Universitatea „Spiru Haret” BucurestiFacultatea de Sociologie- Psihologie

LUCRARE DE DIZERTATIE

ROLUL EXAMENULUI PSIHOLOGIC IN REORIENTAREA PROFESIONALA A PERSOANELOR

DISPONIBILIZATE

Coordonator stiintific: lector univ. drd. IOANA

OMER

Masterand:

1

Bucuresti, 2006

CUPRINS

CAPITOLUL I. Educatia adultilor, educatia permanenta,

educatia de-a lungul intregii vieti

I.1 Notiuni introductive

I.2Ce este educatia adultilor

I.3Raporturile educatiei adultilor cu alte tipuri de educatie

CAPITOLUL II. Aspecte psihologice de pe piata muncii

2.1 Somajul : intre drama si normalitate

2.2 Somerul, subiect al masurilor active de combatere a somajului

2.3 Mentalitati caracteristice ale personalului disponibilizat

2.4 Stari psihologice caracteristice persoanelor disponibilizate

CAPITOLUL III. Informare si consiliere profesionala-

aspecte teoretice

3.1 Informarea profesionala- definitie

3.2 Consilierea profesionala- definitie

3.3 Tipuri de consiliere

3.4 Principiile de baza ale activitatii de consiliere profesionala

CAPITOLUL IV. Examenul psihologic in reorientarea

profesionala

4.1 Reorientarea profesionala- aspecte teoretice

4.2 Despre examenul psihologic

4.3 Examenul psihologic in reorientarea profesionala

4.3.1. Testarea psihologica in reorientarea profesionala

4.3.1.a Elemente psihologice ce influenteaza reorientarea

profesionala

- Activitatea umana

- Personalitatea

2

- Temperamentul

- Aptitudinile

4.3.2. Interviul in procesul de reorientare profesionala

CAPITOLUL V. Proiect de cercetare

5.1 Aspecte metodologice

5.1.1. Obiective

5.1.2. Ipoteze

5.1.3. Operationalizarea conceptului

5.1.4. Metode si procedee utilizate

5.1.4.1. interviul focalizat

5.1.4.2. chestionarul de opinie

5.1.4.3. BTPAC

5.1.4.4. chestionarul INTEROPTIONS

5.1.5. Descrierea lotului de subiecti

5.1.6. Locul si perioadele de desfasurare a cercetarilor

5.2 Descrierea cercetarii propriu-zise

CAPITOLUL VI. Concluzii

6.1 Prezentarea, prelucrarea si interpretarea rezultatelor cercetarii

6.2. Concluzii

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

3

CAPITOLUL I. Educaţia adulţilor, educaţia permanenta, educaţia de-a

lungul întregii vieţi

1.1 Noţiuni introductive

Terminologia care descrie educaţia adulţilor, ca si practica corespunzătoare s-a

diversificat în ultimul timp. Vom remarca mai întâi faptul ca documentele organismelor

internaţionale pun adesea semnul egalitaţii între educaţia adulţilor şi educaţia permanentă.

Astăzi, se vorbeşte de educaţia permanentă, de formarea profesională, industrială , agricolă, de

formare profesională superioară, cursuri de alfabetizare, şcoli secundare serale, studii

universitare serale, invăţământ axat pe nevoile colectivităţii, educaţia femeilor, a tinerilor, a

vârstnicilor (vârsta a treia), a consumatorilor, educaţia referitoare la sănătate si nutriţie, pace,

mediu. Faţă de diversitatea serviciilor oferite, ţinând seama de amploarea conţinuturilor şi a

scopurilor, a metodelor şi nivelurilor de învatare, pe de o parte, se poate spune că s-a fondat

toată această activitate printr-o singură şi aceeaşi expresie: „educaţia adulţilor”. O acţiune

coerentă, independentă, dar şi permanentă.

Câteva argumente, deplin insuşite, pledează pentru acceptarea acestei sintagme ca un

moment deosebit in viata individului, dar si ca o acţiune continua, permanenta. Întâi, aspect

deja discutat, adultul care invata se diferentieaza de copil sau tanar prin câteva caracteristici: el

si-a consumat deja responsabilitatile sociale si profesionale si culturale. Iar mecanismele

invatarii la adulţi sunt deosebite de cele ale tinerilor. In al doilea rând, educaţia adulţilor s-a

instituţionalizat, fiind acompaniata de o intensificare a schimburilor intre diverse organisme si

instituţii la nivel naţional si internaţional, rezultând schimburi de metodologii, experienţe,

modele de organizare. S-a ajuns la o viziune globala ce caracterizează demersul. Astfel, se

4

recunoaşte o anumita specificitate a acestor servicii oferite de societatea oamenilor. Cea mai

caracteristica e aceea sa se întindă pe toata durata vieţii. Educaţia adulţilor pare sa fie parte

dintr-un sistem mai larg.

Educaţia adulţilor ne apare insa, mai ales, ca un factor important al democratizării vieţii

sociale si ca un mijloc pentru exercitarea dreptului la educaţie al fiecărui individ.

Democratizarea educaţiei si educaţia permanenta sunt deci inseparabile, formează un continuu

educativ, pentru toţi, fara distincţie, proces început cu educaţia iniţiala si continuând toata

viata. Educaţia adulţilor este deci nu numai o tehnica, o stiinta, ci si o mişcare sociala pentru a-

i ajuta pe oameni sa-si inteleaga locul in societate, făcându-i capabili sa se adapteze cerinţelor

acestui secol, solicitărilor lumii contemporane, sa devină mai echilibraţi, mai eficienţi.

Definiţiile date educaţiei adulţilor sunt axate, cele mai multe, pe satisfacerea nevoilor

indivizilor (de a-si atinge experienţa personala, de a-si putea exprima personalitatea, de a-si

atinge telurile personale, de a se adapta lumii in care trăiesc, de a depune un efort personal

pentru a se schimba). Desigur, angajarea integrala a individului in procesul dezvoltării sale e

absolut necesara, numai ca aceasta nu trebuie sa însemne pulverizarea acţiunilor educative intr-

o zona exterioara sau opusa contextului social. Exista o unitate si o reciprocitate individ-

societate. Educaţia adulţilor are deci un caracter global, integrator, vizând formarea omului-

întreaga viata- pentru participarea la viata sociala. E o modalitate de formare si promovare

personala intr-o societate care va oferi posibilitatea fiecărui individ sa trăiască plenar, sa

trăiască frumos. Educaţia adulţilor este deci cauza întregii societati. Ştefan Barsanescu (1968)

o considera, de pe aceasta poziţie, ca fiind „etajul al treilea al culturalizării omului, alături de

şcoala si universitate”, adică un proces de formare ideologica si politica, de extindere a

orizontului cultural si profesional, de intensificare a vieţii interioare a adultului. Mulţi dintre

cercetătorii domeniului considera ca pedagogia este chemata sa lichideze- nejustificata nici

teoretic, nici practic- aplicativ- dintre educaţia şcolara si cea a adulţilor.

Ne îndreptam, crede unul dintre exegeţi, spre o „societate care invata”, o societate care

investeşte cu funcţii importante instituţia educaţiei adulţilor. In rezumat, acestea sunt:

- oferă o a doua şansa de a obţine o calificare ce n-a putut fi obţinuta in tinereţe;

- furnizează un invatamant de plăcere, nesanctionat prin diplome;

- favorizează personalitatii prin aprofundarea cunoaşterii de sine;

5

- ridica competenta profesionala;

- orientează adulţii spre rezolvarea problemelor importante si către un nou mod de a

proceda;

- promovează acţiunea comunitara (Lowe, 1976)

Evoluţia condiţiilor economice si sociale, pe plan mondial, a deschis noi direcţii de

acţiune in educaţia adulţilor:

- mondializarea, de exemplu a intensificat schimburile de informaţie, a „accelerat

comunicaţiile. Consecinţa: se cere salariaţilor o mai mare „flexibilitate”, o mai mare capacitate

de adaptare la o societate in schimbare.

- evoluţia culturala: gratie difuzării evenimentelor importante (festivaluri, concerte pe

stadioane, proiecţii de filme in aer liber), formarea continua a indivizilor a cunoscut o

deplasare către consumul de masa, către spectacolul pentru grupurile mari. S-au intensificat

schimburile intre culturi, „metisajul cultural” a devenit un fapt cotidian. S-a înregistrat, in

acelaşi timp, un recul al interesului pentru artele „clasice” (literatura, pictura, muzica).

- şomajul, flagel ce atinge toate tarile, dar îndeosebi pe cele in tranziţie, ca România,

are consecinţe importante pe plan politic, economic, uman. Formarea adulţilor s-a orientat, in

consecinţa, spre cursuri de reintegrare profesionala si sociala, de la cele de recalificare la cele

care oferă individului competente profesionale complementare.

- si publicul căruia i se oferă oportunitatile educative s-a diversificat. El poate proveni

din instituii, dar si din asociaţii, organizaţii sindicale sau de alte tipuri. Unii sunt consiliaţi sa

descopere noi meserii, alţi sa se ridice la noi cerinţe. Se oferă cursuri de reconversie

profesionala, de lărgire a competentelor, de formare pe post. Publicul poate fi format din

persoane la sfarsit de cariera sau tineri necalificati, dar au apărut noi si noi cerinţe. Intre

acestea, reinsertia excluşilor (analfabeţi, persoane fara calificare).

Conceptul de educaţie permanenta s-a impus prin anii 60, sub impulsul organizaţiilor

internaţionale ca UNESCO si Consiliul Europei, interesate sa difuzeze ideea ofertei de şanse

egale de dezvoltare generala pentru fiecare individ, de-a lungul întregii sale vieţi si in toate

domeniile, cu scopul de a participa plenar la dezvoltarea societatii. O sinteza a literaturii de

6

pana atunci, datorata lui R. H. Dave (1976), ne propune un inventar al obiectivelor educaţiei

permanente. Ele s-ar grupa astfel:

Scopuri convenţionale: a invata sa citeşti, sa scrii, sa calculezi, sa-ti conservi sănătatea,

sa dobandesti o calificare profesionala. Aceste scopuri de regăsesc si in cazul educaţiei de tip

şcolar.

Scopuri ce presupun o noua situare: ele privesc idealurile relative la dezvoltarea

societatii- lupta pentru pace si democraţie, pentru libertatea si bunăstarea cetatenilor, pentru o

societate ce conjuga eficacitatea si refuzul alienării.

Scopuri de importanta centrala: ele privesc dezvoltarea personala, asigurând o noua

calitate a vieţii. Intre acestea: achiziţionarea unui bagaj personal permitand tolerarea

schimbării; dezvoltarea afectiva in conjuncţie cu cea cognitiva; conservarea unui spirit tanar,

caracterizat prin flexibilitate, curiozitate si creativitate; dezvoltarea capacitatii de a face alegeri

responsabile, neluand altora decizia pentru viitorul propriu; angajarea sociala; dorinţa de a

depasi in permanenta; reîmprospătarea continua a cunostintelor, nu de dragul acumulării, ci

pentru a degaja esenţialul.

Din examinarea obiectivelor de mai sus rezulta o constatare: filosofia educaţiei

permanente este aceea de a trezi, in fiecare individ, nevoia de a continua studiul si formarea,

gustul pentru experienţe noi, dorinţa de a se autodepasi si de a-si ameliora calitatea propriei

vieţi. Acest mod de a intelege existenta de a trai este sursa unei dinamici personale, a

angajamentului in schimbarea propriei vieţi.

In martie 2000, a avut loc la Lisabona un Consiliu European care a marcat un moment

decisiv in stabilirea direcţiilor de acţiune in educaţia permanenta. Memorandumul privind

invatarea permanenta, documentul elaborat de Comisia Europeana in octombrie 2000, trasează

noua filozofie si noile cai de acţiune.

Societatea actuala s-a schimbat si se schimba radical. Amploarea acestei schimbări

poate fi comparata numai cu cea cunoscuta sub numele de „revoluţie industriala”. Noile

mijloace de comunicare, ca si biotehnologia au schimbat viata oamenilor, relaţiile economice si

culturale, stilul de viata. Prelungirea perioadei de educaţie si formare devine, in acest context, o

condiţie a menţinerii sanatatii si condiţiei intelectuale, a dobândirii unor noi calificări, a

7

invatarii unui stil inovativ si creativ. Europa promovează modelul societatii cognitive.

(Neculau Adrian, 2004, pag.32- 44 )

1.2 Ce este educaţia adulţilor?

Adultul este subiect si obiect al educaţiei, la fel ca alte vârste (copilăria, adolescenta,

tinereţea). La vârsta adulta este resimţita nevoia invatarii, a acumulării de cunostinte si

deprinderi.

Educaţia adulţilor exprima manifestarea capacitatii de invatare in faza adulta din ciclul

de viata al unui individ. Componente ale invatarii pot fi parcurse mult mai eficient in aceasta

perioada. Caracteristicile invatarii la adult sunt: asimilarea cunostintelor de-a lungul vieţii;

efectele invatarii sunt observabile in schimbările de rol ale individului concretizate in

castigarea unor competente profesionale si interpersonale; experienţa individului are

importanta in decizia sa de a invata; maturitate (capacitatea de autoconducere, autodisciplina,

autonomie, autointelegere); impactul dorinţei de a activa asupra motivaţiei de a invata, de a se

autoperfecţiona.

Educaţia adulţilor este un proces de emancipare si transformare raţionala a societatii in

schimbare si transformare. De aceea, prin educaţia adulţilor se transmit tehnici de gândire si

comportament necesare individului inclusiv in situaţii de criza sociala si personala. Ea este o

cale de deschidere a noi orizonturi, de soluţionare a problemelor de viata, de insusire a unor

abilitaţi de invatare, de corectare a unor atitudini si de dobândire a unor deprinderi apte sa

contribuie la realizarea obiectivelor si copurilor esenţiale ale educatului.

A invata sa inveti, iată o paradigma oportuna si la vârsta adulta, astfel spus, poate mai

oportuna decât la oricare vârsta. Aceasta înseamnă: insusirea mijloacelor de căutare rapida si

eficienta a informaţiei, abilitatea de a verifica informaţia si utilizarea ei in procesul de invatare,

capacitatea de a lucra in echipa si de a fi solidar si util in cadrul grupului.

Particularitatile vârstei adulte

Educaţia adulţilor se exercita asupra indivizilor plasaţi intr-o faza concreta din ciclul de

viata, caracterizata prin autonomie, independenta, experienţa. De aceea, educatul la aceasta

vârsta resimte nevoia de a fi tratat ca adult in procesul de educaţie.

