1

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

ŞCOALA DOCTORALĂ „SIMION MEHEDINŢI-NATURA ŞI

DEZVOLTAREA DURABILĂ”

TEZA DE DOCTORAT

RESURSE DE APĂ DIN DEPRESIUNEA BÂRSEI,

VALORIFICARE ŞI IMPLICAŢII ÎN PEISAJ

REZUMAT

Coordonator ştiinţific,

PROF.UNIV.DR.ION MARIN

Doctorand,

PROF.CIPRIAN-GABRIEL ŞANDOR

BUCUREŞTI

-2012-

2

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE .......................................................................................5

1 . POTENŢIALUL FIZICO-GEOGRAFIC FAVORABIL

ACUMULĂRILOR ŞI REGIMULUI STRUCTURILOR

HIDROGEOLOGICE .................................................................................7

1.1. Aşezarea şi limitele Depresiunii Braşov şi ale Depresiunii Bârsei ...........7

1.2. Depresiunea Brașov, inclusiv Compartimentul Bârsei în literatura de

specialitate .................................................................................................... 8

1.3. Relieful ca o consecință paleogeografică şi geologică ............................... 9

1.3.1. Opinii în legătură cu evoluţia paleogeografică a Depresiunii

Braşov ................................................................................................ 9

1.3.2. Elemente cantitative specifice treptelor morfologice din

Depresiunea Bârsei ........................................................................... 10

1.3.2.1. Treapta înaltă a Depresiunii Bârsei ...................................... 10

1.3.2.2. Treapta mijlocie a Depresiunii Bârsei .................................. 10

1.3.2.3. Treapta joasă a Depresiunii Bârsei ....................................... 10

1.3.3. Unităţi montane la limitele Depresiunii Bârsei, cu implicații în

peisajul acesteia .................................................................................12

1.3.4. Gradul de favorabilitate al reliefului pentru resursa hidrologică ...... 12

1.4. Condițiile climatice și influența lor asupra resurselor de apă .............. 12

1.4.1. Factorii climatogeni ...........................................................................12

1.4.1.1. Caracteristicile suprafeței subiacente active .........................12

1.4.1.2. Radiația solară ...................................................................... 13

1.4.2. Temperatura aerului ...........................................................................13

1.4.3. Umezeala aerului ................................................................................14

1.4.4. Nebulozitatea .....................................................................................14

1.4.5. Durata de strălucire a soarelui ............................................................14

1.4.6. Precipitațiile atmosferice ....................................................................14

1.4.7. Regimul eolian ...................................................................................16

1.4.8. Fenomene atmosferice deosebite .......................................................16

1.4.9. Riscuri climatice .................................................................................17

1.4.10. Climatul și topoclimatele din Depresiunea Bârsei ......................... 18

1.5. Biodiversitatea ........................................................................................... 19

1.5.1. Vegetația ...........................................................................................19

1.5.1.1. Vegetaţia zonală ................................................................... 19

1.5.1.2. Vegetația azonală ................................................................. 20

1.5.2. Fauna.................................................................................................. 20

1.6. Solul şi categorii de folosinţă a terenurilor ............................................. 21

3

1.6.1. Caracterizare generală ....................................................................... 21

1.6.2. Consideraţii paleopedogeografice ..................................................... 21

1.6.3. Clase şi tipuri de soluri caracteristice în Depresiunea Bârsei ........... 21

1.6.4. Regionarea bonitativă ........................................................................22

1.7. Protecția și conservarea mediului ............................................................23

1.7.1. Poluarea și degradarea aerului .......................................................... 23

1.7.2. Poluarea și degradarea apelor ........................................................... 23

1.7.3. Poluarea și degradarea solului .......................................................... 24

1.7.4. Conservarea biodiversității ............................................................... 24

2. STRUCTURI HIDROLOGICE ÎN DEPRESIUNEA BÂRSEI ............. 25

2.1. Caractere generale ................................................................................... 25

2.2. Particularităţile structurilor hidrologice, atât în depresiunea

propriu-zisă cât și în regiunea înconjurătoare ...................................... 26

2.2.1. Aspecte privind evoluţia reţelei hidrografice din

bazinul Braşov ................................................................................. 26

2.2.2. Caracteristici ale bazinelor hidrografice din

Depresiunea Bârsei .......................................................................... 26

2.2.3. Zone de convergenţă a apelor ......................................................... 27

2.2.4. Râurile importante din Depresiunea Bârsei .................................... 27

2.2.5. Lacurile ........................................................................................... 39

2.2.6. Mlaștinile ........................................................................................ 40

2.2.7. Apele subterane .............................................................................. 40

2.2.8. Hidrogeografia din zona orașului Brașov ....................................... 41

3. CALITATEA, PROTECŢIA ȘI VALORIFICAREA RESURSELOR

DE APĂ ÎN CONDIȚIILE DEZVOLTĂRII DURABILE ...................... 42

3.1. Factori cu influenţe asupra calităţii apelor ............................................ 42

3.2. Calitatea și protecția sistemelor acvatice ................................................ 42

3.3. Valorificarea resurselor de apă ............................................................... 44

4. PEISAJE CARACTERISTICE, IMPLICAŢII ȘI SCHIMBĂRI

IMPORTANTE INTRODUSE DE RESURSELE DE APĂ ÎN

PEISAJUL DEPRESIUNII BÂRSEI ....................................................... 44

4.1. Peisaje caracteristice ................................................................................ 44

4.1.1 Peisajul alpin și subalpin (montan) ................................................... 44

4.1.2 Peisajul pădurilor (montan și colinar) ............................................... 46

4.1.3 Peisajul șesului cultivat (teraselor și luncilor) .................................. 46

4

4.2. Implicații și schimbări importante introduse de resursele de apă în

peisajul Depresiunii Bârsei ...................................................................... 48

4.2.1 Fenomene climatice cu implicaţii în structurile și dinamica

hidrologică ...................................................................................... 48

4.2.2 Interferenţe funcţionale între resursele de apă şi vegetaţie .............. 48

4.2.3 Relaţii între resursele de apă şi sol ................................................... 48

4.2.4 Influenţe antropice asupra resurselor de apă ................................... 49

4.2.5 Modificări în peisaj, rezultate din interferenţa componentelor

fizico-geografice şi resursa de apă ................................................... 50

CONCLUZII .................................................................................................... 51

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................. 54

5

CUVÂNT ÎNAINTE

Lucrarea de faţă îşi propune să constituie o abordare nouă a resurselor de apă

din Depresiunea Bârsei, accentuând caracteristicile acestora din punct de vedere al valorificării

şi implicaţiilor în peisajul regiunii.

Luând în considerare importanţa menţinerii echilibrului dintre capitalul natural

şi dezvoltarea socio-economică în contextul dezvoltării durabile, apare necesitatea acordării

unei atenţii deosebite resursei de apă, componentă esențială în structura și funcționarea

sistemelor naturale, dar şi altor categorii de resurse naturale, pentru menţinerea calităţii tuturor

componentelor mediului şi totodată, pentru dezvoltarea economică. Acordând o atenţie sporită

caracteristicilor hidrologice ale apelor subterane şi superficiale utilizate de către om în diverse

scopuri, se poate realiza menţinerea și chiar creșterea parametrilor calitativi ai acestora în

timp.

Prin particularităţile sale fizico-geografice, Depresiunea Bârsei beneficiază de

cantităţi însemnate de apă, dar nivelul dezvoltării economice şi diversitatea activităţilor

agenţilor economici, implică un consum ridicat al acestor resurse. După utilizare, apele reintră

în circuitul natural cu o serie de proprietăţi modificate, astfel încât potenţialul de valorificare

ulterioară poate fi limitat.

Motivaţia alegerii temei constă în complexitatea aspectelor pe care le prezintă

Depresiunea Bârsei în general, a resurselor de apă și peisajelor în special, în condițiile

amplificării presiunii antropice. La aceasta adaug dorința de a aprofunda studiul resurselor de

apă inițiat în vederea elaborării lucrării pentru obținerea gradului didactic I şi perspectiva

realizării unui suport cu aplicabilitate teoretică şi practică pentru elaborarea unor proiecte şi

desfăşurarea unor programe de dezvoltare durabilă.

În sistematica elaborării lucrării, am întocmit o listă bibliografică cu lucrări de

specialitate, cu privire la cadrul fizico-geografic şi economico-geografic al Depresiunii

Braşov, insistând pe cele referitoare la compartimentul vestic al acesteia, care a necesitat o

selecţionare atentă şi încadrare într-un sistem logic privitor la regiunea luată în studiu, cât şi a

unor date statistice ce relevă variaţia unor caracteristici hidrologice în timp. Consultarea şi

studiul materialului bibliografic, schiţarea şi elaborarea materialului cartografic, au fost

însoţite de documentarea geografică în teren. Rezultatele obţinute în teren, le-am interpretat şi

corelat cu vastul material bibliografic utilizat, în vederea evidenţierii potenţialului de

valorificare al apelor din Depresiunea Bârsei şi implicaţiilor acestora în dinamica peisajului

regiunii.

În redactarea lucrării am utilizat ca principii si metode: principiul localizării

geografice, pentru exprimarea relaţiilor directe ale fenomenelor social-economice cu factorii

naturali-care sunt suportul ansablului sistemului, principiul istoric, ce defineşte locul

fenomenelor studiate în spaţiu şi îl raportează la elementele acestuia urmărind evoluţia în timp

(prin valorificarea datelor obţinute de la o serie de instituţii şi a bibliografiei), principiul

integrării geografice, conform căruia am încadrat resursele de apă ale Depresiunii Bârsei în

contextul geografic al Depresiunii Braşov, principiul comparării elementelor caracteristice

orizontului local la un moment dat, specificitatea fizico-geografică fiind analizată în

interdependenţă cu cea social-economică şi metoda cartografică, bazată pe elaborarea

schiţelor de hartă, a hărţilor necesare realizării studiului şi a completării acestuia cu date

obținute în urma cercetărilor efectuate în teren.

6

Lucrarea este structurată pe patru capitole:

• Capitolul 1 - prezintă aşezarea şi limitele Depresiunii Braşov şi ale Depresiunii Bârsei,

concluzii ale geologilor şi geografilor care au desfășurat cercetări amănunţite asupra

depresiunii şi ramei montane limitrofe. Acest capitol mai cuprinde analiza din mai multe

puncte de vedere a factorilor potenţiali în apariţia, depozitarea şi conservarea surselor de apă,

reprezentaţi de elemente geologice, relief, condiții climatice și biogeografice, sol, a legăturilor

de mare profunzime stabilite între aceştia şi între complexul de factori menționați anterior și

spaţiul geografic. Protecția și conservarea mediului-cu referiri la poluarea și degradarea

aerului, apelor, solului și conservarea biodiversității-cu prezentarea unor rezervații naturale din

Depresiunea Bârsei și rama montană limitrofă, încheie acest capitol foarte cuprinzător, ce

include și un bogat material ilustrativ. • Capitolul 2 - tratează structurile hidrologice din Depresiunea Bârsei, din punct de vedere al

caracterelor generale şi al particularităţilor acestora, cu referire la evoluția rețelei hidrografice,

caracteristici ale bazinelor hidrografice, zone de convergență a apelor, râuri autohtone și

alohtone, lacuri, mlaștini, ape subterane și hidrogeografia din jurul orașului Brașov. Capitolul

include și numeroase materiale grafice, cartografice, fotografii din arhiva personală, care

evidențiază caracteristici ale structurilor hidrologice dar și procese și fenomene specifice

pentru resursa de apă din zona luată în studiu.

• Capitolul 3 - prezintă calitatea, protecţia şi valorificarea surselor de apă, fiind făcute referiri

la factorii cu influenţă asupra calităţii, la principalele surse de poluare a apelor, la calitatea

sistemelor acvatice, la acte legislative care reglementează activitatea în domeniul protecției

apelor și definesc termenii tehnici utilizați, la presiunea antropică tot mai accentuată în

condiţile creşterii necesarului de apă.

• Capitolul 4 – cuprinde prezentarea și analiza peisajelor caracteristice Depresiunii Bârsei,

repartizate pe trepte de relief. Implicațiile și schimbările importante introduse de resursele de

apă înpeisajul Depresiunii Bârsei, implicaţiile fenomenelor climatice în structurile şi dinamica

hidrologică, interferenţele între resursele de apă, vegetaţie şi sol, influenţele antropice şi

rezultatul interferenţei între componentele fizico-geografice şi resursa de apă sunt prezentate

succint, dar explicit, prin intermediul unor cartograme cu imagini reprezentative pentru

diversitatea peisajelor naturale şi antropizate din Depresiunea Bârsei.

Lucrarea are un volum de 280 pagini text, incluzând 140 figuri, 74 tabele şi o

listă bibliografică alcătuită din 356 titluri. Cele 140 de figuri sunt reprezentate de 18 hărţi și

schițe de hărtă, 32 profile şi grafice, 4 coloane stratigrafice, 4 cartograme cuprizând 31 de

grafice, 7 cartograme cuprinzând 40 de fotografii, o schemă și fotografii din arhiva personală.

Ca mențiune specială, evidențiem existența unui tabel cuprinzând rețeaua hidrografică

alohtonă și autohtonă a Depresiunii Bârsei, într-o prezentare originală.

În activitatea de concepţie şi elaborare a tezei de doctorat, am beneficiat de

experiența deosebită, de sprijinul real, competent şi îndrumarea atentă acordată de către

domnul profesor universitar doctor ION MARIN. Pe această cale, îi aducem cu deosebită considerație, sincere mulţumiri.

De asemenea, ne exprimăm recunoştinţa faţă de familie și față de toate

persoanele și instituțiile care ne-au ajutat în diferite modalităţi.

7

Fig.1 „Poarta Sânpetru”, între Dealul

Cetăţii (A) şi Măgura Tâmpa (B)

1. POTENŢIALUL FIZICO-GEOGRAFIC FAVORABIL

ACUMULĂRILOR ŞI REGIMULUI STRUCTURILOR

HIDROGEOLOGICE

1.1. Aşezarea şi limitele Depresiunii Braşov şi ale Depresiunii Bârsei Depresiunea Braşovului este o mare discontinuitate intracarpatică, situată în zona de

maximă curbură a Carpaţilor, la contactul a două mari ramuri carpatice, reprezentate de Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali, sau chiar a trei ramuri carpatice, în cazul în care individualizăm

Carpaţii Curburii (Gr. Posea, 1981). Depresiunea Braşovului reprezintă un complex depresionar cu

aspect general de câmpie, care cuprinde golfuri depresionare ce pătrund adânc în rama de orogen. Are

o poziţie aproximativ centrală în Carpaţii Curburii, unde formează un adevărat şes intercalat, cu o configuraţie geometrizată, impusă de aliniamentele de falii, numai local modelate de ape (N.Orghidan,

1940).

Depresiunea Braşov este o depresiune tectono-erozivă, factorul principal fiind cel tectonic. Acesta a avut influenţă atât asupra conturului depresiunii cât şi asupra ramei montane

înconjurătoare, eroziunea modelând relieful rezultat prin prăbuşiri.

Formaţiunile geologice care alcătuiesc cadrul depresionar, apar şi în cuprinsul acestuia, constituind fundamentul pe care au apărut depozitele ultimelor strate pliocene şi ale

cuaternarului, dispuse sub formă de piemonturi, câmpuri şi conuri de dejecţie noi, izolate la ieșirea

râurilor din zona montană.

Caracteristic pentru depresiune este varietatea aspectului general, în care uniformitatea câmpurilor este fragmentată de movile naturale izolate (Dealul Cetății-Lempeș, Dealul Lat, Movila

Popii, Movila Iepurelui etc.), înecate de depozitele mai recente și care genetic sunt martori de eroziune.

Masivele montane limitrofe din nordul depresiunii, pătrund adânc în aceasta, astfel că Depresiunea Braşovului capătă o formă lobată, cu două zone de îngustare, reprezentate de „Poarta

Sânpetru” (Fig.1), între Dealul Cetăţii şi Măgura Tâmpa şi „Poarta Reci”, între localităţile Măgheruş şi

Angheluş. Aceasta a determinat împărţirea Depresiunii Braşovului în trei compartimente, după cum urmează: compartimentul vestic, reprezentat de Depresiunea Bârsei („Ţara Bârsei”), compartimentul

central, reprezentat de Depresiunea Sfântu Gheorghe („Şesul frumos”) şi compartimentul estic,

reprezentat de Depresiunea Târgu Secuiesc.

Contactul dintre spațiul depresionar şi munții din rama acestuia poate fi distins cu ușurință, fiind clar

conturat prin multitudinea diferențelor geologice,

morfologice, ale biodiversității, gradului de populare umană și de dezvoltare a sistemului de așezări, dezvoltării

economice, intervenției umane în mediul înconjurător etc.

Din punct de vedere morfologic și structural, zona de

contact este clar indicată de către relief, aici dezvoltându-se vârfurile unor conuri de dejecție, care formează

piemonturile.

Compartimentele Depresiunii Braşov cuprind mai multe subdiviziuni, după cum urmează:

Compartimentul Târgu Secuiesc, care include Câmpul

Brateş, Piemontul Turia, Câmpul Lunga, Compartimentul Sfântu Gheorghe, care cuprinde Câmpul Frumos, Piemontul Săcele, Câmpul Câlnicului, Compartimentul Bârsei, care este format din „golfurile

depresionare” Râşnov, Zărneşti, Vlădeni, Măieruş şi din câmpurile joase ale Bârsei, Bodului şi

Feldioarei (după „Geografia României III, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei”, 1987).

Spaţiul depresionar complex al Depresiunii Bârsei, este bine conturat de către masive montane ce aparţin Carpaţilor Meridionali (Munţii Piatra Craiului, Munţii Bucegi) şi Carpaţilor

Orientali (Munţii Bârsei cu Postăvaru şi Piatra Mare) spre sud, continuitatea limitei fiind întreruptă de

Valea Timişului şi Culoarul Bran-Rucăr. Pe această limită apare un important contrast hipsometric,

8

depresiunea fiind dominată de Munţii Piatra Craiului şi Bucegi, cu relief dezvoltat pe sinclinale

suspendate, cu altitudini de peste 2000 m, dar şi de Munţii Bârsei, care depăşesc 1800 m altitudine. Masivele montane din rama nordică şi vestică a depresiunii, aparţin Carpaţilor Orientali, fiind

reprezentate de Munţii Baraolt în nord şi Munţii Perşani în vest, cu altitudini sub 900 m, ca o

consecinţă a mişcărilor de subsidenţă din zonă. Limita estică şi totodată legătura cu compartimentul Sfântu Gheorghe, se realizează prin „Poarta Sânpetru”, care se desfăşoară între Dealul Lempeş şi

Măgura Tâmpei.

Limitele morfologice ale depresiunii sunt bine evidențiate și de caracteristici climatice,

ale biodiversității și antropice. Astfel, zona de pădure are limita inferioară la altitudini de circa 600 m, de unde începe să se desfăşoare treapta piemontană, urmăreşte în general traseul izotermei de 6ºC şi al

izohietei de 750 mm, există numeroase așezări umane, care cuprind un număr mare de locuitori

(orașele Brașov, Râșnov, Săcele, comunele Tărlungeni, Vulcan etc.). În dezvoltarea elementelor morfologice ale Depresiunii Bârsei, un rol deosebit l-au

avut variaţiile climatice şi evoluţia reţelei hidrografice, în întregime afluentă Oltului. Activitatea

torenţială şi reţeaua hidrografică orientată convergent, au generat principalele forme de relief ale

depresiunii, şi anume, piemonturile cuaternare.

1.2. Depresiunea Brașov, inclusiv Compartimentul Bârsei în literatura de

specialitate Până în prezent, numeroși geologi, dar și geografi, au cercetat în amănunt zona

depresionară a Braşovului (inclusiv compartimentul vestic al acesteia, reprezentat de Depresiunea

Bârsei) dar şi rama montană limitrofă acesteia, elaborând o serie de concluzii, valorificate ulterior în

identificarea unor resurse de subsol (ape minerale, cărbune, roci de construcţie, hidroenergie etc.), în cartările necesare întocmirii Hărţii geologice a României etc.

Cele mai vechi studii datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dintre care

M.Iancu, 1956, citează lucrarea lui E.de Fichtel, apărută în anul 1780 „Nachrichten von den Versteinerungen des Grossfürstenthums Siebenbürgen”.

Mai amintim cercetările geologice desfăşurate de D.Preda (1935), N.Oncescu (1943)

asupra mişcărilor din munţii Bucegi, Leaota şi Piatra Craiului, care au influenţat atât marginea spaţiului depresionar cât şi rama de orogen a acestuia. M.Ilie (1950-1951, 1954) a realizat studii geologice în

Munţii Perşani, D.Preda și Gr.Răileanu (1953), respectiv D.Patrulius (1954) au efectuat observaţii

asupra depozitelor mezozoice din aceşti munţi, iar A.Cioacă (1982 și 2002) a publicat rezultatele

cercetărilor asupra Munților Perșani, din punct de vedere geomorfologic. D.Patrulius şi N.Mihăilă (1966), studiază neotectonica Depresiunii Bârsei şi stratigrafia depozitelor cuaternare din spaţiul

depresionar şi orogenul limitrof. În 1979, N.Băcăinţan elaborează o lucrare despre geologia şi

geomorfologia Depresiunii Braşovului În anul 1925, N.Orghidan începe publicarea unor observaţii morfologice referitoare la

şesul depresionar al Braşovului și la munții care delimitează depresiunea, insistând asupra acestora din

urmă.

Cadrul natural al Depresiunii Braşovului a reprezentat obiectul de studiu al unor geografi precum sunt N.Orghidan, V.Mihăilescu, G.Vâlsan, M.Iancu, G. Posea etc.

Pentru materialul cartografic existent, menționăm numărul mare şi exactitatea schiţelor

şi hărţilor întocmite de E.Jekelius, M.R.Pascu, N.Oncescu şi M.G. Filipescu. Fenomenele meteoclimatice din Depresiunea Braşov, au fost studiate de Elena Mihai

(1975), M.Marcu (2004, 2005) etc.

Diferite aspecte legate de evoluţia reţelei de râuri din Depresiunea Braşovului şi din rama montană înconjurătoare, sunt reliefate de I.Tövissi (1972), I.Donisă şi colab. (1973), M.Ielenicz

(1973). Referiri la lacurile din zonă apar în lucrările lui P.Gâştescu (1961, 1963, 1971). Date despre

chimismul apelor râurilor din bazinul Oltului au fost publicate de V.Trufaş şi I.Zăvoianu în 1987, în

timp ce date despre riscurile hidrologice au fost publicate de A.Cioacă şi Mihaela Dinu în 1996. Studii referitoare la biodiversitatea depresiunii şi a ramei montane înconjurătoare au

fost publicate de D.Parascan, M.Marcu în 1972, , de A.Beldie în 1952 şi 1967 etc. Aspecte legate de

soluri au fost studiate şi publicate de C.Păunescu, (1963, 1967, 1969 etc.), N.Băcăințan (1979).

9

1.3. Relieful ca o consecință paleogeografică şi geologică

1.3.1. Opinii în legătură cu evoluţia paleogeografică a Depresiunii Braşov În anul 1922, E. Jekelius a emis ipoteza că depresiunea tectonică a Bârsei s-a format

în timpul mezozoicului, prin prăbușire, dar aceasta nu a putut fi confirmată, datorită dovezilor prea

puţine. Ulterior, ca urmare a desfăşurării unor studii mai ample, revine asupra acestei ipoteze şi admite că spaţiul depresionar constituie un bazin de prăbuşire, mărginit de fracturi, a cărui scufundare ţine şi

de sedimentarea formaţiunilor pliocene, pentru ca în anul 1923 să arate că scufundarea a continuat şi

după depunerea depozitelor pliocene. Originea tectonică a depresiunii este admisă şi de N.Orghidan (1929).

„Prinsă între sisteme de dislocaţii crustale, regionale, locale şi de cuvertură”

(Şt.Airinei, G.Murgeanu, 1961) pe diferite direcţii, Depresiunea Brașov se individualizează în pliocen.

Conform unor opinii, ar fi posibil ca formarea Depresiunii Braşov să fie legată de maximul erupţiilor vulcanice din partea sudică a lanţului vulcanic neogen, desfăşurat pe rama vestică a

Carpaţilor Orientali, în imediata apropiere a acesteia, marea instabilitate din regiune fiind confirmată

de existenţa unor izvoare cu ape minerale la Zizin, Vâlcele, Codlea etc. În faza lacustră iniţială, Depresiunea Bârsei a fost acoperită de un lac cu adâncimi

variabile şi mari fluctuaţii ale liniei ţărmului, condiţionate de fazele glaciare şi interglaciare din zona

montană limitrofă. Extinderea şi adâncirea lacului s-au datorat debitelor mari ale râurilor, ca urmare a topirii cantităţilor mari de zăpezi din Pleistocenul inferior, în munţii mai înalţi din apropierea

depresiunii. Restrângerea perimetrului lacustru a început în Pleistocenul inferior, la finalul

Villafranchianului superior, concomitent cu o uşoară mişcare de ridicare a Munţilor Perşani. Pe

suprafaţa bazinului Bârsei, sedimentarea lacustră se transformă treptat în sedimentare fluvio-lacustră, pe alocuri torenţială, cu depuneri de nisipuri, argile (vezi Fig.2) şi cu acumulări de tip glacis şi

piemont, forme care capătă consistenţă, mărindu-și suprafețele.

Fig.2 Harta geologică a Depresiunii Bârsei

10

Fig.3 Coloana litologică

în Depresiunea Bârsei

(după E.Liteanu, C.

Ghenea, 1969)

Forajele executate în numeroase puncte ale depresiunii

evidenţiază succesiunea stratigrafică a depozitelor de umplutură astfel că, pe verticală, apar următoarele complexe litologice: în bază sunt depozite

pliocene, apoi urmează un complex marno-nisipos care cuprinde marne

argile, nisipuri, cu intercalaţii de strate de cărbuni în culoarul Măieruş (E.Liteanu, N.Mihăilă, T.Bandrabur, 1962) şi care, pe baza asociaţiilor

faunistice identificate (Paradacna fuchsi, Mastodon arvernensis, Tapirus

hungaricus etc.) este considerat ca aparținând levantinului superior.

Urmează complexul marnos, care cuprinde marne, argile, nisipuri, cu o faună ce cuprinde Dicerorhinus etruscus, Cervus sp., Limnocurdium

fuchsi, Tapirus arvernensis, etc., datând din Villafranchian. Apare apoi

complexul argilo-nisipos, care cuprinde faună aparținând Pleistocenului mediu care include Bos sp., Elephos sp., Viviparus bifarcinatus şi

complexul psefito-psamitic din Pleistocenul superior, ce cuprinde

pietrişuri şi nisipuri (Fig.3).

