ROMÂNIA MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ACADEMIA DE … · Consider că gestionarea riscurilor...

1

ROMÂNIA

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIȚIE „ Alexandru Ioan Cuza”

COSMA ROBIN

TEZĂ DE DOCTORAT

(rezumat)

DOMENIUL: “Ordine Publică și Siguranță Națională”

TEMA: CONSIDERAȚII PRIVIND MANAGEMENTUL SITUAȚIILOR

DE URGENȚĂ DIN PERSPECTIVA ASIGURĂRII PROTECȚIEI

INFRASTRUCTURII CRITICE NAȚIONALE

Conducător de doctorat

Prof.univ.dr.

Cavaropol Dan Victor

Teză elaborată în vederea obținerii

titlului de DOCTOR în: “Ordine Publică și Siguranță Națională”

- BUCUREŞTI, 2017 -

2

CUPRINS:

INTRODUCERE ................................................................................................................................................ 5

CAPITOLUL 1 DIAGNOZA ETAPEI ACTUALE A EVOLUȚIEI PROBLEMATICII PRIVIND

PROTECȚIA INFRASTRUCTURII CRITICE .......................................................................................... 12

1.1. STADIUL DELIMITĂRILOR CONCEPTUALE PRIVIND INFRASTRUCTURA CRITICĂ

12

1.2. COMPLEXITATEA TIPOLOGICĂ A INFRASTRUCTURILOR CRITICE .................. Error!

Bookmark not defined.

1.3. ABORDĂRI ACTUALE PRIVIND PROTECȚIA INFRASTRUCTURILOR CRITICE DIN

PERSPECTIVA UNIUNII EUROPENE ...................................................... Error! Bookmark not defined.

1.3.1. SITUAȚIA ACTUALĂ A PROTECȚIEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE LA NIVELUL

UNIUNII EUROPENE – PROGRAMUL EUROPEAN PRIVIND PROTECȚIA

INFRASTRUCTURILOR CRITICE (EPCIP) ......................................... Error! Bookmark not defined.

1.3.2. REȚEAUA DE ALERTĂ PRIVIND INFRASTRUCTURILE CRITICE – CIWIN ........ Error!


1.3.3. CENTRUL DE PREGĂTIRE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN CAZUL

PRODUCERII UNOR DEZASTRE ......................................................... Error! Bookmark not defined.

1.3.4. REȚEAUA EUROPEANĂ DE REFERINȚĂ PENTRU PROTECȚIA

INFRASTRUCTURILOR CRITICE (RERPIC) ...................................... Error! Bookmark not defined.

1.4. CONSIDERAȚII PRIVIND REZILIENȚA INFRASTRUCTURILOR CRITICE ......................... 15

1.4.1. PRINCIPIILE REZILIENȚEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE ...... Error! Bookmark not

defined.

1.4.2. ABORDAREA REZILENȚEI ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE .... Error! Bookmark not

defined.

1.4.3. SECURITATEA INFRASTRUCTURILOR CRITICE ............ Error! Bookmark not defined.

1.4.4. SISTEME DE MONITORIZARE ȘI MENTENANȚA INFRASTRUCTURILOR CRITICE

Error! Bookmark not defined.

1.4.5. PROCEDURI ORGANIZAȚIONALE PENTRU GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE

URGENȚĂ ÎN CADRUL INFRASTRUCTURILOR CRITICE ............. Error! Bookmark not defined.

1.4.6. MANAGEMENTUL ORGANIZAȚIONAL PENTRU GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE

URGENȚĂ ÎN CADRUL INFRASTRUCTURILOR CRITICE ............. Error! Bookmark not defined.

1.4.7. REZILIENȚA ECONOMICĂ A UNEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE ................. Error!


1.5. ................ CONCLUZII PRIVIND DIAGNOZA ETAPEI ACTUALE A EVOLUȚIEI PROBLEMATICII

PRIVIND PROTECȚIA INFRASTRUCTURII CRITICE .............................................................................. 16

CAPITOLUL 2 REZILENTA POPULAȚIEI ÎN FAȚA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ..................... 19

2.1. CONSIDERAȚII PRIVIND TERMENUL VULNERABILITATE ......... Error! Bookmark not

defined.

2.1.1. SPECIFICITATEA BIUNIVOCE PRIVIND MANAGEMENTUL CRIZELOR-

REZILIENȚA POPULAȚIEI ................................................................... Error! Bookmark not defined.

2.1.2. COMPONENTELE VULNERABILITĂȚII ............................. Error! Bookmark not defined.

2.1.3. VULNERABILITATEA INFRASTRUCTURILOR CRITICE LA HAZARDELE

NATURALE ............................................................................................. Error! Bookmark not defined.

2.1.4. REZILIENȚA ȘI VULNERABILITATEA .............................. Error! Bookmark not defined.

3

2.2. ABORĂRI CONCEPTUALE ASUPRA REZILIENȚEI SOCIETĂȚII ÎN FAȚA SITUAȚIILOR

DE URGENȚĂ .............................................................................................................................................21

2.2.1. CONSIDERAȚII PRIVIND MANAGEMNTUL CRIZELOR ȘI REZILIENȚA POPULAȚIEI


2.2.2. CADRUL PENTRU CREAREA REZILIENTEI SISTEMELOR ...........Error! Bookmark not

defined.

2.2.3. COMUNITĂȚILE ȘI REZILIENȚA ........................................ Error! Bookmark not defined.

2.2.4. CONCLUZII PRIVIND REZILIENȚA COMUNITĂȚILOR .. Error! Bookmark not defined.

2.3. CONSIDERAȚII PRIVIND PREGĂTIREA POPULAȚIEI ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR

DE URGENȚĂ ............................................................................................ Error! Bookmark not defined.

2.3.1. PREGĂTIREA POPULAȚIEI ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ TRECUT,

PREZENT ȘI VIITOR .............................................................................. Error! Bookmark not defined.

2.3.2. PREGĂTIRE, RESPONSABILITATE ȘI EDUCAȚIE: PEDAGOGIA PREVENIRII SI

GESTIONĂRII UNOR SITUAȚII DE URGENȚĂ ................................ Error! Bookmark not defined.

2.3.3. ROLUL COMUNITĂȚILOR ÎN PREVENIREA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ȘI

PREGĂTIREA POPULAȚIEI PRIVIND GESTIONAREA ACESTORA ............Error! Bookmark not

defined.

2.3.4. CREAREA UNEI CULTURI A EDUCAȚIEI ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR DE

URGENȚĂ ............................................................................................... Error! Bookmark not defined.

2.3.5. IMPACTUL INSTRUIRII ÎN EVOLUȚIA GRADULUI DE REZILIENȚĂError! Bookmark

not defined.

2.3.6. ROLUL MASS-MEDIA PRIVIND PREGĂTIREA POPULAȚIEI PRE ȘI POST-

DEZASTRU ............................................................................................. Error! Bookmark not defined.

2.3.7. PREGATIREA FACTORILOR DE DECIZIE ......................... Error! Bookmark not defined.

2.3.8. PREGATIREA STRUCTURILOR PROFESIONISTE ............ Error! Bookmark not defined.

2.4. CONCLUZII PRIVIND PREGĂTIREA POPULAȚIEI ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR DE

URGENȚĂ ȘI ROLUL ACESTEIA PRIVIND REZILIENȚA UNEI COMUNITĂȚI ÎN CAZUL

PRODUCERII UNOR DEZASTRE .............................................................................................................26

CAPITOLUL 3. IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE CAUZE NATURALE

...........................................................................................................................................................................28

3.1. FENOMENOLOGIA DEZASTRELOR NATURALE .................... Error! Bookmark not defined.

3.1.1. IMPACTUL ECONOMIC ........................................................ Error! Bookmark not defined.

3.1.2. IMPACTUL SOCIAL ȘI PSIHOLOGIC .................................. Error! Bookmark not defined.

3.1.3. IMPACTUL TEHNOLOGIC .................................................... Error! Bookmark not defined.

3.2. CONSECINȚELE DEZASTRELOR NATURALE ASUPRA INFRASTRUCTURILOR

CRITICE ......................................................................................................................................................28

3.2.1. CONSECINȚELE DEZASTRELOR GEOFIZICE ASUPRA INFRASTRUCTURII CRITICE


3.2.2. CONSECINȚE ALE DEZASTRELOR HIDROLOGICE ASUPRA INFRASTRUCTURII

CRITICE ................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

3.2.3. CONSECINȚELE DEZASTRELOR METEOROLOGICE ASUPRA INFRASTRUCTURII

CRITICE ................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

3.3. ...... CONCLUZII PRIVIND IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE CAUZE

NATURALE .....................................................................................................................................................30

4

CAPITOLUL 4. EVALUAREA MULTI-RISC PRIVIND PRODUCEREA UNOR SITUAȚII DE

URGENȚĂ GENERATE DE CUTREMUR PE TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ȘI

VISCOL (CUTREMURUL ALB) – STUDIU DE CAZ JUDEȚUL VRANCEA ...................................... 31

4.1. CARACTERISTICILE UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE ALE JUDEȚULUI

VRANCEA ................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

4.1.1. AMPLASARE GEOGRAFICĂ ŞI RELIEF ............................. Error! Bookmark not defined.

4.1.2. CARACTERISTICI CLIMATICE ............................................ Error! Bookmark not defined.

4.1.3. REŢEA HIDROGRAFICĂ ....................................................... Error! Bookmark not defined.

4.1.4. CĂI DE TRANSPORT .............................................................. Error! Bookmark not defined.

4.1.5. INFORMAȚII PRIVIND POPULAȚIA DIN JUDEȚUL VRANCEA... Error! Bookmark not

defined.

4.1.6. INFORMAȚII PRIVIND SERCIVIILE DE BAZĂ .................. Error! Bookmark not defined.

4.1.7. CARACTERISTICI ALE MEDIULUI ..................................... Error! Bookmark not defined.

4.1.8. INFORMAȚII PRIVIND SISTEMUL ECONOMIC ................ Error! Bookmark not defined.

4.1.9. DATE PRIVIND SISTEMUL SANITAR ȘI SERVICIILE MEDICALE ..... Error! Bookmark

not defined.

4.1.10. ANALIZA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ÎN PERIOADA 2009-2016 .. Error! Bookmark

not defined.

4.2. ANALIZA CADRULUI NORMATIV CARE GUVERNEAZĂ DOMENIUL SITUAȚIILOR

DE URGENȚĂ DIN ROMÂNIA ............................................................... Error! Bookmark not defined.

4.2.1. DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE CUTREMUR .............. Error!


4.2.2. DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE CĂDERI MASIVE DE

ZĂPADĂ .................................................................................................. Error! Bookmark not defined.

4.2.3. DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE FURTUNI SI VISCOL Error!


4.3. DESCRIEREA CAUZELOR, ELEMENTELOR FAVORIZANTE ȘI ELEMENTELOR

DECLANȘATOARE .................................................................................................................................. 31

4.3.1. ANALIZA RISCULUI DE CUTREMUR ÎN JUDEȚUL VRANCEA .................................... 31

4.3.2. ANALIZA RISCULUI DE CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ÎN JUDEȚUL VRANCEA

38

4.3.3. ACTIVITATEA SEISMICĂ PE TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ............... 39

4.4. INTERVENȚIA ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR SITUAȚII DE URGENȚĂ GENERATE

DE CUTREMUR PE TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂError! Bookmark not defined.

4.4.1. ETAPELE DE REALIZARE A ACŢIUNILOR ....................... Error! Bookmark not defined.

4.4.2. SECURITATEA INFRASTRUCTURILOR CRITICE ............ Error! Bookmark not defined.

4.4.3. SERVICII PSIHO-SOCIALE .................................................... Error! Bookmark not defined.

4.4.4. MANAGEMENTUL DONAȚIILOR ....................................... Error! Bookmark not defined.

4.4.5. ROLUL SISTEMULUI DE ÎNȘTIINȚARE-ALARMARE ..... Error! Bookmark not defined.

4.4.6. IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ASUPRA INFRASTRUCTURILOR CRITICE

DIN JUDEȚUL VRANCEA .................................................................... Error! Bookmark not defined.

4.5. PROTECȚIA PSIHOLOGICĂ ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ .. Error! Bookmark not defined.

5

4.6. ROLUL MASS-MEDIA PRIVIND DIFUZAREA INFORMAȚIILOR DESPRE

GESTIONAREA INTERVENȚIILOR ..................................................... Error! Bookmark not defined.

4.7. CONSIDERAȚII PRIVIND PROCEDURILE DE RECUPERARE ÎN VEDEREA

CONSOLIDĂRII REZILIENȚEI POPULAȚIEI ȘI INSTITUȚIILOR ÎN CAZUL PRODUCERII

UNOR SITUAȚII DE URGENȚĂ GENERATE DE CUTREMUR PE TIMPUL CĂDERILOR

MASIVE DE ZĂPADĂ ȘI VISCOL ......................................................... Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL 5 CONCLUZII ȘI PROPUNERI ...........................................................................................41

5.1. PROPUNERE DE ÎNFIINAȚARE A UNUI SERVICIU TEHNIC DE EXPERTIZĂ

PRIVIND MISIUNILE PROTECȚIEI CIVILE , LA NIVEL JUDEȚEAN ( SAU REGIONAL) .....41

5.2. PROPUNERE PRIVIND CREAREA UNEI PLATFORME ONLINE PENTRU

PREVENIREA ȘI GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ..................................................44

5.3. PROPUNERE PENTRU MODIFICAREA PLANULUI PRIVIND GESTIONAREA

SITUAȚIILOR DE URGENTA GENERATE DE CUTREMUR/ALUNECARI DE TEREN ............51

INTRODUCERE

Infrastructurile critice au reprezentat, din totdeauna, cel mai sensibil și cel mai

vulnerabil domeniu al oricărui sistem și proces. Sensibilitatea acestora decurge din rolul

lor deosebit pe care îl dețin în cadrul structurii.

De accea, oricât de bine ar fi protejate, infrastructurile critice vor avea

întotdeauna un grad de vulnerabilitate ridicat, întrucât, de regulă, sunt primele vizate

atunci când se urmăreşte destabilizarea şi chiar distrugerea unui sistem sau unui proces

sau atunci când se produce o situație de urgență.

Identificarea, optimizarea şi securizarea infrastructurilor critice reprezintă o

prioritatea indiscutabilă pentru structurile care au rolul de protecție, prevenire și

gestionare a situațiilor de urgență sau dezastrelor de orice natură.

Infrastructurile critice nu sunt şi nu devin critice, doar la atacuri sau din cauza

atacurilor, ci şi din alte cauze, unele dintre acestea greu de depistat şi de analizat, altele

mai ușor de recunoscut prin crearea unor scenarii privind analiza riscurilor. De regulă,

mai ales după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra complexului World

Trade Center şi asupra Pentagonului, se consideră că infrastructurile sunt sau pot deveni

critice în raport cu atacurile teroriste sau cu alte ameninţări (situații de urgență, dezastre

6

socio-naturale). Acesta este doar un aspect sau un criteriu de identificare a

infrastructurilor critice.

Mai sunt însă şi altele care ţin, deopotrivă, atât de stabilitatea şi funcţionalitatea

sistemelor şi proceselor, cât şi de raporturile acestora cu mediul exterior.

De aceea, în opinia mea, analiza problematicii infrastructurilor critice trebuie să

ţină seama de toate dimensiunile şi implicaţiile stabilităţii şi funcţionalităţii sistemelor

şi proceselor, precum şi de înlănţuirile cauzale care pot genera sau influenţa dinamica

lor. Infrastructura critică este legată de tot ceea ce susţine viabilitatea unei societăți,

începând cu administrația, instituțiile economico-financiare, serviciile publice, de

asistență socială și de sănătate, comunităţile de informaţii, armată şi terminând cu

rezervele de hrană, transportul, comunicaţiile, apă şi energie, educaţia şi cercetarea sau

mass-media.

Infrastructura critică poate fi afectată, distrusă sau întreruptă din mai multe cauza

precum actele deliberate de terorism, dezastrele naturale, neglijenţa, accidentele ori

hackerii, activităţile criminale sau comportamentul tendenţios. Pentru ca impactul sp

fie cât mai redus ar trebui ca orice distrugere sau manipulare a infrastructurii critice să

fie de scurtă durată, uşor de administrat, fără frecvenţă, izolată geografic şi cât mai puţin

în detrimentul bunăstării statelor şi a populației.

Protecţia infrastructurilor critice reprezintă un domeniu care se dorește a fi foarte

bine investigat, monitorizat, analizat, evaluat, prognozat şi ameliorat. Atât Uniunea

Europeană cât și Statele Unite ale Americii sau alte state, alianţe, structuri de securitate

internaţionale, regionale îşi intensifică eforturile pentru a identifica, supraveghea,

optimiza şi proteja infrastructurile critice/vitale ale ţărilor, societăţilor, reţelelor şi ale

lumii.

Fiecare infrastructură critică deține un anumit grad de risc, estimat şi chiar

asumat de către utilizatori/beneficiari. Riscurile în acest domeniu sunt de natură

sistemică, determinate de complexitate, incertitudine/nesiguranţă şi ambiguitate.

7

De aceea, o preocupare permanentă pe plan naţional şi internaţional, o constituie

evaluarea, gestionarea eficientă şi operativă a acestora, întrucât acoperă domenii din ce

în ce mai extinse, de la cele tradiţionale (accident, funcţionarea defectuoasă, eroare

umană etc.) la unele nou apărute (atentate teroriste, informatizarea excesivă a unor

sisteme şi infrastructuri critice, efecte induse de dezastre naturale şi de schimbări de

mediu/climatice).

Evaluarea riscurilor se face, de regulă, în funcţie de complexitatea acestora, de

contextul în care se manifestă şi de consecinţele pe care le generează.

Consider că gestionarea riscurilor impune o abordare sistemică şi integratoare,

trebuind fundamentată pe: transparenţă - deschidere, comunicare, responsabilitate,

eficienţă şi medierea conflictelor de interese.

Dată fiind complexitatea unui astfel de demers, apreciez că gestionarea riscurilor

trebuie să aibă în vedere: numărul de infrastructuri critice care trebuie protejate;

dispunerea geografică şi particularităţile acestora; impactul unor disfuncţii

locale/zonale asupra infrastructurilor critice de nivel naţional şi internaţional;

cunoaşterea riscurilor, depistarea cauzelor unor accidente şi adoptarea oportună a unor

decizii pentru asigurarea funcţionării normale a infrastructurilor critice; modalităţi

adecvate de readucere a infrastructurilor critice, într-un timp cât mai scurt, la starea de

normalitate a infrastructurii critice sau a sistemelor afectate.

Practica în materie, confirmă că, în gestionarea riscurilor la adresa

infrastructurilor critice, trebuie să aibă un rol deosebit atât guvernul, diferitele autorităţi

publice, potrivit competenţelor, cât şi opinia publică - prin influenţa asupra deciziilor,

precum şi prin încrederea/aprobarea/consimţământul faţă de acţiunile preconizate sau

întreprinse.

Gestionarea eficientă impune cunoaşterea temeinică a situaţiei operative a

infrastructurilor critice, aplicarea fermă a procedurilor prevăzute de lege şi iniţierea

unor măsuri adecvate pentru: prevenirea apariţiei disfuncţiilor şi vulnerabilităţilor;

înlăturarea ameninţărilor/stărilor de pericol şi limitarea/înlăturarea consecinţelor în

8

situaţia în care s-au produs; contracararea agresiunilor şi refacerea funcţionalităţii

acestora.

