Revista Conservatorul Nr 4

CONSERVATORUL

Individul [iStatul. O tem`de reflec]iemereu actual`

REVISTå DE CULTURå POLITICå APRILIE - IUNIE 2006 ANUL I NUMåRUL 4

CONSERVATORISMUL - ATITUDINI,DOCTRINå, PRECURSORI

VOCABULAR POLITIC ROMÅNESC

MARGARET THATCHER - DOAMNA DE FIER

P.P. CARPLegea Comunal` [i necesitatea descentraliz`rii

P.P. CARPLegea Comunal` [i necesitatea descentraliz`rii

C U P R I N SEDITORIAL CONSERVATORISMUL 1 de Dan Voiculescu

CONSERVATORISM ROMÂNESC PAGINI VECHI: MÂINE, DUMINIC~, E ZIUA HOT~RÂT~ 2 de Mihai Eminescu PAGINI VECHI: SPIRITUL PUBLIC MODERN 3 de Mihai Eminescu PRECURSORI PETRE P. CARP: UN REPREZENTANT DE MARC~ AL JUNIMISMULUI POLITIC 4 PETRE P. CARP LEGEA COMUNAL~ {I NECESITATEA DESCENTRALIZ~RII 5LUMEA CONSERVATOARE DOCTRINE POLITICE: INDIVIDUL {I STATUL 6 de Marius Stan BIOGRAFII: MARGARET THATCHER 10 de Andrei Sabin ROMÂNIA CONSERVATOARE ISTORII: VOCABULAR POLITIC ROMÂNESC 12 de Lauren]iu VLAD PROGRAME POLITICE: PETRE P. CARP {I INTERVEN}IONISMUL SOCIAL 14 de Ana-Maria R`dulescu ACTUALITATEA ROMÂNEASCå PARTIDUL CONSERVATOR: INI}IATIVE LEGISLATIVE ALE PARTIDULUI CONSERVATOR (2006) 16PARTIDUL CONSERVATOR: EVENIMENTE 17IDEI, OPINII, REFLEC}II: Despre UDMR 18 de Dan Dr`ghiaPUNCTE DE VEDERE: INGAYTUDES 20 de Mihai Ghi]ulescuACTUALITATEA ÎN LUME PARTIDE POLITICE: PARTIDUL CONSERVATOR NORVEGIAN 22PROIECTE POLITICE: TRADI}IA GAULLIST~ 24 de Anca Parmena Popescu POLITICI EXTERNE: MOMENTUL NEOCONSERVATOR AL POLITICII EXTERNE A SUA 26 de Octavian Manea SEMNALE EDITORIALE/NOTE DE LECTUR~ 30 JOHN GRAY, DINCOLO DE LIBERALISM {I CONSERVATORISM IOAN STANOMIR, REAC}IUNE {I CONSERVATORISM. ESEU ASUPRA IMAGINARULUI POLITIC EMINESCIANROBERT NISBET, CONSERVATORISMULANA-MARIA R~DULESCU, CONSERVATORII DIN JUDE}UL DOLJEVENIMENTE/INFORMA}II 32 {COALA DE VAR~ A PARTIDULUI CONSERVATOR „CONSERVATORISM {I ACTUALITATE“ (MICL~U{ENI, JUD. IA{I, 25-27 AUGUST 2006)

APRILIE - IUNIE 2006 ANUL I NUMARUL 4

R E V I S T ~ T R I M E S T R I A L ~ E D I T A T ~ D E I N S T I T U T U L D E S T U D I I P O L I T I C E C O N S E R V A T O A R E

ISSN 1841-8236Lauren]iu Vlad (director), Marius Stan (redactor-[ef), Petre D`noiu (art director), Daniela Costache, Dan Dr`ghia, Ana-Maria R`dulescu,

Andrei Sabin, Adrian Sandu (secretar general de redac]ie), Vali Buga (layout [i prelucrare imagine) Redac]ia: Calea Victoriei nr. 118, etaj 5, Bucure[ti, Sector 1, Telefon: (021)3170614, Fax: (021)3170613.

Tiparul executat la Tipografia INTACT S.A. Bucure[ti

C O N S E R V A T O R U LR E V I S T ~ T R I M E S T R I A L ~ E D I T A T ~ D E I N S T I T U T U L D E S T U D I I P O L I T I C E C O N S E R V A T O A R E

Aprilie - Iunie 2006 CONSERVATORUL 1

DDAANN VVOOIICCUULLEESSCCUU

Doresc s` aduc un omagiu marilor oameni politici conservatoricare s-au dedicat echilibrului în politic`, echilibrului între indivi-dualismul exacerbat caracteristic liberalismului radical [i colec-tivismului extrem specific socialismului.

Gândirea politic` a lui George Washington, primul pre[edinteal SUA (1789-1797), Charles de Gaulle, pre[edintele RepubliciiFranceze (1959-1969), Margaret Thatcher, prim-ministru în maimulte rânduri al Marii Britanii (1979-1990) ori, în spa]iul autohton,Titu Maiorescu, pre[edinte al Partidului Conservator (1913-1914),prim-ministru (1912-1914) sau Petre P. Carp, lider al aceleia[iforma]iuni politice (1907–1913), prim-ministru (1900-1901, 1910-1912) sunt pentru noi, conservatorii de ast`zi, o surs` inestimabil`de inspira]ie.

Sunt înc` actuale multe dintre zicerile faimoase ale precurso-rilor no[tri: bunòar`, Petre P. Carp spunea în 1888 – „În politic`gre[elile se îndreapt`, nu se r`zbun`“ sau în 1911 „Autoritateamoral` a unui om politc nu se câ[tig` decât printr-un singur mijloc.În via]a ta privat` s` fii totdeauna corect, iar în via]a ta public` s`fii totdeauna dezinteresat“. De asemenea, doresc s` reamintescmarele adev`r rostit de Titu Maiorescu [i s` nu l`s`m Româniaprad` „formelor f`r` fond“.

CONSERVATORISMUL – POLITICA ECHILIBRULUI {I A MODERA}IEI

Cum se [tie, doctrina conservatoare a ap`rut ca reac]ie la radi-calismul Revolu]iei Franceze [i a r`mas mereu o critic` a stiluluirevolu]ionar de a face politic` inaugurat o dat` cu acest evenimentistoric. Fondatorul conservatorismului la nivel teoretic esteEdmund Burke cu ale sale Reflec]ii asupra Revolu]iei din Fran]a(1790), scriere care a influen]at decisiv dezvoltarea doctrinei con-servatoare pân` în epoca contemporan`.

Conservatorii, fie cei „ai începutului de drum“, fie cei ai zilelornoastre, nu sunt împotriva reform`rii institu]iilor [i a practicilorcare nu au reu[it s` satisfac` nevoile umane. Ei sus]in îns` c` bineletrebuie f`cut nu prin scheme grandioase, inspirate din ideologiirupte de realit`]i, ci prin m`suri ale c`ror costuri [i avantaje s` fieevaluate în detaliu [i adaptate caracterului [i tradi]iei na]ionale.

A[a cum a fost formulat` în tradi]ia britanic`, în opera luiEdmund Burke sau Michael Oakeshott, iar mai apoi în practicapolitic` a unui Benjamin Disraeli ori Margaret Thatcher, teza fun-damental` a concep]iei conservatoare despre politic` afirm` carac-terul limitat al rolului guvern`rii.

Conservatorii [i-au dat seama, pe baza experien]ei, a observa]ieicomune [i nu pornind de la vreo teorie metafizic`, c` suntem fiin]efinite, muritoare, c` suntem împov`ra]i de relele istoriei [i nu neeste dat s` atingem perfec]iunea. În esen]`, condi]ia uman` este ca-racterizat` de tensiuni ce pot fi atenuate prin ac]iune politic`, dar nupot fi complet eliminate.

Aceast` filosofie a existen]ei umane se opune doctrinelor radi-cale, care consider` c` rùl [i suferin]a din aceast` lume au cauzaîn structura societ`]ii. Aceste radicalisme afirm` c` este suficient sàlc`tuim o societate bazat` pe principii corecte [i to]i oamenii vortrì ferici]i. Este ceea ce sus]ine de pild` marxismul, care pretinde

c` r`sturnarea capitalismu-lui prin revolu]ie, preluareaputerii de c`tre proletariat[i etatizarea propriet`]iirezolv` definitiv toateproblemele omenirii. Con-servatorii [tiu îns` c` rùl[i suferin]a sunt insepara-bile de existen]`. În con-secin]`, putem defini con-servatorismul drept artacompromisului politic, aechilibrului [i a modera]iei.

Sarcina primordial` aunui guvern conservatoreste limitarea rùlui omni-prezent. Realiz`rile unuiguvern conservator sem`soar` concret prinevitarea conflictuluisocial [i diminuarea arbi-trariului în exercitareaputerii prin instituirea suprema]iei legii.

Conservatorii, spre deosebire de liberali [i sociali[ti, consider`c` valoarea principiilor este dat` de consensul social asupra lor.Legile nu trebuie s` creeze moralitatea [i dreptatea, ci s` fie expre-sia acestora.

CONSERVATORISMUL – POLITICA REALISMULUI {I A PRAGMATISMULUI

Conservatorismul repro[eaz` socialismului [i liberalismuluiradical – a[a numite doctrine ra]ionale – c` pledeaz` pentrua[ezarea vie]ii comunit`]ii pe baza institu]iilor [i a reglement`rilordeduse din abstrac]iuni intelectuale.

În schimb, conservatorismul se concentreaz` nu asupra unoridealuri „ra]ionale“ care trebuie puse în practic`, ci asupra obiec-tivului pragmatic al dezvolt`rii societ`]ii. Acest obiectiv nu se real-izeaz` prin aplicarea în realitate a unui proiect politic [i socialexemplar, ci printr-o activitate continu` de rezolvare a problemelor.Atitudinea politic` a conservatorului este practica permanent` înrezolvarea problemelor comunit`]ii, plecånd de la un consens pre-existent [i încercånd s`-l extind`.

În acest sens, conservatorul practic` o politic` a imperfec]iunii[i a compromisului: el [tie c` nu exist` un proiect social perfect,capabil s` dea rezolvare universal` oric`ror probleme, ci numaiprobleme locale în care deseori interesele oamenilor se ciocnesc.Prin urmare, politica este o suit` permanenta de încerc`ri pentru arezolva probleme [i a g`si compromisul între valori [i intereseaproape incompatibile. Din aceast` perspectiv`, conservatorismuleste un pragmatism politic.

Politicianul conservator se conduce dup` convingerea c` nuexist` solu]ii „de-a gata“ la problemele-întotdeauna specifice-alecomunit`]ilor, [i nici principii universale de rezolvare ale acestora.Protec]ia social` – sistemul de ajutorare a membrilor defavoriza]i aicomunit`]ii – este atribuit conservatorilor britanici, care l-au ini]iatîn a doua jum`tate a secolului al XIX-lea. Conservatorii nu accept`nici individualizarea societ`]ii, dar nici na]ionalizarea a tot ceea cese poate.

De aceea, sarcinile conservatorismului trebuie s` fie ap`rareaindividului de tirania majorit`]ii [i sus]inerea autonomiei societ`]iicivile fa]` de aparatul birocratic al statului.

EDITORIAL

CONSERVATORISMULAtitudini, doctrin`, precursori

MMIIHHAAII EEMMIINNEESSCCUU

Mâine, duminic`, e ziua hot`rât` pentru intrareatriumfal` a trupelor noastre în Bucure[ti.

Într-adev`r, dac` este vreun organ al na]iuniicare-n aceste vremi triste, când totul e amenin]at, s`prezinte o priveli[te mai mândr` [i mai înt`ritoare desuflet, e organul puterii fizice a poporului românesc,osta[ul, care azi, când Camerile s-a(u) dezonorat,revenind asupra voturilor solemne din trecut [irumpându-le, au ]inut drapelul sus, gata a se bate peArge[ cu ru[ii, precum a fost gata a se bate înBulgaria cu turcii.

Pe când o genera]ie corupt`, f`r` de mândrie [istatornicie, formeaz` publicul privitor, o[tirea, aceas-ta singur` reprezentant` a poporului românescadev`rat, cum este el pe plaiuri [i la [es, dovede[teînc` urmele unor virtu]i care în restul societ`]ii s-aupierdut.

E drept c` toat` organizarea noastr` politic`, totaparatul de legi [i institu]ii introduse cu deridicata,toat` neîngrijirea de pân-acuma pentru clasa agricol`român` tind a o nimici cu des`vâr[ire.

Nu e num`r din Monitor care s` nu cuprind` listelungi de d`ri directe [i indirecte, jude]ene, comunale[i de alt soi, care toate în linia din urm` se percep dinpunga ]`ranului, de vreme ce el formeaz` singuraclas` productiv` în România. Munca lui oprecupe]esc negustorii [i o schimb` pe m`rfuristrìne, munca lui d` valoare latifundiilor statului [icelor particulare, d`rile pl`tite direct sau indirect dec`tr` dânsul sus]in legiunile de func]ionari ai statului,ai comunelor, ai jude]elor; c-un cuvânt o organiza]ieîn care vorbe[te [i pe care-o influen]eaz` to]i aceiacare nu produc în economia na]iei nici m`car val-oarea unui cap`t de a]`; pe când ]`ranul, care singurproduce întreg substratul vie]ii noastre economice,nu are nici un glas care s`-l reprezinte pe el, s` vor-beasc` în numele lui.

{i când voim a ne f`li [i a ascunde cu v`lul glo-riei mizeria acestei genera]ii f`r` razim moral [i int-electual, atunci cu ce ne vom f`li decât cu vitejia per-sonal` a aceluia[i ]`ran?

El merit` într-adev`r s` intre în triumf în Sybaris,el care în mijlocul veacului al nou`sprezecelea, cepentru noi însemneaz` domnia frazei [i a pospìeliistrìne, reprezint` înc` cu aceia[i b`rb`]ie frumoase-le pagini ale unui trecut, când toat` ]ara era ca dân-sul. Dar vremile s-au schimbat din veacul al cinci-sprezecelea [i pân` azi. Ast`zi gra]ie liberalismuluiam izbutit a face din România o nou` Americ`, unteren pentru colonii, pe când poporul românesc sestinge prin simplificarea muncii, prin pierderea pie]ei

în care s` [i-o ofere, prin mizeria cauzat` demul]imea d`rilor, prin s`r`cirea cauzat` de introdu-cerea unor costisitoare forme goale f`r` nici uncuprins real. Ast`zi ca niciodat` putem vorbi de oplebe de sus [i de un popor de jos.

S` descoperim oare toate p`catele, câte s-aucomis pân` în ziua de ast`zi contra elementului celuimai conservator din ]ar`, contra s`teanului? Dar nu elege introdus` care s` nu fi distrus sau s` fi încercata distruge sentimentul lui de drept ce se p`strase deb`trâni ca obicei al p`mântului, ca datin` mo[tenit`;nu e [coal` înfiin]at`, care s` nu fi fost o unealt` con-tra limbei lui [i a bunului sù sim], nu e institu]ie cares` fi r`spuns la adev`ratele lui trebuin]e. În mijloculformelor cosmopolite, introduse la noi f`r` alegere,el e singurul ce [i-a p`strat frumoasa limb` str`veche,frumoasele datine, care [i ele pier din zi în zi subsuflarea înghe]at` a unui veac strìn din toat` fiin]anoastr`.

{tim prea bine c` nici Dumnezeu din cer, nici omde pe p`mânt, nu mai e în stare a opri repedea c`derepe povârni[ul fatal pe care am apucat. Dup` dou`zeci[i cinci de ani, românul din România chiar ar fi ocuriozitate etnologic` precum e ast`zi în mun]iiEmului, unde-a st`pânit cu glorie dou` veacuri. [timprea bine c` am f`cut drumuri comode de fier [ipoduri peste râuri invaziei veacului modern [i c`st`pânii viitori ai p`mântului nostru trec în fiece zigrani]ele cu sutele [i cu miile. Noua Americ`,America r`s`ritean` de lâng` Dun`re a deschis demult por]ile ei migra]iunii care ne-aduce civiliza]ia [istingerea.

Dac` le spunem toate acestea, n-o facem pentruc` ar fi ceva nou, pentru c` am putea spune remediicontra rùlui – ci pentru a ar`ta c`, dac` e un elementcare s` mai merite recuno[tin]a noastr` deplin`, pen-tru c` d` oarecare str`lucire celor din urm` pagine aleistoriei noastre, este tocmai acel popor din sate, carea r`mas inaccesibil tuturor înnoiturelor noastrenenorocite, dar care se stinge prin munca de Sisif cei s-a impus, pentru ca tocmai el [i nu altul s` sus]ieuneltele care-l estermineaz`.

Dar chiar bucuria [i recuno[tin]a noastr` sincerèste înveninat` de un eveniment care se petrece înaceea[i zi în care se petrece intrarea triumfal`. Într-adev`r, între comisarii ru[i [i cei români s-a fixataceea[i duminec`, aceea[i zi de 8 octomvrie pentruschimbarea autorit`]ilor române din Basarabia cucele ruse[ti. Deci în aceea[i zi în care Bucure[tii vorfi împodobi]i cu flamuri tricolore [i se vor ilumina,un alt col] al p`mântului românesc va intra într-unîntuneric vecinic poate. Nu exist` o mai mare ironiea sor]ii.

2 CONSERVATORUL Aprilie - Iunie 2006

CONSERVATORISM ROMÅNESC

[„MÅINE, DUMINIC~, E ZIUA HOT~RÅT~...“](1878)

Articol publicat înTimpul, 8 octombrie1878. Text integralselectat din MihaiEminescu, Opere.Publicistic`, 1 noiembrie1877-15 februarie 1880.Timpul, edi]ie critic`coordonat` de DimitrieVatamaniuc (respons-abilul sec]iunii de pub-licistic`, stabilirea pater-nit`]ii textelor, comen-tariile), în colaborare cuPetru Cre]ia (respons-abilul filologic aledi]iei), OxanaBusuioceanu, SimonaCioculescu, Anca Costa-Foru, Aurelia Cre]ia,Claudia Dimiu, EugeniaOprescu, AlexandruSurdu (transcrierea filo-logic` a textelor), IonBulei (colaborator externpentru istorie), X,Editura Academiei RSR,Bucure[ti, 1989, pp.136-137.


MMIIHHAAII EEMMIINNEESSCCUU

Spiritul public modern sufere de-o boal` pân` laoarecare grad nepriceput` pentru noi, n`scut` dinîmprejur`ri [i din st`ri de lucruri f`r` analogie învia]a noastr` intern`. Nu e vorb`, interna]ionali[tiidin Germania, Fran]a [i Anglia sunt prieteni buni [ipersonali cu d. C.A. Rosetti, cu d. Br`tianu, dar ideilepolitice profesate de cosmopoli]ii apuseni sunt, pen-tru stadiul de dezvoltare în care trìm, utopii în carenu cred nici cei ce le profeseaz` la noi. Religia, cucredin]ele ei fericite, cari stabilea în mod dogmatictoate r`spunsurile la întreb`rile cele mari ce preocupò minte omeneasc`, a suferit grele lovituri, îns`numai negative – din partea unor ultime ra]iona-mente materialiste, cari în sine sunt tot atât de neîn-temeiate ca [i mitologia greceasc`.

Dar ra]ionamentele materialiste, brutale fiind,lesne de priceput [i apelând oarecum la bestia dinom, g`sesc în suta a nou`sprezecea o mul]ime deaprigi ap`r`tori, încât via]a noastr` modern` pare a seapropia de povârni[ul fatal pe cari istoricii latini îlpresupun, f`r` cuvânt, a fi existat înaintea constituiriistatelor, adec` acea stare de vecinic` vrajb` însem-nat` cu vorbele bellum omnia contra omnes, r`zboiultuturor împotriva tuturor.

F`r` cuvânt s-a admis aceast` stare de lucruripentru omul primitiv, din cauz` c` exist` un senti-ment de drept înn`scut.