1.3.2. Elemente cantitative specifice treptelor

morfologice din Depresiunea Bârsei În Depresiunea Bârsei stratele de umplutură au o distribuţie

orizontală (V.Mutihac, 1973), însă pe alocuri, formaţiunile mezozoice

apar în relief sub forma unor movile naturale. Alcătuirea petrografică a acestora le face să se deosebească de grădişti, care sunt localizate în

Culoarul Oltului între Feldioara şi Augustin sau în lunca Hamaradiei.

1.3.2.1. Treapta înaltă a Depresiunii Bârsei Trecerea de la versanţii montani la vatra depresiunii

propriu-zisă, se realizează printr-o zonă de racord, cu aspect de măguri,

care cuprinde muscele, piemonturi de eroziune şi de acumulare fragmentate de sistemele hidrografice, precum şi terase de abraziune lacustră. Piemonturile şi glacisurile de bordură sunt cele mai

reprezentative forme de relief din cuprinsul marginal al Depresiunii Bârsei, fiind alcătuite din depozite

aluvio-proluviale, cu structură simplă, încrucişată şi elemente slab consolidate (M.Iancu, 1983), provenite din spaţiul montan limitrof. Forţa mare de acţiune a reţelei hidrografice, mai ales în fazele

interglaciare, a determinat transportul şi împrăştierea unor cantităţi foarte mari de nisipuri şi pietrişuri

peste depozitele lacustre din depresiune, formând conuri de dejecţie, iar prin unirea acestora,

piemonturi sau glacisuri (vezi Fig.4).

1.3.2.2. Treapta mijlocie a Depresiunii Bârsei Acțiunea de modelare a reliefului de către apele curgătoare și în general, evoluția reliefului fluviatil cuaternar, pot fi identificate în relief și prin studiul teraselor, cu atât mai mult cu cât

acestea sunt martori fideli ai tectonicii și ai fenomenelor complexe care apar prin interferența acțiunii

acesteia cu factorii de modelare exogeni. Acțiunea rețelei hidrografice asupra reliefului continuă și în

prezent, fiind favorizată de eroziunea laterală și acumulare.

1.3.2.3. Treapta joasă a Depresiunii Bârsei Complexitatea procesului de formare a luncilor este dată de tendința de echilibrare continuă a albiilor. Structura și suprafața luncilor sunt determinate de caracteristici ale apelor

curgătoare, de procese și fenomene naturale (debit lichid, debit solid, alimentarea râurilor, regim de

scurgere, inundații, viituri etc.). Fizionomia luncilor, ca suprafețe cu exces de umiditate provenit din

precipitaţii, inundații sau aport subteran, este determinată atât natural cât și antropic, deoarece utilizarea acestora în scopuri agricole sau nonagricole, necesită efectuarea unor lucrări de îndiguire

(care să țină seama de tendința râurilor de menținere a albiilor pe anumite trasee) şi drenare. Relieful de

luncă se dezvoltă în lungul văii Oltului (Fig.4) şi pe alocuri, pe văile unor afluenţi ai acestuia, având o dezvoltare bilaterală simetrică sau asimetrică și o întindere apreciabilă, aceasta din urmă îndeosebi în

zonele în care luncile coincid cu planurile de colmatare ale depresiunilor

locale subsidente (G.Posea, 1981).

11

Fig.

Fig.4 Harta generală a reliefului

Albiile minore au, în regim natural, o mare mobilitate. Aceasta este generată de panta redusă de scurgere (determinată de tectonică), de debitul solid al râurilor care coboară din rama de

orogen și de deplasarea și tăierea meandrelor la viituri. Meandrarea puternică a râului Olt şi despletirile

care apar pe alocuri, indică un profil încă în stare de echilibru.

În Culoarul Măieruș drenajul „aproape slab” (G.Posea, 1981) este evidențiat de

prezența meandrelor compuse, a albiilor părăsite şi a existenței materialului aluvionar constituit predominant din nisipuri și mai rar, pietrișuri mărunte (vezi Fig.5).

Şesul Bârsei s-a format pe cea mai întinsă zonă de subsidenţă din spaţiul depresionar,

cele mai multe dintre văile râurilor care străbat Şesul Bârsei fiind dirijate în funcţie de necesităţile omului (zona având o intensă utilizare agricolă), iar la traversarea aşezărilor rurale îşi pierd aprope

total aspectul natural.

Specificul hipsometric al regiunii studiate, pune în evidență prezența a trei trepte altimetrice (vezi Fig.6), suprapuse în mare măsură factorului genetic: treapta înaltă a depresiunii,

cu altitudini de 550-600 m, treapta mijlocie a depresiunii, cu altitudini de sub 550 m, treapta joasă a

depresiunii, este reprezentată de lunca Oltului, Bârsei, Homorod-Ciucaș.

Fig.5 Profil geologic între Crizbav și Feldioara

12

1.3.3.Unităţi montane la limitele Depresiunii

Bârsei, cu implicații în peisajul acesteia

Munţii Bârsei, cuprind masivele montane

Postăvarul (Fig.7) şi Piatra Mare

Munții Bucegi

Munții Leaota

Munții Piatra Craiului

Munții Perșani

Munții Baraolt

1.3.4. Gradul de favorabilitate al reliefului pentru resursa hidrologică Depresiunea Bârsei este drenată de două categorii de ape curgătoare: unele care ajung

în spaţiul depresionar, coborând de pe rama de orogen limitrofă sau de la distanţe mai mari (sunt cele mai mari şi mai importante din punct de vedere al acţiunii), altele care izvorăsc din cuprinsul

depresiunii, cu caracteristici aparte din punct de vedere al debitului (unul redus), regimului termic şi de

îngheţ, aspectului (şanţuri cu apă) etc. Cel mai important moment din evoluţia reţelei hidrografice şi din modelarea

piemonturilor şi a câmpurilor, l-a reprezentat străbaterea defileului de la Racoş de către râul Olt. După

acest moment, s-a produs o stabilizare a reţelei hidrografice, în acelaşi timp cu formarea unităţilor de

relief din depresiune şi cu modelarea continuă a acestora.

1.4. Condițiile climatice și influența lor asupra resurselor de apă Clima Depresiunii Bârsei prezintă nuanţe variate, cu topoclimate şi microclimate

specifice. Caracterul intramontan al Depresiunii Bârsei impune existenţa unor particularităţi climatice,

evidenţiate prin specificul temperaturilor, precipitaţiilor, regimului eolian, umidităţii, a fenomenelor meteorologice deosebite etc.

1.4.1. Factorii climatogeni 1.4.1.1. Caracteristicile suprafeței subiacente active Sunt condiţionate atât de trăsăturile specifice ale factorilor fizico-geografici,

reprezentaţi de relief, hidrografie, vegetaţie, soluri, cât şi de caracterele specifice ale factorilor

antropici, adică ale aşezărilor umane, a diverselor tipuri de utilizare a spațiului agricol, a luciilor de apă

(inclusiv a lucrărilor și amenajărilor legate de acestea), a căilor de comunicaţie etc. Relieful are un rol climatogen deosebit, manifestat prin caracterele sale care determină

modul de orientare, de expoziţie faţă de traiectoria razelor solare şi prin altitudine, fiind un factor

geografic semnificativ. Rețeaua hidrografică reprezintă prin apa râurilor o sursă de căldură în timpul iernii, are

rol termoreglator primăvara şi toamna, iar prin transferul la diferite distanţe a unei părţi din vaporii

Fig.6 Harta hipsometrică

a. b. Fig.7 Peisaj de peșteră în carstul din Valea Cetății-Râșnov,

cu stalactite (a) și scurgere subterană (b)

13

rezultaţi prin evaporarea apei, se realizează extinderea perimetrului topoclimatelor create de râuri.

Vegetația și solurile au o influenţă semnificativă asupra caracteristicilor elementelor climatice, determinând diferenţierea spațială a acestora.

Activitatea antropică a introdus în mediul natural o serie de elemente care, prin

specificul lor, induc modificări caracteristicilor fizice ale suprafeţei subiacente active, care receptează, absoarbe, transformă, reflectă şi redistribuie energia solară (M.Marcu, Viorela Marcu, 2010). Dintre

elementele antropice, aşezările urbane sunt cele care contribuie cel mai mult la modificarea regimului

elementelor climatice, datorită suprafeţelor mari construite, cu predominarea betonului, sticlei,

asfaltului (cu însuşiri calorice diferite), existenţei unei reţele stradale dense (cu evidenţierea unor bulevarde de-a lungul cărora se poate intensifica circulaţia atmosferică), unor clădiri cu înălţimi mari,

luciilor de apă şi suprafeţelor forestiere restrânse, unor obiective industriale, unei reţele dense de căi de

comunicaţie şi transporturi etc. Orașul Braşov a suferit în ultimii ani o intensă extindere a spațiului urban, care a

presupus și apariția unor grupări rezidențiale amplasate în zone turistice cu o valoare deosebită a căror

construcție a necesitat ample lucrări de decopertare a solului, de excavare (vezi Fig.8) , de modificare a

pantei versanţilor (vezi Fig.9) etc. pe dealurile submontane, îndeosebi pe Dealul Warthe. Neasigurarea versanților prin lucrări de consolidare, amenajarea unui sistem de evacuare a apei ineficient și apariția

unor deschideri antropice pe versanți, favorizează scurgerea unor cantități mari de apă provenită din

ploi și topirea zăpezilor, spre locuințele din Șcheii Brașovului. În perioadele cu cer senin şi stare de calm, datorită temperaturilor crescute ale mediului urban (aflat într-o continuă extindere), la invazia

unor mase de aer mai reci şi mai umede, apar ploi torenţiale, căderi de grindină şi fenomene orajoase

de mare intensitate (M.Marcu, Viorela Marcu, 2010).

Pe fondul combinării activităților antropice cu fenomenele climatice, se dezvoltă

scurgerea în suprafaţă sub forma unor şuvoaie cu mare viteză, care favorizează şiroirea, formarea

rigolelor, ogaşelor şi intensificarea fenomenului de torenţialitate (Fig.10). 1.4.1.2. Radiația solară este influenţată în mod direct de factori meteorologici cum sunt nebulozitatea

şi ceaţa, dar şi de caracteristici ale suprafeţei subiacente active. Iarna se înregistrează cele mai reduse

valori medii ale radiaţiei solare globale, de 3,80 kcal/cm² la Bod şi 3,93 kcal/cm² la Braşov. În timpul verii, când durata zilelor este cea mai mare, nebulozitatea are valorile minime iar ceața are o frecvență

scăzută, radiaţia solară globală înregistrând cele mai ridicate valori medii, de 14,55 kcal/cm² la Bod şi

14,31 kcal/cm² la Braşov (prelucrare după D.Ţîştea, 1961).

1.4.2. Temperatura aerului Prin analizarea și interpretarea datelor privind temperatura aerului (medie lunară,

medie lunară multianuală, medie anuală) la Staţia meteorologică Ghimbav, în perioada 2000-2010, am constatat următoarele:

• cea mai coborâtă valoare medie lunară a fost de -9,7°C, în luna decembrie 2001, iar cea mai ridicată

valoare medie lunară a fost de 21,0°C, în iulie 2007; • din punct de vedere al mediilor lunare multianuale, media lunii celei mai reci (ianaurie) este de -

4,5°C, iar media lunii celei mai calde (iulie) este de 19,2°C;

• pe anotimpuri, media multianuală se prezintă astfel: iarna are valoarea de -3,2°C, primăvara 9,0°C, vara 18,4°C iar toamna de 8,2 °C.

Fig.8 Drum de acces spre

noile ,,grupări rezidențiale”

Fig.9 Modificări ale pantei

naturale a versantului

Fig.10 Suprafețe cu vegetație arsă și rigole,

pe Dealul Warthe

14

• cel mai răcoros an este 2003 (Tabelul nr.1), cu o temperatură medie anuală de 7,2°C, pe fondul unei

ierni reci (medie de -7,1°C), în care media a coborât mult sub valoarea medie multianulă de -3,2°C. Cel mai călduros an a fost 2007, cu o medie de 9,0°C, datorită unei ierni mai puţin răcoroase, cu medie,

de -0,6°C (cu medii pozitive pentru lunile ianuarie, 1,6°C şi februarie 1,3°C) depăşind cu mult valoarea

anotimpului. La acestea se adaugă primăvara şi vara mai calde, în care mediile (10,1°C, respectiv 19,7°C) au depăşit mediile anotimpurilor (9,0°C, respectiv 18,4°C). Tabelul nr.1

Temperatura medie anuală a aerului (°C), la Staţia meteorologică Ghimbav, în perioada 2000-2010

Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Media

multian.

T(°C) 7,8 8,0 8,1 7,2 7,9 7,4 7,6 9,0 8,5 8,7 8,5 8,0

(sursa: Arhiva Staţiei meteorologice Ghimbav)

Temperatura minimă absolută a fost înregistrată la data de 25 ianuarie 1942, în zona cea mai joasă a Depresiunii Bârsei, în localitatea Bod, având valoarea de -38,5°C, aceasta fiind şi

temperatura minimă absolută a ţării.

În privința amplitudinilor termice multianuale, pe Şesul Bârsei, la Staţia meteorologică Ghimbav, apar valori de 22,2°C pentru perioada 1962-1996 (M.Marcu, 2004), respectiv 25,7°C pentru

perioada 2000-2010 conform calculelor noastre. Considerăm că această diferenţă este rezultatul

creşterii valorilor termice din ultimii 11 ani, exprimată prin temperaturi medii anuale care depăşesc în general 7,5°C. Se remarcă îndeosebi anii 2007-2010, cu medii de peste 8,5°C.

1.4.3. Umezeala aerului Umezeala relativă are valori mari, care depăşesc în general 75 %, diferenţiate în

funcţie de etajarea altitudinală. Umezeala absolută are valori cuprinse între 8,1 şi 8,8 g/m³, înregistrând valorile maxime deasupra surselor de evaporare (luciile de apă din râuri și lacuri, apa din mlaştini, din

sol, suprafeţe cu vegetaţie bogată). Deficitul de saturaţie înregistrează valori medii anuale de peste 3,5

mb, acestea scăzând odată cu creşterea altitudinii.

1.4.4. Nebulozitatea În Depresiunea Bârsei, nebulozitatea medie anuală este de 6,1 zecimi, aceasta fiind

expusă maselor de aer oceanic, de proveniență atlantică. Pe munții înconjurători, nebulozitatea

depăşeşte 6,5 zecimi, în zonele cele mai înalte, ajungând la circa 7,0 zecimi.

1.4.5. Durata de strălucire a soarelui Durata medie anuală de strălucire a soarelui este de 1800 ore/an în piemonturi și 2040

ore/an, în zona cea mai joasă a depresiunii. Rama montană limitrofă este caracterizată de 1600-1800

ore/an de strălucire a soarelui, în funcție de altitudine.

Pe Șesul Bârsei, la Ghimbav, pentru perioada 2000-2010, durata de strălucire a soarelui a avut o variație mare, fiind cuprinsă între 1930-2200 ore/an, corespunzătoare unui număr de 305-324

zile cu soare.

1.4.6. Precipitațiile atmosferice

Cunoaşterea în detaliu a regimului precipitaţiilor este absolut necesară pentru utilizarea rațională a resurselor de apă şi pentru reducerea sau chiar evitarea acțiunii negative a acestora.

În zona joasă a depresiunii, cantităţile medii anuale de precipitaţiile sunt cuprinse între

500-600 mm, ajungând la valori de 700-900 mm în zona piemontană înaltă şi pe versanţii nordici şi vestici ai masivelor montane care mărginesc depresiunea spre sud. Cele mai mari cantităţi de

precipitaţii cad la poalele Munţilor Piatra Craiului, Bucegi, Postăvarul, Piatra Mare, în golful

depresionar Zărneşti-Tohan. Analizând şi prelucrând datele din Arhiva Staţiei meteorologice Ghimbav, ce reprezintă valorile precipitaţiilor pentru perioada 2000-2010, am constatat următoarele: în timpul iernii,

sunt cele mai reduse cantităţi de precipitaţii, cu valori medii multianuale de 87,6 mm, reprezentand

15

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

doar 14,0 % din cantitatea anuală. Această cantitate redusă de precipitaţii poate fi explicată prin

caracterul dinamicii atmosferei şi prin existenţa inversiunilor termice. Primăvara, ca urmare a pătrunderii maselor de aer umed dinspre Oceanul Atlantic, cantitatea de precipitaţii creşte, ajungând la

valori medii multianuale de 141,9 mm, ce reprezintă 22,6 % din cantitatea anuală. Vara cad cele mai

mari cantităţi de precipitaţii, ajungându-se la valori medii multianuale de 261,1 mm (în zona joasă a depresiunii cantităţile de precipitaţii au valori de sub 250 mm, în zona piemontană depăşesc 270 mm,

iar în zonele montane ajung la 350-430 mm). În lunile de vară cade 41,6 % din cantitatea anuală de

precipitaţii, influenţând debitul râurilor care străbat depresiunea şi care în aceste luni ating cotele

maxime. Toamna, ca urmare a reducerii convecţiei termice, a creşterii frecvenţei inversiunilor termice şi intensificării activităţii anticiclonice continentale, cantitatea de precipitaţii scade, ajungând la valori

medii multianuale de 136,7 mm, reprezentând 21,8 % din cantitatea anuală de precipitaţii.

Distribuţia lunară a regimului precipitaţiilor (Tabelul nr.9), prezintă maximul în luna iulie (104,0 mm, medie lunară multianuală) şi minimul în luna februarie (25,7 mm, medie lunară

multianuală). Pentru perioada luată în studiu cea mai coborâtă valoare medie lunară a fost de 0,8 mm,

în octombrie 2000, iar cea mai ridicată a fost de 182,0 mm, în iulie 2010.

În perioada 2000-2010, pe Șesul Bârsei la Ghimbav, cel mai umed an a fost 2005, cu o cantitate anuală de 887,4 mm, iar cel mai secetos an a fost anul 2000 (cu o cantitate anuală de 395,4

mm)(Fig.11).

Fig.11 Precipitaţii anuale (mm), la Staţia meteorologică Ghimbav, în perioada 2000-2010 Analizând comparativ numărul de zile cu precipitaţii lichide şi precipitaţii solide în

compartimentele Depresiunii Braşovului, se constată că în Depresiunea Bârsei este mai mare numărul

de zile cu precipitaţii lichide, fiind mai redus numărul de zile cu precipitaţii solide. Cel mai mare număr de zile cu zăpadă este în luna februarie cu o medie lunară

multianuală de 8,3 zile. Pe Şesul Bârsei, la Ghimbav, în perioada 2000-2010, numărul anual de zile cu

precipitaţii lichide (ploaie) a variat între 74 (anul 2003) şi 137 (anul 2010). Numărul de zile cu

precipitaţii solide (zăpadă) a variat între 21 (anul 2008) şi 48 (anul 2000) (Tabelul nr.2), iar numărul de zile cu precipitaţii mixte (lapoviţă), a variat între 0 (anul 2003) şi 7 (anul 2005).

Tabelul nr.2

Numărul anual de zile cu precipitaţii solide (zăpadă), la Staţia meteorologică Ghimbav, în perioada 2000-2010

Anul

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Nr.zile 48 39 23 38 42 44 41 30 21 35 38

(sursa: Arhiva Staţiei meteorologice Ghimbav)

Remarcăm numărul ridicat de zile cu zăpadă din luna martie, pe fondul menţinerii

unei temperaturii coborâte (3,2°C la Ghimbav), aspect reflectat în media lunară multianuală a echivalentului în apă (23,8 mm) rezultat prin topirea stratului de zăpadă (Tabelul nr.3). Acesta,

contribuie împreună cu suma mediilor echivalentului în apă pentru lunile de iarnă (176,1 mm), la

apariţia unor debite crescute ale râurilor în anotimpul primăvara şi la începutul verii.

16

0

5

10

15

20N

NE

E

SE

S

SV

V

NV

0.0

0.5

1.0

1.5

2.0

2.5

3.0

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Tabelul nr. 3

Densitatea zăpezii (g/cm³) şi echivalentul în apă (mm), la Staţia meteorologică Ghimbav, în perioada 2000-2010

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Densitatea 0,62 0,46 0,22 - - - - - - - 0,11 0,35

Echivalent în apă 73,3 56,3 23,8 - - - - - - - 14,3 46,5

(sursa: Arhiva Staţiei meteorologice Ghimbav)

1.4.7. Regimul eolian Pe Şesul Bârsei, la Ghimbav, vântul are o frecvență anuală de 77 %, iar calmul de 23 % (Fig.12).

La nivelul depresiunii, pe Şesul Bârsei, direcţia vântului este variabilă, vântul dominant

fiind din sectorul vestic, cu frecvență medie anuală de circa 34%, la aceasta contribuind direcţiile sud-

vest, cu frecvență de 17,7 %, nord-vest, cu frecvență de 8,8 % și vest, cu o frecvență de 8,1 % pentru perioada 2000-2010 (Fig.13)

N.Bordei-Ion (1988) preciza că pe versanţii munţilor Perşani şi Baraolt dinspre Ţara

Bârsei, aflaţi „sub vânt”, există condiţii pentru producerea foehn-ului, pe care-l considera însă o variantă minoră, denumindu-l „Foehn-ul minor al Curburii”. În Depresiunea Bârsei, foehn-ul se

produce numai în condiţiile unor mişcări descendente ale atmosferei dinspre rama montană înaltă din

sud şi sud-vest, pe direcţia Munţii Bucegi-Masivul Postăvarul-oraşul Braşov (M.Marcu, 2005), aerul

cald şi uscat coborând dinspre zonele montane înalte până în zona joasă, la Sânpetru, Hărman şi Prejmer.

„Foehn-ul braşovean” (M.Marcu, 2005) prezintă o serie de efecte specifice, dintre care

menţionăm: încălzire bruscă, intensă şi un nivel ridicat de uscăciune a atmosferei, viteze mari ale vântului din direcţia sud-vest, acestea generând frecvent procese de dezgheţ şi topire rapidă a zăpezii,

urmate de creşterea debitelor râurilor, în perioada ianuarie-martie.

Depresiunea Bârsei are un caracter de adăpost comparativ cu masivele montane

aflate în rama depresiunii, aspect evidenţiat şi de viteza vântului. La Ghimbav, viteza medie

anuală a vântului are valori cuprinse între 1,9 şi 2,6 m/s (Fig.14), în timp ce în spaţiul montan limitrof depresiunii depăşeşte frecvent 7 m/s.

Fig.14 Viteza medie anuală a vântului (m/s), la Staţia meteorologică Ghimbav, în perioada 2000-2010

1.4.8. Fenomene atmosferice deosebite

S.Ciulache şi Nicoleta Ionac (1995) clasifică riscurile atmosferice după viteza de declanşare. Dintre categoriile de fenomene atmosferice de risc menţionate, în Depresiunea Bârsei apar,

77

23Vânt

Calm

Fig.12 Frecvenţa (%) medie multianuală a vântului

şi a calmului, la Staţia meteorologică Ghimbav,

în perioada 2000-2010

Fig.13 Frecvenţa (%) medie multianuală a

vântului,la Staţia meteorologică Ghimbav,

în perioada 2000-2010

17

Fig.15 Strat de ceață radiativă, care

marchează fenomenul de inversiune

termică, în Culaorul Râșnov-Zărnești

Fig.16 Harta repartiției temperaturilor în

cadrul inversiunilor termice produse iarna,

în Depresiunea Bârsei

Fig.17 Schema stratificări aerului în

inversiunile termice produse iarna,

în Depresiunea Bârsei

cu frecvenţe şi intensităţi diferite, în funcţie de anotimp şi de de altitudinea reliefului, fenomene

atmosferice dăunătoare cu declanşare rapidă şi extindere locală (averse, grindină, oraje, trăznete), fenomene atmosferice de risc cu viteză şi apariţie intermediară (brumă, ceaţă, chiciură, polei),

fenomene atmosferice de risc cu caracter spectacular (depuneri de zăpadă şi gheaţă, furtuni de nisip şi

praf). Ceaţa are o serie de consecinţe nefavorabile

(scăderea vizibilităţii, dificultăţi în desfăşurarea traficului

rutier şi feroviar, creșterea nivelului de poluare a atmosferei,

afectarea unor activităţi economice, ca turismul etc.), dar are şi un efect pozitiv, şi anume, cantitatea de apă conţinută,

destul de ridicată, contribuie la existența unei stări de

umiditate suficientă. Cantitățile de precipitații mai mari de 25 l/m²

sunt specifice anotimpului vara, cu 20 de zile la Ghimbav, în

perioada 2000-2010 Apariția cantităților mari de precipitații

se reflectă în debitele crescute ale râurilor care străbat Depresiunea Bârsei. Pentru râul Olt și afluenții săi care

străbat toate treptele reliefului depresionar, cantitățile mari

de precipitații căzute în sectorul premontan sau montan, pot genera viituri pluviale, unele de proporții semnificative.

1.4.9. Riscuri climatice În timpul anului, temperatura aerului variază în limite largi, coborând sau depășind

anumite praguri de valori, în funcţie de care au fost stabilite riscuri climatice produse în semestrul rece al anului (nopţi geroase, cu valori termice minime ≤ -10°C, zile de iarnă, cu valori termice maxime ≤

0°C, zile cu îngheţ, cu valori termice minime ≤ 0°C etc.) și riscuri climatice care apar în semestrul cald

al anului (zile de vară, cu valori termice maxime ≥ 25°C, nopţi tropicale, cu valori termice minime ≥ 20°C, zile tropicale, cu valori termice maxime ≥ 30°C etc.).

Inversiunile de temperatură

(Fig.14) reprezintă stratificarea inversă a temperaturii aerului, care crește odată cu înălțimea

(C.Donciu, 1953, D.Ţâştea, D.Bacinschi, N.Radu,

1965, O.Neacșa, M.Frimescu, 1981 etc.).

Inversiunile termice se pot produce în tot timpul

anului şi cuprind cel mai frecvent, zona depresionară joasă, cu altitudini sub 600 m (vezi Fig.17). De aici

18

și până la altitudini de circa 800-1000 m (uneori cu extindere până spre 1200 m) există o zonă de

tranziție spre zona montană mijlocie și înaltă, în care temperatura aerului este mai ridicată decât în zona depresionară joasă, conform valorilor termice prezentate anterior. Această zonă de tranziție este

cea mai populată din spațiul depresionar al Bârsei, cuprinzând localitățile Brașov, Săcele, Zărnești,

Râșnov.

1.4.10. Climatul și topoclimatele din Depresiunea Bârsei

Din punct de vedere climatic, Depresiunea Bârsei reprezintă o subunitate cliamtică a

Depresiunii Braşov, deoarece prin elementele climatice (temperatură, precipitaţii, vânturi, umiditate etc.) se deosebeşte de alte compartimente ale Depresiunii Braşov.

Principalele tipuri de topoclimate care se suprapun peste topoclimatul șesului sunt:

topoclimatul de luncă, inclusiv al terenurilor cultivate și al pășunilor (Lunca Oltului, Lunca Bârsei

etc.), topoclimatul lacurilor și al acumulărilor de apă (Rotbav, Vadu Roșu, Prejmer etc.), topoclimatul zăvoaielor (ex.Lunca Oltului), topoclimatul așezărilor (ex.Hălchiu), topoclimatul pâlcurilor de pădure

izolate (ex.Dealul Cetății-Lempeș), topocliamtul zonelor supraumectate (ex.Prejmer-Lunca Câlnicului)

(Fig.18).

