+ All Categories
Home > Documents > Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Date post: 05-Aug-2015
Category:
Upload: adrian-volceanov
View: 441 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
44
FONDUL SOCIAL EUROPEAN Investeşte în oameni! Programul Operaţ ional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Proiect POSDRU/6/1.5/S/16 – Doctoranzi în sprijinul inovării şi competitivit ăţii UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI Facultatea Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor Catedra Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale Nr. Decizie Senat __________ din _____________ TEZĂ DE DOCTORAT Materiale compozite hibride de tip polimer/ceramica Polymer/ceramic hybrid composite materials Coordonator stiintific: Prof. Dr.Ing. Ecaterina ANDRONESCU Autor: Ing. Maria FICAI (SÖNMEZ) Bucureşti 2011
Transcript
Page 1: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

FONDUL SOCIAL EUROPEAN Investeşte în oameni!

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Proiect POSDRU/6/1.5/S/16 – Doctoranzi în sprijinul inovării şi competitivităţii

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI Facultatea Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor

Catedra Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale

Nr. Decizie Senat __________ din _____________

TEZĂ DE DOCTORAT

Materiale compozite hibride de tip polimer/ceramica

Polymer/ceramic hybrid composite materials

Coordonator stiintific: Prof. Dr.Ing. Ecaterina ANDRONESCU

Autor: Ing. Maria FICAI (SÖNMEZ)

Bucureşti 2011

Page 2: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Cuprins

Justificarea alegerii temei de doctorat .....................................................................................5

I. MATERIALE COMPOZITE HIBRIDE BINARE .............................................................6

Compozite hibride de tip poli BisGMA-HA ............................................................................6

Compozite pe bază de APV–HA ............................................................................................ 10

Compozite pe bază de APV–Al2O3......................................................................................... 14

II. MATERIALE COMPOZITE HIBRIDE TERNARE...................................................... 18

Materiale compozite hibride de tip colagen/hidroxiapatita/magnetita................................. 18

Obţinerea şi caracterizarea materialelor compozite COL/HA-Fe3O4 .................................. 19

Sisteme multifuncţionale colagen/cisplatin şi colagen/hidroxiapatită/cisplatin.................... 24

Sinteza materialelor multifuncţionale de tip COL/cisplatin şi COL/HA/cisplatin............... 26

Caracterizarea materialelor multifuncţionale ..................................................................... 27

Studii de eliberare a cisplatinului din materialele multifuncţionale .................................... 30

Evaluarea potentialului citotoxic pe linii celulare de osteoblaste normale şi din osteosarcom

în prezenta sistemului cu eliberare controlată .................................................................... 31

Evaluarea potentialului proliferativ al osteoblastelor normale şi din osteosarcom în prezenta

sistemului cu eliberare controlată ...................................................................................... 33

Evaluarea potentialului apoptotic al osteoblastelor normale şi din osteosarcom în prezenta

sistemului cu eliberare controlată ...................................................................................... 35

Implicarea sistemelor cu eliberare controlată în modularea activitatii metaloproteinazelor

matriceale ......................................................................................................................... 37

Concluzii ................................................................................................................................. 38

Diseminare rezultate............................................................................................................... 43

Bibliografie selectivă............................................................................................................... 43

Page 3: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Introducere

Nanocompozitele polimer–ceramică pot fi considerate ca fiind o categorie

importantă de materiale hibride organo-anorganice, în care blocurile anorganice

nanodimensionale (de ex. nanoparticule, nanotuburi, nanofire sau filme nanometrice) sunt

dispersate într-o matrice de polimer organic [1].

Triunghiul: sinteză şi fabricare–compoziţie şi structură–proprietăţi şi performanţe

reprezintă relaţii esenţiale în ştiinţa materialelor [2]. Proprietăţile unui material de compoziţie

dată depind, într-o foarte mare măsură, de metoda după care a fost realizat, acestea fiind o

consecinţă a structurării diferite. Invers, aplicaţiile speciale necesită proprietăţi structurale

concrete, prin urmare şi o compoziţie exactă, care implică procedee de sinteză şi fabricare

corespunzătoare.

Materialele polimer-ceramică se disting prin rezistenţa lor mecanică îmbunătăţită şi

stabilitatea termică ridicată [3]. În astfel de sisteme autoorganizate aflate în neechilibru, rolul

cheie revine interacţiilor interfaciale dintre componenţi. În esenţă, aceasta este principala cale de

formare a particulelor de oxizi nanodimensionaţi (din scheletul polimerului anorganic) în mediu

de polimer organic. Astfel de nanoparticule îşi găsesc o gamă largă de aplicaţii ca şi componenţi

ai unor materiale compozite.

În prezent se cunosc un număr mare de proceduri de obţinere ale materialelor hibride cu

proprietăţi impuse, diferind însă modul de combinare al fazelor organice şi anorganice (diferite

variante de coprecipitare, procedee hidrotermale, piroliză prin pulverizare, tehnica sol-gel,

sinteze de coloizi în prezenţa polimerilor etc.) [4, 5].

Materialele organo-anorganice se numesc „hibrid” deoarece ele combină proprietăţile

grupărilor polimerilor organici (funcţionalizare, uşurinţa realizării la temperaturi scăzute,

duritate, rezistenţă) cu proprietăţile materialelor vitroase sau ceramice (robusteţe, stabilitate

chimică şi termică) în scopul obţinerii unor proprietăţi noi şi sinergetice inaccesibile pe altă cale.

Osteosarcomul reprezintă cea mai comună formă de cancer primar al ţesutului osos ce îşi

are originea în celulele mezenchimale. În plus, reprezintă cea mai frecventă formă de cancer ce

se produce la copii şi adolescenţii de până în 20 de ani, în timp ce la copiii de până în 10 ani, cea

mai comună formă de cancer osos primar este sarcomul Ewing.

La nivel molecular, osteosarcomul este un puzzle de alterări genetice: patogeneza este

bazată pe inactivarea genelor supresoare de tumori, în particular p53 şi gena retinoblastoma

(RB1), ale căror alterări au fost observate într-un număr semnificativ de osteosarcoame. Mutaţii

în alte gene de reglare a ciclului celular, inclusiv amplificarea produsului genelor MDM2

(murine double minute 2) şi kinazei ciclin-dependente 4 (CDK4) au fost descrise în osteosarcom.

S-a estimat că frecvenţa alterărilor suferite de RB1 în osteosarcoamele sporadice este de 30-75%.

Page 4: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Prognosticul pentru pacienţii cu modificări RB1 pare a fi mai nesatisfăcător decât pentru

pacienţii fără alterări RB1 [6].

Până în anii 1970, osteosarcomul a fost tratat în special prin amputare sau prin

radioterapie. După efectuarea tratamentului local, cei mai mulţi dintre pacienţi au murit după o

perioada scurtă de timp din cauza metastazelor pulmonare. Prin urmare, rezultatele intervenţiei

chirurgicale, singure, ca tratament al osteosarcomului sunt nesatisfăcătoare.

Printre medicamentele utilizate cu success în tratamentul osteosarcomului se număra

doxorubicina [7] şi metrotrexatul [8]. Realizarea unui studiu despre tratamentul chimioterapic în

osteosarcom a arătat că vincristinul, bleomicina şi dactinomicina sunt ineficiente. Ulterior,

adăugarea de cisplatina [9] şi ifosfamidă la doxorubicină şi metotrexat s-a dovedit că

îmbunătăţeşte semnificativ rezultatele clinice. Protocolul actual standard de chimioterapie

cuprinde trei-medicamente: cisplatina, doxorubicina şi o doză crescută de metotrexat şi asigură

aproximativ 70% din rata de supravieţuire a pacienţilor cu osteosarcom fără metastaze [10].

Un suport adecvat pentru regenerarea osoasă trebuie să fie biocompatibil pentru a permite

adeziunea şi proliferarea celulară, sinteza şi depunerea unei matrice extracelulare (MEC) şi

pentru a putea, în final, să susţină regenerarea osoasă în vivo cu o viteză adecvată de degradare.

Pentru optimizarea integrării în ţesuturile înconjurătoare suportul ar trebui să mimeze

morfologia, structura şi funcţia osului. Hidroxiapatita (HA) şi β-fosfatul tricalcic (β-TCP) sunt

principalii candidaţi pentru substituenţii osoşi. HA, componentă minerală majoră a osului, are

capacitatea de a forma legături puternice cu ţesutul osos înconjurător. HA este un material

bioactiv larg acceptat, care promovează regenerarea rapidă a ţesutului osos, având o excelentă

biocompatibilitate şi osteoconductivitate, dar o rezistenţă mecanică şi o viteza de degradare

scăzută [11]. Suporturile colagenice tridimensionale servesc ca analog al matricei extracelulare

acţionând ca suport fizic structural favorabil pentru regenerarea ţesutului afectat stimulând

dezvoltarea noului ţesut. Cedarea controlată a medicamentelor şi aplicaţiile acesteia în ingineria

tisulară pentru suportul şi stimularea creşterii tisulare, a atras atenţia multor cercetători în ultimii

ani.

Există doi parametri foarte importanţi care intervin în eliberarea controlată a substanţelor

medicamentoase şi anume natura chimică a suportului şi a substanţei medicamentoase şi

respectiv morfologia suportului din care se realizează eliberarea.

Natura chimică influenţează eliberarea controlata prin interacţiile fizico-chimice ce se

dezvoltă între suport şi medicament în timp ce morfologia intervine în special prin procesul de

difuziune; un material cu cât este mai poros cu atât fluxul de lichide este mai mare şi implicit

eliberarea este mai pronunţată.

Page 5: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Justificarea alegerii temei de doctorat

Necesitatea abordări prezentei teme de doctorat a apărut datorită numărului mare de

intervenţii chirurgicale care apar la nivelul tesutului osos (în special în cazul cancerului osos) în

principal în rândul copiilor şi adulţilor tineri cu vârstă cuprinsă între 10-20 ani, fiind o problemă

majoră de sănătate inclusiv la nivelul României.

Cancerul osos se clasifică în cancer primar şi secundar al oaselor. Cancerul primar al

oaselor este un tip de cancer situat în os sau la periferia oaselor. Cel mai frecvent tratament al

osteosarcomului este intervenţia chirurgicală care implică îndepărtarea ţesutului afectat împreună

cu o zonă de ţesut sănătos. Înainte de intervenţia chirurgicală până în prezent se utilizează

chimioterapia neoadjuvantă sau după intervenţie chimioterapia adjuvantă. Pacienti cu

osteosarcom în urma îndepărtări tesutului osos pot fi trataţi prin introducerea în defectul osos a

unui implant pe baza de colagen/hidroxiapatită care prezinta aceeasi compoziţie cu tesutul osos

natural permiţând osteointegrarea rapidă a implantului. În cazul utilizari materialelor

multifunctionale pe bază de colagen/HA/cisplatin acesta îndeplinesc 2 roluri: suport regenerativ

datorită compozitului colagen/hidroxiapatită şi rol de eliberare controlată a medicamentelor

acesta având acţiune locală de distrugere a celulelor canceroase viabile neextirpate în urma

intervenţiei chirurgicale, gradul de recurenţă fiind semnificativ redus şi toxicitatea sistemică

asociată cu eliberarea cisplatinului după implantare ar fi minimă. Pentru înlăturarea radioterapiei

se pot utiliza compozitele pe bază de colagen / HA / magnetită deoarece hipertermia produsă cu

5% magnetită este adecvată pentru tratarea cancerului osos.

Implantologia a devenit în ultimele decenii o ştiinţă, înregistrând progrese evidente,

îndeosebi de când a fost demonstrată osteointegrarea titanului. Rezolvarea protetică a unor cazuri

care erau considerate imposibile sau deosebit de dificile, a făcut astăzi posibilă o paletă largă de

tratamente cu ajutorul implanturilor dentare.

Orice material selectat pentru fabricarea unui implant trebuie să îndeplinească două

criterii de bază: biocompatibilitatea şi biofuncţionalitatea. Aceasta explică preocupările pentru

realizarea unor materiale care să îndeplinească ambele cerinţe (biologice şi funcţionale), fie

acoperirea materialelor biotolerate (metale, aliaje şi mase plastice) sau bioinerte (ceramici pe

baza de Al2O3 şi ZrO2) cu straturi subţiri de hidroxiapatită; în acest fel, suportul (substratul)

conferă protezei proprietăţile mecanice necesare, iar stratul de acoperire proprietăţile biologice,

respectiv capacitatea de a reacţiona chimic cu ţesuturile vii.

