MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ȘI
CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE
FIZICĂ ŞI SPORT DIN BUCUREŞTI
ŞCOALA DOCTORALĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV. DR. SABINA MACOVEI
DOCTORAND:
RADU-ŞTEFAN MANDACHE
2016
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ȘI
CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI
SPORT DIN BUCUREȘTI
ŞCOALA DOCTORALĂ
ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII
COPIILOR DIAGNOSTICAȚI CU OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ PRIN
EXERCIȚII ÎN MEDIUL ACVATIC
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV. DR. SABINA MACOVEI
DOCTORAND:
RADU-ŞTEFAN MANDACHE
2016
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
SPORT DIN BUCUREȘTI
SECRETARIAT DOCTORANZI
Nr………din…….
D-lui/D-nei………………………………
Vă facem cunoscut că, în data de.......................orele................,
în sala..............a Universității Naționale de Educație Fizică și Sport din Bucureşti, va avea loc susţinerea publică a tezei de doctorat de către:
Cu titlul:
ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII COPIILOR DIAGNOSTICAȚI CU OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ
PRIN EXERCIȚII ÎN MEDIUL ACVATIC
în vederea obținerii titlului științific de Doctor în Ştiinţele Motricităţii Umane.
În conformitate cu H.G.nr. 567/2005, privind conferirea titlurilor științifice în România, vă trimitem rezumatul tezei de doctorat, cu rugămintea de a comunica în scris observațiile dumneavoastră pe adresa: Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport, Str. Constantin Noica, nr. 140, sector 6 București și de a participa la susținerea publică a tezei.
RECTOR , Prof. univ.dr. Florin PELIN SECRETAR ȘEF UNEFS, Ing. Silviea CONSTANTINES
Cuprins INDEX AL TABELELOR.......................................................................... 1
INDEX AL FIGURILOR............................................................................ 2
INDEX AL PLANŞELOR.......................................................................... 4
INDEX AL ABREVIERILOR................................................................... 4
Introducere................................................................................................... 7
PARTEA I - FUNDAMENTARE TEORETICĂ
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII....................... 9
1.1 Importanța temei...................................................................................... 9
1.2 Motivarea alegerii temei.......................................................................... 9
1.3 Scopul lucrării......................................................................................... 10
1.4 Delimitări conceptuale............................................................................. 10
1.4.1 Conceptul de sănătate........................................................................... 10
1.4.2 Conceptul de boală............................................................................... 11
1.4.3 Conceptul de calitate a vieţii................................................................ 13
1.4.4 Conceptul de osteogeneză imperfectă sau boala Lobstein................... 15
CAPITOLUL 2
CONSIDERAȚII PRIVIND REFLECTAREA TEMEI ÎN LITERATURA NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ DE SPECIALITATE......................................................................................... 17
2.1 Literatura de specialitate naţională.......................................................... 17
2.2 Literatura de specialitate internaţională................................................... 17
CAPITOLUL 3
ASPECTE GENERALE PRIVIND OSTEOGENEZA IMPERFECTĂ............................................................................................ 18
3.1 Istoric....................................................................................................... 18
3.2 Clasificare................................................................................................ 20
3.3 Manifestări scheletice.............................................................................. 27
3.4 Manifestări extrascheletice...................................................................... 29
3.5 Posibilități de tratament........................................................................... 30
3.6 Nutriția în OI........................................................................................... 30
3.7 Aspecte psihologice și de integrare socială în OI.................................... 32
CAPITOLUL 4
MEDIUL ACVATIC ȘI EXERCIȚIILE ÎN MEDIUL ACVATIC........ 34
4.1 Istoric înot................................................................................................ 34
4.2 Beneficiile înotului asupra organismului................................................. 35
4.2.1 Aparatul locomotor............................................................................... 36
4.2.2 Aparatul cardiovascular........................................................................ 36
4.2.3 Aparatul respirator................................................................................ 37
4.2.4 Sistemul nervos.................................................................................... 37
4.3 Legile hidrostatice și hidrodinamice aplicate la înot............................... 38
4.3.1 Echilibrul static și Legea lui Arhimede................................................ 38
4.3.2 Echilibrul dinamic................................................................................ 39
4.4 Elemente tehnice fundamentale de înot................................................... 40
4.5 Tehnica procedeelor de înot.................................................................... 44
4.5.1 Procedeul craul..................................................................................... 44
4.5.2 Procedeul spate..................................................................................... 48
4.5.3 Procedeul bras...................................................................................... 52
4.5.4 Procedeul fluture (delfin) .................................................................... 55
4.6 Tipuri de efort.......................................................................................... 59
4.7 Înotul terapeutic și hidrokinetoterapia (HKT)......................................... 61
4.7.1 Tehnici utilizate în HKT....................................................................... 65
4.8 Mediul acvatic și osteogeneza imperfect................................................. 70
4.8.1 Recomandări de activități și jocuri acvatice pentru persoanele diagnosticate cu OI extrase din literatura de specialitate.............................. 71
CAPITOLUL 5
SPORTUL ADAPTAT ȘI IMPLICAȚIILE ACESTUIA ÎN ACTIVITATEA FIZICĂ A COPIILOR CU DIZABILITĂŢI............... 79
5.1 Clasificare................................................................................................ 81
5.2 Obiectivele sportului adaptat................................................................... 87
5.3 Integrarea prin sport a persoanelor cu nevoi special............................... 89
5.3.1 Jocul de mișcare – mijloc utilizat în procesul de recuperare și sport adaptat............................................................................................................ 91
5.4 Competițiile internaționale adaptate pesoanelor cu dizabilități............... 92
5.5 Sportul adaptat în osteogeneza imperfectă.............................................. 96
CONCLUZII PARTEA A I-A....................................................................... 97
ΡАRΤΕА А II А - STUDIU PRELIMINAR PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CAPACITĂȚII DE MIȘCARE A UNUI SUBIECT DIAGNOSTICAT CU
OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ
CAPITOLUL 6
ORGANIZAREA STUDIULUI PRELIMINAR...................................... 98
6.1 Premisele studiului.................................................................................. 98
6.2 Scopul studiului....................................................................................... 98
6.3 Obiectivele studiului................................................................................ 98
6.4 Sarcinile studiului.................................................................................... 98
6.5 Etapele studiului...................................................................................... 99
6.6 Metode de cercetare utilizate................................................................... 100
6.6.1 Metoda studiului bibliografic............................................................... 100
6.6.2 Metoda observaţiei............................................................................... 100
6.6.3 Metoda anchetei.................................................................................... 100
6.6.4 Metoda studiului de caz........................................................................ 101
6.7 Organizarea studiului............................................................................... 102
6.7.1 Locul și durata desfășurării studiului................................................... 102
6.7.2 Subiectul studiului................................................................................ 102
6.8 Tehnici de evaluare utilizate în studiul preliminar.................................. 104
6.8.1 Evaluarea antropometrică a amplitudinii articulare............................. 104
6.8.2 Evaluarea forței musculare................................................................... 105
6.8.3 Evaluarea posibilităților de mișcare..................................................... 105
6.8.4 Evaluarea calității vieții....................................................................... 107
6.8.5 Evaluarea bunăstării psihologice......................................................... 108
6.8.6 Evaluarea densității osoase.................................................................. 112
6.9 Orientări practico-metodice pentru elaborarea programului acvatic....... 113
6.9.1 Principii metodice necesare activității.................................................. 114
6.9.2 Recomandări metodice privind pozițiile de lucru................................ 114
6.9.3 Structura programului acvatic.............................................................. 118
CAPITOLUL 7
EXPLORAREA UNUI PROGRAM ACVATIC PREZUMTIV PROPUS PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII COPIILOR CU OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ................................. 121
CAPITOLUL 8
DESFĂȘURAREA STUDIULUI PRELIMINAR.................................... 123
8.1 Programul acvatic aplicat subiectului...................................................... 123
8.2 Evaluarea realizată la Spitalul de copii Shriners din Canada.................. 128
8.3 Evaluarea posibilităților de mișcare a subiectului................................... 132
8.4 Evaluarea calității vieții........................................................................... 134
8.5 Evaluarea bunăstării psihologice............................................................. 135
8.6 Evaluarea densității osoase...................................................................... 138
8.7 Discuții privind rezultatele studiului preliminar...................................... 138
CONCLUZII PARTEA A II-A..................................................................... 142
ΡАRΤΕА А III А - CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII COPIILOR DIAGNOSTICAȚI CU OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ
PRIN EXERCIȚII ÎN MEDIUL ACVATIC
САΡIΤОLUL 9
САDRUL GΕΝΕRАL DΕ ОRGАΝIΖАRΕ АL СΕRСΕΤĂRII............. 143
9.1 Premisele cercetării................................................................................. 143
9.2 Scopul cercetării...................................................................................... 143
9.3 Obiectivele cercetării............................................................................... 143
9.4 Sarcinile cercetării................................................................................... 143
9.5 Ipotezele cercetării................................................................................... 144
9.6 Etapele cercetării..................................................................................... 144
9.7 Metode de cercetare................................................................................. 145
9.8 Organizarea cercetării.............................................................................. 146
9.8.1 Locul și durata desfășurării cercetării................................................... 146
9.8.2 Subiecții cercetării............................................................................... 146
9.9 Tehnici de evaluare utilizate în cercetare................................................ 147
9.9.1 Evaluarea antropometrică..................................................................... 147
9.9.2 Evaluarea calității vieții........................................................................ 149
9.9.3 Evaluarea bunăstării psihologice.......................................................... 149
9.9.4 Evaluarea densității osoase................................................................... 149
9.9.5 Posibilități de mișcare........................................................................... 149
9.9.6 Evaluarea funcțiilor respiratorii............................................................ 149
9.9.7 Implementarea modelului de program acvatic..................................... 150
CAPITOLUL 10
DESFĂȘURAREA CERCETĂRII............................................................ 155
10.1 SUBIECTUL I....................................................................................... 155
10.1.1Evaluarea antropometrică.................................................................... 155
10.1.2 Evaluarea calității vieții...................................................................... 156
10.1.3 Evaluarea bunăstării psihologice........................................................ 157
10.1.4 Evaluarea posibilităților de mișcare a subiectului.............................. 158
10.1.5 Evaluarea densității osoase................................................................. 159
10.1.6 Evaluarea funcțiilor respiratorii.......................................................... 160
10.2 SUBIECTUL II..................................................................................... 160
10.2.1 Evaluarea antropometrică................................................................... 160
10.2.2 Evaluarea calității vieții...................................................................... 162
10.2.3 Evaluarea bunăstării psihologice........................................................ 163
10.2.4 Evaluarea posibilităților de mișcare a subiectului.............................. 165
10.2.5 Evaluarea densității osoase................................................................. 168
CAPITOLUL 11
REZULTATE ȘI INTERPRETAREA ACESTORA............................... 168
11.1 SUBIECTUL I....................................................................................... 168
11.2 SUBIECTUL II..................................................................................... 172
CAPITOLUL 12
PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA BICICLETEI ACVATICE............... 175
CONCLUZII................................................................................................ 180
CONTRIBUȚII ȘI VALORIFICAREA PRACTICĂ A CERCETĂRII.............................................................................................. 182
BIBLIOGRAFIE......................................................................................... 184
ANEXE......................................................................................................... 193
Introducere
Osteogeneza imperfectă (OI) sau boala Lobstein datorită particularităților sale cât și a deficiențelor asociate reprezintă o provocare atât în domeniul medical cât și în domeniul educației fizice, în direcția îmbunătățirii calității vieții persoanelor diagnosticate.
Ceea ce ne propunem în această teză este să facem cunoscut un studiu de caz realizat cu doi subiecți suferind de boala Lobstein din România, prin care dorim să demonstrăm evoluția și progresul motric funcțional și psihic al subiecților în urma parcurgerii unui program acvatic realizat în mediul acvatic. Considerăm că cercetarea întreprinsă poate contribui la dezvoltarea posibilităților de intervenție metodică pentru ameliorarea capacității de mișcare a celor diagnosticați cu OI din perspectiva domeniului științei sportului și educației fizice.
Reprezentânt o boală foarte greu de abordat, și aici ne referim strict la partea de recuperare şi ameliorare a condiţiei persoanelor în cauză, OI poate fi „atacată” şi combătută cel mai eficient în mediul acvatic. Acesta reprezintă mediul propice pentru dezvoltarea capacităţii de efort şi de mişcare a persoanelor în cauză, deoarece considerăm că riscurile sunt minime iar rezultatele programelor pot fi maxime. Riscul producerii fracturilor este minim în mediul acvatic, efectele acestuia asupra organismului putând fi sesizate atât la nivel fizic cât și psihologic.
Făcând o paralelă la faptul că în Romania nu există un centru de recuperare a persoanelor diagnosticate cu boala Lobstein ne propunem ca acest studiu să reprezinte un punct de plecare către pornirea unei colaborări cu câteva dintre centrele de recuperare care se ocupă de OI din lume pentru a urmări în viitorul apropiat deschiderea unui centru de recuperare a persoanelor în cauză și în România. În același timp, considerăm necesară contribuția noastră în literatura de specialitate, în direcția dezvoltării unui program acvatic de îmbunătățire a calității vieții persoanelor suferind de boala Lobstein.
PARTEA I - FUNDAMENTARE TEORETICĂ
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII
1.1. Importanța temei
Datorită faptului că osteogeneza imperfectă este clasificată ca fiind o maladie rară, datorată numărului redus de persoane diagnosticate în lume, cercetările realizate în direcția unei creșteri a calității vieții sunt reduse. În direcția unei intervenții cu ajutorul unui tratament conservator care să aibă la bază un program de exerciții fizice studiile de specialitate mondiale cer în continuare materiale și lucrări în acest sens. Este specificat faptul ca materialele și studiile elaborate până în prezent sunt insuficiente pentru a se putea crea un program sistematizat pentru o creștere a calității vieții pesoanelor în cauză.
Așadar, considerăm necesară elaborarea unui studiu referitor la dezvoltarea unui program de exerciții fizice în mediul acvatic, pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu osteogeneză imperfectă.
1.2 Motivarea alegerii temei
Ca și o consecință a faptului că cercetările de specialitate actuale au o direcție majoritară înspre domeniul medical, implicit cel chirurgical cât și spre medicația specifică acestei boli, considerăm necesar un studiu realizat în vederea aplicării unui program de exerciții fizice în mediul acvatic pentru creșterea calității vieții persoanelor cu boala Lobstein. Ca și domeniu major de cercetare ne referim la domeniul educație fizică și sport.
1.3 Scopul lucrării
Prin realizarea acestei lucrări se urmărește implementarea unui program de exerciții acvatice adaptat în funcție de nevoile și putințele persoanelor în cauză, incluzând și bicicleta acvatică.
1.4 Delimitări conceptuale
1.4.1 Conceptul de sănătate
Sănătatea, conceptual, se definește ca fiind o stare a organismului în care toate organele funcționează în mod normal și regulat. În 1946, Organizația Mondială a Sănătății a propus următoarea definiție: “Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”. Mai târziu a fost inclusă în această definiție și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”1.
În cazul persoanelor diagnosticate cu OI este practic imposibil de acceptat conceptul de sănătate la modul general. Dar se poate accepta ameliorarea stării de sănătate cu referiri la starea de bine prin care aceaste persoane își potdesfășura în condiții cât mai sigure activitățile zilnice de orice natură evitând producerea fracturilor cât și agravarea deficiențelor asociate.Din punct de vedere psihologic ,trebuie să existe un echilibru prin care să își poată duce la bun sfârsit orice activitate fiind în permanent motivate.
1.4.2 Conceptul de boală
Boala este definită ca fiind o apariție a unui proces patologic „care tulbură unitatea părților în organism și a organismului cu mediul, urmată de scăderea, creșterea sau vicierea schimburilor metabolice și de limitarea sau dispariția libertății sau capacității de muncă”2.
1.4.3 Conceptul de calitate a vieţii
Deşi este un concept recent introdus în vocabularul ştiinţelor socio-umane undeva în a doua jumătate a secolului XX, calitatea vieţii şi-a pus amprenta foarte serios atât în tematica anumitor discipline cât şi în terminologia acestora. Aceasta face referire nu numai în evaluarea globală a vieţii dar şi la evaluarea diverselor condiţii ale vieţii3.
1https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83n%C4%83tate – 18.10.2015 ora 19 : 21 2Pavlid, V., 1972, Educație și sănătate, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 20-21 3https://www.scribd.com/doc/42737170/calitatea-vietii - 20.11.2015 ora 18:00
1.4.4 Conceptul de osteogeneză imperfectă sau boala Lobstein
Osteogeneza imperfectă (OI) sau maladia Lobstein este o boală ereditară rară a țesutului conjunctiv, caracterizată prin fragilitate osoasă. Inițial s-a numit "boala oamenilor de sticlă" sau " boala oaselor de sticlă", iar de-a lungul timpului a avut mai multe denumiri: fragilitate osoasă, osteopsatiroză idiopatică, maladia Vrolik.
Aceasta se întâlnește la 1/15000 – 1/20000 de oameni survenind la toate populaţiile şi la ambele sexe. Estimarea nu include formele moderate de boală care pot trece inaparente. În lume sunt afectate în jur de 500 000 de persoane, adică doar 0,008 % din populaţia globală4.
CAPITOLUL 2
CONSIDERAȚII PRIVIND REFLECTAREA TEMEI ÎN LITERATURA NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ DE SPECIALITATE
2.1 Literatura de specialitate naţională
În România, literatura de specialitate nu prezintă studii referitoare la o evaluare din punct de vedere fizic, a unui program fizic adaptat sau a unei sistematizări a unor mijloace de îmbunătățire a calității vieții în cazul persoanelor diagnosticate cu osteogeneză imperfectă.
2.2 Literatura de specialitate internaţională
Făcând referire la literatura de specialitate internațională putem afirma faptul că studiile legate de îmbunătățirea calității vieții persoanelor diagnosticate cu osteogeneză imperfectă au fost direcționate majoritar către domeniul medical și foarte puține către domeniul educației fizice și mai specific către activitatea fizică. Articolul „Exercises in osteogenesis imperfecta” realizat în data de 9 septembrie 2013 în Brazilia reprezintă o cercetare la nivel mondial care a avut ca și obiectiv colectarea și sistematizarea tuturor studiilor referitoare la activitatea fizică a persoanelor cu osteogeneză imperfectă.
