Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Rev istă l i te rară ş i de cu l tură românească

Anul 3 � NR. 25-26 � noiembrie-decembrie 2009Director fondator: Ion Iancu Vale

Marea Unire de la Alba IuliaO ce veste minunată În Betleem ni s-arată Că s-a născut trup Trup din duhul sfânt Fecioară curată.

Că la Betleem Maria Săvârşind călătoria În sărac lăcaşLâng-acel oraş A născut pe Mesia.

Pe Fiul cel din vecie, Ce L-a trimis Tatăl mie Să se nască şi să crească Să ne mântuiască.

Colind vechi

O, ce veste minunată!

George CoşbucTu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu, Pădurea iarna doarme, c-aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori, Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier, În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad, Şi cântă-ncet şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s-anină de ramuri până josŞi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră, asta ce-i, Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ţi trimite dintr-însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii, Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e-n faşă-acum Iisus, Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun şi-mparte la toţi câţi îl iubesc, Tu vino şi te-nchină, zi: „Doamne-ţi mulţumesc.“

Pomul Crăciunului

Cu ocazia Zilelor sfârşitului de an, urămtuturor colaboratorilor şi cititorilor noştri

Sărbători fericite şiLa Mulţi Ani cu sănătate.

Climate literare

Doamne, cu ce ţi-am greşit, numă mai trimite iar pe pământ îngura târgului.

- Vrei nu vrei, Petre cobori, aşa eomeneşte să facem daruri, să-i bu-curăm pe nevoiaşi şi să nu-i uitămpe cei care ne iubesc.

- Barosane, nu te supăra, dar vădcă ţi-au căzut cu tronc scriitorii, pic-torii...

- Sunt păcătoşi, uită de rânduie-lile bisericeşti, mai dorm printreclondire, alţii pe butoi, beau vinul deîmpărtăşanie, nu pun un bănuţ lacutia milei dar nici nu-şi bagă mâi-nile în ea.

- Doamne, nu umblu cu pâra,dar trebuie să-ţi spun ce zic despremine.

- Ştiu Petre că tu eşti şeful servi-ciului doi şi-o litră, al raiului.

- Am eu stofă de securist?- Nu dar ai ochii albaştri, aşa că

fă bine nu mai trăncăni, nu maibombăni, cuvioasele Filofteia şi Var-vara au împletit minciunele,gogoşiînfuriate, poale în brâu, pentru vă-duve, colţunaşi pentru colţoşi, sără-ţele pentru udătură, pesmeţi pentrusăraci.

O desagă e cu coji de nucă pen-tru mironosiţe, când stau în ge-nunchi şi mint că sunt muiericinstite.

Burduşită e şi tolba cu nuiele dealun din partea lui Moş Nicolae, ră-mâne pădurea goală câţi trebuie al-toiţi.

- Barosane, azi eşti pus pe şotii.Sunt nu sunt , tu fă bine şi treci pe lacanceleria domnească , să iei plicuricu răvaşe, semnate de scriitorulmeu: P. A. CĂLESCU.

SCRIITORULUI BAKI IMERYDacă baba-i domnişoarăÎntr-o noapte de amorÎşi dă duhul ca fecioară Cum o scoţi din dormitor.

SCRIITORULUI VICTOR STEROMSuc de roşii, o picăturăVotcă un deget peste măsurăPână atunci se mută garaŞi nu mai apucă seara.

SCRIITORULUI FLORIN HUŢANUMoşule, dacă se poate Să rămână între noiDoagele toate pictateCep, femei cu sânii goi.

SCRIITOAREI MONICA MUREŞANÎn afar că-i scriitoareE şi albină lucrătoareÎn zile de dulce ne sapăÎn cele de post ne-ngroapă.

SCRIITORULUI GEORGE DARAGIUFaţă de noi , puţin mai susUnde se dau legi şi decreteDoar brunete , blonde au pusEl ministru peste fete.

SCRIITORULUIMIHAI ANTONESCUBerea să fie la metruJuma brună, juma blondăButoiul un decametruIar paiul să fie sondă.

SCRIITORULUIFLORENTIN POPESCUDoamne, când scăpăm de Escu?(Rădăcina lui Popescu)Harul tău este divinFlorentin când ne numim.

SCRIITORULUIRODIAN DRĂGOIMoşule dacă se poateO păpuşă dă-i în darFără cămaşă de noapteNu o duce la altar.

SCRIITORULUILUCIAN GRUIADe când pe lup l-a dresatRolurile s-au schimbatEl s-a pus pe lătrat Câinele pe aplaudat.

SCRIITORULUIRÂMBOIU-BURSUCANIDe când s-a lăsat de inginerieNoaptea scrie poezieDar acum începe dramaCăci face praf şi epigrama.

SCRIITORULUINICOLAE STELEAAmicul nostru dă la peşteOrice ştiucă e-o fecioarăCând somnul muşcă se trezeşteCoada dând pe dinafară.

SPONSORULUI NOSTRUPrietenul nostru DuicăLa iapă îi spune puicăCând nechează şi ofteazăCu-n pursânge o-mperechează.

POETULUIION IANCU VALELui Nenea Iancu de se poateTot cuvinte botezatePlagiatori să se inspireEl să-i ierte...din iubire.

POETULUIGRIGORE GRIGOREPoete, cu plecăciuneAi băgat târgu-n ideiDe când eşti în UniuneDoi Grigore fac cât trei.

Ion Iancu ValeŞamanii veacului din urmă, îşi

latră radioactivele vrăji, supărând

timpanul firii precum apa ră-

masă în ureche. Se lăbărţează

ura pe altarul raţiunii şi sună

asurzitor tamtamul unui dansbolnav şi ilogic. Ca un ombilic ne-tăiat atârnă neînţelegerea, pecheutoarea gândului şi viermiicorodaţi ai istoriei rod temeliilevremurilor. Peste tot bogaţii, înşi-ruiţi ca în Parabola Orbilor, ignoră cu inconştienţă viaţa, darmai ales moartea. Lacomă şi tru-fa şă cununată cu scârba se rostogo-leşte ameninţătoarea, pus ti itoareaviitură. Tăvălugul ei opac şi cenuşiurupe faldurile zării, şi prin vadurileproaspăt ivite se revarsă valuri deteamă şi moarte. Talazuri uriaşe şi

grele fac să se prăbuşească zi-durile Cetăţilor. Din catedrale n-au mai rămas decât clopotelechinuite de dangăte într-o dungă.Iar oamenii, oh, oamenii nici ru-găciuni nu mai clădesc Dumne-zeu fiind ca niciodată, părăsit,singur, vândut... şi dincolo de spe-ranţă. Ţipă pădurile şi apele şipietrele, ca nişte copii loviţi fărănoimă, căci nici o cruce şi nici ostea nu mai poate uni cu trăiniciemâinile lunecoase ale oamenilor.Şi nimeni nu mai încearcă săurce pe munte...

22

Din

bib

lio

teca r

evis

tei

„C

lim

ate

lit

era

re“

nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

L i t e r a t u r ă ş i a t i t u d i n e

Text despreurcarea pe munte

Sorcova vesela (răvaşe)de Puiu Moiceanu

BoieriiÎn ţară, două soiuri de boieriÎmpart puterea între ele,Boieri de-o zi, boieri de ieri,Stăpânitorii vieţii mele,Şi unii, şi-alţii de pripas,Şi nu le poţi mai da de nas.Unii purced de la Fanar,Şi alţii de la coada vacii,Dar întăriţi cu acelaşi har,Să sugă ţara şi săracii,Şi toţi de-o teapă şi un soi,Şi unii şi-alţii sânt ciocoi.Dintre clănţăi şi-nvăţătoriSe pregăteşte-a treia teapă,Omizi, gândaci şi lipitori,Şi-alt supt, mai crâncen, va să-nceapă,Căci corciturile dădurăPe cea de-a treia corcitură.Şi fiecare cârd se cheamăCumva,cu numele bălţat,Şi se prefac, ca-n panoramă,Că se înfruntă şi se bat,Dar ca şi corbii, pe un leş,Sunt întru totul înţeleşi.Când crede împlinit sorocul,Suflerul face semn să vieAlţi măscărici să ţie loculŞi ţara luată cu chirieŞi unii vin , şi alţii pleacă,Lăsând-o-n jale mai săracă.

Inscripţiepe un paharCristal rotund, pe-o umbră de velur,Cu inima de-a pururea senină,M-am născocit din ape de azur,Am îngheţat subt ţurţuri de lumină.Şi nencetat, ca pietrele de rouă,Par a renaşte-n locu-mi tot virgin,Cu-o licărire-n fundul meu mai nouă,Pe cât mi-i încăputul de puţin.Dar n-ai să ştii, prin mine ce izvoareS-au strecurat şi câte, liniştit.Şi nu cunoşti pe buza mea scânteietoareBuzele calde câte m-au sorbit.Ele-s aici-n văzduh, ca nişte foi,Când îmi încerci răcoarea nebăută,Şi gura ta, sorbindu-mi stropii noi,Buzele-n zbor, umbrite, ţi-o sărută.

TestamentNu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,Decât un nume adunat pe o carte,În seara răzvrătită care vineDe la străbunii mei până la tine,Prin rapi şi gropi adânciSuite de bătrânii mei pe brânciŞi care, tânăr, să le urci te-aşteaptăCartea mea-i, fiule, o treaptă.Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.Ea e hrişovul vostru cel dintâi.Al robilor cu săricile, plineDe osemintele vărsate-n mine.Ca să schimbăm, acum, intâia oarăSapa-n condei şi brazda-n calimarăBătrânii au adunat, printre plavani,Sudoarea muncii sutelor de ani.Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potriviteŞi leagane urmaşilor stăpâni.Şi, frământate mii de săptămâniLe-am prefecut în versuri şi-n icoane,Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.Veninul strâns l-am preschimbat în miere,Lăsând întreaga dulcea lui putere

Am luat ocara, şi torcând uşureAm pus-o când să-mbie, când să-njure.Am luat cenuşa morţilor din vatrăŞi am făcut-o Dumnezeu de piatră,Hotar înalt, cu două lumi pe poale,Păzând în piscul datoriei tale.Durerea noastra surdă şi amarăO grămădii pe-o singură vioară,Pe care ascultând-o a jucatStăpânul, ca un ţap înjunghiat.Din bube, mucegaiuri şi noroiIscat-am frumuseţi şi preţuri noi.Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinteSi izbăveste-ncet pedesitorOdrasla vie-a crimei tuturor.E-ndreptăţirea ramurei obscureIeşită la lumină din padureŞi dând în vârf, ca un ciorchin de negiRodul durerii de vecii întregi.Întinsă leneşă pe canapea,Domniţa suferă în cartea mea.Slovă de foc şi slovă faurităÎmparechiate-n carte se mărită,Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.Robul a scris-o, Domnul o citeşte,Făr-a cunoaşte ca-n adîncul eiZace mania bunilor mei.

AbeceA vrut Dumnezeu să scrieŞi nici nu era hârtie.N-avea nici un fel de sculeŞi nici litere destule.C-un crâmpei de alfabetMergea scrisul foarte-ncet.N-aş vrea nici atât să-l supărCât piperul de ienupăr,Dar o să vă spui ceva:Nici carte nu prea ştia.Orişice învăţăcelŞtie mult mai mult ca el.El, care făcuse toate,Nu avea certificate.Câtu-i Dumnezeu de mareN-are trei clase primare.La citit se-mpiedică,Nu ştie-aritmetică.

Ştie-atât: numai să facă.Ia oleacă, pune-oleacă.Face oameni şi luminăDin puţin scuipat cu tină,Şi dintr-un aluat mai lungScoate luna ca din strung.Papagalul şi păunaŞi-au smuls pana, câte una,Ca să-i facă pinsulăDomnului din insulă,Coliba de pe pământA Celui Înalt şi SfântFind clădită de peşti meşteriÎntre talaze şi peşteri.El a luat mai bine-o panăDe la ţarca năzdrăvanăŞi-ascuţindu-şi-o-ntre deşte,Despicând-o şcolăreşte,Şi-a făcut condei, în stareA scrie şi pe piatră tare.A-ntins cerul ca o coalăÎn toată Tăria goală.Însă pana nu scria.A luat atunci o nuiaŞi a însemnat cu ea,Cu argint, stea lângă stea.Şi ca să vadă pe schele,A făcut şi cruci de stele.Ce-a scris noaptea s-a zvântat,Apoi, pân’ la scăpătat,Cu sugătoare de soare –Şi ziua şi pe-nserare –A citit şi tot a şters,Câte-o vorbă, câte-un vers,Şi câte o dată, fată,Toată foaia, cartea toată,Fincă Dumnezeu ce-a vrutP-ormă nu i-a mai plăcut.Că din scrisele prea dreseNici lucru prea bun nu iese.Cât a scris el cerul tot,Să spui drept, a şti nu pot.Învăţaţi cu cărţulieCred c-aproape o veşnicie.Pe cât mintea îl ajutăMelcul crede că o sutăDe vecii întregi şi pline.Melcul ştie, cred, mai bine.Însă cerul, în sfârşit,E de-atuncea tipărit.

RevelionColindă plăceriNingeÎn noaptea de Crăciun.Damigeana cu vinHarapnice trosnindDe alte vremi...Să ne vedem în oglindă,Şi noaptea cântătoareSă ne-adoarmăPentru uitare.

PlumbDormeau adânc sicriele de plumb,Si flori de plumb si funerar vestmint --Stam singur în cavou... si era vint...Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --Stam singur lângă mort... si era frig...Si-i atirnau aripile de plumb.

LacustrăDe-atitea nopti aud plouind,Aud materia plingind...Sint singur, si mă duce un gândSpre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,In spate mă izbeste-un val --Tresar prin somn si mi se pareCa n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,Pe-acelasi vremuri mă gasesc...Si simt cum de atita ploaiePilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,Tot tresarind, tot asteptind...Sint singur, si mă duce-un gândSpre locuintele lacustre.

SerenadamuncitoruluiEu sunt un monstru pentru voiUrzind un dor de vremuri noi,Şi-n lumea voastră-abia încap...Dar am să dau curând la cap.

O, dormi adânc, mereu, aşa,În vise dulci, hidos burghez,Oftând, palate de-ţi lucrez,Eu ştiu şi bine-a dărâma.

În noaptea asta, iată, sunăO serenadă din topor,Amanţilor pierduţi sub lună,Poeţi cu putredul amor.

O, dormi în noaptea infinită,Burghez cu aer triumfal,Dar preistoric animalÎn raţiunea aurită.

Sub luna blondă nu se plânge,Ci răzbunările se curmă,Martirilor scăldaţi în sânge,Cânt serenada cea din urmă.

O, dormi... dar voi urca spre soareÎn zbor sublim de-aeroplan...Cu vise dulci, burghez tiran:

E aurora-ngrozitoare...

Tablou de iarnăNinge grozav pe câmp la abatorSi sânge cald se scruge pe canal ;Plină-i zăpada de sânge animal --Si ninge mereu pe un trist patinor...

E albul aprins de sânge închegat,Si corbii se plimbă prin sânge... si sug ;Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fugPe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată...Si-acum când geamuri triste se aprindSpre abator vin lupii licărind.-- Iubito, sunt eu la usa înghetată...

VizităVeacul m-a făcutAtât de cultÎncât mă uitPeste oameni.

Am învăţat atâteaÎn timpul din urmă,Că suntemLa un punct însemnat.

S-ar putea faceMulte reforme.Mă gândeam singur.Eram fără nimeni.

Şi tocmai azi

Au venit musafirii.- Tu ce dai, eu ce dau...A, de când nu ne-am văzut.

Şi ninge...Şi ninge în oraşul mareE noaptea plină de orgii,Iar prin saloane auriiS-aud orchestre, şi fanfare.

Femei nocturne, singureleLa colţ de stradă se aţin,Desfrâu de bere şi de vinPrin berării, şi cafenele.

De orbitoare galantareDe diamant, şi de rubin...Şi de averi oraşu-i plin,Şi ninge în oraşul mare!...

3nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009 3

Tudor Arghezi

George Bacovia

P o e z i a v i e ţ i i , p o e z i a m o r ţ i i

44 nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Radu Mihai Crişan„Elemente străine, îmbătrânite şi

sterpe, s-au amestecat în poporul nostruşi joacă comedia patriotismului şi a naţio-nalismului. Neavând tradiţii, patrie hotă-râtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus,totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţacă ele sunt deosebite de neamul româ-nesc nu le-a dispărut încă – ele se privescca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe.De-aceea nu-i de mirare că întreaga noas-tră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedereconservarea naţionalităţii, ci realizareaunei serii de idei liberale şi egalitare cos-mopolite. A fost o fineţe extraordinară de-a debita esenţa cosmopolitismului subforma naţionalităţii şi de-a face să treacătoate elementele sănătoase şi istorice aletrecutului sub acest jug caudin. Odată ega-litarismul cosmopolit introdus în legile po-litice ale ţării, orice patriot improvizat şi deprovenienţă îndoioasă a voit [şi a putut] săstea alături (să aibă aceleaşi drepturi n.n.)cu aceia pe care trecutul lor îi lega, cu sutede rădăcini, de ţară şi popor. Dar aceşti oa-meni noi, aceşti «patrioţi», căutau numaifoloasele influenţei politice, nu datoriile.Din cauza acestor elemente, care for-mează plebea de sus, elementele autoh-tone ale ţării dau repede îndărat în priviremorală şi în privire materială”… „Străinisuperpuşi fără nici un cuvânt (superpuşiilegitim n.n.) naţiei româneşti, o exploa-tează cu neomenie, ca orice străin fărăpăs de ţară şi popor”, de-„am ajuns, într-adevăr, în această Americă dunăreană, catocmai românii să fie trataţi ca străini, săse simtă străini în ţara lor proprie”…„Acest spectacol al exclusivei (al integra-lei n.n.) stăpâniri a unei rase şi decăzuteşi abia imigrate asupra unui popor istoricşi autohton e o adevărată anomalie, că-reia poporul istoric ar trebui să-i puiecapăt, dacă ţine la demnitatea şi la onoa-rea lui”… „Nu e indiferent ce elemente de-termină soarta unui popor. Predispoziţii şiaptitudini moştenite, virtuţi şi slăbiciunimoştenite, calităţi sau defecte intelec-tuale şi morale, dau domniei unui elementetnic alt caracter decât domniei altui ele-ment. Demagogia la noi însemnează uraînrădăcinată a veneticului fără tradiţii,fără patrie, fără trecut, în contra celor ceau o tradiţie hotărâtă, un trecut hotărât”.

„A fi bun român nu e un merit, nu e ocalitate ori un monopol special, ci o dato-rie pentru orice cetăţean al acestui stat,

ba chiar pentru orice locuitor al aces-tui pământ (România n.n.), care este moş-tenirea, în exclusivitate şi istorică, aneamului românesc. Acesta este un lucrucare se înţelege de la sine”.

„Ceea ce voiesc românii să aibă e li-bertatea spiritului şi conştiinţei lor în de-

plinul înţeles al cuvântului. Şi fiindcă spiritşi limbă sunt aproape identice, iar limbaşi naţionalitatea asemenea, se vede uşorcă românul se vrea pe sine, îşi vrea naţio-nalitatea, dar o vrea pe deplin”.

„Nu voim să trăim într-un stat poliglot,unde aşa-numita patrie e deasupra naţio-nalităţii. Amundouă nu sunt decât douăcuvinte pentru aceeaşi noţiune, şi iubireade patrie e una cu iubirea naţionalităţii.Singura raţiune de a fi a acestui stat, pen-tru noi, este naţionalitatea lui româ-nească. Dacă e vorba ca acest stat săînceteze de-a fi românesc, atunci o spu-nem drept că ne e cumplit de indiferentăsoarta pământului lui”.

„Nu oprim pe nimenea nici de a fi, nicide a se simţi român. „Ceea ce contestăm,însă, e posibilitatea multora dintre aceştiade a deveni români, deocamdată. Aceastae opera secolelor. Până ce însă vor fi cumsunt: până ce vor avea instincte de pun-găşie şi cocoterie nu merită a determinaviaţa publică a unui popor istoric. Să semoralizeze mai întâi, să-nveţe carte, să-nveţe a iubi adevărul pentru el însuşi şimunca pentru ea însăşi, să devie sinceri,oneşti, cum e neamul românesc, să piarzătertipurile, viclenia şi istericalele fanariote,şi-atunci vor putea fi români adevăraţi.Pân-atunci ne e scârbă de ei, ne e ruşine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre,a unei rase oneste şi iubitoare de adevăr,care-a putut fi amăgită, un moment, deasemenea panglicari, căci şi omul cel maicuminte poate fi amăgit o dată”.

„Voim şi sperăm o reacţie socială şieconomică determinată de rămăşiţele pu-terilor vii ale poporului, care, dacă nu epreursit să piară, trebuie să-şi vină în fireşi să vadă unde l-a dus direcţia liberală.Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere laun sistem feudal, ce nici n-a existat cân-dva în ţara noastră, ci o mişcare de în-dreptare a vieţii noastre publice, o mişcareal cărei punct de vedere să fie ideea destat şi de naţionalitate, sacrificate pânăastăzi, sistematic, principiilor abstracte deliberalism american şi de umanitarismcosmopolit. O asemenea mişcare ar punestavile speculei de principii liberale şiumanitare, ar descărca bugetul statului decifrele enorme ale sinecurilor «patriotice»şi ar condamna, astfel, pe mulţi «patrioţi»subliniaţi (marcanţi n.n.) la o muncăonestă dar grea; ar apăra treptele înalteale vieţii publice de năvala nulităţilor ne-trebnice şi triviale, garantând merituluiadevărat vaza ce i se cuvine; ar tinde larestabilirea respectului şi autorităţii şi arda, astfel, guvernului mijloacele, şi moraleşi economice, pentru a cârmui bine dez-voltarea normală a puterilor acestui popor.Nu e dar vorba de reacţiune prin răstur-nare, ci prin înlăturarea elementelor bol-nave şi străine din viaţa noastră publicăde către elementele sănătoase coalizate”.

„Mizeria materială şi morală a popula-ţiei, destrăbălarea administraţiei, risipabanului public, cumulul, corupţia electo-rală, toate acestea n-au a face, la dreptvorbind, cu cutări sau cutări principii deguvernământ. Oricare ar fi guvernul şi ori-care vederile sale supreme, corupţia şimalonestitatea trebuie să lipsească dinviaţa publică; oricare ar fi, pe de altă

parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulitaţi venale,de oameni de nimic, pentru a guverna”.

„Administraţiunea unei ţări formeazăun tot nedivizibil; diferitele ei ramure facparte din aceeaşi sistemă şi sunt neapă-rate una alteia, tocmai după cum o bucatăa unei maşine este neapărată fiecăreiadintre celelate şi mecanismului întreg.Când o bucată a mecanismului mergerău, toată sistema din care face parte su-feră”… „A administra înseamnă a privi bu-năstarea populaţiunii ca pe un lucruîncredinţat înţelepciunii şi vegherii tale. Săgândeşti pentru cel ce nu gândeşte, să puiîn cumpănă dările, să le deschizi oameni-lor ochii”.

„Sperăm că Providenţa ne va scuti de-arevedea, în viitoarele Adunări, o seamămăcar din acele fizionomii a căror pecetee o neştearsă, înrădăcinată banalitate; spe-răm că alegătorii îşi vor fi deschis ochii şinu vor mai trimite în Adunări naturi desprecare nimeni în lume nu poate şti cu ce tră-iesc de pe o zi pe alta, nici palavragii carepierd vremea Adunărilor cu discursuri ne-sărate, dezgustătoare prin lipsa lor de celmai comun bun simţ”… „Trebuie odată capoporul românesc să-nţeleagă cum că, tot-deauna, omul ce are ceva, omul care arece pierde, fie nume istoric, fie avere (mun-cită, în mod cinstit, de către el însuşi n.n.),fie razimul moral al unei mari inteligenţesau a unei mari culturi, numai acela cum-păneşte [drept] când face legi, judecă cuprecauţiune (cu nepărtinire n.n.) şi nu areinteres de a sta neapărat la putere, numaişi numai pentru a se hrăni din buget”.

„Natura poporului, instinctele şi încli-nările lui moştenite, geniul lui, care ade-sea, neconştiut, urmăreşte o idee pe cândţese la războiul vremii, aceste să fie de-terminante în viaţa unui stat, nu maimu-ţarea legilor şi obiceielor străine”…„Legile(;) ar trebui să fie, dacă nu codifi-carea datinei juridice, cel puţin dictate şinăscute din necesităţi reale, imperios ce-rute de spiritul de echitate al poporului; nureforme introduse în mod clandestin, ne-cerute de nimenea sau vulgarizate ca omarfă nouă sau ca un nou spectacol(;)”.

„Toate dispoziţiile câte ating viaţa juri-dică şi economică a naţiei trebuie să re-zulte, înainte de toate, din suprema lege aconservării naţionalităţii, cu orice mijloc şipe orice cale, chiar dacă mijlocul şi calean-ar fi conforme cu civilizaţia şi umanita-rismul care azi formează masca şi pretex-tul cu care Apusul se luptă cu toatecivilizaţiile rămase îndărăt sau eterogene”.

„Înmulţirea claselor consumatoare şiscăderea claselor productive, iată răul or-ganic, în contra căruia o organizare bunătrebuie să găsească remedii”… „Prin legipractice trebuie să [li] se creeze oameni-lor condiţiile unei munci cu spor şi puterede înflorire”.

„Avem nevoie, mai întâi de toate, de-aurâ (de-a combate n.n.) neadevărul, igno-ranţa lustruită, cupiditatea demagogilor,suficienţa nulităţilor”, căci „e clar că un statcare cheltuieşte pentru pretinse necesităţipolitice mai mult decât poate suporta pro-ducţia poporului va ajunge, pas cu pas, lasărăcie, pospăită cu vorbe, dar din ce în cemai simţitoare prin trebuinţele miilor de in-

divizi pe care un sistem fals i-a ridicat, pre-făcându-i în exploatatori ai averii publice”;precum şi că „sărăcia e un izvor de rele fi-zice şi morale, care, la rândul lor, suntcauze ale decadenţei economice”.

Iar întrucât, „nicicând, un sistem de gu-vernământ demagogic, bazat pe instinc-tele rele ale unei plebe de parveniţi, dedorinţa lor de câştig, de alergarea lor dupăfuncţii şi onoruri, pe excluderea meritului,nu se va putea împăca cu sistemul con-trariu, al unei organizări bazate pe armo-nia intereselor claselor pozitive alesocietăţii, pe înaintarea lină, dar sigură, ameritului, pe dezvoltarea normală şi gra-dată”: „dorim să avem un guvern serios şio Cameră serioasă, oricare ar fi elemen-tele din care ar fi compuse”… „Pentru în-aintarea în viaţa politică să se ceară sau omare inteligenţă sau un mare caracter”,„căci putrejunea moravurilor private, pro-dusă prin declasarea generală, îşi are re-versul în putrejunea şi libertinajulmoravurilor publice; şi într-o ţară de oa-meni declasaţi, moraliceşte căzuţi, statulnu poate fi decât icoana lor: el nu va fi unsanctuar, ci un lenociniu”.

„Ceea ce se pretinde, de la o profesiede credinţe politice (de la cei care fac po-litică militantă n.n) este, desigur, cu pre-cădere, ca ea să corespundă cusimţămintele şi aspiraţiile politice ale ţăriişi să fie adaptată instituţiunilor ei. Căci, unprincipiu absolut, netăgăduit de nici unom cu bun simţ, este că o stare de lucrurirezultă în mod strict cauzal dintr-o altăstare de lucruri premergătoare şi, fiindcăatât în lumea fizică, cât şi în cea morală,întâmplarea nu este nimic altceva decât olegătură cauzală nedescoperită încă, totastfel, aspiraţiunile şi sentimentele suntrezultatul neînlăturat al unei dezvoltări an-terioare a spiritului public, dezvoltare cenu se poate nici tăgădui, nici înlătura”…„Pentru a conduce un popor şi economialui, trebuie o judecată sănătoasă, cunoaş-terea dreptei proporţii între mijloacele în-trebuinţate şi scopul dorit; şi, oricare ar fiscopurile urmărite de clasa cultă (de clasaconducătoare în stat n.n.) a unui (a orică-rui n.n.) popor, ele sunt rele şi de nimicdacă nu echivalează (dacă nu sunt celpuţin echivalente n.n.) cu sacrificiile adusepentru realizarea lor”.

„Nici s-a născut omul acela, nici se vanaşte vreodată, care să afle un sistem deguvernământ absolut (completamenten.n.) bun, în stare să mulţumească petoată lumea. Precum fiecare om areumbra sa şi defectele inerente calităţilorsale, tot astfel, fiece sistem politic are de-fectele acelea care sunt în mod fatal le-gate de calităţile sale. Arta omului de statconstă în aptitudinea de-a alege, într-ostare de lucruri dată, sistemul cel mai su-portabil din toate, care să asigure un pro-gres de-o jumătate de secol, sau de unsecol (să-şi cristalizeze programe de gu-vernare realiste şi, totodată, pe termenlung n.n.)”. Pentru a i se facilita îndeplini-rea acestei misiuni, „ideal ar fi ca guver-nul din ţară să se urce şi (dacă îşiîndeplineşte insuficient de riguros datorian.n.) să cază prin opinia publică din ţară,fără amestecul elementului de fermenta-ţie străin”.

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răul organic, în contracăruia o organizare bună trebuie să găsească remedii.“

Testamentul pol i t ic a llu i Mihai Eminescu (3 )

Document

55nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Mari prozator i

ADOLF I. „Daţi-mi un punct de sprijin în uni-vers şi vă voi răsturna lumea." (Hans Piatigorski-Colet) II. „Luasem obiceiul de a nu dezvăluiniciodată gândurile care mă preocupau, de a nuintra într-o conversaţie decât constrâns şi, în ase-menea eventualitate, de-a întreţine discuţia doarprintr-o glumă continuă, care-mi promitea maipuţină oboseală şi care mă ajuta să-mi ascundadevăratele gânduri. De aici, o anume absenţă,pe care, încă şi astăzi, prietenii continuă să mi-oreproşeze, precum şi o dificultate reală de a dis-cuta serios, obicei greu de schimbat. Ca urmare,s-a trezit în mine o aprigă dorinţă de a fi inde-pendent, o mare nelinişte faţă de legăturile melecu toate cele din jur, o pornire nestăpânită de a-mi crea mereu alte legături. Nu mă simţeamdecât singur, şi astfel stau lucrurile şi astăzi când,în împrejurările cele mai neînsemnate, trebuiesă aleg între două păreri şi când, figura ome-nească tulburându-mă, singura reacţie e să măretrag spre a delibera în pace." (Benjamin Con-stant: Adolphe)

ADRIAN Nume frumos, elastic, bărbătesc,evocator de imperii apuse, purtabil ca o sandală.