Apreciez că măsurile întreprinse trebuie să fie proactive (creșterea rezilienței),

nu reactive, respectând etapele unei gestionări eficiente, respectiv: detecţia

(cunoaştere/prognozare/anticipare); monitorizarea (analiză/evaluare, strategii de

prevenţie/reacţie, adaptate de la caz la caz); comunicarea (conştientizare/avertizare,

pentru opinia publică, respectiv antrenament/control/operaţionalizarea intervenţiei

pentru factorii de intervenţie).

În acest context, gestionarea riscurilor impune ca aceasta să se realizeze pe

fundamentul unor strategii operaţionale, care au ca obiective dezvoltarea, mentenanţa

şi protecţia infrastructurilor critice şi urmăresc:

- în domeniul dezvoltării: conştientizarea factorului decizional (politic/economic,

de conducere a unei instituţii/firme) asupra necesităţii proiectării şi construcţiei

infrastructurilor critice pe baza unui design ce previne din start posibilitatea producerii

unor evenimente deosebite (dereglare, accident/avarie, dezastru, acţiuni umane, atac

terorist, sabotaj sau eroare incidentală);

- în domeniul mentenanţei: soluţii care să asigure o relaţie optimă între

costuri/beneficii, luându-se în calcul şi funcţionarea sistemelor în situaţii diferite de

cele normale;

- în domeniul protecţiei: identificarea oportună a vulnerabilităţilor şi disfuncţiilor

precum şi operaţionalizarea algoritmului de acţiune a elementelor de intervenţie în

situaţii de urgenţă.

Infrastructurile critice pot fi afectate, concomitent, la nivel fizic şi al structurii

simbolice, astfel încât în raport de amploarea disfuncţiilor, vulnerabilităţilor sau stărilor

de pericol poate fi afectat întregul sistem de securitate naţională.

Oricare ar fi gradul de afectare a unui element al infrastructurii critice naționale,

aceasta poate avea influenţe negative asupra celorlalte activităţi sociale sau poate

9

diminua semnificativ încrederea cetăţenilor în reziliența sistemelor de securitate şi în

capacitatea factorilor de decizie de a le gestiona eficient.

De cele mai multe ori, daunele prezente sau potenţiale sunt considerabile şi nici

o organizaţie abilitată nu poate, de una singură, să le gestioneze. Depăşirea gradului de

risc asumat sau intervenţia unor factori perturbatori/distructivi, determină apariţia,

situaţiilor de urgenţă, care sunt consecinţa: unor disfuncţionalităţi majore, transformate

în ameninţări cu implicaţii negative asupra mediului social; nehotărârii sau incapacităţii

factorului de decizie în gestionarea infrastructurii critice aflate în responsabilitate; unor

acţiuni agresive ale unor entităţi interesate în degradarea sau distrugerea

infrastructurilor critice; capacităţilor funcţionale ale acestora.

În acest sens, apreciez că managementul (gestionarea) unei situaţii de urgenţă în

acest domeniu implică iniţierea procesului decizional la nivelul autorităţilor abilitate,

cât şi mobilizarea resurselor necesare (umane, materiale, informaţionale) şi se

desfăşoară pe etape: semnalizare/detecţie; pregătire/prevenire; gestionarea situaţiei de

urgenţă; reducerea/limitarea daunelor şi recuperare/refacere.

Principala problemă cu care se confruntă România în privinţa infrastructurilor

critice este legată de menţinerea într-o stare performantă a acestora. Calitatea

infrastructurilor critice din România trebuie îmbunătăţită, în condiţiile în care

securitatea, fiabilitatea, condiţiile de performanţă devin elemente importante în

conceptul de „infrastructură critică”.

Pentru a realiza protecția infrastructurilor critice trebuie să se identifice factorii

de risc care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc (cazuri de forţă

majoră determinate de incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii,

alunecări sau alunecări de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii,

instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din

atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte

calamităţi naturale sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de

factori de risc specifici).

10

Unii analişti apreciază necesitatea stabilirii unor indicatori de evaluare, de risc

(pe categorii de factori ce pot conduce la deteriorarea acesteia - ca efect al unor acţiuni

pasive, cu scop determinat ori al unor evenimente de ordin tehnic sau subiectiv), de

cuantificare a efectelor (prin prisma prejudiciilor create - de ordin uman/material - şi

nu în ultimul rând, a sincopelor induse în derularea activităţilor economico-sociale la

nivel zonal/regional şi macroregional, având în vedere rolul şi importanţă obiectivului

de infrastructură în cadrul sistemelor de evaluare) şi temporali (perioada de impact

raportată la nevoile de interes naţional);

Obiectivul general al lucrării este cercetarea asupra domeniului managementului

situațiilor de urgență din perspectiva asigurării protecției infrastructurii critice la nivel

național.

Obiective specifice ale cercetării sunt: definirea rolului managementului

situațiilor de urgență în protecția infrastructurilor critice; stabilirea unui grad acceptabil

al rezilienței – sub aspect conceptual, teoretic, precum și în privința implicațiilor

sociale, noutăților de abordare în privința ordinii publice și siguranței naționale; analiza

impactului situațiilor de urgență asupra infrastructurilor critice; evaluarea multi-risc

privind producerea unor situații de urgență generate de cutremur pe timpul căderilor

masive de zăpadă și viscol (cutremurul alb).

Ca metode de cercetare, am utilizat metoda observaţiei, studiul documentelor

actelor normative, procedurilor, legislației internaționale, analiza de conținut, metodele

comparative şi cazuistice, metodele de prezentare statistică și grafică, studiul de caz sau

analiza situațională. Culegerea informaţiilor şi colectarea datelor de lucru s-a realizat

prin folosirea statisticilor planurilor operative, analizelor de risc, procedurilor

operaționale și a concepțiilor de intervenție elaborate de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență, dar şi a instituţiilor care au diferite roluri în domeniu. De asemenea,

am considerat utilă și inserarea în cercetare a unor grafice și hărți, în scopul detalierii

mai exacte a unor aspecte din lucrare.

11

Demersul științific desfășurat și-a propus să cerceteze managementul situațiilor

de urgență din perspectiva asigurării protecției infrastructurilor critice naționale dintr-

o altă perspectivă, respectiv a realizării unei analize privind procedurile și planurile

operaționale ale structurilor implicate în procesul de gestionare a situațiilor de urgență

și atribuțiile acestora în domeniul infrastructurilor critice.

Motivația alegerii acestei teme este generată de stadiul de cunoaștere limitat în

domeniul pe care demersul științific îl urmărește. Cercetarea în domeniul pe care îl

propun se află încă la început, deoarece chiar această abordare este nouă. Conceptele

de bază sunt în continuare dezbătute, astfel sintagma infrastructură critică este definită

atât din punct de vedere militar, cât și economic, social ori academic.

Pe de altă parte, noutatea cercetării derivă din faptul că domeniul avut în vedere

este cel al managementului situațiilor de urgență ca subsector al protecției

infrastructurilor critice.

Consider că pe lângă adâncirea unor aspecte teoretice, tema lucrării îmi oferă

posibilitatea dezvoltării unor considerații cu aplicabilitate practică de interes pentru cei

ce activează în aceste domenii, în contact direct cu unitățile de intervenție și suport.

Toate aceste acumulări referitoare la managementul situațiilor de urgență pot

căpăta o nouă dimensiune prin raportarea permanentă la realitățile și necesitățile impuse

de domeniul” Ordine publică și siguranță națională” și în cadrul căruia sunt înscris la

doctorat și îmi propun să realizez această cercetare.

12

CAPITOLUL 1 DIAGNOZA ETAPEI ACTUALE A EVOLUȚIEI

PROBLEMATICII PRIVIND PROTECȚIA INFRASTRUCTURII

CRITICE

Anumite tipuri de infrastructură joacă un rol vital care stau la baza economiei

noastre, a securității și a modului de viață. Aceste sisteme complexe și de multe ori

interconectate au devenit atât de omniprezente și esențiale pentru viața de zi cu zi încât

sunt luate cu ușurință ca atare. De cele mai multe ori doar în cazul în care serviciile

oferite de o astfel de infrastructură sunt întrerupte – de exemplu atunci când pierdem

accesul facil la serviciile de electricitate, medicale, de telecomunicații, de transport sau

de apă - devenim conștienți de marea dependență a noastră de aceste rețele și de

vulnerabilitățile care provin dintr-o astfel de dependență. Pentru a evalua

vulnerabilitatea unor astfel de infrastructuri critice, este important să se înțeleagă și să

se definească terminologia utilizată.

1.1. STADIUL DELIMITĂRILOR CONCEPTUALE PRIVIND

INFRASTRUCTURA CRITICĂ

13

Nu există nici o definiţie universal acceptată asupra infrastructurilor critice.

Infrastructurile critice includ o gamă variată de sisteme industriale, activități şi facilităţi

care, pe de o parte sunt esenţiale funcţiilor sociale de zi cu zi, iar pe de altă parte ca

funcțiile și serviciile economice şi sociale să poată funcţiona în urma unui eveniment

generator de situații de urgență. O gamă variată a definiţiilor infrastructurilor critice

sunt prezentate în Tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1 Definițiile naționale infrastructurilor critice

Australia

“Infrastructurile critice sunt definite ca fiind resursele fizice,

sursele de aprovizionare, tehnologiile informaționale și rețele de

comunicații care, în cazul în care sunt distruse, degradate sau

indisponibile pentru o perioadă îndelungată, ar putea avea un

impact semnificativ asupra bunăstării sociale sau economice a

națiunii, sau care afectează capacitatea Australiei să realizeze

apărarea națională și să asigure securitatea națională.”1

Germania

“Infrastructurile critice reprezintă organizațiile și resursele de

importanță deosebită pentru o comunitate al căror eșec sau

insuficiență ar provoca un deficit susținut de bunuri, întreruperi

semnificative pentru ordinea publică sau alte consecințe

dramatice.”2

Uniunea

Europeana

“Infrastructurile critice reprezintă un mijloc, sistem sau parte

a acestora situate în statele membre, care sunt esenţiale pentru

menţinerea funcţiilor sociale vitale, sănătatea, siguranţa,

securitatea, economia sau bunăstarea cetățeanului, iar perturbarea

sau distrugerea lor are un impact semnificativ într-un stat membru

1Liniile Directoare nationale pentru protejarea infrastructurii critice împotriva terorismului ale Guvernului Australian

2Strategia Națională pentru protecția infrastructurilor critice - Germania 2009, p. 4

14

ca urmare a eşecului menţinerii a acestor funcţii”3 (Art. II a, 2008/

114/ EC)

SUA

Infrastructura "critică" este definită ca amsamblul de sisteme şi

active, fizice sau virtuale, atât de vitale pentru Statele Unite încât

incapacitatea sau distrugerea lor are un impact semnificativ asupra

securității economice naționale, a sănătății populației sau a

siguranței naționale sau orice combinaţie ale acestora. 4

România

Infrastructura critică reprezintă un element, un sistem sau o

componentă a acestuia care este esenţială pentru menţinerea

funcţiilor vitale ale societăţii, a sănătăţii, siguranţei, securităţii,

bunăstării sociale sau economice a persoanelor, şi a căror

perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ la nivel

naţional ca urmare a incapacităţii de a menţine respectivele

funcţii.5

Deși definițiile diferă de la o țară la alta, consistențe majore și similitudinile cheie

pot fi găsite în termenii de definire a infrastructurilor critice. În consecință,

infrastructurile critice se caracterizează în multe țări prin următoarele atribute:

- Serviciile / sistemele / organizațiile au o semnificație esențială pentru

funcționarea societăților;

- Avarierea / eșecul acestora ar putea provoca perturbări semnificative

societăților.

Una dintre definițiile cele mai cuprinzătoare a fost elaborată de Strategia

Internațională pentru Reducerea Dezastrelor a ONU.

Infrastructurile critice sunt, prin urmare,:

3Directiva Consiliului 2008/114 / CE din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice

europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora 4 Planul privind protecția infrastructurii critice naționale a Statelor Unite ale Americii: Departamentul pentru Securitate

Internă 2009, p.109 5 http://ccpic.mai.gov.ro/ consultat la 20.11.2015

http://ccpic.mai.gov.ro/

15

"Structurile fizice primare, serviciile tehnice și sistemice, care din punct de

vedere social, economic sau operațional sunt esențiale pentru funcționarea unei

societăți sau comunități, atât în condiții de rutină cât și în condiții extreme de urgență.

[...] Infrastructurile critice sunt elemente ale infrastructurii care sprijină serviciile

esențiale într-o societate. Acestea includ elemente cum ar fi sistemele de transport,

porturi aeriene și maritime, furnizarea energiei electrice și apă, sisteme de comunicații,

spitale si clinici medicale, de pompieri și protecție civilă, de poliție și de servicii ale

administrației publice "6.

Infrastructurile critice sunt de obicei împărțite în sisteme de infrastructură fizică

și socio-economice. Infrastructurile critice fizice cuprind toate serviciile de bază cum

ar fi tehnologiile de telecomunicații și de energie electrică, de alimentare cu apă,

managementul deșeurilor, de transport sau de informații. Infrastructurile socio-

economice includ următoarele servicii: sistemul sanitar și educațional, sistemul

administrativ și cel al gestionării dezastrelor. Acestea pot exista în sectorul public sau

privat, în funcție de modul în care acestea sunt deținute, administrate și reglementate.

În unele cazuri, infrastructurile critice sunt gestionate cu competențe partajate între

sectoarele public și privat. În cele din urmă, gradul de criticitate a unei infrastructuri

este determinată de semnificația ei în ceea ce privește efectele asupra societății în caz

de avariere în cazul producerii unei avarieri7.

1.2. CONSIDERAȚII PRIVIND REZILIENȚA

INFRASTRUCTURILOR CRITICE

Reziliența infrastructurilor critice este compusă din două tipuri de reziliență:

capacitatea de adaptare internă

6 Strategia Internațională a Națiunilor Unite pentru Reducerea Dezastrelor - Terminologie pe reducerea riscurilor de

dezastre, Geneva, 2009, pag 8 7 Susanne, LENZ, Vulnerabilitatea infrastructurilor critice, BBK (Oficiul Federal pentru Protecție Civilă și Asistență în

caz de catastrofe), Vol. 4, Bonn, 2009, p.19

16

capacitatea de adaptare externă.

În cadrul fiecărui tip de elasticitate, au fost identificate mai multe dimensiuni ale

rezilienței. În scopul de a îmbunătăți aceste dimensiuni ale rezilienței, au fost definite

seturi de proceduri generale de adaptare și proceduri specifice de adaptare ale

rezilienței. Acestea sunt strâns legate holistic de managementul protecției

infrastructurilor critice, în vederea punerii lor în aplicare în practică.

În plus, în influența fiecăreia asupra procedurilor de adaptare a rezilienței au fost

definite 3 etape ale ciclului de viață. S-a demonstrat de nenumărate ori ca una dintre

cele mai importate faze din domeniul procedurilor specifice o reprezintă Prevenirea

situațiilor de urgență sau a crizelor. În timp ce apariția crizei precum și pe timpul

etapelor de absorbție și de recuperare, procedurile generale și specifice influențează

negativ sau îngreunează (având costuri foarte mari) revenirea la stadiul de normalitate.

1.3. CONCLUZII PRIVIND DIAGNOZA ETAPEI ACTUALE A

EVOLUȚIEI PROBLEMATICII PRIVIND PROTECȚIA

INFRASTRUCTURII CRITICE

Infrastructurile critice sunt esențiale pentru bunăstarea și bună funcționare a

societății. Mai multe abordări au fost dezvoltate în literatura de specialitate în ceea ce

privește fiabilitatea și siguranța infrastructurilor critice. Gestionarea situațiilor de

urgență a fost, de obicei, axată pe stabilirea unor planuri și proceduri foarte rigide

precum și pentru prevenirea situațiilor de urgență. Cu toate acestea, mai multe crize

recente ne-au avertizat cu privire la consecințele imprevizibile ale situațiilor de urgență

actuale din cauza problemelor globalizării, interdependențelor strânse, precum și lipsa

de eficiență a procedurilor definite anterior. Mai mult decât atât, crizele sunt chiar mai

severe atunci când o infrastructură critică este afectată, deoarece acestea susțin

durabilitatea socială și economică a societății.

17

Prin urmare, nu numai că ar trebui să se pregătească infrastructură critică pentru

a face față planificat declanșării evenimentului, dar, de asemenea, trebuie să se

pregătească pentru a fi capabilă să facă față unor situații neașteptate și imprevizibile.

Reziliența oferă această capacitate de adaptare pentru a asigura siguranța și fiabilitatea

infrastructurilor critice în acest mediu complex. În acest capitol am definit capacitatea

de adaptare ca fiind capacitatea unui sistem de a preveni apariția unei crize, a absorbi

impactul atunci când se produce criza și de a reveni la starea normală rapid.

Literatura definește o serie de cadre pentru a defini caracteristicile sistemelor

elastice și de a îmbunătăți nivelul de rezistență al sistemelor. Cu toate acestea, cele mai

multe dintre ele prezintă unele limitări. Unele dintre ele se concentrează doar asupra

aspectelor organizatorice fără a lua în considerare alte dimensiuni de reziliență. Altele

se concentreze doar pe aspectele interne neacordând o atenție entităților externe

implicate. Mai mult, cele mai multe dintre abordări sunt lipsite de a oferi o bază de

prescripție detaliată cu privire la activitățile ce (se aplică în practică) ar trebui să fie

puse în aplicare într-un sistem, în scopul de a îmbunătăți nivelul de reziliență al

sistemului.

Având în vedere această situație, acest capitol își propune să ofere un cadru

holistic pentru îmbunătățirea rezilienței infrastructurii critice. Acest cadru a fost

elaborat luând în considerare părțile interesate interne și externe, care sunt implicate

într-o criză și care acoperă cele patru dimensiuni ale rezilienței definite în literatura de

specialitate (tehnice, organizatorice, economice și sociale).

Bazat pe limitele acestei abordări, se pot propune mai multe cercetări în vederea

îmbunătățirii rezilienței infrastructurilor critice:

Pentru a oferi o abordare mai cantitativă pentru diagnosticarea și îmbunătățirea

nivelului de reziliență al infrastructurilor critice, ar trebui definite mai multe valori și

indicatori pentru a evalua politicile de reziliență precum și sub-politicile acestora.

Anumite valori generale și indicatori pot fi definite, dar apoi, din cauza naturii

complexe și diferite ale infrastructurilor critice, valorile specifice ar trebui să fie

18

identificate pentru fiecare caz în parte. Această abordare ar permite evaluarea nivelului

actual al rezilienței infrastructurilor critice.

Pentru a justifica cantitativ costurile de îmbunătățire a nivelului de reziliență

al infrastructurilor critice ar trebui analizat modul în care un nivel de reziliență ridicat

ar putea reduce impactul unei crize. De cele mai multe ori beneficiile de a avea

infrastructură critică elastică nu ni se dezvăluie des, deoarece crizele apar rar. Prin

urmare, activitățile de consolidare a rezilienței trebuie să concureze prin resurse

împotriva activităților orientate spre profit, care oferă rezultate imediate. Evaluarea

beneficiilor de a avea un nivel al rezilienței ridicat ar permite să justifice costurile de

implementare și de a facilita obținerea de resurse.