Cercetarea a fost realizată cu nu mai puțin de 961 de referințe din toată lumea. Concluzia principală a acestei cercetări este aceea că există o nevoie clară de a avea mult mai multe cercetări care să contribuie la stabilirea unei practici mai
4 Puiu, M. 2007, Esenţialul în 101 boli genetice rare, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, p.183
sigure de intervenție făcând referire la determinarea parametrilor de evaluare și prescrierea de exerciții precum și la stabilirea sarcinilor pentru o planificare a pregătirii fizice în cazul persoanelor cu osteogeneză imperfectă.
Tot în acest studiu este făcută o trimitere către tehnicienii echipelor Paralimpice cât și către cei care lucrează cu para-sportivi să descrie modul lor de intervenție prin teste de raportare, exerciții alese, protocoale de intervenție sau cicluri de formare pentru persoanele sau sportivii cu osteogeneză imperfectă cu scopul de a îmbunătății procesul de reabilitare la nivelul acestora în viitor. Surse bibliografice internaționale susțin efectele activităților acvatice asupra persoanelor diagnosticate cu boala Lobstein.
Din analiza cercetărilor realizate în cadrul studiilor de doctorat, observăm că în cadrul școlii doctorale din Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București nu se regăsesc studii care să facă referire la osteogeneza imperfectă. Prin cercetarea noastră dorim să realizăm un studiu la nivelul copiilor cu osteogeneză imperfectă în mediul acvatic prin care să aducem un aport la studiile internaționale realizate în scopul îmbunătățirii calității vieții a acestora.
CAPITOLUL 3
ASPECTE GENERALE PRIVIND OSTEOGENEZA IMPERFECTĂ
În urma studierii literaturii de specialitate constatăm faptul că OI prezintă o anumită tipologie în funcţie de caracteristicile cazuisticii actuale. Reprezentând o maladie rară şi puţin studiată informaţia bibliografică este modestă. Este o boală reprezentată de anomalia producției colagenului 1A1 și colagenului 1A2, principala proteină din os. Fibrele de colagen de tip 1 au capacitatea de a susține încărcături mari, permițând în același timp și un anumit grad de deformație mecanică. OI afectează atât calitatea osului cât și masa acestuia, fiind reprezentată de apariția constantă a fracturilor. Persoanele diagnosticate, pe tot parcursul vieții întâmpină probleme cu medicația, însă tratamentul acesteia este în continuă dezvoltare. 85-90% din cazuri reprezintă mutația colagenului de tip 1 și aparțin tipurilor I, II, III, VI ale OI. Tipurile VII și VIII sunt identificate de curând fiind moștenite într-o manieră recesivă.
Tipul V și tipul VI care nu provin din anomalia fibrelor de colagen de tip 1, încă nu au fost identificate.
3.1 Istoric
Nomeclatura, clasificarea, precum și patogeneza sindromului oaselor fragile, cunoscut sub numele de osteogeneză imperfectă, a evoluat considerabil odată cu publicarea în anul 1788 a tezei scrise de Ekman5(Figura 3.1 ), privind descrierea bolii oaselor fragile. Plecând de la o predispoziție crescută la fracturi, distinctă de cauzele prin care se dobândește osteoporoza, a fost un pas important în direcționarea cercetării.
În 1979, Sillence a propus o clasificare a OI în 4 categorii, bazate pe criterii clinice. Adăugându-se unele modificări, această clasificare este încă utilizată. Nu întodeauna este posibil de identificat din ce categorie face parte boala unui individ6. Această clasificare este bazată pe severitatea manifestărilor scheletice şi prezenţa sau absenţa manifestărilor extrascheletice.
3.2 Clasificare
Boala Lobstein prezintă un spectru clinic larg divizat într-o clasificare strictă reprezentată de severitatea fenotipului osului și modul în care a fost moștenit.
Tip OI Fenotip
I Deformări slabe sau fără
deformări
Statura mică sau normală, sclerotica albastră, laxitate articulară uşoară, fără dentinogeneză imperfectă.
II Perinatal letal Coaste mărgelate sau oase lungi înguste, rizomelie, insuficienţă pulmonară severă.
III Deformare severă Sclerotica albastră sau albă, dentinogeneză imperfectă, statura mică, scolioză severă, dependent de scaun cu rotile.
IV Deformare moderată Deformări scheletice moderate, utilizare frecventă a ajutorului pentru deplasare, sclerotică albastră timpurie ce se deschide odată cu vârsta, scolioză, dentinogeneză imperfectă.
V Deformare uşoară Fenotip variabil, slab spre sever, sclerotică albă, dislocarea capului radial, calcificarea
5 Ekman O. Descriptionem casus aliquot osteomalacia sistens. Upsala; 1788. 6 Puiu, M. 2007, Esenţialul în 101 boli genetice rare, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, pag 183
către
moderată
membranelor interosoase, calus hiperelastic, fără dentinogeneză imperfectă . O caracteristică definitorie a tipului V de OI este modelul stratificării de tip plasă pe histologia osoasă.
VI Hiperosteoidoza Moderată/severă, sclerotică albă/albastră. Fracturi timpurii, osteomalacie pe biopsia oaselor.
VII Deformare moderată Familiile First Nations Quebec, moştenire recesivă, moderată spre severă, rizomelie, fără dentinogeneză imperfectă.
VIII Severă, letală Populația din Africa de Sud, letală sau severă, deformarea oaselor.
IX Fenotip moderat către sever
X Fenotip moderat către sever
XI Fenotip moderat către sever
XII Fenotip moderat către sever
XIII Fenotip moderat către sever
XIV Fenotip moderat către sever
XV Fenotip moderat către sever
3.3 Manifestări scheletice
Manifestările scheletice sunt reprezentate de fracturi, deformarea oaselor lungi, deformări ale coloanei vertebrale, anomalii ale craniului, statura mică, laxitatea articulaţiilor.
3.4 Manifestări extrascheletice
Manifestările extrascheletice au loc la nivelul sistemului vizual şi cel auditiv.
3.5 Posibilități de tratament
Tratamentul este complex şi de preferinţă multidisciplinar (pediatru, ortoped, recuparator) şi îşi propune:
Să crească rezistenţa mecanică o oaselor; Să prevină apariţia fracturilor; Să vindece fracturile existente şi să corijeze diformităţile osoase; Să menţină mobilitatea.
3.6 Nutriția în OI
Pentru a susține o dezvoltare a sistemului osos și o sănătate optimă, persoanele cu osteogeneză imperfectă ar trebui să aibă o dietă echilibrată, săracă în grăsimi, sare şi adaos de zahăr și care să conțină o varietate de vitamine și minerale. Creșterea în greutate excesivă ar trebui evitată. În funcție de condițiile severității acestei boli, dimensiunea corpului și nivelul de activitate, poate fi necesară o reducere a porţiei, frecvenţa meselor, iar aportul caloric total să ajungă la un echilibru sănătos.
Găsirea unui echilibru sănătos între aportul de calorii şi exerciţiile fizice poate fi dificil. Factorii de risc pentru persoanele cu OI pot include:
Dimensiuni mici ale corpului; Mobilitate limitată; Apetit redus; Dentinogeneză imperfectă (DI).
Deoarece osteogeneza imperfectă sau boala Lobstein este o tulburare genetică de colagen, și nu de calciu sau deficit de nutrienţi, nu există alimente sau suplimente care pot duce la vindecarea acesteia. 3.7 Aspecte psihologice și de integrare socială în OI
• Viața cotidiană În cazul copiilor cu osteogeneză imperfectă, integrarea socială ar trebui să
țină cont de măsurile care favorizează autonomia și independența acestora, trebuie incluse și dezvoltate programe de integrare, măsuri individuale și colective în aceste direcții. O integrare totală presupune un ansamblu de măsuri fundamentale
și complementare, servicii de facilitare care ar putea garanta accesibilitatea la confortul fizic și psihologic al acestora.
• Rolul părinților Datorită faptului că la vârste mici, copiii cu osteogeneză imperfectă sunt
dependenți de părinți pentru a se putea deplasa și integra social, părinții dețin cel mai important rol din viața acestora. Părinţii reprezintă rolul de tampon între copil şi societate, implicarea lor față de necesitățile copiilor trebuind să fie totală.7. Părinţii unui copil cu deficiențe îndeplinesc teoretic aceiaşi funcţie ca şi părinţii unui copil sănătos. Ei trebuie să rămână în primul rând părinţi.
Datorită acestui rol suplimentar de mediator, reacţiile părinţilor în faţa unui copil cu deficienţe capătă un rol extrem de important. Părinţii reacţionează prin supraprotecţie, acceptare, negare sau respingere.
CAPITOLUL 4
MEDIUL ACVATIC ȘI EXERCIȚIILE ÎN MEDIUL ACVATIC
Mediul fizic are în componența sa mediul uscat, aerul și apa. Dintre acestea, mediul acvatic în comparație cu cel uscat sau terestru oferă o serie de oportunități. Efectele activităților acvatice se reflectă asupra omului atât la nivel motric și psihic cât și funcțional și estetic. Toate posibilitățile existente în mediul acvatic crează un mare avantaj în punerea în practică a activităților fizice cât și cele adaptate și aduc un aport esențial la starea de sănătate și la petrecerea timpului liber al omului. Prin beneficiile multiple ale acestuia, mediul acvatic reprezintă o atracție și o motivație pentru practicarea exercițiilor fizice.
4.1 Istoric înot
Ca și disciplină sportivă, înotul a apărut în Marea Britanie, loc unde s-au desfășurat și primele compețiții începând cu 1837. De atunci și până în prezent numărul competițiilor atât naționale cât și internaționale crescând continuu.
7 Shapiro Jay R., Byers Peter H., Glorieux Francis H. and Sponseller Paul D., Copyright © 2014 Elsevier,Osteogenesis Imperfecta- A Translational Approach to Brittle Bone Disease, Editura ACADEMIC PRESS, USA, p. 481
4.2 Beneficiile înotului asupra organismului
Înotul reprezintă un mijloc optim de a menține organismul activ pe toată perioada vieții. Practicat constant și pe termen lung acesta influențează toate sistemele organismului realizând o adaptare la un mediu atipic pentru participant. Direct proporțional cu durata de timp alocată înotului, organismul suferă două stadii diferite de adaptări. Adaptarea imediată are loc rapid la toți practicanții, pe când adaptarea tardivă are loc după o practicare mai lungă a înotului. În apă, aflat într-o imersie totală, greutatea aparentă a corpului este de 8,8% din cea reală, în imersie parțială greutatea fiind de doar 3,5% din cea reală.
Beneficiile aduse asupra organismului se răsfrâng asupra tuturor nivelurilor acestuia : aparat locomotor, sistem cardiovascular, aparat respirator, sistem nervos,metabolism energetic având în același timp influențe psihologice și sociale.
4.2.1 Aparatul locomotor Activează întregul sistem muscular realizând o dezvoltare armonioasă din
punct de vedere fizic; Influențează articulațiile, ligamentele și tendoanele datorită poziției
orizontale în apă; Solicită musculatura stabilizatoare a trunchiului cât și stabilizatorii cutiei
toracice ceea ce oferă practicantului o stabilitate optimă pe uscat în activitățile obișnuite ale acestuia;
Acționează la nivelul coloanei vertebrale în direcția recuperării deviațiilor acesteia.
4.2.2 Aparatul cardiovascular Dezvoltă la nivelul mușchiului inimii o hipertrofie(volumul se mărește cu
aproximativ 20%), devenind în același timp și bradicardică; La nivelul inimii permite acesteia să atingă valori maxime de asemenea
favorizând și procesul invers de a reveni la valori de repaus mult mai rapid; Ajută la creșterea debitului cardiac, a tensiunii arteriale sistolice, a
volumului fluxului sanguin cât și a vitezei de circulație a sângelui8; Influențează scăderea colesterolului și a trigliceridelor în situația depunerii
unui efort peste medie.
8 Vasile, L. 2010, Recuperare Și Reeducare Prin Mijloace Acvatice – Note De Curs, Editura Didactică Şi Pedagogică, R. A.,Bucureşti,p.99
4.2.3 Aparatul respirator La nivelul aparatului respirator realizează modificări adaptative atât imediate
(creșterea frecvenței respiratorii, creșterea amplitudinii respiratorii, crește consumul de oxigen în paralel cu debitul respirator) cât și tardive(frecvența respiratorie de repaus scade, consumul de oxigen în efort scade, capacitatea vitală crește)9;
Acționează asupra mușchiilor respiratori care, în cazul sportivilor înotători, sunt mai solicitați decît în cazul celor care practică activități pe uscat, care, datorită presiunii hidrostatice, suferă o hipertrofie la nivelul acestora.
4.2.4 Sistemul nervos Înotul oferă o metodă optimă de eliminare a stresului cotidian și a
frustrărilor personale; Reprezintă o motivație foarte puternică pentru persoanele dezavantajate în
activitățile pe uscat, înotul reprezentând o activitate accesibilă pentru acestea, indiferent de nivelul de deficiență al acestora10.
4.3 Legile hidrostatice și hidrodinamice aplicate la înot
Legile hidrodinamicii și hidrostaticii se află la baza tehnicii de înot, în funcție bineînțeles de caracteristicile anatomo-funcționale ale individului.
4.3.1Echilibrul static și Legea lui Arhimede
Conform legii lui Arhimede, un corp scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de fluid dislocat de către corp. Forța se numește forța arhimedică (FA ) sau portanță hidrostatică , ea acționând asupra corpului în punctul de presiune(M)11. Pe lângă această forță, greutatea corpului(GC) reprezintă cea de-a doua forță care acționează asupra corpului în centrul de greutate(G) al acestuia.
9 Bota, C., 2002, Fiziologie generală – Aplicații la efortul fizic, Editura Medicală, București, p. 102,157 10 Marinescu G., Balan V. 2008, MDS Nataţie şi Nautice, Editura A.N.E.F.S., Bucureşti, p.16 11https://ro.wikipedia.org/wiki/For%C8%9B%C4%83_arhimedic%C4%83 – 13.04.2016 ora 14:00
4.3.2 Echilibrul dinamic
În direcția menținerii unui echilibru dinamic optim, membrele superioare cât și cele inferioare trebuie să lucreze alternativ sau simultan pentru a menține o viteză optimă și pentru a susține corpul cât mai sus pe apă. Pe lângă forța arhimedică și greutatea corpului, pentru a se realiza deplasarea prin apă intră în acțiune o a treia forță numită rezultanta hidrodinamică.
4.4 Elemente tehnice fundamentale de înot
Elementele tehnice fundamentale de înot reprezentate de plutirea pe piept și pe spate, plutirea verticală, alunecarea pe piept și pe spate și respirația acvatică sunt esențiale în procesul de acomodare cu mediul acvatic.
4.5 Tehnica procedeelor de înot
Procedeele înotului recunoscute oficial sunt în număr de patru și sunt reprezentate de: procedeul craul, procedeul spate, procedeul bras și procedeul fluture sau delfin.
4.5.1 Procedeul craul
Poziția corpului în procedeul craul este realizată în decubit ventral cu corpul întins și înclinat ușor față de nivelul apei. Fața este scufundată până la nivelul frunții cu privirea orientată înainte-jos. Umerii și spatele se află la nivelul apei, membrele inferioare fiind ușor scufundate.
Deplasarea în pocedeul craul se realizează prin acționarea picioarelor și a brațelor coordonate fiind cu respirația.
4.5.2 Procedeul spate
Poziția corpului în procedeul spate se realizează din decubit dorsal cu corpul întins și înclinat ușor față de nivelul apei, la fel ca și la procedeul craul. Capul se află în apă scufundat până la nivelul urechilor cu bărbia băgată în piept și privirea ușor spre înapoi. Pieptul este deasupra apei, trenul inferior și umerii fiind în imersie. Picioarele sunt întinse și apropiate menținând în același timp vârfurile orientate spre interior.
4.5.3 Procedeul bras
Poziția corpului în procedeul bras se realizează în decubit ventral, corpul întins pe apă și înclinat mai mult decît în cazul procedeelor craul și spate. Pe faza de inspirație umerii formează un unghi de 200 față de nivelul apei, în faza de expirație poziția corpului fiind la orizontală cu privirea orientată înainte-jos.
4.5.4 Procedeul fluture (delfin)
Poziția corpului în procedeul fluture este compusă din trei poziții intermediare în decubit ventral, datorate mișcării ondulatorii ale corpului realizate pentru efectuarea procedeului. Acestea sunt reprezentate de poziția aproape de orizontală realizată în timpul alunecării brațelor spre înainte, de poziția realizată pe parcursul primei bătăi a picioarelor atunci când bazinul este orientat în sus capul și trunchiul fiind scufundate și poziția reprezentată de a doua lovitură de picioare pregătitoare pentru inspirația înotătorului.
4.6 Tipuri de efort
Efortul fizic poate fi clasificat ținând cont de următoarele criterii:
În funcție de consumul de oxigen al organismului; În funcție de intensitatea efortului; În funcție de tipul contracțiilor musculare; În funcție de gradul de solicitare al principalelor aparate și sisteme din
organism.
Recomandăm datorită specificității bolii ca programele acvatice să se desfășoare undeva între efortul de intensitate mică și efortul de intensitate medie.
4.7 Înotul terapeutic și hidrokinetoterapia (HKT)
Hidrokinetoterapia (HKT) nu reprezintă doar transpunerea programelor de gimnastică medicală sau kinetoterapie din mediul uscat în mediul acvatic. La nivelul acesteia se realizează o solicitare articulară cu rol de asuplizare vizând în plan secundar efectul muscular. Vasile L. consideră HKT ca fiind un ansamblu de tehnici pasive și active în scop de reeducare, realizate în imersie. Atunci când este asociată cu apa caldă, aceasta devine hidrokinetotermoterapie (HKTT).
Înotul terapeutic face parte din HKT și asigură o întreținere funcțională pe termen lung a organismului având indicații ample în scop terapeutic în aproape
toate capitolele de patologie precum și în scop profilactic putând fi tratate afecțiuni ale aparatelor locomotor, cardiovascular și respirator.
