MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE ,,Carol I” Exemplarul nr.

Nr.___________din_______________

Colonel ANTON CĂTĂLIN

REZUMATUL

TEZEI DE DOCTORAT

TEMA: CONCEPTE ŞI TENDINŢE EVOLUTIVE ALE

PLANIFICĂRII ŞI ADAPTĂRII CICLULUI DE INTELLIGENCE

ÎN CADRUL CONFLICTELOR ARMATE PENTRU

IDENTIFICAREA, IZOLAREA ŞI NEUTRALIZAREA

CENTRELOR DE GREUTATE ALE ADVERSARULUI.

Conducător de doctorat

General-maior (r.)

profesor universitar doctor Visarion NEAGOE

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de DOCTOR în

domeniul ŞTIINŢE MILITARE ŞI INFORMAŢII

- BUCUREŞTI, 2015 –

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………..…….…………................7

CAPITOLUL 1 - CENTRUL DE GREUTATE. REALITĂŢI,

EVOLUŢII, TENDINŢE…………………………….…...…………..…..25

1.1 Delimitări conceptuale............................................................................25

1.2 Centru de greutate - încadrare şi definire.................................................26

1.3 Tendinţe în clasificarea centrelor de greutate.........................................29

1.3.1 Clasificarea centrelor de greutate .............................................30

1.3.2 Caracteristicile centrelor de greutate (terestre, navale, aeriene şi

Spaţiale) ............................................................................................35

1.4 Conceptul de centru de greutate în Antichitate şi Evul Mediu...............38

1.4.1 Viziunea asiatică asupra determinării centrelor de greutate......39

1.4.2 Modele europene privind utilizarea centrelor de greutate.........49

1.4.3 Evoluţia şi nivelul de adaptare la realităţile istorice..................53

1.5 Conceptul de centru de greutate în epoca modernă şi contemporană.....56

1.5.1 Şcoala europeană......................................................................56

1.5.2 Şcoala japoneză.........................................................................66

1.5.3 Şcoala rusă................................................................................68

1.5.4 Şcoala britanico-americană.…………..……............................72

1.5.5 Particularităţi ale epocii moderne.............................................78

1.5.6 Centrul de greutate în conflictele moderne .............................79

1.5.7 Adaptări la transformările societăţii contemporane..................86

1.5.8 Abordări ale specialiştilor români asupra fenomenului............93

CAPITOLUL 2 - DOMENIUL INTELLIGENCE. DELIMITĂRI

CONCEPTUALE, IMPORTANŢĂ, VALOARE ŞI EVOLUŢII……..97

2.1 Delimitări conceptuale.............................................................................98

2.2 Importanţa şi valoarea produselor de intelligence ……...…………….103

2.3 Analiză a evoluţiei conceptului „ciclul de intelligence”………...……106

2.3.1 Direcţionarea şi planificarea ciclului de intelligence………...113

2.3.2 Colectarea…………………….…….......................................115

2.3.3 Procesarea şi exploatarea………………………..…….……..116

2.3.4 Producţia…………………….…….........................................117

2.3.4.1 Evaluarea şi Analiza…………………………...……118

2.3.4.2 Colaţionarea şi Interpretarea……...…………………120

2.3.5 Diseminarea şi integrarea………………………………….....120

2.3.6 Evaluarea…………………….…….........................................121

2.4 OODA Loop………………………………….………...…………..…121

2.5 Capcana ciclului de intelligence…………………………...………….124

2.6 Fluxul informaţional al acţiunilor militare…………....………………125

2.7 Rolul ciclului de intelligence în operaţiile militare..………………….126

2.8 Sursele de informaţii specifice ciclului de intelligence.……………....129

2.9 Analiză comparativă a ciclului de intelligence.....................................134

2.10 Ciclul de intelligence în armata României ……………….…..……..137

CAPITOLUL 3 – EVOLUŢIA CONFLICTELOR ARMATE

MODERNE. TIPURI DE CENTRE DE GREUTATE MODERNE..............141

3.1 Cauzele generatoare ale conflictelor……..….......................................142

3.2 Clasificarea conflictelor armate …...………………………………….143

3.3 Tipuri de centre de greutate ale conflictelor armate moderne………...148

3.3.1 MALDVINE (FALKLAND) (1982)…………….…..………149

3.3.2 IRAK (1991, 2003)…….……….............................................155

3.3.3 ABHAZIA (1994)....................................................................162

3.3.4 CECENIA (1994-1996, 1999-2000)........................................167

3.3.5 AFGANISTAN (2001-2014)……………….………………..174

3.3.6 GEORGIA (2008)……………………………………………181

3.3.7 PRIMĂVARA ARABĂ………………………………..……188

3.3.7.1 LIBIA (2011)…………………………………..……188

3.3.7.2 EGIPT (2011)………………………………….……190

3.3.7.3 SIRIA (2011)……………………………………..…191

3.3.8 CRIMEEA (2014)……………………………………………196

3.3.9 CHINA – Centru de greutate cu perspective globale……..…197

Concluzii şi propuneri...............................................................................202