8

Si adultul este nedesavarsit educativ si instructiv: „Adultul are tot atât de largi si de

multiple probleme noi de rezolvat si de inteles ca si copilul. Aceasta vârsta isi are perioadele ei

de tranziţie, crizele ei. E o perioada a dezvoltării aproape de acelaşi rang ca si copilăria si

adolescenta.”(L.Topa, 1974, p.35)

Educaţia adulţilor vizează pe adult in multiplele sale statusuri si roluri izvorâte din

responsabilitatile pe care si le asuma sau trebuie sa si le asume. Adultul este obligat permanent

sa de soluţii, sa elaboreze strategii de acţiune si , mai ales, sa acţioneze. Asupra lui presează

toate celelalte generaţii (copiii si tinerii, pe de o parte bătrânii, pe de alta parte). A fi adult

înseamnă răspunderi proprii, iar educaţia la aceasta vârsta presupune formarea personalitatii

prin autoinstructie si autoeducaţie. De aici necesitatea deprinderii de a lucra independent si de a

decide autonom. Autocunoaşterea, spiritul critic, autocontrolul sunt trăsături ale personalitatii

ce-si au sorgintea in perioada adulta, pentru ca îndoiala si atitudinea critica fata de realitate

sunt elemente esenţiale ale comportamentului adult.

Cultura adulta- cultura tânăra. Cultura tineretului este o alternativa la cultura adulta.

Tinerii se delimitează de generaţia adulta, cu deosebire in ce priveşte atitudinea fata de valori.

Cultura adulţilor este cultura tinereţii lor care a evoluat si s-a transformat. In cultura tineretului

exista o omogenitate atitudinala (toţi sunt in opoziţie cu adulţii). Daca despre cultura tineretului

putem spune ca este o cultura de generaţie, cultura adulţilor apare ca o cultura de vârsta,

accentul fiind pus pe vârsta adulta (maturitate, experienta, realism, profesionalism,

pragmatism). Adulţilor le revine sarcina deciziilor, de aceea isi aroga dreptul de a vorbi in

numele tuturor.(C. Schifirnet, 1985, pag. 23- 24)

1.3 Raporturile educaţiei adulţilor cu alte tipuri de educaţie

O analiza a educaţiei adulţilor cuprinde in mod necesar raportarea acesteia la contextul

educaţional al societatii. Sistemul educaţional al unei societati cuprinde: educaţia informala,

educaţia nonformala si educaţia formala.

Educaţia informala este rezultatul unei situaţii in care educatul sau educatorul o

favorizează simultan. Marea majoritate a cunostintelor si a experienţelor practice acumulate de

un individ in cursul existentei sale are loc intr-un mediu înconjurător nestructurat, prin educaţia

informala. In acest fel se insusesc: limba, valori culturale, idei generale despre viata,

comportamente cotidiene. Factorii de contribuţie in acest sens sunt: familia, biserica, mass-

media, liderii de opinie, muzeele, bibliotecile. Acesta forma de educaţie se realizează, in mare

9

măsura, printr-o asociere a observaţiei, imitaţiei, a emulaţiei selective a unor membri ai

societatii.

Legata de educaţia informala este si educaţia indirecta, in care nu exista intenţia

deliberata de a favoriza instruirea din partea educatorului si nici din partea educatului are

asimilează cunostintele transmise astfel.

Educaţia nonformala sau educaţia extraşcolara este orice forma de instruire pe care

educatorul si educatul o susţin in mod deliberat, raporturile reciproce fiind dorite de ambele

parţi. Prin urmare, se organizează activitati structurate pe un public concret, desfasurate in

afara sistemului educativ şcolar.

Educaţia formala sau şcolara se distinge prin predarea in scoli de către cadre didactice

permanente, in cadrul unor programe de studiu. In cadrul acestui tip de educaţie exista structuri

orizontale si structuri verticale (clase omogene si cicluri ierarhice). Pentru accederea la

educaţia formala (şcolara) este necesara respectarea unor condiţii de admitere, aceleaşi pentru

toţi aspiranţii.

Educaţia adulţilor se regaseste, cu deosebire in subsistemul educaţiei nonformale.

Adultul este orientat către forme de educaţie extraşcolara, el nefiind „un şcolar perpetuu”, ci o

personalitate formata, doritoare de perfecţionare, de autodepasire. Axata pe valori, atitudini,

stiluri de viata, modele de acţiune, educaţia adulţilor actioneaza asupra unei persoane

independente, centrata, in principal , pe acţiune.

Educaţia adulţilor este in relaţie si cu educaţia permanenta. S-a susţinut ca educaţia

permanenta nu este nici un sistem, nici un domeniu educativ, ea este un principiu pe temeiul

căruia se organizează sistemul educaţional, deci si educaţia adulţilor.

Educaţia adulţilor se refera la dimensiuni specifice oricărei educaţii. Scopurile ei nu

sunt educaţionale in sensul restrictiv al celei formale, dar vizează aspecte culturale, politice,

civice, economice, profesionale, tehnice, religioase si personale. Obiectivele ei sunt: cognitive

(asimilarea de cunostinte, intelegere, aplicabilitate, analiza, sinteza, evaluare), afective (reacţii,

sentimente, trăiri), atitudinale (punctualitate, socializare, responsabilizare, loialitate,

competiţie). Mijloacele educaţiei adulţilor: agenţi educativi (profesori, alţi educatori, lideri

informali), elevii (educaţii), activitati de invatare (prin ascultare, memorizare, prin acţiune

concreta), procese de invatare (instrucţie formala, mass- media educaţionala). Organizarea

10

cuprinde programe (voluntar, social controlat, coercitiv), activitati extraşcolare (experienţe de

munca, activitati de grup, interacţiunea cu ale grupe de vârsta). Pentru adulţi educaţia ar trebui

organizata astfel încât sa fie promovate niveluri superioare de iniţiativa personala in scopul

unei permanente dezvoltări care sa satisfacă necesitatile adulţilor.

Educaţia adulţilor ca subiect al organizării educaţionale poate fi abordata prin trei

elemente: 1. pregătirea vocationala continua (recalificare, perfecţionare, promovare

profesionala, adaptare legata de vârsta, grupurile profesionale); 2. pregătirea

nonconventionala continua (pregătirea individuala, pregătirea generala si specializata,

pregătirea autonoma, analfabetismul); 3. pregătirea iniţiala. Fiecare din ele are propriul sau

principiu organizaţional, toate sunt insa interrelate; organizarea interna a fiecărui segment are

repercusiuni asupra celorlalte cat si asupra adultului. Educaţia acestuia cunoaşte impactul

oricăruia dintre cele trei elemente, dar si al interconexiunilor dintre ele. Educaţia adulţilor este

o modalitate coerenta si structurata de a da răspuns la condiţiile in care traieste individul

precum si la problemele care sale specifice. Acest tip de educaţie vizează formarea acelor

deprinderi ce sunt oportune pentru satisfacerea unor trebuinţe proprii, pentru afirmarea

personalitatii adultului. Educaţia adulţilor poate oferi şansa unei libertati reale de gândire si

acţiune. In acelaşi timp, ea este apta sa anticipeze viitorul. (G. Vaideanu, 1993, p.20)

Educaţia adultilor se baseaza, ca orice act educativ, pe trei componente ale procesului

de educaţie: motivaţia, instruirea si exerciţiul participării. Sub aspect motivaţional sunt

necesare: formarea motivaţiei la persoane neinteresate in educaţie, stimularea participării la

acţiuni de educaţie in scopul continuării pregătirii iniţiale, activitatea cu cei deja instruiţi cărora

trebuie sa le se formeze convingerea participării active la viata sociala. Instruirea se refera la :

intelegerea situaţiei reale a fiecărui grup si a fiecărui individ, in scopul integrării in societate,

asimilarea de cunostinte si formarea de deprinderi necesare in vederea influentarii eficiente a

mediului de viata, dezvoltarea abilitaţilor de participare.

Aspectul este de mare importanta in educaţia adulţilor datoria participării voluntare si

libere a individului la actul educativ. Pentru a se emancipa, adulţii trebuie sa aibă motivaţii

adecvat si nivelul de instruire cerut de procesele sociale, culturale in care sunt implicaţi ca

persoane particulare si cetateni.

Educaţia adulţilor este un proces global ce integrează toate dimensiunile personalitatii

si toţi factorii de educaţie si socializare. Raportata la cultura, educaţia adulţilor se prezintă ca

un factor de susţinere si promovare a valorilor culturale. Orice educaţie se concretizează in

11

comportamente, iar cultura oferă modele de comportament. Educaţia adulţilor are o dimensiune

culturala intrinseca. Experienţe din alte tari evidentieaza accentul pus in educaţia adulţilor pe

profesionalizare si specializare, astfel spus, pe dezvoltarea individului ca forta de munca, fara a

se acorda o semnificaţie necesara sentimentelor, afectivitatii, spiritualului. Cultura stimulează,

mai mult decât orice alt domeniu, autoeducarea si autoinstruirea. Pe lângă perfecţionare

profesionala, recalificare si reconversie profesionala, esenţiale in realizarea unor scopuri,

individul are trebuinţa de a accede la nivele superioare de cultura si afirmare a sa in funcţie de

aspiraţiile si idealurile sale. De aceea, in societati cu o dezvoltare puternica a civilizaţiei, exista

preocuparea pentru restructurarea ofertelor de educaţia la adulţi, integrând intr-o măsura tot

mai mare, pe lângă aspectele recalificării, pregătirii si perfectionarii profesionale, elemente de

cultura generala, de cunoaştere spirituala. (Schifirnet Constantin, 1997, pag. 32- 36).

CAPITOLUL II. Aspecte psihologice de pe piata muncii

Societatea româneasca, profund marcata de disparitia pietelor traditionale de materii

prime si de produse a fost nevoita sa treaca la lichidarea structurilor de productie centralizate

care nu mai corespund ca performante cerintelor economiei de piata. Urmeaza în cascada: o

scadere brusca a volumului productiei, diminuarea ofertei de bunuri si servicii, reducerea

numerica a locurilor de munca. Apare pentru prima data în mod manifest, la suprafata,

SOMAJUL.

2.1 Somajul: între drama si normalitate

Somajul în alte tari cu economie consolidata este privit ca un fenomen normal, firesc,

care prin surplusul de forta de munca genereaza un climat competitional sanatos, benefic

oricarei economii. Desigur, aceste tari, prin puterea lor economica sunt capabile sa tina sub

control fenomenul, asigurând o plasa sociala de protectie eficienta pentru acei membri care

ajung temporar fara loc de munca.

În conditiile României, însa, somajul este perceput ca un fenomen catastrofal. Aceasta

se poate explica prin mentalitatea populatiei fata de acest fenomen social, care de altfel se

alimenteaza din sursele realitatii: cronicizarea degradarii pietei muncii, lipsa unei protectii

sociale reale. Într-adevar, în România, numarul somerilor a crescut de la o zi la alta,

întreprinderile mici si mijlocii cu capital privat, datorita unui complex conjunctural, nu sunt

înca în masura sa absoarba forta de munca disponibilizata din sectoarele falimentare din

structura de stat. Cum este receptat somajul de catre muncitorul român? Grav si foarte dureros!

12

Muncitorul român, pâna acum a reusit de bine de rau, sa câstige un salariu, ce-i drept nu prea

mare, dar suficient pentru a satisface cerintele, necesitatile familiei sale chiar în conditii de

decenta, bucurându-se de un statut social ce parea a fi sigur.

Dintr-o data, nu rareori de la o zi la alta, fara voie, se trezeste, dincolo de poarta uzinei

si constata cu UIMIRE SI DISPERARE, mai apoi cu REVOLTA ca nu mai este capabil sa-si

întretina familia. Sufera grav imaginea de sine, se zdruncina autoîncrederea, siguranta de sine.

La aceasta se adauga si faptul ca nu mai stie nici macar cui sa îi "multumeasca" pentru acest

imens rau provocat...

Momentul pare imposibil de depasit cu fortele proprii. Daca în aceasta faza nu intervine

cineva sau ceva, el are toate sansele sa ramâna un om mutilat sufleteste, fara identitate,

marginalizat si resemnat, împins la periferia societatii, de unde, întoarcerea la statutul initial

devine destul de improbabila.

Acest spectru al somajului ameninta muncitorimea din economia României aflata în

tranzitie. Daca perioada de somaj se prelungeste peste masura, sentimentul inutilitatii, al

resemnarii, al debusolarii se instaureaza irevocabil, adesea asociindu-se cu alcoolismul,

consumul de droguri, acte antisociale, suicid, etc.

Oricât de grava ar fi aceasta boala a societatii, SOMAJUL, el trebuie perceput ca o

realitate, peste care nu se poate trece în mod superficial cu vederea. Fenomenul nu trebuie nici

bagatelizat, dar nici hiperbolizat, în analiza lui trebuie pastrata masura si echilibrul.

Somajul: o problema a societatii în tranzitie în a carei solutionare statul trebuie sa ocupe

un loc primordial. Fara îndoiala, statului îi revine sarcina reechilibrarii balantei dintre cerere si

oferta pe piata muncii, el trebuie sa elaboreze si sa realizeze restructurarea economiei, sa

elaboreze politici eficiente de ocupare a fortei de munca, sa creeze cadrul institutional si

legislativ adecvat, sa solicite sprijinul organizatiilor internationale. Multi factori sunt implicati

în mai mare sau mai mica masura în gestionarea partiala si sectoriala a problemelor pietei

muncii: comunitatile locale, asociatii, organizatii, fundatii neguvernamentale, institutii de

cercetare, agenti economici, etc.

2.2 Somerul, subiect al masurilor active de combatere a somajului

Personajul cel mai interesant este cautatorul de loc de munca, cel care îsi ofera spre

vânzare forta de munca, priceperea, experienta. Zona sociala de provenienta a acestuia se poate

13

vizualiza în schema anexata (fig.1). De aici se poate desprinde usor modul de alimentare pietei

muncii cu noi contingente. Ofertele de locuri de munca cresc, cel putin deocamdata, într-un

ritm prea lent. Numai o politica globala a statului, o strategie generala poate crea conditiile

pentru ca agentii economici sa fie capabili de a asigura absorbtia surplusului de forta de munca.

fig.1- piata muncii in raport cu oferta de locuri de munca (Sandor Szentgyorgyi, 2000)

2.3 Mentalitati caracteristice ale personalului disponibilizat

Sa precizam ca acest personal vine dintr-un mediu dirijist, unde li s-a inoculat iluzia de

proprietari, unde vointa si initiativa omului contau mai putin. Disponibilizatul este convins ca:

1) locul de munca este sigur pâna la pensie; 2) cineva va avea grija sa-i dea de lucru; 3) cineva

trebuie sa gândeasca pentru el; 4) va fi cumva.

Einstein spunea: "este mai usor sa dezintegrezi un atom decât o prejudecata". Acum ne

dam si noi seama de greutatea acestei afirmatii.