Programele acvatice specifice HKT se organizează diferit în comparație cu înotul terapeutic.
Pe lângă înotul terapeutic care utilizează exerciții derivate din tehnica de bază a procedeelor de înot cât și procedeele propriu-zise, HKT folosește foarte multe din mijloacele kinetologiei beneficiind în plus de aportul pe care îl aduce apa asupra organismului.
Mijlocul cel mai eficient împrumutat din kinetoterapie și aplicat în HKT este exercițiul fizic cu toate aplicațiile acestuia.
Activitățile acvatice prezintă un potențial uriaș în direcția creșterii calității vieții acestei populații. Este nevoie însă de dovezi suplimentare pentru a arăta contribuțiile aduse de mediul acvatic, implicit de programele acvatice fie că ne adresăm înotului terapeutic fie că discutăm despre HKT sau alte activități acvatice.
4.7.1 Tehnici utilizate în HKT
Pe lângă înotul terapeutic care utilizează exerciții derivate din tehnica de bază a procedeelor de înot cât și procedeele propriu-zise, HKT folosește foarte multe din mijloacele kinetologiei beneficiind în plus de aportul pe care îl aduce apa asupra organismului.
Mijlocul cel mai eficient împrumutat din kinetoterapie și aplicat în HKT este exercițiul fizic cu toate aplicațiile acestuia după cum urmează:
Exerciții fizice active care au la bază contracțiile musculare voluntare repetate realizate fie cu deplasarea segmentelor articulare devenind exerciții dinamice, fie fără deplasarea acestora devenind exerciții statice;
Exercițiile fizice pasive realizate fără contracții musculare voluntare, forțele externe lucrând în direcția mobilizării segmentelor articulare. Acestea pot fi pasive pur asistate, autopasive, pasive prin mecanoterapie (realizate cu scripeți sau prin tracțiuni), manuale forțate şi pasivo-active. În mediul acvatic se pot utiliza mișcările(mobilizările) pasive pur asistate, autopasive și cele pasivo-active.
Pe lângă utilizarea exercițiului fizic sub formele descrise mai sus, posturile reprezintă un al doilea mijloc optim pentru realizarea obiectivelor HKT.
4.8 Mediul acvatic și osteogeneza imperfectă
Mediul acvatic este cel mai recomandat mediu pentru desfăşurarea programelor fizice, de reeducare sau recuperare atunci când este vorba de persoane diagnosticate cu OI. Este un mediu ideal datorită particularităților apei , ținând cont de ceea ce implică boala Lobstein ca și particularități, riscul producerii fracturilor fiind foarte scăzut în cazul în care programul este realizat sub îndrumarea unui terapeut.
Implicând toate sistemele organismului uman , înotul terapeutic, HKT și activitățile acvatice sunt activitățile cel mai mult recomandate de către cercetările internaționale în procesul de recuperare sau îmbunătățire a calității vieții persoanelor cu OI.
4.8.1 Recomandări de activități și jocuri acvatice pentru persoanele diagnosticate cu OI extrase din literatura de specialitate
Pe lângă tehnicile aplicate în HKT și înotul terapeutic recomandăm persoanelor cu OI să utilizeze ca metode adjuvante în procesul de recuperare sau pregătire alergarea în apă adâncă, pedalarea pe bicicleta acvatică şi jocurile acvatice.
CAPITOLUL 5
SPORTUL ADAPTAT ȘI IMPLICAȚIILE ACESTUIA ÎN ACTIVITATEA FIZICĂ A COPIILOR CU DIZABILITĂŢI
Sportul adaptat se referă la modalitățile și mijloacele specifice utilizate de către instituțiile și persoanele specializate, în scopul practicabilității sportului de către persoanele cu diferite deficiențe. Termenul de “adaptare” constă în crearea și optimizarea condițiilor sportive pentru persoanele cu dizabilități.
5.1 Clasificare
Sportul adaptat prezintă două mari direcții şi anume:
- Sportul adaptat în scop terapeutic folosit pentru recuperarea capacității motrice sau psihologice, neavând caracter competițional;
- Sportul adaptat de performanță care reprezintă activitatea concretizată prin practicarea diferitelor ramuri de sport de către persoanele cu aceleași deficiențe în cadrul unor întreceri.
Exemplul cel mai edificator în cazul tezei de față este reprezentat de clasificarea Comitetului Național Paralimpic din România a ramurii sportive natație/înot în funcție de deficienţe.
5.2 Obiectivele sportului adaptat
Obiectivele sportului adaptat ca și sportul în general, făcând o asociere cu educația fizică, sunt asemănătoare, poate cu un impact mai puternic în cazul sportului adaptat deoarece vorbim despre persoanele cu nevoi speciale. În cazul acestora orice beneficiu adus de către sport este un pas foarte important pentru dezvoltare și integrare.
5.3 Integrarea prin sport a persoanelor cu nevoi speciale
În direcția promovării sportului ca mijloc de integrare socială pentru persoanele cu nevoi speciale, în fiecare an, atât pe plan național cât și internațional se desfășoară numeroase competiții destinate acestora.
Procesul de modelare socială al omului prin sport este un proces care se desfășoară pe toată perioada vieții. Prin toate formele sale (sportul pentru toți, sportul de performanță și sportul adaptat) acesta este accesibil întregii societăți. La vârste mici sportul contribuie la socializarea copilului prin apartenența la diferite jocuri interpretând roluri diferite. În cazul persoanelor adulte favorizează interacțiunea cu societatea menținând sau restabilind contactul cu aceasta. Prin sport persoanele cu nevoi special reușesc să se autodepășească prin cunoaștere socială12.
5.3.1 Jocul de mișcare – mijloc utilizat în procesul de recuperare și sport adaptat
Pentru copiii cu nevoi speciale, jocul este esențial în integrarea socială a acestora, reprezentând cel mai accesibil mijloc de a interacționa cu ceilalți. Jocurile
12 Dragnea, A. Și colab, 2007, Teoria educației fizice și sportului, Editura Cartea Școlii, București, p. 98
echipă, în rândul persoanelor cu nevoi speciale, reprezintă un mediu propice pentru a se implica afectiv, motric și cognitiv13. Prin naivitatea și curiozitatea de care dau dovadă, copiii acceptă cu ușurință în cadrul jocurilor alți copii cu deficiențe fizice. Datorat faptului că aceștia au o gândire simplă și deschisă, copilul cu probleme se va simți foarte repede integrat. Condiția pentru ca acest lucru să aibă loc este ca între aceștia să se afle o persoană capabilă de a dirija întreaga activitate. Jocurile cu orientare psiho-motrică trebuie adaptate pentru aceștia în ideea de a obține rezultate cât mai bune în direcțiile urmărite.
Efectele jocurilor adaptate se întrepătrund cu acelea ale sportului adaptat vizând atât general cât și local individul înfluențând atât din punct de vedere fizic cât și psihic14.
5.4 Competițiile internaționale adaptate pesoanelor cu dizabilități
Competițiile organizate la nivel internațional pentru persoanele cu dizabilități sunt: Deaflympics (dizabilități auditive); Jocurile Paralimpice (dizabilități motorii și vizuale); Special Olympics (dizabilități intelectuale).
5.5 Sportul adaptat în osteogeneza imperfectă
Făcând trecerea la activitățile adaptate si implicit sport adaptat în cazul persoanelor diagnosticate cu OI acestea sunt foarte limitate. La aproape toate vârstele, persoanele cu OI au posibilitatea de a se implica în competiții sportive prin selecție. Datorită riscului producerii de fracturi, sporturile adaptate pentru acestea sunt în număr redus. Mai exact, la nivel mondial se recomandă ca activitățile adaptate să se desfășoare preponderant în mediul acvatic, sau pe uscat în prezența unui terapeut.
13 Cristea D. , Ștef M., Dragoș P., Activități motrice adaptate. Oradea, 2014, p. 95 http://www.fefsoradea.ro/PDF/curs/Dragos/Activitati%20motrice%20adaptate_curs.pdf 14 Marmandiu, I.,2008, Contribuții la optimizarea selecției și dozării mijloacelor sport-terapie, în creșterea rației de recuperare la copiii cu handicap fizic și mental – teză de doctorat, ANEFS, București, p.95
CONCLUZII PARTEA A I-A
Osteogeneza imperfectă reprezintă o boală care ridică serioase probleme atât în domeniul medical cât și al educației fizice și sportului datorită paricularităților și deficiențelor asociate legate în principal de fragilitatea sistemului osos și de imposibilitatea vindecării.
Din studiul literaturii de specialitate se constată numărul mic de cercetări
legate de această boală. Studiile legate de îmbunătățirea calității vieții persoanelor diagnosticate cu OI din literatura de specialitate internațională au fost direcționate majoritar către domeniul medical și foarte puține către domeniul educației fizice.
Din perspectiva cercetărilor întreprinse în România nu am găsit studii
referitoare la o evaluare din punct de vedere fizic, recomandarea unui program fizic adaptat și o sistematizare a unor mijloace de îmbunătățire a calității vieții persoanelor diagnosticate cu OI.
Persoanele suferinde de OI duc lipsă de activități fizice și primesc o supraprotecție din partea părinților iar pericolul de accidentare determină scăderea motivației pentru depășirea condiției lor fizice precare. Din această cauză capacitatea de mișcare și de efort se găsește la un nivel minim.
Mediul familial are rolul de tampon, de mediator între copilul diagnosticat cu OI şi societate, cu ajutorul acestora putându-se realiza o mai bună integrare socială.
Considerăm că beneficiile exercițiilor desfășurate în mediul acvatic, respectiv înotul terapeutic, hidrokinetoterapia, mersul în apă adâncă, jocurile acvatice, reprezintă o oportunitate pentru dezvoltare unor programe de activități fizice adaptate persoanelor diagnosticate cu OI datorită riscului scăzut de accidentare oferit de mișcarea în apă.
ΡАRΤΕА А II А - STUDIU PRELIMINAR PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CAPACITĂȚII DE MIȘCARE A UNUI SUBIECT DIAGNOSTICAT CU
OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ
CAPITOLUL 6 ORGANIZAREA STUDIULUI PRELIMINAR
6.1 Premisele studiului Mediul acvatic facilitează execuția tuturor mișcărilor executate de un
subiect diagnosticat cu osteogeneză imperfectă aspect care concură la efectuarea unui program optim în direcția îmbunătățirii calității vieții acestuia cu riscuri minime;
Apa, prin proprietățile acesteia și prin reducerea greutății corporale a corpului scufundat, facilitează lucrul în mediul acvatic.
6.2 Scopul studiului Scopul studiului preliminar constă în urmărirea efectelor pe care aplicarea unui program acvatic poate îmbunătăţii calitatea vieţii unui subiect diagnosticat cu OI.
6.3 Obiectivele studiului Optimizarea capacității de mișcare a copilului diagnosticat cu osteogeneză imperfectă; Conceperea programului acvatic cu orientare spre îmbunătățirea calității vieții unui subiect diagnosticat cu osteogeneză imperfectă; Dezvoltarea interesului pentru practicarea înotului și a activităților în mediul acvatic.
6.4 Sarcinile studiului Studierea literaturii de specialitate cu privire la tema aleasă; Stabilirea chestionarelor psihologice; Realizarea designului cercetării științifice;
Obținerea fișelor de evaluare medicală efectuate de subiect la începutul programului acvatic și după parcurgerea acestuia; Elaborarea unui program acvatic individualizat pentru subiectul cu osteogeneză imperfectă; Monitorizarea evoluției subiectului; Colectarea și interpretarea datelor.
6.5 Etapele studiului
Studiul preliminar s-a desfășurat în perioada august 2013 – mai 2014.
6.6 Metode de cercetare utilizate
Metoda studiului bibliografic; Metoda observaţiei; Metoda anchetei; Metoda studiului de caz.
TEMATICA ETAPELOR PERIOADA Stabilire plan cercetare preliminară Iulie 2013
Osteodensimetrie inițială Iulie 2013 Stabilire chestionare psihologice August 2013
Completare fișă posibilități de mișcare Octombrie 2013
Evaluare inițială Shriners Hospital Canada Octombrie 2013 Aplicare chestionare psihologice Octombrie 2013
Aplicare program acvatic Noiembrie 2013 – Mai 2014
Evaluare finală Shriners Hospital Canada Martie 2014 Osteodensimetria finală Martie 2014
Aplicare chestionare psihologice Mai 2014
Completare fișă posibilități de mișcare Mai 2014
6.7 Organizarea studiului 6.7.1 Locul și durata desfășurării studiului
Cercetarea s-a desfășurat în cadrul clubului Bery Fitness&SPA din București în perioada noiembrie 2013 – mai 2014 fiind utilizat bazinului semiolimpic de care dispune.
6.7.2 Subiectul studiului
La studiul preliminar a participat un subiect născut în 2002 de sex masculin, diagnosticat cu osteogeneză imperfectă de tip IV. Datorită lipsei acute de mișcare, subiectul prezintă un nivel foarte scăzut al capacității de efort și mișcare. Se deplasează doar cu ajutorul scaunului rulant, nu poate menține poziția de ortostatism și nu poate efectua mersul independent.
6.8 Tehnici de evaluare utilizate în studiul preliminar 6.8.1 Evaluarea antropometrică a amplitudinii articulare Prima tehnică folosită a fost evaluarea antropometrică a amplitudinii articulare. S-a folosit una dintre metodele directe, goniometria.
6.8.2 Evaluarea forței musculare
A doua tehnică folosită în scopul evaluării subiectului studiului preliminar a fost testingul muscular. Acesta reprezintă un sistem de tehnici de examinare manuală realizată de kinetoterapeut în scopul evaluării forței unui mușchi sau a unor grupe. Tehnica constă în efectuarea unei mișcări contra unei rezistențe opuse de kinetoterapeut15. Cotarea testării musculare utilizează scara cu 6 trepte (5 – 0) căreia i se poate adăuga la cifra gradului și unul din semnele (-) sau (+) sau 0,5 la valorile standard pentru o mai fină departajare16.
15 Cordun, M. 2009, Kinantropometrie, Editura CD Press, Bucureşti, p. 169 16https://www.scribd.com/doc/111103267/Evaluarea-fortei-musculare - 14.04.2016ora 11:30
6.8.3 Evaluarea posibilităților de mișcare Fișa de evaluare a posibilităților de mișcare a fost concepută condiționând îmbunătățirea calității vieții subiectului diagnosticat cu OI de acțiunile conținute de aceasta. Fișa conține 30 de acțiuni pe care noi le considerăm obligatorii.
6.8.4 Evaluarea calității vieții
Evaluarea calității vieții a fost realizată cu ajutorul chestionarului QOLS (The Quality of Life Scale) – Scala calității vieții. Acesta reprezintă un chestionar liber, interpretarea acestuia putând fi făcută fără parafa unui psiholog. Chestionarul apreciază satisfacția personală în diferite domenii ale vieții reprezentând un instrument valid de măsurare a calității vieții.
6.8.5 Evaluarea bunăstării psihologice
Evaluarea bunăstării psihologice s-a realizat cu ajutorul chestionaruluiRYFF(The Ryff Scales of Psychological Well-Being) – Scala Riff a bunăstării psihologice.
Acest chestionar simplu este ușor de accesat și de administrat.Răspunsurile sunt totalizate pentru fiecare dintre cele șase categorii (aproximativ jumătate din răspunsuri au scor inversat). Pentru fiecare categorie, un scor mare indică faptul că subiectul are o măiestrie în acea direcție în viața lui sau a ei. În schimb, un scor redus arată că subiectul se luptă să se simtă confortabil cu acest concept special.
6.8.6 Evaluarea densității osoase
Tehnica folosită pentru evaluarea densității osoase se numește osteodensimetrie. Metoda DEXA( Dual Energy X-ray Absorbtiometry) constă pe lângă aprecierea masei grase/non-grase și în aprecierea componentelor non-grase cu masa de minerale osoase din organism. Reprezintă o metodă rapidă și precisă, radierea fiind redusă. Se realizează doar cu ajutorul specialiștilor în radiologie examinarea având o durată între 10-20 de minute.
6.9 Orientări practico-metodice pentru elaborarea programului acvatic
Programul acvatic este necesar atât copiilor cât și adulților diagnosticați cu OI. Indiferent de nivelul acestora de adaptare la mediul acvatic recomandăm urmarea tuturor pașilor programului acvatic în vederea îmbunătățirii calității vieții. Persoanele cu OI trebuie să învețe pe lângă tehnica de bază în înot să cunoască și să folosească cu măiestrie toate mijloacele utilizate în mediul acvativ în direcția creșterii capacității de efort și mișcare. 6.9.1 Principii metodice necesare activității
În vederea aplicării unui program acvatic trebuie avute în vedere următoarele principii metodice aplicate în activitățile adaptate: Principiul individualizării – programul se concepe în funcție de
particularitățile subiectului; Principiul accesibilității – stabilirea unui nivel optim de înțelegere și
practicare al programului ; Principiul participării conștiente și active – asimilarea informațiilor se face
activ, fiind realizată de repetarea permanentă a vechilor structuri cognitive înaintea introducerii unei informații noi;
Principiul însușirii temeinice și a durabilității rezultatelor obținute -fixarea cunoștiințelor prin punerea în practică a acestora în situații variate și asigurate de un număr suficient de mare de repetări fără a se memora mecanic;
Principiul gradării efortului sau al adaptării progresive la tipul de solicitare programat – are la bază respectarea regulilor progresivității , de la simplu la complex, de la ușor la greu, de la cunoscut la necunoscut;
Principiul motivației. 6.9.2 Recomandări metodice privind pozițiile de lucru
Pentru ca riscul de producere al fracturilor să fie minim, făcând referire și la specificitatea osteogenezei imperfecte, în elaborarea programului acvatic ne-am propus folosirea următoarelor poziții fundamentale, derivate sau adaptate: În apă
• Plutirea pe piept;
• Plutirea pe spate;
• Plutirea pe vertical;
• Poziția stând- adaptată în apă (cu sprijin la scară);
• Poziția atârnat.
