+ All Categories
Home > Documents > Todea Rezumat teza doctorat

Todea Rezumat teza doctorat

Date post: 29-Jan-2017
Category:
Upload: trinhthien
View: 305 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
55
- 1 - UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI Teza de doctorat PARTICULARITĂŢI INDIVIDUALE ÎN PROFESII DIN MEDII CU RISC (rezumat) 2010 Conducător ştiinţific Doctorand Prof. Dr. Nicolae JURCĂU psih. Gelu V. TODEA
Transcript
Page 1: Todea Rezumat teza doctorat

- 1 -

UNIVERSITATEA „BABE Ş-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Teza de doctorat

PARTICULARIT ĂŢI INDIVIDUALE ÎN PROFESII DIN MEDII CU RISC

(rezumat) 2010

Conducător ştiinţific Doctorand Prof. Dr. Nicolae JURCĂU psih. Gelu V. TODEA

Page 2: Todea Rezumat teza doctorat

- 2 -

Cuprins

INTRODUCERE ......................................................................... 4

CAP I. REPERE ALE DEZVOLT ĂRII ŞTIIN ŢIFICE ŞI TEHNOLOGICE ÎN ISTORIA UMANIT ĂŢII ....................... 6

CAP II. - CULTUR Ă, ŞTIIN ŢĂ, TEHNOLOGIE, TRANSPORTURI: NAVALE, FEROVIARE, RUTIERE, AERIENE COMUNICA ŢII, INFORMATIC Ă, PSIHOLOGIE APLICAT Ă,.................................................................................. 7

CAP III. - NA ŞTEREA VALEN ŢELOR APLICATIVE ALE PSIHOLOGIEI .......................................................................... 11

CAP IV. SECOLUL XX - APARI ŢIA, DEZVOLTAREA, APOGEUL ŞI DECLINUL PSIHOTEHNICII ...................... 13

CAP V. ROMÂNIA - DE LA PSIHOTEHNIC Ă FEROVIARĂ, LA PSIHOLOGIE APLICAT Ă ŞI ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ14

CAP VI. PRIMUL STUDIUL PRIVIND ASIMILAREA ÎN REŢEAUA DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ A METODELOR DE INVESTIGARE A PERSONALIT ĂŢII ........................... 17

CAP VII. SISTEMUL SOCIO - TEHNIC FEROVIAR - O ABORDARE ORGANIZA ŢIONAL Ă –.................................. 20

CAP VIII. PERSONALITATEA CA TIP ŞI PERSONALITATEA CA STRUCTURĂ IERARHIC Ă ............................................. 23

CAP IX. PARTICULARIT ĂŢI ALE PERSOANEI ÎN MEDIU CU RISC CRESCUT........................................................................ 24

CAP X. REEVALUAREA CERIN ŢELOR – EXIGENŢELOR-PSIHOLOGICE – O NECESITATE....................................... 30

CAP XI. PREZENTAREA ŞI ANALIZA DATELOR OB ŢINUTE - TRATARE STATISTIC Ă COMPUTERIZAT Ă ................. 36

CAP XII. INFORMA ŢIA TEST ŞI INFORMA ŢIA NON TEST ÎN CERCETAREA APLICATIV Ă ............................................... 38

Page 3: Todea Rezumat teza doctorat

- 3 -

CAP XIII. GRUP ĂRI DE CERINŢE PSIHOLOGICE EVALUATE ŞI FACTORI IMPLICA ŢI LA GRUPELE CONTRASTANTE .................................................................... 41

CAP. XIV. CONCLUZII FINALE .......................................... 46

BIBLIOGRAFIE........................................................................ 52

LISTA CU COMPONENTE IMPORTANTE: FOTO, SCHEME, SCALE ŞI TABELE DIN CON ŢINUTULUI TEZEI...............................................54

Page 4: Todea Rezumat teza doctorat

- 4 -

INTRODUCERE Considerăm că dezvoltarea umanităţii, a civilizaţiei, are cel puţin şapte direcţii complementare care, în timp, s-au integrat progresiv. Acestea sunt: socială, culturală, economică, ştiinţifică, tehnologică, organizatorică şi informaţională. La început de mileniu III, acestea au devenit paradoxal cauză dar şi efect în dinamica dezvoltării umanului. Cine a determinat, cine determină şi cine va determina, cine a suportat, suportă şi va suporta, cine a beneficiat, cine beneficiază şi cine va beneficia de această teribilă şi controversată evoluţie? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: OMUL, această fiin ţă paradoxală. Posibilităţile, capacităţile pe care le deţine şi de care este conştient le poate activa singur sau împreună cu semenii săi. Totodată OMUL este caracterizat şi de fragilitatea sa funciară concomitentă în timp şi spaţiu cu aceste posibilităţi, capacităţi. Înclinăm să credem că ambele sunt calităţi fundamentale în cucerirea timpului şi a spaţiului. Dezvoltarea umanului presupune o multiplicare progresivă a ipostazelor pe care le poate deţine prin ceea denumim ancore existenţiale. Umanitatea însăşi are ancorele sale, generaţiile sunt cele mai elocvente exemple. Persoana îşi proiectează ancorele proprii în viitorul unor evenimente aşteptate şi de obicei apreciate ca fiind cu o mare probabilitate de apariţie. Ştiinţa vine să facă şi astfel de prognoze. Generaţiile îşi transferă experienţele prin sisteme educaţionale realizând salturi ale cunoaşterii atât fundamentale cât şi aplicative. În acelaşi timp orice generaţie trăieşte „veşnicul” sentiment colectiv al „generaţiei de sacrificiu”. Acest sentiment al generaţiei vizează şi contextul activităţilor profesionale. Există astfel multiplele ipostaze ale trăirii schimbării care a devenit un mod de existenţă. În timp, după o revoluţie ştiinţifică şi tehnologică, o parte din ceea ce a fost câştigat şi mai ales acumulat devine irelevant, paradigmele şi metodele se schimbă, fiind înlocuite cu altele. Tehnologiile noi tind să înlocuiască pe cele vechi. În mod obişnuit cei care rămân ancoraţi în vechi, prin faptul că generaţia lor dispare, sunt până la urmă excluşi de pe scena dezvoltării. Unora li se mulţumeşte pentru ceea ce au făcut, în acelaşi timp, nu de puţine ori, sunt criticaţi pentru faptul că nu au fost în stare să lanseze noi ancore existenţiale, noi proiecte. În acest mod rămân ancoraţi într-un trecut care, pentru ei, odată a fost viitor. Altora li se descoperă realizările după ce au părăsit scena. În procesul dezvoltării tehnologiilor doar ideile pot avea acest destin. Ca un singur exemplu ne putem referi la ideile schiţate de Leonardo da Vinci. Crizele sunt de multe ori necesare în apariţia noului. Istoria umanităţii are exemple de astfel de crize şi accidente care au dus la progres. Francis Bacon este citat de Thomas S. Kuhn, « Adevărul apare mai uşor din eroare decât din confuzie » (1999, p. 83). Din păcate, istoria înregistrează, nu interpretează, însă o abordare istorică poate produce transformări importante în reprezentarea noastră despre: ştiinţă, tehnologie, organizare, comunicare şi persoană.

La fel şi în psihologie, ca ştiinţă cu caracter aplicativ, o abordare istorică a persoanei poate să ducă la o cunoaştere diferită şi mult mai consistentă decât cea obţinută prin metode transversale. Dacă ne referim la cunoaşterea dezvoltării psihologiei ca ştiinţă autonomă lucrurile stau la fel. Din acest motiv credem că nu trebuie să rămânem tributarii vreunui exclusivism metodologic de tip clinic, respectiv experimental. Şi tot din acest motiv, considerăm că o abordare istorică şi o evaluare la zi este necesară pentru orice ştiinţă mai ales dacă este aplicativă. Numai în acest mod putem să facem evaluări obiective şi necesare prognoze. Rezultatele cercetării aplicative sunt o revnire organizată în empiric. Considerăm că în ştiinţe metodele şi mai ales normele acestora nu dictează prin ele însele. Metodele sunt create pentru arii de cuprindere percepute şi previzionate empiric. Metoda

Page 5: Todea Rezumat teza doctorat

- 5 -

integrează destul de mult din modul şi optica personală a creatorului ei faţă de ceea ce a perceput şi cum a perceput un domeniu sau altul de aplicare. Din acest motiv saltul de la demersul empiric la cel ştiinţific devine o necesitate pentru cunoaştere, la fel şi revenirea cu noutăţi este necesară. Ştiinţa presupune în acelaşi timp atât demersurile sale caracteristice, cât şi critica acestora prin expunerea limitelor într-un cadru operaţional dat. Limita nu înseamnă sfârşitul cunoaşterii, ci locul şi momentul de unde se poate continua, locul şi momentul care trebuie şi poate fi depăşit. Pe de altă parte, considerăm că dezvoltarea nu este o consecinţă numai a acumulărilor. Aceasta în cazul în care ne referim doar la ştiinţă. Dacă ne referim la dezvoltarea tehnologiilor, acumularea implică obiectualul creat, care obiectual va trebui multiplicat investiţional şi dat în utilizare. La un moment dat în conştiinţa socială acest obiectual va avea o imagine coerentă, comprehensivă, derivată din utilitate. Imaginea mai este susţinută şi de regulile ce definesc orice existenţă sistemică, dinamică. Dacă ştiinţa are menirea de a arunca ancore pentru viitoare existenţe, tehnologia are menirea de a stabiliza existenţa. Cu cât sistemele tehnologice sunt mai performante această stabilitate devine mai durabilă aceasta oferind mai multe facilităţi beneficiarilor şi creatorilor. Urmează o altă idee şi un alt salt, o altă aruncare de ancoră! Cuvinte cheie: tehnologie, evoluţie, medii profesionale cu risc, organizaţie, persoana, personalitate, individualitate, performanţă, inteligenţă, aptitudini, trăsături de personalitate, psihologie, psihologie aplicată, psihodiagnostic, informaţie test, informaţie non test, evaluare psihologică, psihotehnică, selecţie psihologică, asistenţă psihologică, expertiză psihologică;

Page 6: Todea Rezumat teza doctorat

- 6 -

Cap I. REPERE ALE DEZVOLT ĂRII ŞTIIN ŢIFICE ŞI TEHNOLOGICE ÎN ISTORIA UMANIT ĂŢII

Psihologia valorizează Europa urbană a secolului XIX În cronologia pe care o vom prezenta, cel puţin pentru psihologie, ca disciplină ştiinţific-autonomă, vom începe analitic de la momentul wundtian (Leipzig, 1878-1879). Cvasitotalitatea autorilor este de acord că acest moment a fost crucial pentru dezvoltarea psihologiei ştiinţifice. Momentul este considerat ca fiind actul de naştere al psihologiei experimentale. Aceasta în ciuda faptului că W. Wundt (1832-1920), deşi a studiat medicina apoi orientându-se spre fiziologie, a fost şi este unanim acceptat ca prim psiholog şi cercetător experimentalist în întreaga lume. Spiritul de cercetător îi era caracteristic. Principiile metodei experimentale aplicate la psihologie se datorează fiziologului experimentalist francez Claude Bernard (1813-1878). Acesta a expus în scrierile sale principiile cercetării ştiinţifice, rigorile acesteia. De atunci demersul fundamental al raţionamentului în ştiinţele experimentale constă în a pleca de la fapte cunoscute prin observaţie, ceea ce naşte ipotezele, care la rândul lor trebuie supuse verificării prin experimente. (apud Delay. & Pichot, 1969, p.2) Considerăm important momentul wundtian şi pentru că a generat rapid disciplinele aplicative ale psihologiei. În mediul educaţional îl găsim pe Alfred Binet (1857-1911) cu anul de referinţă 1905 (rezolvarea probelmelor educţionale), în mediul industrial şi transporturi (traficul urban era in crestere) pe Hugo Münsterberg (1863-1916) cu anul de referinţă 1911, în mediul medical (oboseala simptom al suferinţei, al bolii, dădea de furcă medicilor curanţi) pe Emil Kraepelin (1856-1926) cu anul de referinţă 1895. Toţi aceşti trei pionieri au fost studenţii lui W. Wundt. Concomitent cu cercetarea ştiinţifică în psihologie, generată şi impulsionată de Wundt şi învăţământul superior de formare a psihologilor a devenit o realitate (vezi tabloul cronologic între anii 1895-1921) (p. 72 – 84) Aceste trei direcţii: cercetare, aplicare şi formare, declanşate de şcoala wundtiană, s-au răspândit foarte rapid aproape în toate ţările lumii cu sprijinul celor care au studiat la Wundt. Am amintit şi studenţi ai săi din România de atunci:

• Eduard Gruber (1861-1896), de la Universitatea din Iaşi, în anii de referinţă 1889 şi 1893;

• Florian Ştefănescu – Goangă (1881-1958), a fost cinci ani elevul lui W. Wundt, cu anul de referinţă 1921 la Universitatea din Cluj;

• Constantin Rădulescu – Motru (1868-1957) cu anul de referinţă 1897 la Universitatea din Bucureşti.

Aceştia au studiat cu Wundt, ultimii doi şi-au susţinut tezele de doctorat la acesta. Toţi trei s-au întors în ţară şi au organizat susţinut învăţământul psihologic românesc, cercetarea în psihologie şi au deschis drumul aplicaţiilor psihologiei. Dacă ar fi trăit înzestratul cercetător psiholog N. Vaschide (1873-1907) poate că şi în mediile medicale române aplicaţiile psihologiei ar fi fost mai rapide şi acestea s-ar fi datorat unui psiholog (Roşca & Bejat, 1976). Am încercat să fim selectivi, păstrând însă constantă cronologia evenimentelor care au dezvoltat ştiinţele şi tehnologiile, inclusiv în transporturile feroviare. Conceptul de comunicare îl considerăm esenţial pentru dezvoltarea umanităţii şi de aceea am considerat absolut necesar să ne sprijinim şi pe evenimentele care au marcat dezvoltarea tehnologiilor comunicării.

Page 7: Todea Rezumat teza doctorat

- 7 -

Cap II. - CULTUR Ă, ŞTIIN ŢĂ, TEHNOLOGIE, TRANSPORTURI: NAVALE, FEROVIARE, RUTIERE, AERIENE COMUNICA ŢII, PSIHOLOGIE APLICAT Ă,

INFORMATIC Ă

Comentarii sintetice la evoluţia istorică prezentată până în mileniul III

Tehnologiile se pierd în trecutul istoriei umanităţii dar au evoluat atât de rapid, mai ales încpând din sec. XIX, încât rezistenţa umanului la schimbare poate deveni globală şi disipată dacă educaţiei şi practicii acesteia în sfera intelectuală şi afectivă nu i se va da importanţa cuvenită în mileniul III. Tehnologia educaţiei este o tehnologie a comunicării, în spatele comunicării se află cine comunică şi ceea ce comunică. Eficienţa comunicării rezidă în adaptarea modului de comunicare la destinatar, fiecare dintre participanţii la comunicare având mai mult sau mai puţin pregătite structurile cognitive şi afective pentru a primi mesaje de aceaşi complexitate şi de aceeaşi încărcătură afectivă pentru ca şi inteligenţa emoţională să participe la rezolvarea problemelor mesajului. Considerăm că educaţia permanentă, este cel mai important program al umanităţii pentru mileniul III. (Goleman, 1998)

Psiho-sociologul francez Roger Mucchielli, în anul 1979, analizând problema metodelor active de pedagogie a adulţilor, o necesitate stringentă a timpului nostru, dă importanţa cuvenită şi problemei comunicării pentru că „momentul istoric al descoperirii ştiinţifice sau tehnice al realizării industriale sau artistice... şi momentul cunoaşterii sale de către masa de oameni, decalaj altădată de câteva generaţii este astăzi de câteva ore şi contribuie puternic la înrădăcinarea convingerii că fiecare profesionist este depăşit.” (Mucchielli, 1979, p. 10). În anii ’90 ai sec. XX au existat multe situaţii în care acest decalaj a tins spre (0) datorită transparenţei induse de prezenţa tehnologiilor comunicării. Oriunde parcă, se naşte o idee, o tehnică, viteza rapidă de reacţie a mass-media semnifică o conectare în timp real la evenimente, distanţele parcă dispar. Canalul TV / CNN şi alte media demonstrează cu prisosinţă posibilitatea de a fi conectaţi la evenimente în timp real. Scurta prezentare a acestor evoluţii doreşte să atragă atenţia asupra faptului că de la descoperire la aplicaţie este un drum anevoios. În spatele autorilor de invenţii stă o întreagă experienţă umană transferată prin educaţie şi precum şi nevoia omului de a evolua într-un context care parcă se creează pe sine. Istoria civilizaţiei noastre ne oferă concomitent satisfacţia descoperirii cât şi motivanta suferinţă a creaţiei şi a construirii. Apari ţia psihologiei experimentale credem că a fost determinată mai mult de impactul tehnologic şi de observaţiile ini ţial emprice asupra acestui impact. Caracteristici ale secolului XX

• Secolul XX pentru psihologie ca ştiinţă este secolul copilăriei şi al adolescenţei acesteia. Sperăm ca secolul XXI să fie secolul maturizării pentru această nobilă ştiinţă chiar dacă există riscurile prepondereţei intelectualismului sofisticat dar conservator şi ale transculturalităţii. Schimbarea va deveni un mod de existenţă şi în acest context al schimbării continue omul va trebui să decidă pentru sine şi de multe ori pentru ceilalţi. Disiparea sa în social doar ca reţea selectată raţional se pare că îl va face să suporte ritmul devansat al existenţei. Viaţa persoanei, ritmul acesteia, stresul şi bugetul de timp acordat somnului vor câştiga probabil noi dimensiuni. Civilizaţia a început să-şi arate colţii comodităţilor sale.

Page 8: Todea Rezumat teza doctorat

- 8 -

• Omul clasic este al secolului XX, mileniul III va fi mileniul neo-persoanei probabil cu altă imagine, optimist vorbind, cel puţin, a propriei persoane şi a celor din jurul său. Îşi va aparţine sieşi, se va simţi ca o unitate în măsura în care va înţelege că şi celălalt este o unitate. Acesta îşi va interioriza noi moduri de gândire, noi moduri de rezolvare de probleme, fiindcă problemele acestei realităţi sunt noi având o dinamică a schimbării nemaiîntâlnită.

• Secolul XX, pentru ştiinţă în general, a fost secolul paradigmelor şi al aplicaţiilor. Secolul următor va fi secolul noilor paradigme tocmai din cauza dezvoltării tehnologiilor performante a căror germeni au apărut în secolul XX. Lumea virtuală va fi noul univers al aplicaţiilor, dar şi clonarea cu rezultatele ei va fi reversul medaliei.

• Secolul trecut pentru căile ferate convenţionale este o etapă relativ încheiată, secolul acesta va fi secolul stabilităţii lor tocmai din nevoia oamenilor de a se întâlni cu adevărat. În contextul dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei tehnologul Ion Popescu, în 1987, se referă la importanţa descoperirii şi aplicaţiilor căilor ferate citându-l pe autorul francez E. Dehorme, care făcea următoarea apreciere încă de la sfârşitul secolului XIX: „Din toate descoperirile acestui secol, care va figura, printre cele mai fecunde în producţii noi, nici una nu este mai importantă, prin aplicaţiile ei, ca cea a căilor ferate, considerabile prin rezultatele lor. Căile ferate sunt pentru produsele industriei umane, ceea ce caracterele tiparului sunt pentru gândire. Numele lui Sthepenson şi a lui Seguin, trebuie să fie înscrise alături de acela a lui Gutemberg.” (apud Popescu, 1987, p. 7, 23,)

• Comun pentru apariţia psihologiei ca ştiinţă autonomă şi a transporturilor feroviare în secolul XIX au fost procesele de industrializare din ţările Europei precum şi polarizarea populaţiei determinată de urbanizare. Psihologia aplicată în transporturile feroviare a fost determinată de nevoia de rezolvare a problemelor datorate accidentului de acest tip. Psihologia aplicată devine astfel rapid o ramunră urbană a psihologiei. A se vedea în cronologie anii 1916 - 1917 pentru Germania, ( vezi p. 81) an în care psihologul Moede şi colaboratorii săi au fost chemaţi de ingineri să studieze şi să rezolve astfel de probleme (Mărgineanu, 1943)

Apari ţia tenhologiilor psihologiei (testele în schimbare) Ca şi tehnologiile si metodele de testare a posibilităţilor umane îşi află începutul în încercările omului, a grupurilor cu obiective comune de a depăşi obstacolele existenţei lor ontogenetice. În secolul trecut au apărut tehnologiile psihologiei, testele fiind utilizate în China încă de acum 3500 de ani. (vezi p. 19) O scurtă evaluare sintetică şi anticipativă în legătură cu ceea reprezintă testul psihologic ca termen şi ca instrument am considerat că trebuie făcută aici pentru a pregăti capitolele următoare.