ADRIAN - SPIRIT TOLERANT„Domnule (eu eram cel chemat!), vă cunosc

de puţină vreme, dar, fiţi sigur, v-am pătrunspână în fundul sufletului (mulţi sunt convinşi căîmi stăpânesc secretele!), sunteţi din acei oa-meni care, loviţi peste un obraz, îl întorc şi pe ce-lălalt cu înţelegere. Stau uneori de vorbă cunevastă-mea, femeia aceea subţiratică pe careaţi avut bunăvoinţa să o întrebaţi dacă o mai dorîncheieturile (într-adevăr, adresasem un vag „cemai faci?" unei mutre cvasicunoscute), şi spun:domnul Adrian e un om de aur: munceşte pe tă-cute din zori şi până la cumpăna nopţii, nu de-ranjează pe nimeni cu treburile lui şi, pedeasupra, e fiinţa cea mai îngăduitoare. (Ah, ce-mi mai atinge inima acest cuvânt, îngăduitoa-rei) Să nu credeţi că n-am simţit că aveţi şipentru omul sărman şi necăjit o vorbă bună!...Lucrul acesta îmi pare o nestemată în caracterulunui om! Priviţi sufletul sărman cu respect... Res-pect zic? Da! Asta înseamnă că ascultaţi cu aten-ţie şi pălăvrăgeala unor oameni ca mine şi canevastă-mea, că răspundeţi la salut cu bunătate,şi asta se vede că nu vine de sus (dar cum salutăceilalţi?). Şi apoi, nu daţi buzna, nu sunteţi ne-răbdător să fiţi dumneavoastră primul la prăvă-lie, la baie, la lift, în viaţă... Nu scuipaţi pe Schony,pekinezul... Sunt lucruri pe care un om neprice-put ca mine (aici portarul meu e modest!) lesimte şi le apreciază. Felul de-a stabili un lucru şia sta de vorbă, tactul în prietenie, în legăturile cuoamenii, gestul de-a pune mâna la inimă (?) şi labuzunar (ai, ai, uite unde bate, domnule!), toateacestea se văd, se apreciază. Lina Dominte văconsideră un apostol! Pe cuvânt! Sunteţi un omminunat, ferice de femeia care vă va lua de băr-bat! Toţi locatarii blocului s-au certat o lună dezile pentru câţiva lei daţi gunoierului bacşiş fărăaprobarea lor prealabilă. Dumneavoastră aţi în-trebat câţi n-au achitat suma şi aţi plătit şi pen-tru ei. Când s-a aflat că, de fapt, banii fuseserăfolosiţi de administrator ca să cumpere hârtie demuşte, dumneavoastră aţi fost singurul care nua făcut scandal (n-am pălmuit-o pe nevasta ad-ministratorului, e adevărat, ca vecinul meu Ge-orgescu, când hârtia de muşte, prinsă prost întavanul holului, mi-a căzut în jurul gâtului!).

Dumneavoastră, daţi-mi voie să spun, nusunteţi făcut să trăiţi astăzi, în secolul nostru deoameni răi (uite, toată lumea crede într-o alte-rare progresivă a umanităţii!), nu sunteţi făcutpentru înghesuială, pentru lupta crudă desprecare scria, într-o broşură, Darvvin. Altădată eraaltfel! Trebuia să fi trăit în secolul trecut (şi pen-tru portari, ca şi pentru impiegaţii de gară din Uă-răgan, secolul trecut a fost Secolul de Aur,despre care cred Că aţi auzit!), inima dumnea-voastră bate mai liniştit, mai cuminte, ca a unuigospodar. (Pe dracu', aici portarul meu a scrân-tit-o: inima mea bate cam repede, cam anapodaşi, fir-ar să fie, pentru cauze mărunte, egoismede necrezut!) Aveţi un ochi limpede, de om cum-secade. Ia staţi puţin! Ce aveţi la dreptul? Un ur-cior, vi s-a înroşit, şi s-a umflat rău şi pometulobrazului. Puţin usturoi crud... îmi pare rău (cums-a întristat portarul meu!), n-aş fi sincer dacă n-aş mărturisi mâhnirea mea şi a nevesti-mii pen-tru destinul dumneavoastră delicat: veţi aveamult de suferit, v-o spune un cunoscător! Uite,nevastă-mea tocmai voia să vă comunice prinmine că doamna ( ristian de la II, căreia i-aţi îm-prumutat ieri desfundătorul de chiuvetă, vi 1-arupt azi-dimineaţă!" (Alfio Alfa: Dialogurile cul>ortarul blocului)

AEGIST Sprânceană profesională de farma-cist. Hepatic. Liberal.

AELIA Pentru plăcerea cititorului, transcriumai jos o

FABULĂUn meşter bătu în uşă:- Daţi-mi voie să vă vopsesc jaluzelele!Se caţără pe fereastră şi se aplecă temerar

în afară, ca şi cum n-ar fi fost la etajul VUI. îl pri-veam cu groază. Avea un calm desăvârşit.

Curând sosi un alt meşter, care-mi spuse:- Vă rog, vreau să vopsesc jaluzelele

dumneavoastră.- A mai venit un meşter, îi spusei. E pe

fereastră, vopseşte.- îmi pare rău, domnule, dar a căzut adi-

neauri lăsând treaba neterminată.- Atunci, poftim!Omul se aplecă în afară cu un desăvârşit

calm.- Ai grijă, dragul meu! îl consiliai.Atunci, în uşă bătu un alt vopsitor:- Permiteţi-mi, spuse, aş vrea să vop-

sesc jaluzelele ferestrei.- Au mai fost pe-aici doi meşteri. încer-

cări zadarnice! Primul a căzut fără să-mi lase uncuvânt. Cel de-al doilea mi-a cerut mai înainteun antinevralgic. Din nefericire, n-am avut cui să-1 mai ofer. Iată, antinevralgicul e pe colţul eta-jerei.

- Nu face nimic! spuse vopsitorul. Fiţisincer: aveţi jaluzele de vopsit!

Şi se apucă de treabă.în timp ce răsfoiam ultimul număr din Alba-

trosul şi viaţa, îmi mai aruncam pe furiş privireaspre fereastră. Eram îngrijorat fără rost: meşte-rul căzuse.

Abia mă ridicai să ridic jaluzelele pe jumă-tate vopsite şi să privesc cerul, că administrato-rul blocului intră în apartament, urmat de unvopsitor:

- Mă iertaţi, jaluzelele de la etajul VIII tre-buie vopsite în vernil!

- Ce rost au eforturile, pericolele? urlai,sărind în picioare. Nu merită sacrificiile! Sunt ideimărunte pe care oamenii ar trebui să şi le scoatădin cap pentru a nu mai agita spiritele şi a le îm-pinge într-o luptă etern absurdă. Omenirea nuare nimic de câştigat!

Administratorul nu era de acord:- Să le facă vernil!- Măcar să ştiu că toate astea au un

sens, că vernilul ascunde o semnificaţie!Şi cedai. Vopsitorul se urcă pe fereastră, îşi

legă mijlocul cu o funie, îşi încleşta mâna stângăde balustrada de fier şi, începând să vopsească,chiui dintr-o dată înveseiit:

- Sunt asigurat la UranialTrecură câteva clipe. Tocmai simţeam că de-

acum voi avea mai multă linişte, când mânadreaptă a vopsitorului scăpă pensula, ceastângă se desprinse de pe balustradă şi funia serupse. Fulgerător, îmi adusei aminte că societa-tea de asigurări Urania dăduse faliment cu do-uăzeci de ani în urmă. M-au luat drept un naiv!

Vopsitorul căzuse.- Ei, domnule administrator, strigai în-

nebunit, ce ţi-am spus?- Vă asigur, domnule, răspunse, jaluze-

lele vernil sunt cele mai frumoase! Şi m-am gân-dit să tragem vertical şi o linie portocalie,decorativă...

AFINA „Da, Afina, a trebuit să plec, atunci.Dar te-am purtat cu mine tot drumul, aşa cumporţi o ramură de arbust oriental, parfumat; te-am gândit răsucindu-te în lumină asemenea fi-relor nestatornice de praf; te-am construit încurţile palatului meu - fântână de cristal.

Acum te revăd şi-mi pare că pentru primaoară privesc chipul tău de fruct divin. Fiinţa ta eproaspătă şi curată, albă şi delicată. Pentru tineaş vrea să ridic turnuri, şi creneluri, şi palate ase-menea celor pe care le-am făcut împreună dincuburi şi cartonaşe colorate."

(Din declaraţiile de dragoste spuse în închi-puire, sub pleoapele unuia dintre visele ce pre-cedă somnul, la plecarea mea din Târgovişte, cuocazia bacalaureatului, pe care l-am susţinut laGăieşti.) (Vezi şi GICĂ.)

AFRODITA „O experienţă. Aduc din PiatraMare un burete de calcar. Privit cu indiferenţă, eamorf şi inestetic. Aşezat cu dragoste într-o vi-trină, printre bibelouri ce alcătuiesc o lume, ca-drul îl redă grandios ca un palat cu simetriidescumpănite, cu arcade baroce. Linii noi, spa-ţii arhitecturale profunde se descoperă în acestfagure de sticlă întunecată. Schimbarea calităţiia fost determinată de un artificiu, care a de-clanşat un consum mai mare de energie afec-tivă. Energia afectivă e un produs al vitalităţii. Cualte cuvinte, recunosc frumosul (simetria, echili-brul volumelor, măreţia simplităţii, profunzimeaetc.) drept un efect neaşteptat al vitalităţii mele,care, prin modificări de poziţie, de distanţă, deintensitate, creează din obiecte indiferente opereadmirabile. Este aici un proces de creaţie. Atunci,nu apare oare şi idealul frumuseţii eline un re-zultat al vitalităţii -de astă dată a unui popor în-treg, care a complimentat şi transfigurat, într-unexces de dragoste, natura amorfă şi indiferentă,văzând, şi încă desăvârşit, ceea ce nu puteauvedea barbarii?

Frumuseţea Afroditei a strălucit în ochii şi im-aginaţia unui popor robust, trăind o criză eroticăcolectivă." (Myron Fleming: Consideraţii)

AGA Spirit elegiac.AGAFI Fiul Gafei.AGAPIA Fiinţă abstractă. De îndată ce se

aplică unui nume de familie concentrat, se pre-cipită într-o soluţie foarte activă. (AGAPIA DRA-GOMAN.)

AGAR I. în calendar, alături de IRODION şiRUF (vezi numele!) II. Râde, se încruntă, mun-ceşte, se amuză, citeşte servindu-se de un motorexcelent, confecţionat în nu ştiu ce atelier obscur,la începutul secolului nostru. Reparaţiile întâm-plătoare de-a lungul anilor n-au modificat decâtmagnetoul generozităţii, care ezită uneori.

AGATA înrudită cu Adela (vezi ADELA), Agatae o severă, o nobilă, o statuară. AGATA S.: „Mânaei era rece, de răceala vegetală a mănuşii."AGATA STERIOPOL: „Privirea lucioasă, de neui-tat! Ofilea şi izola, descompunea şi scleroza. Ti-nerii o evitau pentru că simţeau în fiinţa eineprietenia, pentru că se înăbuşeau în casa cuhârtie albastră în ferestre; înverşunata ei duş-mănie pentru orice licărire de entuziasm, pentruexpansiunea comunicativă, pentru flori şi pisici îiţinea departe până şi nepoţii, care aveau motivesă o cultive pentru moştenirea promisă. Vârstni-cii - Alecu, Matei şi Pigasie, Florentina, Faustina,Alego-nina şi Fifiţa, neamuri de toate categoriile,suportau atmosfera cu înţelepciune: Agata fu-sese întotdeauna ciudată, otrăvită. Iertându-i su-fletul crispat, se simţeau cu toţii legaţi de

dârzenia ei, de puterea bogătaşei. Căci Agataera multimilionară şi în casa ei se pregăteauprânzuri excelente.

într-o seară de iarnă, mă aflam în salonul eiîncărcat ca un muzeu cu obiecte de artă, albumecu ilustraţii şi vechi fotografii pe carton, cu perneturceşti, mici etajere, mostre geologice, tablouriminiaturale, colecţii din Mărie Claire, vase de totfelul. Mă prefăceam că disting, în semiîntuneri-cul care se lăsase, linia unor siluete ecvestredintr-un tablou de Gericault. Urmăream atentconversaţia monotonă, cu voce gravă şi în sur-dină, a Agatei cu o prietenă zgribulită şi lăcră-moasă. Acoperisem cu o privire de cenuşăchipul interlocutoarei. Mâna Agatei era verzuiepe marginea tăvii de argint pe care servea şer-betul.

Linguriţa zăngănea în pahar când am sur-prins-o pe Agata tulburată ca niciodată. Mi s-apărut că aud pronunţându-se un nume de băr-bat şi, dacă nu mă înşelam, era numele fostuluiei soţ, care o părăsise cu mulţi ani în urmă. Da,despre el era vorba, de vreme ce Agata povesteaacum de femeia cu care plecase Ia Paris ingra-tul. Numai o desfăşurare de amintiri atât de tri-ste era în stare să o arunce într-o stare deagitaţie ca asta. Se răsucea în scaun, îşi chinuiaprietena cu întrebări şi o brusca prin gesturi zig-zagate, apoi îşi relua firul relatării. Adesea tresă-rea de parcă ar fi regretat mărturisirile.Ascultasem cândva istoria şi acum observam cuemoţie ce clară era epica unor fapte trăite ne-mijlocit: Agata povestea cu o pricepere remar-cabilă.

Deodată, pe când începusem să mă plicti-sesc, s-a întâmplat ceva neobişnuit. Agata şi-aridicat ochii cu lumina lor otrăvitoare şi, ţintindu-i într-un colţ al tavanului, descoperi acolo un duş-man: un păianjen care îşi întindea în umbrăcortul său de cristal. Fu o clipă de pândă. Păian-jenul făcu câteva mişcări spasmodice, vrândparcă să se desprindă din raza care-1 surprin-sese. Agata, cu nările fremătând, desfăcându-şi nasturele bluzei şi închizându-1 de câteva ori,cu bărbia înainte ca a unei con-dottiere, conge-stionată, încordată, neînduplecată, îl reţinu. Pă-ianjenul se supuse, ca paralizat.

Crezui că face o glumă al cărei înţeles mădepăşeşte, de aceea zâmbii. îmi găsii de lucrusă şterg, cu un gest de amator încercat, prafulde pe un tablou căruia tocmai îi studiam rama.

- Neîndoios, spusei, Gericault e mai poetdecât Wouwerman!

Nu-mi răspunse nimeni. întorsei capul. în-cordarea era acută; nici vorbă, cele ce se întâm-plaseră nu erau efectele închipuirii. Dovadă:Agata, cu ochii aţintiţi asupra victimei suspen-date, era cu totul concentrată acolo sus. Pe căinevăzute, printr-o forţă iradiantă înspăimântă-toare, privirea ei rupea firele vieţii acelei insectenenorocite, îi sugea orice intenţie de mişcare. Pă-ianjenul se zbătu, se chirci, apoi intră în nemiş-carea morţii.

Din vis, Agata mă întrebă ce oră să fie.Trecură câteva clipe de confuzie, penibile,

cumplite, care mă convinseră că prietena Agatei,ocupată cu împletirea unui fular, nu observasenimic. Agata redevenise liniştită, vioaie:

- Prefer pe Wouwerman, zise cu voce de oţel.Dar nu-l evit pe Gericault.

Mă înclinai politicos în faţa doamnelor. Şi, întimp ce mulţumeam pentru primirea amabilă,la un pas de vârful pantofului meu, pe covor,căzu păianjenul. Cu câteva minute înainte aler-gase sub florile de gips ale tavanului; acum in-secta asta părea uscată de multă vreme şi,într-adevăr, se sfărâmă repede ca un scrum.

Agata mă conduse la uşă, îmi întinse mânaverzuie, lunguiaţă, în ochii-i cenuşii surprinsei bă-tând aripile transparente ale otravei." (Mărio Ce-lenter: Povestiri)

Mircea HoriaSimionescu

Dicţionar onomastic (2)

66 nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Radiografii criticeCAPODOPERA sau, mai exact, întâia

capodoperă a lui Eugen Barbu este roma-nul “Groapa”. După mărturisirile autorului,ideea cărţii i s-a revelat în 1946, când aauzit pentru întâia dată despre închidereacelebrei gropi a lui Ouatu, astfel că, un anmai târziu, avea scrise peste 300 de pa-gini ale unei prime versiuni. Tot după măr-turisirile sale, vor mai urma încă opt,romanul find tipărit în 1957, fără ca va-rianta publicată să fie şi ultima: prozato-rul va mai interveni asupra textului înreeditările ulterioare, declarând definitive,de pildă, ediţiile din 1963 şi 1982. E dediscutat dacă intervenţiile asupra textuluireprezintă veritabile rescrieri ale acestuia.Mai ales că intervenţiile de după primaediţie constau în suprimări de pasaje oride capitole. În orice caz, în ochii comenta-torilor (dar şi ai cititorilor), romanul, con-testat la apariţie de către critica aservităpentru caracterul imoral (sau amoral) allumii înfăţişate, ca şi pentru naturalism,se impune ca atare prin ediţia sa “defini-tivă” din 1963, retipărită ]n 1966, la Edi-tura pentru Literatură, în cadrul colecţiei“Biblioteca pentru toţi”, în tirajul care azipare de domeniul fantasticului de 60 160de exemplare.

Pentru momentul în care a fost publi-cat, romanul „Groapa” este, indiscutabil, oapariţie insolită şi chiar curajoasă. Cutoate că Eugen Barbu face şi aici, ca şi înnuvele, felului impus în epocă de a vedearelaţiile şi mecanismele vieţii sociale con-cesii evidente, care afectează viziunea şicare nu vor dispărea decât parţial prin in-tervenţiile ulterioare. De altminteri, tocmaiintenţia de a face în „Groapa” şi literaturăde aspect social dăunează romanului.

Ar mai fi de observat faptul că, ase-menea celorlalte câteva opere de valoareapărute în anii '50 („Bietul Ioanide”, Mo-romeţii”, „Cronică de familie”, „Scrinulnegru”), romanul lui Eugen Barbu ilus-trează o întoarcere nevoită la formula tra-diţională a prozei, impusă de Slavici şi deRebreanu (de ai cărui „Golani” nu estestrăin) şi, având în vedere mediul şi tema-tica, George Mihail Zamfirescu, prin „Mai-danul cu dragoste” şi „DomnişoaraNastasia”; dar, probabil, ar mai trebuiamintită şi comedia lirică dintre cele douărăzboaie, cu amestecul ei de tristeţe şiumor şi cu interes pentru lumea măruntă,periferică ori provincială, cu indivizi pito-reşti şi ciudaţi, în felul celor din creaţiilelui Victor Ion Popa, Eftimiu, Georghe Ci-prian, Tudor Muşatescu. Şi, în plus, dar nucu urmări dintre cele mai favorabile, scrie-rile autorilor de stânga mai vechi, şi în pri-mul rând ale lui Sahia, din opera căruiapar a fi reduplicate unele personaje.

Când se afirmă, însă, despre cele câ-teva mari romane apărute în deceniulşase că sunt tradiţionale ca formulă, nutrebuie absolutizată această observaţie.Fiecare autor aduce, în felul său şi în po-fida presiunii epocii, refractară faţă de in-ovaţie, contribuţia sa modernă, lucrând cudiscreţie în interiorul structurii impuse.Marin Preda diminuează omniscienţa, uti-lizând, mai ales în prima parte a „Moro-meţilor”, tehnica decupajului şi nuanţeazăobiectivitatea vocii naratoare, care se mo-romeţianizează până la a deveni complicecu perspectiva personajului, efect slujit şide stilul indirect liber. Petru Dumitriu scrieo vastă cronică de familie din care nu lip-seşte balzacianismul, dar nici influenţa luiProust şi aduce în roman medii şi perso-naje care impun, prin simpla lor prezenţă,un relief sufletesc complicat şi o proble-matică modernă. Acelaşi lucru se întâm-plă în textele călinesciene şi, mai ales, în„Bietul Ioanide”, roman al existenţei ur-bane şi al mediilor universitare şi artistice.

Nu e mai puţin adevărat însă faptul că, ra-portate la mişcarea europeană a prozei,toate aceste romane apar ca produs alcondiţiei robinsonice a literaturii noastredin acel moment. A le raporta însă la for-mulele ce le-ar fi contemporane – roma-nul existenţialist şi noul roman francez –este deja prea mult, dar poate explica re-lativa lor lipsă de ecou în afară. Doar „Cro-nică de familie” şi „Groapa” vor fi tradusedestul de rapid în Franţa, ceea ce s-arputea explica prin interesul şi anverguraproblematicii sau a viziunii ori prin cel alsubiectului, dar şi printr-o modernitatemai lesne sesizabilă a reprezentării.

Textul lui Eugen Barbu satisface toc-mai unele dintre aceste exigenţe: este unroman cu subiect insolit, incluzând o dozăde senzaţional, dar şi unul care, cu saufără intenţia autorului său, aduce evi-dente note de modernitate la nivelul tra-tării şi chiar al viziunii. „Groapa” esteromanul întemeierii unei lumi şi, în con-text, al sfârşitului alteia, din care nu lip-sesc anumite simboluri care-i dau un vagaer de parabolă, nici o anume doză de li-rism, care-l înscrie într-o linie a dez-epici-zării prozei moderne. L-am putea apropia,forţând, totuşi, destul de mult lucrurile, detextele faulkneriene ale întemeietorilor ci-vilizaţiei sudiste, dacă Stere, cârciumarulcare-şi ridică baraca sa în Cuţarida şi,apoi, cu banii primiţi de la socrul său, do-garul Marin Roşioară, tatăl Linei, îşi înalţăo casă de zid, ar fi un personaj mai reliefatatât social cât şi psihologic. Am puteaface apropieri chiar de stilul viitor al luiMárquez, cu modularea rapsodică a vociinaratoare, cu jocul destul de sugestiv alperspectivelor, dar şi cu liricizarea discur-sului, dar acestea sunt simple accente.

DIN punctul de vedere al construcţiei,„Groapa” nu este un roman de puternicăforţă epică, ci unul mai curând secvenţial,liric şi descriptiv. Vocaţia reală a lui EugenBarbu nu este aceea de arhitect, de con-structor de monumente epice de largă cu-prindere, ci una de poet epic, de rapsod,de povestitor şi nuvelist. „Groapa” estepoemul unei infraumanităţi care, printr-oparte a ei, îşi trăieşte sfârşitul, iar printr-oalta se zbate să acceadă spre lumină, bu-năstare şi demnitate. Spaţiul în care seconsumă drama acesteia este Cuţarida,cu ceva din neaşezarea bordeienilor lui Sa-doveanu, în care cârciuma şi apoi bisericasunt primele instituţii civilizatoare. Eacreşte pe malurile mişcătoare ale gropii şiîn adierile când răvăşitoare când pestilen-ţiale ale gunoaielor şi ale vegetaţiei, vi-sând luminile din zare ale oraşului şifăcându-şi un ideal din mahalaua verita-bilă a Griviţei. Scriitorul nu construieşteepic, ci înscenează din secvenţe, dar reu-şeşte, măcar în parte, să ajungă la viziune.Povestea extinderii mahalalelor veritabileale marelui oraş către periferie, contra-punctată pitoresc de cea a decăderii ban-dei de hoţi a lui Bozoncea, care-şi vedeameninţate sălaşurile din malurile gropii,este aşezată între un prolog şi un epilog,

ambele avându-l în centru pe bătrânul Gri-gore, un fel de slujbaş al primăriei însărci-nat să păzească nişte unelte şi să ţinăsocoteala camioanelor de gunoi descăr-cate, ori a chivuţelor care adună zdrenţepentru o fabrică de textile, martor al tutu-ror evenimentelor, arhivă vie a trecutuluişi a prezentului şi, într-un fel, simbol altimpului care curge, dar nu impasibil, cisensibilizat. Vocea naratoare adoptă to-nalităţi variate, împrumutând modulaţiileşi perspectiva eroilor sau devenind, ca laSlavici (dar, avant la lettre, şi ca la proza-torii latino-americani) a colectivităţii sauchiar a istoriei, nu doar cu ceva sentenţiosşi poetic, dar şi metafizic în inflexiunilesale şi în cuprinderea ei panoramică.Peste această voce modulată, e de sesi-zat acompaniamentul permanent al natu-rii. Prologul constituie, astfel, imagineasimbolic-poetică a unei trudnice înteme-ieri, cu ceva din acordurile unei uverturi deoperă sau de oratoriu: „Când îşi aduseseGrigore nevasta şi lopata să-şi sape bor-deiul, împrejur nu era ţipenie de om. Unan de zile păzise singur tinichelele gropiişi gura ei adâncă. [...] Pe urmă mai veni-seră oameni. Mahalaua se lărgise spremarginea gropii, de-a lungul drumului Cu-ţaridei. [...] Anii treceau pe neştiute. Încet,încet, maidanul se umpluse într-o parte.Nu mai cunoşteai. Se ridicau case de lut,se croiau străzi noi şi soseau alţi vecini. [...]Când se strica timpul, se culcau devreme,osteniţi. Rămânea singur cu baba lui. [...]Salcâmii rari ai Cuţaridei îngălbeneau.Frunza lor rotundă suna trist seara. Câm-pul învineţea. Ierburile opărite în vipiileverii se măcinau. Din cerul leşiatic cădeacâte un stol de brabeţi, împrăştiindu-se pepământul tare. [...] În câteva zile frigul seînteţea. Cerul cădea peste malurile sălba-tice. [...] Apoi nopţile se limpezeau. Cerulavea o şiră verde de stele. Dinspre răsărit,peste malul stingher se pornea un crivăţfuriş, scormonind tulpinile mătrăgunei.Vântul culca scaieţii, urca râpile tunse şimătura praful cărămiziu al maidanului.Salcâmii uscaţi răsunau. Gerul apăsa. [...]

După aceea cădea zăpada. [...] După ozi, nămeţii acopereau groapa şi câmpul.Mahalalele vecine se mistuiau. Auzeanumai câinii, afară, scuturându-şi blănilela uşa bordeiului. [...]

Nu mai ieşeau. Grigore se apuca să îm-pletească mături. [...] Nevasta îi fierbeaceai, timpul trecea repede. Veneau nopţilungi, nesfârşite.

Asta până sosea primăvara. Într-onoapte, Grigore auzea lunecarea tăcută agunoaielor. Pe acoperişul bordeiului setopea zăpada. Bătrânul simţea cum totpământul acela sterp se trăgea mai sprefund, aşezându-se strat peste strat. Ieşeaafară şi chema câinii. Ceata se aduna îm-prejur. Privea mahalaua adormită şi cerullimpezit. Stelele călătoreau peste Cuţa-rida. Dinspre groapă adia vântul de mar-tie. [...]

Spre dimineaţă răsunau strigătele as-cuţite ale cocoşilor. Se chemau de departepeste câmpul sur. Urechile lui bătrâne au-

zeau umbletul furiş al unor oameni. Cătrefundul gropii se mişcau umbre aplecate.Câinii tresăreau în somn, ridicau capetele,dar nu lătrau.

Se întorceau hoţii. [...]Trecuseră zile după zile, unii muriseră,

el văzuse nunţi şi petreceri, copiii mahala-giilor crescuseră sub ochii săi bătrâni, îşiaducea aminte de un foc ce mistuise ca-sele, de nişte întâmplări de care mairâdea şi acum, că aşa e viaţa, ca o pano-ramă...”.

CEEA CE ţine efectiv de roman în„Groapa” este imaginea ascensiunii câr-ciumarului Stere, într-un plan, şi senzaţio-nala poveste a bandei de hoţi, cu luptapentru femeie şi pentru putere dintre Bo-zoncea, „stăpânul” mai vârstnic, şi Paras-chiv, ucenicul, în celălalt. Planurile seîntretaie incidental şi e greu de stabilit re-laţii între ele altfel decât la nivel macro-textual şi altfel decât în latura poematicăşi de meditaţie retrospectivă indusă deGrigore, care ar putea fi considerat unadintre vocile textului, şi anume cea unifi-catoare. Poate fi adăugat, în acest sens, şicel de-al treilea plan, construit secvenţial,în cadrul mai multor texte care ar putea ficitite şi independent: romanul Cuţaridei, algropii pe malurile căreia se încheagă olume de oameni necăjiţi, pe care uneoriautorul o înfăţişează în modul tendenţiosal epocii.

Planul, aşa-zicând, realist şi tipizant alcărţii este reprezentat, în primul rând, decele trei capitole („Nunta”, „Lume” şi, sprefinal, „Stere”), în care este înfăţişată viaţacârciumarului, încadrabil în relativ bogatatipologie a negustorilor dornici de înavu-ţire, lacomi şi lipsiţi de scrupule, prefigu-rată de Ghiţă din „Moara cu noroc” şiconsolidată prin Stavrache al lui Cara-giale. Cu deosebirea că Stere pare să aibăşi ceva din arivismul unui Iancu Urmatecu,nu însă şi anvergura acestuia şi nicidecumfascinaţia lui pentru lumea bună şi chiarpentru orizontul spiritual. El rămâne un ne-gustor şi un arivist mărunt, lipsit de simţuldramei, pornit de jos şi nutrind ambiţii mo-deste. Dar Stere este, în felul lui, un înte-meietor, fiind printre primii care se aşazăîn Cuţarida, pe marginea gropii, unde-şiconstruieşte mai întâi o baracă de scân-duri, iar apoi, din zestrea nevestei, o casăde zid, într-o parte a căreia se află câr-ciuma. În maniera rezumativă sesizabilăşi în nuvele, autorul întregeşte traiectulbiografic al cârciumarului, băiat de la ţarăcare slugărise de la vârsta de doisprezeceani la un negustor din Lipscani, domnulPandele Vasiliu, aspru adesea, dar consi-derat un adevărat model şi chiar protectoral său. Lecţia finală, cu care patronul îl tri-mite în lume, este pe deplin însuşită., cu

de Tudor CristeaEugen BarbuTezism şi literatură (3)Pe marginea „Gropii”

77nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

atât mai mult cu cât ea va fi reiterată şichiar consolidată printr-o mică şi, totuşi,naivă teorie a circulaţiei băneşti, dar şiprin câteva sfaturi cinice, atunci cândStere, încercând să-şi extindă afacerea,merge la fostul său stăpân să-i solicite unîmprumut: „...banul e-al dracului. Dacă nuştii să umbli cu el, e mort! Nu mişcă, gata!Bagă în cap ce-ţi spun, că-mi place de tine,nu lăsa miile în tejghea! Asta-i moarteafrancului! Când stă, cocleşte, prinde ru-gină! Iei azi o sută din vânzare, n-o punesub saltea, dă fuga a doua zi la piaţă cuea, cumpără ceva, adu la prăvălie. Iar maivinzi, iar mai cumperi. Marfa nu se stricăniciodată dacă ştii s-o conduci. Cârciumă-ritul e ca la moară, macină într-una şi te-alegi cu ce curge. Pierzi la unele, altfel nuse poate, curaj să ai, vin alte câştiguri.Numai în brâu să nu ţi banii! [...]

- Jupâne, la mine e lume săracă, nuprea au parale. Şi-au făcut casele din temiri ce.

Pe buzele subţiri ale lui Pandele tre-cuse un zâmbet.

- Ce dacă sunt săraci? Nu sespală, nu mănâncă? De unde cumpărămălaiul, săpunul? Nu de la tine, de la altul!N-au bani totdeauna? Nu-i nimic. Dă-le pedatorie, te-am mai învăţat. Datoria e cabuba coaptă, de ce-o laşi, de-aia creşte. Îlştii cu leafă, fă-i loc în carnet! Azi îi dai,mâine-i dai, el nu zice nu! Tu scrii! La ziualor, scoţi socoteala: atât şi-atât! Trebuie săplătească! Altfel nu le mai dai şi, când i-aiobişnuit, e greu să-i mai dezveţi. Socote-lile ştii cum se fac. Tragi din condei. Dinşase, ies şaisprezece. Ce, adică, dacă ei arfi în locul tău, n-ar face la fel? Dacă leplace, că n-o să cânte cocoşul tău pe gar-dul lor! N-ai să te duci să le ceri!”.