Pe uscat(la marginea bazinului) • Poziția așezat;
• Poziția așezat(derivată din poziția fundametală);
• Poziția pe genunchi;
• Poziția de patrupedie (derivată din poziția fundamentală pe genunchi);
• Poziția decubit dorsal;
• Poziția decubit ventral (derivată din poziția fundamentală);
• Poziția decubit lareral cu genunchii flectați (derivată din poziția fundamentală).
6.9.3 Structura programului acvatic
Programul acvatic aplicat subiectului studiului preliminar a fost structurat în trei părți:
Partea introductivă sau partea de pregătire a organismului pentru efort, care a urmărit pe de o parte activarea sistemelor muscular și cel articular angrenate în efort , pe de altă parte a urmărit creșterea gradată a parametrilor cardiovasculari;
Partea fundamentală a constat inițial (primele 5 săptămâni ale programului) din exerciții acvatice realizate în scopul acomodării cu apa și învățării respirației acvatice. Elementele tehnice de bază au reprezentat mijloacele folosite pentru dobândirea respirației acvatice și acomodării cu apa. În următoarele 25 de săptămâni ale programului s-a urmărit ca prin însușirea procedeelor de înot să se îmbunătățească și capacitatea de efort și mișcare a subiectului participant.
Partea de încheiere a inclus exerciții de stretching active și pasiv asistate cu scopul întinderii și detensionării mușchilor mari solicitați în înot. Totodată s-a urmărit revenirea funcțiilor organismului la valori apropiate celor cu care subiectul a început activitatea. Ca mijloc în acest scop au fost folosite jocurile acvatice.
CAPITOLUL 7
EXPLORAREA UNUI PROGRAM ACVATIC PREZUMTIV PROPUS PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII COPIILOR CU
OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ
Pentru a obține îmbunătățirea calității vieții copiilor cu osteogeneză imperfectă în mediul acvatic s-au formulat obiectivele și conținutul programului acvatic și s-a supravegheat aplicarea în condiții de siguranță a acestuia.
Structura generală a programului acvatic
STRUCTURA GENERALĂ A PROGRAMULUI ACVATIC OBIECTIVE GENERALE
• Creșterea capacității de efort și mișcare • Integrarea socială
OBIECTIVE SPECIFICE
• Învățarea tehnicilor de bază • Tonifierea generală a musculaturii • Dezvoltarea stabilității articulare
METODE • Metoda efortului aerob
• Metoda izotonică, a contracțiilor concentrice și excentrice
• Metoda izometrică MIJLOACE
PĂRȚI COMPONENTE
STRUCTURA EXERCIȚIILOR
Introductivă • Exerciții pentru încălzirea musculaturii și articulațiilor angrenate în efort
• Exerciții din elementele tehnice de bază ale înotului
Fundamentală • Exerciții pentru stabilitate articulară • Exerciții pentru tonifierea musculaturii
stabilizatoare a trunchiului și a cutiei toracice cât și pentru tonifierea membrelor
• Exerciții de alergare în apă • Exerciții de coordonare
Încheiere • Exerciții de relaxare în musculară • Jocuri acvatice
Programul acvatic folosit în studiul preliminar s-a desfășurat în două etape:
PROGRAMUL ACVATIC PROGRAMUL
ACVATIC
OBIECTIVELE PROGRAMULUI
TIPUL DE
EFORT
INTENSITATE
DURATĂ FRECVENȚĂ
ETAPA I-a SĂPT. 1-5 ACOMODAREA CU MEDIUL ACVATIC
Învățarea și exersarea tehnicilor de bază ale înotului Acomodarea cu mediul acvatic
Aerob Mică 120 -140 bătăi/minut
30-50 de minute
3 ședințe pe săptămână
ETAPA A II-A SĂPT. 5-30
ANTR. TEHNICĂ
Învățarea tehnicii procedeelor de înot Dezvoltarea capacității de mișcare
Aerob Mică 120 -140 bătăi/minut
50 - 80 de minute
1 ședință pe săptămână
ANTR. ANDURANȚĂ
Dezvoltarea capacității de efort
Aerob Medie 140-160 FC b./min.
50 - 90 de minute
1 ședință pe săptămână
ANTR. FORȚĂ
Dezvoltarea forței musculare
Aerob Medie 140-160 FC b./min.
50 - 80 de minute
1 ședință pe săptămână
Ceea ce ne-am propus a fost alcătuirea unui compendiu de exerciții folosite în programul acvatic în ideea de a putea fi selectate și adaptate particularităților fiecărui subiect diagnosticat cu osteogeneză imperfectă. Acesta este prezentat la anexele tezei.
CAPITOLUL 8
DESFĂȘURAREA STUDIULUI PRELIMINAR
8.1 Programul acvatic aplicat subiectului
Programul acvatic s-a desfășurat pe parcursul a 30 de săptămâni fiind format din două etape.
Etapa I-a a cuprins săptămânile 1-5 , timp în care s-a urmărit realizarea următoarelor obiective:
• Învățarea și exersarea tehnicilor de bază din înot(plutire, alunecare și respirația acvatică)(vezi capitol 4.4);
• Conștientizarea și acomodarea cu mediul acvatic; • Dobândirea unei minime independențe funcționale în mediul acvatic.
Etapa a II-a a cuprins săptămânile 5-30 având următoarele obiective: • Îmbunătățirea capacității de efort și mișcare; • Îmbunătățirea stării de sănătate; • Creșterea densității osoase; • Dezvoltarea motivației personale prin obținerea unor progrese fizice; • Integrarea socială. Programul acvatic a respectat structura de bază a oricărui alt program fizic:
pregătirea organismului pentru efort, efortul propriu-zis realizat în partea fundamentală și revenirea organismului după efort în partea de încheiere. Aceste etape s-au desfășurat prin intermediul unui efort aerob de intensitate mică sau maxim medie. Considerăm această intensitate de lucru optimă pentru subiectul diagnosticat cu OI datorită predispunerii acestuia la fracturi.
Structura și parametrii de efort ale programului acvatic reprezentând etapa I-a desfășurată pe parcursul primelor 5 săptămâni.
PROGRAM ACVATIC
ETAPA I- a: ACOMODAREA CU MEDIUL ACVATIC
PROGRAM ACVATIC - MODEL nr. 1
PERIOADA DE APLICARE:
SĂPTĂMÂNILE 1-5
PARAMETRII EFORTULUI AEROB – ZONA I (EFORT COMPENSATOR)
Intensitate Volum efort
Complexitate Frecvență mișcări
Frecvență ședință Durată
ședință Număr exerciții
Număr repetări
Mică
40%
120-140 b./min.
30 -50 de
minute
6-12 exerciții
6-8 repetări Mică Tempo lent
3 sedințe/săptămâ
nă (luni/ miercuri/ vineri)
Programul a fost efectuat timp de 5 săptămâni a câte 3 ședințe/săptămână incluzând exerciții aerobe realizate în scopul acomodării cu mediul acvatic cât și pentru învățarea tehnicilor de bază a înotului(plutire, alunecare, respirație acvatică). Fiecare ședință a fost încheiată cu punerea în practică a unu sau două jocuri acvatice. Durata programului a fost de 30-50 de minute timp în care în partea fundamentală au fost introduse și elemente din tehnica alergării în apă adâncă.
Structura și parametrii de efort ale programului reprezentând etapa a II-a desfășurată pe parcursul a 25 de săptămâni. Programul acvatic a fost structurat în trei părți esențiale care au vizat nevoile subiectului participant. Specialiștii recomandă ca cele trei direcții( raza de mișcare, implicit mobilitatea articulară, forța și anduranța) dezvoltate în programele mai sus menționate să reprezinte baza oricărui program destinat persoanelor diagnosticate cu OI.
PROGRAM ACVATIC ANTRENAMENT TEHNICĂ
Antrenament tehnică specifică înot
Perioadă de aplicare
Zi de lucru
2/3 ex. tehnică 1/3 ex. forță
Săptămânile 5-30 Luni
Parametrii programului de tehnică specifică - ZONA I (EFORT COMPENSATOR)
Intensitate
Volum efort Complexi-
tate
Frecvență mișcări
Frecvență ședințe Durată
ședinţă Număr exerciții Număr
repetări
Distanță înotată (metri)
Ex. forță Ex. tehnică
Mică 40% 120-140 b./min.
50-80 min
4-6 Rezistență mică
4-10 4-15 400-1200 Medie Tempo lent/ constant
1 ședință/ săptămână
Programul de tehnică a fost efectuat timp de 25 de săptămâni cu frecvența unei ședințe pe săptămână. O treime din program a fost constituită din exerciții de forță efectuate în partea fundamentală a programului după exercițiile de tehnică . Acestea au fost lucrate atât în apă cât și pe marginea bazinului. Cele două treimi
ale antrenamentului au reprezentat exercițiile de tehnică specifică procedeelor de înot( craul, spate, fluture) dar și exercițiile de tehnică a alergării în apă adâncă. S-a urmărit prin dezvoltarea tehnicii şi îmbunătăţirea mobilităţii subiectului.
PROGRAM ACVATIC ANTRENAMENT ANDURANȚĂ
Antrenament de anduranță Perioadă de aplicare Zi de lucru
1/4 ex. stretching 2/4 anduranță 1/4 ex. forță
Săptămânile 5-30 Miercuri
Parametrii programului de anduranță – ZONA II (EFORT DE REZISTENȚĂ ÎN REGIM I)
Intensitatea
Volum efort aerob
Comple-xitate
Frecven-ță Mișcări
Frecven-ță Ședințe
Durată ședință
Număr de exerciții Nr. de
repetări
Distanță înotată (metri)
Ex. stretching
Ex. anduranță
Ex. forță
Medie 50% 140-160 b./min.
50-90 min
2-4 4-6 4-6
4-20 400- 1200
Medie Tempo lent/ constant
1 ședință/ săptămâ-nă
Programul de anduranță efectuat pe durata săptămânilor 5-30 a fost alcătuit din exerciții de stretching folosite în faza de început și cea de final a antrenamentului și exerciții realizate în scopul unui efort de anduranță care au constat pe lângă înotul continuu al procedeelor învățate pe distanțe progresiv crescătoare și în elemente de învățare a tehnicii procedeelor înotate continuu pe distanțe de 400-1200 de metri. Programul a inclus totodată și exerciții de forță în apă efectuate la finalul părții fundamentale, utilizând și rezistență suplimentară (labe, plută, tricou). Programul de anduranță oferă subiectului posibilitatea de a efectua timp îndelungat un efort de intensitate medie, cu o relativă ușurință cardiovasculară, fără o datorie de oxigen.
PROGRAM ACVATIC ANTRENAMENT FORȚĂ
Antrenament de forță Perioadă de aplicare Zi de lucru
1/4 ex. stretching 2/4 ex. forță pe urscat 1/4 ex. forță în apă
Săptămânile 5-30 Vineri
Parametrii programului de forță - ZONA II (EFORT DE REZISTENȚĂ ÎN REGIM I)
Intensitate
Volum efort aerob
Comple-xitate
Frecven-ță Mișcări
Frecven-ță Ședințe
Durată ședință
Număr de exerciții Număr repetări
Distanță înotată (metri)
Ex. stretching
Ex. forță în apă
Ex. forță pe uscat
Medie 140-160 b./min.
50-80 min
2-4 2-4 4-12 4-20 400- 1000
Medie Tempo lent/ constant
1 ședință/ săptămâ-nă
Programul de forță a fost de asemenea efectuat în perioada dintre săptămânile 5-30 cu frecvență de o ședință pe săptâmână. Un sfert din volumul ședinței a fost ocupat de exercițiile de stretching folosite în toate cele trei părți ale ședinței, inclusiv în partea fundamentală acolo unde se aplică după fiecare exercițiu de forță pe uscat. Exercițiile de forță sunt reprezentate atât de exercițiile de forță în apă, realizate cu ajutorul rezistențelor suplimentare(plută, tricou, labe)( vezi capitolul 4.5) cât și de exercițiile efectuate la marginea bazinului realizate cu propria greutate sau cu rezistență(gantere, bandă elastică, extensor, bandă circulară, săculeți acvatici).
Ceea ce se urmărește în programul de forță este ca pe lângă o pregătire generală a sistemului muscular, să se lucreze suplimentar și pe partea de compensare a mușchilor mari acționați mai puțin în timpul înotului( m. biceps femural și m. fesier). De asemenea în acest tip de program se pune accent pe dezvoltarea musculaturii stabilizatoare a trunchiului(m. transvers abdominal, m. drept abdominal, m. oblic intern, m. oblic extern și m. erector spinal) și musculaturii stabilizatoare a cutiei toracice(m. pectoral mic, m. romboid, m. elevator al scapulei, m. trapez și m. seratus anterior).
8.2 Evaluarea realizată la Spitalul de copii Shriners din Canada
Studiul preliminar a început printr-o evaluare inițială efectuată de subiect la Spitalul de copii Shriners din Canada în luna octombrie a anului 2013. Evaluarea a fost făcută la nivelul membrelor inferioare măsurând gradele de amplitudine articulară și forța la nivelul acestora.
8.3 Evaluarea posibilităților de mișcare a subiectului Această evaluare s-a realizat pe baza fișei personale, care cuprinde din
punctul nostru de vedere o arie largă de mișcări corespunzătoare îmbunătățirii calității vieții subiectului în cauză.
Fișă evaluare posibilități de mișcare
Nr. ACȚIUNEA REALIZATĂ DA NU DISTANȚĂ/ REPETĂRI
1. Respirația acvatică 2. Plutirea pe spate 3. Plutirea pe față 4. Plutirea pe verticală 5. Alunecarea pe spate 6. Alunecarea pe față 7. Mișcarea de picioare craul/spate în colac 8. Mișcarea de picioare craul/spate cu plută 9. Mișcarea de brațe craul/spate cu plută 10. Alunecare craul/spate cu plută 11. Alunecare craul/spate fără plută
12. Procedeul craul/spate cu respirații ritmice 15m 13. Procedeul craul/spate cu respirații ritmice 25m 14. Înot pe sub apă 15. Întoarcere rostogolită 16. Alergare în apă adâncă 17. Genuflexiune la scara bazinului – asigurat 18. Genuflexiune la scara bazinului 19. Ridicări pe vârfuri la scara bazinului - asigurat 20. Ridicări pe vârfuri la scara bazinului 21. Flotări din sprijin pe genunchi – pe uscat 22. Menținere izometrică – sprijin pe antebrațe și
genunchi 23. Flotări cu mâinile în sprijin pe marginea
bazinului și picioarele în apă
24. Mișcarea de picioare fluture 25. Mișcarea de brațe fluture 26. Procedeul fluture 27. Mișcarea de brațe bras cu picioare craul 28. Înot continuu 29. Menținerea poziției de ortostatism 30. Mers - asigurat
8.4 Evaluarea calității vieții
Evaluarea unor aspecte ale calității vieții subiectului s-a făcut completând de către acesta și părinți, în două stadii, chestionarul QOLS (The Quality of Life Scale) – Scala calității vieții. Chestionarul a fost completat inițial în luna octombrie 2013 și final în luna mai 2014 după aplicarea programului acvatic.
QOLS (The Quality of Life Scale) – Scala calității vieții
1 Bunurile materiale, casă, mâncare și securitate financiară.
1 2 3 4 5 6 7
2 Sănătate și capacitate fizică. 1 2 3 4 5 6 7 3 Relațiile cu părinții, frații sau alte categorii de rude. 1 2 3 4 5 6 7 4 Copii sau persoane de care aveți grijă. 1 2 3 4 5 6 7 5 Relația cu soția sau cu partenerul de viață. 1 2 3 4 5 6 7 6 Relațiile cu prietenii. 1 2 3 4 5 6 7 7 Asistarea sau ajutorul acordat celorlalți, activități de
voluntariat. 1 2 3 4 5 6 7
8 Implicarea în diferite organizații. 1 2 3 4 5 6 7 9 Învățarea, dezvoltarea personală și obținerea
informațiilor importante. 1 2 3 4 5 6 7
10 Înțelegerea propriei persoane și înțelegerea sensului vieții.