Nu doar c` oamenii s-ar fi adunat din impuls pro-priu [i ar fi stabilit un modus vivendi prin discu]ie [ipunere la cale. Acest stadiu vine cu mult mai târziu.Dar precum roiul de albine sau în mu[inoiul de fur-nici nu exist` legi scrise [i facult`]i de drept, de[itoate fiin]ele câte compun un roi trìesc într-o rân-duial` stabilit` prin instincte înn`scute, tot astfel [iomul primitiv trìe[te din cele dintâi momente însocietate, iar când începe a-[i da seam` [i a cùta sèsplice modul de convie]uire [i de conlucrare se nascreligiile, cari stabilesc adev`ruri morale, sub formeadev`rat c` dogmatice sau mitologice, religii carisunt totodat` [i codici.

Cu încetul îns` omul perfectibil se desprinde dintotalitatea organiza]iei naturale [i-[i l`rge[te cerculsù de activitate individual` [i atunci abia începepentru el via]a într-adev`r omeneasc`, via]a liber`.Dar totu[i în l`rgirea individualit`]ii sale omul poateatinge o margine în care pune în cestiune individua-litatea [i libertatea semenilor sì [i în cele mai multecazuri a semenilor acelora cari sunt mai buni, maicapabili, mai de inim`.

Astfel s-ar putea spune c` întreaga lupt` întretaberele opuse, numite una liberal`, care ajunge la

comunism, alta conservatoare, care poate ajunge laosificarea statului, e pe de o parte lupta pentru drep-turi, pe de alta lupta pentru datorii.

Conservatismul lupt` pentru datorii. Pentru elîmplinirea datoriilor c`tre semenii sì, solidaritateade bun`voie sau impus` de legi a cet`]enilor unuistat, o organizare strict`, în care individul e numaimijloc pentru între]inerea [i înflorirea colectivit`]ii,cru]area economic` a tuturor claselor pe cari leprive[te ca organe vii ale societ`]ii, cu un cuvântorganizarea natural`, în]eleas` de to]i, mo[tenit` ade-sea prin tradi]ie, prin obiceiul p`mântului, recunos-cut` de to]i f`r` legi scrise chiar, iat` starea de lucrurila care aspir` conservatismul estrem.

Dar [i aceast` direc]ie are primejdiile ei. Vecinicatutel` exercitat` asupra claselor de jos le d` într-adev`r pânea cea de toate zilele, dar le lipse[te deenergie individual`, le face indolente.

Pe de alt` parte sistemul libert`]ii, totodat` alindividualismului, cuprinde primejdii [i mai mari. Elpreface via]a într-o lupt` de exploatare reciproc`,care poate ajunge la disolu]iunea complet` a statului.[i într-acolo tind ideile comuniste interna]ionale deazi. Între aceste dou` estreme e poate me[te[uguladev`ratei politice. A împreuna exigen]ele existen]eineap`rate a statului cu exigen]ele libert`]ii indivi-duale, a nu permite ca asocia]ii de indivizi r`pitori s`fac` dintr-un stat o unealt` a lor [i a nu l`sa pe de alt`parte ca statul impersonal s` lege cu totul mânileindividului, asta e problema pe cari mul]i (au) încer-cat s-o dezlege, dar de la cezarii Romei [i pân` lacezarii moderni nu s-au g`sit remedii radicale, cinumai paliative.

Un nem`rginit individualism s-a l`]it peste toatÈuropa. Individul e scopul c`ruia i s-au sacrificattoate elementele cari formau încheieturileorganiza]iei vechi. Teoria c` via]a e un drept „dreptla“ a prins r`d`cini în to]i [i cu durere trebuie s-om`rturisim c` în multe locuri chiar clasele superioareau încetat a crede c` au datorii c`tre cele de jos, pre-cum [i cele de jos au datorii c`tre cele de sus.

Un nou atentat – al patrulea pân` acum – comisasupra unui cap încoronat, a regelui Umbert al Italiei,dovede[te pe ce povârni[ fatal se afl` ideile a o sam`de lucr`tori din Europa. Un oarecare Passamente adat cu cu]itul în regele Italiei, pe care l-a r`nit u[or labra]. Prins, s-a g`sit în domiciliul lui hârtii caridovedesc c` st` în leg`turi cu interna]ionalii.

E caracteristic c` în momentele în care asemeneaatentate se-ntâmpl` în Berlin, în Madrid, la Neapole,în fotoliile ministeriale de la Bucure[ti s` steaoameni cari au leg`turi intime cu oamenii de frunte aiinterna]ionalei.

CONSERVATORISM ROMÅNESC

[„SPIRITULPUBLIC MODERN…“](1878)

Articol publicat înTimpul, 8 noiembrie1878. Text integralselectat din MihaiEminescu, Opere.Publicistic`, 1 noiem-brie 1877-15 februarie1880. Timpul, edi]iecritic` coordonat` deDimitrie Vatamaniuc(responsabilul sec]iuniide publicistic`, sta-bilirea paternit`]ii tex-telor, comentariile), încolaborare cu PetruCre]ia (responsabilulfilologic al edi]iei),Oxana Busuioceanu,Simona Cioculescu,Anca Costa-Foru,Aurelia Cre]ia, ClaudiaDimiu, EugeniaOprescu, AlexandruSurdu (transcrierea filo-logic` a textelor), IonBulei (colaboratorextern pentru istorie),X, Editura AcademieiRSR, Bucure[ti, 1989,pp. 147-148.

Mihai Eminescu(1850-1889)


Petre P. Carp s-a n`scut la Ia[i pe 29 iunie 1837într-o veche familie boiereasc` ale c`rei origini co-borau pân` în veacul al XVII-Iea.

STUDII

Dup` 1850, tat`l sù, stolnicul Petre Carp, îl trimi-tea la studii în Germania; aici, tân`rul a urmat cu serio-zitate gimnaziul francez din Berlin, îndreptându-[i apoipa[ii spre Facultatea de Drept [i {tiin]e Politice de laBonn, unde [i-a des`vâr[it educa]ia. Lecturile sale dinperioada de formare intelectual`, dintre care amintimpe cele din Chateaubriand [i chiar, dup` unii cerce-t`tori, ai lui Edmund Burke, doctrinari ai conservatoris-mului european, s-au reg`sit mai târziu într-o seam` dediscursuri parlamentare pronun]ate cu diferite ocazii.

JUNIMEA

La pu]in timp dup` revenirea în ]ar`, Petre P. Carpa fondat, al`turi de Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi,Vasile Pogor [i Theodor Rosetti, Societatea literar`„Junimea“ (1863-1864), în interiorul c`reia s-a remar-cat ca un excelent traduc`tor al lui WilliamShakespeare [i Alexander von Humboldt, precum [i caun savant critic literar. Amprenta cultural` a societ`]iia influen]at conduita politic` a membrilor sì, astfel càce[tia [i-au construit o identitate proprie între conser-vatorii români, fiind cunoscu]i sub numele dejunimi[ti. Cultiva]i, dinamici, extrem de critici cuiner]iile vechilor conservatori, junimi[tii chiar au înfi-in]at un nou partid în 1891. Partidul Constitu]ional,c`ci a[a se numea noua forma]iune politic`, a profesato doctrin` conservatoare revigorat`, ingenios formu-lat` de pre[edintele sù, Petre P. Carp. În 1900, cumanimozit`]ile dintre junimi[ti [i vechii conservatori sestinseser`, cei dintâi au decis s` se reîntoarc` la matc`.

ACTIVITATEA DIPLOMATICå

De-a lungul timpului, Petre P. Carp a îndeplinit oseam` de func]ii în diploma]ia româneasc`. Astfel afost secretar al Agen]iei diplomatice de la Paris (1866-1867), agent diplomatic la Viena, Berlin (1871-1873)sau Roma (1873) [i, în fine, trimis extraordinar [i mi-nistru plenipoten]iar al României în Austro-Ungaria(1882-1884).

ACTIVITATEA POLITICå

În 1867, Petre P. Carp a devenit deputat deVaslui din partea conservatorilor. Era momentul de

început al unei remarcabile cariere politice deaproape cinci decenii, ce a culminat cu perioada încare a fost pre[edinte al Partidului Conservator(1907-1913). În acest r`stimp, Petre P. Carp, unorator des`vâr[it în opinia contemporanilor sì, astr`lucit de la tribuna Parlamentului atât ca deputatsau senator în mai toate legislaturile, cât [i ca titularal portofoliilor Afacerilor Strìne, al Cultelor [iInstruc]iunii Publice, al Agriculturii, Industriilor,Comer]ului [i Domeniilor ori al Finan]elor. În 1900,pentru prima dat` în îndelungata sa carier`, primea\nvestitura de pre[edinte al Consiliului de Mini[tri(demnitate pe care a de]inut-o pân` în 1901). A maionorat func]ia de prim-ministru [i între 1910-1912,perioad` în care s-au consemnat poate cele maiimportante realiz`ri politice ale lui Petre P. Carp;spre exemplu, adoptarea de c`tre Parlament lapropunerea guvernului a unor reglement`ri referi-toare la statutul meseriilor [i la îmbun`t`]ireasitua]iei popula]iei rurale.

Dup` demisia de la [efia Partidului Conservator,Petre P. Carp a participat la reuniunile Consiliului deCoroan` din anii 1914-1916. La pu]in timp dup`încheierea r`zboiului, b`trânul lider conservator sestingea din via]` la mo[ia sa de la }ib`ne[ti (19 iunie1919).

ERA NOUå

Adept consecvent al conservatorismului, chiar [iatunci când [i-a asumat orgolios identitatea junimist`prin fondarea Partidului Constitu]ional, Petre P. Carp[i-a legat numele [i de unul dintre cele mai consis-tente programe politice ale conservatorilor românidin a doua parte a veacului al XIX-lea [i primeledecenii ale celui urm`tor. Programul se numea „EraNou`“, iar esen]a sa doctrinar` se definitivase înperioada 1881-1888 într-o serie de discursuri rostitede Petre P. Carp de la tribuna ParlamentuluiRomâniei.

În opinia liderului conservator, politica eradeopotriv` o [tiin]` [i o art`. Adic` ea trebuia sàib` capacitatea de a asocia tradi]iile culturale, eco-nomice, sociale ale poporului cu imperativelemomentului. De aceea, orice act politic îi p`rea luiPetre P. Carp unul singular, original, inedit,întrucât el nu putea fi aplicat cu stricte]e decât uneianumite chestiuni, a c`rei rezolvare ]inea de speci-ficitatea sa [i nu de teorii ori formule universale.Evident c` în aceste formul`ri se întrez`resc [icelelalte valori ale conservatorismului acelor vre-muri: respectul pentru tradi]ie, pentru moralitatea[i ordinea acesteia, pentru progresul gradual [ievolu]ia organic`, netulburate de convulsii sociale[i politice.__ LL.. VV..

PRECURSORI PETRE P. CARP

UN REPREZENTANTDE MARC~ ALJUNIMISMULUI POLITIC

Petre CarpPrimul semn al unei st`riînapoiate subpunctul devedere al culturiieste netoleran]a.Când cinevacrede c` numaiel are dreptate,când cinevacrede c` în afar`de concep]iacreierilor sì numai este absolutnimic altceva învia]a social`,acela este un omincult, care n-aavut înc` putin]ade a-[i da seamacât de variate,cât de multiplesuntmanifest`rilegândiriiomene[ti.

(...) Domnilor, comuna, în ochii tuturor oamenilorpractici [i oamenilor de [tiin]`, este sâmburele între-gului organism de stat, [i aceasta este atât de adev`rat,încât istorice[te se poate constata c` toate statele, fiemoderne, fie antice, când s-au creat, s-au creat din oaglomerare de comune, [i când prin legea fireasc` adecaden]ei s-au descompus, s-au descompus încomune separate. {i este firesc s` fie a[a: pornind dela interese locale restrânse, omul î[i l`rge[te [i cerculde ac]iune [i orizontul gândirii; cu dezvoltarea culturiiî[i aplic` la interese mai înalte, pe un câmp mai larg,aptitudinile ce le-a câ[tigat în mica sa sfer` local`.

Când decaden]a îi ia cet`]eanului puterea de a seridica mai presus de interesele locale, a se gândi lainteresele generale ale statului, atunci revine acolo deunde a pornit, la interesele restrânse ale comunei. Deaci vedem c` comuna este celula în jurul c`reia toateorganiza]iunile statelor moderne s-au închegat. Nuvoi studia care a fost mersul istoric la noi, fiindc`, dinnenorocire, la noi dezvoltarea istoric` a fost întrerupt`pentru cauze cunoscute de to]i, [i când ne-amrede[teptat, ne-am apucat [i am luat legile din ]`ristrìne, cari nu aveau nici o rela]iune cu starea noas-tr`, [i nu am studiat m`car dac` chiar în ]`rile aceleade unde am luat legile, ele nu erau v`t`m`toare.

S` vedem, domnilor, cum s-au petrecut lucrurileîn Fran]a, [i care a fost dezvoltarea istoric` acolo, c`cide acolo am luat noi exemple, ca [i cum civiliza]iuneanumai acolo ar fi existat [i ca [i cum de aiurea n-amfi putut înv`]a nimic.

Când s-a descompus statul roman, s-a întâmplatceea ce ziceam adineaori, c` forma]iunea general` destat s-a desf`cut în organiza]iuni mici de comune, [iatunci era firesc s` uzurpe comuna toate atribu]iunilece revin statului.

Comuna avea justi]ia în mân`, comuna aveaarmata în mân`, a[a încât comuna pân` în secolul alXII-lea [i al XIII-lea, a avut totul în mân`.

Pe urm`, când s-au grupat toate elementele înjurul dinastiilor franceze, de la un extrem s-a mers laaltul – [i nu numai c` comunele au pierdut exerci]iuldrepturilor regaliene, dar li s-a luat [i cea de pe urm`r`m`[i]` de neatârnare, încât încetul cu încetul ocomun` a ajuns s` fie ceea ce este la noi, un simpluagent administrativ. Atunci a venit revolu]iuneafrancez`.

Cea dintâi lege a fost la 1793, a doua lege la 1803,a treia la 1808, [i, în fine, ultima lege relativ` la

comune a fost mi se pare sau la 1833 sau la 1834.Dar toate aceste legi s-au resim]it de luptele ante-

rioare, [i în loc s` se disting` bine ce revine statului [ice comunei, s-a f`cut un amestec periculos [i s-a creato comun` care este totodat` o instan]` administrativ`ce deserv` interesele puterii centrale [i o instan]`comunal`. C` în asemenea condi]iuni statul absoarbetotul, este foarte lesne de în]eles, [i de aceea ast`ziînc` Fran]a este lipsit` de libert`]ile locale, precum [inoi, cari am imitat legile franceze, suntem lipsi]i delibert`]i locale.

(...) Ziceam, domnilor, c` a]i f`cut aceea[i gre[al`ca [i Fran]a; [i gre[ala aceasta este cu atât mai sim]it`la noi, cu cât la noi nici cultura nu este a[a de mare caacolo, nici mijloacele materiale – [i poate c` de acoloprovine lipsa de neatârnare – nu sunt a[a de mari caacolo.

(...) Având în vedere toate aceste lucruri, noi amcerut s` se deosebeasc` comuna urban` de comunarural`; am cerut ca aceasta din urm` s` nu mai fiedefel o instan]` administrativ` politic`, ci o instan]`pur comunal`, cu atribu]iuni pur comunale. [i carisunt atribu]iunile pur comunale? Acestea sunt: [coala,biserica, drumul, poli]ia local`, s`racii comunei (...)

{ti]i c` sunt un om foarte ambi]ios; am voit s` fiuprimar la mine în sat, [i când am exprimat aceast`dorin]`, m-am pomenit într-o bun` diminea]` cu sub-prefectul – care de altfel are totdeauna bunul tact de-a m` l`sa în pace; vine la mine, zicându-mi: DomnuleCarp, nu po]i s` te alegi. N-am cercetat de ce seamestec` în cestiunea dac` pot sau nu s` m` aleg, aml`sat-o încurcat`; l-am întrebat îns`, de ce nu pot s`m` aleg, [i mi-a r`spuns: Cum pot eu, domnule Carp,s` v` dau dumneavoastr` ordine? Ce reiese de aci? C`subprefectul prive[te pe primar ca un impiegat subal-tern al sù, c`ruia îi d` ordine în privin]a treburiloradministrative, nepreocupându-se deloc dac` intere-sele comunei sunt satisf`cute sau ba. [i în privin]aaceasta fac apel la dumneavoastr` to]i, l`sa]i pre-ocup`rile politice de o parte, [i dac` se va ridica unsingur glas care s` spun` cum c` exist` comun` rural`cum trebuie s` existe, atunci eu m` pun jos [i nu maispun nimic.

(...) E oare idee liberal`, ideea de descentralizare?Eu cred c` da, [i dac` ideea de descentralizare trebuierealizat` undeva, e tocmai în materie comunal`, [i[ti]i pentru ce? Pentru c` statul în genere are tendin]ede a absorbi [i de a centraliza tot, [i dac` dumneav-oastr` voi]i ca acea tendin]` s` nu se realizeze, n-avem decât s` crea]i cercuri mici, în cari cet`]eanuls`-[i poat` dezvolta activitatea lui [i în cari s` poat`s` înve]e cum s` administreze omul [i pe sine [iinteresele altora; altfel, dumneavoastr` ajunge]i la ocentralizare atât de tare, încât nu mai ave]i nici er` libe-ral`, nici er` conservatoare, ci o er` biurocratic`, [im` tem de legi f`cute de biurocra]i pentru biurocra]i.


PETRE P. CARP PRECURSORI

LEGEA COMUNAL~{I NECESITATEADESCENTRALIZ~RIIDiscurs rostit \n[edin]a Camerei din27 noiembrie 1886

Fragmente selectate dinPetre P. Carp,Discursuri parla-mentare, edi]ie îngrijit`de Marcel Du]`, studiuintroductiv de IonBulei, Editura „Grai [iSuflet – CulturaNa]ional`“, Bucure[ti,2000, pp. 238-245.

„În politic` gre[elile se îndreapt`, nu se r`zbun`.“

Petre P. Carp (1837-1919)


MMAARRIIUUSS SSTTAANN

Se poate porni relativ u[or de la constatarea c`diferitele ideologii au ca scop ultim binele indi-vizilor. Difer` doar maniera în care se poate realizaacest lucru [i discursul specific al fiec`rei doctrine.

PREAMBUL

Nu putem nega totu[i c` pionieratul unei discu]iiteoretice despre rela]ia dintre individ [i stat apar]ineliberalismului, seculariz`rii puterii politice, contrac-tului social prin care indivizii consimt s`-[i delege oparte din suveranitate (în special cea de a-[i rezolvasinguri conflictele) unei structuri transcendente pecare, la rigoare, o numim stat. În aceast` viziune emi-namente liberal`, statul este slujitorul sumei indi-vizilor în]ele[i ca societate civil`. Pentru c` indiviziiau decis mutual s` aroge statului o parte din puterealor, tocmai de aceea ei sunt cei care sunt deservi]i de

c`tre stat, iar nu invers. Statul este a[adar doar uninstrument de urm`rire a interesului individual.

PRECURSORI

John Locke, considerat p`rintele liberalismuluipolitic, a imaginat o situa]e originar` [i ipotetic`(starea de natur`) de la care pornind a conturat unmecanism just de ie[ire din impas. Acest demers nuvrea în fond decât s` explice, s` justifice obligativi-tatea de a asculta, de a te supune. Hobbes bunòar`,un alt mare gânditor politic britanic, sus]ine c` teamade moarte (survenit` ca urmare a caracterului perma-nent conflictual al oamenilor) este cea care îi face peoameni s` caute o putere suveran` menit` s` le pro-cure securitate. Aceast` nevoie permanent` de secu-ritate este [i cea care legitimeaz` inclusiv regicidul,care confer` dreptul de a r`sturna inclusiv putereapolitic` întoars` împotriva supu[ilor sì.