2.4 Stari psihice caracteristice persoanelor disponibilizate

Încetarea raporturilor de munca, schimbarea statutului omului muncii în cel de somer,

genereaza o etapa dramatica în viata individului, grevata de o serie de prejudecati grele de

trecut. Reactiile individuale la aceasta situatie, cum este si normal, difera de la un individ la

14

altul în functie de: apartenenta la un grup social, vârsta, sex, familie, responsabilitati sociale, si

nu în ultimul rând trebuie sa tinem seama de structura psihologica a persoanei.

În perioada de tranzitie, la marea majoritate a angajatilor sabia lui Damocles le atârna

amenintator asupra capului: oricine poate cadea mai devreme sau mai târziu "victima"

procesului de restructurare, ajungând fara voie pe piata muncii care nu ofera din abundenta

locuri de munca convenabile.

Starile sufletesti prin care trece un somer pot fi urmarite si identificate destul de usor.

Daca s-ar reusi depasirea prejudecatii potrivit careia un loc de munca este pâna la pensionare,

fiecaruia i-ar fi mai usor, fara a fi necesar sa se treaca printr-o tragedie, sa înceapa demersurile

de cautare a unui loc de munca mai bun înca de sub adapostul statutului de angajat. Aceasta ar

favoriza un proces sanatos de concurenta, de autodepasire, de pregatire permanenta pentru a fi

compatibil cu cerintele postului ocupat. Prima reactie la socul disponibilizarii este cea de

negare a realitatii, refuzul instinctiv al acceptarii ideii de "plecare".

Cautarea vinovatului sau a vinovatilor este urmatorul pas. De ce tocmai eu, de ce nu

altul? Acum se argumenteaza cu rezultatele obtinute cu mare truda, cu sacrificiile aduse firmei

etc. Povestea cu capra vecinului este si aici valabila.

Subiectul încearca la început un puternic sentiment de rusine, lucru explicabil prin faptul ca în

subconstientul sau s-a înradacinat ideea ca pe "lista neagra" se regasesc de obicei cei mai slabi,

cei cu abateri disciplinare, incompetentii, cei cu randament scazut. Începe o noua faza. Odata

regasit pe lista, omul nostru începe sa-si caute drepturile, umbla la director, mobilizeaza

sindicatul, cauta cu orice pret sprijin si întelegere, încearca sa convinga ca nu el este acela care

trebuie sa plece. Ar da orice ca sa scape de acest cosmar!

Dupa epuizarea întregului arsenal de argumente îsi da seama ca de fapt este parasit de

colegi, prieteni si de vechile relatii. Rezultatul este trairea sentimentului de însingurare, de

izolare, gândirea negativa s-a instalat. Omul nostru îsi da seama ca totul este în zadar, el este

neputincios, dezorientat. Semnele depresiei sunt evidente, toate premisele sunt date pentru a

bloca încercarile viitoare de a-si controla cariera.

Altii se manifesta urmând alte moduri comportamentale. Ei se straduiesc într-un mod

activ sa-si rezolve situatia: cauta aliati, reactiveaza vechi cunostinte, prieteni, colegi de armata,

de scoala, actionând constient în cautarea unui nou loc de munca. Si în acest caz este posibila

aparitia elementului depresiv daca perioada de cautare activa se prelungeste peste asteptari.

15

Drept rezultat: diminuarea capacitatii de a lupta, pierderea autoîncrederii, diminuarea

capacitatii de a învinge. Insuccesele consecutive înregistrate vor afecta individul, acesta

afundându-se mai adânc în mocirla gândurilor negative deosebit de periculoase. Aici apreciem

noi ca trebuie sa se intervina cu un prim-ajutor psihologic!!! Cum se va realiza acest lucru,

ramâne ca tema de studiu deosebit de interesanta si utila atât individului cât si societatii. Fara

îndoiala ca acest lucru se va realiza odata cu crearea conditiilor legislative si institutionale dar

si logistice adecvate. Pentru psihologi scoaterea omului din socul somajului reprezinta o

provocare profesionala, a carei solutionare ar reprezenta o recunoastere în plus a aportului

psihologilor la rezolvarea problematicii somajului. (Sandor Szentgyorgyipsiholog,, 2000,

articol aparut pe site-ul www.psi.ro )

Prin urmare, dinamica pietei muncii a impus ca necesitate crearea la nivel national a

unui sistem coerent de informare si consiliere profesionala, care sa conduca la imbunatatirea

alocarii resurselor umane, sa ofere persoanelor in cautare de loc de munca informatii complete

si actualizate cu privire la evolutia pietei muncii,abilitandu-i pe acestia in procesul de luare a

deciziilor privind cariera.

Contextul socio-economic ,schimbarile care au aparut pe piata muncii precum si

eforturile Romaniei de a adera la Uniunea Europeana au condus la aparitia Legii nr.76/2002

privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca .Legea pune

accentul pe masurile active de combatere a somajului,in detrimentul celor pasive,dorindu-se

astfel si schimbarea mentalitatii persoanei aflate in cautarea unui loc de munca.

Masurile active de combatere a somajului sunt informarea si consilierea profesionala,

medierea muncii, formarea profesionala, consultanta si asistenta pentru inceperea unei

activitati independente sau pentru initierea unei afaceri, completarea veniturilor salariale ale

angajatilor si stimularea mobilitatii fortei de munca.

Pentru a veni in sprijinul persoanelor cu acces greu pe piata muncii- somerii, Legea

nr.76/2002 a fost modificata si completata cu prevederi care urmaresc :

-stimularea incadrarii in munca a absolventilor ;

-stimularea studentilor in vederea initierii unei afaceri ;

-stimularea formarii profesionale a persoanelor care au revenit in activitate din concediu pentru

ingrijirea copilului,a tinerilor care au revenit din armata,a persoanelor care au reluat activitate

ca urmare a recuperarii capacitatii de munca dupa pensionarea pentru invaliditate;

16

-facilitarea accesului la programe de formare profesionala pentru persoanele care isi

desfasoara activitatea in mediul rural;

-incadrarea pe piata muncii a personalului disponibilizat.

CAPITOLUL III. Informare si consiliere profesionala- aspecte teoretice

3.1 Informarea profesionala- definitie

Informare profesionala presupune furnizarea de informatii legate de evolutia pietei

muncii, analiza ocupationala, posibilitati de instruire, modalitati de folosire a testelor de

autoevaluare.

Cuprinde urmatorele activitati (M. Jigau, 2001, pag. 12):

- identificarea nevoilor de informare ale clientului ;

- acordarea de informatii privind piata muncii: despre ocupatii, meserii si profesii,

conditii de exercitare, de salarizare si promovare ;

- identificarea punctelor tari ca elemente de baza in stabilirea traseului profesional ;

- orientarea profesionala prin evaluarea si autoevaluarea personalitatii;

- cresterea increderii in sine.

3.2 Consilierea profesionala- definitie

Consilierea in cariera a adultilor este un proces de acordare a asistentei in ceea ce

priveşte instruirea in metode si tehnici de căutare a unui loc de munca, evaluarea si

autoevaluarea personalitatii in vederea orientării profesionale, furnizarea de informaţii privind

piaţa muncii si evoluţia ocupaţiilor.

Locul central al acestui proces este ocupat de client, mai precis de implicarea acestuia

in procesul de reevaluare a posibilitatilor sale, precum si in luarea deciziilor in conformitate cu

propriul potenţial, dar si cu realitatile pieţei muncii. Obiectivul fiecărui individ este acela de a

se desavarsi sub un dublu aspect: profesional si individual.

17

Oamenii devin din ce in ce mai constienti de necesitatea de a-si administra cat mai

bine cariera profesionala, in scopul de a-si favoriza dezvoltarea lor pe plan profesional.

3.3 Tipuri de consiliere (M. Jigau, 2001, pag. 25):

Consilierea individuala-se practica pentru conştientizarea trebuinţelor, aptitudinilor si

aspiraţiilor personale, in vederea luării deciziei corecte in ceea ce priveşte cariera profesionala.

Consilierea in grup-este o forma de informare si consiliere privind cariera prin care

se transmit aceleaşi informaţii unui grup ţinta, cu interese comune.

In cadrul sedintelor de consiliere profesionala informaţiile furnizate răspund la o serie

de întrebări:

Ce aptitudini si deprinderi specifice sunt solicitate de anumite profesii?

Care sunt condiţiile de instruire specifice acestor ocupaţii?

Care sunt sectoarele in care nevoia de forta de munca este in creştere? etc.

3.4 Principiile care stau la baza activitatii de consiliere profesionala (M. Jigau,

2001, pag. 34- 35)

-RESPECTUL

La baza consilierii sta respectul pentru client si dreptul lui la autodirijare.Punctul de vedere

central in consiliere este integritatea si suveranitatea in procesul de alegere si luare a

deciziei.Consilierul nu trebuie sa adopte o atitudine de superioritate sai sa incerce sa preia

controlul.Consilierul trebuie sa se asigure ca exista un echilibru intre stimulare si

reflectare.Provocarea spre reflectie trebuie imbinata cu respectarea propriilor interese

-INDEPENDENTA

Consilierul trebuie sa fie neutru si independent.El trebuie sa aiba in vedere numai interesele

clientului si nu interesele politice, ale unor institutii, autoritatilor sau orice alte interese.

-DESCHIDEREA

In consiliere trebuie sa acorzi atentie cadrului si circumstantelor in care are loc sedinta de

18

consiliere. Consilierul trebuie sa fie deschis fata de orice legatura cu o institutie sau

autoritate.In cazul in care consilierul este nevoit sa transmita informatii sau indeplineste functii

care ar putea controla sau limita clientul, acestea trebuie facute cunoscute clientului.

-CONFIDENTIALITATEA

Sedinta de consiliere trebuie sa fie confidentiala. In acele cazuri in care datorita legii,

consilierul este obliugat sa transmita informatii mai departe, atunci el trebuie sa-l informeze pe

subiect care anume informatii le va transmite.Consilierul va trebiu sa transmita numai fapte, nu

evaluari.

-FAPTELE IN SINE

Informatiile oferite clientului trebuie sa fie corecte si actuale.

Consilierea trebuie sa fie adecvata si sa includa toate aspectele relevante pentru alegerea

traseului educational si profesional ca si in conditiile necesare.

Rezultate asteptate:

Cresterea stimei fata de sine ;

Optimizarea comportamentului si actiunilor individului in scopul integrarii

socio-profesionale ;

Constientizarea necesitatii unei pregatiri profesionale continue ;

Determinarea clientilor de a deveni mai activi pe piata fortei de munca ;

Identificarea deprinderilor profesionale, a aptitudinilor si punctelor tari ale

persoanei consiliate.

19

CAPITOLUL IV. Examenul psihologic in reorientarea profesionala

4.1 Reorientarea profesionala- aspecte teoretice

Reorientarea şi recalificarea profesională: reprezintă îndrumarea spre noi locuri de

muncă sau spre alte profesiuni fie din cadrul aceleiaşi instituţii dacă acest lucru este posibil fie

din cadrul altor instituţii, în scopul restabilirii echilibrului dintre om şi activitatea sa

profesională, implicând ideea schimbării profesiunii acestuia.

Cauze ale reorientării profesionale (I. Holban, 1971, A. Tabachiu, 1999, Z. Bogathy,

2002):

1. obiective:

- îmbolnăviri/ deficienţe de natură medicală;

- accidente de muncă;

- schimbarea profilului instituţiei;

- restrângerea activităţii instituţiei/ închiderea instituţiei respective;

- reorganizarea şi retehnologizarea instituţiei;

- dispariţia unor profesiuni sau modificarea conţinutului lor.

2. subiective:

- oferirea unui loc de muncă mai bine plătit;

- condiţii mai bune de lucru;

- mutarea cu domiciliul în altă localitate;

20

- constatarea că profesiunea nu corespunde propriilor interese şi aptitudini;

- conturarea unor noi pasiuni, schimbarea aspiraţiilor şi intereselor personale;

- progresul deosebit înregistrat de o persoană pe linia pregătirii sale generale sau în alte

domenii.

Cariera profesionala a unei persoane inseamna si realizarea unei reorientari

profesionale. Cauzele reorientarii profesionale, adica schimbarea partiala sau totala a

continutului profesiei in cauza, decompensarea psihica, fiziologica si fizica. Reorientarea se

impune si in cazul survenirii unui accident. In toate aceste situatii este necesara consilierea

psihologica atenta condusa cu multa competenta deoarece schimbarea profesiei este insotita

deseori de un soc psihic. Consilierea psihologica inseamna examinarea aptitudinala, sondarea

intereselor si sfatuirea celui interesat spre ce meserie noua sa se indrepte. Asistenta psihologica

la integrarea in noua munca este si ea de dorit.

Prin orientare profesionala intelegem o actiune de dirijare a factorului uman spre una

sau un grup de profesii relativ asemanataore, actiune realizata cu mijloace stiintifice. Selectia

profesionala porneste de la exigentele profesie, individualizand dintr-o populatie orientata sau

nu pe cei potriviti, ale caror aptitudini se vor incadra cel mai bine in specificul profesiei.

De pe urma unei orientari si selectii profesionale judicios conduse castiga atat omul cat

si intreprinderea. O persoana bine orientata obtine mai repede succese si implicit satisfactii

profesionale, va fi expusa mai putin la ccidente si va fi tentata mai putin sa-si schimbe locul de

munca. Intrepriderea va castiga, cel selectiont integrandu-se mai repede in productie si la un

nivel mai bun.

Orientarea, reorientare sau repartita profesionala, constau in alegerea din ansamblul

profesiilor a unui grup de proesii catre care este dirijat individul in functie de natura

aptitudinilor sale si gradul lor de dezvoltare. Examenul aptitudinal este necesar sa fie complet,

de rezultatele lui depinzand in mare parte indicarea unei meserii. Cu alte cuvinte, orice

persoana care doreste sa se incadreze in munca este supusa unui examen aptitudinal in baza

caruia este repartizata sau dirijata spre postul de munca ce convine cel mai bine profilului

aptitudinal pe care il poseda..

4.2 Despre examenul psihologic

21

Primele examene cu caracter psihologic intr-o companie s-au nascut din necesitatea

asigurarii compatibilitatii intre oameni si utilajul tehnic, aceasta intr-un momemt in care munca

industriala a suferit profunde modificari ca urmare a organizarii stiintifice a muncii, a

introducerii semiautomatizarii si automatizarii. Obiectivul general al examenului psihologic

este cunoasterea omului, a particularitatilor sale idividuale pentru rezolvarea unei probleme

psihologice, a punerii unui diagnostic xcu caracter psihologic in vederea recrutarii si incadrarii

in munca a unui individ, a promovarii sau orientarii profesionale, ori pentru simplu motiv de a-

i da un sfat, a-l consilia intr-o problema personala.