• De-a lungul secolului XX testele psihologice şi psihologii au devenit instrumente, respectiv componente esenţiale pentru implementarea schimbărilor. Aşa a apărut şi s-a dezvoltat o tehnologie a psihologiei.

• Prima mare schimbare a fost dezvoltarea industrială începută în sec. XIX şi efectul de urbanizare generat de această evoluţie. Noi ocupaţii, noi profesii, apariţia trenului, a automobilului, a avionului, cucerirea de către persoane a spaţiului şi a timpului au fost şi încă sunt condiţii favorizante pentru utilizarea testelor psihologice.

• În pregătirea “accidentelor globale” (apud Virilio, 1994), adică a celor două războaie mondiale, rolul psihologilor şi a instrumentelor lor de cunoaştere rapidă a fost marcant. Mari puteri industriale Germania, Franţa, Italia, Anglia, S.U.A. chiar şi Japonia prin programele de orientare profesională şi prin cele de selecţie instituite de la nivel

Page 9: Todea Rezumat teza doctorat

- 9 -

guvernamental au reuşit să-şi formeze resurse umane performante pentru a fi utilizate în războaiele duse. (Mărgineanu, 1943)

Influenţele culturale asupra testelor de aptitudini a fost neglijată în sec. XX, mai ales în prima jumătate. Existenţa unor motive obiective considerăm că trebuie punctată.

• În primul rând majoritatea testelor, mai ales în cazul aparaturii de testare, a probelor situaţionale, a simulatoarelor, concepute pentru mediile de transport şi pentru cele industriale au fost şi încă sunt create cu o adresă în care problemele culturale sunt mai puţin importante. Testele, probele psihologice vizau şi vizează comportamente predominant motrice deci o componentă predominant executivă mai puţin verbală. Comportamente provocate de sarcinile test vizau existenţa unor structuri aptitudinale potrivite unui loc de muncă sau altul şi mai puţin probleme lingvistice derivate direct din cultură. La început testele, probele psihologice nu vizau în mod expres manifestarea unor comportamente verbale. Înţelegerea verbală a instructajelor standard era singurul impediment cultural depăşit destul uşor de psihologi.

• Astăzi utilizarea testelor impune luarea în consideraţie a factorilor culturali într-un mod considerabil.

• Validitatea aparentă a acestei tehnologii se pare a fost o intuiţie dar şi o consecinţă a utilizării, de către pionierii breslei, a metodei analizei activităţii profesionale în construirea de teste. Merită să-i menţionăm pe: Münsterberg în S.U.A., Moede în Germania, Lahy în Franţa (apud Mărgineanu, 1943 şi mulţi alţi autori). Această calitate, nu şi singura, a fost şi este încă esenţială pentru testarea persoanelor din mediile cu risc crescut şi mai ales pentru adaptarea lor rapidă la situaţiile test. Exemple de acest fel sunt numeroase în psihologia aplicată în transporturi chiar şi în cazul testelor de tip creion-hârtie. (Todea, 2008) Situaţiile din activităţile profesionale au fost şi sunt foarte asemănătoare în toată lumea depinzând însă de dezvoltarea tehnologică a reţelelor feroviare atinsă şi înregistrată într-o ţară sau alta.

• Testele psihologice, probele psihologice situaţionale pentru domeniul căilor ferate au fost create şi pentru a fi asimilabile pe piaţa testelor. Această piaţă s-a creat progresiv din anul 1924 după „Expoziţia internaţională de psihotehnică” de la Paris (a se vedea tabelul cronologic, p. 86 ). Achiziţionările au fost semnificative pentru multe ţări din Europa inclusiv pentru România.

„Testele, în majoritatea cazurilor, sunt folosite în cadrul ştiinţelor comportamentale pentru a descrie purtările prezente şi alte calităţi sau defecte, pentru a estima comportamente viitoare, pentru asistenţă în viitor şi consiliere.” (Oakland, Th., 2004, p. 156)

• Dovada certă că lucrurile s-au schimbat este dezvoltarea tehnologiilor care au determinat transferul solicitărilor persoanei, cu statut şi rol profesional, de la sarcini executive la cele decizionale, de la comportamentul predominant motric la sarcini de procesare a informaţiei pentru rezolvarea de probleme şi de luare a deciziilor. Sarcinile executive au fost preluate destul de rapid de tehnologia sistemelor socio-tehnice mai ales în ţările dezvoltate tehnologic. Toate sursele bibliografice menţionează acest proces.

• Când facem referire la acest proces de dezvoltare tehnologică trebuie să gândim şi la implicaţiile culturale în domeniul testotecii mondiale cu referire mai ales la utilitatea lor în organizaţiile multinaţionale. Chiar dacă efectele procesului de globalizare sunt prezente acum, etica adaptării la caracteristicile culturale naţionale şi chiar regionale ale testelor mentale, a chestionarelor pentru evaluarea factorilor de personalitate, rămâne actuală şi se acutizează pe zi ce trece.

Page 10: Todea Rezumat teza doctorat

- 10 -

• Comisia Internaţională de Teste (C.I.T.) încă din anul 1976 a creat ceea ce se numeşte “Ghiduri internaţionale, naţionale şi regionale, de construire adaptare şi utilizare a testelor psihologice”. Ghidurile ţin cont de posibilele „influenţe de natură socială, politică, religioasă sau chiar economică, de limbaj, de atitudine şi valori culturale, de suportul educaţional oferit la absolut toate nivelurile, de probleme sociale.” (Ronald K. Hambleton & David Bartram, apud Oakland, Th., 2004), (p.169)

Şi o ultimă remarcă. Toţi psihologii sec. XX, mai ales cei amintiţi în această sintetică monografie au avut merite cel puţin în următoarele direcţii:

1. Conceptualizarea abilităţilor mentale şi a blocurilor aptitudinale executive în contextul dezvoltării înregistrate la început de secol XX şi în contextul dezvoltării tehnologice care a urmat;

2. Au accentuat importanţa diferenţelor individuale în context profesional; 3. Au înfiinţat laboratoare de psihologie aplicată, au fondat institute psihotehnice; 4. Au imaginat teste, le-au construit împrumutând tehnologii şi termeni din mediile ţintă;

5. S-au preocupat de formarea specialiştilor în psihologia aplicată; 6. Au răspuns la solicitările societăţii educaţionale, industriale şi organizaţionale; 7. Au transformat psihologia academică, începând cu anii '50, mai ales prin faptul

că aceasta a fost atrasă din ce în ce mai mult spre cercetare aplicativă, spre omul real;

8. Au făcut din utilizarea testelor psihologice pentru adulţi o chestiune globală;

O ţară care apreciază, valorizează ştiin ţa, tehnologia şi diferenţele individuale îşi apreciază, valorizează şi comunitatea psihologilor.

Page 11: Todea Rezumat teza doctorat

- 11 -

Cap III. - NA ŞTEREA VALEN ŢELOR APLICATIVE ALE PSIHOLOGIEI

Legea contextului: industrializare tehnologizare şi urbanizare

Analizând această perioadă sfârşit de secol XIX, început de secol XX, în care se integrează deceniul Binet, se poate afirma că existau deja diferenţieri structurale privind tipurile de sisteme socio-tehnice, fiecare dintre ele beneficiind de implicarea psihologiei aplicate pe măsură. Tipul de sistem socio-tehnic centrat pe realizarea unui produs concret (piese, maşini etc.) a se vedea sistemul taylorist, sistemul socio-tehnic centrat pe realizarea produsului sub formă de serviciu (transport, informaţie etc.) şi bineînţeles cel militar, sunt numai trei exemple de acest fel.

Pe de altă parte, psihologii vremii, ca să facă faţă cerinţelor erau deja preocupaţi să analizeze activităţi profesionale cu metode adecvate, să genereze tehnologia testărilor, să construiască instrumente de înregistrare. Realităţile dezvoltării tehnologiilor, mai ales cele din domeniile transporturilor şi industriale, le-au impus psihologilor să-şi dezvolte demersurile.

O.P. (orientarea psiho-profesională) şi S. P. (selecţia psiho-profesională) instituţionalizate au impulsionat procesul de dezvoltare la care am făcut referire şi la cel care va urma. Sunt prezentate două tabele sintetice privind primele programe active de consiliere psihologică privind formarea şi cariera persoanei precum şi cele de selecţie

În Tabelul 4.4.1. (p. 155 - 158) am prezentat Psihologia aplicată – psihotehnica - şi orientarea profesională (O. P.) (1893 – 1945) În Tabelul 4.4.2. (p. 161 - 170) am prezentat Psihologia aplicată – psihotehnica – şi selecţia profesională (S.P.) (1910 - 1940

Psihotehnica

Pe lângă aceste cronologii necesare apoi ne-am ocupat de ce a însemnat psihotehnica pentru psihologia aplicată într-un sens destul de larg. Psihologia transporturilor în acest context îşi are bine meritatul loc. Am evocat merite şi am făcut critici ale operaţionalizării acestui termen existent în referinţe din jurul anului 1910

În perioadele amintite psihologia aplicată, prin psihotehnică, şi-a atins apogeul, a înregiststrat marile sale succese în faţa omului urbanizat şi a generaţiilor care au transgresat zbuciumatul secol XX. A avut contribuţii la formarea armatei germane pentru a doilea război mondial prin orientare şi selecţie, la fel şi pentru armata americană în primul război, a participat la ceea ce a însemnat eugenia şi practicarea ei în termenii utilitarişti germani ai acelor vremi, mai ales anii ’ 30 ai sec. XX. Poate că aşa au apărut termenii fermi ai deontologiei profesionale pentru psihologi.

Psihologia aplicată în România este menţionată consistent şi aceasta prin psihologii formaţi de Instirutul Psihotehnic clujean şi cercetătorilor formaţi în Europa de vest şi/sau în SUA, contribuţiile lui C-tin Rădulescu Motru de la Bucureşti, o pleiadă întreagă de psihologi care ulterior, dacă au scăpat de război, au devenit mari psihologi formatori universitari români.

Page 12: Todea Rezumat teza doctorat

- 12 -

După războiul al doilea mondial lumea psihologiei a evoluat

După acest război – accident global - lumea psihologiei a evoluat mai ales în conexiune cu alte ştiinţe sau a contribuit la formarea noilor domenii intra şi interdisciplinare.

• Putem acum să evaluăm cât de cât corect această situaţie dar au trebuit să treacă două războaie mondiale pentru ca „legea contextului sistemic” (Lawrence & Lorsch, 1973) să fie luată în considerare la adevărata sa valoare. Ludwig von Bertalanffy, în anul 1956, cu a sa teorie generală a sistemelor, adaptată de discipolii săi la sistemele socio-tehnice, organizaţionale, sisteme cu capacitate de autoorganizare toate acestea au generat un mod de gândire şi un mod de abordare nou (Jurcău, 1983; Iosif, 1996). Sunt de amintit numeroşi cercetători printre care: D.A. Hall, (1956), R.E. Fagen, (1956) au fost, se pare, primii care au intuit aplicaţiile teoriei sistemelor la nivelul societăţii. W. R. Ashby, în anul 1958, a făcut joncţiunea dintre conceptele de sistem şi cibernetica wineriană. J. S. Kidd & Van Cott, H. P. În anul 1972 au iniţiat analiza şi cercetarea relaţiei om-sistem (tehnologic). E. Gibson, în anul 1960 a fost preocupat de cercetarea operaţională în sistemele socio-tehnice. J. C. Jones, în anul 1967, scrie un adevărat tratat de ergonomie şi poate de ceea ce se va numi design industrial. M. De Montmollin, în anul 1967 a fost preocupat de modul de gândire al relaţiei Om-Maşină, ajungând ca în anul 1990 să fie un expert în ergonomie. E. J. McCormik, în anul 1970, îl preocupă problema factorului uman în sistemele socio-tehnice şi dă soluţii de rezolvare începând cu proiectarea sistemelor împreună cu Tiffin, J. (Tiffin & McCormick, 1965). Începând cu anul 1965 până în anul 1970 K. B. De Greene se preocupă de aplicarea teoriei sistemelor în psihologie. J. Leplat & X. Cuny, în anul 1968, aplică teoria sistemelor la interpretarea accidentelor de muncă.

• În România primul tratat de psihologie inginerească este scris de autorul, practician cercetător şi universitar, N. Jurcău. (1981) Profesorul H. D. Pitariu, în anii 1983 & 1994, aplică teoria sistemică la generarea programelor de selecţie şi de orientare profesională. Pe cercetătorul Ghe. Iosif, din anul 1981, îl preocupă problemele fiabilităţii şi a erorii umane precum şi funcţiile omului în sistem. Autorii F. E. Fielder, 1964 & 1965; P. R. Lawrence & Lorsch, J. W. în anul 1969 lansează teoria contingenţei în analiza funcţionării sistemelor organizaţionale. Pe autorii E.S. Porter, & Lawler III, I. E, în anul 1968 îi preocupă deja managementul şi performanţa. Sunt doar câteva exemple din acest proces în care teoria sistemică a devenit utilă şi eficientă.

• Totul a început însă cu cibernetica lui N. Wiener (1948) şi E. L. Trist, (1951) care a lansat termenul de „sistem socio-tehnic”, perioadă după care, în urma unor cercetări asidue de 10 ani, (1946-1956) L. von Bertalanffy îşi lansase teoria sistemelor în biologie. După creatorul teoriei sistemelor, „...tragediile umane provin din faptul că noi atribuim valori organizaţiilor complexe şi sistemelor, mai mult decât conduitelor personale, de aceea valorile umane sunt din ce în ce mai dependente de context” (apud Hampden Turner, 1990, p. l60). În acelaşi timp noţiunea de sistem nu poate fi concepută ca având un corespondent real dacă nu vedem şi reversul prin ceea ce înseamnă noţiunile de dezordine, antagonism şi disipare. (Prigogine & Stengers, 1979).

• Spre fine de capitol este prezentat un tablou sintetic (4.2) (p. 174) al situaţiei de ani ’90 a reţelelor europene de psihologie aplicată în transporturile feroviare.

• Un sub capitol l-am dedicat evoluţiei metodologiei psihotehnice a acelei perioade, metodologie de colectare a informaţiei test şi a celei non-test cu exemplificări.

Page 13: Todea Rezumat teza doctorat

- 13 -

• Ulterior am argumentat că evoluţia tehnologiei determină şi evoluţia metodelor din psihologia aplicată. Un exemplu vizează o contribuţie a noastră. (a se vedea Fig. 4.2, 4.3. (p.184 - 185) Proba 6LM pentru selecţie şi asistenţă a unor categorii profesionale feroviare din ramura trafic.

Cap IV. SECOLUL XX - APARI ŢIA, DEZVOLTAREA, APOGEUL ŞI DECLINUL PSIHOTEHNICII

Scurt comentariu explicativ contextual Impactul nedezvoltării tehnologice În ceea ce ne priveşte, considerăm că transporturile feroviare române, cel puţin acum, se dezvoltă lent tehnologic. După estimările noastre doar pentru circa 20%-25%, din personalul asistat, s-au modificat solicitările profesionale prin transfer de la cele executive la cele decizional-executive sau la cele predominat decizionale. Procesul continuă şi regulile Uniunii Europene tind să se impună din ce în ce mai presant.

Lentoarea schimbărilor tehnologice este mai accentuată în reţeaua C.F. din România. Schimbarea infrastructurii şi a instalaţiilor de exploatare este foarte costisitoare în orice ţară s-ar petrece. În aceste condiţii activitatea de organizare a circulaţiei, ramura este cunoscută sub numele de „mişcare” sau “trafic” între anii 1895-1965, „exploatare” între anii 1966-1990 sau „trafic” între anii 1990-2005, a impus reevaluarea exigenţelor psihologice la unele funcţii cu caracter decizional – executiv. De exemplu, impiegatul de mişcare (I.D.M.I) dispozitor C.E.D. (centralizare electrodinamică) pe cele două magistrale (200 & 900) de cale ferată din vest, şeful de manevră din triajele automatizate care şi-a dobândit astfel calitatea de „operator triaj automatizat la comanda automată a macazelor (C.A.M.) şi a frânelor de cale (F.C.)” (Todea, 1979, p. 148). Aceste exigenţe au fost reevaluate de către noi începând din anul 1979 (Todea, 1979, p. 143-147, 1994 p. 328-331) şi în anii 1993 - 1994 (Todea, 1994, p. 328-331).

• Dacă privim lucrurile din punct de vedere organizaţional trebuie să menţionăm că reţeaua laboratoarelor psihologice ale M.T. (ministerul transporturilor) nu a dispus şi nu dispune de tehnicieni proprii şi specializaţi care ar putea rezolva problema unei asistenţe tehnice normale încă din 1956, de la înfiinţare. Şefii de laboratoare, în rapoarte, solicitau tehnicieni şi atunci, în urmă cu 40 de ani. (Arhivele L. R. E. Ψ CFR Timişoara: „Raport de bilanţ anual”, 1965).

• Subordonarea reţelei de psihologie celei medicale a creat multe astfel de situaţii cronice încât s-a ajuns la situaţii de suspendare a asistenţei psihologice din aceste cauze de şase ori în timp de 30 de ani, până când problemele de fiabilitate tehnică a aparaturii de testare psihologică s-au rezolvat (1984, 1988, 1992, 1993, 2001 şi 2003).

• Problemele nerezolvate, de fiabilitate tehnică a aparaturii de evaluare psihologică, au fost şi sunt determinate de faptul că în România nu au existat şi nu există firme specializate în construirea de aparatură psihologică şi nici de formare a unor tehnicieni specializaţi. Se ştie că rentabilitatea seriilor mici este problematică.

Page 14: Todea Rezumat teza doctorat

- 14 -

Cap V. ROMÂNIA - DE LA PSIHOTEHNIC Ă FEROVIARĂ, LA PSIHOLOGIE APLICAT Ă ŞI ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ

Reţeaua psihotehnică a CFR În prima parte a capitolului ne-am referit la mentorii interbelici cu aprecierile noastre.

Atunci au apărut şi abordările critice în legătură cu demersul de unoaştere de tip psihotehnic, psihologii vremii au atras atenţia asupra intruşilor şi asupra nonprofesionalităţii unor persoane care se ocupau cu aplicarea de teste.

Transferul metodologic şi de competenţe postbelic pentru construcţia unei reţele de psihologie aplicată în transporturile române constituie preocuparea noastră principală în acest capitol. O sarcină grea, blocajele politice primau, termenul de test era interzis. Am găsit însă nume de psihologi care au demarat formarea reţelei în anul 1952: M. Bolos, V. Ceauşu şi C. Mamali.

1956 este anul de creştere a reţelei: cele şapte laboratoare regionale, printre care şi cel din Timişoara. Am menţionat această perioadă pentru că cei trei au menţinut totuşi o oarecare legătură cu institute de cercetare ca: „Institutul de protecţie a muncii”, „Institutul de igienă” şi „Institutul de psihologie” şi mai rar cu mediul universitar. În continuare încet, încet lucrurile s-au orientat spre o pseudo separare, este cert însă că mulţi universitari de vârsta a III-a de azi au fost iniţial psihologi în aceste laboratoare. Nu este un mod de abordare nostalgic ci este o realitate.

Am trecut apoi în revistă viaţa ştiinţifică în psihologia autohtonă şi circumscrierea acesteia pe zone în care se mai putea face cercetare. O trecere în revistă a dezvoltării psihologiei aplicate din domeniul feroviar argumentează efortul acestor profesionişti dar şi izolarea lor circumscrisă de racilele sistemului feroviar şi medical dedicat acestuia. Totuşi am găsit autori care au făcut cercetare aplicativă din interiorul sistemului feroviar: de ex.: I. Holban, M. Bolos, P. Botezatu, G. Raclaru, I. Crăciunescu, M. Bolfa, R. Rădulescu, şi alţii.