TEME DE REFLEC}IE

De aici pornind, ceea ce construise putereapolitic` (goana dup` securitate personal`) îi produceacesteia [i limitele în care se poate exercita (prindreptul supu[ilor de a r`sturna o putere devenit` inse-cur`). Individul natural al lui Hobbes nu exist` decâtprin r`zboi cu ceilal]i, prin starea permanent` deostilitate. Puterea conceput` plecând de la aceast`stare de fapt nu va avea decât menirea de a protejadrepturile individuale (la via]`, la securitate, la liber-tate [i, în fond, la fericire). Locke în]elege necesitateaputerii tot prin prisma asigur`rii securit`]ii [i con-serv`rii individului. Dar pentru el, nu conflictul per-manent dintre oameni [i teama unei mor]i violentesunt mobilul contractului social, ci foamea. Prinurmare, omul natural al lui Locke porne[te încùtarea hranei, culege un fruct [i îl consum` f`r` capentru aceasta s` aib` nevoie de acordul celorlal]isemeni. Acest minim gest de supravie]uire este pen-tru Locke factorul legitimator cel mai profund. Celcare face ceva în mod efectiv pentru a-[i asigurahrana este [i proprietarul de drept / legitim al aceleihrane. De aici decurg consecin]e importante: dreptulde proprietate este anterior societ`]ii (deci nu este undrept social, ci, mai cu seam`, este un drept natural);omul î[i stabile[te raporturile cu natura prin munc`(munca depus` pentru a-[i asigura hrana [isupravie]uirea).

Cele dou` consecin]e se presupun reciproc: omuleste proprietar pentru c` este muncitor [i este munci-tor pentru c` este proprietar. Tot Locke impune [i

LUMEA CONSERVATOARE DOCTRINE POLITICE

INDIVIDUL {I STATUL. O TEM~ DE REFLEC}IEMEREU ACTUAL~

John Locke (1632-1704)


DOCTRINE POLITICE LUMEA CONSERVATOARE

dou` limite acestei aproprieri prin munc` proprie: s`nu-]i însu[e[ti mai mult decât po]i consuma [i s` la[imereu altora astfel încât [i ace[tia s` poat` beneficiade o cantitate de bunuri la fel de mare [i de bun`.Cele dou` condi]ii impuse de Locke nu sunt de natur`moral` sau politic`. Este pur [i simplu absurd [iira]ional s` acumulezi mai multe fructe decât po]iconsuma, l`sând surplusul s` putrezeasc`. Apari]iamonedei, deci a sistemului de schimb, face ca sur-plusul de bunuri s` devin` inalterabil. Aceastaînseamn` c` proprietarul legitim nu mai este în chipnatural muncitorul (cel care s-a împropriet`rit prinmunc`). Cel care ar trì numai din vânzare /cump`rare ar fi la rându-i proprietar de valoare. Aici,în acest punct, o iau pe drumuri diferite dreptul pro-prietarului [i dreptul muncitorului. Moneda este oconven]ie asumat` în comun de mai mul]i indivizicare, la un moment dat, au dorit s`-[i fac` inalterabilesurplusurile de bunuri. Este a[adar un contract, ore]ea de rela]ii sociale. Aceste elemente sociale debaz` apar înaintea institu]iilor politice. A[adar, pen-tru Locke, munca este doar începutul propriet`]ii,urmând ca apoi cele dou` s` se despart` decisiv. Estemuncitorul lezat de aceast` realitate? Locke spune c`nu, pentru c` dreptul muncii genereaz` valori carepot fi conservate apoi prin dreptul de proprietate.Cele dou` sunt în mare m`sur` inclusiv comple-mentare. Exist` [i un moment hobbesean al doctrineilockeene (pentru c` orice doctrin` a contractuluisocial are [i un astfel de moment): Locke admite c`starea de natur` este pa[nic` dar ea tinde s` devin`mai mereu una de r`zboi. Doar o astfel de tendin]`beligerant` putea s`-i determine pe oameni s` cautemodalit`]i în care drepturile lor s` fie securizate [iîndeplinite. Pentru ca individul s` nu mai fiejudec`tor al propriilor lui cauze, e nevoie de oaccep]ie comun`, un acord mutual asupra înc`lc`rilor[i sanc]iunilor derivate din ele.

Puterea politic` constituit` astfel trebuielimitat` în sensul c` ea îns`[i se supune legilor pecare le promulg`. Tot aici e inserat` [i celebra idee acelor 3 puteri separate [i echilibrate în atribu]ii unelecu altele: tocmai pentru a preîntâmpina din interior [idin intrinsecul ei, tendin]ele despotice ale acestei pu-teri. Dar acesta este mai cu seam` apanajul luiMontesquieu, care, spre deosebire de Locke, carecùta s` afle originile puterii, încearc` mai degrab`s` se întrebe despre efectele acesteia. Trebuie înschimb re]inut c` liberalismul are la temelie un dreptde proprietate sacru [i un principiu al libert`]iisus]inut, iar nu segmentat de c`tre puterea politic`.To]i ace[ti autori protoliberali nu au f`cut un lucrucon[tientizat ca atare a fi liberal, ci, mai cu seam`, aucùtat r`spunsuri la problemele concrete cu care seconfruntau în vremea lor.

LIBERALISM

Poate fi dedus din preambul c` liberalismul esteaplecat mai degrab` spre drepturile individuale natu-rale. Statul nu este, în aceast` viziune, decât uninstrument de garantare a libert`]ii individului de a-[iexercita drepturi sacre [i inalienabile. Liberalismulpune a[adar pre] pe individ [i pe modalit`]ile utili-tariste de a elimina insatisfac]iile fiec`ruia. Tot elvede c` ordinea politic` se bazeaz` pe fiecare individîn parte, recunoscând interesul legitim al fiec`ruia

pentru propria persoan`. Statul liberal pleac` prinurmare de la presupozi]ia c` individul este vioaraîntâi a ordinii sociale. Le-a preocupat întotdeauna pespiritele liberale limitarea puterii statului. Friedrichvon Hayek de pild` vedea ca esen]` a liberalismuluitocmai caracterul sù antietatist. Iar al]ii, din contr`,vedeau liberalismul ca opus exclusiv puterii arbi-trare, iar nu puterii politice în genere. E cu adev`ratgreu de g`sit un fir comun al acestei panoplii deopinii. Ca s` ob]inem totu[i un corolar cât de cât uni-tar, putem spune c` liberalismul (în genere) puneaccent pe toleran]` [i pluralism, pe libertatea indi-vidului [i proprietatea privat`, pe limitarea puteriistatului [i separa]ia puterilor, pe unicitatea individu-lui, autonomia [i libertatea acestuia. Constitu-]ionali[tii liberali au discutat implicit despre limi-tarea guvern`mântului. Al]ii s-au aplecat doar asuprafelului de a fi liberal. Deducem de aici c` li-beralismul este [i un set de principii, dar [i o metod`,un anumit fel de a r`spunde rigorilor realit`]iisociale.

În oricare dintre cazurile pe care le putem lua înconsiderare [i în oricare dintre viziunile unuia saualtuia dintre teoreticieni ne situ`m, în binomul indi-vid – stat perceput în cheie liberal`, nu putem decâts` constat`m c` întâietate are individul, cu un anumitbagaj de drepturi [i libert`]i pe care i-l presupunemaprioric. De fapt, în toate ideologiile, statuldeserve[te individul (cel pu]in declarativ) într-om`sur` mai mic` sau mai mare. Se pare c` liberalis-mul sus]ine, în acest sens, cea mai mare dintrem`surile deservirii. Dar statul liberal deserve[te indi-vidul în sensul c` r`mâne cât mai neutru, c` acord`cea mai mare libertate pentru ca individul s`-[i mani-feste datele sale naturale. Adic` se implic` extrem depu]in.

Cât prive[te Europade Est… Perioada comu-nist` a f`cut din viziunealiberal` un adversar ide-ologic clasic. La fel, li-beralismul era opozantuloric`rei forme de autori-tarism, de guvernarearbitrar`. Cam în acestmod univoc, decis [inenuan]at, s-a manifestatcurentul liberal imediatdup` 1989 (în aceast`parte de Europ`). Pem`sur` ce economicul adevenit îns` tema cen-tral` a disputei ideolog-ice de orice fel (lucrudictat de altfel de necesi-tatea reformei [i asi-mil`rii schemelor capi-taliste), a survenit, trep-tat, [i un proces de dis-eminare a acestei liniitari (intransigente) li-berale. Costurile refor-mei de tip liberal au f`-cut ca din vocea unic` aliberalului non- [i anti-comunist s` se desprind`voci social-democrate,cre[tin-democrate sau Thomas Hobbes (1588-1679)


clasic-liberale. Odat` cepasiunea cu care fiecare„fugea de eticheta decomunist ca de dracu“ s-astins, apar tendin]e im-puse de realitatea dur` [iimediat`: constatarea c`reforma are costuri so-ciale, c` exist` o vale aplângerii care trebuietrecut` pân` la o econo-mie de pia]` performan-t`, c` liberalismul dur nuprinde din prima la po-poarele acestei Euro-pe… toate astea au f`cuts` r`sar` adep]ii noi aialtor doctrine. Doctrineîn care raportul dintreindivid [i stat este tratatsensibil diferit de cheialiberal` a individualis-mului. Social-democra]iivor sus]ine statul bu-n`st`rii (în care individuleste într-o mai marem`sur` un asistat al stat-ului), cre[tin-democra]iisau liberalii clasici vorsus]ine limitarea inter-ven]iei statului.

Nu este cazul Ro-mâniei (a[a cum sus]ineAurelian Crìu]u). ÎnRomânia nu s-a rupt, în

toate aceste buc`]i [i viziuni, o p`tur` liberal` domi-nant` imediat dup` 1989. La noi a fost doar la mod`s` fii liberal dac` erai cvasiintelectual [i socialist(prin moravuri [i gândire), dac` nu erai intelectualsau dac` fusesei cumva „aparatcik“. Dar nu a existato ideologie trìt` [i asumat` decât ca mobil [i avan-taje personale. În func]ie de interese, cum s-ar spune.Desigur toate aceste doctrine sunt etichetate pe scenapolitic` autohton` dup` modelele clasice. Dar ele nepar în mare m`sur` artificiale, constructe de oportu-nitate [i sperficialitate.

SOCIAL-DEMOCRA}IE

Sunt adep]ii statului providen]`, ceea ceînseamn` c` în raportul dintre individ [i stat ei con-fer` o mai mare putere de ac]iune elementului etatic.Dar asta nu înseamn` c` statul „m`nânc`“ dinsuveranitatea popular`, ci, din contr`, c` acolo undeindividul este incapabil s` se managerieze singur, s`-[icreasc` [ansele sociale [i materiale pe cont propriu [ipotrivit capacit`]ilor sale, statul intervine pentru a-lsus]ine pe acesta din bugetul la care contribuie înmod diferit to]i cet`]enii. O asisten]`, a[adar, asumat`la limit` unei valori morale a milei, compasiunii [iîn]elegerii condescendente.

S-a precizat deja c` toate statele democratice(c`ci numai despre ele e vorba aici), indiferent dedoctrina în care se îmbrac`, folosesc statul în benefi-ciul individului, iar nu invers. Prin urmare, discu]iadespre raporturile dintre individ [i stat în diferite ide-ologii „democratice“ este doar una a ponderilor,

m`surilor în care individul este mai mult sau maipu]in asistat de c`tre stat (c`ci am conchis c` statulface acest lucru în oricare dintre cazuri). Statulsocial-democrat î[i asum` prin urmare o interven]iesus]inut` a politicului în social, l`sând economicul s`se autoregleze ca în orice alt capitalism de bun-sim](este cel pu]in cazul ]`rilor nordice ale Europei).Individul este mai dependent în social-democra]ie deajutorul oferit de c`tre stat. {i asta deoarece statul deacest tip îl înva]` c` exist` o diferen]` de capital întreel [i un altul asemenea lui pe care, dac` nu [i-o poatesurmonta singur, i-o surmonteaz` statul.

Impozitarea diferen]iat` potrivit veniturilor faceca cei care câ[tig` mai pu]in sau deloc s` benefi-cieze din plin de sumele pe care statul le colecteazìmens de la cei care câ[tig` (prin spirit antreprenor-ial, inspira]ie, succes economic) cel mai mult înacea societate. Dar pentru asta e nevoie îns` de oeconomie performant`, care s` aib` cât mai mul]iastfel de contributori „mari“ la bugetul de stat. Nuse pot asocia social-democra]ia, asisten]a la rigoare,cu o economie care nu aduce mare lucru la bugetulde stat, cu o economie slab dezvoltat`. În acest sens,statul asisten]ial de tip social democrat este maidegrab` o etap` istoric` ulterioar` celei a statului detip liberal laissez faire. Posibil`, dar nu necesar`. Înorice caz, inept` dac` se presupune util` înainteaconstruirii capitalismului autofunc]ional. Ca s`redistribui trebuie mai întâi s` produci suficient. Edoar o logic` de bun sim].

Concluzionând, pe filiera rela]iei dintre individ [istat, social-democra]ia vine cu o solu]ie la efectelepolariz`rii sociale, datorate inegalit`]ii naturale aoamenilor. Este o doctrin` cât de cât modern` [iacceptabil` a unui comunism în]eles ca beneficiusocial general. La fel ca [i în celelalte doctrine, statuldeserve[te individul, dar o face mai abitir. Iar pelâng` drepturile naturale individuale pe care în pre-ambul le-am „datorat“ gândirii de tip liberal, social-democra]ia vine s` îmbog`]easc` acest bagaj indivi-dual cu drepturi sociale, drepturi care îndeob[tepanseaz` inegalitatea social` izvorât` din beneficiilediferite ale economiei de pia]` sau capitaliste. Darceea ce se imput` statului providen]` este c`, o dat`cu aceast` cre[tere a puterii de interven]ie a sa, selimiteaz` periculos libertatea de ac]iune a indivizilor.Ei ar r`mâne astfel la, cum s-ar zice, „cheremul sta-tului“, dependen]i [i lega]i indisolubil de aceste unicestrategii de supravie]uire pe care le concepeguvernarea de tip social-democrat. Din p`cate saudin fericire, exist` atât argumente pro, cât [i contrastatului providen]`. Aceea[i e situa]ia cu statul de tiplaissez faire. Depinde de fiecare s` aleag` matriceacare i se potrive[te. Nu am f`cut decât s` punctezasem`n`ri [i diferen]e pe firul bicolor tensionat alindividului [i al statului.

CRE{TIN-DEMOCRA}IE {I CONSERVATORISM

F`r` a intra în diferen]ele doctrinare ale celordou` tabere (apropiate, de altfel), e cel pu]in just s`consta]i c` în materia rela]iei dintre individ [i statcele dou` sunt cât se poate de asem`n`toare. Ba, maimult, dac` ne rezum`m doar la interven]ia economicà statului sau la neinterven]ia lui, cre[tin-democra]ii[i conservatorii de ast`zi sunt cvasi-liberali. {i ei

LUMEA CONSERVATOARE DOCTRINE POLITICE

Pagin` de titlu a unui volum semnat de John Locke


DOCTRINE POLITICE LUMEA CONSERVATOARE

ap`r` proprietatea privat` ori principiile economieide pia]`. Diferen]ele apar doar la setul de valori gene-rale pe care le arboreaz`. Dar, la rigoare, un statcre[tin-democrat sau unul conservator (unul [iacela[i lucru în diferite p`r]i ale lumii) se caracte-rizeaz` printr-o practic` politic` plecând de larealit`]ile neetatice, independente, ale economiei detip liberal. Dimensiunea socio-economic` a diho-tomiei stânga-dreapta, în diferite ]`ri ale lumii,conoteaz` diferit [i mi[c`rile cre[tin-democrate, con-servatoare din aceste locuri. Iar faptul c` leg`turadintre Biseric` (cea Catolic` în special) [i partidelecre[tine a sl`bit dup` al doilea r`zboi mondial, faceca aceast` referire socio-economic` specific` fiec`rei]`ri s` fie [i mai relevant`, [i mai important`.

În principiu, partidele cre[tine au ca fundamentasocia]ii civice (asocia]ii profesionale, religioase,biserici etc.), iar dac` nu au a[a ceva, atunci orga-nizeaz` ele însele asemenea asocia]ii civice. În mare,aleg`torii partidelor cre[tine au o medie de vârst`mai ridicat`, frecventeaz` bisericile, sunt în generalfemei [i sunt, cum s-ar zice, reprezentan]i ai claseimedii tradi]ionale. Exist` desigur [i excep]ii de laaceast` regul`. De pild`, CDU-ul german este asimi-lat ast`zi „veri[oarelor“ sale conservatoare din lume.Dar asta se întâmpl` [i pentru c` CDU-ul este singu-ra alternativ` solid`, în Germania, la stângae[ichierului politic. Este doar un exemplu, dar elsubliniaz` cât de greu pare s` asimilezi sau s`despar]i cre[tin-democra]ia de conservatorism.

{i totu[i, considerându-le la pachet – cre[tin-democra]ia [i conservatorismul –, ce anume este rel-evant ambelor pentru rela]ia dintre individ [i stat? Unposibil r`spuns ar putea fi aplecarea amândurora spreresorturile func]ionale ale societ`]ii civile, ale comu-nit`]ilor locale (mai mici sau mai mari). Din aceast`perspectiv`, rela]ia ideo-logic` a cre[tin-demo-cra]ilor [i conservato-rilor cu statul este unamai degrab` de neutrali-tate. Cele dou` doctrinesunt mai degrab` încli-nate s` vad` în individmotorul oric`rei soci-et`]i, l`sând statul s` fieun simplu arbitru al reg-ulilor de joc deja îm-p`mântenite.

La fel ca liberalis-mul, cre[tin-democra]ia[i conservatorismul pro-pun un set de valori care sunt ale individului [i leap`r` prin limitarea interven]iei statului. Dac`plec`m doar de la constatarea lockeean` potrivitc`reia omul ac]ioneaz` exclusiv pentru a elimina oinsatisfac]ie, atunci insatisfac]ia în viziune cre[tin-democrat` [i conservatoare poate fi înl`turat` exclu-siv la îndemâna individului [i comunit`]ii de indivizi.Statul lipse[te de aici.

Dac` la social-democra]i statul avea un mare rolîn asisten]a social` [i în eliminarea unui anumit fel deinsatisfac]ii individuale, la cre[tin-democra]i [i laconservatori insatisfac]iile sunt surmontate de jos însus, de la comunit`]ile locale de interese, de la aso-cia]iile voluntare [i grupurile asociative mici. Statuleste absent. El nu asist`. Statul cre[tin-democrat [iconservator nu face decât s` încurajeze, s` prezerve

tradi]ia civil`, asociativ` a membrilor sì. Ace[tia, cas` for]`m discursul, î[i rezolv` singuri problemele,prin solidaritate, asociativitate, altruism. Statul lor nusupravegheaz` decât ca setul de reguli generale s` nufie înc`lcat. {i totu[i… dac` nici în liberalism statulnu se implic`, exist` m`car câteva diferen]e întreabsen]a „liberal`“ a statului [i cea „cre[tin-democrat`sau conservatoare“ a acestuia. Iar diferen]a major` serefer` la mecanismul prin care absen]a statului e sur-montat`: în liberalism – prin capacitatea natural` aindividului, adic` printr-o meritologie personalèxclusiv`; în cre[tin-democra]ie [i conservatorism –prin capacitatea indivizilor de a crea re]ele bazale,leg`turi organice la temelia societ`]ii, prin capaci-tatea asociativ` [i empatic` a acestora. Cu altecuvinte, dac` în liberalism individul se descurc` sin-gur, potrivit capacit`]ii sale, [i este l`sat de stat s`fac` asta (pentru c` statul este minimal, limitat doarla a supraveghea marile principii ale contractuluisocial), în cre[tin-democra]ie / conservatorism indi-vidul se descurc` împreun` cu al]ii asemenea lui pen-tru c` statul acestor ideologii (de centru, în genere) îilas` s` fac` asta [i încurajeaz` acele valori care pro-duc asociativitate, coagulare de interese [i comunica-tivitate social` de baz`.