Examenul psihlogic inseamna, intr-o acceptiune generala, intelegerea problemelor

umane sub aspect psihologic, a comportamentului global al unei persoane. Concluziile

examenului psiholgic sunt o sinteza a informatiilor obtinute cu o gama larga de metode si

tehnici de examincare. Reducerea examinarilor psihologicela aplicarea unor probe diagnostice

traditionale si eviedntierea numai a aspectelor cantitative ale performantelor nu are deat o

valoare relativa si aproximativa. Intotdeauna se impune efectuarea unei analiza psihologice

aprofundate a situatiei, a raspunsurilor, a reactiilor la esec, sau succes, deci a manifestarilor de

conduita ale celor examinati. Imaginea structurii personalitatii ne apare sub forma unui mozaic

organizat conform unor legi proprii in care elementele constitutive se interconditioneaza, se

compeseaza unele pe altele (H. Pitariu, 1983, pag. 82).

4.3 Examenul psihologic in reorientarea profesionala

Reorientarea profesionala survine in urma reconversiei unor posturi de munca datorate

proresului tehnic, a scaderii capacitati de munca sau in urma unei traume psihice sau fizice.

Astfel, implementarea sistemelor onformationale in industrie a solicitat reorientarea

profesionla a unui personal numeros. Or, nu oti ceo vizati erau capabili sa-si insuseasca noile

cunostinte si deprinderi de munca specifice inforamticii, fiind necesara transferarea lor pe alte

posturi de munca pentru care se divedeste a fi mai competenti prin aptitudinile pe care le

poseda. Fireste, problema este delicata, dar interventia psihologului poate facilita integrarea

rapida in noua munca. Acelasi lucru se poate spune si despre persoanele care au suferit diverse

accidente si nu mai pot procatica vechea meserie. Pentru acestia asistenta psihologica este

importanta, reorientarea lor profesionala fiind dirijata cu mare spirit de rapsundere. In acest

context se face apel la tehnici de investigatie standardizate pentru locul de munca pentru care

se face reorientarea(H. Pitariu, 1983, pag. 89). Examinarea psihologica in cadrul procesului de

reorientare profesionala cuprinde: testarea psihologica, utilizand baterii de teste psihologice

22

care pun in evidenta nivelul de dezvoltare a unor aptitudini cognitive, cat si trasaturile de

personalitate si interviul centrat (focalizat) care pune in evidenta dorinta de munca, motivatia

pentru invatarea continua a unei noi meserii care este cauta pe piata muncii in momentul

actual.

4.3.1 Testarea psihologica in reorientarea profesionala

Reorientarea candidaţilor spre un domeniu de activitate este un proces complicat,

desfasurat pe mai multe faze, proces care are drept scop găsirea pentru fiecare solicitant a

profesiunii celei mai potrivite cu posibilităţile sale fizice şi psihice. Testarea psihologica in

reorientarea profesionala trebuie analizata din perspectiva cerintelor psiho-profesionale ale

disponibilizatului in vederea reintegrarii pe noua piata a muncii, cum sunt : experienţa, istoria

profesionala, aptitudini si abilitaţi profesionale, trăsături de personalitate corespunzătoare

mediului organizaţional în care trebuie sa se integreze viitorul angajat. Anumite activitati

reclama însuşiri psihofiziologice si aptitudinale aparte, prezenta acestora fiind un element

necesar dar nu si obligatoriu suficient pentru ocuparea postului. Evidenţierea obiectiva a

acestor însuşiri si aptitudini se face prin intermediul testelor psihologice. Testul psihologic este

un instrument profesional standardizat a cărui sarcina este sa obiectiveze diferentele

individuale dintre persoane, dând o măsura a prezentei unor caracteristici psihice. Cele mai

cunoscute publicului larg sunt testele care se efectuează pentru carnetul de şofer.

Foarte adesea, candidaţii vor fi supuşi unei testări psihologice, fie ca îşi caută un loc de

munca prin intermediul unei agenţii specializate de plasare, fie ca se adresează direct

angajatorului. Rezultatul la test(e) poate fi definitoriu pentru reuşita. Ori într-o anumita măsura,

rezultatul la test depinde de maturitatea si seriozitatea cu care candidatul abordează testul, de

pregătirea preliminară. Testul psihologic poate deveni adesea un factor stresant, cel testat

nestiind ce se asteapta de la el, ce fel de test da, în ce măsura rezultatul la test va influenta

alegerea sa pentru interviul final, care sunt rezultatele. Daca aceste informaţii nu sunt furnizate

explicit, este bine sa se întrebe. Foarte mulţi candidaţi nici nu sunt pregatiti pentru testare.

Pregătirea se face prin activarea cunostintelor din propriul domeniu de activitate, prin

concentrare si prin eliminarea tensiunii preliminare. În principal, pentru testele de

personalitate, pregătirea se face prin autoanaliza. În ceea este priveşte modalitatea de

administrare testele pot fi de tip creion-hârtie ori prin intermedierea unor aparate speciale.

Primele sunt însa cele mai răspândite, fiind mai economice si mai uşor de aplicat, testele pe

aparate fiind mai pretenţioase.

23

În ceea ce priveşte aspectul vizat de test, candidaţii se pot întâlni cu teste senzorial-

perceptive(de exemplu de acuitate vizuala), teste de inteligenta, atenţie, memorie, spirit de

observaţie ori teste de aptitudini tehnice.

O clasa aparte este clasa chestionarelor de personalitate si a testelor speciale concepute

pentru a evalua complexe de însuşiri, precum aptitudinile de comunicare ori cele manageriale.

În funcţie de fisa postului, cele mai utilizate teste în orientarea candidatilor sunt testele de

inteligenta, cele de atenţie-concentrare si chestionarele de personalitate. Este foarte important

ca aplicantul sa înteleaga foarte bine instructajul atunci când testul încă nu a început.

Întrebările venite după acest moment sunt inoportune si în cazul testelor contra-conometru

consuma timp. Principalele aspecte care trebuie avute în vedere sunt : timpul de rezolvare,

mijloacele admise de marcare a răspunsului, natura răspunsului (răspuns unic sau multiplu). De

exemplu testele de inteligenta sunt în general serii de microprobleme care trebuie rezolvate

într-un timp dat, destul de scurt. Răspunsul este unic si anume cel corect. Testele de inteligenta

pot fi figurative(când se prezintă diverse figuri-desen sarcina aplicantului fiind de a identifica o

alta figura-desen care sa completeze seria în mod logic) sau verbale, asemănătoare dar care

utilizează cuvinte în locul figurilor. Un test de inteligenta rezolvat pozitiv este un test în care a

fost dat numărul maxim de răspunsuri corecte, în limita de timp impusa. Testele de atenţie sau

cele de spirit de observaţie vizează capacitatea subiectului de a identifica o serie de detalii,

fiind de obicei teste de căutare fie a diferentelor între doua desene aparent identice, fie de

căutare a unor figuri între altele asemănătoare.

Chestionarele de personalitate se disting prin aceea ca sunt serii mai mult sau mai puţin

lungi de întrebări privind aspecte diverse din viata de zi cu zi. Nu mai exista răspunsuri corecte

ori unice, deoarece în acest caz nu se urmareste performanta ci creionarea unui profil de

personalitate, încercând sa surprindă aspecte comportamentale, în general modul de a fi si

viziunea asupra vieţii. În mare, aspectele vizate de un astfel de test se refera la: stilul de

relaţionare cu ceilalţi, capacitatea decizionala, stilul decizional, stabilitatea afectiv-emoţionala,

toleranta, încrederea în sine, creativitatea si flexibilitatea, gradul personal de autonomie si

independenta, anxietatea, responsabilitatea, tendinţa spre agresivitate, autocontrolul, rezistenta

la stres. Testele au lungimi variabile, putând dura de la 20 minute la peste o ora. Pentru prima

data, candidatul va fi pus în fata unor întrebări despre sine pe care poate si le pune pentru prima

data. În cazul chestionarelor de personalitate, exista întotdeauna posibilitatea ca aplicantul sa

nu fie sincer în răspunsurile sale, cel mai adesea intenţionat, în încercarea de a-si ascunde

anumite defecte sau trăsături de personalitate considerate incomode. Mai mult, acest fapt este

24

perceput ca fiind uşor de realizat, fiind suficienta putina atenţie în cazul întrebărilor “care se

repeta”.

Chestionarele de personalitate sunt adesea mult mai complexe însa, prea greu de

descifrat în timpul relativ scurt pus la dispoziţie, având capacitatea de a identifica tentativele de

frauda, chiar si în situaţiile în care aplicantul crede ca si-a luat toate masurile de precauţie. Însa

cel mai adesea, acesta nu reuseste sa creeze coerenta deplina, deoarece în spatele aparentelor

exista si alte chei de verificare. Rezultatul va fi de aceea nefavorabil candidatului, o data

descoperita tendinţa de falsificare, tendinţa care va fi interpretata ca minciuna. Sinceritatea,

autoanaliza, clarificarea personala a problemelor si cunoaşterea de sine reprezintă cele mai

bune modalitati de abordare a chestionarelor de personalitate.

Testele de comunicare, creativitate sau abilitaţi manageriale sunt adesea de tip

situaţional. Adică se prezintă o serie de “situaţii” diverse si diferenţiate, special concepute,

aplicantul fiind întrebat apoi cum ar reacţiona daca s-ar afla efectiv în acea situaţie.

Exista o grila de corectare a testelor si un mijloc unic de cuantificare a rezultatelor.

Testele de inteligenta de exemplu furnizează celebrul QI (IQ), în timp ce chestionarele de

personalitate furnizează un grafic care va fi interpretat în funcţie de dimensiunile ce îl compun

iar concluziile vor fi prezente sub forma unei caracterizări. Este important de ştiut însa ca

reprezentând instrumente standardizate, testele elimina o buna parte din subiectivitatea umana,

mai ales daca sunt aplicate de un specialist experimentat, ceea ce contribuie deci la

identificarea aplicantilor valoroşi, dincolo de aparente.

Aplicare unui test este o dovada de interes, seriozitate si implicare din parte

consilierului in cariera/ angajatorului, o dovada ca acesta încearcă sa identifice în mod real

persoana potrivita, motiv pentru care depinde numai de aplicant sa beneficieze de şansa unei

orientări corecte. (Sorin Faur, 2002, articol aparut in cotidianul Adevarul).

4.3.1.a Elemente de psihologie ce influenteaza reorientarea profesionala

Psihologia, ca stiinta cooperanta in managementul resurselor umane si implicit in

organizarea ergonomica a muncii isi aduce un aport foarte important in analiza proceselor de

munca. Acest aspect e strans corelat cu problema personalitatii si a influentelor acesteia in

orientarea profesionala.

Activitatea umana

25

Munca e o manifestare constienta de adaptare la mediu, desfasurata de organismul

uman prin care se urmareste realizarea unor valori materiale sau spirituale. Munca profesionala

are doua aspecte: una biologica, legata de organismul si functiile sale, si alta sociala,

determinata de relatiile de productie. In componenta biologica sunt cuprinse toate reactiile,

structurile organice, care, in succesiunea cronologica si in proportii diferite pentru fiecare

forma de munca, inlocuiesc activitatile segmentelor corpului, in vederea obtinerii unor

rezultate bine definite: produsul muncii. Componenta sociala implica elemente complexe dintre

care cea mai importanta e profesiunea. Munca profesionala e o manifestare a adaptarii la

mediul social.

Procesele psihice, fie ele simple sau complexe, au o finalitate foarte bine conturata, in

cadrul existentei concrete a omului. Acestea, fiind selective si procesand stimuli cu valoare

adaptiva, omul poate gandi, percepe, intelege mai bine ralitatea inconjuratoare, poate rezolva

probleme cu care se confrunta, isi poate satisface trebuintele si necesitatile. Cu alte cuvinte,

omul e o fiinta activa, care organizeaza, initiaza, se implica depune efort si se autorealizeaza.

Pentru finalizarea acestor demersuri, omul se foloseste de o categorie de instrumente

psihice, care sunt cuprinse in conceptul de activitate.

Notiunea de activitate are doua acceptiuni. Una foarte larga, in cadrul careia activitatea

e un raport, relatie intre organism si mediu, in care au loc un consum energetic cu o finalitate

adaptiva. In istoria psihologiei au existat tendinte de reducere a activitatii, fie la numai ceea ce

se petrece in interior, in subiectivitatea individului (introspectionismul),

Fie numai la relatia externa, la comportamentul manifestat in exterior (behaviorismul).

Dar, in realitate, numai conexiunea dintre exterior si interior poate exprima corect ceea ce e

esenta activitatii umane.

Cea de-a doua acceptiune, ne prezinta activitatea ca totalitatea manifestarilor de

conduita exterioara sau mintala, care duc la rezultate adaptative. Unele forme ale activitatii

psihice implica efectuarea concreta, in timp ce alte forme au componentele au componentele

motrice inhibate, ultima lor veriga aflandu-se la nivel mintal. Astfel, datorita prezentei acestor

actiuni psihice interiorizate, omul poate depasi simpla reproducere a realitatii, transformand-o

pe plan mintal. Specificul activitatii umane consta tocmai in faptul ca dispune de constiinta

scopului, ca e profund motivata, ca opereaza cu instrumente construite construite de om si ca e

perfectibila si creativa.

26

Deoarece activitatea e atat cauza si efect ale dezvoltarii bio – psiho - sociale a omului,

ea e resimtita de aceasta ca o adevarata nevoie, ca o cerinta imperioasa a integrarii fiintei lui.

Functionarea diferitelor elemente ale activitatii fac sa ca apara in forme diferite, care pot fi

clasificate dupa mai multe criterii:

- dupa natura procesului, activitatea poate fi: predominant materiala sau spirituala ;

- dupa procesul psihic implicat in realizarea ei poate fi: cognitiva, afectiva, volitiva.;

- dupa locul ocupat in sistemul relatiilor individului, poate fi principala sau secundara.;

- dupa evolutia autogenetica poate fi: joc, invatare cognitiva, munca productiva si

creare ;

- dupa gradul de constientizare, poate fi in intregime constienta (ia forma vointei), sau

cu componente automatizate (deprinderile).

Aceste forme nu se afla in stare “pura”, ci doar predominant de un fel sau altul.

Elementele activitatii se intrepatrund armonios. Astfel, jocul contine momente de invatare,

munca are elemente de creatie, iar creatia fara a se identifica cu munca, e in mare masura

munca. Omul invata de fiecare data altceva si de fiecare data altfel. Activitatea e o manifestare

plenara a intregii personalitati umane, factor determinant, dar si rezultanta a dezvoltarii fiintei

umane.(C. Botez, M. Mamali, P. Pufan, 1971, pag. 55- 59)

Personalitatea

– edificiu central al psihismului uman

In cea mai larga acceptiune a sa, conceptul de personalitate denumeste fiinta umana

considerata in existenta sa sociala si inzestrarea ei culturala. Totodata si un sistem bio-psiho-

social-cultural ce se constituie fundamental in conditiile existentei si activitatii din primele

etape ale dezvoltarii individuale in societate.