Un asemenea discurs este menit aarunca, în spiritul epocii şi într-un moddestul de simplist, o proastă lumină asu-pra unei îndeletniciri şi a unui tip deza-vuat. Este, de altfel, un efort pe careautorul, uneori prin diferiţi exponenţi tex-tuali, îl face permanent. În acelaşi timp,deşi încadrarea tipologică e convingă-toare, mecanismul ascensiunii – totuşi re-lative – a cârciumarului este precarexplicat, fiind redus la o anume tenacitatesub raportul slujirii scopului şi la mijloacedestul de primitive de spoliere a celor careîncep să populeze mahalaua, oameniamărâţi, ceferişti, tramvaişti, cu familiilelor numeroase, a căror sărăcie scriitorul oamplifică pentru a obţine efecte de con-trast. Tocmai de aceea, romanul social din„Groapa”, fie că priveşte ascensiunea luiStere, fie viaţa mahalalei, este modest, ar-tificial şi schematic. Astfel, un capitol cutitlul „Truda” conţine cam toate clişeele cu-rente în epocă privind exploatarea munci-torilor şi luptele greviste. Bărbaţii dinCuţarida care lucrează la tramvaie sau lacalea ferată au „feţele galbene, trase” şiparcurg, ca să ajungă la slujbă, un drum

foarte greu, mai ales iarna. Conducătorulunui tramvai cu cai, Cristache Cuţu, invalidde război, bun la inimă, care uneori plă-teşte el însuşi biletul vreunui sărman, ezităîndelung să ia parte la acţiunile sindicale,dar până la urmă, simţindu-se lezat îndrepturile sale, ajunge mai întâi într-o salăsupraîncărcată de muncitori care vorbescdespre exploatare, iar apoi ia parte lagreva brutal şi sângeros reprimată de jan-darmi şi soldaţi, pierzându-şi viaţa, ca unalt Bozan, străpuns de o baionetă. Finalulsecvenţei este realizat, ca de altfel şi în-tregul, în cel mai pur stil proletcultist. Lafel de tendenţios este episodul „Rudele luiBică-Jumate”, unde sezizăm şi obişnuitulgust pentru senzaţional al autorului. Bru-tar, cămătar şi speculant lipsit de omeniedin Griviţa, Bică-Jumate moare, iar rudelelui caută să-i ascundă decesul, deoareceîn jurul casei sale s-au adunat, tăcuţi şiameninţători, cei pe care plecatul dinviaţă i-a adus în sapă de lemn. Deşi fami-lia, în frunte cu fratele, „speriat ca un şo-bolan”, cheamă pompele funebre abia peînserate, gloata tăcută urmăreşte corte-giul până în apropierea cimitirului Strău-leşti, unde atacă dricul, luând sicriul şiaruncându-l în râul sub gheaţa căruia seva pierde. Faptul că autorul a suprimat ca-pitolul „Truda” în ediţia din 1982 nu re-zolvă mare lucru, întrucât pasaje,consideraţii şi afirmaţii tendenţioase oriteziste se află pretutindeni în text.

De altfel, este evident că nu vocaţiarealistă şi nicidecum cea de analist al me-canismelor vieţii sociale îl caracterizează,aşa cum li s-a părut multor comentatori,pe Eugen Barbu în nuvelele şi în romanelesale. Prin consecinţă, chiar vocaţia decreator de tipuri, deseori evidenţiată, estediscutabilă. Tipologia lui Barbu e mai cu-rând previzibilă şi, oricum, câtă este deluat în seamă, nu ilustrează propriu-zis la-tura realistă. Partea cu adevărat intere-santă din „Groapa” ţine de poematic, depitoresc şi de senzaţional. Aşadar, de ro-mantic. Felul de a vedea lucrurile al scrii-torului este mai mereu excesiv: oameniisunt prea săraci, negustorii şi exploatato-rii sunt prea lipsiţi de omenie, unii inşiumili, precum Mielu, cel care face po-mană din pâinea lui Bică-Jumate, împăr-ţind-o gratuit muşteriilor, în semn derevoltă, sau Cristache Cuţu, care se ceartăcu taxatorul prea sever cu călătorii săr-mani, sunt prea buni. Dar tocmai acestelaturi dau culoare scrisului său, cu condiţiaca exagerările să nu fie de tot tenden-ţioase. Sunt interesante, totodată, aspec-tele etnografice, pitoreşti şi excesive şi ele,fie din romanul lui Stere, fie din cel al ma-halalei sau al hoţilor, cu fixarea unor obi-ceiuri şi momente cum ar fi peţitul, nunta,botezul, ospeţele pantagruelice sau me-sele simple, ilustrând, ca şi reacţiile faţăde mişcarea naturii, latura de senzuali-tate a lumii romanului.

DE SENZAŢIONAL, de pitoresc şi de ro-mantic ţine romanul hoţilor. Aici limbajulcapătă culoare argotică, iar scenele şi trăi-rile sunt tari până la violenţă şi crimă. Esteo lume agonică, reprezentată de membriibandei lui Bozoncea – bătrânul hoţ Ghe-orghe, zis Treanţă, Nicu-Piele, SanduMână-Mică, Oacă, Florea şi, alături de ace-ştia, tânărul Paraschiv, proaspăt venit înceată, care începe să râvnească la ţiitoa-rea Stăpânului, aţâţătoarea ţigancă Di-dina, ca şi la puterea acestuia. Plină deculoare şi senzualitate, lumea hoţilor este,însă, lipsită de orice orizont moral, deşiscriitorul încearcă să inducă o micăschemă tezistă: Bozoncea ar fi un cap debandă abuziv, care ia jumătate din ceeace fură supuşii lui şi trăieşte într-un soi de

huzur (e drept, sezonier) umplând-o de da-ruri pe ţiitoare. Spre deosebire de el, Pa-raschiv se declară un soi de haiduc. El îşipropune ca, odată ajuns cap al bandei, săîmpartă totul în mod egal. Momentele în-fruntării dintre cei doi sunt bine gradate,deşi trăirile sunt, mai curând, convenţio-nal surprinse, scriitorul fiind un analist me-diocru al stărilor interioare, căruia nicilumea evocată nu-i oferă suficientă sub-stanţă. După ce este prins în patul Didineişi e grav rănit, femeia fiind pedepsităexemplar, Paraschiv se vindecă şi îşi uciderivalul chiar în ziua nunţii sale cu ţiitoarea.Momentul e relatat de o voce naratoaregreu identificabilă. Totul e oarecum înexces. Înainte de a fi luată în stăpânire, fe-meia, bănuită de viclenie, e dată hoţilor.Apoi, după o perioadă de detenţie, în careîndură, alături de Gheorghe, cumplite tor-turi, salvat de Didina, care-i cumpără pegardieni, Paraschiv îl ucide pe vânzător,într-o scenă sângeroasă petrecută în câr-ciuma lui Stere, înfăţişată cu răceală na-rativă, pe care nota de senzaţional acântecului de moarte intonat de lăutari în-cearcă s-o justifice, dacă nu moral, măcarartistic.

Problema e chiar aceasta: lumea hoţi-lor, oricât de pitorească sub raportul tipo-logiilor, al limbajului, al mentalităţilor, esteuna a violenţei, a crimei şi a lipsei totalede orizont moral. Paraschiv nu este un hai-duc, ci un criminal sângeros, pe care niciaspiraţia erotică, nici falsul spirit de echi-tate nu reuşesc să-l salveze. El îşi recu-noaşte, de altfel, cu cinism ura patologicăfaţă de oameni. Prezenţa lui Gheorghe,hoţul bătrân, care n-a dat niciodată cu şu-riul, cum s-a lăudat toată viaţă, şi, ajuns labătrâneţe, se visează într-o casă a lui, li-niştit şi crescând porumbei, dar caremoare, în final, de glonţul jandarmilor, nuasigură, în chip convingător, contrapunc-tarea necesară şi, poate, dorită de autor.Chiar ultima scenă, a morţii bătrânului şi aîncercării disperate a lui Paraschiv de ascăpa de urmăritori, este echivocă, întru-cât pare a aprecia la criminal setea de li-bertate: „Sticleţii au pus mâna pe gagică.Pe manglitori n-au mai avut de unde să-iia. Săriseră în curtea cârciumii şi se stre-curaseră pe lângă nişte butoaie goale. Deacolo au trecut maidanul spre groapă. I-aumirosit. Făcuseră moarte de om şi nu i-auslăbit. [...] Gloanţele şuierau alături. Se în-figeau, fâşâind, în mâlul moale. [...]

Gheorghe căzu în genunchi.- Ce-i, Treanţă? se miră Paraschiv.El râse numai. Avea o privire limpede,

netulburată.- Mă Gheorghe, ce-ai, mă?- Uite, ia tu banii ăştia, şi scoase din bu-

zunarele nădragilor largi un pachet de hâr-tii. Voiam să-mi iau casa cu ei, ştii tu,Paraschive, să fi crescut porumbei, ehe, cebine-ar fi fost, că sunt ostenit, mi-ajunge...

Ochii îi îngheţară. Paraschiv îl lăsă. Ser-genţii erau aproape. Roti privirile şi văzucâinii.

Dulăii alergau spre rampă, liberi”.

DAR CARTEA nu se reduce la cele douăplanuri, ci îşi adaugă mai multe secvenţeconsubstanţiale, care întregesc imagineavieţii Cuţaridei. „Groapa” este, în acestsens, un roman caleidoscopic. De altmin-teri, în afară de Stere şi, parţial, de Lina,prezentaţi în evoluţia lor, ca şi de bandade hoţi, cu Bozoncea şi Paraschiv şi luptalor pentru femeie şi pentru putere, toatecelelalte personaje sunt apariţii episodiceşi, mai ales, statice. Dar alcătuiesc, lao-laltă, imaginea panoramică a unui frag-ment de umanitate. Trecând peste celedeja amintite, „Truda” sau „Rudele luiBică-Jumate”, alte secvenţe aduc în lu-

mină figuri noi, variate, pitoreşti, tragicesau comice. Aşa este Sinefta, fata în apa-renţă nevinovată, dar în realitate vicleană,de care se îndrăgosteşte până pesteurechi, spre hazul celorlalţi, hoţul Nicu-Piele; sau „Aia mică”, pe numele ei Veta,fata domnului Aristică Mârzu, de la Tram-vaie, în sufletul căreia începe să înflo-rească iubirea pentru un medicinist pecare tatăl ei are ideea nefericită de a-lprimi în gazdă, dar care se vindecă demicul ei bovarism, odată ce părintele se-sizează primejdia şi, dându-l afară pe stu-dent, pe ea o căsătoreşte cu un lucrător dela tramvaie. Un text cu valoarea unui ex-cepţional reportaj, amintind de cele ale luiGeo Bogza din lumea tăbăcăriilor, este„Moartea lui Marin Pisică”, în care un par-lagiu care la slujbă înjunghie animalele,iar în afara acesteia nu are inima să taieun pui, alintat de imaginea paradisiacă aunei armonii generale între oameni şi ani-male, este ucis de un tăuraş. Se adaugăpitorescul „Nea Fane”, lucrătorul plin deumor de la morgă, client statornic al câr-ciumii lui Stere, frizerul Tilincă ori croitorulGogu, a cărui moarte e deplânsă fals denevastă; apoi pisicile şi câinii mahalalei,aflaţi în Săptămâna Brânzei, copiii carebat maidanele şi uneori le vând ponturihoţilor, povestea senzaţională şi tragică alăutarilor care, atacaţi în mijlocul zăpezi-lor de o haită de lupi, cântă ca să se apere,dar mor pe rând, cu excepţia unuia singur;sau bătrânele bârfitoare care merg la spo-vedit ori ronţăie, primăvara, morcoviiuneia dintre ele, bucuroase că au mai ieşitdintr-o iarnă. Şi, în sfârşit, o poezie a ano-timpurilor, a curgerii vremii, a lunecării gu-noaielor, ori imaginea simbolică,màrqueziană, a lui Tudose, tăietorul delemne, a cărui trecere prin mahala cu to-porul pe umăr anunţă moartea cuiva.Peste toate, epilogul vine să unească me-morabil frânturile de viaţă şi umbra lor înmemorie: „ Peste salcâmii Cuţaridei tre-ceau brabeţii. Se lăsau stoluri-stoluri larampă.

Grigore privea cerul fără culoare,adânc, străveziu. [...]

Se aşezase pe un scăunel şi priveagroapa. Peste malurile ei galbene zburaupăsări. Bărbatul se gândea că iar începetreaba. Nu se schimba nimic din viaţa lui.Era mai bătrân şi mai ostenit, nu-l mai luasomnul, se scula cu noaptea în cap, dădeatârcoale avutului primăriei, pe care-lpăzea. Cine să vie aici, să fure nişte mă-turi? Nu mai apucase să strângă bani să-şi ridice şi el o casă. Câmpul Cuţaridei seumpluse de lume. Nu mai aveai loc. Să sefi sculat morţii, s-ar fi rătăcit prin mahala.Se tăiaseră străzi noi, se mai deschiseserăcâteva prăvălii, unii nu mai erau, numai elşi cu Aglaia nu se clintiseră de la rampă,acolo-şi aşteptau moartea...

Noaptea de primăvară, rece şi înaltă,îşi aprinsese toate stelele. Aglaia tot maibodogănea:

- Grigore, trece spărgătorul de lemne,tu nu-l auzi?

Bărbatul ascultă puţin şi spuse dânddin umeri:

- Ţi se pare, creşte iarba...”Din această perspectivă, „Groapa” nu

este în primul rând un roman social, ci, încadrele lumii rotite caleidoscopic prin lu-mină şi umbră şi înscrisă între abject şi su-blim, tragic şi pitoresc, prozaic şisenzaţional, un poem plin de savoare darşi marcat de accente teziste al condiţieiumane.

Radiograf i i cr i t ice

debutGândul poeteiCiucă Monica-Elena e o lacrimăde copil ce vadeveni odată steape cerul poezieicontemporane.Eu am răbdareşi... CRED.

M.A.

Un versBătăile inimii tale sunt visuriŞi forţa ce-ţi curge prin vene se cheamă speranţă –Cum să te pot târî în realitate prin scrisuri?Cum să te-nvăţ, oare, să pui în balanţă

Paşii care te poartă pe tărâmuri ciudateSau gesturile-ţi debordând de tinereţe?Cum prin iubirea mea să ţi le iau pe toate?Ar însemna să-ţi dăruiesc tristeţe...

Un trup prin care-aleargă viaţa-ntreagă,

Privirea cea mai sinceră din univers,împreuna - fiinţa cea mai dragăMie, care nu-nsemn decât un vers.

Cum să-ţi smulg toate lucrurile buneîn schimbul unui dram de fericire egoistă,Să-ţi dăruiesc înţelepciuneŞi-n schimb o viaţă searbădă şi tristă?

Dar unde-i dreptatea când se naşte iubirea?Cum poate cerul să zdrobeascăAni buni de ignorantă fericirePrin simplul fapt că doi străini încep să se dorească!...

ControlSentimente în cutii şi jurăminte-ntre coperţi –Ţi le dau toate să mă ierţiPentru lacrimile care te rănesc,Pentru tot ce îţi greşesc.

Mă-ntreb cum te-am făcut să mă alegiCând şti că n-ai putea să mă-nţelegi...Misterul tău - un bibelou în casă,O jucărie nouă şi frumoasă,

O vrajă de care nu vrei să te dezlegi,

Un tablou pe care nu-l înţelegi,Un vers pe masa ta de lucru, rătăcit printre facturi...De dragul unor ochi senini câte vei putea să-nduri

Ambiţie prostească! Să te-nţeleg nu cred că voi putea:Să-ţi vinzi aripile de vultur să intri-n colivia mea?!Libertatea mea, îngrădită cu garduri înalte –Eu, în afara ei - o viaţa ne desparte!...

Principii şi legi în care nu pot credeŞi lumea care-aleargă-n jurul meu şi vedeMinciuni născocite din lipsă de timpMinciuni, în funcţie de anotimp,

Minciuni ce ţi le torn în paharul cu vin,Să dilueze din venin,Minciuni pentru amuzament...Te mint, privindu-te atent.

Când îţi zâmbesc în fiecare dimineaţăDau minciuni pentru speranţă,Minciuni cu care singură mă otrăvescCând vreau să cred încă o dată şi-ndrăznesc.

Lumea-i creată din convenţii pentru mine,Până şi versurile mă ascultă bine!Controlul e singura mea realitate,Tu însă le aveai pe toate...

8 nr. 25 � noiembrie-decembrie 20098

Consemnări prieteneşti

Seducţia detaliuluiLa o primă impresie, romanul de debut

al Cristinei Wittelsbach, „Confuzie sedu-cătoare” apărut la Editura Domino în anul2009,se vădeşte a fi o lectură cu prea pu-ţine pretenţii estetice, un pic liniar ca sidesfăşurare evenimenţială, aproape lip-sindu-i acea poezie specifică prozei demare întindere, cartea numără nu maipuţin de 319 pagini - si care să constituiesarea unui festin în premieră. Nici vorbăînsă a ne opri la atât. Construcţia are teză,urcând în unghi abia vizibil, dar fără îndo-iala existent până-n antiteză, explozie sur-prinzătoare la rându-i abia către finelelecturii, ca să încheie sărbătoreşte în sin-teza - chiar dacă previzibilă de data asta,căci autoarea e o pozitivistă în sentimentca şi în gândire - plină de morala si con-vingător valorică. În fond, avem de-a facecu un roman de dragoste în care perso-naje desprinse din lumea oamenilor cubani, ţes o poveste de iubire si ură cu des-tule şanse la priza cititorului contemporan,atât prin intrigă cât si prin modul negrab-nic al autoarei în a le etala imediatul siprofunzimile„Fără îndoială, respirul Cristi-nei Wittelbach porneşte mai întâi dintr-onesfârşită apetenţa de povestitor, trecândfără greş prin dorinţa si bucuria textului ti-părit, cu o vizibilă, indiscutabilă marjă evo-lutivă în perspectiva creaţiei viitoare.

Dialogurile sunt vii, uneori fascinante toc-mai prin simplitate şi firesc, dar sub acestprim aspect bănuim tensiuni şi atitudinisurprinzătoare, căci autoarea ştie să do-zeze evenimentul, să-l substituie textualcu destulă inteligenţă, până în a-l impunerevelatoriu întru înţelegerea cititorului. Tre-când peste inerente si de înţeles la undebut, scăpări ale limbajului utilizat înconstrucţie, peste marginalii uneori nefe-ricite gramatical, nu ne permitem să nuobservăm extraordinara, aproape obse-siva grijă cu care autoarea tratează deta-liul ca liant dintâi şi obligatoriu în proza ei,între starea de spirit si comportamentulcontextual.

Pentru Cristina Wittelsbach simţurile şiculoarea au adeseori aceiaşi mireasmă,dinlăuntrul esteticului trebuie să fie înacord cu esteticul însuşi, iar poezia roma-nului, deloc de neglijat cum am fi tentaţisă credem, izvorul pur, de aflat misterios sitainic, exact în cel mai profund, ultim în-ţeles al lecturii integrale. E în asta un marecâştig, atât al cărţii, cât si al autoarei co-borâtă în arena teribilelor şi uneori delocprietenoaselor lupte cu şinele, scrisul sicritica literară, având încă ne destulearme la îndemână, dar cu o măreţie si ostrălucire cum numai fiinţa ei „Divine” lepoate moşteni şi etala. Ave, Cristina Wit-telsbach, ave !

P.S.: Spre norocul meu, am privilegiulde a o cunoaşte personal pe autoare, în alcărei „car cu fân proaspăt cosit”, cum vădeu romanul „Confuzie seducătoare”, amgăsit cel puţin un pumn de diamante au-tentice anticipând-o pe marea prozatoarece va sa fie minunea asta de fată, într-o zi.El, timpul sper să ne dea dreptate amân-durora.

Cristina WittelsbachConfuzie seducătoareEditura Domino - 2009

Primele ultimele,dintotdeauna

aceleaşi...adică, năravuri şi pătimiri, după cum

ne este firea si ne rabdă timpul...Comedia inspirată după unele din ce-

lebrele piese ale lui I. L. Caragiale, NĂ-RAVU’ NAŢIONAL, apărută la prestigioasaeditură SemnE în anul 2009 a dramatur-gului Nicolae Bunget, e o dovadă - şi obună demonstraţie în acelaşi timp - des-pre cum se poate încă scrie teatru azi,având ca bază de pornire trecutul nu preaîndepărtat, fixând în timp şi istorie pre-zentul cu toate formele şi pretenţiile lui demanifestare şi vizând fără echivoc un viitoraidoma, adică, trecut, la rându-i. Motivul,unul politic fireşte, surprins excelent de Ni-colae Bunget pe fondul firii noastre balca-nice. De cât de jucăuş-băşcălioasă, pe atâtde grav-păguboase, se întâmplă pe durataa trei acte şi o mulţime de scene şi ta-blouri bine fixate în desfăşurător, vădinddincolo de text şi o interesantă viziune re-gizorală. Surprinzătoare, dar absolut justi-ficate prelungirile în timp ale unor biografiirămase celebre în memoria contempo-rană, o idee la care autorul antameazăconvingător pentru orice minte avizată, şidespre care mărturisim deschis, noi nuaveam cunoştinţă, ca aparţinând cândvamarelui ILE!? Astfel, personaje precum Ti-pătescu, Pristanda, Rică Venturiaro, Dan-danache sau Miţa Baston, fac o bunăconjuncţie cu Plotina Carambolache şiPreşedintele European, noutăţi inteligentinserate textului si povestirii, într-un showabsolut debordant de umor şi imprevizibil,întregind în viziunea autorului atât spec-tacolul propriu-zis, cât si ideea de pereni-tate a Năravului Naţional, nu tocmaionorant, însă extrem de atractiv pentru uncondei „sclipicios” ca al lui Nicolae Bun-

get. Maestrul Eusebiu Ştefănescu sur-prinde foarte bine în prefaţa lucrării, atâtintenţia autorului, cât şi valoarea actuluicreativ în sine, antamând pe profunzimeşi subtil acel râsu-plânsu cu care numaidramaturgii de bună şi foarte bună cali-tate ştiu ce să facă. Pe urmă, vechile ex-presii caragialene, sarea şi piperul aceluilimbaj cu totul original şi care la mareledramaturg însemna fără echivoc jumătatedin succesul scenic, se mulează aici, la Ni-colae Bunget, cum nu se poate mai binepe noutatea şi comicul situaţiilor impusede regula jocului. E multă spumoşenie înaceastă piesă, mult oxigen produs de per-sonaje bine îndrumate şi beneficiind deconcursul nemijlocit al autorului, maestruîn arta intrigii teatrale si de construcţie.Credem cu convingere că NĂRAVU’ NA-ŢIONAL e o piesă de montat pe absolut ori-care dintre scenele teatrului nostrucontemporan, iar succesul ar fi unul ga-rantat. E problema autorului, zicem noi, săo propună spre lectură si distribuţie unorteatre din Bucureşti sau provincie, ba chiarsă o înscrie la concursuri de dramaturgiepe care însăşi Naţionalul le promoveazăanual. În ce ne priveşte, declarăm fără re-zervă că Nicolae Bunget are toate dotărilenecesare si rezerve pe măsură să con-vingă aici, ca si în perspectivă, spiritul cri-tic de bune intenţii si valoare. Amonoarea, salutabile.

Nicolae BungetNĂRAVU’ NAŢIONALEditura SemnE, 2009

Mihai Antonescu

CristinaWittelsbach

de Mihai Antonescu

CiucăMonica-Elena

religia pastilediabetul rodea din el ca dintr-o acadea toată ziua storcea rana aia scobea cu-n beţigaş zicea că dacă i-ar scoate ţâţâna. în fotografie însă e tânăr are puţin peste douăzeci de ani când m-am născut eu avea treizeci şi opt. în fotografie tata nu e decât un băiat de la ţară a făcut vreo şapte ani de armată de concentrări de război a ajuns până-n caucaz a luat un glonţ în picior s-a întors acasă înainte de terminarea războiului a şchiopătat de la douăzeci şi şapte până la şaptezeci şi trei antonescu îi dăduse ordin să treacă prutul comuniştii l-au băgat la puşcărie că l-a trecut.

în fotografie stă relaxat în picioare habar n-are de toate astea. fotografia e dintr-o permisie poate e o curte de ţară lumea e după câte ştiu în spatele fotografului tata se uită la lumea aia zâmbeşte tata ştie că e înţolit impecabil are cizme de box pantaloni şi veston de cavalerist al armatei regale centură cartuşieră curele pe piept tresele lui de sergent de băiat isteţ de la ţară de-aia-i sclipesc ochii de-aia e-aşa sigur de viitor.

eu mă uit în ochii lui dacă i-aş spune că m-am îmbolnăvit rău ar zice că e din vina mea că n-am avut grijă.

toată ziua am dezlipit cu aburi am răzuit cu lama spatele fotografiei a fost lipită nu se vede prea bine: "foaie verde muşeţel subt umbră de vişinel frumos doarme un roşior mamă mă duc săl scol nu te duce puiul meu roşiorui o belea vine ordin şil ia şil trecen bulgaria" serg. păun n. marin reg.10 roşiori purtat esc. marş acesta a fost mesajul tatălui meu.

o să trec la religia pastile o să-mi iau pastila dimineaţa şi seara. tata n-are cum să mă pună pe bune cu dumnezeu

alt cântecelvicios de adultde ce să nu fi scris poezii patriotice dacă stănescu scria? dacă alexandru scria dacă blandiana scria? de ce să fi luat eu normalitatea anormal? nu scriam poezii patriotice

pentru că nu iubeam patria.

patria tăiase pensia de veteran de război a tatălui meu patria luase terenul unde ai mei puneau porumb şi grâu tata găsea greu şi pentru scurt timp un loc de muncă aducea câteva sute de lei în casă şi gata îl dădea afară patria din serviciu. tata avea un picior împuşcat în război nici la lopată nu rezista prea mult mama săpa câmpia zi-lumină la ceapeu primea nişte procente în catastif pentru toată vara fără apă pecâmp uneori toamna avea ceva alteori n-avea nimic. dacă n-ar fi existat ştevia loboda am fi trăit o dramă existenţială pe bune. patria m-a considerat tot timpul duşmanul ei personal patria a stat tot timpul cu urechea ciulită. când eram copil tata discuta aprins cu prietenii lui despre partizanii din munţi iar patria care tipărise pentru mine tânăra gardă înnebunea de necaz. patria promitea elevilor premianţi o cravată de pionier eu eram elev premiant dar nu m-au făcut pionier copilul de zece ani a suferit dar adultul de zece ani a simţit asta e patria are ceva cu mine trebuie s-o urăsc şi eu.

când duceam grupaje de poezii pe la reviste de poeţi nu de politruci mi se cerea şi ceva patriotic. "deocamdată n-am" ziceam eu şi deocamdată nici ei nu mă publicau

unu mai... unu mai?unu mai!aşa-mi vine să dau din aripi aş da din aripi până mi-ar veni să vomit şi dac-aş vomita aş vomita vremea lui ceauşescu două-trei romane aş vomita al familiei un bildungsroman şi bineînţeles romanul ratării naţionale

vremea lui iliescu schiţe şi povestiri zoaie şi minciuni în urechile a optzeci şi şapte la sută dintre români jegul cu care mi s-a dus la vale viaţa şi vieţile lor

vremea lui constantinescu o nuvelă cu cheaguri de sânge ca un avort

vremea lui băsescu şi a lui becali farsă cu troscăneli pân baruri dân bucureşti pentru c-avem din nou ce-am avut ridicaţi dân popor

aş borî epopei de căcat aş arunca din mine aş împroşca pereţii cu bălaşa cu borhoturile lui nicolaescu cu cenaclul flacăra şi folkiştii şi libertatea artistică a optzeciştilor

vreo doi din preşedinţii ăia am votat şi eu mare şmecherie că i-am votat am plâns la moartea lui dej! ne-au trimis acasă de la film că nu mai dau film dac-a murit tovarăşu prim-secretar. mă sprijineam cu mâna de gard mă pişam şi plângeam aveam doişpe ani simţeam că e moment istoric că trebuie să-mi rămână în memorie ziua şi cum dacă nucu lacrimi în ochi? cu avionul la botoşani

prima călătorie cu avionul a fost la botoşani.cu un antonov un avion vechiuţ.de ce tocmai cu ăsta? pentru că ne cunoşteam.trecea antonovulfăcea o jumătate de oră pe cer.nu mai erai aşa copil singur pe câmp.şi mormăia ca un pui de bursuc. am povestit călătoria asta de o grămadă de ori!cum ţiuiau motoarele cum începuse să-mi pară rău.

cum a luat-o avionul în sus şi nu mai puteam face nimic.cum treceam pe lângă baloţi de zăpadă sau ei se duceau un-deva. şi celelalte.la suceava luminile oraşului licăreau ba în cer ba în zare dar încele din urmă am ajuns pe pământ.iar până la botoşani în microbuzcăci la botoşani ca şi la titu nu e aeroport. m-am întors de la botoşanicu naşu la botoşani se bea foarte mult.era viscol era urgie trenul a rămasîn gura mă-sii prin moldova în câmp.am scos capul pe fereastrănu mai era nici cer darmite avion.se-nvineţea carnea pe mine trenul stătean-aveam nimic de băut.eram doar cu hainele nimic în buzunareputeam să mor acolo n-ar fi ştiut nimenicine sunt şi ce-am căutat iarna la botoşani. pe unul din ăia de la barurile din botoşaniîl chema chiricuţă sau trebuia să vină şi chiricuţăşi-l aşteptau nu mai ştiu

viaţa trece încetscria agramat dar caligrafic şi ferm cu litere gotice.ducea la capăt calcule complicate ştiasă măsoare trunchiuri de copaci şi butoaie.de-aia era referent agricol la primărie.avea ceva în el ştia să creeze o situaţie comicădin orice dar oricând. un bufon de grup m-am întristat.hai bă să ne râdem cu ăsta!într-o zi a picat în control unu de la raion.un activist un secretar de partid.tata nu era comunist era din frontul plugarilorcredea că asta e altceva îşi permite să ia la miştoun antichrist.a chemat de la biserică pe ăla care ţine isonuldascăl îi zice în satul nostru.ăla a fost şi el destul de nebun să vinăcu patrafir cu găletuşă cu busuioc.l-au înghesuit pe activist în colţl-au muiat în aiasmă i-au ţinut slujbade alungare a duhului răuau chemat în ajutor pe sfântul vasile.duhul rău a fugit cu maşina de activist de partid.primăria a râs puteau încă să râdăerau primii cinşpe ani de după războidar a doua zi n-a mai râs.a doua zi a venit o inspecţie financiarăşi-n cinci minute a găsit o lipsă în gestiune tatălui meu.seara au venit şi l-au luat de acasă.era lume multă ziceau să mă culccă nu e de mine m-au acoperit cu o plapumăşi când am ieşit de sub ea era linişte.era linişte oră cu oră minut cu minut.nu mai făcea nimeni scandalcă nu e bună mâncarea nu maitrebuia să vorbim în şoaptăcă doarme tata şi e beat iar.îmi plăcea fără tată.nu l-au putut ţine în puşcărie mai mult de-un anau compensat cu altcevaau pus sechestru pe casă.adică stăteam în ea mai departedar era a statului acum ne puteau oricând da afară.aveam şase ani cu ce-o să ne acoperimcând o să plouă în drum.mama zicea că acum în drum o să stăm.unde-o să pun caietul.nu ne-a dat nimeni afară din casădar nu mi-a fost o secundă mai puţin teamă.visul copilăriei a fost să câştig banii meişi să am un loc numit casa mea.era cumplit să rămân copil încă atât de mulţi ani

gaura de viermeeram fericit şi pe timpul. poate mi-e ruşine s-o spun.ţin minte exact ziua când am fost fericit.eram la moreni veneam spre casă cu sticlele de lapte într-osacoşă trebuia să fac rost de lapte făcusem. nu era nimeni pestradă. dumnezeu - dacă e - la cine să se uite dacă nu eramdecât eu. deci nu e chiar aşa cum se zice că e greu să fii feri-cit. la târgovişte diana mi-a spus într-o zi că-n baia noastră eceva groaznic un şobolan. i-am spus că nu e ştiu eu mai bine şiea e mică. ioana mi-a spus că-n baia noastră da vin şobolani. am pus gresie şi faianţă e imposibil. dar ştiam că ăsta e ade-vărul. dar de ce să fim copleşiţi. am pus bandă de ziar crestatăcu lama transversal peste cadă şi pe hârtie salam. noaptea -dormitorul e lângă baie - ascultam în întuneric atent. plescăiaîn apă o băgase pe mânecă. voia să scape cu viaţă. am golitcada am dezinfectat am astupat gaura de şobolani cu sticlăspartă şi cu ciment. aşa că: de ce imposibil? şi pe discoverysunt speranţe. s-ar putea să existe găuri de vierme s-ajungemcu mult mai repede undeva.

99nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

George Geacăr

Poetul lunii noiembrie: George Geacăr

Melania CucViaţa i-a dat minimul existenţei pe

gratis, l-a hrănit cu pâine şi apă, apoi…totul s-a răsturnat. A fost…Revoluţie!

A ieşit şi el în stradă. A strigat şi el cestrigau alţii! La Baricadă l-au ciuruitgloanţele.

Au urmat operaţiile, spitalul… Noroc?Da, i s-a dat şi din acesta, dar nu chiarcu carul. La treizeci şi trei de ani a traslinie ! A adunat.

Clar, nu avea stofă de om de afacerinici de politician, cum aveau alţii.

El era un prinţ fără tron, cavaler şi cer-şetor, pictor de biserici, actor de vodevil,as la poker, mediocru la table şi perdantiremediabil pe terenul de golf… acolounde se trăgeau, mai nou, sforile, toatemarionetele mondiale. Nu avea chef săescaladeze piramida de sticlă a unei so-cietăţi sălbatice şi furioase.

Deşi proprietar doar pe o garsonierăşi câteva timbre, Craiul de Verde nu re-greta defel că nu se impusese,nu făcuseavere. Nu îşi făcea proiecte imposibile,nici griji pentru ziua de mâine.

Cu ten măsliniu, înalt în stat şi supluca un fiu de apaş, cu fruntea lată şi băr-bia despicată,- ar fi putut juca cu brio înfilme de dragoste, siropoase. Propuneriavusese. Pentru un scurtmetraj la secţiu-

nea ,, adulţi,,.A fost singura dată când s-a înfuriat

pe viaţă. S-a încuiat în casă, numai el şi o da-

migeană de ţuică neoaşă. A băut. S-alovit cu capul de pereţi şase zile la rând.În şaptea, l-a sunat avocatul.

Aşa a aflat că se pricopsise cu moş-tenirea de la Glodoasa. Patru sute dehectare, cândva acoperite cu podgorii,acum, un teren ca de după război, încare nimeni nu ar fi investit nici muncă,nici bani. A, mai era şi conacul. O casă capentru cei nebuni, un imobil cu camerenenumărate şi fără ţiglă în acoperişul, cear fi trebuit să adăpostească de ploaie şininsoare cele şapte turnuri de apărare, -bastioane fabuloase pe vremea Regen-ţei. În unul din ele, cică ar fi fost instalattelescopul Monseniorului. In altul, şi-ar fităiat venele Olga, fiica generalului... Şi le-gendele ar putea să continue.

Oricât a căutat Craiul de Verde un actprin arhive, o dovadă, ceva palpabil caresă ateste că el era moştenitorul de dreptal generalului Sâmbure, nu a găsit decât,în cămăruţa portarului, o bătrânică în ro-chie de dantelă aproape fleanduri şi pecap, cu pălărie împodobită cu pene îm-bâcsite de molii. Mâinile-i schivnice ma-nevrau cărţile de joc cu dexteritate decrupier veritabil pe pluşul putred almesei. Îşi da pasienţe mormăind o me-lodie, una la modă înaintea Războiului.

Bătrâna îl aştepta sigur. Dovadă că i-a zis pe nume. L-a îmbrăţişat, l-a luat debraţ şi l-a plimbat printre resturile uneiaveri care, spunea ea, îi aparţinea lui înîntregime.

Trupul ei fragil tremura ca o gelatină.Olga Sâmbure avea Parkinson sigur.

Maladia n-o împiedica să întine-rească în cinci minute cu două decenii.Şi-a îndreptat şira spinării. Era iar ageră,vioaie şi aproape dansa în pantofiorii depostav fără cataramă. Alerga în stânga,

în dreapta, se grăbea ca şi cum totul de-pindea numai de secunda de faţă.

Cvintele-i erau fără noimă. Borboro-sea silabe pe care, Craiul de Verde rea-liza cu stupoare, că le precepea fără săfacă nici un fel de efort. Recunoştea înele rugăciuni şi blesteme, incantaţii stra-nii şi care, nu ar fi trebuit să aibă nici înclin nici în mânecă cu el, cu un un tipformat la scoala materialismului dialec-tic.

Olga Sâmbure nu mai avea vârstă.Devenise sprintenă şi sigură pe sine,chiar cochetă, pretenţioasă deşi miroseaa săpun de rufe şi nu a parfumuri cele-bre. Era aşa, ca o haină de blană foartescumpă care năpârlise, se jegoşise, darîşi păstrase croiul.

Situaţia nu era comică. Era tristă şiperfect posibilă pentru o poveste cu prin-ţese şi prinţi recuperaţi din file de isto-rie.

Nu era senilă. Doar oarbă şi surdă.Era povara familiei, de care, Craiul deVerde nici nu voia să audă.

El s-a speriat de ce ar fi putut să seîntâmplă, să i se facă milă sau, de ce nu,ruşine.

I s-a smuls din strânsoare în timp ceea, încerca să-i explice ,, cum că,, … şi,,că,,, ar fi bine… Craiul de Verde nu i-alăsat timp să-l convingă.

A îmbrâncit-o. Ba, chiar a lovit-o. Cum ea era doar un bibelou nu o

zdrahoancă, nu o femeie puternică şivulgară, s-a făcut ţăndări.

Zăcea ca moartă, la picioarele sin-gurei sale rude de sânge.

Apoi? Nimicul! A urmat un gol teribil,marea sigurătate a cuprins conaculunde, la un an o dată, îşi instalau cartie-rul general antropologii de profesie. Teh-nica lor de lucru nu dădea rezultate.

Familia Sâmbureştilor îşi jucase car-tea de-a lungul a trei secole. Jucase, pier-duse…

10 nr. 25 � noiembrie-decembrie 200910

Proză

Din

bib

lio

teca r

evis

tei

„C

lim

ate

lit

era

re“

Me

lan

ia C

uc

Crai de Verdefragment din romanul în lucru „Vara leoaicei...“

Îngerii cei de fiecare zidin poemele numit Traianus

Melania CucS-a născut la 2 aprilie 1969, în satul

Viişoara din Basarabia. Aşa cum îi stăbine românului, s-a înrolat în corul poe-ţilor care cântă în limba maternă, scriecu patos şi talent rar, despre câte suntşi nu sunt aevea în lumea noastră, unadură, reală.

Pe numele lui adevărat, Traian Vasi-clău, şi-a ales pseudonim falnic. Îşisemnează opera: Traianus. Nimic maipotrivit pentru un suflet gata să intre,să ducă şi să câştige bătăliile cu efe-meritatea.

Este membru al Uniunii Scriitorilordin Moldova şi preşedinte fondator alSocietăţii Culturale ,,Pasărea Phoenix,,.Editor şi fondator al revistei literarePheonix în perioada 2004 -2007. Impli-cat în viaţa culturală a Moldovei depeste Prut, este şi producătorul autori-zat al Festivalurilor de muzică uşoară ,,Maluri de Prut ,, şi ,,Steaua Chişinău-lui,,.

A publicat 28 de cărţi, ceea ce îlface a fi un nume cu notorietate în

sfera literaturii contemporane.Despre opera lui Traianus au scris

critici importanţi , au căutat să despicefirul în patru, să găsească filonul auri-fer al graiului care cântă pe toate cu-vintele Limbii Române. Dacă acasăeste deja cunoscut, Traianus merită a ficunoscut şi peste vremelnicele frunta-rii al României de azi.

În volumul ,, Când s-au fost spus În-gerii, care a apărut la Editura Epigrafîn 2009, Traianus face un exerciţiu dememroie colectivă , aşezat fiind di-naintea unei oglinzi, în care Timpul numai are dimensiune, Dorul nu mai arenunaţe iar Dragostea devine una sino-nimă cu Divinitatea.

Poetul este doar un Om, dar unulcare a desperit scânteia divinului, ştiecă şi-a câştigat dreptul de a cânta încorul îngerilor.

Nu la plural, singular în turnu-i de fil-deş, Traianus îşi scrie psalmii dragosteide glie, lacrima picurată la rădăcina ier-bii şi şuierul vântului doinind prin iarbacopilărie. Scrie ca şi cum ar picta, dininstinct dar şi rafinat, cultivat, cu con-

exiuni literare moderne şi care, laolatăîl fac să fie un poet adulat de publiculiubitor de vers clasic dar şi de amatoriide poezie cu nunaţe stilistice moder-niste.

În ,,Psalm înforit,,- ca într-o lucrarede Nicolae Grigorescu, îngerul-ciobănaşdoarme, cu o mână sub cap, pe pă-mânt,- poemul în sine este un legă-mânt întru cele de Sus şi cele de Jos,Traianus făcând o joncţiune, aparentlingvistică, dar care, dincolo de cuvânt,ne arată adevăratul destin al poporuluicare suntem.

Poetul nu se teme să inverseze ros-tul simţurile , să audă cu ochii, să vadăcu urechile, să reducă întregul la noţiu-nea de publere, din care… apoi, iar seridică zicându-ne : ,, Cât Dumnezeu întine- atâta veşnicie! Cât tăcere-n mine-atâta Dumnezeu,,. Memorabil!

Readus la starea de creaţie, insulanonim devine Creator, Poetul care,într-un dialog perpetuu cu îngerul dinsine, atinge stări de comuniune impo-sibil de atins prin mijloacele pipăibileale materialismului.

1111nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Eseu

Tripla revoluţie sinergică (1969-1989) - 1Ioan Ţepelea

Cronologie1969 Buican publică Biologie gene-

rală, genetică şi ameliorare(în limba ro-mână) � 1970 Monod publică Hazardulşi necesitatea � 1975 Wilson publică So-ciobiologie, Noua sinteză � 1976 Dawkinspublică Gena egoistă � 1979 Buican dez-voltă conceptul preselecţiei genotipice �1983 Changeux publică Omul neuronal �1989 Buican publică Revoluţia evoluţiei �1993 Buican publică Biognoseologie. Evo-luţia şi revoluţia cunoaşterii.

Revoluţia darwiniană continuă să pro-ducă noi elemente. Multiplele descopeririacumulate în cea de-a doua jumătate asecolului xx, în special în domeniul biolo-giei moleculare, duc în cele din urmă lamodificarea, în mod substanţial, a sche-mei moştenite de la Sinteza modernă, ră-mânând fidele marilor sale linii. Printrepuţinele construcţii intelectuale de an-samblu care propun o revizuire coerentă aacestor chestiuni, teoria sinergică apareca fiind excepţională prin precocitatea şiamploarea ei. Ea dă naştere, de fapt, laalte două inovaţii conceptuale care fe-cundează istoria ideilor şi filozofia cu-noaşterii.

Teoria sinergicăa evoluţiei

Pentru a ne da seama în ce momentteoria sinergică constituie o revoluţie teo-retică majoră, trebuie să aruncăm o pri-vire spre problematicile evoluţioniste aleanilor 60. La acea vreme, mai multe dez-bateri făceau furori între specialişti înceea ce priveşte rolul mutaţiilor geneticede mare amploare. Potrivit mai multor ge-neticieni de mare renume, „revoluţiile ge-netice” trebuiau să accelereze procesulde separare al speciilor. Aceste dispute aucontribuit la găsirea modalităţilor de in-tervenţie în selecţia naturală. Deşi acestechestiuni sunt legate între ele, trebuie săpornim de la reflecţiile teoretice în ceeace priveşte cauzalităţile selective, pentrua înţelege interesul pentru teoria siner-gică.

Gena vs. IndividÎncă din anii 60, evoluţioniştii se îm-

part în două grupe principale în ceea cepriveşte nivelul intervenţiei în selecţia na-turală. În cazul primei categorii, geneti-cienii insistă asupra rolului evolutiv alfiecărei gene luată separat, în timp cecalculele geneticii populaţiilor pun accen-tul pe valoarea selectivă diferenţiată a fie-cărei gene opuse. Această concepţie, carea fost îmbrăţişată şi de biologul suedezGunnar Ostergren în 1945, e reactivată depoziţia radicală a biologului britanic Ri-chard Dawkins, care consideră că selec-ţia are de-a face doar cu genele. Printreargumentele aduse de acesta, multe pro-vin din studiul speciilor de animale careprezintă comportamente sociale. Acestlucru poate părea uimitor, dar Dawkins sealătură de fapt unei dezbateri începute înanii 60 şi susţinută mai ales de WilliamDonald Hamilton, George Christopher Wil-liams şi John Maynard Smith. S-ar păreacă în sânul unei specii sociale, un singurindivid cu un comportament egoist arputea exploata altruismul înconjurător.Dacă descendenţii lui moştenesc această

trăsătură, atunci relaţiile de ajutor reci-proc din sânul grupului vor fi ameninţatede un astfel de comportament parazit.Devine atunci foarte dificil de înţeles cumau putut societăţile biologice să apară şisă se menţină în ciuda indivizilor egoişti.Hamilton arată că, în cazul albinelor, spe-cimenele muncitoare sunt genetic maiapropiate de surorile lor decât de even-tualele moştenitoare, din cauza unei con-figuraţii genotipice foarte deosebite încazul anumitor specii. Din cooperarea lorrezultă o mai bună propagare a genelorlor, purtate de albine de aceeaşi speţă.Alte forme de sociabilitate există inde-pendent de o astfel de caracteristică, darDawkins şi confraţii săi consideră că al-truismul reciproc bazat pe posesia degene în comun, reprezintă criteriul ce maisigur de explicare a existenţei societăţiloranimale. Din 1976, Dawkins distinge „uni-tatea fundamentală a selecţiei” a orga-nismului individual care constituievehicolul biologic ce îi permite să se mul-tiplice. Altfel spus, indivizii nu sunt decâtnişte „maşinării de supravieţuire-roboţiprogramaţi orbeşte să prezerve molecu-lele egoiste cunoscute sub numele degene”.

Marea majoritate a biologilor care stu-diază organisme, nu admit o astfel deconcepţie reductivă. Ei sunt de acord cuDarwin în ceea ce priveşte ideea că indi-vidul este cel care controlează selecţia.Mayr s-a opus de-a lungul întregii sale ca-riere „geneticii sacului de fasole” , gene-tică ce studia efectele fenotipice alegenelor, unele independente de altele.Încă din 1942, Mayr sublinia cu forţă că:„Nu trebuie uitat că un genotip al unui or-ganism nu reprezintă doar suma genelorsale, ci un tot integrat”. Chiar în anii 2000,care va să zică, după trei decenii de dez-bateri privind nivelurile de selecţie, Mayrîncă estima că „ marea majoritate a evo-luţioniştilor sunt în prezent de acord cufaptul că organismul individual este obiec-tul principal al selecţiei”.

Tot în această idee, Jacques Monod,obţinător al premiului Nobel în 1965 înbiologie, publică în 1970 o carte care cu-noaşte un mare răsunet: Hazardul şi ne-cesitatea. Fără să insiste asupra noutăţiiteoretice pe care el o aduce, geneticianuldezvoltă pentru prima dată ideea potrivitcăreia nici o mutaţie nu va fi încorporatăîn patrimoniul ereditar al speciei decâtdacă ea va fi mai întâi compatibilă cuceea ce el numeşte „aparatul teleono-mic”, adică un ansamblu funcţional, via-

bil şi participant la reproducere. Maşină-ria celulară prezintă, de fapt, o coerenţăstructurală puternică, astfel explicându-se stabilitatea ei de-a lungul perioadelorgeologice. Fiind perfecţionată în cursulmai multor mii de milioane de ani, celulabacteriană apare astfel, în ciuda anumi-tor modificări specifice, mai degrabă su-perficiale, ca fiind înzestrată cu oorganizare extrem de eficientă. Monot ad-mite şi existenţa unei forme de selecţienaturală încă puţin valorizată de cătreevoluţionişti: „ ... o noutate sub forma uneimodificări a structurii unei proteine va fiîn primul rând testată pentru compatibili-tatea sa cu ansamblul unui sistem dejalegat de nenumărate legături care ordonăproiectarea organismului”. Monod prefi-gurează şi existenţa unei preselecţii ge-notipice, ferindu-se, însă, să-i explorezeconsecinţele.

În 1980, epistemologul americanDavid Hull reia distincţia dintre replicator,adică beneficiarul selecţiei, şi interactor,cel care caracterizează nivelul biologic lacare se situează competiţia şi eliminareadiferenţială. Potrivit acestei prezentări, şiîn nişte termeni care nu s-au modificatmult din timpul lui Monod, teoria sinteticădistinge: ceea ce este selecţionat(genele),pe ce se bazează acţiunea cauzală a com-petiţiei(organismele individuale), şi ceeace este modificat (populaţia sau specia).O astfel de prezentare, fidelă teoriei sin-tetice, va cunoaşte o mare popularitatepână în zilele noastre, deşi ea duce la unimpas teoretic.

Nivelurile integrăriifiinţei vii

Îi revine geneticianului franco- românDenis Buican sarcina de a rezolva aceastăproblemă a nivelului operaţional al selec-ţiei. Păstrând elementele fundamentaleale Sintezei anilor 1940, teoria sinergică aevoluţiei permite depăşirea anumitor con-tradicţii şi deschide noi piste pentru cer-cetările viitoare. În anii 60, Buicandesfăşoară experienţe radiogenetice, pro-vocând mutaţii la multiple specii deplante cultivate, expunându-le acţiunii ra-dioactive. Aceste activităţi realizate în Ro-mânia par a fi novatoare în contextul lor,deoarece ţările din blocul comunist erausupuse dogmei lyssenkiste, sprijinite departidul unic aflat la putere(a se vedea ca-pitolul precedent). Victimă a cenzurii, Bui-can îşi vede laboratoarele distruse în maimulte rânduri, în pofida accesului haotical comuniştilor români la autonomie poli-tică vis-à-vis de „ marele frate” moscovit.

În ciuda acestor întreruperi, eforturilelui Buican sunt recunoscute la nivel inter-naţional, mai ales prin publicările în Arhi-vele Academiei de ştiinţe din Paris şi înalte reviste de specialitate. Capitala Fran-ţei atrăgea în acele timpuri numeroasepersonalităţi române de prim plan, prinfaptul că intelighenţia română vorbea flu-ent limba franceză. La Sorbona, cu ocaziaunei vizite la un congres internaţional, Bui-can se hotărăşte să susţină un al doileadoctorat în domeniul ştiinţelor naturale.

După mai bine de 5 ani de blocaj alcenzurii, Buican poate publica primul ma-nual român de genetică intitulat Biologiegenerală, genetică şi ameliorare. Aceastăcarte se opune, în mod explicit, ideilorfalse, încă răspândite în Est de către Lys-senko. În cartea sa, Buican aduce inovaţii

prezentând unul din fundamentele teore-tice ale concepţiei sinergice. E vorba deconcepţia nivelurilor ierarhice ale integră-rii biologice. De la Aristotel încoace, potri-vit căruia „totul e mai mult decât sumapărţilor”, naturaliştii studiază compuşii or-ganismelor biologice care constituie enti-tăţi coerente, închise unele în altele capăpuşile ruseşti. Potrivit teoriei generalea sistemelor a lui Ludwig von Bertalan-ffy(1901-1972), celulele constituie şi sis-teme, în sensul că fiecare formează unansamblu organizat de elemente în inte-racţiune unele cu altele şi cu mediul. Sis-temele biologice nu formează structuriînchise în ele însele, deoarece eleschimbă energie şi materie care pot servidrept suporturi transferurilor de informa-ţie, ca şi în cazul transcrierii genetice saua influxului nervos.

Delimitarea precisă a sistemelor bio-logice pare un lucru dificil, deoarece func-ţionarea lor prezintă o anumită dezordinecât şi relaţii de interdependenţă la careteoria sinergică propune doar o explicarea originii. Buican utilizează, cu toate aces-tea, un ghid în prezentarea sistemelor bio-logice: noţiunea de homeostazie, definităde Claude Bernard în 1860 în studiile salefiziologice. Capacitatea organismelor vii,de exemplu, corpul uman, poate menţineconstant, în anumite limite, un ansamblude parametri care să menţină echilibrulmediului interior. Astfel, în ciuda variaţiilorde temperatură exterioară, cea a corpuluimamiferelor şi a păsărilor în repaos, ră-mâne remarcabil de stabilă. Prin analo-gie, se pare că anumite reguli caregarantează coeziunea unui mediu intern,pot fi descoperite în alte sisteme decât celal organismului individual: nucleul celular,celula inserată într-o membrană, şi chiarspecia biologică a cărei coerenţă geneticăe garantată de mecanisme care limiteazăhibridarea, toate constituie niveluri inte-grate după o logică ierarhică. În Biologiegenerală, genetică şi ameliorare, Buicanidentifică o mulţime de niveluri biologicea căror integrare apare ca fiind foarte ine-gală, cele mai coezive fiind celula şi orga-nismul individual.

Această prezentare oferă un cadruadecvat pentru a înţelege acţiunea selec-ţiei naturale în cadrul mediului intern.Printre numeroasele mutaţii provocate degenetician, mutaţiile letale, cunoscuteîncă de la începutul secolului xx, nu par afi incompatibile doar cu mediul exterior, cişi cu cel intern.

În 1909, De Vries observă că „La-marck a descoperit fără să ştie planta pecare tot el a numit-o Oenothera lamar-ckiana, care un secol mai târziu, a permiso demonstraţie experimentală de mareanvergură asupra originii comune a tutu-ror făpturilor vii”. Dar după cum am văzutîn capitolul 4, De Vries s-a înşelat, deoa-rece el a ales pentru mutaţii un caz rar dehibride stabile. Dar ce e mai curios e căacest fenomen face parte dinntr-un lanţde prime cazuri de mortalitate a homozi-goţilor. E vorba de o eliminare selectivă,dar care nu e exact aceea pe care Darwina prezentat-o în Originea speciilor. PentruDarwin, selecţia are loc prin intermediulconcurenţei reproductive între indivizi.Cazul Oenothera lamarckiana dovedeşteexistenţa unei selecţii naturale a priori ,care funcţionează prin eliminarea mutan-ţilor inapţi, nu vis-à-vis de confruntarea lorcu mediul, ci direct la nivelul genotipic.

Ioan Ţepelea

1212

Carte nouă

nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

prof. dr. Vasile V. FilipPolitica oficială a Uniunii Europene pri-

vitoare la problematica naţională, însuşităşi de autorităţile române, este că naţiuneaa încetat să mai joace un rol esenţial în ac-tuala configuraţie politică, că graniţele na-ţionale se spiritualizeză, nemaiavând"decât" un rol cultural (reminiscenţă a ve-chii concepţii, materialist-dialectice, asu-pra culturii ca ceva "adăugat", decineesenţial?); care rol nici nu prea trebuiebăgat în seamă, pentru că ne îndeamnă"să privim spre trecut", câtă vreme naţiu-nea "şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul"încă din secolul al XIX-lea, în următorul ne-pricinuind decât dezastre – etc. etc. Toateaceste "flori de seră", ce pot părea la oprimă vedere, frumoase şi de viitor, cresc,repet, pe terenul contrafăcut al concepţieiconform căreia politica este esenţial al-tceva decât cultura, nu o prelungire "apli-cată" a acesteia. Cât rău a făcut aceastăconcepţie omenirii s-a putut constata, pen-tru cine a vrut s-o facă, încă din secolul tre-cut, măcar din exemplul cumplitei revolte apopoarelor Indiei împotriva Companiei en-gleze a Indiilor Orientale, dacă nu şi dinatâtea altele.

Dar să nu ne depărtăm prea multde ograda proprie. Căci nici noi, românii(poate chiar "mai ales noi, românii") n-amdus vreodată lipsă de înţelegeri superfi-ciale, importuri fără adaptare, snobism po-litic şi intelectual (id est: oportunism) şialte "calităţi" (incontestabile, în lumea ani-mală, unde inteligenţa se defineşte, într-adevăr, ca "putere de adaptare") cu carene-a înzestrat o istorie al cărei principal (şi,adesea, unic) imperativ a fost supravieţui-rea (înţeleasă şi ea, din păcate, mai ales lanivel individual).

Balcanii, însă, sunt "butoiul cu pul-bere al Europei" tocmai pentru că pro-blema naţională nu şi-a cosumat aicienormele energii la timpul potrivit, odatăcu Occidentul european. Aici apartenenţala o anume etnie are încă o dimensiune"divină", şi nu poate fi tratată doar ca uninstinct primar, ce se cere cetluit în chin-gile raţiunii universale. (De altfel, personal,mă îndoiesc foarte tare că omul va devenivreodată o fiinţă exclusiv şi unidimensio-nal raţională.)

Dar problema naţională e preacomplicată pentru a încerca, aici, mai multdecât o aproximare a nucleului ei "tare".

În acest context, politic şi intelectual, săscrii o carte despre spinoasa problemă na-ţională, româno-maghiară, despre felulcum se manifestă ea acum, în cele maifierbinţi zone ale ţării, cum e zona Odor-heiu Secuiesc şi judeţele Harghita şi Co-vasna în general, e - în acelaşi timp – oprovocare şi o aventură. Chiar dacă nu eşti

tocmai un novice într-ale gazetăriei şi scri-sului, şi te afli - precum Menuţ Maximinian– la a şaptea carte. E o provocare pentrucă cele ce se întâmplă acolo nu pot fi tre-cute sub infinită tăcere, aşa cum încearcăactuala clasă politică, ce nu are – din câtese vede – alt scop mai "nobil" decât per-petuarea (şi, evident, prelungirea) privile-giilor individuale conferite de mandat; scoppentru care cea mai bună atitudine e să teprefaci că problema nu există. Şi e o aven-tură pentru că e greu să te menţii în limi-tele unei obiectivităţi profesionale,gazetăreşti - pe care autorul şi-o impunemetodologic, dar pe care n-o realizeazăpractic – câtă vreme te afli pe un câmpminat, cătă vreme câmpul de observaţie etotodată şi unul de luptă; iar observatorul –fie că vrea sau nu – e totodată parte din fe-nomenul observat.

Pentru această situaţie, deloc de invi-diat, a celui ce se aşază între cele două ar-mate pornite deja una spre alta, cu intenţiade a evita catastrofa, scriitorul Nikos Ka-zantzakis are, în romanul Hristos răstignita doua oară, o rezolvare epică demnă dereţinut: acela va sfârşi călcat în picioare şide unii, şi de ceilalţi. Dar Menuţ Maximi-nian nu se (mai) află între cele două "ar-mate": bătălia s-a dat, el numără morţii dinambele tabere, dar mai ales din cea căreiaîi aparţine sufleteşte (căci tocmai ea e ceacare a pierdut bătălia), îi plânge zguduitor,cu sentimentul de pustiu al orfanului, darşi cu forţa imperativului moral, că aşa cevanu trebuie să se mai repete.

Una din afirmaţiile esenţiale ale cărţii(şi totodată premisă a acesteia) este că "Înacest spaţiu etnicitatea limitează foartemult libertatea de acţiune şi gândire a ac-torilor sociali", căci "fiecare istorie perso-nală are o intrigă de coloratură etnică" .

Aflăm încă din primele pagini că "ideeaacestui studiu a pornit în momentul docu-mentării pentru cartea Chip de înger, Ed.Karuna, 2008, care prezintă situaţia tristăa şcolii româneşti pe cale de dispariţie laOdorheiu Secuiesc, şi în mod special de laAşezământul Sfântul Iosif". Dar, cum zi-ceam, intenţia obiectivităţii profesionale("Am încercat să descoperim aceste locuriaşa cum sunt ele, fără prea multe cosme-tizări stilistice, prezentând lucrurile aşacum sunt...") este repede înghiţită de oadevărată lavă lirică, pe care nu i-o putemreproşa, căci ea este izvorul atitudinii, alimplicării tinereşti, ce dispreţuieşte mes-chinăria clasei politice şi ignoră riscurile.Părăsind câmpul simplei, neutrei observa-ţii, autorul se aproapie periculos de multde condiţia adevărului revelat, prin DuhulSfânt, a cărui întruchipare pământeanăpare a fi preotul Puiu Pavel din Odorhei:"Călăuzitor în acest drum al <<rădăcinilorîmprumutate>>, sintagmă ce aparţinevrednicului preot al Odorheiului, PuiuPavel, ne-a fost Duhul Sfânt, care a dat su-flare de binecuvântare peste iobagulromân…" Tonul inspirat, mesianic, va re-veni în cele mai fierbinţi momente ale re-latării, ca şi la finele întregului studiu.

Autorul se aşază, sufleteşte, în văditrăspăr cu sensul evenimentelor ce au avutloc în ultimii ani în zona cercetată. El îşipermite să strige în gura mare ceea cetoată lumea ştie din auzite şi comenteazăcu voce scăzută: anume că în Harghita şiCovasna are loc un evident proces de dez-naţionalizare, ba chiar de purificare etnică,

în dauna românilor minoritari, neapăraţi înniciun fel de autorităţile propriei lor ţări,prea şterse şi oportuniste pentru a risca onuanţare, la nivel european, a definirii sta-tului naţional, în sensul că el nu excludeautomat pericolul agresiunii inverse, a mi-norităţii - devenite majoritare la nivel local- asupra majorităţii, transformate în timpîn minoritate locală. Poate c-ar fi mai com-plicat, dar nu imposibil. Pentru lideri au-tentici, însă. Or, în lipsa acestora, în lipsaunui climat politic propice adevărului, fieel şi dureros, devine aproape normal ca untânăr ziarist, îndurerat şi exasperat, să for-ţeze în direcţie inversă. Poate că aşa seface că în discursul său se strecoară con-cepte şi formulări uşor perimate, la marearigoare (posibilă însă doar în condiţii denormalitate), precum teza gândiristă a "su-fletului pur ortodox".

Ceea ce nu înseamnă că aspecteleabordate aproape monografic (dimensiu-nea istorică, dezrădăcinarea, rolul bisericii,al şcolii, viaţa culturală, mentalităţile et-nice, meşteşugurile, tradiţiile, greşelile destrategie politică – formând fiecare sub-stanţa câte unui capitol), cu tot metaforis-mul titlurilor (ce dezvăluie pe scriitorulMenuţ Maximinian), ar fi lipsite de rigoareştiinţifică. Dimpotrivă, autorul îşi bazeză in-vestigaţia, pe lângă observaţia directă, peo foarte amplă şi serioasă bibliografie (şinu doar românescă, ci şi maghiară, sauchiar franceză – în total 140 de titluri).

Autorul pare influenţabil, bâtuit de pu-ternice impulsuri afective, astfel încât tex-tul în ansamblu pare un imens puzzle,cititorul fiind implicit invitat să-şi recom-pună propria imagine asupra spinoaseiproblematici abordate.

Afirmaţii grave, îngrijorătoare, precumaceea că "populaţia românească for-mează - în zona în discuţie, n.n. – o comu-nitate fără comunitarism, care fiinţeazăîntr-un vid civic şi cultural" (s.n.) intră încontradicţie cu portretele unor personali-tăţi de mare anvergură, civică şi morală,cărora tocmai condiţiile de oprimare na-ţională în care trăiesc românii minoritaride aici le-a determinat cristalizarea. Ast-fel de personalităţi sunt teologii Liviu G.Munteanu, Gheorghe Todoran, Ioan Sârbu,Iosif Sârbu, Puiu Pavel, dar şi oamenisimpli precum Ion Stanciu sau sora Emilia,de la Congregaţia greco-catolică "Inimi Ne-prihănite", toţi ilustrând parcă paradoxalalege a polarizării şi decantării prin foc a ca-racterelor, conform căreia "ceea ce nu măucide, mă face mai puternic".