CÂTEVA CONCLUZII

A[adar, liberalul promoveaz` individul pe contpropriu, cre[tin-democratul / conservatorul pro-moveaz` individul comunitar. Iar social-democratulpromoveaz` individul susceptibil oricând s` fie asis-tat de c`tre un stat benevolent.

Se desprind de aici 3 mari viziuni, asem`n`toare[i diferite, potrivit reprezent`rii grafice de mai jos:

Cu aceast` minim` schem` (un fel de tip-ideal,diferit în mare m`sur` de realitatea foarte plural`) sepoate vedea care sunt diferen]ele [i asem`n`rile gene-rale între modurile de percep]ie a rela]iei dintre individ[i stat. Este o schem` teoretic` supus` oricând deza-vantajului de a nu r`spunde specificit`]ilor locale aleunora sau altora dintre ]`rile lumii. Dar plecând de laea se pot construi mereu grafice paralele în care reali-tatea arat` ceea ce este ea de fapt: un fenomen mereuschimb`tor! Cu toate acestea, cele patru ideologiidemocratice mari sunt variante alternative viabile(dup` cum realitatea istoric` s-a pronun]at) la ide-ologiile totalitare sau autoritare. Ele au totu[i în comuninteresul unui „bien commun“ social, [i interesul sta-tului de a deservi, în diferite maniere, individul al c`ruiemana]ie este.

Implicarea statului Promovarea ideologic` Factorul care în eliminarea a anumitor valori concretizeazìnsatisfac]iei [i capacit`]i rezolvarea individuale individuale insatisfac]iilor

Liberalismul 0 1 Individul

Cre[tin-democra]ia 0 1 Grupul

/ Conservatorismul /comunitatea

Social-democra]ia 1 0 Statul


AANNDDRREEII SSAABBIINN

Margaret Hilda Roberts (devenit`în 1951 Thatcher) s-a n`scut la 13octombrie 1925 în Grantham, Lincoln-shire, estul Angliei. Tat`l sù, AlfredRoberts, patron al unei pr`v`lii [i con-silier local, a avut o puternic` influen]àsupra educa]iei [i viitorului politic allui Thatcher, având în vedere c` era unputernic sus]in`tor al conservatorilorpe plan local. Dup` ce urmeaz` cur-surile unui colegiu public (GrammarScholl) cu o burs`, în 1944 MargaretRoberts intr` la Somerville College(Oxford), studiind chimia. Imediat seînscrie în asocia]ia studen]ilor conser-vatori de la Oxford, al c`rei liderdevine în 1946. În 1947 î[i defini-tiveaz` studiile, ob]inând o diplom` dechimist [i lucrând ulterior pentru

British Xylonite [i apoi J. Lyons & Co. Pe plan politic, tân`ra conservatoare se afirm` în

scurt timp, candidând în 1950 [i 1951 în cadrul circum-scrip]iei Dartford. Nu reu[e[te s` ob]in` rezultateimportante, dar accederea în Camera Comunelor eragreu de ob]inut, având în vedere c` Dartford era o cir-cumscrip]ie laburist`.

Îns` anul 1951 aduce [i un eveniment fericit,Margaret Roberts devenind Thatcher dup` c`s`toria cuDenis Thatcher, cel care o va convinge s` urmeze cur-suri de drept. Ea reu[e[te s` intre în Barou în 1954 [iabandoneaz` astfel profesia ini]ial` de chimist.

DEBUTUL ÎN POLITICå

Dup` ce nu reu[e[te s` se impun` în cursa pentru ocircumscrip]ie sigur` în cadrul Partidului Conservator,în 1958 este nominalizat` pentru Finchley, în apropierede Londra. Alegerile din 1959 aduc o a treia victorieconsecutiv` a conservatorilor (Harold Macmillan prim-ministru), iar Margaret Thatcher câ[tig` în circum-scrip]ia sa devenind membr` a Camerei Comunelor,statut pe care nu-l va pierde decât la retragerea ei(1992).

Alegerile generale din 1970 aduc victoria conser-vatorilor, liderul partidului, Edward Heath, devenindprim-ministru. Postul de secretar de stat la MinisterulEduca]iei [i {tiin]ei îi revine lui Margaret Thatcher (îlva de]ine pân` la urm`toarele alegeri din 1974). Seremarc` înc` de la început prin politica de reducere acheltuielilor din bugetul Educa]iei, atacând uneleramuri ale doctrinei statului-bun`st`rii promovat` delaburi[ti înc` din 1945. Înc` din aceast` perioad` politi-

cienii de stânga o identific` drept un adversar puternic,iar presa o consider` impopular`.

LIDER AL PARTIDULUICONSERVATOR

Edward Heath nu reu[e[te s` dep`[easc` dificult`-]ile economice (dou` greve ale minerilor), iar alegerileanticipate provocate chiar de el (februarie 1974) suntpierdute de conservatori, Harold Wilson redevenindprim-ministru. Pentru a doua oar` în 1974 aveau localegeri anticipate (octombrie, declan[ate de data aceas-ta de laburi[ti), iar Heath le pierdea, pozi]ia lui în cadrulpartidului fiind astfel amenin]at`. Ini]ial, Sir KeithJoseph (autorul reform`rii doctrinei PartiduluiConservator – exponentul ideologic a ceea ce MargaretThatcher a transpus în practic` politic`) decide s`-lînfrunte pe Heath în alegerile interne din februarie1975, dar ulterior îi las` locul lui Thatcher. Dup`primul tur, aceasta are un avans, iar fostul prim-min-istru renun]`, permi]ându-i lui Margaret Thatcher s`devin` cu o majoritate zdrobitoare noul lider al Parti-dului Conservator (pozi]ie ce o va de]ine pân` în 1990).

În calitate de lider al Opozi]iei, Thatcher seremarc` printr-un atac virulent la adresa UniuniiSovietice, considerându-i pe sovietici ca fiind princi-pala amenin]are la adresa p`cii mondiale. Discursul din1976 îi va atrage din partea presei moscovite porecla de„Doamna de Fier“, care se va impune, devenind oexpresie a caracterului sù tenace, afirmat mai ales înperioada în care a fost prim-ministru. În cadrul partidu-lui, Margaret Thatcher a luptat pentru a impune vizi-unea sa economic` caracterizat` prin monetarism [i ointerven]ie redus` a statului, precum [i noua abordarepe plan interna]ional, pentru a se asigura c` în momen-tul ascensiunii la putere nu va avea de înfruntat [i oopozi]ie din interiorul partidului. Se remarc`, deasemenea, în 1978 printr-un atac la adresa imigran]ilordin Regatul Unit, stârnind controverse [i b`nuieli c` ardori s` atrag` voturi ale Frontului Na]ional Britanic,exponent al extremei drepte.

PRIM-MINISTRU AL MARII BRITANII

Alegerile generale din mai 1979 (provocate de omo]iune de cenzur` care a dus la c`derea guvernuluilaburist) aduc victoria conservatorilor, de[i, conformsondajelor de opinie, James Callaghan (prim-ministrulaburist din 1976) avea un u[or avans în preferin]eleelectoratului fa]` de Margaret Thatcher. Principalelepuncte ale campaniei conservatoare din 1979 au fostcriticarea ratei crescute a [omajului [i a supraregle-ment`rii pie]ei muncii [i pie]ei economice libere,v`zute ca principalele rezultate negative ale politiciloreconomice laburiste.

LUMEA CONSERVATOARE BIOGRAFII

„Doamna de fier“

MARGARETTHATCHER

Margaret Thatcher,lider al partidului con-servator britanic [iprim-ministru al MariiBritanii între 4 mai1979 [i 28 noiembrie1990. Supranumit`„Doamna de fier”,Margaret Thatcher esteuna din figurileemblematice ale nouluiconservatorism


BIOGRAFII LUMEA CONSERVATOARE

Obiectivele clar afirmate ale primului cabinet con-dus de Margaret Thatcher (format la 4 mai 1979) erauredresarea economiei britanice, precum [i reducereainterven]iei statului în economie. De asemenea,redobândirea influen]ei [i a statutului interna]ional auconstituit obiective ale guvern`rii Thatcher. Înîndeplinirea acestui obiectiv a g`sit un sprijin, care s-adovedit mult mai profund, reprezentând de fapt acela[ifundament ideologic: Ronald Reagan.Conservatorismul ap`rea astfel drept curentul domi-nant al anilor ’80 ai secolului al XX-lea. Principalulpromotor al politicilor thatcheriene a fost Sir GeoffreyHowe (ministru de finan]e în primul cabinet) al c`ruiprim buget din 1979, ce prevedea reduceri drastice decheltuieli, a dus la greve în siderurgie [i r`spânditeac]iuni de protest ale sindicatelor contra politicii eco-nomice [i sociale a guvernului, v`zut` deja în 1980drept un e[ec r`sun`tor. De[i pentru început într-adev`r[omajul a crescut, mi[c`rile de protest se datorau înprincipal faptului c` sindicatele erau în mod tradi]ionalcontrolate de laburi[ti (controlul acestora asupraPartidului Laburist a fost reafirmat în 1981, sindicateleavând prin statut o propor]ie de 40% din colegiul elec-toral care-l alegea pe liderul partidului).

Margaret Thatcher impune imediat m`suri menites` reorienteze politica ecnomic`. Astfel este înl`turatcontrolul asupra schimburilor, este extins` taxarea indi-rect` în defavoarea impozitelor pe venit, fiind crescutde asemenea TVA-ul concomitent cu reducerea oferteimonetare prin cre[terea dobânzilor.

În privin]a Irlandei de Nord, Margaret Thatcherconsidera în 1980 c` aceasta este o problem` ce trebuiereglementat` de parlamentul [i guvernul nord-irlandezf`r` interven]ie de la Londra. Politica de reducere acheltuielilor pentru ap`rare va duce [i la retragerea tru-pelor de patrulare din Insulele Falkland (Malvine), ceeace va face ca Argentina, care considera de mult timp càceste insule îi apar]in, s` le invadeze, junta militar`v`zând în aceast` ac]iune un mijloc de a distrageaten]ia de la gravele probleme economice ale ]`rii.Campania britanic` victorioas` din 1982 reprezentapentru Thatcher un mijloc de a reconstrui prestigiul [iinfluen]a interna]ional` a Marii Britanii (pe lâng`rela]ia special` cu Statele Unite), în condi]iile în care î[ireafirmase în acela[i an ata[amentul pentru men]inereaMarii Britanii în cadrul Pie]ei Comune.

UN NOU MANDAT

Alegerile din iunie 1983, câ[tigate de MargaretThatcher, au fost influen]ate de câteva mi[c`ri decisiveale acesteia. În primul rând campania din Malvine, apoireducerile acordate anumitor categorii sociale pentrua-[i cump`ra casele închiriate de la stat au f`cut carecesiunea economic` (provocat` [i de renun]area ladezvoltarea tradi]ional laburist` a industriei grele) [i[omajul s` fie v`zute drept consecin]e ale unei tranzi]iice era aproape de sfâr[it. De asemenea, spargereaPartidului laburist (desprinderea Partidului Social-Democrat) [i promovarea unei campanii de ie[ire aMarii Britanii din Comunitatea European`, precum [ide anulare a tuturor m`surilor economice thatcheristeau f`cut ca laburi[tii s` nu reprezinte o alternativ`.

Thatcher î[i începe cel de-al doilea mandat cuinten]ia de a reduce puterea sindicatelor, având învedere c` ele lansau des ac]iuni menite s`-i destabi-lizeze sprijinul electoral. Greva minerilor (martie 1984-

martie 1985) nu a produs rezultatele a[teptate, deoareceexistau proviziile de c`rbune necesare, iar liderii odeclan[aser` f`r` a ob]ine sprijinul tuturor sindicali[-tilor. De[i criticat` pentru ac]iunile în for]` ale poli]iei,Thatcher a reu[it în cele din urm` s` ob]in` revenireaminerilor la lucru f`r` concesii [i, mai mult, a reu[itînchiderea minelor neprofitabile. Cre[terea produc]iei[i descoperirea unor noi z`c`minte în Marea Norduluiau permis aplicarea unor astfel de m`suri [i au dus încele din urm` la revigorarea economiei britanice.

Din punct de vedere economic, al doilea cabinetThatcher continu` politica de promovare a principiilorpie]ei libere, extinzând privatizarea principalelor com-panii de]inute de stat înc` de la sfâr[itul anilor ’40(politica privatiz`rii principalelor utilit`]i a devenit ast-fel sinonim` cu thatcherismul). Pe plan extern,Margaret Thatcher s-a remarcat prin sus]inerea politiciiamericane în detrimentul rela]iilor cu ceilal]i partenerieuropeni din cadrul NATO. Astfel a autorizat atacareaLibiei de pe teritoriul britanic în 1986, acceptând ante-rior instalarea în Marea Britanie de rachete de croazier`nucleare [i a sus]inut politica lui Reagan de înfruntaref`]i[` a Uniunii Sovietice [i apoi de sus]inere areformelor lui Gorbaciov, care vor duce la pr`bu[ireasovietic` (Thatcher viziteaz` chiar Moscova în martie1987). Îns` rela]iile cu partenerii din ComunitateaEuropean` se tensioneaz`, Thatcher declarând publicîn 1984 la summit-ul european de la Fontainebleau c`Marea Britanie prime[te prea pu]ine fonduri pentru câtcontribuie la bugetul comunitar, iar aceast` politic` tre-buie revizuit`.

CÂNTECUL DE LEBåDå

La sfâr[itul anului 1990, opozi]ia popular` fa]` deThatcher era evident`, iar problema integr`rii europenedivizase chiar propriul partid. Un nou discurs antieuro-pean (împotriva pre[edintelui Comisiei Europene,Jaques Delors) la 30 octombrie 1990 va duce lademisia ministrului de externe, Sir Geoffrey Howe,acesta acuzând-o c` se opune intereselor britanice prinpolitica ei de respingere a noii integr`ri europene. Laalegerile pentru [efia Partidului Conservator dinnoiembrie 1990, Thatcher nu reu[e[te s` ob]in` omajoritate care s`-i permit` câ[tigarea din primul tur(i-au lipsit patru voturi). Se pare c` absen]a ei fizic` dela aceste alegeri (se afla la Paris, la summit-ul OSCE)a constituit un factor important, luând decizia în celedin urm` de a se retrage din al doilea tur. Astfel, JohnMajor devenea noul lider al Partidului Conservator, iarla 28 noiembrie 1990, Margaret Thatcher demisional`sându-i locul ministrului sù de finan]e, Major fiindprim-ministru pân` în 1997. Retragerea din CameraComunelor va avea loc în 1992, preferând s` nu maicandideze la alegerile din acel an.

Margaret Thatcher nu a reformat doar un partid, cidou`, laburi[tii, reprezenta]i de Tony Blair, acceptândmare parte din ac]iunile „Doamnei de Fier“ ca fiind ire-versibile. Aceast` raportare la perioada Thatcher i-aafectat îns` mai mult pe conservatori, lideri ca JohnMajor, William Hague, Ian Duncan Smith sau MichaelHoward oscilând între ceea ce trebuia p`strat dinthatcherism [i ceea ce trebuia schimbat. Ascensiuneatân`rului lider David Cameron ar putea duce la elibe-rarea de constrângerile thatcheriste [i la elaborarea uneinoi viziuni capabile s`-i readuc` pe conservatori laguvernare.

Margaret Thatcher,dup` retragerea dinpolitic`

RReeffeerriinn]]`̀::George MalcomThomson, The PrimeMinisters. From RobertWalpole to MargaretTatcher, NationwideBook, London, 1980


LLAAUURREENN}}IIUU VVLLAADD

În februarie 1823, Mihail Sturdza îi scria consu-lului rus Minciaki o epistol`, prin care-[i motivaamânarea reîntoarcerii sale în Moldova. Expeditorulera, în fapt, purt`torul de cuvânt al unui grup politicconstituit din mari boieri ce emigraser` în Rusiadatorit` tulbur`rilor politice din 1821. Acest grup sec`lùzea în activitatea politic`, a[a cum precizaMihail Sturdza, dup` o serie de „principii conserva-toare”. Formula, chiar dac` în francez`, reprezint`prima utilizare a cuvântului „conservator” în limba-jul politic din Principate; pe plan european, termenulera utilizat frecvent în vocabularul politic britanic [iîn cel german din anii ’30 ai veacului al XIX-lea, iarîn Fran]a el fusese consacrat de Chateaubriand, careini]ia un jurnal periodic, Le Conservateur, ce-[if`cuse un titlu de glorie din sus]inerea necondi]ionat`ce o d`dea ideii restaura]iei.

„CONSERVATIVI“ ORI „RUGINI}I“

Scrisoarea lui Mihail Sturdza, viitorului domn re-gulamentar al Moldovei (1834-1849), era înso]it` [ide un memoriu, îndreptat împotriva „c`rvunarismu-lui“ practicat [i tolerat la Ia[i în vremea lui Ioni]`Sandu Sturdza (1822-1828). Marele boier mol-dovean critica în termeni fermi proiectul consti-tu]ional al lui Ionic` Tùtu din 1822, pe care-l con-sidera drept „un act atentator la autoritatea constitu-it`“, prin care „novatorii“ sau „parveni]ii“ cùtau sìmpun` practici politice neconforme cu „vecheaadministra]ie a Principatului“, prejudiciind astfel„binele public“ [i „armonia dintre guvernan]i [iguverna]i“.

Dup` cum lesne se poate observa, existau înMoldova deceniului al treilea al veacului al XIX-leacel pu]in dou` grup`ri politice, rezultate în urmadezbin`rii unei „partide na]ionale“. Coeziunea aces-tor dou` grup`ri se realizase pe de o parte în jurulunor principii de tip conservator, adic` de restabilirea ordinii [i autorit`]ii tulburate de regimul fanariot [ide practicile administra]iei tranzitorii ce i-au urmat(ei se autodesemnau „patrio]i“), iar pe de alt` parte înjurul unor proiecte reformatoare care vizau o pri-menire a clasei politice autohtone sau chiar noiîntocmiri administrative. Cum cea din urm` op]iunecuprindea în sine proiectul unei noi construc]ii

politice, situa]ie ce trimitea cu gândul la mi[c`rilerevolu]ionare care afectaser` echilibrul european alVechiului Regim sau pe cel instituit apoi de SfântaAlian]`, era firesc ca ea s` fie numit` „c`rvunar`“ sau„novatoare“, reprezentan]ii ei fiind cataloga]i drept„ciocoi“ ori „parveni]i“ de marea boierime auto-hton`. În }ara Româneasc` acest curent „novator“ nureu[ise s` se cristalizeze pân` c`tre 1828; existauîns` [i aici dou` grup`ri politice, care se confruntau,dar în linii mari ele se delimitaser` în func]ie de spri-jinul ce-l ofereau sau nu domnitorului Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828).