În cele din urmă, prin cercetare empirică, metodologia de implementare ar

trebui să se aplice în practică, în scopul de a aduna informații cu privire la utilitatea și

corectitudinea acesteia. O modalitate de punere în aplicare a acesteia ar fi cercetarea

unei infrastructuri critice de la început până când aceasta va atinge un nivel ridicat de

reziliență și analiza punctelor de proces și îmbunătățire. O altă modalitate ar fi

colectarea de informații de la o infrastructură critică elastică cu privire la ordinea în

care au fost puse în aplicare politicile rezilienței, analiza erorilor și a bunelor practici

pentru a îmbunătăți metodologia de implementare. Cu toate acestea, după cum se poate

vedea în aceste două exemple, cercetarea empirică ar putea dura mai mulți ani, în scopul

de a obține rezultate interesante.

19

CAPITOLUL 2 REZILENTA POPULAȚIEI ÎN FAȚA

SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ

Căutând prin literatura de specialitate privind dezastrele, precum și prin

articolele prezentate în cadrul unor conferințe și workshopuri, am constatat că

următoarele cuvinte cheie prezintă o frecvenţă ridicată de apariție: vulnerabilitate,

reziliență și comunitate.

Cu toate acestea, se pare că există o mare confuzie, iar specialiștii din domeniu

nu au ajuns la un consens cu privire la definiția acestora precum și la semnificația lor

în contextul pregătirii pentru dezastre.

În primul rând pentru a înțelege termenul de vulnerabilitate, trebuie să avem o

înțelegere mult mai profundă a acestuia, iar pentru a putea să-l folosim într-o analiză

trebuie să avem în vedere pregătirea și puterea de predicție a populației expuse la risc

și nu-a pericolului.

În al doilea rând există comunitatea, un cuvânt care întotdeauna pare a fi folosit

pentru a transmite o atitudine pozitivă, ce ne duce cu ideea dacă există ceva care

"comunitatea" nu poate face!

Comunitățile sunt asimilate unor entități într-un fel imune la conflictele la care

este supusă restul societății. Și totuși, cei care lucrează cu comunitățile consideră

esențială pregătirea în caz de dezastre.

Comunitatea reprezintă nu numai o entitate socioumană ai cărei membri sunt

legaţi împreună prin ocuparea aceluiaşi teritoriu şi prin relaţii sociale constante şi

tradiţionale, ci şi printr-un spaţiu simbolic, în care relaţiile implică sentimentul

20

încrederii, al identificării şi al apartenenţei, inclusiv consens mutual şi împărtăşirea

aceloraşi valori, adică o conştiinţă a comunităţii.

Opiniile despre rezilienţa comunităţii converg către concluzia potrivit căreia

„întregul este mai mult decât suma părţilor, înţelegându-se prin aceasta că indivizii luaţi

ca atare şi care se dovedesc a fi rezilienţi nu reprezintă garanţia rezilienţei comunităţii

din care fac parte sau „oamenii în comunităţi pot fi rezilienţi împreună, dar singuri nu”8.

În acest context, normele comunitare şi valorile culturale influenţează gradul de

rezilienţă al unei colectivităţi. Dacă printre valorile occidentale, deosebit de importante

şi pentru rezilienţa populaţiei din România, se poate număra capacitatea de a înfrunta

adversităţile şi de a rezolva problemele cu un sprijin limitat din partea celorlalţi, pentru

culturile asiatice, accentul mai mare este pus pe capacitatea individului de a trăi în

armonie cu colectivitatea.9

Reziliența este un cuvânt greu de definit de asemenea. Este de remarcat că este

greu de folosit înainte de producerea unui dezastru dacă nu se pune accent pe pregătire.

Adesea unii cercetători au elaborat strategii de adaptare ale oamenilor (de multe

ori grupați într-o comunitate) și reziliența acestora. Desigur, comunitățile au fost

reziliente: de aceea ele sunt încă acolo. Dar, pot exista mai multe comunități care au

dispărut, procesul de adaptare poate să fi fost îngrozitor de greu, iar reziliența ar putea

însemna regresul către o situație care este mult mai nefavorabilă decât înainte de

dezastru. Din punctul meu de vedere trebuie să cunoaștem dacă oamenii pot face față

sau sunt rezilienți înainte de a se produce un dezastru.

8 Daniel BROWN, Jhonson KULIG Conceptul de reziliență: lecții teoretice din cercetarea comunității. Health and Canadian Society, vol. 4, nr.1, 1996. p. 29-52 9 Constantin STOICAN Rezilienţa populaţiei: O perspectivă socială asupra strategiilor de securitate, 2016,

https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2619196 – Lucrare de doctorat

21

2.1. ABORĂRI CONCEPTUALE ASUPRA REZILIENȚEI

SOCIETĂȚII ÎN FAȚA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ

Termenul „reziliență” a fost utilizat pe scară largă în diferite discipline, cum ar

fi știința mediului, inginerie, psihologie și economie.

Din perspectivă psihologică generală, rezilienţa este privită ca „un proces

dinamic de adaptare, pe care indivizii îl exprimă sub forma comportamentelor pozitive,

atunci când se confruntă cu situaţii adverse semnificative, traume, tragedii, ameninţări

sau chiar cu surse semnificative de stres”. Astfel, se desprind două dimensiuni ale

rezilienţei, una care vizează expunerea la situaţii adverse sau riscuri asociate

împrejurărilor de viaţă negative, iar cealaltă care se referă la modificările

comportamentale ale indivizilor în raport cu aceste riscuri, respectiv adaptarea

pozitivă.10

Cea mai apropiată abordare a rezilienţei de specificul cercetărilor privind

strategiile de securitate este cea sociologică, care evocă aplicarea conceptului la

sistemele sociale în ansamblul lor şi reprezintă „abilitatea grupurilor sau comunităţilor

de a face faţă factorilor de stres exogeni şi a tulburărilor provocate de schimbările

sociale, politice şi ale mediului.11

În ciuda utilizării sale extinse, nu există nici un acord cu privire la definirea și

sfera de aplicare a acestui concept.

Ca generalizare, termenul implică atât capacitatea de a a anticipa evenimentele,

cât și de a se adapta la șocurile bruște și evenimente neașteptate.

Reziliență a devenit, de asemenea, un concept foarte relevant în domeniul

managementului crizelor. Cu toate acestea, există, diverse definiții și perspective în

literatură referitoare la acest concept.

10 http://en.wikipedia.org/wiki/Psychological_resilience#Definition_of_resilience consultat la 28.05.2017 11 Neil ADGER, Resiliența socială și ecologică: sunt conectate? Progresul din domeniul geografiei umane 24(3), 2000,

p. 347-364

22

Unii autori fac o diferențiere între anticipare (atenuare sau rezistență) și

capacitatea de adaptare.12 Pentru ei, capacitatea de adaptare implică capacitatea unui

sistem de a absorbi perturbațiile, de a răspunde în mod eficient și de a reveni la starea

inițială cât mai curând posibil13.Cu toate acestea, alți autori extind această definiție prin

luarea în considerare a rezilienței ca fiind o capacitate generată de ambele activități

proactive și reactive.14

În ceea ce privește prima abordare, Longstaff15 descrie capacitatea de adaptare

ca fiind „capacitatea unui sistem de a absorbi perturbații, și încă mai păstrează, în

esență, aceeași funcție, structura, identitatea și reacțiile de răspuns” și reziliența ca fiind

„strategia care încearcă în primul rând să păstreze pericolul departe de sistem”16. Prin

urmare, capacitatea de adaptare se referă numai la răspunsul reactiv în timp ce reziliența

este mai mult axată pe răspunsul proactiv. McEntire17 utilizează, de asemenea, termenul

reziliență pentru a se referi la răspunsuri proactive și respectiv reactive de criză. În

aceeași ordine de idei, Vogus și Sutcliffe18 definesc capacitatea de adaptare ca un proces

de capabilități de construcție pentru recuperarea din urma unor evenimente neașteptate.

Pe de altă parte, în conformitate cu a doua perspectivă asupra rezilienței, Bruneau

și colab.19 extind conceptul de reziliență prin definirea acestuia ca fiind capacitatea

sistemului de a reduce probabilitatea de eșec, de a reduce consecințele de eșec și de a

reduce timpul necesar pentru a efectua toate activitățile de răspuns și de recuperare.

12 Patricia LONGSTAFF, Securitate, Reziliență și Comunicare în Medii Imprevizibile, Harvard University, Cambridge

MA, 2005, p. 41 13 David MCENTIRE, De ce contează vulnerabilitatea: Noțiunea de reducere a dezastrelor, prevenirea și gestionarea

dezastrelor ,Vol. 14, Nr. 2, 2005, p. 206-222 14 Jerome KAHAN, Andrew ALLEN, Justin GEORGE, Un cadru operațional pentru Reziliența, Jurnalul de Securitate

Internă și gestionarea situațiilor de urgență, Vol. 6, Numarul 1, 2009, p. 53 15 Patricia LONGSTAFF, Securitate, Reziliență și Comunicare în Medii Imprevizibile, Harvard University, Cambridge

MA, 2005, p. 16 16 Ibidem, p. 15 17 David MCENTIRE, De ce contează vulnerabilitatea: Noțiunea de reducere a dezastrelor, prevenirea și gestionarea

dezastrelor ,Vol. 14, Nr. 2, 2005, p. 206 18 Timothy VOGUS, Kathleen SUTCLIFFE, Reziliența Organizațională, Conferința Internațională de ISIC.IEEE, 2007,

p. 3418 19 Michel BRUNEAU, Stephanie CHANG, Ronald EGUCHI, George LEE, Thomas O'ROURKE, Andrei REINHORN,

Masanobu SHINOZUKA, Kathleen TIERNEY, William WALLACE, Detlof von WINTERFELT, Consolidarea

rezilienței seismice a comunităților, Cutremur Spectra, Vol. 19, 2003, p. 733.

23

Concentrându-se pe infrastructuri critice, Kahan și colab.20 postulează că reziliența

rezultă din activități care să limiteze deteriorarea infrastructurii (rezistenta), atenuarea

consecințelor (absorbție) și de reducerea perioadei de recuperare la starea de pre-

eveniment (restaurare). Brunsdon și Dalziell21 oferă o perspectivă de dezvoltare

organizațională privind dezvoltarea rezilienței, inclusiv sensibilitatea la limitele

recuperabile (managementul riscurilor), creșterea limitelor care definesc limitele

recuperabile de planificare a continuității activității), reducerea timpului de

recunoaștere (conștientizarea situației), și îmbunătățirea capacității de a se recupera

rapid (creativitatea și capacitatea de reacție).

Mai general, Seville și colab.22 definesc reziliența ca fiind „capacitatea de a

supravieţui şi potenţial, chiar prosperă, în vremuri de criză”. Unii autori accentuează că

eșecurile provin adesea din instabilitatea dinamică a unui sistem și, prin urmare,

reziliența este un proces dinamic, mai degrabă decât un concept static. Din acest punct

de vedere, gestionarea crizelor include necesitatea de a înțelege și să fie capabil să

prevadă, atunci când un sistem își poate pierde stabilitatea în viitor (Hollnagel și

colaboratorii)23. În loc de a se concentra pe aspectele care merg prost, aceştia definesc

reziliența ca fiind capacitatea intrinsecă a unei structuri de ajustare a sistemului său de

funcționare înainte sau după ce apar modificări sau tulburări, astfel încât să-și poată

susține operațiunile, chiar și după un incident major sau în prezența stresului continuu.

Tabelul nr. 4 Definiții ale conceptului de reziliență

Autori Contributia la definirea rezilienței

Longstaff (2005) &

McEntire (2005) Diferența dintre reziliență și rezistență

20 Jerome KAHAN, Andrew ALLEN, Justin GEORGE, Un cadru operațional pentru Reziliența, Jurnalul de Securitate

Internă și gestionarea situațiilor de urgență, Vol. 6, Numarul 1, 2009, p. 21 21 Dave BRUNSDON, Erica DALZIELL, Realizarea rezilientei organizatiilor: Înțelegerea Provocarii Realității, Rotorua,

2005, p. 27-34 22 Erica SEVILLA, David BRUNSDON, Andre DANTAS, Jason LE MASURIER, Suzanne WILKINSON, și John

VARGO, Reziliența Organizațională: Cercetând realitatea Organizațiilor Noii Zeelandă, Revista de continuitate a

activității și planificarea de urgență,Vol. 2, Nr. 2, 2008, p. 18. 23 Erik HOLLNAGEL David WOODS, Nancy LEVESON, Reziliența Constructie: Concepte și Precepte, Ashgate, 2006,

p 45-47

24


Vogus and Sutcliffe

(2007) Capabilități de construcție pentru recuperarea din crize

Bruneau et al. (2003) Capacitatea de a reduce probabilitatea producerii eșecului, a

reduce consecințele, și de a reduce timpul de recuperare.

Kahan et al. (2009) Rezultatul rezistenței, absorbție și de restaurare

Brudson & Dalziell

(2005)

Managementul riscului, planificarea asigurării continuității în

afacerii, conștientizarea situației, creativitatea și capacitatea

de reacție

Hollnagel et al.

(2006) Capacitatea intrinsecă de a face față instabilități dinamice

Hollnagel (2011) Capaciatea de a se concentra asupra creșterii numărului de

lucruri care merg corect

Sevilla et al. (2008) Capacitatea de a supraviețui și a prospera chiar și în vremuri

de criză.

Constantin Stoican24

(2016)

Rezilienţa comunităţii se poate defini ca un proces care

reuneşte un set de capacităţi adaptative, resurse cu

caracteristici dinamice, pentru a face faţă unei adversităţi sau

perturbări. Capacitatea de adaptare a comunităţii se manifestă

în starea de bine a populaţiei (well-being), definită ca un

nivel înalt al sănătăţii mentale, comportamente dezirabile în

plan social şi o calitate înaltă a vieţii relaţionale.

Israel25 Abilitatea indivizilor dintr-o societate dată, implicată într-un

conflict în afara regulilor, de a-şi menţine o stabilitate

24 Constantin STOICAN Rezilienţa populaţiei: O perspectivă socială asupra strategiilor de securitate, 2016,

https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2619196 – Lucrare de doctorat 25 Evaluarea continuă a rezilienţei la nivel naţional oferă autorităţilor Statului Israel elementele necesare adoptării

măsurilor ce se impun pentru consolidarea „apărării psihologice”, a păstrării moralului şi capacităţii de a rezista presiunii,

a acceptării, a asigurării cursului cât mai normal al vieţii sociale şi economice, cu afectarea redusă a populaţiei, a culturii

specifice, în ciuda vicisitudinilor cu care se confruntă o naţiune la un moment dat.

25


durabilă în concepţiile şi credinţele fundamentale, care,

împreună, alcătuiesc textura lor colectivă

Marea Britanie26

Necesitatea unei capacităţi extinse de infrastructură, flexibilă

şi diseminată, pentru a absorbi perturbaţiile, într-o manieră

reglementată, distinctă şi complementară, atât

«managementului situaţiilor de urgenţă», care este

preponderent reactiv, ocazional şi sub control centralizat, cât

şi activităţilor tradiţionale ale structurilor de informaţii şi de

securitate

Uniunea Europeana

(2016)

Reziliența este abilitatea unui individ, o gospodărie, o

comunitate, o țară sau o regiune de a rezista, a face față, de a

se adapta, și de a sw recupera rapid din tensiuni sau șocuri,

cum ar fi violența, conflictele, seceta și alte dezastre naturale,

fără a compromite dezvoltarea sa pe termen lung.

În acest capitol, mi-am aliniat convingerea la acest din urmă grup de oameni de

știință, după cum consider capacitatea de adaptare din ambele perspective proactive și

reactive, și cred că reziliența este dinamică, deoarece se modifică în timp. Din punctul

meu de vedere reziliența servește nu numai pentru a reduce amploarea impactului după

ce a avut loc evenimentul declanșator, dar, de asemenea, ajută la evitarea apariției unei

crize. Mai mult decât atât, considerăm că nivelul de reziliență al unui sistem poate varia

în funcție de măsurile stabilite în cadrul sistemului.

În cazul în care capacitatea de adaptare se schimbă în timp în funcție acțiune sau

inacțiune și are obiective diferite, definiția ei ar trebui să includă o anumită noțiune de

dinamică.

26 Paul CORNISH, Securitatea internă, contingențele civile și reziliența în Regatul Unit , Chatham House, 2007, p. 21

26

Am caracterizat ciclul de viață al rezilienței dinamice în trei etape, pe baza

definițiilor deja menționate în literatura de specialitate (a se vedea figura nr. 4):

• Prevenirea: capacitatea unui sistem de a preveni apariția unei crize.

• Absorbție: capacitatea de a reduce amploarea impactului.

• Recuperare: capacitatea de a reveni rapid și eficient la starea normală.

2.2. CONCLUZII PRIVIND PREGĂTIREA POPULAȚIEI ÎN DOMENIUL

SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ȘI ROLUL ACESTEIA PRIVIND

REZILIENȚA UNEI COMUNITĂȚI ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR

DEZASTRE

Noile strategii privind pregătirea populației în domeniul situațiilor de urgență

sunt concepute pentru a stimula capacitatea indivizilor și a grupurilor sociale de a se

proteja în cazul producerii unui dezastru.

Analizând modul în care conceptul de cultură este utilizat în politicile de

pregătire a populației în domeniul situațiilor de urgență, manuale și orientări, se pare că

viziunea deterministă/normativă a culturii este înlocuită treptat de ceea ce poate fi

definit ca o abordare generativ/emergentistă27. Vechea viziune se extinde în mod

inevitabil. Decalajul dintre cunoștințe de specialitate și cunoștințe locale, tehnicieni și

laici, tradiție și modernitate se manifestă prin explicarea preferințelor, orientărilor și

percepțiilor (de risc, de securitate și de pregătire), în termeni determinați cultural. Mai

mult decât atât, reprezentările dominante și limbi creează cu ușurință categorii (chiar și

implicit), de tipul de persoane sau grupuri reprezentative pentru obiectivul general al

campaniei de educație preventivă a populației în caz de dezastre - fie pentru că acestea

sunt cele mai vulnerabile sau, alternativ, cele mai rezistente.

27 EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ♢ Teoria evoluției

emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este

absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși].

27

Această idee a fost preluată de continuitatea dintre natură și cultură, între relațiile

umane și nonumane, experți și non-experți care subliniază flexibilitatea și

adaptabilitatea caracterului învățării în toate manifestările sale. Prin adoptarea unei

interpretări generative a culturii, paradigma rezilienței are o mai mare șansă de reușită

(cel puțin în ceea ce privește forma și punctele sale de ghidare), în depășirea

dihotomiilor prezentate mai sus.

Mai mult decât atât, reziliența, nu se „inițiază” prin faptul că sistemele deja

formate și lovite de un dezastru se vor regenera în așezări spontane și imune la un nou

dezastru, fără a se realiza o pregătire adecvată, în domeniul situațiilor de urgență,

planificată după ce în prealabil au fost identificate riscurile specifice zonei de interes.

Această abordare se aplică prin ceea ce am definit aici ca fiind tipuri de pregătire, astfel

identificăm: simulări, exerciții, alarmări publice, evaluări de risc, etc.

Astfel pot fi create strategiile de gestionare a situațiilor de urgență bazate pe

responsabilizarea treptată a tuturor segmentelor populației indiferent de vârstă, etnie,

limbă vorbită sau cultură împărtășită.

28

CAPITOLUL 3. IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ

GENERATE DE CAUZE NATURALE

3.

3.1. CONSECINȚELE DEZASTRELOR NATURALE ASUPRA

INFRASTRUCTURILOR CRITICE

Impactul dezastrelor naturale asupra infrastructurii critice poate fi identificat prin

înțelegerea caracteristicilor fizice ale catastrofelor naturale, care sunt determinate de

forțe distructive și posibilitatea de propagare în teritoriu. Intensitatea dezastrelor este în

strânsă corelație cu vulnerabilitatea comunității afectate (de exemplu, un cutremur de o

anumită gravitate nu va provoca același prejudiciu la o comunitate cu case de lut ca la

o comunitate cu case ce sunt construite cu multe etaje și din beton).