Am menţionat apoi şi câteva critici a ceea ce s-a întâmplat cu operaţionalizarea

termenului de psihotehnică într-un sistem închis care-şi proteja dar şi îşi claustra specialiştii.

Fenomenul compromisurilor profesionale a reapărut postbelic, destul de târziu însă, ca

de pildă „acţiunea şoferi amatori din anii 1978-1982” (Todea, 1991, 1998, 2002). Laboratoarele de psihologie aplicată în transporturi auto ale MTTc-ului, parţial cu concursul unor laboratoare ale reţelei C.F.R., fără vreo reglementare oficială, în condiţii de spaţiu insuficient, specialişti insuficienţi ca număr şi cu o metodologie mai puţin fiabilă tehnic şi chiar ştiinţific, au demarat pe plan naţional examinarea tuturor şoferilor amatori. Acţiunea în trei ani s-a dezorganizat din toate punctele de vedere, devenind din obligatorie doar consultativă, apoi dispărând treptat. Au rămas însă sechele în contextele metodologice, deontologice şi etice. Sperăm că astfel de acţiuni să nu se mai repete, faptul în sine rămânând doar un accident istoric al psihologiei aplicate în transporturi rutiere, accident din care astăzi ar trebui să învăţăm.

Page 15: Todea Rezumat teza doctorat

- 15 -

Formarea psihologilor şi implicaţii Generaţii întregi de psihologi care termină reînfiinţatele facultăţi de psihologie

începând cu anul 1990, de stat sau private, au şanse mari de a deschide cabinete private de tip S.R.L sau CIΨ dupa legea 213/2004, aceasta neînsemnând pentru psihologii experimentaţi uitarea celor învăţate şi studiate în facultăţi ci aplicarea a unor principii esenţiale de practicare a psihologiei. Oferta de servicii pe care o fac psihologii practicieni acum şi pentru care au fost investiţi cu competenţe, este destul de largă dar condiţiile sunt încă destul de vitrege. De ce credem că se întâmplă toate acestea? Considerăm că aceste condiţii sunt precare datorită următoarelor cauze:

• penuriei în specializare postuniversitară pe domenii clar aplicative; • lipsa codului deontologic şi etic principial, de pildă cel care în 2004/2005 s-a elaborat la

Cluj, cel existent astăzi este prea analitic, stufos; • lipsa unei necesare legi a formării psihologilor, a organizării şi funcţionării psihologiei

în România, care deşi a apărut în anul 2004 (Nr. 213/2004) nu se referă şi la formare în sens larg;

• activitatea „Asociaţiei Psihologilor din România”, activitate care şi-a reluat-o abia în anul 1999, urmând ca după 2004 să stagneze;

• lipsa cronică de unitate a comunităţii profesionale semnalate deja, împreună cu cauzele acesteia, de profesorul V. Pavelcu în una din cărţile sale de referinţă, „Drama psihologiei” (1972).

Pentru toate acestea am pledat şi pledăm şi noi cu consecvenţă începând din 1990, (Todea, 1990) iar anterior, la şedinţele de asociaţie, în puţinele dezbateri care se făceau mai mult datorită perseverentului V. Ceauşu, în timpul celor „13 ani de singurătate” (1977-1990) (Todea, 1997, 1998, 2001, 2002) (a se vedea cap. IV). Aceste stări de precaritate, dacă ar fi fost rezolvate, s-ar fi evitat astfel de „acţiuni fără sprijin logistic, fără un număr necesar de specialişti, şi cu o metodologie trasă de păr” (Todea, 1991, p. 11 & 1997, p.17). O să revenim asupra acestui aspect şi în alt context care, în parte, derivă dintr-o psihotehnică redusă la psihologi transformaţi în psihotehnicieni (examinatori), cu buget de timp limitat pentru interpretare şi pentru cercetare cu caracter aplicativ. Ambele, cercetarea aplicativă şi bugetul de timp, sunt absolut necesare exercitării cu competenţă a profesiei de psiholog practician. Totodată aceste necesităţi ar face conştienţi pe tinerii absolvenţi ai celor 4 ani de facultate, nu 5 ani cum au făcut la început seriile din 1995 şi 1996, că această formare nu este suficientă pentru exercitarea autonomă a profesiei, indiferent în ce domeniu de aplicabilitate ar prefera, fără un stagiu de practică monitorizată şi supervizată cel puţin de experţii din comunitatea noastră profesională. Stagiul va trebui finalizat de susţinerea unui examen de atestare care poate să-i dea competenţa dorită în exercitarea profesiei. Comisiile asociaţiilor profesionale ar fi o soluţie, însă dezinteresul este mai activ decât spiritul de organizare intradisciplinar chiar la nivelul acestora (Todea, 2002 & 2004). O altă soluţie posibilă ar fi organizarea de masterate recunoscute în Europa şi în lume. Acum se preconizează tocmai aceste măsuri după criteriile stabilite de universitarii europeni la Bologna în anul 2001. Cele relatate şi comentate mai sus sunt şi ecouri şi influenţe din psihologia anilor totalitari.

• Urmeză un expozeu foto sintetic al metodologiei psihologice: evoluţie şi validările necesare. (p. 203 -208), şi apoi la p. 224;

Page 16: Todea Rezumat teza doctorat

- 16 -

Cercetarea aplicativă în acest context

Prin anii '80, datorită observaţiilor noastre profesionale şi unele consultări a membrilor reţelei noastre CFR, precum şi din consultarea unor cercetări ne-au dus la concluzia, devenită apoi ipoteză de cercetare mai cuprinzătoare, că în profesii cu risc crescut, ca cele din S.C. feroviar şi rutier, se cere iniţial depistarea existenţei unui fond aptitudinal general, (F.A.G.), apoi a structurilor aptitudinilor specifice (S.A.S.) care pot să fie eficiente numai dacă şi alţi factori şi calităţi ale personalităţii se structurează coerent şi îl susţin (S.F.P.). Pentru asigurarea fiabilităţii umane în sistem credem ca modelul prezentat mai jos este operaţional metodologic. (vezi Fig 6, p.209 ) Rămâne să confirmăm acest model în cercetarea noastră. Astfel s-a născut o primă ipoteză a studiului nostru dar şi prime rezultate mai ales privind structura Fondului Aptitudinal General (FAG)

Acest capitol demonstreză că psihologia aplicată în transporturi feroviare din România s-a dezvoltat pe fondul ’’accidentului’’ numit Criza de securitate a sistemului sociotehnic feroviar român şi efectele sale în psihologia aplicată (1959 – 1970) criză pe care am analizat-o destul de atent privind implicaţiile sale.

Spre finalul, capitolului am scris un subcapitol ’’Despre fiabilitatea şi funcţiile factorului uman în sistemul organizaţional feroviar’’ în care este prezentat un sistem de clasificare a funcţiilor din medii profesionale cu risc crescut. Criteriul de concepere este unul psihologic. Funcţiile într-un astfel de sistem se pot ordona pe axa DECIZI-EXECUŢIE fără să omitem funcţiile formative cât şi cele de supraveghere şi control. În acelaşi timp am sugerat că acest model poate fi utilizat şi aplicat în analiza oricărei instituţii, organizaţii. (a se vedea Fig., p. 221 )

La final de capitol este prezentată ( vezi: 5.10.1.) Testoteca reţelei de selecţie şi asistenţă psihologică a personalului din S. C. (siguranţa circulaţiei) / CFR, (Tab, 5.10.1. p. 228 - 236), instrumentar la care ne vom referi într-o primă cercetare la nivel de reţea. Trebuie să menţionăm că fragmentarea capitolului este voită între psihologia aplicată în transporturi şi evoluţia pe etape a vieţii ştiinţifice în psihologia românească, încercând să demonstrăm relevanţa unor realităţi care nu uneori au evoluat paralel.

Page 17: Todea Rezumat teza doctorat

- 17 -

Cap VI. PRIMUL STUDIUL PRIVIND ASIMILAREA ÎN REŢEAUA DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ A METODELOR

DE INVESTIGARE A PERSONALIT ĂŢII

Comentariu de actualitate

Dorinţa tinerilor de a se forma ca psihologi există şi astăzi, de aceea ne miră faptul că învăţământul nu dă cuvenita importanţă formării psihologilor pe măsura responsabilităţii actului de cunoaştere psihologică şi mai ales de intervenţie preventivă sau curativă în folosul semenului nostru. Chiar dacă am avut parte, cum niciunde în lume, de cei „13 ani de singurătate” (1977-1990), (Todea, 1997 & 1999) aceasta nu constituie o scuză. De pildă comprimarea de la 5 ani la 4 ani, din 2005-2006 apoi la 3, a anilor de facultate standard pentru studenţii în psihologie. Probabil că programa nu le poate oferi mai mult, cert este că orientarea aplicativă este săracă din toate punctele de vedere (Todea, 1997, 1999, 2001, 2003, 2008).

În transporturi şi datorită acestui aspect care ar trebui să dea de gândit, formarea unui psiholog durează cel puţin 5 ani după facultate. Această formare necesită o monitorizare şi o supervizare adecvate. Pledăm şi pentru „puritatea” profesională a breslei al cărui început trebuie realizat încă de pe băncile facultăţii. După noua formulă curriculară (3-2-3) de formare cu caracter general, urmaţi de necesarele specializări şi masterate postuniversitare, stagiile de formare ar fi mult mai reduse, deşi necesare ca apa pentru orice vieţuitoare de pe Terra. Raţiunile financiare nu au ce căuta aici decât în măsura în care se va schimba în mod structural aria curriculară după cum s-a preconizat la Bologna (2001).

În concluzie cercetarea făcută s-a realizat într-un context mai puţin contingent la viaţa psihologiei româneşti şi mai mult conectat la dinamica sistemului de transport feroviar care devenea din ce în ce mai mult un sistem organizaţional în schimbare.

Plecând de la realităţile expuse anterior s-a conturat organizarea unei cercetări prin care se dorea asimilarea unor metode de explorare a personalităţii care pe lângă fidelitatea, sensibilitatea şi validitate, să corespundă şi criteriului de uşurinţă în aplicare, în corectate şi în interpretare. Exista astfel şansa implementării metodei clinice într-un context în care metoda experimentală este predominantă, şansă ce nu trebuia pierdută.

Demersul nostru viza reţeaua de laboratoare CFR & auto care era subordonată aceleiaşi predominanţe metodologice: teste de performanţă aptitudinală şi eventual teste de inteligenţă.

Prima etapă: 1. S-a solicitat ca la nivelul laboratoarelor din reţea să se aplice chestionarele: TEQ

(adaptat de V. Preda, 1976), şi ENR (adaptat de V. Preda, J. C. & L. Brengelmann, 1960), după cum urmează - TEQ la IDM, ENR la mecanici locomotivă.

2. Laboratoarelor li s-a trimis, odată cu metodele mai sus menţionate, o fişă anamnestică standard (Todea,V. G., 2008, p. 24 – 30) urmând ca să ne parvină din partea celor care au aplicat această fişă anamnestică cumulată şi protocoalele cu aplicarea acestor probe.

3. Totodată, urmau să ne trimită pe lângă scorurile obţinute la chestionarele amintite, seturile de valori cifrice cote, scoruri, ale probelor aptitudinale, din dotare, aplicate pe specificul funcţiei, observaţiile clinice, non-test, asupra subiecţilor examinaţi precum şi observaţii critice asupra ansamblului metodologic.

Page 18: Todea Rezumat teza doctorat

- 18 -

Situaţia nu s-a dezvoltat aşa cum am presupus. Au apărut cazuri de superficialitate în completarea fişei anamnestice, chiar şi pentru clasicele variabile moderatoare, lipsa unor observaţii clinice la obiect, întârziere în trimiterea eşantioanelor de rezultate, necorectarea unor chestionare. Toate acestea au dus la imposibilitatea concentrării şi manipulării eficiente a acestei informaţii optându-se pentru schimbarea ipotezei de lucru. Etapa a doua

În această secundă etapă am considerat că nu ne rămâne decât să studiem faptul că probele de personalitate pot fi sensibile prin rezultatele oferite după aplicare, la factori socio-profesionali şi socio-familiali prezenţi în existenţa individuală, atât la cei cu influenţă pozitivă, cât şi la cei cu influenţă negativă (sancţiuni, mediu socio-familial dezorganizat, mediu socio-familial de provenienţă dezorganizată). Aceste criterii au împărţit lotul global în 3 loturi a căror componenţă au vizat şi departamentul auto şi cel CFR pentru a da reprezentativitate eşantioanelor. N = >100. Cele trei loturi le-am denumit:

• NORMALI (N) (N = 573). Subiecţi cu istorie individuală socio-profesională şi socio-familială şi fără sancţiuni;

• NEGATIVI (-) (N = 363). Subiecţi sancţionaţi profesional, cu provenienţă din familii dezorganizate sau din familii dezorganizate actualmente;

• POZITIVI (+) (N = 61). Subiecţii cu evoluţie socio-profesională şi socio-familială normală dar cu promovării speciale pe linie profesională datorate performanţelor şi integrărilor deosebite. Nu au intrat în studiu din cauza incoerenţei datelor primite din teren la acest lot. Dacă există diferenţe semnificative dintre medii, atunci probele sunt capabile să diferenţieze subiecţii problemă (negativi) (-) de subiecţii f ără probleme (normali) (N).

Etapa a treia - Evaluarea demersului şi concluzii 1. Se cere a se verifica locul fiecărui factor, unde am înregistrat diferenţe semnificative,

în ierarhia exigenţelor psihologice a funcţiilor S.C. incluse în studiu, în cazul testului T.E.Q. (Tab. 6.1, p. 256)

2. Factorul I.2, neuroticism, depistat cu chestionarul E.N.R., putem să-l considerăm cu valoare psihodiagnostică, dar numai în contextul unor indici la fel de simptomatici obţinuţi cu celelalte probe de personalitate sau de performanţă.

3. Aceste probe nu sunt singurele în testoteca reţelei care vizează obţinerea unor indicatori de personalitate necesari unui psihodiagnostic în legătură cu exercitarea unei profesii cu risc crescut, în cazul nostru, funcţii din S.C, însă rezultatele studiului merită a fi luate în considerare. Aptitudinile şi caracterul sunt componente ale personalităţii, de modul cum se intercondiţionează depinde eficienţa finalizărilor în activitatea profesională.

4. Probele de personalitate ne relevă aspecte calitative ale personalităţii care se conjugă mai mult sau mai puţin eficient în activitatea profesională. Aceste probe sunt de dorit să fie utilizate mai ales în programele de selecţie & expertiză, pentru a evalua corect calitatea contextului personalităţii care susţine fondul aptitudinal general şi pe cel specific.

5. În programul de asistenţă periodică aceste probe pot avea un rol de depistare cu caracter preventiv datorită sensibilităţii lor, iar în programul de EXPERTIZĂ pot să ne dea informaţii despre posibilitatea existenţei aşa zişilor "falşi pozitivi", orice selecţie având doza ei de incertitudine mai ales în legătură cu factorul OM în acest context, paradoxal, cel mai fiabil şi în acelaşi timp cel mai puţin fiabil. În sistemele socio-tehnice cu caracter performant unde riscul are, din păcate, un caracter permanent, atenuarea sa depinde de fiabilitatea factorului uman implicat la diverse niveluri pe axa DECIZIE –EXECUŢIE. S-au luat în considerare prin această cercetare praguri medii de admisibilitate

Page 19: Todea Rezumat teza doctorat

- 19 -

La final de capitol ne-am ocupat de cele cinci mari probleme ale psihologiei aplicate în România:

� Lupta dintre adepţii metodei clinice şi adepţii metodei experimentale continuă până în zilele noastre mai ales în mediile universitare, mai nou si în practica psihologică;

� A doua mare problemă, după opinia noastră, era dificultatea definirii normalului şi anormalului atunci când este vizată zona de graniţă;

� A treia mare problemă, care s-a instalat de timpuriu mai ales în lumea practicienilor psihologi este subordonarea sistemic-conceptuală, cu efecte la nivelul statutului profesional a acestora, sistemului conceptual specific domeniului de aplicabilitate.

� Formarea psihologilor pe băncile universităţilor a avut şi are suferinţe cu caracter cronic ca: teoretizarea excesivă (Todea, 2001, 2003, 2008, 2010), clişee de lucru (Radu, 1987), risipirea în domenii conexe, hibridizare;

� Statutul psihologului din în România, o altă problemă, abia începând cu 1997 (15 martie) la Timişoara, existând condiţii, s-a organizat construirea acestuia.

Page 20: Todea Rezumat teza doctorat

- 20 -

Cap VII. SISTEMUL SOCIO - TEHNIC FEROVIAR - O ABORDARE ORGANIZA ŢIONAL Ă –

Am încercat inteprindem acest tip de abordare pentru că există o tendinţă de a aloca o poziţie secundară atât persoanei cât şi acestui sistem organizaţional şi în al doilea rând o astfel de abordare nu s-a mai făcut.

1. Un singur factor, la rândul lui sistemic, ca şi componentă a sistemului socio-tehnic, rămâne şi va rămâne, în poziţie centrală din toate punctele de vedere, OMUL REAL. Este factorul care asigură conceperea, dezvoltarea sistemelor prin salturile generate de noile tehnologii, dezvoltarea interfeţelor OM-TEHNOLOGIE, dezvoltarea a noi moduri de abordare, înţelegere şi organizare, accentul punându-se pe adaptare şi dezvoltare în context global.

2. Am plecat în acest demers de la sistemul organizaţional spre SPU (sistemul persoanei umane) încercând să evaluăm şi dezvoltarea organizaţională ca un tot. Dezvoltarea organizaţională (D.O.) care a atins sferele economice din toată lumea civilizată şi parţial lumea în curs de dezvoltare, mai cu seamă sfera serviciilor dar şi societatea civică în ansamblul ei, este un concept conştientizat global împreună cu cel de „calitate totală”. . În cazul nostru, stabilitatea sistemică este dată de tehnologie, de managementul organizării şi de performanţele competenţelor umane conţinute.

3. Sistem organizaţional ca noţiune pe care am încercat să o operţionalizăm a plecat de la următoarea definiţie: Conceptul de ORGANIZAŢIE este de fapt rezultatul unei extinse aplicări a teoriei sistemelor, iar noi o considerăm definindu-l ca un sistem de tip reţea organizată cu caracter psiho-socio-profesional, cu structuri şi tehnologii dedicate scopului activităţii, aflată în evoluţie premanentă, schimbarea fiind un mod de existenţă atât a omului contemporan cât şi a organizaţiilor din care face parte din d.p.d.v. profesional

4. Am redat apoi o sinteză demersului oferit de autoarea Sofia Chirică (1996) în cartea sa „Psihologie Organizaţională”. Acceptând din start polivalenţa unghiurilor de abordare şi criteriul istoric al dezvoltării conceptuale autoarea conturează sistemul organizaţional ca având mai multe faţete într-o lume care nu este egală cu ea însăşi, sau mai bine zis într-o lume care se dezvoltă inegal.

5. Demersul nostru de diagnoză organizaţională a sistemului organizaţional C.F.R. s-a făcut în perspectiva sistemului organizaţional extins, cel european. Reţeaua extinsă socio-tehnică tinde să aibă un caracter pronunţat organizaţional. Ca noţiune distinctă, este credem, mai potrivită pentru scopul demersului nostru căci mediază între operaţionalitatea noţiunilor de sistem şi organizaţie, şi pentru a înţelege faptul că „C.F.R.”-ul în structurile sale actuale are tendinţa de a evolua, mai lent, dar se pare sigur, de la o stare sistemică relativ opacă ultrastabilă, spre o reţea funcţională de tip socio-tehnic cu valenţe de adevărat serviciu, în care OMUL, TEHNOLOGIA şi ORGANIZAREA se subordonează unui dublu scop: oferta de servicii de transport cvasipermanentă şi asigurarea fiabilităţii de desfăşurare a acţiunilor conjugate cu caracter specific şi într-o reţea ce oferă deschidere şi flexibilitate clienţilor sau potenţialilor clienţi din Europa.

6. Pe de altă parte cultura organizaţională s-a transformat lent nefiind afectată esenţial de aceste retehnologizări din mers. Ritualuri profesionale, forme specifice de specializare şi învăţare colectivă, norme integratoare se desfăşoară sub imperiul criteriului de menţinere a fiabilităţii umane, tehnologice şi organizatorice. Această

Page 21: Todea Rezumat teza doctorat

- 21 -

stabilitate culturală se datoreză mai ales riscului activităţilor profesionale, risc caracteristic unor astfel de organizaţii.