Se estimează că în lumea industrializată, peste 250 de milioane de persoane suferă de

lipsa unuia sau a mai multor dinţi.

Plasarea unui implant dentar depinde direct de cantitatea şi de calitatea osului pacientului.

În ultimii ani, chirurgii şi cercetătorii au pus la punct numeroase tehnici de refacere a osului

pierdut (datorită resorbţiei excesive) cu ajutorul diverselor tipuri de os substitut (grafare osoasă).

Un tip de grefe osoase este reprezentat de grefe alloplastice fiind reprezentate de materiale

Page 6: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

artificiale care imită osul natural (de obicei fosfatul de calciu). Au ca scop stimularea

organismului să producă os acolo unde sunt plasate (în zonele cu defect).

Materialele compozite hibride de tip polimer-ceramică utilizate pentru restaurări osoase şi

/ sau implantologie trebuie să îndeplinească o serie de condiţii esenţiale pentru a fi implantate în

organism: osteoconductivitate, osteoinductivitate, bioactivitate, biocompatibilitate,

bioresorbabilitate, rezistenţă mecanică ridicată. Pe baza acestor criterii au fost selectate şi

realizate în cadrul tezei de doctorat următoarele compozite.

Materialele compozite polimer – ceramică de tipul poliBis – GMA/HA răspund în

totalitate acestor cerinţe atât din punct de vedere al matrici cât şi a agentului de ranforsare.

Datorită multitudinii de procedee de reticulare a matrici: chimic, fotochimic şi termic se poate

alege metoda optimă de polimerizare, astfel încât să se excludă în totalitate introducerea unui

iniţiator chimic în material care poate provoca reacţii toxice în contact cu ţesuturile gazdă.

Compozitul obţinut poate fi prelucrat cu uşurinţă în produse de tip micro – filer, eliminând astfel

operaţia de şlefuire, crescând rezistenţa şi biocompatibilitatea acestui material.

Următoarele materiale compozite realizate în cadrul tezei de doctorat atât cele pe bază de

APV/HA cât şi cele pe bază de APV/Al2O3 sunt în totalitate biocompatibile şi netoxice.

Compozitele pe bază de APV/Al2O3 prezintă o excelentă rezistenţă la coroziune,

biocompatibilitate putând fi utilizat cu succes în chirurgia ortopedică. Ceramiciile pe bază de

hidroxiapatită şi alumină sunt utilizate pe larg în aplicaţii dentare si sunt experimentate pentru

aplicatii de inginerie tisulară a tesutului osos.

Rezumatul de faţă prezinta o selecţie a contribuţiilor originale care stau la baza

elaborării tezei de doctorat. Numerotarea capitolelor şi subcapitolelor corespund cu cele din

teza.

Scopul lucrării:

Realizarea de materiale compozite micro (nano)structurate hibride de tip

polimer/ceramică, cu diferiţi agenţi de ranforsare în concentraţii variabile, cu potenţiale aplicaţii

în implantologie.

I. MATERIALE COMPOZITE HIBRIDE BINARE

Compozite hibride de tip poli BisGMA-HA

In cadrul tezei au fost obtinute materialele compozite binare hibride pe baza de Bis-

GMA (bis-fenol-glicidil-metacrilat) unul dintre cei mai raspanditi monomeri utilizaţi în

compozitele dentare din întreaga lume[20], fiind un derivat al bisfenolului A (BPA), cu structura

ataşată (Figura 1).

Page 7: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 1. Structura chimică a BisGMA şi a bisfenol A

Utilizarea la scală largă a BisGMA are la bază proprietăţile remarcabile precum

rigiditatea moleculei datorate prezenţei grupei bisfenolice, cele două grupe metil blocând rotirea

liberă a moleculei în jurul legăturii C6H4-C-C6H4.

Dintre cele mai cunoscute utilizări ale BisGMA se pot aminti adezivii şi materialele de

umplutură în care polimerul este însoţit de alumină şi silice(în special), materiale care conferă

acestuia o rezistenţă mecanică la solicitare sporită, dar şi proprietăţile estetice necesare[22].

Polimerizarea monomerului BisGMA a fost realizat prin două metode diferite: termic (la

70 0C) şi respectiv chimic (5% peroxid de benzoil raportat la masa de Bis GMA utilizat).

Raportul masic Bis-GMA/HA fiind de 1/9. Monomerul a fost dizolvat in izopropanol,

omogenizat cu pulberea de hidroxiapatita, evaporare solvent, caracterizarea materialului obtinut.

Din punct de vedere morfologic materialul a fost caracterizat prin SEM, TEM si

HRTEM.

Prin SEM se poate observa că materialul compozit rezultat este omogen, aglomeratele

observate având dimensiuni submicronice Figura 2.

Figura 2. Imagini de microscopie electronică de baleiaj înregistrate pentru compozitele BisGMA/HA polimerizate termic la 70 0C

Imaginile de microscopie electronică prin transmisie (Figura 3), aduc informaţii

suplimentare atât din punct de vedere al dimensiunii particulelor cât şi al formei acestora. Din

Page 8: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

punct de vedere al formei, se pot distinge două forme specifice: alungită, sub forma de plachete

datorate în special polimerului provenit din polimerizarea Bis GMA şi forme relativ sferice

caracteristice hidroxiapatitei. Forma plachetară a polimerului se datorează asocierii mai multor

molecule de polimer, molecule ce au o structură filiformă (sub formă de bastonaşe) datorate

succesiunilor de grupări –C6H4 – CH2 – C6H4–. Din punct de vedere dimensional, imaginile de

microscopie electronică prin transmisie permit determinarea cu precizie a dimensiunii

particulelor constituente. Pe baza acestor determinări, putem spune că materialele pe bază de poli

Bis-GMA/HA se încadrează în categoria nanocompozitelor.

Figura 3.Imagini de microscopie electronică prin transmisie pentru compozitul Bis GMA-HA obţinut prin polimerizare termică la 70 0C

La înaltă rezoluţie, se pot distinge cu claritate planele de cristalizare caracteristice

hidroxiapatitei, acestea fiind suficient de stabile în fluxul de electroni pentru a se obţine imagini

foarte clare. Pe baza acestor imagini au fost calculate distanţelor interplanare şi s-au putut

identifica, componentele compozitului.

Difracţia de raze X

Difractograma de raze X (Figura 4) confirmă prezenţa fazelor cristaline, atât a

hidroxiapatitei (25,7; 28,9; 31,8; 32,06; 32,98; 35,95; 39,89; 46,66; 49,29) cât şi prezenţa poli-

BisGMA (22,96; 26,64; 30,33; 34,2), evidenţiate de asemenea şi în HRTEM.

Page 9: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

1 0 2 0 3 0 4 0 5 0 6 0 7 0

2 0 0

4 0 0

6 0 0

8 0 0

1 0 0 0

I, C

PS

2 T h e t a

p o l iB is G M A - H A , p o l im e r i z a t te r m ic

p o l i B i s - G M AH A

Figura 4. Difractograma de raze X pentru compozitul poli Bis-GMA/HA obţinut prin polimerizare termică Spectroscopia de absorbţie in IR

Spectroscopia de IR (Figura 5), prin picurile caracteristice ale componentelor individuale

confirmă formarea compozitului poliBisGMA-HA. Picurile caracteristice HA apar la lungimi de

undă de 567, 601, 1034 cm-1 în timp ce picurile caracteristice poliBisGMA sunt mai puţin

intense comparativ cu cele ale HA şi apar la 3000, 2950, 2925, 1850, 1724, 1630, 1440, 1300,

1200 cm-1.

567.

2

601.

0

1034

.6

1409

.3

1511

.3

1724

.6

3421

.7

BisGMA-HA

0.0

0.5

1.0

1.5

2.0

2.5

3.0

3.5

4.0

4.5

5.0

5.5

6.0

Abs

orba

nce

1000 2000 3000 4000

Wavenumbers (cm-1)

Figura 5. Spectrul IR al compozitului poliBisGMA-HÁ obţinut prin polimerizare termică

Analiză termo-gravimetrică (ATD-TG)

Analiza termo-gravimetrică suportă mici diferenţe funcţie de modul de polimerizare. În

acest sens, pe curba DTA a compozitului poli Bis GMA/HA obţinut prin polimerizare chimică

(Figura 6) se poate observa despicarea picului de la ~ 330 0C comparativ cu cel al poli Bis-

GMA/HA obţinut termic (Figura 7).

Page 10: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

200 400 600 800 1000

-50

0

50

100

150

200

86

88

90

92

94

96

98

100

-0.0030

-0.0025

-0.0020

-0.0015

-0.0010

-0.0005

0.0000

0.0005 DTA (uV)

DT

A, u

A

t, 0C

TG A (% )

DrTGA (mg/sec)

TGA %

DrTGA

mg/0C

Figura 6. Curbele DTA-TG înregistrate pentru compozitul; BisGMA-HA, polimerizare chimica cu peroxid de benzoil.

20 0 40 0 6 00 8 00 10 00

-5 0

0

5 0

1 00

1 50

2 00

2 50

86

88

90

92

94

96

98

100

-0 .003 5

-0 .003 0

-0 .002 5

-0 .002 0

-0 .001 5

-0 .001 0

-0 .000 5

0 .0 00 0

0 .0 00 5

DT

A, u

V

D T A (u V )

t , 0C

T G A , (% ) D rT G A (m g /s e c )

T G A , %

D rT G A ,

m g /0C

Figura 7. Curbele DTA-TG înregistrate pentru compozitul; BisGMA-HA, obtinut prin polimerizare termica

la 700C.

În cazul polimerizării chimice respectiv termice, pierderea de masă asociată proceselor

caracteristice compozitului sunt aceleaşi, cu menţiunea că în cazul polimerizării chimice,

diferenţa care apare este datorată iniţiatorului folosit. De altfel, peroxidul de benzoil (şi produşii

de descompunere ai acestuia) apar şi pe curbele DTA, ca efecte exoterme. Efectul endoterm, de

la ~210 0C însoţit de pierdere de masă se datorează exclusiv degradării peroxidului de benzoil.

Efectele exoterme, însoţite de pierdere de masă însemnată (~ 10%) confirmă arderea părţii

organice, în două etape succesive, reacţia de ardere fiind completă. Efectul exoterm ce nu este

însoţit de variaţie de masă, apărut în cazul polimerizării chimice poate fi justificat prin reacţia de

polimerizare a urmelor de monomer nereacţionate.

Compozite pe bază de APV–HA

Sinteza compozitelor pe bază de APV şi HA se realizează conform Figura 8. În acest sens

se vor considera trei rapoarte de combinare APV:HA şi anume: 4:1; 1:1 şi respectiv 1:4. Procesul

de dizolvare se efectuează prin agitare magnetică şi, dacă e cazul, sub uşoară încălzire.

Hidroxiapatita se adaugă sub formă de pulbere. În toate cele trei cazuri menţionate masele de

Page 11: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

APV şi HA au fost astfel calculate încât să se obţină 2 g compozit; iar volumul soluţiei în care s-

a făcut dizolvarea APV şi ulterior omogenizarea HA a fost de 100 ml.

Materialele compozite obţinute au fost caracterizate atât din punct de vedere

compoziţional cât şi morfologic. Difracţia de raze X (

Figura 9) a fost utilizată în scopul identificării fazelor existente în compozitele obţinute.

Se observă creşterea în intensitate a picurilor caracteristice HA precum şi diferenţierea netă a

acestora odată cu creşterea conţinutului de HA din compozit. Alcoolul polivinilic din compozit

apare în difractogramă la unghiuri de 2θ = 20 şi respectiv la ~22; caracterul moderat de

cristalinitate fiind evidenţiat prin prezenţa picurilor largi ale acesteia.

Figura 8. Schema de flux de obţinere a compozitelor APV/HA

1 0 2 0 3 0 4 0 5 0 6 0 7 00

5 0 0

1 0 0 0

1 5 0 0

2 0 0 0

I, C

PS

2 T h e t a

P V A - H A 4 : 1 P V A - H A 1 : 1 P V A - H A 1 : 4

H AP V A

Figura 9. Difractograma de raze X a compozitelor APV-HA având conţinut diferit de fază minerală.