Fig.18 Harta tipurilor de topoclimate

Principalele tipuri de topoclimate care se suprapun peste topoclimatul piemonturilor

sunt: topoclimatul arterelor hidrografice (Timiș, Durbav, Turcu etc.), topoclimatul pădurilor

nediferențiate (ex.Cristian, Măieruș), topoclimatul așezărilor (ex.Râșnov, Zărnești), topoclimatul acumulărilor de apă (ex.Dumbrăvița), topoclimatul unor culoare de vale (ex.Râul Olt în Culoarul

Măieruș) (Fig.18).

În cadrul topoclimatului complex al regiunii montane joase și mijlocii se diferențiază topoclimatul munților joși, desfășurat între 800-900 m și 1500 m (Munții Perșani), topoclimatul

munților mijlocii, defășurat între 1500 și 1800 m (ex.Munții Bârsei), cu influență asupra unor

topoclimate din depresiune și topoclimatul văilor (ex.Valea Cetății, Valea Homorodului).

19

Fig.19 Pădure de conifere în

stațiunea climaterică și de

practicare a sporturilor de iarnă,

Poiana Brașov

Fig.20 Inversiune de vegetație pe

versantul nordic al Măgurii

Codlei

Fig.21 Ochiuri cu vegetație

stepică pe versantul sud-estic al

Dealului Lempeș

1.5. Biodiversitatea

1.5.1. Vegetaţia

Spaţiul depresionar al Bârsei aparţine în întregime zonei forestiere, în trecut zona

împădurită ocupând suprafețe mult mai întinse decât cele actuale. Acest aspect este confirmat de solurile de pădure care ocupă suprafeţe întinse în cuprinsul depresiunii, dar şi de câteva pâlcuri de

pădure care mai există încă în unele piemonturi și în lunca Oltului. Munţii din rama depresiunii aparţin,

în funcţie de altitudine, atât zonei forestiere cât şi, într-o măsură mai redusă, zonei alpine.

Distrugerea și degradarea spațiului forestier au fost realizate îndeosebi în zona cea mai joasă a depresiunii, cu scopul extinderii terenurilor cultivate, pentru transformarea în locuri de păşunat,

pentru extinderea aşezărilor umane, a sistemului de căi de comunicaţie şi transporturi etc.

1.5.1.1. Vegetaţia zonală Zona alpină este caracteristică zonelor înalte de peste 1700-1800 m din munţii Piatra

Craiului, Leaota, Bucegi, Piatra Mare, unde apar rogozul alpin (Carex curvula), păruşca (Festuca

supina), ţepoşica (Nardus stricta), iarba stâncilor (Agrostis rupestris), jneapănul (Pinus montana), smârdarul (Rhododendron kotschyi) etc.

Culmile înalte ale munţilor Bucegi şi Piatra Craiului adăpostesc numeroase endemisme

carpatice, dintre care menţionăm garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), obsiga bârsană (Bromus marcensis), macul de munte (Papaver pyrenaicum ssp. Corona sancti-stephani), crucea

voinicului (Hepatica transsilvanica) etc.

Zona de pădure se dezvoltă începând de la altitudini de 1700-1800 m, până la circa 500 m şi cuprinde mai multe etaje, între care există subetaje de tranziţie.

Etajul coniferelor este bine individualizat în munţii din rama depresionară, ocupând

zonele cuprinse între 1700-1800 m şi 1300-1500 m (Fig.19) Alături de molid (Picea abies), care este

dominant, se mai apar sporadic larice (Larix decidua var. polonica), în munţii Piatra Craiului, Piatra Mare, respectiv brad (Abies alba), în masivele Postăvarul şi Piatra Craiului.

Subetajul fagului este probabil cel mai extins, cuprinzând atât pădurile pure de fag

(Fagus silvatica, var.sylvatica), dezvoltate de regulă între 600-1000 m, cât şi pădurile de amestec între

fag şi conifere, care se dezvoltă până la altitudini de 1200-1400 m, ocupând munţii joşi, măgurile şi piemonturile.

În acest subetaj al zonei forestiere se întâlnesc frecvent inversiuni de vegetaţie

(Fig.20), a căror existenţă este determinată de condiţiile topoclimatice de sol, de relief şi de intervenţia antropică.

Subetajul gorunului (Quercus petraea), localizat pe versanţii însoriţi, uneori până la

altitudini de peste 700-800 m, sub formă de pâlcuri ori izolat, urcă uneori până la 1100-1200 m.

În anumite condiţii locale, pe versanţii însoriţi, apar şi petice de vegetaţie stepică. Astfel, pe versanţii sud-estic și sudic ai Dealului Lempeş (Fig.21), dar şi pe versantul sudic al Tâmpei,

cresc în condiţii optime colilia (Stipa pulcherima, Stipa capillata), zambila sălbatică (Hyacinthella

leucophaea), pătlagina argintie (Plantago argentea), nemţişorul de stâncă (Delphinium fissum) etc.

20

Fig.22 Ochi de apă în Pădurea

de lăcoviște Prejmer

Fig.23 Iris sibirica, în mlaștina

eu-mezotrofă de la Prejmer

Fig.24 Amenajare piscicolă de

tip păstrăvărie, la Prejmer

Subetajul stejarului avea o extindere mare în trecut, ocupând versanţii însoriţi cu

altitudini de până la 500-700 m, piemonturile şi şesul depresionar. Părţi din vechile păduri de stejar, cu exemplare seculare, există încă în zona localităților Cristian, Măgurele, Crizbav, Feldioara, Bod,

Prejmer şi Hărman. Alături de stejar (Quercus robur), în acest etaj forestier există şi alte specii

lemnoase, cum sunt jugastrul (Acer campestre), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior) etc. Prin defrişările pădurilor de gorun şi stejar, a fost favorizată instalarea pajiştilor

secundare de păiuş (Festuca pratensis), păiuşcă (Festuca pseudovina), ţepoşică (Nardus stricta) în

zona depresionară (C.Catrina, I.Lupu-coord., 1981).

1.5.1.2. Vegetaţia azonală

Având în vedere caracterele hidrografice amplu reprezentate în Depresiunea Bârsei, cu

o densitate crescută a surselor de apă, în zona șesului s-au conturat în timp structuri vegetale dintre cele

mai diverse și originale. Mlaştinile eutrofe şi lăcoviştile din lunci şi din şesurile aluviale reprezintă

formaţiunile vegetale cele mai interesante ale depresiunii, caracteristice fiind mlaştinile de la Hărman, Prejmer şi pădurile de lăcovişte de la Prejmer (Fig.22).

Pe alocuri, apar aliniamente de izvoare

limnocrene şi helocrene, care generează apariția și întrețin existența unor întinse zone de înmlăștinire, dezvoltate pe relief

relativ plan, dacă nu sunt interceptate de către puțuri de captare.

Dintre rarităţile floristice existente în mlaştinile

eutrofe şi pădurea de lăcovişte de la Prejmer menționăm: jimla Ţării Bârsei (Armeria maritima ssp.barcensis), endemism al

Depresiunii Bârsei, Drosera longifolia, Ligularia sibirica, daria

(Pedicularis sceptrum-carolinum)-are aici cel mai sudic punct al arealului de răspândire, Carex davalliana, Epipactis palustris,

etc. (D.Gurean-resp., 2008).

Acest areal reprezintă loc de cuibărit şi de pasaj pentru numeroase specii de păsări: porumbel de scorbură

(Columba oenas), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius),

sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) etc

1.5.2. Fauna Este foarte variată datorită multitudinii

biotopurilor, desfăşurate din regiunile montane cele mai înalte aflate în rama depresiunii şi până în lunca joasă a Oltului. Specii

şi exemplare rare sau cu o deosebită importanţă cinegetică există

mai ales în zona forestieră. Zonele montane înalte cuprind ca specii

reprezentative: acvila de munte (Aquila chrysaetos), fluturaşul de

piatră (Tichodroma muraria), capra neagră (Rupicapra rupicapra) etc.

În păduri trăiesc: vipera comună (Vipera berus),

cocoşul de munte (Tetrao urogallus), pițigoiul mare (Parus

major), cerbul (Cervus elaphus), râsul (Lynx lynx), jderul de pădure (Martes martes), mistreţul (Sus scrofa), lupul (Canis

lupus), vulpea (Vulpes vulpes crucigera) etc.

Ihtiofauna este bine reprezentată, cuprinzând în apele de munte păstrăvul (Salmo trutta fario), lipanul (Thymallus thymallus). În Olt şi afluenţii acestuia, trăiesc scobarul (Chondrostoma

nasus), mreana (Barbus barbus), cleanul (Leuciscus cephalus) etc. În apropiere de Prejmer există

amenajări piscicole de tip păstrăvării (Fig.24) şi de tip iazuri şi heleştee-la Feldioara, Vadu Roşu, Dumbrăviţa, unde trăiesc crapul (Cyprinus carpio), carasul (Carassius auratus gibelio), bibanul (Perca

fluviatilis) etc.

21

Fig.24 Amenajare piscicolă de

tip păstrăvărie, la Prejmer

1.6. Solul şi categorii de folosinţă a terenurilor

1.6.1. Caracterizare generală

Învelișul de soluri zonale din Depresiunea Bârsei are o distribuție etajată, în trepte

altitudinale relativ concentrice, conform cu dispunerea reliefului, climei și vegetației. Drept urmare,

învelișul de sol are o mare varietate, iar intervenția antropică intensificată în timp, a determinat modificări ale învelișului de sol și a principalei sale caracteristici, fertilitatea.

Majoritatea solurilor din Depresiunea Bârsei au o utilizare agricolă diversă: pentru

cultura unor plante specifice (cartof, sfeclă de zahăr, in pentru fibră, secară, orz, lucernă, sfeclă furajeră, trifoi), pentru pășuni și fânețe destinate creșterii animalelor, dar și utilizare în silivicultură,

pentru fond forestier.

1.6.2. Consideraţii paleopedogeografice

Soluri fosile pleistocene la Ariuşd-Studiu de caz1 (N.Băcăinţan, 1979)

În nordul Depresiunii Bârsei, la contactul acesteia cu Munţii Baraolt, pe limita de

nord-vest a localităţii Ariuşd, există o deschidere naturală, numită local Râpa Dracului, cu baza la altitudinea absolută de 505 m şi înălţimea de 20 m. Această deschidere, actual acoperită, secţionează

culmea îngustă cuprinsă între pâraiele Ciocaş (în nord) şi Ţiganilor (în sud), în partea ei superioară

distingându-se mai multe orizonturi de soluri fosile.

1.6.3. Clase şi tipuri de soluri

caracteristice în Depresiunea Bârsei În nomenclatura lucrării am utilizat

SRCS 1980, precizând și corelarea cu SRTS 2003.

În Depresiunea Bârsei și pe rama

de orogen limitrofă apar ca și clase și tipuri de

soluri (Fig.25): clasa molisoluri, este reprezentată în Depresiunea Bârsei și pe rama

de orogen limitrofă, prin următoarele tipuri de

soluri: soluri cernoziomoide (faeoziomuri), rendzine (rendzine), pseudorendzine

(faeoziomuri); clasa argiluvisoluri, care

cuprinde soluri brune argiloiluviale (preluvosoluri), soluri brune luvice (podzolite)

(luvosoluri), luvisoluri albice (podzolice

argiloiluviale) (luvosoluri); solurile din clasa

cambisoluri sunt reprezentate de soluri brune eu-mezobazice (eutricambisoluri), soluri brune

acide (districambosoluri); clasa solurilor

hidromorfe este reprezentată prin următoarele tipuri: lăcoviști (gleiosoluri), soluri negre

clinohidromorfe (de fâneață) (faeoziomuri),

soluri gleice (gleiosoluri), solurile pseudogleice (stagnosoluri); clasa solurilor

neevoluate, trunchiate sau desfundate, este

reprezentată în depresiune de litosoluri

(litosoluri), soluri aluviale (aluviosoluri), erodisolurile (erodosoluri); clasa solurilor

organice este reprezentată în depresiune de

solurile turboase (turbosoluri).

1 Trav.Station ,,Stejarul”, Géol.-Géogr., 7, 1979, 219-228

Fig.25 Harta tipurilor de sol

22

Fig.28 Lucrări de prevenire a

eroziunii solului (împădurire cu

Pinus nigra), pe versanții

sudici ai Munților Baraolt, în

sectorul Ariușd-Araci

Fig.26 Profil transversal în Golful Zărnești, sectorul Vulcan Cristian

Tabelul nr.4

Corelaţia microzonelor pedo-geoclimatice cu relieful şi solurile

din Depresiunea Bârsei şi rama de orogen limitrofă

Nr.crt. Formula microzonei Unitatea de relief Categoria de relief Simbol tip de sol

1 IIID – BP

Depresiunea Bârsei

D Piemont fragmentat BP, BD, SP, BM,

BO, ER

2 IIIS1 – SP S1 Terase SP, BP, PG,

3 IIIS2 – BM S2 Câmpii piemontane CM, BM, GC, SA

4 IIIL – CM L Şes aluvial şi lunci CM, LC, GC, SA,

TB

5 IVM1 – BO Masive montane limitrofe, aparţinând Carpaţilor Orientali şi

Meridionali

M1 Munţi în etajul fagului BO, BM, BP, BD,

RZ

6 IVM2 – PB M2 Munţi în etajul molidului BO, LS, RZ

7 IVM3 – PD M3 Munţi în etajul subalpin şi

alpin inferior LS, RZ

8 VM4 – HS M4 Munţi în etajul alpin

propriu-zis LS

(sursa: Resursele de soluri ale județului Brașov, anul 2003)

1.6.4. Regionarea bonitativă Exprimarea gradului de favorabilitate pentru diferite culturi de plante, se realizează

prin note de bonitare în condiţii naturale şi potenţarea acestora, în urma aplicării unor lucrări de ameliorare. Dintre indicatorii de bonitare, menţionăm: alunecările de teren, adâncimea apei freatice,

inundabilitatea, etc. Potenţarea notelor de bonitare se realizează numai pentru lucrările pe termen lung,

care odată aplicate, modifică productivitatea terenurilor agricole: drenaje, desecări, îndiguiri (Fig.27)

etc., lucrări de prevenire și combatere a eroziunii (Fig.28), de terasare a terenurilor etc.

Fig.27 Lucrare de îndiguire în albia Oltului, în

sectorul Ariușd-Araci

23

Fig.29 Amenajarea Stației de

epurare a apelor Feldioara

1.7. Protecția și conservarea mediului Protecția mediului înconjurător presupune menținerea unui echilibru între

componentele naturale și cea antropică, asigurând astfel durabilitatea lor în timp. Protecția mediului reprezintă o activitate complexă, în cadrul căreia se disting utilizarea rațională a resurselor-conform

principiului dezvoltării durabile, prevenirea poluării mediului, combaterea efectelor negative ale

acesteia și refacerea calității factorilor de mediu și a zonelor poluate.

În timp, România a beneficiat de legislație pentru protecția mediului, concentrată actual în Legea nr.265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2005

privind protecția mediului (promulgată la data de 06 iulie 2006, de Decretul 887/2006).

1.7.1. Poluarea și degradarea aerului Orașul Braşov şi aşezările urbane concentrate în spaţiul limitrof (Săcele, Ghimbav) sau la distanțe nu prea mari, de 15-30 km (Codlea, Râşnov, Zărnești), au un nivel de poluare ridicat, cu

frecvente depăşiri ale normelor sanitare pentru o serie de indicatori de calitate, datorită mai multor

factori, dintre care menţionăm: emisiile de gaze industriale cu efect de seră, traficul rutier (îndeosebi pe DN 1) şi feroviar foarte intens, intensitatea mare a zgomotului provocat de diverse activităţi antropice,

condiţii reduse de dispersie a poluanţilor atmosferici datorită caracterului depresionar etc. (după PATJ-

BRAȘOV 3)

Reorientarea economică şi extinderea urbană din ultimii ani, au generat o serie de procese care afectează calitatea aerului: necesarul din ce în ce mai mare de mijloace de transport de

persoane, materii prime şi diverse categorii de produse, concentrarea activităţilor industriale (parcurile

industriale Brașov, Ghimbav, Râșnov, Zărnești) şi a serviciilor (ex.Râșnov) în zone funcţionale distincte, localizate de regulă la distanţă faţă de zonele rezidenţiale, migraţia de reîntoarecere în mediul

rural din vecinătatea oraşelor depresiunii, care implică creşterea fluxului de transport rutier dar şi

creşterea numerică a parcului auto local, renunţarea unei mari părţi a populaţiei orașului Braşov la

sistemul de încălzire centralizat şi trecerea la sisteme de încălzire individuale (centrale termice) etc.

1.7.2. Poluarea și degradarea apelor Referitor la poluarea şi degradarea apelor, apar probleme specifice atât în legătură cu apele de suprafaţă, cât şi cu apele subterane. Declinul economic din anii 1990 a avut efecte pozitive

asupra calității apelor de suprafaţa sau subterane, dar reorientarea și diversificarea economiei locale de

după anul 2000 au generat activităţi economice foarte divesificate, unele mari poluatoare ale apei.

Principalele surse de poluare sunt reprezentate de Compania Apa Braşov, SC Servicii de Gospodărire Măgura Codlei SRL, SC Ecopaper SA Zărneşti, care au înregistrat depăşiri ale

indicatorilor de calitate maxim admişi, pentru suspensii, azotaţi, detergenţi, fenoli, fosfor, sulfuri,

pesticide, borhoturile de aşchii şi coji de lemn. Alte surse de poluare sunt reprezentate de CNU SA Sucursala Feldioara, SC Morani Impex SRL Zărneşti, SC Tohan SA Zărneşti, Protan SA Sucursala

Codlea, Avicod SA Codlea (după PATJ- BRAȘOV 4), precum şi gospodăriile individuale ale

crescătorilor de animale, care deversează în cursurile de apă naturale ape uzate insuficient epurate sau

neepurate. În ultimii ani, s-a constatat creşterea calităţii fizico-chimice a apelor de suprafaţă datorită modernizării Staţiei de epurare Braşov, extinderii sistemului de canalizare centralizată, reducerii sau

încetării activităţii industriale a unor întreprinderi mari poluatoare. În prezent, este în faza de

constucție, Stația de epurare Feldioara (Fig.29). O creștere a calității apelor subterane se

constată începând cu anul 2008. Stratele acvifere de adâncime

au apă cu nivel ascensional, stabilizat la adâncimi de aproximativ 40 m, forajele existente în zona Bod și CET

Braşov, evidenţiind existenţa acestora, cu apă care se

încadrează în limitele STAS 1342/91 de potabilitate (după

PATJ-BRAȘOV 3).

24

Fig.30 Deponie cu baza în albia

minoră a râului Timiș

Fig.31 Amenajarea Stației de

epurare a apelor Feldioara

Fig.32 Harta ariilor protejate

1.7.3. Poluarea și degradarea solului Activitatea antropică a afectat în diverse modalităţi calitatea solurilor, în diferite

grade, de la tasare şi până la scoaterea definitivă a unor terenuri din circuitul producţiei agricole, conturându-se zone de risc din punct de vedere al degradării solurilor: zona depunerilor de deşeuri

industriale, cu suprafeţele cele mai mari în municipiul Braşov şi în localitatea Prejmer, zona

depunerilor de deşeuri menajere, cu cele mai mari suprafeţe în municipiul Braşov (vezi Fig.30) şi

oraşul Zărneşti, zona unor intense procese de eroziune în suprafaţă, semnificative fiind localitatea Rotbav şi Valea Timişului, balastierele de la Ghimbav și Hărman, cariera de la Fabrica de var Braşov

(Fig.31) etc.

1.7.4. Conservarea biodiversității Conservarea biodiversităţii trebuie abordată în funcție de specificul Depresiunii

Bârsei, astfel încât să se păstreze echilibrul dintre capitalul natural, reprezentat de roci, plante, animale,

peisaje și componenta socio-economică. Conform principiului dezvoltării durabile, elemente naturale

de o desebită valoare științifică și turistică beneficiază de un regim de protecție într-un cadru legal, fiind păstrate în condiții cât mai apropiate de cele natural inițiale, care au generat apariția și au

întreținut continuitatea lor.

25

Fig.33 Harta hidrografică

În sensul protecţiei şi conservării elementelor cu valoare științifică deosebită din

orizontul local și apropiat, menționăm protecţia unor elemente geologice, paleontologice, floristice, faunistice, peisagistice în cadrul arealelor cu statut de protecție (vezi Fig.32).

2. STRUCTURI HIDROLOGICE ÎN DEPRESIUNEA BÂRSEI

2.1. Caractere generale Depresiunea Bârsei este drenată de o rețea hidrografică bine organizată (vezi Fig.33),

cu debite mari în toate anotimpurile, cu un caracter convergent spre nord, unde se află partea cea mai joasă a acesteia.

Depresiunea Bârsei este străbătută de două categorii de ape curgătoare (vezi Tabel nr.5):

unele, care ajung în depresiune coborând de pe rama de orogen limitrofă sau de la distanţe mai mari (alohtone), cum sunt Oltul, Bârsa, Homorodul, Tărlungul etc., au debitele cele mai mari şi sunt cele

mai importante din punct de vedere al acţiunii, altele (autohtone) care izvorăsc din cuprinsul

depresiunii (Valea Morii, Cismașu, Crepeș, Clopiș etc.) au caracteristici

aparte din punct de vedere al debitului

(unul redus), regimului termic şi de

îngheţ, aspectului (şanţuri cu apă) etc. Râul Olt, principala

arteră hidrografică ce drenează

Depresiunea Bârsei, are un curs meandrat, maluri joase care

favorizează producerea inundațiilor în

perioadele cu ploi bogate, își desfășoară în depresiune un sector al

cursului superior. Râurile care au

izvoare în zonele montane, îşi dezvoltă

în Depresiunea Bârsei, cursul mijociu şi inferior, în timp ce râurile autohtone

își desfășoară aici întregul curs, având

în vedere lungimile și debitele reduse ale acestora.

Reţeaua hidrografică

include şi luciile de apă naturale și

antropice, localizate îndeosebi în regiunile inundabile ale râurilor mari

și în apropierea unor centre urbane ca

Brașov și Codlea, având predominant funcție de agrement.

Numeroase izvoare

generează supraumectarea câmpurilor, pe aliniamentul localităților Prejmer-

Hărman-Brașov (cartierul Stupini),

acolo unde dispar pietrișurile

caracteristice piemonturilor. La contactul depresiunii cu munții din

ramă, apar, pe alocuri, izvoare cu apă

minerală, sudul și estul Depresiunii Bârsei incluzându-se în regiunea cu ape sulfuroase și sulfatate, apele minerale fiind formate prin levigarea sulfurilor dispersate în masa de fliș ( I.Ujvári, 1972).

În cuprinsul luncilor, nivelul hidrostatic al apei freatice este ridicat, contribuind alături

de apa provenită din precipitații și din eventuale inundații, la apariția excesului de umiditate, spre deosebire de piemonturi, unde, datorită nivelului mai coborât, lipsesc izvoarele și fântânile.

26

2.2. Particularitățile structurilor hidrologice atât în depresiunea propriu-

zisă cât și în regiunea înconjurătoare 2.2.1. Aspecte privind evoluţia reţelei hidrografice din bazinul Braşov

Reţeaua hidrografică a Depresiunii Bârsei aparţine bazinului hidrografic al râului Olt,

a cărui evoluție în timpul erei glaciare a fost condiţionată de gradul de tectonizare al regiunii. Este

foarte posibil ca actuala reţea hidrografică majoră să-și fi păstrat vechiul amplasament (pe unele sectoare) încă din perioada de final a alternanţei climatului rece şi umed cu climatul cald şi secetos,

când s-a produs și o reducere a intensei activităţi torenţiale. Drenajul primar a fost efectuat de o veche

reţea hidrografică, a cărei evoluţie a generat modificări semnificative. Unele modificări au survenit în urma apariției unor captări (ex.Ghimbășel de către Bârsa), a unor migrări de cursuri, datorită

alunecărilor de pe conurile de dejecţie (râul Timiş se deplasează de-a lungul conului de dejecție spre

vest, râul Tărlung spre est, etc.) ulterior producându-se împingerea unor cursuri de către conurile de

dejecţie ale altor cursuri de apă. Tectonica veche a determinat şi influenţat doar într-o mică măsură şi pe mici distanţe, cursurile unor ape, dar neotectonica a determinat modificări, prin inversarea de

drenaje (Homorod-Ciucaș, Măieruș, Valea Satului, Crizbav, tributare lacului brașovean puternic

colmatat) (A.Cioacă, 2002), datorită străpungerilor din rama de orogen periferică.

2.2.2. Caracteristici ale

bazinelor hidrografice

din Depresiunea Bârsei

În sectorul Depresiunii

Bârsei râul Olt are un bazin hidrografic asimetric,

dezvoltat mai mult pe partea

stângă, de unde primește

afluenți cu obârșii în zona montană înaltă, limitrofă

sudului și sud-vestului

depresiunii, dar și în munții mai joși din rama vestică (vezi

Fig.100). Principalele râuri

care străbat depresiunea (Bârsa și Homorod-Ciucaș) au

bazine hidrografice dezvoltate

în cursul superior, care pot

genera viituri cu amplitudine în scădere pe măsura

apropierii de cursul inferior.

Râurile mai mici cu izvoare în zonele de șes (Valea Neagră,

Valea Rugii, Valea Morii etc.)

au în general bazine hidrografice dezvoltate

uniform pe întreaga suprafață,

nefiind afectate de viituri și

prezentând doar creșteri ale apelor cu tendință de scădere

până la ieșirea din bazinul

hidrografic.

Fig.34 Harta ierarhizării bazinelor hidrografice

27

2.2.3. Zone de convergenţă a apelor Actual, reţeaua hidrografică din Depresiunea Bârsei are un caracter convergent, spre

valea Oltului, existând ca zone de convergență în depresiune sau pe limitele acesteia: • zona Lunca Câlnicului (între localitățile Chichiș și Lunca Câlnicului), unde converg spre Olt Râul

Baciu, Râul Negru, Valea Neagră și mai multe pâraie care izvorăsc din nordul piemontului Săcele;

• zona Bod-Feldioara, în care converg spre Olt râurile Ariușd, Bârsa cu Ghimbășel, Vâlcele, Homorod

(Ciucaș), Crizbav, Hăghig etc.;

2.2.4. Râurile importante din Depresiunea Bârsei Apele curgătoare din regiunea oraşului Braşov sunt orientate pe direcţie sud-nord,

cele din zonele oraşelor Râşnov, Zărneşti, Codlea, curg dinspre sud-vest spre nord-est, iar râurile ce îşi

desfăşoară cursurile la nord de Feldioara, curg pe direcţie vest-est, dinspre Munţii Perşani spre râul Olt, respectiv est-vest, dinspre Munţii Baraolt spre râul Olt.