Lista de abrevieri.......................................................................................216

Bibliografie …............................................................................................218

Anexe .........................................................................................................226

CUVINTE CHEIE: Centru de greutate, ciclul de intelligence, analiză,

planificare, strategic, operativ, conflicte moderne, produse de intelligence, operaţii

militare, naţional, regional, global.

REZUMAT:

Teza de doctorat cu tema „Concepte şi tendinţe evolutive ale planificării şi

adaptării ciclului de intelligence în cadrul conflictelor armate pentru identificarea,

izolarea şi neutralizarea centrelor de greutate ale adversarului” constituie

rezultatul unui demers riguros de cercetare ştiinţifică prin care ne-am propus să

realizăm o analiză de actualitate a raportului de cauzalitate dintre ciclul de

intelligence şi centrul/centrele de greutate (CG) al/ale unei operaţii/bătălii.

Teza de doctorat a fost gândită pe trei capitole, fiecare capitol fiind dezvoltat

în subcapitole şi diviziuni ale acestora. Teza conţine 15 anexe care explică şi

detaliază elemente de conţinut din cadrul capitolelor.

Introducerea are rolul de a pregăti introducerea elementelor importante din

structura generală a tezei de doctorat, explicând necesitatea abordării acestui

subiect pe o zonă de interes major a tuturor structurilor de intelligence din ţară şi

străinătate. Apreciem că, lucrarea abordează dintr-o nouă perspectivă relevanţa CG

ca element central în cadrul conflictelor armate moderne. Considerăm, de

asemenea, că lucrarea prezintă un nou tip de abordare a CG pe timpul conflictelor

armate, indiferent de dimensiunile acestora.

Studiul bibliografiei recomandate, dar şi a celei identificate pe parcursul

întregului program doctoral, precum şi sprijinul deosebit al conducătorului de

doctorat şi al experţilor ştiinţifici, ne-a ajutat să echilibrăm un subiect foarte

dezbătut în ultimii 25 de ani, la nivelul tuturor Şcolilor de gândire militară. Astfel,

am putut identifica şi analiza curentele şi filosofiile care au guvernat interpretarea

rolului şi importanţei CG pe timpul conflictelor armate, dar şi aportul ciclului de

intelligence în acest demers.

În primul capitol al tezei de doctorat, intitulat „Centrul de greutate.

Realităţi, evoluţii, tendinţe” am prezentat delimitările conceptuale ale CG,

realizând încadrarea teoretică a acestuia, de la nivelul Antichităţii şi până în

prezent. Definiţiile prezentate pentru diferitele filosofii şi curente care s-au aplecat

cu asiduitate asupra studierii impactului CG la nivelul operativ-strategic asupra

conflictelor armate trecute şi moderne, au rolul de a clarifica modelele oferite spre

studiu. Clasificarea CG şi caracteristicile acestora ne-au ajutat să concentrăm mult

mai organic elementele de structură ale acestora. Astfel, a fost necesară o analiză

comparativă a ideilor Şcolilor de studiu ale artei militare, astfel încât să poată fi

observată clar tendinţa de aprofundare, pe fiecare palier /nivel de impact, a

cunoaşterii importanţei şi relevanţei CG pe timpul conflictelor armate.

Apreciem că particularităţile înţelegerii conceptului studiat este în strânsă

legătură de cauzalitate cu transformările de la nivelul schimbării societăţii, a

intereselor acesteia şi a dinamicii raporturilor de forţe. Şcoala românească s-a

impus cu anumite studii de la sfârşitul secolului al 19-lea, prin care s-a dorit

închegarea unei manifestări autohtone, conectată la propria societate şi valorile ei,

prin importarea aspectelor valoroase şi implementarea lor într-un mod adaptat.

În al doilea capitol, intitulat „Domeniul intelligence. Delimitări conceptuale,

importanţă, valoare şi evoluţii” ne-am oprit pe larg asupra rolului ciclului de

intelligence derulat la nivelul structurilor specializate de informaţii

/contrainformaţii pentru obţinerea produselor de intelligence, fiind convinşi că fără

o structură clară a acestuia şi personal înalt calificat în analiză şi planificare, de

intelligence şi operaţională, nu se pot derula eficient operaţii militare şi/sau

informaţionale, resursele alocate acestor structuri fiind consumate cu rezultate

puţine sau fără impact major.