7. Fenomenul globalizării impune de la sine noţiunile de câmp şi de reţea, totuşi sistemele socio-tehnice feroviare chiar dacă tind spre integrare europeană, sub egida Uniunii Internaţionale de Căi Ferate (U.I.C.F.), (Michel, 1992) includ în mod necesar şi CFR-ul. Acesta ca organizaţie naţională, trebuie să se adapteze la nivelele deja constituite în vestul european. Procesul de schimbare presupune un salt semnificativ de la o organizare teritorial-naţională la una europeană, prin prisma factorilor cheie organizaţionali:

• scop, vocaţie; • structuri; • mecanisme de facilitare & proceduri; • sisteme de relaţii & competenţe & tehnologii; • principii de organizare; • management. Indiferent de caracterul organizaţiei, medierea se realizează tot cognitiv, singular la

nivelul persoanei prin prisma activităţii sale profesionale. În acest mod se pot naşte comportamentele profesionale adecvate organizaţional, aşa se pot naşte şi necesarele relaţii cu mediul intra şi extraorganizaţional pe care, le are sau le poate avea, orice persoană cu o funcţie într-o astfel de organizaţie. 8. Apoi am identificat şi structurat marile variabile organizaţionale ale sistemului feroviar

C.F.R. încercând să plasăm cele două posibilităţi ale psihologiei aplicate în transporturi în acest context: asistenţa psihologică şi posibilitatea de a face asistenţă organizaţională

MEDIUL: SOCIAL, ECONOMIC, CONCUREN ŢIAL, TEHNIC, FINANCIAR, CULTURAL

PROFESII & FUNCŢII CULTURĂ ORGANIZA ŢIONAL Ă

ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ / ASISTENŢĂ ORGANIZAŢIONALĂ OAMENI - PERSOANE STRUCTURI FEROVIARE

MEDIUL: SOCIAL, ECONOMIC, CONCUREN ŢIAL, TEHNIC, FINANCIAR, CULTURAL

9. Criterii ale diagnozei organizaţionale remarcate de către noi vizează adaptarea structurilor la noile tehnologii şi a persoanelor la acest context cu „câmp extins de activitate” şi cu perspectivă europeană:

a. Scopul sau vocaţia organizaţională; b. Structurile organizaţionale; c. Relaţiile; d. Sistemul de compensaţii; e. Mecanismale de adaptare, coordonare şi control a departamentelor de

activitate; f. Managementul; g. Certitudinile şi incertitudinile mediului.

Am analizat pas cu pas fiecare realitate ce corespundea criteriilor de mai sus şi apoi am emis un prediagnostic.

Page 22: Todea Rezumat teza doctorat

- 22 -

10. Caracteristicile funcţionale actuale ale acestui tip de organizaţie sunt de remarcat din analiza noastră:

� În primul rând, se face apel la putere destul de facil, sistemul de relaţii formale fiind destul de centralizat, problema delegării de responsabilitate uneori este înţeleasă prost.

� În al doilea rând, apare şi tactica de compromis între subsisteme; � În al treilea rând, lipsa de transparenţă şi formalizarea prezentă, uneori excesivă, duce

la evitarea multor posibilităţi de expresie ale actorilor organizaţionali; de pildă coparticiparea actorilor organizaţionali la perfecţionarea normelor de siguranţă este eludată de o cutumă „până nu se întâmplă ceva toate procedurile sunt bune de respectat”. Consecinţa, după fiecare eveniment apare un ordin, bineînţeles cu caracter coercitiv, care încearcă să genereze noi comportamente de respectat, în multe cazuri opuse comportamentelor de principiu sau iniţiale, chiar dacă generarea evenimentului a avut o cauză tehnică. Un alt fenomen este şi extinderea responsabilităţii conjugată cu extinderea fluxului de sancţiuni la toate nivelele. Feed-back-ul nu poate fi decât coercitiv şi punitiv pentru principalii actori implicaţi direct în securitatea sau siguranţa circulaţiei.

� În al patrulea rând, medierile sunt exclusiv cognitive mai ales la niveluri decizionale, comportamentele fiind orientate spre satisfacerea exigenţelor impuse de mediu şi mai puţin spre satisfacerea propriilor angajaţi;

� În al cincilea rând, confruntările deschise între actori au caracter aleatoriu, fiind determinate de solicitări salariale sau alte tipuri de facilităţi, mai puţin cele de strategie, tactică în siguranţa circulaţiei.

� Modelarea unor noi tipuri de relaţii în care să transpară nu numai formal, ci şi eficient scopurile acestui tip de organizaţie matricială ar trebui să facă parte din orientarea strategică a factorilor de putere ai organizaţei. 12. Ni se pare adecvat, dat fiind constatările noastre, privind sarcinile managerilor de la nivel regional şi ministerial, să recomandăm modelul lui Sleznick

� Definirea clară a obiectivelor în funcţie de scopurile organizaţiei; � Abilitatea de a traduce obiectivele în programe; � Strategiile de apărare a integrităţii organizaţiei; � Managementul conflictelor interne;

De o reală utilitate în această analiză ne-au fost modele preconizate de noi privind sistemul de clasificare a funcţiilor într-un context oragnizaţional (p.221) şi modelul raportului dintre asistenţa psihologică şi cariera profesională Fig. 7.1. Programele de asistenţă psihologică în raport de carieră (autor, psih. Gelu V. Todea, 1995) (p.273)

Page 23: Todea Rezumat teza doctorat

- 23 -

Cap VIII. PERSONALITATEA CA TIP ŞI PERSONALITATEA CA STRUCTURĂ IERARHIC Ă

Tradi ţie şi actualitate în cercetarea aplicativă asupra persoanei

Două mari construcţii în psihologie ne-au orientat spre demersul nostru. O tipologie instrumentată cu ajutorul unei scale „Scala temperamentelor” (Sheldon, 1951) şi modelul Big Five (Costa, McCrae, 1985). Din aceleaşi motive am considerat normal că organismul uman este bază materială palpabilă a existenţei persoanei şi am ales ca sprijin, în cercetare, teoria morfo-fizio-psihologică sheldoniană, inspirându-ne din scala de evaluare V.S.C. (viscerotonie, somatotonie, cerebrotonie) (Sheldon, 1953). În acelşi timp, nu puteam să nu includem o recentă abordare a structurii personalităţii „Modelul personalităţii prin 5 factori” sau „Big Five”, mai recent evalut prin NEO PI-R (Costa & McCrae, 1987, 1985, 1998), un produs al abordării descriptive a personalităţii (Minulescu, 1996), (Albu, 1998, p. 61).

Ambele modalităţi facilitează prin cadrul teoretic şi instrumental de abordarea a personalităţii: observarea, evaluarea test şi non test, descrierea şi explicarea persoanei. Prin aceasta dorim să aducem un aport al abordării tradiţionale de tip aptitudinal, psihotehnic aproape exclusivă în psihologia aplicată din transporturi, în psihologia aplicată activităţilor profesionale, în psihologia organizaţională, fără să omitem principiul unităţii dintre clinic şi experimental. (Dunnette, M., 1969), (Zapan, 1974), (Zörgo, 1980), (Jurcău, 1981), (Todea, 1976, 1979b, 1990, 1994, 1997, 1999), (Vasilescu, 1986), (Watson & Clark, 1992). Trăsăturile de personalitate sunt prin natura lor sisteme organizate stabile şi constante în gândire, sentimente şi comportamente (Pichot, 1952), (Meister, 1971), (Holban, 1971), (Mărgineanu, 1973), (Maslow, 1976), (Mamali & Mamali, 1979), (Pavelcu, 1980), (Leplat, & Terrsac, de (1990), (Pitariu & Albu, 1992), (Magnus, Diener, Fujita & Pavot, 1993), (Jués, 1998), (Reuchlin, 2005). Pentru o persoană, confirmarea unei reuşite profesionale datorată unor aptitudini, a unor calităţi, pe care le deţine şi de care este conştientă, îi determină apariţia spontană a unor afecte pozitive cu consecinţe benefice pentru următorul pas spre o nouă reuşită. Din păcate personologii consideră domeniul aptitudinilor oarecum exterior domeniului personalităţii (Leonhard, 1979). Ori, nu de puţine ori, eşecul sau reuşita într-o activitate este determinată de trasături de personalitate altele decât cele aptitudinale. Şi atunci, oare de ce FAG şi SAS să nu fie considerate incluse pe lista domeniilor personalităţii, independente oarecum ca abordare dar nicidecum în fond? Un curent important de cercetare a personalităţii este reprezentat de tradiţia lexicală, care a propus analiza adjectivelor descriptoare existente în limba engleză (Angleiter & Ostendorf, 1998).

Existenţa corespondenţelor dintre predicţiile teoretice privind modelul instrumental structurii peronalităţii propus şi variabile externe ale unui domeniu a personalităţii - evaluat direct - în cazul nostru atât FAG & SAS, cât şi domeniile definite de Costa & McCrae, 1985 şi cu scala tipologiei sheldoniene, Sheldon, 1951 - considerăm că pot fi elemente importante în abordarea persoanei a trăsăturilor sale generale şi specifice.

Page 24: Todea Rezumat teza doctorat

- 24 -

Cap IX. PARTICULARIT ĂŢI ALE PERSOANEI ÎN MEDIU CU RISC CRESCUT

Necesitatea cercetării aplicative După concepţia noastră, una din direcţiile de activitate ale unui „Centru de selecţie şi asistenţă psihologică a personalului din transporturile feroviare” este şi programul de cercetare cu caracter aplicativ în beneficiul sistemului socio-tehnic de referinţă prin prisma optimizării activităţii profesionale a personalului SC pentru realizarea scopului, îmbunătăţirii structurilor, a relaţiilor, a mecanismelor de facilitare, a sistemului de recompensare, a managementului, a performanţelor, a competenţelor, a gestionării de personal, a formării etc. Dorim să afirmăm că modelul propus de către noi (p. 221) este adaptat la orice sistem organizaţional şi devine cu atât mai eficient ca mod de abordare cu cât persoana este expusă riscului activităţilor pe care le întreprinde în acest context.

Scopul nostru în cercetarea prezentă, datorită reglementărilor în vigoare, este oarecum restrâns la reevaluarea exigenţelor-cerinţelor psihologice, reevaluare determinată de dinamica sistemului care impune şi o dinamică specifică a solicitărilor factorului uman implicat direct în funcţionare: adaptare, stabilitate şi mai ales fiabilitate. Astăzi, evoluţia unui sistem socio-tehnic de tip organizaţional are la bază patru componente interdependente: omul, tehnologia, organizarea şi comunicaţiile. (Todea, 1994b).

Din păcate, adevărata gestionare a factorului uman este lăsată şi acum indirect în seama reţelei medico-psihologice. La nivelul intrinsec al sistemului gestionarii de personal, prin reglementări, îndeplinesc funcţii birocratice, avizele medico-psihologice fiind obligatoriu de respectat, cunoştinţele lor privind metode moderne de gestionare de R. U. sunt submediocre, chiar şi în probleme de evaluare a personalului. Aceşti funcţionari lucrează sub incidenţa tipicelor surse de eroare în evalure generate de clişee insurmontabile plecând de la reglementări. Halo - efectul, indulgenţa şi tendinţa centrală sunt cele mai frecvente. Ultra exigenţa apare când se fac sesizări pentru solicitarea activării programului de EXPERTIZĂ, atunci apar informaţii non - test contrastante de la un an la altul, ba chiar de la o lună la alta de la acelaşi evaluator privind persoana evaluată. Cercetările noastre de teren au dovedit în aceste cazuri supradimensionarea subiectivităţilor răuvoitoare în evaluare, din 1979 (Ord.MTTc.nr.1860) acestea au fost estompate de cercetările făcute în mod obligatoriu de către persoane competente cu funcţii de supravegehere şi control (revizori S.C. şi control) care validează sau nu sesizarea şefului de unitate. Abia apoi se aprobă expertiza psihologică, în cazul validării situaţiei sesizate care în unele cazuri este determinată şi de deplasarea psihologilor în teren. Scala de evaluare construită de noi devine astfel un instrument al crecetării de teren în aceste situaţii.

Contactul psihologului cu terenul socio-profesional nu se poate face doar empiric, evoluţia sistemului trebuie demonstrată şi ştiinţific. O strategie de cerectare aplicativă devine necesară mai ales în această etapă a schimbărilor majore. Procesul schimbării şi al mutaţiilor

Mutaţiile tehnologice crează mutaţii de competenţe, în consecinţă şi mutaţii în sfera exigenţelor - cerinţelor psihologice, mai ales pentru activităţi profesionale ce presupun un risc crescut pentru factorul uman şi nu numai din cauza infiabilităţilor acestuia generate de

Page 25: Todea Rezumat teza doctorat

- 25 -

persoana în sine, dar mai ales de interdependenţele funciare şi funcţionale caracteristice sistemului socio-tehnic feroviar. Conţinutul la care ne referim aici vizează o restructurare pe măsură a fostelor cerinţe psihologice prin apariţia unor exigenţe noi care implică activitatea cognitivă într-o mai mare măsură, dar şi alte calităţi ale personalităţii ce ţin de temperament, diverse calităţi ale comportamentului inteligent (general, tehnic, verbal, operaţional) absolut necesar în: formare, în înţelegerea sistemului, în adaptarea la solicitările acestuia, în luarea şi executarea deciziilor, echilibrul emoţional şi stabilitatea acestuia, spiritul de iniţiativă, capacitatea de colaborare, toate acestea având aceiaşi optimă finalitate în funcţionarea sistemului chiar dacă apar diferenţe de stil în execuţie permise de tehnologie. Metodologie

� Prima metodă propusă şi utilizată de noi a fost: Metoda analizei activităţilor profesionale prin evaluare (aplicare & rezultate) pentru funcţiile decizional-executive.

Programul de observaţii şi analize sitematice, care au durat iniţial 2 ani (1992-1994), apoi încă 2 ani (2004-2005) au dus la identificarea unor comportamente profesionale listate pentru fiecare funcţie - profesie în parte, convertite de către noi în liste de exigenţe psihologice, comparabile oarecum cu cele întocmite de către J. Tiffin & E.J. Mc Coormik, (1958, p. 400-410) pentru o gamă largă de profesii şi cu lista lui M.S. Viteles (1933) rezultată din analiza accidentelor în industrie, inclusiv în transporturi, listă utilizată în reţeaua noastră de 1969 Georgiade şi apoi I. Holban 1970.

Într-un prim pas al analizei am utilizat „Metoda evaluării exigenţelor prin ierarhizare cu loturi de evaluatori semnificative statistic”. (Nev = între 30-60 de evaluatori pentru fiecare funcţie). Loturile de evaluatori au fost formate din cei mai buni profesionişti ce ocupau aceste funcţii, din instructorii lor de la care am obţinut şi listele cu cei mai buni profesionişti şi din şefii lor direcţi. Am inclus şi pe cei care ocupă funcţii de supraveghere, control şi formare.

� Evaluatorii au fost instrui ţi pentru a face evaluarea iniţial în trei etape. - Prima etapă a vizat un instructaj general colectiv pe ramuri, în care a fost incluse definiri operţionale ale cerinţelor psihologice vizate, de fapt pentru o decodificare în grup a acestora în comportamente profesionale semnificative. - A doua etapă a fost tot de tip „training focalizat” pe identificarea performanţei necesare în exercitarea profesiilor prin prisma acestor funcţii. - A treia etapă a vizat evaluarea exigenţelor, conform listelor ierarhizate, pe criteriul

performanţei a celor mai buni profesionişti, care, de data aceasta, nu au mai făcut parte din lotul de evaluatori. Menţionăm că fiecare persoană evaluată, în partea a doua studiului, a avut alocaţi între 3 - 5 evaluatori care s-au dovedit a fi concordanţi (Coef. Kenndal) în procesul de evaluare.

• Din analiza listelor astfel obţinute independent s-a observat că majoritatea au structuri comune obţinute în urma codificărilor comportamentelor profesionale - definiri operţionale - în exigenţe-cerinţe psihologice, dar ierarhizările aveau diferenţe mici de rang. Acest aspect important ne-a făcut să solicităm evaluatorilor ca în evaluarea finală să facă demarcarea necesară: cerinţe fundamentale, specifice şi chiar cerinţe auxiliare, funcţiile fiind ţintite.

Au urmat apoi şi alte etape necesare : • A patra a etapă, pe baza unor liste comune de exigenţe - cerinţe am solicitat

colaborarea evaluatorilor pentru o ierarhizare finală: pe funcţii distincte şi pe cele trei categorii de cerinţe psihologice. (FAG, SAS şi SFP) adică împărţirea listei în trei

Page 26: Todea Rezumat teza doctorat

- 26 -

categorii: exigenţe foarte importante pentru activitate, exigenţe importante şi exigenţe auxiliare.

De fapt din rezultatul evaluărilor succesive ni s-a confirmat ipoteza că activitatea S.C. la funcţiile decizional - executive implică factori comuni fundamentali şi factori specifici pentru fiecare funcţiie decizional - executivă vizată în cercetarea noastră. Am dorit să vedem dacă între cele foarte importante intră cu adevărat cele care vizează FAG, dacă în următoarea categorie întră cu adevărat cele care pot fi considerate SAS şi binânţeles apoi auxiliarele.

• Astfel s-a ajuns la o listă comună de 30 de exigenţe psihologice ierarhizate şi trecute prin studiul concordanţei dintre lotul de evaluatori (etapa a 3-a).

• Sunt prezentate în continuare listele de exigenţe ale activităţii profesionale codificate psihologic şi ierarhizate de către loturile de evaluatori, loturi statistic semnificative (N > 30), precum şi etapa următoare de prelucrare a ierarhizării dupa media procentelor pentru identificarea F.A.G., S.A.S şi cerinţe auxiliare. (p. 304 – 307)

Notă: pentru a opera o ierarhizare după criteriul locului obţinut de o exigenţă pentru fiecare listă, am acordat un număr de puncte egal cu locul obţinut, adică de la 1 -30 de puncte, apoi am efectuat media punctelor.