Alimentarea râurilor din Depresiunea Bârsei este predominant superficială pluvio-

nivală, existând şi o alimentare subterană relativ bogată (I.Ujvári, 1972). Topirea zăpezilor determină formarea apelor mari de primăvară, asociate frecvent cu viiturile provenite din ploi (Fig.35).

Bilanţul hidric are o structură variabilă, atât în spaţiul depresionar cât şi în zonele

montane limitrofe, în general excedentară. Tipul de regim hidric este carpatic, cu ape mari de lungă

durată, produse mai ales primăvara şi cu viituri de vară (vezi Fig.36).

Fig.35 Viituri maxime anuale pe râul Bârsa, la stația hidrometrică Zărnești (după Arhiva Administrației

Naționale „Apele Române”,Direcția Apelor Olt Râmnicu Vâlcea,

Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov, cu modificări)

Debitele medii cu valorile cele mai mari se produc primăvara (Olt la Feldioara, 59,5

m3/s, Bârsa la Zărnești, 4,73 m

3/setc.), iar cele mai mici toamna (Olt la Feldioara, 28,2 m

3/s, Bârsa la

Zărnești, 2,95 m3/s etc.) şi iarna (Olt la Feldioara, 29,7 m

3/s, Bârsa la Zărnești, 2,49 m

3/s etc.). Toate

valorile sunt caracteristice pentru perioada 2000-2010.

Din punct de vedere hidrochimic, apa râurilor care străbat Depresiunea Bârsei se încadrează în categoria apelor bicarbonatice, cu valori cuprinse între 200-500 mg/l. Duritatea totală are

valoare mijlocie, fiind cuprinsă între 8 şi 16°G.

28

Fig.37 Harta ierarhizării rețelei hidrografice în sistemul

Horton-Strahler

Fig.36 Viituri pe râul Olt și afluenți ai acestuia, în perioada 11. 07.-30.07. 2005 (după Arhiva Administrației

Naționale „Apele Române”,Direcția Apelor Olt Râmnicu Vâlcea, Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov și Covasna, cu modificări)

Temperatura medie anuală a apei râurilor se

încadrează între 8 şi 9°C pentru

zona joasă a depresiunii şi între 7 şi 8°C pentru apele râurilor

care străbat zonele mai înalte ale

reliefului depresionar. Fenomenul de

îngheţ apare în perioada 11-20

decembrie şi durează până în

perioada 1-10 martie, având o durată medie de 40-60 de zile în

vestul depresiunii, 60-80 de zile

în est şi 80-100 de zile în sud şi sud-vest (după Geografia

României I. Geografia fizică,

1983).

În cadrul depresiunii pot fi menționate

mai multe tipuri de confluenţe:

paralele, caracteristice pentru râurile Ghimbăşel, Bârsa,

Homorod, Crizbav, Măieruş,

difuze, ca rezultat al infiltraţiei apei râurilor în propriile conuri

de dejecţie (între Săcele şi Bod),

în serie (ex.Târlung).

29

Tabelul nr.5

Râuri alohtone şi autohtone din Depresiunea Bârsei

Râul Afluenţi de ordinul

I

Afluenţi de ordinul

II

Lungime

(km)

Altitudine

(m)

aval

Panta

medie

(‰)

Alte caractere

(obârşii, aşezări umane străbătute, confluenţe etc.)

Râuri alohtone, cu provenienţă din Compartimentul central al depresiunii Braşovului, reprezentat de Depresiunea Sfântu Gheorghe

• Olt 699 • Are izvorul în Masivul Hăşmaşu Mare din Carpaţii Moldo-Transilvăneni, pătrunde în Depresiunea Braşovului în amonte de localitatea Olteni şi în Depresiunea Bârsei pe aliniamentul localităţilor Dobolii de Jos-Lunca

Câlnicului, părăsind Depresiunea Braşovului şi respectiv Depresiunea Bârsei în dreptul localităţii Măieruş. Se varsă în Dunăre la o distanță de 6-7 km sud-vest faţă de oraşul Turnu Măgurele. Râul Olt are izvorul la altitudinea de 1280 m, la o distanţă de circa 10 km nord faţă de oraşul Bălan. Drenează Depresiunea Ciuc, formează defileul de la Tuşnad, drenează Depresiunea Bixad, formează defileul de la Malnaş, iar la nord de localitatea Olteni pătrunde în golful depresionar Sfântu Gheorghe, compartimentul central al Depresiunii Braşov.

Între localitatea Olteni şi confluenţa cu Râul Negru, are o pantă de 1,2 ‰, o albie minoră cu lăţimi medii de circa 20 m şi un coeficient de sinuozitate redus. În acest sector, râul Olt primeşte afluenţi mai puţin însemnaţi, cu lungimi care nu depăşesec 16 km, cu suprafeţe ale bazinelor hidrografice care nu depăşesc 35 km² şi cu izvoare în Munţii Bodoc şi Baraolt. Bazinul de recepţie are o formă alungită, având lăţimi de circa 10 km între localităţile Micfalău şi Malnaş şi circa 15 km la sud de Malnaş. Debitul mediu anual al râului Olt are valoarea de 7,85 m³/s la postul Micfalău (după Geografia României III. Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei)-amonte cu

câţiva kilometri de pătrunderea în Depresiunea Braşovului şi 7,90 m³/s la postul Sfântu Gheorghe. Lunca are o dezvoltare mai mare în aval de localitatea Micfalău. În acest sector, râul Olt străbate localităţile: Malnaș-Băi, Malnaş, Olteni, Bodoc, Zoltan, Ghidfalău, Sfântu Gheorghe, Chilieni, Ilieni. Odată cu pătrunderea Oltului în Depresiunea Bârsei, se produc modificări importante în ceea ce priveşte aspectul: panta generală scade la valori de numai 0,6-0,8 %, lăţimea medie a albiei minore ajunge la 30-40 m, coeficientul de sinuozitate creşte până la valoarea de 1,15 iar râul are maluri

joase, curs domol şi meandrat. Bazinul de recepţie este dezvoltat asimetric, în favoarea versantului stâng, în sectorul cuprins între confluenţa cu Râul Negru şi confluenţa cu Crizbavul. Debitul mediu anual al râului Olt are valoarea de 32,2 m³/s la postul Feldioara, această creştere fiind datorată mai ales aportului de apă al afluenţilor. Afluenţii au o alimentare permanentă şi un regim de torenţialitate în anotimpurile primăvara şi vara, existând posibilitatea producerii unor viituri, ca urmare a excedentului de apă, provenit din topirea zăpezilor sau din precipitații bogate. Lunca se dezvoltă mai mult comparativ

cu sectorul anterior, ajunge la lăţimi maxime de 1-2 km, este frecvent Râul Olt la Araci

30

inundabilă, este acoperită cu vegetaţie ierboasă, prezintă pe alocuri pâlcuri de pădure, având și utilizare agricolă pentru culturi de cereale păioase, cartof, sfeclă de zahăr etc. În acest sector, râul Olt străbate localităţile: Lunca Câlnicului, Podu Olt, Ariuşd, Araci, Vâlcele, Feldioara.

Aval de confluenţa Oltului cu Crizbavul, până în dreptul localităţii Măieruş, bazinul de recepţie se îngustează din nou ajungând la valori de sub 15 km (care însă vor creşte treptat în aval şi vor ajunge la peste 30 km în Depresiunea Baraolt), cu o dezvoltare asimetrică în favoarea versantului drept. În acest sector, râul Olt străbate localităţile: Hăghig, Rotbav, Măieruş.

• Arcuş 14 523 29 • Are obârşia în partea central-sudică a Munţilor Baraolt, fiind format prin confluenţa pâraielor Pârâul Mare şi Pârâul Umbros. Străbate localitatea

Arcuş, este afluent pe partea dreaptă a râului Olt, confluenţa cu acesta fiind în amonte de municipiul Sfântu Gheorghe. Are un bazin hidrografic cu o suprafață de 29 km2 cu o altitudine medie de 754 m și cu o suprafață a fondului forestier de 1571 ha. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,31.

• Sânbrezii 9 519 12 • Are obârşia în partea sudică a Munţilor Baraolt, străbate extremitatea sudică a municipiului Sfântu Gheorghe, este afluent pe partea dreaptă a râului Olt, confluenţa cu acesta fiind în nordul localităţii Chilieni. Are un bazin

hidrografic cu o suprafață de 15 km2 cu o altitudine medie de 591 m și cu o suprafață a fondului forestier de 726 ha. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,23.

Râuri alohtone, cu provenienţă din Compartimentul estic al depresiunii Braşovului, reprezentat de Depresiunea Târgu Secuiesc

• Râul Negru 88 498 9 • Are obârşia în Munţii Nemirei, străbate Depresiunea Târgu Secuiesc fiind principalul curs de apă care drenează această depresiune, iar confluenţa cu râul Olt este la nord de localitatea Lunca Câlnicului.

Râul Negru are izvorul la altitudinea de 1280 m pe versantul sudic a masivului Şandrul Mare din Munţii Nemirei, dar în cursul superior primeşte numeroşi afluenţi din Munţii Bodoc şi Munţii Breţcu. Cu excepţia unei lungimi de circa 6-8 km desfăşurată în Munţii Nemirei, cursul râului Râul Negru se desfăşoară în întregime în Depresiunea Braşovului, cu caractere tipice şi anume, pantă medie de 7-9 ‰, coeficient de sinuozitate ridicat, luncă dezvoltată. Bazinul său hidrografic prezintă variaţii în ceea ce priveşte simetria: în

nord este mai mult dezvoltat pe partea dreaptă datorită râului Caşin și a afluenților acestuia, iar în sud este mai mult dezvoltat pe partea stângă datorită râului Tărlung și a afluenților acestuia. Are o direcţie de curgere generală dinspre NE spre SV și un curs meandrat, însoţit de numeroase albii părăsite. Afluenţii, cu lungimi maxime de până la 57 km şi suprafeţe bazinale de până la 485 km², au o alimentare permanentă şi un regim de torenţialitate în anotimpurile primăvara şi vara, generând uneori viituri în aceste anotimpuri.

Râul Negru străbate localităţile: Lunga, Catalina, Hătuica, Mărtineni,

31

Surcea, Telechia, Tufalău, Bita, Reci, Sântionlunca, Ozun, Lunca Ozunului, Băcel, Chichiş, Lunca Câlnicului. Are un bazin hidrografic cu o suprafață de 2349 km2 cu o altitudine medie de 778 m și cu o suprafață a fondului forestier de 95113 ha. Coeficientul de

sinuozitate are valoarea de 1,41.

• Caşin 54 545 8 • Are izvorul la circa 1000 m altitudine în Masivul Bobişca din Munţii Nemira, de aici cursul său îndreptându-se spre sud. Pătrunde în Depresiunea Târgu Secuiesc la nord de localitatea Valea Seacă, primește ca afluent pe partea dreaptă Pârâul Mare (lungime 5 km, pantă medie 51 ‰, coeficient de sinuozitate de 1,01), curge la vest de localitatea Caşinul Mic, străbate localităţile Sânzieni, unde primește ca afluenți pâraiele Cetatea de Piatră

(lungime 10 km, pantă medie 41 ‰, coeficient de sinuozitate de 1,11) în nord, respectiv Velgi în sud şi Târgu Secuiesc, la sud de care are confluenţa cu Râul Negru. În partea estică a oraşului Târgu Secuiesc, râul Caşin primeşte pe partea dreaptă principalul său afluent, râul Turia (lungime 24 km, altitudine 551 m aval, pantă medie 15 ‰, coeficient de sinuozitate de 1,17, suprafață a bazinului hidrografic de 127 km2, altitudine medie a bazinului hidrografic 786 m, suprafață de 7339 ha pentru fondul forestier existent în bazinul hidrografic) cu Boroș (lungime 5 km, pantă medie 40 ‰ și coeficient de

sinuozitate de 1,09), Aloșag, Seipeș, Muncaci (lungime 11 km, pantă medie 38 ‰ și coeficient de sinuozitate de 1,14), Caratna (lungime 8 km, pantă medie 43 ‰ și coeficient de sinuozitate de 1,14). Are un bazin hidrografic cu o suprafață de 482 km2, cu o altitudine medie de 828 m și cu o suprafață a fondului forestier de 17207 ha. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,25.

Râuri alohtone, cu provenienţă din Compartimentul vestic al depresiunii Braşovului, reprezentat de Depresiunea Bârsei

• Tărlung 57 501 21 • Îşi adună apele de pe versantul vestic al Munţilor Ciucaş prin pâraiele Babarunca, ce curge între Muntele Tesla şi Culmea Bratocei şi Ramura Mică denumit la obârşie Chiscanu (Maria Rodica Niculescu, 1986), ce are izvoare sub Muntele Babeş. Babarunca are o lungime de 7 km, o altitudine de 900 m aval, o pantă medie de 123 ‰ și coeficient de sinuozitate de 1,21, iar Ramura Mică are o lungime de 9 km, o altitudine de 887 m aval, o pantă medie de 53 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,13. Ramura Mică unită cu Babarunca se varsă în râul Tărlung pe partea dreaptă, în apropierea cabanei Babarunca.

Aval de această confluenţă, râul Tărlung are o vale largă şi se îndreaptă spre Depresiunea Bârsei. Alimentează acumularea artificială Tărlung-Săcele (122 ha), curge prin extremitatea estică a municipiului Săcele, prin dreptul localităţilor Tărlungeni, Cărpiniş, Budila, străbate localitatea Lunca Mărcuşului iar la circa 1 km nord-est faţă de localitatea Băcel se varsă în Râul Negru, fiind afluent pe partea stângă a acestuia. Râul Tărlung primeşte numeroşi afluenţi, de la izvor până în dreptul localităţii Tărlungeni mai ales pe partea stângă, iar de aici până la confluenţa

32

cu Râul Negru, mai ales pe partea dreaptă. Dintre afluenţi menţionăm: Tesla, are izvorul pe versantul nordic al Muntelui Tesla, este afluent pe partea dreaptă a Tărlungului; Valea Zimbrului are izvorul în apropierea vârfului Vaida (1528 m), este afluent pe partea stângă a râului Tărlung, cu care are

confluenţa în amonte de acumularea artificială Tărlung-Săcele; Doftana are obârşia în Munţii Piatra Mare, primeşte ca afluenţi pe partea stângă pâraiele Boeriu, Paltinu, Tigăile (lungime de 6 km, o altitudine de 859 m aval o pantă medie de 124 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,13), Rentea, Adânca de Sus iar pe partea dreaptă pârâul Valea Rece. Este afluent pe partea stângă a râului Târlung, unindu-şi apele cu ale acestuia în capătul sudic al acumulării artificiale Tărlung-Săcele. Are o lungime de 14 km, o altitudine de 737 m aval și o pantă medie de 47 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,36; Valea

Dracului, cu obârşia pe versantul vestic al Munţilor Ciucaş, se varsă în capătul sud-estic al acumulării Tărlung-Săcele. Are o lungime de 7 km, o altitudine de 718 m aval, o pantă medie de 46 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,13; Şanţuri, are izvorul pe versantul nordic al Munţilor Piatra Mare, este afluent pe partea stângă a Tărlungului, se varsă în capătul nordic al lacului de acumulare Tărlung-Săcele; Dreasa, are izvorul pe versantul nordic al Munţilor Piatra Mare, este afluent pe partea stângă a Tărlungului, în care se varsă în aval de lacul de acumulare Tărlung-Săcele; Gârcin, are obârşia în

zona înaltă a Munţilor Piatra Mare, primeşte ca afluenţi valea Muşatului şi valea Mărăcinilor pe partea stângă, respectiv pârâul Ursului pe partea dreaptă. Este afluent pe partea stângă a râului Tărlung, în care se varsă după ce străbate estul municipiului Săcele. Are o lungime de 13 km, o altitudine de 657 m aval, o pantă medie de 53 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,21; Valea Satului, cu izvoare în apropierea vârfului La Hamei (1101 m), străbate de la sud la nord localitatea Tărlungeni, este afluent pe partea dreaptă a râului Tărlung, cu care are confluenţa la circa 1 km est faţă de localitatea Cărpiniş. Are o lungime de 10 km, o altitudine de 580 m aval, o pantă medie de 46 ‰

și un coeficient de sinuozitate de 1,32; Zizin, se formează la confluenţa pâraielor Dungu şi Dobromiru, primeşte ca afluenţi pe partea dreaptă Tinoasa, Valea Sasului, Purcăreni, străbate localităţile Zizin şi Purcăreni, având confluenţa cu Tărlungul în partea de nord-vest a localităţii Budila. Are o lungime de 22 km, o altitudine de 550 m aval, o pantă medie de 24 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,52; Seaca, are obârşia în Munţii Întorsurii, este afluent pe partea dreaptă a râului Tărlung, în care se varsă în nordul localităţii Budila, după ce străbate această localitate (coeficient de sinuozitate de 1,27);

Teliu, cu obârşia în Munţii Întorsurii, străbate localitatea Teliu în aval de care primeşte pe partea stângă Valea Popii cu Valea Morii, se varsă pe partea dreaptă în râul Tărlung între localităţile Stupinii Prejmerului şi Mărcuş. Are o lungime de 14 km, o altitudine de 520 m aval, o pantă medie de 23 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,25, suprafața bazinului hidrografic de 43 km2, altitudine medie a bazinului hidrografic de 738 m și cu o suprafață a fondului

Râul Tărlung la Tărlungeni

33

forestier de 756 ha; Dobârlău, are obârşia în Munţii Întorsurii, străbate localităţile Valea Dobârlăului şi Dobârlău, fiind afluent pe partea dreaptă a râului Tărlung, la nord de localitatea Lunca Mărcuşului. Are o lungime de 16 km, o altitudine de 510 m aval și o pantă medie de 18‰, un coeficient de

sinuozitate de 1,36, iar bazinul său hidrografic are o suprafață de 45 km2, o altitudine medie de 728 m și o suprafață de 3251 ha cu fond forestier. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,53.

• Bârsa 73 487 14 • Îşi adună apele de pe versanţii sudici ai Munţilor Ţaga, prin pâraiele Bârsa Groşetului, Bârsa Fierului (cu o lungime de 15 km, o altitudine de 743 m aval, o pantă medie de 44 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,33), Bârsa lui Bucur (cu o lungime de 12 km, o altitudine de 801 m aval, o pantă medie de

58 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,26), dar şi de pe versantul vestic al Munţilor Piatra Craiului prin pârâul Bârsa Tămaşului. Bârsa Groşetului primeşte ca afluenţi Valea Mărului, Lerescu (Rudăriţa), Valea Turcului, Cenuşa, Ciocănea, Valea Ţânţărenilor, Valea Ursului. Are confluenţa cu Bârsa Tămaşului la Plaiul Foii, aceasta din urmă primind ca afluenţi pâraiele Runcu (pe partea stângă), Şpirla şi Vlăduşca (pe partea dreaptă). Bârsa lui Bucur are ca afluenţi pe partea stângă Valea Ursului şi Valea Ciumei cu Valea Crăiesei. Bârsa Fierului are ca afluenţi pe partea dreaptă Valea Sutelor, Cheia, Valea lui Paul şi Valea Plaiului.

În amonte de Zărneşti şi în cuprinsul acestui oraş, râul Bârsa primeşte numeroşi afluenţi, dintre care menţionăm: Valea Pleşii şi Brebina pe partea stângă, Valea Podurilor, Padina lui Călineţ, Padina Urşilor, Padina Bădoaiei, Padina Închisă, Padina Calului, Padina Chicera, Padina Hotarului şi Valea Crăpăturii pe partea dreaptă. Râul Bârsa străbate oraşul Zărneşti, curge prin vestul Coloniei Bod şi se varsă pe partea stângă a Oltului, în regiunea subsidentă localizată la circa 2 km în sud-estul localităţii Feldioara. Coeficientul de sinuozitate are valoarea

de 1,62.

• Pârâul Prăpăstiilor (Râul Mare al Zărneştilor)

11 705 58 • Are obârşia în nordul Munţilor Piatra Craiului, primeşte ca afluenţi pâraiele Vlăduşca şi Brusturetului, formează fenomenul carstic “Prăpăstiile Zărneştilor”, este afluent pe partea dreaptă a Bârsei, cu care are punctul de confluenţă în oraşul Zărneşti. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,33.

• Turcu 30 643 33 • Îşi adună apele de pe versanţii nord-vestici ai Munţilor Bucegi şi versanţii nordici ai Munţilor Leaota, având obârşia în localitatea Moieciul de Sus, la

confluenţa pâraielor Moieciul Cald (care primeşte ca afluenţi pâraiele Stăncioiu (cu lungime de 8 km, altitudine de 958 m aval, o pantă medie de 110 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,18), Cârlanilor, Jigăra şi Valea Lacului) şi Moieciul Rece (care primeşte ca afluenţi Valea Stânei şi Valea Şipotu). În localitatea Moieciul de Sus, râul Turcu primeşte ca afluent pârâul Bângăleasa (format la confluenţa pâraielor Grohotiş şi Bucşa) cu Pârâul lui Mânjină şi Pârâul Seciu. În aval de această localitate, până la Moieciul de Jos,

Confluența Bârsei cu pârâul Turcu

34

râul Turcu primeşte ca afluenţi Valea Grădiştea, Sbârcioara (denumită şi Zbăutoarea, cu izvoare în Munţii Piatra Craiului) (cu lungime de 11 km, altitudine de 747 m aval, o pantă medie de 39 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,59) cu Şirnea, Rogoaza, Valea Ulmului, Valea Coacăzei,

Valea lui Nan, Valea cu Calea şi Valea Măgurii, Valea Lungă, Jinguleşti, Valea Livezii, Valea Mielului. Între localităţile Moieciul de Jos şi Bran, râul Turcu primeşte ca afluenţi pârâul Şimon (cu lungime de 15 km, altitudine de 736 m aval și o pantă medie de 98 ‰, un coeficient de sinuozitate de 1,46) cu Valea Tisei, Valea Rece, Valea Grajdului, Poarta, (cu lungime de 9 km, altitudine de 752 m aval, o pantă medie de 97 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,15) cu obârşia la confluenţa pâraielor Urlătoarea Mare şi Urlătoarea Mică, având ca afluenți

pâraiele Ştevioara, Izvoarele, Urlătoarea Cioboţii, Urlătoarea Clincii, Padina cu Apă, Calului, Noaghia, Rudăriţa şi Cărbunarea. În localitatea Bran, în apropierea castelului formează un mic sector de chei, în aval de care, se află o zonă de luncă dezvoltată pe partea stângă a râului, cu o lățime de 15-20 m și o terasă la o înălțime de 4-6 m. În aval de Bran, râul Turcu străbate localitatea Tohanul Nou, iar în apropierea confluenţei cu râul Bârsa primeşte pe partea stângă Tohăniţa (cu lungime de 8 km, altitudine de 643 m aval și o pantă medie de 32 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,09). Se varsă pe partea

dreaptă a râului Bârsa, în aval de oraşul Zărneşti. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,46.

• Sohodol 16 621 20 • Are izvorul pe versantul nordic al Munţilor Bucegi, străbate piemontul Sohodol, localitatea Sohodol în aval de care primeşte ca afluent pârâul Pănicel (Pănicer)( cu o lungime de 14 km, o altitudine de 637 m aval și o pantă medie de 70‰ (cu lungime de 9 km, altitudine de 752 m aval, o pantă medie de 97 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,14)), este afluent pe partea dreaptă a râului Bârsa, cu care confluează la nord de oraşul Râşnov.

Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,50.

• Ghimbăşel 48 491 38 • Are obârşia la locul de confluenţă al Pârâului Mare cu Pârâul Mic (Pietrosul), localizată la altitudinea de 658 m, în amonte de oraşul Râşnov. Este afluent pe partea dreaptă a râului Bârsa, străbate localităţile Râşnov (unde primeşte ca afluenţi pe partea dreaptă Valea Morilor, pârâul Dobic, Valea Popii, Valea Cetăţii cu pârâul Înfundat, iar în aval de Râşnov primeşte Valea Joaderului, cu punct de confluenţă la altitudinea de 605 m), Cristian (unde primeşte ca afluent pe partea dreaptă Valea Hotarului), Ghimbav,

având confluenţa cu Bârsa la circa 2 km nord de localitatea Bod (după Harta topografică L-35-76 (Brașov-2) zona 35T ). Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,13.

• Pârâul Mare • Îşi adună apele de pe versantul nordic al Munţilor Bucegi, de unde primeşte ca afluent Valea Glăjăriei (confluenţa aflându-se în punctul cu altitudinea de 825 m), care la rândul ei are ca afluent Valea Velicanul (confluenţa aflându-se în puctul cu altitudinea 884 m) cu Valea Ţigăneşti.

35

• Pârâul Mic 12 655 46 • Se formează în apropierea cabanei Cheia, la confluenţa Pârâului Cheii cu pârâul Poienii, la altitudinea de circa 703 m. Pârâul Cheii (cu o lungime de 7 km, o altitudine de 699 m aval și o pantă medie de 43 ‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,22) îşi adună apele de pe versantul vestic al culmii Spinarea

Calului prin pârâul Valea cu Noroi, primeşte ca afluenţi pe partea dreaptă Valea Lungă, Valea Şoimului şi pe partea stângă Valea Groapa Adâncă, iar în aval formează Cheile Râşnovului. Pârâul Poienii (cu lungime de 9 km, o altitudine de 704 m aval și o pantă medie de 33‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,44) îşi adună apele în zona staţiunii montane Poiana Braşov (pe care o şi drenează, primind aici mai mulţi afluenţi cu lungimi reduse, cu caracter intermitent şi pantă accentuată) prin pâraiele Valea Sticlăriei şi Valea Cheii, primeşte ca afluenţi pe partea stângă Valea Groapa Lungă, pârâul Sucet

cu Vanga Mică şi Vanga Mare, Pârâul de Aur, Valea Groapa de Aur, iar pe partea dreaptă Valea Neagră cu Valea Odori. N.Băcăinţan, 1980, menţionează că pe hărţile germane vechi, cursul mijlociu al Pârâului Poienii era numit Auseife. În partea de sud-vest a staţiunii Poiana Braşov, pe Pârâul Poienii a fost amenajat lacul artificial de agrement Cristal. Aval de lacul de agrement şi de staţia de epurare, Pârâul Poiana crează sectoarele înguste de chei Râpa Dracului şi Cheişoara, separate de bazinetul în care se află Poiana Cerbului. În această mică suprafață cu aspect depresionar, panta se diminuează, pârâul

meandrează, se produc despletiri ale cursului şi pierderi mari ale debitului în patul calcaros, prin sorburi şi ponoare. În aval de cabana Cheia, Pârâul Mic primeşte ca afluent pe partea stângă Valea Râşnovului, cu pârâul Întunecat, Tocila Mare şi Tocila Mică. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,37.