În timpul domniilor regulamentare, nici o gruparepolitic` nu f`cea referire în titulatura sa sau a adver-sarului la cuvântul „conservator“, între 1838-1848reconstituindu-se chiar „partida na]ional`“, atât în dez-baterile din Adun`rile Ob[te[ti, cât [i în ini]iativeleculturale ale epocii. Îns` cercet`rile asupra limbajuluipolitic al perioadei respective dezv`luie faptul c` înanumite articole din jurnale ori dic]ionare se utilizauformule precum „conservativ“, „conservator“ sau„partid conservator“, dar realit`]ile desemnate de aces-tea apar]ineau altor zone europene, în special Angliei[i Fran]ei (vezi Curierul Românesc sau Vocabularromân de toate vorbele str`bune repriimite pân` acmuîn limba român` publicat de Ioan D. Negulici în 1848;un alt dic]ionar al epocii, Vocabularu fran]ezo-româ-nesc din 1840, nu înregistra deloc conota]iile politiceale termenului, el privilegiind defini]iile legate deideea p`str`rii în bun` stare a s`n`t`]ii trupului, aobiectelor vechi etc.; de altfel, cuvântul vine de la lati-nescul „conservare“ care înseamn` „a p`stra, „a con-serva“, de unde [i accep]iunea de „conservator al unuimuzeu“ care p`trunde în limba român` pe filier`francez`). În linii mari, „conservativii“ erau „reac-]ionarii“, „rugini]ii“, „împotrivitorii“ sau „opuitorii“reformelor (defini]ie general` similar` la Ioan D.Negulici), ei fiind adesea identifica]i cu marea aris-tocra]ie (boierime), marea proprietate [i cu clerul înalt.De asemenea, trebuie s` preciz`m c` gazetariiCurierului Românesc sau cei ai României se refereaula faptul c` în Europa existau tot felul de „ocârmuiri“sau „politici conservative“, care nu doreau s`„schimbe nimic din cele întocmite“, acestea fiind puseîn opozi]ie cu orice guvernare „democratic`“.

Anul 1848 aducea cu sine o nou` ruptur` major`în interiorul clasei politice române[ti. Grupareaautodesemnat` „progresist`“ sau „revolu]ionar`“,care mo[tenea [i mai vechea denumire „na]ional`“ seconfrunta cu „partida b`trânilor boieri“, cu cea„fanariotic`“, „musc`leasc`“ ori „reac]ionar`“ (vezi[i sinonimia practicat` în epoc` între „reac]ionar“ [i„retrograd“). Bro[urile unor lideri politici, precumNicolae B`lcescu ori Ion Heliade R`dulescu, saupresa cu o retoric` revolu]ionar` consistent` (PopolulSuveran, Pruncul Român etc.) puneau frecvent în cir-cula]ie aceste variante. De cealalt` parte, sus]in`torii

ROMÅNIA CONSERVATOARE ISTORII

Destinul unui cuv~nt:„Conservator“

VOCABULAR POLITICROMÅNESC

I.D. Negulici(1812-1851)


ISTORII ROMÅNIA CONSERVATOARE

vechii ordini politice îi acuzau pe revolu]ionari de„comunism“, formul` practicat` [i în textele careemanau de la o serie de autorit`]i strìne, implicatedirect în situa]ia creat` în Principate. În fapt, oameniivremii se socoteau, din punct de vedere politic, dupàdeziunea formal` la Proclama]ia de la Islaz, drept„amici“, „ap`r`tori“ sau „constitu]ionali“, pur [i sim-plu, ori „inamici“, „opozan]i“, „reac]ionari“,„vr`jma[i“ ai „Constitu]iei“.

„CONSERVATORI“ {I „LIBERALI“

În ultima parte a deceniului [ase al secolului alXIX-lea, cuvântul „conservator“ dobândea valen]enoi. Apari]ia unor jurnale precum Conservatorul luiIon Heliade R`dulescu [i Nicolae Russo (1856-1857), Constitu]ionarul sus]in`torilor lui Grigore M.Sturdza, candidat la tronul Moldovei (1858) sauConservatorul Progresist bucure[tean (1859-1861),determina un uzaj mult mai consistent al termenuluiîn discu]ie, existând [i preocuparea pentru definireasa mai precis` în vocabularul politic autohton.A[adar, cuvântul „conservator“ desemna atuncigrupul care profesa o doctrin` a modera]iei politicelegat` exclusiv de spa]iul autohton, doctrin` ce semanifesta foarte critic la adresa extremelor „retro-grade, reac]ionare“ sau „socialist radicale“. Iat`,bunòar`, cum î[i preciza identitatea grupul politicmoldovean, într-unul din articolele Constitu]ionaru-lui din noiembrie / decembrie 1858, sus]inând c`membrii sì erau adep]ii „principiilor (...) menite aasigura fericirea na]iei române, prin o dreapt` conser-va]ie, prin un progres moderat, prin respectarea [iap`rarea driturilor ]`rei, prin întemeierea adev`ratu-lui constitu]ionalism, prin reforme f`cute dup` duhul[i nevoile românilor“.

Preciz`m totodat` c` identitatea conservatorilorromâni pe plan extern era o realitate [i ea se con-turase tot în aceea[i perioad`; bunòar`, Teodor Bal[îi scria lui Ali pa[a în 1858 despre „partidul nostruconservator“. Presa de limb` francez` (Courrier deParis, Le Journal de Francfort, Le Nord etc.), uti-lizând acelea[i formule preluate [i de diploma]iioccidentali, identifica elita politic` din Principateprin lexeme precum „conservateurs-progressistes“sau „conservateurs-constitutionnels“. Mai mult, uniidiploma]i f`ceau analize extrem de aprofundateasupra fenomenului partizan din Principate. Spreexemplu, într-un raport adresat baronuluiTalleyrand-Périgord din 3 octombrie 1857, GeorgesLe Sourd clasifica grupurile politice prezente înDivanul Ad-hoc al }`rii Române[ti în cinci categorii:conservatorii, ultra-conservatorii, progresi[tii, ultra-progresi[tii [i sus]in`torii fo[tilor domnitori regula-mentari.

Aceste definiri [i autodefiniri ale pozi]iilorpolitice erau de fapt r`spunsul conservatorilor larepro[urile [i formulele peiorative, de care uzaser`pân` atunci presa [i grup`rile politice autointitulate„progresiste“. Îns`, chiar [i ele începeau s` se con-formeze cu terminologia folosit` de adversarii lorpolitici: spre exemplu, Tribuna ie[ean` îi desemna peace[tia drept „conservatori“ sau adep]i ai „partiduluiconservator“. Într-un discurs din Camer` din 25 mai1862, Mihail Kog`lniceanu preciza la rându-i c` îndezbaterile din Comisa Central` de la Foc[ani asupraproiectului de lege rural` s-au înfruntat dou` „par-

tite“, unul conservator, [ialtul liberal; cel din urm`fiind identificat cu stângapolitic`. În fapt, estevorba tocmai de perioadaîn care opozi]ia „conser-vator“/„liberal“, prezent`în vocabularul politic al]`rilor occidentale înc` deprin 1830, începea s` secontureze [i înPrincipatele Române,de[i pentru anumite con-texte, ea fusese precizat`înc` de la 1848.

În anii ’60 ai veacu-lui al XIX-lea, cuvântul„conservator“ se con-sacrase în limbajul po-litic românesc, el mo[-tenind practic achizi]iilede semnifica]ie ale pe-rioadei anterioare. Erau[i nuan]e, unii î[i spu-neau „albi“ (prin com-para]ie cu „ro[ii“), al]ii „junimi[ti“, iar o parte dintreei au fondat chiar un „partid al ordinei“, care grupaelemente centriste [i de dreapta de pe e[ichierulpolitic autohton al acelor vremuri. Merit` s` pre-ciz`m faptul c` dup` înfiin]area partidelor politice,cel liberal în 1875, cel conservator în 1880, vechileformule, cu nuan]e peiorative sau nu, erau înc` aso-ciate termenilor consacra]i.

SFÂR{ITUL CUVINTELOR?

Destinul cuvântului „conservator“ în vocabularulpolitic românesc a urmat îns` destinul partidului,care disp`rea de pe scena public` autohton` dup`moartea ultimului sù pre[edinte, AlexandruMaghiloman (1925). Izolat [i umilit dup` PrimulR`zboi Mondial, asociat adesea cu colabora]ionis-mul, înc`rcat apoi cu un nemeritat balast ideologicdup` cel de-al doilea, mai ales c` principiilerevolu]ionarismului erau la mare pre] dup` 1947,cuvântul desemna, în a doua parte a veacului al XX-lea, cele mai detestabile op]iuni politice, întrucât, se[tie, to]i „du[manii poporului“ erau cataloga]i drept„reac]ionari“ sau „retrograzi“. Astfel, termenul deve-nea mai degrab` un simplu epitet care caracteriza oac]iune politic`, decât o doctrin` coerent`, cu o isto-rie respectabil`.

{i cuvântul „liberal“ parcurgea în epoca de dup`1947 un drum asem`n`tor în vocabularul politic.Îns`, pozi]ionarea spre stânga e[ichierului politicromânesc al Partidului Na]ional Liberal (a doua partea secolului al XIX-lea [i a începutul celui urm`tor),asocierea sa în discursul politic conservator cu revo-lu]ionarismul [i cu ideea progresului continuu,op]iuni agreate de ideologia comunist`, precum [icontinuitatea activit`]ii sale în perioada interbelic`,au f`cut ca balastul ideologic de dup` 1947 s` nuacopere pe de-a-ntregul semnifica]ia lui originar`.

Credem c` datoria noastr` este s` reînviem acumsensul originar al cuvântului „conservator“, s`-ired`m onorabilitatea de odinioar` pentru ca doctrinas` se reconstituie în normalitate.

RReeffeerriinn]]ee:: Preciz`m c` o versiunemai consistent` a aces-tui text a fost publicat`în Conservatorismulromânesc (concepte,idei, programe), antolo-gie, prefa]`, note intro-ductie, bibliografie [iindici de Lauren]iuVlad, Editura Nemira,Bucure[ti, 2006. Larealizarea lui au fost uti-lizate mai multe izvoarede epoc`, dar [i o seriede studii precum celesemnate de AlexandruD. Xenopol (Istoria par-tidelor politice înRomânia, Albert Baer,Bucure[ti, 1910);Rodica Bogza-Irimie(Termeni politico-sociali în primele peri-odice române[ti,Tipografia Universit`]ii,Bucure[ti, 1979); KlausBochmann (DerPolitisch-SozialeWortschatz desRumänischen von 1821-1850, Academie Verlag,Berlin, 1979); AnastasieIordache (Originile [iconstituirea PartiduluiConservator dinRomânia, EdituraPaideia, Bucure[ti,1999) sau Ion Bulei(Conservatori [i conser-vatorism în România,Editura [tiin]ific`,Bucure[ti, 2000).

Mihail Kog`lniceanu (1817-1891)


AANNAA--MMAARRIIAA RR~~DDUULLEESSCCUU

Mai mult decât de interven]ionismul sù econo-mic, care îi caracteriza [i pe liberali într-o mai marem`sur`, Petre Carp a fost individualizat deconcep]iile privind interven]ia statului în raporturilesociale, influen]ate în mod vizibil de socialismul destat german. El a preluat de la sociali[tii de catedr`(de stat) în primul rând principiul utilizat [i de cance-larul Otto von Bismarck în Germania, conformc`ruia „statul «trebuie» s` ia în mâna lui protec]iaclaselor muncitoare [i s` se preocupe de bunul trai alcelor de jos“ (Ion Bulei, „Studiu introductiv“, \nPetre P. Carp, Discursuri parlamentare, ed. îngrijit`de Marcel Du]`, Editura Grai [i Suflet – CulturaNa]ional`, Bucure[ti, 2000, p. LVI), care i-a c`lùzitac]iunile în acest domeniu. Importan]a acestui prin-cipiu pentru gândirea lui Petre Carp este demonstrat`de faptul c` el este pus la baza programului junimistEra nou`, formulat pentru prima dat` în 1881 [idefinitivat în 1888.

UN PROGRAM SOCIAL CONSERVATOR

M`surile adoptate de Petre Carp în domeniulsocial au la baza lor ideea c` „datoria societ`]ii mo-derne este de a asigura bunul trai al celor mici; de ap`r`si teoria «du laisser faire, laisser passer» [i aap`ra pe cei slabi contra celor tari“ (Constantin Gane,P. P. Carp [i locul sù în istoria politic` a ]`rii, II,Editura Ziarului Universul, Bucure[ti, 1936, p. 9).

Petre Carp s-a preocupat de soarta tuturor celor„de jos“, indiferent de mediul în care ace[tia rezidau.Astfel, inspirat de concep]iile sociali[tilor de catedr`privind „finan]a social`“, care presupunea c` „prin oorganizare abil` a impozitului se poate stimula acti-vitatea categoriilor produc`toare [i se poate asigura[i în`l]a starea social` a claselor muncitoare“ (MihailSeulescu, „Convorbirile Literare [i evolu]ia economic`financiar`“, Convorbiri Literare, 59, 1927, p. 45),Petre Carp a fost primul om politic care, în timpulguvern`rii din 1910-1912, a introdus în legisla]ia fis-cal` româneasc` exonerarea de plata impozitelor aunor categorii defavorizate, prev`zând în legea pen-tru ieftinirea traiului desfiin]area impozitului funciarpentru propriet`]ile ]`r`ne[ti mai mici de 6 ha, cuexcep]ia viilor [i livezilor. Tot el a introdus o altìnova]ie în legisla]ia româneasc`, fiind primul care aprev`zut în Legea minelor din 1895 înfiin]area decase de ajutor [i pensii pentru muncitorii din mine [icariere, precum [i din fabricile dependente de aces-

tea. Grija sa pentru soarta muncitorilor este demon-strat` [i de proiectul de lege a meseriilor, pe care l-apropus la 1888, dar care nu va fi concretizat decât în1911, prin care meseria[ii [i lucr`torii din fabricierau organiza]i în bresle [i corpora]ii menite s` apereinteresele profesionale [i s` asigure protec]ia social` amuncitorilor. Printre prevederile legii figuraunum`rul legal de ore de munc`, interdic]ia patronilorde a le pl`ti angaja]ilor salariile în marf` în loc debani, precum [i alte prevederi care aveau ca scopap`rarea muncitorilor împotriva abuzurilor patronilor.

Dar principala grij` a lui Petre Carp s-a îndreptatspre ]`r`nime, pe care, prin diverse legi, precum ceade înfiin]are a Casei Rurale [i cea de vânzare amo[iilor statului, a încercat s` o ajute s` se autoad-ministreze, pentru a nu mai fi dependent` de stat. Elconsidera necesar` interven]ia statului pentru aîmpiedica f`râmi]area p`mânturilor ]`r`ne[ti [i aajuta la formarea unei propriet`]i ]`r`ne[ti mijlocii, [ideci la împiedicarea apari]iei unui proletariat agricolîn România. Preocuparea lui pentru soarta ]`r`nimii afost determinat` de faptul c` „într-o ]ar` al c`rei sin-gur isvor de bog`]ie este agricultura, muncitorimeaeste reprezentat` prin oamenii care lucreaz` în servi-ciul marilor proprietari“ (Constantin Gane, op. cit.,II, p. 265), iar bog`]ia statului depinde de „câtimeaaverilor celor mici“, de bun`starea micului propri-etar.

JUSTIFICåRI ALE INTERVEN}IEI STATULUI

La argumentele de ordin economic [i moral princare Carp a justificat necesitatea interven]iei statuluiîn raporturile sociale se adaug` un argument prag-matic de natur` politic`, ce îl apropie pe frunta[uljunimist român de cancelarul Bismarck la niveluljustific`rii politicii sociale: Petre Carp credea c` pro-letarizarea muncitorimii [i a ]`r`nimii trebuiecomb`tut` prin orice mijloace, c`ci ea pune în pri-mejdie îns`[i stabilitatea statului, [i a[a cum cance-larul Germaniei a încercat s` asigure fidelitateamuncitorilor fa]` de imperiu prin reformele socialeoferite, tot a[a Petre Carp sus]inea c` o ]ar` cu „pro-letari câmpeni“ putea fi dezna]ionalizat` de un posi-bil cuceritor f`r` nici un efort.

Prin legisla]ia social` pe care a promovat-o, [iPetre Carp a încercat, conform propriilor declara]ii,asemenea cancelarului Bismarck, s` îi fac` pe munci-tori s` în]eleag` c` î[i datoreaz` bun`starea claselorde sus, [i anume guvernului, [i s` evite astfel apari]iaurii de clas` de care puteau profita sociali[ti precum

ROMÂNIA CONSERVATOARE PROGRAME POLITICE

PETRE P. CARP {IINTERVE}IONISMULSOCIAL

Petre P. Carp, \n vremeastudiilor universitare


PROGRAME POLITICE ROMÂNIA CONSERVATOARE

C. Mille [i Ion N`dejde. El sus]inea în acest sens c`„interven]ia Statului are [i ea limitele ei, [i limitele einu pot fi decât dou`, adic`: resursele materiale pecari le are ea la dispozi]iunea lui, [i al doilea, c`,orice va face el pentru clasele de jos, s` nu fie cud`râmarea claselor de sus. [i în contra teoriei socia-liste, reforma, dac` se face, trebuie s` se fac`înt`rindu-se în mod paralel clasele de sus cu cele dejos“ (Petre P. Carp, Discursuri parlamentare, p. 602).

Ca [i în cazul interven]ionismului sù economic,interven]ionismul social al lui Petre Carp nu a fostdus pân` la extrem, prin legisla]ia social` acestanedorindu-[i s` creeze categorii de indivizi înîntregime dependen]i de stat, ci numai s` le asigurecelor s`raci un minimum de bun`stare, care s` le per-mit` s` duc` un trai decent, astfel încât s` nu fiezdruncinat` armonia social` [i s` nu fie pus` în peri-col existen]a statului. Conform frunta[ului junimist,datoria statului este „s` fac` strictul necesar, s` punòamenii în pozi]iune de a putea munci, dar în urm`s`-i lase s` munceasc`, f`r` s` cread` c` este de dato-ria lui s`-i hr`neasc`, s`-i îmbrace, s`-i lecuiasc` [i s`le fac` nu [tiu ce,tratându-i ca peni[te trântori,c`rora li se d` totulde-a gata“ (PetreP. Carp, Discursuriparlamentare, p.454).

În spirit bis-marckian, PetreCarp considera c`cei afla]i la gu-vernare trebuia s`se ocupe cu refor-ma social` trep-tat`, c`ci, în cazcontrar, aceasta arfi fost însu[it` desociali[ti, c`rora,cu promisiuni ge-neroase le era u[ors` atrag` de partealor poporul. Astfel,el afirma c` „clase-le dirigente audatoria de a lua înmâna lor rezol-varea chestiunilorsociale“ [i c` „nutoate visurile so-ciali[tilor pot firealizate“, dar c`„nu a[ vrea ca partea legitim` a revendic`rilor lor s`fie câ[tigat` în lupt` cu noi, ci împreun` cu noi, ca ooper` pa[nic`, a în]elepciunii tuturor“ (ConstantinGane, op. cit., I, p. 403).

CONSERVATORII {IINTERVEN}IONISMUL SOCIAL

Interven]ionismul sù social, mai degrab` utilitardecât umanitar, oglindire a celui bismarckian, sebazeaz` pe o concep]ie specific conservatoare desprestarea societ`]ii române[ti. Astfel, dac` liberalii con-siderau reformele sociale drept o metod` de pacifi-

care a societ`]ii, conservatorii, în frunte cu Petre P.Carp, credeau c` societatea româneasc` se afla într-operfect` armonie [i c` tocmai m`surile radicale deschimbare tulburau rela]iile dintre boga]i [i s`raci,lini[tea social`. Aceast` idee, ca [i justificarea prag-matic` a interven]ionismului, este demonstrat`, deexemplu, de declara]iile f`cute de liderul conservatorîn 1911, la scurt timp dup` venirea sa la guvernare,când a afirmat c` toate m`surile care urmau s` fieadoptate de guvern vizau „îmbun`t`]irea st`riiclaselor de jos“, atr`gând aten]ia îns` „s` nu gândi]ic` aceast` oper` a noastr` este o oper` deabnega]iune, pentru c` ast`zi ca [i în trecut am fostîntotdeauna de p`rere c` cu cât clasele de jos suntîntr-o stare material` mai fericit`, cei dintâi care tragprofit din aceast` înflorire a lor nu sunt atâta cei dejos, cât cei de sus! [i a[a, dlor, se stabile[te comuni-tatea de interese între cei boga]i [i cei s`raci, iar nutinzând a ar`ta aceste dou` elemente ale aceluia[ipopor ca dou` elemente adverse, lupt` al c`rei rezul-tat este de a suprima întru adev`rat deosebirea dintres`raci [i boga]i [i de a pune în locul ei mizeria pentru

toat` lumea“(apud Marin Ne-delea, Prim-mi-ni[trii României,1859-1918. Ideilepolitice, EdituraA d e v ` r u l ,Bucure[ti, 1994,p. 225).