1 2 3 4 5 6 7
11 Muncă sau activități profesionale. 1 2 3 4 5 6 7 12 Capacitatea de a vă exprima creativ. 1 2 3 4 5 6 7 13 Socializarea, cunoașterea unor persoane noi, petreceri,
etc. 1 2 3 4 5 6 7
14 Lectura sau participarea la concerte, la teatru, la spectacole.
1 2 3 4 5 6 7
15 Participarea la activități recreative, hobby-uri. 1 2 3 4 5 6 7 16 Independența personală. 1 2 3 4 5 6 7
8.5 Evaluarea bunăstării psihologice
Evaluarea bunăstării psihologice a avut la bază compararea chestionarului RYFF(The Ryff Scales of Psychological Well-Being) – Scala Riff a bunăstării psihologice completat asemenea chestionarului QOLS, în două stadii, inițial în luna octombrie 2013 și final în luna mai 2014. RYFF (The Ryff Scales of Psychological Well-Being) – Scala Riff a bunăstării psihologice 1 Nu îmi este frica să-mi exprim opiniile, chiar și atunci când
acestea sunt în opoziția cu opiniile celor mai multi oameni. 1 2 3 4 5 6
2 În general, mă simt stăpân pe situație. 1 2 3 4 5 6 3 Nu sunt interesat de activitățile menite să îmi lărgească
orizonturile. 1 2 3 4 5 6
4 Cei mai mulți oameni mă consideră iubitor și afectuos. 1 2 3 4 5 6 5 Trăiesc momentul și nu mă prea gândesc la viitor. 1 2 3 4 5 6 6 Când mă gândesc la povestea vieții mele, sunt mulțumit de
modul în care s-au desfășurat lucrurile. 1 2 3 4 5 6
7 Deciziile mele sunt în mod obișnuit influențate de ceea ceface restul lumii.
1 2 3 4 5 6
8 Cerințele vieții de zi cu zi, mă copleșesc de multe ori. 1 2 3 4 5 6 9 Consider că este important să ai parte de experiențe noi care să te
facă să îți pui întrebări despre propria persoană și despre lume. 1 2 3 4 5 6
10 A menține relațiile la un nivel apropiat a fost dificil și frustrant pentru mine
1 2 3 4 5 6
11 Am un simț al direcției și scopului în viață. 1 2 3 4 5 6 12 În general mă simt încrezător în mine. 1 2 3 4 5 6 13 Am tendința de a-mi face griji cu privire la ceea ce alți oameni
cred despre mine. 1 2 3 4 5 6
14 Nu mă potrivesc foarte bine cu oamenii și comunitatea din jurul meu.
1 2 3 4 5 6
15 Dacă mă gândesc, simt că nu m-am dezvoltat foarte mult ca persoană de-a lungul anilor.
1 2 3 4 5 6
16 Adesea mă simt singur deoarece am putini prieteni apropiați cu care să îmi împărtășesc îngrijorările.
1 2 3 4 5 6
17 Activitățile zilnice îmi par adesea triviale și lipsite de importanță. 1 2 3 4 5 6 18 Simt că o mare parte din persoanele pe care le cunosc au obținut
mai multe de la viață decât mine. 1 2 3 4 5 6
19 Am tendința de a fi influențat de oamenii cu opinii puternice. 1 2 3 4 5 6 20 Fac față cu brio responsabilităților de zi cu zi. 1 2 3 4 5 6 21 Cred că am evoluat foarte mult ca persoană de-a lungul timpului. 1 2 3 4 5 6
22 Conversațiile personale cu membrii familiei sau prietenii mă bucură.
1 2 3 4 5 6
23 Nu știu ce vreau să realizez în viață. 1 2 3 4 5 6 24 Îmi plac cele mai multe aspecte ale personalității mele. 1 2 3 4 5 6 25 Am încredere în opiniile mele, chiar dacă acestea sunt contrare
consensului general. 1 2 3 4 5 6
26 Adesea mă simt copleșit de responsabilitățile mele. 1 2 3 4 5 6 27 Nu îmi place să mă regăsesc în situații noi care să necesite
schimbarea modului meu de a face lucrurile. 1 2 3 4 5 6
28 Oamenii m-ar descrie ca fiind o persoană generoasă, dispusă să îmi împart timpul cu alții.
1 2 3 4 5 6
29 Îmi place sa îmi fac planuri de viitor și să muncesc pentru a le realiza.
1 2 3 4 5 6
30 În unele privințe, mă simt dezamăgit/ă de realizările mele în viață.
1 2 3 4 5 6
31 Găsesc dificil să îmi exprim opiniile referitoare la aspecte controversate.
1 2 3 4 5 6
32 Am dificultăți îm a-mi organiza viața într-un mod care să mă satisfacă.
1 2 3 4 5 6
33 Pentru mine, viața a fost un proces continuu de învățare, schimbare și dezvoltare.
1 2 3 4 5 6
34 Nu am avut parte de relații calde și apropiate cu alte persoane. 1 2 3 4 5 6 35 Uniioameni rătăcesc fără țintă în viață, dar eu nu sunt unul dintre
ei. 1 2 3 4 5 6
36 Atitudinea mea despre mine nu este, probabil, la fel de pozitivă ca cea a altor oameni despre ei înșiși.
1 2 3 4 5 6
37 Mă judec după ceea ce cred eu ca este important, nu după valorile pe care alții le consideră importante.
1 2 3 4 5 6
38 Am fost capabil/ă să îmi construiesc un cămin și un stil de viață care să îmi placă.
1 2 3 4 5 6
39 Am renunțat acum mult timp că fac îmbunătățiri și schimbări în viața mea.
1 2 3 4 5 6
40 Știu că pot avea încredere în prietenii mei cum și ei știu că pot avea încredere în mine.
1 2 3 4 5 6
41 Câteodată am impresia că am făcut tot ceea ce se poate face în viață.
1 2 3 4 5 6
42 Când mă compar cu prietenii și cunoștințele mele, mă simt bine cu privire la persoana mea.
1 2 3 4 5 6
8.6 Evaluarea densității osoase
Evaluarea densității osoase s-a realizat inițial în luna noiembrie 2013 și cea finală din luna martie 2014 în cadrul Spitalului de copii Shriners din Canada, în același timp cu evaluarea articulară și musculară.
8.7 Discuții privind rezultatele studiului preliminar
În urma evaluărilor articulare și musculare realizate în cadrul Spitalului Shriners din Canada putem afirma faptul că subiectul a suferit la nivelul membrelor inferioare o creștere a forței musculare. Foarte important este de specificat faptul că în toată perioada aplicării programului acvatic acesta nu a mai suferit nici o fractură la nivelul membrelor inferioare. Conform istoricului fracturilor acestuia, subiectul suferea un traumatism la nivelul sistemului osos minim de două ori pe ani. Conform comparării măsurătorilor densității osoase realizate în cadrul aceluiași spital, subiectul a suferit o creștere cu 12.7 % în urma programului acvatic (Figura 8.1).
Figura 8.1
În urma completării fișei cu posibilitățile de mișcare ale subiectului sau putut observa îmbunătățiri majore la toate acțiunile realizate de acesta în mediul acvatic. Acesta a reușit în urma programului acvatic să însușească toate elementele tehnice de bază – plutirea, alunecarea și cel mai important respirația acvatică.
Și-a însușit tehnica procedeelor de înot craul, spate, fluture cât și mișcarea brațelor din procedeul bras toate acestea reprezentând un mijloc foarte puternic de lupta în direcția îmbunătățirii calității vieții. Și-a însușit totodata tehnica înotului pe sub apă cât și tehnica întoarcerii rostogolite. La nivelul membrelor inferioare cât și cele superioare a suferit o creștere a forței musculare, lucru demonstrat de posibilitatea de a efectua un număr mai mare de genuflexiuni atât asistat cât și singur, de ridicări pe vârfuri cât și de a efectua flotări din spijin pe genunchi și cu sprijin la marginea bazinului. La nivelul trunchiului a suferit o îmbunătățire din punct de vedere muscular lucru evidențiat de posibilitatea menținerii poziției de izometrie din sprijin pe genunchi și pe antebraț. Din punct de vedere al anduranței subiectul a reușit să înoate după efectuarea celor 30 de săptămâni ale programului 500 m continuu, în procedeu craul, de asemenea acesta a reușit performanța personală de a alerga în apă adâncă 10 minute. Nu în ultimul rând, ceea ce ne face să considerăm că programul a avut un efect benefic asupra subiectului este faptul că acesta pe lângă faptul că a dobândit poziția de ortostatism a reușit să se deplaseze cu ajutor câțiva pași.
Chestionarul psihologic QOLS (The Quality of Life Scale) – Scala calității vieții a arătat o creștere a scorului total cu 4 puncte(Figura 8.2) ceea ce reprezintă un progres foarte mare din punct de vedere psihologic, subiectul reușind o medie cu care s-a apropiat mult de media persoanelor normale.
Figura 8.2
Din punct de vedere al chestionarului RYFF(The Ryff Scales of Psychological Well-Being) – Scala Riff a bunăstării psihologice, subiectul conform Figura 8.3 a suferit următoarele progrese:
• Din punct de vedere al autonomiei subiectul a suferit o creștere de 1 punct ceea ce înseamnă că este mai capabil să reziste presiunilor sociale, este mai determinat și este mai conștient de standardele sale personale;
• Din punct de vedere al controlului acesta a suferit o creștere de 4 puncte dezvoltând astfel sentimentul de măiestrie și competență fiindu-i mai ușor să își gestioneze treburile de zi cu zi;
• Din punct de vedere al dezvoltării personale totalul acumulat a crescut cu 1 punct, scorul ridicat relatând faptul că acesta este mai deschis noilor experiențe și crede în realizarea acestora lucru care specifică și o creștere a încrederii de sine;
• Din punct de vedere al acceptării de sine, subiectul a acumulat un total cu 5 puncte mai mare ceea ce relevă faptul că atitudinea pozitivă față de sine a crescut;
• Din punct de vedere al relațiilor pozitive, a câștigat un punct ceea ce ne ajută să concluzionăm faptul că acesta în relațiile cu ceilalți înțelege lucrurile pozitive și nu se lasă afectat de aspectele negative iminente unei relații inter-umane;
• Din punct de vedere al sensului vieții subiectul a suferit o creștere de 3 puncte ceea ce înseamnă că acesta consideră că tot ceea ce se întâmplă are sens iar sopurile și direcțiile în viață au devenit mai clare.
Figura 8.3
CONCLUZII PARTEA A II-A
Mediul acvatic reprezintă cel mai potrivit mediu pentru dezvoltarea capacităţii de efort şi mişcare al copiilor diagnosticaţi cu osteogeneză imperfectă;
În urma programului acvatic subiectul și-a însușit o serie acțiuni și mișcări care au condus la o creștere a calității vieții ;
Subiectul a suferit o creștere cu 12.7% a densității osoase;
Exercițiile efectuate regulat în zona de efort aerob continuu (zona O2 stabil) reprezentând un efort de 55-65% efectuat fără datorie de oxigen, duc la o îmbunătățire a metabolismului aerob;
Din punct de vedere psihologic, în urma scorului chestionarului Scala Calității Vieții (QOLS- Quality Of Life Scale) se constată faptul că gradul de independenţă personală a subiectului dezvoltând o motivație extraordinară benefică în lupta cu viața;
Chestionarului psihologic Scala Ryff a bunăstării (The Ryff Scale of Well Being) interpretat relatează faptul că subiectul este mai capabil să reziste presiunilor sociale, este mai determinat și mai conștient de standardele sale personale; în același timp acesta este mai deschis noilor experiențe și crede în realizarea acestora lucru care specifică și o creștere a încrederii de sine.
Rezultatele studiului preliminar ne îndreptățesc să dezvoltăm în cercetarea finală programul de pregătire în mediul acvatic prin completarea acestuia cu un mijloc nou de îmbunătăţire a capacităţii de efort și mişcare, reprezentat de bicicleta acvatică.
ΡАRΤΕА А III А - CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII COPIILOR DIAGNOSTICAȚI CU OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ
PRIN EXERCIȚII ÎN MEDIUL ACVATIC
САΡIΤОLUL 9
САDRUL GΕΝΕRАL DΕ ОRGАΝIΖАRΕ АL СΕRСΕΤĂRII
9.1 Premisele cercetării Mediul acvatic este recunoscut ca mijloc eficiet de recuperare motorie, neuro-motorie, de refacere și dezvoltare a condiției fizice. Totodată faptul că ajută la creșterea densității osoase îl face recomandat persoanelor diagnosticate cu OI. Folosirea bicicletei acvatice a devenit o constantă în programelor de optimizare a condiției fizice precum și a celor recuperatorii în cadrul diferitelor deficiențe. 9.2 Scopul cercetării Prin cercetarea propriu-zisă ne dorim îmbunătăţirea calităţii vieţii a doi subiecţi diagnosticaţi cu osteogeneză imperfectă prin aplicarea unui program acvatic, la unul dintre aceştia implementând în program şi bicicleta acvatică ca şi mijloc complementar. 9.3 Obiectivele cercetării Dezvoltarea capacității de efort și mișcare a subiecților diagnosticați cu osteogeneză imperfectă; Îmbunătățirea factorului psihologic al subiecților cât și motivarea acestora pentru realizarea unei îmbunătățiri a calității vieții.
9.4 Sarcinile cercetării
Studierea literaturii de specialitate cu privire la tema aleasă; Realizarea programului acvatic subiecților diagnosticați cu osteogeneză imperfectă și aplicarea acestuia;
Realizarea bicicletei acvatice în scopul de a adăuga un mijloc eficient în ameliorarea calității vieții copiilor diagnosticați cu osteogeneză imperfectă; Continuarea elaborării programului acvatic al subiectului diagnosticat participant la studiul preliminar; Aplicarea programului elaborat de către subiecții participanți în cadrul programului acvatic; Monitorizarea evoluției subiecților; Interpretarea evaluării finale a celor doi subiecți; Elaborarea tezei.
9.5 Ipotezele cercetării
Programul acvatic conduce la o creștere a densității osoase a subiecților participanți; Programul acvatic t care utilizează și bicicleta acvatică conduce la o dezvoltare a capacității de efort; O modalitate eficientă de intervenție practico-metodică este folosirea bicicletei acvatice.
9.6 Etapele cercetării
Cercetarea a fost realizată cu doi subiecţi de vârste apropiate(11 şi 12 ani) clasificaţi cu tipul IV de OI, cu menţiunea că unul dintre cei doi subiecţi(subiectul II) are o clasificare relativă între tipul III şi tipul IV conform diagnosticului din cadrul Spitalului Orthopadisches Wien Speising, Viena –Austria în data de 17.12.2013. Cercetarea s-a desfășurat în perioada mai 2014 – martie 2015.
TEMATICA ETAPELOR PERIOADA Evaluare inițială cântar Tanita sub. I și sub.
II Mai 2014
Aplicare chestionare psihologice subiect I și subiect II
Mai 2014
Completare fișă posibilități de mișcare subiect I și subiect II
Mai 2014
Examen spirometric inițial subiect I Mai 2014
9.7 Metode de cercetare
• Metoda studiului bibliografic; • Metoda observaţiei; • Metoda anchetei; • Metoda studiului de caz; • Metoda experimentală.
9.8 Organizarea cercetării 9.8.1 Locul și durata desfășurării cercetării
Ca și în cazul studiului preliminar, cercetarea s-a desfășurat în cadrul clubului Bery Fitness&SPA din București în perioada mai 2014 – martie 2015 fiind utilizat în continuare bazinul semiolimpic de care dispune.
9.8.2 Subiecții cercetării Cercetetarea a fost realizată cu doi subiecți diagnosticați cu osteogeneză
imperfectă de tip IV.
Inițiere proiect bicicletă acvatică Iunie 2014
Aplicare program acvatic subiect II și continuare programul în cazul subiectului I
Iunie 2014 – Martie 2015
Osteodensimetrie subiect I Ianuarie 2015 Evaluare finală cântar Tanita sub. I și sub. II Mai 2014
Aplicare chestionare psihologice subiect I și subiect II
Februarie 2015
Introducere bicicletă acvatică în programul acvatic al sub. I
Februarie 2015
Osteodensimetrie subiect I Martie 2015
Examen spirometric final subiect I Martie 2015
Completare fișă posibilități de mișcare subiect I și subiect II
Martie 2015
SUBIECTUL I Subiectul I este subiectul participant la studiul preliminar. Acesta are vârsta
de 12 ani, cu valori diferite ale greutății și înălțimii față de cele anterioare.
SUBIECTUL II Subiectul II născut în anul 2003, are vârsta de 11 ani și este diagnosticat cu
osteogeneză imperfectă clasificată între tipul III și tipul IV.
9.9 Tehnici de evaluare utilizate în cercetare 9.9.1 Evaluarea antropometrică
Parametrii antropometrici din cercetare au fost investigați cu ajutorul dispozitivului Tanita SC 240 MA.
9.9.2 Evaluarea calității vieții
Evaluarea calității vieții s-a realizat la fel ca și în studiul preliminar prin completarea chestionarului QOLS (The Quality of Life Scale) – Scala calității vieții. 9.9.3 Evaluarea bunăstării psihologice
Asemenea evaluării calității vieții, bunăstarea psihologică a fost evaluată cu același chestionar ca și în studiul preliminar și anume RYFF(The Ryff Scales of Psychological Well-Being) – Scala Riff a bunăstării psihologice. 9.9.4 Evaluarea densității osoase
Tehnica folosită în evaluarea densității osoase a subiecților din cadrul cercetării a fost osteodensimetria constând în aprecierea masei grase/non-grase și în aprecierea componentelornon-grase cu masa de minerale osoase din organism. 9.9.5 Posibilităţi de mișcare
Pentru evaluarea posibilităților de mișcare a subiecților cercetării s-a folosit fișa de evaluare utilizată în studiul preliminar.
9.9.6 Evaluarea funcțiilor respiratorii Evaluarea funcțiilor respiratorii s-a efectuat cu ajutorul spirometriei. Aceasta reprezintă o investigație inițială a funcțiilor respiratori fiind punctul de plecare pentru investigații mai sensibile.
9.9.7 Implementarea modelului de program acvatic
Pentru cercetare a fost preluat programul acvatic aplicat în cadrul studiului preliminar și a fost elaborată etapa a III-a a programul acvatic.
Programul acvatic preluat din studiul preliminar a fost aplicat în cercetare de subiectul II pentru a confirma sau nu efectele aduse asupra calității vieții copiilor diagnosticați cu OI. Progresia intensității programului s-a realizat conform principiilor metodice prezentate ulterior (principiul gradării efortului, principiu motivației, principiul însușirii temeinice și a durabilității rezultatelor obținute, principiul participării conștiente și active, principiul accesibilității, principiul individualizării) ținând cont de particularitățile subiectului.
Datorită tipologiilor constituționale ale celor doi subiecți, accentul în situația subiectului I s-a pus pe creșterea forței și a masei musculare în timp ce în cazul subiectului II s-a pus accent pe scăderea procentului de grăsime și ameliorarea tonusului muscular.
Subiectul I a aplicat etapa a III-a a programului acvatic, program elaborat în vederea continuării programului studiului preliminar. Acesta a fost realizat ținând cont de asemenea de principiile metodice prezentate.
Aplicarea programului acvatic realizat în trei etape având prametrii progresivi ai efortului, a oferit subiecților un grad de siguranță ridicat ridicat ( vezi Tabelul 9.3).
Tabelul 9.3 - Programul acvatic
PROGRAMUL ACVATIC
PROGRAMUL ACVATIC
OBIECTIVE PROGRAM
TIP DE
EFORT INTENSITATE DURATĂ FRECVENȚĂ
ETAPA I-a
SĂPT. 1-5
ACOMODAREA CU MEDIUL
ACVATIC
Învățarea și exersarea tehnicilor de bază ale înotului Acomodarea cu mediul acvatic
Aerob
Mică 120 -140 bătăi/minut
30-50 de minute
3 ședințe pe săptămână
ETAPA A II-A SĂPT. 5-30 ETAPA A II-A SĂPT. 5-30
ANTR. TEHNICĂ
Învățarea tehnicii procedeelor de înot Dezvoltarea capacității de mișcare
Aerob
Mică 120 -140 bătăi/minut
50-80 de minute
1 ședință pe săptămână
ANTR. ANDURANȚĂ
Dezvoltarea capacității de efort
Aerob
Medie 140-160 FC b./min.