•Canalul Timiş 14 525 9 • Este derivat din râul Timiş între municipiile Braşov şi Săcele, traversează de la sud-est spre nord-vest municipiul Braşov, colectând pâraiele care curg prin acest municipiu (este denumit de localnici „Spurcata”) şi se varsă pe partea

dreaptă în râul Ghimbăşel, la circa 1 km sud-est faţă de cartierul Stupini, în punctul cu altitudinea de 525 m. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,26.

• Timiş 35 506 22 • Îşi adună apele din Masivul Piatra Mare prin pâraiele Timişul Sec de Sus cu văile Susaiului, Muşuroiului şi Timişul Sec de Jos cu Valea Pietrei Mici. Timişul Sec de Sus primeşte pe stânga pârâul Vlădeţ, care îşi colectează apele din estul clăbucetelor Fetifoiu şi Moraru, din apropierea cabanelor Trei Brazi şi Poiana Secuilor. În amonte de localitatea Timişul de Sus, râul Timiş

primeşte din Masivul Piatra Mare văile Carierei şi Pietrei Mici. Râul Timiş străbate restrânsa arie depresionară a Timişului de Sus, creată prin eroziune fluviatilă (C.Catrina, I.Lupu-coord., 1981), colectând văile care coboară din Munţii Postăvaru (Valea Calului, Lapiaşul, Valea Postăvarului, Valea Dragă) dar şi din Masivul Piatra Mare (Valea Curgătoare, Valea Dracului), staţiunea Timişul de Jos unde primeşte din Munţii Postăvaru văile Lamba Mare şi Vama iar din Masivul Piatra Mare primeşte Valea Chileru. În

Confluența Pârâului Mare cu Pârâul Mic

36

aval de staţiunea Timişul de Jos primeşte din Munţii Postăvaru văile Varna şi Lungă iar din Masivul Piatra Mare pârâul Şipotului (care formează cheile „Şapte Scări”) cu Valea Chiba-care primeşte văile Chiba Stângă, Chiba Dreaptă şi Valea Pojarului cu Chiruşca. În aval de cabana Dâmbul Morii se

află derivaţia Canalul Timiş iar aval de această derivaţie, râul Timiş curge printre municipiile Braşov şi Săcele, vărsându-se pe partea dreaptă în râul Ghimbăşel, la o distanţă de circa 3 km nord-vest faţă de localitatea Sânpetru, în punctul cu altitudinea de 509 m. Nicolae Orghidan a prezentat un studiu datând din 1932, prin care dovedeşte penetraţia inversă a râurilor din Depresiunea Bârsei spre sud, fapt explicat de evoluţia râurilor Timiş şi Tărlung, care au depăşit linia marilor înălţimi din Postăvaru şi Piatra Mare. Eroziunea exercitată de râul Timiş a

fost continuu întreținută și reactivată de nivelul de bază apropiat şi coborât al depresiunii, adâncirea lui intensă generând modificarea cumpenei de ape dintre bazinele hidrografice ale Timișului și Prahovei de la Predeal, proces care precede, probabil, o viitoare captare a Prahovei. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,63.

• Durbav 21 505 36 • Are obârşia pe versantul nordic al Munţilor Piatra Mare, străbate Piemontul Săcele, traversează localităţile Săcele (unde primeşte ca afluenţi văile Baciu, Morii, Cernatu, Tomoş) şi Sânpetru (unde atinge extremitatea sudică a

Dealului Lempeş), în aval de această localitate separă partea de nord-vest a Piemontului Săcele de Câmpul Bodului. Este afluent pe partea dreaptă a Ghimbăşelului, cu care are confluenţa în punctul cu altitudinea de 507 m, localizat la circa 1 km în aval de confluenţa Ghimbăşelului cu Timişul. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,25.

• Homorod (Ciucaş)

40 486 3 • Îşi adună apele din partea sudică a Munţilor Perşani, din apropierea Dealului Mare (932 m), străbate localităţile Vlădeni, Dumbrăviţa, Satu Nou, curge prin

sudul localităţii Feldioara unde are confluenţa cu Oltul, fiind afluent pe partea stângă a acestuia. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,48.

• Popilnica 8 539 20 • Are izvorul în Munţii Perşanii Centrali de unde primeşte Popilnica Mică, este afluent pe partea stângă a râului Homorod, cu care are confluenţa în amonte de localitatea Vlădeni. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,37.

• Hămăradia 12 536 26 • Are izvoare în Munţii Perşanii Centrali de unde primeşte pârâul Curtu Mare,

este afluent pe partea stângă a râului Homorod, cu care are confluenţa în localitatea Vlădeni. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,53.

• Valea Caselor 10 519 23 • Are izvoare în Munţii Perşanii Centrali, este afluent pe partea stângă a râului Homorod, cu care are confluenţa în localitatea Dumbrăviţa. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,34.

• Valea Cărbunii

• Are izvoare în Munţii Perşanii Centrali, este afluent pe partea stângă a râului Homorod, cu care are confluenţa în localitatea Dumbrăviţa.

• Pârâul Auriu 11 514 19 • Are izvorul în Măgura Codlei, se varsă în lacul artificial de acumulare Dumbrăviţa, alimentat de râul Homorod. Coeficientul de sinuozitate are

Pârâul Timiș între orașele Brașov și Săcele

37

valoarea de 1,48.

• Vulcăniţa 28 493 12 • Are obârşia în Munţii Poiana Mărului, primeşte ca afluenţi în amonte de localitatea Vulcan pâraiele Heleşteu (care străbate acumulările Tractoru şi

Media Grup) şi Holbuş, în localitatea Vulcan primeşte Hoapecu iar amonte de oraşul Codlea primeşte pârâul Valea Lată (M.Albotă, Simona Fesci, 1980). Străbate localitatea Hălchiu şi are confluenţa cu râul Homorod în amonte de localitatea Feldioara. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,15.

• Homorodu Vechi

6 491 3 • Este unul din cele două braţe (secundar) în care se desparte râul Homorod în dreptul localităţii Satu Nou, acesta unindu-se cu râul Homorod (braţul principal) în amonte de localitatea Feldioara. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,06.

• Crizbav 22 483 24 • Are obârşia în Munţii Perşanii Centrali, străbate localitatea Crizbav, primeşte pe partea stângă pârâul Cutuş, curge prin partea sudică a Coloniei Reconstrucţia, este afluent pe partea stângă a Oltului, cu care are confluenţa în dreptul localităţii Hăghig. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,01.

• Hotaru 9 476 42 • Are obârşia în Munţii Perşanii Centrali, curge prin sudul localităţii Rotbav, la sud-est de aceasta având confluenţa cu Oltul. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,25.

• Hotaru 7 472 38 • Are obârşia în Munţii Perşanii Centrali, este afluent pe partea stângă a Oltului, cu care are confluenţa la circa 10 km aval de localitatea Rotbav, în apropierea complexului piscicol Vadu Roşu. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,29.

• Măieruş 14 474 33 • Are obârşia în Munţii Perşanii Centrali, este afluent pe partea stângă a Oltului, cu care are confluenţa după ce străbate pe direcţie vest-est localitatea Măieruş. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,34.

Râuri autohtone din spaţiul depresionar al Bârsei

• Valea Neagră

11 • Are obârşia în şesul jos din zona localităţii Stupinii Prejmerului, străbate localitatea Lunca Câlnicului, la nord de care are confluenţa cu râul Olt, fiind afluent pe partea stângă a acestuia. Are un bazin hidrografic cu o suprafață de 42 km2.

• Valea

Rugii • Are obârşia în şesul jos din partea de nord a localităţii Prejmer, este afluent

pe partea stângă a râului Olt, cu care are confluenţa în dreptul localităţii Lunca Câlnicului.

• Valea Morii

• Are obârşia în şesul jos din partea de nord a localităţii Hărman, curge prin partea estică a dealului Lempeş, primeşte ca afluent pe partea stângă pârâul Husbaş. Este afluent pe partea stângă a râului Olt, cu care are confluenţa în zona meandrului Oltului din sudul Munţilor Baraolt, în amonte de acumulare Cismaşu.

• Cismaşu • Are obârşia în şesul jos din partea de nord a localităţii Sânpetru, se varsă în acumularea Cismaşu, în zona meandrului Oltului din sudul Munţilor Baraolt.

• Ariuşd • Are obârşia în şesul jos din partea de est a localităţii Ariuşd, străbate această localitate şi se varsă pe partea dreaptă a râului Olt.

• Crepeş 9 510 5 • Are obârşia în câmpia înaltă din partea de est a oraşului Codlea, este afluent

38

(sursa: Bibliografie selectivă 1)

1 Bibliografie selectivă:

ALBOTĂ M. (1980), Harta Munții Perșani. Zona de nord.

ALBOTĂ M. (1980), Harta Munții Perșani. Zona de sud și centrală.

ALBOTĂ M., FESCI SIMONA (1980), Munții Perșani. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti.

BĂLTEANU D. (1975), Piatra Mare. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti.

BĂLTEANU D. (1975), cartogr.V.Marinache, Piatra Mare. Hartă turistică.

BUȚIU I. (1998), Județul Brașov. Hartă turistică.

FLORICIOIU A., cartogr. Marinache V. (1969), Cristianul Mare. Harta turistică.

FLORICIOIU A., cartogr. Marinache V. (1969), Piatra Mare-Rențea. Clăbucetul Taurului. Hartă turistică.

IONESCU-DUNĂREANU I. (1975), Piatra Craiului. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti.

IONESCU-DUNĂREANU I. (1986), Munții Piatra Craiului.Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti.

NICULESCU MARIA RODICA, (1977) Masivul Ciucaș. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti.

NICULESCU MARIA RODICA, (1985) Masivul Ciucaș. Harta turistică.

NICULESCU MARIA RODICA, (1986) Masivul Ciucaș. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti.

ORGHIDAN N. (1932), Prin Munții Buzăului, Țara Bârsei, IV, 4, 1932.

UJVARI I (1972), Geografia apelor României, 1972., Ed.Științifică, București

*** (1964) coord. C.Rusu, Atlasul Cadastrului Apelor din Republica Populară Română, vol.I, partea I.

*** (1972) coord. C.Mociorniță, E.Avramescu, I.Enea, Atlasul Atlasul Cadastrului Apelor din Republica Socialistă România, vol.III.

*** (1979-1981) elaborat de Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului și Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor, executat original de editare și tipărit de

I.G.F.C.O.T., Județul Brașov. Harta hidrografică scara 1:200.000.

*** (1983) Geografia României I. Geografia Fizică, Ed.Academiei Republicii Socialiste România.

*** (1987) Geografia României III. Carpați Românești și Depresiunea Transilvaniei, Ed.Academiei Republicii Socialiste România.

*** Arhiva Administrației Naționale „Apele Române”, Direcția Apelor Olt Râmnicu Vâlcea, Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov.

*** Arhiva Administrației Naționale „Apele Române”, Direcția Apelor Olt Râmnicu Vâlcea, Sistemul de Gospodărire a Apelor Covasna.

pe partea dreaptă a râului Vulcăniţa, cu care are confluenţa în sud-vestul localităţii Hălchiu. Coeficientul de sinuozitate are valoarea de 1,01.

• Clopiş • Are obârşia în câmpia înaltă din partea de nord-est a oraşului Codlea, este

afluent pe partea stângă a râului Vulcăniţa, cu care are confluenţa la circa 2 km în nordul localităţii Hălchiu.

• Beşelcin • Are obârşia în şesul jos din nordul oraşului Ghimbav, este afluent pe partea dreaptă a râului Bârsa, cu care are confluenţa la circa 2-3 km spre nord-vest faţă de cartierul Stupini al municipiului Braşov.

• Rogoazele • Are obârşia în şesul jos din vestul cartierului Stupini al municipiului Braşov, este afluent pe partea dreaptă a râului Bârsa, cu care are confluenţa la circa 3-

4 km spre nord faţă de cartierul Stupini al municipiului Braşov.

39

Fig.38 Lucii de apă în Complexul de lacuri

antropice Dumbrăvița

Fig.39 Luciul de apă al lacului antropic Noua

Fig.40 Luciul de apă al acumulării Tărlung-Săcele

2.2.5. Lacurile Reţeaua hidrografică din Depresiunea Bârsei este completată de un număr relativ

redus de lacuri, în general de mici dimensiuni. Lacurile se află îndeosebi în sectoarele inundabile ale râurilor mai mari (Olt, Bârsa, Homorod-Ciucaș) care străbat depresiunea.

Cele mai numeroase lacuri din Depresiunea Bârsei se află în lunca Oltului, fiind

atât naturale, ocupând meandre părăsite (ex. ,,Balta Cismașu”, ,,Balta La Movilă” etc.), cât și

antropice, de tip heleștee (complexele piscicole, Vadu Roșu-Fig., Feldioara, Rotbav) și în balastiere (ex.Ariușd).

Lacuri antropice de tip heleștee, apar și în lunca râului Homorod-Ciucaș (ex.complexul piscicol

Dumbrăvița, Fig.38), în balastiere apar în lunca Bârsei (ex.Ghimbav și amonte de Colonia Bod).

Ca lacuri antropice, mai menționăm păstrăvăriile apărute în zona Prejmer-Lunca Câlnicului-Hărman, a căror dezvoltare este favorizată de existența izvoarelor cu ape reci în tot

cursul anului, lacurile de agrement de la Codlea, din cartierul brașovean Noua () și din stațiunea

Poiana Brașov, precum și lacul de acumulare Tărlung-Săcele. Lacul artificial de acumulare Tărlung-Săcele (Fig.40), este situat la o distanţă

de circa 20 km sud-est față de municipiul Braşov. Este sub administrarea S.G.A. Braşov și

reprezintă principala sursă de alimentare cu apă a municipiilor Săcele și Brașov. Suprafaţa bazinului hidrografic

aferent lacului este de 180 km2, cu o

altitudine medie de 1150 m şi un grad de

împădurire de circa 61 % în anul 2010, în scădere cu 14 % față de anul 2008.

Alimentarea lacului este pluvio-

nivală şi este asigurată de către râul Tărlung (Tabelele nr.36 și 37) și afluenţii

acestuia (pârâul Ramura Mică-Tabelele

nr.38 și 39 și pârâul Doftana cu Tigăi, pârâul Babarunca), precum și de pâraie

care își varsă apele direct în lacul de

acumulare (Șanțuri, Pârâul Dracului).

Apa lacului de acumulare Tărlung-Săcele este utilizată în principal în

scopul alimentării cu apa brută a Staţiei de

tratare a apei pentru potabilizare, aflată sub administrarea Companiei Apa Braşov. Apa acumulării Tărlung-Săcele poate fi livrată ca apă

tehnologică destinată zonei industriale din partea estică a municipiului Brașov.

Apa acumulării Tărlung-Săcele a mai fost utilizată și pentru producerea de energie electrică

în microhidrocentrala Tărlung I (sub administrarea S.C. Electrica S.A., Sucursala Hidroelectrica Sibiu), construită în perioada 1982-1984 și amplasată la o distanță de circa 2 km aval de baraj.

40

Viiturile produse în bazinul superior al râului Tărlung (Fig.41) se reflectă în manevrele de

menținere a volumului de apă la nivelul optim, fiind necesare uneori descărcări de apă din corpul acumulării.

Fig.41 Viituri maxime anuale pe râul Tărlung, la stația hidrometrică Babarunca, în perioada 2006-

2010 (după Arhiva Administrației Naționale „Apele Române”. Direcția Apelor Olt.

Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov)

2.2.6. Mlaștinile În România, în funcție de alimentarea cu apă și de structura asociațiilor vegetale,

există mlaștini oligotrofe, mlaștini mezotrofe și mlaștini eutrofe (acestea din urmă, bine reprezentate în Depresiunea Bârsei). Mlaștinile oligotrofe (tinoavele) apar în zonele montane cu

altitudini de 800-1700 m, în timp ce mlaștinile eutrofe apar la altitutdini de sub 800 m, în general în

lunci (în lacuri invadate de vegetație hidrofilă, colmatate prin depuneri de aluviuni) și în locurile în

care există numeroase izvoare cu debite bogate. Ca tip de tranziție între mlaștinile eutrofe și cele oligotrofe, sunt mlaștinile

mezotrofe. Frecvent, aceste mlaștini prezintă zone de tranziție între tipul eutrof și cel oligotrof, dar

și zone eutrofe sau oligotrofe. Prin evoluția zonelor eutrofe se ajunge la faza eu-mezotrofă, care, în anumite condiții poate evolua spre faza oligotrofă. În Depresiunea Bârsei suprafețe cu mlaștini

eutrofe și mezotrofe apar la Prejmer, Hărman, Bod, Feldioara, mlaștina de la Stupini dispărând, ca

urmare a unei intense și necontrolate intervenții antropice.

2.2.7. Apele subterane Condiţiile litologice şi climatice ale Depresiunii Bârsei şi ale munţilor din rama

limitrofă au favorizat formarea unor strate acvifere bogate, cu tipologie variată, datorită structurii litologice a şesului depresionar, existenţei, modului de înmagazinare şi circulaţiei apelor subterane.

Numeroase izvoare apar atât în zona de munte, cât și în depresiune. Lucrările de

hidroameliorații executate în ultimii ani, au modificat semnificativ nivelul acestor ape și influența lor asupra covorului vegetal și a mediului edafic, aspect reflectat și de restrângerea suprafețelor

înmlăștinite. Coborârea antropică a nivelului freatic în unele zone ale depresiunii, a fost dublată de

o coborâre naturală a acestuia, datorată probabil, unor modificări apărute în bilanţul hidric.

În Depresiunea Bârsei apar izvoare minerale bicarbonatate carbogazoase, apa acestora reprezintând o importantă resursă a subsolului depresiunii, valorificată în industria

alimentară, cu centre de îmbuteliere în localitățile Zizin și Vâlcele, dar au și proprietăți curative,

datorită varietății compoziţiei chimice şi conţinutului de gaze.

41

Fig.42 Primul apeduct al

Brașovului, pe aleea de sub Tâmpa

Fig.45 Valea Cetății în sectorul „La Iepure”

2.2.8. Hidrogeografia din zona orașului Brașov

Regiunea din jurul Braşovului este caracterizată prin resurse bogate de ape

subterane şi de suprafaţă, încadrate ca ape bicarbonatate sodice şi calcice, cu un grad de mineralizare redus. Aceste ape sunt valorificate ca ape potabile, industriale şi cu utilizare în

agricultură, asigurând cerinţele crescânde ale oraşului Braşov şi a localităţilor din zona sa

periurbană.

Emblema care certifică Finalizarea primului apeduct al oraşului Braşov (Fig.42) apare fixată pe fațada acestuia (Fig.43), pe aleea de sub Tâmpa: ,,Apeductul municipiului Braşov a

fost executat în anii 1891-1892, după planurile şi sub conducerea inginerului şef al oraşului,

Christian Kertsch”.

În prezent, cele mai numeroase rezervoare de apă sunt localizate în partea sudică a orașului Braşov, pe culmile nordice ale Masivului Postăvaru, în locațiile: Pietrele lui Solomon,

Tâmpa, Dealul Melcilor, Cetăţuia (Fig.44), Palatul Copiilor, Warthe, Lupan, Poiana Braşov,

Măgurele etc Valea Cetăţii are bazinul de recepţie format din cursuri de mici dimensiuni, care

coboară din Culmea Crucurului: valea Hoţilor, Şindilei, Rece, Răcădăul (pe partea dreaptă) şi văile

Stechil şi Groapa cu Var (pe partea stânga). Pe valea Cetăţii este amenajat un baraj antropic

(Fig.45).Majoritatea pâraielor care coboară din Munţii

Postăvaru au un caracter

intermitent, doar văile principale având cursuri

permanente, cu mari oscilaţii

de nivel, datorate cantităţii precipitaţiilor căzute. Izvoarele

apar frecvent sub forma

izbucurilor, la baza unor

versanţi, la baza trenelor de grohotiş, în micile bazinete

etc. Aceste pâraie au debitele

cele mai mari în anotimpul primăvara primăvara, în urma

topirii zăpezilor şi vara,

datorită ploilor cu caracter torenţial. În aceste perioade,

unele trasee turistice care

străbat văile sunt impracticabile

datorită viiturilor de scurtă durată dar intense formate de

pâraie, care coboară spre

cartierele brașovene Prund şi Șchei. Debitele minime se

înregistrează la sfârşitul verii şi

toamna.

Fig.43 Emblemă fixată în

stâncă, pe fațada apeductului

Fig.44 Bazin de apă, pe Dealul

Cetățuia, în Brașov

42

3.CALITATEA, PROTECŢIA ȘI VALORIFICAREA

RESURSELOR DE APĂ ÎN CONDIȚIILE

DEZVOLTĂRII DURABILE

3.1. Factori cu influențe asupra calității apelor Calitatea apelor este influențată în mod direct și indirect de o varietate de factori

naturali și antropici. Ca factori naturali cu rol determinant, menționăm factorii geologici,

pedologici, climatici, hidrologici și biologici. Dintre factorii antropici, o influență majoră asupra calității apelor o au activitățile industriale, agricole, de transport, turistice, extinderea suprafețelor

construite, la care se adaugă hazardurile antropice (deversări accidentale sau inteționate, explozii,

incendii, accidente etc.). Principalele surse de poluare supravegheate din punct de vedere cantitativ și

calitativ de SGA Brașov, în perioada 2000-2010 au fost: Compania Apa Brașov, SC Ecopaper SA

Zărnești, SC Colorom Codlea, SC Luca Suinprod SA Codlea, Servicii de Gospodărire Măgura Codlei, SC Romacril SA Râșnov, SC Galli Gallo SA Codlea, CNU SA Sucursala Feldioara (după

Caracterizarea calității apelor din Județul Brașov, bazinul hidrografic Olt-anul 2000, 2001, 2002,

2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, Sinteza privind calitatea apelor în anul 2010 în bazinul

hidrografic Olt, aferent Jud.Brașov). Activitatea unora a încetat, în timp ce activitatea altora continuă la parametri mai coborâți sau mai crescuți comparativ cu momentul inițial, în funcție de

mai mulți factori socio-economici.

3.2. CALITATEA ȘI PROTECȚIA SISTEMELOR ACVATICE Starea ecologică a apelor de suprafaţă s-a stabilit, atât în raport cu elementele de

calitate chimice şi fizico-chimice, cât şi în raport cu elementele de calitate biologice, iar încadrarea

în clase de calitate s-a efectuat în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Apelor și Protecției Mediului nr.377/2001 în paralele cu STAS 4706/1988 pentru anii 2000, 2001, 2002,

STAS 4706/1988 pentru anul 2003, ale Ordinului 1.146/2002 pentru anul 2004, ale Ordinului

1.146/2002 pentru anul 2004 și HG 351/2005 pentru anul 2005, Ordinului 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării

ecologice a corpurilor de apă pentru anii 2006, 2007, 2008, 2009 și conform Directivei cadru a

Apei 105/2008/EEC pentru anul 2010.

Privind în ansamblu calitatea apei râurilor monitorizate de SGA Brașov în perioada 2000-2010, se poate concluziona (vezi Fig.46):

• pârâul Ghimbășel, în secțiunea amonte Râșnov, a reprezentat un etalon din punct de vedere al

calității apei, încadrându-se în toți anii la clasa I de calitate; pârâul Ghimbășel, în secțiunea amonte confluența Bârsa, s-a încadrat la clasa III de calitate în perioada 2000-2002, a urmat o scădere

puternică a calității apei până la clasa V în perioada 2003-2005, ca urmare a valorilor înregistrate în

anul 2003 la zinc (după Caracterizarea calității apelor din Județul Brașov, bazinul hidrografic Olt-anul 2003) și o revenire la clasa de calitate III începând cu anul 2006;

• pârâul Bârsa în secțiunea amonte Zărnești, s-a încadrat în clasa I de calitate în perioada 2000-

2003, urmată de coborâre semnificativă în perioada 2004-2005 (clasa III) și o ușoară îmbunătățire a

calității (clasa II) în anul 2006; pârâul Bârsa în secțiunea amonte Bârsa Fierului, s-a încadrat în clasa I de calitate în perioada 2007-2009; pârâul Bârsa în secțiunea aval Celohart Zărnești, s-a

încadrat în perioada 2000-2002 în clasa III de calitate, înregistrându-se o ușoară creștere a calității

până la clasa II în anul 2003; pârâul Bârsa în secțiunea amonte confluență Ghimbășel, s-a încadrat în clasa II de calitate în perioada 2007-2009; pârâul Bârsa în secțiunea amonte confluență Olt, a

înregistrat o ușoară fluctuație între clasa III de calitate în anii 2000-2001 și clasa II începând cu

anul 2006;

• pârâul Turcu în secțiunea amonte captare Colorom, a prezentat o variație între clasele I și III în întreaga perioadă;

• pârâul Sohodol în secțiunea amonte confluența Bârsa, s-a încadrat în clasele II respectiv III în anii

2003 și 2004;

43

• pârâul Vulcănița în secțiunea aval Stație de epurare Colorom, a prezentat în întreaga perioadă o

apă încadrată între clasele III și V, calitatea apei acestui pârâu fiind puternic influențată de activitățile industriale și agricole practicate în orașul Codlea și împrejurimile acestuia;

• pârâul Homorod-Ciucaș în secțiunea amonte Vlădeni, a prezentat o apă cu calitate relativ

constantă, încadrată în clasele II și III; pârâul Homorod-Ciucaș în secțiunea amonte confluență Olt, a fluctuat din punct de vedere a calității apei între clasele III (2000-2002 și 2006-2008), V (2003-

2005) și IV (2009);

• pârâul Crizbav în secțiunea amonte priză Feldioara, s-a încadrat în clasele I și II, cu o scădere a

calității apei în anul 2005 (clasa III); • pârâul Măieruș în secțiunea amonte confluența Olt, a înregistrat o creștere a calității apei, de la

clasa II (2006-2008), la clasa I (2009);

• râul Olt la Feldioara, a prezentat o scădere a calității apei de la clasa II (2000) la clasa IV (2004-2005) și o creștere ulterioară a calității apei, până la clasa II;

• Canal Timiș în secțiunea amonte confluență Ghimbășel, a prezentat în întreaga perioadă o apă

încadrată între clasele III și V, calitatea apei acestui pârâu fiind puternic influențată de activitățile

socio-economice practicate în orașul Brașov; pârâul Timiș în secțiunea aval oraș Brașov, este cea mai poluată din întreaga depresiune a Bârsei, ca urmare a activităților socio-economice practicate în

orașele Brașov și Săcele.

Fig.46 Încadrarea râurilor Olt, Crizbav și Măieruș, în clase de calitate, pentru perioada 2000-2009

În perioada 2000-2009, SGA Brașov a monitorizat calitatea apei din lacul de

acumulare Tărlung-Săcele în mai multe secțiuni de control, în cadrul Monitorigului de supraveghere, cu o frecvență de 4 ori pe an și în cadrul programului de potabilizare, cu o frecvență

de 12 ori pe an, efectuând analize fizico-chimice, biologice și bacteriologice.

Rezultatele diferite obținute în urma efectuării analizelor fizico-chimice, precum și a determinărilor biologice și bacteriologice sunt explicate prin variațiile volumului și a

coeficientului de umplere a acumulării, în funcție de debitele afluente și debitele defluente.