Sunt prezentate în continuare • STRUCTURA F.A.G. ÎN RAPORT CU FUNCŢIA (p. 308 – 309) • STRUCTURA S.A.S ÎN RAPORT CU FUNCŢIA (p. 309 – 312) • CERINŢE PSIHOLOGICE AUXILIARE ÎN RAPORT CU

FUNCŢIA (CPA) (p. 312 – 313) Comentarii: 1. Identificarea unor trăsături generale, fundamentale ale personalităţii, de ex. inteligenţa, capacitatea de a decide corect în situaţii critice, echilibrul, stabilitatea emoţională şi altele care au fost identificate printre primele s-au structurat şi le-am denumit Fondul Genereal Aptitudinal. (FAG) obţinute prin ierarhizare şi evaluare. 2. I-au urmat acestuia o serie de caracteristici care ţin mai mult de partea perceptiv-executivă a comportamentului profesional şi de finalitatea acestuia, de la calităţile percepţiei, la distributivitatea şi concentrarea atenţiei în medii disturbatoare până la calităţi ale execuţiei. (SAS) 3. Interesul pentru verbul “a risca” este foarte puţin reprezentat aflându-se aproape de finalul ierarhiei pe locul 28 din 30, ceea ce spune multe privind responsabilitatea conştientizată activ în mediile cu risc unde mai importantă este capacitatea de a decide corect în situaţiile critice decât plăcerea de a risca. 4. În structura SAS găsim, în câteva grupe de patru, ierarhii ale a celeiaşi trăsături la cele patru funcţii SC aceiaşi trăsătură care pentru o anumtă funcţie are o notă discordantă (cu minimum 5 puncte mai mică) faţă de aceiaşi trăsătură la celelalte trei funcţii. Credem că aceasta însemnă că SAS are trăsături domiante specifice unei funcţii sau alteia. Iată mai jos lista acestora. Aici vom observa diferenţe de marcă. Rezultate – Structura FAG

Page 27: Todea Rezumat teza doctorat

- 27 -

1. STRUCTURA F.A.G. ESTE COMUNĂ FUNCŢIILOR DECIZIONAL-EXECUTIVE Tabelul 10.35. Structura F.A.G. Ierarh. Ierarh.

loc Ierarhie Clasific. M/%

F.A.G. LA PROFESIILE CU RISC CRESCUT

I 1,75 69.3% Inteligenţa generală, tehnică & verbală II 2,75 67.8% Abilitatea de a lua decizii şi a le executa prompt III 3,5 66.2% Stabilitate emoţională IV 3,75 65.5% “Sânge rece” (capacitate de decizie rapidă în faţa pericolului) V 5.25 63.9% Spirit de iniţiativă VI 6,25 61.0% Adaptibilitatea (când se produc schimbări inopinate) VII 6,75 61.05% Capacitatea de acţiune cu rapiditate şi timp îndelungat (energie) VIII 7,25 60.1% Posibilitatea de concentrare într-un mediu de distragre a atenţiei

Componentele (FAG) locul ocupat pe funcţii şi codificarea variabileleor

(procedura:agregarea clasamentelor ptr. Media rangurilor) Tabelul 10.40. Inteligenţa & tipuri de funcţii (QI T & V) ( I )

Punctaj rang

Ierarhia % a exigenţei (QI T & V) (I)

Funcţia decizional-executivă

1 73,6% SCB 1 72,0% IDM 3 68,1% ML 2 63,5% RTV M=1,75 M=69,3 Σ=277,2

Tabelul 10.41. „Sânge rece” & tipuri de funcţii (SR) ( III )

Punctaj rang

Ierarhia % a exigenţei (SR) ( III )

Funcţia decizional-executivă

1 72,9% ML 3 63,5% RTV 3 63,5% SCB 3 63,3% IDM M=2,50 M=65,8 Σ=263,2

Tabelul 10.42. Abilitatea decizie/executie & tipuri de funcţii (ADEP) ( IV )

Punctaj rang

Ierarhia % a exigenţei (ADEP) ( IV )

Funcţia decizional-executivă

2 71,7% ML 2 71,1% SCB 2 70,4% IDM 5 58,3% RTV

Page 28: Todea Rezumat teza doctorat

- 28 -

M=2,75 M=67,8 Σ=271,5 Tabelul 10.43. Stabilitate emotională & tipuri de funcţii (SE) ( II )

Punctaj rang

Ierarhia % a exigenţei (SE) ( II )

Funcţia decizional-executivă

3 69,6% SCB 3 69,1% IDM 3 66,4% ML 4 59,8% RTV M=3,25 M= 66,2 Σ= 264,9

Tabelul 10.44. Spirit de initiativă & tipuri de funcţii (SI) (V )

Punctaj rang

Ierarhia % a exigenţei (SI) (V )

Funcţia decizional-executivă

6 67,4% IDM 1 65,9% RTV 6 63,6% ML 6 61,5% SCB M=4,75 M=64,6 Σ= 258,4

Tabelul 10.45. Adaptare la schimbări inopinate & tipuri de funcţii) (ASI) ( VI )

Punctaj rang

Ierarhia % a exigenţei (ASI) ( VI )

Funcţia decizional-executivă

6 64,3% IDM 8 62,3% RTV 6 61,7% ML 7 55,7% SCB M=6,75 M=61,0 Σ= 244

Tabelul 10.46. Capacitatea acţiune rapidă timp îndelungat & tipuri de funcţii (CARTI) ( VII )

Punctaj rang

Ierarhia % a exigenţei (CARTI) ( VII)

Funcţia decizional-executivă

5 67,4% IDM 8 65,9% RTV 8 63,6% ML 6 61,5% SCB M=6,75 M=64,6 Σ= 258,4

Page 29: Todea Rezumat teza doctorat

- 29 -

Tabelul 10.47. Capacitatea concentrare mediu distragere atenţie & tipuri de funcţii (CCMDA) (VIII)

Punctaj rang

Ierarhia % a exigenţei (CCMDA) (VIII)

Funcţia decizional-executivă

7 63,1% ML 7 61,5% IDM 7 61,2% SCB 8 54,6% RTV M=7,25 M=60,1 Σ= 240,4

Comentariu: Se observa că funcţia IDM (Media punctajului = 4,12), deţine locul prim din cele opt cerinţe, apoi urmat de funcţiile: SCB (M=4,37), ML (= 4,5) şi de RTV (M= 4,87). Această ierahie datorită diferenţelor mici între mediile rangurilor exprimă gradul de conectare a funcţiilor la dinamica reală a sistemului ca un grup profesional coerent.

• Etapa 5 – Rezultate – Structura ierahică a situaţiilor şi comportamentelor cu scopul construirii unor scale de evaluare a comportamentului profesional.

Prin metoda decodificării, exigenţelor-cerinţelor psihologice în comportamente profesionale şi constituirea scalelor de evaluare, am încercat astfel să revenim la rezultatelor iniţiale ale analizei activităţilor profesionale. Ceea ce este benefic este şi faptul că evaluatorii au trecut şi în aceşti doi ani (2004-2005) printr-un proces de formare în ceea ce înseamnă evaluare a persoanelor cu funcţii SC.

• Etapa 6. Metoda decodificării exigenţelor psihologice în comportamente profesionale.

Aceste liste de cerinţe psihologice (30) (vezi la p 304 - 307) au fost decodificate apoi în comportamente, situaţii profesionale real întâlnite şi semnificative din punctul de vedere al activităţii profesionale a celor evaluaţi. Împreună cu evaluatorii s-a realizat acest demers, ţinta fiind predominanţa cerinţei psihologice decodificate într-o activitate, într-o situaţie, într-o cerinţă profesională sau alta. Aceasta s-a realizat astfel: Instruirea evaluatorilor Grupurile de evaluatori au fost formate din câte şapte persoane pentru fiecare funcţie decizional-executivă avută în vedere. Am colaborat cu câte doi instructori şi 5 profesionişti cotaţi printre cei cu experienţă şi cu rezulatete foarte bune în activitate;

• Iniţial după primul instructaj fiecare a încercat o decodificare a cerinţelor în comportamente profesioanle;

• Apoi am colectat comportamentele relevate pentru fiecare funcţie în parte ajungând la o listă exhaustivă;

• Au urmat întâlniri de tipul „gândire cu voce tare”, moderate, cu fiecare lot de evaluatori pentru a se pune de acord şi a ajunge la o listă finală destul de precisă;

În continuare sunt prezentate structurile acestor calităţi cu corespondenţele lor reale

observabile, pentru cele patru funcţii decizional-executive (ML, IDM, SCB, RTV) anticipând cu menţionarea metodelor test pe care le considerăm adecvate în evaluarea acestora la dotarea metodologică pe care reţeaua o deţine actualmente. Am introdus pentru fiecare comportament identificat o scală numerică de evaluare în 11 trepte (1-11) (p. 309 – 352) cu prezenţa unor comentarii calitative necesare. La p. 353 – 354 se găsesc itmii viitoarei scale de evaluare, iar la p. 356 -359 găsiti ca ex. „Scala de evaluare a activităţii mecnicului de locomotivă”

Page 30: Todea Rezumat teza doctorat

- 30 -

Cap X. REEVALUAREA CERIN ŢELOR – EXIGENŢELOR-PSIHOLOGICE – O NECESITATE

1. Procedura de evaluare şi identificare a grupelor contrastante prin lotul de experţi

Pentru acest demers am acceptat două definiţii, credem cea mai operaţională dată evaluării persoanelor „evaluarea este actul prin care, în legătură cu un individ (persoană n.n.).......... se emite o judecată care se referă la unul sau mai multe criterii, idiferent care sunt aceste criterii şi obiectul judecăţii” (Noziet & Caverni, 1978, apud Albu, 2000, p.19) şi evaluarea constă în „calcularea valorii sau stării prin referire la un ideal sau o normă, pe bază de aprecieri subiective...........” (Doron & Parot, 1991, p. 58). Autoarea M. Albu concentrează în termenul de evaluare atât culegerea de date, prelucrarea, cât şi descrierea obiectului, în cazul nostru al persoanei, în termeni cantitativi şi calitativi. (Albu, 2000, p. 19)

Noi considerăm evaluarea ca un proces extins care porneşte de la opţiunea pentru metodă adaptată contextului, construirea itemilor, selecţionarea şi instruirea evaluatorilor, evaluarea în sine „culegerea de date” prelucrarea acestora pentru a obţine descrirea dorită cantitativă sau calitativă.

S-a reuşit îndeplinirea unei proceduri de evaluare cu trei evaluatori independenţi pentru fiecare persoană componentă al eşantioanelor contrastante. Grupurile de evaluatori au avut în componenţă instructorii subiecţilor: instructorul de la şcoala personalului, instructorul de teren şi instructorul supervizor. Aceste persoane sunt cele mai apropiate profesional şi relaţional de subiecţii eşantioanelor ţintă. Fac parte din categoria funcţii de formare continuă în sistem. (p. 221). De fapt sunt cei mai buni profesionişti, cu aptitudini pedagogice, promovaţi din acest motiv pentru a se ocupa de formarea continuă a celor cu funcţii decizional-executive şi nu numai. Menţionăm că aceşti evaluatori nu cunoşteau ce persoane sunt pe lista (+) sau (-), ei au participat doar la etapa generării ierarhiilor din lista de constructe-calităţi. Evaluările au durat circa o lună, unităţile fiind dispersate în patru judeţe. Evaluările s-au făcut în prezenţa specialistului psiholog şi evaluarea a fost autonomă pentru fiecare evaluator. În trei unităţi (depouri) un evaluator a avut de evaluat între 8 - 10 persoane. În rest numărul de evaluaţi pentru un evaluator a fost între 4 - 6 persoane. În fiecare unitate CF numărul celor nominalizaţi a fost relativ echilibrat pentru ambele eşantioane contrastante. Evaluatorii au fost instruiţi în grup pentru fiecare unitate CF care aveau angajaţi trecuţi în componenţa eşantioanelor contrastante. Am relevat transparent pericolele subiectivităţii care pot afecta o evaluare. Prezentăm în ordine riscurile discutate ale acestui tip de evaluare în situaţia dată:

� „ambiguitatea însuşirii”, contracarată prin participarea evaluatorilor la prima etapă a cercetării când s-au explicitat itemii posibili;

� „stereotipurile socio-profesionale”, contracarate prin noutatea itemilor şi prin instruire; � „proximitatea”, contracarată prin ordinea mixată a itemilor scalei; � „tendinţa centrală”, contracarată prin efectul valorii profesionale diferenţiate a celor

evaluaţi; � „contrast & similaritate”, contracarate prin responsabilitatea evaluatorilor şi prin

instruire, asigurată prin prezenţa solicitantului;

Page 31: Todea Rezumat teza doctorat

- 31 -

� „interval restrâns” contracarată printr-o scală numerică (1-11) şi cu sprijinul adjectivelor sale polare indicate pentru extremităţile fiecărei scale;

� „efectul de halo & corelaţionarea logică”, contracarate în parte prin noutatea itemilor şi prin numărul mic de evaluări care au revenit unui evaluator, mai ales că în fiecare unitate se găseau componenţi ai ambelor loturi;

� „indulgenţa şi exigenţa”, contracarată de responsabilitatea funcţiei şi de trainingul de instruire;

� „numărul mare al itemilor”, contracarat prin instruire şi prin faptul că numărul de evaluaţi pentru un evaluator a fost destul de mic. Atenţionările din cărţile autorilor Albu, M., 2000 & Pitariu H. D., 1994 ne-au fost de mare utilitate.

• A trebuit să insistăm la fiecare instruire fiindcă numărul de itemi ai scalelor a fost mai mare decât cel care se practică în astfel de demersuri.

• Reamintim că în formularea itemilor ne-am inspirat şi din temenii tehnici familiari dar şi din termeni ce aparţin culturii organizaţionale pentru a uşura înţelegera atributelor scalelor.

• Am încercat să evităm aceste riscuri, subiectivitatea fiind doar în parte atenuată, aceasta fiind problema acestei metode.

2. Construirea scalei de evaluare (p. 356 -359) Din aceste liste decodificate s-au extras criteriile de întocmire a scalelor de evaluare

polare cu 11 trepte convertite in note (cote) de la 1 – 11, a se vedea comportamentele marcate prin bold la fiecare cerinţă-construct, pentru fiecare funcţie. Cele nemarcate sunt sub rutine şi derivă din cele marcate. Printre criteriile scalelor s-au adăugat însă şi criterii de evaluare a unor trăsături de personalitate evaluate prin teste aplicate în laborator şi cu ocazia şcolilor de personal lunare pentru grupele contrastante.

Aceste criterii au fost selectate de către factorii responsabili cu instruirea, şefi de unităţi, revizori SC specializaţi pe ramuri - tracţiune (ML), trafic (IDM), instalaţii (SCB), material rulant (RTV) –vagoane- Menţionăm că termenii de “situaţie” “comportament” se referă la definirea operaţională a acestora în „DECODIFICAREA CONSTRUCTULUI ÎN ACTIVIT ĂŢI, SITUAŢII, STĂRI PROFESIONALE CARACTERISTICE” pentru fiecare dint re cele patru funcţii analizate. ( decodificările sunt prezentate la p. 319 – 352) Comentariu: Dacă în cazul comportamentelor dominante ale cerinţelor psihologice (exigenţe) de tip construct cf. definiţiei operaţionale date de J.F. Binnining & G.V. Barett „constructul este o etichetă aplicată unei grupări de comportamente care covariază” (Silva, 1993, apud Albu, 1998, p. 26-28) am reuşit să le identificăm prin ierarhizări succesive, după cum am arătat mai sus – a se vedea acele situaţii marcate cu bold în liste – în cazul încercării de a demonstra existenţa unor particularităţi individuale am recurs la includerea în fişele de evaluare a unor termeni descriptivi ai personalităţii, fiind observabilă şi evaluabilă existenţa, non existenţa şi gradul de prezenţă lor la o persoană sau alta.

Page 32: Todea Rezumat teza doctorat

- 32 -

3. În finalul capitolului am încercat să expunem un punct de vedere privind procesul de evaluare.

Noi considerăm că acesta poate deveni o psiho-pedagogie a profesioniştilor feroviari – ca factori participativi şi responsabili de rezultatele muncii lor. – Am optat pentru acest mod de analiză a activităţilor profesionale la funcţii precise în sistemul organizaţional feroviar pentru a obţine informaţia semnificativă prin filtrul competenţei persoanelor care sunt implicate direct în dinamica sistemului şi a celor care răspund în parte de eficienţa organizaţională a acestora. Pe de altă parte, sistemul de selecţie şi asistenţă psihologică ar trebui să aibă instrumente de evaluare adecvate interne dar şi externe centrului. Nu se poate perfecţiona un sistem dacă un se cunoaşte construcţia sa şi funcţionarea sa. Credem că persoanele implicate pot să ofere cea mai acurată informaţie despre factorul uman implicat.

Factorul participativ angajat în analiza intreprinsă, abordarea colaborativă a problematicii a fost un alt obiectiv pentru ca cei care au participat să se identifice cu problemele: construirea scalelor de evaluare şi mai ales decizia de grup asupra itemilor acestora (gândire cu voce tare). Deja se formase un cadru comun de referinţă şi asupra competenţelor şi asupra performanţelor dar şi asupra non-performaţei, a situaţiilor critice, stărilor, comportamentelor profesionale. Pe de altă parte normele europene în securitatea feroviară se extind. În acest mod am pregătit evaluatorii pentru o etapă următoare a colaborării lor: selecţia eşantioanelor contrastante. Notăm că în formularea itemilor ne-am inspirat şi din temenii tehnici familiari ca şi de termeni ce aparţin culturii organizaţionale pentru a uşura înţelegera atributelor scalelor. La paginile (256 -359) am prezentat sacla de evaluare a mecanicilor de locomotivă pregătită pentru demersul general al studiului. Identificarea factorilor de personalitate activi pot fi favorizanţi pentru FAG şi SAS sau din contră, defavorizanţi.

4. Rezultate – Grupele contrastante şi evaluarea Trebuie să afirmăm de la început că nu vom căuta în demersul nostru „subiecţi ideali”

(Golu, M., 2007), ci subiecţi optimi (cei mai potriviţi) sau mai puţin optimi (cei mai potriviţi) în raport cu cerinţele sistemului şi cu necesităţile cercetării noastre. În acest mod am debutat în selecţia grupelor contrastante. Acest optimum vizează şi pe cei mai buni profesionişti dar şi pe subiecţii satisfăcători profesional. Evaluatorii ne-au furnizat eşantioanele contrastante prin ierarhizări succesive, cu ajutorul metodei distribuirii forţate - pe depouri, staţii tehnice, revizii de vagoane şi secţii SCB - iniţial cu un N = 25 apoi am crescut la N = 30 pentru a avea permisivitate la tratare statistică nonparametrică cât şi parametrică.

- pas 1 - s-a utilizat metoda distribuirii forţate pentru toate persoanele cu aceste funcţii din fiecare unitate (25 de unităţi) cu lotul de evaluatori ai unităţii; Clasele au fost două la inceput cu ierahizări interne pentru cei buni şi cei satisfacători

- pas 2 - eşantioanele astfel formate au fost listate unitar pe ramuri; - pas 3 - a urmat reaplicarea metodei distribuirii forţate aplicată acum pe aceste liste

obţinute; Aici am utilizat trei clase (foarte buni, buni şi mai puţin buni –slabi- profesional) (evaluatorii au fost de data aceasta loturile de supervizori - 50% din instructori –50% revizori SC);

- pas 4 - s-a ajuns la eşantioanele ţintă; (cei foarte buni (+) şi cei mai puţin buni adică slabi (-);

Page 33: Todea Rezumat teza doctorat

- 33 -

- pas 5 – selecţionarea evaluatorilor finali (câte 3 valuatori independenţi pentru fiecare persoană a lotului), aceştia nu au mai participat la vreun proces de evaluare, doar la instructajul iniţial;

- pas 6 - instruirea evaluatorilor în legătură cu utilizarea „Fişei de evaluare a calităţilor individuale”;

- pas 7 - evaluarea independentă a grupurilor „superior” (foarte buni) & „satisfăcător” (mai puţin buni sau slabi);

- pas 8 - colectarea datelor brute ale evaluărilor; - Pas 9 - prima tratarea statistică pentru toate variabilele obţinute calculând:

- valoarea coeficientului φ, utilizat pentru a se studia asocierea între împărţirea intervalului de scoruri ale variabilei (existente la cei 120 de subiecţi/ 30 x 4) în doua intervale consecutive şi apartenenţa subiecţilor la una din grupele „superior” (+) şi „satisfăcător” (-). - valoarea χ2 (cu corecţia pentru continuitate) folosită pentru a verifica dacă există dependentă probabilistică între împarţirea intervalului de scoruri în două intervale consecutive şi apartenenţa subiecţilor la una din grupele „superior” (+) şi „satisfăcător”(-). Notă: cele două intervale de valori au proprietatea de a caracteriza, fiecare din ele, una dintre grupele (+) şi (-) dacă:

- φ < 0 atunci primul interval de valori de scor corespunde grupei (+) - φ > 0, atunci al doilea interval corespunde grupei (+), probabilitatea ca o persoană care

a obţinut un scor din intervalul corespunzător grupei (+) să facă parte din grupa (+) reciproca fiind valabilă.