Spectroscopia de absorbţie în infraroşu (Figura 10) oferă informaţii suplimentare inclusiv

metodei XRD care este puternic limitată de cristalinitatea fazelor. Spectrele IR obţinute au fost

DIZOLVARE

APV Apă distilată

OMOGENIZARE

HA

USCARE

CARACTERIZARE

Page 12: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

suprapuse astfel încât să se evidenţieze atât picurile caracteristice alcoolului polivinilic cât şi al

compozitelor APV-HA cu conţinut variabil de fază minerală. Urmărind evoluţia intensităţii

picurilor caracteristice alcoolului polivinilic (1095, 1254 1374, 1430, 1735, 2941 şi 3360 cm-1) şi

respectiv al hidroxiapatitei (3360, 1033, 634, 602, 565 cm-1).

Figura 10. Spectrele de absorbţie în IR ale compozitelor APV-HA având conţinut diferit de fază minerală raportate la spectru IR al APV.

Morfologia compozitelor este puternic influenţată de raportul masic existent între faza

minerală şi respectiv cea polimerică. Imaginile de microscopie electronică de baleiaj (Figura 11).

APV/HA 1:1

APV:HA 1:4

Page 13: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

APV:HA 4:1

Figura 11. Imaginile SEM ale compozitelor APV-HA cu conţinut variabil de fază minerală

Compoziţia chimică a compozitului induce modificări morfologice însemnate în special

la concentraţii mari de APV. În cazul compozitelor APV-HA cu rapoarte masice între

componenţi de 1:4 şi respectiv de 1:1 morfologia materialelor este foarte asemănătoare,

materialele fiind omogene atât din punct de vedere al distribuţiei de particule cât şi din punct de

vedere al distribuţiei celor două faze, putându-se afirma că cele două materii prime sunt

compatibile. Datorită conţinutului ridicat de APV morfologia materialului compozit este foarte

asemănătoare materialelor polimerice, fiind un material cu aspect fibrilar pronunţat. În condiţiile

uni conţinut mult prea mare de fază polimerică, imaginile SEM diferă net de cele înregistrate

pentru celelalte compozite, materialul având un conţinut ridicat de fibre, atât în masa

materialului cât şi la suprafaţa acestuia. Stabilitatea remarcabilă a fibrelor în fascicul se datorează

Page 14: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

HA existente. Fibrele de APV-HA au diametrul de ordinul 100 – 250 nm şi lungime de ordinul

zecilor de µm.

Compozite pe bază de APV – Al2O3

Compozitele au fost obţinute în condiţii identice cu compozitele pe bază de APV-HA.

Compozitele obţinute au fost caracterizate prin XRD şi SEM. În cazul difractogramelor de raze

X înregistrate pentru cele trei compozite (Figura 12), este de remarcat variaţia în cadrul seriei a

picurilor de la 10 – 300. Deşi domeniul de unghiuri 2θ=10-30 corespunde alcoolului polivinilic

exista diferenţe majore între această regiune în cazul compozitelor APV-HA şi APV-Al2O3,

excepţie cazul APV-Al2O3 în cazul în care raportul de combinare este 1:1. În cazul în care

raportul de combinare APV:Al2O3 este 1:1 şi respectiv 4:1 are loc apariţia unui pic suplimentar,

larg, la ~ 25 şi respectiv 150 ca urmare a modificărilor morfologice care pot fi vizualizate şi prin

imaginile de microscopie. Ca urmare a interacţiilor ce au loc în cazul compozitelor cu rapoarte

masice APV-Al2O3 1:1 şi respectiv 1:4 restructurarea alcoolului polivinilic are loc diferit ceea ce

duce la deplasarea planelor de cristalinitate.

1 0 2 0 3 0 4 0 5 0 6 0 7 0

5 0 0

1 0 0 0

1 5 0 0

2 0 0 0

2 5 0 0

3 0 0 0

3 5 0 0

I, C

PS

2 T h e t a

P V A - A l2O

3 4 : 1

P V A - A l2O

3 1 : 1

P V A - A l2O

3 1 : 4

α A l2O

3 - [ 4 8 0 3 6 6 ]

P V A

Figura 12. Difractograma de raze X a compozitelor APV-Al2O3 având conţinut diferit de fază minerală.

Imaginile de microscopie electronică de baleiaj (Figura 13) înregistrate pentru compozitele

APV-Al2O3 prezintă, indiferent de compoziţie două faze diferite: o fază preponderent polimerică

şi una compozită. Ponderea celor două faze este puternic influenţată de raportul de combinare. Se

observa că în cazul celor 3 compozite raportul de combinare APV:Al2O3 este proporţional cu

rapoartele dintre grosimile celor două faze: polimer:compozit. Morfologia fazei compozite este

similară în cazul celor 3 tipuri de compozite APV/Al2O3. Faza compozită a celor trei sorturi de

materiale compozite este omogenă, faza polimerică acţionând ca un agent de legare între

particule de alumină sau de compozit.

Page 15: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

APV-Al2O3 raport de combinare 4:1

APV-Al2O3 raport de combinare 1:1

APV-Al2O3 raport de combinare 1:4

Figura 13. Imagini SEM ale compozitelor APV-Al2O3 obţinute pentru cele 3 compoziţii diferite, la diverse magnificaţii

Page 16: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Compozite pe bază de APV – Al2O3 prin metoda hidrotermală

În scopul eliminării celor două faze distincte, s-a recurs la obţinerea în condiţii hidrotermale a

compozitului, pornind de la premisa că, prin încălzire, grupările hidroxil existente atât în alumină

(un conţinut scăzut) cât şi în APV (conţinut foarte ridicat), vor putea să se cupleze prin formarea

unor grupări de tip eteric. În aceste condiţii, compatibilitatea acestor două materiale va creşte

semnificativ şi probabil faza preponderent polimerică va dispărea sau, în cazul în care se

lucrează cu conţinut ridicat de Al2O3 se va reduce substanţial. Raportul de combinare

polimer:alumină fiind de 1:1. De menţionat este faptul că etapa de dizolvare şi omogenizare se

realizează la 1500C şi se păstrează această temperatură până la evaporarea a 75–80% din apa de

reacţie. Etapa de uscare se realizează în două etape succesive: la 1000C pentru îndepărtarea apei

a până la 90-95% urmată apoi de uscarea finală în condiţii normale de temperatură.

Materialul obţinut a fost caracterizat în special din punct de vedere al morfologiei şi al

fazelor ce intră în constituţia compozitului.

Imaginile de microscopie electronică de baleiaj (Figura 14) confirmă obţinerea unei faze

unice, morfologic foarte asemănător cu cea a fazei preponderent polimerice. Aceleaşi observaţii

au putut fi realizate şi vizual, materialul compozit obţinut având un aspect translucid, galben-

maroniu.

Figura 14. Imagini SEM ale compozitelor APV-Al2O3 obţinute la 100 0C având raportul de combinare 1:1, la diverse măriri

Difractogramele de raze X

Difractogramele de raze X (Figura 15) înregistrate pentru APV şi respectiv pentru

compozitul APV-Al2O3 (raport masic 1:1) obţinut pe cale hidrotermală sunt asemănătoare atât

din punct de vedere al fazelor cât şi din punct de vedere al cristalinităţii acestora; mai mult,

picurile caracteristice Al2O3 lipsesc din difractograma compozitului datorita hibridului format

prin legături chimice de tip - Al-O-C –

Page 17: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

.1 0 2 0 3 0 4 0 5 0 6 0 7 0

5 0 0

1 0 0 0

1 5 0 0

2 0 0 0

2 5 0 0

3 0 0 0

I, C

PS

2 T h e t a

P V A - A l2

O3

t e r m i c

P V A

Figura 15. Difractogramele de raze X ale APV şi respectiv ale compozitului APV-AL2O3 obţinut pe cale hidrotermală

Spectroscopia IR

Spectrele IR ale materialelor APV/Al2O3 obtinute conform ambelor metode descrise anterior sunt

prezentate in (Figura 16). Spectrul filmelor APV/Al2O3 obtinute la temperatura camerei prezintă

principalele benzi carateristice Al2O3 (2918, 2853, 1459 and 1376 cm-1) suprapuse peste benzile

caracteristice APV-ului (607, 850, 1095, 1254, 1333, 1375, 1431, 1735, 2905, 2941 and 3361cm-1).

Spectrul filmului obţinut în condiţii hidrotermale prezintă atât benzile de absorbţie ale Al2O3 cât şi cele

ale APV (însă intensităţi relative diferite) precum şi benzi de absorbţie noi centrate la 1024 şi 1050cm-1

[119]. Intensitatea relativă mai scăzută a benzilor corespunzătoare Al2O3-ului din filmul hibrid obţinut în

condiţii hidrotermale, corelată cu apariţia benzilor Al-O-C sugerează formarea legăturii chimice dintre

alumină şi APV.

Figura 16. Spectrele IR ale filmelor APV-Al2O3

Teste biologice

Toate testele biologice efectuate pe probele pe baza de APV şi Al2O3 prezintă o citotoxicitate

scăzută. Citotoxicitatea creşte puţin odată cu creşterea concentraţiei de Al2O3; diferenţa fiind cel mai

probabil datorită desprinderii particulelor de alumină din material (Figura 17).

Page 18: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 17.a. Analiza citotoxicitatii asupra celulelor HCT8 prin flowcitometrie; b. Nivelul de citotoxicitate testate pe celule HCT8; A, B. Distributia ciclului cellular in cazul celulelor diploide umane (cuantificarea dupa modelul Dean-Jett-Fox).

Distributia ciclului celular al celulelor eucariote arată că APV induce o uşoară scădere a ponderii

de celule in faza S (12.83 vs. 8.40 pentru PVA sau 8.33 pentru PVA-Al2O3), in timp ce in faza G1 şi G2 o

creştere uşoară.

II. MATERIALE COMPOZITE HIBRIDE TERNARE

Materiale compozite hibride de tip colagen/hidroxiapatita/magnetita

Magnetita este una dintre cele mai studiate materiale magnetice datorită aplicaţiilor

biomedicale: imagistică de rezonanţă magnetică (MRI), agent de contrast magnetic [121];

eliberare controlată şi purtător de medicamente [122, 123] şi hipertermie [124].

Figura 18. Aplicaţiile nanoparticulelor magnetice

Nanoparticule magnetice

Terapie Diagnoză (MRI)

Eliberare controlată şi transportor de medicamente Hipertermie

Page 19: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

În cazul tratamentului cancerului osos, de obicei, prima etapă constă în îndepărtarea

chirurgicală a ţesutului osos tumoral [125]. După intervenţia chirurgicală, defectul osos rezultat

este “umplut” cu material de umplutură cu rol regenerativ sau, mai bine, cu materiale

regenerative care conţin magnetită şi/sau citostatice. În majoritatea cancerelor gradul de

recurenţă este destul de mare în special datorită îndepărtării parţiale a ţesutului tumoral. Acesta

este scopul pentru care intervenţia chirurgicală este asociată cu chimio/radioterapie.

Obţinerea şi caracterizarea materialelor compozite COL/HA-Fe3O4

Obţinerea şi caracterizarea nanoparticulelor de magnetită

Prima etapă în obţinerea materialelor compozite de tipul COL/HA-Fe3O4 o reprezintă

punerea la punct a metodei de sinteză a particulelor de magnetită de formă şi dimensiuni

prestabilite eventual, în cazul obţinerii unei magnetite neuniforme (dimensional sau din punct de

vedere al formei) fracţionarea acestei mase de reacţie şi reţinerea fazei de interes.

Nanoparticulele de magnetită au fost obţinute prin precipitare pornind de la precursori de

Fe2+ şi Fe3+, mediul de reacţie slab bazic fiind realizat de NaOH. Au fost obţinute mai multe şarje

de magnetită, cu caracteristici diferite, acestea putând fi utilizate în diverse scopuri.

În cazul în care, se doreşte producerea hipertermiei în locul unde s-a implantat materialul

(adică nu se impune transportul nanoparticulelor de magnetita prin aplicarea diverselor câmpuri

electromagnetice care să inducă migrarea acestora spre locul unde se va produce hipertermia) se

pot utiliza, cu rezultate foarte bune, nanoparticule sferice obţinute prin coprecipitare, stabilizate

sau nu cu diverşi agenţi tensioactivi.

Caracterizarea nanoparticulelor

Imaginile TEM au fost obţinute pe probele fin mojarate utilizând un microscop electronic

prin transmisie de înaltă rezoluţie TECNAITM G2 F30 S-TWIN echipat cu detector STEM –

HAADF, EDX şi EELS.