Luarea în considerare a caracteristicilor fizice ale dezastrelor naturale este

importantă pentru atenuarea efectelor acestora. Există un număr de șase caracteristici:

Intensitatea este definită ca fiind puterea sau forța unor evenimente. În general,

riscul de intensitate mare are un potențial enorm de a provoca efecte distructive asupra

persoanelor și a bunurilor materiale, ce sunt reprezentate de infrastructura critică.

Posibilitatea de măsurare a intensității dezastrelor naturale permite compararea acestora

în spațiu și timp. Totuși, comparația directă și absolută nu este de multe ori posibilă28.

Distribuție temporală este durata de manifestare a unor dezastre naturale. Este

posibil să dureze câteva secunde (cutremur sau alunecare de teren), ore sau zile

(Tornade sau uragane) sau săptămâni ori luni (în cazul inundațiilor), sau câțiva ani

(secetă). În consecință, corelația dintre durata și consecințe calamităților naturale asupra

infrastructurilor critice nu va fi lipsită de ambiguitate.

28 Edward BURGER, Hazardele naturale, Second Edition. Cambridge, University Press. 2005, p. 34

29

Frecvența descrie cât de des un eveniment cu o anumită intensitate afectează zona

într-o anumită perioadă de timp29. Acest lucru poate fi exprimat în termeni cum ar fi

„comune”, și „rare”, semnificând timpul scurs între două evenimente cu aceeaşi

intensitate.

Sezon - anumite tipuri de infrastructuri critice vor suferi un impact mai mare ca

urmare a dezastrelor naturale specifice diferitelor anotimpuri;

Distribuția spațială, este definită ca distribuția riscului în zona în care un dezastru

se poate manifesta. Acesta este un parametru important al dezastrelor naturale deoarece

din cauza zonei o infrastructură critică nu este supusă acelorași tipuri de dezastre

naturale.

Viteza de formare a unui fenomen este viteza de transformare unui pericol natural

într-un dezastru natural. Acest lucru poate avea loc foarte repede, așa cum este cazul

cutremurelor, alunecărilor de teren, tornadelor și inundațiilor, sau foarte lent, așa cum

este cazul secetei. Primul tip de dezastre menționat se numește „dezastru lent”, iar

acesta din urmă se numește „dezastru inopinat”. De obicei dezastrul inopinat provoca

daune mai mari infrastructurii critice decât dezastrul lent, luând în considerare

adaptarea și mecanisme de adaptare împotriva dezastrelor naturale.

Având în vedere toate cele prezentate până acum, se poate concluziona cu

siguranță că dezastrele naturale au un potențial mare la amenințările indirecte/directe

pentru infrastructurile critice. Vulnerabilitatea este posibilitatea de denaturare fizică și

perturbarea socială a comunităților și subsistemele lor mai mari în cazul producerii unor

calamități naturale.30

29 Bimal PRASAD, Mediul Hazardelor și contextul dezastrelor, perspective si context. Kansas, State University, Wiley –

Blackwell, 2012, p. 34 30 Ibidem

30

3.2. CONCLUZII PRIVIND IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ

GENERATE DE CAUZE NATURALE

Protecția infrastructurilor critice este recunoscută ca fiind fundamentală în

menținerea funcționalității comunității în situații de urgență, cum ar fi catastrofele

naturale. Scopul principal de a proteja infrastructurile critice de impactul dezastrelor

naturale este de a menține continuitatea funcționării sale31, atât pe timpul cât și post

dezastru rezultând astfel un nivel al rezilienței consolidat.

Reducerea impactului dezastrelor naturale asupra oamenilor și al infrastructurii

critice includ intervenții pentru prevenție sau reducere a posibilității apariției

amenințărilor fizice și perturbărilor sociale32. Cu toate acestea, există două tipuri

dominante de reducere a impactului dezastrelor naturale.

Reducerea structurală implică proiectarea, construcția, întreținerea și renovarea

structurilor fizice și infrastructurilor pentru a rezista forțelor fizice și impactului

dezastrelor naturale.

Reducerea non structurală include eforturile de a reduce expunerea populaţiei

umane, structurilor fizice și infrastructurilor la pericol.

31 Martin HROMADA, Protecţia infrastructurii critice şi procesul de evaluare, International Journal of Disaster Recovery and

Business Continuity Vol. 3, November, 2012, p. 56 32 Hongjian ZHOU, Jing’ai WANG, Jinhong WAN, Huicong JIA, Rezilienţa la hazarde naturale: o perspectivă

geografică. Hazarde naturale. Springer Science and Business Media B.V. 2009/2010, p. 21–41.

31

CAPITOLUL 4. EVALUAREA MULTI-RISC PRIVIND PRODUCEREA

UNOR SITUAȚII DE URGENȚĂ GENERATE DE CUTREMUR PE

TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ȘI VISCOL

(CUTREMURUL ALB) – STUDIU DE CAZ JUDEȚUL VRANCEA

„Nicăieri în lume nu mai există o concentrare de populaţie atât de expusă la

cutremure provenind sistematic din aceeaşi sursă. Singurele fenomene asemănătoare

sunt cutremurele repetate ce au loc în adâncime în regiunea Hindukush, din India “–

afirma geofizicianul Ch. Richter într-o scrisoare trimisă specialiştilor români după

cutremurul din 4 martie 1977.

4.1. DESCRIEREA CAUZELOR, ELEMENTELOR FAVORIZANTE ȘI

ELEMENTELOR DECLANȘATOARE

4.1.1. ANALIZA RISCULUI DE CUTREMUR ÎN JUDEȚUL VRANCEA

Cutremurele reprezintă unul din cele mai distructive pericole naturale. Ele se pot

produce în orice moment al anului, ziua sau noaptea, cu un impact brusc şi foarte puţine

semne premonitorii. Ele pot distruge locuinţele în secunde, omorând sau rănind

locuitorii.

Cutremurele, nu distrug numai oraşe întregi dar pot destabiliza guvernul,

economia şi structura socială a unei ţări.

32

În România, mai ales în zona Vrancea, Zona de Risc seismic nr. 1, se produc,

anual, sute de cutremure, dar, în mod frecvent, aproape niciunul dintre ele nu atinge

magnitudinea care comportă un risc seismic major.

Principalele cutremure rare, cu intensitate variabilă, dar de peste 7 grade, de la

1800 până în prezent33, sunt următoarele:

Nr

Crt. Data Ora Mg Adâncimea Efecte

1. 06.04.1790 19.29 6,8 150 km -

2. 26.10.1802 10.55 7,9 150 km

Este cel mai puternic seism vrâncean,

având între 7,9-8,234 grade pe scara

Richter. Unda sa de șoc s-a simțit și în

Moscova, Sankt Petersburg, Insula Creta

și Marea Egee.35 Cutremurul a ținut 2

minute și 30 de secunde. În București,

multe clădiri au căzut. Turnul Colței s-a

prăbușit parțial, cauzând moartea unui

negustor ambulant.

3. 26.11.1829 01.40 7,3 150 km -

4. 23.01.1838 18.45 7,5 150 km

Cutremurul a afectat Transilvania, Țara

Românească și Moldova. În Țara

Românească s-au prăbușit 217 biserici,

cele mai multe în Râmnicu Vâlcea și

Craiova. În București, conform unui raport

oficial, s-au prăbușit 36 de clădiri inclusiv

Hanul lui Manuc și Biserica Sf. Silvestru.

La data de 23 ianuarie 1838, Manolache

Florescu, șeful poliției București, a

prezentat un raport ce arăta că 8 persoane

au murit și alte 11 persoane au fost rănite.

Ulterior, raportul a fost revizuit și a arătat

că 73 de persoane au fost ucise și 14

rănite. Chateaugiron, consulul francez la

București, a raportat că au murit peste 720

de persoane, și că „dezastrele cauzate în

acest oraș de acest eveniment sunt imense

și nu pot fi evaluate”.36

5. 17.08.1893 14.45 6,8 100 km Nu s-au înregistrat victime ori pagube

materiale

33 http://www.infp.ro/wp-content/uploads/2015/12/romplus.cat_.txt consultat la 22.02.2017 34 http://inforor.com/cele-mai-puternice-cutremere-din-ultimii-600-de-ani/ consultat la 22.02.2017 35 Vrancea earthquake risk reduction conference organized by SFB 461, RISK-UE, JICA, UTCB, INCERC, INFP

consultat la 22.02.2017 36 Dosare istorice: Cutremurul din 1838", Optimal Media, 3 martie 2012

33

Nr



materiale


materiale

8. 06.10.1908 21.40 7,1 125 km

A durat aproximativ 3 minute şi a avariat

casele vechi din Bucureşti, dar şi din estul

Munteniei şi sudul Moldovei


materiale


materiale

11. 10.11.1940 01.39 7,7 150 km

S-a resimţit pe 2 milioane de km pătraţi.

Efecte devastatoare în Moldova şi

Muntenia

1000-4000 morţi. În Bucureşti, 300 morţi,

prăbuşire a blocului Carlton, de 12 etaje,

47 m înălţime. Nu s-au dat toate datele,

fiind vreme de război

12. 04.03.1977 19.21 7,4 94 km

1.578 victime, dintre care 1.424 în

Bucureşti, 11.300 de răniţi şi 35.000 de

locuinţe distruse (33 clădiri şi blocuri mai

în Bucureşti)

13. 31.08.1986 00.28 7,1 131,4 km

Cutremurul a fost simțit în opt țări,

afectând o mare parte a Europei de Sud-

Est.37 Cea mai afectată regiune a fost

Focșani-Bârlad, unde intensitatea

seismului a fost de VIII grade pe scara

Mercalli, provocând de exemplu,

prăbușirea unei biserici.

În Chișinău 4 blocuri de locuințe s-au

prăbușit, rezultând aproximativ 100 de

victime. În Lunca Prutului, terenul s-a

surpat și au apărut cratere.38

De asemenea, cutremurul a rănit 558 de

persoane și a distrus sau afectat 55.000 de

gospodării39. Ca intensitate, aceasta a

diferit în funcție de zonele unde seismul s-

a simțit.

14. 30.05.1990 6,9 89.91 km

8 persoane au murit (doi în Bucureşti, doi

în Brăila şi câte unul în judeţele Ialomiţa,

Braşov, Buzău şi Prahova) și 362 au fost

37 https://earthquake.usgs.gov/earthquakes/eqarchives/significant/sig_1986.php consultat la 22.02.2017 38

http://pqasb.pqarchiver.com/chicagotribune/doc/290958135.html?FMT=&FMTS=&type=current&date=&author=&pub

=&edition=&startpage=&desc= consultat la 22.02.2017 39 http://portal.tfm.ro/forum/printthread.php?tid=263 consultat la 22.02.2017

34

Nr


rănite40. Din acestea, 100 au fost rănite

serios, iar 262 au suferit leziuni ușoare. În

Republica Moldova, 4 oameni au murit și

zeci de persoane au fost rănite, iar în

nordul Bulgariei, o persoană a murit în

urma unui atac de cord. Cauzele

predominante ale victimelor au fost panica

(săritul pe geam) și căderea materialelor

de construcție (cărămizi, geamuri etc.).

Printre singurele pagube mai însemnate au

fost cele înregistrate la Călăraşi, unde

cutremurele au fisurat coşurile centralei

termice de la Combinatul de Celuloză şi

Hârtie şi au prăbuşit tavanul unei

întreprinderi de creştere a porcilor.41

Rezultă că media intervalului de timp în care se pot produce cutremure cu

magnitudine de peste 7 grade pe scara Richter, este de 26 de ani. De aici nu rezultă că,

la fiecare 26 de ani, va avea lor în mod sigur un cutremur, ci doar că, statistic, un astfel

de cutremur este posibil. Această realitate implică următoarele raţionamente:

- Un cutremur cu magnitudinea de 7 sau peste 7 grade pe scara Richter este

posibil;

- Trebuie să fim pregăti din toate punctele de vedere pentru o astfel de

eventualitate;

- În intervalul de 26 de ani, este posibil ca un astfel de cutremur să se producă

oricând, dar şi să nu se producă;

- Trebuie identificate vulnerabilităţile la un astfel de seism, mai ales ale

infrastructurilor (clădiri, reţele, căi de comunicaţii, depozite, baraje etc.);

- Se cer reduse la maximum posibil vulnerabilităţile la un astfel de seism

(consolidarea clădirilor, construcţii care să se încadreze în normele prevăzute pentru

astfel de situaţii, fonduri pentru gestionarea urgenţelor şi lichidarea urmărilor);

40 http://adevarul.ro/news/societate/25-ani-ultimul-cutremur-morti-produs-teritoriul-romaniei-dubletul-seismic-vrancean-

zgaltait-tara-timp-doua-zile-1_5569a2d3cfbe376e35bf4cc5/index.html consultat la 22.02.2017 41 http://www.mobee.info/despre-cutremurele-din-romania/cutremurele-din-30-31-mai-1990 consultat la 22.02.2017

35

- Elaborarea şi aplicarea unor metodologii de prognozarea şi evaluare a pagubelor

şi efectelor etc.;

- Elaborarea unor sisteme de oprire promptă a instalaţiilor, reactoarelor,

mijloacelor de transport şi altor sisteme, după o comandă centrală, din zona de

management a cutremurelor şi evenimentelor de risc extrem etc.

Situaţia grafică a celor opt cutremure rare cu magnitudine periculoasă se prezintă

astfel:

Grafic nr. 12 Cutremure rare cu magnitudine periculoasă

Variaţii foarte mari se constată în ceea ce priveşte efectele. Din lipsa unor date,

nu am reuşit să identificăm pagubele produse de toate cele opt cutremure rare cu

magnitudine mare. Graficul nu este semnificativ din acest punct de vedere. Dar el arată

că, între magnitudine, durată, adâncime şi victimele produse există o relaţie directă. Cu

cât magnitudinea este mai mare, durata mai mare, iar adâncimea mai mică, şi victimele

vor fi mai numeroase, pagubele mai mari şi costurile de intervenţie şi de management

mai substanţiale.

În Vrancea se produc, totuşi, şi cutremure normale, crustale sau superficiale, la

adâncimi mai mici de 60 km, cel mai frecvente situându-se chiar la adâncimi situate

7,9 7,3 7,5 7,1 7,7 7,4 7,1 6,9

-1,5

-15 -15-12,5

-15-9,4

-13,1-8,9

0 0 04

40

14,24

0 0

5 5,2

4

5

4

5,55

6

0

1

2

3

4

5

6

7

-20

-10

0

10

20

30

40

50

Magnitudine Adancime Efecte Durata

36

între 15-40 km, adică atât câte este grosimea scoarţei terestre (30 km). Aceste cutremure

de suprafaţă sunt dependente de cele de adâncime, dar se produs nu doar în zone

Vrancei – pe care o vom numi Zona seismică de risc nr. 1, ci şi pe piciorul muntelui, în

zona de deal şi de câmpie a Curburii.

Vrancea nu este sigură. Această zonă, situată pe falia Pakistaneză, turcă şi, în

general pe zona puternic frământată a lanţului muntos care include munţii Tianşan,

munţii Caucaz, podişul Anatoliei, Balcanii, Rodopii şi Alţii, poate produce oricând

surprize. Subcrusta, în zonele amintite, trebuie să fie situată într-o zona extrem de

frământată, caracterizată de subplăci care fricţionează destul de frecvent. Cutremurele

distrugătoare din Turcia, erupţiile vulcanului Vezuviu care au acoperit oraşul Pompei,

cutremurele destul de frecvente, unele crustale alte subcrustale din întreaga zonă

caucază- carpato- balcanio-mediteraneană confirmă această ipoteză. Cel mai mare

cutremur înregistrat (în cursul seismologiei instrumentale) este cutremurul chilian din

22 mai 1960 cu o magnitudine M = 9,5.

Deteriorarea are loc în așezările, clădirile, structurile și infrastructura umane, în

special podurile, drumurile ridicate, căile ferate, turnurile de apă, instalațiile de tratare

a apei, liniile de utilități, conductele, instalațiile electrice și stațiile de transformare.

Aftershocks pot face mari daune structurilor deja slăbite.

Efectele secundare semnificative includ incendiile, eșecurile barajelor și

alunecările de teren care pot bloca căile navigabile și, de asemenea, pot provoca

inundații. Deteriorările pot apărea în instalațiile care utilizează sau produc materiale

periculoase care generează posibile vărsări chimice. Poate exista o defalcare a

facilităţilor de comunicare.

Distrugerea proprietății poate avea un impact grav asupra nevoilor de adăpost, a

producției economice și a nivelului de trai al populației locale.

În funcție de vulnerabilitatea comunității afectate, un număr mare de persoane

pot fi fără adăpost în urma unui cutremur.

37

La nivelul judeţului Vrancea s-au manifestat situaţii de urgenţă generate de aceste

tipuri de risc, a căror consecinţe au afectat grav în ultimii ani infrastructura şi mediului

înconjurător, producânt pagube însemnate.

Cel mai mare cutremur românesc este cutremurul vrâncean (subcrusto) cunoscut

din scrierile istorice şi sub sintagma de „Cutremurul cel mare”. Acesta a fost un puternic

cutremur care s-a produs pe data de 26 octombrie 1802 (14 octombrie pe stil vechi) în

zona Vrancea. Este cel mai puternic seism vrâncean, având între 7,942-8,243 grade pe

scara Richter. Unda sa de șoc s-a simțit și în Moscova, Sankt Petersburg, Insula Creta

și Marea Egee.44 Cutremurul s-a manifestat pe durata a 2 minute și 30 de secunde45.

Mişcarea seismică poate fi însoţită de apariţia unor alunecări de teren, lichefieri

şi tasări ale terenului, în municipiul Focşani şi în celelalte oraşe, formarea unor zone de

inundabilitate sporită, în aval de Barajul CHE Bereşti (judeţul Bacău), Barajul CHE

Călimăneşti şi Barajul CHE Movileni, prin avarierea (breşa) acestor baraje ca urmare a

acţiunii mişcării seismice.

Ca urmare a mişcării seismice, există, de asemenea, şi pericolul producerii unor

accidente tehnologice, situaţii de urgenţă însoţite de: incendii şi explozii. Acestea pot

apărea pe teritoriul judeţului sau numai în anumite părţi ale acestuia.

Riscul seismic în zona epicentrală Vrancea, care ar afecta judeţul Vrancea,

evaluat conform unor analize statistice, arată că, în această zonă, există probabilitatea

de producere a unei mişcări seismice majore, cu magnitudine maximă Mwmax = 7,546

odată la 200 ani.

Cutremurele de pământ din zona epicentrală Vrancea sunt caracterizate prin

perioade de revenire şi magnitudini care pot fi prognozate prin metode de analiză

statistică.