Contextul securităţii regionale şi globale actuale, ne-a condus la concluzia

conform căreia ciclul de intelligence a dobândit un loc distinctiv în peisajul artei

militare, fiind elementul fundamental al susţinerii oricărei acţiuni. În conţinutul

tezei am subliniat faptul că structura ciclului de intelligence trebuie să fie una

flexibilă, în directă conectivitate cu direcţiile de acţiune prioritare ale

comandantului, din care derivă cerinţele de intelligence prioritare. Punerea în

practică a planului de culegere a informaţiilor şi direcţionarea trupelor specializate

vor asigura succesul în spaţiul de luptă. Accesul la informaţii trecute prin ciclul de

intelligence, asigură oricărui comandant surprinderea operativ-strategică a

adversarului şi menţinerea iniţiativei.

Am insistat, de asemenea, pe detalierea aspectelor OODA Loop subliniind

că pentru OODA: "timpul este caracteristica dominantă, iar participantul (de

orice tip) care trece cel mai repede prin ciclul OODA câştigă, deoarece inamicul

se luptă cu situaţii care deja au fost schimbate".

Experienţa personală consolidează concluzia conform căreia, în cadrul

procesului de obţinere a produselor de intelligence pentru operaţiile operativ-

strategice, se declanşează un mecanism care este generat de creşterea şi corectarea

nevoilor informaţionale. Din acest moment binomul analist-planificator de la

fiecare palier determină implementarea etapelor ciclului de intelligence.

Declanşarea acestui demers reprezintă fundamentul proceselor ISTAR (informaţii,

supraveghere, selectarea ţintelor şi recunoaştere) şi IPB (pregătirea informativă a

spaţiului de luptă), ale căror componente sunt indisolubil legate de etapele ciclului

de intelligence.

Pornind de la cerinţele temei tezei noastre, în al treilea capitol intitulat

„Evoluţia conflictelor armate moderne. Tipuri de centre de greutate moderne” ne-

am oprit pe larg asupra particularităţilor exploatării CG pe timpul conflictelor

armate moderne. În economia tezei de doctorat acest capitol ocupă cel mai

important loc, pentru că, în cuprinsul său, ne-am exprimat opiniile privitoare la

problema centrală a lucrării noastre, respectiv vizualizarea, identificarea şi

neutralizarea CG pe timpul conflictelor armate. Astfel, cauzele generatoare ale

conflictelor armate determină apariţia diferitelor CG reale şi abstracte, punând în

mişcare tactici, tehnici şi proceduri (TTP) diferite. Identificarea la timp şi

neutralizarea sau exploatarea CG ale adversarului (după

dobândire/cucerire/neutralizare) şi înaintea acestuia, va asigura victoria rapidă în

orice luptă armată. Analiza ultimelor conflicte moderne demonstrează că unele CG

au o mobilitate foarte mare, permiţând adversarului să-şi adapteze rapid

dispozitivul sau sistemul de luptă.

Pregătirea de specialitate a personalului implicat în procesele de planificare

şi analiză asigură o supremaţie încă de la începutul conflictului, aspect care poate fi

considerat un handicap pentru celălalt participant la conflict.

Participarea frecventă a personalului propriu în cadrul coaliţiilor /structurilor

internaţionale la operaţii multinaţionale, asigură acumularea experienţei necesare

pentru participarea activă la dezvoltarea ciclului de intelligence, la cunoaşterea

modului de abordare a subiectelor legate de identificarea şi neutralizarea CG şi

implicit la asigurarea unei superiorităţi operativ-strategică la declanşarea unui

conflict armat.

Pentru tratarea cât mai argumentată a tezei noastre, am consultat un vast

material bibliografic din care nu puteau lipsi principalele documente de doctrină

naţională şi ale NATO, dar şi cele aparţinând statelor puternic implicate în

generarea de securitate regională şi globală, precum şi studii relevante ale

cercetătorilor români şi străini care au tangenţă cu studiul conceptului de CG.

Cele 15 anexe vin să augmenteze prin text, hărţi, grafice şi tabele anumite

subiecte analizate, iar dintre ele, reprezentative le considerăm pe cele privind:

Planul Trachtenberg, Schema de analiză pentru identificarea centrelor de greutate,

Schema de fuziune a datelor şi informaţiilor folosită de unele structuri de

intelligence.

CONCLUZII:

Am considerat ca fiind foarte important de analizat şi completat acest subiect

de studiu, foarte prezent, dezbătut şi disputat în baza articolelor unor specialişti,

scrise după consumarea unor conflicte moderne.