Ca si structura, personalitatea tridimensionala, exprimand astfel:

- subiectul pragmatic al actiunii (homo faber);

- subiectul epistemic al cunoasterii (homo sapiens);

- subiectul axiologic, purtator si generator al valorilor (homo valens).

27

Personalitate e intotdeauna unica si originala, deoarece fiecare individ, deoarece fiecare

individ porneste de la o zestre ereditara unica si paseste in spatiul existentei sociale, concrete,

incercand o serie de experiente, intrand in anumite interactiuni, cu diferite efecte asupra

cursului si construirii edificiului personalitatii.

Cu alte cuvinte, se poate spune despre personalitate ca exprima o organizare dinamica a

aspectelor cognitive, afective, connative (ale activitatii), fiziologice si morfologice ale

individului. Aceasta organizare dinamica a tuturor trasaturilor psihofiziologice se manifesta

prin conduita omului in societate, personalitatea formandu-se numai in cadrul societatii.

Psihologul Maria Mamali pune accentul pe rolul societatii in formarea personalitatii,

mentionand ca personalitatea e organizarea dinamica a tuturor trasaturilor psihologice,

fiziologice si morfologice ale individului si se manifesta prin conduita omului in societate.*

Pentru a putea cunoaste personalitatea unui individ e necesara cunoasterea trasaturilor

caracteristice si a modului cum sunt ele organizate, precum si structura lor. Trasaturile

personalitatii se clasifica in trei mari categorii: temperament, aptitudini si caracter.

Temperamentul reprezinta latura dinamico-energetica a personalitatii, aptitudinile,

latura instrumentala, posibilitatile omului, iar caracterul e latura relational-valorica sau etico-

sociala, indicand semnificatia si scopul activitatii umane.

Trasaturile de temperament au o baza fiziologica, de aceea sunt cele mai stabile dintre

trasaturile de personalitate. Aptitudinile si caracterul se modifica sub actiunea factorilor de

mediu si educatie. (C. Botez, M. Mamali, P. Pufan, 1971, pag.60- 61)

Temperamentul

– latura dinamico-energetica a personalitatii

Primele teorii asupra temperamentului, confundau temperamentul cu constitutia fizica.

In antichitatea greaca, medicul Hipocrat (460-370 BC) a stabilit patru tipuri de comportament

dupa modul cum predomina cele patru humori ale corpului: sangvinic (sange), flegmatic

(flegma ce e secretata de creier), melancolic (fierea neagra) si coleric (fiere galbena).

Fiziologul rus I.P.Pavlov are ca baza a temperamentului fiziologia Sistemului Nervos

Central, si anume: energia, mobilitatea, echilibrul proceselor nervoase. Prin energia proceselor

nervoase se intelege capacitatea de lucru a celulelor nervoase. Mobilitatea inseamna rapiditatea

28

cu care se schimba un proces nervos, putand fi inlocuit cu alt proces nervos, iar echilibrul se

refera la raportul dintre celel doua procese nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia.

Dupa modul de combinare a insisirilor proceselor nervoase, rezulta patru tipuri de

sistem nervos, care formeaza baza fiziologica a temperamentelor; cele patru tipuri de sistem

nervos si tipurile de temperament respective sunt:

Tipul puternic, echilibrat, mobil – se caracterizeaza printr-o mare energie a proceselor

nervoase; e mobil, trecand cu usurinta de la o stare psihologica la alta. Acestui tip ii

corespunde temperamentul sangvin, vioi, mobil, adaptabil si sociabil.

Tipul puternic echilibrat, lipsit de mobilitate – poseda forta si echilibru ale proceselor

nervoase, dar nu are mobilitate. E corespondentul temperamentului flegmatic care e foarte

calm, are sentimente si obisnuinte stabile, pe care le schimba greu, concentrandu-se intens in

activitatea depusa.

Tipul puternic, neechilibrat, excitabil – poseda o energie a proceselor nervoase, insa

echilibrul e instabil, excitatia fiind mai mare decat inhibitia. Acestui tip ii corespunde

temperamentul coleric, care e nelinistit, inegal in manifestari, exagereaza atat amicitia cat si

ostilitatea.

Tipul slab – e lipsit de energie a proceselor nervoase, concretizandu-se in

temperamentul melancolic. Acesta nu-si manifesta plenar reactiile afective, fiind introvertit.

Dupa cum am mai amintit, temperamentul exprima aspectul dinamic al personalitatii,

neavand conotatie pozitiva, deoarece o gandire mobila nu e neaparat si valoroasa, iar un sistem

nervos slab nu poate sta la baza unei personalitati de valoare.

Trasaturile temperamentale ce influenteaza procesele psihice se refera fie la activitate

(iuteala actiunii), fie la afectivitate: emotivitate, nervozitate, predominarea starii placute,

neplacute (stenic, astenic). In acest sens, manifestarile emotive cu caracter astenic,

dezorganizator, nu sunt indicate in acele profesiuni ce au un ridicat risc de accidente. Cu alte

cuvinte, in aceste locuri de munca e necesara o selectie profesionala.

Formele reactiilor emotionale fata de pericol sunt grupate dupa caracterul astenic.

29

Frica, reactie ce se bazeaza pe mecanismul de aparare pasiva, ce se manifesta in

perioada de asteptare a unui pericol.

Panica, spaima, groaza, constituie reactii paroxistice ale reactiei de frica. Manifestarile

cu caracter stenic sunt: indrazneala, curajul si bravura, acestea din urma energizand resursele

psihice ale individului, in sensul invingerii pericolului. Exista profesiuni care reclama echilibru

emotional, autocontrol si calm in conditiile unor situatii grele.

Iuteala actiunii, mobilitatea, isi au importanta lor in anumite profesiuni, mai ales ca

iuteala deciziei depinde in mare masura de iuteala generala a actiunii. Spre exemplu, in

industria automatizata, iuteala deciziei e neaparat necesara in anumite locuri de munca,

asemeni celor de dispecerat sau cele unde se lucreaza in criza de timp.

In orientarea, selectia si repartizarea profesionala e necesar sa se tina seama de faptul ca

dintre toate trasaturile de personalitate, cele temperamentale sunt cele mai greu de modificat

prin influenta mediului. In activitatile periculoase are o importanta mare si viteza de reactie,

timpul de reactie, timpul de reactie fiind insusi o masura de exprimare a temperamentului. In

cadrul activitatilor repetitive, rutiniere, temperamentele colerice se adapteaza mai greu, sunt

firi agitate, intampina greutati in mentinerea unui nivel constant al rezultatelor. De aceea,

orientarea profesionala trebuie sa tina cont de aceste particularitati temperamentale. (C. Botez,

M. Mamali, P. Pufan, 1971, pag. 63- 64)

Aptitudinile

– latura instrumental operationala a personalitatii

Oamenii se deosebesc intre ei dupa capacitatile, posibilitatile lor de actiune. Aceleasi

activitati practice, intelectuale, artistice sunt executate de diversi indivizi la diverse niveluri

calitative, cu o eficienta mai mare sau mai mica, uneori foarte redusa. Aptitudinile constituie

latura instrumentala si executiva a personalitatii. Ele s-ar putea defini ca subsisteme sau

sisteme operationale, superior dezvoltate, care mijlocesc performante supramedii in activitatea

depusa. Ceea ce intereseaza e posibilitatea de a prevedea reusita profesionala. O aptitudine

izolata nu poate asigura succesul intr-o activitate profesionala, pentru ca indeplinirea oricarei

activitati profesionale necesita conlucrarea unui grup de aptitudini. Aptitudinea profesionala e

complexa si nu poate fi determinata de un singur factor. Fiecare din insusirile necesare luate

separat, reprezinta o aptitudine simpla, iar intregul grup de aptitudini simple de care e nevoie

30

intr-o activitate, formeaza o aptitudine complexa. E adevarat ca aptitudinile se bazeaza pe

anumite premise, predispozitii ereditare, dar acestea se formeaza si dezvolta in cursul

activitatii, in functie de mediu si educatie.

In afara de aptitudini, indeplinirea cu succes a unei activitati e conditionata de

cunostinte si deprinderi, interese si atitudini. Cunostintele si deprinderile in lipsa aptitudinilor,

asigura indeplinirea activitatilor profesionale numai la un nivel mediu. Daca, pe langa

cunostinte si deprinderi, mai exista si aptitudini, atunci se obtin rezultate superioare in

activitatea respectiva.

Reusita profesionala reprezinta o structura complexa in care, in afara de aptitudini, se

includ interesele si motivatia. In anumite situatii, aptitudinile ce sunt deficitare, pot fi

compensate prin dezvoltarea intr-un grad mai mare a altor insusiri sau printr-o inclinatie

puternica pentru activitatea respectiva. Inclinatia deosebita, statornica pentru o activitate

asociata unei foarte bune dezvoltari ale aptitudinilor se transforma in vocatie. O forma

superioara de manifestare a aptitudinilor complexe e talentul. Iar forma cea mai inalta de

dezvoltare a aptitudinilor, care se manifesta intr-o activitate creatoare de insemnatate istorica

pentru viata societatii, o constituie geniul.

Aptitudinile de care depinde succesul intr-un mare numar de activitati, se numesc

aptitudini generale, iar aptitudinile speciale sunt cele cerute de domenii specifice de activitate.

(C. Botez, M. Mamali, P. Pufan, 1971, pag. 65- 66)

Aptitudinile generale

Inteligenta e aptitudinea cea mai generala, care se intalneste atat in cadrul profesiunilor

intelectuale, cat si in cadrul celor manuale, in primul rand fiind necesara mai muta inteligenta

abstracta, iar in celalalt, inteligenta concreta sau inteligenta tehnica.

De-a lungul timpului, s-au incercat mai multe definitii ale inteligentei, cum ar fi:

Spearman (1904, 1923), e o aptitudine care presupune in esenta educatia relatiilor si

corelatiilor, Binet si Simon (1905): aptitudinea de a judeca bine, Piaget (1972) : un termen

generic care sa indice formele superioare ale organizarii sau echilibrului structurii cognitive

utilizata la adaptarea la mediul fizic si social, si exemplele pot continua.

Cu alte cuvinte, inteligenta exprima doua aspecte principale:

31

- e o capacitate de a invata din experienta ;

- presupune capacitatea individului de a se adapta la mediu, la situatii noi,

problematice. Cu ajutorul analizei factoriale s-au identificat urmatorii factori ai

inteligentei: intelegerea verbala, fluenta verbala, memorie, rationament inductiv,

viteza de perceptie, factori simbolici, factori de descoperire, factori de gandire si

factori de evaluare.

Deoarece tipul de inteligenta difera in functie de profesiune, nu se poate vorbi despre o

clasificare a activitatilor profesionale dupa gradul de inteligenta mai mare sau mai mic, necesar

succesului profesional. Dar in multe activitati nu e necesara asa numita inteligenta generala, ci

se cer aptitudini speciale, in cadrul carora se include si inteligenta practica sau tehnica. In

majoritatea activitatilor profesionale, e necesar un grad minim de dezvoltare intelectuala, fara

insa ca reusita profesionala sa varieze direct profesional cu inteligenta. Astfel, in muncile

rutiniere, cel mai bun rezultat il au indivizii cu o dezvoltare intelectuala mijlocie. In munca

stiintifica, creativitatea, ca factor al inteligentei, e deosebit de necesara. Inteligenta generala nu

e acelasi lucru cu creativitatea, dar e o premisa necesara acesteia. La creativitate apar in plus

factorii de flexibilitate si originalitate a gandirii.

Memoria

Memoria e o aptitudine de fixare, pastrare si reproducere a diferite fapte si notiuni.

Memoria mecanica se refera la memorarea de elemente in care intelesul joaca un rol redus, iar

memoria logica se refera la memorarea de elemente in cadrul carora intelesul are rolul

principal.

Spiritul de observatie

Aceasta e aptitudinea ce se bazeaza pe calitatile perceptiei si inseamna sesizarea cu

usurinta a ceea ce e ascuns, intr-un anumit context situational, dar are o insemnatate mare

pentru activitatea profesionala.

Atentia

E capacitatea de orientare selectiva a constiintei intre anumiti stimuli. Ea a castigat in

importanta in conditiile moderne, unde activitatea de supraveghere si control a numerosi

stimuli solicita din partea omului mentinerea continua a unei atentii “vigilente”.

32

Prin vigilenta se intelege mentinerea atentiei in cazul unor semnale rare, de intensitate

slaba, ce apar la intervale de timp imprevizibile. Exista numeroase locuri de munca in industria

moderna unde activitatea profesionala se reduce la supraveghere, calitatile atentiei trecand pe

primul plan.

Aptitudinile speciale

Aptitudinea tehnica sau mecanica include doi factori principali:aspectul de gandire

tehnica, de intelegere a mecanismelor si dexteritatea manuala.

Aptitudinile psihomotorii privesc calitatile de motricitate, siguranta si stabilitatea

miscarilor, viteza si precizia, dexteritatea manuala, timpul de reactie, forta musculara si

coordonarea intre diferite membre si organe de simt. Importanta acestor aptitudini se reduce pe

masura introducerii automatizarii.

- aptitudinile senzoriale se disting, in functie de organele senzoriale, in: vizuale,

auditive, kinestezice, tactile etc.

- aptitudinile speciale sunt specifice anumitor profesiuni, de exemplu: artistice,

stiintifice, pedagogice.

- aptitudinile de organizare si conducere

Posibilitatea de compensare a aptitudinilor si latura motivationala a activitatii umane au

constituit un ajutor pretios in combaterea exagerarilor psihotehnicii care considera omul drept

un mozaic de aptitudini.

Caracterul

Trasaturile caracteriale exprima motivele si scopurile actiunilor omului (tendinte,

trebuinte, motivatii) precum si ce reprezinta omul ca fiinta sociala, care e orientarea sa fata de

munca, societate si fata de sine insusi (complexul sau aptitudinal).

In greaca veche, cuvantul “caracter” insemna tipar, pecete, iar cu aplicare la om

semnifica fizionomia individului luat nu atat sub raportul chipului sau fizic, cat sub cel al

structurilor sale psihice, spirituale, pe care le deducem din modelul sau propriu de a se

comporta in activitate si relatii sociale. E o fizionomie spirituala prin care subiectul se prezinta

ca individualitate irepetabila. Particularitatile de caracter presupun o anumita constanta,

33

stabilitate. In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un ansamblu de particularitati

psihoindividuale, ce apar ca trasaturi ale unui portret psihic global. Dar, dintr-o perspectiva mai

restransa, caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe care le cultiva

subiectul cu lumea si valorile dupa care se conduce. In cadrul sistemului de personalitate,

caracterul reprezinta latura relational valorica, fiind un ansamblu de atitudini-valori. Cu alte

cuvinte, caracterul e o formatiune superioara la structurarea careia contribuie trebuintele

umane, motivele, sentimentele superioare, congingerile morale, aspiratiile si idealul.