Pentru o bună vizualizare a particulelor de magnetită obţinută se impune studierea acestor

particule cu ajutorul microscopului electronic prin transmisie (Figura 19). Pot fi astfel obţinute

informaţii referitoare la forma şi dimensiunea acestora. Pot fi astfel identificate două tipuri de

magnetită: sferică şi cilindrică (sub forma de bastonaşe). Obţinerea magnetitei cilindrice poate fi

pusă în evidenţă doar în condiţiile în care sinteza este realizată în prezenţa câmpului magnetic.

Dimensiunea particulelor sferice de magnetită variază de la ~ 5nm şi până la 20 nm, diametrul

mediu al acestor particule fiind 10 – 12 nm, în timp ce, în cazul particulelor cilindrice, acestea

pot atinge până la 50 nm în lungime, diametrul fiind apropiat de cel al particulelor sferice.

Page 20: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 19. a, b, c) imagini TEM la diverse măriri şi d) imagine HRTEM a nanoparticulelor de magnetită Obţinerea şi caracterizarea materialelor compozite COL/HA-Fe3O4

Gelul de colagen utilizat a fost obţinut în cadrul INCDTP – Suc. ICPI pornind de la piele

bovină prin extracţie chimică şi enzimatică, concentraţia gelului fiind 1,6 iar pH-ul gelului 7.

Obţinerea materialelor compozite COL/HA-Fe3O4

Mineralizarea gelului de colagen are loc în două etape, în scopul mimării cât mai fidel a

osteosintezei naturale [126]. În prima etapă, suspensia de hidroxid de calciu (Fluka) este

adăugată peste gelul de colagen şi lăsat să interacţioneze timp de 24h. În etapa a doua, peste

masa de reacţie obţinută în etapa I, se adaugă soluţia de fosfat diacid de sodiu ceea ce duce la

precipitarea hidroxiapatitei. Cantităţile de gel de colagen şi precursori de HA au fost astfel

adăugate încât să se obţină un material compozit cu raportul masic COL:HA = 1:4; pH-ul de

precipitare final fiind ~ 9 şi se obţine prin adăugare de soluţie de NaOH sau HCl diluat.

În cazul obţinerii compozitelor COL/HA-Fe3O4 materialul compozit obţinut după

mineralizarea gelului de colagen este amestecat cu cantitatea adecvată de magnetită, particulele

de magnetită fiind obţinute prin precipitare, aşa cum a fost prezentat, pornind de la FeCl3 şi

FeSO4, la pH 9.

Pe parcursul sintezei materialelor compozite de tip COL/HA-Fe3O4, temperatura a fost

termostatată la 35±2ºC; uscarea materialului fiind realizată prin liofilizare.

a)

d)

b)

c)

Page 21: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Caracterizarea materialelor compozite COL/HA-Fe3O4

Materialele obţinute au fost caracterizate prin difractie de raze X, spectroscopie IR şi

microscopie electronică de baleiaj. Hipertermia a fost obţinută prin interacţia dintre materialele

compozite obţinute şi câmpul electromagnetic obţinut prin trecerea unui curent electric de

frecvenţă 150 kHz printr-o bobină orizontală. Compoziţia materialului compozit a fost confirmat

prin analizele înregistrate: XRD, FTIR, EDS şi ATD-TG.

Difracţia de raze X (Figura 20) confirmă prezenţa hidroxiapatitei şi a magnetitei prin

picurile caracteristice acestora: HA (2Theta = 25.90, 28.96, 31.79, 32.21, 32.92, 34.09, 39.82,

46.73 şi 49.53) şi magnetita (2Theta = 30.04, 35.43, 43.05, 56.94 şi 62.52) (Figura 20).

1 0 2 0 3 0 4 0 5 0 6 0 7 0 8 0

1 0 0

2 0 0

3 0 0

4 0 0

5 0 0

2 T h e ta

I, C

PS H y d ro x y a p a t ite (A S T M [7 4 - 5 0 6 6 ])

M a g n e t ite (A S T M [8 2 - 1 5 3 3 ])

Figura 20. Difractograma de raze X înregistrată pentru materialul compozit COL/HA–Fe3O4 ce conţine 2% magnetită

Imaginile SEM au fost obţinute la măriri diferite şi sunt prezentate în Figura 21. La măriri

moderate, materialele prezintă o foarte bună omogenitate fiind foarte asemănătoare cu

morfologia materialelor compozite COL/HA.

La măriri relativ mari, datorită interacţiilor ce se dezvoltă între colagen şi magnetită, în

masa materialului compozit putându-se identifica cristale aciculare (cilindrice) (Figura 21. e,f).

Dimensional, cristalele aciculare au lungimea în domeniul micronic iar diametrul este de 100 -

300 nm.

Formarea structurilor aciculare poate fi explicată pe baza metodei de sinteză prezentate

anterior. După adăugarea suspensiei de Ca(OH)2 pH-ul devine bazic şi procesul de fibrilogeneză

începe [127]. La adăugarea particulelor de magnetită, moleculele de colagen sunt asociate în

fibrile şi fibre şi acţionează drept surfactanţi pentru stabilizarea magnetitei.

Comparând acest caz cu cazul stabilizării magnetitei cu anionul citrat se poate observa o

modificare a morfologiei materialului compozit. Daca în cazul stabilizării cu acid citric

particulele de magnetită sunt sferice în cazul stabilizării în prezenţă de colagen conduce la o

morfologie aciculară datorită faptului că fibrilele şi fibrele de colagen sunt mai mari decât în

cazul citratului şi ca urmare în jurul particulelor de magnetită se ataşează doar câteva fibrile şi

fibre de colagen (prin interacţii electrostatice).

Page 22: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 21. Imaginile SEM înregistrate pe materialele compozite COL/HA-Fe3O4

Teoria sus menţionată este de altfel confirmată şi de analizele EDS (Figura 22). În acest

scop au fost înregistrate, la aceleaşi măriri, spectrele EDS atât în zonele aciculare cât şi în zonele

lipsite de formaţiunile aciculare. Deşi analiza are un caracter semicantitativ datorită conţinutului

scăzut de magnetită spectrele înregistrate sunt sugestive. Prezenţa ferului poate fi vizualizată în

spectrul EDS al materialului compozit la 6,3keV înregistrat în zona aciculară în timp ce în cazul

zonelor lipsite de formaţiuni aciculare această bandă lipseşte.

Figura 22. Spectrele EDS ale materialelor compozite COL/HA-Fe3O4 înregistrate într-o: a) zonă bogată în formaţiuni aciculare şi b) zonă lipsită de formaţiuni aciculare

Spectrul de absorbţie în infraroşu, înregistrat pentru compozitul COL/HA–Fe3O4

confirmă prezenţa benzilor caracteristice ale componenţilor (Figura 23), benzi care uneori se

suprapun. În scopul identificării acestor benzi suprapuse s-a recurs la deconvolutarea spectrului.

După deconvoluţie, în domeniul 400–1800 cm-1 pot fi identificate atât benzile de absorbţie

Page 23: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

caracteristice ale compozitului COL/HA [126] cât şi benzile caracteristice magnetitei (713, 878,

962, 1082 şi 1450cm-1).

Figura 23. a) Spectrul IR al materialului compozit a) COL/HA-Fe3O4 şi b) spectrul deconvolutat al

materialului compozit COL/HA-Fe3O4 (domeniu 750 – 2000cm-1)

Materialele compozite obţinute au fost analizate din punct de vedere al hipertermiei

produse (Figura 24). Deoarece nu a fost posibilă eliminarea temperaturii datorate efectului

capacitiv, temperatura datorată hipertermiei a fost obţinut prin diferenţă, între temperatura

rezultată, în condiţii identice, atât în cazul materialului compozit COL/HA cât şi a materialului

compozit COL/HA-Fe3O4. În condiţiile sus prezentate, temperaturile materialelor a ajuns la 49,5

şi respectiv 39,5 0C ceea ce înseamnă că efectul inductiv, datorat încălzirii magnetitei ca urmare

a interacţiei cu câmpul electromagnetic este de ~100C, pentru cazul materialului compozit care

conţine 7% magnetită.

Figura 24. Imaginile în infraroşu înregistrate în câmp electromagnetic a) în prezenţa materialului compozit COL/HA şi b) în prezenţa materialului compozit COL/HA-Fe3O4

În toate cazurile, determinarea temperaturii produse prin hipertermie este determinat în

condiţii identice pentru a limita la maxim erorile experimentale, în acest scop, materialele fiind

păstrate 1 h la aceeaşi temperatură (37 0C). După termostatare, materialele au fost introduse în

câmp electromagnetic (frecvenţa curentului alimentat fiind 150 kHz) iar temperatura a

determinată după 5, 10, 15, 20, 30 şi 60 minute. În toate cazurile studiate (materiale compozite

cu conţinut diferit de magnetită: 1, 2, 5%) se observă că creşterea conţinutului de magnetită duce

la creşterea hipertermiei produse, aşa cum reiese din Figura 25.

Page 24: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

3637383940414243444546

0 10 20 30 40 50 60

time, min

Tem

pera

ture

, g

rd

COLL/HA-Fe3O4 1%

COLL/HA-Fe3O4 2%

COLL/HA-Fe3O4 5%

Figura 25. Dependenţa creşterii de temperatură datorate hipertermiei în cazul materialelor compozite

COL/HA-Fe3O4 cu conţinut variabil de magnetită cu timpul de iradiere

Este demn de menţionat că utilizarea aceluiaşi tip de nanoparticule magnetice (din punct

de vedere al dimensiunii şi formei nanoparticulelor) concentraţia poate influenţa efectul termic

rezultat ca urmare a aplicării câmpului electromagnetic produs de trecerea curentului alternativ

de frecvenţă 150 kHz printr-o spirală special construită în acest sens. Chiar şi în proporţii mici de

magnetită, hipertermia poate fi evidenţiată utilizând o cameră de măsură cu IR, în toate cazurile,

hipertermia produsă fiind adecvată pentru tratarea cancerului osos, timpii de aplicare a câmpului

electromagnetic fiind variaţi funcţie de concentraţia nanoparticulelor de magnetită. De asemenea,

utilizarea unei magnetite nestabilizate va permite dizolvarea în timp a acesteia şi metabolizarea

acesteia în timp ce materialul compozit rezultat va asista regenerarea normală a ţesutului

vătămat.

Sisteme multifuncţionale colagen/cisplatin şi colagen/hidroxiapatită/cisplatin Sistemele cu eliberare controlată sunt deosebit de utilizate în aplicaţii medicale datorită

reducerii toxicităţii sistemice [128, 129], în special. Avantajul sistemului COL/HA/cisplatin

provine din multifuncţionalitatea sistemului şi anume rol regenerativ datorită suportului

compozit COL/HA şi respectiv antitumoral datorită prezenţei cisplatinului.

Tratarea cancerului osos presupune intervenţia chirurgicala de îndepărtare a ţesutului

osos tumoral (Figura 26) [130]. În funcţie de gravitate, defectul osos produs poate varia în limite

foarte largi. Deşi organismul are mecanisme proprii de vindecare, în multe cazuri, datorita

atingerii unor dimensiuni critice ale defectului se impune utilizarea unor substituenţi de os [131].

Datorită faptului că, în foarte multe cazuri gradul de recurenţă este foarte mare, este de preferat

ca substituentul osos care se implantează sa aibă potenţiale activităţi antitumorale de lungă

durată (magnetită şi nanoparticulele de Au şi/sau Ag).

În prezent, au fost obţinute şi caracterizate sistemele simple COL/HA/cisplatin. În acest

caz acţiunea antitumorală a sistemului antitumoral este datorat doar eliberării cisplatinului, fără a

fi posibilă aplicarea hipertermiei (vezi Figura 26).

Page 25: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 26.Reprezentarea schematică a etapelor de tratament a cancerului osos în cazul osteosarcomului [130]

Caracterizarea prealabilă a cisplatinului utilizat Cisplatinul (Figura 27) face parte din clasa citostaticelor derivate de platină fiind

descoperită încă din 1845 de către M. Peyrone şi aprobată de FDA pentru aplicaţii medicale în

1978 [132].

Figura 27. Cisplatinul (Sarea lui PEYRONE)

Cisplatinul este un antineoplazic citostatic, imunosupresiv si radio–sensibilizant din clasa

citostaticelor pe baza de platina. Produsul actioneaza ca alchilant bifazic, inhiba selectiv si

preferential sinteza ADN–ului si mai putin a ARN–ului; nu are specificitate de faza a ciclului

celular.