Apreciem că, strategii secolului 21 încurajează angajarea continuă a teoriilor

existente, la toate nivelurile de planificare, pentru identificarea şi înţelegerea

ameninţărilor şi riscurilor, a strategiilor militare şi economice ale statelor, a evitării

războiului de uzură, a folosirii acţiunilor preemtive, a ruperii alianţelor şi urmăririi

victoriei fără a fi implicat în conflictul armat.

În opinia noastră, multe din elementele care asigură victoria sunt

reprezentate de nivelul de colectare a informaţiilor, acurateţea şi impactul pe care îl

au asupra deciziei. Îmbunătăţirea ciclului de intelligence, corelat cu o planificare

judicioasă (funcţia lider în management), fără a fi neglijată pregătirea resursei

umane, determină dezvoltarea premiselor care asigură preluarea iniţiativei

strategice. Transformările, de orice tip, nu trebuie să se constituie într-un

impediment în identificarea, analiza şi diseminarea informaţiilor referitoare la CG

ale adversarului, atât în timp de pace cât mai ales la război.

Nivelul riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor din ultimii ani au

determinat ofiţerii de intelligence şi pe cei implicaţi în procesul de planificare să

revină asupra vechilor teorii şi abordări ale acţiunilor militare la toate nivelurile

(strategic, operativ şi tactic), succesul în luptă depinzând de modul de înţelegere şi

aplicare a TTP, corelate cu impactul tehnologic asupra trupelor, dar şi forţele avute

la dispoziţie. Tipul şi nivelul riscurilor şi ameninţărilor produc efecte asupra

acţiunilor şi operaţiilor unei forţe armate, creând în timp modele noi, care au

impulsionat la realizarea de studii noi cu privire la viabilitatea teoriilor şi

strategiilor existente, precum şi noi direcţii de acţiune pentru optimizarea şi

operaţionalizarea lor.

Ca urmare a lecţiilor învăţate din ultimele conflicte armate, s-a determinat că

trebuie realizate noi delimitări conceptuale pentru planificarea naţională şi

multinaţională, cu aplicabilitate diferită de la o structură la alta sau de la un stat la

altul. În cadrul statului naţional, se aplică, de regulă, teoria dezvoltată de doctrina

planificării apărării proprii, pe când în cadrul unei coaliţii se va aplica doctrina

stabilită la nivelul acesteia, care se poate suprapune cu cea naţională sau nu.

Pentru obţinerea unui succes rapid într-o operaţie militară este obligatoriu ca

etapa planificării să fie fundamentată. Astfel, structurile de intelligence şi cele de

planificare sunt obligate să identifice elementele ce se constituie în CG, astfel încât

desfăşurarea luptei să se realizeze previzibil, în timp scurt, cu pierderi puţine şi

efecte maxime. Pregătirea spaţiului de luptă este complexă şi este necesar ca

acţiunile să se desfăşoare rapid şi cu precizie ridicată, cu implicarea tuturor

resurselor specializate aflate la dispoziţie.

În opinia noastră, identificarea CG (reale şi abstracte) trebuie să reprezinte

prioritatea planificatorilor, pentru determinarea libertăţii de acţiune a forţelor

proprii şi adverse (dar şi limitările), precum şi pentru creşterea puterii forţelor

proprii în exploatarea avantajelor din zona de operaţii. Planificarea obiectivelor

permite comandanţilor să aplice eficient TTP, menţinând protecţia CG proprii. Pe

timpul ducerii acţiunilor militare, CG ale adversarului trebuie identificate continuu,

întrucât evoluţia spaţiului de luptă determină mutarea acestora sau apariţia unora

noi, care au rolul de a schimba foarte uşor sau rapid dinamica luptei. Arta ofiţerului

planificator constă în a identifica, determina, evita şi găsi variante de izolare şi

neutralizare a CG (cele reale).

Apreciem că algoritmul de identificare a CG ale adversarului şi ale forţelor

proprii necesită cunoaşterea tuturor elementelor care pot influenţa decizia, precum

şi conştientizarea riscurilor care pot soluţiona un moment critic în operaţia militară.

Datele iniţiale sunt datele cunoscute, rezultate din informaţiile primite pentru

îndeplinirea misiunii şi din evaluarea situaţiei din zona de responsabilitate:

misiune, inamic, forţe proprii, teren, starea vremii, timp la dispoziţie, populaţia

civilă etc.

