Tata Lup. ªi Tabaqui este cu el.

– Ceva urcã, spuse Mama Lup, ciulind o ureche.Pregãtiþi-vã!

Tufiºurile foºnirã un pic în desiº, ºi Tata Lup cãzucu pulpele sub el, pregãtindu-se pentru sãriturã. Apoi,dacã ai fi urmãrit, ai fi vãzut cel mai uimitor lucru dinlume – lupul oprit în plin avânt. El a sãrit înainte sã vadãce era lucrul asupra cãruia sãrise, apoi încercã sã seopreascã. Rezultatul a fost cã s-a aruncat patru saucinci metri în aer, aterizând aproape în acelaºi loc deunde sãrise.

– Om! þipã el. Un pui de om! Priviþi!Chiar în faþa lui, sprijinindu-se de o creangã joasã,

stãtea un bebeluº dezbrãcat ºi ars de soare, care abiaputea merge. Aºa de moale ºi aºa de creaþã, era cea maimicã fiinþa ce venise vreodatã în peºtera unui lup,noaptea. Se uita în ochii lui Tata Lup ºi râdea.

– Acesta este un pui de om? întrebã Mama Lup. Nuam mai vãzut niciodatã unul. Adu-l aici!

Un lup este obiºnuit sã îºi care propriii pui, dacãeste nevoie. Aºadar, Tata Lup îl apucã pe copil de spate,fãrã sã îl zgârie, ºi îl lãsã jos lângã ceilalþi pui.

– Ce mic ºi dezbrãcat, ºi ce curajos este! spuseMama Lup încetiºor.

Bebeluºul îºi fãcea loc printre pui, sã ajungã laascunzãtoarea cãlduroasã.

1100Rudyard Kipling

CCuupprriinnss

Partea I / 5

Fraþii lui Mowgli / 5

Vânãtoarea lui Kaa / 28

Tigrule! Tigrule! / 36

Partea a II-a / 50

Foca cea albã / 50

Rikki-Tikki-Tavi / 80

Toomai-al-Elefanþilor / 109

Slugile Mãriei Sale / 144

Cântecul de paradã al animalelor din tabãrã / 169