Apa acumulării Tarlung-Săcele are un grad de mineralizare redus, reziduul filtrabil

uscat la 105°C variind între 143,072 mg/l si 182,505 mg/l, apa este slab alcalină spre neutră, pH-ul variind între 6,83 si 8,4. Duritatea totală a apei a variat între 9,455 si 12,978

0G, aceste valori

indicând caracterul de apă dură.

Cantitatea de oxigen este suficientă pentru oxidarea substanţelor organice din apa acumulării, aceasta fiind încadrată, în perioada 2000-2005, predominant în categoria oligotrof.

Conţinutul în azot mineral total a variat în limite relativ restrânse, determinând

încadrarea apei în două categorii, mezotrof în perioadele 2000-2003 și 2006-2009, respectiv eutrof

în perioada 2004-2005. În privința indicatorului fosfor total, concentrația a varia în limite relativ largi, apa

acumulări fiind încadrată în perioada 2000-2009 în categoriile: eutrof, mezotrof

(dominant) și oligotrof. Lacul de acumulare Tărlung-Săcele are o biocenoza bogată în specii

fitoplanctonice (Cyanophyta, Diatoma, Pyrrophyta, Chlorophyta, Euglenophyta cu dominarea

Diatomeelor) şi zooplanctonice (Cladocera, Flagellata, Ciliata, Copepoda, cu dominarea Rotatoriilor).

După cantitatea de biomasă, apa lacului de acumulare Tărlung-Săcele se

încadrează în toţi anii luaţi în studiu în categorii de calitate superioare, oligotrof și ultraoligotrof.

1

2

3

4

5

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009Cla

sa d

e c

ali

tate

Olt, la Feldioara

Crizbav, amonte priza

Primăria FeldioaraMăieruș, amonte

confluența Olt

44

Din punct de vedere bacteriologic apa acumulării se încadrează, în general, în clasa I,

respectiv A1 (începând cu anul 2007) (Conform STAS 4706/1988 privind condiţia de igienă pentru alimentarea cu apă pentru potabilizare; Conform NTPA 013 privind normele de calitate pe care

trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă pentru potabilizare (aprobate prin HG 100/2002,

modificate cu HG 567/2006) Cunoașterea calității apei din Depresiunea Bârsei necesită și o analiză a calității

apei subterane freatice, care reprezintă una dintre cele mai importante surse de alimentare cu apă

potabilă a orașului Brașov și a localităților aflate în apropiere.

SGA Brașov a efectuat analize ale apei din mai multe foraje, rezultatele acestora indicând o creștere a calității apelor subterane începând cu anul 2008.

3.3. Valorificarea resurselor de apă Aşa cum reiese şi din conţinutul tezei, Depresiunea Bârsei beneficiază de resurse

bogate de apă, de suprafaţă şi subterană. Şi existenţa acestora a determinat încă din timpuri vechi

apariţia şi dezvoltarea unor comunităţii umane, iniţial cu nevoi mai reduse şi din ce în ce mai mari

pe măsura dezvoltării societăţii umane. Cantităţi importante şi-au găsit utilizarea în activităţii agricole şi piscicole:

alimentarea cu apă a fermelor zootehnice, alimentarea cu apă a spaţiilor cu sere, amenajarea de

iazuri şi heleştee pentru creşterea peştelui etc. Dezvoltarea industrială mare pe care a avut-o oraşul Braşov, nu cu mult timp în

urmă şi diversificarea activităţiilor industriale din prezent (chiar dacă mult reduse), au necesitat

cantităţii mari de apă de suprafaţă, cât şi subterane. Industrii mari consumatoare de apă şi care

generează cantităţii semnificative de ape uzate sunt: industria constructoare de maşini, industria alimentară, industria textilă, industria pielăriei şi încălţămintei, industria energiei electrice

(microhidrocentrale pe râul Tărulng) etc. La Zizin şi Vâlcele, este dezvoltată industria apelor

minerale, care valorifică una dintre cele mai importante resurse de subsol localizată la contactul spaţiului depresionar cu rama montană limitrofă.

Resursele de apă au avut un rol important şi în ceea ce priveşte agrementul. În zona

oraşelor Braşov şi Codlea există spaţii destinate special acestui scop, aici fiind amplasate în

apropierea unor lacuri (Lacul Noua, Lacul Cristal din Poiana Braşov, Lacul Codlea). Cantităţi mari de apă sunt utilizate în aqua-parcurile din oraşul Braşov intrate recent în funcţiune. De asemea în

localităţiile rurale Vulcani, Dumbrăviţa, Vlădeni, Vadu Roşu, Feldioara etc. sunt amenajate lacuri

destinate pescuitului sportiv şi ecologic, cu rol de recreere.

4. PEISAJE CARACTERISTICE, IMPLICAŢII

ȘI SCHIMBĂRI IMPORTANTE INTRODUSE DE

RESURSELE DE APĂ ÎN PEISAJUL DEPRESIUNII BÂRSEI

4.1 Peisaje caracteristice Noțiunea de peisaj a cunoscut de-a lungul timpului numeroase și variate forme de

definiție. Într-o abordare complexă, peisajul poate fi definit ca un sistem deschis, rezultat al

interacțiunii componentelor naturale și antropice ale mediului înconjurător pe suprafața reliefului, bine delimitat spațial și aflat într-un continuă evoluție.

Depresiunea Bârsei prezintă o diversitate de peisaje aflate în diferite grade de

antropizare, care se succed din zona depresionară cea mai joasă până pe cele mai mari înălțimi ale ramei montane limitrofe, conform etajării reliefului și elementelor bio-pedo-climatice.

Dintre tipurile de peisaje (Fig.47) care apar în spațiul depresionar și pe munții din

ramă, peisajul alpin și subalpin (montan) prezintă o intervenție antropică redusă, în peisajul

pădurilor (montan și colinar) intervenția antropică este moderată, iar în peisajul șesului cultivat intervenția antropică este puternică.

4.1.1 Peisajul alpin și subalpin (montan)

Intervenția antropică este de tip punctiform, fiind reprezentată de locuințe

temporare cu funcție turistică (tip cabană), între care se desfășoară trasee turistice spectaculoase, cu

45

funcție de creștere a animalelor (tip stână), unite prin ,,cărări de animale”.

În cadrul acestui peisaj se individualizează: peisajul platourilor, suprafețelor de netezire și versanților slab înclinați (ex.Platoul Bucegilor), versanți cu înclinare de la medie la

puternică, cu pajiști și tufișuri de ienupăr și afin, puternic erodați, datorită existenței „cărărilor de

animale” și defrișării tufărișurilor subalpine, creste și abrupturi pe care apar avalanșe, râuri de grohotișuri (ex.Munții Piatra Craiului), circuri și văi glaciare, morene, care apar în munții Bucegi.

Fig.47 Harta tipurilor funcționale de peisaje

Fig.48 Peisaje alpine și subalpine (montane)

46

4.1.2 Peisajul pădurilor (montan și colinar) Intervenţia antropică este completată de creşterea numărului de aşezări temporare de

tip cabană, stână, de creşterea densităţii traseelor turistice, de exploatarea unor roci de construcţie (gresie, roci calcaroase) etc. În cadrul acestui peisaj se diferențiază două categorii de peisaje, din

punct de vedere al dimensiunilor, structurii și dinamicii:

-peisaje relativ stabile: agricol (livezi), în extindere și modificare structurală (ex.Piemontul

Sohodol), antropic (suprafețe construite), cu modificări structurale (orașele Brașov, Râșnov etc.), antropic (extracție de roci de construcție), cu extindere limitată (ex.Piemontul Brașov), agricol

(terenuri arabile), în extindere și cu schimbări structurale (ex.Piemontul Săcele), natural (păduri),

cu conservare prin igienizare, restrângere sau înlocuire cu alte ecosisteme (golfurile depresionare Vlădeni, Tohan-Zărnești).

-peisaje cu modificări: agricol (pășuni), în golful depresionar Zărnești-Tohan, antropic (agrement),

în orașele Brașov, Săcele etc., antropic (grădini și parcuri), în orașele Brașov, Râșnov etc., de tranziție (arbuști), în golful depresionar Vlădeni, agricol (terenuri cultivate), în golful depresionar

Tohan-Zărnești, Piemontul Sohodol.

Fig.49 Peisaje forestiere în rama montană și zona deluroasă a Depresiunii Bârsei

4.1.3 Peisajul șesului cultivat (teraselor și luncilor) Se diferențiază două categorii de peisaje, din punct de vedere al dimensiunilor,

structurii și dinamicii.

-peisaje relativ stabile: antropic (suprafețe construite), cu modificări structurale (localitățile Prejmer, Hălchiu, Bod etc.), antropic (extracție de roci de construcție), cu extindere limitată

(Ghimbav, Araci etc. ), agricol (terenuri arabile), în extindere și cu schimbări structurale (ex.Șesul

Bârsei), hidrografic (râuri, lacuri), cu modificări ale dimensiunilor și specificului (Olt, în sectorul

Feldioara-Vadu Roșu, Homorod-Ciucaș, în zona localității Dumbrăvița etc.);

natural (păduri), cu conservare prin igienizare, restrângere sau înlocuire cu alte ecosisteme

(ex.zona Prejmer-Hărman).

-peisaje cu modificări: agricol (pășuni), în Lunca Oltului, valea Crizbavului amonte Feldioara etc.,

47

antropic (agrement), în zona lacului de acumulare Dumbrăvița, heleșteul de pescuit ecologic de la

Vadu Roșu etc, agricol (terenuri cultivate), în Lunca Oltului, Șesul Bârsei etc, natural (mlaștini), în zonele Prejmer, Hărman, Dumbrăvița, Feldioara, Vadu Roșu.

Fig.50 Peisajele din zona de șes a Depresiunii Bârsei

Fig.51 Peisaje de luncă, din Depresiunea Bârsei

48

4.2. Implicații și schimbări importante introduse de resursele de apă în

peisajul Depresiunii Bârsei

4.2.1 Fenomene climatice cu implicaţii în structurile și dinamica

hidrologică Apa râurilor reprezintă o sursă de căldură în timpul iernii şi are rol termoreglator

primăvara şi toamna. Transferul la diferite distanţe a unei părţi din vaporii rezultaţi prin evaporarea

acesteia, detemină extinderea suprafețelor topoclimatelor generate de apele curgătoare. Grosimea stratului de zăpadă şi numărul mai mare de zile cu strat de zăpadă din

luna martie, reflectate în echivalentul în apă, contribuie împreună cu echivalentul în apă pentru

lunile de iarnă, la apariţia unor debite crescute ale râurilor primăvara şi la începutul verii. Foehn-ul produs în Depresiuena Bârsei are ca efecte specifice: încălzirea bruscă şi

puternică a atmosferei, nivel de uscăciune ridicat al atmosferei, viteze mari ale vântului dinspe sud-

vest, acestea generând frecvent dezgheţ şi topirea rapidă a zăpezii, urmate de creşterea debitelor

râurilor, în perioada ianuarie-martie. Ceaţa are atât consecinţe nefavorabile, reprezentate prin scăderea vizibilităţii,

dificultăţi în desfăşurarea traficului rutier şi feroviar, creșterea nivelului de poluare a atmosferei

etc., dar are şi un important efect pozitiv, şi anume, cantitatea de apă conţinută, contribuie la existența unei stări de umiditate suficientă.

Roua este unul dintre cele mai tipice fenomene hidrometeorologice din Depresiunea

Bârsei, având o importanţă semnificativă pentru zona depresionară joasă, deoarece cantităţile mari

de apă ce rezultă din condensarea vaporilor de apă, contribuie la creşterea cantităţii de precipitații din această zonă a depresiunii.

4.2.2 Interferenţe funcţionale între resursele de apă şi vegetaţie Numărul mare al surselor de apă din Depresiunea Bârsei, a determinat apariția unor

asociații vegetale diversificate şi originale, în unele zone de şes şi de luncă, reprezentate de mlaştini

eutrofe şi păduri de lăcovişte. Acestea reprezintă formaţiunile vegetale cele mai interesante din cuprinsul depresiunii, caracteristice fiind mlaştinile de la Hărman, Prejmer şi pădurile de lăcovişte

de la Prejmer. Apa freatică din acastă zonă, are un nivel hidrostatic ridicat şi condiţionează prin

variații, existența vegetației specifice, de tip lăcovişte. În zona pădurii de lăcovişte Prejmer, apa freatică generează două aspecte

semnificative pentru arbori: aerisirea extrem de redusă a solului şi un grad de umiditate constant

ridicat, astfel că arborii prezintă adaptări morfo-fiziologice.

4.2.3 Relaţii între resursele de apă şi sol În zonele depresionare joase, nivelul hidrostatic ridicat şi variaţiile apei freatice,

determină formarea solurilor hidromorfe şi semihidromorfe.

Suprafeţele de teren orizontale care cuprind şesurile aluviale, luncile, podurile de terasă, predominante în vatra depresiunii, sunt puţin afectate de eroziune datorită protecţiei oferite

de covorului vegetal. Terenurile aflate în pantă sunt supuse însă eroziunii pluviale, de suprafaţă şi

de adâncime, dar şi eroziunii accelerate, datorată unor cauze antropice. Eroziunea în suprafaţă se manifestă pe versanţi datorită scurgerii apei provenită din

ploi sau topirea zăpezilor. Duce la diminuarea în timp a grosimii profilului de sol şi la apariţia

eroziunii în adâncime.

Eroziunea accelerată este datorată îndeosebi utilizării neraţionale a solului, prin distrugerea vegetaţiei naturale de pe terenurile în pantă, cultivarea terenurilor cu plante care

stimulează eroziunea (cum sunt de exemplu, prăşitoarele), executarea lucrărilor agricole în sensul

pantei etc. Terenuri cu eroziune moderat-puternică şi cu risc de accentuare a eroziunii, apar în

Culoarul Măieruş, în Golful depresionar Zărneşti şi pe Piemontul Săcele, unde există arii cu o

concentrare umană mai mare, iar presiunea antropică se accentuează, îndeosebi asupra fondului forestier. Lucrări ample de combatere a eroziunii solurilor (Fig.52 și Fig.53), au fost efectuate în

zonele localităţilor Sânpetru, Feldioara, Tărlungeni, Araci etc.

49

Substratul litologic al

Depresiunii Bârsei este alcătuit

din roci moi, o prezenţă importantă reprezentând-o

rocile plastice (argile şi

marne), care favorizează producerea alunecările de

teren. În Depresiunea Bârsei,

arealele cu probabilitate mare

de producere a alunecărilor de teren au o întindere

fragmentară şi redusă, existând

în zona piemontană de pe rama sudică a depresiunii, în Golful

depresionar Zărneşti, în

Culoarul Măieruş şi în zona de contact cu Munţi Baraolt (vezi

Fig.135). O parte din alunecări

sunt stabilizate, dar există şi

alunecări active sau care pot fi reactireactivate.

4.2.4 Influenţe antropice

asupra resurselor de apă Declinul economic din

anii 1990 a avut efecte pozitive asupra calității apelor de

suprafaţa sau subterane, dar

reorientarea şi diversificarea

economiei locale de după anul 2000 au generat activităţi

economice foarte variate,

unele, cu puternice efecte de poluare ale apei. Totodată,

extinderea suprafeței aşezărilor umane, apariția unor cartiere rezidențiale şi amplasarea unor unități

industriale şi zone comerciale la distanțe apreciabile față de spațiul intravilan, apariția unor deschideri de tip carieră, balastieră, extinderea sistemului de căi de comunicație şi transporturi,

turismul neorganizat etc., produc modificări în repartiția şi calitatea resurselor de apă.

În ultima perioadă, s-a constatat totuşi, creşterea calităţii fizico-chimice şi biologice a

apelor de suprafaţă şi subterane, datorită intrării în funcţiune a unor noi staţii de epurare, datorită

Fig.52 Lucrare de împădurire

cu salcâm şi pin negru la Feldioara

Fig.53 Lucrare de împădurire cu salcâm şi pin negru,

în sudul Munților Baraolt, la Araci

Fig.52 Harta alunecărilor de teren

50

modernizării Staţiei de epurare Braşov şi a altora existente, extinderii sistemului de canalizare

centralizată, reducerii sau încetării activităţii industriale a unor întreprinderi mari poluatoare, retehnologizării unor întreprinderi industriale şi unui grad mai mare de atenţie acordat activităţilor

care pot genera poluare şi scăderea calităţii tuturor categoriilor de ape (potabilă, industrială etc.).

Fig.53 Modificări antropice în peisajul hidrografic

4.2.5 Modificări în peisaj, rezultate din interferenţa componentelor

fizico-geografice şi resursa de apă Relieful influenţează eroziunea mai ales prin pantă. Cu cât aceasta este mai mare, cu

atât eroziunea pluvială acţionează mai puternic.

Solul este un factor geoecologic important, deoarece influenţează calitatea surselor

de apă subterană şi de suprafaţă, determină dezvoltarea vegetaţiei, influenţează utilizarea agricolă a

terenurilor etc. Solul, apa şi aerul sunt factori geoecologici aflaţi într-o continuă interacţiune, între care se desfăşoară schimburi de materie, energie şi informaţie printr-o serie de procese şi fenomene

specifice. Ca urmare, poluarea şi degradarea unuia dintre aceşti factori, atrage după sine şi scăderea

calităţii celorlalţi. Pe fondul combinării activităților antropice (defrişări, excavaţii, practici agricole

neraţionale etc.) cu diverse fenomene climatice (ex.cantități de precipitații mai mari de 25 l/m²), se

dezvoltă scurgerea în suprafaţă, sub forma de şuvoaie cu mare viteză, care determină apariția procesului de şiroire, formarea rigolelor, ogaşelor şi intensificarea fenomenului de torenţialitate.

51

Fig.54 Interferența componentelor fizico-geografice și resursa de apă

CONCLUZII

Depresiuna Bârsei are un caracter aparte faţă de celelalte compatimente ale

Depresiuni Braşov, impus şi de culoarele depresionare care pătrund adânc, sub forma unor golfuri,

în unităţile montane limitrofe. Specificul hipsometric al regiunii studiate, pune în evidență prezența a trei trepte altimetrice, suprapuse în mare măsură factorului genetic. În funcţie de altitudinea

treptele de relief, apare etajarea altitudinală a elementelor climatice, de vegetaţie şi sol, dar şi

diferenţierea resurselor de apă, din punct de vedere al caracteristicilor şi calităţii. Se produce astfel, o diferenţiere altitudinală clară a peisajelor naturale şi antropice, începând din vatra depresiunii şi

până pe cele mai înalte culmi din rama montană limitrofă.

Din punct de vedere climatic, Depresiunea Bârsei prezintă o varietate de nuanţe, cu topoclimate şi microclimate specifice, caracterul intramontan impunând existenţa unor

particularităţi climatice, evidenţiate prin specificul temperaturilor, precipitaţiilor, regimului eolian,

umidităţii, a fenomenelor meteorologice deosebite etc. Particularităţile climatice sunt condiţionate

de trăsăturile specifice ale factorilor fizico-geografici, reprezentaţi de relief, hidrografie, vegetaţie, soluri, cât şi de caracterele specifice ale factorilor antropici, adică ale aşezărilor umane, a diverselor

tipuri de utilizare a spațiului agricol, a luciilor de apă (inclusiv a lucrărilor și amenajărilor legate de

acestea), a căilor de comunicaţie etc. Excesul de umiditate din zona Hărman-Prejmer, cu întinse suprafeţe mlăştinoase,

are o influenţă majoră asupra unor elemente climatice, aici manifestându-se şi în timpul verii

microinversiuni termice. Cunoaşterea în detaliu a regimului precipitaţiilor este absolut necesară

52

pentru utilizarea rațională a resurselor de apă şi pentru reducerea sau chiar evitarea acțiunii

negative a acestora. Dintre factorii locali cu rol semnificativ în distribuţia teritorială a precipitaţiilor, menţionăm relieful depresionar, altitudinea şi masivitatea munţilor din vecinătate,

expunerea faţă de advecţia maselor de aer umed dinspre vest şi nord-vest. Ca fenomene atmosferice

deosebite, cu o frecvenţă ridicată în Depresiunea Bârsei, menţionăm ceaţa şi bruma. Vegetaţia actuală cuprinde elemente ale vegetaţiei naturale inițiale şi ale

ecositemelor fragmentare sau în totalitate secundare, apărute ca urmare a intervenţiei antropice în

timp. Păduri puternic transformate și sărăcite în specii, ca urmare a intervenției antropice, mai

există în zona localităților Prejmer şi Hărman. În subetajul forestier al fagului se întâlnesc frecvent inversiuni de vegetaţie, a căror existenţă este determinată de condiţiile topoclimatice de sol, relief şi

de intervenţia antropică. Şesurile aluviale, în mare parte defrișate și transformate în terenuri arabile,

prezintă pe alocuri pajişti, utilizate ca pășuni sau fânețe. Densitatea crescută a surselor de apă din zona șesului a determint conturarea în timp a unor structuri vegetale dintre cele mai diverse și

originale, ca mlaştinile eutrofe şi pădurile de lăcovişte. Ca urmare a extinderii suprafeței terenurilor

agricole, mlaştina dela Stupini a dispărut recent.

Învelișul de soluri este diferenţiat şi el în funcţie de treptele altitudinale ale spaţiului depesionar. Piemonturile prezintă caracteristici aparte datorită pânzei freatice aflată la adâncimi

mai mari, iar şesurile joase și luncile râurilor, cu un drenaj slab și pânză freatică aflată aproape de

suprafață sunt caracterizate de soluri hidromorfe, formate pe fondul excesului de umiditate, de proveniență pluvială sau freatică.

Depresiunea Bârsei este străbătută de ape care ajung aici coborând de pe rama de

orogen limitrofă sau de la distanţe mai mari (alohtone) au debitele cele mai mari şi sunt cele mai importante din punct de vedere al acţiunii şi de râuri (autohtone) care izvorăsc din cuprinsul

depresiunii, cu debit redus.

Râul Olt, principala arteră hidrografică ce drenează Depresiunea Bârsei, are un curs

meandrat, maluri joase care favorizează producerea inundațiilor în perioadele cu ploi bogate, unele fiind provocate numai de apele afluenţilor Oltului, fără ca acesta să fi avut ape mari în amonte. Ca

urmare, pe unele sectoare (Ariuşd, Araci, Feldioara etc.) a fost îndiguit, iar aşezările umane

(Vâlcele, Feldioara, Rotbav, Hăghig, Iarăși, Arini etc.) s-au dezvoltat pe văile laterale, pe conurile de dejecţie, pe resturile de terase şi glacis. Luciile de apă naturale și antropice sunt localizate

îndeosebi în regiunile inundabile ale râurilor mari și în apropierea unor centre urbane ca Brașov și

Codlea, având predominant funcție de agrement. La contactul depresiunii cu munții din ramă, apar, pe alocuri, izvoare cu apă minerală, valorificate economic la Zizin şi Vâlcele. Izvoarele cu ape reci

din zona Prejmer-Lunca Câlnicului-Hărman sunt valorificate în scop piscicol, aici find amenajate

mai multe păstrăvării. Lucrările de hidroameliorații efectuate în timp, au modificat semnificativ

nivelul acestor ape și influența lor asupra covorului vegetal și a mediului edafic, aspect reflectat și de restrângerea suprafețelor înmlăștinite. Resursele bogate de apă au determinat o veche locuire a

spaţiului depresionar al Bârsei, primul apeduct al oraşului Braşov fiind amenajat pe aleea de sub

Tâmpa. Importanţa socio-economică a oraşului Braşov şi numărul mare al populaţiei, au necesitat amenajarea a numeroase rezervoare de apă, localizate în principal în partea sudică a orașului

Braşov, pe culmile nordice ale Masivului Postăvaru. Apa acestor rezervoare completează necesarul

crescând de apă, asigurat în mare parte de apa acumulării Tărlung-Săcele.

Conservarea biodiversităţii este abordată în funcție de specificul Depresiunii Bârsei, astfel încât să fie păstrat echilibrul dintre capitalul natural, reprezentat de roci, plante, animale,

peisaje și componenta socio-economică. Conform principiului dezvoltării durabile, elemente

naturale de o desebită valoare științifică și turistică beneficiază de un regim de protecție într-un cadru legal, fiind păstrate în condiții cât mai apropiate de cele natural inițiale, care au generat

apariția și au întreținut continuitatea lor.

Activitățile antropice crează o presiune crescândă asupra mediului înconjurător din Depresiunea Bârsei, cuprinzând o gamă largă de sectoare socio-economice, extinderea spațiului

urban, activități agricol, unele activități industriale, transporturi rutiere, turism neorganizat (prin

cantitățile însemnate de deșeuri abandonate sau depozitate în zonele de protecție sau zonele tampon

ale rezervațiilor). Presiunea antropică crescândă asupra resurselor de apă și calității acestora este

reflectată în Depresiunea Bârsei prin extinderea așezărilor umane (îndeosebi a zonelor rezidențiale,

53

comerciale și de agrement), reducerea suprafețelor agricole, schimbarea modului de utilizare a

terenurilor și prin apariția unei diversității de activități și agenți socio-economici, ce au determinat creșterea necesarului și consumului de apă, dar și a cantității de ape uzate evacuate în emisari

naturali.

Secțiunea pârâului Timiș aval de orașul Brașov, este cea mai poluată din întreaga depresiune a Bârsei, ca urmare a activităților socio-economice practicate în orașele Brașov și

Săcele. Pârâul Vulcănița în secțiunea aval Stație de epurare Colorom, a prezentat în întreaga

perioadă luată în studiu, o apă încadrată între clasele III și V, calitatea apei acestui pârâu fiind

puternic influențată de activitățile industriale și agricole practicate în orașul Codlea și împrejurimile acestuia. Pârâul Ghimbășel, în secțiunea amonte Râșnov, a reprezentat un etalon din punct de

vedere al calității apei, încadrându-se în toți anii la clasa I de calitate. Ca o constatare, în ultimii 4-5

ani s-a produs o ușoară creștere a calității apei, probabil și datorită reorientării strategiei economice locale spre activității din sectorul terțiar.

În Depresiunea Bârsei, activităţile de protecţie şi conservare a mediului

înconjurător sunt condiţionate de marea diversitate a activităţilor social-economice specifice, cu

existenţa unor surse și desfășurarea unor activități antropice care determină poluarea şi degradarea calităţii aerului, apei, solului și determină distrugerea biodiversităţii, concentrate îndeosebi în

mediile antropizate ale orașelor Braşov, Ghimbav, Codlea, Săcele, Râșnov, Zărneşti.