Suntem pe un teren al paradoxurilor,contrastelor, confruntărilor - cu atât maipătimaşe, cu cât mai surde, mai puţin au-zite şi recunoscute în afara graniţelor zonei– nelipsite de denigrări intenţionate deambele părţi sau chiar de sfidări extreme(precum cea conform căreia "şcoala din lo-calitate - Murgeni, n.n.- poartă numele“Wass Alber”, din anul 2000, la instigareacăruia, în septembrie 1940, 12 români dinMureşenii de Câmpie CJ au fost ucişi, de-clarat criminal de război şi condamnat lamoarte, în 1946, de Tribunalul Poporuluidin Cluj"). Mai toate văzute mai cu seamădin perspectivă ziaristică, „fierbinte", a fap-tului de mare încărcătură emoţională, carear putea face succesul de public al acesteicărţi a lui Menuţ Maximinian.

Totuşi, nu lipsesc încercările de ridicarea perspectivei la nivelul înţelegerii în ter-

meni mai generali a fenomenelor. Aflămastfel că, din punct de vedere istoric, mo-mentele de maximă agresiune a majorita-rilor zonali (secui) asupra românilorminoritari au fost: 1) anii 1848-1849, 2)toamna anului 1916, 3) perioada 1940-1945 (după Dictatul de la Viena) şi 5) pri-măvara anului 1990. Aflăm, deasemenea, că explicaţia secuizării româ-nilor s-ar putea sistematiza în următoareleaspecte: folosirea de către populaţia ro-mânească cu prioriate a "rezistenţei pa-sive", cedările şi compromisurile făcutepentru obţinerea unor privilegii, lipsa unorrăspunsuri adecvate la provocările speci-fice fiecărei etape istorice în parte, "oarbaneunire", "ciuma politicianismului", di-sensiunile dintre biserica ortodoxă şi ceagreco-catolică, caliatea modestă a unor li-deri, deficienţele din organizarea comuni-tară. Foarte interesante sunt şiconsideraţiile făcute (după lucrarea luiEugen Andronic, Activ şi participativ laviaţa cultural-civiă, 1998) pe linia uneicomparaţii antropologice între români şimaghiari. La toate acestea autorul adaugăşi propriul efort comparativ, privind situa-ţia românilor aflaţi în condiţie minoritară(iar acum materialul folosit e filmul docu-mentar Ultimii români, realizat de RăzvanButaru pentru TVR), cu cea a maghiariloraflaţi în situaţie similară, în satul Jeica BN,sat pe care autorul l-a investigat direct,anume în vederea unei atari comparaţii.Concluzia e una demnă de reţinut, căci evalabilă pentru întreaga carte: "Aceastaeste diferenţa între minoritatea maghiarăşi minoritatea românească. În zona undemaghiarii sunt minoritari, aceştia sunt bineprotejaţi de autorităţi, au proiecte speciale,clase în limba maghiară, locuri la facul-tate. În zona unde românii sunt minoritariîn propria lor ţară, nu au niciun drept, toateparcă au fost întoarse împotriva lor. Şcoliledispar şi, odată cu ele, limba".

În final, acumularea de încărcăturăemoţională izbucneşte din nou în accentevizionar-mesianice, simbolice şi aproape li-turgice ("<<Slavă întru Cei de sus, lui Dum-nezeu, şi pe pământ pace, între oamenibună învoire!>> Oare şi la Odorhei? Înge-rul cu aripile trudite de atâta zbor ne spunecă da. Trebuie să fie da. Pace..."), parcăpentru a compensa insuficienta subordo-nare a faptelor şi evenimentelor relatateunui imperativ pe cât de necesar, pe atâtde firesc: "Împreună!" Nu există altă cale,şi de aceea toate căutările şi zbaterile înafara acesteia sunt risipă de timp şi ener-gie. Altfel spus: rătăciri. Dar, ca orice caleautentică, nici aceasta nu trebuie să fiedoar oarbă înaintare, fără oglindă retrovi-zoare, care să dea siguranţă, fermitate,consecvenţă. Căci altfel (aşa cum i se în-tâmplă unui celebru personaj al lui MarinSorescu), te poţi rătăci şi "înainte". Acestapare a fi cel mai ferm şi mai convingător(deşi oarecum implicit) mesaj al cărţii luiMenuţ Maximinian. Carte care nu va fi scu-tită de controverse şi răstălmăciri, dar alecărei generoase intenţii sunt mai multdecât evidente pentru orice cititor de bunăcredinţă.

Rădăcini împrumutatede Menuţ Maximinian, Editura Karuna, Bistriţa, 2009

Menuţ Maximinian

1313

***

nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Dan Zamfirache, ElveţiaPentru întâia dată Bucureştiul a fost

atestat într-un document datat la 20 sep-tembrie 1459 în timpul domniei lui VladŢepeş, poate unul dintre cei mai autenticidomnitori din galeria milenară a istorieiunui popor greu încercat la marginea Eu-ropei, ţinând piept tuturor vicisitudinilorvremii, ca singurul stat de sorginte latină,izolat în mijlocul unor popoare slave.Peste 200 de ani, în 1659, avea să devinăcapitală a Ţării Româneşti, iar după Uni-rea Principatelor Moldova şi Ţara Româ-nească, Bucureştiul devine capitalastatului modern România, în 1859. Ur-mează o dezvoltare ascendentă culmi-nând cu 1 Decembrie 1918 când devinecapitală a României Mari în urma unirii tu-turor provinciilor româneşti, împlinire a vi-sului de secole - unirea în cuget şi simţirea românilor.

Hrisovul semnat în 1459 este mai im-portant în memoria românilor decât toateînchipuirile realizate pe fondul unor le-gende cunoscute în străinătate, fie din ne-

cunoaştere, fie din exacerbarea unor mi-turi situate departe de cele patru miturifundamentale care situează poporulromân în sfera universală: mitul formăriipoporului român, geneza, legenda Traianşi Dochia, mitul fuzionării omului cu na-tura, Mioriţa, mitul creaţiei, legenda meş-terului Manole şi mitul erotic, Sburătorul.

România are un trecut virtuos în do-meniul apariţiei primelor forme poştalecare merge mult în urmă, de la cucerireaDaciei de către împăratul roman Traian,când în urma acţiunilor militare între-prinse în perioada 105-106 e. n., autorită-ţilele romane includ noua provincie înreţeaua poştală a Imperiului Roman, cu-noscută sub denumirea de cursus publi-cus, pe care o menţin aici pînă în anul271, cînd administraţia romană s-a retraspeste Dunăre.

De-alungul timpului au dispărut o mul-ţime de locuri încărcate de istorie, monu-mente vechi, ansambluri, statui şi chiaraşezări, cele mai multe în timpul dictatu-rilor comuniste care doreau cu orice preţ

să şteargă din memoria oamenilor oepocă revolută, dar câteva au fost salvate- o contribuţie importantă având-o şi Insti-tul unde am lucrat, Proiect Bucureşti, reu-şind prin echipa inginerului Iordăchescuspectaculoase translări ale bisericilor şimănăstirilor vechi ale capitalei. Printr-ominune a fost salvat şi Schitul Ostrov din

Călimăneşti de aceeaşi echipă prin supra-înălţare cu 15m deasupra nivelului apei.Cu o istorie de peste 55 de ani de exis-tenţă Proiect Bucureşti este şi autorul prin-cipalelor proiecte ale modernei capitale:ansamblurile de clădiri din Titan-BaltaAlbă, Berceni, Drumul Taberei, Tei-Colen-tina, Pantelimon, Iancului, Armata Popo-rului, Crângaşi, 1 Mai-Turda, sedii debănci, spitale, clădiri culturale şi educa-ţionale, stadioane, clădiri comerciale, car-tiere rezidenţiale, proiectele construcţiilorreprezentative ale oraşului de la Casa Pre-sei, Sala Congreselor, Stadionul Naţional,Centrul Naţional de Televiziune, CasaRadio, Teatrul National, Spitalul Municipal,Sediile Ministerelor, Campus Universitar

Politehnic, etc. până la un număr impor-tant de spitale, universităţi, săli de spec-tacol, hoteluri: Nord, Hilton,Intercontinental, Modern, Dorobanţi, Bu-cureşti, Lebăda, Grand hotel, Naţional, Bu-levard, Union, Minerva, Sofitel. A fost dedatoria mea ca făcând parte din acestprestigios Institut să adaug cărţii un capi-tol special dedicat contribuţiei specialişti-lor, arhitecţilor, inginerilor şiinformaticienilor din departamentele careau contribuit la aceste realizări de-alungulcelor peste 55 ani de existenţă.

Tocmai de aceea, cartea este structu-rată pe capitole, vederile alese din noianulimagistic al Bucureştiului de altădată nepoartă prin vremurile apariţiei primelor fo-tografii ale austriacului Angherer din 1856reproduse în carte pentru prima dată la unloc după originalele aflate în posesia fa-miliei Pop din Oradea, de la albumele şidesenele după natură realizate în epocăde Michel Bouquet şi litografii de Eug. Ci-ceri şi Ferogio publicate în 1845 la Parisla editura Goupil et Vibert până la cele dinzilele când Bucureştiul era numit “MiculParis”, amintindu-ne de o epocă revolută.

Cartea e însoţită şi de o prezentare peDVD ceea ce o face mai atracvivă.

Lucrarea s-a născut la Berna ca semnde preţuire a Bucureştiului în anul aniver-sării a 550 de ani de atestare documetarăa capitalei României prin hrisovul semnatde domnitorul Vlad Ţepeş în 1459. Maimult, apariţia cărţii este urmarea fireascăa obţinerii Diplomei de Onoare la SalonulCartofilic din mai 2009 dedicat acesteianiversări a cărţii “Monografii ilustrate”,apărută la Cairo în 2006, un compendiude cinci monografii: Călimăneşti, Bucu-reşti, Buzău, Buşteni, Ada Kaleh şi litogra-fii româneşti.

Este o onoare pentru mine să o publicpentru prima dată in revista “Climate lite-rare” a domnului Ion Iancu Vale ca semnde preţuire pentru ctitorul Bucureştiului,Vlad Ţepeş.

B u c u r e ş t i u l d e a l t ă d a t ă

Dan Zamfirache

PoemePetre Drăguţoiu

Joc de copilMi-a teamă de moarte,Pentru privirea taFără margini,Ca o pâine,Împărţită frăţeşteÎntr-un joc de copil.

Poezia, o adiere...Prea asmuţit de timpŞi încărcat de steleÎmi caut stări ce nu există.Şi fixuri lângă punctul zero.Albastru îmi vine acum în minte,Şi cred că e culoare.Ca o înşiruire de semne,Ca nişte litere, şi cifre, şi ochi,Doamne-fereşte să mă audăDe exemplu, Gellu Naum,

Şi să mă împingăLa poeţi nepoeţi care sunt, totuşi,Poeţi.Astfel, mâncat de litere,Înaintea cuvintelor,În groapa dicţionarelor smintiteMai bine trec o zi, două,În tagma lu’ mata Domnule CaragialeŞi pregătesc un manuscrisPoezia, vine ea, o adiere...

ApeO,Măcar,De ţi-ai vărsa părulÎn DunăreSă nu mai amGrija adângimii.

Şi din mine,puncte, puncte

Fiului meuSergiu Florin Drăguţoiu

Mai trăiesc,Pentru că tu întinzi mâinile,

Şi cunoşti sânul cu gura,Şi când se crapă de ziuă,Zâmbeşti.Mai trăiesc,Pentru că tu eşti,De fiecare dată câte cevaŞi din mine,Puncte, puncte.

UrmeIubito, să refacem viaţaPe urmele tale.Urmele mele au risipit anii,Dar cântecul meu a plecat în lume,Icoană.Vezi stele ameţite în zbor?n-au aripi,parcă biciuitetrec fruntea ceruluiîn chemarea clipei.

Şi Isuşi...PlângŞi rădăcinile pietrelor,Şi pereţii,Şi sticlele goale,Şi până şi eu...Într-un vers.Şi prea târziu,

Şi prea devreme.Doamne-ajută,Să mai avem şi lumânări,Pe suflet,Şi cruci,Nerăstignite...Şi Isuşi.

TestamentSă cred într-un brad?Să cred într-o lume?Şi pentru că nu putem aşterneTot sufletul pe hârtieSă desenăm fiecare cu sufletulO pasăre.

O, femeie...O, femeie... poezieCu buzele pline de cântecŞi inima rotundă ca o vioară.

Înalţi şi chinui iubireaCu prea mult alb pentru o corabieA căror aşteptăriPrin toate porturile speranţei.

Pe coapsele talePoţi ţine întreg PământulCu Cercul polarŞi ape înlăcrimate.

1414

***

nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Regina MariaEmil Perşa

REGINA MARIAurcă pe scările de mesteacăn alb să intreîn castelul BALCIC construit dincolo de Dunăre în JudeţulRomânesc,Întră în Biblioteca cărţilor vechi tipăritede CASA REGALĂ să citeascămanuscrise şi scrisori,Deschide fereastra Soareluisă privească un Crin alb şi un trandafir roşuînfloriţi pe iarba primăveriiîn orizontul ei strămoşesc,Sub oglinda Fermecată îi este dorde Soţul EI REGELE FERDINAND Işi de Balul Zânelorunde Dânsa cu Prinţi în Sărbători.

Deschid Albumul de Artăsă o privesc pe REGINA MARIASă urc pe Terasa Magilorunde să-i scriu un poem şi o epopee;Să respir parfumul de magnoliiînflorite pe pajiştea cerului

Sub coridorul cu razeaprinse pe verticala dorului de trecutMă duc în Balconul mare unde se află MAMA meaSă o privesc cu dragsă-i aduc pâine şi struguri subCurcubeul ce pluteşte pe Calea Lactee,În zori vin la Fântâna Păstorilorsă beau apa vieţiiSă ascult triluri de Privighetoriîn aerul străluminatDe Frunza de Laur înverzitălângă CASA DE LUT.

Intru în Camera Galbenă unde m-am născutSă privesc portretul REGINEI MARIASă-i aduc o creangă de Bujorişi o Margaretă înflorită în nemurire,Vin sub Nucul bătrânsă-l întâlnesc pe MOŞU să o descopărPe BUNA în Curtea Veche unde ţese laRăzboiul de ţesut un covor roşu şi albastru,Când intru în Grădina cu Floriascult o muzică religioasăSub Soarele Amintirii răsărit în IUBIRE,A doua zi în zori urc peMuntele ATHOS să culeg o floareDe Colţ înflorită în Grădina Greciei AnticeSă o duc la Monumentul Roman construit înAntichitate pe Piatra Roşiedesprinsă într-un Astru

REGINA MARIA urcă cuREGELE FERDINAND I înTrăsura Verde pe care-i pictat un Vultur alb,Să călătorească peşoseaua Naţională între Livezi şi Grădini,Coboară sub ARCUL DE TRIUMFsă se aşeze la Masa de PiatrăÎmbrăcată înPânză Roşie – Galbenă – AlbastrăSă privească unRegiment de infanterieîntors din Războiul de Reîntregire.

Ochii ei strălucesc Ziua şi NoapteaPentru ROMÂNIA MARE când se întoarceîn Castelul PELEŞ să-şi rescrieMemoriile în Umbre şi Lumini,Vine sub Fereastra deschisăîn Grădina cu cactuşi înfloriţiPe Aleea cu Tei să viseze sub cerul deschis la viitorul ro-

mânilor şi la IUBIRE.

REGINA MARIA priveşte oPerlă adusă de Ea de la MAREA NEAGRĂ să-i luminezeDestinul Romantic sub cerulAnilor dispăruţi în fumul de argintsă urce de pe drumul cu Plopi în OLIMP,

Vine pe terasa Magilorsub Arţarul înverzit pePajiştea Voievozilor să asculte clopotul de Aur ce batedincoloDe Palate şi Castele în catedrala Uniriisă se audă în ROMÂNIA MARESe aşează pe Fotoliul unui Visîmbrăcat în catifea albastrăSă respire aerul regalce străluceşte pe Tronul RoşuSă-şi aducă din Univers şi din atmosfera Planetelor pePământ timp,Se bucură când audeo muzică de Flaut cântată în GrădinaZeiţelor de un Trubadur românîn Orizontul CulturiiCe străluceşte între două Fântâni săpateîn lutul medievalPe Verticala umbrelorîn Cupola Dorului desprinsă din Soare.

REGINA MARIA intră în Galeria de Artăsă privească o expoziţieCu Tablouri şi Icoane să-şi scrieNUMELE pe Pagina DragosteiPentru părinţii ei ÎN Caietul Albce străluceşte în LUMINĂÎntră în Anticamera trecutului Valahsă întâlnească Prinţii şi Prinţesesă le vorbească despre Viaţa lumii pe Pământ lângăoglinda vrăjită de-o Orhidee,

Sub Soarele răsărit în CerulÎnvierii şi coborât în Munţii Carpaţivine pe treptele de Marmură neagrăîmbrăcate în roşu şi albSă intre sub Amurgul Bizantin n GRĂDINĂse aşează la Masa de Cedruadus din IERUSALIMSă respire parfumul de sânziene înfloriteînIarba magneticăsă citească sub un gorun bătrân o epopee.

Sofistică1. Amor cu Dumnezeu saucu El între noi (Gilda Mia)

Începutpriveşte-ţi prin fereastra coasteiinimaînchină-te Domnului Dumnezeului tăudarbărbatebărbatenu uita mai apoisă cinsteşti cu lacrimi şi buzepe suflet şi pântecfemeia

Eşti liberăsă zbori prin mine

Te potriveşticavităţiidin pieptu-mi,dăltuitălăcaş, ţie!Pe furiş mă muşcaişi-am dezmoştenit norii,să scrii risipită între mine şi cer,cu ochii, zborde-mplinire.

Dincolo de noi nu cazi.Muşcă-nefemeie,să poată ploua ochii tăidin senin!

Eu străinul ce sunt,tu străina departe

Străino ce speli pietre la marginea lumiicu pârâuri de sânge, izvor, ochii-ţi verzi.Ai tăiat jumătate din suflet, dar nu mil-ai dat. Rezistenţa nu ne vrea siameziTe mistuie norul în pântec şi sânii aeziîţi cântă zvâcnind,poeme-nchinate-mpărţiriicu străinul ce sunt. Rătăciţi siamezi,pribegim înspinaţi prin desişul muririi,pe cărări neştiute. Amorul ni-i urletnebun. Mă săruţi pe delir,te aud când oftezişi ne smulgem artera jumătăţii de sufletdurut, să urcăm în eter amândoi. Siamezi.Eu, străinul ce sunt, tu străina departefără ziuă şi soare, orfani la amiezi,ne atingem falangele-n pajişti de soartepeste lutul-mătase, doi muriţi, siamezi.

Nu am vrut să ucid fluturiiîn tăcere mângâi pielea iubitei cu floriîi simt zborul şi aripile care mă strâng

mă odihnesc pe pântecul eizvâcneştei-ating coapselecu obrazul neras şi buzele

un joc între mireasmă şi zbor

spunea mamafluturii făceau curte florilor şi-atunci ammişcat prima datăapoi zi de zi pântecu-i zvâcneaaşa cum ţi se zbate ochiul stângprivea amorulmângâieri între zbor şi miresme până auvenit durerile facerii

când m-am născut căzuse brumaaştept în tăcere un prier în fiecare an deziua mea după ce îmi şterg lacrima

Ce ape crescdin tine-acum!

Pâraie de pe creste-ţi curg,se strâng în valelimpezi şi termale,iar peste ele, densă, ceaţacaptivă-n ora de amurg,s-atace muntele la poale,şi-aşteaptă sora bună-ciaţa.

Ating cu-n deget cristalinulde se cutremură mormântul,surpând pe rezistenţă, maluri.

Murirea tulbură prea-plinulşi norul meu i-acum cuvântulzidit prin vorbele deşarte,ce către Venus pleacă-n valuricurgând spre munte dinspre maresă-nţepuiască-a glumii soarte,tămăduind pân' la izvoare.

Acum, ce ape cresc din tine!

Eu sorb cu buzele-mi cojite,herculean pe revărsare,cărări fierbinţi şi şerpuite,născute din broboane fine.

Tu îmi şopteşti: „să-mi spui, murite,de ciaţa asta, mâine doare?”

Tehnici de (ne)rezistenţă, de Cristi Iordache

InsomnieÎn singurătate,Ca într-o lacrimă.CuvinteleCurg din faguri foşnitoareVorbindu-mi de tine.De atâta nesomn,Sub tâmplăMi s-a aprins o candelăCu brumă…Poete,Fugit în descântec,Te aştept!

VindecareRanăÎn carnea unui crin,Tăcerea doare…O las să se cearnă:Ninsoare,Uitare, vindecare…

CântecSpun cântec şiRoua creşte din iarbă,Să bea ciocârliaOstenind către soare,Când ne desprindemDe viseŞi ne înconjurăm frunţileCu laurii încrederiiŞi rouaDevine privire…

PoetulCine caută vremeaO pierde,Cine stelele strigăRămâne fără cuvinte.Adoarme şi umbra în om.Doar el îşi rosteşteTristeţea...De mult târziuI s-a uscat şi ziua.

StrângeMâine lângă mine,TăcereaVine la urmă…

DragosteŢi-am sărutat glezneleDe nisip mişcător…Însetat de iubire,M-am rătăcitÎn părul tău ca în pădureaDin basmul bunicii,Simţindu-te aproape,Nu te-am aflatNicăieri. Te-a văzut cinevaAşteptându-mă-n ieri…

Răspântia vieţiiEa, fata mareŞterge urmele de tălpi goalePrintre sfinte scripturi.Apun, în nisipuri,Păsări albeÎnainte de zori.Rătăcitor îi fu numele de curtezanăLa preoţi, slujindu-iCu mâinile goaleCa în oraCând s-a născut.

Irizări de suflet… Intru în vrajbăCu vinulŞi descânt văzduhulPrin care suspinăDorul.Îmi simt carneaRobită săriiCu femeile desfătate…

… Lasă baltă totulŞi vino,Să vindem tăciuniÎn piaţa fânuluiÎn aţipit de zori!...

… Jefuiesc TimpulCa să mă întrupÎn ninsoarea cu spic greu Şi să fiu mângâiatDe fata dogorind mereÎn cuptorul,Numai de ea ştiut,Să-i miroasă dulceFuga de acasă…

… Pe aripa unei clipeDe nimeni văzută,De ziua ta, flori vor ningeÎn părul tău,Să-ţi nască sub tâmplăGânduri de fugit

Mereu altundeva…

… Am strâns în mineAtâtea drumuriCa să mă simt plop răstignitÎntr-o răscruce, unde, cândŞi când, rătăceşte iubirea…

… În aşteptarea ta,Mi-am aşezat casa întreFoşnete de greieri.Uşa are chip de fatăAmintindu-mi duminicaUitată în sufletul tău, undeÎmbobocescPăreri de curcubeu…

SărutÎmi arde sub tâmplăCe nu mi se-ntâmplă.Orice sărutMă-ntoarce în lutE şi alinareE şi-nstrăinare.Aş putea să-l vând,Să îl schimb pe un gând…Dar mai bine nu,Că-n el se pierdu,Întorcându-mă-n lutDe-am rămas sărut…

POEME

15nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009 15

***

de

GeoCălugăru

Al. Florin ŢeneOdată cu romancierii Garabet Ibră-

ianu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu , Camil Petrescu şi MirceaEliade se produce o adevărată schimbarede ansamblu a tehnicilor narative. O partedin prozatorii novatori s-au impus maigreu în atenţia publicului, cum ar fi GibI.Mihăescu, Anton Holban, Mihail Seba-stian şi Max Blecher, în ciuda faptului sauchiar datorită acestui demers modeli-zant,în proiectul lor de a se înscrie, dupăteoria sincronismului dezvoltat de criticulEugen Lovinescu, într-o matrice a moder-nismului universal. Scriitorul Gib Mi-hăescu, care abordase nuvela cu multcuraj şi într-o manieră originală, încă dinanul 1919, a dat tonul nuvelei psiholo-gice, prin publicarea celebrelor sale vo-lume”La Grandiflora” şi “Vedenia.” Celedouă nuvele care dau şi titlul volumelor dedebut sunt frisonate de elemente auto-biografice , fiindcă şi viaţa autorului de-rula un farmec într-un oraş de province încare nu se întâmpla nimic, cum spuneaSadoveanu despre Fălticeni lui. Însă boala

iubitei ţinută în secret, pentru care nutreao iubire platonică, devenise o tragedie încontextul ratării provinciale. Personajelemasculine din proza lui Gib I.Mihăescu,mai ales cele din romane, au comporta-mente axate pe aventura bizară sau fa-tală a iubirii, sunt , mai précis, măşti alesinelui auctorial, în contextele sociale şiistorice parcurse în studenţie şi maturi-tate. În romanele Braţul Andromedei, apă-rut în 1930,Zilele şi nopţile unui studentîntârziat, care a văzut lumina tiparului în1934, Donna Alba, în 1935, au ca struc-tură narativă principală o tendinţă a im-aginarului psihotic şi a conturării trăirilortrupeşti în patima chemării sângelui. Li-teratura sa este analitică cu elementestranii în comportamentul personajelor cuo atmosferă a derutei, a geloziei, a cinis-mului şi suportabilităţii erotice, glisând,nu de puţine ori, spre masochism şi agre-siune sadică. Locotenentul Ragaiac dinnuvela Rusoaica, Andrei Lazăr, din , Mih-nea Băiatu, din Zilele şi nopţile unui stu-dent întârziat care are şi el un tiz , urmândDreptul la Bucureşti, Mihai Aspru din nu-vela Donna Alba , sunt împinşi de conjuc-turi psihopatice spre acte necontrolate,şi să fie bântuiţi în stilul dostoievskian deacestea, în plin plan fiind adulterul, iubi-rea interzisă, faţă de femeia ce se găseşteîn altă condiţie socială, a vârstei, sauchiar, al mentalităţi că face parte din oaltă etnie. Criticul literar Nicolae Balotă încapitolul dedicat lui Gib Mihăescu din vo-lumul Labirint, apărut în 1970, interpre-tează în grilă psihanalitică agravareaobsesiilor şi devierilor comportamentalepe care personajele lui Gib. Mihăescu,ajung să le suporte drept consecinţe aleunor acte, uneori ratate. Nicolae Balotăsubliniază că ceea ce provoacă anxietateapersonajelor sunt fantasmele, nu realita-tea, reprezentările imaginare ale unei si-tuaţii conflictuale inconştiente. Eroii au oapetenţă spre imaginar şi o eroare de cele

închipuite, de halucinaţiile, obsesiile şi de-lirul lor. Această ambivalenţă îmi aduceaminte de Baudelaire, de dubla apetenţă:extaz al vieţii, oroare a vieţii. Tocmai de-dublarea şi tensiunea conflictuală estecea care provoacă anxietatea din proza luiGib I.Mihăescu.

Fire complexă, predispus să plonjezeîn sfera imaginarului tot atât de intens caîn viaţa de zi cu zi, înclinat spre obscurita-tea impulsurilor, Gib I.Mihăescu se simteatras de scriitorii în operele cărora gă-seşte evaziunea şi dorinţa de imagi-nar,cum ar fi Sadoveanu, Gorki şi Gogol,mărturisire pe care o descoperim în nu-vela Donna Alba, dar este atras şi deClaude Farrere şi Pierre Loti. Îl preocupăobsesiile conştiinţei turmentate. Toate nu-velele lui Gib poartă amprenta analizeistărilor sufleteşti ce populează abisul fiin-ţei umane, inconştientul acesteia. Expli-caţia freudiană a genezei stărilornevrotice este plauzibilă. În analizele psi-hice ale situaţiilor şi ipostazelor eroilorsăi, face o autentică explorare psihanali-tică, prin instinctul său de analist şi maipuţin printr-o aplicare a informaţiilor saleîn această disciplină.În nuvela Vedenia,unde este vorba de o infidelitate conju-gală: doamna Naicu îşi înşeală soţul cu or-donanţa. Venind acasă îi surprinde pe ceidoi în pat. Este o situaţie nedorită pentrunaicu, pe care nu o acceptă. Comporta-mentul lui oscilează între compulsiuneareparării imediate a onoarei şi a îndoielii,ce se finalizează printr-o indecizier pânăla apragmatism. Sfârşitul nuvelei e oexemplificare a realităţii luată drept în-chipuire, car urmare a influenţei fastuaseiparade a universului stelar care îi modi-fică percepţia, melajată în straniul plas-matic al fanteziei. Nuvela Semnele luiDănuţ prezintă un bolnav psihastenic.Ob-sesia este fiica eroului titular, pe care oaşteaptă să vină în vacanţă, cu trenul, dela pensionul craiovean. O presimţire fu-

nestă îl copleşete de două-trei zile pe Gri-gore Dănuţ, şeful gării din Băbeni, prinsemne anticipatoare, asemănătoare cucele ce-l “persecutaseră“ la moartea pri-mului copil. Totul se desfăşoară într-o at-mosferă psihică de acaparare aconştiinţei de aceste semen premonitorii,cu strâmtoarea şi destrămarea până laobnubilare a acesteia, cu effect disociantal întregii personalităţi, cu tulburări so-mato-vegetative şi un comportament deagitaţie psihomotorie, cum ar fi bătăileochiului care sunt asociate cu aşteptareatragediei, ia imaginarul drept realitate şi-l trăieşte ca atare, o atmosferă de anxie-tate majoră, c eating limitele nebuniei.Întreaga acţiune se desfăşoară avândaceste elemente de psihopatologie. In-tensitatea, persistenţa şi structurareaacestei stări obsessive poate apărea, caun context symptomatic, ca melancholia,cum apar în cazul de faţă, uneori chiar însimptomatologia unei schizofrenii, ex-clusă în această nuvelă. Multe din scrie-rile lui Gib I.Mihăescu excelează prinmotivaţii de semiologie psihatrică.Cum arfi în Troiţa, o capodoperă a prozei româ-neşti. În proza lui Gib I. Mihăescu desco-perim simptome din psihiatria marginală,ca stări nevrotice de diferite feluri, cum arfi anxietatea, depresia, fobia, obsesia şichiar recţii de intensitate psihotică. Iar înromanul de mari dimensiuni Rusoaica,unde Ragaiac este Gib, descoperim stăriobsessive, fiind vorba de aşteptarea uneifemei ideale, aşa cum a conceput-o im-aginaţia sa, cu elemente ale realităţii şiale reminiscenţelor sale, lecture din lite-rature rusească, şi care , cu toate expe-rienţele prin care trecfe, rămâne o simplădorinţă neîmplinită, ce nu l-a eliberat detensiunile psiho-afective.

Gib Mihăescu este un mare descope-ritor al sufletului uman şi un mare analistal stărilor normale şi patologice.

Dimensiunea psihopatografică şi de obiectivare în proza lui Gib I. Mihăescu

115 ani de la naşterea marelui prozator

16

Idei în dialog

nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

MM: Ce gust are viaţa dv. ? – aveţi bu-curii, dezamăgiri, regrete? Faceţi ce vreţi,ce vă place?

AT: Nu putem face totdeauna doar cevrem, important este să ne respectăm di-recţia opţiunilor şi să facem ce trebuie aşaîncât să se apropie cât mai mult de cedorim. Cât despre gustul vieţii... e complex,dificil de definit. Încă îmi doresc să conti-nue, ceea ce probabil e relevant.