Motivele actiunilor umane se clasifica in trei categorii care sunt bine delimitate intre

ele: motivele biologice (legate de organism, conservarea si dezvoltarea sa), motivele

psihologice (in stransa legatura cu viata psihica) si motivele sociale. Motivele psihologice,

innascute, sunt instinctele. Eul si societatea exercita asupra instinctelor o actiune de

disciplinare, admitand manifestarea unora din pornirile legate de diferitele instincte si stavilind

manifestarea altora. Actul de corectare e un act de vointa, fiind rezultatul unui efort mai mult

sau mai putin indelungat. Trasaturile de caracter care rezulta in urma acestui efort indelungat

de vointa sunt: perseverenta, conservarea, hotararea, curajul, spiritul de initiativa, disciplina si

independenta in actiune. Dezvoltarea acestor trasaturi are drept consecinta formarea unui

caracter puternic, capabil sa invinga orice greutati si sa lupte pentru atingerea unor scopuri

inalte. In industria moderna, simtul de responsabilitate este unul din factorii principali care

asigura eficacitatea muncii. Astfel, supravegherea tablourilor de comanda necesita, in primul

rand, o buna dezvoltare a trasaturilor de caracter, dintre care cea mai importanta e simtul de

responsabilitate. Atitudinile sunt trasaturi de caracter care deriva din orientarea individului.

Trasaturile de caracter ce exprima atitudinea individului fata de societate, fata de

oamenii din jur sunt: dragostea de patrie, respectul si grija fata de proprietatea individuala si

cea obsteasca. Atitudinile legate de orientarea fata de sine insusi sunt: trebuintele, convingerile

si interesele. (C. Botez, M. Mamali, P. Pufan, 1971, pag. 68- 70)

4.3.2 Interviul in procesul de reorientarea profesionala

Termenul de interviu este un neologism provenit din limba engleza (interview

intalnire, intrevedere si are ca echivalenti, limba franceza, entretien, convorbire, conversatie si

entrevue, intalnire intre doua sau mai multe persoane, iar in limba germana interview,

befragung sau unterredung, a intreba, a se informa, convorbire, conversatie, conferinta cu

cineva). Ceea ce inseamna ca termenul de inteviu s-a impus pe plan mondial, fiind preluat atat

de sociologii francezi, cat si de catre cei germani. Noi il folosim alaturi de termenul de

34

„convorbire”, avand acelasi inteles. (Primul care a utilizat termenul de „convorbire

sociologica” a fost Dimitrie Gusti, in cadrul Scolii Sociologice).

Daca in Dictionarul de sociologie (1998) interviul este prezentat ca o „tehnica de

obtinere prin intrebari si raspunsuri a informatiilor verbale de la indivizi si grupuri umane in

vederea verificarii ipotezelor sau pentru descrierea stiintifica a fenomenelor socioumane…”. In

Dictionarul de psihologie (1997) interviul este o „forma de dialog in care interrelationarea are

un scop important si special de a surprinde cunoasterea unei anumite persoane, a optiunilor

sale, a experientei sale personale cu privire la ceva, dar si a modului de a interpreta situatii,

probleme, reactii la care a asistat ori evenimente in care a fost implicat direct sau indirect cel

solicitat in interviu”

Dictionarul de pedagogie (1979) ne prezinta interviul ca fiind un „procedeu de

investigatie stiintifica, specific stiintelor social, ce urmareste prin intermediul procesului de

comunicare verbalka dintre doua persoane (cercetator si repondent) obtinerea unor informatii

in raport cu un anumit obiectiv sau scop fixat”.

Inseamna ca in viata cotidiana utilizam interviul, dar nu orice conversatie sau intalnire

intre doua sau mai multe persoane echivaleaza cu un interviu, in special cu un interviu de

cercetare stiintifica. In general, interviul se bazeaza pe comunicarea verbala, aceasta fiind o

comunicare de tip social, in care o persoana pune intrebari (anchetatorul, consilierul), iat

cealalta furnizeaza raspunsuri, informatii (persoana intervievata). Convorbirea reprezinta, deci,

elementul fundamental in tehnica interviului, dar interviul nu se paote confunda cu chestionarul

(bazat si el pe intrebari si raspunsuri), in primul caz e vorba de obtinerea de informatii verbale,

de opinii, pareri, preferinte, exprimate liber despre problema pusa in discutie, iar in cel de-al

doilea intrebarile si raspunsurile sunt, de regula, scrise (are loc inregistrarea obligatorie a

raspunsurilor in scris; intr-o ancheta bazata pe tehnica chestionarului raspunsurile sunt scurte,

clare, precise).

In cadrul sedintelor de consiliere si orientare profeisonala interviul centrat (focalizat)

este cel mai des folosit, intregind activitatea de examinare psihologica a disponibilizatului.

Utilizarea acestui tip de interviu a fost propusa pentru prima data de catre R. K. Merton in anul

1956 si presupune investigatia temelor stabilite dinaintem, desi intrebarile si succesiunea lor nu

sunt prestabilite. El stabileste centrarea interviului pe o experienta comuna tuturor (in cazul

nostru integrarea pe piata muncii a persoanelor disponibilizate). De exemplu, cercetatorul/

consilierul va analiza comportartamnetul subiectilor dupa o anumita experienta traita in comun

35

(pierderea locului de munca prin disponibilizare). Pe baza ipotezelor formulate, va elabora apoi

un ghid de interviu ce urmeaza a fi aplicat acelorasi subiecti, vizand experienta subiectiva a

acestora in situatia respectiva.(S. Chelcea, 1998, pag. 72- 73).

Prin interviul centrat (focalizat) in reorientare profesionala sunt urmarite aspectele:

- cultivarea stimei de sine (efect benefic pentru stabilitate afectiva, relatii deschise cu altii,

rezistenta la critici si respingeri, ambitii si proiecte pe care le incearca sa le realizeze);

- cultivarea increderii in sine (actiunile cotidiene devin facile si rapide, capata o anume

rezistenta la esecuri);

- dezvoltarea stilurilor eficiente de comunicare interpersonala (stilul cooperant, rezolutiv,

bazat pe negociere, asertiv, directiv);

- gestionarea situatiilor conflictuale;

- imbunatatirea capacitatii decizionale privind cariera ( ce presupune parcurgerea celor 3

etape: determinarea alternativelor, explorarea alternativelor, luare deciziei si intocmirea

planului de acitune);

- abordarea succesului profesional ca o adaptare performanta la cerintele muncii (evolutia

profesionala e conditionata de tipul de organizatie in care doresc sa lucreze, de conditiile

economice si motivatia disponibilizatului- stilul de viata mai bun, viata sociala mai buna,

oportunitati financiare).

36

CAPITOLUL V. Proiect de cercetare

5.1 Aspecte metodologice

5.1.1. Obiective

Suportul teoretic sintetizat in capitolele anterioare a stat la baza unei cercetari cu

caracter exploratoriu, realizata in cadrul Agentiei Judetene de Ocuparea Fortei de Munca

Prahova. Aceasta investigatie sociologica a dus la un semnificativ castig informational, vizand

aspectele legate de examenul psihologic in cadrul procesului de reorientare profesionala.

Obiectivul general urmarit a fost culegerea informatiilor care se vor constitui in

ipoteze ale unor cercetari ulterioare. Pe langa aceasta, am urmarit si:

- surprinderea opiniei liber exprimate a somerilor si angajatorilor cu privire la testarea

psihologica;

- surprinderea rolului examenului psihologic in cadrul procesului de reorientare

profesionala;

- evidentierea problemelor de solutionat urgent de catre viitorii angajati, cat si de catre

angajatori in vederea stabilirii unei relatii profesionale benefice de ambele parti.

5.1.2. Ipoteze

37

Ipoteza constituie „o explicatie paluzibila ce urmeaza a fi verificata prin faptele de

obseervatie” (S. Chelcea, 1998, p.42). Ipotezele unei cercetari sunt enunturi cu caracter de

probabilitate despre esenta, interconditionarea si cauzalitatea faptelor, fenomenelor si

proceselor socio-umane.

Avand in vedere caracterul exploratoriu al acestei cercetari, am formulat urmatoarele

ipoteze:

1. Este de asteptat ca in urma sedintelor de reorientare profesionala somerul

disponibilizat sa se reintegrze rapid pe piata muncii;

2. Rezultatele examenului psihologic in cadrul procesului de reorientare

profesionala contribuie la dezvoltarea unor atribute psihologice (deprinderi, aptitudni, trasaturi

de personalitate) ale somerului disponibilizat;

5.1.3. Operartionalizarea conceptului:

Concept Dimensiuni Indicatori

    ReorientareaProfesionala

atitudini fata de particularitatile psihice necesare meseriei

experienta subiectului

atribute psihice (deprinderi, aptitudini, trasaturi de personalitate

atitudini fata de motivatia intrinseca

devotament

aspiratii inalte de auto-realizare prin munca continua

atitudini discriminatorii ale angajatorilor fata de potentialul angajat

 

Definitia conceptului de reorientare profesionala:

Reorientarea profesionala reprezinta procesul îndrumare spre noi locuri de muncă sau

spre alte profesiuni fie din cadrul aceleiaşi instituţii, fie din cadrul altor instituţii, în scopul

restabilirii echilibrului dintre om şi activitatea sa profesională, implicând ideea schimbării

profesiunii acestuia.

Definitia operationalizata:

38

Reorientarea profesionala presupune inventarierea trasaturilor candidatilor, elaborarea

unor predictii in ceea ce priveste comportamentul lor in exercitarea unei noi meserii.

In reorientarea profesionala, se urmaresc candidatii pe trei dimensiuni: prima

dimensiune – atitudini fata de particularitatile psihice necesare meseriei. Aceasta dimensiune

se refera la atitudinea pe care candidatul o are fata de atributele psihice (deprinderi, aptitudini,

trasaturi de personalitate) si le poseda, fiind necesare pentru exercitarea cu succes a profesiunii

alese. Includem aici si experienta subiectului, dobandita prin cursul de recalicare profesionala

si prin activitatile practice anterioare. Ce-a de-a doua dimensiune este „motivatia intrinseca”.

Cunoastem importanta deosebita a factorului motivational in desfasurarea eficienta a oricarei

activitati. In activitatea de munca, motivatia are o mare importanta, iar angajatorul, in procesul

de selectie, este interesat sa aleaga persoane motivate intrinsec, adica persoane devotate,

pasionate de munca lor, cu aspiratii inalte de auto-realizare prin munca continua.

Atitudinile discriminatorii ale angajatorilor fata de candidati este ultima dimensiune si

cea mai importanta. Ca oriunde in lume si in Romania se semnaleaza frecvent atitudini

discriminatorii. Cei care angajeaza personal au categorii „favorite” de candidati si categorii

rejectate. O parte din angajatori manifesta reticente cand este vorba sa angajeze persoane cu

varsta peste 45 de ani. Ne intereseaza sa urmarim in ce masura angajatorul manifesta

obiectivitate in selectarea personalului, in ce masura acorda sanse egale fiecarui candidat.

5.1.4. Metode si procedee utilizate

Pornind de la ipotezele formulate mai sus si tinand cont de caracterul exploratoriu al

investigatiei, s-a impus in primul rand utilizarea unei tehnici de cercetare de tip calitativ, care

sa surprinda subiectivitatea umana atat de importanta in cunoasterea si evolutia organizatiei.

5.1.4.1. Astfel am folosit interviul care are „un scop explorator, de identifiacre a

variabilelor si a relatiei dintre variabile. Cu ajutorul interviului se poate ajunge la formularea

unor ipoteze interesante si valide. Informatiile obtinute pot ghida in continuare cercetarea

fenomenelor psihologice si sociologice” (S. Chelcea, 1998, p.271). Am apelat la interviul

centrat (focalizat) care da posibilitatea cercetatorului sa analizeze comportartamnetul

subiectilor dupa o anumita experienta traita in comun (pierderea locului de munca prin

disponibilizare). Pe baza ipotezelor formulate, va elabora apoi un ghid de interviu ce urmeaza a

fi aplicat acelorasi subiecti, vizand experienta subiectiva a acestora in situatia respectiva.(S.

Chelcea, 1998).

39

Rezultatele obtinute la interviul focalizat:

Majoritatea somerilor prin disponibilizare intervievaţi şi-au manifestat dorinta de a se

reintegra pe piaţa muncii, cît mai curând ; de a îmbrăţişa o nouă meserie prin participarea la noi

programe de reorientare profesională- cursuri de recalificare. Au manifestat un interes deosebit

faţă de testarea psihologică, pentru unii chiar reprezentând o provocare.

5.1.4.2. O altă tehnică de cercetare de tip calitativ este chestionarul de opinie care

incearca sa surprinda opiniile somerilor prin disponibilizare si ale angajatorilor cu privire la

examenul psihologic in cadrul procesului de reorientare profesionala.

Rezultatele obtinute la chestionarul de opinie

Cu ajutorul acestei tehnici am colectat informatii referitoare la:

- mentalitatea fata de testarea psihologica;

- rolul testarii psihologice in reorientarea profesionala;

- atitudinea fata de particularitatile psihice necesare meseriei ;

- atitudinea fata de motivatia intrinseca ;

- atitudini discriminatorii ale angajatorilor fata de potentialul angajat.

5.1.4.3. Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini Cognitive (BTPAC) cuprinde 23

de teste si reprezinta concretizarea unei noi generatii de teste psihologice. Bateria a fost

elaborată de o echipă de experţi în psihologie şi informatică, reuniţi în grupul COGNITROM.

În trecut, testele psihologice au fost produse, fara întemeiere teoretico-experimentala

foarte riguroasa. Nevoia practica de a avea instrumente de masurare a aptitudinilor psihice a

presat asupra psihologilor care au elaborat instrumente de masura înca înainte de a avea

suficiente date teoretico-experimentale despre procesele psihice. Spre exemplu, testul de

inteligenta Simon - Binet se bazeaza pe o teorie rudimentara despre inteligenta, cea existenta în

momentul constructiei sale, la începutul secolului. Când Binet a fost întrebat ce este totusi

inteligenta el a raspuns ca "inteligenta este ceea ce masoara testul meu de inteligenta", dând

astfel o explicatie tautologica, explicând constructul prin test si apoi testul prin construct. În

mod similar, testele ulterioare de atentie, memorie, inteligenta, etc. au fost construite pe baza

unor teorii deja depasite.

40

Între timp, psihologia cognitiva, prin cercetarile teoretico-experimentale întreprinse, a

dezvoltat noi modele si teorii despre functionarea mintala, mult mai valide decât cele care au

stat la baza testelor clasice. Spus pe scurt, testele existente pe piata au un decalaj de cel putin

20 de ani fata de ultimele cercetari teoretico-experimentale.