50-90 de minute
1 ședință pe săptămână
ANTR. FORȚĂ
Dezvoltarea forței musculare
Aerob
Medie 140-160 FC b./min.
50-80 de minute
1 ședință pe săptămână
ETAPA A II-A SĂPT. 30-60 ETAPA A III-A SĂPT. 30-60
ANTR. TEHNICĂ
Învățarea tehnicii procedeelor de înot Dezvoltarea capacității de mișcare
Aerob
Mică 120 -140 bătăi/minut
60-90 de minute
1 ședință pe săptămână
ANTR. ANDURANȚĂ
Dezvoltarea capacității de efort
Aerob
Medie 140-160 FC b./min.
60-90 de minute
1 ședință pe săptămână
ANTR. FORȚĂ
Dezvoltarea forței musculare
Aerob
Medie 140-160 FC b./min.
50-80 de minute
1 ședință pe săptămână
Etapa a III-a a cuprins săptămânile 30-60 având următoarele obiective: • Creșterea densității osoase; • Ameliorarea funcțiilor respiratorii; • Creșterea masei musculare și scăderea nivelului de țesut adipos din
organism; • Creșterea motivației prin obținerea unor progrese fizice.
Etapa a III-a a programului acvatic a urmat structura etapei a II-a fiind împărțită în trei părți : antrenament de tehnică și mobilitate, antrenament de anduranță și antrenament de forță. Progresia celor trei antrenamente s-a realizat de asemenea respectând principiile metodice prezentate, dar ținând cont și de evoluția subiectului I după aplicarea primelor două etape ale programului.
PROGRAM ACVATIC ANTRENAMENT TEHNICĂ
Antrenament tehnică specifică înot
Perioadă de aplicare
Zi de lucru
1/4 stretching 2/4 ex. tehnică 1/4 ex. forță
Săptămânile 30-60 Luni
Parametrii programului de tehnică specifică - ZONA I (EFORT COMPENSATOR)
Intensitate
Volum efort Complexi-
tate
Frecvență
mișcări
Frecvență
ședințe Durată ședință
Număr de exerciții Număr repetări
Distanță înotată (metri)
Ex. forță Ex. tehnică
Mică 40% 120-140 b./min.
60-90 min
6-8 Rezistență medie
4-10 4-20 1200-2000
Ridicată Tempo lent/ constant
1 ședință/ săptămână
Programul de tehnică și mobilitate a fost efectuat pe parcursul a 30 de
săptămâni cu frecvența unei ședințe pe săptămână. Față de etapa a III-a, volumul efortului a suferit modificări crescând progresiv numărul exercițiilor de forță și tehnică utilizate cât și durata ședinței. Distanța acoperită prin înot s-a dublat crescând totodată și complexitatea exercițiilor. Rezistanța folosită la efectuarea exercițiilor de forță a fost mărită în timp ce exercițiile de stretching au precedat fiecare din seriile de forță executate.
PROGRAM ACVATIC
ANTRENAMENT ANDURANȚĂ Antrenament de anduranță Perioadă de aplicare Zi de lucru
1/4 ex. stretching 2/4 anduranță 1/4 ex. forță
Săptămânile 30-60 Miercuri
Parametrii programului de anduranță – ZONA III (EFORT DE REZISTENȚĂ ÎN REGIM II)
Intensitate
Volum efortul aerob
Comple-xitate
Frecven-ță Mișcări
Frecven-ță Ședință
Durată ședință
Număr de exerciții Număr repetăr
i
Distanță înotată (metri)
Ex. stretching
Ex. anduranță
Ex. forță
Medie 75% 180 b./min.
60-90 min
4 -6 4-8 6-10
4-20 1000- 2000
Medie Tempo lent/ constant
1 ședință/ săptămâ-nă
Programul de anduranță a fost efectuat pe parcursul a 30 de săptămâni cu o frecvență de o ședință pe săptămână, față de etapa a II-a prezentând o creștere a numărului de exerciții și repetări efectuate. Partea de anduranță s-a efectuat în zona III de efort (efort de rezistență în regim II) subiectul realizând distanțe precum 6x100m, 8x200m sau 10x50m cu pauze scurte(efort aerob superior). În partea fundamentală, pe lângă distanțele înotate și exercițiile de alergare în apă adâncă, a fost introdusă și activitatea cu bicicleta acvatică în ultimile 4 săptămâni ale programului.
PROGRAM ACVATIC ANTRENAMENT FORȚĂ
Antrenament de forță Perioadă de aplicare Zi de lucru
1/4 ex. anduranță 2/4 ex. forță pe urscat 1/4 ex. forță în apă
Săptămânile 30-60 Vineri
Parametrii programului de forță - ZONA II (EFORT DE REZISTENȚĂ ÎN REGIM I)
Intensitate
Volum efort aerob
Comple-xitate
Frecven-ță Mișcări
Frecven-ță Ședință
Durată ședință
Număr de exerciții Nr. de
repetări
Distanța înotată (metri)
Ex. anduranță
Ex. forță în apă
Ex. forță pe uscat
Medie 140-160 b./min.
50-80 min
2-4 6-8 8-16 4-20 1000- 1800
Medie Tempo lent/ constant
1 ședință/ săptămâ-nă
Programul de forță a fost efectuat pe parcursul a 30 de săptămâni cu frevența de o ședință pe săptămână. În comparație cu etapa a II-a a programului, se evidențiază o creștere a numărului de exerciții de forță executate atât în apă cât și pe uscat. De asemenea, distanța acoperită prin înot aproape se dubleză. Se urmărește în continuare compensarea grupelor mari musculare acţionate mai puțin în timpul înotului( m. biceps femural și m. fesier). De asemenea se pune accent în continuare pe dezvoltarea musculaturii stabilizatoare a trunchiului(m. transvers abdominal, m. drept abdominal, m. oblic intern, m. oblic extern și m. erector spinal) și musculaturii stabilizatoare ai cutiei toracice(m. pectoral mic, m. romboid, m. elevator al scapulei, m. trapez și m. seratus anterior).
CAPITOLUL 10 DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
10.1 SUBIECTUL I
Aplicarea celei de a III-a etape de către subiectul I a fost precedată de evaluarea antropometrică și evaluarea funcțiilor respiratorii. În cazul evaluării calității vieții, evaluării bunăstării psihologice,evaluării posibilităților de mișcare și evaluării densității osoase, după aplicarea programului interpretarea se va face comparând evaluările finale în cazul studiului preliminar cu evaluările efectuate la finalul aplicării etapei a III-a a acestuia.
10.1.1 Evaluarea antropometrică
Evaluarea a fost realizată pe cântarul Tanita SC 240 MA în mai 2014 inițial și februarie 2015 final.
10.1.2 Evaluarea calității vieții
Evaluarea din punct de vedere al chestionaruluiQOLS (The Quality of Life Scale) – Scala calității vieții se va face prin comparația chestionarului final al studiului preliminar cu cel completat la finalul etapei a III-a a programului acvatic în luna februarie 2015.
10.1.3 Evaluarea bunăstării psihologice
Asemenea chestionarului QOLS, evaluare chestionaruluiRYFF(The Ryff Scales of Psychological Well-Being) – Scala Riff a bunăstării psihologice se va face prin comparația chestionarului final al studiului preliminar cu cel completat la finalul etapei a III-a a programului în luna februarie 2015.
10.1.4 Evaluarea posibilităților de mișcare a subiectului
Această evaluare se va face comparând fișa completată la finalul studiului preliminar cu fișa completată la finalul aplicării etapei a III-a de către subiectul I.
10.1.5 Evaluarea densității osoase
Densitatea osoasă se va evalua comparând ultimul examen densiometric finalal studiului preliminar cu examenul densiometric efectuat la finalul etape a III-a a programului.
10.1.6 Evaluarea funcțiilor respiratorii
Datorită faptului că nivelul capacității de efort și mișcare a subiectului I am considerat analizând evaluările studiului preliminar, că a suferit un progres semnificativ în urma programului aplicat, am hotărât să demonstrăm acest lucru prin examenul spirometric.
10.2 SUBIECTUL II
Etapele I și II ale programului acvatic aplicate, reprezintă partea practică a cercetării subiectului II. Am considerat acest lucru necesar deoarece după interpretarea rezultatelor subiectului II putem confirma sau nu efectele benefice aduse asupra calității vieții copiilor diagnosticați cu OI.
Evaluările care au precedat etapele I și II ale programului acvatic, aplicate de către subiectul II au fost precedate de următoarele evaluări: evaluarea antropometrică, evaluarea calității vieții, evaluarea bunăstării psihologice și evaluarea posibilităților de mișcare. 10.2.1 Evaluarea antropometrică
Evaluarea antropometrică a fost realizată ca și în cazul subiectului I pe cântarul Tanita SC 240 MA în luna mai 2014 inițial și în luna februarie 2015 final.
10.2.2 Evaluarea calității vieții
Evaluarea unor aspecte ale calității vieții subiectului II s-a realizat asemenea evaluării subiectului I, completând de către acesta și părinți, în două etape, chestionarul QOLS (The Quality of Life Scale) – Scala calității vieții.
10.2.3 Evaluarea bunăstării psihologice
Evaluarea bunăstării psihologice a avut la bază compararea chestionarului RYFF(The Ryff Scales of Psychological Well-Being) – Scala Riff a bunăstării psihologice completat asemenea chestionarului QOLS, în două stadii. 10.2.4 Evaluarea posibilităților de mișcare a subiectului
Această evaluare s-a realizat pe baza fișei cu posibilități de mișcare, care cuprinde 30 de acțiuni corespondente îmbunătățirii calității vieții subiectului în cauză.
10.2.5 Evaluarea densității osoase
În cazul evaluării densității osoase, interpretarea se va face comparând evaluarea finală a densității osoase cu ultima valoare din istoricul densității osoase al acestuia prezentat anterior în capitolul 9.8.2.
CAPITOLUL 11
REZULTATE ȘI INTERPRETAREA ACESTORA 11.1. SUBIECTUL I
În urma evaluării antropometrice realizate cu ajutorul cântarului Tanita SC 240 MA subiectul a înregistrat o scădere a procentului de masă grasă cu 7% în timp ce din punct de vedere al masei musculare acesta a suferit o creștere de 6,3 %. Menționăm faptul că subiectul I , deși a urmat cea mai grea etapă a programului acvatic, volumul și intensitatea exercițiilor fiind mai mare, nu a suferit nici o fractură.
Chestionarul psihologic QOLS (The Quality of Life Scale) – Scala calității vieții a arătat o creștere a scorului total cu 1 punct. Acest lucru reprezintă un progres bun din punct de vedere psihologic, cu atât mai mult cu cât compararea scorului inițial din studiul preliminar cu scorul obținut după cercetarea finală arată o creștere de 5 puncte(Figura 11.2 ). QOLS – Subiectul I
Figura 11.2
Din punct de vedere al chestionarului RYFF (The Ryff Scales of Psychological Well-Being) – Scala Riff a bunăstării psihologice, subiectul conform Figura 11.3 a suferit următoarele progrese:
• Din punct de vedere al autonomiei a suferit o creștere de 1 punct ceea ce înseamnă că poate înfrunta presiunile sociale fiind și mai determinat și mai conștient de standardele sale personale;
• Din punct de vedere al controlului a suferit o creștere de 1 punct dezvoltând astfel sentimentul de măiestrie și competență la un nivel și mai ridicat reușind să gestioneze optim treburile de zi cu zi;
• Din punct de vedere al dezvoltării personale totalul acumulat a crescut cu 4 puncte, scorul ridicat reprezentând o creștere majoră a încrederii în sine experiențele noi devenind o provocare și mai mare pentru acesta;
• Din punct de vedere al acceptării de sine, subiectul a acumulat un total cu 7 puncte, cel mai mare progres dintre toate direcțiile analizate ceea ce întărește foarte mult atitudinea pozitivă față de sine.
RYFF – Subiectul I
Figura 11.3
În urma completării fișei cu posibilitățile de mișcare ale subiectului I sau putut observa îmbunătățiri la toate acțiunile realizate în mediul acvatic. În urma aplicării programului acvatic măiestria tehnică a procedeelor de înot craul, spate, fluture cât și mișcarea brațelor din procedeul bras a crescut simțitor. Același lucru îl putem afirma și despre tehnica întoarcerii rostogolite, care în cele mai
multe dintre situații este executată mai corect decât copiii normali de aceeiași vârstă participanţi la concursurile municipale. Acest aspect conturează în cazul subiectului I o integrare socială optimă realizată cu ajutorul mediului acvatic, cât și o creștere semnificativă a motivației acestuia. La nivelul membrelor inferioare cât și la nivelul celor superioare forța musculară a continuat să crească, lucru demonstrat de creșterea numărului de genuflexiuni efectuate atât asistat cât și singur, de ridicări pe vârfuri cât și de efectuarea flotărilor din spijin pe genunchi și cu sprijin la marginea bazinului. La nivelul trunchiului stabilizatorii acestuia s-au dezvoltat continuu, lucru arătat de menținerea îndelungată dar și mai stabilă a poziției de izometrie din sprijin pe genunchi și pe antebraț. Din punct de vedere al anduranței subiectul I a progresat semnificativ ajungând la performanța de a înota continuu o distanță de 1500 m fără pauză, în procedeul craul. Performanța de a alerga în apă adâncă a crescut la 15 minute îmbunătățind în același timp și tehnica acesteia. Nu în cele din urmă, ceea ce ne-a bucurat poate un pic mai mult față de celelalte progrese personale realizate este faptul că subiectul a căpătat o stabilitate mult mai mare în timpul efectuării mersului reușind să se deplaseze chiar și independent pe distanțe mai mari.
La nivelul densității osoase, un aspect deosebit de important pentru persoanele diagnosticate cu OI, subiectul I a suferit o creștere de 7% în urma aplicării etapei a III-a a programului acvatic după cum este prezentat și în Figura 11.4.
Densitate osoasă – Subiectul I
Figura 11.4
Evaluarea suplimentară realizată la nivelul funcțiilor respiratorii de subiectul I, care am dorit a fi relevantă în cazul îmbunătății capacității de efort datorate aplicării etapei a III-a a programului cât și utilizării bicicletei acvatice, așa cum este reprezentat și în Figura 11.5, arată următoarele:
La nivelul FEV1 s-a evidențiat o creștere de 340ml; La nivelul capacității vitale forțate s-a realizat o creștere de 550ml.
Spirometrie – Subiectul I
Figura 11.5 SUBIECTUL II
În urma evaluării antropometrice realizate de subiectul II cu ajutorul cântarului Tanita SC 240 MA s-a înregistrat la nivelul țesutul adipos o scădere a procentului cu 5,5% în timp ce la nivelul masei musculare acesta a suferit o creștere de 5,3 %.
Chestionarul psihologic QOLS (The Quality of Life Scale) – Scala calității vieții a arătat o creștere semnificativă a scorului total cu 12 puncte(Figura 11.6) ceea ce reprezintă un progres semnificativ mai mare din punct de vedere psihologic față de subiectul I, comparând scorul total al acestora după efectuarea primelor două etape ale programului acvatic.
QOLS – Subiectul II
Figura 11.6
Din punct de vedere al chestionarului RYFF (The Ryff Scales of Psychological Well-Being) – Scala Riff a bunăstării psihologice, subiectul II conform Figurii 11.7 a suferit următoarele progrese:
• Din punct de vedere al autonomiei subiectul a suferit o creștere de 3 punct
însemnând o creștere a capabilității de a rezista presiunilor sociale, devenind în același timp mai determinat și mai conștient de standardele sale personale;
• Din punct de vedere al controlului a suferit o creștere de 2 puncte crescând nivelul de măiestrie și de competență, în același timp fiindu-i mai ușor să își gestioneze treburile de zi cu zi;
• Din punct de vedere al dezvoltării personale totalul acumulat a crescut cu 2 puncte, acesta devenind o persoană mai deschisă către noi experiențe crescând totodată și credința în realizarea acestora, lucru care specifică și o creștere a încrederii de sine;
• Din punct de vedere al acceptării de sine, subiectul a acumulat un total cu 3 puncte mai mare ceea ce relevă o creștere a atitudinii pozitive față de sine;
• Din punct de vedere al relațiilor pozitive, a câștigat 5 puncte ceea ce arată că percepe lucrurile pozitiv în relațiile cu ceilalți și nu se lasă afectat de aspectele negative iminente unei relații inter-umane;
• Din punct de vedere al sensului vieții a suferit o creștere de 3 puncte ceea ce înseamnă că acesta dă sens lucrurilor desfășurate în viața lui, sopurile și direcțiile acesteia devenind mult mai clare.
RYFF – Subiectul II
Figura 11.7
În urma completării fișei cu posibilitățile de mișcare de către subiectul II, ca și în cazul subiectului I după aplicarea primelor două etape ale prgramului acvatic, sau putut observa îmbunătățiri majore la toate acțiunile realizate în mediul acvatic. Subiectul II și-a însușit toate elementele tehnice de bază – plutirea, alunecarea și cel mai important respirația acvatică. Și-a însușit totodată tehnica procedeelor de înot craul, spate, fluture cât și mișcarea brațelor din procedeul bras. Tehnica înotului pe sub apă cât și tehnica întoarcerii rostogolite au fost dobândite. La nivelul membrelor inferioare cât și cele superioare a suferit asemenea subiectului I, o creștere a forței musculare, lucru demonstrat de creșterea numărului de genuflexiuni executate asistat, de faptul că a reușit să efectueze 2 repetări singur cât și de creșterea numărului de ridicări pe vârfuri dar și de flotări realizate din spijin pe genunchi și cu sprijin la marginea bazinului. La nivelul trunchiului a dezvoltat o rezistență specifică realizată prin creșterea tonusului muscular și a stabilității lucru evidențiat de posibilitatea menținerii poziției de izometrie din sprijin pe genunchi și pe antebraț. Din punct de vedere al anduranței subiectul a reușit să înoate după efectuarea celor 30 de săptămâni ale programului 400 m continuu, în procedeul craul, de asemenea acesta a reușit performanța personală de a alerga în apă adâncă 5 minute. Nu în ultimul rând, ceea ce întărește efectele pozitive aduse de programul acvatic asupra subiectului este faptul că pe lângă dobândirea în condiții sigure a
poziției de ortostatism, a reușit asemenea subiectului I să se deplaseze cu ajutor câțiva pași.