MA: Viaţa mea are gusturile pe care eumai rar, cel mai ades împrejurările, le de-termină. Atunci când cineva îmi intră cu bo-cancii în suflet, gustul e unul amar, detristeţe. Stă în puterea mea să-mi spăl su-fletul cu o tonă de săpun şi să-l pun la loc.Altul nu am, deci…

FP: Cine ar fi crezut în decembrie ’89că “uriaşul cu picioare de lut” care dominao bună parte din Europa, comunismul, vacădea? Desigur, sistemul politic s-a schim-bat, însă cu mentalităţile e mult mai greu,îndeosebi pentru generaţiile care s-au năs-cut şi au crescut în comunism şi care n-auştiut ce înseamnă gustul libertăţii. Româ-nia era, la orizontul anilor ’90, aidoma unuicopil care începe să desluşească mişcărileşi limbajul noii lumi în care intra. Începeasă bâjbâie şi …tot bâjbâie de şaisprezeceani încoace. … Sigur, în noile condiţii, pentruunii viaţa are gustul mierii, iar pentru ceimai mulţi – gustul amar al pelinului. Şi totulpleacă (nu spun o noutate!) de la factoruleconomic şi de la cel politic. Dacă atunci,în ’89 şi în anii care au urmat am fi avut alt-fel de conducători decât cei cu care ne-aupricopsit evenimentele, astăzi viaţa ar fiarătat cu totul altfel, fiindcă România, laacel ceas al istoriei se bucura de o imensăsimpatie şi credibilitate din partea lumii.Păcat că tot ce a urmat a dus la disipareaei. Pe tema asta se poate discuta mult şibine, se pot scrie tratate întregi, dar nu semai poate schimba nimic. Ce gust are viaţamea? Greu de spus. Mă include şi eu înmasa (mare? mică? - cine mai ştie?!) a in-telectualilor care scriu. Şi am şi eu condiţialor, deloc roză şi aproape lipsită de opti-mism. Tristeţea cea mare este că nu între-văd curând o ieşire din situaţia actuală.

NR: Cum am spus în „Amintirile unuiterorist” şi cum tot... strig, „decembria” n-am făcut-o noi, ci ni s-a (fost) făcut. Fiind ne-pregătiţi, am luat-o ca pe-o leapşă, defilândcu ea în chip de revoluţie cu steag tricolorchiuretat, încrezători (deci creduli, ca şi ce-lelalte dăţi din istorie!) că tot ceea ce dărâ-măm ca şi pe cel pe care-l ucidem (în ziuanaşterii Mântuitorului!) vor avea efect be-nefic, scăpându-ne de frig, frică şi foame.

Cacealmaua a fost şi e indubitabilă!MM: Cum rezistaţi în haosul prezentului

– vânătoarea de dosare, şantaje, sărăcie,lipsuri, mizeria morală,ignorarea valorilorculturale, morale… etc. - combinat cu me-moria unui trecut nici el prea fericit?

AT: Am rezistat problemelor puse dedictatură, nu putem decât să rezistăm şicelor puse de tranziţie, criză şi degringoladaşi confuzia prezentului! Cred că este foarteimportant să nu tot căutăm alibiuri pentrueşecuri şi neîmpliniri, să ne asumăm căsuntem şi noi în joc, că suntem şi noi res-ponsabili de aspectele vieţii noastre şi demoştenirea pe care prezentul nostru o lasăviitorului şi de modul în care transmitem vi-nile şi eşecurile trecutului spre viitor, - şi,desigur, şi de responsabilitatea faţă demoştenirile şi realizările noastre pozitive, pecare nu ar trebui să le uităm cu atâta grabăde a ne refugia în sentimentul eşecului co-lectiv, anesteziant şi justificator pentru ne-împlinirile noastre.

MA: Rezistăm, altfel ne ia mămica dra-cului, ca să-l citez pe bătrânul Ţuţea. Me-moria oboseşte din lipsă de imaginaţie şiorizont. Haosul este, iar strâmbătatea sca-lei de valori e o consecinţă a silei, a neim-plicării noastre, rănit-orgolioase. Să nu teplângi de mulţimea rănilor, câtă vreme îţitremură mâna pe sabie.

FP: Din păcate evenimentele din de-cembrie ’89 au scos la suprafaţă exact ceera mai rău – mizeria, promiscuitatea, in-divizii puşi pe jecmănirea avuţiei naţionale,inşii fără nici un Dumnezeu, capabili să-şivândă şi părinţii pentru a se căpătui ei. Fi-reşte că toată această drojdie socială a in-fluenţat negativ mersul societăţii. Şi-l maiinfluenţează încă, chiar dacă între timp s-aprodus o foarte clară polarizare – într-oparte sunt îmbogăţiţii peste noapte, ceicare au acumulat pe toate căile şi prin mij-loace doar de ei ştiute, nu tocmai “orto-doxe”, iar în cealaltă – cei mulţi, “săraci şicinstiţi”, cei care au crezut în noile sloganuriale partidelor care s-au succedat la putereşi care, într-un fel sau altul, au avut abilita-tea de a ne “păcăli” şi a ne smulge voturile.Cum rezistăm la toate acestea? Cum poatefiecare: unii luptă să supravieţuiască, alţiipleacă la cules de căpşuni în Spania, orialeargă după mici câştiguri şi “expediente”care să le aducă ceva bani. Etc. Etc.

NR: …Tocmai începusem să spun cume de sumbră realitatea în care supravie-ţuim. Pletora reşapaţilor şi învârtiţilor carene conduc, au şcoala managementului ex-cepţiilor. Când ne săturăm din lipsă depâine ne îndoapă cu circ, aşa încât uitămde tot şi de toate. Din cuceritori ai naturii nereîntoarcem în primitivism. Suntem ajutaţis-o facem cu ajutorul puterilor separate, in-clusiv şi mai ales cu sprijinul puterii a patra:mass-media!

MM: Este vinovat şi trebuie iertat popo-rul român pentru împuşcarea cupluluiCeauşescu? – opinia dv.

AT: Nu ştiu dacă neapărat poporul estevinovat de această execuţie. Aşa trebuie săne întrebăm şi asupra vinei poporului pen-tru uciderea lui Antonescu şi pentru ucide-rea lui Maniu, şi a tuturor celor morţi înînchisori şi lagăre. Şi ce facem atunci cu po-porul german, şi cu cel rus, şi cu cel ameri-can în chestiunea indienilor, şi aşa maideparte. Popoarele pot fi complice, saudoar paralizate de teamă, sau, ca orice

mase, manevrabile, şi totuşi imprevizibile,figurante în scenariile unor profesionişti aiputerii şi ai instrumentării ei, mai mult saumai puţin abili şi inteligenţi. Cred că cei cuadevărat vinovaţi de această crimă, care adezonorat România, sau măcar a contribuitla negativarea imaginii ei, nu au strălucit deinteligenţă politică dincolo de faptul delocsurprinzător că sunt cu totul lipsiţi de prin-cipii morale.

MA: Păi, nu poporul român i-a împuş-cat pe Ceauşeşti. Au făcut-o cei ce aveauinteres să le fie lor mai bine. Să cerem ier-tare? Haida, de! Mai îndată, socoteală,celor câteva mii de Ceauşeşti care s-au ri-dicat în şaptesprezece ani, din sângele şimărginirea împuşcaţilor!

FP: În parte, v-am răspuns deja. Nu,nu cred că poate fi culpabilizat întregulpopor pentru execuţia cuplului dictatorial,de vreme ce faptele s-au derulat în chipulcunoscut. E adevărat, Ceauşeştii erau urâţide un întreg popor, dar nu până a li se dorimoartea. Dovada? În 1989, după ce au fostarestaţi n-am auzit nicăieri, cel puţin în Bu-cureşti, dar cred că nici în ţară (după câteam putut vedea la televizor) strigându-se“Moarte! Moarte Ceauşeştilor!”. Poporul,omul de rând aşadar, cel care a ieşit înstradă, iar ulterior şi-a dat seama că sensulRevoluţiei a fost deturnat în folosul unor“emanaţi” a dorit să fie înlăturat Ceauşescuşi să fie judecat pentru faptele lui, aşa cummai târziu ar fi trebuit să fie judecat Milo-şevici (dar n-a mai apucat!) şi cum este ju-decat azi Sadam Husein, la irakieni…

NR: De acord cu vorbele acestea. Câtpriveşte asemenea vinovăţie, se pare căavem gena asta a aprinderii, a mânierii, afaptei necugetate. Cineva spunea că neplace să ucidem ca să avem apoi ce jeli, po-meni şi de la cine să invocăm iertare.

MA: Am spus-o, NU. FP: Nu putem evalua lucrurile global,

nu gândim cu toţii la fel. Cred că o mareparte dintre români l-au iertat pe Ceau-şescu şi pe consoarta lui, ca să nu mai spuncă – datorită degradării ulterioare a nivelu-lui de trai al celor mai mulţi dintre noi, a ne-siguranţei vieţii şi a multor alte “tare” dedupă ’89 -, probabil că după anul 2000mulţi i-ar fi dorit chiar reabilitarea, dacă nucumva l-ar fi susţinut în campaniile electo-rale, în eventualitatea că ar fi candidat pen-tru preşedinţie sau parlament.

NR: Depinde care noi. Pe Ceauşescu l-a pierdut propria credulitate. Noi am fostdoar unealta. De multe ori însă nu braţulcare loveşte este blamabil, ci mintea carepune la cale.

MM: Cine suntem noi, românii? Con-form Emil Cioran: „totul este compatibil într-o singură persoană, iar morala nu are nimicde-a face cu „darurile” cu care eşti înzestrat,ca arta, etc.” (vezi Sanda Stolojan, „Noripeste balcoane” – Jurnal din exilul parizian,Humanitas, 1996, p. 94); acelaşi a excla-mat: „Asta-i România! Totul e posibil, nimicnu are consecinţe!” (op.cit., p. 20). ConformConstantin Noica: „Aici continuăm să fimalături de istorie şi să păstrăm, ca în cazulmeu, „zâmbetul gândirii celei mai adânci”,cum spunea Montherlant în timpul Ocupa-ţiei…” (op.cit., p.195). Conform MirceaEliade: „… de ce românii n-au putut face cul-tură în sensul occidental al cuvântului (…)pentru că n-au fost lăsaţi să le facă. Inva-ziile se succedau una după alta… Oraşele

au fost necontenit devastate şi incendiatepână la începutul secolului XIX.” (MirceaEliade, „Arta de a muri”, Ed. Moldova, Iaşi1993, capitolul despre „Destinul culturii ro-mâneşti”, p. 81). Tot Eliade spunea că „sin-gura şansă de a supravieţui este princultură”. Puteţi completa cu alt citat – even-tual din creaţia proprie.

AT: În primul rând, fiecare zonă geocul-turală şi fiecare naţiune produc o culturăcare o exprimă, elaborând o limbă şi lim-baje paralele – sisteme iconografice, mo-dele de intepretare a realităţii şi coduri, etc.,etc. Pe urmă, cultura sa trebuie întîi să îiacopere propriile aspiraţii, aşteptări, inte-rogaţii. Pentru a produce o cultură pentrualţii trebuie ca destinul lor să te interesezeîn mod foarte motivant. Când proiectezi şiconstruieşti un imperiu, te preocupă majorexportul de cultură. Când nu practici ex-pansiunea politică sau economică nu tepreocupă limitele de difuzare a propriei cul-turi, şi, când ieşi din teritoriul tău, din acasăal tău mizezi pe capacitatea de a asimilalimbi şi cutume, de a traduce şi aduceacasă, după caz, ceea ce ţi se pare impor-tant, seducător, util. Nu capacitatea de acreea o cultură viabilă şi interesantă, chiarstrălucitoare, ne lipseşte, ci anvergura poli-ticilor culturale, şi probabil autoritarismulpolitic.

MA: Suntem “cum suntem”, dar cinene cunoaşte cu adevărat? Nici chiar noi în-şine… Eliade avea dreptate, până la unpunct. Unde încape mult subiectivism,există şi multă şansă.

FP: Pot eu contrazice spusele autorilordin care citaţi? Şi, până la urmă, ce rost aravea s-o fac? Ăştia suntem noi la ora ac-tuală a istoriei şi până când Dumnezeu vacrea alţii mai buni, care să ne înlocuiască,e musai să ne luăm şi să ne judecăm aşacum suntem. Când Mircea Eliade spuneacă “singura şansă de a supravieţui este princultură”, avea dreptate. Eu mi-aş permitesă cred şi să adaug că marele istoric al re-ligiilor nu se referea numai la cultura re-prezentată de ramurile umaniste(literatura, arta), ci şi la cultura materială,la etnografie, la folclor, la arhitectura popu-lară etc.

NR: Dacă aşa au spus acele minţi lu-minate, mie nu-mi mai rămâne decât să re-produc un vers de ghiers : Noi suntemromâni! Români şi, vorba lui Eminescu,punctum!

Continuare în numărul viitor

...cu scriitorii prof. dr. Alexandra Titu, MihaiAntonescu, Florentin Popescu, Nicolae Rotaru

Monica Mureşan

Ioan Viştea

Actele I, II, IIILa ridicarea cortinei, partea stângă a

scenei e ocupată de faţada unei clădiri cumai multe nivele. Pe frontispiciul ei sepoate citi numele partidului al cărui sediuîl adăposteşte clădirea: „ PARTIDUL ANTI-NEVRALGIC TOTALITAR DE UNIUNE RADI-CALĂ”, modificat apoi conform opţiunilorşi intereselor de partid în : „ PARTIDULANTI-NEVRALGIC TOTALITAR DE FUZIUNERAŢIONALĂ”. Schimbarea denotă ocupa-rea unei poziţii centrale a partidului înconfiguraţia spectrului politic. Tot atât decentral şi spre dreapta, decorul sugereazăo parte din interiorul clădirii: casa scărilor, holul unui anumit etaj, liftul. Din cauzece vor rămâne neelucidate până la sfârşi-tul piesei, preşedintele titular al partidu-lui este blocat de câteva luni în liftulclădirii. Orice încercare de deblocareeşuează. Are asupra lui servieta cu fon-durile băneşti ale partidului şi platformaideologică cuprinzând mai multe reţeteanti-nevralgice totalitare. În fiecare zi, osecretară postată în faţa liftului steno-dactilografiază indicaţiile, rapoarteletransmise prin uşa liftului şi îl hrăneşte ar-tificial. Tot aici au loc la diverse ore alezilei întâlnirile cu activul de bază al parti-dului, cu comitetul director, conferinţelede presă. Este o gălăgie de nedescris. Nu-meroşi curieri şi emisari parlamentariintră şi ies cu mape la subţioară vestindsuccesele partidului. Ele se materiali-zează într-o curtoazie a partidului de gu-vernământ faţă de membrii partiduluianti-nevralgic totalitar precum şi în per-spectiva ocupării unor posturi şi funcţii gu-vernamentale de către aceştia. Moderaţiiîşi freacă palmele de bucurie. Durii rezistăşi refuză. Din lift se aud buşituri amenin-ţătoare, strigăte şi apeluri la intransi-genţă. Secretara plânge şi tremurărezemată de caloriferul holului. Treptat,treptat, atmosfera devine tot mai tensio-nată. Claustrarea şefului de partid, îngri-jorarea acestuia pentru soarta naţiuniiredusă la un singur metru pătrat, lipsa decoeziune în jurul platformei politice, aducpartidul în pragul unei grave crize. Pe du-rata mai multor tablouri, moderaţii stre-coară prin fanta liftului hârtii însoţite de

somaţii în vederea demisiei şefului departid claustrat. Invariabil, acestea suntreturnate în alb împreună cu urlete de pro-test şi dezaprobare neinteligibile, din ce înce mai gâtuite de emoţie şi mânie. In-transigenţii, improvizează pe scări o gale-rie firavă. Secretara ameninţă că-şi iacâmpii către altă formaţiune politică oricătre propriul său partid. Cortina cadepeste o ploaie de ameninţări, pertractări,retractări, epurări etc.

Actul IVAcelaşi decor. Puternic luminate de

reflectoare rămân holul, casa scărilor şiliftul, de data aceasta gol, cu uşa dată deperete. În mijlocul holului, al doilea pre-şedinte al partidului este asediat de omare mulţime de reporteri, ziarişti, cores-pondenţi de presă străini. Peste capeteletuturor o cameră TV filmează. ( Cu excep-ţia lor, toate celelalte personaje au apărutpe scenă fie în actele I, II, III, fie au acţio-nat în umbră sau în culise. Pentru econo-mie de personal actoricesc şi de mijloacescenice se recomandă ca secretara săjoace de pildă şi rolurile primului şi celuide-al doilea securist, un tovarăş şi cel de-al doilea ş.a.m.d.)

În timp ce cortina se ridică, şeful par-tidului îşi aranjează cravata, probabil , şiîşi trece mâna prin păr căci nu se vede. Eo rumoare continuă susţinută de bâzâitulreportofoanelor şi camerei TV.

Preşedintele partidului ( gesticuleazăcu mâinile ridicate, implorând linişte): „Daţi-mi voie! Daţi-mi voie, vă rog! Nu!Adică noi n-am fi vrut dar pentru că di-

sensiunile din sânul partidului nostru auajuns de notorietate publică... Mă rog,aceasta-i situaţia, n-avem nimic de as-cuns . Da sigur!... Până acum două oreeram numai membru în consiliul director.Acum vă vorbesc în calitate de preşedinteal... da , plin. E un moment greu ( aratăspre uşa liftului). Preşedintele a demisio-nat, a dat bir cu fugiţii cu fonduri cu tot. Oparte a membrilor partidului nostru autrădat încrederea şi idealurile partidului,neânţelegând comandamentele momen-tului actual, greutăţile cu care se con-fruntă ţara şi faptul că noi, cine altcineva,trebuie să-i sărim în ajutor. Preşedinteleţării e bun, onest, săritor la nevoie şi la bă-taie. Ajutat de câţiva dintre consilierii şiminiştrii noştri va deveni şi mai bun înscurt timp căci diferenţele minime de ve-deri pot ajuta la găsirea liniei de plutireîntr-un ocean de incertitudini. Am maispus şi repet: nu dorim să destabilizămactualul echilibru de forţe pentru că ne-poţii şi strănepoţii noştri stau cu ochii penoi gata să ne blesteme dacă n-am fi con-ştienţi, constructivi şi patrioţi! Ne vom ri-dica la înălţimea momentului făcândopoziţie nu de dragul opoziţiei ci una con-structivă, de catifea, care să netezeascăasperităţile crizei şi tot ce va urma , în li-nişte, ordine şi calm. Legat de procesul derestructurare şi reorientare al partiduluinostru, trebuie să vă spun că mii şi mii deadeziuni sosesc din toată ţara pe adresanoastră. Ele sunt o recunoaştere a justeţiischimbărilor din interiorul partidului. Nu-meroase sindicate de profil precum şi Far-maciile 134, 96, 101, 209, plus câtevaOficii farmaceutice din ţară ne-au cerut săle aprobăm afilierea expresă. Ţinând cont

de aceste realităţi, de momentul istoricactual şi de baza de mase de care dispu-nem, partidul nostru a hotărât să se trans-forme într-o mişcare de largă cuprinderece se va numi de azi înainte: „ MIŞCAREADE ERADICARE A RĂULUI PUBLIC CUEFECT SEDATIV, ANTI- NEVRALGIC, ANTI-SPASTMIC; ANTI- CONVULSIV, ANTI- HE-PATIC ŞI ANTI- HEMOROIDAL TOTALITAR”.

(Asistenţa freamătă exclamativ. Blit-zurile fulgeră continuu. Reflectorul îşimută fascicolul către stânga pe frontispi-ciul clădirii şi pe firma proaspăt schim-bată în vreme ce cortina cade).

17

***

nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Visul preşedintelui sau Opoziţia de catifea-dramă în curs -

„Cântece“de pribegieMariana Tămârjean, Roma

Cântul I

O, ţara mea, cu bravi străbuniDin nou cetatea ta e ruptăVandalizată de ciocoiE împărţită, e vândută.Noi pribegim în lumea largăŞi aşteptăm un începutNe plânge sufletul, o, ţarăŞacalii aceştia te-au vândut.

Ce-a mai rămas din tine, ţară,Din toată frumuseţea taIubita mea, măcuţa mea,O, domnitori ai ţării meleSculaţi ca să vedeţi voiCe-a mai rămas din viaţa noastră:doar umilinţă şi nevoi...

Cântul al II-leaDeparte de ţară românii se temDe ziua de mâine ca d-un blestemStrăinul ne-njură şi ne huiduieşteCând îi vine bine, greu ne pedepseşteAzi vorbim în şoaptă, nu ştiu ce-am greşitŞi de ce cu toţii avem de plătit.Nu există Paşte, nu e nici Crăciun,Nu e sărbătoare la niciun român.E durere mută şi dorul de ţarăEste umilinţă şi o grea povarăDoamne ce blestem pe bietul românSă se căciulească la străin stăpân.

Un preşedinte de partidAlt preşedinte de partidO secretară Aceeaşi secretarăUn securistAl doilea securistUn fripturistAl doilea fripturistUn tovarăşAl doilea tovarăşUn grup de sprijinAl doilea grup de sprijinO comisie de control muncitoresc

O televiziuneA doua televiziuneO platformă ideologicăA doua platformă ideologicăUn comunicatAl doilea comunicatUn om – un votAl doilea om – mai multe voturiReporteri, ziarişti, corespondenţi de presăCurieriEmisari Membri, susţinători, simpatizanţi, chibiţiAlte persoane şi personaje

PERSONAJELE

poeme de Victoria Popescu

CUTREMURNu atingeţiPericol de surpare!Ating colţurile aerului crăpat de ger.Piatra zidurilorAscunsă în crăpăturile secetei,Diamant neşlefuit,Vine din toate părţile spre mine.

Sângeră ochii caselor fără acoperiş.

Acesta este peretele meu,Mult mai jos e ventricolul Ventilatorului,Arătătorul, întrerupătorul...

CINE RĂSTOARNĂCLEPSIDRAMoto: UNDE, PE CINE ZIDIM...Rupând timpul spre trecutNe jucăm pe întrecut,În castelul de nisip,Tu clădeşti şi eu nu ţip.Un dom mare răsturnatÎntr-un gând am aruncat.Deasupra clădirii tale,Curge sânge mai la vale.

Tu dărâmi şi eu nu strig,Ochi-ferestre-am alungatŞi-un dom mare-amestecatCu nisipul răsturnat.

INOCENŢĂCutremurul pleoapei...Priviri dărâmând casa,Copacii,Umerii mei...

Culoarea se zbateŞiroindPe pământ,Pe floarea-soarelui plecândÎn sărutul tremurat...

Şi eu... cu mâinile a spânzurat,Cu frica-n ochiul meu plouat...Şi eu...mai credÎn seisme, în frunze, în ploi...

Mă cutremur de cămaşa nopţiiAlb căzând peste noi.

18

***

nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Geo VasileMărturisesc că n-am avut onoarea să-l

cunosc, în sporadicele mele colaborări laRadio din anii optzeci, pe George Mirea(născut în 1929 în satul Măgura din judeţulConstanţa), autorul acestor Memorii...”fic-ţionale” (Editura “Conphys”, Râmnicu Vâl-cea, 2008). Prefaţatorul Ion Soare pare a ficitit toate cărţile maestrului, inclusiv celede ficţiune, analizându-le cumpănit şi maiales în cunoştinţă de cauză, recunoscândîn autorul lor acelaşi “iremediabil tânăridealist şi justiţiar, pasibil de subiectivismşi patimă, dar întotdeauna de bună-cre-dinţă”. Frază ce ne-a încurajat să purce-dem la lectura masivului op. Primaimpresie este cea de derută, apoi lucrurilese leagă într-o sinteză a tuturor speciilor li-terare şi cultural-artistice în care a excelatGeorge Mirea, începând cu reportajul, fişabiobibliografică, cronologia, memorialis-tica, antologia de citate, şi terminând cudiatriba, ficţiunea de tip narativ sau pro-blematizarea de tip eseistic.

George Mirea joacă rolul multiplu decreator-martor-instanţă ce îşi îngăduie săjudece, preţuiască, dezavueze colegii degeneraţie, profesorii, colegii, contempora-nii în general, majoritatea din breasla lite-raţilor şi a ziariştilor (presa scrisă şi mediaaudio-vizuală). O carte de atitudine, aşadar,pe alocuri polemică, a reglărilor de conturi,ai zice, scrisă de un om care nu mai arenimic de pierdut şi care se declară incapa-bil de a urî sau de fi invidios, ba chiar sufe-rind de o boală incurabilă numită iubire deoameni. George Mirea îşi păstrează intactăfirea iscoditoare de jurnalist, simţind im-perios nevoia de a se exprima (respira),reuşind de cele mai multe ori să-şi con-vingă cititorii că este de partea adevăruluichiar şi atunci când smulge măştile unormonştri sacri, figuri intangibile tip NicolaeManolescu, Gabriel Ţepelea, Alexandru Pa-leologu, Traian Băsescu, Ion Iliescu, EmilConstantinescu, Octavian Paler, Al. Piruetc. Cartea funcţionează pe trei principii:intermitenţele memoriei, intermitenţeleinimii, intermitenţele spiritului.

Ultimul din cei opt copii ai veteranuluide război Stan Mirea, erou la Mărăşeştiîmproprietărit de rege cu pământ (pe careoricum îl va fi pierdut odată cu cedareaCadrilaterului), George Mirea este pus însituaţia de a alege între a se lepăda detatăl său urgisit şi rămânerea în redacţiaziarului “Dobrogea nouă”. N-a făcut-o, ac-ceptând “bejenia”. Deposedat de tot şi detoate, tânărul Mirea este constrâns sămuncească nouă ani (1953-1961) laCanal (“mijloc sigur de exterminare pen-tru opozanţii comunismului”) şi la Combi-natul de Ciment Medgidia. Dorindu-şi dintoată inima să devină dascăl de LimbaRomână, dă examen la facultatea de pro-fil din Bucureşti. Îşi va lua diploma de li-cenţă cu media zece la 36 de ani, fiindrepartizat la Radio la Redacţia Emisiuni-lor Cultural Artistice. Va difuza în eter emi-siunea “Odă limbii române” vreme de 25de ani studioul de radio devenind mult vi-sata sa catedră. Invitaţii săi vor fi practictotuna cu profesorii şi scriitorii acelor ani,începând cu academicianul, poetul şieseistul Alexandru Philippide (pe care areuşit să-l scoată din muţenia şi izolareapricinuite de vitregia vremurilor) până lafoştii săi profesori Al. Piru, Şerban Ciocu-

lescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga etc. Dinlunga listă de colegi, scriitori, profesorisau prieteni, pomeniţi sau incluşi în in-stantanee memorabile, scapă neşifonatefoarte puţine nume, precum Tudor Ar-ghezi, Al Philippide, I.D.Sârbu, RomulMunteanu, G.Gană, Roxana Sorescu, PaulBernstein, Tudor Vianu, Marian Popa. Nusunt cruţaţi nici măcar unii camarazi dela Radio, tip Eugen Preda sau F. C. Pavlo-vici (pag. 250-251).

Spirit viu şi superinformat, devoratorde cărţi (de la psalmii lui David la Sara-mago, de la cronicarii noştri la Blandianaşi Marta Petreu) dar şi de mass-media,George Mirea ştie tot cu nume, cu cifre şidate, despre schimbarea la faţă a Româ-niei postdecembriste, veştejind tunuriledate de guvernanţi şi/ sau oameni de afa-ceri prosperi sau controversaţi, românisau alogeni, despre instaurarea neofana-riotismului cu personaje tip Elena Udrea-Cocoş, Ristea Priboi, Taher, O.Tender,Hayssam, Rodica Stănoiu, Gabi Bivolaru,şi chiar psihoticul preot asasin Daniel Cor-geanu, zis şi Rasputin de Tanacu etc. Con-cepând memorialistica drept oconfruntare dură în primul rând cu tine,necruţătoare, o ispăşire, o recuperare desine, o “reconfigurare” de care să nu te ru-şinezi, autorul nu pregetă să-i imputechiar memorialistului Lucian Blaga liris-mul şi mai ales “duplicitatea” (“Luntrea luiCaron”). Rezistenţa prin cultură sau ne-utralitatea i se par autorului Memoriilor...“ficţionale” scuze penibile pentru nişterăsfăţaţi ai regimului, aşi ai cameleonis-mului şi imposturii, deveniţi acum pen-sionari ai propriei reputaţii, tip MirceaDinescu sau Eugen Uricaru.

Scrisul lui George Mirea , sub zodiaunui realism rece, lucid, fără a neglija re-sorturile psihologice, are loc sub dicteulunei sacre revolte, a unei mistuiri lăun-trice mărturisitoare, greu de ţinut în frâu,de unde şi ironia amară, incisivă (syllogis-mes de l’amertume?) sarcasmul şi pam-fletul, dar care nu izbutesc să eclipsezeoarece resentimente sau frustrări perso-nale, o oarecare ostentaţie de tip enciclo-pedic, de unde şi eclectismul punerii înpagină, derivele digresive (întâlnite şi lacase mai mari), oarece patetic românismà la Alecu Russo sau Nicolae Bălcescu,truisme sau preţiozităţi tip confesionez,anulatoriu, fiinţala mea recunoştinţă, şocpalpitativ, unicatul meu coleg, serviciileurbanităţii (mai corect ar fi urbanismului,n.n.).

George Mirea îşi justifică opţiunea dea nu deveni membru al Uniunii Scriitorilor,deşi era superîndrituit ca autor a pestezece volume, ce-i drept fără un răsunetspecial (spicuim: “Junimea - implicaţii lin-gvistice”, 1983, monografie; “Vine o zicând...”, 2000, roman; “Perenitatea cul-turii ... Perenitatea lecturii … Perenitateacriticii...”, 2002, eseuri; “Clipă, rămâi...”,2004, critică şi eseistică literară) şi doc-tor în Filologie din 1979 (sub auspiciileprof. D. Macrea) prin cunoaşterea deta-liată a unor oameni de la vârf, scene şiepisoade tipice pentru un climat toxic,ceea ce îl face să scrie cele mai radicale,caustice pagini care au radiografiat vreo-dată această instituţie: “iunie 2005. Con-ferinţa Naţională a Scriitorilor. Cea maijalnică şi degradantă adunare/adunăturăla care am asistat! (…) o cloacă inexpug-

nabilă, oripilantă sub aspect etic” .O adevărată obsesie vituperantă are

George Mirea faţă de personajul NicolaeManolescu, căruia i se acordă aproape 10pagini (114-115, 191-196, 348-350). Estevorba de o veritabilă diatribă, justiţiarulprobându-şi acuzele cu documente de is-torie literară, citând copios paragrafe în-tregi din presa vremii (“Contemporanul”,în special, din anii şaizeci). Iată-l pe Ge-orge Mirea mânuind necruţătoarea-ispadă: “N. Manolescu - unul dintre cei maivajnici bolşevizatori ai literaturii româneîn primul lustru al deceniului şapte al se-colului XX (v. Literatura română de azi, deD. Micu şi N. Manolescu, Ed. Tineretului,1965), acum proaspăt autolaureat cu Pre-miul Anonymus (50 de mii de dolari (…)”.Judecându-l, autorul nu uită să o facă înnumele aceleiaşi iubiri de oameni şi deDumnezeu care i-a pecetluit viaţa, para-bola umană şi literară.