Cisplatinul poate fi cuantificat prin diverse metode instrumentale de la clasicele

determinări spectrofotometrice în domeniul UV-Vis [133] şi până la metodele moderne [134]

(spectroscopie de absorbţie atomică, spectrometrie de masă sau spectrometrie de masă cu plasmă

cuplată inductiv).

Spectrul de absorbţie în UV-VIS prezintă un maxim de absorbţie la 300nm (Figura 28),

acest pic putând fi utilizat în determinările cantitative ale cisplatinului. Domeniul de linearitate al

cisplatinului (determinarea cisplatinului fiind efectuată la 300nm) este de aproximativ 3 ordine

de mărime (~10 µM – 2mM).

Figura 28. Spectrul de absorbţie în UV-VIS al soluţiei de cisplatin 1mM

Page 26: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Spectrul IR al cisplatinului este redată în Figura 29. Este deosebit de important de

menţionat faptul că benzile caracteristice cisplatinului nu se suprapun cu cele ale suportului

propriu-zis [135, 136], spectrele putând fi utilizate în determinarea semi-cantitativă a

conţinutului de cisplatin.

Figura 29. Spectrul IR al cisplatinului

Sinteza materialelor multifuncţionale de tip COL/cisplatin şi COL/HA/cisplatin

Materialele multifuncţionale au fost obţinute prin adsorbţia cisplatinului pe matricile

compozite COL/HA obţinute. Matricile compozite COL/HA au fost obţinute conform unei

metodologii publicate în cadrul colectivului nostru cu menţiunea că, materialul rezultat după

mineralizare a fost reticulat cu glutaraldehidă, spălat cu apă distilată pentru îndepărtarea sărurilor

rezultate în procesul de precipitare (Schema 1).

Au fost astfel obţinute o serie de materiale multifuncţionale compozite în care s-a variat

atât morfologia suportului cât şi conţinutul de cisplatin. Metoda uscării mixte a permis obţinerea

unor materiale cu porozităţi diferite şi evident, procese de eliberare controlată diferite,

materialele poroase permiţând eliberarea mai rapidă a medicamentului. De asemenea, au fost

obţinute şi caracterizate materiale multifuncţionale cu conţinut variabil de cisplatin (0,1%, 2% şi

10%).

Caracterizarea fizico-chimică a materialelor şi eliberarea a fost studiată pentru toate

materialele multifuncţionale COL/HA/cisplatin, iar activitatea antitumorală a fost testată doar

pentru materialul multifuncţional mai complex, COL/HA/cisplatin, finalitatea acestor studii fiind

aceea de a obţine sisteme multifuncţionale mult mai complexe, ce includ şi nanoparticule de

magnetită şi Au şi/sau Ag precum şi substanţe cu activitate analgezică şi antiinflamatorie.

Page 27: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Schema 1. Fluxul tehnologic de obţinere a sistemelor multifuncţionale COL/HA/cisplatin

Caracterizarea materialelor multifuncţionale

Spectroscopia de absorbţie în IR permite analiza materialelor multifuncţionale

COL/HA/cisplatin atât din punct de vedere al materialului suport cât şi din punct de vedere al

substanţei cu rol antitumoral, având ca referinţă cisplatinul pur (Figura 30). Astfel, se pot

distinge benzile de absorbţie caracteristice ale colagenului (1650 cm-1 corespunde amidei I, C=O;

1541 cm-1 corespunde amidei II (N–H întindere, C–N deformare), 1420 cm-1 corespunde

vibraţiilor de deformare a legăturii C–N; 1235 cm-1 corespunde amidei III (vibraţiile de

deformare a legăturii C–N, întindere N–H), 2859 cm-1 ν(CH2) asimetric; 2927 cm-1 ν(CH2)

simetric; 2957 ν(CH3) simetric) şi respectiv al hidroxiapatitei (ν1 întindere simetrică P–O (962

cm-1); ν4 banda triplu degenerată O–P–O (604, 566, 487 cm-1); ν3 P–O întindere antisimetrică,

triplu degenerată (1035, 1087, 1110 cm-1)) pentru toate materialele multifuncţionale obţinute,

chiar dacă unele dintre benzile menţionate pot fi identificate doar prin deconvoluţie.

Colagen 1. Ca(OH)2

2. NaH2PO4

Mineralizare COL/HA

Reticulare

Spălare

Adsorbţie de

citostatic

Caracterizare Uscare

Glutaraldehidă

SBF

citostatic

Page 28: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 30. Spectrele IR ale două materiale multifuncţionale de tipul COL/HA/cisplatin raportate la spectrul

IR al cisplatinului pur

La fel ca în cazul materialelor compozite COL/HA simple, sistemele multifuncţionale

conţin şi hidroxiapatită carbonatată, prezenţa carbonatului fiind explicabilă pe baza absorbţiei

dioxidului de carbon din aer şi poate fi dovedită pe baza benzilor de absorbţie de la 1340 (ν3

2-3CO ) şi 895 (ν2 2-

3CO ). În funcţie de concentraţia de agent antitumoral, intensitatea benzilor

caracteristice cisplatinului diferă în raport cu intensitatea benzilor materialului compozit suport,

în raport linear cu concentraţia, deşi la concentraţiile de 2% cisplatin, cuantificarea este posibilă

doar după deconvoluţie.

Datorită interferenţelor Rontgen produse atât de HA cât şi de cisplatin difracţia de raze X

poate fi utilizată în analiza materialelor multifuncţionale COL/HA-cisplatin.

Figura 31. Difractograma de raze X înregistrată pentru materialul multifuncţional COL/HA-cisplatin

Difractograma de raze X (Figura 31) poate fi uşor interpretată pe baza fişelor ASTM

corespunzătoare hidroxiapatitei (74-5066) şi respectiv cisplatinului (74-0950). Picurile

caracteristice hidroxiapatitei şi respectiv cisplatinului nu suferă deplasări semnificative faţă de

poziţiile picurilor componentelor pure însă, picurile cisplatinului, excepţie picurile de la ~ 14,3 şi

20.3, se suprapun peste picurile HA şi nu pot fi identificate. Dacă în cazul materialului

multifuncţional COL/HA-cisplatin având un conţinut de 10% cisplatin se pot identifica parţial

picurile de interferenţă rontgen în cazul materialelor multifuncţionale cu conţinut mai scăzut de

cisplatin aceste picuri nu pot fi decelate.

Microscopia electronică de baleiaj este utilizată în analiza morfologică atât a materialelor

multifuncţionale COL/cisplatin cât şi a materialelor multifuncţionale COL/HA-cisplatin.

Page 29: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 32. Imagini SEM caracteristice materialelor multifuncţionale COL/cisplatin (1% cisplatin)

Morfologia materialelor COL/cisplatin (Figura 32) este practic identică cu cea a

matricilor colagenice de la care s-a pornit, adsorbţia cisplatinului neavând nici influenţă asupra

suportului colagenic. Aglomeratele de cisplatin pot fi uşor vizualizate ca fiind puncte albe

intense prin SEM utilizând detectorul de electroni retroîmprăştiaţi „backscattering”.

În cazul matricilor multifuncţionale compozite COL/HA-cisplatin morfologia se modifică

semnificativ faţă de matricile multifuncţionale COL/cisplatin datorită depunerii unei cantităţi

însemnate de fază minerală, raportul colagen:hidroxiapatită fiind de 1:4 (Figura 33). Per

ansamblu, morfologia materialului este foarte asemănătoare cu morfologia materialelor

compozite COL/HA însă, la concentraţii mari de cisplatin, se pot distinge zone bogate în

cisplatin, cu morfologie diferită (Figura 33f).

a) b)

Page 30: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 33. Imagini SEM caracteristice materialelor multifuncţionale COL/HA-cisplatin

Studii de eliberare a cisplatinului din materialele multifuncţionale

Studiile de eliberare au fost efectuate în SBF astfel încât a reproduce cât mai bine

condiţiile în vivo. Aceste studii au fost realizate în special din perspectiva aplicării acestor

sisteme în tratarea cancerului (cercetării aplicative) şi într-o mai mică măsură din punct de

vedere al cercetării fundamentale.

Studiile de eliberare au indicat faptul că, în toate cazurile de materiale multifuncţionale

COL/cisplatin şi respectiv COL/HA-cisplatin în decursul primei zile se eliberează ~ 78-85% din

conţinutul total de cisplatin, fiind mai avansată în cazul matricilor multifuncţionale

COL/cisplatin decât în cazul materialelor multifuncţionale compozite COL/HA/cisplatin,

probabil datorită unor interacţii mai puternice ce se dezvoltă între HA şi cisplatin.

În contextul integrării acestor materialelor multifuncţionale de tip colagen/cisplatin şi

colagen/hidroxiapatită/cisplatin în sistemele mult mai complexe propuse în planul de realizare al

proiectului, atenţia a îndreptată în special în direcţia controlului vitezei de eliberare. Viteza de

eliberare este puternic dependentă de temperatură, aşa cum reiese din Figura 34 şi Figura 35.

Figura 34. Influenţa încălzirii asupra vitezei de eliberare a cisplatinului din materialele multifuncţionale de tip COL/HA-cisplatin

e) f)

d) c)

Page 31: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 35. Influenţa răcirii asupra vitezei de eliberare a cisplatinului din materialele multifuncţionale de tip COL/HA-cisplatin

Evaluarea potentialului citotoxic pe linii celulare de osteoblaste normale şi din osteosarcom

în prezenta sistemului cu eliberare controlată

Citotoxicitatea cisplatinului incorporat în sistemul cu eliberare controlat a fost evaluata

prin realizarea testului LDH pe mediile de cultura mentinute în contact cu osteoblastele fetale

(Figura 36) şi de osteosarcom (Figura 37), test care permite stabilirea gradului de compromitere

a integritatii membrane celulare şi,implicit, a potentialului de inducere a mortii celulare.

LDH hFOB

control 6 100.0

0 .1

0 .2

0 .3control

6µM cisplatin10µM c isplatin

DO

495n

m

Figura 36. Evaluarea efectului compozitului colagen-hidroxiapatita fara cisplatin (control) şi cu cisplatin incorporat (in concentratii de 6µM şi 10µM) asupra eliberarii LDH în mediul de cultura de catre celulele

hFOB 1.19

LDH- G292

control 6 100 .0

0 .1

0 .2

0 .3control

6µM cisplatin10µM c isplatin

DO

495n

m

Figura 37. Evaluarea efectului compozitului colagen-hidroxiapatita fara cisplatin (control) şi cu cisplatin incorporat (in concentratii de 6µM şi 10µM) asupra eliberarii LDH în mediul de cultura de catre celulele

G292

Page 32: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Rezultatele obtinute demonstreaza ca în cazul ambelor linii celulare se inregistreaza o

reducere a viabilitatii celulare ce este direct proportional cu concentratia citostaticului inglobat în

matricile cu eliberare controlată.

Citotoxicitatea sistemelor cu eliberare controlată a fost pusa în evidenta şi prin evaluarea

densitatii şi morfologiei celulare ca rezultat al marcarii citoscheletului actinic al osteoblastelor cu

faloidina-TRITC (Figura 38 şi Figura 39). Osteoblastele fetale umane crescute în mediul de

extractie al compozitului colagen-hidroxiapatita manifesta o citomorfologie tipica cu un

citoschelet actinic bine evidentiat şi o densitate celulara corespunzatoare unei culturi normale în

faza exponentiala de crestere (Figura 38. A). In prezenta sistemului cu eliberare controlata

(Figura 38. B şi C), densitatea celulara scade proportional cu cresterea concentratiei de citostatic

ceea ce reflecta inducerea mortii celulare de catre acesta. Mai mult, morfologia celulara se

modifica în sensul ca celulele se micsoreaza gradat, fibrele de stres sunt mai putin evidente iar

nucleii dobandesc în multe celule aspectul unei inflorescente asemanatoare corpilor apoptotici ce

sunt caracteristici mortii celulare prin apoptoza.

(A) (B)

(C)

Figura 38. Efectul compozitului colagen-hidroxiapatita fara cisplatin (A) şi cu cisplatin incorporat în concentratii de 6µM (B) şi 10µM (C) asupra morfologiei şi densitatii osteoblastelor fetale hFOB 1.19.