Este prezentă o mare diversitate de peisaje aflate în diferite grade de antropizare, care se succed din zona depresionară cea mai joasă până pe cele mai mari înălțimi ale ramei

montane limitrofe, conform etajării reliefului și elementelor bio-pedo-climatice. Peisajul alpin și

subalpin (montan) prezintă o intervenție antropică redusă, în peisajul pădurilor (montan și colinar) intervenția antropică este moderată, iar în peisajul șesului cultivat intervenția antropică este

puternică. Culmile înalte ale munţilor Bucegi şi Piatra Craiului adăpostesc numeroase endemisme

carpatice, valoarea turistică și peisagistică deosebită fiind determinată de existența unui număr

mare de trasee turistice, cu diferite grade de dificultate şi de existența unei arii de protecție (Parcul Național Piatra Craiului) în care apar specii de plante și animale rare sau vulnerabile. Intervenția

antropică este de tip punctiform, fiind reprezentată de locuințe temporare cu funcție turistică (tip

cabană), între care se desfășoară trasee turistice spectaculoase. Peisajul pădurilor (montan şi colinar) cuprinde munți mijlocii, munții joși și zona de

racord între munți și vatra depresiunii propriu-zisă . Este prezentă o diversitate de forme de relief,

care cuprinde piscuri cu versanţi abrupţi, platouri întinse, larg ondulate, culmi prelungi și forme carstice în Masivul Postăvarul, relief ruiniform (coloane, conuri de grohotiş etc.) și forme carstice

în Munții Piatra Mare. Intervenţia antropică este completată de creşterea numărului de aşezări

temporare de tip cabană, stână, de creşterea densităţii traseelor turistice, de exploatarea unor roci de

construcţie (gresie, roci calcaroase) etc. Peisajul munților joși caracterizează munții Perșani, Baraolt, Poienii Brașovului, Tâmpa, Dârstelor. Specific pentru acest peisaj este apariţia

inversiunilor de vegetaţie. În acest tip de peisaj, intervenţia antropică devine mai intensă ca urmare

a diversificării generale a condiţiilor ecologice şi a utilizării economice mai complexe. Aici, pe lângă locuințele cu caracter temporar apar şi aşezări cu caracter permanent (satele Peştera, Măgura,

Sohodol etc.), oferta turistică şi de locuri de cazare creşte substanţial, se dezvoltă o reţea de căi de

comunicaţie şi transporturi, păşunile şi fâneţele existente sunt valorificate agricol în scopul creşterii

bovinelor, ovinelor, cabalinelor, pe alocuri apar suprafeţe împădurite etc. În zona depresionară joasă, apar peisaje tipice, a căror dezvoltare este condiţionată

de existența vegetației de tip mlaștină eu-mezotrofă și lăcoviște, dar şi de numeroasele izvoare și de

nivelul hidrostatic ridicat al apei freatice. În zona joasă a Depresiunii Bârsei, condiţiile pedoclimatice, cu soluri hidromorfe și semihidromorfe, sunt favorabile pentru cultura plantelor,

predominând cultura cartofului, sfeclei de zahăr, legumelor, plantelor furajere şi a cerealelor

păioase, activităţile agricole generând peisaje mozaicate, în funcție de plantele cultivate și de caracteristicile perioadelor de vegetație ale acestora.

O temă atât de generoasă este dificil de epuizat, dar considerăm că prin acest studiu

am reuşit să surprindem aspectele esenţiale referitoare la valorificarea resurselor de apă şi

implicaţiile acestora în definirea şi dinamica peisajelor.

54

BIBLIOGRAFIE AIRINEI ŞT. (1961), Structura fundamentului hercinic al curburii Carpaţilor Orientali în lumina anomaliilor câmpurilor gravimetrice şi geomagnetice, Asoc. Geol, Carp.-Balc., Congr. V, (1961), Bucureşti, 1961 AIRINEI ȘT., MURGEANU G. (1961), Contribuții geofizice la cunoașterea structurii fundamentului curburii Carpaților Orientali., St.cerc.geol., vol VI, nr.1 ALBOTĂ M. (1980), Harta Munții Perșani. Zona de nord. ALBOTĂ M. (1980), Harta Munții Perșani. Zona de sud și centrală. ALBOTĂ M., FESCI SIMONA (1980), Munţii Perşani. Ghid turistic., Editura Sport-Turism, Bucureşti.

ALIMEN HENRIETTE, RĂDULESCU C., SAMSON P. (1968), Précisions paléontologiques et indices climatiques relatifs aux couches pléistocénes de la dépression de Braşov (Roumanie), Bull.Soc.géol.France, (7), 10. ARGHIRIADE C. (1977), Rolul hidrologic al pădurii, Ed.Ceres, Bucureşti. ATANASIU I. (1946), Curs de geologie-generală. Fenomene magmatice. Litografiat, Fac. de Ştiinţe, Bucureşti, 1946. BANDRABUR T. (1964), Contribuții la cunoașterea geologiei și hidrogeologiei depozitelor cuaternare din Bazinul Sf.Gheorghe, D.S.Com.Geol., 50, 2 (1962-1963). BANDRABUR T. (1967), Observaţii geologice şi hidrogeologice în zona Tg.Secuiesc, Studii de Hidrogeologie, Inst.Geologic, Bucureşti.

BANDYOPADHYAY J. ŞI COLAB. (1999), L'eau en montagne-une ressource de première importance, Les montagnes dans le monde. Une priorité pour un développement durable, Glénat, Grenoble. BANYAI I. (1913), Das Braunkohlengebiet von Baraolt-Aita.Jahr.d.K.ung.geol., R.A. BANYAI I. (1917), Die geologischen Verhältnisse der Gegend von Kezdi-Vásárhely. Földtani Közl., vol.XLVII. BĂCĂINŢAN N. (1979), Depresiunea Braşov. Geologie, geomorfologie, Ghidul Excursiei celei de a X-a Conferinţe Naţionale pentru Ştiinţa Solului, Braşov. BĂCĂINŢAN N. (1979), Trav.Station ,,Stejarul”, Géol.-Géogr., 7, 219-228 BĂCĂINŢAN N. (1999), Munţii Baraolt. Studiu geomorfologic, Ed.Academiei, Bucureşti.

BĂLTEANU D., (1975), Piatra Mare. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti. BĂLTEANU D. (1975), cartogr.V.Marinache, Piatra Mare. Hartă turistică. BĂLTEANU D., BĂCĂINŢAN N. (1980), Munţii Postăvaru. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti. BĂLTEANU D., BĂCĂINŢAN N. (1989), Poiana Braşov-Petit Guide Touristique, Ed.Sport-Turism, Bucureşti. BÂRSAN A. (1972), Studiu geomorfologic al platformei Bran (Rezum. teză Bucureşti). BELDIE A. (1952), Vegetația Masivului Piatra Craiului, Bul.științ., Secț.șt.biol., agron., geol., geogr., Acad.Rom., IV, 4. BELDIE A. (1967), Flora și vegetația Munților Bucegi, Ed.Academiei, București.

BEUDANT F.S. (1818), Voyage minéralogique et géologique en Hongrie pendant l´année 1818, Paris. BIELZ A. (1854), Harta geologică a Transilvaniei, scara 1:864.000. BINDER P. (1970), Braşov-studiu de geografie istorică. Rezumatul Tezei de Doctorat, Univ.Al.I.Cuza, Iaşi. BOGDAN OCTAVIA (2003), Atlasul hidrologic, Editura Academiei, Bucureşti. BOGDAN OCTAVIA, NICULESCU ELENA (1999), Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul de Geografie, Bucureşti. BOGOESCU C., DABIJA A., SANIELEVICI E. (1980), Atlas zoologic, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. BORDEI-ION N. (1988), Fenomene meteoclimatice induse de configurația Carpaților în România, Ed.Academiei, Bucureşti.

BOŞCAIU N., COLDEA GH., HOREANU C. (1994), Lista Roşie a plantelor vasculare dispărute, periclitate, vulnerabile şi rare din Flora României. Ocrotirea Naturii şi a Mediului Inconjurător. Bucureşti. Editura Academiei Române. 38 (1). BUȚIU I. (1998), Județul Brașov. Hartă turistică. CALOIANU N., ILIE I., MARIN I. (1987), Profilul geografic complex, Sinteze geografice, lucrări practice. Materiale pentru perfecţionarea profesorilor, Bucureşti. CASTA L. (1980), Les formations quaternaires de la Dépression de Braşov (Rumanie), Thèse, CNRS, Marseille- Luminy.

CATRINA C., LUPU I. – coord. (1981), Judeţul Braşov, Ed.Sport-Turism, Bucureşti. CHIŢU C., CUCUTĂ C. (1972), Variaţii pe verticală ale factorilor fizico-geografici, pedogenetici şi ale solului, în Depresiunea Braşovului şi bordura sa muntoasă, Lucr.Simpozionului de Geografie fizică a Carpaţilor, Bucureşti. CIOACĂ A. (1979), Die Morphostrukturellen Merkmale der Perşani-Gebirge. Rév. Roum. Geol., géof. et géogr., serie de géogr. T. 23, 1, Bucureşti. CIOACĂ A. (1982), Caracterele unitare ale reliefului munţilor Perşani, Baraolt şi Bodoc, Bul.Soc.St.Geogr., vol. VI (LXXVI) Bucureşti. CIOACĂ A. (2002), Munţii Perşani. Studiu Geomorfologic, Ed.Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

CIOACĂ A., DINU MIHAELA (1996), Modificarea arealelor de risc geomorfologic şi hidrologic ca efect al lucrărilor de corectare a albiei Oltului în Depresiunea Braşovului, AUO-Geogr., VI. CIOACĂ A., DINU MIHAELA (2002), Pliocene-quaternary evolution in the contact area between Braşov Depression and the sorrounding mountains (Romania), Geogr.Fisica Dinam.Quat. CIULACHE S. (2002), Meteorologie şi Climatologie, Ed.Universitară, Bucureşti. CIULACHE S., IONAC NICOLETA (1995), Fenomene atmosferice de risc, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti. CONEA ANA (1970), Asupra încadrării solurilor regiunii montane din România în sistemele de clasificare român, american şi canadian, Publ. SNRSS, 5.

55

CONEA ANA, FLOREA N., PUIU T. – coord. (1980), Sistemul Român de Clasificare a Solurilor, Ministerul Agriculturii şi Industriei ALimentare, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, Bucureşti. COSTEA F., NEGULICI DORINA (2000), Cetatea ţărănească a Râşnovului în sistemul defensiv medieval al Ţării Bârsei, Muzeul de Istorie Braşov.

COTEŢ P.V., NEDELCU E. (1976), Principii, metode şi tehnici moderne de lucru în Geografie, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. DIACONU D.C. (2003), Hidrologie aplicată. Lucrări de laborator, Ed.Credis, Bucureşti. DIACONU GHEORGHIŢA, ROJANSCHI V., BRAN FLORINA (1997), Urgenţele şi riscurile de mediu pentru agenţii economici, Ed.Economică, Bucureşti. DONCIU C. (1953), Curs de fizică, partea a II-a, Meteorologia, IANB, Bucureşti. DONISĂ I. ŞI COLAB. (1973), Etapele evoluţiei reţelei hidrografice din Carpaţii Orientali, Realizări în Geografia României, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti.

DUCHAUFOUR PH. (1968), L’évolution des sols. Essai sur la dynamique des profils. Masson et Cie, Paris. DUMITRESCU ELENA, GLĂJA MARIA, CIULACHE S. (1971), Frecvenţa intervalelor cu temperaturi minime pozitive de iarnă în Depresiunile Giurgeu, Ciuc, Bârsei, Făgăraş, Sibiu, AUB-Şt.nat., Geol.-geogr., XX. DYLIK J. (1956), Coup d’oeil sur la Pologne Périglaciare. Biul. peryglacjalny nr. 4, Lódź. ENE M. (2000), Riscuri induse prin activităţi umane în Carpaţii Orientali, Terra, 1. FILIPESCU G.M. (1953), Poziția stratigrafică și tectonică a calcarelor de la baza conglomeratelor de Zăganu, Rev.Univ.C.I.Parhon, nr.2. FILIPESCU G.M., DRĂGHINDĂ I., MUTIHAC GH. (1954), Cercetări geologice între valea Buzăului și linia Cason-

Tușnad. Dări de seamă ale Inst.geol.rom.(1950-1951), vol 38. FLOREA N., BĂLĂCEANU V. (1971-1994), Harta solurilor – foile: Bistriţa, Braşov, Covasna, Deva, Gheorghieni, Sibiu, Târgu Mureş, Turda, sc.1:200 000, Bucureşti. FLOREA N., MUNTEANU I., RAPAPORT CAMELIA, CHIŢU C., OPRIŞ M. (1968), Geografia solurilor României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti. FLOREA N., MUNTEANU I. (2003), Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS), Editura Estfalia, Bucureşti. FLORICIOIU AL. (1969), Postăvarul-Piatra Mare, Editura Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, Craiova. FLORICIOIU A., CARTOGR. MARINACHE V. (1969), Cristianul Mare. Harta turistică.

FLORICIOIU A., CARTOGR. MARINACHE V. (1969), Piatra Mare-Rențea. Clăbucetul Taurului. Hartă turistică. GASPAR R. ŞI COLAB. (1987), Cercetări asupra provenienţei şi transportului de aluviuni în bazine mici torenţiale, Lucrările Primului Simpozion „Provenienţa şi efluenţa aluviunilor”, Staţiunea de Cercetări „Stejarul”, Piatra Neamţ. GEANANA M., OCHIU I. (1990), Pedogeografie. Lucrări practice, partea I (Studiul solurilor în laborator şi pe teren), Tipografia Universităţii Bucureşti. GEANANA M., OCHIU I. (1990), Pedogeografie. Lucrări practice, partea a II-a (Sistematizarea şi răspândirea solurilor din România), Tipografia Universităţii Bucureşti. GHENEA C., BANDRABUR T., MIHĂILĂ N., GHENEA ANA, GIURGEA P. (1971), Harta cuaternarului, sc. 1 : 1

000 000, Inst. geol., 1971. GHENEA C., BANDRABUR T., MIHĂILĂ N., RĂDULESCU C., SAMSON P., RĂDAN S. (1981), Pliocene and Pleistocene deposits in the Braşov Depression, Institutul de Geologie şi Geografie, Bucureşti. GIURCĂNEANU CL. (1998), Populaţia şi aşezările din Carpaţii Româneşti, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. GRECU FLORINA (2004), Hazarde şi riscuri naturale, Ed.Universitară, Bucureşti. GRIGORE M. (1972), Hărţile morfologice şi morfostructurale, An.Univ.Bucureşti, Geogr. GRIGORE M. (1979), Reprezentarea grafică şi cartografică a formelor de relief, Ed.Academiei, Bucureşti. GRIGORE M. (1989), Defileuri, chei şi văi de tip canion în România, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

GUGIUMAN I., STOIAN RODICA (1972), Zăpada în Carpaţii Româneşti, Lucr.Simpozionului de Geografie Fizică a Carpaţilor, Bucureşti. GÂŞTESCU P. (1961), Tipuri de lacuri din R.P.Română după originea cuvetei lacustre, Probl.Geogr., VIII. GÂŞTESCU P. (1963), Lacurile din R.P.Română, geneză şi regim hidrologic, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti. GÂŞTESCU P. (1971), Lacurile din România-Limnologie regională, Ed.Academiei R.S.R., Bucureşti. GÂŞTESCU P., MURĂRESCU O., DINU I., BREŢCAN P. (2001), Hidrologia continentală, Ed.Zoom, Târgovişte. GÂŞTESCU P. (2003), Hidrologia continentală, Ed.Transversal, Târgovişte. GEORGESCU M. (1979), Studiu hidrogeologic pentru determinarea rezervelor de ape minerale și CO2 din bazinul

Tg.Secuiesc, ISPIF, București. GUREAN D.- resp. și colab. (2008), Studiu asupra mlaștinii eu-mezotrofe și a pădurii vestigiale din Prejmer. Studiu de fezabilitate, Consiliul local al comunei Prejmer. HAMILTON L.S., BRUIJNZEEL L.A. (1999), Les bassins versants de montagne: intégrateurs de l'eau, des sols, de la gravité, de la végétation et des hommes, Les montagnes dans le monde. Une priorité pour un développement durable, Glénat, Grenoble. HAUER F., STACHE G. (1863), Geologie Siebenbürgens, Viena. HERBICH F. (1878), Das Széklerland (Geologisch und paläontologisch beschrieben). Mitteilungen des Jahresbuches

des Kgl.-Ung.geol.Anst., vol V, fasc.21. HEWITT K. (1999), Risques et catastrophes en montagne, Les montagnes dans le monde. Une priorité pour un développement durable, Glénat, Grenoble. HOFFMANN G. (1901), A.székelyföld Kincsei. Sepsi Szt.György.

56

IANCU M. (1956), Câmpia piemontană Săcele din Depresiunea Bârsei, Probleme de Geografie, 3, Bucureşti. IANCU M. (1956), Contribuţii la studiul unităţilor geomorfologice din Depresiunea internă a Curburii Carpaţilor, Partea I, Probleme de Geografie, 4. IANCU M. (1958), Defileul Oltului din sudul Masivului Baraolt, Analele Rom.-Sov., Geol.-Geogr., 1, Bucureşti. IANCU M. (1963), Depresiunea Brașov, studiu geomorfologic, Rezumatul tezei de doctorat, Cluj.

IANCU M. (1964), Formaţiuni periglaciare pleistocene în Depresiunea Braşovului, Natura, 2. IANCU M. (1965), Terasele Oltului în Depresiunea Braşovului, Analele Universităţii Bucureşti, Şt. Nat. Geol.-Geogr., 14, 1, Bucureşti. IANCU M. (1983), Popas în răscrucea Carpaţilor, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. IANCU M., IELENICZ M. (1973), Opinii în problema piemonturilor şi glacisurilor din Carpaţii de Curbură, Centr. Multipl. Univ. Bucureşti. IANCU M., PAULIC S., (1971), Considerații asupra rolului litologiei, structurii și mișcărilor neotectonice în dezvoltarea reliefului din Munții Perșani, An. Univ., București, geogr., XX.

IANCU M., MIHAI ELENA, PANAITE LUDMILA, DRAGU GH. (1971), Judeţul Braşov, Ed.Academiei, Bucureşti. IANCU M., NAUM T. (1975), Noi puncte de vedere asupra tipurilor genetice de depresiuni din Carpaţi, CMUB. IANCU M., PANAITE LUDMILA (1973), Depresiunea Braşov. Caracterizare geografică, Terra, 3. IELENICZ M. (1972), Considerații privind evoluţia reliefului Carpaţilor de Curbură, în An.Univ.Buc., seria geografie, an XXI. IELENICZ M. (1973), Aspecte privind evoluţia Carpaţilor Orientali şi de Curbură, în „Realizări în geografia României”, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti. IELENICZ M. (1973), Evoluţia reţelei hidrografice de la Curbura Carpaţilor, Din Geografia Judeţului Buzău, 2.

IELENICZ M. (1989), Mişcări neotectonice în Carpaţii de Curbură, Terra, 3-4. ILIE M. (1950-1951), Probleme geologice în munții Perșani (defileul Oltului). Dările de seamă ale Inst.geol.rom., vol.XXXVIII. ILIE M. (1954), Considerații geologice asupra Perșanilor de nord. (Reg.Vîrghiș). Dări de seamă ale Inst.geol.rom., vol.38. IONESCU-DUNĂREANU I. (1975), Munţii Piatra Craiului. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti. IONESCU-DUNĂREANU I. (1986), Munţii Piatra Craiului. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti. IVES J.D., MESSERLI B., SPIESS E. (1999), Montagnes du monde-Une priorité planétaire, Les montagnes dans le monde. Une priorité pour un développement durable, Glénat, Grenoble.

JEKELIUS E. (1922-1923), Bazinul cu ligniți plioceni ai Oltului. Dări de seamă ale Inst.geol.rom., vol.XI. JEKELIUS E. (1922-1923), Cărbunii liasici din împrejurimile Brașovului. Dări de seamă ale Inst.geol.rom., vol.XII. JEKELIUS E. (1922-1923), Puțul artezian de la fabrica de zahăr din Bod (Brașov). Dări de seamă ale Inst.geol.rom., vol.XI. JEKELIUS E. (1923), Les dépôts de gyserite du bassin dacien de Baraolt. Bul.Soc., Sc.Ac.Roum., t.VIII. JEKELIUS E. (1938), Harta geologică a Munților Brașov, 1:100.000. JENICK J. (1999), Diversité de la vie en montagne, Les montagnes dans le monde. Une priorité pour un développement durable, Glénat, Grenoble.

JODHA N.S. (1999), L'agriculture de montagne, Les montagnes dans le monde. Une priorité pour un développement durable, Glénat, Grenoble. KUSKO M. (1978), Date noi privind stratigrafia și tectonica depozitelor pliocen-pleistocene purtătoare de cărbuni din partea de NW a țării Bârsei., I.G.P.S.M.S. Comunicare susținută în noiembrie 1978, București. LEHMAN P. (1882), Die Physischen Verhältnisse des Burzenlandes. Verh.d. Gesellsch.f. Erdkunde zu Berlin, nr.4. LITEANU E., MIHĂILĂ N., BANDRABUR T. (1962), Contribuții la studiul stratigrafiei cuaternarului din bazinul mijlociu al Oltului (Bazinul Baraolt), Acad.R.S.R., Stud.cercet.geol. VII, 3-4, București. LÖRENTHEY J. (1908), Neuere Beiträge zur Geologie des Szeklérlandes. Math.u.naturwissenscshaftliche Berichte aus

Ungarn, vol.26, caietul 3. MAC I. (1996), Geomorfosfera şi geomorfosistemele, Ed.Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca. MAC I. (1975), Influenţa reliefului în dezvoltarea şi estetica urbană a oraşului Braşov, Lucr. Colocviului de Geografie Aplicată şi Cartografiere Geomorfologică, Iaşi, 1973. MAC I., TÖVISSI I. (1968), Observații geomorfologice în regiunea confluenței Homorodului cu Oltul, Studiu Univ. Babeș-Bolyai, Series geol. geogr., fasc. 2, Cluj. MACOVEI GH. (1954), Geologie stratigrafică, Ed.Tehnică, București. MARCU M. (1971), Cercetări topoclimatice şi fenologice în Masivul Postăvaru, Rezumatul Tezei de Doctorat,

Universitatea Braşov. MARCU M. (1980), Pădurile şi clima .(Magazin nr. 1184, 14 iunie 1980). MARCU M. (1997), Clima (şi pădurile) Braşovului, în monografia ,,Pădurile Braşovului”, 1997 (coordonator volum ICAS Braşov). MARCU M. (2004), Clima municipiului Braşov-Topoclimate şi microclimate, Revista de Silvicultură şi Cinegetică, 19-20, Anul IX, Braşov. MARCU M. (2005), Föhnul în Ţara Bârsei, Lucrările celei de a 7-a Conferinţe Naţionale pentru Protecţia Mediului prin biotehnologii şi a celei de a 4-a Conferinţe Naţionale de Ecosanogeneză, Fascicola 1. Agricultură şi Silvicultură, Braşov. MARCU M., HUBER-MARCU VIORELA (2004), Pădurea, stratul de zăpadă şi resursele de apă în Munţii

Braşovului, Revista Pădurilor, 1, Anul 119 . MARCU M., MARCU VIORELA (1988), Cercetări topoclimatice comparative între șesul depresionar și sectorul submontan (piemontan) din Depresiunea Brașovului. În Buletinul Comisiei Inginerilor și Tehnicienilor, Universitatea din Brașov, vol.III.

57

MARCU M., MARCU VIORELA (2010), Degradarea mediului şi violenţa fenomenelor meteorologice la Braşov, Revista de Silvicultură şi Cinegetică, XV, 26. MARCU M., HUBER VIORELA, CHIŢEA GH. (2006), Cercetări privind distribuţia spaţio-temporală a precipitaţiilor în regiunile muntoase (Munţii Braşovului), Silvologie vol.V, Pădurea şi regimul apelor, sub redacţia GIURGIU V., CLINCIU I., Ed.Academiei Române, Bucureşti.

MARCU M. ŞI COLAB. (1994), „The slope warm area” in Braşov Mountains, Bull of Transylvania University of Braşov, 1 (36). MARCU M. ŞI COLAB. (1999), Contribution to the climatology of mountain storeys in the Carpathian Arch (The Postăvaru Massif), Bull of Transylvania University of Braşov, 6 (41). MARCU VIORELA (1999), Caracteristici ale regimului eolian în Poiana Braşov (1986-1996), Pădurea românească în pragul mileniului trei, Ed.Universităţii „Transilvania” din Braşov. MARCU VIORELA (2001), Clima Munţilor Braşovului, Teză de Doctorat, Universitatea Transilvania Braşov. MARIN I., MARIN M. (2001), Medii și regiuni geografice pe glob, Ed.Universității din Bucureşti.

MARIN I., MARIN M. (2002), Medii și regiuni geografice pe glob, Ed.Universității din Bucureşti. MARIN I., MARIN M. (2002), Gestiunea durabilă a peisajelor geografice prin organizare şi amenajare regională, Ed.”Ars Docendi”, Bucureşti. MARIN I., IELENICZ M., MARIN M., TIŞCOVSCHI A. (2002), Enciclopedia geografică a Europei, Ed.Corint, Bucureşti. MARTONNE EMM. De (1907), Recherches sur l´évolution morphologique des Alpes de Transylnanie, Paris. MĂHĂRA GH. (2001), Meteorologie, Ed.Universităţii din Oradea. MĂNESCU S., CUCU M. (1994), Chimia sanitară a mediului, Ed.Medicală, Bucureşti.

MICALEVICH-VELCEA VALERIA (1961), Munţii Bârsei. Observaţii geomorfologice preliminare, Probleme de Geografie, 8. MIHAI B., ENE M. (1999), Potenţialul de habitat al unor depresiuni intramontane din Carpaţii OrientaliAUB-Geogr., XVIII. MIHAI ELENA (1975), Depresiunea Braşov. Studiu climatic, Ed.Academiei Republici Socialiste România, Bucureşti. MIHAI ELENA (1976), Regimul înghețului în Depresiunea Braşov.SCGGG-Geogr., XXXIII. MIHAI ELENA, TEODOREANU ELENA (1969), Frecvența inversiunilor de temperatură în Depresiunea Brașovului, St.cerc.geol., geofiz., geogr., Seria geografie, t.XVI, nr.2. MIHĂILESCU V. (1924), Câteva probleme geografice legate de șesul intracarpatic al Brașovului., Bul.Soc.geogr.,

vol.XLIII. MIHĂILESCU V. (1945), Consideraţii asupra geografiei ca ştiinţă, Bibl. ICGR, seria A, 1, Bucureşti. MIHĂILESCU V. (1950), Cercetări de teren colective în țara Oltului., Rev.Cercetări geografice. MIHĂILESCU V. (1963), Carpații Sud-estici, Ed.Științifică, București. MORARIU I. (1964), Aspecte din vegetaţia rezervaţiei de mlaştină de la Hărman, Ocrotirea naturii, 8, 1., Bucureşti. MORARIU I. (1966), Mlaștinile de la Prejmer, conservatoare de relicve floristice, Ocrotirea naturii, 10, 1., Bucureşti. MORARIU T. şi SAVU A. (1954), Densitatea reţelei hidrografice din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Probl. de geografie, vol. I.