Instrumentele de masura au ramas mult în urma constructiilor teoretice. BTPAC-ul

reuseste sa aduca instrumentele de masurare la nivelul teoriilor actuale. Principiul pe baza

caruia s-a reusit acest lucru a fost urmatorul: cele mai relevante si mai valide sarcini cognitive

au fost standardizate si etalonate, devenind teste. În consecinta, fiecare test are în spate zeci si

sute de cercetari experimentale, ceea ce garanteaza validitatea sa de construct. Spre exemplu,

pentru masurarea capacitatilor de concentrare a atentiei s-a renuntat la `anticul` test Praga si s-a

construit un test bazat pe datele recente privind relatia dintre inhibitie si activare în

procesualitatea atentiei. Flexibilitatea categorizarii se masoara prin operationalizarea teoriilor

recente despre relatia dintre functional si taxonomic în clasificare, operatiile cu imagini se

bazeaza pe sarcini de rotire mintala, intens studiate în psihologia cognitiva. În fine, ca sa luam

un ultim exemplu, testul de decizie se bazeaza pe cercetarile recente ale lui Amos Tversky si

Daniel Kahneman, pentru care ultimul dintre ei a obtinut, anul trecut, premiul Nobel în

economie. Întemeierea teoretico-experimentala a fiecarui test, validitatea sa de construct si de

continut sunt prezentate detaliat în manualul adiacent testului respectiv.

Rezumând, BTPAC contine un set de instrumente de masurare (teste) a functionarii

mintale rezultat din operationalizarea cercetarilor de ultima generatie. 

Aptitudinile evaluate de BTPAC:

Aptitudine Teste Descriere1. Abilitatea generala de invatare

- rationament analitic- transfer analgic- flexibilitatea categorizarii- inhibitie cognitiva si

memorie de scurta durata- memoria de luru- interferenta cognitiva- atentia concentrata

Capacitatea de a dobandi noi cunostinte si de a opera cu ele.

2. Aptitudinea verbala - vocabular- sintaxa- intelegerea textelor

Capacitatea de utilizare adecvata a lexicului, sintaxei si de comprehensiune a textelor.

3. Aptitudinea numerica - calcul numeric- rationament matematic

Capacitatea de a intelege si opera cu continuturi numerice.

4. Aptitudinea spatiala - imagini mintale- transformari

- orientare spatiala

Capacitatea de a retine si a opera cu reprezentari mintale spatiale.

41

- generare de imagini5. Aptitudinea de perceptie a formei

- constanta formei- perceperea detaliilor- analiza perceptuala

complexa

Capacitatea de percepere a constantei formei si a detaliilor obiectelor si de discriminare figura- fond.

6. Abilitati functionaresti - abilitati functionaresti Capacitatea de a identifica si corecta detalii verbale si numerice din textele scrise.

7. Rapiditatea in reactii - timp de reactie simplu- timp de reactie in alegeri- timp de reactie in accesarea

memoriei

Capacitatea de reactie motorie la stimuli si rapiditatea procesarii informatiei.

8. Capacitatea decizionala - capacitate decizionala Abilitatea de a lua decizii corecte, cat

mai rational.

Beneficiile utilizarii bateriei de teste

1. Aptitudinile măsurate de BTPAC sunt cel mai bun predictor pentru performanţa la locul de

muncă.

2. Pe baza celor 23 de teste se poate stabili:

a) tipul de training de care mai are nevoie un angajat pentru dezvoltarea aptitudinilor sale;

b) cât de mult va beneficia de pe urma trainingului

3. Este cea mai riguros documentată ştiinţific baterie, reprezentând ultima generaţie de teste

psihologice. Dă garanţie utilizatorului că a pus un diagnostic precis, care nu poate fi

contestat ştiinţific sau juridic.

4. Este singura baterie de teste de aptitudini etalonată şi validată pe populaţia românească.

5. Se poate utiliza în variantă computerizată sau soft, în funcţie de specificul testării.

6. Este singura baterie de teste care permite compararea computerizată a aptitudinilor

angajatului cu cele necesare profesiei.

7. Fiecare din cele 23 de teste poate fi folosit independent, în funcţie de scopurile

utilizatorului

8. Utilizatorul beneficiază, în costul bateriei, de training gratuit pentru utilizarea BTPAC.

42

9. Utilizatorul beneficiază, pe baza unui abonament, de actualizarea continuă a etaloanelor şi

cursuri de reciclare gratuite.

Rezultatele obtinute la BTPAC

Din lotul de 40 de persoane carora li s-a administrat Bateria de Testare Psihologica a

Aptitudinilor Cogninive 57% au obtinut urmatoarele rezultate:

- pentru aptitudinea verbala nivel 3;

- pentru aotitudinea numerica nivel 4:

- pentru abilitati functionaresti nivel 3.

Nivelul acestor aptitudini este semnificativ pentru meseria de lucrator in comert.

43% din cei testati au obtinut urmatoarele rezultate:

- pentru aptitudine generala de invatare nivel 3;

- pentru aptitudinea verbala nivel 4;

- perceptia formei nivel 4.

Nivelul acestor aptitudini este semnificativ pentru meseria de agent de paza si protectie.

5.1.4.4. Chestionarul de interese profesionale INTEROPTIONS

Interoptions este o versiune destinata utilizarii pe calculator a chestionarului de

preferinte pentru ocupatii in Canada (CWPI- Canadian Work Preference Inventory), un

chestionar realizat cu scopul de a fi utilizat ca instrument ajutator in evaluarea intereselor

clientilor in cariera lor profeisonala.

Chestionarul a fost realizat cu scopul de a fi utilizat ca instrument ajutator in evaluarea

intereselor clientilor in cariera profeisonala. Acest chestionar se adreseaza: absolventilor de

scoli profesionale, licee sau invatamant universitar, persoanelor angajate care cauta ocupatii

alternative ce corespund mai bine intereselor lor, precum si persoanelor disponibilizate care se

reorienteaza catre un alt domeniu de activitate. Clientii completeaza un chestionar cu 50 de

afirmatii despre tipurile de activitati ce prezinta interes pentru ei. Sunt evaluati cinci factori de

aptitudine si interes: directiv, inovativ, metodic, obiectiv si social. Aceste interese se

concentreaza asupra caracteristicilor activitatii ce trebuie efectuata asupra atitudinii fata de

activitate.

DIRECTIV

43

In rezultatele obtinute, clientilor li se prezinta urmatoarea descriere a intereselor de tip

directiv:

Persoanelor directive le place sa-si asume responsabilitatile si controlul lucrurilor. Lor

le place sa-si asume responsabilitatea pentru proiecte ce necesita palnificarea, luarea de

ddecizii si coordonarea activitatii altora. Aceste persoane dispun de usurinta de a da dispozitii

si instructiuni. Lor le place sa-si organizaze propriile activitati. Persoanele respective se

considera independente si capabile sa se conduca singure.

Activitatile de supraveghere, de conducere si administrative implica interes in activitati

directive, acelasi lucru fiin valabil si pentru multe posturi din sistemul de invatamant.

Responsabilitatea de a conduce munca altora, de a organiza proiecte si activitati, de a acorda

atentie detaliilor necesare pentru finalizarea proiectelor sunt toate incluse in acest factor.

Conducerea in trecut sau in prezent a unui club, a unui comitet, a unei echipe sau organizatii

este considerata un indiciu de interes in activitati directive.

INOVATIV

Raportul pentru client include urmatoarea descriere a intereselor de tip inovativ:

Persoanelor inovative le place sa analizeze lucrurile in profunzime si sa ajunga la

solutii ale problemelor prin experimentare. Ele sunt considerate sa initieze si sa elaboreze

metode diferite de rezolvare a problemelor sau de prezentare a informatiei. Ele agreeaza

subiectele stintifice. Persoanele inovative prefera sa abordeze probleme noi si neasteptate. Ele

se adapteaza usor la schimbari.

Interesul in activitati inovative implica o anumita independenta intelectuala si

creativitate. In acasta categorie sunt incluse experimentarea, masurarea, verificarea unor idei,

efectuarea de cercetari si calcule matematice. Creativitatea artistica si stiintifica sau tehnica

este inclusa in acest factor. Tendinta comunca cu care se identifica acest factor este interesul de

a rezolva probleme sau de a realiza proiecte pe baza prorpiilor idei. Ocupatiile clasificate in

aria acestui factor sunt foarte diverse.

METODIC

Rapotul pentru client include urmatoarea descriere a intereselor de tip metodic:

44

Persoanelor metodice le place sa dispuna de reguli clare si de metode organizate dupa

care sa se ghideze in activitatea lor. Ele prefera sa lucreze sun conducerea si supravegherea

altora, pe baza unor instructiuni date. Persoanelor metodice le place sa lucreze al un anumit

lucru pana il termina. Lor le place sa se conformeze unor rutine prestabilite si prefera

activitati in ca nu apar lucruri neasteptate.

Acest factor de interes implica o preferinta pentru lucrul ingrijit, efectuat in

conformitate cu metodele prescrise, precum si o predispozitie pentru a sti ca lucrarile sunt

verificate si inspectate indeaproape. Multe din ocupatiile tehnice, orientate psre utilizarea

calculatoarelor, functionaresti sau calificate implica interese metodice.

OBIECTIV

Raportul pentru client include urmatoarea descriere a intereselor de tip obiectiv:

Persoanelor obiective le place sa lucreze cu scule, echipamente si masini. Lor le place

sa fabrice din diverse materiale conform specialistilor si folosind metode prestabilite.

Persoanele obiective sunt interesate in a afla cum functioneaza diverse lucrui si cum sunt ele

construite.

Ocupatiile clasificate in acasta arie de interese au in comun particularitatea de lucru cu

obiecte si materiale si repararea sau constructia. Unei persoane cu un inalt grad de interes

pentru activitati obiective ii palce sa lucreze cu masini, echipamente si instrumente tehnice.

SOCIAL

Raportul pentru client include urmatoarea descriere a intereselor de tip social:

Persoanelor sociale le place sa se afle in contact cu oamenii, fie in probleme de

afaceri, fie in situatii ce necesita asistenta. Lor le palce sa aiba grija e altii sau sa ii ajute pe

altii, sa identifice necesitatile si sa rezolve problemele acestora. Persoanelor sociale le place

sa lucreze si sa coopereze cu altii. Ele prefera sa fie implicate in activitati care necesita

contacte interpersonale.

Rezultatele obtinute la chestionarul INTEROPTIONS

Din lotul de 40 de persoane carora li s-a administrat chestionarul de interese

profesionale INTEROPTIONS 57% au obtinut urmatoarul profil ocupational:

45

- domniul metodic reprezinta domina 90 % profilul

ocupational;

- domeniul inovativ reprezinta domina 40 %

profilul ocupational;

- domeniul social reprezinta 60% profilul

ocupational.

Aceste domenii de activitate sunt semnificative pentru exercitarea meseriei de lucrator

in comert.

43% din cei testati au obtinut urmatoarul profil ocupational:

- domniul metodic reprezinta domina 80 % profilul

ocupational;

- domeniul inovativ reprezinta domina 30 %

profilul ocupational;

- domeniul social reprezinta 60% profilul

ocupational.

Aceste domenii de activitate sunt semnificative pentru exercitarea meseriei de agent de

paza şi protecţie.

5.1.5. Descrierea lotului de subiecti

Investigatia a fost realizata pe un lot de 40 de persoane inregistrate in baza de date a

Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca Prahova ca someri indemnizati,

disponibilizati de la Uzina Mecanica Plopeni in perioada 2004-2005. Componenta lotului de

subiecti este evidentiata in tabelele de frecventa de mai jos.

Frequencies

Statisticssex varsta pregatire

profesionalavechimea in munca meseria de baza

N Valid 40 40 40 40 40 Missing 0 0 0 0 0

Mean ,4000 1,9250 1,5250 1,3250 5,5000 Median ,0000 2,0000 2,0000 1,0000 5,0000

Std. Deviation

,4961 ,7299 ,5057 ,4743 2,4807

Minimum ,00 1,00 1,00 1,00 1,00 Maximum 1,00 3,00 2,00 2,00 10,00

Frequency Tablesex

46

Frequency Percent Valid Percent

Cumulative Percent

Valid feminin 24 60,0 60,0 60,0masculin 16 40,0 40,0 100,0

Total 40 100,0 100,0

varstaFrequency Percent Valid

PercentCumulative

PercentValid 30 ani-39 ani 12 30,0 30,0 30,0

40 ani- 49 ani

19 47,5 47,5 77,5

50 ani- 59 ani

9 22,5 22,5 100,0

Total 40 100,0 100,0

pregatire profesionalaFrequency Percent Valid

PercentCumulative

PercentValid liceu 19 47,5 47,5 47,5

scoala profesionala

21 52,5 52,5 100,0

Total 40 100,0 100,0

vechimea in muncaFrequency Percent Valid

PercentCumulative

PercentValid pana la 25 de

ani27 67,5 67,5 67,5

peste 26 de ani

13 32,5 32,5 100,0

Total 40 100,0 100,0

meseria de bazaFrequency Percent Valid

PercentCumulative

Percent Valid electrician 1 2,5 2,5 2,5

repasator 1 2,5 2,5 5,0 pirotehnist 12 30,0 30,0 35,0 electrotehnist 1 2,5 2,5 37,5 mecanic 7 17,5 17,5 55,0 fochist 2 5,0 5,0 60,0 lacatus

mecanic6 15,0 15,0 75,0

rectificator 4 10,0 10,0 85,0 sudor 4 10,0 10,0 95,0

47

strungar 2 5,0 5,0 100,0Total 40 100,0 100,0

Chestionarul de opinie a fost aplicat unui lot de 15 angajatori, grupati in mod aleatoriu

(8- din domeniul comerţului, 7- din domeniul serviciilor de paza si protectie). Angajatorii

intervievaţi fac parte din Departamentul de Resurse Umane, având ca obiect de activitate si

recrutarea şi selecţia de personal.

5.1.6. Locul si perioadele de desfasurare a cercetarilor

In perioada octombrie 2005- decembrie 2005 au fost examinate din punct de vedere

psihologic in vederea reorientarii profesionale un lot de 40 de persoane inregistrate in baza de

date a Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca Prahova ca someri indemnizati,

persoane provenite din actiunea de disponibilizare colectiva de la Uzina Mecanica Plopeni. În

aceeaşi perioadă au fost intervievate un lot de 15 angajatori, grupati in mod aleatoriu din

domeniul comertului si al serviciilor de protectie si paza.