Marcarea actinei citoscheletale cu faloidina-TRITC.(x16)

Dupa cum se remarca în Figura 39A, compozitul colagen-hidroxiapatita nu influenteaza

morfologia celulara, osteoblastele din osteosarcom prezentand o morfologie tipica: poligonala şi

usor alungita. La concentratii de cisplatin de 6 µM (Figura 39B) densitatea celulara este redusa,

fenomen ce se accentueaza la concentratia de 10 µM (Figura 39C) ca rezultat al mortii celulare

suferite de celule în prezenta sistemului cu eliberare controlat. In plus, morfolagia celulara care

este expresia gradului de “sanatate” a celulelor se modifica în special la doza mare de cisplatin

cand se constata aparitia nucleului fragmentat, micsorarea celulelor şi absenta fibrelor de stres,

fapt ce denota slabirea interactiilor dintre celule şi suportul de crestere.

Page 33: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

(A) (B)

(C)

Figura 39. Efectul compozitului colagen-hidroxiapatita fara cisplatin (A) şi cu cisplatin incorporat în concentratii de 6µM (B) şi 10µM (C) asupra morfologiei şi densitatii celulelor de osteosarcom G292.

Marcarea actinei citoscheletale cu faloidina-TRITC.(x16) Per ansamblu, osteoblastele normale par a suferi modificari morfologice mai putin

pronuntate comparativ cu celulele din osteosarcom ce par a fi mai sensibile la sistemele cu

eliberare controlată.

Evaluarea potentialului proliferativ al osteoblastelor normale şi din osteosarcom în

prezenta sistemului cu eliberare controlată

Cele mai comune citostatice actioneaza prin uciderea celulelor care se divid rapid, una

dintre proprietatile principale ale majoritatii celulelor canceroase. Studiul prezentat si-a propus

evaluarea potentialului proliferativ al osteoblastelor normale şi din osteosarcom în prezenta

sistemului cu eliberare controlată prin cuantificarea numarului de celule viabile metabolic active

folosind testul MTT şi prin determinarea nivelului de expresie a PCNA printr-un studiu Western

blot.

M T T - h F O B

control 6 100.0

0 .1

0 .2

0 .3

0 .4c ontro l

6µM c isp la tin10µM c isp la tin

DO

550n

m

Figura 40. Rata de supravietuire a celulelor hFOB 1.19 sub influenta compozitului colagen-hidroxiapatita

fara cisplatin (control) şi cu cisplatin incorporat (in concentratii de 6µM şi 10µM)

Dupa cum reiese din Figura 40, viabilitatea celulelor hFOB 1.19 s-a diminuat de la 100%

sub influenta compozitului colagen-hidroxiapatita la 53% şi 44% în prezenta sistemului cu

eliberare controlată cu 6 µM şi respectiv 10 µM cisplatin.

Page 34: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

M T T -G292

control 6 100.0

0.1

0.2

0.3

0.4contro l

6µM c isplatin10µM c isplatin

DO

550n

m

Figura 41. Rata de supravietuire a celulelor G292 sub influenta compozitului colagen-hidroxiapatita fara

cisplatin (control) şi cu cisplatin incorporat (in concentratii de 6M şi 10M)

Osteoblastele din osteosarcom s-au dovedit usor mai putin influentate din punct de vedere

al numarului de celule metabolic active în raport cu osteoblastele fetale (Figura 41). Astfel,

viabilitatea celulara a inregistrat o reducere de la 100% sub influenta compozitului colagen-

hidroxiapatita la 58% şi 48% în prezenta sistemului cu eliberare controlată cu 6 µM şi respectiv

10µM

Pentru a avea o imagine cat mai completa în ce priveste efectul sistemelor cu eliberare

controlată asupra potentialului proliferativ al osteoblastelor normale şi din osteosarcom s-a

realizat un studiu de determinare a expresiei proteice a ANPC. Acesta este o proteina de 36 kDa

identificata ca o proteina auxiliara a DNA polimerazei. Distributia sa prin ciclul celular creste în

faza G1, atingand un peak în faza G1/S şi inregistrand o scadere în faza G2. Proteina nu poate fi

detectata prin metode imunocitochimice în celulele în faza M şi latente, fapt ce explica

importanta sa ca marker de proliferare. La inceputul fazei S, ANPC are o distributie granulara

fiind absent în nucleoli, iar la sfarsitul fazei S predomina în nucleoli.

Analiza Western blot a expresiei proteice a ANPC a demonstrat un nivel de expresie

aproape constat al ANPC în celulele aflate sub influenta compozitului colagen-hidroxiapatita şi

în prezenta sistemului cu eliberare controlată cu 6 µM cisplatin, valoare ce este comparabila şi cu

celulele crescute în mediul de crestere uzual. Atat în osteoblastele fetale, cat şi din osteosarcom

se remarca o reducere a nivelului sau de expresie în prezenta sistemelor cu eliberare controlată

cu 10 µM cisplatin (Figura 42). Aceasta reducere este mult mai evident în cazul celulelor hFOB

1.19, sugerand ca ele sunt mai puternic afectate din punct de vedere al perturbarii ciclului celular.

Figura 42. Analiza Western blot privind efectul compozitului colagen-hidroxiapatita: fara cisplatin (linia 2) şi cu cisplatin incorporat în concentratii de 6M (linia 3) şi 10M (linia 4) asupra nivelului de expresie proteica

a PCNA. Linia 1: cultura în mediul de crestere uzual

Page 35: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Evaluarea potentialului apoptotic al osteoblastelor normale şi din osteosarcom în prezenta

sistemului cu eliberare controlată

Actiunea citostatica a substantelor chimioterapeutice se manifesta nu numai prin limitarea

potentialului proliferativ ci şi prin inducerea mortii celulare. Celulele sufera 2 forme principale

de moarte celulare: apoptoza şi necroza. Spre deosebire de necroza, care este o forma de moarte

celulara ce se sustrage descompunerii de catre fagocite conducand la debriuri celulare, apoptoza

este o forma de moarte celulara programata, mediata printr-un program intracelular şi care

trimite semnale chimice sistemului imun.

Prezentul studiu a urmarit evaluarea influentei sistemelor cu eliberare controlată asupra

potentialului apoptotic al osteoblastelor fetale şi din osteosarcom prin determinarea nivelelor de

expresie ale doi dintre mediatorii importanti ai apoptozei celulare: supresorul tumoral p53 şi

caspaza 3.

Proteina p53 este un factor de transcriptie care regleaza expresia unei largi varietati de

gene implicate în oprirea ciclului celular şi apoptoza celulara ca raspuns la stres genotoxic sau

celular. In cadrul procesului de malignizare, instabilitatea genomica este factorul principal, iar

proteina p53, prin reglarea raspunsului celular normal la leziunile DNA şi la alte “insulte”

celulare, indeplineste un rol central în controlul cresterii şi diviziunii celulare, functionand ca un

‘guardian of the genome’. Este bine cunoscut ca proteina p53 este stabilizata prin fosforilarea de

catre o kinaza inductibila de leziunile DNA - ATM kinaza (ataxia telangiectasia-mutated), iar

p53 fosforilat este rezistent la proteoliza ubiquitin-dependenta.

Deoarece proteina 53 este un puternic inhibitor al cresterii celulare, functiile ei sunt inalt

controlate pentru a permite o crestere şi dezvoltare normala. Controlul p53 este extrem de

complex şi se realizeaza prin reglarea sa la nivel transcriptional şi post-translational. Inductia

rapida a p53 ca raspuns la multiple forme de stres are loc prin mecanisme post-translationale,

conducand la stabilizarea şi activarea proteinei p53.

In stare «wild-type » care nu a suferit mutatii, proteina p53 este produsul unei gene

supresor de tumori, funcţionând ca un reglator negativ al diviziunii celulare, ce se găseşte

intracelular în celule normale şi ţesuturi la nivele foarte scazute. Cand apar mutaţii punctiforme

la nivelul unor secvente inalt conservate din gena p53, este exprimata o proteina mutant care

manifesta caracteristicile unui produs oncogenic activat. Proteinele p53 mutant şi «wild-type » se

deosebesc pe baza reactivitatii diferite fata de anticorpi monoclonali. Proteinele p53 mutant sunt

prezente în concentratii mari în aproape toate clasele de tumori umane şi în unele linii celulare

tumorale în cultura. In general, proteinele p53 mutant au un t1/2 mai lung decat «wild-type » -

ceea ce permite formelor mutant sa se acumuleze în concentratii detectabile în acele tumori şi

linii celulare tumorale asociate cu o oncogena p53 activata. In contrast, p53 «wild-type» nu se

acumuleaza în mod normal şi nu este usor detectabila.

Page 36: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Proteazele detin un rol central în faza de executie a apoptozei, iar caspazele, o familie de

cistein proteaze, sunt de importanta majora [137]. Proteazele sunt în general sintetizate ca

precursori inactivi care necesita activare, cel mai adesea prin proteoliza limitata, constituind deci,

ele insele substrat pentru proteaze. O asemenea semnalizare prin proteaze, ca o cale de

transducere a unui semnal, este de aceea ireversibila, astfel diferentiindu-se de alte mecanisme de

semnalizare [138]. Datorita acestei ireversibilitati, semnalizarea proteazica este o modalitate

eficienta de omorare a unei celule, avand în vedere faptul ca odata initiat programul, moartea

celulara nu mai poate fi reversata sau prevenita.

Caspazele pro-apoptotice pot fi impartite în caspaze initiatoare (2, 8, 9 şi 10) şi caspaze

efectoare (3, 6 şi 7), în functie de rolul lor în procesul apoptotic [139]. Activarea caspazelor

initiatoare constituie probabil punctul critic din intreaga cale apoptotica. Exista doua cai majore

de activare a caspazelor, calea extrinseca şi calea intrinseca. In calea extrinseca, legarea

liganzilor mortii din familia TNF (tumor necrosis factor) conduce la oligomerizarea receptorilor.

Acestia leaga apoi proteine adaptor formand astfel complexul DISC (death-inducing signalling

complex), care serveste ca platforma de activare pentru caspazele 8 şi 10. Calea intrinseca sau

mitocondriala este declanşată de stresul celular, care determina activarea membrilor pro-

apoptotici ai familiei Bcl-2. Caspazele iniţiatoare sunt recrutate prin intermediul domeniilor lor

de recrutare, ca DED (caspazele 8 şi 10) sau CARD (caspaza 9), la nivelul platformelor de

activare, unde sunt activate intr-o manieră alosterică, cum este de exemplu modificarea

conformaţională indusă de dimerizarea a doi monomeri inactivi [140]. Caspazele iniţiatoare

activate activează apoi direct caspazele efectoare prin scindare proteolitica.

După activare, caspazele efectoare proceseaza printr-un numar limitat de scindări un

subset de proteine celulare, dintre care circa 300 au fost identificate în diferite modele de

apoptoza. Caspazele scindează proteine implicate în sinteza, clivarea şi repararea DNA, proteine

implicate în translaţie, reglatori ai ciclului celular, proteine ale citoscheletului, proteine de

adeziune, protein kinaze şi fosfataze şi multe altele. In consecinţă, un număr de funcţii vitale ale

celulei sunt anulate iar celula moare.

Analiza Western blot a nivelului de expresie proteica a proteinei p53 şi procaspazei 3

(Figura 43) sub influenta compozitului colagen-hidroxiapatita şi în prezenta sistemului cu

eliberare controlată a evidenţiat următoarele: i) în celulele din osteosarcom, proteina p53 este ne-

exprimata iar pro-caspaza 3 înregistrează valori extreme de mici; ii) în osteoblastele fetale,

nivelul de expresie al proteinei p53 şi procaspazei 3 înregistrează valori similar în cazul celulelor

crescute în mediul de creştere uzual (linia 1) şi mediul de extracţie al compozitului

hidroxiapatita-colagen (linia 2); iii) osteoblastele crescute în mediile de extracţie ale sistemelor

cu eliberare controlată cu 6 µM cisplatin (linia 3) şi 10 µM (linia 4) înregistrează o reducere a

nivelului de expresie a ambelor proteine pe măsura creşterii concentraţiei de cisplatin.

Page 37: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 43. Analiza Western blot privind efectul compozitului colagen-hidroxiapatita:fără cisplatin (linia 2) şi cu cisplatin incorporat în concentraţii de 6µM (linia 3) si 10µM (linia 4) asupra nivelului de

expresie proteica a proteinei p53 şi pro-caspazei 3.Linia 1: cultura în mediul de creştere uzual.