Spre o mai deplină edificare, mai dămun citat produs de George Mirea: “Factorulhotărâtor al revoluţionării literaturii noas-tre este Partidul, chiar numai pentru fap-tul că avangarda marxist-leninistă a claseinoastre muncitoare e arhitectul structuralal prefacerii sociale şi politice, al unei noirealităţi, al unui nou tip uman, mult maievoluat, care pune scriitorilor problemenoi, mult mai complicate (…) Întregul nos-tru front scriitoricesc a înţeles că literatu-rii noastre îi revine- aşa cum spuneatovarăşul Gheorghe Gheorghiu - Dej laConferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvân-tarea din 24. I.1962 - misiunea de marerăspundere de a contribui prin toată forţaei de înrâurire la formarea şi dezvoltareaconştiinţei socialiste, la formarea omuluinou, a moralei socialiste...”. Incredibil,acest text demn de M. Novicov sau SorinToma, este semnat, negru pe alb, de tâ-nărul N. Manolescu, ce se erijează într-unvajnic megafon de comandamente alePMR şi îndrumător întru estetica realis-mului socialist care au fertilizat produsepropagandistice semnate Veronica Po-rumbacu, Nina Cassian, Victor Tulbure,Emil Galan, Eugen Frunză, Petru Dumitriu(“Drum fără pulbere”, “Pasărea furtunii”),Marin Preda (“Desfăşurarea”) etc.

În acelaşi spirit pamfletar sunt tratate“memoriile octogenarei Nina Cassian”: “Oinvităm vară de vară la Neptun (probabilcu o cursă Charter!). O premiem. Îi tipărimcu fonduri de la F.C.R. şi mai recent de laI.C.R. Să-l tot fi cântat pe Stalin ! (…) Rosi-nanta octogenară îşi retrăieşte intens nulirismul ei de trei parale ori de două, ciaventurile ei erotice, antologice, walpur-gice, cu şi cu şi cu…(…) Victime nu eraudoar “trăpaşii bărboşi de la malul mării, cişi tineri imberbi începători în ale poeziei”.Însăşi casa de creaţie de la Pelişor a adă-postit amorurile tinerei nimfomane stali-niste cu mai vârstnicii Marin Predasau...Ion Barbu. De pana pedepsitoare alui George Mirea are parte până şi ElieWiesel (n.1928), cel din admirabilele sale“Memorii” şi care îşi dă în petic prin ten-taţia de a culpabiliza întregul poporromân pentru deportarea evreilor dinTransilvania… ocupată de trupele fascis-toide ale lui Horty (“senilitate, rea cre-dinţă, antiromânism, împins până laprimitivism agresiv, grotesc?!)”. În schimb,în Paul Goma recunoaşte “cel mai impor-tant şi real disident căruia i se refuză şi

azi cetăţenia şi revenirea în ţară”. Aceeaşiboală incurabilă de care suferă, dragosteade oameni, îl face pe George Mirea săscrie despre duplicitatea şi metamorfozalui Octavian Paler, ataşat cultural la Romasub Gheorghiu - Dej, parlamentar subCeauşescu, director al ziarului “Romînia li-beră”, decorat cu multiple ordine şi me-dalii: “Un scriitor de mari profunzimi şiautentic talent. Stăpân pe tainele şi fru-museţile limbii române, cu nemăsuratăputere de muncă. Cum a putut un om cuo inteligenţă sclipitoare şi cu un talenturiaş să joace jocul minciunii şi să se lasemanipulat ?”. Iubitorul de Eminescu (vezi“Eminescu. În durată eternă” (100 depoeme la centenarul trecerii Poetului îneternitate), selecţie şi studiu introductivde Geoge Mirea, Ed. Eminescu, 1989) nuputea să nu denunţe necontenita cabalăantieminesciană, precum şi diversiuneanumită raportul Tismăneanu de condam-nare nu a comuniştilor din rândul căroraau făcut parte chiar iniţiatorii şi raportorii,ţine să nuanţeze autorul, ci a comunis-mului. Asumarea trecutului înseamnă re-cunoaşterea că nu am fost îngeri (autorulînsuşi recunoaşte că nu a fost un opozantpolitic, dar nici un “pupincurist” precumrăpostaul său coleg Eugen Preda); nimeninu e de tot neprihănit (Sf. Pavel) ţine săamintească autorul, şi totodată nu uită săprecizeze “că talentul nu garantează şimoralitatea”. Alternanţa trecut/prezent,timpul pierdut /tipul regăsit într-o sincro-nie a evenimentelor, aşa cum se învălmă-şesc în memoria afectivă, involuntară,despotică este arta narativă a acesteicărţi de introspecţie şi ecografie a euluiprofund, a personalităţii încă nedevolatepublic. Maestru al stilului incisiv, GeorgeMirea este şi un artist al apologiei în sen-sul benign al speciei retoricii clasice. Re-marcăm din cele zece medalioane alerecunoştinţei, pe cele dedicate P.S. Ghe-orghe Gherasim, episcop de Vâlcea (decare autorul este legat aproape ombili-cal), lui Alexandru Philippide, Ioan Ţepe-lea, Doru Moţoc etc. Extrem deinteresante ni se par consemnările de că-lătorie ale autorului, tot atâtea prilejuri dea-şi proiecta meditaţiile la nivel cosmic.Moscova, Pekin şi Marele Zid Chinezesc(anii şaptezeci) presupunea aproape obli-gatoriu revelaţia marilor oraşe din estulSUA; tabloul ar fi fost incomplet fărăves¬tul Americii cu Marele Canion, cu ora-şele San Francisco, Las Vegas, Reno, ceeace îl determină pe scriitor să zboare la 76de ani peste Atlantic spre a pipăi cu ochiiPacificul şi deşertul Nevada. Face o ine-dită analogie între Cara-su (Valea Neagră),fostă a morţii, devenită canalul navigabilDunăre - Marea Neagră, şi Death Valleydin Parcul Naţional South Nevada. Prinaceste Memorii...”ficţionale”, GeorgeMirea probează faptul că are conştiinţaunui luptător, idealul său fiind, înainte detoate, unul de conţinut etic şi moral. În-cheiem aceste rânduri deloc întâmplătorprintr-un citat din I.D. Sârbu, de o expresi-vitate unică, şi care ar putea fi nu doarmoto la această carte, ci şi deviza omuluişi scriitorului George Mirea: “Sunt şirămân ale noastre numai operele şi fap-tele pentru care murim. Numai ţara pen-tru care murim este ţara noastră, numaionoarea pentru care murim este onoareanoastră”.

George Mirea... de la Canalul Morţii,la „Death Valley“, romanul unui destin

Eseu

nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009 19

Vavila Popovici, SUACred că fiecare femeie doreşte să fie

puternică! Doreşte să înlăture teama pecare o are poate chiar de la naştere, dincopilărie: teama de întuneric, de animale,teama de stafii, de cearta sau bătaia pă-rinţilor şi a educatorilor, teama de exa-mene, teama de hoţi, de violatori, maitârziu teama de a nu greşi, teama de pe-depsele celor care au în mână puterea,teama pentru viaţa copiilor, teama deboală, de durere, de suferinţă şi în sfârşit,teama de moarte. Fiindcă, orice s-arspune, temerile femeilor sunt mai multeşi mai mari decât cele ale bărbaţilor! Şidacă reuşesc să înlăture pe rând acestetemeri, pe căi oneste, devin puternice,devin libere. Să lupţi de fiecare dată săalungi aceste temeri din sufletul tău, sălupţi cu fiinţa ta, cu sinele tău şi să reu-şeşti! Dar, în zilele noastre, sunt femeicare nu numai că doresc să fie libere şi pu-ternice dar râvnesc puterea şi înţeleg gre-şit libertatea! Sunt stăpânite de acelorgoliu de a cuceri puterea, luptându-se şifolosind orice mijloace pentru a intra înposesia ei, fără a avea credinţă în Dum-nezeu, în lumina dăruită de El minţii, su-fletului, necesară pentru a putea vedeaclar lumea şi locul modest pe care-l arefiecare în această lume trecătoare. Da, săînveţi să înduri la nevoie, să înveţi să ducilupta cuviincios cu cei din jurul tău, să-ţiafli locul pe orizontala vieţii şi să încerci săte înalţi, din acel punct pe verticală, folo-sind mijloace onorabile, nelezând pe alţii,acesta ar fi idealul! Sigur că te poţi poticniîn drum, poţi greşi uneori, fiindcă tot omuleste supus greşelii. În acele momente să-ţi faci semnul crucii - semn de evlavie şi în-chinare, să spui o rugăciune… să ceriiertare celui pe care l-ai rănit… Să fii sincercu tine însuţi şi cu cel de lângă tine…Numai în acest mod te poţi purifica, poţiprinde putere, poţi deveni mai înţelept şipoţi adopta în continuare un comporta-ment uman…

Am cunoscut femei în jurul meu, femeicu credinţă în Dumnezeu, cu dorinţa de arespecta legile morale ale Domnului, dateîn scopul armoniei acestui univers, femeicare au rezonat la educaţia primită, căcimulte s-au schimbat în viaţa noastră şi seschimbă, societatea evoluează, dar princi-piile de bază rămân şi ne dorim o schim-bare în bine şi nu în rău. Am admiratîntotdeauna femeile puternice, în toate do-meniile. Citeam despre ele şi eram în ad-miraţia lor, femei care prin muncă şidragoste, fie de meserie, fie de ţară, fie deun bărbat, au realizat lucruri măreţe. Păs-trez amintirea unor vieţi exemplare, pre-cum povestea vieţii Ecaterinei Teodoroiucare m-a impresionat la vârsta când eramelevă a liceului care-i purta numele, în ora-

şul Tg. Jiu. La şcoală nu se vorbea despreaceastă eroină, întrucât veniseră vremurilecomuniste, când simţul de apărare a pa-triei nu se mai cultiva. Se vorbeşte şi astăziprea puţin de Ecaterina Teodoroiu, gor-jeanca, fiica unor ţărani săraci, născută în1894, cu dragoste de carte, călăuzită decele mai nobile sentimente faţă de patrieşi care elevă fiind a îmbrăcat întâi costu-mul de infirmieră pentru răniţi, apoi costu-mul de soldat pentru a apăra cu armapământul strămoşesc, în anii de început alprimului război mondial. Plină de curaj şisimţ patriotic, a reuşit să convingă co-mandanţii că poate lupta alături de ostaşi.Rănită, înzdrăvenită, a preluat conducereaunui comandament de luptă. În 1917 pecând îşi îmbărbăta plutonul cu cuvin-tele:”Înainte băieţi, înainte!”, a fost lovitămortal de două gloanţe. A luptat din dra-goste pentru pământul ţării, din dorinţa dea-l apăra de duşmanii cotropitori, cu entu-ziasm tineresc şi lumina puternic străluci-toare a sufletului său. Mai târziu,amintindu-se în treacăt, la ora de istorie,despre cea mai importantă figură a Franţeidin Evul Mediu, Ioana D’Arc, am căutat sămă documentez în amănunţime asupravieţii şi faptelor sale, a celei care la vârstade doar 17 ani, se afla în fruntea armate-lor franceze, după ce l-a convins pe regeleCarol al VII-lea că aude vocea lui Dumne-zeu spunându-i că trebuie să ia înapoi pă-mânturile pierdute în favoarea englezilor.Nu ni se spunea (cum era să ni se spunăpe-atunci?) că la vârsta de 13 ani IoanaD’Arc auzea “voci” din cer care o îndem-nau să lupte pentru ţara sa. Şi-a riscatviaţa, din dragoste de ţară; a murit stri-gând numele lui Iisus, convinsă fiind că şi-a îndeplinit misiunea personală cu carevenise pe acest pământ.

În facultate, când învăţam Tabloul luiMendeleev, ni s-a spus în treacăt de MarieCurie, când enumeram elementele dintabel şi ajungeam la Radiul şi Poloniu.Născută în 1867, ea a lucrat cu două mi-nereuri radioactive; dintr-un minereu a ex-tras Radiul care se găsea în amestec cualte elemente. Astăzi, el este folosit în me-dicină - radiumterapie -, prin introducereaunor ace de radiu sau a unor capsule în or-ganele afectate de cancer. Găsind în Bi-blioteca Universităţii din Iaşi cartea despreviaţa şi opera polonezei Marie Skłodow-ska–Curie, văzându-i chipul care semănamai mult cu cel al unei prinţese, aflând căa fost prima femeie care a predat la Sor-bona, de două ori laureată a premiuluiNobel şi singura care a primit distincţiapentru două domenii diferite (fizică şi chi-mie) şi mai aflând că la descoperirea pri-mului său nou element chimic l-a botezat“polonium”, desigur că am admirataceastă femeie puternică. Vizitând apoiUniversitatea din Lublin la care a predatun timp, admiraţia mea s-a amplificat, vă-zând cum polonezii au ştiut să-i ridice ostatuie în curtea Universităţii. Şi spun pu-ternică, deoarece cunoştea riscul cercetă-rii şi a lucrului cu substanţele radioactiveşi totuşi a avut curajul să meargă mai de-parte, sacrificându-şi viaţa pentru cunoaş-tere, pentru omenire. Îmi amintesc că eraprin anii şaptezeci şi ceva, când murise omătuşă a mamei din Polonia şi reuşisemcu mare greutate să obţin aprobarea pen-tru a mă duce în oraşul Lublin în care de-

cedase. Prietenii ei cei mai buni, o familiede profesori universitari, m-au dus să vizi-tez mormântul bunicii acoperit cu mar-mură neagră, în cimitirul din oraş; nu ocunoscusem decât din fotografiile pe carele păstrase mama. Soarele strălucea pu-ternic, marmura reflecta lumina şi mi sepărea că o văd culcată pe marmura ne-agră, privindu-mă blând şi mulţumitor,măcar pentru drumul pe care-l făcusempentru a ajunge la mormântul ei şi pentrubuchetul de flori albe pus pe strălucitoa-rea piatră. Mai apoi am vizitat câteva la-boratoare din cadrul universităţii în carelucrau acei prieteni. În curtea Universităţiiam văzut statuia Mariei Sklodowska, cucâteva flori la baza soclului, probabil pusede vreun student. Vizitând în continuareoraşul, am făcut un popas şi am luat prân-zul la un restaurant.

Mai târziu am ajuns în faţa unei bise-rici, plină pe vremea aceea de credincioşi;ne încăpând în biserică, stăteau în ge-nunchi pe caldarâmul din faţa bisericii;era seară, linişte şi se auzeau glasurilepreoţilor… Am stat mai mult timp, nu-mivenea să mă despart de atmosfera aceeasfântă de care fusesem ruptă… din copi-lărie. Mi se părea că noaptea venea de de-parte şi mă privea cu nenumăraţii ei ochi,curioasă… Mă simţeam intrusă într-o lumepe care n-o bănuiam a fi aşa cum o gă-seam, aici, în ţara vecină… La noi, în aceiani, majoritatea oamenilor nu se rugau,fugeau de biserică, se închinau în gând,fiind terorizaţi, ameninţaţi… Poate deaceea… Poate de aceea femeile au datnaştere unor copii lipsiţi de credinţă, demorală, fiindcă idealul lor este acum pu-terea obţinută prin orice mijloace şi decele mai multe ori neonorabile. Mă îngro-zesc când văd pe ecranul televizorului, saucitesc în presă interviurile luate, cumfemei tinere răspund întrebărilor puse dejurnalişti, cu câtă aroganţă, cu totală lipsăde jenă, de bun simţ şi aceasta din cauzapiedestalelor găunoase pe care au urcat,eclipsând femeile harnice, capabile. Şimai dau naştere altor fiinţe care, probabil,le vor semăna… Este adevărat că de-a lun-gul istoriei universale au existat femeicare au influenţat destine, au decis soartaunor ţări sau a unor conducători, aşa zise-le „femei fatale”, dacă ne gândim la ul-tima femeie „fatală”din ţara noastră ,analfabetă, orgolioasă, dornică de putereşi care a făcut atâta rău ţării… Doresccumva femeile zilelor noastre să ajungăregine precum Împărăteasa BizanţuluiPulcheria sau seducătoarea regină a Egip-tului – Cleopatra, victima propriei sete deputere, care a ştiut să sucească minţileatâtor conducători romani, cu ajutorul că-rora a reuşit să conducă singură Egiptul,încă de când avea doar 18 ani, înlăturândorice rival, dar care s-a sinucis la numai39 de ani? Au existat, este adevărat,femei care şi-au dorit puterea, femei ma-lefice cu înclinaţie spre incest, corupţie,crimă, ca italianca Lucreţia Borgia, (sfâr-şitul secolului 15 şi începutul secolului 16,precum Ecaterina cea Mare a Rusiei (se-colul18), sau curtezana Madame de Pom-padour (secolul 18) sau spioana Mata Hari(sfârşitul secolului 19). Să se repete isto-ria? Niciodată acest gen de femei nu auajuns şi nu vor ajunge prin comportamen-tul lor să fie preţuite, iubite, căci una este

a fi preţuită prin talent, dăruire şi muncă,şi alta este, a fi…bacantă!

Astăzi, spunea cineva, şi bine spunea,lipsa de moralitate afişată deschis estecel mai vizibil semn al dobândirii puteriirâvnite. Sunt printre noi femei care meritărespectul şi admiraţia, dar sunt şi femeilipsite de bun simţ, de măsură, care sededau la orice pentru a câştiga, de exem-plu prin mariaj, banii unui bărbat mai învârstă şi avut, pentru care nu are nici unsentiment dar… ştiind să mimeze, căciaşa este făcută femeia, are acest atu faţăde bărbat, ea poate mima dragostea… iarpentru plăcerea adevărată nu se sfiesc aavea amanţi… Nu este condamnabil aavea bani şi chiar mulţi, dar făcuţi prinmunca ta cinstită, apoi să ştii ce să faci cuei, să ajuţi pe aproapele tău, să ai un traidecent, bazat pe muncă, să duci o viaţăfără excese, fără chefuri interminabile şibeţii la care se dedau unele cupluri, con-cedii dese în ţări exotice, cumpărări de li-muzine luxoase şi nu una ci mai multe,construcţii de vile somptuoase în care lo-cuiesc câte două, până la patru persoane,cu câini de rasă ţinuţi în frigul din curţilecu garduri înalte pentru a-i feri de hoţi,case în care îşi caută adăpost, noaptea, în-gerii căzuţi… Suntem poluaţi, dacă-mi estepermisă această expresie, tare poluaţi,femei şi bărbaţi, în plan fizic şi psihic… Şigândurile întunecoase ale unora, acţiunilelor malefice, declanşează în minţile celor-lalţi stări asemănătoare… „Nu vă strân-geţi comori pe pământ… ci strângeţi-văcomori în cer… pentru că unde va fi co-moara voastră, va fi şi inima voastră” aspus Iisus. Banii, în general, devin supor-tul naturii inferioare a omului, cea a in-stinctelor. Cu ei obţinem uşor bunăstareafizică, confortul material, plăcerea, dar nudevenim mai corecţi, mai buni, ci din con-tra, mai orgolioşi, mai pofticioşi, mai îm-pinşi spre păcat. Banii pot fi preţuiţi numaiatunci când sunt folosiţi pentru vieţuireanoastră decentă şi pentru a face mult binecelorlalţi. Şi sunt oameni care fac acestbine, fără a se lăuda, în tăcere, aşa cum îiplace Domnului, dar aceştia sunt puţini!

Ce plăcut este când stai de vorbă cu otânără şi-i descoperi puritatea în gândire,sentimente, dorinţe, în priviri, în cuvinte,în gesturi. Când constaţi că toate energiileei sunt direcţionate spre un studiu sau omuncă utilă societăţii, că ele converg sprelumină – sursă a vieţii… În parabola luiIisus a celor cinci fecioare înţelepte şicelor cinci fecioare nechibzuite, numărulcinci este simbolul celor cinci virtuţi deseamă: Bunătatea, dreptatea, iubirea, în-ţelepciunea şi adevărul. Alături de fiecarebărbat ar trebui să se afle o femeie caresă-l sprijine cu aceste virtuţi, pentru aforma un cuplu respectabil. Adevărata pu-tere înseamnă să fii activ, dinamic, cura-jos, entuziast, corect; înseamnă a punesuflet în ceea ce faci. De la suflet trebuiesă pornească totul, numai sufletul nepoate ajuta să dezvoltăm sentimente no-bile, care să ne mulţumească şi să-i mul-ţumească şi pe cei din jurul nostru. Cusufletele menţinute veşnic tinere şi curate,cu înţelepciunea dobândită în timp, vomreuşi să devenim puternici, să aducemmult bine acestei lumi, acum în derivă.

Va

vil

a P

op

ov

ici A dori să cucereşti puterea

sau a fi puternic(ă)?

20 nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

***Dialog cu

DumnezeuDimitrie Grama, Copenhaga

De mult timp aşteptam să treacăaceastă noapte, care, fără nici un fel dejenă, a pus stăpânire pe lumea înconjură-toare, gârbovind timpul, făcându-l săgeamă în pleoape, în cafelele pe jumătatebăute, gârbovit în fumul de ţigară. Nu ştiude câte ori am adormit şi de câte orim-am trezit, doar să constat că întunericulmă înconjoară, ca o carcasă strânsă pecorp şi în acelaşi timp infinită. Începusemsă-mi fac planuri pentru un viitor în beznă,un viitor comun morţilor, dar şi mie deacum încolo.

Tocmai aţipisem din nou, când nişte lo-vituri puternice în poartă m-au trezit brusc.Am crezut că visez, dar nu, cineva stăruiasă bată cu pumnul în poartă! Oare cineputea să fie, cine îndrăznea să se aventu-reze în acest întuneric şi mai ales cine în-drăznea să-mi conturbe somnul care,bănuiam eu, mă ducea înapoi la lumină?Anevoie mi-am pus halatul şi cu paşi nesi-guri, şovăitori, m-am îndreptat spre poar -tă, să o deschid.

În poartă erau doi bătrâni necunoscuţimie, unul mai scund şi mai rotunjor, celă-lalt, înalt şi uscat. Era noapte adâncă şi li-nişte neliniştită, linişte care te înfiora şi te

sperie, linişte care te face să-ţi aminteştide tot ceea ce ai dorit să uiţi şi ai vrea săte ţină cineva de mână, să te reasigure cătotul este bine. Cu acest sentiment tulbu-rător şi foarte bine ancorat în toată făp-tura mea, i-am invitat să intre. Ne-amaşezat tăcuţi pe divanul din camera de zi,parcă aşteptând ceva. Îmi imaginam căaceşti doi bătrânei, neliniştiţi de imperti-nenţa acestei nopţi interminabile, au ple-cat de la casa lor, aşteptând să se facăziuă împreună cu altcineva, un necunos-cut ca mine.

După mai multe clipe de tăcere, clipecare păreau să fie ceasuri, nu m-am maiputut abţine şi i-am întrebat ce nevoi ur-gente i-a silit să-mi calce pragul în mijlocde noapte. Uitându-se, parcă puţin nedu-merit la mine, bătrânelul mai scund şi mairotunjor mi-a răspuns pe un ton foarte nor-mal: „- Sunt Sf. Petre şi l-am adus în vizităla tine pe Dumnezeu".

Am zâmbit, cumva uşurat, gândindu-mă că lumea continua să existe, să fie aşacum o cunoşteam, deoarece aceşti bă-trâni reprezintă desigur o farsă pe care oatribuiam prietenilor mei, care bine-nţelesştiau că sunt singur şi că mă lupt cu de-monii întunericului şi cu cei ai luminii.Ştiau la fel de bine ca şi mine, pentru căm-am spovedit lor, le-am împărtăşit taineşi frământări sufleteşti. Acum îmi părearău că am avut încredere în ei, expunându-mă benevol unor situatii ridicole.

- Desigur, le-am raspuns ironic. Îmi cerscuze şi imi pare rău că nu v-am recunos-cut imediat!

- Vă rog să vă simţiţi că acasă, le-am

spus şi m-am dus să aduc o sticlă de vindin cămară. Când m-am întors, bătrânii numai erau acolo şi, ca un apucat, i-am cău-tat prin toata casa. M-am aşezat bosum-flat pe divan, gândindu-mă că, în timp ceeu eram în cămară, ei au întins-o. Laşii!!Am luat o gură de vin direct din sticlă şinici nu mi-am terminat bine înghiţitură,când bătrâneii au reapărut pe divan.

- Ştiu că te îndoieşti, fiule, mi-a spusDumnezeu. Uite, am venit cu buna-vestire,am venit cu un cadou!

Şi-a deschis palma în faţa ochilor meişi s-a făcut lumina! Camera era acum totuniversul şi divanul pe care în continuareşedeam, era Pământul, cunoscut mie dela lecţiile de geografie. Halucinez, sunt bol-nav, sunt muribund, poate sunt deja mort,mi-am spus, dar nu mi-am trădat, de dataaceasta, neliniştea, incertitudinea şifoarte calm şi plin de siguranţă i-am spuslui Dumnezeu că înţeleg perfect de ce avenit. Simţea nevoia, pur şi simplu, să vor-bească, să mai vadă o făptură normală,neviolată încă de „duhul sfânt“, vândut cao marfă oarecare în lăcaşuri cu nume deîmprumut.

Dumnezeu a venit doar să bea cu mineun pahar de vin şi să facă lumină. Când lu-mina s-a răspândit de jur-împrejurul meu,care de fapt era de jur-imprejurul lumii,Dumnezeu s-a ridicat să plece. Abia atunciam observat că eram doar noi doi, singuri.L-am intrebat:

-Unde-i Sf. Petre?Dumnezeu m-a privit curios şi mi-a

spus că nu există nici un Sf. Petre, nuexista nici un sfânt, la fel cum nu există

demoni sau îngeri. Lumea înconjurătoarenu este mai frumoasă sau mai excitantădecât viziunea şi înţelegerea fiecărui indi-vid în parte. „Eu, Dumnezeu, schimb loculîntunericului, schimb lumina şi dau liber-tate timpului şi spaţiului. Eu sunt, din pă-cate sclavul lor.“

Apoi a tăcut şi eu am adormit ca şicând asta aşteptam de la începutul tim-pului să fac.

Când m-am trezit, eram singur, eraîncă noapte, dar începea să se luminezede ziua, undeva în depărtări necunoscute,dar şi undeva în adâncurile cugetului şispiritului meu. Şi era bine aşa, că de multtimp aşteptam să treacă această noapte,care, fără nici un fel de jenă, a pus stăpâ-nire pe Dumnezeu.

Dimitrie Grama

Nu uita!...Nu uita!Noi toţi avem o patrie,Ne-am născut din balta mamă!Şi eu şi tu,Am soptit cuvintele:“Mamă şi tată”.Ţii minte?De căte ori ne aminteam de înaintaşi,Uimiţi ne-am spus:“Suntem o rudă şi o spiţă,Fără a ne cunoaşte…Era să ne ucidem?!...”Aduţi aminte!Nu noi,Ci timpul ne-a despărţit, bastardulPentru a mulţumi nesătulii.Jocul cui aţi devenit oare?Mă ureşti…Parcă te-am ucis,Mă priveşti plin de mânie,Parcă vrei să te răzbuni.Lume mizerabilă,Lume nebună,

Cu noi nu s-a supărat oare?!Nu uita!Mama…Nu-i vrea pe copii dezbinaţi!De grija inima îi sângerează.Nu uitaSă-mi ofer un zâmbetŞi întinde-mi mână Să mergem împreună!

RădăcinileRădăcinileAici le-au semănat,În acest pământ udat cu sânge.RamurilePrin lume s-au răspănditOchiul…A lăcrimat,Când lumina adevărului el şi-a văzut…Limba mamei dulce a rostit,Acolo,Unde rădăcinile au dat pieptZări înflăcărate am gustat…Acolo!Unde plânge mielul nenăscutPrin lume au căutat,Nicăieri nu au văzut,S-au întors şi au găsitRădăcinileAcolo… unde le au lăsat...

IubireaTu…Eşti soarele vieţii mele,

Ce zilelor îngheţateLe-ai dat căldura.Tu…Eşti pace a sufletului rănitCe în talaz şi furtunăVieţii i-ai dăruit liniştea.Tu…Eşti visul oricărei fiinţeCe doreşte pe veciA dărui bogăţia.Tu…Eşti lumina cerurilorCe neîncetat lumineziNopţile singurătăţii.Tu…,Alintată iubire,Eşti subiectul umanităţiiCe deschizi calea binelui.

Zac amintirileAici s-au născut înaintaşii noştriAu vărsat sudoareaŞi oasele le-au lăsat…Am venit…am căutat,Dar ce am găsitSub ruine amintiri…Am săpat…Am săpat…Pentru a găsi…O dată,Un nume,Un cuvânt,Dar timpul a şters,Trăgându-leAdânc se aude lâncezeala!Aici suntem şi noi…De ce ne-aţi uitat oare?!

În acest oraşM-am născut…În acest oraş maritimAm oboist aşteptândÎn inima oraşului

Aici melodia trăncănităSe transformă în cântec şi jocIar viaţa valoreazăMai mult decât orice vis fecioresc.

În acest oraş,Unde marea nu doarme,Vreau să mă odihnesc,Dimineaţa să mă trezesc aici.

Vreau…ca raza de soareSă mă alintă,Visul să mă leageneŞi adierea dulce să mă sărută.

În traducerea luiBaki Ymeri

Poezie albaneză din AlbaniaWilhelme Vranari-Haxhiraj

21nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

***

Tudor ArgheziSe împlinesc cincisprezece ani de la

moartea scriitorului ţăran autentic, I. C.Vissarion, uitat de toată lumea, pentru căn-a fost niciodată nici cap de listă, nici băr-bat politic al câte unui partid agreat deprotipendadă a cărei stăpânire i s-a păruta fi, pentru ţară, o încremenire pe loc. Vaveni odată ziua în care se va examina, fărămici şi mari monopolişti, valoarea cântă-rită a scriitorilor de circulaţie, puşi la loculcuvenit.

Mă întreba odinioară Octavian Goga,ce părere aş avea despre un prozator, celmai superlativ elogiat de o critică intimi-dată. I-am răspuns:

- Cui trebuie să adresez părerea mea,ministrului numit de curând, sau confra-telui? - fiecare fiind situat la un diapazoncontrariu.

- Mi se pare că n-ai fost niciodată lamine la Ciucea. Din pridvorul conaculuimă uit, în fiece seară, la întoarcerea vaci-lor de la păşune, fiecare purtătoare de osaca de lichid inexprimabil în literatură.De-a. latul şoselei s-ar fi zis că cireada s-a.apucat de scris, cu punctuaţia necesară,din când în când, a unei plăcinţi. Am im-presia că citesc proza colegului de litera-tură. Atâta părere am despre ceea cevoiam să te întreb.

Mai erau de faţă câţiva de-ai noştri,care s-au umflat de râs. Nu se aşteptau ca

poetul să profeseze o părere atât de ma-terialistă despre prozatorul trâmbiţat,Goga se oprise definitiv la proza lui Vissa-rion, a cărui evlavie pentru pământ, viaţăşi om avea şi alţi preţuitori.

Cum a putut să fie uitat de editoriacest adevărat tâlmaci de suferinţă al plu-garului răbdător? Să li-l aducem aminte,măcar cu această vinovată întârziere.

Acasă, pe la Costeştii din Vale, aurămas, după ştirea mea, o sumedenie demanuscrise, peste care zace, probabil, ro-gojina uitării.

Vissarion a scris mult, ca şi alţi mânji-tori frumos ai hârtiei.

Vissarion a trăit între târnacop, lopatăşi manuscrise, fără veleităţi, fără ambiţiinepotrivite cu condeiul, şi nu s-a mişcatdintre ţărani. O singură dată a cerut şi elceva; o sfoară de ţărână pentru experien-ţele lui tehnice şi agricole.

Trebuie adaos că Vissarion era şi un in-giner înnăscut, şi un ins de factură univer-sală. El avea în proectele lui, pierdute peundeva prin mucegai, zeci de maşini des-tinate să îndestuleze lumea de la sate.

Am fost prieteni cu Vissarion toţi ceidin preajma lui Gala Galaction.