5.2 Descrierea cercetarii propriu-zise

In cadrul sedintelor de informare si consiliere profesionala, lotului de persoane li s-a

aplicat Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini Cognitive (BTPAC) si Chestionarul de

interese profesionale INTEROPTIONS. In urma rezultatelor obtinute, au fost reorientate

profesional catre alte meserii care sunt in momentul de fata cautate pe piata muncii, meseria de

baza pe care o au nemaifiind de actualitate (a se vedea tabelul de frecventa „meseria de baza”).

Pentru a ocupa un loc de munca in aceste domenii de activitate, persoanele consiliate au fost

orientate catre departamentul de pregatire profesionala din cadrul Centrului de Formare

Profesionala Ploiesti, unde au posibilitatea de a urma un curs de recalificare profesionala

pentru meseriile de lucrator in comert si agent de paza si protectie, avand in vedere ca

absolventii cursului de lucrator in comert vor fi integrati pe piata muncii de angajatorul care a

solicitat organizarea cursului (KAUFLAND- Ploiesti), este un curs cu angajare.

Studierea posturilor de munca din punct de vedere al caracteristicilor psihologice

Lucrator in comert COR: 522.006

Descrierea ocupatiei:

Expune marfurile intr-o maniera estetica, atragatoare si usor de vandut, afiseaza preturile in

mod vizibil. Asigur aigiena locului de munca, a produselor, precum si igiena personala (halat de

48

protectie, curat). Prezinta marfa clientilor (calitativ, functional, utilitatea si pretul tuturor

articolelor), ofera inforamtii despre marfa expusa, asigura ambalarea produselor, elibereaza marfa

pentru care clientul a platit.

Atributii si responsabilitati :

- intocmeste documentele de evidenta privind circulatia marfurilor si

ambalajelor;

- amenajeaza locul de unca pe principii ergonomice, in vederea optimei

coemrcializari;

- intra in contact cu clienti, furnizori, patroni, colegi.

Cerinte psihice :

- atentia concentrata si distributiva;

- precizie in miscari;

- rezistenta la oboseala;

- capacitatea de a lucra cu oamenii;

- capacitatea de a evalua si de a lua decizii;

- asumarea responsabilitatilor;

- rezistenta la sarcini de lucru repetitive;

- tip de personalitate : I.S.A.- Itreprinzator, Social, Artistic (clasificare

Holland).

APTITUDINI NIVEL 1 (foarte scazut)

NIVEL 2 (scazut)

NIVEL 3 (mediu)

NIVEL 4 (inalt)

NIVEL 5 (foarte inalt)

Aptitudine generala de invatare

√

Aptitudini de comunicare

√*

Aptitudini de calcul √*Perceptia spatiala √Perceptia formei √Aptitudini de a lucra cu documente (verificare rapida cifre si cuvinte)

√*

Coordonare ochi- mana √Dexteritate digitala √Dexteritate manuala √

*semnificativ pentru aceasta ocupatie

49

(preluat din Profil ocupational- Grupul de lucru pentru Informare si consiliere privind cariera, Bucuresti, 1997)

Agent de paza si protectie COR 516.901

Descrierea ocupatiei

Agentul de paza si protectie isi desfasuara activitatea intr-un spatiu bine delimitat- in

cadrul unor obiective care pot fi magazine, hoteluri, institutii, banci, aeroporturi. El asigura

paza si protectia obiectivului, prevenind furturile, incendiile, actele antisociale de orice natura,

distrugerile de bunuri si vieti omenesti. Supravegheaza accesul in obiectiv in conformitate cu

reglementarile legale si dispozitiile interne ; efectueaza controlul la intrarea si la iesirea din

incinta unitatii a persoanelor, materialelor si altor bunuri, conform planului de paza ; in cazul

savarsirii unor infractiuni, anunta organele de politie si ia primele masuri de salvare a

persoanelor si bunurilor, de conservare a urmelor, de identificare a faptuitorilor si a martorilor

oculari.

Atributii si responsabilitati:

- sa cunoasca prevederile legale privind accesul in obiectiv si dispozitiile stabilite prin

planurile de paza;

- la intrarea in post verifica starea obiectivului de pazit si dispozitiviele de siguranta

(lacate, incuietori, sisteme de alarma electronice, seifuri);

- patruleaza in aria desemnata;

- sa dea dovada de politete si solicitudine in relatiile cu clientii si personalul (da

informatii, mentine ordinea);

- sa utilizezr arma de foc numai in conditiile prevazute de lege;

- anunta organele de politie si conducerea institutiei in cazul producerii unor infractiuni.

Cerinte psihice :

- capacitatea de autocontrol;

- spirit de observatie;

- rezistenta la stres;

- asumarea responsabilitatilor;

- capacitatea de a lucra cu oamenii;

- tip de personalitate I.S.C.- Intreprinzator, Social, Conventional (clasificare Holland).

APTITUDINI NIVEL 1 (foarte

NIVEL 2 (scazut)

NIVEL 3 (mediu)

NIVEL 4 (inalt)

NIVEL 5 (foarte

50

scazut) inalt)Aptitudine generala de invatare

√

Aptitudini de comunicare

√

Aptitudini de calcul √Perceptia spatiala √Perceptia formei √Aptitudini de a lucra cu documente (verificare rapida cifre si cuvinte)

√

Coordonare ochi- mana √Dexteritate digitala √Dexteritate manuala √*

*semnificativ pentru aceasta ocupatie(preluat din Profil ocupational- Grupul de lucru pentru Informare si consiliere privind cariera,

Bucuresti, 1997)

CAPITOLUL VI. Concluzii

6.1 Prezentarea, prelucrarea si interpretarea rezultatelor cercetarii

In cadrul Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca Prahova- Biroul de

Informare si Consiliere in Cariera, in urma investigatiei realizate majoritatea somerilor prin

disponibilizare colectiva in concordanta cu angajatorii (75%) sunt de acord ca :

- testul psihologic ii ajuta sa fie competitivi la locul de munca;

- ca examenul psihologic in procesul de reorientare profesionala contribuie la obtinerea unor

avansari si implicit la obtinerea unui loc de munca mai bine platit, ca rezultatele testarii

psihologice le verifica aptitudinile candidatilor pentru o anume meserie.

- testarea psihologica te ajuta in alegerea unui loc de munca in domeniul pe care ti-l doresti;

- obtinerea unui punctaj bun la testarea psihologica iti arata ca esti capabil sa profesezi in

messeria respectiva;

- obtinerea unui punctaj slab la testarea psihologica iti arata ca trebuie sa te reorientezi catre o

alta meserie;

- obtinerea unui scor bun la testarea psihologica te ajuta sa-ti perfectionezi capacitatile psihice

(aptitudini, capacitatea de concentrare, atentia distributiva);

51

- testarea psihologica a persoanelor din campul muncii e obligatorie;

- testarea psihologica este o cale scurta si sigura pentru angajator si angajat in privinta alegerii

optime a unui post de munca;

- testul psihologic este o modalitate de departajare a persoanelor care candideaza pe acelasi loc

de munca;

- in urma evaluarii psihologice poti descoperi ca ai aptitudini pentru meseria la care nici nu te

gandeai, pasiunea vietii tale;

- rezultatele testului psihologic sunt definitorii pentru cel testat si il poate orienta obiectiv spre

un anumit loc de munca.

In timp ce 25 % dintre disponibilizati si angajatori sustin ca:

- testarea psihologica nu are utilitate in orientarea profesionala;

- testul psihologic este prea strict pentru lumea in care traim, se transforma continuu si intr-un

ritm alert;

- testele psihologice sunt stresante si costisitoare;

- testele psihologice nu reflecta intotdeauna caracterul persoanei;

- aptitudinile se dobandesc in timp;

- nu exista o metoda „fixa” pentru testarea aptitudinilor unei persoane;

- cariera si viata omului nu depinde de rezultatele unui test psihologic;

- rezultatul testului psihologic nu reprezinta factorul decisiv in obtinerea unei slujbe.

Desi parerile sunt impartite cu privire la utilitatea testului psihologic in procesul de

reorientare profesionala, in urma absolvirii cursurilor de recalificare profesionala de lucrator

in comert- curs cu angajare si agent de paza si protectie- curs fara angajare, 80% dintre

cursanti au fost reincadrati pe piata muncii in domeniul comercial (KAUFLAND- Ploiesti) si

numai 50% dintre ei au fost reincadrati ca agenti de paza si protectie, angajatorii in ambele

cazuri aratandu-se multumiti de serviciile profesionale oferite de disponibilizati. Noii angajati

52

s-au adaptat foarte repede la noile cerinte ale angajatorilor, unii dintre ei manifestandu-si

dorinta de perfectionare continua.

6.2. Concluzii

În urma cercetarii cu caracter exploratoriu şi a rezultatelor obţinute putem spune că

cele doua ipoteze stabilite sunt confirmate. Personale disponibilizate s-au reintegrat rapid pe

piata muncii, datorită reorientării profesionale realizată în concordanţă cu cerinţele psiho-

sociale ale meseriei alese. Rezultatele examenului psihologic in cadrul procesului de

reorientare profesionala a contribuit la dezvoltarea unor atribute psihologice (deprinderi,

aptitudni, trasaturi de personalitate) ale somerului disponibilizat.

Examenul psihologic in reorientarea profesionala constituie o obligatie pentru toate

persoanele care sunt in cautare de loc de munca, prin specificul locului de munca poate pune in

pericol integritatea fizica sau psihica a oamenilor, in cazul incadrarii unui personal insuficient

calificat sau fara aptitudini.

In actiunea de reorientare profesionala este bine sa se aiba in vedere, pe langa nivelul

de dezvoltare al aptitudinilor, si atitudinile omului fata de munca, capacitatea lui de a se integra

si lucra in colectiv. Problema reorientarii profesionale este conceputa astazi ca avand un

caracter psihosocial, deoarece eficienta in munca este conditionata si de atitudinile omului,

indiferent daca are sau nu aptitudini. Exista in aceasta privinta, oameni bine inzestrati,

aptitudinali, al caror randament poate fi scazut datorita dificultatilor personale de a se integra in

colectiv si din acest motiv contraindicati pentru locurile de munca in care, pentru buna

desfasurare a activitatii, spiritul de echipa este necesar cu prioritate. S-a constatat ca nu este

suficient ca cineva sa fie bine pregatit profesional, sa aiba experienta in munca pentru ca in

mod automat si performantele, randamentul sa fie bune. Pentru aceasta este necesara o anumita

motivatie, exprimata in atasament si dragoste pentru meserie, in satisfactiile pe care le

prilejuieste participarea profesiunii. Existenta unei motivatii puternice este chenzina obtinerii

unor performante inalte in munca si a satisfactiei determinate de realizarea propriei persoane.

Colectivele de munca reprezinta o forma de organizare umana activa in care prind

viata diversele hotarari si masuri cu caracter profesional si organizatoric luate de organele de

conducere ierarhic superioare din interiorul sau exteriorul intreprinderii. Caracterul relatiilor

inter-individuale este determinat de conditiile economice si relatiile de producere existente, ca

si de trasaturile individuale, calitatile personale ale oamenilor. Lipsa de concordanta intre

53

aptitudinile omului si cerintele profesiunii si ale postului, datorita unei greseli sau chiar

inexistente orientari si reorientari profesionale, slaba pregatire si indrumare profesionala

conduc la obtinerea de rezultate inegale in munca, prilej de nemultumiri cu privire la incadrare,

apreciere si promovare si de conturare a unor resentimente fata de cei care raspund pozitiv

principiului „omul potrivit la locul potrivit” obtin rezultate bune in munca. Cadrele de

conducere trebuie sa manifeste o deosebita grija pentru dezvoltarea capacitatilor lucratorilor

prin ajutor concret in activitatea profesionala si perfectionarea calificarii lor prin apararea

sanatatii fizice si spirituale ale acestora. Sa manifeste incredere in posibilitatile oamenilor si sa

nu aiba tendinta de a le atribui trasaturi negative pe baza unor relatii informale negative cu ei.

Sa descopere in fiecare om ceea ce este pozitiv si pe aceasta baza sa inlature aspectele

negative, chiar daca depasesc varsta de 45 de ani.

In cercetarea de fata este de remarcat faptul ca una din principalele cerinte privind

reorientarea profesionala a persoanelor disponibilizate este pregatirea si experienta

profesionala pe care potentialul angajat o detine. Pentru a le facilita ocuparea unui loc de

munca, o alta cerinta destul de importanta este supunerea acestora la diferite metode de testare

urmarindu-se caracteristicile dominante ale persoanei examinate. S-a constatat ca cea mai

solicitata metoda de a examina potentialul candidatului este aceea de aplicare a testelor.

Acestea s-au dovedit a fi cele care indeplinesc cele mai bine cerintele obiectivitatii, deoarece

ele constituie o metoda de masurare a insusirilor psihice, prin stabilirea gradului mai mare sau

mai mic in care se prezinta aceste insusiri.

O alta metoda aplicata in reorientarea profesionala este metoda convorbirii

(interviului) care s-a dovedit a fi extrem de utila. In mod special este de remarcat si atitudinile

discriminatorii pe care angajatorii le au fata de persoanele cu varsta peste 45 de ani..

54

BIBLIOGRAFIE

1. I. Omer, 2003, Psihologia muncii-note de curs, Editura Romania de Maine, Bcuresti

2. Chelcea Septimiu, Marginean Ioan, Cauc Ion, 1998.Cercetarea sociologica; metode si

tehnici, Editura Destin, Deva

3. C. Botez, M. Mamali, P. Pufan, 1971, Selectia si orientarea profesionala, Centrul de

Documentare al Ministerului Muncii, Bucuresti

4. M. Jigau, Consiliere si cariera- ghid metodologic, 2001, Editura CNC, Bucuresti

5. M. Jigau ,Consilierea Crierei, 2001,Editura Sigma, Bucuresti

6. Pitariu H., Psihologia selecţiei şi formării profesionale, 1983 ,Ed. Dacia, Culj-Napoca

7. A. Neculau, Educatia adultilor: experienţe româneşti, 2004, Editura Polirom, Iaşi.

8. C. Schifirnet, Educatia Adultilor in schimbare, 1997, Editura ANUP, Bucuresti

9. L.Topa, Sociologia educaţiei permanente, 1974, Editura Stiintifica, Bucureşti

10. C. Schifirnet, „Generaţie si cultura”, 1985,Editura Albatros, Bucuresti

55

11. G. Vaideanu, „Educaţia adulţilor- promovarea unor noi paradigme”, 1993, ed. Paideea,

Bucuresti

12. Sorin Faur, 2002, Testarea psihologica, articol aparut in cotidianul Adevarul, in editia

Nr. 3714 din 3 Iunie 2002

http://www.creativeminds.ro/SectiuneaHR/HRarticole.htm

13. Manual de utilizare- Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini cognitive, 2003 ed.

ASCR, Cluj- Napoca

14. Ghidul utilizatorului- interoptions, 1996, Departamentul pentru dezvoltare profesionala

si ocupatii- Bucuresti

56