* V E D E T A I N P O I A N A P I N U L U I

1 8 . 0 8 . 2 0 0 8 * E D I T I E L I M I T A T A * S E D I S T R I B U I E G R A T U I T

Ceea ce citiţi acum e o fiţuică total neoficială a taberei Branding România 2008 – Poiana Pinului. Numele e inspirat de la colegii de la workshop-ul de comunicare – mulţumim! În continuare publicăm una dintre numeroasele scrisori primite pe adresa redacţiei de la o cititoare înfocată. Lectură plăcută! Dragă mamă, În tabără este super. După cum ştii, am ajuns la Poiana Pinului – ceea ce e o experienţă greu de egalat. De ce? Păi, pentru că noaptea stăm pe pajişte şi ne uităm în tăcere la stele; purtăm discuţii adânci şi dezvăluim celorlalţi cele mai adânci secrete. Desigur, tot în tăcere, pentru că fix vizavi se manifestă noapte de noapte un eveniment cultural de mare anvergură-n gură. Linişte vă rugăm, solo percuţie căci bagă mare Guţă şi fraţii lui. Deci, în tăcere, cum spuneam. Evident că după o noapte aşa încărcată avem probleme cu trezitul. Care e rapid şi violent – ne urmăreşte teama că vom rata micul-dejun, ceea de obicei se întâmplă. Dar e OK, prânzul vine la ora 1 (am primit banane într-o zi!), după o sesiune intensă „de workshop”. Ştiu că pe vremea ta nu existau astfel de chestiuni, dar nu te speria, e OK. Avem chiar si flipchart-uri şi laptop-uri şi video-proiectoare. Noi n-avem acces la ele, dar e mişto că există, ne dau speranţe pentru un viitor mai bun. Ştiu că probabil că acum te gândeşti că poate n-ar fi trebuit să vin aici, dar e chiar mişto şi totul e în regulă. De exemplu, dacă te înţeapă o albină primeşti rapid o

pastilă dubioasă şi o fiolă de calciu - oricum, am învăţat că nu e bine să stăm în calea albinelor (nu că aş fi păţit ceva!).

Aici totul pare a fi invers. Tipii inteligenţi n-au nici o idee despre cum să te facă să înţelegi despre ce naiba vorbesc, iar la polul opus crazy guys care arată a oameni integri (cum îţi plac ţie) doar din CV,dar faţă în faţă sunt neaşteptat de… altfel – de exemplu seara se îmbracă în femei şi defilează pe holuri. Ah, şi nu suntem singuri în tabără – suntem înconjuraţi de franceji cercetaşi (care fac pe clovnii, la propriu), karatişti şi kocalari, dar e OK căci am învăţat de la un domn Fotescu despre importanţa toleranţei şi nu ne deranjează nimic. Nu ne deranjează nici programul încărcat din fiecare zi, iar dacă ne plictisim şi n-avem cu cine vorbi ne conversăm cu diversele animale de companie: avem pisici, câini, găini şi cocoşi. Suntem o mare comunitate fericită aici între dealuri.

Sper să ne auzim vedem cu bine cât de curând deşi n-aş pleca prea repede de aici. Tereza Hârciog

Ritualuri tribale de inspiraţie karateka la Branding Romania 2008

Antoinvizsfervor indu Nu Tea Tot masA, dcu esingmira Lăsresp Conca e WE

oine de Saizibile: „IDErtul academînţelege ma

ulgenţi. Şi o

cred că a atru Internaţ

ce ştim e sculin), că ada, şi că e el, a antrepgurul lucru aculosul pro

ând gluma pectul pentr

ncluzionândel.

ELL DONE L

Cheile pieamintirea p Pierdut tim Diversele ciorbele inofensive.avea niciopărul slinobine - com Breaking americani

nt-Exupery EA”, „REPUmic (recomaai bine la ce

oricum, se p

ieşit din vreţional. Mai n

că: “Răzare o supradsecsi! NU,nrenorilor. Ape care-l p

odus, din BE

de-o parteru ceea ce f

d - Chiar da

LMT PEOPL

erdute sau primelor zile

mp liber. Îl de

insecte caunor disti. Spre exem

o urmă de vos al bucătplimente bu

news: unau găsit fin

R

spunea că UTAŢILE” (“andăm un De mă refer)

pare că lucru

eun film denou se num

van e ZEUdoză de umnu vă panic

Am aflat ca eputeţi cumpELŞUG la c

,cred că nufaci!”.

că era doa

LE!!

rătăcite pe. Nu-i aşa?

eclar nul.

are par a inşi trainemplu, albinvenin dupătăresei. În ucătarului!

n grup dnalmente so

R Ă Z V A

lucrurile ce“e” invizibil,DOOM2 (ce).E vorba d

urile se com

e comedie meşte stil,fler

UL!” (spunemor practic caţi, aici e me vorba depăra (costăcamera 7).

u greşesc c

r el în tabăr

A N

pot fi găsite?

face plutaeri sunt a sigur nu ă ce stătuse

rest numa

de cercetoluţia pentru

A N E S

ele mai impo,”i” invizibil)ei de la Ande un om frmpensează.

sau de pe r si poate ch

ea o persoşi un spirit cmâna celor e parfum cuă 50 lei do

când vorbes

ra asta, tot

N U N Ţ U

e în

a in total mai

e pe ai de

tători u cei

S E C S I !

ortante sun) şi desigu

ntreprenoriaraţilor,să fim

scena unuharismă.

ană de sexcameleonicde-o teapă

u Feromonioza şi găsiţ

sc şi în num

merita să v

R I

care au prscurt, serenumita saici), mai eAcolo n-ai căci ceasuFlorin SaFermecătozis! În atenţiasenzaţii talansat pe cu levăntzvă puteţi bDOAR gra Invazie dehoc de josumedeniemultor artivaloare serecunoscăMulţumim.