Absenta expresiei proteinei p53 în linia G292 ar putea fi explicata prin mutatiile suferite

de aceasta în osteosarcom. Inexplicabila este insa reducerea nivelului proteinei p53 în celulele

hFOB 1.19 cu creşterea dozei de cisplatin, cunoscut a genera leziuni ADN ce pot activa supra-

expresia sa. Este foarte posibil ca inducerea apoptozei celulare, remarcata prin reducerea

densităţii celulare şi alterări morfologice sub influenta sistemelor cu eliberare controlată în

ambele linii celulare, sa fie mediata prin activarea caspazelor. Acest lucru explica reducerea

nivelului procaspazei 3 ca rezultat al conversiei sale în forma activa pe măsura creşterii

concentraţiei de cisplatin în sistemele cu eliberare controlată.

Rezultatele obţinute sunt concordante cu studiul lui Seki şi colab. care au investigat în

vitro efectele mai multor citostatice (adriamicina, cisplatin, vincristina, ciclofosmamida) asupra

celulelor de osteosarcom şi caile de semnalizare pentru fiecare substanţă în parte. Ei au

demonstrat ca cisplatinul induce apoptoza în mod specific prin activarea caspazelor iar ceilalţi

agenţi antitumorali induc moartea celulara prin cai de semnalizare diferite.

Implicarea sistemelor cu eliberare controlată în modularea activitatii metaloproteinazelor

matriceale

Celulele din osteosarcom manifesta potenţialul de metastazare, proces ce implica o

cascada proteolitică ai căror actori principali sunt metaloproteinazele matriceale (MMP). MMP

sunt Zn-endopeptidaze, înrudite din punct de vedere structural şi funcţional, capabile de

degradarea majorităţii componentelor proteice din matricea extracelulara (MEC) (colageni,

proteoglicani, lamininǎ, fibronectinǎ, etc.) atât în vitro cat şi în vivo. Principalele MMP implicate

în procesele invazive şi de metastazare sunt colagenazele de tip IV (gelatinaza A sau MMP-2 şi

gelatinaza B sau MMP-9) al căror substrat primordial este colagenul tip IV, componentul

majoritar din membrane bazala.

Un alt obiectiv al studiilor realizate a fost evaluarea efectului sistemelor cu eliberare

controlată în modularea activităţii MMP responsabile de invazia tumorală şi metastazare. După

cum reiese din Figura 44, se remarca o inhibitie a activitatii specific MMP-2 pe măsura creşterii

concentraţiei de cisplatin în special în cazul celulelor din osteosarcom. Prin urmare sistemele cu

eliberare controlată pot determina reducerea potenţialului invaziv al osteoblastelor tumorale.

Page 38: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Figura 44 Analiza zimografica a efectului compozitului colagen-hidroxiapatita:fără cisplatin (linia 1) şi cu cisplatin incorporat în concentraţii de 6µM (linia 2)si 10µM (linia 3) asupra activităţii gelatinolitice specifice

MMP-2 şi MMP-9

Expresia activităţilor specifice MMP-2 şi MMP-9 în mediile condiţionate ale

osteoblastelor hFOB 1.19, foarte puţin inhibate de sistemele cu eliberare controlată, poate a fi

asociata cu fenomenul de remodelare a MEC necesar regenerării osoase.

CONCLUZII

Teza de doctorat intitulata „Materiale compozite hibride de tip polimer – ceramica” a

urmarit obtinerea de compozite polimerice ranforsate cu particule ceramice cu potentiale aplicatii

in implantologie si /sau in practica stomatologica.

In cadrul tezei au fost obtinute o gama larga de materiale compozite: compozite

hibride binare pe baza de poli bis-GMA/HA, APV/HA, APV/Al2O3 respectiv compozite hibride

ternare, COL/HA/magnetita si COL/HA/cisplatin.

Rezultatele obtinute permit formularea urmatoarelor concluzii:

I. Concluzii asupra obtinerii si caracterizari materialelor compozite hibride binare pe baza de

bis-GMA/HA

- s-a pus la punct două metode de polimerizare (termic si chimic) a monomerului BisGMA,

compatibile cu metodele de obţinere a compozitelor hibride prezentate precum şi metodele de

caracterizare ale acestora.

- raportul masic luat in lucru intre componentii fiind de 9/1;

- materialele nanocompozite hibride obţinute au fost caracterizate prin XRD, FTIR, SEM şi TEM

cât şi din punct de vedere al comportamentului termic prin analiza ATD-TG.

- prin vizualizarea imaginiilor SEM se observă ca materialul rezultat este omogen iar

aglomeratele au dimensiuni submicronice;

- prin TEM se observă dimensiunea şi forma particulelor. Din punct de vedere al dimensiuni se

poate afirma că materialele compozite obţinute se încadrează în domeniul nanometrilor;

- XRD şi FTIR confirmă obţinerea compozitului prin picurile şi benzile caracteristice

componentelor individuale;

Page 39: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

- analiza termogravimetrică suportă mici diferenţe în funcţie de modul de polimerizare,

diferenţele care apar datorându-se iniţiatorului folosit;

- materialele obţinute au potenţiale aplicaţii în stomatologie ca material de umplutură sau

material de cementare (legare).

II. Concluzii asupra obtinerii si caracterizari materialelor compozite hibride binare pe baza de

APV/HA

Au fost obţinute şi caracterizate trei compozite pe bază de APV şi HA, cu conţinut variat

de fază minerală, alcoolul polivinilic şi HA fiind cunoscute ca biomateriale utilizabile in

implantologie datorita faptului ca sunt netoxice, compozitul rezultat fiind şi el studiat şi utilizat

în medicină.

Sinteza compozitelelor pe bază de APV/HA se realizează pornind de la pulbere de alcool

polivinilic şi pulbere de HA; Procesul de omogenizare s-a realizat prin agitare magnetică şi sub

uşoară încălzire;

Materialele compozite obţinute au fost caracterizate atât din punct de vedere morfologic

cât şi compoziţional:

- Difracţia de raze X a fost utilizată în scopul identificării fazelor existente în compozitele

obţinute. Se observă creşterea în intensitate a picurilor caracteristice HA precum şi diferenţierea

netă a acestora odată cu creşterea conţinutului de HA din compozit.

- Spectroscopia de absorbţie în infraroşu oferă informaţii suplimentare inclusiv metodei XRD

care este puternic limitată de cristalinitatea fazelor. Spectrele IR obţinute au fost suprapuse astfel

încât să se evidenţieze atât benzile caracteristice alcoolului polivinilic cât şi al compozitelor

APV-HA cu conţinut variabil de fază minerală.

- Compoziţia chimică a compozitului induce modificări morfologice însemnate în special la

concentraţii mari de APV.

- Imaginile SEM în cazul compozitelor APV-HA cu rapoarte masice între componenţi de 1:4 şi

respectiv de 1:1 arată că morfologia materialelor este foarte asemănătoare, materialele fiind

omogene atât din punct de vedere al distribuţiei de particule cât şi din punct de vedere al

distribuţiei celor două faze, putându-se afirma că cele două materii prime sunt compatibile.

- În cazul în care raportului masic între componenţi este de 4:1 imaginile SEM diferă net de

celelalte compozite, materialul obţinut având un aspect fibrilar pronunţat;

- Fibrele de APV-HA au diametrul de ordinul 100 – 250 nm şi lungime de ordinul zecilor de

µm.

III. Concluzii asupra obtinerii si caracterizari materialelor compozite hibride binare pe baza de

APV/alumina.

Page 40: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

În cadrul acestei lucrări s-au obţinut şi caracterizat şi o serie de compozite pe bază de

APV şi Al2O3 cu rapoarte masice variabile. Compozitele astfel obţinute au fost caracterizate prin

XRD, FTIR şi SEM. Deoarece în condiţii normale de temperatură se formează două faze

distincte, unul preponderent polimeric şi unul compozit, s-a propus şi s-a realizat o metodă

hidrotermală de sinteză care să permită realizarea unor legături chimice suplimentare de tip

polimer – ceramică (Al-O-C) mărind astfel gradul de compatibilitate şi astfel obţinându-se un

material compozit omogen în cazul unui raport polimer ceramică de 1:1.

Etapa de dizolvare şi omogenizare se realizează la 1500C şi se păstrează această

temperatură până la evaporarea a 75 – 80% din apa de reacţie.

Etapa de uscare se realizează în două etape succesive: la 100 0C pentru îndepărtarea apei

a până la 90-95% urmată apoi de uscarea finală în condiţii normale de temperatură;

Imaginile de microscopie electronică de baleiaj confirmă obţinerea unei faze unice, morfologic

foarte asemănător cu cea a fazei preponderent polimerice;

Difractogramele de raze X înregistrate pentru APV şi respectiv pentru compozitul APV-

Al2O3 sunt asemănătoare atât din punct de vedere al fazelor cât şi din punct de vedere al

cristalinităţii acestora; mai mult, picurile caracteristice Al2O3 lipsesc din difractograma

compozitului datorită hibridului format prin legături chimice de tip - Al-O-C -.

Compozitele pe baza de APV/alumina pot fi utilizate pentru aplicaţii dentare şi pentru

proteze de şold.

IV. Concluzii asupra obtinerii si caracterizari materialelor compozite hibride ternare pe baza

de COL/HA/magnetita

Materialele compozite ternare pe bază de colagen şi hidroxiapatită indeplinescu 2 roluri:

suport regenerativ datorita compozitului COL/HA si rol antitumoral datorita nanoparticulelor de

magnetita. Rolul nanoparticulelor de magnetită este de a produce hipertermie şi poate fi activată

la comandă, în condiţii uşor controlabile: frecvenţă, timp de aplicare a câmpului electromagnetic

sau a conţinutul de magnetită. Deşi materialele compozite COL/HA-Fe3O4 ce conţin 1 sau 2 %

de magnetită pot produce hipertermia necesară, se recomandă utilizarea unui conţinut mai ridicat

de magnetită pentru a reduce timpul de iradiere pe de o parte şi, pentru că în cazul aplicării in

vivo, datorită ţesutului vecin, pierderile de căldură vor fi mai mari. Obţinerea structurilor

cilindrice caracteristice doar în cazul materialelor compozite COL/HA-Fe3O4 poate fi explicată

pe baza interacţiilor ce se dezvoltă între fibrilele şi fibrele de colagen şi nanoparticulele de

magnetită.

Pentru obţinerea materialelor multifuncţionale Col/HA/Fe3O4 prima etapă constând în

obţinerea particulelor de magnetită prin precipitare pornind de la precursori de Fe2+ şi Fe3+,

mediul de reacţie slab bazic fiind realizat de NaOH.

Caracterizarea nanoparticulelor a fost realizat cu ajutorul microscopului electronic

Page 41: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

prin transmisie la înaltă rezoluţie pe probele fin mojarate identificându-se două tipuri de

magnetitită: sferică şi cilindrică (sub forma de bastonaşe). Obţinerea magnetitei cilindrice poate

fi pusă în evidenţă doar în condiţiile în care sinteza este realizată în prezenţa câmpului magnetic.

Dimensiunea particulelor sferice de magnetită variază de la ~ 5nm şi până la 20 nm, diametrul

mediu al acestor particule fiind 10 – 12 nm, în timp ce, în cazul particulelor cilindrice, acestea

pot atinge până la 50 nm în lungime, diametrul fiind apropiat de cel al particulelor sferice.

Obţinerea materialelor compozite COL/HA-Fe3O4 a fost realizată în două etape. În prima

etapă, suspensia de hidroxid de calciu (Fluka) este adăugată peste gelul de colagen şi lăsat să

interacţioneze timp de 24h. În etapa a doua, peste masa de reacţie obţinută în etapa I, se adaugă

soluţia de fosfat diacid de sodiu ceea ce duce la precipitarea hidroxiapatitei.

Materialul compozit obţinut după mineralizarea gelului de colagen este amestecat cu

cantitatea adecvată de magnetită.

Materialele obţinute au fost caracterizate prin difractie de raze X, spectroscopie IR şi

microscopie electronică de baleiaj.

Difracţia de raze X confirmă prezenţa hidroxiapatitei şi a magnetitei prin picurile

caracteristice acestora: HA (2Theta = 25.90, 28.96, 31.79, 32.21, 32.92, 34.09, 39.82, 46.73 şi

49.53) şi magnetita (2Theta = 30.04, 35.43, 43.05, 56.94 şi 62.52).

Imaginile SEM au fost obţinute la măriri diferite rezultând ca la măriri moderate,

materialele prezintă o foarte bună omogenitate fiind foarte asemănătoare cu morfologia

materialelor compozite COL/HA iar la măriri relativ mari, datorită interacţiilor ce se dezvoltă

între colagen şi magnetită, în masa materialului compozit putându-se identifica cristale aciculare

(cilindrice).