Care au fost lecturile lui, nu ştiu, însăerau variate şi fundamentale. El era me-dicul satelor dimprejur, şi în complexitateapersonalităţii lui cunoştea bine chimia şitot ce s-a. gândit până la metempsihoză.Mă surprindea uneori cu mărturisiri ciu-

date, visările din somn traducându-le în lu-cruri vii şi adevărate. Adeseori m-a sur-prins cu preştiinţele lui, trăind în două lumişi două metode, plugar acasă la el, şi fan-tastic în gândirea lui. Mi-a spus de maimulte ori, cu tonul confidenţei, că într-altăviaţă el ar fi fost preot, şi era de fapt şi înviaţa trăită la Costeşti, un preot bun sfă-tuitor, cercetat pentru soluţia problemelorcomplicate.

I. C. Vissarion e unul de-ai noştri, unrumân de mare calitate, care trebuie în-viat din morţi, dimpreună cu caietele lui ri-sipite.

După deces, un deces de toate zilele,de om muncit şi neluat în seamă s-a găsitcâte un mintos care să insulte şi omul şiliteratura lui.

Am uitat multe lucruri mari. Ne trebuieun curs universitar despre uitarea demulte ori totală de noi înşine. Cât o să maidureze uitarea de sine? E pata neagră,aruncată uneori şi de multe ori peste biatanoastra ţărişoară şi peste tradiţiile noas-tre.

Să ne felicităm că dintre noi, ca să nuzic dintre noi toţi s-a ridicat o conducerelapidară de-aci încolo în fruntea poporuluinostru de mult aşteptată care n-a. uitat, şinu uită, şi nu va uita.

Scriitorul I. C. Vissarion n-a avut partecel puţin de o placă amintitoare tencuităpe casa lui, pentru a fi citită de săteni şide trecătorii prin faţa bietei lui grădini,

unde a visat, a iubit şi a cinstit neamul dincare face parte. La final să ne mai adu-cem aminte şi de atitudinea de cetăţeanluminat în timput duratei boiereşti.

I. C. Vissarion e un premergător al răs-coalelor din 1907.

Apărut în Gazeta literară,an XIII, nr.45 (732) / 10.11.1966

preluat din Scrieri, vol. 27, Proze. Bucureşti,Editura Minerva, 1975. 435-437

(grupajul I.C. Vissarion esterealizat de Györfi-Deák György)

Document: I. C. Vissarion

George IoniţăO căsuţă modestă aflată în Costeştii

din Vale, încărcată de ani şi istorie.M-a întîmpinat fiul său cel mic, Octa-

vian Dumitru, în vîrstă de optzeci de ani.Dintre cei treisprezece copii ai scriitorului,doar trei mai sunt în viaţă: el, Alexandrina,de 91 de ani şi Cornelia Mănuceanu, de84 de ani, stabilită în Germania.

Am păşit cu emoţie pragul aceleicase, am atins clanţa uşii pe care, cu aniîn urmă şi scriitorul a pus mîna. M-amaşezat la masa unde a scris, i-am privitcărţile din bibliotecă, patul unde s-a odih-nit şi înfiripat visele.

Am aflat de la domnul Octavian că bu-nicul său a venit din Grecia, ca mic negus-tor, cu speranţa de a face avere aici, înRomania. S-a căsătorit cu o romancă şi lapuţin timp s-a născut viitorul scriitor. La vîr-sta de patru ani şi-a pierdut mama, iartatăl său s-a recăsătorit şi a mai avut nouăcopii.

De ce a ales I.C. Vissarion să-şi scrienumele cu doi “s”, nu este prea clar, exis-tînd două variante asupra acestui lucru:

prima, susţinută de fiul său, care mi-aspus că ducîndu-se în Grecia, scriitorul avizitat o biserică, tot cu numele Vissarion,scris cu doi “s”. Din acel moment şi tatăllui s-a hotărît să-şi scrie numele la fel. Cea

de-a doua variantă este că I.C. Vissarion şi-a mai adăugat un “s” la numele său, pen-tru a-l deosebi de cel al fraţilor săi vitregi.Ambele variante par verosimile.

În scurta mea vizită am mai pututvedea multe manuscrise, fotografii, cărţiale autorului. Despărţirea de acel loc afost la fel de emoţionantă, gazdele melefiind deosebit de amabile şi ospitaliere,deşi sosirea mea fusese intempestivă, iarafară era o zi de toamnă rece, cu burniţăşi un vînt ce batea mai mult prin vîrfurilecopacilor, prevestind sosirea primilor fulgide zăpadă din iarna aceasta, poate ca ceadin 5 noiembrie a anului 1951...

Alex Vâlcu

OameniOameni şi oameniBlonzi, bruneţi, şateniCu ochii verzi, albaştri,negri sau căprui.Scunzi, înalţi, graşi, slabi.Semeni de-ai mei. Fizic interesanţi.

Pe mine mă doare gândirea bolnavă a unora dintre ei.Oameni cărora le-am întins o mână

scoţându-i la lumină, când au văzut soarele, au muşcat mâna.

** *

Picioare de lut. Capete pătrate.Dă, Doamne, o ploaie. Picioarele să se-nmoaie.Căpăţânile să cadă.Să se rostogolească lavale.Prin noroiul şuvoi, s-ajungă în mare,fără scăpare.

** *

Oameni…fiinţe supreme.Zâmbitori…răzbunători.Vieţi paralele.

Celor buni, osanale.Celor răi, numai ţărâna le va închide gura.

Document

Am fost acasă la I.C. Vissarion

Lucian GruiaProzatorul Mihai Antonescu comite un

gest de rară nobleţe sufletească (poateunic în literatura noastră contemporanăîncrâncenată), scriind consemnări priete-neşti, adică un fel de comentarii necritice,despre cărţile confraţilor săi, poeţi şi pro-zatori. Cu alte cuvinte, el trăieşte în stil pro-priu textele prietenilor literaţi. Acesterevelaţii devin, nu de puţine ori, adevărate

momente de poezie originală, de marefrumuseţe. Să exemplificăm: „De dragullui, al poetului ce-mi umple golul şi înse-rările lui noiembrie cu versuri, iată, stau înrugăciune şi zic: Doamne, ţine pământulrotund, caii slobozi în largul câmpiei, şi cu-ibarul poeziei întotdeauna fierbinte în su-fletul celui ce a scris!” (Ninsorile ce vin –text dedicat poetului Marin Codreanu);„Câtă suferinţă ghemuită în rotundul unuipoem! Câte izbânzi plătite adeseori cu în-săşi viaţa celui ce le smulge efemerului,fie şi numai întru spargerea clipei de ca-dranul neîndurător al timpului!” (Poemede trecere şi „de rămânere” –text dedicatpoetului Rodian Drăgoi); „Odată m-am în-tâlnit cu un vişin înflorind în septembrietârziu. Am stat multă vreme privindu-l, în-trebându-mă de dragul cui face pomuluna ca asta. O zi şi o noapte i-am stat mar-tor, temându-mă să nu-şi scuture florile înabsenţa mea, iar eu să rămân doar cu tri-steţea unei iluzii. Şi, pe când mă însfiin-ţeam de frumuseţea lui, s-a apropiat denoi o mireasă. Poate era noapte, iar mi-reasa coborâse tocmai din pocalul auriual lunii, anume căutând pe cineva. Atunciam auzit vişinul murmurând cuvinte, iarflorile lui, pe când se scuturau, aşternândîn palmele mele şi ale târziului nease-muite poeme despre singurătatea cuiva,nenumit încă.” (Toamna cu vedenii a poe-tului – text dedicat poetului Florea Hu-ţanu)

Aşa cum remarcă scriitorul Florentin

Popescu, în caracterizarea făcută pe pos-tcoperta MEMORIEI PUNCTELOR CARDI-NALE, deşi nu face critică literară, MihaiAntonescu „are intuiţii şi judecăţi remar-cabile – toate constituindu-se subtextual,în sincere pledoarii pentru o mai dreaptăcinstire a scrisului literar şi a celor ce-lpractică, fideli harului şi chemării lor.”

Nu voi cita astfel de intuiţii în care fan-tezia se împleteşte cu esenţa demersuluiautorilor în mici bijuterii stilistice, întrucâtdacă o fac pentru unii îi nedreptăţesc peceilalţi. Voi consemna însă numele autori-lor prezentaţi de Mihai Antonescu în car-tea sa: Marin Codreanu, Rodian Drăgoi, Al.Florin Ţene, Viorel Lică, Florian Huţanu,Radu Cange, Ioana Trică, Cezar-MihailBucur, Florea Turiac, Gheorghe Dobre, Vic-tor Sterom, Gheorghe Daragiu, Dan Flo-rică, Daniel Vorona, Clara Mărgineanu,Ioan Vintilă-Fintiş, Monica Mureşan, Ale-xandru Ciocoi, I. Paloda Popescu, DariaDalin, Lucian Gruia, Dan Dobre, Miron Ţic,Virgil Diaconu, Puiu V. Moiceanu, EugenDalbaba, Adriana Petri, Baki Ymeri, Victo-ria Milescu, Ana Zegrean, Alex. Priboieni,Ionuţ Ţene, Eugen Enea Caraghiaur, RizahShekiri, Florin Dochia, Sare Gjergji, DanMinoiu, Constantin Carbarău, Nichita Stă-nescu, Monica Patriche, Florea Miu, Flo-rian Copcea, Jeton Kelemendi, DanIonescu, Emanoil Toma, Şerban Codrin,Ionel Marin, Ion Maria, George Canache,Gabriel Făurescu, Sali Bashota, GeorgetaGroşescu, Nicolae Sineşti, Aculin Tănase,

Allora Albulescu, Ion Rusu, Nina Cereanu,Denisa Maria Bălaj, Dan Elias, Grigore Gri-gore, Alexandru Anca, Ion Dumitru, MariusStănilă, Brahim Avdyli, Besa Salihu, MihaiGrămescu.

Autorii menţionaţi şi cititorii vor găsiprilejuri de bucurie şi satisfacţie citind ME-MORIA PUNCTELOR CARDINALE scrisă deun prozator-poet. Uneori, o caracterizare li-rică a cărţii unui autor, aşa cum o face cutalent Mihai Antonescu, spune mai multdecât o analiză critică aridă şi exactă.

22 nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

***

Mihai Antonescu – Memoria punctelor cardinale(Ed. Rora, Târgovişte, 2009)

„Agamemnon, este un poem dramaticde o certă acurateţe. Caligrafia lui ele-gantă reînvie în limba română, simbolu-rile venerabilei istorii".

GEO DUMITRESCU„Prin mesajul acestui poem homeric,

se aminteşte mai marilor că sînt obligaţila jertfe de mari proporţii, atunci cind in-teresele poporului impun. Tocmai deaceea, în această lume de refuzuri şi re-semnări, cind mai marii îşi îmbuibă copiiişi îi caţără pe trepte pe care nu le merită,«Agamemnon» va mai avea de stat în ser-tarele autorului Dar sînt convins că atuncicînd va vedea lumina sfintă a tiparului,«Agamemnon» va fi un poem de succes,pe care tineretul îl va citi cu interes şiaprecieri favorabile, pentru talentul şitruda autorului".

ION ALEX. ANGHELUŞ„După lectura acestei frumoase reluări

a istoriei Atrizilor, m-am convins că St.Aug. Doinaş, a avut foarte mare dreptate,atunci cînd a notat în revista «Familia» că

Gheorghe Palei scrie «frumos şi elegant»,deci cam desuet. Dar versul are farmec şiforţă de sugestie. Acest lucru este întrutotul valabil şi pentru remarcabila dramăîn versuri, prin care Gheorghe Palei maiaduce un omagiu Poetului Orb, care ne-adăruit atîta lumină".

EMIL BOTTA

Personajeleîn ordinea intrării lor

Agamemnon — basileu care a domnit laMicene şi Argos — regele regilor — condu-cător al oştirilor aheene şi comandantul

expediţiei împotriva Troiei.Menelau — fratele lui Agamem-non, animator al expediţiei împotriva Tro-iei, regele Spartei.IDOMENEU — nepotul lui Minos şi Pasip-haia şi fiul lui Deucalion comandantul flo-tei de nouăzeci de vase cretane.Atreu — tatăl lui Agamemnon şi Mene-lau.Ifigenia — fiica lui Agamemnon şi a Cli-temnestrei.Nestor — regele Pylosului, comandantsupranumit „înţeleptul Nestor".CHALCHAS — oracol vestit al eleni-lor.Philoctete — regele malienilor din Thesa-

lia. Coman¬dant.ARIS — căpetenie a solilor.Euripiu — sclav vîrstnic.Clitemnestra — soţia lui Agamemnon,mama Ifigeniei.Achile — fiul lui Peleu (regele mirmido-nilor) şi al zeiţei Thetis.Protesylas — rege în Fhilaca.Criseysa— fiica marelui preot al lui Apollo.CASANDRA — fiica lui Priam.Egist — uzurpator.CORUL VORBIT al SCLAVELOR ELENE,CORUL VORBIT al CORĂBIERILOR AHEENI,SOLI, SCLAVI, CORĂBIERI, COMAN-DANŢI.

Piesă de teatru,Autor Gheorghe Palel

Continuare în numărul viitor

Agamemnon (1)

23nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Claudiu DuicăAPPALOOSA. Rasa Appaloosa este

adaptarea americană a unui cal pătatunic, crescut în Statele Unite ale Americii.Calul pătat poate fi văzut zugrăvit în gro-tele în care omul de Cro-Magnon îşi duceaviaţa în urmă cu mai bine de 20.000 deani. Aceşti cai au fost cunoscuţi sub o mul-

titudine de nume diferite şi au fost foarterăspândiţi în Europa şi Asia.

Indienii Nez Perce, care îşi duceauviaţa în nord-estul statului Oregon, aucreat, în secolul al XVIII-lea, rasa AmericanAppaloosa. Indienii Nez Perce erau price-puţi crescători de cai. Ei au creat aceastărasă dintr-un şeptel de Spanish, importatde conquistadores, unii dintre aceşti caifiind purtători ai genei care creează pe-tele. În timpul ocupării pământurilor tri-burilor de către trupele americane în1876, caii au fost decimaţi, fiind pe punc-tul de a dispărea. Rasa a fost revitalizatăîn 1938, atunci când a fost creat Clubul deCai Appaloosa, în Moscow, Idaho.

Caii din rasa Appalosa sunt deosebiţidatorită petelor, fiind utilizaţi des la defi-lări, posedă un bun temperament ceea ce-i face, pe deasupra, să fie şi niste ani-male excelente pentru orice tip de galop.

Deşi primii appaloosa au fost crescuti deun trib din America de Nord, astăzi se în-tâlnesc răspândiţi în toată lumea, chiardacă sunt mai numeroşi în Statele Unite.

Aspect: Cal solid, cu un spate scurt şiputernic. Are pieptul şi spatele puţin ar-cuite şi, de asemenea, şi copitele sale, cala toţi din rasa sa, sunt puternice. Urechilesunt robuste şi sunt marcate cu uneledungi verticale albe sau negre. Are puţin

păr în creştet şi pe coamă.Mărime: De la 1,40 la 1,50 metriCuloare: De obicei are pete peste un

fond maro. Există şi diferite de culori depete: Leopard (păr alb cu pete negre) saupăr negru şi pete albe.

Caracteristici: Sunt cai foarte sensibili,foarte usor de îngrijit, dar şi foarte agili, atletici şi curajoşi. Sunt foarte buni la sal-turi şi au o rezistenţă notabilă pe distanţemari.

ANDALUSIAN. Rasa Andalusiana afost cunoscută timp de mai multe secolesub numele de Spanish Horse. Acest calprovine din vechea Spanie, mai exact dinJerez de la Frontera, Cordoba şi Sevillia.Originile exacte ale existenţei acestei rasenu au putut fi stabilite, dar se crede că aapărut între 711 î.e.n şi 1492 e.n. În acestinterval de timp, rasa Andalusian a evo-luat prin încrucişarea dintre şeptelul nativ

de ponei Sorraia şi caii North African Barb.În secolele XVII si XVIII s-a depus un

efort considerabil pentru crearea uneirase mai mari de cai, această rasă fiindaproape distrusă. Prin încrucişarea selec-tivă şi prin perseverenţa călugărilor Car-thusieni pentru a conserva puritatea raseiAndalusiene. Cele mai bune exemplare îşiau şi asăzi originea în caii călugărilor Car-thusieni. Astazi, Andalusienii sunt prefe-raţii toreadorilor spanioli şi proprietarilorde cirezi.

ARDENNES. Rasa Ardennais, cunos-cută şi sub numele de Ardennes, este ori-ginară din regiunea Ardennes, din Franţaşi Belgia. Se crede că Ardennais este undescendent direct al cailor preistorici alecăror rămăşite au fost găsite în regiuneaSolutre. La origine, caii din rasa Ardennaiserau de statură mică, având corpul scurt.Aceşti cai au stat la baza formării cailor destatură mare din Evul Mediu. Caii erau fo-losiţi ca şi cai de artilerie în timpul Revo-luţiei Franceze, dar şi pentru a căra proviziişi hrană în timpul Campaniei lui Napoleonîn Rusia, din 1812. Aceşti cai sunt foarte

vioi, în ciuda staturii lor îndesate, care dăimpresia de greutate în mişcare, fiind fo-losiţi pentru munci uşoare. Din păcate,există foarte puţine informatii despre tre-cutul acestei rase.

Rasa Ardennais modernă a fost creatăîn secolul al XIX-lea, prin încrucişarea raseiArabe cu rasele Percheron, Boulonnais şiThoroughbred. A existat o cerere pentrucai mai mari, grei şi puternici, iar dinaceste încrucişări au rezultat trei tipuri deArdennais. Primul dintre ele este şi celmai mic de statură. Cel de-al doilea tip,numit Ardennais de Nord, a rezultat din în-crucişarea cu un cal din rasa BelgianDraft, calul rezultat fiind mai mare şi maimasiv. Cel din urmă tip este puternicul Au-xois, care a fost influenţat de către încru-cişările cu Percheron şi Boulonnais. Înprezent, caii din rasa Ardennais sunt folo-siţi pentru munca grea de tracţiune, dar lafel de bine sunt crescuţi şi pentru piaţacărnii. Rasa Ardennais este construită caun „tractor“ şi, datorită climatului în re-giunea Ardennes din Franţa, cu ierni grele,rasa este extrem de puternică şi rezis-tentă. Ardennais are o reputaţie foatrebună pentru gentilitatea şi docilitatea decare dă dovadă cu oamenii, putând fi uşorde mânuit, chiar şi de copii.

Divertisment

Calul, un animal puternic, înţelept şi util (6)

Redactor şef: Grigore Grigore � Redactori şef adjuncţi: Gheorghe Palel, Florea Turiac � Redactor principal: Claudiu DuicăAdresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl.36, sc. B, ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane:0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: ioniancuvale@yahoo.com

0730 863 602 � devsoft.ro@gmail.com � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Tehnoredactare:

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, TurnuSeverin, Hunedoara, Mangalia, Oradea, Ploieşti); - alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Gibraltar, Italia, Republica Moldova, Serbia, S.U.A., Ucraina.

Sponsor: Claudiu Duică

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Appaloosa

Andalusian

Ardennes

Cu ocazia Crăciunului şi a AnuluiNou urăm colaboratorului şi

prietenului nostru, Claudiu Duică,multă sănătate, putere de muncă

în continuare, lui şi celor dragi.

La Mulţi Ani!Climate literare

Prof. Mariana TerraSocietatea Internaţională ”Reînvierea Daciei” şi revista ”Dacia

magazin” se mândresc cu faptul că ideile şi dovezile despre ve-chimea şi prioritatea culturii daco-geţilor în ansamblul concertu-lui mondial cultural - idei ilustrate cu competenţă în carteadoctorului Napoleon Săvescu, ”Noi nu suntem urmaşii Romei” -îşi găsesc confirmarea, o dată în plus, în expoziţia deschisă înNew York la ”Institutul pentru studiul lumii antice” din cadrul Mu-zeului Universităţii din Manhattan (15 E 84 St) unde pot fi văzuteşi admirate exponate uluitoare ce dovedesc, fără niciun dubiu, căCEA MAI VECHE CULTURĂ A LUMII A FOST ÎN SPAŢIUL NOSTRUDE ORIGINE (s.r.)

”THE NEW YORK TIMES”, cel mai prestigios ziar din StateleUnite ale Americii, publică, la 1decembrie a.c. - în secţiuneaScience - un articol despre această expoziţie, articol scris de JohnNoble Wilford şi intitulat ”A Lost European Culture, Pulled FromObscurity”.

Prezentăm mai jos fragmente traduse în limba română dinacest articol.

O CULTURĂ EUROPEANĂ PIERDUTĂ, SCOASĂ DIN OBSCURI-TATE

Înaintea gloriei care a fost Grecia şi Roma, înainte chiar deprimele oraşe ale Mesopotaniei sau a templelor de-a lungul Ni-lului, au trăit în valea de jos a Dunării şi la poalele Balcanilor oa-meni care au fost primii în artă, tehnologie şi comerţ la maredistanţă.

Timp de 1.500 de ani, începând mai devreme de anul 5.000Î. Hr., ei au lucrat pământul şi au construit oraşe, unele cu 2.000de locuinţe. Ei au fost meşteri pricepuţi în arta bronzului, nouatehnologie a acelui timp. În mormintele lor s-a găsit o varietate im-presionantă de ornamente de cap şi bijuterii pentru gât şi, într-uncimitir, au fost descoperite, ca ansamblu de aur, cele mai vechi ar-

tifacte din întreaga lume. Uluitoarele desene ale vaselor vorbesc de rafinamentul lim-

bajului vizual al culturii lor... Peste 250 de artifacte muzeale dinBulgaria, Moldova şi România sunt expuse pentru prima dată înStatele Unite. Doctorul David W. Anthony, profesor de antropolo-gie la colegiul Hartwick din Oneonta, NY, curatorul expoziţiei: ”Ve-chea Europă a fost printre cele mai sofisticate şi tehnologicavansate locuri din lume” şi a devzoltat ”multe dintre semnelepolitice, tehnologice şi ideologice ale civilizaţiei.”... La recenzia fă-cută expoziţiei, Roger S. Bagnall, director al institutului, a mărtu-risit că până acum ”Foarte mulţi arheologi nu auziseră de acestevechi culturi europene”. Admirând ceramicile colorate, Dr. Bag-dall, un specialist în arheologia egipteană, a remarcat că, în aceltimp, ”egiptenii cu siguranţă nu făceau vase ca acestea.”

Un catalog al expoziţiei, publicat de Princeton University Press,este primul compendiu de cercetare în engleză despre descope-ririle Vechii Europe... Cartea include eseuri ale experţilor din MareaBritanie, Franţa, Germania, Statele Unite şi din ţările în a existatacea cultură...

Pe un vast teritoriu care acum aparţine Bulgariei şi României,oamenii s-au stabilit în sate cu una sau mai multe case adunateînăuntrul gardurilor. Casele, unele cu două etaje, erau încadrateîn lemn, cu pereţi în tencuială de argilă şi podea din pământ în-tărit...

Câteva oraşe ale oamenilor din Cucuteni,... o cultură robustădin nordul vechii Europe, au crescut la mai mult de 800 de acri,ceea ce arheologii consideră un spaţiu mai mare decât orice altăaşezare umană cunoscută în acel timp. Escavaţii viitoare au rolulde a descoperi dovezi definitive ale palatelor, templelor sau aleclădirilor civice mari...

Una dintre cele mai cunoscute (figurine) este figura în argilăarsă a uni om care şade, cu umerii aplecaţi şi mâinile la faţă, caîntr-o contemplare. Numit ”Gânditorul”, această piesă şi o figu-

rină feminină au fost găsite într-un cimitir al culturii Hamangia, înRomânia...

Un set de 21 de figurine feminine mici, aşezate în cerc, a fostgăsit într-un site aparţinând perioadei pre-Cucuteni din nord-estulRomâniei...

”Gânditorul”, de exemplu, eşti tu sau eu, arheologii şi istoriciiconfruntaţi cu şi perplecşi de către o cultură ”pierdută” din sud-estul Europei, cultură care a avut o viaţă adevărată înainte ca unsingur cuvânt să fi fost scris şi o singură roată mişcată.”...

N.R. Expoziţia este deschisă publicului larg până în 25 aprilie2010. Pe Internet se pot vedea exponate la site-ul: http://www.ny-times.com/2009/12/01/science/01arch.html. Unii dintre ceimai renumiţi arheologi ai lumii sunt uluiţi şi recunosc vechimeaşi perfecţiunea culturii înflorite pe meleagurile noastre străbunecu mult înaintea cunoscutelor civilizaţii greceşti şi romane.

Continuitatea noastră ca popor evoluat încă de la răsăritul ci-vilizaţiei mondiale este dovedită, de asemenea, prin tradiţiile po-pulare care s-au păstrat până în vremea noastră.

Discontinuitatea noastră ca popor şi ca limbă există numai înmintea acelora pentru care adevărul şi dovezile ştiinţifice remar-cabile nu înseamnă nimic, fiindcă minciuna şi dezinformarea per-petuate de-a lungul anilor sunt aliaţii lor la care, spre ruşinea lor,nu renunţă.

Noi avem sacra datorie faţă de contemporani şi faţă de ur-maşi de a prezenta adevărul, aşa cum a fost scos la iveală dinceaţa trecutului.

Iar expoziţia recent deschisă în New York despre cultura vechiiEurope, în care aportul românesc este de 80%, ne îndreptăţeştesă spunem lumii, din nou, tare şi răspicat: ”Noi nu suntem urma-şii Romei!”

Material propus deDimitrie Grama

Gardă la cuvânt

24 nr. 25 � noiembrie-decembrie 2009

Georgiana StroieCum aţi intrat în contact cu opera lui

Mihai Eminescu?Am urmat cursurile Facultăţii de Jur-

nalism şi ale Facultăţii de Litere de la Uni-versitatea Computense din Madrid. Amstudiat opera lui Eminescu în anii de uni-versitate, în categoria poeţilor postroman-tici. În urmă cu doi ani, am citit operelemai multor scriitori români, printre care şiEminescu. Temele pe care le tratează înnuvele mi se par fascinante.

De ce aţi scris o carte despre Emi-nescu?

Am dedicat doi ani din viaţa mea pen-tru studierea vieţii şi operei lui Mihai Emi-nescu. Biografia lui mi se pare fascinantă.Am asistat la numeroase conferinţe refe-ritoare la traiectoria sa ca scriitor, am cititaproape toate cărţile care au fost publi-cate despre el. Am vrut ca operele lui Emi-nescu să fie mai cunoscute în Spania şicea mai viabilă cale de a face acest lucruera să îl transform în personajul principalal unui roman. Am ales să scriu o cartedespre Eminescu nu numai pentru că estecel mai reprezentativ poet român, ci pen-tru că este un suflet universal.

Un Eminescu bolnavCartea se numeşte „Eminescu şi cele

şapte păcate“. De ce aţi ales acest titlu?Titlul este o metaforă, la fel ca întregul

conţinut al cărţii. Romanul oferă cititoriloro explicaţie paradoxală despre păcat şi vir-tute. Cartea are şapte capitole. Personajulprincipal, Eminescu, este foarte bolnav şieste supus unui tratament cu mercur, într-o clinică din Bucureşti. Şi-a pierdut darulde a vorbi, nu mai poate crea şi nici măcar

nu mai ştie cine este. El este ajutat deşase scriitori, care au murit şi ale cărorfantasme îi apar în vise, pentru a-l ajutanu numai să îşi amintească adevărata saidentitate, ci şi pentru a atinge perfecţiu-nea.

Care sunt cei şase scriitori care îl ajutăpe Eminescu?

Cei şase scriitori care îl ajută pe Emi-nescu să înţeleagă mai bine ce înseamnăşase păcate sunt: Miguel Cervantes (invi-dia), Santa Teresa de Jesus (luxuria), JoseSaramago (vanitatea), Jorge Luis Borges(avariţia), James Joyce (lăcomia) şi Valdoz(lenea). Ultimul păcat despre care MihaiEminescu trebuie să înveţe este furia. Ceacare îi explică marelui poet ce înseamnăfuria este o muză, o zeiţă care îi inspiră peartişti să creeze capodopere capabile sătraverseze frontierele timpului. După ceEminescu este vizitat de cei şase scriitorişi de muză, se transformă într-un nou scrii-tor, perfect, într-un spirit universal. În cartesunt redate cele mai reprezentative poeziiale lui Eminescu, care într-un fel sau altulfac legături cu fiecare dintre scriitorii careîi apar în vise.

Artiştii care ilustreazăcartea

Când va ajunge cartea în librării?Romanul va fi publicat în limbile ro-

mână, spaniolă, germană, portugheză şiebraică. Din respect pentru Eminescu şipentru ţara sa, am fost de acord ca roma-

nul să apară prima dată în librăriile din Ro-mânia şi apoi în cele din Spania, Portuga-lia, Germania şi Israel. Ulterior, în funcţiede propunerea agentului literar, sunt des-chis pentru ca romanul să ajungă în libră-riile din alte ţări. Cartea va fi publicată laînceputul anului viitor. Coperta romanuluieste creată de cunoscutul pictor român,Romeo Niram. De asemenea, şase artiştiplastici români, spanioli, irlandezi şi aus-tralieni au realizat picturi şi fotografii, careilustrează cartea. A fost o mare surpriză şio onoare pentru mine faptul că şapte ar-tişti plastici s-au implicat în acest proiect.Anul acesta, ei vor expune în ţările de ori-gine lucrările inspirate din „Eminescu şicele şapte păcate”.

Care este viziunea dumneavoastrădespre cultura română?

Arta şi cultura română mi se par de-osebit de valoroase. Consider că este omare pierdere pentru cultura universalăfaptul că artiştii români, în special cei dinperioada interbelică, nu sunt suficient decunoscuţi în lume. În calitatea mea de di-rector al revistei de arte frumoase „YareahMagazine“ am colaborat cu „EspacioNiram“ din Madrid (trust format din revistaşi Editura Niram Art şi un bar lounge apar-ţinând pictorului român Romeo Niram) înorganizarea a numeroase evenimente cul-turale pentru promovarea în Spania a mul-tor artişti şi scriitori români, cum ar fiConstantin Brâncuşi, Nicolae Grigorescu,Tristan Tzara, Eugen Ionescu şi personali-tăţi contemporane. Tot în scopul promo-vării culturii, am creat două pagini web în

limba română (http://scriitormartincid.wordpress.com/ şi http://yareahmaga-zine.wordpress.com/).

Cărţi şi premiiMartin Cid s-a născut la 26 iulie 1976,

în Oviedo (Spania). A absolvit Facultateade Litere şi Facultatea de Jurnalism, dincadrul Universităţii Computense din Ma-drid. El a publicat cărţile „Ariza“, „Un Siglode Cenizas“, „Relatos Cortos“, „Mis CienEscritores Favoritos“, „El Jugador Ante ElEspejo“, „La Vieja Sirena“ şi „El Misogino.Una novela de «amor»“.

Martin Cid a fost distins cu numeroasepremii pentru literatură, printre care Pre-miul de Naraţiuni Scurte din Jerez, PrimaPoveste Scurtă Dante Alighieri şi întrece-rea Literară Cafe Compas. Din anul 2008,este directorul revistei de artă „Yareah Ma-gazine“.

Material propus deBaki Ymeri

Martin Cid

„Cele şapte păcate ale lui Eminescu“

SE RESTABILEŞTE DREPTATEA! A CÂTA OARĂ?

Un spaniol e fascinat de opera marelui poet român şi s-a decis să-lpromoveze în lume. Scriitorul spaniol Martin Cid va publica un roman cuEminescu personaj principal. Cartea va apărea iniţial în România, apoiîn Spania, Portugalia, Germania şi Israel.