În mediul actual de securitate, teoreticienii susțin că războaiele care vor

implica o putere militară copleșitoare vor fi dezechilibrate sau asimetrice. Mai

mult, aceştia susţin necesitatea reevaluării şi aplicării principiilor lui Sun Tzu

pentru obţinerea victoriei fără luptă, fapt pentru care imaginea celui care câştigă

rămâne protejată, iar CG abstracte rămân într-un nivel de echilibru. Identificarea şi

neutralizarea valorilor reprezentate de CG reale ale adversarului, nu neapărat fizic,

ci delimitându-ne doar la a le lipsi de importanţă, trebuie să devină un modus

operandi al forţelor armate.

Înţelegerea fenomenului militar în ansamblul său (naţional, regional şi

global) şi participarea la planificarea operaţională sunt elementele cheie ale

obţinerii unor cursuri de acţiune de forţă.

Apreciem că, ciclul de intelligence surprinde abordări diferite, la fiecare stat

în parte, doar în ceea ce priveşte colectarea informaţiilor, întrucât celelalte etape

sunt asemănătoare. Astfel, toate statele desfăşoară operaţii de intelligence pentru a

afla acele intenții secrete, capabilitățile și planurile strategice ale vecinilor sau ale

prietenilor.

Aplicarea teoriilor CG (indiferent de provenienţa, importanţa sau necesitatea

lor) este de fiecare dată conectată la identificarea şi determinarea acestora, ca

misiune de bază a structurilor de cercetare în dispozitiv şi a serviciilor de

intelligence. Mai departe, ciclul de intelligence are rolul de a stabili cu certitudine

care sunt elementele de identificat, unde sunt localizate şi care este impactul lor.

Deşi sunt numeroase teorii care pun un semn de întrebare asupra importanţei

/relevanţei CG în planificarea operaţională, apreciem că identificarea acestora ajută

la îndeplinirea rapidă a obiectivelor repartizate. Astfel, comandantul poate stabili,

în funcţie de obiectivele repartizate, resursele avute la dispoziţie, avantajele oferite

de spaţiul de luptă şi termenele în care trebuie să se încadreze, TTP ce pot fi

utilizate pentru a respecta ritmul de luptă impus de eşaloanele superioare.

Spaţiul operaţional este unul dinamic şi vast. În zona de operaţii, elementele

luptei sunt într-o continuă schimbare datorită deciziilor celor doi comandanţi.

Urmare a dezvoltării tehnologice, numărul total de variabile privind posibilităţile

de acţiune este greu de determinat. Identificarea CG, în vederea determinării

importanţei şi puterii acestora, este o etapă obligatorie în cadrul planificării, în

vederea diminuării nivelului de incertitudine pentru nivelele operativ şi strategic şi

uneori chiar şi pentru cel tactic.

Considerăm că, neutralizarea CG trebuie să reprezinte o formă de slăbire a

adversarului, ca loc în care forţele proprii trebuie să-şi îndrepte toate eforturile

/energiile. Că rezultatul este avantajos sau nu, depinde de resursele avute la

dispoziţie şi de modul (în special, viteza de reacţie) în care comandanţii folosesc

acele resurse. De aici, intervine rolul planificării ca funcţie a conducerii, în care

rolul hotărâtor îl are capacitatea de a prevedea anumite elemente ale luptei, ce pot

conduce la obţinerea iniţiativei /avantajului strategic.

În opinia noastră, capacitatea de a prevedea este indisolubil legată de două

lucruri esenţiale: accesul la informaţii şi sistemul de analiză. Accesul la informaţii

presupune un sistem foarte bine organizat pe orizontală şi verticală, care culege

date despre inamic în toate mediile şi în mod deosebit la contact şi adâncimea

dispozitivul acestuia.

Apreciem că rolul CG în procesul de planificare trebuie să rămână unul

important, chiar dacă Liddell Hart a denumit-o „disciplină pripită”, întrucât trebuie

stabilite care sunt elementele care asigură puterea de luptă, dar mai ales puterea

adversarului de a continua lupta. Planificarea şi adaptarea ciclului de intelligence la

nevoile de cunoaştere ale comandanţilor vor asigura elementele care vor conduce

(ar trebui să conducă) la ajustarea structurilor proprii, atât pentru construcţia în sine

a forţei, cât şi pentru tehnologia ce trebuie păstrată sau achiziţionată. Cunoaşterea

tuturor TTP pentru abordarea luptei va aduce plusvaloare fenomenului planificării

şi a relaţiei dintre planificatori şi analişti. În opinia noastră, rolul comandanţilor

este de a rafina procesul de luare a deciziei prin implementarea unui management

coerent în ceea ce privește utilizarea binomului planificator-analist.

Prin abordarea realizată în cadrul tezei am dorit să completăm studiul CG şi

să oferim o altă viziune a întregirii domeniului folosind mai multe modele

cunoscute.