42 Cutremure recente in Romania, Europa si pe Glob - http://www.snas.ro/index.php?option=istoric consultat la

31.03.2017 43 http://inforor.com/cele-mai-puternice-cutremere-din-ultimii-600-de-ani/ consultat la 31.03.2017 44 http://www.utcb.ro/conferin/conference.html consultat la 31.03.2017 45http://adevarul.ro/news/bucuresti/poveSti-bucureSti-blestemele-dumnezeu-capitalei-istoria-cutremurelor-i-au-ingrozit-

bucuresteni-s-a-refacut-orasul-videofoto-1_50bded167c42d5a663d0316c/index.html# consultat la 31.03.2017 46 http://www.infp.ro/catalog-seismic consultat la 01.04.2017

38

4.1.2. ANALIZA RISCULUI DE CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ÎN

JUDEȚUL VRANCEA

Ninsorile abundente şi stratul de zăpadă apar cel mai frecvent în anotimpul de

iarnă deși se observă o ușoară evoluție și către lunile martie, aprilie. Cantităţile de

precipitaţii au cunoscut valori destul de ridicate, atât în zonele de câmpie, cât şi în

zonele de deal şi munte ale judeţului Vrancea.

Riscurile climatice la acest fenomen apar atunci când ninsorile sunt abundente în

intervale de timp relativ scurte. Infrastructura critică transport și energie sunt cel mai

probabil să fie supuse celui mai mare impact cauzat de căderile masive de zăpadă.

Aceste sectoare ar putea să se aștepte la un impact pe termen scurt cauzat de ninsorile

masive, acumulărilor de gheață și a vânturilor puternice, care ar putea cauza limitarea

sau interzicerea transportului pe mai multe sau pe toate segmentele de trafic, arbori

căzuți de la greutatea zăpezii care pot genera întreruperea furnizării de energie electrică,

prăbuşirea acoperișurilor sau alte daune structurale. Activitățile de restaurare sunt de

obicei întârziate cu 1 până la 2 zile după o furtună de iarnă până când drumurile și alte

moduri de transport devin operaționale, în cazuri excepționale acest interval de timp

poate crește.

La rândul său stratul de zăpadă, chiar dacă nu este foarte consistent, poate crea

mari dificultăţi, mai ales pe drumurile în pantă, intens circulate.

Viscolul, poate fi factorul cu cel mai mare risc in ultimii ani. Are ca şi condiţii de

formare, vânt foarte intens împreună cu căderile de precipitaţii sub formă de zăpadă. În

judeţul Vrancea cele mai vulnerabile zone sunt zonele de S si S-E ale judeţului, zone

de câmp larg deschise, ce permit vântului să transporte zăpada şi să o viscolească, dar

cumulat cu căderile abundente de zăpadă viscolul poate genera probleme şi în celelalte

zone ale judeţului.

39

Efectele negative ale acestui fenomen sunt blocările, datorate troienirii zăpezii, a

activităţilor din domeniul transporturilor, accidente survenite în urma acestora,

imposibilitatea procurării hranei pentru oameni şi animale, distrugerea construcţiilor,

dezrădăcinarea arborilor, izolarea unor localităţi etc.

Pentru asigurarea intervenţiei în astfel de situaţii se impune o regândire a modului

de dotare a serviciilor pentru situaţii de urgenţă, astfel încât intervenţiile pentru

asigurarea ajutorului medical, evacuarea persoanelor rămase blocate în zăpadă etc. să

se poată facă în timp operativ.

4.1.3. ACTIVITATEA SEISMICĂ PE TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE

ZĂPADĂ

Conform site-urilor specializate de predecție a unui cutremur, acestea anticipează

că în perioada 2015 – 2019 se va produce un cutremur mai mare de 6,5 grade pe scara

Mercali, însă totodată ei afirmă ca era de așteptat să apară în România un asemenea

cutremur începând cu anul 2005. De asemenea, acestea susțin că pot apărea mai multe

cutremure moderate până la producerea unui seism major47. Serviciul de prognoză a

cutremurelor este cel mai puternic instrument de prognoză pe termen scurt și lung, care

se bazează pe statistici în timp real. Site-ul are o rată de succes a prognozei de peste

90%.

În urma unei analize efectuate (2012-2016) privind fregvența cutremurelelor în

perioada căderilor masive de zăpadă se poate constata din tabelul de mai jos că acestea

se pot manifesta pe timpul iernii, în condiții meteo complet nefavorabile. De aici rezultă

faptul că riscul de apariție a unui cutremur pe timpul condițiilor meteo nefavorabile

trebuie analizat în detaliu.

În cadrul analizei am utilizat datele primite de la Administrația Națională de

Metereologie și de la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica

47 http://www.world-earthquakes.com/index.php?option=frc consultat 05.06.2017

40

Cutremurele amintite în această analiză au peste 4 grade pe scara Richter. Frecvenţa

apariției cutremurelor de pământ în zona Vrancea este următoarea:

146 cutremure de pământ cu magnitudini de moment cuprinse în intervalul

4.8 şi 5.2 din anul 1879 și până în prezent. Cutremurele de pământ vrâncene cu

magnitudini de moment aproximativ egale cu Mw 5 au loc în medie de 105.8 ori pe

secol;

69 cutremure de pământ cu magnitudini de moment cuprinse în intervalul 5.8

şi 6.2 din anul 984 și până în prezent. Cutremurele de pământ vrâncene cu magnitudini

de moment aproximativ egale cu Mw 6 au loc în medie de 6.68 ori pe secol;

26 cutremure de pământ cu magnitudini de moment cuprinse în

intervalul 6.8 și 7.2 din anul 984 și până în prezent. Cutremurele de pământ vrâncene

cu magnitudini de moment aproximativ egale cu Mw 7 au loc în medie de 2.52 ori pe

secol.

Județul Vrancea a fost lovit începând cu anul 2010 de căderile masive de zăpadă,

care s-au manifestat pe parcursul mai multor zile și au provocat dificultăți cum ar fi:

Temperaturi foarte scăzute; Furnizarea îngreunată a gazului metan către populație

manifestată și prin presiune scăzută a acestuia; Furnizarea îngreunată sau blocată a

energiei electrice cauzată de ruperea unor magistrale electrice sau prăbușirea unor

copaci, stâlpi sau a alor elemente peste cablurile de energie electrică; Blocarea căilor

de transport sau îngreunarea acestora atât pentru serviciile de urgență cât și pentru

cetățeni; Probleme de pompare a apei potabile; Probleme legate de furnizarea agentului

termic; Reducerea producției unor alimente (lipsa materiei prime de prelucrare);

Blocarea sistemului de învățământ; Congelarea carburantului; Încetinirea activităților

economice; Îngreunarea activităților instituțiilor statului; Creșterea numărului de

persoane rănite și moarte. În astfel de situații complexe se poate reduce simțitor

capacitatea de răspuns, prin imposibilitatea angrenării tuturor forțelor specializate și a

numeroaselor forțe de sprijin, asistență umanitară și a sprijinului internațional în măsura

în care acesta este posibil.

41

CAPITOLUL 5 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

5.

5.1. PROPUNERE DE ÎNFIINAȚARE A UNUI SERVICIU TEHNIC DE

EXPERTIZĂ PRIVIND MISIUNILE PROTECȚIEI CIVILE , LA NIVEL

JUDEȚEAN ( SAU REGIONAL)

Diversificarea responsabilităților din domeniul gestionării situațiilor de urgență

prin asumarea atribuțiilor de asigurare a prevenirii, protecției populației în caz de

dezastre naturale sau antropice impun o revedere a organizării structurilor care

gestionează acest domeniu atât la nivel central cât și la nivel teritorial.

Prima din măsurile restructurării sistemului, trebuie sa aibă în vedere adoptarea

modelului găsit în multe state (Franța, Germania, Rusia etc), respectiv cel al constituirii

unor structuri personalizate militare și/sau civile.

Acest deziderat ar fi posibil în condiţiile înfiinţării unui

Minister/Agenție/Serviciu/Departament în subordinea căruia să funcționeze

Departamentul pentru Situații de Urgența, Inspectoratul General pentru Situaţii de

Urgenţă, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă Judeţene, Inspectoratul General al

Aviației, Administraţia Naţionala a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, Facultatea

de Pompieri, Şcoala de Subofiţeri de Pompieri şi Protecţie Civilă „Pavel Zăgănescu”

Boldeşti, Staţia Centrală de Transport Sanitar şi Ambulanţă Aeriană Bucureşti,

Serviciul de Ambulanţă Bucuresti-Ilfov, Direcţiile Judeţene de Ambulanţă, Institutul

Naţional de Hematologie Transfuzională „Prof. Dr. C.T. Nicolau” Bucureşti, toate

Unităţile de Primiri Urgenţe din cadrul spitalelor, Departamentul Sistemului Naţional

Unic pentru apeluri de urgenţă 112 cu centrele de preluare a apelurilor de urgenţă,

dispeceratele locale de urgenţă, sistemele şi reţelele dedicate sistemului de urgenţă,

partea operativa şi operaţionala a serviciilor publice, a serviciilor voluntare şi a

serviciilor private pentru situaţii de urgenţă, serviciile publice salvamont, alte instituţii

42

cu preocupări în domeniul urgenţelor civile, toate într-o nouă alte instituţii cu

preocupări în domeniul urgenţelor civile, toate într-o nouă structură organizatorică.

Această structură ar avea în componenţă toate serviciile publice (comunitare)

care au în atribuţii gestionarea uneia sau mai multor situații de urgenţă, precum şi

logistica necesară îndeplinirii acestor atribuţii. Coordonarea lor unitară, în mod deosebit

în cazul producerii unor dezastre şi în alte situaţii de urgenţe de mai mică amploare, ar

exclude apariţia şi dezvoltarea nejustificată a unor situaţii de criză.

La rândul său, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență ar trebui să

devină o structură de concepţie şi un organ de coordonare naţională a structurilor

teritoriale, astfel încât principala sa atribuţie să se concretizeze în elaborarea de

strategii, doctrine, instrucţiuni, regulamente, studii, experimentări, norme de înzestrare

şi proceduri de intervenţie, care, toate împreună, să conducă la realizarea unui

management modem al protecţiei civile în plan naţional, asigurând în acest mod

autonomia structurilor teritoriale. S-a demonstrat că, de cele mai multe ori, modul de

organizare actual obligă personalul cu funcţii de conducere şi compartimente întregi,

să-şi consume timpul în controale, anchete, activităţi administrative şi protocolare în

loc să desfăşoare activităţi care să vizeze ansamblul sistemului şi al activităţilor

desfăşurate la nivel strategic.

Observaţiile şi propunerile de mai sus au în vedere că actuala organizare

teritorial-administrativă, cu 42 judeţe şi Municipiul Bucureşti, capitala României,

înseamnă tot atâtea inspectorate pentru situații de urgență la care se adaugă alte structuri

militare în subordinea IGSU. Toate aceste structuri plus celelalte la începutul acestui

capitol îngreunează actul de decizie, schimbul reciproc de date şi informaţii.

În opinia mea, apreciez că o astfel de structură impune, descentralizarea actului

de conducere, concomitent cu transferul unora dintre atribuţiile structurii centrale către

câteva structuri teritoriale (Centre de Coordonare Zonală) care să subordoneze, fiecare

în parte, 10-11 Inspectorate judeţene (şi al mun. Bucureşti) plus un centru zonal de

pregătire. Aceste centre să coincidă cu regiunile istorice ale României.

43

O astfel de descentralizare a structurilor şi atribuţiilor va permite o delimitare a

competenţelor în sensul că la nivel central să rămână structuri de coordonare naţională,

de concepţie şi de reprezentare internaţională, la nivel zonal să existe structuri de

conducere, control şi evaluare, iar la nivel teritorial să funcţioneze structuri de pregătire,

antrenare și intervenţie. Astfel se va realiza centralizarea deciziei și descentralizarea

execuției.

Sub aspectul înzestrării unor astfel de structuri este necesară elaborarea unor

normative realiste şi atotcuprinzătoare (sau completarea celor existente) corespunzător

misiunilor pe care acestea le au de executat, avându-se în vedere asigurarea mobilităţii

şi oportunităţii acestora, precum şi a unui sistem de comunicaţii performant.

Faptul că finanţarea dotării structurilor de comandă şi execuţie constituite la

judeţe, localităţi, instituţii publice şi operatori economici se realizează din bugetului

naţional, bugetelor alocate şi proprii, nivelul dotării acestor structuri este diferit de la

judeţ la judeţ, de la localitate la localitate şi aşa mai departe datorită decalajului ce se

manifestă în privinţa surselor de constituire a acestor bugete.

Descentralizarea sistemului gestionării situațiilor de urgență şi delimitarea

competenţelor va permite asigurarea unui sistem relaţional fluent, în care circulaţia

informaţională pe orizontală, dar mai ales pe verticală, se va putea realiza în condiţii

foarte bune numai după implementarea unui Software de Gestionare a Situațiilor de

Urgență la nivelul întregii structuri pe toate palierele.

Delimitarea competenţelor între comandă, coordonare, control, evaluare,

planificare, organizare, pregătire şi intervenţie va permite acoperirea în mai mare

măsură a funcţiilor conducerii ce se execută la toate nivelele, astfel încât îndeplinirea

misiunilor de protecţie civilă să asigure o reală prevenire şi protecţie a populaţiei în

cazul producerii unor situații de urgență sau a unor dezastre.

44

5.2. PROPUNERE PRIVIND CREAREA UNEI PLATFORME ONLINE

PENTRU PREVENIREA ȘI GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ

Continuând ideea menționată mai sus, acest Software de Gestionare a Situațiilor

de Urgență trebuie să fie capabil să gestioneze structurile operative, structurile suport,

elaborarea de prognoze care să ajute în luarea deciziilor de către structura managerială

de top.

De ce este util un astfel de soft? Atât din teorie (legislație) cât și din practică

aceleași surse de risc sunt luate în evidență de către mai multe instituții, având mereu

alte variabile analizate corespunzător domeniilor de responsabilitate. Ca urmare, ne

aflăm în fața unui sistem bazat pe evidență statistică, în majoritate scriptică, a cărui

actualizare implică, în mod nefericit, consum de timp și schimburi de adrese. Mai mult

decât atât, existența a două compartimente ale aceluiaşi sistem, care desfășoară în

paralel aceiași activitate statistică, poate conduce oricând la dezinformări și chiar la

decizii eronate, în condițiile existenței unor surse primare de informații diferite. Având

în vedere cele prezentate mai sus rezultă neajunsuri determinată ca informația primară

provine, în unele cazuri, din mai multe surse, uneori necorelate suficient, iar procesarea

acestora se realizează de organisme diferite, respectiv transferul se execută pe mai

multe căi, în trepte, ceea ce poate conduce la deformarea conținutului ei, respectiv, la

creșterea timpului de luare a deciziilor. Sunt situații când, datorită modificării

parametrilor de funcționare a unei instalații sau apariției unei noi surse de risc, baza de

date nu poate fi actualizată și completată în timp util, fapt ce poate conduce la

nerealizarea oportunității cerute de sistem. Pentru înlăturarea acestor disfuncționalități

este necesară crearea unui sistem informatizat de la nivel local la nivel național în care

difuzarea informațiilor să se realizeze simultan la toate nivelurile interesate. Acest lucru

se poate realiza în două faze. În prima fază să se treacă la realizarea suportului tehnic

și informatic și comunicații și constituirea bazelor de date, iar în a doua fază să se

45

implementeze un soft specializat pentru prelucrarea datelor care să scurteze la minim

procesul de pregătire și luare a deciziilor.

Este cunoscut faptul că orice sistem de conducere necesită un sistem

informaţional performant, bine configurat, capabil să răspundă unor solicitări

cantitative şi calitative privind circulaţia informaţiilor şi luarea deciziilor de care, în

final, depinde viaţa unor oameni sau salvarea unor bunuri materiale.

Din punct de vedere organizatoric, pentru managementul situaţiilor de urgență

determinate de dezastre, s-a impus gândirea unui software corespunzător relaţiilor

dintre structurile cu rol de decizie, atât la nivel naţional cât şi la nivel local.

Conform fluxului de date, informaţiile referitoare la orice tip de factori de risc

pot ajunge pe circuite ierarhice până la Comitetul Național pentru Situații de Urgență.

Apar însă multe probleme, întârzieri, deformări: ale informaţiei, etc. Datorate

diferitelor moduri de transmitere a informaţiilor, a tipurilor de căi de comunicaţii şi

chiar a modului de generare a acestor informaţii; care nu este întotdeauna rezultatul

unor măsurători instrumentate riguros. De aceea, se impune realizarea unui sistem

informaţional mai bine structurat, la nivel naţional, care să răspundă cerinţelor de

generare, transfer, prelucrare oportună a informaţilor și prognoză, în vederea luării cu

rapiditate a unor decizii privind gestionarea intervenţiei.

Astfel, după părerea mea se impune implementarea unui sistem de comandă -

control, care să constituie infrastructura informaţională a managementului situațiilor de

urgență. Destinaţia acestuia este de a asigura informaţiile şi procedurile necesare

realizării activităţilor de comandă, control şi coordonare in vederea desfăşurării

acţiunilor de apărare-previziune, protecţie, intervenţie și prognoză în cazul producerii

unor situații de urgență. În acest sens software ar trebui să fie compatibil cu modul şi

principiile de funcţionare ale tuturor componentelor sistemului de gestionare a

situațiilor de urgență şi ale organismelor cu care se cooperează pentru realizarea

acţiunilor de apărare.

46

Misiunile sistemului prevăd, în principal: culegerea şi prelucrarea datelor şi

informaţiilor despre situația de urgență, risc, elementele expuse şi vulnerabile;

gestionarea bazei de date; evaluarea riscului şi urmărilor dezastrelor; stabilirea

acţiunilor de apărare necesare asigurării previziunii, prevenirii, protecţiei şi

intervenţiei; stabilirea resurselor umane, materiale şi financiare necesare realizării

acţiunilor de apărare; asigurarea deciziei-hotărârea de acţiune - şi transmiterea sau

primirea acesteia; asigurarea înştiinţării - alarmării organismelor şi formaţiunilor din

sistemul de apărare, a altor organisme, a agenţilor economici şi a populaţiei.

În compunerea sa urmează să intre un număr de subsisteme, fiecare cu

componentele ei specializate, astfel identificăm: Subsistemul pentru culegerea datelor;

Subsistemul comunicaţii; Subsistemul de prelucrare a datelor; Subsistemul de

înştiinţare-alarmare local; Subsistemul de instruire; Subsistemul logistic; Subsistemul

financiar; Subsistemul prognoză.

Astfel conceput acest program va fi organizat pe principiul teritorial

administrativ şi va îngloba toate sistemele de monitorizare a factorilor de risc din ţară

care aparţin instituţiilor, organizaţiilor şi agenţilor economici.

Se poate considera că acesta va fi elementul esenţial al infrastructuri

managementului situațiilor de urgență deoarece pe zi ce trece se constată că eficienţa

deciziei constă în cantitatea, oportunitatea şi modul de procesare a informaţiei precum

și rapiditatea furnizării și procesării acesteia.

Pentru a avea acces de oriunde se propune crearea unei platforme internet cu user

și parolă pentru fiecare user, care să aibă acces la informaţie în funcție de eșalonul și

structura la care se găseşte. Acest sistem trebuie sa fie utilizat de toate structurile

implicate în gestionarea unor situații de urgență în dorința de a completa date în

aplicație și eliminarea numărului mare de documente.

Printre facilități aplicația trebuie sa conțină o hartă interactivă pe care să fie

evidențiate toate tipurile de obiective. Obiectivele să fie detaliate după diferite criterii

tehnico-constructive, dar care să conțină și expunerea populație la risc precum:

47

Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de regimul de înălțime;

Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de perioada de

construire;

Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de materialul de

construcție;

Caracterizarea expunerii populației in clădiri si locuințe pe baza unor indici:

o indicele „numărul de persoane pe clădire”;

o indicele „numărul de locuințe (apartamente) pe clădire”;

o indicele „suprafața (m2) pe persoana”;

Caracterizarea expunerii populației in funcție de categoriile de vârsta, sex si

socio-profesionale.