- Anticipând, aceiaşi procedură s-a aplicat şi în cazul variabilelor test. - Pas 10 – obţinându-se confirmarea statistica a diferenţelor între grupele contrastante

vom da un exemplu. - La p. nr. (356-357) este prezentat tabelul pentru funcţia de IDM (+) şi (-)

Exemplificăm cu variabilele IDM plus (+) & minus (-) Tabelul 10.50. N= 50 *** Deosebiri semnificative la p=0.001 (p. 362 -363)

Variabila φ χ2 Intervale de valori P

6 VI ADAP/SCH INOP 1.000 46.080 [2,5] [6.333,10.667] 1.000 M VI ADAPT/SCH G-P/I 1.000 46.080 [2,5.167][6.667,10.333] 1.000 7. IV D/EX SIT PROF 1.000 46.080 [2,5] [5.333,9.667] 1.000 8. IV D/EX SIT CRIT 1.000 46.080 [2,5.333][7,11] 1.000 M IV D/ EX SIT P/C 1.000 46.080 [2.333,5][6.667,10.167] 1.000 9. V INIT SIT CRI 1.000 46.080 [2,5] [6,10] 1.000 10. V INIT GEN 1.000 46.080 [2,5.333] [7,11] 1.000 M V SP INI CR/GEN 1.000 46.080 [2.167,5.167][6.667,10.5] 1.000 11. IX REZ 12H ZI 1.000 46.080 [2,6] [7.667,10.333] 1.000 12. IX REZ 12H NO 1.000 46.080 [2,5] [7.333,10] 1.000 M IX REZ 12Z/12N 1.000 46.080 [2,5] [7.5,10] 1.000 13. VIII STAB EM G 1.000 46.080 [2,6] [6.333,11] 1.000 14 VIII STAB EM CRI 1.000 46.080 [2,5] [6,10.333] 1.000 M VIII STAB EM G/CR 1.000 46.080 [2,5.167] [6.167,10] 1.000 15. VII VIG/MED DIST 1.000 46.080 [2,5] [6.333,11] 1.000 16. III ORG ACTIV G 1.000 46.080 [2,6] [7,11] 1.000 17. III ORG CIRC 1.000 46.080 [2,5] [6,9] 1.000 18. III ORG MAN 1.000 46.080 [2,6] [7,11] 1.000

Page 34: Todea Rezumat teza doctorat

- 34 -

Variabila φ χ2 Intervale de valori P

M III ORG G/C/M 1.000 46.080 [2,5.556][6.778,10.333] 1.000 20. CAP DE DECIZIE 1.000 46.080 [1,7] [7.333,11] 1.000 5.VI ADAPT/SCH-GEN 0.961 42.388 [2,5] [6.667,10] 0.962 40. B5 CONSTIINTA 0.961 42.388 [1,4.333][5.667,10.667] 0.962 3. II QI VERB 0.923 38.969 [4.667,7] [8,11] 1.000 4. II QI VERB 0.923 38.969 [4.333,7] [7.667,11] 1.000 M II QI VERB 0.923 38.969 [4.667,7] [7.833,11] 1.000 M CAP DEC/EXE 0.923 38.969 [2,6.5] [7,11] 0.926 M EV PROF/PSIHO 0.851 32.841 [1.833,5.833] [6,10.5] 0.862 35. EVAL PSIHO 0.816 30.083 [2,5.333] [6,11] 0.833 22. REZ STRES PROF 0.806 29.302 [2,6] [6.333,9.667] 0.857 34. EVAL PROF 0.762 26.087 [1.667,6.667] [7,10.333] 0.852 19. X RELATIONARE 0.762 26.087 [2.667,6] [6.22,10] 0.913 24. M REZ STRES P/E 0.760 25.920 [3,7] [7.333,9.833] 0.880 39. B5 ACCEPTARE 0.760 25.920 [1,6] [6.333,11] 0.880 21. CAP DE EXECUTIE 0.689 21.018 [3,7] [7.667,11] 0.905 1.I QI GEN 0.667 19.531 [5,8] [8.333,10.667] 0.944 2.I QI GEN 0.667 19.531 [5,8] [8.333,10.667] 0.944 M I QI GEN 0.667 19.531 [5,8] [8.333,10.667] 0.944 33 CERBRO 3 -0.633 17.469 [1.667,5] [5.333,9] 0.727 32 CEREBRO 2 -0.624 16.766 [1.667,5] [5.333,8.667] 0.694 23. REZ STRES EXIS 0.624 16.766 [2,5] [6,10.667] 0.694 37. B5 EXTROVERSIUNE 0.564 13.718 [2.333,6] [6.333,10.333] 0.818 28 SOMAT 1 0.536 12.224 [2,4.333] [4.667,8.333] 0.710 M. CEREBROTONIE -0.536 12.224 [1.778,4.778] [4.889,8.556] 0.710 27. VISC 3 -0.527 11.823 [1.667,4] [4.333,8] 0.724 30 SOMAT 3 -0.514 11.121 [1.667,4] [4.333,6.667] 0.676 *** Deosebiri semnificative la p=0.01 Variabila φ χ2 Intervale de valori P 29 SOMAT 2 -0.480 9.524 [2,4.333] [4.667,7] 0.657 36. neo N -0.436 7.292 [1,2.667] [3,10] 1.000 *** Deosebiri semnificative la p = 0.05 Variabila φ χ2 Intervale de valori P M SOMAT -0.364 4.878 [2.333,5.333] [5.444,6.444] 0.585 38. neo D 0.327 4.083 [1,4] [4.333,9.667] 0.633 *** Deosebiri nesemnificative la p = 0.05 Variabila φ χ2 Intervale de valori P M VISC -0.300 3.125 [2.444,5.778] [5.889,8] 0.575 31. CEREBRO 1 0.253 1.418 [2,8] [8.333,8.667] 1.000 25. VISC I 0.218 1.339 [2,6.333] [6.667,8.333] 0.750 26. VISC 2 0.204 0.521 [2,2.333] [3,8] 0.521

După cum reiese din tabel s-au calculat deosebirile semnificative la pragurile 0.001, 0.01 şi 0.05. Legendă:

• Cifra arabă semnifică poziţia de ordine a itemului în scală de evaluare; • Cifra romană semnifică poziţia itemului in structura FAG; • (M) este media comportamentelor afectate la o trasătură;

Explicativ: Se observă că în prima coloană se includ majoritatea variabilelor ce conţin evaluarea. Cf. (φ) grupele se împart în două (φ= 1 şi φ < 1) în proporţii egale, în 7 cazuri avem

Page 35: Todea Rezumat teza doctorat

- 35 -

un φ < 0. Toate aceste cazuri vizează trăsături de personalitate (cerebrotonie, viscerotonie, somatotonie).

Page 36: Todea Rezumat teza doctorat

- 36 -

Cap XI. PREZENTAREA ŞI ANALIZA DATELOR OB ŢINUTE - TRATARE STATISTIC Ă COMPUTERIZAT Ă

Studiul concordanţei dintre evaluatori Vom exemplifica prin matricea de concordanţă Kendal pentru persoanele din grupul IDM (-) (p. 368)

Comentarii la matricea de concordanţă:

� Program de prelucare STAT 0.7 � Pentru obţinerea acestor coeficienţi de concordanţă s-a lucrat şi cu media obţinută

pentru fiecare subiect din notele acordate pentru acelaşi item al scalei. � Exemplificare: Situaţia concordanţei pentru grupul IDM, N=25 „(-)”. � 81,63 % dintre corelaţiile Kendall sunt semnificative la P < .05, ceea ce se relevă totuşi

sunt problemele generate de evaluările la 4 subiecti S13, S14, S21 şi S22. Aceste evaluări sunt oarecum contradictorii în raport cu celelate, acest fapt ne-a determinat să creştem grupurile contrastante într-o etapă ulterioară la N=30.

� Considerăm această concordanţă destul de mulţumitoare mai ales că la celelalte eşantioane procentul se ridică până la 95,3 % de exemplu în cazul subiecţilor din eşantionul al ML (+) şi nu s-au relevat situaţii centrate pe anumiţi subiecţi ca în aceste cazuri. Este adevărat că la acest grup, în unele cazuri, evaluatorii s-au contrazis însă ipoteza noastră nu viza o problematică singulară, în consecinţă nu am exclus din studiu nici subiecţii, nici evaluatorii.

Studiul diferenţelor semnificative dintre medii (t) la loturi autonome pentru toate cele patru funcţii au dat rezultate semnificative privind diferenţele dintre variabilele luate în studiu. A se vedea tabelele de la (p. 370, 372, 374, 375) în care fiecare pereche de grupe contrastante a fost astfel testată statistic. Am remarcat diferenţe statistice semnificative în fiecare situaţie pentru cvasitotalitatea variabilelor construct, chiar şi în cazul componentelor ce vizau domeniile (conştiinciozitatea şi neuroticismul mai ales, aici difern ţele sunt remarcabile) dar si la triada sheldoniană (mai ales cerebrotonia).

Situaţia aplicării testelor statistice „φ” & „ χ2” Rezultate – Structura ierahică a situaţiilor şi comportamentelor precum si studiul corelational intre calităţi, comportamente si variabile test (p. 380 - 416) pentru toate cele patru funcţii au dat rezultate semnificative privind diferen ţele dintre variabilele luate în studiu. Concluzii:

1. Considerăm că am reuşit, în mare parte, să putem considera ca semnificative diferenţele dintre cele patru perechi de grupuri ţintă.

2. La fel considerăm, că în mare parte, putem să avem încredere în sistemul de evaluare conceput prin faptul că evaluatorii au reuşit să facă diferenţa între grupurile perechi „superior”(+) & „satisfăcător” (-).

3. Precizia evaluării test cosnsiderăm că a fost demonstrată, idem şi corespondenţele dintre evaluarea test şi cea non test.

4. Constructele utilizate din teoria „Big five”, sperăm că au deschis orizontul abordării personalităţii în acest context. Domeniul „Conştiinciozitate” prin faţetele: (competenţă, ordine, sensul dorinţelor, autocontrol şi deliberare - decizie -) este prezent contribuind la coerenţa şi eficienţa structurii SAS şi SFP la grupul (+), unde domeniul „Neuroticism” este aproape nedetectabil.

Page 37: Todea Rezumat teza doctorat

- 37 -

5. În ceea ce priveşte termenii sheldonieni, în laboratorul unde ne desfăşurăm activitatea, suntem în curs de elaborare a unui chestionar din 30 de itemi, utilizăm deja o scală de evaluare a persoanelor asistate la finele fiecărui demers de asistenţă psihologică.

6. Considerăm că utilizarea unor chestionare de personalitate sensibile este eficientă prin aceea că se reuşeşte surprinderea unor trăsături ale personalităţii care pot protenţa sau afecta structura FAG şi chiar cea SAS. Am insistat asupra acestei constatări identificând constructul „Neuroticism” şi componentele sale, care apare la aproape fiecare grupă „satisfăcător” (-), membrilor acestui grup trăsătura le poate afecta perfomanţele în profesie fapt care s-a constat şi la performanţele test.

7. Am optat pentru evaluările test la ajutorul chestionarelor de personalitate pentru a nu se afecta bugetul de timp al psihologului şi al asistatului. Deşi cunoaştem minusurile acestei metode, fiecare dintre chestionarele incluse ca metode a cercetării noastre posedă sisteme de validare cazuistică, psihologul având obligaţia să verifice „onestitatea” răspunsurilor. La fel psihologul are libertatea şi obligaţia profesională să certifice profesional situaţiile problemă care apar. În cazul cercetării noastre am avut trei situaţii de anulare a unor răspunsuri la două chestionare (TDP) şi la un chestionar (ENR).

8. Considerăm că putem lansa ideea selecţiei extinse şi la factori neaptitudinali dar calitativi ai personalităţii ca întreg şi la abordări, clinice în programele de asistenţă psihologică a persoanelor din şi pentru mediile cu risc;

Page 38: Todea Rezumat teza doctorat

- 38 -

Cap XII. INFORMA ŢIA TEST ŞI INFORMA ŢIA NON TEST ÎN CERCETAREA APLICATIV Ă

În acest context am avut trei obiective:

• Ne-a interesat dacă itemii fişei de evaluare au vreo legătură cu variabilele test într-un demers de validare a fişei;

• Pe de altă parte ne-a interesat dacă testele utilizate în laborator rezistă teoriei noastre privind influenţarea pozitivă sau negativă a FAG şi SAS (vezi Fig. nr 5.4. p. 209) - Modelul persoanei ca factor de fiabilitate - în activităţile din mediu cu risc de unele trăsături de personalitate descoperite cu ajutorul testelor şi cu ajutorul itemilor fişei de evaluare;

• Din aceste unghiuri am analizat tabelele de corelaţie obţinute. Rămânem la convingerea că metoda grupurilor contrastante ne poate oferi şi în acest capitol unele lămuriri la ipotezele noastre privind existenţa FAG, SAS, şi influenţa factorilor de personalitate, mai mult că funcţiile decizional - executive sunt cele care, prin studiul lor psihologic, dau rezultatele cele mai apropiate de dinamica unui astfel de sistem organizaţional.

• Sperând că FAG ne va releva o structură identică prin coeficienţi de corelaţie liniară asemănători şi semnificativi la grupele contrastante pentru cele patru profesii vom putea recomanda o restructurare metodologică a programelor de selecţie atât prin informaţia test rezulatată cât şi prin cea non-test obţinută prin evaluări cu ajutorul fişei de evaluare construită de noi.

În subcapitolul - Corelaţia dintre informa ţia test şi informa ţia non test – (p. 380 – 416) am inclus prezentarea succintă a instrumentarului test utilizat cu referire la chestionare de personalitate, precum şi lista cu scalele celorlalte chestionare aplicate, plaja de scoruri posibil de obţinut pentru fiecare variabilă test şi eventuala semnificaţie:

� ENR chestionar Brengelman (Todea, 2008, p. 67-71) - Extroversiune vs Introversiune, plaja teoretică de la (32 pct.) extravertit la (0 pct.) introvertit; - Neuroticism vs Adaptabilitate, plaja teoretică de la (40 pct.) persoană nevrotică la (0 pct.) persoană adaptabilă; - Rigiditate educaţională vs Flexibilitate educaţională, plaja teoretică de la (40 pct.) persoană rigidă datorită educaţiei la (0 pct.) persoană flexibilă privind principiile educaţionale primite; � TDP chestionar „Tendinţe de dezadaptare a perdonalităţii” plaja teoretică standard

între (0 pct. şi 10 pct.) (Todea, 2008, p. 85-88) - Scala onestităţii, plaja teoretică de la (0 pct.) persoană onestă la (10 pct.) persoană

neonestă; - Scala anecedentelor în familie şi a celor personale de la (0 pct.) fără antecedente la (10

pct.) cu antecedente în familie şi personale; - Scala tendinţelor psihastenice, de la (0 pct.) fără tendinţe la (10 pct.) cu sindrom psihastenic

de etiologii diverse; - Scala tendinţelor depresive, de la (0 pct.) fără tendinţe depresive la (10 pct.) posibil

sindrom depresiv instalat; - Scala imaturităţii emoţionale, de la (0 pct.) persoană matură emoţional la (10 pct.) persoană

cu accentuate imatiurităţi în sfera afectiv-emoţională; - Scala tendinţelor schizotime, de la (0 pct.) persoană fără tendinţe schizotime la (10 pct.)

persoană schizoidă;

Page 39: Todea Rezumat teza doctorat

- 39 -

- Scala tendinţelor revendicative, de la (0 pct.) persoană în foarte mică măsură fără revendicări la (10 pct.) persoană cu tendinţe paranoide;

- Scala tendinţelor demonstrative, de la (0 pct.) persoană reţinută la (10 pct.) persoană histeroidă;

- Scala tendinţelor psihopatoide, de la (0 pct.) persoană coerentă la (10 pct.) persoană cu comportament dizarmonic,

- Scala înţelegerii verbale, de la (0 pct.) persoană comprehensivă la (10 pct.) persoană cu lacune mari de înţelegere verbală,

- Scala rezistenţei la frustrare, de la (0 pct.) persoană rezistentă la condiţii frustrante la (10 pct.) personă stresată;

- Scala echibrului emoţional, de la (0 pct.) persoană foarte echilibrată la (10 pct.) persaonă dezorganizată în sfera emoţională,

- Scala motivaţiei, de la (0 pct.) persoană motivată la (10 pct.) persoană cu probeleme motivaţionale majore; � Scala de autoevaluare privid trăirea timpului personal (TEQ) Wesman, Scale

standard (-3) – (+3) între – 30 pct. la + 30 pct. (Todea, 2008, p. 72-75) Presiunea timpului prezent

- Scala factorului Rigiditate, de la (-30 pct.) personaă care refuză comportamentele rigide de adaptare la (+ 30 pct.) persoană rigidă în adaptare la situaţii noi;

- Scala factorului Flexibilitate, de la (-30 pct.) personaă care refuză sau nu poate fi flexibilă în adaptare la (+ 30 pct.) persoană adaptabilă cu un mare potenţial de flexibilitate; Problema timpului personal în perspectivă

- Scala factorului Discontinuitate, de la (-30 pct.) personă axată pe refuzul discontinuităţilor în perspectiva sa temporală la (+ 30 pct.) persoană care îşi vede perspectiva temporală având continuitate;

- Scala Continuitate temporală, de la (-30 pct.) refuzul continuităţii la (+ 30 pct.) la acceptarea unei perspective temporale continue; Problema timpului şi a organizării activităţii

- Scala amânării activităţilor în timp, de la (-30 pct.) persoană cu tendinţe permanente de amânare, la (+ 30 pct.) persoană programată foarte bine temporal;

- Scala programării activităţilor, de la (-30 pct.) persoană care refuză să-şi programeze activitatea, la (+ 30 pct.) persoană foarte programată în cee a ce face în raport cu timpul ce îl are ala dispoziţie; Problema atitudinii în activităţi

- Scala Inconstanţei în atitudini şi activităţi, de la (-30 pct.) persoană care refuză comporatmentele inconstante la (+ 30 pct.) persoană foarte constntă în atitudini şi activităţi, consecventă;

- Scala Constanţei în atitudini şi activităţi, de la (-30 pct.) persoană care refuză constanţa la (+ 30 pct.) persoană realmente consecventă prin consatanţa atitudinilor sale şi în activităţi; � Chestionarul NEO Pi-R (Todea, 2008, p. 89-102) din cele 35 de variabile am reţinut

doar cotele calculate pentru cele 5 (cinci) domenii: - Nevrozismul, de la (180 pct.) persoană nevrotică la (0 pct.teoretic) persoană perfect

adpatabilă, adaptabilă şi stabilă emoţional; - Extroversiunea, de la (180 pct.) persoană foarte extrovertită la (0 pct. teoretic) persoană

introvertă, închisă în sine cu tendinţe schizoide; - Deschiderea, de la (180 pct.) persoană deschisă spre nou, neconveţională la (0 pct. teoretic)

persoană conservatoare, convenţională, rezistentă la schimbare;

Page 40: Todea Rezumat teza doctorat

- 40 -

- Agreabilitatea, de la (180 pct.) persoană altruisă, acceptată uşor de ceilalţi, îi ajută poate fi dependentă destul de uşor la (0 pct. teoretic) persoană egocentrică, cu tebndinţe narcisice, dizarmonice;

- Conştiinciozitatea, de la (180 pct.) persoană voluntară, determinată, reflexivă, conştiicioasă, scrupuloasă la (0 pct. teoretic) persoană care nu-şi urmăreşte scopurile consecvent, moral este flexibilă;

Concluzii

1. Demersul nostru şi-a păstrat stilul analitic, nu se poate trata un construct fără a fi analizat, la fel nici un instrument psihologic test & non-test care evaluează aceste constructe.

2. Structura FAG, în majoritatea cazurilor, este sprijinită spre a genera un SAS eficient, de factori, dimensiuni, trăsături ale personalităţii, care pot fi identificaţi cu ajutorul unor instrumente de evaluare atât test cât şi non-test.

3. Am exemplificat aceasta şi cu analiza grupurilor de persoane din funcţiile SCB şi RTV (+) & (-) diferenţele nu sunt esenţiale faţă de grupele contrastante ale funcţiilor IDM şi ML (+) (-). Structura FAG identificată prin metoda ierarhizărilor, (cap. I) a prezentei cercetări pe baza unor eşantioane cu număr crescut sau în cascadă de evaluatori, îşi confirmă prezenţa în fiecare exemplificare a tratărilor statistice din acest capitol. În marea majoritatea a cazurilor coeficienţii de corelaţie care vizează structura FAG sunt semnficativi pentru ambele grupe contrastante.

4. FAG are deci o structură identică datorită corelaţiilor dintre variabilelele care compun FAG-ul şi care sunt foarte asemănătoare la ambele grupe contrastante şi la toate cele patru profesii.

5. Considerăm că abrodarea personalităţii ca un întreg şi nu doar ca exponentul aptitudinilor sale generale sau specifice este necesară pentru programele de selecţie în raport cu apropiatele cerinţe tehnologice de transport (Todea, 1994c).

6. Metodele non test şi cele test trebuie să aibă gradul de convergenţă necesar, obiective clare. Acest grad de convergenţă îl poate asigura numai psihologul care nu se izolează în laborator considerând infailibile metodele din protofoliul său metodologic. (Todea, 2004, 2008)

7. Acest demers este, credem, o etapă în reconsiderarea practică a metodelor pentru psihologii care asistă persoanele din medii cu risc crescut (Todea, 1996b), metodele propuse de noi pot îmbunătăţii programele de selecţie.