Concep] i i l eeconomice [isociale ale luiPetre Carp nu aufost împ`rt`[itede to]i conserva-torii, o parte din-tre ace[tia numai,precum Alexan-dru Lahovari, IonStrat [i NicolaeFilipescu, fiindadep]ii liberalis-mului economic.De o mai marelips` de acceptareîn rândurile con-servatorilor s-aulovit îns` ideilesale cu privire lainterven]ia statu-lui în raporturilesociale, Petre

Carp fiind acuzat de aripa dreapt` a PartiduluiConservator, atunci când a venit cu reformele salesociale, c` ar fi socialist. În acela[i timp el era acuzat,în virtutea aceleia[i legisla]ii, de data aceasta dinsprestânga spectrului politic, c` ar fi reac]ionar.

Interven]ionismul social al lui Petre Carp a fostunul de natur` pragmatic`, [i nu idealist`, precumcel al sociali[tilor, fiind dezvoltat sub influen]astudiilor efectuate în tinere]e în spa]iul german [i aexemplului oferit de cancelarul Otto von Bismarck,cu scopul de a evita crearea unui proletariat înRomânia, care ar fi dus la apari]ia discordiei sociale[i ar fi putut chiar pune în primejdie fiin]a statuluina]ional român.

I. G. DucadesprePetre Carp:În ceea ceprive[te spiritul,nimeni nu l-aîntrecut, el afost, f`r`îndoial`, omul celmai spiritual dinvremea lui.Replicile lui eraudistrug`toare, dindou` cuvinteazvârlite cu aerulsù ironic doboracel mai înfocatadversar. S-a zisc` era gata s`sacrifice ositua]ie pentruun cuvânt despirit. Esteexagerat, dardesigur c` vor-bele luiustur`toare i-auatras adeseadu[m`nii inutile.În schimb, câteb`t`lii nu acâ[tigat cu uimi-toarea sa facul-tate de adezarma adeseaprin claritate.Când î[i puneamonoclul [i seuita la cineva,rareori în duelulce se angaja nuera elînving`torul,nenum`rate erauanecdotele ce aucirculat despreapostrofele [ijocurile lui decuvinte.

Notele unui discurs al lui Petre P. Carp


Din datele transmise de Secretariatul ge-neral al Partidului Conservator, \n primele[ase luni ale anului 2006 au fost înregistrate29 de ini]iative legislative ale parlamenta-rilor Partidului Conservator (unele din ele,adoptate sau în lucru la momentul acesta),f`r` s` le mai socotim pe cele 35, realizateîmpreun` cu reprezentan]ii altor partidepolitice. Red`m mai jos o parte dintre ele,urmånd ca \n numerele urm`toare s` con-tinu`m lista __AAdd.. SS.

1. Nr./Anul înregistr`rii: B46/2006. Titlu: Propunere legislativ` privind orga-

nizarea [i desf`[urarea alegerilor pentruParlamentul European.

Ini]iator: Senator Dan Voiculescu,Deputat Daniela Popa – PC.

Stadiu: Trimis la Comisia comun` pentruelaborarea propunerii legislative privindalegerile.

2. Nr./Anul înregistr`rii: B306/2006. Titlu: Propunere legislativ` pentru com-

pletarea art. 57 alin. (4) a Codului Fiscal,aprobat prin Legea nr. 571/2003 (actualizat la24.03.2003).

Ini]iator: Deputat Romeo Hanganu – PC. Stadiu: Înregistrat la Senat pentru dez-

batere.


pletarea Legii nr. 76/2002 privind sistemulasigur`rilor pentru [omaj [i stimularea for]eide munc`.

Ini]iator: Deputat Romeo Hanganu – PC. Stadiu: Înregistrat la Senat pentru dez-

batere.

4. Nr./Anul înregistr`rii: B124/2006. Titlu: Propunere legislativ` pentru modi-

ficarea [i completarea Ord. Guvernului nr.60/2001 privind achizi]iile publice.

Ini]iator: Senatorii Silvia Cionei, GeorgeCopos – PC.

Stadiu: Înregistrat la Senat pentru dez-batere.

5. Nr./Anul înregistr`rii: B233/2006. Titlu: Propunere legislativ` pentru modi-

ficarea [i completarea articolului 161 alinea-tul 2 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000privind sistemul public de pensii [i alte drep-turi de asigur`ri sociale.

Ini]iator: Deputat Cornelia Ardelean – PC.



pletarea Legii nr. 571/2003 privind CodulFiscal.

Ini]iator: Senator Sabin Cuta[, Deputa]iiNicolae Popa, Bogdan Pascu, RomeoHanganu, Bogdan Ciuc`, Constantin Faina,Damian Florea – PC.


7. Nr./Anul înregistr`rii: B174/2006. Titlu: Propunere legislativ` privind mod-

ificarea Legii nr. 376/2004 privind burseleprivate.

Ini]iator: Deputa]ii Ionica Popescu, LiviuAlm`[an, Romeo Hanganu – PC.


8. Nr./Anul înregistr`rii: B275/2006. Titlu: Propunere legislativ` privind

modificarea [i completarea Legii nr.424/2002 pentru aprobarea Ord. Guvernuluinr. 15/2002 privind introducerea tarifului deutilizare a re]elei de drumuri na]ionale dinRomânia.

Ini]iator: Deputa]ii Nicolae Popa,Cornelia Ardelean, Renic` Diaconescu,Sergiu Andon, Tudor Constantin, BogdanCiuc`, Romeo Hanganu, Constantin Faina –PC.


9. Nr./Anul înregistr`rii: B183/2006. Titlu: Propunere legislativ` privind mod-

ificarea [i completarea Ordonan]eiGuvernului nr. 92/2003 privind Codul deprocedur` fiscal`, republicat în MonitorulOficial nr. 863 din 26.09.2005.

Ini]iator: Deputat Petru C`lian – PC. Stadiu: Înregistrat la Senat pentru dez-

batere.

10. Nr./Anul înregistr`rii: L103/2006. Titlu: Propunere legislativ` pentru modi-

ficarea [i completarea Legii nr. 571/2003privind Codul fiscal-reducerea TVA la ali-mentele de baz`.

Ini]iator: Senator Dan Voiculescu – PC. Stadiu: Adoptat de Senat.

11. Nr./Anul înregistr`rii: L107/2006. Titlu: Propunere legislativ` privind mod-

ificarea [i completarea Ordonan]ei deUrgen]` nr. 236 din 24 noiembrie 2000 aGuvernului României privind regimul ariilornaturale protejate, conservarea habitatelor, aflorei [i a faunei s`lbatice, aprobat` cumodific`ri [i complet`ri prin Legea nr. 462din 18 iulie 2001.

Ini]iator: Senator Stoica Ilie – PC. Stadiu: Trimis la Camer` pentru dez-

batere.


ficarea Legii nr. 130/1999 privind unelem`suri de protec]ie a persoanelor încadrate înmunc`, cu modific`rile [i complet`rile ulte-rioare.

Ini]iator: Deputa]ii Eduard Hellving,Ionica Constan]a Popescu – PC.

Stadiu: Trimis la Camer` pentru dez-batere.


ficarea alin. (1) [i (3) ale art. 16 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imo-bile preluate abuziv în perioada 6 martie1945-22 decembrie 1989.

Ini]iator: Deputa]ii Nicolae Popa,Bogdan Pascu – PC.

Stadiu: Trimis la Camer` pentru dez-batere.

14. Nr./Anul înregistr`rii: L281/2006. Titlu: Propunere legislativ` privind infi-

in]area Centrului Medical de RecuperareNeuro-Psiho-Motorie pentru Copii –Bucure[ti.

Ini]iator: Deputat Bogdan Pascu – PC. Stadiu: Înscris pe ordinea de zi.

15. Nr. /Anul înregistr`rii: L283/2006Titlu: Propunere legislativ` pentru modi-

ficarea [i completarea art. 31 din Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalit`]ilorla înregistrarea în Registrul Comer]ului a per-soanelor fizice, asocia]ilor familiale [i per-soanelor juridice, înregistrarea fiscal` a aces-tora, precum [i la autorizarea func]ion`riipersoanelor juridice.

Ini]iator: Deputat Cornelia Ardelean –PC.

Stadiu: În lucru, la comisiile permanenteale Senatului.

ACTUALITATEA ROMÂNEASCå PARTIDUL CONSERVATOR

INI}IATIVE LEGISLATIVE ALEPARTIDULUI CONSERVATOR(2006)

MANIPULAREA PRIN PRESå

Prezent la dezbaterea „Manipularea prin pres`“organizat` la Palatul Parlamentului de Institutul deStudii Politice Conservatoare (4 aprilie 2006), profe-sorul Humphreys a analizat tehnicile de manipulareprin pres` [i a f`cut o paralel` a evolu]iei acestora înEuropa postcomunist` cu cele din Marea Britanie.

Specialist în consultan]` politic` [i comunicare laUniversitatea Kingston din Marea Britanie, comentatorpolitic pentru BBC, Sky [i ITN, profesorul JamesHumphreys a remarcat c` unul dintre cele mai dificileaspecte cu care se confrunt` politicienii este legat deanalizarea formelor de manipulare, în condi]iile în careprincipala problem` este limitarea acestui fenomen. Înopinia sa, „moda“ manipul`rii prin pres` tinde s`devin` dep`[it` în Europa. „Rapiditatea informa]iei,considerat` a fi [ocant`, [i viteza cu are aceasta estetransmis` prin internet, faptul c` oamenii încep s`prefere acest mijloc rapid de informare [i comunicareîncep s` treac` pe un plan secund manipularea prinpres`“, a men]ionat James Humphreys.

Dezbaterea de azi este prima ac]iune public` aInstitutului de Studii Politice Conservatoare, eveni-ment la care au participat jurnali[ti din presa scris` [iaudiovizual`, reprezentan]i ai societ`]ii civile, ai sindi-catelor din media, politicieni, anali[ti politici [i forma-tori de opinie.

„Institutul de Studii Politice Conservatoare î[i pro-pune s` continue seria dezbaterilor pe teme de interescare se înscriu în sfera de activitate a doctrinei conser-vatoare: promovarea valorilor, tradi]iei, familiei, bis-ericii [i a educa]iei“, a declarat profesorul Lauren]iuVlad, directorul executiv [i secretarul [tiin]ific alInstitutului.

COMEMORAREA LUI BARBUCATARGIU

Partidul Conservator l-a omagiat la data de 8 iuniepe Barbu Catargiu, la 144 de ani de la moartea sa, unuldintre cei mai reprezentativi oamenii politici ai secolu-lui al XIX-lea.

La ini]iativa Institutului de Studii PoliticeConservatoare, zeci de conservatori bucure[teni audepus coroane de flori la bustul marelui om politic,aflat în Pia]a Unirii, [i au ]inut un moment dereculegere.

„Ne înclin`m azi în fa]a personalit`]ii sale [i pentrua încerca s` repar`m, cât ne poate sta în putere,nedrept`]ile ce i le-a f`cut în timp istoria. ActualulPartid Conservator este mândru s` poat` continuaactivitatea unei personalit`]i de o asemenea statur` [ide a pune în practic` valorile profunde care trebuie s`guverneze o societate: credin]a, educa]ia, ordinea [ilegalitatea, familia“, a declarat vicepre[edintele PC,generalul în rezerv` Mircea Chelaru.

„Adept declarat al p`str`rii ordinii [i legalit`]ii, al

func]ion`rii netulburate a institu]iilor ]`rii (cât maideparte de pasiunile politice de moment), BarbuCatargiu era partizanul devotat al politicii fondate peideea evolu]iei organice, treptate, a societ`]ii, pe expe-rien]a trecutului [i pe func]ionalitatea exemplului, pecump`nire [i pe pruden]a în fa]a proiectelor grandioase,ce tindeau s` fie aduse la îndeplinire prin for]a mul]imiisau prin ac]iunea unui guvern`mânt corupt ori extrem-ist, a spus profesorul Lauren]iu Vlad, directorul execu-tiv [i secretarul [tiin]ific al Institutului de StudiiPolitice Conservatoare.

Figur` emblematic` a istoriei României, conserva-torul Barbu Catargiu a de]inut în mai multe rândurifunc]ia de ministru, fiind prim-ministrul Valahiei în1861, iar din 23 ianuarie 1862, dup` unificarea admi-nistrativ` a Principatelor Române, a devenit cel dintâipremier al primului guvern unic al Principatelor Unite.

Barbu Catargiu a fost întemeietorul primei for-ma]iuni politice conservatoare române[ti pe care a con-dus-o pân` în 1862, an în care a fost asasinat la 8 iunie.

OMAGIEREA LUI PETRE P. CARP

Dan Voiculescu [i conservatorii ie[eni l-au omagiatla data de 29 iunie 2006 pe Petre P. Carp, figura cen-tral` a mi[c`rii conservatoare.

Pre[edintele actualului Partid Conservator, DanVoiculescu, a participat la manifest`rile organizate cuocazia anivers`rii Zilei comunei }ib`ne[ti – „Întâlnirecu fiii satului“.

La in]iativa primarului conservator din comuna}ib`ne[ti, Dumitru Spulber, pre[edintele PC a partici-pat la dezvelirea bustului lui Petre P. Carp, realizat laini]iativa senatorului Radu Terinte [i care s-a prezentatsub forma unei dona]ii a Filialei Ia[i a PartiduluiConservator.

„Ne bucur`m c` în aceast` zi însemnat` pentrucomuna }ib`ne[ti, pre[edintele Dan Voiculescu a venits` petreac` aceast` s`rb`toare în mijlocul]ib`ne[tenilor“, a declarat pre[edintele PC Ia[i, sena-torul Radu Terinte.

Pe parcursul vizitei sale, Dan Voiculescu a maiavut [i o întrevedere cu ÎPS Daniel, Mitropolitul Mol-dovei [i Bucovinei. Liderul conservator a încheiat vi-zita prin întâlniri cu membrii Biroului Executiv Jude-]ean [i cu importan]i oameni de afaceri din jude]ul Ia[i.

Al`turi de liderul conservator s-au mai aflat la Ia[i[i deputa]ii Daniela Popa, Eduard Hellvig, PetruC`lian, pre[edintele Loteriei Române, LilianaGhervasuc, vicepre[edintele Partidului Conservator,generalul (r) Mircea Chelaru, pre[edintele Admi-nistra]iei Na]ionale a Rezervelor de Stat, Sorin Vicol [iLauren]iu Vlad, directorul executiv [i secretarul[tiin]ific al Institutului de Studii PoliticeConservatoare.

Fragmente din comunicatele Biroului de pres` al Partidului Conservator


PARTIDUL CONSERVATOR ACTUALITATEA ROMÂNEASCå

EVENIMENTE – SCURTITINERAR CRONOLOGIC

James Humphreys, profesor de „Comunicarepolitic`“ la UniversitateaKingston din MareaBritanie

Barbu Catargiu(1807 - 1862)


DDAANN DDRR~~GGHHIIAA

Controversa în jurul UDMR, legat` de statutul pecare aceast` organiza]ie îl are, a fost de multe ori îndezbaterea opiniei publice dup` 1989. Ne propunem sànaliz`m aici aceast` problem`, pe marginea c`reias-au purtat atâtea discu]ii. Demersul va fi construit înjurul a dou` raport`ri: la ceea ce înseamn` un partidpolitic, respectiv la Legea partidelor politice (14/2003).

PARTID POLITIC

Vom porni de la definirea partidului politic drept„o personalitate colectiv`, caracterizat` printr-oreunire voluntar`, cu o gândire [i ac]iune proprie, cuo unitate de scopuri, interese [i idei, toate grupate peun fundament politic-ideologic acceptat [i însu[it demembrii sì“.

Prima dat` vom aborda dimensiunea teleologicà partidelor politice. Majoritatea sociologilor care austudiat fenomenul partizan consider` drept prim`ra]iune de existen]` a partidelor accesul la putere [iexercitarea acesteia. Acest lucru deriv` pân` la urm`din natura uman`, pentru c` a conduce înseamn` aavea acces la resurse interzise altora, iar omul este,prin defini]ie, o fiin]` egoist`. Deci, la acest nivel, sepoate spune c` orice organiza]ie politic` î[i dore[tes` ob]in` puterea, iar UDMR nu poate face excep]ie.Trebuie s` nuan]`m îns`. Prin ]elul sù programatic,„ap`rarea [i promovarea intereselor minorit`]iimaghiare din România“, Uniunea î[i stabile[te unobiectiv clar [i limitat. De[i se subîn]elege c` acestobiectiv ar putea fi cel mai bine ap`rat prin accedereala putere, UDMR nu face un modus vivendi din acestlucru. Mai mult ca oricare alt partid, forma]iuneaetnicilor maghiari pare c` ar fi mul]umit` [i cu pos-tura de opozi]ie, atâta vreme cât politicile [i m`surilepromovate de ea î[i g`sesc ecou în Parlament. Unexemplu concret este perioada 2000-2004, când, de[inu s-a aflat la putere în mod efectiv ca în preceden]iipatru ani, UDMR a avut mai mult de câ[tigat din per-spectiva obiectivelor sale. Cu alte cuvinte, pentruUDMR puterea nu este un obiectiv în sine atâta timpcât obiectivele sale programatice sunt atinse. Amsubliniat aici diferen]a fa]` de celelalte partide alescenei politice, care au ca obiectiv mai mult sau maipu]in explicit ob]inerea puterii, pe când UDMR nu[i-a propus niciodat` concret acest lucru.

Strict legat` de obiectivul ob]inerii puterii este oalt` caracteristic` definitorie a partidelor politice. Elesunt v`zute ca servind drept mecanisme de leg`tur`între institu]iile statului, societatea civil` [i cet`]eni.Din acest punct de vedere, la scar` regional` e drept,UDMR-ul r`spunde exigen]elor de partid politic.Acest criteriu este unul relevant numai în m`sura încare prin leg`tur` se în]elege nu atât informarea

cet`]enilor, care în lumea contemporan` este rea-lizat` de numeroase alte organisme, cât accesulcet`]enesc la deciziile politice.

Func]iile de rezisten]` ale partidelor politice le con-sider`m ca fiind articularea intereselor, socializarea [imobilizarea, recrutarea [i formarea elitelor, respectivformularea obiectivelor (marca ideologic`).

Primele trei func]ii sunt grupate în cadrul dimen-siunii formale a partidelor politice [i ]in de organi-zarea acestora. Toate trei sunt îndeplinite de UDMR,la un nivel aparte îns`, ce ]ine de caracterul special alUniunii, acela de organiza]ie etnic` [i regional`.Adic` articuleaz` interesele numai în cadrul comu-nit`]ii maghiare, grupate mai ales în jude]eleCovasna, Harghita [i Mure[, socializeaz` [i mobi-lizeaz` acela[i grup de popula]ie, respectivrecruteaz` [i formeaz` elitele din aceast` zon` etnic`[i geografic`.