Toate acestea trebuie să fie actualizate periodic de structuri abilitate48. Mai mult

decât atât, acest sistem să fie folosit (eliminându-se alte mijloace) de inspectorii de

prevenire, organele de poliție națională sau locală sau jandarmerie pe timpul misiunilor

organizate la fața locului pentru actualizarea bazei de date privind neregulile sau bunele

practici identificate. Aceste aspecte vor fi utilizate de trupele de intervenție în momentul

limitării efectelor unor situații de urgență la acel obiectiv.49

În sistem să fie introduse exemple de rezolvare a unor situații specifice ariei de

competență, iar acestea să fie utilizate în rezolvarea altora pe principiul jurisprudenței.

Mai mult decât atât pe baza acestora să se facă proceduri, de tip chestionar pentru

fiecare situație în parte.

48 De exemplu când se va emite un certificat de urbanism, datele care au stat la baza emiterii acestuia vor fi încărcate pe

aplicație. Astfel se va vedea in timp real schimbările din teren. Toate autorizațiile emise de autorități și documentațiile

care au stat la baza emiterii acestora să fie încărcate pe aplicație. Planurile clădirilor și planurile operative ale acestora vor

fi ăncărcate pe site. 49 De exemplu: Obiectivul este rău faimat pentru că pe timpul nopții se organizează des ciocniri între diferite găști

(informație poliție), are o capacitate de 500 de locuri, iar sitemul de stingere al incendiilor propriu nu funcționează, în

zonă ne existănd hidranți (informație inspectori de prevenire ISU), lățimea drumului este de x metrii (informație

Compartiment Urbanism-Primărie). Se produce un incendiu care cuprinde rapid întregul obiectiv. Dat fiind datele

cunoscute la aceasta misiune va participa unități din partea ISU ca vor lua măsuri adecvate situației încă înainte de

ajungerea la obiectiv, cât și unități ale poliției sau jandarmerie pentru stabilizarea situației.

48

Printre datele care ar putea fi incluse în această aplicație enumăr: (lista nefiind

limitativă): Toate resursele (umane, tehnice, materiale, financiare, IT) unei unități să

existe în timp real; Transferurile de resurse umane, tehnice, materiale și financiare să

se realizeze doar prin acest mijloc; Concediile, permisiile sau orice fel de învoire a

personalului; Kilometrii și consumurile de carburant ale autospecialelor (asemănător

aplicațiilor existente la transportatori); Documentele operative; Documentele să se

utilizeze doar în sistem electronic (este necesară implementarea semnăturii

electronice); Procesele verbale de control sau cele privind informarea preventivă50;

Procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor; Exemple de bune

practici; Lecții învățate ca urmare a intervențiilor; Riscurile existente; Capacitatea

spitalelor; Zonele care se vor utiliza pentru amplasarea taberelor pentru sinistrați;

Pentru atingerea obiectivelor pentru care va fi creat trebuie să avem în vedere că

sursele de risc suportă permanent un proces de transformare care se derulează între o

anumită stare de normalitate către o stare de criză, încheindu-se într-o stare de dezastre.

Urmare acestui fenomen de transformare dinamică nu se poate realiza decât printr-un

proces de monitorizare permanentă a parametrilor de manifestare naturali și tehnologici

exprimați prin valori concrete sau relații matematice în unităţi de timp și pe unități de

suprafață sau de volum. Astfel monitorizarea este o componentă deosebit de importantă

a acestui soft și în general a a gestionării situațiilor de urgență. Ea permite pe baza

evoluției sursei de risc determinarea momentului și locului unde se ating pragurile de

atenție și pericol, prognozarea evoluției unor fenomene, înștiințarea, alarmarea,

prefigurarea și punerea în operă a măsurilor ce se impun. Pentru acest lucru toate

sistemele de monitorizare a factorilor de risc trebuie să fie conectaţi la acest soft. O

atenție sporită se va acorda protecție infrastructurilor critice.

Printre măsurile specifice de monitorizare voi detalia o parte dintre pragurile

cărora li se vor acorda atenție pentru fiecare tip de risc:

50 În acest fel se pot realiza automat statistici privind problemele identificate la nivel de județ, regiune, național și se pot

crea campanii de informare preventivă focusate pe neregulile identificate.

49

Pentru inundaţii: se vor face referire la cotele apelor atinse la un moment dat și sunt

specifice fiecărui râu de acumulare (limite normale, cota de atenție, cota de pericol,

cota de inundații, cota de deversare), infrastructuri critice afectate;

Pentru înzăpeziri: se vor face referiri grosimea stratului de zăpadă depusă la sol;

infrastructuri critice afectate;

Pentru furtună: viteza vântului, iar în cazul furtunilor pe mare înălțimea valurilor

sau gradul furtunilor, infrastructuri critice afectate;

Pentru temperaturi extreme: se va avea în vedere temperaturile între -200 C și 370 C,

infrastructuri critice afectate, zonele posibil unde se vor iniția incendii de vegetație

uscată sau pădure;

Pentru cutremure: măsurătorile se realizează în special pe timpul derulării

evenimentelor și nu au scop de prevenire. Infrastructurile critice au sisteme automate

de diminuarea activității înainte cu câteva secunde de producerea unui cutremur.

Pentru accidentele în care sunt implicate substanțe periculoase monitorizarea se

realizează pe baza de senzori de captare cu aparate de măsurare a concentrației de

substanțe periculoase specifice pentru fiecare tip, pe unitate de volum de sol, apă și

aer.

Un alt aspect de importanță deosebită îl deține înștiințarea-alarmarea. În prezent,

înștiințarea se realizează piramidal, centralizat și eșalonat în trepte, dovedindu-se greoi

și ușor influențabil de un număr considerabil de factori aleatori. Perioada de timp de la

primirea informației despre pericolul producerii unei situații de urgență și cea necesară

transferului acesteia către beneficiari, se mărește de la etapă la etapă, ajungând la aceștia

cu foarte puțin timp sau chiar simultan cu producerea acesteia. Situația de complică în

condițiile în care, de regulă, mijloacele prin care se transmite informația, respectiv

telefonul, stația radio, faxul, trebuie accesate manual. Un alt factor care influențează

negativ actualul sistem de înștiințare îl reprezintă numărul mare de intermediari

implicați în transmiterea informației de la sursă la beneficiari, intermediari care pot fi

obosiți, bolnavi sau pur și simplu pot comite involuntar erori. Pentru eliminarea acestor

50

vulnerabilități softul propus va avea posibilitatea trimiterii unor mesaje (gen sms)

instant către populația posibil a fi afectată de o situație de urgență. Mai mult decât atât

populația poate primii informații prin sms despre evoluția unor situații de urgență din

zona în care aceștia se află.

Toate acestea să fie conectate la Sistemul Unic 112. Astfel comandantul acțiunii

va cunoaște în timp real ce se întâmplă în sectorul lui de competență.

În vederea implementării unui astfel de sistem optim, primul pas va consta în

stabilirea corectă a cerinţelor de bază ale sistemului şi a criteriilor de eficienţă după care

se apreciază gradul de îndeplinire a cerinţelor.

Pentru ca sistemul să asigure infrastructura transmiterii şi a prelucrării

informaţiei în vederea asistării luării deciziei în mod oportun, acesta va trebui să fie un

sistem automatizat, iar un sistem automatizat trebuie să fie un sistem numeric.

În acest scop factorii de risc trebuie monitorizaţi prin senzori care să asigure

informaţia numerizată, într-o structură unică la nivel naţional, pentru a fi posibilă

prelucrarea unitară şi rapidă a acesteia.

Pentru ca sistemul să fie stabil în funcţionare este necesar, pe de-o parte, ca

fiabilitatea tuturor componentelor sale să fie ridicată, iar pe de altă parte, subsistemul

de comunicaţii va trebui să aibă o probabilitate de supravieţuire foarte mare. Acest lucru

este deosebit de important, deoarece, dacă informaţia generată la sursa de risc nu este

transmisă şi prelucrată nu are cum să fie generată decizia.

Pentru ca acest software să funcționeze este suficientă o structură a subsistemului

de comunicaţii bazată pe un număr de centre zonale interconectate, care vă mării

probabilitatea de supravieţuire, dar care necesită o multiplicare a tipurilor de căi de

comunicaţie. În acest sens, o probabilitate de supravieţuire a sistemului acceptabilă se

poate realiza numai dacă transmiterea informaţiei este posibilă prin cel puţin trei

categorii de mijloace de comunicaţie (exemplu prin fir-linii închiriate, prin radio, prin

legături satelitare). Să nu uităm că la cutremure, legăturile pe linii comutate (centrale

51

automate) devin imposibile, la fel, în situaţii de urgență generate de inundaţii sau

alunecări de teren.

Organizat la nivel național cu interconexiunile în plan teritorial și al autorităților

centrale responsabile, acest sistem informațional ar trebui interconectat global în plan

internațional, ceea ce ar putea duce la creșterea gradului de integrare a proceselor de

planificare, organizare și pregătire, inclusiv aplicativă, în perioada pre dezastrului și

mai ales în luarea deciziilor și conducerea acțiunilor, în cazul producerii acestora.

5.3. PROPUNERE PENTRU MODIFICAREA PLANULUI PRIVIND

GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE URGENTA GENERATE DE

CUTREMUR/ALUNECARI DE TEREN

Planul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de cutremur și/sau

alunecări de teren este un document care trebuie elaborat atât de structurile centrale, cât

și de structurile locale. În cazul producerii unor asemenea dezastre, eșalon trebuie sau

este necesar să îndeplinească o serie de sarcini și funcții pe timpul și după producerea

acestuia.

În mod clar, în momentul debutului unor situații de urgență generate de cutremur

nu este momentul ideal pentru a începe planificarea acțiunilor și măsurilor de gestionare

a acestora. Instituțiile implicate în gestionarea seismului51 trebuie să cunoască din timp

nu numai ceea ce vor trebui să facă, ci și modul în care o vor face, ce echipament

utilizează și cum pot și îi vor ajuta ceilalți.

În acest moment în România există Ordinul comun OMTCT52/OMAI53 numărul

1995/1160 din 2005/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind prevenirea şi

51 Conform HOTĂRÂRII nr. 557 din 3 august 2016 privind managementul tipurilor de risc, identificăm: Ministerul

Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (Rol principal), Ministerul Afacerilor Interne (rol secundar și coordonare

operațională în cazul răspunsului), Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, Ministerul

Sănătății, Ministerul Apărării Naționale, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Ministerul Transporturilor, Ministerul

Afacerilor Externe, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Autoritățile

administrației publice locale, Alte Organizații și structuri conform domeniului de competență. 52 Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului 53 Ministerul Administraţiei şi Internelor

52

gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de

teren. Având în vedere că prevederile actului normativ citat contrazic prevederile HGR

557 din 2016, în sensul că tipurile de risc pentru care Comitetul ministerial pentru

situaţii de urgenţă şi Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului

Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, au atribuţii în domeniul prevenirii şi

gestionării situaţiilor de urgenţă sunt stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 21/2004, iar prin gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice se înţeleg acţiunile şi

măsurile pentru: a) prevenire şi pregătire pentru intervenţie, înainte de declanşarea

fenomenelor cauzale; b) intervenţie operativă, după producerea situaţiei de urgenţă

specifice, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor acesteia; c) intervenţie ulterioară,

pentru recuperare şi reabilitare54, contrar prevederilor anexei 1 punctul 10 din HGR 557

din 2016, unde Ministerul Afacerilor Interne este prezentat ca deținând coordonarea

operațională în cazul răspunsului.

Plecând de la acest deziderat și având în vedere necesitatea unor planuri operative

care să corespundă nevoilor actuale propun următoarea abordare.

Crearea unui document (plan) care să descrie în detaliu persoanele și instituțiile

care vor fi implicate în gestionarea situațiilor de urgență generate de cutremur, trasarea

responsabilităților și acțiunilor acestor persoane și instituții, impactul cutremurului în

diferite momente ale anului sau ale zilei, abordarea analizei multi-risk pentru acoperirea

unei palete cât mai variate de situații, elaborarea unor proceduri pentru fiecare situație

specifică în parte. De asemenea, acest document va descrie modul în care cetățenii și

infrastructurile critice vor fi protejate în cazul producerii cutremurului. Se va cataloga

capabilitățile și sursele de risc, echipamentele și resursele umane disponibile pe tipuri

și categorii.

Aceste planuri sunt necesare la toate nivelurile, de la nivel local la cel național.

Ele pot fi create și pentru entități individuale, cum ar fi școli, spitale și operatori

economic sau infrastructuri critice. Planurile pot fi integrate, ceea ce îmbunătățește

54 Ordinul comun OMTCT/OMAI nr. 1995/1160 din 2005/2006, art. 2

53

coordonarea generală a răspunsului comunității. Dincolo de nivelul național, planul

poate fi extrapolat la nivel internațional care să cuprindă țări, structuri

interguvernamentale sau organizații internaționale.

La fiecare nivel jurisdicțional în care se desfășoară planificarea dezastrelor, toți

actorii implicați în acțiunile de intervenție și de recuperare trebuie să fie inclusi în

conceperea planului, pentru a se asigura că procesul și documentul rezultat sunt

coerente și acoperă toată gama de probleme.

Planul nu numai că va defini și prezenta în detaliu ceea ce se va face pe fiecare

nivel organizațional, dar se adresează, de asemenea, în ce circumstanțe fiecare nivel

organizațional interacționează și cum se va realiza acest lucru. După părerea mea este

important de observat că un plan este mai eficiente cu cât sunt sunt concepute astfel

încât să fie adaptabile la întreaga gamă de pericole identificate pentru comunitate.

Astfel putem propune componentele unui plan de răspuns la situații de urgență

generate de cutremur: Analiza riscurilor de pericol; Planul de bază; Anexe funcționale;

Anexe specifice pentru pericole și analize multi-risc.

Înainte de putea scrie un plan, trebuie efectuată o analiză a riscului de pericol.

Diferitele tipuri de pericole duc la consecințe diferite, astfel încât trebuie identificat un

mecanism de răspuns care să se poată adapta gamei de consecințe așteptate dat fiind că

utilizarea resurselor este limitată de foarte mulți factori.

Prin identificarea și descrierea pericolelor și prin procesele de analiză și evaluare

a riscurilor, se vor identifica nu numai pericolele care există într-o comunitate, ci și

modul în care ele afectează comunitatea sau li s-a acordat prioritate privind reducerea

riscului de producere a acestora. Plecând de la aceste analize se poate vorbi și de

masurile privind atenuarea riscului.

Planul de bază este corpul principal al documentului care descrie operațiunile de

urgență în cadrul comunității, al unei regiuni sau al întregii țări. Scopul său principal

este de a introduce și descrie concepte și strategii variate, de a clarifica responsabilitățile

individuale ale fiecărei instituții și de a delimita autoritatea acestora.

54

Componentele planului de bază includ:

Partea introductivă. Include în principal baza legală care a stat la baza elaborării

acestuia și semnăturile de aprobare. O pagină de titlu poate fi inclusă pentru a furniza

informații despre document, inclusiv numele celor implicați în publicarea sa și data și

locul publicării. Se mai pot adăuga informații după cum urmează: lista modificărilor cu

datele privind schimbările specifice și ce modificări au avut loc; lista de distribuție,

(care evidențiază exact cine primește o copie a planului); cuprinsul planului; un glosar

de termeni-cheie și o listă de acronime.

Scopul planului. Secțiunea „scop” constă în una sau mai multe pagini care

explică clar și concis exact ce este planul, de ce a fost creat și ce face. Furnizarea unei

explicații scurte a fiecărei componente a planului este utilă, astfel încât informațiile

explicative să poată fi omise din corpul principal al documentului.

Situația și ipotezele. Secțiunea „situație și ipoteze” definește domeniul de

aplicare a planului. Permite cititorului sau utilizatorului să înțeleagă de ce și exact

pentru ce este necesar documentul. Cantitatea de informații furnizate în această secțiune

este cu adevărat un factor al gradului de pregătire pe care utilizatorii documentului ar

trebui îl dețină. Informațiile cunoscute în mod obișnuit, care nu furnizează utilizatorului

nici un avantaj în ceea ce privește pregătirea pentru gestionarea situațiilor de urgență

generate de cutremur, pot fi omise. Componentele acestei secțiuni pot include: Limita

geografică a planului; Descrierea administrativ-teritorială a zonei afectate; Informații

importante, relevante despre zonă, cum ar fi principalele localități și utilități publice;

Listarea pericolelor identificate în zonă, inclusiv aria lor geografică, probabilitatea și

consecințele, precum și populațiile sau infrastructurile critice posibil a fi afectate;

Identificarea populației cu nevoi speciale, cum ar fi persoanele în vârstă, grupurile

marginalizate, copiii, persoanele cu handicap; Hărți de risc; Analize multirisc.

Secțiunea scenariilor de risc sau multirisc descrie acele detalii pe care creatorii

planului le presupun a fi adevărate sau care cred că ar fi adevărate în timpul activării

planului. Această secțiune explică cititorilor și utilizatorilor că planificarea este

55

efectuată fără informații perfecte și că este posibil să fie necesară o ajustare dacă

anumite ipoteze originale sunt descoperite ulterior ca fiind eronate.

Secțiunea „Desfășurarea acțiunilor de protecție-intervenție” explică modul în

care se va intervenii cu forțe și mijloace pe timpul situației de urgență generate de

cutremur. Subiectele abordate de această secțiune includ situațiile care vor declanșa

activarea planului acoperind toate situațiile probabile, când și cum va fi activat

comitetul național/județean pentru situații de urgență, ce alte acțiuni generale vor fi

luate (când și de către cine). Problematică abordată de acțiunile privind avertizarea,

alarmarea și evacuarea populației se vor trata tot în această secțiune.

Secțiunea „concepția operațiunilor” are scopul de a oferi o imagine generală a

modului în care va fi efectuat răspunsul.

Secțiunea „atribuțiile autorităților și responsabililor” din plan descrie structurile

implicate în gestionarea situației de urgență. Vor fi enumerate responsabilitățile

atribuite fiecărei structuri fiind desemnați responsabili și având termene, precum când

și cum vor fi îndeplinite aceste responsabilități. În cazul producerii unor situații de

urgență generate de cutremur simultan și/sau independent de producerea altor situații

de urgență (identificate prin analize multi risc), restabilirea responsabilitățile necesită

implicarea mai multor actori, iar în astfel de cazuri această secțiune stipulează

denumirile primare și de susținere pentru a clarifica conducerea.

Planul național, precum și planurile locale, trebuie să prezinte fiecare instituție

căreia i-au fost încredințate responsabilități în conformitate cu misiunile specifice ale

acesteia și trebuie să descrie sarcinile și funcțiile pe care aceste instituții le v-a îndeplinii

în cazul producerii unui dezastru55.

Reprezentanții acestor instituții au un rol activ în procesul de planificare și sunt

semnatari ai planului. Pentru a fi eficient și ușor de pus în practică, planul trebuie să

prezinte sarcinile fiecărei instituții și serviciu preconizat de a interveni pe timpul și după

55 De exemplu, Ministerului Transporturilor poate fi responsabil pentru asigurarea căilor de transport sau a rutelor de

rezervă în vederea desfășurării intervenției.

56

producerea cutremurului și trebuie să detalieze modul în care aceste instituții vor

acoperi cheltuielile suplimentare pe care le vor suporta ca urmare a participării în

gestionarea situațiilor de urgență.