Concluzia finală a demersului nostru este că CG rămâne un punct de

inflexiune al operaţiilor militare, iar controlul pârghiilor acestuia asigură o viziune

clară asupra a ceea ce comandantul este în măsură să facă, în strânsă corelaţie cu

resursele avute la dispoziţie. Identificarea în vederea neutralizării CG rămâne

direcţia prioritară a oricăror structuri de planificare şi intelligence, însă înţelegerea

dimensiunii exploatării CG ale adversarului va asigura succesul în luptă sau chiar

înainte de începerea ei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. LEGI, ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI DE GUVERN

1. Doctrina armatei României, Bucureşti, 2012;

Legea informaţiilor şi contrainformaţiilor – proiect – Bucureşti 2007

2. Strategia naţională de apărare a ţării, 2008

3. Strategia de securitate a României, 2007

4. Proiectul de lege privind Securitatea Cibernetică a României, 2014.

II. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ROMÂNEŞTI

1. SMG/PF5, Doctrina planificării operaţionale în Armata României,

Centrul Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2013.

2. FT3, Manualul de tactică generală a Forţelor Terestre, Bucureşti, 2013.

III. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE STRĂINE

1. Commission on the Roles and Capabilities of the United States

Intelligence Community, Preparing for the 21st Century: An Appraisal of US

Intelligence [the "Brown-Aspin Report"] (Washington, DC: Government Printing

Office, 1996;

2. FM2-0, Intelligence, Department of the Army , Washington, DC, 17 May

2004;

3. FM-34-37, Intelligence operations, Washington, 1991;

4. Planul Strategic al Direcţiei de Informaţii a Apărării a SUA, 2012-2017;

5. Statutory definition of Geospatial Intelligence and its Amplification, U-

132-05/OGM, 2005.

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. Gelu, ALEXANDRESCU, Gheorghe, BOARU, Constantin

ALEXANDRESCU, Sisteme informaţionale pentru management, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2012;

2. Grigore, ALEXANDRESCU, Cristian, BĂHNĂREANU, Operaţii

militare expediţionare, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”,

Bucureşti, 2007;

3. Dumitru, ALEXIU, Marian, STANCU, Valentin, DRAGOMIRESCU,

Stelian, PANTAZI, Artă militară. Operaţii Intermediare, Editura Universităţii

Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2005;

4. Valentin, ARSENIE, Tudir, CERAPIN, George, VELICU, Actualitatea

strategiei – Studii de artă militară şi strategie a ordinii publice, Editura Sitech,

Craiova, 1998;

5. Florin CONSTANTINIU, O istorie sinceră a poporului român, editura

Univers Enciclopedic, București, 1997;

6. Gheorghe, EMINESCU, Napoleon BONAPARTE, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, Bucureşti 1986;

7. George C., MAIOR, Ionel, NIŢU, Ars Analitica – Provocări şi tendinţe

în analiza de intelligence, Editura RAO, Bucureşti, 2013

8. Sergiu, MEDAR, Capabilităţi ale serviciilor moderne de informaţii

militare, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007;

9. Sergiu, MEDAR, Intelligence pentru comandanţi, Editura Centrului

Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007;

10. Visarion, NEAGOE, Afganistan - zece ani de război contra terorii,

Editura Militară, 2011;

11. Visarion, NEAGOE, 185 days in Iraq. Battlefield Journal, Editura

Militară, 2010;

12. Visarion, NEAGOE, Armata României în misiuni internaţionale. 1991-

2009, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, 2010;

13. Visarion, NEAGOE, IRAQ The Hard Way to Peace, Military Publishing

House, 2008

14. Col.(r).dr. Simion, PITEA, col.dr. Gheorghe, TUDOR, Pagini din

gândirea militară universală, vol. 1, Editura Militară, Bucureşti, 1984;

15. Dan, RĂUTU, Paul VERBIŢCHI, Traducere – V.D., SOKOLOVSKI,

Strategia Militară, Editura Militară, Bucureşti, 1972;

16. Corneliu, SOARE, colectiv, Tipologia conflictelor armate

contemporane, Editura Militară, Bucureşti, 1988;

17. Corneliu SOARE, Recitindu-l pe Clausewitz, Editura Militară,

Bucureşti, 1993;

18. Ion, STĂNICIOIU, Gheorghe, MILITARU, Management – elemente

fundamentale, Editura Teora, Bucureşti, 1999;

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. Larry H., ADDINGTON, The patterns of war since the eighteenth

century, Indiana University Press, 1994;

2. Carl von, CLAUSEWITZ, Despre război, Editura Militară, 1982;

3. Nicolas, EFTIMIADES, Chinese Intelligence Operations, Library of

Congress 1994;