Ultima [i cea mai delicat` dimensiune partizan`din punctul de vedere al UDMR este cea ideologic`.De[i ideologia nu mai este ast`zi la fel de important`ca în trecut pentru definirea unui partid, ea continu`s` reprezinte totu[i o marc` puternic` pentru identifi-carea acestuia. Teoretic, un partid se identific` printr-oideologie. Practic, partidele de azi au început s`împrumute valori din mai multe idelogii, pe care leadapteaz` realit`]ii politice contemporane. Aceastaar putea fi o explica]ie pe care Uniunea s-o invoce încazul eterogenit`]ii ideologice pe care o practic`. Darrealitatea este c` UDMR a subordonat valorile doc-trinare principiului reprezent`rii unitare a intereselormaghiare în fa]a statului roman [i în rela]ie cumajoritatea, lucru ce face din ea un partid în careprincipiul etnic este prevalent, dar în jurul acestuiacoexist` [i criteriul doctrinar. Acesta este reprezentatmai degrab` de persoane [i grupuri decât de curenteideologice. Problema este c` prevalen]a criteriuluidoctrinar ar însemna destr`marea Uniunii. Din per-spectiva acestei dimensiuni, UDMR nu poate fiîncadrat în categoria partidelor politice, prezentându-se mai degrab` sub forma unei structuri de tip con-sensual ce reune[te sub aceea[i titulatur` mai multeplatforme [i idei politice.

Pân` acum, analiza prin raportarea la ceînseamn` un partid politic ne-a dus la un rezultatoarecum echilibrat, cu o u[oar` înclina]ie spre a nu îlconsidera partid. Acest lucru datorit` dimensiuniiteleologice. Pentru c`, formal, este un partid politic,în timp ce ideologic, nu îl putem considera astfel.

ASOCIA}IE CULTURALå

Toat` controversa pleac` tot de la defini]ia formalà partidului, care este considerat în primul rând unorganism creat în jurul unei ideologii, celelalte criteriide coagulare fiind secundare. Iar aici intr` [i criteriuletnic. De unde [i dezbaterea dac` UDMR este un par-tid constituit pe criteriul etnic sau nu. Titulatura sa deUniune [i considerarea ca fiind o asocia]ie culturalèste numai un artificiu al politicienilor UDMR de aocoli denumirea partid, care este mult maiconstâng`toare din punct de vedere legal. În plus, ideea

ACTUALITATEA ROMÂNEASCå IDEI, OPINII, REFLEC}II

DESPRE UDMRPartid politic sau asocia]ie cultural`

Markó Béla, liderul UDMR


IDEI, OPINII, REFLEC}II ACTUALITATEA ROMÂNEASCå

de partid constituit pe baze etnice nu este una foarteconfortabil` nici pe plan intern, nici pe plan european,iar din Statutul UDMR se observ` c` acesta puneaccent în primul rând pe obiectivele etniei maghiare.De altfel, nici un lider nu neag` în mod vehement (ar fi[i foarte greu) c` este vorba de un partid politic, fiecaredintre ei referindu-se de cel pu]in câteva ori laforma]iunea din care fac parte cu apelativul de partid.Este o atitudine de în]eles a acestora de vreme ce, la felca [i în cazul ideologiei, înregistrarea ca partid politic aUDMR ar însemna practic desfiin]area sa. Pentru c`Legea partidelor este gândit` în func]ie de dimensiuneaideologic` [i formal` (organizare la scar` na]ional`) apartidelor, criterii pe care UDMR nu le poate îndepliniîn formula [i cu obiectivele programatice actuale.

Juridic, Uniunea este înregistrat` ca asocia]ie,dovad` fiind un act adi]ional la statutul acesteia. Deasemenea, printr-un act adi]ional adoptat la Congresulde la Satu-Mare (31 ian. – 2 febr. 2003), UDMR estedeclarat` uniune cultural`. Dar prin ac]iunea pe care odesf`[oar` ea se comport` aproape exclusiv ca un par-tid politic. Ideea este c` UDMR reprezint` în primulrând un partid politic [i abia apoi, într-o m`sur` foartemic`, este [i o asocia]ie cultural`, o organiza]ie caretinde s` organizeze anumite aspecte ale vie]ii maghia-rilor din România. Aceasta se realizeaz` prin crearea [imen]inerea institu]iilor de înv`]`mânt, culturale [icivice. Prin urmare, vom analiza mai departe aspectelejuridice care între]in aceast` dezbatere.

Consider`m c` aceast` parte a studiului trebuie s`înceap` de la modul cum UDMR-ul se define[te pesine, pentru c` la acest lucru trebuie s` ne raport`mprima dat`. În articolul 10 al Statutului UDMR, la capi-tolul „Scopurile Uniunii“, se arat` c` „Uniunea esteasocierea comunit`]ii na]ionale maghiare din România,constituit` în vederea ap`r`rii, reprezent`rii publice [icoordon`rii intereselor ei, care, în scopul ap`r`rii,p`str`rii [i dezvolt`rii identit`]ii na]ionale, a realiz`riiegalit`]ii de [anse [i a r`mânerii pe p`mântul natal, pro-moveaz` autoorganizarea comunit`]ii, îmbun`t`]ireacondi]iilor materiale [i spirituale de existen]`,desf`[urându-[i activitatea sub semnul democra]iei [ipluralismului“.

Uniunea nu are probleme decât cu anumite preve-deri din lege. Pentru c`, spre exemplu, articolul 1 dinLegea partidelor politice stabile[te c` acestea sunt„asocia]ii cu caracter politic ale cet`]enilor români cudrept de vot, care particip` în mod liber la formarea [iexecutarea voin]ei lor politice, îndeplinind o misiunepublic` garantat` de Constitu]ie. Ele sunt persoanejuridice de drept public“. Dac` privim la defini]ia dinStatut, nu exist` nici o contradic]ie cu modul cum sedefine[te [i ac]ioneaz` UDMR din punctul de vedere alacestei prevederi din lege. Se poate obiecta c` legeaintern` a Uniunii vorbe[te de „asocierea comunit`]iina]ionale maghiare“, îns` atâta timp cât ace[tia suntcet`]eni cu drept de vot, nu observ`m nici o problem`în acest sens. Fiecare minoritate are acest drept [i, înm`sura în care nu prevede explicit în actele sale ofi-ciale (Statut – n.n.) idei care s` contravin` prevederilorna]ionale române[ti, este liber` s`-[i constituieasocia]ii. C` maghiarii au avut dorin]a [i for]a de a creamult mai mult decât atât este alt` discu]ie.

Adev`rata discu]ie pe marginea legii porne[te de laarticolul 55 al acesteia, referitor la organiza]iileminorit`]ilor, care este alc`tuit, sus]in adversariiînver[una]i ai UDMR, parc` pentru aceasta. Este otem` de rezerv` de care se aga]` ace[tia, deoarece, în

cazul în care electoratul maghiar s-ar împ`r]i [iUniunea n-ar mai intra în Parlament, intensitatea aces-tei discu]ii ar sc`dea semnificativ.

Articolul 55 enumer` prevederile din Legea par-tidelor politice, care nu se aplic` organiza]iilorapar]inând minorit`]ilor na]ionale. Primul este art. 6,care permite pentru minoritari ca membriiorganiza]iilor lor s` nu fie neap`rat cet`]eni cu drept devot. Art. 10 lit. e permite acestor organiza]ii s`men]ioneze în documente [i alte obiective în afaracelor politice, de unde [i explica]ia pentru men]iuneaprogramatic` din Statutul UDMR. Art. 12 alin. (1) ]inede organizare [i permite existen]a Uniunii ca partid,chiar dac` nu poate dezvolta organiza]ii teritoriale„potrivit organizarii administrative a ]`rii“ care s` aibùn num`r minim de membrii.

Explica]ia cea mai direct` a refuzului Uniunii de ase înregistra ca partid o g`sim la capitolul IV („Înregis-trarea partidelor politice“), articolele 18 [i 19, undeexist` o serie de condi]ii (spre exemplu: „Lista trebuies` cuprind` cel pu]in 25.000 de membri fondatori,domicilia]i în cel pu]in 18 din jude]ele ]`rii [i munici-piul Bucure[ti, dar nu mai pu]in de 700 de persoanepentru fiecare dintre aceste jude]e [i municipiulBucure[ti“) pe care Uniunea ar fi greu, dac` nu imposi-bil, s` le respecte. Interesant este c` în acest capitol sevorbe[te de partide politice, iar UDMR, nefiind înre-gistrat ca atare, este greu de spus cum îndepline[tecelelalte criterii (spre exemplu, „depunerea docu-mentelor privind func]ionarea organiza]iei“). Uniuneaeste scutit` [i de la actualizarea listelor cu membrii înfiecare an preelectoral, legat tot de distribu]ia teritorialà acestora. Articolul 46, literele e [i f din lege nu seaplic` UDMR, pentru c` vorbesc de rela]ia partidelorcu Tribunalul Bucure[ti, unde ar trebui s` fie înregis-trate, lucru ce nu este valabil în cazul Uniunii. Nici cri-teriile de inactivitate, care pot duce la declarareaîncet`rii existen]ei unui partid, nu se aplic` Uniunii. Lafel, art. 53, care cuprinde dispozi]iile tranzitorii [ifinale, unde referirea este la partidele politice, nu seaplic` în cazul UDMR.

Ideea este c` UDMR respect` toate prevederile dinLegea partidelor politice cu excep]ia celor de la careeste exceptat` prin aceea[i lege, motiv pentru care sepoate spune c` este pe jum`tate partid.

Situa]ia ambigu` a UDMR, dat` de propriul statut[i de Legea partidelor politice, duce de multe ori lasitua]ii inedite, ce reprezint` un punct de atac pentruadversarii politici. Un exemplu foarte bun este statutulmembrilor sì, care, deoarece sunt considera]i caf`când parte dintr-o organiza]ie civic`, pot candida înalegeri [i pe listele altor partide.

Concluzia demersului nostru este una de nuan]`.Consider`m a[adar c` UDMR este din punct devedere legal o asocia]ie cultural`, dar prin ac]iuneapractic` pe care o desf`[oar` în via]a public`româneasc` este partid politic. Problema care se punese refer` la m`sura în care este una [i m`sura în careeste cealalt`. Iar din acest punct de vedere, percep]iageneral` este cea de partid politic, deoarece numaiactvit`]ile sale în acest sens sunt mediatizate. Lideriimaghiari au în]eles c`, de[i latura cultural` a uneiminorit`]i este foarte important` pentru perpetuareaidentit`]ii sale, f`r` ac]iune politic` este foarte greude men]inut [i promovat. Au g`sit astfel o formulìngenioas` care s` împace cele dou` imperative [icare, de[i se men]ine la limita legii, aduce foartemulte beneficii [i obiective îndeplinite.

Sigla UDMR


MMIIHHAAII GGHHII}}UULLEESSCCUU

La sfâr[itul luniimai, a avut loc primuleveniment gay din Ro-mânia. Câteva sute deb`rba]i [i femei au defi-lat prin Capital` în semnde sus]inere a drepturilorminorit`]ilor sexuale.Premiera unui astfel desubiect în agenda pub-lic` autohton` s-a v`zutclar prin reac]iile dispro-por]ionate – fie foartetimide, fie foarte vehe-mente. Nu-i vorb`, deexisten]a homosexu-

alit`]ii se [tie [i se vorbe[te mult [i de mult, dar seocole[te în diverse moduri miezul problemei. Exist`mai multe tipuri de discurs, dar toate au în comun unlucru: nu par s` ia în serios implica]iile sociale alehomosexualit`]ii, ci se raporteaz` la ea caabstrac]iune. Schematizând, putem spune c` avemde-a face cu o tendin]` antigay – care condamn`homosexualitatea a priori [i in abstracto, în virtuteaunor dogme religioase, morale, politice etc. – [i cu oalta progay – care cere hot`rât oficializarea ei, în vir-tutea unui conglomerat ideologic numit generic„corectitudine politic`“. Ambele tendin]e suntfavorizate de faptul c`, pân` în prezent, în mentalulcolectiv a existat o imagine a homosexualului lipsit`,practic, de referen]ial în societatea româneasc`.Altfel spus, majoritarii heterosexuali nu întâlnesc învia]a de zi cu zi minoritari homosexuali pe care s` îiperceap` ca fiind diferi]i într-un fel sau altul; [i nueste, în nici un caz, vorba de num`r – dac` ar fiadev`rate, procentele anun]ate de actualul pre[edinteîn campania electoral` (10%-20%) ar confirma acestlucru. Este vorba de faptul c` minoritatea sexualèste, prin excelen]`, o minoritate „discret`“ – sexu-alitatea fiind, cel pu]in în principiu, o chestiune purprivat`.

Parada gay din Bucure[ti nu a dorit, în fond,decât s` „s` scoat` la lumin`“ ceva ce exista oricum.Striden]ele ei – gen îmbr`c`minte provocatoare,culori ]ip`toare, zorzoane de tot felul etc. – au avuttocmai acest rol, de a for]a o schimbare de percep]ie,de a ar`ta c` homosexualii exist` printre noi [i suntaltfel. Doar atât pentru moment: alteritatea lor înc`nu e clar conturat` [i nu s-a format înc` o mi[carepentru drepturile homosexualilor cu un discursînchegat [i coerent. Rarele voci, fie ele [ipreziden]iabile, care cer legalizarea mariajelorhomosexuale [i dreptul de a adopta copii nu pot filuate înc` în serios la noi. Este, pân` la urm`, firescs` fie a[a într-o ]ar` care abia a dezincriminat homo-sexualitatea.

REAC}II POLITICE

Ceea ce ne intereseaz` aici sunt reac]iile politice ladiscursul progay [i doar indirect discursul în sine. Îngeneral, tuturor celor care se opun „emancip`rii“ homo-sexualilor sau propun solu]ii „moderate“ pentru aceasta– altele decât legalizarea c`s`toriilor între persoane deacela[i sex [i recunoa[terea tuturor privilegiilor impli-cate de institu]ia clasic` a familiei – li se aplic` etichetade „conservatori“. Evident, în acest caz, termenul „con-servatorism“ este folosit, de regul`, cu nuan]` deprecia-tiv`, cunoa[te mai multe trepte de intensitate [i nu esteechivalent cu conservatorismul politic în general.„Conservatori“ în acest sens pot fi [i comuni[tii, [i fas-ci[tii, [i liberalii, [i orice al]ii care nu au ca ideologieconservatorismul. Este regretabil` confuzia care se cre-eaz` astfel între cei care se opun cu vehemen]` dreptu-rilor homosexualilor – negând de fapt problemele puseîn dezbatere [i nu cùtându-le solu]ii – [i cei care propuninstitu]ii juridice noi care s` vizeze exclusiv sau în prin-cipal cuplurile homosexuale, creându-le un statut maimult sau mai pu]in asem`n`tor cu cel al cuplurilor mixte.

Despre recenta parad` se poate spune c` nu a primitnici un r`spuns coerent din partea vreunei grup`ripolitice autohtone. Partidul Conservator, cel care „î[ipropune s` a[eze la temelia valorilor sale respectul [igrija pentru familie“, considerând c` „familia este uni-tatea de baz` a oric`rei societ`]i, locul în care se produc,dar se [i conserv` cel mai bine valorile umane“ (Cartavalorilor PC), s-a v`zut obligat s` reac]ioneze. A ales sòrganizeze un „contra-mar[“, zis al „normalit`]ii“.Impactul sù a fost destul de slab – oricum mult maislab decât cel al paradei gay. Vocea conservatorilor nus-a prea auzit, fiind acoperit` de zumzetul presei [i dediscursurile violente [i explicit antihomosexuale (spredeosebire de ac]iunea PC, care, potrivit declara]iilor li-derilor partidului, s-a dorit nu o reac]ie punctual`, ci oreafirmare public` a valorilor familiei, tradi]iei, cre[tin-ismului etc.). A[adar, tân`ra mi[care gay româneasc`pare s` fi luat pe nepreg`tite clasa politic` româneasc`,în general, [i Partidul Conservator, în special.

Aparent, este foarte simplu s` construie[ti un dis-curs, nu neap`rat antigay, ci, mai degrab`, de rezisten]`la solicit`rile de drepturi. Ingredientele unui astfel dediscurs – ca, de altfel, [i cele ale discursului revendica-tiv – sunt limitate: câteva precepte biblice, câteva tradi-]ii locale [i, mai ales, câteva prejudec`]i bine înr`d`-cinate în mentalul colectiv. Mai important decât con]i-nutul discursului este modul de prezentare. El trebuie s`fie clar [i r`spicat, asumându-[i dou` roluri: acela de ase opune deschis acord`rii diverselor drepturi homo-sexualilor [i acela de a evita exploatarea acestei pro-blematici delicate de c`tre populi[tii/extremi[tii de totfelul. În aceasta a constat gre[eala tactic` a conservato-rilor români: temându-se probabil s` nu fie taxa]i eiîn[i[i drept extremi[ti, [i-au conceput o reac]ie destul devag` [i general`; au sc`pat îns` din vedere c` golul l`satde ei va fi speculat de al]ii. Astfel, promotorii unuitradi]ionalism vulgar [i violent au acoperit cu onoma-topeele lor decentul, dar firavul discurs conservator [iau profitat de situa]ie pentru a mai cre[te câteva pro-cente în sondaje.

ACTUALITATEA ROMÅNEASCå PUNCTE DE VEDERE

INGAYTUDES„La vremuri noi, probleme noi“

Aspecte de la GayFest, Bucure[ti, 2006


PUNCTE DE VEDERE ACTUALITATEA ROMÅNEASCå

POSIBILE MODELE

Poate p`rea paradoxal, dar conservatorii români tre-buie s` înve]e s` î[i dozeze reac]iile de la mai experi-menta]ii conservatori din alte ]`ri. Fiind vorba dechestiuni fundamentale, ]inând de „natura uman`“, dis-cursurile conservatoare nu difer` prea mult de la o ]ar`la alta – nu exist`, putem spune, deosebiri calitative, cidoar cantitative –, dar exist` ]`ri care care se confrunt`cu problema drepturilor homosexualilor, au mi[c`riLGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transsexual) puternice[i au acumulat o experien]` din care pot înv`]a [iceilal]i, afla]i înc` „la început de drum“.

În timp ce în România se vorbe[te despre GayFest,în lume are loc o ampl` dezbatere suscitat` de anumitereac]ii conservatoare cu privire la acordarea de drepturiminorit`]ilor sexuale. Numai în ultimele luni au ie[it laramp` câteva personalit`]i de maxim` importan]`: PapaBenedict al XVI-lea, pre[edintele Statelor Unite [i pre-mierul Canadei, ambii reprezentând partide conserva-toare.

Atitudinea Bisericii Catolice este arhicunoscut`.Papa Ioan Paul al II-lea nu a f`cut niciodat` un secretdin ostilitatea sa fa]` de c`s`toriile homosexuale (unraport al organiza]iei franceze Ligue des Droits del’Homme vorbea chiar de „prozelitismul homofob alPapei“). |ntr-un document publicat în 2003 deCongrega]ia pentru doctrina credin]ei se considera c` „oc`s`torie nu exist` decât între persoane de sex diferit“,iar „c`s`toria este sfânt` în timp ce rela]iile homosexu-ale contrasteaz` cu legea moral` natural`“. În 2003, înEuropa existau deja dou` ]`ri care recunoscuser`c`s`toriile între persoane de acela[i sex (Olanda [iBelgia) [i mai multe altele (]`rile nordice, Germania,Portugalia) care instituiser` „uniuni intermediare“ sau„uniuni civile“ (dintre care cel mai cunoscut estePACS-ul francez – Pacte Civil de Solidarité).