Page 41: Todea Rezumat teza doctorat

- 41 -

Cap XIII. GRUPĂRI DE CERINŢE PSIHOLOGICE EVALUATE ŞI FACTORI IMPLICA ŢI LA GRUPELE CONTRASTANTE

De la paginile 380 - Pentru a descoperi legăturile dintre calităţile profesionale, evidenţiate în structura FAG

de ansamblu, am recurs la tratarea datelor cantitative ale evaluărilor cu metodele analizei de clusteri în primă fază şi apoi cu metoda analizei factoriale. Am presupus că există moduri de structurare a FAG diferite *(componentele sunt aceleaşi dar ordonarea acestora poate să fie alta de la o grupa de funcţii la alta sau în cadrul aceleiaşi funcţii de la o grupă la alta, toate fiind prezente) la grupele contrastante, implicit că aceste structuri diferite pot duce la eficienţă profesională sau din contră la ineficienţă. Am optat la un algoritm pentru prezentare prin exemple:

� Am tratat, computerizat, datele de la fiecare grupă (+) şi (-) a celor patru funcţii decizional-executive;

� Prezentarea dendogramelor spaţiale a clusterilor cu distanţele dintre componente reprezentate în acest mod pentru a fi percepute mai uşor şi comentarii;

� Prezentare tabele şi comentarii cu modul de mixare în funcţie de distanţă a componentelor FAG;

� Prezentare tabele şi comentarii cu numărul şi membrii clusterilor astfel obţinuţi; � Prezentarea diagramelor spaţiale ale legăturilor prin distanţa cea mai mică dintre

membrii clusterilor şi dintre clusteri; � Tabele cu rezultatele analizei factoriale privind factorii obţinuţi şi principalele lor

componente din structura FAG.

În cercetarea aplicativă există tendinţa de a găsi grupări de factori-dimensiuni, grupări de

comportamente, care deşi se diferenţiază mai ales prin distanţă în grupare şi între grupuri – clusteri, oferă doar o imagine ce poate genera ipoteze sau confirma ipoteze prin eficienţa aparatului matematic ce stă în spatele metodei. În acest sens am ales să vizualizăm clusterii şi să găsim componentele lor prin metoda – Complete Linkage - & - Pearson r – (Realizarea completa a legaturilor) şi a diagramelor de prezentare pentru ca apoi să facem scurte comentarii. În cazul analizei factoriale am optat pentru metoda – Varimax normalized – Încarcari ale factorului (Varimax normalizata) pentru găsirea numărului de factori, identificarea lor, precum şi reprezentarea lor spaţială pe grupe de contrast. În cazul utilizării ambelor metode ne-am dorit să facem identificări structurale a FAG şi care ar putea fi diferenţe de la profesie la profesie uneori determinate de factori de personalitate în primul rând. (vezi p. 419 -475)

În aceeaşi măsură ne-au interesat factorii care determină diferenţele de optimum profesional dintre drupele contrastante.

Menţionăm că în domeniul nostru – psihologie aplicată în transporturi feroviare - , în România nu ştim de existenţa unui astfel de demers al cercetărilor aplicative, în Europa putem menţiona doar reţelele franceză, olandeză şi cea germana însă pe alte probleme punctuale şi fără apariţii în literatura de specialitate. Ne-am axat în prezentări ale rezultatelor pe grupurile contrastante al funcţiilor de ML şi IDM În concluzie în al şaselea capitol al cercetării noastre am dorit să ne apropiem de ceea ce am denumit, încă din capitolele de început, fondul aptitudinal general (FAG). Putem acum, pentru acest capitol, să tragem câteva concluzii:

Page 42: Todea Rezumat teza doctorat

- 42 -

• S-a încercat o abordare algoritmică a problematicii de conţinut a caracteristicile pe care le-am presupus a fi conţinutului FAG. În acest mod considerăm că am reuşit să demonstrăm că abordarea personalităţii este un demers dificil instrumental dar mai ales ca teorie a abordării.

• Trebuie să mărturisim că nu am ales o cale comodă, ne referim la datele non-test care, deşi dificil de obţinut, le-am constituit ca fiind în centrul studiului.

• Metoda evaluării non test şi evaluatorii au fost întotdeauna o piatră unghiulară pentru cercetătorii din psihologia aplicată.

• În acest moment putem să afirmăm că aceste calităţi ale persoanei, adică structura FAG, fiind prezente la aproape toţi membrii a unor grupe selecţionate care ar fi posibil de departajat ca fiind contrastante.

• S-a constatat, după tratarea statistică a relaţiilor dintre variabilele utilizate în cadrul fiecărui grup, precedate de analizale statistice anterioare, prin analiza de clusteri şi prin cea factorială că aceste diferenţe există şi la grupele performante aproape la fiecare persoană din grup în raport cu persoanele care formează grupul contrastant, diferite fiind modurile, mai mult s-au mai puţin performante, cum membrii acestui grup profesional se adaptează la exigenţele profesiei,.

• O a doua diferenţă o fac trăsăturile de personalitate care individualizează pe unii membrii ai grupurilor. Aici apare un fenomen interesant o trăsătur ă accentuată a personalitaţii tinde să iasă în prim plan amprentând oarecum atât FAG cât şi SAS când acest complex instrumental este activ în situaţiile profesionale, ne referim mai ales la grupurile (+);

• Factorii sau trăsăturile de personalitate exprimate prin variabilese fac cunoscute, ies în evidenţă, mai ales la grupul satisfăcător (-) performant şi în acest caz la unele persoane nu la tot grupul.

Analiză calitativă • Factorul sau dimensiunea, domeniul „Neuroticism” este frecvent cel care defavorizează

persoanele în mediul profesional, ca variabilă apare cvasipermanent cu valori contradictorii mai ales la grupurile (-)

• Trăsăturile „cerebrotone”, la fel, ca variabilă apare cvasipermanent cu valori contradictorii mai ales la grupurile (-) şi nu sunt agreate în mare măsură de către evaluatori.

• Dimensiunea – „conştiinciozitate” – evaluată caracterizează lotul (+) în primul rând, s-a constat a fi prezentă şi la grupurile (-), aici variabila înregsitrând valori mai scăzute sau din contră cu valori crescute doar la unele persoane. În acest caz putem vorbi de individualităţi care le compensează de pildă „spiritul de iniţiativă” prin acea că este o persoană „deliberativă” de multe ori mai puţin eficientă în sitauţii critice.

• Diferenţele persistă şi la loturile de (+) sau (-) în ansamblul lor mai ales că performanţa poate fi afectată de existenţa accentuată sau nu a unor astfel de trăsături, calităţi, particularităţi.

• Structura FAG este mai coerent obţinută la grupurile (+), în contrast la grupurile (-) aceasta se face prezentă dar relativ mai fragmentată si cu reuniuni, în cazul clusterilor, cu trasături de persoanlitate măsurate cu ajutorul Chestionarului NEO Pi-R

EXEMPLIFIC ĂRI Alegerea grupurilor ţintă, persoane cu funcţii decizional – executive ce fac parte din grupuri contrastante are o logică simplă, nevoia de evidenţiere a difernţelor presupuse de către noi.

Page 43: Todea Rezumat teza doctorat

- 43 -

Raportarea spaţială a variabilelor

non test, pe scala de evaluare, la caracteristici evaluate SCB (+) & SCB (-)

Raportarea spaţială a variabilelor

non test, pe scala de evaluare, la caracteristici evaluate la RTV (+) & RTV (-)

Raportarea spaţială a variabilelor

non test, pe scala de evaluare, la caracteristici evaluate la ML (+) & ML (-)

Page 44: Todea Rezumat teza doctorat

- 44 -

Raportarea spaţială a variabilelor non test, pe scala de evaluare,

la caracteristici evaluate la IDM (+) & IDM (-)

1. Aceste reprezentări redate comparativ mai sus demonstrează omogenitatea structurilor FAG la loturile (+) obţinute prin metoda evaluării cu ajutorul scalei construite de către noi în care şi trăsăturile de personalitate sunt incluse;

2. În cazul loturilor (-) această omogenitate este afectată pe de o parte de cotele reduse obţinute la evaluare la criteriile FAG evaluate şi pe de altă parte de apariţia unor trăsături accentuate de personalitate la componenţii loturilor dintre care exemplificăm:

• „Neuroticismul” care înregistrează cote crescute în toate loturile (-); • „Conştiinciozitatea”din contră ne este semnalată cu cote relativ scăzute în toate

loturile (-), doar în unele cazuri am înregistrat cote crescute; • „Cerebrotonia” este o altă variabilă destul de frecvent evaluată ca fiind o

trăsătură comună loturilor (-), mai puţin la lotul IDM unde nu apare; 3. Apariţa unor trăsături de personalitate accentuate numai la unii dintre componenţii

loturilor (-) considerăm că le afectează performanţele profesionale, aceste trăsături defavorizând manifestarea FAG si mai ales a SAS, proces început încă din formare şi datorită faptului că FAG nu constituia un reper a selecţiei psihologice. Exemplificăm în acest sens:

• La IDM (-) conştiinciozitatea apare accentuat doar în 4 cazuri din 30 ca reper pozitiv, la fel şi capacitatea de relaţionare, la IDM (+) aceasta nu este semnalată ca fiind în zonele de cotare pozitivă sau negativă;

• La ML (-) la fel evaluările relevă tot acelaşi fenomen în legătură cu ceea ce am denumit conştiinciozitate, idem şi la ML (+) se relevă la o primă constatare ca o trăsătură distinctă însă într-un context comun altor trăsături evaluate pozitiv;

• La RTV (-) trăsături ca: deschiderea, agreabilitatea, extroversiunea şi paradoxal dar simptomatic neuroticismul sunt evaluate ca fiind caracteristice. Această constatre poate fi explicată prin faptul că aceste trăsături se pot manifesta relativ facil fiind favorizate de caracterul de echipă pe care îl are activitatea profesională a acestor persoane cu statutul de RTV în sensul în care fiecare este un coordonator al unei echipe mici cu sarcini de consatare şi intervenţie. Şi la grupul RTV (+) trăsăturile sunt

Page 45: Todea Rezumat teza doctorat

- 45 -

prezente dar sunt dublate de trăsătura conştiinciozitate şi de o consistentă structură FAG

• În cazul funcţiei SCB care are oarecum aceişi caracteristică a actuvităţii profesionale ca şi cea a persoanelor RTV accentuările sunt prezente doar la lotul (-), de exemplu agreabilitatea, viscerotonia şi somatotonia; La cei din lotul (+) accentuările chiar dacă există acestea caracterizează lotul: de ex. conştiinciozitatea;

Page 46: Todea Rezumat teza doctorat

- 46 -

CAP. XIV. CONCLUZII FINALE

Evoluţia tehnologică prezentată în Capitolul I a avut ca scop să determine din punct de vedere istoric naşterea psihologiei aplicate care după constatările noastre îşi are originea în:

• Evoluţia contextului cultural, ştiin ţific, tehnologic şi economic în sec. XIX şi XX; • Apari ţia şi evoluţia tehnologiilor în transporturi şi în informatic ă; • Apari ţia şi evoluţia-psihologiei aplicate şi a medicinei clinice şi experimntale; • Pe lângă acestea putem afirma că psihologia aplicată îşi are originea în fenomenul

urbanizării. Psihologia este o ştiin ţă aplicată urbană, ţine mult de obiectual şi de devenira obiectualului în raport cu devenirea fiinţei umane, respectiv a persoanei.

Am încercat să demonstrăm că aceşti patru vectori au provocat persoana umană să se adapteze la noi şi noi exigenţe pentru a cuceri spaţiul şi timpul. Astfel s-a ajuns ca şi psihologia aplicată să valorizeze Europa şi lumea secolului XIX şi XX prin dezvoltarea sa, aproape pentru toate direcţiile specifice, ne referim la psihologia activităţilor profesionale – a muncii -, psihologia educaţională şi poate mai puţin cea medicală, a sănătăţii .

Cercetarea noastră credem că a reuşit să acopere o arie larg europeană dar şi din SUA privind orientarea şcolară şi profesională din punct de vedere istoric şi monografic ca sarcină a psihologiei legată de psihologia aplicată în transporturi.

În această dinamică, evaluată contextual istoric, datorită mutaţiilor tehnologice prin care a trecut lumea în ultimele decenii, cerinţele psihologice au suferit şi acestea mutaţii semnificative referindu-se mai mult la valorizarea cognitivului şi a procesului decizional, oarecum în defavoarea procesului de execuţie, am propus termenul de „psihologie a activităţilor profesionale” sau „psihologie aplicată la activităţile profesionale”, termen care credem că va înlocui, nu peste mult timp, termenul de „psihologie a muncii”. Decizia ca activitate predominant cognitivă tinde invariabil să cognitivizeze munca, munca executivă este transferată astfel tehnologiilor.

Studiul nostru a fost determinat în principal de doi vectori motivaţionali: În primul rând de nevoia de cercetare aplicativă, care ar trebui să fie o necesitate

cvasipermanentă a practicianului în primul rând. În al doilea rând a fost determinată de o problemă specifică. Raritatea cercetărilor în

domeniul psihologiei aplicate la transporturi în România, din perioada anilor ’60 şi chiar ulterior. Aceasta ne-a determinat să abordăm acest domeniu pentru a pregăti conceptual şi metodologic pe tinerii psihologi angrenaţi în selecţia şi asistenţa psihologică a personalului din mediile cu risc crescut sau din mediile unde cele două programe sunt necesare. Ca argumente a modestei noastre contribuţii vă readucem în memorie, mai jos, câteva exemple:

• A se vedea sistemul de clasificare a funcţiilor ocupate de persoane într-un astfel de sistem organizaţional în care se explică impactul dezvoltării tehnologice asupra evoluţiei personale în astfel de medii; Acest sistem poate fi utilizat la orice instituţie, organizaţie din mediul etatizat sau privat; (p. 221)

• A se vedea modelul psihologic - operaţional - de abordare a persoanei într-un astfel de sistem care redă valorile personale prin asumarea statutelor şi îndeplinirea lor prin roluri jucate eficient, model care valorizează, credem, persoana prin FAG – fondul aptitudinal general –, SAS – structurile aptitudinale specifice - şi SFP – structura factorilor de personalitate - care pot dezavantaja sau avantaja eficienţa îndeplinirii funcţiei sale în sistem. Am încercat să demontăm eticheta psihotehnică a ’’psihologiei de status şi rol’’ valorizând însă persoana, ca întreg. Contactul psihologului cu terenul

Page 47: Todea Rezumat teza doctorat

- 47 -

socio-profesional nu se poate face doar empiric, evoluţia sistemului trebuie demonstrată şi ştiinţific. O strategie de cerectare aplicativă devine necesară mai ales în această etapă a schimbărilor majore. (p. 293)

• A se vedea traiectoria persoanei în profesii cu risc crescut în concordanţă cu traiectoria diverselor programe preventive de selecţie şi asistenţă psihologică; (p. 273)

• A se vedea modul de abordare organizaţional (p. 261 – 282) a sistemului socio-profesional de transport feroviar pentru argumentări specifice dar şi posibilitatea de a transfera acest model şi altor organizaţii; După concepţia noastră, una din direcţiile de activitate ale unui „Centru de asistenţă psihologică a personalului din transporturile feroviare” şi nu numai, este şi programul de cercetare cu caracter aplicativ în beneficiul sistemului socio-tehnic de referinţă prin prisma optimizării activităţii profesionale a personalului SC pentru realizarea scopului, îmbunătăţirii structurilor, a relaţiilor, a mecanismelor de facilitare, a sistemului de recompensare, a managementului, a performanţelor, a competenţelor, a gestionării de personal, a formării etc. dorim să afirmăm că modelul propus de către noi este adaptat la orice sistem organizaţional şi devine cu atât mai eficient cu cât persoana este supusă riscului activităţilor pe care le întreprinde în acest context. Astfel înclinăm să credem că şi sistemul organizaţional din care face parte persoana trebuie abordat în întregul său; Modelul de abordare este transferabil şi altor organizaţii unde se poate operaţionaliza destul de uşor; (p.221)

• A se vedea modul de abordare analitic - instrumental (identificarea unei liste de constructe psihologice, decodificarea acestora în comportamente real întâlnite, analiza psihologică a activităţilor profesionale şi decodificarea acestora în calităţi psihologice, construirea unei scale de evaluare, evaluarea şi testarea psihologică a grupelor contrastante) pe care l-am ales, derivat din principiul apropierii continue de obiectul cunoaşterii care în cazul nostru este persoana implicată responsabil în dinamica unui sistem organizaţional (p.293);

• Grupele contrastante nu trebuie înţelese ca fiind coezive (ca echipele profesionale) prin relaţionarea neapărat directă a persoanlor ce le compun. Persoanele cu aceleaşi funcţii sau persoanele din grupuri diferite îşi păstrează individualitatea, însă fiecare este solicitată în timp şi spaţiu de sistemul organizaţional, în cazul nostru feroviar.

Principala ipoteză a cercetării noastre a fost: am presupus existenţa FAG – fondul

aptitudinal general – şi a structurii performante a acestuia ca o condiţie strict necesară oricărei persoane pentru a se forma şi a se angaja în medii cu risc crescut şi nu numai;.

Dacă structura FAG este performantă atunci SAS – structurile aptitudinale specifice - se formează la fel de eficient în raport cu solicitările exigente profesionale, ne referim la persoane care au optat şi au fost selecţionate în acest sens; Mai precis cei cu un FAG coerent, performant au cele mai bune şanse de a se forma pentru o profesie sau alta. Cu cât mediul pentru care persoana a optat este mai performant şi împlică riscuri cu atât mai mult este necesară selecţia psihologică pentru identificarea FAG care conţine ca potenţial existenţa SAS, formarea devine astfel un proces de modelare activă, spre o cristalizare a SAS.

Am presupus că structura FAG este comună tuturor funcţiilor decizional – executive, existenţa unor variaţii depinzând de gradul de autonomie pentru a decide şi a executa sarcinile profesionale impuse de dinamica sitemului organizaţional; FAG favorizează acest grad de autonomie decizional – executivă.

Dacă alţi factori de personalitate (SFP) au o prezenţă activă, observabilă, măsurabilă în cursul activităţii profesionale aceştia pot favoriza sau defavoriza eficienţa persoanei în mediul

Page 48: Todea Rezumat teza doctorat

- 48 -

profesional, mai ales în acelea cu risc crescut; Acest lucru nu înseamnă că FAG este caracteristic doar acestui tip de funcţii ci şi altor funcţii de acelşi tip într-un sistem orgaizaţional sau altul. Pentru psihologii I-O credem că rezulattele noastre vor fi necesare în aboradarea unui program de selecţie.