Din punct de vedere al densității osoase, subiectul II a suferit o creștereîn urma programului acvatic (Figura 11.8)amintind încă o dată că din anul 2010 până în prezent, conform istoricului, acesta a suferit o scădere continuă. Grafic densitate osoasă – Subiectul II
Figura 11.8
CAPITOLUL 12
PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA BICICLETEI ACVATICE
Literatura de specialitate internațională cere, prin articolele publicate peste tot în lume, metode și mijloace noi care pot aduce îmbunătățiri în procesul de îmbunătățire a capacității de efort și mișcare în cazul persoanelor cu osteogenezei imperfecte.
Bicicleta acvatică (Figura 12.1) reprezintă aportul nostru adus luptei duse împotriva acestei boli necruțătoare. Scopul utilizării acesteia urmărește la fel ca și în cazul alergării în apă adâncă , un mijloc de a dezvolta capacitatea de efort și mișcare a persoanelor cu boala Lobstein.
Figura 12.1
Recomandarea noastră, referitoare la adâncimea apei în timpul imersiei atunci când este folosită bicicleta, este ca subiectul să aibă apa la nivelul pieptului în poziția așezat pe bicicletă. În timpul antrenamentului există posibilitatea reglării rezistenței bicicletei în funcție de necesitate sau de tipul antrenamentului efectuat. Antrenamentele se pot face ținând cont de frecvența cardiacă într-una dintre cele trei zone de intensitate.
În cazul persoanelor diagnosticate cu osteogeneză imperfectă, pentru a diminua riscurile produceri de fracturi, este aceea de a se încadra în timpul pedalării pe bicicletă în zonele de intensitate mică. Datorită faptului că subiecţii prezintă asimetrii la nivelul structurii osoase (în special la nivelul coloanei şi membrelor inferioare) monitorizarea este nevoie a fi făcută continuu de către terapeut pentru a preveni eventualele accidentări.
Date tehnice ale bicicletei acvatice
Posibilităţi de Reglaj pentru adaptarea ergonomică în funcţie de utilizator (Figura 12.4 ):
Înălţime în funcţie de adâncimea apei ; Înalţime şa faţă de pedale ; Distanţa de la ghidon la şa ; Înalţime ghidon ; Înclinare stânga / dreapta ; Unghi viraj stânga / dreapta ; Gama de încarcare la pedalare .
Figura 12.4
Opțional există posibilitatea de afişare pentru: Distanţă < Km > ; Viteză < Km/h > ; Turaţie < RPM > ; Frânare < Kgf > și Grad de frânare < 1/2/3/4 > ; Diagrame; Etc.
Bicicleta acvatică (Planșa 1) este o construcţie metalică realizată din oţel
inoxidabil alimentar pentru a rezista în condiţiile de aciditate existente în mediul de lucru . Atât subansamblele cât şi corpurile aflate în mişcare sunt speciale fiind protejate prin semeringuri , astfel fiind exclus contactul cu mediul de lucru . Construcţia este prevăzută cu limitare la înclinare astfel eliminându-se pericolul răsturnării laterale.
În cazul tezei de față, bicicleta acvatică a fost introdusă în programul subiectului I în ultima parte a etapei a III-a . Putem considera un succes adaptarea imediată a acestuia cu bicicleta, reușind performanța în doar câteva ședințe să pedaleze la o viteză constantă cu o rezistență minimă timp de 15 minute.
CONCLUZII Osteogeneza imperfectă(OI) sau boala Lobstein datorită particularităților
sale cât și a deficiențelor asociate reprezintă o provocare atât în domeniul medical cât și în domeniul educației fizice în direcția îmbunătățirii calității vieții persoanelor diagnosticate.
Mediul acvatic reprezintă mediul optim pentru desfășurarea activităților
fizice de către copiii diagnosticați cu osteogeneză imperfectă, riscurile de fracturi și accidente fiind minime.
În mediul acvatic se poate realiza dezvoltarea semnificativă a capacităţii de
efort şi mişcare în cazul celor diagnosticaţi cu osteogeneză imperfectă. Datorită influenţelor pe care le exercită asupra organismului, înotul
terapeutic este considerat unul dintre cele mai importante mijloace de realizare a obiectivelor educaţiei fizice şi sportului ,dar şi ale kinetoterapiei; acesta reprezintă unul dintre mijloacele principale de abordare a programului acvatic.
Alergarea în apă adâncă reprezintă un mijloc optim de lucru în mediul
acvatic pentru copiii diagnosticați cu OI, care poate fi introdus în programele acvatice din faza inițială.
Mediul potrivit pentru socializare, în cazul copiilor cu boala Lobstein, este
mediul acvatic. În România, studii referitoare la o elaborare a unui program fizic adaptat sau
la o sistematizare a unor mijloace de îmbunătățire a calității vieții în cazul persoanelor diagnosticate cu osteogeneză imperfectă nu au fost făcute.
Studiile legate de îmbunătățirea calității vieții persoanelor diagnosticate cu
osteogeneză imperfectă a literaturii de specialitate internaționale sunt direcționate majoritar către domeniul medical și foarte puține către domeniul educației fizice.
Pe durata aplicării programului acvatic subiecții nu au suferit nici o fractură,
mai mult decât atât la nivelul densității osoase au suferit creșteri semnificative.
• În context cu afirmația de mai sus considerăm că ipoteza nr.1 a cercetării“ programul acvatic conduce la o creștere a densității osoase a subiecților participanţi”a fost validată.
În urma efectuării etapei a III-a a programului acvatic s-a realizat o
îmbunătățire la nivelul funcțiilor respiratorii a subiectului I. • În context cu rezultatele examenului spirometric al subiectului I
considerăm că ipoteza nr.2 “programul acvatic care utilizează și bicicleta acvatică conduce la o dezvoltare a capacității de efort” a fost validată.
Programul acvatic a adus îmbunătățiri la atât la nivelul masei musculare cât
și la nivelul masei grase a subiecților; Bicicleta acvatică a devenit un mijloc eficient al programului aplicat, fiind
utilizată în ultima parte a acestuia, sigur, fără producere de accidente. În urma evaluărilor făcute la nivel muscular și respirator, s-au înregistrat rezultate pozitive ceea ce considerăm ca a dus la o creștere a calității vieții subiecților participanți.
• În context cu afirmațiile de mai sus considerăm că ipoteza nr.3 “o modalitate eficientă de intervenție practico-metodică este folosirea bicicletei acvatic” a fost validată.
Programul acvatic a reprezentat un punct de plecare pentru clasificarea
internațională a unuia dintre subiecți. Acesta a fost încadrat în categoria S8SB7SM8 participând deja la competiții internaționale în Canada.
CONTRIBUȚII ȘI VALORIFICAREA PRACTICĂ A CERCETĂRII
Articolul prezentat în cadrul Congresului Internaţional de Educaţie fizică, Sport şi Kinetoterapie 2013 organizat în cadrul Universităţii de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. Articolul se intitulează „OSTEOGENEZA IMPERFECTĂ ŞI CONSECINŢELE EI ASUPRA CAPACITĂŢII DE EFORT ŞI MIŞCARE A COPIILOR SUFERINZI”;
Articolul prezentat în cadrul Congresului Internaţional de Educaţie fizică,
Sport şi Kinetoterapie 2014 în cadrul Universităţii Ovidius de Educaţie Fizică şi Sport din Constanța. Articolul se intitulează „MEDIUL ACVATIC-
METODE DE A ÎMBUNĂTĂȚII CALITATEA VIEȚII COPIILOR DIAGNOSTICAȚI CU OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ(OI) ”;
Articolul prezentat în cadrul Congresului Internaţional de Educaţie fizică,
Sport şi Kinetoterapie 2015 în cadrul U niversităţii Ovidius de Educaţie Fizică şi Sport din Constanța. Articolul se intitulează „APLICAȚII ALE MEDIULUI ACVATIC ÎN SCOPUL PREGĂTIRII FIZICE A COPIILOR DIAGNOSTICAȚI CU OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ”;
Cele două articole publicate în 2015 în revista Discobolul. Acestea se
intitulează „BICICLETA ADAPTATĂ – MIJLOC DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A CAPACITĂȚII DE EFORT ȘI MIȘCARE A COPIILOR DIAGNOSTICAȚI CU OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ” și „EXERCIȚIILE DE FORȚĂ ȘI STRETCHING – O NECESITATE DE A ÎMBUNĂTĂȚI CALITATEA VIEȚII COPIILOR DIAGNOSTICAȚI CU BOALA LOBSTEIN”;
Realizarea programului acvatic în direcția îmbunătățirii calității vieții
copiilor diagnosticați cu osteogeneză imperfectă; Conceperea fișei personale cu posibilitățile de mișcare a copiilor
diagnosticați care poate deveni o metodă esențială de evaluare în cadrul oricărui program acvatic destinat îmbunătățirii calității vieții;
Elaborarea compendiului de exerciții cu riscuri minime pentru persoanele
diagnosticate cu OI, care poate sta la baza oricărui program acvatic destinat osteogenezei imperfecte;
Realizarea și introducerea bicicletei acvatice în programul acvatic pentru
copiii diagnosticați cu osteogeneză imperfectă; Clasificarea subiectului I în categoria S8SB7SM8 și participarea la
concursuri de înot organizate de Federația de Natație din Canada cu perspectiva de a intra în Lotul Paralimpic al Canadei;
Subiectul I, după aplicarea programului acvatic, a fost desemnat ca „atlet
speranta în paranatație”, fiind ales să poarte flacăra Jocurilor de Québec în cadrul deschiderii competiției Défi Sportif organizat în Canada;
Primirea unei scrisori oficiale prin care Claude Picard, antrenor șef în cadrul clubului Natation Para-Performance din Canada, apreciază nivelul foarte ridicat pe care subiectul I l-a avut în momentul integrării acestuia în echipa paralimpică din clubul unde activează. Este apreciată măiestria subiectului în tehnica tuturor celor patru procedee de înot dar și nivelul muscular pe care acesta îl are. Este subliniat faptul că acesta din punct de vedere psihologic prezintă un grad ridicat de autonomie, este foarte motivat în ceea ce privește viitorul său în direcția sportului, încrederea în sine fiind maximă. Nu în ultimul rând, Claude Picard specifică faptul că subiectul a fost reclasificat de la categoria S9 SB8 SM9 la S8SB7SM8 și că acesta are toate șansele să progreseze și să ajungă participant al Jocurilor Paralimpice;
Participarea subiectului I la prima competiţie regională paralimpică în Canada cu rezultate extraordinare reprezentate de 6 medalii( medalie de aur la 400m liber, 3 medalii de argint şi 2 medalii de bronz). Recunoaștere
Această lucrare este elaborată şi publicată sub auspiciile Universității Naționale de Educație Fizică și Sport ca partener al proiectului co-finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013, în cadrul proiectului Pluri şi interdisciplinaritate în programe doctorale şi postdoctorale Cod Proiect:
POSDRU/159/1.5/S/141086, beneficiar principal fiind Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română.
BIBLIOGRAFIE
1. Albu, A., Albu C., Petcu, I., 2001, Asistenţa în familie a persoanelor cu deficienţă funcţională – tehnici de îngrijire şi manevrare a bolnavului, Editura Polirom, Iaşi
2. Albu, A., Albu, C., 2000, Asistenta psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic,EdituraPolirom, Iaşi
3. Albu, C., Vlad, T., Albu, A., 2004, Kinetoterapia pasivă, Editura Polirom, Iaşi 4. Antonescu, D., Barbu, D., Niculescu, D. L., Panait, Gh., Popescu, M., Purghel,
Fl., Stanescu, D., Stoica, C., Cristea, S, 2004, Elemente de Ortopedie şi Traumatologie- curs pentru studenţi, Universitatea de Medicina şi Farmacie „ Dr. Carol Davila”, Bucureşti
5. Apostu, M., 2013, Biochimia efortului sportiv, Editura Discobolul, București 6. Appleton, B., 1996, Stretching and flexibility. Biomechanics and fitness, Human
Kinetics Pub., USA 7. Applied Physiology Nr. 106, 2009, Aquatic exercises with different levels of
body immersion. Journal of Strength andarthritis. Paper presented at: 14th Annual Session of the American Congress of Physical
8. Australian Journal of Science and Medicine in Sport,1990, Nr. 22, pag.13-22 9. Avramoff, E.,1982,Probleme Medico- Sportive In Gimnastica, Editura Sport -
Turism, Bucuresti 10. Baciu, C., 1974, Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, Bucureşti 11. Baciu, C., 1981, Aparatul locomotor, Editura Medicală, Bucureşti 12. Baciu, C., 1974, Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, Bucureşti 13. Baun, Pappas, M.B., 2008, Fantastic water workouts, Editura Human Kinetics
Publishers, Champaign, Illinois 14. Băiaşu, N.,1984,Gimnastica, Editura Sport - Turism, Bucureşti 15. Bădău, D.,2003, Gimnastica de bază, Editura Omnia Uni SAST, Braşov 16. Bădău, A., 2014, Îmbunătățirea capacității funcționale și motrice prin mijloace
și metode specifice activităților acvatice ludico-recreative la studenții facultăților de neprofil – teză de doctorat, Facultatea de Educație fizică și Sporturi Montane Iosud, Brașov
17. Berbecaru, C., 2008, Psihologia Sportului – Note De Curs, Editura TANA, Bucureşti
18. Blandine, C., Andree L., 2009, Anatomie pentru mişcare – Exerciţii de bază, Editura Polirom
19. Bota, A., 2003, Activităţi motrice de timp liber – Note de curs, ANEFS, Bucureşti
20. Bota, A., 2006, Exerciții fizice pentru viață activă, Editura Cartea Universitară, Bucureşti
21. Bota, A., 2007, Kinetologie – note de curs, Editura ANEFS, București 22. Bota, A., Teodorescu, S., et. all, 2015, Activități fizice adaptate ca instrument
de incluziune socială, Editura Discobolul, București 23. Bota, C., 2002, Fiziologie generală – Aplicații la efortul fizic, Editura Medicală,
București 24. Bratu., I., 1977, Gimnastică pentru prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice,
Editura Sport-Turism, Bucureşti 25. Brukner & Khan’s, 2012, ClinicalSports Medicine Fourth Edition, Editura
Sports Medicine Series, The Mcgrawhill Companies, Australia 26. Buzescu, A., 2003-2004, Kinetoterapia în traumatologia sportivă – Note de
curs, Editura ANEFS, Bucureşti 27. Cârstea, Gh., 1974, Terminologia Educaţiei Fizice şi Sportului, Editura Stadion,
Bucureşti 28. Cârstea, Gh., 2000, Teoria Şi Metodica Educaţiei Fizice Şi Sportului, Editura
Anda, Bucureşti 29. Cârstea, Gh., 2000, Didactica educaţiei fizice, Editura ANEFS, Bucureşti 30. Chelcea, S., 2007, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și
calitative, Editura Economică, București 31.Chiasson, R., Munns, C., Zeitlin, L., 2004, Interdisciplinary treatment approach
for children with osteogenesis imperfecta, Shriners Hospital for children , Canada, Montreal, QC
32.Chiriac, M., 2000, Testarea manuală a forţei musculare, Editura Universităţii din Oradea
33. Chiriţă, G.,1983, Educaţia prin jocuri de mişcare, Editura Sport - Turism, Bucureşti
34. Ciolcă, E., 2012, Elemente de metodologia instruirii aplicate în kinetoterapie, Editura Universitară, București
35. Cordun, M., 1999, Kinetologie medicală, Editura AXA, Bucureşti 36. Cordun, M., 1999, Postura corporală normală şi patologică, Editura ANEFS,
Bucureşti 37. Cordun, M., 2009, Kinantropometrie, Editura CD Press, Bucureşti 38. Cordun,M., 2011, Bioenergetică şi ergometrie în sport, Editura CD
Press,Bucureşti 39. Councilman, J., Councilman, B., 1994,The new science of swimming, Editura
Prentice Hall, USA 40. Creţu, A., 1996, Atitudine şi prim ajutor la locul accidentului, Editura Romfel,
Bucureşti 41. Creţu, A., Bratu, M., 2003, Refacere în sport, Editura ANEFS, Bucureşti 42. Dan, M., 2005, Introducere în terapie ocupaţională, Editura Universităţii din
Oradea
43. Demeter, A., 1972, Bazele fiziologice si biochimiceale calitatilor motrice, Editura Sport - Turism, Bucureşti
44. Dicționar explicativ al limbii române,1998, EdituraUnivers Enciclopedic, Bucureşti
45. Dragnea, A., Teodorescu, S., 2002, Teoria sportului, Editura Fest, Bucureşti 46. Dragnea, A. , Bota, A., 1996, Teoria activitatilor motrice, Editura Didactică Şi
Pedagogică, R. A. Bucuresti 47. Dragnea, A. şi colab, 2007, Teoria educației fizice și sportului, Editura Cartea
Școlii, București 48. Dragnea, A., 1984, Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport, Editura
Sport-Turism, Bucureşti 49. Drăgan, I., 1994, Medicina sportivă aplicată, Editura Editis, Bucureşti 50. Drăgan, I., 2002, Medicina sportivă, Editura Medicală, București 51. Dumitru, D., 1981, Ghid de reeducare funcţională, Editura Sport-Turism,