MORARIU T., PIŞOTA I., BUTA I. (1962, 1970), Hidrologie generală, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. MORARIU T., POSEA GR., MAC I. (1980), Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi a Carpaţilor de Curbură, SCGGG-Geogr., XXVII, 1. MORARIU T., VELCEA VALERIA (1971), Principii şi metode de cercetare în Geografia fizică, Ed.Academiei, Bucureşti. MORARU I., ULARU P., CIOCHIA V. (1966), Ce ocrotim din natura regiunii Brașov, Brașov. MRAZEC L., JEKELIUS E. (1932), Considérations sur l’origine des dépressions internes des Carpathes Roumains. Bull.Soc., géol., vol.I.

MUNTEANU S. A. coord. ŞI COLAB. (1991), Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin lucrări silvice şi hidrotehnice, vol.I, Caracteristicile bazinelor hidrografice torenţiale şi lucrări de amenajare a versanţilor, Ed.Academiei, Bucureşti. MUNTEANU S. A. coord. ŞI COLAB. (1993), Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin lucrări silvice şi hidrotehnice, vol.II, Caracteristicile bazinelor hidrografice torenţiale şi lucrări de amenajare a versanţilor, Ed.Academiei, Bucureşti. MURGEANU G. ŞI COLAB. (1959), Flişul cretacic din bazinul văii Târlungului (Carpaţii Orientali), Studii şi Cercetări de Geologie, Academia R.P.R., 4, 1.

MUTIHAC V., IONESI L. (1974), Geologia României, Editura Tehnică, 1974, Bucureşti. NEACŞA O., FRIMESCU M. (1981), Climatologie şi aerologie, Edit.Did.Ped., Bucureşti. NEACȘA O., TUINEA P., DINCĂ I., POPOVICI C., SMIGHELSKI J. (1972), Studiul climatologic al orașului Brașov și al zonei preorășenești, Culeg.lucr.Inst.meteor. pe anul 1969, București. NEAMU GH. (1963), Aspecte din dezvoltarea morfologică a Văii Timişului, Com. de Geografie, SSNG, Bucureşti. NEGRUŢIU FILOFTEIA, NEGRUŢIU A. (1979), Evoluţia pădurilor în regiunea Braşovului. Aspecte sociologice şi istorice, Cumidava, 12, 3, Braşov. NICULESCU RODICA-MARIA (1977), Masivul Ciucaş. Ghid turistic., Editura Sport-Turism, Bucureşti. NICULESCU MARIA RODICA, (1985) Masivul Ciucaș. Harta turistică.

NICULESCU RODICA MARIA (1986), Masivul Ciucaş. Ghid turistic., Editura Sport-Turism, Bucureşti. NORDON A. (1933), Résultats sommaires et provisoires d´une étude morphologiques des Carpathes Orientales roumaines, în „C.R.Congr.Intern.Géogr.”, 1931, t.II, f.I, Paris.

58

OLTEAN M. ȘI COLAB. (1994), Lista roșie a plantelor superioare din România, St., Sint., Doc.Ecol., Acad.Română, Inst.de Biologie, 1. ONCESCU N. (1943), Région de Piatra Craiului-Bucegi. Étude géologique, Ann.Inst.géol.Roum., vol XX. ORGHIDAN N. (1924), Câmpia Braşovului. Anal. lic. de fete. (1923-1924), Braşov. ORGHIDAN N. (1925), Regiunea Brașovului. Considerații asupra reliefului., Rev. „Țara Bârsei”, an V, nr.5.

ORGHIDAN N. (1929), Observaţiuni morfologice în Regiunea Braşovului. Platforma Poiana Mărului, Ţara Bârsei, 1, Braşov. ORGHIDAN N. (1929), Observaţiuni morfologice în Regiunea Braşovului. Basinul Vlădeni, Ţara Bârsei, 1, 2, Braşov. ORGHIDAN N. (1932), Prin Munții Buzăului, Țara Bârsei, IV, 4, 1932. ORGHIDAN N. (1935), Branul, Bul. Soc. rom. geogr. tom. LIV. ORGHIDAN N. (1937), Munţii Baraolt. Extras din Omagiu lui Constantin Kiriţescu. Ed.Cartea Românească, Bucureşti. ORGHIDAN N. (1940), Observaţiuni morfologice pe marginea ardeleană a Munţilor Vrancei. Covasna şi împrejurimile ei, BSRRG, LVIII, (1939).

ORGHIDAN N. (1958), Munţii Perşani. Observaţii geomorfologice cu privire specială asupra văii Oltului. Secţia de geol. şi geogr. a Academiei R.S.R. ORGHIDAN N. (1965), Munţii Perşani. Observaţii geomorfologice cu privire specială asupra văii Oltului, în ,,St.şi cerc geol. geof. geogr.”, seria geografie, t.12, nr.1, 1965.s ORGHIDAN N. (1969), Văile transversale din România. Studiu geomorfologic, Ed.Academiei, Bucureşti. PALFY M. (1909), Die Steinkohlenbildung des Szeklerlandes, Földtani Közlöny, vol.XXXV. PANAITE LUDMILA (1964), Nodul industrial Braşov, Natura-GG, 4. PANAITE LUDMILA (1968), Deplasarea forţei de muncă spre oraşul Braşov, Natura-GG., 1.

PANAITE LUDMILA (1968), Îndrumător pentru studiul geografic al zonelor preorăşeneşti, Îndrumător pentru cercetări economico-geografice, SSGR. PANAITE LUDMILA (1969), Dezvoltarea teritorială a oraşului Braşov, Com.geogr., VII, SSGR. PANAITE LUDMILA (1969), Îndrumări pentru studiul zonei preorăşeneşti, Îndr. cercet. geogr., Cercet. ec. geogr., Bibl. geogr., 7, Bucureşti. PANAITE LUDMILA (1969), Zonele funcţionale ale oraşului Braşov, Lucr. cococv. naţ. geogr. pop. aşez. omeneşti, Iaşi. PANAITE LUDMILA (1971), Gruparea urbană Braşov, Lucr. colocv. naţ. geogr. pop. aşez. omeneşti din R.S.R., sept. 1970, Iaşi.

PANAITE LUDMILA, CALOIANU N. (1988), Organizarea spaţiului geografic în Depresiunea Braşovului, Analele Universităţii Bucureşti, 37. PARASCAN D., MARCU M. ŞI COLAB. (1965), Cercetări asupra transpiraţiei la câteva plante în pădurea Prejmer, Lucr. şt. Inst. Politehnic Braşov, vol. VII, pag. 35-55. PARASCAN D., MARCU M. ŞI COLAB. (1968), Contribuţii la cunoaşterea regimului hidric şi al fotosintezei în făgete, Buletinul şt. Inst. Politehnic Braşov, vol. X, pag. 59-75. PARASCAN D., MARCU M. (1972), Cercetări privind consumul de apă în apele de pe Warthe-Braşov, Buletinul şt. al Univ. Braşov, vol. XIV, pag. 87-97. PASCU M.R. (1973), Considerații hidrogeologice asupra Depresiunii Țara Bârsei. Sesiunea 20 ani ISPIF, București.

PATRULIUS D. (1954), Observații asupra depozitelor mesozoice din Bucegi și din Perșani. Dări de seamă ale Inst.geol.rom., vol.38. PATRULIUS D. (1969), Geologia Masivului Bucegi și a culoarului Dâmbovicioara, Ed.Acad.R.S.R., București. PATRULIUS D., MIHĂILĂ N. (1966), Stratigrafia depozitelor cuaternare din împrejurimile Branului şi neotectonica Depresiunii Bârsei, An.Com.Geol., 58, Bucureşti. PĂCURAR V. (2001), Cercetări privind scurgerea şi eroziunea în bazine hidrografice montane prin modelare matematică şi simulare, Rezumatul Tezei de Doctorat, Universitatea Transilvania, Braşov. PĂUNESCU C. (1963), Contribuţii la caracterizarea sistematică şi geografia solurilor de pădure din Munţii Bârsei,

Ştiinţa solurilor, nr.1. PĂUNESCU C. (1967), Contribuţii la cunoaşterea depozitelor de cuvertură şi a solurilor de pădure din regiunea montană şi piemontană a Ţării Bârsei, Ştiinţa solului, 5, 1. PĂUNESCU C. (1969), Depozitele de suprafaţă şi solurile din unitatea experimentală Cristian, Buletinul Institutului Politehnic Braşov, 11, Seria B. PÉGUY CH.P. (1961), Précis de climatologie, Paris. PIŞOTA I. (1992), Hidrologie-lucrări practice, Ed.Universităţii din Bucureşti. PIŞOTA I. (1995), Hidrologie, Ed.Universităţii din Bucureşti.

PIŞOTA I., ELENA MIHAI, MARIA IOVĂNESCU (1975), Judeţul Covasna, Ed.Academiei R.S.R., Bucureşti. PIŞOTA I., TRUFAŞ V. (1971), Lacurile României, Hidrologia României, Tipografia Universităţii Bucureşti. PIŞOTA I., ZAHARIA LILIANA (1995), Hidrologie-lucrări practice, Ed.Universităţii din Bucureşti. PIŞOTA I., ZAHARIA LILIANA (1995), Resursele de apă din România şi protecţia lor, AUB-Geogr., XLIV. PLATAGEA GH. (1966), Ploile torenţiale pe teritoriul României şi influenţa lor asupra scurgerii, IMH, 15, Bucureşti. PODEA I. (1938), Monografia judeţului Braşov, Vol. I, Inst. de arte grafice ,,Astra”, Braşov. POP GH. (1988), Introducere în meteorologie şi climatologie, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti. POPA LUANA, COVALI D. (1991), Braşov-călăuză turistică, Ed.Bravox, Braşov. POPESCU N. (1972), Depresiunile din Carpaţii Orientali, Terra, 6, Bucureşti.

POPESCU N. (1973), Depresiunile din România, Realizări în Geografia României, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti. POPOVICI LUCIA, MORUZI CONSTANŢA, TOMA I. (1994), Atlas botanic, Ed.Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti. POSEA GR. (1962), Ţara Lăpuşului.Studiu de geomorfologie., Edit. Ştiinţifică, Bucureşti.

59

POSEA GR. (1977), Consideraţii privind depresiunile carpatice şi colinare şi ale reţelei de văi în viaţa şi permanenţa poporului român, SCGGG-Geogr., XXIV, 1. POSEA GR. (1981), Depresiunea Braşovului. Caracterizare geomorfologică, Analele Universităţii Bucureşti, Geogr. 30. POSEA GR. (1998), Carpaţii Curburii-structură şi limite (un punct de vedere), Comunicări de Geografie, 2,

Ed.Univ.Bucureşti. POSEA GR., VELCEA VALERIA (1964), The Piedmonts as a stage in the danudation of the Romanian Carpathians, RRGGG-Géogr., 8. POSEA GR., GRIGORE M., POPESCU N., IELENICZ M. (1970), Geomorfologie generală, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. POSEA GR., POPESCU N., IELENICZ M. (1974), Relieful României, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti. POSEA GR., POPESCU N., TRUFAŞ V., POSEA AURORA, VESPREMEANU E. (1980), Îndrumător pentru studiul bazinelor hidrografice, Tipografia Universităţii Bucureşti.

PREDA D. (1935), Les gisements du bassin pliocène de Brașov-Baraolt. C.R.Sc. (1931-1932), t.XX. PREDA I., MAROŞI P. (1971), Hidrogeologie, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. PREDA D., RĂILEANU GR. (1953), Contribuțiuni la cunoașterea Liasicului din Perșani. An.Com.geol., vol.XXVI. PUIU ŞT. (1980), Pedologie, Ed.Ceres, Bucureşti. PUŞCARIU S. (1977), Braşovul de altădată, Ed.Dacia. RADU I., SIGMIREAN GR. (1987), Evoluţia structurii arboretelor pluriene în urma aplicării tăierilor grădinărite, cu referire la pădurile din Valea Râşnoavei, Rev.Pădurilor, 102, 4. RĂDOANE MARIA ŞI COLAB. (1999), Ravenele. Forme, procese, evoluţie, Ed.Presa Universitară Clujană, Cluj-

Napoca. RĂDOANE N. (1987), Efectul antropic în provenienţa şi efluenţa aluviunilor din bazine hidrografice mici, Lucrările Primului Simpozion „Provenienţa şi efluenţa aluviunilor”, Staţiunea de Cercetări „Stejarul”, Piatra Neamţ. V.RĂDUCANU, RODICA RĂDUCANU, C. ŞANDOR (2003), Geografia României pentru Examenul de Capacitate, Ed.Orator, Braşov. RĂDULESCU C., SAMSON P. (1975), Présence de Micromammiféres dans le Riss du Bassin de Baraolt (Dépression de Braşov), TIS << E.Racovitza >>, XII. ROJANSCHI V., BRAN FLORINA (2002), Politici şi strategii de mediu, Ed.Economică, Bucureşti. ROŞU AL. (1980), Geografia fizică a României, Ediţia a II-a, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

SALVAN F. (1996), Viaţa satelor din Ţara Bârsei în Evul Mediu (secolele 13-17), Ed.Academiei, Bucureşti. SAMSON P., RĂDULESCU C., KOVÁCS A. (1969), Faunele de mamifere şi stratigrafia Cuaternarului în Depresiunea Braşov, Aluta, I, Muzeul Sf. Gheorghe. SAVU GH. (1979), Contribuţii la cunoaşterea geologiei bazinului Baraolt, I.B.G.G.H.- Buletin tehnico-ştiinţific vol. IX, Nr. 1/1979 – ianuarie – martie, Bucureşti. SAWICKI L. (1912), Beiträge zur Morphologie Siebenbürgens, Cracovia. SĂNDULESCU M. (1964), Structura geologică a masivului Postăvaru-Runcu (Munții Brașovului), An.Com.Geol., XXXIV/2, București.

SÂRBU ANCA-COORD. ȘI COLAB. (2003), Ghid pentru identificarea importantelor arii de protecție și conservare a plantelor din România, Ed.Alo, Bucureşti. SCHLOSSER M. (1899), Parailururs anglicus und Ursus Bockhi aus den Ligniten von Baraolt-Kópecz. Mitt.a.d.Jahrbuch d.K. ung.R.A., vol XIII. SOMEȘAN L. (1957), Relațiile între climă și condițiile impuse de relief în Țara Bârsei, Revista pădurilor, 72, 6. STĂNESCU R. (1999), Piemontul Săcele. Caracterizare geografică cu privire specială asupra amenajării teritoriului, Lucrare de licenţă, Univ. Bucureşti. STĂNESCU V. (1958), Tipuri de păduri în Masivul Postăvarul și Piatra Mare, Rev.pădurilor, nr.7.

STĂNESCU V. PARASCAN D., TÂRZIU D., DANCIU M., ȘOFLETEA N. (1993), Pădurea Prejmer- importanță, continuitate, perspective, Bul. Ses. Științif. Fac. Silv. Expl. Forest., Brașov. ȘANDOR C. (2010), Starea calităţii apei lacului de acumulare Hamaradia-Holboşel, în anul 2007, Buletinul Societăţii de Geografie din România, Filiala Prahova, vol. III, nr. 3/2010. ȘANDOR C. (2010), Starea calităţii apei principalelor râuri din Depresiunea Bârsei, în anul 2010, Buletinul Societăţii de Geografie din România, Filiala Prahova, vol. III, nr. 3/2010. ȘANDOR C. (2011), Stadiul calităţii globale a apelor lacului de acumulare antropică Tărlung-Săcele, în perioada 2006-2009, Buletinul Direcţiei Hidrografice Maritime, vol. V.

ȘANDOR C. (2011), Stadiul calităţii globale a apelor curgătoare de suprafaţă din Depresiunea Bârsei, în perioada 2006-2009, Buletinul Direcţiei Hidrografice Maritime, vol. V. ŞULUŢIU O. (1937), Braşov (Monografie), Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă ,,Regele Carol (II)”, 1937. TECUCI I., OPRIŞAN ELISABETA (2001), Implicarea populaţiei în gestionarea resurselor de apă. Studiu de caz: amenajarea hidrotehnică Azuga, Hidrotehnica, 46, 11-12. TIŞCOVSCHI A., DIACONU D. (2004), Meteorologie şi Hidrologie. Lucrări practice., Ed.Universitară, Bucureşti. TOMESCU G. (1973), Unele considerații asupra resurselor de apă subterană din zona Brașov, I.M.H. Studii de hidrogeologie XI, București. TOMESCU T. (2009), Aeroportul Braşov, obiectiv în Programul de politici macroeconomice în amenajarea teritorială

şi urbanism, Buletinul AGIR nr.4, octombrie-decembrie. TOPOR N. (1958), Bruma și înghețul. Prevederea și prevenirea lor, Ed.Agrosilvică de Stat, București. TÖVISSI I. (1972), Schimbările albiei Oltului în extremitatea sudică a Munților Baraolt, Aluta, Sf.Gheorghe. TRUFAŞ V. (1977), Poluarea termică a apei. Consecinţe şi mod de cercetare, Terra, 2.

60

TRUFAŞ V. (1981), Poluarea şi protecţia apelor subterane, Terra, XIII, 2. TRUFAŞ V. (1982), Alcalinitatea râurilor din România, Terra, XIV (XXXIV), 1. TRUFAŞ V. (1985), Conţinutul în reziduu fix al apei râurilor din România, AUB-Geogr., XXXIV. TRUFAŞ V. (1995), L'oxygene dissous-indicateur de la qualite de l'eau, AUB-Geogr., XLIV. TRUFAŞ V., JIDA C. (1981), Indicatorii de oxigen din apa râurilor bazinului hidrografic Olt, AUB-Geogr., XXX.

TRUFAŞ V., PĂTROESCU MARIA, VIŞAN GH. (1976), Influenţe antropice asupra conţinutului de oxigen dizolvat în apa râurilor, BSSGR, IV (LXXIV). TRUFAŞ V., POPESCU N. (1992), The water chemism of rivers and chemical erosion in the area between the Jiu and Olt rivers, AUB-Geogr., XL-XLI. TRUFAŞ V., TRUFAŞ CONSTANŢA (1975), Hidrochimie, Tipografia Universităţii Bucureşti. TRUFAŞ V., ZĂVOIANU I. (1987), Le chimisme de l'eau des rivieres du bassin hydrographique de l'Olt, RRGGG-Geogr., XXXI. TUFESCU V. (1966), Modelarea naturală a reliefului şi eroziunea accelerată, Ed.Academiei, Bucureşti.

TUFESCU V. (1967), Torenţii, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti. TUFESCU V. (1977), Apa ca factor dinamizator al peisajului geografic, Terra, IX (XXIX), 1. TUFESCU V. (1982), Oameni din Carpaţi, Ed.Sport-Turism, Bucureşti. TĂLÂNGĂ C., SUDITU B., PEPTENATU D., GHEORGHILAŞ A., GHINCIA MIOARA (2002), Ghid pentru aplicaţia ştiinţifică şi metodologică, Universitatea din Bucureşti-Facultatea de Geografie. ŢÎŞTEA D. (1961), Calculul şi repartiţia radiaţiei solare pe teritoriul R.P.R., Meteorologia, hidrologia şi gospodărirea apelor, 1. ŢÎŞTEA D., BACINSCHI D., RADU N. (1965), Dicționar meteorologic, CSA, IMH, București.

ULARU P. (1971), Specii relicte din mlaștina eutrofă de la Dumbrăvița (Jud.Brașov), Ocrot.nat.med.înconj., 15, 2. ULARU P. (1976), Cercetări asupra vegetației ierboase din lunca Oltului, Cumidava, St.Cerc. Șt.Nat., Muz.Jud.Brașov, IX, 2. ULARU P. ȘI COLAB. (1979), Contribuții la cunoașterea vegetației din zonele umede ale Țării Bârsei, Cumidava, St.Cerc. Șt.Nat., Muz.Jud.Brașov, XII, 3. UJVARI I. (1972), Geografia apelor României, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti. UJVARI I., COTEŢ P.V. (1959), Evoluţia paleogeografică a reţelelor hidrografice, Hidrologia R.P.Române, Ed.Ştiinţifică Bucureşti. VARTOLOMEI FL. (2008), Probleme speciale de hidrologie, Ed.Fundaţiei România de mâine.

VĂDINEANU A. (1995), Dezvoltare durabilă, Vol.I, Ed.Universităţii Bucureşti. VĂDUVA ILICA, VLĂDUŢ ALINA (2008), Fenomene hidrometeorologice extreme, Ed.Universitară Bucureşti. VÂLSAN G. (1939), Morfologia văii superioare a Prahovei, Bul.Soc.geogr., vol. LVIII. VELCEA VALERIA (1973), Modelarea torenţială în Carpaţii Româneşti, Terra, 1. VELCEA VALERIA (1974), Masivul Bucegi. Ghid turistic., Editura pentru Turism, 1974. VELCEA VALERIA (1989), Tectonic erosion depressions. A regional analysis model with special reference to Braşov Depression, Analele Universităţii Bucureşti, Geogr. 38, Bucureşti. VELCEA VALERIA (1992), Carpaţii şi Subcarpaţii Româneşti, Editura Universităţii Bucureşti.

VELCEA VALERIA (2001), Geografia fizică a României, Ed.”Lucian Blaga”, Sibiu. VELCEA VALERIA, SAVU AL. (1982), Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor Româneşti, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. VESPREMEANU E. (1986), Informare şi documentare geografică în Depresiunea Braşovului, Terra, 6. VINICIU GAFIŢA, PETRE N. (1997), Ghidul cabanelor din Predeal şi Piatra Craiului, Ed.Junior's S.C.Predeal SA, Bucureşti. WACHNER H. (1925), Das Flugsandgebiet des „Ratynyr”. Jahrbuch des Burzenlandes sächsischen Museums, Brașov, vol.I.

WACHNER H. (1934), Kronstädter Heimat-und Wanderbuch. Kronstadt. WACHNER H. (1995), Istoria Ţării Bârsei, Ed.Aldus, Braşov. ZĂVOIANU I. (1978), Morfometria bazinelor hidrografice, Ed.Academiei, Bucureşti. *** (1902) Hartă topografică 1:100 000, planșele 75, 76, 87, 88. *** (1962), Clima Republicii Populare Române, vol.I, C.S.A., Inst.meteor., București *** (1964) coord. C.Rusu, Atlasul Cadastrului Apelor din Republica Populară Română, vol.I, partea I. *** (1965), Atlas Geografic R.S.R., Ed.Didactică și Pedagogică, București. *** (1965), Clima R.S.R., vol.II, C.S.A., Inst.meteor., București.

*** (1966), Dicționar german-român, Editura Academiei Republicii Socialiste România. *** (1968), Harta geologică 1:200.000, planșele 20, 28. *** (1972) coord. C.Mociorniță, E.Avramescu, I.Enea, Atlasul Cadastrului Apelor din Republica Socialistă România, vol.III. *** (1972-1979), Atlas R.S.România, Inst.de Geografie, Ed.Academiei, București. *** (1973) Hartă topografică 1:100 000 Ediția a doua L-35-76 (Sfântu Gheorghe). *** (1973) Hartă topografică 1:100 000 Ediția a doua L-35-87 (Zărnești). *** (1975) Soil Taxonomy. Soil Conservation Service U.S. Department of Agriculture. *** (1978) Harta topografică 1: 25 000, planșele 76 C_a, 76 C_c, 76 C_d, imparțiale -76 A_a, 76 A _d, 75 D_a, 75 D_b,

76 C _b, 75 D_d, 76 D_c, 87 B _ a, 87 B_b, 88 A_a, 88 A_b, 88 B_a, 87 B_c, 87 B_d. *** (1980) Harta solurilor 1:200 000.

61

*** (1979-1981) elaborat de Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului și Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor, executat original de editare și tipărit de I.G.F.C.O.T., Județul Brașov. Harta hidrografică scara 1:200.000. *** (1982) Convenţia de la Berna-Anexa I, 1998, Apendice I, 2002; Directiva Habitate-Anexele IIb, IVb şi V, 1992. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-075-B-d, scara 1:25 000.

*** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-075-C-b, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-075-D-a, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-075-D-d, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-A-d, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-B-a, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-B-b, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-B-c, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-C-a, scara 1:25 000.

*** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-C-b, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-C-c, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-C-d, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-D-b, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-D-c, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-076-D-d, scara 1:25 000. *** (1982) Hartă topografică Ediția a II-a L-35-88-A-a, scara 1:25 000. *** (1983), Geografia României I.Geografia fizică, Ed.Academiei Republicii Socialiste România.

*** (1987), Geografia României III, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, Ed. Academiei Republicii Socialiste România. *** (1997) IUCN Global Red List of Threatened Plants *** (1997) Hartă topografică L-35-76 (Brașov-2) zona 35T, scara 1:100 000. *** (1997) Hartă topografică L-35-77 (Covasna-1) zona 35T, scara 1:100 000. *** (1997) Hartă topografică L-35-76 (Brașov-3) zona 35T, scara 1:100 000. *** (1997) Hartă topografică L-35-76 (Brașov-4) zona 35T, scara 1:100 000. *** (2000) Harta vegetației; Corinne Land Cover 2000, EEA *** (2000-2009) Caracterizarea calității apei din județul Brașov, bazinul hidrografic Olt.

*** (2002), Ordinul MAAP nr. 223/13.VIII/2002, Monitorul Oficial nr. 598, Bucureşti. *** (2002) Plan Amenajare Teritorială a Judeţului Braşov (PATJ-BRAȘOV 3), Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertizare şi Consultare al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”, Bucureşti. *** (2002) Plan Amenajare Teritorială a Judeţului Braşov (PATJ-BRAȘOV 4), Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertizare şi Consultare al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”, Bucureşti. *** Resursele de Soluri ale Judeţului Braşov, scara 1 : 100 000. *** (2006) Hartă topografică 1:200 000; Harta solurilor 1:200 000; Harta geologică 1:200 000; Corinne Land Cover 2006, EEA.

*** Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195 / 2005 privind protecţia mediului. *** (2010) Sinteza privind calitatea apelor în anul 2010 în bazinul hidrografic Olt aferent jud. Brașov. *** (2010) Strategia de dezvoltare a judeţului Braşov. Orizonturi 2013-2020-2030; *** (2011) Raport de mediu. Plan Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Creștere Brașov. *** Arhiva Staţiei meteorologice Ghimbav *** Arhiva Administrației Naționale „Apele Române”, Direcția Apelor Olt Râmnicu Vâlcea, Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov.

*** Arhiva Administrației Naționale „Apele Române”, Direcția Apelor Olt Râmnicu Vâlcea, Sistemul de Gospodărire a Apelor Covasna. *** Monitorul Oficial al României – legislația în vigoare. http://facultate.regielive.ro/referate/constructii/bonitatea-cadastrala-115653.html http://www.fotonatura.ro/locuri/rezervatia-dumbravita http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Cretaceous http://www.scritube.com/geografie/geologie/ALUNECARILE-DE-TEREN-SI-UNELE-61125.php

wikipedia.org www.rowater.ro www.rowater.ro/daolt/sgabrasov