4. Richard ENGLISH, Modern War: A very short introduction, Oxford

Univerisy Press, 2013;

5. George, FRIEDMAN, Următorii 100 de ani – Previziuni pentru secolul

21, Editura Litera, 2012;

6. Francis, FUKUYAMA, Construcţia statelor, Editura ANTET, Filipeştii

de Târg - Prahova, 2004

7. David M. GLANTZ, Harold S. ORENSTEIN, The evolution of soviet

operational art, 1927-1991, Routledge, 1995;

8. Donald G., HUKLE, An introduction to intelligence analysis, Mount Dora

Press, Florida, 2004;

9. Martin, JACQUES, When China rules the world, Penguin Books, 2012;

10. Friedrich H., KORKISCH, NATO Gets Better Intelligence, New

Challenges Require New Answers to Satisfy Intelligence Needs for Headquarters

and Deployed / Employed Forces, Publisher Institut fur Aussen und

Sicherheitspolitik, Vienna, 2010;

11. Niccolo, MACHIAVELLI, Principele, Editura Mondero, Bucureşti,

2008;

12. Herbert E. MAYER, Real World Intelligence, New York, Weidenfeld

and Nicolson, 1987;

13. B.J.C. McKERCHER, Michael A. HENNESSY, The operational art:

Developments in the Theories of War, Greenwood Publishing Group, 1996

14. Mark, MCNALLY, Sun Tzu and the Art of Modern Warfare, Oxford

University Press, Inc. , New York, 2001;

15. Rupert SMITH, The utility of force: The art of war in the Modern

World, penguin Bokks, 2005

16. Victor SUVOROV, Sinuciderea, Editura POLIROM, 2012;

17. Charles TOWNSHEND, The Oxford History of Modern War, Oxford

Univerisy Press, 2005;

18. Vladimir TRIANDAFILLOV, The nature of operations of modern

armies, Newbury House, 1994;

19. Milan RAI, Noam CHOMSKY, War Plan Iraq: Ten Reasons Against

War with Iraq, Arrow Publications, 2002

20. Andrew, KING, The Falkland Islands Campaign of 1982: A Case Study

And Lessons For The United States Today, Comand and Staff College, SUA,

1995

21. Stephen Neil MacFARLANE, Armed Conflict in Georgia: A Case Study

in Humanitarian Action and Peacekeeping (with Larry Minear and Stephen

Shenfield), Providence, RI: Watson Institute, Brown University, 1996;

22. Michael R. GORDON, Bernard E. TRAINOR, Cobra II: The Inside

Story of the Invasion and Occupation of Iraq, Pantheon Books, 2006;

23. Sun TZU, Arta Războiului, Editura Samizdat, Piteşti, 1999;

24. Peter G., TSOURAS, Warriors' Words– A Dictionary of Military

Quotations, Cassell Arms and Armor Press, London, 1992;

25. Vladimir, VOLKOFF, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Iaşi, 2000;

26. Gregory L., WILCOXON, Sun TZU – Theorist for the twenty-first

century, U.S. Army War College, Carlisle Barracks, PA 17013-5050, 2010.

VI. SURSE WEB

www.2.gwu.edu

www.adevarul.ro

www.attaain.com

www.centcom.mil

www.cia.gov

www.combatstudiesgroup

www.foreignaffairs.com

www.gwg.nga.mil

www.iu.qs.com

www.ispri.ro

issdces.wordpress.com

www.mapn.ro

www.rollingstone.com

www.romanialibera.ro

www.romanian.ruvr.ru

www.scholar.google.ro

www.studiidesecuritate.wordpress.com/

www.thenewstribune.com

www.wikipedia.org

www.world.time.com

www.ziare.com

- www.Clausewitz.org/suvorov.html

- www.newadvent.org/cathen/12071c.htm

- www.theepochtimes.com/n2/china-news/sun-bin-distinguished-military-

strategist-after-sun-zi

- www.wikipedia.org/wiki/Hannibal

- www.wikipedia.org/wiki/Bombardamentelela_Hiroshima_si_Nagasaki

VII. REVISTE

1. IHS Jane’s Defence Weekly: 2012, 2013, 2014, 2015;

2. Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”: 2012, 2013, 2014,

2015;

3. Spirit Militar Modern, 2012, 2013, 2014 şi 2015;

4. Revista forţelor terestre – 2012, 2013, 2014, 2015;

5. Gândirea Militară Românească – 2012, 2013, 2014, 2015;

6. Infosfera – 2012, 2013, 2014, 2015;

7. Impact strategic – 2012, 2013, 2014, 2015.

VIII. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

1. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, ediţia a II-a,

Bucureşti, 1996;

2. Dicţionarul de termeni militari şi termeni asociaţi ai armatei SUA, JP1-

02, 2014;

3. SMG/PF5, Doctrina planificării operaţionale în Armata României,

Centrul Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2013.