Spectrul de absorbţie în infraroşu, înregistrat pentru compozitul COL/HA–Fe3O4

confirmă prezenţa benzilor caracteristice ale componenţilor.

Materialele compozite obţinute au fost analizate din punct de vedere al hipertermiei

produse observandu-se că odată cu creşterea cantităţii de magnetită creşte şi hipertermia produsă.

V. Concluzii asupra obtinerii si caracterizari materialelor compozite hibride ternare pe

baza de COL/HA/cisplatin.

Materialele compozite pe baza de COL/HA/ cisplatin sunt materiale multifunctionale

datorita compozitului COL/HA care faciliteaza regenerarea osoasa respectiv suport pentru

eliberarea controlata de medicamente datorita prezentei cisplatinului acesta având acţiune locală

de distrugere a celulelor canceroase viabile neextirpate în urma intervenţiei chirurgicale, gradul

de recurenţă fiind semnificativ redus şi toxicitatea sistemică asociată cu eliberarea cisplatinului

după implantare ar fi minimă..

Citostaticile sunt medicamente cu efect general asupra celulelor organismului,

eficacitatea lor bazându-se pe susceptibilitatea dintre celule maligne şi benigne. Cisplatinul

Page 42: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

utilizat a fost caracterizat în prealabil prin UV-Vis si FTIR. Este deosebit de important de

menţionat faptul că benzile caracteristice cisplatinului nu se suprapun cu cele ale suportului,

spectrele putând fi utilizate în determinarea semi-cantitativă a conţinutului de cisplatin.

Materialele multifuncţionale au fost obţinute prin absorbţia cisplatinului pe matricile

compozite Col/HA; Materialele obţinute au fost uscate prin metoda uscării mixte, metodă care a

permis obţinerea unor materiale cu porozităţii diferite şi implicit procese de eliberare controlate

diferite, materialele poroase permiţând o eliberare mai rapidă a medicamentului;

Materialele au fost caracterizate prin spectrometrie de absorbţie în IR atât din punct de

vedere al materialului suport cât şi din punct de vedere al substanţei cu rol antitumoral cât şi prin

difracţie de raze X;

Morfologia materialelor COL/cisplatin realizate prin SEM este practic identică cu cea a

matricilor colagenice de la care s-a pornit, adsorbţia cisplatinului neavând nici o influenţă asupra

suportului colagenic. În cazul matricilor multifuncţionale compozite COL/HA-cisplatin

morfologia se modifică semnificativ faţă de matricile multifuncţionale COL/cisplatin datorită

depunerii unei cantităţi însemnate de fază minerală, raportul colagen:hidroxiapatită fiind de 1:4;

Au fost studiate de asemenea mecanismele de eliberare controlată a medicamentelor, care

să permită ca o anumită cantitate de medicament să fie eliberată într-o perioadă determinată de

timp, precum şi de cerinţele impuse polimerului pentru îndeplinirea funcţiei de transportor de

medicamente.

Studiile de eliberare au indicat faptul că, în toate cazurile de materiale multifuncţionale

COL/cisplatin şi respectiv COL/HA-cisplatin în decursul primei zile se eliberează ~ 78-85% din

conţinutul total de cisplatin, fiind mai avansată în cazul matricilor multifuncţionale

COL/cisplatin decât în cazul materialelor multifuncţionale compozite COL/HA/cisplatin,

probabil datorită unor interacţii mai puternice ce se dezvoltă între HA şi cisplatin.

În urma efectuări testelor de biocompatibilitate pe medii de cultură menţinute în contact

cu osteoblastele fetale si din osteosarcom se înregistrează o reducere a viabilităţi celulare,

densităţi şi morfologiei celulare în cazul ambelor linii celulare odată cu creşterea cantităţi de

cisplatin. Materialele multifuncţionale realizate inhibă activitatea MMP (metoloproteinazele

matriciale) împiedicând invazia tumorală şi metastazarea.

Din punct de vedere al potenţialelor aplicaţii, aceste materiale sunt promiţătoare atât ca

grefe cât şi ca suporturi pentru sistemele multifuncţionale cu eliberare controlată deoarece

metoda utilizată nu implică nici tehnologie foarte avansată şi nici investiţii foarte mari.

Page 43: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

Diseminare rezultate

Articole ISI

1. Maria Ficai, Ecaterina Andronescu, Denisa Ficai , Georgeta Voicu, Anton Ficai., ”Synthesis

and characterization of COLL–PVA/HA hybrid materials with stratified morphology”,

Colloids and Surfaces B: Biointerfaces 81 (2010) 614–619. 2. Ecaterina Andronescu, Maria Ficai, Georgeta Voicu, Denisa Ficai,Maria Maganu, Anton

Ficai, “Synthesis and characterization of collagen/hydroxyapatite: magnetite composite

material for bone cancer treatment, Mater Sci: Mater Med (2010) 21:2237–2242

3. Maria FICAI, Ioan-Avram NEDELCU, Denisa FICAI, Bogdan Stefan VASILE, Anton FICAI, Ecaterina ANDRONESCU, The Influence of Ultrasonication on the Formation of

COLL/HA Composite Materials, MATERIALE PLASTICE, 48, No. 1, 2011. 4. Maria Ficai, Ecaterina Andronescu, Georgeta Voicu, Denisa Ficai, Madalina Georgiana

Albu, Anton Ficai, Compozite colagen/cochilie de molusca potentiale biomateriale pentru

substitutia osoasa, Revista Romana de Materiale 2010,40(4), 359-364. Articole BDI 1. Maria FICAI, Ecaterina ANDRONESCU, Anton FICAI, Georgeta VOICU, Bogdan Ştefan

VASILE, Poly BIS-GMA/HA based hybrid composite materials, U.P.B. Sci. Bull., Series B, Vol. 73, Iss. 1, 2011.

Bibliografie selectivă

1. Violeta S. Contributii la studiul materialelor hibride polimeric-anorganice. Romania: Universitatea din Bucuresti; 2008.

2. Laine RM. In Inorganic and Organometallic Polymers with Special Properties. NATO ASI Ser 1992:206.

3. Sugimoto T. In Fine Particles. Synthesis, Characterization and Mechanism of Growth. New York: Marcel Dekker; 2000.

4. Livage J. Sol-gel synthesis of solids In: King RB, editor. Encyclopedia of Inorganic Chemistry. John Wiley edition ed. New-York, 1994. p. 3836-3851

5. Watanabe T. In Photocatalytic Purification and Treatment of Water and Air. In: El-Akabi ebDOaH, editor. New York, 1993. p. 747.

6. Link M, Gebhardt M, Meyers P, editors. Osteosarcoma. 5th ed: Lippincott Williams and Wilkins, Philadelphia, 2006.

7. Yuan X, Zhu X, Huang X, Sheng P, He A, Yang Z, et al. Interferon-α enhances sensitivity of human osteosarcoma U2OS cells to doxorubicin by p53-dependent apoptosis. Acta Pharmacologica Sinica 2007;28:1835-1842.

8. Decker S, Winkelmann W, Nies B, van Valen F. Cytotoxic effect of methotrexate and its solvent on osteosarcoma cells in vitro. J Bone Joint Surg 1999;81-B:545-551.

9. Jin-Chao Zhang X-YJ, Li-WeiWang, Lu-Wei Li, Jing Sun, and Ying Zhang. "Synthesis, Characterization, and Cytotoxicity of New Types of Binuclear Platinum(II) Complexes". Synthesis and Reactivity in Inorganic, Metal-Organic, and Nano-Metal Chemistry 2010;40(ISSN: 1553-3174 print / 1553-3182 online):879–882.

10. Chou A, Gorlick R. Chemotherapy resistance in osteosarcoma: current challenges and future directions. . Expert Rev Anticancer Ther 2006;6:1075-1085.

11. HONG SUN JM, YINGWU TANG, FUSHI ZHANG, GUOSHI WU. Hydroxyapatite coating on a polyamide implant. Journal Of Materials Science Letters 2002;21:901-902.

20. M T. Curring performances of experimental bis-GMA based binary monomer mixtures for dental visible-light-cured composite resin inlays. Materials Science Letters 1994;13:1229-1231.

21. Codruţa N. Aplicarea in stomatologie a unor biomateriale compozite autohtone cu caracteristici optice superioare Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, 2003. p. 1.

22. KLEVERLAAN C. J. FAJ. Polymerization shrinkage and contraction stress of dental resin composites. Dent Mater 2005;21:1150-1157.

Page 44: Rezumat Teza de Doctorat Maria FICAI

121. Brahler M, Georgieva R, Buske N, Muller A, Muller S, Pinkernelle J, et al. Magnetite-Loaded Carrier Erythrocytes as Contrast Agents for Magnetic Resonance Imaging. NANO LETTERS 2006;6(11):2505-2509.

122. Lin CY, Ho KC. Synthesis of superparamagnetic magnetite nanoparticles for thermoresponsive drug delivery. Nano Science and Technology Institute 2007;2:405 - 408.

123. Yang J, Lee H, Hyung W, Park S-B, Haam S. Magnetic PECA nanoparticles as drug carriers for targeted delivery : Synthesis and release characteristics. Journal of microencapsulation 2006;23(2):203-212.

124. Matsuoka F, Shinkai M, Honda H, Kubo T, Sugita T, Kobayashi T. Hyperthermia using magnetite cationic liposomes for hamster osteosarcoma. Biomagn Res Technol 2004;2(3).

125. Orentas R, Hodge JW, Johnson BD, editors. Cancer vaccines and tumor immunity: John Wiley & Sons, Inc., 2008.

126. Ficai A, Andronescu E, Ghitulica C, Voicu G, Trandafir V, Manzu D, et al. Collagen/hydroxyapatite interactions in composite biomaterials. Materiale Plastice 2009;46(1):11-15.

127. Li Y, Asadi A, Monroe MR, Douglas EP. pH effects on collagen fibrillogenesis in vitro: Electrostatic interactions and phosphate binding. Materials Science and Engineering: C 2009;29(5):1643-1649

128. Yan XL, Gemeinhart RA. Cisplatin delivery from poly(acrylic acid-co-methyl methacrylate) microparticles. Journal of Controlled Release 2005;106(1-2):198-208.

129. Ta HT, Dass CR, Dunstan DE. Injectable chitosan hydrogels for localised cancer therapy. Journal of Controlled Release 2008 Mar 20;126(3):205-216.

130. Andronescu E, Ficai M, Voicu G, Ficai D, Maganu M, Ficai A. Synthesis and characterization of collagen/hydroxyapatite:magnetite composite material for bone cancer treatment. Journal of Materials Science - Materials in Medicine 2010;21(7):2237-2242.

131. Zhao Z, Yang D, Ma X, Zhao H, Nie C, Si Z. Successful repair of a critical-sized bone defect in the rat femur with a newly developed external fixator. Tohoku J Exp Med 2009 Oct;219(2):115-120.

132. Approval Summary for cisplatin for Metastatic ovarian tumors. FDA Oncology Tools Food and Drug Administration, Center for Drug Evaluation and Research 1978.

133. Fumarel R, Murgoi G, Albert P, Hurduc A, Pascu ML. Increase of cisplatin therapeutical index through optical irradiation: a case study of choroidal metastasis. Romanian Reports in Physics 2008;60(3):877-884.

134. Ito A, Shinkai M, Honda H, Kobayashi T. Medical application of functionalized magnetic nanoparticles. Journal of Bioscience and Bioengineering 2005 Jul;100(1):1-11.

135. Ficai A, Andronescu E, Trandafir V, Ghitulica C, Voicu G. Collagen/hydroxyapatite composite obtained by electric field orientation. Materials Letters 2010;64(4):541-544.

136. Ficai A, Andronescu E, Voicu G, Ghitulica C, Vasile BS, Ficai D, et al. Self assembled collagen/ hydroxyapatite composite materials. Chemical Engineering Journal 2010;160(2):794-800.

137. Earnshaw WC, Martins LM, Kaufmann SH. Mammalian caspases: structure, activation, substrates, and functions during apoptosis. Annu Rev Biochem 1999;68:383-424.

138. Turk B. Targeting proteases: successes, failures and future prospects. Nat Rev Drug Discov 2006;5:785-799.

139. Fuentes-Prior P, Salvesen GS. The protein structures that shape caspase activity, specificity, activation and inhibition. Biochem J 2004;384:201-232.

140. Boatright KM, Salvesen GS. Mechanisms of caspase activation. Curr Opin Cell Biol 2003;15:725-731.


Recommended