Bucureşti 52. Dumitru, G.,1998,Fiziologia educatiei fizice si sportului, Editura Ovidius
University Press, Constanţa 53. Epuran, M., Cordun, M., Marza, D., Motet, D., Ochiana, G., Stănescu, M.,
2006, Asistenţă, consiliere si intervenţii psihomedicale în sport şi kinetoterapie, Editura Fundatei Humanitas, Bucureşti
54. Epuran, M., 2011, Motricitate și psihism în activitățile corporale, Editura Fest, București
55. Epuran, M., 2005, Metodologia activităților corporale. Exerciții fizice. Sport. Fitness, Editura Fest, ediția a II-a, București
56. Epuran, M., Vâjâială, E., G., 2008, Metodologia cercetării în educație fizică și sport, Editura Fundației România de Mâine
57. Epuran, M., 1990, Modelarea conduitei sportive, Editura Sport-Turism, Bucureşti
58. Firea, E., 1984, Metodica Educaţiei Fizice Şcolare, Vol. I, IEFS, Bucureşti 59. Flora., D., 2002, Tehnici de bază în kinetoterapie, Editura Universităţii din
Oradea 60. Gilroy, A., MacPherson, B., Ross, L., 2010, Atlas de anatomie, Editura Prior &
Books, București 61. Grigore, V.,2001, Gimnastica Artistica. Bazele Teoretice Ale Antrenamentului
Sportiv, Editura Semne, Bucureşti 62. Grigore, V., 2003, Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, Editura Bren,
Bucureşti 63. Horghidan, V., 2000, Problematica Psihomotricităţii, Editura Globus, Bucureşti 64. Horghidan, V., 2000, Psihologie Normală şi patologică, Editura ANEFS,
Bucureşti
65. Ion, S., Neicu, S., 2008, Copiii și performanța în înot, Federația Română de Natație, București
66. Ionescu, A.,1992, Gimnastica Medicală, Editura All, Bucureşti 67. Ionescu, A., 1966, Medicina culturii fizice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 68. Ispas, C., 1998, Noţiuni de semiologie medicală pentru kinetoterapeuţi, Editura
Art Design, Bucureşti 69. Keeler, L.K., Finkelstein, L.H., Miller, W. I Fenhall, B.,2001, Early-phase
adaptations 70. Kelly, B.T., Roskin, L.A., Kirkendall, D.T. and Speer, K.P.,1983,Shoulder
muscle activation,Kinetics Publishers 71. Larsen , L., 2011, Fitness and exercise – SOURCEBOOK, Editura
Omnigraphics, USA 72. Lindle, J., 1989, Water exercise research, The AKWA, Nr. 3(4) 73. Mackenzie, B., 2005, 101 Performance Evaluation Tests, Editura Electric
Word, London 74. Macovei, S., 2012, Streching, Editura AFIR, Bucuresti 75. Macovei, S.,1999, Gimnastica ritmică şi suplețea, Editura ANEFS Bucureşti, 76. Macovei, S., Vişan, A., 2003, Gimnastică aerobică de întreținere, Editura Afir,
Bucureşti 77. Macovei, S., 1999, Supleţea, Editura ANEFS, Bucureşti 78. Macovei, S,. 2010, Kinantropologie– Note de curs, Editura Discobolul,
Bucureşti 79. Maglischo, E., Swimming Even Faster, Mayfield Publishing Company,
California State University, Bakersfield 80. Maglischo, E., 1993, Swimming Fastest, Editura Human Kinetics, USA 81. Manno, R., 1996, Bazele antrenamentului sportive, Editura Plumb, Bucuresti 82. Mara., D., 2004, Strategii didactice în educaţia incluzivă, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 83. Marcu, V., 2007, Vademecum de psihopedagogie specială, Editura Universităţii
din Oradea 84. Marcu, V., Matei, C., 2009, Echilibrul corporal, Editura Universităţii Din
Oradea 85. Marcu, V., Milea, M., Dan, M., 2001, Sport pentru persoane cu handicap,
Editura Triest, Oradea 86. Marcu, V., Dan, M., 2006, Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii
din Oradea 87. Marinescu, Gh., 1994, Natație – Note de curs pentru colegiu, Editura IEFS,
București 88. Marinescu, Gh., 2003, Natație efort și antrenament, Editura Bren, București
89. Marinescu, Gh., Balan V., 2008, MDS Nataţie şi Nautice, Editura ANEFS, Bucureşti
90. Marinescu, Gh., Ergogeneza şi oboseala în sport, Note de curs, Editura UNEFS, București
91. Marmandiu, I.,2008, Contribuții la optimizarea selecției și dozării mijloacelor sport-terapie, în creșterea rației de recuperare la copiii cu handicap fizic și mental – teză de doctorat, ANEFS, București
92. Mcleod, I.,2010, Swimming Anatomy, Editura Human Kinetics, United States Of America
93. Moţet, D., 2000, Bazele teoretice şi metodice ale execiţiului fizic folosit în kinetoterapie, Editura Universităţii din Bacău
94. Moţet, D., 2009, Enciclopedia de kinetoterapie, volum 1, Editura Semne, Bucureşti
95. National Institutes of Health Osteoporosis and Related Bone Diseases ~ National Resource Center in cooperation with the Osteogenesis Imperfecta Foundation, 2007, Guide to Osteogenesis Imperfecta for Pediatricians and Family Practice Physicians - www.niams.nih.gov/bone
96. Netter, F.H., 2008, Atlas de anatomie a omului, Ediţia a 4-a, Editura Medicală Callisto, Bucureşti
97. Nica, A.S., 2003, Recuperarea Medicală, Editura Universitatea “Carol Davila”, Bucureşti
98. Nicu, A.,1993,Antrenamentul Sportiv Modern, Editura Editis, Bucuresti 99. Niculescu, I.,2009, Evaluarea în educație fizică, Editura Universitaria Craiova
100. Niculescu, M., 1999, Elemente de psihologia sportului de performanţă şi mare performanţă, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti
101. Niculescu, M., 2002, Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport, Editura ANEFS, București
102. Niculescu, C.Th.,Cârmaciu, R. şi colab., 1999, Anatomia şi fiziologia omului. Compendiu, Editura Corint, Bucureşti
103. Nordin, M., 2012, Basic Biomechanics of the musculoskeletal system, Fourth Edition, Editura Lippincott William & Wilkins, Philadelphia
104. Obraşcu, C., 1970, Accidente în sport şi primul ajutor, Editura Stadion, Bucureşti
105. Papilian, V., 1992, Anatomia omului (vol. I), Editura Medicală, Bucureşti 106. Pavlid, V., 1972, Educație și sănătate, Editura Didactică și Pedagogică,
București 107. Piaget, J., 1972, Psihologie Şi Pedagogie, Editura Didactică Şi Pedagogică,
Bucureşti 108. Piaget, J., 2005, Reprezentarea lumii la copil, Editura Cartier, Bucureşti 109. Piaget, J., 2005, Psihologia copilului, Editura Cartier, Bucureşti
110. Poienariu, D., Petrescu, P. şi colaboratorii, 1981, Traumatologie şi recuperare funcţională la sportive, Editura Flacăra, Timişoara
111. Popa, Gh., 1999, Metodologia cercetării ştiinţifice în domeniul Educaţiei Fizice şi Sportului, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara
112. Popescu, R. şi colab.,2004, Ghid de evaluare clinică şi funcţională în recuperarea medicală, Vol. I, Editura Medicală Universitară, Craiova
113. Popovici, D., V., 1999, Elemente de psihopedagogia integrării, Editura Pro Humanite, Bucureşti
114. Puiu, M., 2007, Esenţialul În 101 Boli Genetice Rare, Editura Orizonturi Universale, Timişoara
115. Purcia, S., 2003, Ocotirea şi integrarea copiilor handicapaţi, Editura Psihomedia, Sibiu
116. Radu, G., H., 1999, Psihopedagogia dezvoltării şcolarului cu handicap, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
117. Ruck, J.,2009, Exercise and Sports for Children with Osteogenesis Imperfecta, Shriners Hospital for children, Canada
118. Ruck, J.,2009, Physiotherapy Rehabititation for Children with Osteogenesis Imperfecta Following Femoral @ Tibial Intramedullary Roddings, Shriners Hospital for children, Canada
119. Sanders, M., 2000, Water Fitness for Health, Human Kinetics,YMCA, Champaign, IL
120. Sbenghe, T., 1987, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti
121. Sbenghe, T., 2002, Kinesiologia, ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti 122. Sbenghe, T., 1999, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura
Medicală, Bucureşti 123. Shapiro, Jay, R., Byers, Peter, H., Glorieux, Francis, H. And Sponseller Paul,
D., Copyright © 2014 Elsevier,Osteogenesis Imperfecta- A Translational Approach To Brittle Bone Disease, Editura Academic Press, USA
124. Slăvestru, D., 2004, Psihologia Educaţiei, Editura Polirom, Bucureşti 125. Smith , P., Rauch , F., Harris, G., 2015, Transitional Care in Osteogenesis
Imperfecta: Advanced in Biology, Technology, and Clinical Practice, Shriners Hospitals for Children, Chicago
126. Stănescu, M., 2002, Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolari mici, Editura Semne
127. Stănescu, M., Ciolcă, C., Urzeală, C., 2004, Jocul de mișcare – metodă și mijloc de instruire în educație fizică și sport, Editura Cartea Universitară, București
128. Stroescu, A. şi colab.,1968, Gimnastica, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti
129. Șchiopu, U. şi colab.,2002, Dicționar enciclopedic de psihologie, Editura Babel, Bucureşti
130. Şchiopu, U., Verza, E., 1997, Psihologia Vârstelor, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti
131. Şiclovan, I., 1984, Teoria si metodica antrenamentului sportiv, Editura CNEFS, Bucureşti
132. Şerbănoiu, S., 2002, Lecţia de educaţie fizică, Editura Afir, Bucureşti 133. Şerbănoiu, S., 2004, Metodica educației fizice, Editura Cartea Universitară,
Bucureşti 134. Șerbănoiu, S.,Tudor, V., 2007, Teoria și metodica educației fizice și sportului,
Editura ANEFS, București 135. Ştefan, M., 1999, Psihologia copiilor cu handicap de vedere, Editura Pro
Humanitate, Bucureşti 136. Teodorescu, R., Lancaster, S., 2008, Athletic Fitness for Kids, Editura Human
Kinetics, USA 137. Teodorescu, S., Bota, A.,Stănescu, M. 2007, Activități fizice adaptate – pentru
persoanele cu deficiențe senzoriale, mintale și defavorizate social, Editura Printech, București
138. Teodorescu, S., Bota, A., Stănescu, M., 2003, Educaţie fizică şi sport adaptat pentru persoane cu deficienţe senzoriale, mintale şi defavorizate social, Editura Semne, Bucureşti
139. Teodorescu, S., 2006, Teoria antrenamentului şi competiţiei, Editura ANEFS, Bucureşti
140. Tudor, V., 2013, Măsurare şi evaluare în sport, Editura Discobolul, Bucureşti 141. Tudor, V., 2008, Măsurare şi evaluare în cultură fizică şi sport, Editura
Moroşan, Bucureşti 142. Ungureanu, O., 1976, Pregătirea Tinerilor Gimnaști,Editura Sport Turism,
Bucuresti 143. Vasile, L., 2010, Recuperare Şi Reeducare Prin Mijloace Acvatice - Note De
Curs, Editura Didactică Şi Pedagogică, R. A.,Bucureşti 144. Vasile, L., 2013, Înotul Terapeutic, Editura Bren, Bucureşti 145. Vasile, L., 2013, Teoria şi practica în sporturi de apă, Editura Bren, Bucureşti 146. Vasile, L., 2010, Recuperare Şi Reeducare Prin Mijloace Acvatice – Note De
Curs, Editura Didactică Şi Pedagogică, R. A.,Bucureşti 147. Vinţanu, N., 2008, Educaţia, Editura Zerana Flores, Bucureşti 148. Vinţanu, N., 2008, Societate şi educaţie - o introducere în sociologia educaţiei,
Editura Zerana Flores, Bucureşti 149. Vrăşmaş, T., 2001, Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Editura Aramis,
Bucureşti
150. Wallis, G.A., Sykes, B., Byers, P.H., Mathew, C.G., Viljoen, D., Beighton, P.,1993,Osteogenesis imperfecta type III: mutations in the type I collagen structural genes, COL1A1 and COL1A2, are not necessarily responsible. J Med Genet; 30(6):492–6
151. Weinick, J, 1995, Adapted Physical Education and Sport, Editura Human Kinetics, Paris
152. Winnich, J., 2011, Adapted Physical Education and Sport, Fifth edition, Editura Human Kinetics, USA
153. Zin, R., K., 2005, Studiu de caz, Editura Polirom, Iaşi 154. Zatiorschi, V., 1968, Calităţile Fizice Ale Sportivului, Editura CNEFS,
Bucuresti 155. ADAPTED PHYSICAL EDUCATION - Regulations, Recommendations, and
Resources, The University of the State of New York THE STATE EDUCATION DEPARTMENT Office of Elementary, Middle, Secondary, and Continuing Education Office of Vocational and Educational Services for Individuals with Disabilities Albany, New York, 1997, - http://www.p12.nysed.gov/ciai/pe/documents/qa.pdf - 22.05.2016 ora 17:00
156. Comitetul Național Paralimpic Român - http://www.npc.org.ro/?module=view&pg=101&lb=ro – 10.05.2016 ora 17:00
157. www.documents.tips_sportul-adaptat-proiect – 19.04.2016 ora 9:00 158. www.MyPyramid.gov - 17.07.2013 / 11:43 159. http://bonaonline.ro/contraindicatii-pentru-diverse-tipuri-de-sport/ - 13.05.2016
ora 15:00 160. http://hqlo.biomedcentral.com/articles/10.1186/1477-7525-1-60 - 10.08.2013
ora 14:00 161. http://megaslides.com/doc/956849/osteogenesis-imperfecta - data 13.03.2016
ora 14:10 162. http://ro.scribd.com/doc/20077433/Fiziologie-Normala-Si-a-FINAL#,
15.09.2015, ora 17 163. http://specialolympics.ro/despre-noi/istoric/ -24.04.2016 ora 11:00 164. http://webbut.unitbv.ro/Bulletin/Series%20VIII/Contents_VIII_1.html 165. http://www.actafisiatrica.org.br/audiencia_pdf.asp?aid2=541&nomeArquivo=e
n_v21n2a08.pdf 12.10.2015 ora 10:00 166. http://www.dgaspcbihor.ro/dgaspcbh.ro/definitii.html - 20.04.2016 ,ora 9:15 167. http://www.fefsoradea.ro/PDF/curs/Dragos/Activitati%20motrice%20adaptate_
curs.pdf 168. http://www.liberalarts.wabash.edu/ryff-scales/ - 7.09.2015 ora 17: 10 169. http://www.ms.ro/documente/M002Q.pdf, 15.04.2015/ 18:15
170. http://www.nowhabersham.com/clarkesville-paralympic-swimmer-eyes-world-championships2/ - 04.04.2016 ora 13:00
171. http://www.oif.org/ - fast facts about osteogenesis imperfecta – 19.10.2014 ora 9:00
172. http://www.oif.org/ bone mineral density: what it means and how to measure it 16.08.2013/ 22:30
173. http://www.oif.org/site/DocServer/Nutrition.pdf?docID=7216 – 17.07.2013 / 9:43
174. http://www.oif.org/site/PageServer?pagename=AOI_Facts – 19.10.2014 ora 9:30
175. http://www.oif.org/site/PageServer?pagename=AOI_Types – 18. 06.2013 / 17.50
176. http://www.paralympics.org.uk/gb/athletes/james-hollis - 04.04.2016 ora 12:00 177. http://www.pm3.ro/pdfs/PM3_Nr.3(29)_2007_1.pdf#page=7 178. http://www.quirumed.com/ro/analizor-compozitia-organismului-tanita-sc-240-
ma.html#detalles – 18.06.2015 ora 21:50 179. http://www.rasfoiesc.com/hobby/sport/SPORTUL-ADAPTAT44.php
20.04.2016 ora 12:30 180. http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Recuperarea-medicala-in-mediul-
acvatic.html - 12.04.2016 ora 14:00 181. http://www.scritub.com/sociologie/Boala-si-sanatatea-Aspecte-soc83746.php -
20 februarie 2016, ora 15 182. http://www.scritub.com/sociologie/Boala-si-sanatatea-Aspecte-soc83746.php –
18.10.2015 ora 20 : 00 Pavlid, V., 1972, Educație și sănătate, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 15-16
183. https://alexcodarcea.wordpress.com/ - 20.04.2016 ora 8:00 184. https://dexonline.ro/definitie/boal%C4%83- 10.08.2015, ora 22 185. https://dexonline.ro/lexem/%2525C3%2525AEnot/28397 - 18.04.2016 ora
14:30 186. https://en.wikipedia.org/wiki/Deaflympics - 17.03.2016 ora 14:30 187. https://en.wikipedia.org/wiki/Special_Olympics - 14.04.2016 ora 15:35 188. https://ro.wikipedia.org/wiki/For%C8%9B%C4%83_arhimedic%C4%83 –
13.04.2016 ora 14:00 189. https://ro.wikipedia.org/wiki/Joc - 07.04.2016 ora 14.00 190. https://ro.wikipedia.org/wiki/Jocuri_Olimpice_antice - 24.04.2016 ora 15:00 191. https://ro.wikipedia.org/wiki/Jocuri_Paralimpice - 13.05.2016 ora 14:00 192. https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83n%C4%83tate – 18.10.2015 ora 19 : 21 193. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sport - data 15.02.2016,ora 15 194. https://www.academia.edu/2174704/INTEGRAREA_SOCIAL%C4%82_A_PE
RSOANELOR_CU_DIZABILIT%C4%82%C8%9AI – 22.04.2016, ora 11:00
195. https://www.deaflympics.com/sports.asp - 15.03.2016 ora 10:17 196. https://www.paralympic.org/sports - 15.04.2016 ora 12:00 197. https://www.scribd.com/doc/111103267/Evaluarea-fortei-musculare -
14.04.2016 ora 11:30 198. https://ro.wikipedia.org/wiki/Calitatea_vie%C8%9Bii – 18.11.2015 ora 17:55 199. https://www.scribd.com/doc/42737170/calitatea-vietii - 20.11.2015 ora 18:00 200. http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicin
a/Oncologie/oncologie%20medicala-%20tematica%20curs%20rezidenti/30.%20Calitatea%20vietii.pdf – 14.12.2015 ora 16:00