IX. ARTICOLE, PUBLICAŢII, LUCRĂRI DE CERCETARE

1. Jonas, ANDERSSON, Center of Gravity - an Actual or Perceived

Problem?, Swedish National Defence College, Thesis, Sweden, 2009;

2. Amy, BELASCO, The Cost of Iraq, Afghanistan, and Other Global War

on Terror Operations Since 9/11, U.S. Defense Policy and Budget December 8,

2014;

3. Ang & Van DYNE, Handbook of Cultural Intelligence, 2008,

www.scholar.google.ro;

4. P. Christopher EARLEY, Redefining interactions across cultures and

organizations: moving forward with cultural intelligence, Research in

Organizational Behavior, Volume 24, 2002;

5. Radu EREMIA, Cum justifică Francois HOLLANDE intervenţia Franţei

în Republica Centrafricană, www.adevarul.ro;

6. Nicolae FILIPESCU, Consecinţele războiului din Georgia Nagorno –

Karabah, www.revista22.ro;

7. Tommy, FRANKS, Part 3: Commander in Chief, in American Soldier,

Haper Collins Publishers Inc., New York, 2004;

8. Gl.lt.prof.univ.dr. Teordor, FRUNZETI, Universalitatea ştiinţei militare,

Revista de ştiinţe militare editată de Secţia de Ştiinţe militare a Academiei

Oamenilor de Ştiinţă din România, 3/2010;

9. Antonio GLODEANU, Putin l-a anunţat pe Obama că Rusia îşi rezervă

dreptul de a-şi proteja interesele şi cetăţenii, 2013, www.adevarul.ro;

10. Călin HENTEA, Războiul de şase zile, www.historia.ro;

11. Ioan-Mihai, ILIEŞ; Gheorghe, BOARU, Ciclul de intelligence,

necesitate a operaţiilor desfăşurate de NATO, Buletinul Universităţii Naţionale de

Apărare "Carol I", Nr. 04/2011;

12. Rob JOHNSTON, Cultura analitică în Comunitatea de Intelligence a

SUA, Washington, 2012;

13. Kenneth, KING, China’s Aid & Soft Power in Africa, International

Journal of Educational Development, Volume 30, Issue 5, September 2010;

14. John, KNEFEL, Drone Rules in Afghanistan Go Unchanged, And Other

Reasons the War Isn't Really Over, www.rollingstone.com;

15. Walter, LAQUEUR, A World of Secrets: The Uses and Limits of

Intelligence, www.foreignaffairs.com;

16. David, LIVERMORE, Leading with Cultural Intelligence, 2009,

www.scholar.google.ro.1;

17. Valentin, MARIN, Teză de doctorat, Politică și strategie la Dunărea de

jos în secolele VI a. Chr. - II p. Chr., Bucureşti, 2010;

18. Mark, MCNALLY, Sun Tzu and the Art of Modern Warfare, Oxford

University Press, Inc. , New York, 2001;

19. Mihai Marcel, NEAG, Teză de doctorat – Corelaţia dintre Centrul de

Greutate al forţei şi momentul critic în acţiunea militară, Editura Universităţii

Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2006;

20. Alexander, ORLOV, The Theory and Practice of Soviet Intelligence,

www.cia.gov;

21. James, RISEN, U.S. Identifies Vast Mineral Riches in Afghanistan,

www.nytimes.com;

22. Alexandra, ȘERBAN, Vara tancurilor din 2008: micul război ruso-

georgian care a zguduit lumea, www.historia.ro;

23. Enache, TUŞA, Focare de conflict în spaţiul caucazian (Abhazia, Osetia

de Sud şi Nagorno-Karabah), www.csea.wikispaces.com;

24. Costică, ŢENU, Lucian, STĂNCILĂ, Constantin, POPESCU, Curs -

Probleme fundamentale ale ştiinţei militare. Studii strategice, Editura Universităţii

Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2010;

25. Gheorghe, VĂDUVA, Simetria, asimetria şi disimetria în conflictele

militare actuale, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti,

2008;

26. Michael, WARNER, Wanted: A Definition of "Intelligence", Studies in

Intelligence, Journal of the American Intelligence Professional, Vol.53, No.2,

2009;

27. Gregory L., WILCOXON, Sun TZU – Theorist for the twenty-first

century, U.S. Army War College, Carlisle Barracks, PA 17013-5050, 2010.