!

t r t

m

ui

x c. ă ; ţi

mele vostru,

venim. Cu a

robleme curecomand

staţiune Poiaexact în camcum să n-a

ul matinal alam, Romorul - toţi la

a amatorilori) - ţinem piaţă noul ică şi mugubucura de ovitând în ju

cleptomanoi am prime de plângeicole vestimentimentală.tori dacă Andreea, a

“Eu mi‐nebun; acumul

, afirmând:

atât mai bin

u trezitul dedă o curăana Pinului

merele cu vai parte de e veşnic s

meo Fantasa peste 17

or de parfsă subliniedeodorant

ure de jojobo mostră dirul planetei

ni! După pamit pe adreeri referitoarmentare de. Păgubiţii li s-ar re

ai legătura!

‐aş dori, since că am multlată” 

er , să fiu tă nebunie  

”Toată stim

ne că sunt T

e dimineaţăă intensivă (da, existăedere la şoo zi ca-n pasetat pe d'stick şi P

75 decibeli.

fumuri finem faptul căFEROMON

ba. Astfel, an acest proRăzvan.

rada modeesa redacţire la dispari o inestimaar fi extrem

eturna hain

ma şi

TOŢI

ă: pe ă în ă pini osea. almă 'alde

Petre Am

e (şi ă s-a NICS acum odus

i ad-ei o ţia a abilă m de nele.

N E V E R E V E R

So, good people, I have never ever met such nice guys like you all… Buuuun! Dar, ce (te) faci in gloriosul moment când oamenii ăştia chiar sunt sinceri (hehe, “prea sinceri” unii) and they are all like… “eu n-am… (înţelegeţi voi ce vreau să spun, nu?!) pe plajă, sub clar de lună, and, hello! cine nu a… (you got it, right?). Pe plajă, ce să mai, nu e om!!! oh, yeah, baby, “good point!!!” Omul ăla (cum îi zice, mă?) a! - Freud, care e way too brainiac (for me at least) nu a ……… pe plajă şi totuşi reducea fiinţa la instinct sexual… cum o îndruga el verzi şi uscate când el nu a … pe plajă, oh well, not my business. Şiii, ce e „mai incitant” decât să? ce să mai frate, sunt reale personaje aterizate din filmele alea ce le priviţi voi (unii dintre voi) câteodată (come on people, ştiti la ce mă refer)… furie dezlănţuită, amor nebun, alea alea. Oamenii te iartă oricum, dacă eşti fericit, aşa că it doesn’t really matter de ce eşti fericit… nu te iartă dacă faci crime, iar, hai să fim realişti, privarea de a ne cunoaşte şi de a vă cunoaşte pe voi toţi, lemetiştii este o crimă. So… don’t worry, be happy, pentru că,

indiferent de ce gogoşi îndrugaţi şi chestii tâmpite spunem, tot fenomenali rămânem, tot extraordinară ne este fiinţa and … NEVER EVER connecting people… Just do it!

D I N L U M E A C E L O R C A R E N U C U V Â N T Ă

de Emil Sfârleanu L-am cunoscut pe Traian acum câteva zile ca fiind "tipul ăla" care dormea la noi în cameră. Din câte mi-am dat seama, lui Traian îi place să doarmă şi să mediteze asupra condiţiei umane sau cel puţin aşa pare pentru că nu vorbeşte foarte mult :) Dar e de treabă, râde la glumele mele şi se-încalţă cu Globe-uri ca şi mine. Însă nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre seara în care a avut loc infamul quiz despre UE, ăla care a durat ceva mai mult decât unii dintre noi au putut suporta după o zi plină de activităţi. Ei bine, pe la jumătatea quiz-ului cineva mă-ntreabă "hei, ştii cumva pe unde e Traian?". "Băi, nu, nu prea" - vine replica mea. Fast-forward până după finalul quiz-ul - mă îndrept cu Paul şi Cax spre camera cu materiale din prima vilă. O luăm pe câmp, prin spatele vilei şi remarcăm că lumina e aprinsă. "Băi, ce naiba mă, chiar aşa, am lăsat lumina aprinsă?". Eram puţin nedumeriţi - ajungem în vilă, descuiem uşa şi cum păşim în cameră ni se arată o siluetă fantomatică: "M-aţi încuiat aici...". Da, era Traian. Eu mă uit la Cax, Cax se uită la Paul, Paul la mine, suntem puţin şocaţi dar mie îmi trece repede şi izbucnesc într-un hohot de râs necontrolat: "Adică tu ai stat aici tot timpul în care a avut loc quiz-ul?" "Daaa... Am strigat, am bătut în uşă - degeaba..." zice Traian deznădăjduit. Eu, continuând să râd: "Wow, şi quiz-ul ăsta a durat vreo trei ore... Băi, îmi pare rău :)". Iniţial credeam că eu l-am încuiat însă mai spre seară Gabi şi-a recunoscut vina. Dorim prin prezenta să ne manifestăm solidaritatea faţă de cauza lui Traian care probabil că a rămas traumatizat în urma incidentului (de fapt, poate d-asta e mai tăcut în preajma mea). Traian, gândurile noastre sunt alături de tine. Ai grijă, măi!

Branding România 2008 în (nişte) imagini

Acest ziar e un pamflet si trebuie tratat ca atare. Va rugam sa-l raspanditi, din mână în mână - să ajungă la toţi

Mulţumim frumos şi vă mai aşteptăm : )

Nişte redactori ad-hoc, anonimi şi total binevoitori