Secțiunea „logistica acțiunilor” prezintă sprijinul general al serviciile logistice în

vederea gestionării resurselor necesare înainte și pe timpul cutremurului. Este necesar

să se încheie acorduri sau protocoale între instituții, acestea vor fi menționate în această

secțiune. Alte elemente necesar a fi amintite, includ: Managementul voluntarilor;

Menținerea evidenței capabilităților; Raportarea permanentă a măsurilor luate și

rezultatele obținute; Resursele financiare.

Secțiunea intitulată „Actualizarea planului” descrie modul în care planul este sau

a fost actualizat, modul în care acesta va fi păstrat, actualizat și modificat și cine va fi

responsabil pentru aceste acțiuni. Se va descrie o procedură privind actualizarea

planului prezentând detalii privind informațiile ce vor fi verificate pentru a le actualiza

și de ce tipuri de evaluări (exerciții) să se bazeze pe a se realiza aceste schimbări. De

asemenea se va defini procedura de înregistrare a modificărilor pentru a asigura

controlul versiunii și distribuirea planului actualizat. După părerea mea este necesară

instituirea unui regim de testare prin exerciții avându-se în vedere scenariile

identificate56.

Instituții implicate. Planul de intervenție în cazul producerii unor situații de

urgență generate de cutremur trebuie să aibă o autoritate unică – eșalon guvern și de

aici ajungând până la nivel local – eșalon echivalent subordonat care să coordoneze

întreaga gamă de operațiuni cuprinsă în plan57. Toate acțiunile trebuie să aibă un temei

56 Prin aceste testări se va cunoaște eficiența și eficacitatea planului, punctele forte și punctele slabe, se poate realiza și o

analiză SWOT a acestuia. Pe baza acestor testări se pot identifica și propune alte scenarii ale seismului precum și

actualizarea procedurilor de intervenție. Se poate propune achiziția de tehnică de intervenție și căutare-salvare din diferite

medii. 57 Așa cum reiese din analiza actelor normative din domeniul gestionării intervenției la cutremur în acest moment sunt

două structuri guvernamentale care au drep sarcină coordonarea intervenției. Mai mult decât atât în OUG 21/2004 privind

Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă cu actualizările și modificările ulterioare, art. 8.1 prevede că

în vederea planificării strategice, a monitorizării permanente şi evaluării factorilor de risc, ameninţărilor şi

vulnerabilităţilor, precum şi pentru coordonarea gestionării situaţiilor de urgenţă determinate de tipurile de risc stabilite

prin hotărâre a Guvernului, se constituie şi funcţionează Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă, sub

57

juridic cu mult înainte de producerea dezastrului, iar această secțiune este o modalitate

de actualiza inclusiv baza legală.

Secțiunea „analiza protecției infrastructurilor critice”, cuprinde precizări

referitoare la sistemele infrasturilor critice posibile a fi afectate de cutremur, precum și

analize multi risc asociate cutremurului sau produse independent de acesta. În urma

acestor analize se vor prezenta măsuri reale prin care se va reduce impactul iniţial

precum și măsuri alternative de remedierea situațiilor.

Planul trebuie să determine tipurile de activități, deoarece pentru fiecare

activitate poate fi necesară o cantitate semnificativă de studii de cercetare, prognoză și

testare, (de exemplu planificarea evacuării)

Pentru a facilita înțelegerea și claritatea planului, organizarea fiecărei anexe

poate urma organizarea de bază utilizată în planul, asigurându-se totuși că informațiile

nu se repetă inutil.

Propun un număr minim de funcții care pot fi acoperite de anexele individuale

ale planului: Direcții și obiective; Avertizarea-alarmare; Evacuarea și/sau adăpostirea

populației; Comunicații și tehnologia informației; Relații publice; Apărarea împotriva

incendiilor; Căutare-salvare; Servicii medicale de urgență și îngrijire în masă; Asigurări

sociale; Securitatea și siguranță populației și a zonei posibil a fi afectate; Includerea

resurselor militare; Asigurarea transportului; Gestionarea și controlul traficului;

Analiza reliefului și a climei; Recuperarea pe termen scurt și lung; Resursele umane,

financiar și logistice; Cooperarea internațională (la nivel național sau la nivelul

județelor de graniță), Managementul voluntarilor, Managementul donațiilor, Populația

și zonele posibil a fi vulnerabile58, Efectivele de animale, Scenariile de risc.

conducerea viceprim-ministrului pentru securitate naţională, în calitate de preşedinte, funcție care în acest moment

nu există în organigrama Guvernului României (02.04.2017). 58 Obiectivele să fie detaliate după diferite criterii tehnico-constructive, dar care să conțină și expunerea populație la risc

precum: Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de regimul de înălțime; Caracterizarea expunerii

populației in clădire in funcție de perioada de construire; Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de

materialul de construcție; Caracterizarea expunerii populației in clădiri si locuințe pe baza unor indici: indicele “numărul

de persoane pe clădire”; indicele “numărul de locuințe (apartamente) pe cladire”; indicele “suprafața (m2) pe persoana”;

Caracterizarea expunerii populației in funcție de categoriile de vârsta, sex si socio-profesionale.

58

Anexele specifice pentru pericole conțin informații operaționale care nu sunt

incluse în plan și pot include acțiuni de pregătire, răspuns și recuperare. Pe baza

informațiilor din plan, anexele specifice pericolelor pot să prevadă informațiile privind

riscurile pentru pericolele individuale, inclusiv aria geografică, populația care ar putea

fi afectată și sezonul sau momentul cel mai probabil să apară dezastrul.

Aceste anexe conțin multe din aceleași componente necesare pentru constituirea

planului de bază; Diferența este că informațiile de aici sunt specifice pericolului. Se pot

include sisteme speciale de detectare și avertizare, rute de evacuare, hărți de risc,

probleme de pregătire și răspuns. Aceste anexe ar putea fi create pentru orice pericol

care afectează comunitatea, la discreția planificatorilor.

Concluzie

Demersul științific pe care l-am inițiat a urmărit evoluția concepului de

management al situațiilor de urgență din perspectiva protecției critice ca subsector al

acesteia. Corelație interdisciplinară care nu a mai fost studiată la nivel științific și

academic până în prezent, fapt care dă un aspect de noutate acestei cercetări la nivel

național. Una dintre cerințele majore revine structurilor forțelor de ordine publică și

siguranță națională privind creșterea rezilienței infrastructurilor critice. Aceasta nu

înseamnă dublarea sau asumarea unor modalități specifice structurilor suport sau de

intervenție, ci doar cunoașterea lor și utilizarea specifică conform legislației și

strategiilor de risc convenite.

În același timp, s-a evidențiat importanța utilizării formelor pe care le presupune

managementul situațiilor de urgență ca parte componentă în protecția infrastructurilor

critice, cooperarea dintre autorități și populație, dintre instituțiile statului și societate,

mergând până la fiecare individ în parte, ceea ce constituie însăși esența ordinii publice

și siguranței naționale.

Propuneri în urma demersului științific întreprins:

Crearea unui soft privind managementul IGSU;

59

Crearea unei structuri privind protecția infrastructurilor critice în IGSU;

Crearea unei structuri de prognoză în domeniul situațiilor de urgență;

Actualizarea, modificarea Legii Nr. 575 din 22 octombrie 2001 privind

aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a V-a -

Zone de risc natural;

Actualizarea regulamentului privind elaborarea planului de intervenție în

cazul producerii unor situații de urgență generate de cutremur/alunecări de

teren;

Elaborarea unor acte normative de nivel lege sau hotărâre de guvern privind

pregătirea populației în domeniul situațiilor de urgență;

Elaborarea unor acte normative prin care să se se reglementeze modul de

elaborare al planurilor de intervenție pentru fiecare tip de risc, analizat și

din punct de vedere multirisc;

Crearea unei plaforme naționale a bunelor practici din domeniul gestionării

situațiilor de urgență;

Neadecvarea strategiilor de asigurare și intervenție poate genera

disfuncționalități majore la nivel social și politic. Necesitatea creării unui sistem

informatic de conexiune a datelor structurilor de intervenție și suport pentru diminuarea

timpilor operativi de răspuns în fața unei situații de urgență. Având în vedere această

interconexiune, lucrarea a prezentat modalitățile prin care se poate ajunge la creșterea

operativității unităților de intervenție prin existența unui transfer de date corect, complet

și oportun, specifică domeniului ”Ordine publică și siguranță națională”.

În acest context, raporturile cu domeniul ”Ordine publică și siguranță națională”

sunt de mare actualitate și pe lângă cunoașterea impactului acestora de mare interes

consider a fi elaborarea, respectiv identificarea unor modalități de răspuns, de

promovare a unor forme coerente prin care să fie evitate derapajele și aspectele

negative.

60

BIBLIOGRAFIE:

a) Acte normative 1. LEGE nr. 481 din 2004 privind protecţia civilă

2. LEGE nr. 575 din 22 octombrie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului

naţional - Secţiunea a V-a Zone de risc natural

3. OUG nr. 21 din 2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta

4. ORDONANŢA nr. 20 din 1994, privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al

construcţiilor existente, republicată,

5. ORDIN nr. 96 din 2016 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind constituirea,

incadrarea şi dotarea serviciilor voluntare şi a serviciilor private pentru situatii de urgenta

6.

ORDINUL Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.153

din 19.02.2015 privind organizarea şi desfăşurarea pregătirii personalului operativ din

subunităţile de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste - ISU 06/2015

7. ORDIN nr. 1612 din 2014 pentru organizarea şi funcţionarea Comitetului ministerial pentru

situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Transporturilor

8. ORDIN nr. 1611 din 2014 privind organizarea şi funcţionarea Centrului operativ pentru situaţii

de urgenţă cu activitate permanentă din cadrul Ministerului Transporturilor,

9.

Ordin nr. 3102 din 2013 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ de proiectare,

execuţie şi evaluare la acţiuni seismice a lucrărilor hidrotehnice din frontul barat. Revizuire NP

076-20002” indicativ NP 076-2013,

10. ORDIN nr. 1749 din 2012 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind evaluarea

stării de siguranţă a digurilor de apărare împotriva inundaţiilor” indicativ NP 131-2011,

11. ORDIN nr. 1422 din 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de

urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii

hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă şi poluări marine în zona costieră

12. ORDIN nr. 245 din 2012 pentru aprobarea procedurilor de codificare a informărilor,

atenţionărilor şi avertizărilor meteorologice şi hidrologice,

13.

ORDIN nr. 1144/I.G./2008 pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a Ordinului

ministrului administraţiei şi internelor nr. 1134 din 13.01.2006 pentru aprobarea

Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea

acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste;

14. ORDIN nr. 171 din 2007 privind unele măsuri pentru avertizarea populaţiei din zonele expuse

riscului la cutremur, MO nr. 179 din 14 martie 2007;

15. ORDIN nr. 132 din 2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiza si

acoperire a riscurilor si a Structurii-cadru a Planului de analiza si acoperire a riscurilor

16. ORDIN nr. 1259 din 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea

activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă;

17. ORDIN nr. 1184 din 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea

activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă;

18. ORDIN nr. 1995 din 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind prevenirea şi gestionarea

situaţiilor de urgenta specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de teren

19. ORDIN nr. 1149 din 470 din 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind managementul

situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de riscuri din domeniul de competenţă al M.C.T.I

20. ORDIN nr. 736 din 2005 privind instituirea serviciului de permanenţă la toate primăriile din

zona de risc, în caz de iminenţă a producerii unor situaţii de urgenţă;

61

21. HOTĂRÂRE nr. 951 din 2016 privind aprobarea Strategiei de consolidare și dezvoltare a

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență pentru perioada 2016-2025

22. HOTĂRÂRE nr. 768 din 2016 privind organizarea şi funcţionarea Platformei naţionale pentru

reducerea riscurilor la dezastre

23. HOTĂRÂRE nr. 557 din 2016 privind managementul tipurilor de risc

24. HOTARARE nr. 94 din 2014 privind organizarea, functionarea şi componenta Comitetului

national pentru situatii speciale de urgenta

25. HOTĂRÂRE nr. 718 din 2011 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia

infrastructurilor critice

26. HOTARARE nr. 762 din 2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale de prevenire a situaţiilor

de urgenţă

27. HOTĂRÂRE nr. 548 din 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicare şi informare

publică pentru situaţii de urgenţă

28. HOTĂRÂRE nr. 642 din 2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unităţilor

administrativ-teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici din punct de vedere al

protecţiei civile, în funcţie de tipurile de riscuri specific

29. HOTĂRÂRE nr. 382 din 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exigențele

minime de conținut ale documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism pentru

zonele de riscuri naturale

30. HOTĂRÂRE nr. 766 din 1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în

construcţii

31. HOTĂRÂRE nr. 1313 din 1996 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare-

Dezvoltare pentru Fizica Pământului - INCDFP Bucureşti

32. HOTARARE nr. 1491 din 2004 pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind structura

organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru

situaţii de urgenţă

33. HOTARARE nr. 1490 din 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare

şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă

34. Strategia Natională de comunicare si informare publica pentru situatii de urgenta

35. Normativ privind prevenirea şi combaterea înzăpezirii drumurilor publice, indicativ AND 525-

2013

36. Metodologia de evaluare a riscurilor și de integrare a evaluărilor de risc sectoriale, versiunea 2,

2017, IGSU

37. Dispoziţie Comună nr.I/1931 din 13.12.2013 privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate

de fenomenele meteorologice periculoase specifice perioadei de iarnă.

38. DECIZIA Primului-Ministru nr. 460 din 18 noiembrie 2013 privind înfiinţarea Comisiei pentru

pregătirea populaţiei şi a instituţiilor publice în vederea prevenirii şi înlăturării efectelor

cutremurelor şi a altor calamităţi sau catastrofe naturale

39. Strategia Națională pentru protecția infrastructurilor critice - Germania 2009

40. Strategia Internațională a Națiunilor Unite pentru Reducerea Dezastrelor - Terminologie pe

reducerea riscurilor de dezastre, Geneva, 2009

41. Planul privind protecția infrastructurii critice naționale a Statelor Unite ale Americii:

Departamentul pentru Securitate Internă 2009

42. Organizația Națiunilor Unite - Strategia Internațională pentru Reducerea Dezastrelor,

Terminologia privind reducerea riscurilor la dezastre, Geneva, 2009

43. National Guidelines for Protecting Critical Infrastructure from Terrorism -

https://www.nationalsecurity.gov.au/Media-and-publications/Publications/Documents/national-

guidelines-protection-critical-infrastructure-from-terrorism.pdf

62

44. Liniile Directoare nationale pentru protejarea infrastructurii critice împotriva terorismului ale

Guvernului Australian

45. Driving Innovation in Crisis Management for European Resilience - Încurajarea inovării în

gestionarea crizelor pentru reziliență Europeană

46. Directiva Consiliului 2008/114 / CE din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea

infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora

47. Consiliul Internaţional de gestionarii riscului (IRGC) (2006): Cartea albă privind gestionarea şi

reducerea vulnerabilităților sociale asociate cu infrastructurile critice, Châtelaine.

48. Carta Verde a Programului European privind Protecția Infrastructurilor Critice, COM, 2005, 576

final, Bruxel, 17.11.2005

49. Cadru de acțiune de la Hyogo 2005-2015: Construirea rezilienței națiunilor și comunități în caz

de dezastre, Națiunilor Unite, ISDR, 2007

50. Abordarea UE asupra rezilienței în cadrul crizelor alimentare” COM(2012) 586

b) Lucrări de autor

1 Neil ADGER, Resiliența socială și ecologică: sunt conectate? Progresul din domeniul

geografiei umane 24(3), 2000

2 Radu ANDRICIUC - Managementul protecţiei infrastructurii critice, Editura Ericom, Bucureşti

2008

3 Radu ANDRICIUC, Nicolae STEINER, Elemente fundamentale ale managementului crizelor

şi urgenţelor civile din perspectiva protecţiei civile, Ed. MPM Edit Consult, 2004

4 Ulrich BECK, Societatea de risc: Spre o nouă modernitate, Sage Publications, London, 1992

5 Mara BENADUSI, Reziliența comunităților post-dezastru, Paris: Karthala, Collection

Recherches Internationales, 2013

6

Nitesh BHAROSA, Jaco APPELMAN, Bart VAN ZALEN, Identificarea și confirmarea

cerințelor de informare și de calitate ale sistemului pentru gestionarea dezastrelor în mai

multe agenții. Proceedings of the 6th International ISCRAM Conference Gothenburg, Sweden,

2009

7

Arjen BOIN, Louise COMFORT, Chris DEMCHAK, Începuturile rezilienței, Proiectarea

Rezilienței: Pregătirea pentru situații de urgență, Universitatea din Pittsburgh Press, Pittsburgh,

2010

8 Steven BRINT, Critică și Reconstrucție a Conceptului Comunitar, Teorie sociologică, 19 (1).

2001

9 Daniel BROWN, Jhonson KULIG Conceptul de reziliență: lecții teoretice din cercetarea

comunității. Health and Canadian Society, vol. 4, nr.1, 1996

10

Michel BRUNEAU, Stephanie CHANG, Ronald EGUCHI, George LEE, Thomas O'ROURKE,

Andrei REINHORN, Masanobu SHINOZUKA, Kathleen TIERNEY, William WALLACE,

Detlof von WINTERFELT, Consolidarea rezilienței seismice a comunităților, Cutremur

Spectra, Vol. 19, 2003

11 Dave BRUNSDON, Erica DALZIELL, Realizarea rezilientei organizatiilor: Înțelegerea

Provocarii Realității, Rotorua, 2005

12 Cyralene BRYCE, Managementul stresului în caz de dezastre, Pan American Health

Organization, 2001

13 Edward BURGER, Hazardele naturale, Second Edition. Cambridge, University Press. 2005

14 Robert T. BURRUS Jr, Impactul uraganelor cu intensitate redusă asupra activității economice

regionale, Natural Hazards Review, August 2002

63

15 Stephanie CHANG, Modelele și indicatorii privind estimarea pierderii, Evaluarea riscurilor,

modelare şi suport decizional, Volum 14, 2008

16 Lian CHENYANG, Santos JOOST., Yacov HAIMES, Analiza de risc extrem în cazul

interdependențelor economice și sectoarelor infrastructurii, Vol. 27, No. 3, 2007

17

Ion CHICIUDEAN, Irina STĂNCIUGELU, Aurel BILANICI, Marius DOGEANU,

Comunicarea în situaţii de urgenţă. Ghid practic, Bucureşti, Centrul de Perfecţionare în

Comunicare, FCRP, 2006

18 Cristina COMAN, Comunicarea de criză. Tehnici şi strategii, Iaşi, Editura Polirom, 2009

19 Cristina COMAN, Relaţiile publice şi mass-media, Iaşi, Editura Polirom, 2004

20

Liviu CONSTANTINESCU, Paul CONSTANTINESCU, Ion CORNEA, Informații seismice

recente privind litosfera din România, Rev. Roum. Geol., Geophys., Geogr., Ser Geophys.,

1976

21 Timothy COOMBS, Comunicarea pe timpul crizei. Planificare, Gestionare și Răspuns, a doua

ediție, Londra, Editura Sage, 2007

22 Damon COPPOLA, Introducere în Managementul situațiilor de urgență în plan internațional,

ediția a 3-a, Ed. Elsevier, 2015

23 Paul CORNISH, Securitatea internă, contingențele civile și reziliența în Regatul Unit , Chatham

House, 2007

24 Michael CRICHTON, George RAMSAY. Și Thomas KELLY Consolidarea rezilienței

organizatorice printr-o planificare de urgență Vol. 17, Nr. 1, 2009

25

Susan CUTTER, Christopher BURTON, Christopher EMRICH, Indicatori de evaluare

comparativă a rezilienței în fața dezastrelor-Condiții inițiale, Jurnalul de Securitate Internă și

Management al Situațiilor de Urgență, Vol. 7, Nr. 51, 2010

26 Ian DAVIS, Aplicarea obiectivelor de performanță pentru a promova eficace a strategiilor de

reducere a riscurilor în cazul producerii unor situații de urgență genrate de cutremur, 2003

27 Chombart DE LAUWE și Edwin Clarence RIEGEL (2008) Protecție a infrastructurii critice -

abordări privind securitatea colectării de informații pentru dezvoltarea teritorială, Vol. 1/2

28

Abhijeet DESHMUKH, Makarand HASTAK, Inundaţiile de Midwest 2008 Analiza impactului

asupra infrastructurii critice, asociate industriei şi comunităţilor, 22-25 iunie 2009, Honolulu,

Hawaii, 2009

29 Peter F. DRUCKER – Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, , cap. 15, 1999

30 Elena DUMITROF –Relația dintre climă și vegetația spontană și cultivată din județul Vrancea,

Teza de doctorat 2010

31 Neil DUFTY, O nouă abordare asupra inundațiilor – Pregătirea Populației, Jurnalul Australian

de Management al Urgențelor , Volumul 23, Numărul 2, 2008

32 Nye ERLE , Infrastructuri critice – Penele de curent. Studiu de caz Scandinavia, 2007:Vol. 39

(2)

33 Irene FALCONIERI, Inundațiile din Messina, 2013

34

Christopher FIELD, Gestionarea riscurilor evenimentelor extreme și a dezastrelor în vederea

adaptării la schimbările climatice, Cambridge University Press, Cambridge (UK) and New York

(USA), 2012

35

Carl GIBSON și Michael TARRANT O abordare asupra modelelor conceptuale asupra

rezilienței organizaționale, Jurnalul Australian al situațiilor de Urgență, Vol. 25, Nr. 2, 2010, p.