Este la fel important ca SFP să facă corp comun cu FAG pentru a eficientiza SAS şi finalitatea acţiunilor profesionale. Informaţia unui sistem în dinamica sa se constituie permanent, din acest motiv cele trei structuri ale persoanei trebuie sa facă corp comun în activitatea profesională. Metodele de studiu au fost:

� Metoda instruirii eşantioanelor de evaluatori statistic semnificative. � Metoda ierarhizării cerinţelor (exigenţelor) psihologice. � Metoda decodificării cerinţelor psihologice în comportamente şi situaţii profesionale. � Metoda întocmirii fişei de evaluare. � Metoda distribuirii forţate, pentru alegarea grupelor contrastante. � Metoda evaluării pe grupe contrastante, atât pentru analiza activităţilor profesionale, cât

şi pentru evidenţierea diferenţelor dintre grupuri şi dintre persoane. � Metoda evaluării persoanelor prin grupuri de experţi. � Metode de tratare statistică a datelor test şi a celor non –test –computerizate- o Calcul concordanţei dintre evaluatori (coef. Kendall) o Calculul coeficientelor φ & χ2 pentru verificarea intervalelor scalei de evaluare; o Calculul diferenţei semnificative dintre medii: testul (t) o Studiul corelaţiei dintre cotele evaluării şi cotele test;

� Demers de evidenţiere a structurii FAG prin: o Metoda clusterilor o Metoda analizei factoriale: identificarea componentelor principale prin rutina –

varimex normalized. Rezultate: Structura FAG este reprezentată de constructe adaptate specific mediilor cu risc crescut. Tabelul 14.1. Structura FAG este comună funcţiilor decizional-executive (p. 462)

Ierarhia % Ierarh. loc Clasific. % F.A.G. LA PROFESIILE CU RISC CRESCUT

I 1,75 I 277.2=69.3% Inteligenţa generală, tehnică & verbală. II 3,66 IV 271.5=67.8% Abilitatea de a lua si a executa decizii

prompte. III 3,25 II 254.9=66.2% Stabilitate emoţională. IV 3,33 III 262.2=65.5% Sânge rece (capacitate de decizie rapidă în

faţa pericolului). V 4,75 V 258.4=64.6% Spirit de iniţiativă. VI 6,70 VI 244.2=61.05% Capacitatea de acţiune cu rapiditate şi timp

îndelungat (energie). VII 7,25 VIII 240.4=60.1% Posibilitatea de concentrare într-un mediu

de distragre a atenţiei VIII 6,75 VII 244.0=61.0% Adaptibilitatea (când se produc schimbări

inopinate). Aceasta este prezentă în mod evident mai ales la grupul performant (+);

Page 49: Todea Rezumat teza doctorat

- 49 -

În grupul non - performant (-) s-au identificat persoane cu comportament specific celor care au un echilibru emoţional precar, reacţii nevrotice şi alţi factori de personalitate care amprentează, tindem să credem defvorabil, structura FAG şi de aici eficienţa SAS. Demersurile de tratare statistică au fost convergente spre a confirma această structură a FAG, cu mici diferenţa de ierarhie la fiecare funcţie decizional-executivă în parte. Aceste mici diferenţe credem că ne demonstrează dinamicitatea acestor structuri oarecum diferită de la un grup la altul şi chiar de la o persoană la alta. Demersul evaluativ a fost benefic pentru grupurile de evaluatori fiindcă a determinat coparticiparea în analiza activităţilor profesionale a celor mai buni profesionişti, a persoanelor ce ocupau funcţii de formare şi funcţii decizional-operative faţă în faţă şi împreună cu psihologul. Cu aceste ocazii, cadrele de referinţă teoretice şi practice s-au apropiat de compatibilitatea necesară unei bune comunicări şi scopului reciproc avantajos. Efectul pozitiv al acestor trening-uri a fost asupra clişeelor şi tiparelor de evaluare. Trebuie să menţionăm că în cazul nostru cu mult înainte de a începe cercetarea aceasta am restructurat împreună cu colegii fişa de evaluare impusă standard, de fapt am tradus-o în şapte criterii mult mai apropiate de realităţile profesionale. Acest demers ne-a ajutat în trecerea mai facilă la construirea noii fişe de evaluare pentru cele patru funcţii SC, în procesul de selecţie şi instruire a evaluatorilor. Fişa de evaluare întocmită de noi în această cercetare este utilă evaluărilor cazuistice atât psihologului cât şi a unui evaluator extern . Cercetarea a întâmpinat numeroase dificultăţi de ordin formal şi informal. Aceasta poate fi criticată, după noi, din două puncte de vedere: utilizarea a două metode (fişele de evaluare & chestionarele de personalitate) unde încărcătura subiectivă este sensibil prezentă, însă noi, pe cât posibil am încercat să o atenuăm abordând calitativ şi prudent rezultatele. Extinderea cercetării se poate face dar va dura ani de zile şi va fi condiţionată şi de o dotare corespunzătoare a centrelor de asistenţă psihologică, precum şi de schimbarea opticii rutiniere a psihologilor prin ieşirea în câmpul cercetării aplicative. Astfel psihologii practicieni pot deveni adevăraţi „scientific practitioner”.

Sursele teoretice şi instrumentale de abordare s-au bazat pe teoria tempereamentelor W. Sheldon (1951) (tipologia sheldoniană cu scala temperamentelor şi teoria Big-Five cu chestionarul NEO PI-R). Alegerea grupurilor ţintă, persoane cu funcţii decizional – executive ce fac parte din grupuri contrastante are o logică simplă, nevoia de evidenţiere a difernţelor presupuse de către noi.

Evidenţierea şi compararea spaţială a variabilelor

non test, pe scala de evaluare, la caracteristici evaluate SCB (+) & SCB (-)

Page 50: Todea Rezumat teza doctorat

- 50 -

Evidenţierea şi compararea spaţială a variabilelor

non test, pe scala de evaluare, la caracteristici evaluate la RTV (+) & RTV (-)

Evidenţierea şi compararea spaţială a variabilelor

non test, pe scala de evaluare, la caracteristici evaluate la ML (+) & ML (-)

Evidenţierea şi compararea spaţială a variabilelor

non test, pe scala de evaluare, la caracteristici evaluate la IDM (+) & IDM (-)

Page 51: Todea Rezumat teza doctorat

- 51 -

4. Aceste reprezentări redate comparativ mai sus demonstrează omogenitatea structurilor FAG la loturile (+) obţinute prin metoda evaluării cu ajutorul scalei construite de către noi în care şi trăsăturile de personalitate sunt incluse;

5. În cazul loturilor (-) această omogenitate este afectată pe de o parte de cotele reduse obţinute la evaluare la criteriile FAG evaluate şi pe de altă parte de apariţia unor trăsături accentuate de personalitate la componenţii loturilor dintre care exemplificăm câteva:

• “Neuroticismul” care înregistrează cote crescute în toate loturile (-); • „Conştiinciozitatea” din contră ne este semnalată cu cote scăzute în toate

loturile (-); • „Cerebrotonia” este o altă variabilă destul de frecvent evaluată ca fiind o

trăsătură comună loturilor (-), mai puţin la lotul IDM unde nu apare; 6. Apariţa unor trăsături de personalitate accentuate numai la unii dintre componenţii

loturilor (-) considerăm că le afectează performanţele profesionale, aceste trăsături defavorizând manifestarea FAG si mai ales a SAS, proces început încă din formare şi datorită faptului că FAG nu constituia un reper a selecţiei psihologice. Exemplificăm în acest sens:

• La IDM (-) „Conştiinciozitatea” apare accentuat doar în 4 cazuri din 30 ca reper pozitiv, la fel şi „capacitatea de relaţionare”, la IDM (+) aceasta nu ne este semnalată ca fiind în zonele de cotare pozitivă sau negativă;

• La ML (-) la fel evaluările relevă tot acelaşi fenomen în legătură cu ceea ce am denumit „Conştiinciozitate”, idem şi la ML (+) se relevă la o primă constatare ca o trăsătură distinctă însă într-un context comun altor trăsături evaluate pozitiv;

• La RTV (-) trăsături ca: „Deschiderea”, „Agreabilitatea”, „Extroversiunea” şi paradoxal dar simptomatic „Neuroticismul” sunt evaluate ca fiind caracteristice. Această constatre poate fi explicată prin faptul că aceste trăsături se pot manifesta relativ facil fiind favorizate de caracterul de echipă pe care îl are activitatea profesională a acestor persoane cu statutul de RTV în sensul în care fiecare este un coordonator al unei echipe reduse de consatare şi intervenţie.

• Şi la RTV (+) trăsăturile sunt prezente dar sunt dublate de trăsătura „Conştiinciozitate” şi de o consistentă structură FAG

• În cazul funcţiei SCB care are oarecum aceiaşi caracteristică a activităţii profesionale ca şi cea a persoanelor RTV accentuările sunt prezente doar la lotul (-), de exemplu „Agreabilitatea”, „Viscerotonia” şi „Somatotonia”; La cei din lotul (+) accentuările, chiar dacă există, acestea caracterizează lotul (+): de ex. „Conştiinciozitatea”;

Calităţile individuale ale persoanei implicată profesional în medii cu risc sunt

convergente şi favorizante pentru SAS în finalitatea acţuinilor atâta timp cât pot fi gestionate de ceea ce am denumit noi FAG. Din acest motiv orice selecţie psihologică pentru aceste medii profesionale trebuie orientată în primul rând spre evaluarea stării FAG şi către depistarea trăsăturilor accentuate ale personalităţii care se armonizează cu structura FAG pentru ca SAS să se manifeste eficient în cursul desfăşurării activităţii profesionale.

Page 52: Todea Rezumat teza doctorat

- 52 -

BIBLIOGRAFIE (512 titluri)

LISTA CU COMPONENTE IMPORTANTE: FOTO, SCHEME, SCALE ŞI TABELE DIN CON ŢINUTULUI TEZEI

• - Tabel cronologic. CULTURĂ, ŞTIINŢĂ, TEHNOLOGIE, TRANSPORTURI: NAVALE, FEROVIARE, RUTIERE, AERIENE COMUNICAŢII, PSIHOLOGIE APLICATĂ, INFORMATICĂ (CONTEXT, APARIŢIE ŞI EVOLUŢIE) - cu referinţe autohtone – (p. 19 - 136)

• - Tabel cronologic - ORIENTAREA PROFESIONALĂ (O.P.) (sinteză istorică) (p. 155 - 158)

• - Tabel cronologic - SELECŢIA PROFESIONALĂ (SP) (sinteză istorică 1910-1945), (p. 161 - 170)

• - Tabel - REŢELELE EUROPENE DE PSIHOLOGIE APLICATĂ ÎN TRANSPORTURI FEROVIARE, ANII ’90 (p. 174)

• - Foto – 6 LINII (LREΨCFRTM) autor M. Bolos, după model polonez, 1959 (p. 182) • - Foto – 6LM / 1978 „luminoschemă” (autor TGV,1978), (p. 184) • - Foto - - 6LM / 1978 „luminoschemă” (autor TGV,1978), (p. 185) • - Foto - – Aparat - Coordonare si disociere manuală – D.M I.(p. 203) • - Foto - Probă situaţională pentru testarea personalului din ramura trafic: Tip PSM &

CRN / 1959 (p. 204) • - Foto – Aparat - „MARCHIZA”- Simulator tracţiune pentru testarea mecanicilor

locomotivă cu aburi, construită de M. Bolos & V. Ceauşu/1959 după model Lahy – piesă de muzeu (p. 205)

• - Fig. - Modelul persoanei ca factor de fiabilitate (autor psih. Gelu V. Todea / 1994) (p. 209)

• - Fig.5.5. – Model de clasificare a funcţiilor în sistemul organizaţional socio-tehnic. (autor psih. Gelu V. Todea / 1994) (p. 221)

• - Fig.5.6. – Tehnologii moderne- „Cabina„ TGV” si trenuri de mare vitezain lume Franţahttp://www.lvmauro.it/train_sim/MSTS/download/cabine/immagini/TGVfrontview.jpg (p.222 - 223)

• - Fig. 5.7. - Aparat - RICCOSSAY, Fig. 5.7.b RICCOSSAY, Polonia/1979, Fig. 5.7., DM II „Coordonare manuala” Casa “Doufour” / 1971, Franta (L. R. E. Ψ CFR Timişoara) (p. 224)

• Tabel 5.10.1. - Testoteca reţelei de asistenţă psihologică a personalului din S. C. / CFR (p. 228 - 236)

• - Foto Fig.5.8.a. - Aparat - Simulator LDE p. I /, Fig.5.8.b. – Simulator LDE / II (Bolos, 1970 & Todea (1993), ( L.R.E. Ψ CFR Timişoara) (p. 237)

• - Tabel 6.1. - Studiul corelaţiei F1 şi F2 cu factorii I. 1 –I. 11 pentru cele două eşantioane; (p. 256)

• - Tabel - Marile variabile organizaţionale ale sistemului feroviar C.F.R. (p.272 – 273) • - Fig. 7.1. - Programele de asistenţă psihologică în raport de carieră (autor, psih. Gelu

V. Todea, 1995) (p. 273)

Page 53: Todea Rezumat teza doctorat

- 53 -

• - Fig. 9.1. – Modelul funcţional persoanei în medii profesionale cu risc (autor, psih. Gelu V. Todea, 1994), (p. 293)

• - Fig. 9.2 – Consilierea psihologică o necesitate a persoanei şi a psihologiei aplicate)(p. 296

• - Fig. 9.3. – Evoluţia procentului de inaptitudine în selecţie pe perioada 1990 – 2006, (p. 297)

• Tabelul 10.1. - Ierarhizarea exigentelor la (ML), (IDM), (SCB), (RTV), funcţii decizional – executive, (p. 304 - 307)

• Exigentele psihologice decodificate psihologic, scala de evaluare şi metodele psihologice, ale postului la I.D.M. dispozitor (IDM) funcţie decizional – executivă, (p.319 - 327)

• Tabele - Exigentele psihologice decodificate psihologic, scala de evaluare şi metodele psihologice, ale postului la ML funcţie decizional – executivă, (p.328 - 338)

• Tabele - Exigentele psihologice decodificate psihologic, scala de evaluare şi metodele psihologice, ale postului la RTV funcţie decizional – executivă, (p.339 - 345)

• Tabele - Exigentele psihologice decodificate psihologic, scala de evaluare şi metodele psihologice, ale postului la SCB funcţie decizional – executivă, (p.346 - 352)

• 10.2.2. - Rezultate (Tabele), Etapa 2 –– Ierarhizarea dupa media procentelor pentru identificarea F.A.G., S.A.S, şi a cerinţelor auxiliare; (p. 308 - 313)

• 10.2.3. - Rezultate - (Tabele) – Structura FAG, Etapa 3 – (p. 314 - 315) • 10.2.4. - Ierarhizarea cerinţelor psihologice, Etapa 4 – Rezultate(Tabele) – (p. 317) • - Tabelul 10.49, - Lista criterilor care au stat la baza SCALELOR DE EVALUARE

pentru ML; IDM; SCB; RTV, (p.353 - 354 ) • - SCALA DE EVALUARE A ACTIVITĂŢII DE MECANIC LOCOMOTIVĂ, (p. 356

-359) • - Tabelul 10.50. - N= 50 *** Deosebiri semnificative φ & χ2 la p=0.001, la IDM (+) &

(-), (p.362 - 363) • - Tabelul 11.1. - Matricea coeficienţilor de corelaţie a rangurilor Kendall (τ) între

mediile evaluatorilor independenţi pentru fiecare subiect evaluat, Exemplu: Matrice de studiu al Concordanţei dintre evaluările eşantionului IDM (-) ’’SATISFACTOR’’(-), (p. 368 - 369)’

• - Tabelul 11.2. - Rezultate la „Testul (t)” între variabilele independente, cu distribuţii normale, - la evaluări - pentru grupele contrastante IDM (N=30), (p.370)

• - Tabelul 11.3. - Extract tabel diferenţe semnificative constatate φ & χ2 la testele aplicate grupului IDM (+) & (-), (p. 371)

• - Tabelul 11.4. Rezultate la „Testul (t)” între variabilele independente, evaluări cu distribuţii normale la grupele contrastante, ML (N=30), (p. 372)

• - Tabelul 11.5. Extract tabel diferenţe semnificative constatate φ & χ2 la testele aplicate grupului ML, (p. 373)

• - Tabelul 11.6. - Rezultate la „Testul (t)” între variabilele independente, (Evaluări) cu distribuţii normale la grupele contrastante SCB (N=30), (p. 374)

• - Tabelul 11.7. - Extract tabel diferenţe semnificative constatate φ & χ2la testele aplicate grupului SCB, (p. 374)

• - Tabelul 11.8. - Rezultate la „Testul (t)” între variabilele independente, cu distribuţii normale, - evaluări la grupele contrastante - RTV (N=30), (p. 375)

• - Tabelul 11.9. - Extract din tabelul diferenţelor semnificative constatate φ & χ2 la testele aplicate grupului RTV, (p. 376)

Page 54: Todea Rezumat teza doctorat

- 54 -

• 12.5.1. - Rezultate – (Tabele) - Corelaţia dintre informaţia test şi informaţia non test, (p 380 – 415)

• - Tabele – rezultate - CORELAŢIILE DINTRE EVALUĂRI ŞI TESTE, (p. 397 – 408) • - Grupul IDM (-) 13.1.1 - Dendograma trăsăturilor evaluate, (p. 419) • - Tabelul 13.2., - Membrii Clusterului - ev IDM (-)şi Distanţele faţă de centrul

respectivului Cluster, (p. 421) • 13.1.4. - Raportarea spaţială a variabilelor non test, pe scala de evaluare, la

caracteristicile evaluate IDM (-), (p. 422) • 13.1.5. - Factori la grupul IDM (-) - Analiza factorială -, (p.423) • - Figura 13.3. - Distribuţia medianei IDM (-) (p. 416) • - Figura 13.5. - Dendograma trăsăturilor evaluateIDM (+) (p.425) • - Tabelul 13.5. - Membrii Clusterului IDM (+) EV Medii şi distanţele faţă de Centrul

respectivului Cluster – Extras (p. 428) • - Fig. 13.6. - Metoda: două direcţii (două posibilităţi) de întrepătrundere a rezultatelor

IDM (+) (p. 429) • - Tabelul 13.6. - Încărcări ale factorului (Varimax normalizată) (IDM (+) MATRICE

FACTORI - Principalele componente, (p. 430) • - Figura 13.7. - Distribuţia medianei IDM (+) (p. 431) • - Figura 13.8. - Dendograma trăsăturilor evaluate ML (+) (p. 432) • - Tabelul 13.8. - Membrii Clusterului EVALUARI vs criterii ML (+) şi Distanţele faţă

de Centrul respectivului Cluster - Extras (p. 434) • - Tabelul 13.9. - Încărcări ale factorului (Varimax normalizată) Extragerea principalelor

componente la ML (+) (p.428) • - Figura 13.10. Distribuţia medianei ML (+)(p.436) • - Fig. 13.11. - Diagrama trăsăturilor evaluate – ML (-) (p. 438) • - Tabelul 13.11 - Membrii clusterilor ML - ev; distanţe faţă de centrul respectivului

Cluster, (p. 440) • 13.4.4. - Raportarea spaţială a variabilelor non test, pe scala de evaluare, la

caracteristici evaluate ML (-), (p. 441) • 13.4.5. - Factori la grupul ML (-), Tabelul 13.12 Încărcări ale factorului (Varimax

normalizată). Extragerea principalelor componente (p. 442) • 13.4.6. - Distribuţia medianei calităţilor pe scala de evaluare ML (-)(p. 443) • - Fig. 13.13. - RTV (-) Diagrama clusteri, (p. 444) • - Tabelul 13.14. - Membrii Clusterului RTV (-) EVALUARI; distante faţă de centrul

respectivului Cluster – extras (p. 446) • 13.5.5. - Factori la grupul RTV (-), Tabelul 13.15. Încărcări ale factorului (Varimax

normalizata)- extragerea principalelor componente (p. 448) • - Fig. 13.15. - Distribuţia medianei RTV (-), (p. 449) • 13.6. Grupul RTV (+), 13.6.1 Dendograma trăsăturilor evaluate. Realizarea completă a

legăturilor (p. 450) • - Tabelul 13.17. - Membrii Clusterului RTV (+) - evaluări; distanţe faţă de centrul

respectivului Cluster – extras, (p. 452) • - Tabelul 13.17.RTV (+) Încărcări ale factorului (Varimax normalizata); p > .700000)

– extras, (p. 454) • 13.7. - Grupul SCB (-), 13.7.1 Dendograma trăsăturilor evaluate, (p. 456) • - Tabelul 13.7.3. - Identificarea membrilor clusterilor, 13.19. Membrii Clusterului şi

distante fata de centrul respectivului Cluster - extras SCB (-), (p. 458)

Page 55: Todea Rezumat teza doctorat

- 55 -

• - Tabelul 13.20. - Incărcări ale factorului (Varimax normalizată); extracţie: maxim de factori posibili, la SCB (-), (p. 460)

• - Fig. 13.22. - Dendograma trăsăturilor evaluate. Realizarea completă a legaturilor, distanţe euclidiene la SCB (+), (p. 462)

• - Tabelul 13.22. - Membrii Clusterului; distante faţă de centrul respectivului Cluster - extras SCB (+), (p.464)

• - Tabelul 13.23. - Incărcări ale factorului (Varimax normalizata); extracţie: componente principale la SCB (+), (p. 466)

• - Fig 13.24. - Distribuţia medianei calităţilor pe scala de evaluare, SCB (+), (p. 467) • Comparaţii prin reprezentare spaţială a rezultatelor obţinute pentru cele patru grupe

contrastante (473 – 474)


Recommended