6-12

36 Robert GIDLEY, Supraviețuitorii marelui cutremur își continua viața, 2004, p 6

37 Per HOKSTAD, Ingrid UTNE, Jørn VATN, Riscul și interdependențele în infrastructurile

critice, Springer-Verlag Londra, 2012, p.252

64

38 Erik HOLLNAGEL David WOODS, Nancy LEVESON, Reziliența Constructie: Concepte și

Precepte, Ashgate, 2006, p 45-47

39 Martin HROMADA, Protecţia infrastructurii critice şi procesul de evaluare, International

Journal of Disaster Recovery and Business Continuity Vol. 3, November, 2012, p. 56

40 Gilles HUBERT, Bernadette DE VANSSAY, Riscul de inundații: evaluarea globală a

eficacității și a impactului politicii de reglementare și de proprietate de către societatea civilă,

41 Stig JOHNSEN, Reziliența în cadrul analizei și evaluarea riscului. Springer, Berlin, 2010 p.

215-227

42 Jerome KAHAN, Andrew ALLEN, Justin GEORGE, Un cadru operațional pentru Reziliența,

Jurnalul de Securitate Internă și gestionarea situațiilor de urgență, Vol. 6, Numarul 1, 2009

43 Robert KAPLAN, Anarhia care va veni, Editura ANTET XX PRESS, Filipeşti de Târg, Prahova,

2000

44 Susanne, LENZ, Vulnerabilitatea infrastructurilor critice, BBK (Oficiul Federal pentru

Protecție Civilă și Asistență în caz de catastrofe), Vol. 4, Bonn, 2009

45 Otto LERBINGER, Managementul crizelor: Riscul și responsabilitatea, New Jersey, Lawrence

Erlbaum Publ., 1997

46

Nancy LEVESON, Nicolas DULAC, Karen MARAIS, și Jonh CARROLL Depășirea

accidentelor normale și organizații de înaltă fiabilitate: o abordare a sistemelor de protecție în

sisteme complexe, Studii de organizare, Voi. 30, No. 2-3, 2009

47 Thierry LIBAERT, Comunicarea de criză, Bucureşti, Editura comunicare. ro, 2008

48 Gianluca LIGI, Antropologia dezastrului, Editori Laterza, Roma-Bari, 2009

49 Patricia LONGSTAFF, Securitate, Reziliență și Comunicare în Medii Imprevizibile, Harvard

University, Cambridge MA, 2005

50 Daniel LORENZ Infrastructuri critice din perspectiva populației, Berlin (2010)

51 Deborah LUPTON, Riscul, Taylor & Francis Books Ltd – Routledge, London, 1999

52 James E. LUKASZEWSKI, Media Relations Strategies during Emergencies: A Crisis

Communication Management Guide, New York, The Lukaszewski Group, PRSA, 2000

53 Timothy MCDANIELS, Cadrul pentru caracterizarea infrastructurilor empirice -

Nerespectarea Interdependenţelor, Vol. 13, Nr. 3, September 1, 2007

54 David MCENTIRE, De ce contează vulnerabilitatea: Noțiunea de reducere a dezastrelor,

prevenirea și gestionarea dezastrelor ,Vol. 14, Nr. 2, 2005

55 Glenn MCGREGOR, Christopher FERO și David STEPHENSON, Schimbările preconizate de

vreme şi Climă - Evenimente în Europa, evenimente climatice extreme

56 Andrew MCLEAN, Probleme de comunicare a riscurilor intra-organizaționale. University of

North Dakota School of Medicine and Health Sciences

57 Victor MIDORO, Helen THIER, Educație seismica: Doua experienta in comparatie,

Enciclopedia de Geofizică, Volum 36, Nr 1, 1993

58 Alexandru MUREŞAN Țara Vrancei. Studiu de geografie regională, Lucrare de doctorat 2012

59 Doug NEWSOM, Judy VANSLYKE Turk, Dean KRUCKEBERG, Totul despre relaţiile

publice, Iaşi, Editura Polirom

60 Eun Ho OH, Identificarea impactului infrastructurilor critice pe industrii asociate: analiza unui

dezastru provocat de inundații,” Master’s Thesis, Purdue University, Indiana. 2008

61 Leonardo OSORIO, Jonh CRAIG, Răspunsul infrastructurilor critice la situațiile de urgență

generate e seism, Earthquake Engineering & Structural Dynamics, Volum 36, Nr. 2, 2007

62 Simon PARSONS, Rezultate Workshopului privind Reziliența Organizațională Mt Macedon

Victoria, Australia, 2007

63 Mark PELLING, Vulnerabilitatea orașelor. Londra: Earthscan, 2003

65

64 Charles PERROW, Accidente normale: Condițiile de existență cu tehnologii de risc ridicat. New

Jersey, Statele Unite ale Americii, 1984

65 Charles PERROW, Următoarea catastrofă: Reducerea vulnerabilităților noastre în fața

dezastrelor naturale, industriale, și teroriste, Princeton (2007)

66 Bimal PRASAD, Mediul Hazardelor și contextul dezastrelor, perspective si context. Kansas,

State University, Wiley – Blackwell, 2012

67 John PRESTON, Educația la dezastre, Sense Publishers, Rotterdam

68 Mircea RADULIAN, Caracteristicile seismologice zonale ale României, Pure Appl. Geophys.,

2000

69 Michael REGESTER, Judy LARKIN, Managementul crizelor şi al situaţiilor de risc, Bucureşti,

Editura comunicare.ro, 2007

70

Sandrine REVET, Conceptualizarea și analiza dezastrelor: O Cercetare pentru Științe Sociale

și Politici Internaționale, in Attinà, F. (ed.),The Politics and Policies of Relief, Aid and

Reconstruction, Palgrave MacMillan, London, 2012

71 Sandrine REVET, Julien LANGUMIER, , Guvernarea Catastrofelor, Karthala, Cercetari

Internationale, Paris, 2013

72 Sandrine REVET, O lume mică: Etnografia simulării dezastrelor naturale, Social

Anthropology, Volumul 21, Nr. 1, 2013

73 Sander RINALDI, Identificarea, înţelegerea şi analiza interdependenţelor infrastructurilor

critice, IEEE Control System Magazine, Dec. 2001

74

Anne ROSE, Întreruperea activității - Impactul unui atac terorist asupra sistemului de

alimentare al Electric Los Angeles: Reziliența clientului la un total Blackout, Risk Analysis,

Vol. 27, Nr. 3, 2007

75 Emil SEVER GEORGESCU, Vasile RADIANOV, Ghid practic pentru pregătirea populației în

vederea protecției antiseismice, INSSE, 2015

76

Erica SEVILLA, David BRUNSDON, Andre DANTAS, Jason LE MASURIER, Suzanne

WILKINSON, și John VARGO, Reziliența Organizațională: Cercetând realitatea

Organizațiilor Noii Zeelandă, Revista de continuitate a activității și planificarea de urgență,Vol.

2, Nr. 2, 2008

77 Erica SEVILLA, David BRUNSDON, D. și John VARGO, Managementul Rezilienței : Un

cadru pentru evaluarea și îmbunătățirea rezilienței organizațiilor, organizațiile reziliente, 2007

78 Rajib SHAW, Reducerea riscului la dezastre: de la practica la politica, Nova Publishers,

Hauppauge, NY., 2009

79 Niculae STAN, Manual de protecție civilă pentru personalul cu atribuții în domeniul protecției

civile de la localități instituții publice și agenți economici, Ed. M.A.I. 2005

80 Amy STEPHENSON, Compararea rezilienței organizațiilor, Universitatea din Canterbury,

Noua Zeelandă, 2010

81

Constantin STOICAN Rezilienţa populaţiei: O perspectivă socială asupra strategiilor de

securitate, 2016, https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2619196 – Lucrare de

doctorat

82 Allan TAYLOR, Pregătirea în domeniul situațiilor de urgență, Volumul 7, numărul 1, 1983

83

Gheorghe VĂDUVA, Petre DUŢU, Alexandra SARCINSCHI, Cristian BĂHNĂREANU,

Cristina BOGZEANU Cercetări interdisciplinare pentru proiectarea strategiilor economico-

financiare de acţiune în evenimentele de risc extrem. Hazarde naturale şi accidente tehnologice,

2010

84 Timothy VOGUS, Kathleen SUTCLIFFE, Reziliența Organizațională, Conferința Internațională

de ISIC.IEEE, 2007

85 Karl WEICK, Kathleen SUTCLIFFE, Managementul neașteptatului:. Reziliența performanței

într-o epocă a incertitudinii, a doua a ediție, California, ed. Jossey-Bass, San Francisco, 2007

66

86 Marie-Hélène WESTPHALEN, Comunicarea externă a firmei, Bucureşti, Editura C.H. Beck,

2008

87

Thomas WILBANKS, Steven FERNANDEZ, Schimbările climatice și infrastructura, sistemele

urbane și vulnerabilitățile, Raportul tehnic al Departamentului de Energie al SUA în sprijinul

evaluării climatice naționale, Island Press, Londra, 2012

88 Ben WISNER, Piers BLAIKIE, Terry CANNON, Ian DAVIS Riscul: Riscurile naturale,

vulnerabilitatea oamenilor si dezastrele, a 2-a ediție, Londra: Routledge, 2004

89 Xu ZHANG, Francis ZWIERS, Indici statistici pentru diagnosticarea și detectarea schimbărilor

la extreme: Extreme într-un climat în schimbare, Springer, New York, Londra, 2013

90

Hongjian ZHOU, Jing’ai WANG, Jinhong WAN, Huicong JIA, Rezilienţa la hazarde naturale:

o perspectivă geografică. Hazarde naturale. Springer Science and Business Media B.V.

2009/2010

91 Christopher ZOBEL Reprezentarea eventualelor soluții de compromis percepute pentru

definirea rezienței în fața dezastrelor, Vol. 50, Nr. 2, 2010

c) Articole, publicații, lucrări (studii) de cercetare

1

Raport global, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare -Biroul pentru prevenirea

crizelor și de recuperare: Reducerea riscului de dezastre: o provocare pentru Dezvoltare, New

York, 2004

2 Consiliul Național Consultativ pentru Infrastructură, Reziliența infrastructurii critice raportul

final și recomandările, 2009

3

Eric GAUME., Mark LIVET, Michel DESBORDES și J.P. Villeneuve, Analiza hidrologică a

fluviului Aude, Franţa, inundaţie bruscă din 12 și 13 November 1999: Jurnal de Hodrologie,

286, H. 1-4, (2004):

4

Ben WISNER, Să lăsăm copiii noștri să ne învațe! O trecere în revistă a rolului educației și

cunoașterii în reducerea riscului de catastrofe, ISDR Sistemul tematic Cluster / Platforma pe

cunoaștere și educație

5 Anuarul statistic 2006 Bilanțul catastrofelor naturale, Munich Reinsurance Group,

Geoscience Research Group, Munich Germany.

6 Raport Furtunile și inundațiile severe din Indiana (DR-1795) - Perioada: 12.08-06.10.2008

8

Raportul mondial de investiții, corporația transnațională, producția și dezvoltarea agricolă,

UNCTAD (United Nations Conference on Trade and Development), New York (USA) and

Geneva (Switzerland), 2009,

9 Planul de analiză și acoperire al riscurilor al județului Vrancea – actualizat 2016

10 Studiu de fundamentare privind mediul - Judeţul Vrancea şi Zona metropolitană Focşani,

Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti Facultatea de Hidrotehnică, 2014,

11 Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor, 2011

12 Strategia de dezvoltare integrata a judetului Vrancea 2014-2020

13 Vrancea earthquake risk reduction conference organized by SFB 461, RISK-UE, JICA,

UTCB, INCERC, INFP consultat la 22.02.2017

14 Dosare istorice: Cutremurul din 1838, Optimal Media, 3 martie 2012

15 Bob Roemer, Managementul crizelor Rolurile și responsabilitățile de comunicare: Purtătorii de

cuvânt, www.crisisresponsecommunications.com.

d) Diverse 1 Dicționarul Explicativ al Limbii Române

67

e) Resurse bibliografice de pe INTERNET 1 http://inforor.com/cele-mai-puternice-cutremere-din-ultimii-600-de-ani/

2 http:// World Disasters Report 2004/dictionary/english/corporate-governance

3 http://adevarul.ro/news/bucuresti/poveSti-bucureSti-blestemele-dumnezeu-capitalei-istoria-

cutremurelor-i-au-ingrozit-bucuresteni-s-a-refacut-orasul-videofoto-

1_50bded167c42d5a663d0316c/index.html#

4 http://adevarul.ro/news/societate/25-ani-ultimul-cutremur-morti-produs-teritoriul-romaniei-

dubletul-seismic-vrancean-zgaltait-tara-timp-doua-zile-

1_5569a2d3cfbe376e35bf4cc5/index.html

5 http://ccpic.mai.gov.ro/

6 http://ccpic.mai.gov.ro/docs/COM(2008)676%20final%20CIWIN_EN.pdf

7 http://ccpic.mai.gov.ro/strategia.html

8 http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/crisis-and-terrorism/critical-

infrastructure/index_en.htm

9 http://en.wikipedia.org/wiki/Psychological_resilience#Definition_of_resilience

10 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Judeţul_Vrancea

11 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52005DC0576&from=RO

12 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:52005DC0576

13 http://inforor.com/cele-mai-puternice-cutremere-din-ultimii-600-de-ani/

14 http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/424834.stm

15 http://portal.tfm.ro/forum/printthread.php?tid=263

16 http://pqasb.pqarchiver.com/chicagotribune/doc/290958135.html?FMT=&FMTS=&type=curr

ent&date=&author=&pub=&edition=&startpage=&desc=

17 http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/MENAEXT/EXTMNAREGT

OPGOVERNANCE/0,,contentMDK:20513159~pagePK:34004173~piPK:34003707~theSiteP

K:497024,00.html

18 http://www.adrcentru.ro/Document_Files/ADStudiiRegionale/00001071/fn1ks_Analiza%20inf

rastructura%20rutiera.pdf consultat la 06.05.2017

19 http://www.anpm.ro/documents/840135/2198510/2013.pdf/8ce4ce18-b0d2-4271-b9f0-

98b8ffec8da5

20 http://www.crue-eranet.net/cruise.asp

21 http://www.cutremur.net/p/cutremurele-din-regiunea-vrancea.html

22 http://www.ecologie.gouv.fr/Le-risque-inondation-evaluation.html, p.3.

23 http://www.fema.gov/hazus

24 http://www.ifrc.org/en/publications-and-reports/world-disasters-report/world-disasters-report-

2014/

25 http://www.infp.ro/catalog-seismic

26 http://www.infp.ro/despre-cutremure/#ch_1

27 http://www.infp.ro/wp-content/uploads/2015/12/romplus.cat_.txt

28 http://www.insse.ro/cms/ro/content/popula%C5%A3ia-rom%C3%A2niei-pe-localitati-la-1-

ianuarie-2016

29 http://www.insse.ro/cms/ro/content/produsul-intern-brut-date-anuale

68

30 http://www.isujvn.ro/en/prezentare-generala/rapoarte-si-studii/studii/analize-si-situatii-

operative

31 http://www.isujvn.ro/en/prezentare-generala/rapoarte-si-studii/studii/analize-si-situatii-

operative/9-desprenoi/prezentare-generala/1593-situatii-statistice

32 http://www.mdrl.ro/_documente/constructii/educatie_cutremur/MEE_003-

2007_METODOL_INVEST_POST-SEISM.pdf

33 http://www.meteoromania.ro/anm2/clima/clima-romaniei/

34 http://www.meteoromania.ro/anm2/clima/clima-romaniei/ prelucrare date

35 http://www.mobee.info/despre-cutremurele-din-romania/cutremurele-din-30-31-mai-1990

36 http://www.museodellemarionette.it/index.php?option=com_content&view=article&id=270:et

nografie-del-contemporaneo-seminario-permanente-4&catid=87:news&Itemid=688&lang=en

37 http://www.rosilva.ro/articole/prezentare_generala__p_131.htm

38 http://www.rowater.ro/dasiret/Documente/SGA%20VRANCEA/SGA%20VRANCEA.pdf p.

2,

39 1http://www.rowater.ro/dasiret/sgavrancea/Continut%20Site/Acasa/Despre%20Noi.aspx

40 http://www.snas.ro/index.php?option=istoric

41 http://www.unesco.org/new/en/santiago/education/education-for-sustainable-

development/decade-of-education-for-sustainable-development-desd/

42 http://www.utcb.ro/conferin/conference.html

43 http://www.vrancea.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=430



46 http://www.world-earthquakes.com/index.php?option=frc

47 https://earthquake.usgs.gov/earthquakes/eqarchives/significant/sig_1986.php

48 https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_siturilor_Natura_2000_în_România

49 https://ro.wikipedia.org/wiki/România

50 https://www.cpni.gov.uk/managing-my-asset

51 https://www.dhs.gov/critical-infrastructure-vulnerability-assessments

52 https://www.dhs.gov/pcii-program

53 https://www.natgeo.ro/natura/catastrofe/7872-cutremurul-cel-mare

54 https://www.publicsafety.gc.ca/cnt/ntnl-scrt/crtcl-nfrstrctr/index-en.aspx

55 https://www.thehaguesecuritydelta.com/media/com_hsd/report/53/document/Securing-

Critical-Infrastructures-in-the-Netherlands.pdf

56 www.scientia.ro/stiinta-la-minut/matematica/2995-ce-sunt-simularile-monte-carlo.html

Date post:	02-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	7 times
Download:	0 times