Între timp, lucrurile au evoluat, dup` apreciereamultora, în direc]ia cre`rii la nivel european a unui dreptal c`s`toriilor homosexuale. Înc` o ]ar` a legalizatc`s`toria (Spania, în 2005), altele dezbat posibilalegalizare [i/sau instituie uniuni – chiar [i MareaBritanie are, din 2005, un Civil Partnership. PapaBenedict al XVI-lea a luat o atitudine ferm` fa]` deaceste evolu]ii. La 11 mai, el a intervenit public împotri-va unor partide de stânga din coali]ia de guvernare con-dus` de Romano Prodi (care, personal, se opunec`s`toriilor homosexuale), care au inclus în programulde guvernare recunoa[terea juridic` a cuplurilor gay,printr-o institu]ie similar` PACS-ului francez. La 20mai, primindu-l pe noul ambasador al Spaniei laVatican, Papa a ap`rat deschis „dreptul de a se na[te, dea forma [i de a trì într-o familie, f`r` ca aceasta s` fieînlocuit` sau diminuat` prin alte forme sau institu]iidiferite“. În plus, la 6 iunie, Biserica a publicat o com-pila]ie de doctrin` moral`, iar la 8-9 iulie Papa va par-ticipa, la Valencia, la cea de a V-a Întâlnire Mondial` aFamiliilor. Toate acestea sunt etape a ceea ce uniinumesc cruciada dus` de Benedict al XVI-lea împotri-va homosexualilor.

Un alt exemplu de personalitate implicat` într-ocampanie împotriva c`s`toriilor homosexuale estepre[edintele George W. Bush, cunoscut drept apropiatal celor mai cercuri conservatoare din PartidulRepublican. Încercarea sa de a trece prin Senat unamendament constitu]ional care s` consacre c`s`toriaexclusiv ca uniune a unui b`rbat cu o femeie se pare c`

a e[uat, dar ideea a stârnit vii dezbateri. „Pozi]ia mea cuprivire la acest subiect este clar`: c`s`toria reprezintìnstitu]ia fundamental` a societ`]ii noastre [i ea nu tre-buie redefinit` de judec`tori activi[ti“, a spus Bush,indignat c` mai multe cur]i de judecat` (în special de peCoasta de Est) au respins legi similare cu amendamen-tul propus acum. În SUA nu exist` o politic` unitar` înceea ce prive[te drepturile minorit`]ilor sexuale: un sin-gur stat (Massachusetts) recunoa[te c`s`toriile gay,câteva comitate [i municipalit`]i (cele mai notabile fiindSan Francisco [i Portland) au încercat s` oficializeze îndiverse forme rela]iile homosexuale, intrând în conflictcu guvernele statale, 13 state au adoptat m`suri prohib-itive (în ceea ce prive[te atât c`s`toriile, cât [i uniunile)[i se prefigureaz` c` num`rul acestora va cre[te înaceast` toamn` cu ocazia alegerilor legislative statale.În ceea ce prive[te popula]ia, se pare c` exist` o majori-tate „antigay“, dar aceasta este fragil`. Per ansamblu,Statele Unite sunt cumva divizate în privin]a acestei del-icate teme, fapt reflectat [i de rezultatul strâns (49-48)cu care a c`zut în Senat amendamentul propus de Bush.

Vecinul de la Nord al SUA, Canada, este a treia]ar` din lume care a recunoscut (în 2005) c`s`toriilehomosexuale. Anul trecut, în timpul dezbaterilorp`rerile au fost împ`r]ite chiar [i în interiorulPartidului Liberal, aflat la guvernare. Foarte multevoci, printre care [i liderul de atunci al opozi]iei con-servatoare, actualul prim-ministru, Stephen Harper,au sus]inut înlocuirea termenului „c`s`torie“ cu „uni-une civil`“. În cele din urm`, ex-premierul PierreMartin [i-a impus punctul de vedere. Dup` instalareala guvernare a Partidului Conservator, în ianuarie2006, noul premier Stephen Harper a început sèxploateze confuzia din tab`ra liberal`. Potrivit aces-tuia, foarte mul]i ar fifost obliga]i s` voteze înfavoarea legii în cauz`.Una dintre priorit`]ileactuale ale lui Harper,aflat în fruntea unui gu-vern minoritar, este atra-gerea elementelor „maiconservatoare“ din opo-zi]ie într-o majoritatecare s` restabileasc` de-fini]ia tradi]ional` a c`s`-toriei. Pentru moment,este greu de spus caresunt [ansele sale dereu[it`.

REFLEC}II FINALE

Conservatorismul poate avea deci dou` atitudinicu privire la problemele sociale ridicate de homo-sexualitate. Întâlnim în lume conservatori totalîmpotriva oficializ`rii rela]iilor între persoane deacela[i sex, dar [i conservatori dispu[i s` accepte„uniunile intermediare“. Conservatorii români potalege una din aceste posibilit`]i, ]inând îns` cont c`,pe continentul european, cea de-a doua tendin]` esteacum dominant`.

Mai important` decât op]iunea în sine este însàdoptarea unui stil clar, ferm care s` nu poat` fi pus înumbr` de populismele care vor încerca s` exploatezeelectoral problema [i, totodat`, s` evite orice derivèxtremist-populist`.

Aspecte de la GayFest, Bucure[ti, 2006


Partidul Conservator Norvegian este un partid cu oputernic` tradi]ie local`, fiind înfiin]at înc` din secolulal XIX-lea. De la începuturile sale, partidul [i-a propussus]inerea cre[terii economice pentru evitarea [omajului[i pentru acoperirea nevoilor societ`]ii, fiind vizate înprincipal domenii precum s`n`tatea, educa]ia sau pro-tec]ia social`, fundamentale într-un stat al bun`st`riimodelat de rivalii politici social-democra]i. Ca [i mode-ra]ii suedezi, conservatorii norvegieni se definescprintr-o politic` proeuroepan`, sus]inând în mod cate-

goric aderarea Norvegieila Uniunea European`,v`zut` ca o consecin]` i-minent` a extinderii co-oper`rii [i colabor`rii in-terna]ionale a statuluinordic. Cel mai bun re-zultat electoral postbelical partidului a fost realizatîn 1981, dublat de unrezultat similar în 1985,dar de atunci conserva-torii norvegieni s-au aflatpe o pant` descendent`din punct de vedere alscorurilor electorale, chiardac` au reu[it s` p`trund`

în cabinete de coali]ie în 1989-1990 [i 2001-2005.Partidul î[i asum` o doctrin` conservatoare având

drept principal scop declarat progresul economic,social [i cultural [i ale c`rui baze se reg`sesc în valorilecre[tine, ale democra]iei [i statului de drept. Libertateapersonal`, responsabilitatea social`, proprietatea suntvalorile privilegiate de ideologia conservatorilornorvegieni. Se pot observa [i particularit`]i ale discur-sului politic de tip cre[tin-democrat, dup` cum progra-mul economic este de natur` liberal`, ceea ce este dea[teptat având în vedere c` Hoyre [i-a con[tientizatîntotdeauna propria capacitate electoral`, una careobliga, ca [i în prezent, la formarea unor coali]ii nonso-cialiste pentru a dep`[i rezultate electorale constantridicate ale social-democra]iei norvegiene. A[adar, dis-cursul conservator trebuie s` fie unul conciliator, capa-bil de adaptare [i contextualizare.

Doctrina î[i a[az` fundamentele pe importan]aindividului [i a drepturilor sale, accentuând îns` nece-sitatea ca acestea s` beneficieze de protec]ia statului, nudoar s` fie afirmate. Ca [i în cazul suedez, individul nuse poate afirma decât în cadrul unei comunit`]i [i înacest scop întregul sistem social este definit prin pris-ma statului de drept, a democra]iei [i libert`]ii de expre-sie. Indivizii sunt egali, beneficiind de acelea[i drepturi[i libert`]i, dar în acela[i timp respectarea diversit`]ii deorice natur` este primordial`, fiind considerat` înacela[i timp un avantaj, putând aduce unei societ`]i înpermanent` schimbare transform`rile de care arenevoie. Egalitatea în diversitate trebuie s` fie scopulprincipal al societ`]ii, precum [i asigurarea unor opor-tunit`]i egale pentru to]i indivizii, indiferent de prove-

nien]a lor social`, pentru a înl`tura s`r`cia [i tendin]ade a exclude social anumite categorii.

Autoritatea, ordinea sunt considerate principii fun-damentale ale ac]iunii statului, iar aceasta trebuie sàsigure respectarea drepturilor [i libert`]ilor fiec`ruia.Un alt principiu tradi]ional conservator este afirmat îndoctrina norvegienilor, [i anume legalitatea: impor-tan]a regulilor, a legilor, legi care nu trebuie decât s`stabileasc` limitele exercit`rii de fiecare individ a li-bert`]ilor personale (principalul scop al acestei limit`rieste protejarea libert`]ii fiec`ruia de libertateacelorlal]i). Comportamentul în interiorul acestor limiteeste influen]at de moralitate, datoria societ`]ii fiind s`creeze o astfel de moralitate. Iar statul este supus acelo-ra[i reguli, ac]iunea sa fiind [i ea limitat` tocmai pen-tru a putea asigura ordinea [i legalitatea. Aici esteaccentuat [i rolul social al statului (responsabilitateaacestuia în asigurarea condi]iilor sociale carefaciliteaz` libertatea personal`) fundamental într-odemocra]ie nordic`. Ca pentru orice partid de orientareconservatoare, proprietatea este fundamental`, aceastaaflându-se într-o rela]ie special` cu libertatea, indepen-den]a [i siguran]a personal`. Este preconizat`, înc` dinprincipiile de baz` ale doctrinei, esen]a programuluieconomic conservator, care privilegiaz` distribu]ia pro-priet`]ii prin favorizarea propriet`]ii private în dome-niul economic.

Întregul complex ce are în mijloc garantarea li-bert`]ii [i a propriet`]ii personale are drept fundamentvalorile cre[tine, care implic` toleran]` [i respect atâtpentru drepturile [i libert`]ile omului, cât [i pentrusocietate [i cultura pe care aceasta se bazeaz` sau medi-ul înconjur`tor. În acest scop, experien]a [i eforturilegenera]iilor anterioare sunt considerate drept esen]ialepentru ac]iunea prezent` [i viitoare. Dar conservatoriinorvegieni nu se declar` împotriva schimb`rii atuncicând ea este necesar` pentru protejarea unor valoriumane fundamentale sau pentru îndeplinirea unorobiective economice sau sociale.

Referitor la politicile puse în aplicare de conserva-torii norvegieni, perioada 1981-1986 a fost una în careau reu[it s`-[i pun` amprenta mai ales asupraeconomiei [i rela]iilor comerciale novergiene pringuvernele de coali]ie conduse de Kare Willoch. Înprimul rând s-au luat m`suri pentru sus]inerea sec-toarelor economice nonpetroliere, pentru a reducedependen]a Norvegiei de utilizare a acestei resurse.Apoi au fost eliminate diversele restric]ii care afectaucomer]ul de mic` amploare, precum [i cele carepriveau vânzarea/cump`rarea de propriet`]i,deschizând astfel drumul spre dezvoltarea afacerilordin domeniul imobiliar. Interven]ia guvernului pe pia]ade credit a fost stopat`, ceea ce a permis atât consuma-torilor, cât [i oamenilor de afaceri utilizarea pe scar`larg` a creditelor. De asemenea, în plan cultural a fostridicat monopolul de]inut de stat asupra radioului [iteleviziunii. Din punct de vedere al rela]iilor externe afost continuat` politica promovat` de social-democra]i,[i anume de sus]inere a angajamentelor asumate de

ACTUALITATEA |N LUME PARTIDE POLITICE

PARTIDUL CONSERVATORNORVEGIAN (HØYRE)

Erna Solberg (n`scut` la 2 Februarie, 1961) esteactualul lider al Partidului Conservator Norvegian [imembru al Parlamentului din 1989.


PARTIDE POLITICE ACTUALITATEA |N LUME

Norvegia în calitate de membru al NATO. Diferen]aera legat` îns` de politica de nonproliferare. Spredeosebire de laburi[tii norvegieni, conservatorii auaprobat [i facilitat instalarea [i dezvoltarea logisticiiamericane necesar` unor rapide ac]iuni militare deamploare în spa]iul nordic. În ceea ce prive[te posibi-litatea ader`rii la Uniunea European`, conservatorii ausus]inut-o, dar aceast` ini]iativ` nu a întâlnit suportulpopular cu ocazia a diferite referendumuri. Perioada devârf, 1981-1986, a fost urmat` de alte intervaluri încare conservatorii s-au aflat la guvernare: 1989-1990,în care practic nu au reu[it s`-[i pun` în aplicare even-tualele politici economice sau sociale, [i 2001-2005 –principal partid al coali]iei nonsocialiste (al`turi decre[tin-democra]i [i liberali), cel mai important porto-foliu de]inut de Hoyre fiind cel de la Externe, prin JanPetersen (lider al partidului 1994-2004), adept al linieitradi]ionale (a conservatorilor) proeuropene [i pro-NATO prin înt`rirea rela]iilor cu Statele Unite. Înstrâns` leg`tur` cu orientarea proamerican` s-adesf`[urat [i activitatea de la Ap`rare, post de]inut totde conservatori, prin Kristin Krohn Devold, fost` can-didat` la func]ia de Secretar General al NATO. EmaSolberg, actualul lider al partidului, a de]inut portofo-liul Guvern`rii Locale [i Dezvolt`rii Regionale (atri-bu]ii similare cu cele ale Ministerului Adiministra]iei [iInternelor), impunându-se printr-o politic` dur` menit`s` garanteze securitatea indivizilor [i a comunit`]ilordin care fac parte, punând, de asemenea, accentul pedezvoltarea local` (reducerea influen]ei guvernului lanivel local prin acordarea libert`]ii de a-[i organiza pro-priile activit`]i [i propriile servicii publicecomunit`]ilor locale). De]inând, de asemenea, posturi-cheie precum educa]ia, politica general` adoptat` deconservatori a fost de îmbun`t`]ire a calit`]ii acesteiaprin punerea accentului asupra preg`tirii profesorilor [iactualizarea programelor [colare. Reducereanivelurilor taxelor [i impozitelor dublat` de importan]aacordat` reducerii birocra]iei [i cre[terii calit`]ii ser-viciilor publice au fost realizate în aceast` perioad`,finan]ele aflându-se [i ele în responsabilitateaPartidului Conservator.

Dup` alegerea în 2004 a Emei Solberg în func]ia delider al Partidului Conservator Norvegian, linia politicàdoptat` de acesta nu s-a schimbat în mod fundamen-tal. Îns` rezultatele electorale din 2005 au fost suba[tept`ri (a ob]inut totu[i cel mai bun scor dintre par-tidele ce au format coali]ia guvernamental` în 2001-2005), Hoyre ob]inâd doar 14% din sufragii, plasându-se pe locul trei [i revenind în opozi]ie.

Politicile economice preconizate de conservatoriinorvegieni men]in linia din anii ’80, punând accent înprimul rând pe diversificarea sectoarelor economice îndefavoarea unei economii dependente de veniturilerealizate din activit`]i ce au drept obiect sau leg`turi cupetrolul. În acela[i timp, datoria statului în economia depia]` trebuie s` se reduc` la garantarea dreptului deproprietate, a dreptului de a ini]ia [i dezvolta afaceri,asigurarea unor condi]ii egale pentru to]i în acest sens,interzicerea monopolurilor de orice fel, precum [i mon-itorizarea utiliz`rii resurselor publice [i a politicii pu-blice de redistribuire. În acest sens, în schimbul taxelorcolectate statul trebuie s` asigure servicii de înalt` ca-litate pentru fiecare contribuabil, indiferent de nivelulcontribu]iei. O bun` colectare a taxelor este corelat` cuo reducere a cheltuielilor publice (eliminareabirocra]iei [i a func]ionarilor publici care nu se afl` înrela]ie direct` cu cet`]eanul) [i o restrângere a sectoru-

lui public în domeniul economic. De asemenea, stabi-litatea economic` pe termen lung este privit` în strâns`corela]ie cu reformarea sistemului na]ional deasigur`ri. În acest sens este sus]inut` o pensie de bazàcordat` la atingerea vârstei de pensionare, indiferentde nivelul contribu]iei individuale. În corela]ie sedore[te eliminarea vârstei generale de pensionare înfavoarea impunerii unui anumit num`r de ani de con-tribu]ie, f`r` o condi]ionare legat` de vârst`. Este evi-dent` în acest caz influen]a politicilor sociale de ori-entare social-democrat` (statul bun`st`rii). [i în pri-vin]a s`n`t`]ii avem aceea[i abordare, fiind respon-sabilitatea statului s` asigure asisten]` medical` celorafla]i în nevoie f`r` a ]ine cont de nivelul de colectareal fiec`ruia. În acela[i timp, este necesar` responsabi-lizarea individului pentru propria s`n`tate.

În privin]a politicilor educa]ionale, principalulobiectiv este ridicarea calit`]ii educa]iei prin oferireaunor alternative diverse de studiu capabile s` asigureoportunit`]i care s` contribuie la dezvoltarea social`,cultural` [i material` a fic`rui individ. În acest dome-niu, libertatea de a alege trebuie s` fie înso]it` decunoa[terea consecin]elor fiec`rei alegeri, mai alesîntr-o societate în permanent` schimbare, ale c`reinevoi [i cerin]e educa]ionale sunt [i ele în schimbare.Pe lâng` sistemul public de înv`]`mânt este necesar`sus]inerea educa]iei private, capabile s` ofere o alterna-tiv` la ac]iunea statului. O condi]ie indispensabil`ridic`rii calit`]ii educa]iei este independen]ainstitu]iilor de înv`]`mânt, cercetare sau culturale.Perspectiva asupra familiei este una tradi]ional`, aceas-ta fiind perceput` ca fiind unitatea de baz` a societ`]ii.Partidul Conservator se declar` pentru formalizareaangajamentelor prin c`s`torie, într-o societate cu oevolu]ie adeseori contrar`, precum [i în favoarea politi-cilor de adop]ie pentru promovarea integ`rii sociale înaceste cazuri. De asemenea, în privin]a asigur`riibun`st`rii statul nu trebuie s` intervin` decât atuncicând indivizii sau familiile nu-[i pot asigura propriabun`stare [i nu trebuie s`-[i asume astfel responsabi-lit`]i ce pot fi rezervate comunit`]ii locale sau familiei.

Prin promovarea diferitelor activit`]i [i politici cul-turale, conservatorii î[i propun conferirea unei legiti-mit`]i fiec`rei comunit`]i în parte. Se vorbe[te înprimul rând despre anumite standarde estetice [i arhi-tecturale care s` prevaleze câ[tigurilor financiare petermen scurt ce pot fi ob]inute pe plan local. De aseme-nea, activit`]ile culturale nu trebuie s` fie în totalitatedependente de autorit`]ile locale. Datoria guvernuluieste s` asigure cadrul care s` permit` finan]area privatà unor astfel de ac]iuni, pentru a restabili rolul culturiiîn dezbaterea public` [i în societate.

În privin]a politicii europene, Partidul ConservatorNorvegian î[i asum` orientarea pro-UniuneaEuropean` prin recunoa[terea unor valori comunedemocratice, economice [i culturale europene pe careNorvegia le împ`rt`[e[te cu celelalte state membre.Cooperarea [i determinarea reciproc` între state suntprezente [i astfel aderarea este o consecin]` fireasc`.Desigur, asumarea valorilor europene nu trebuie s`duc` la pierderea valorilor [i tradi]iilor indigene. Deasemenea, dezvoltarea structurilor suprana]ionale nutrebuie s` aib` în vedere decât solu]ionarea unor sarcinipe care indivizii, structurile na]ionale sau pie]ele nu lepot rezolva în mod eficient. A[adar, principiul de baz`pe plan european, subsidiaritatea, este preluat [i de con-servatorii pentru a-i conferi o aplicabilitateintern`.__AA..SS..

Sigla PartiduluiConservator dinNorvegia


AANNCCAA PPAARRMMEENNAA PPOOPPEESSCCUU

A vorbi despre Fran]a f`r` a vorbi despre Charlesde Gaulle se va dovedi în final un demers sortite[ecului. Charles de Gaulle a fost general [i ompolitic francez, devenit în 1940 [ef al guvernuluifrancez din Londra, iar în 1945 a fost ales prim-mi-nistru de Parlamentul francez. În 1958 a fost alespre[edinte al Fran]ei [i [i-a p`strat postul [i dupàlegerile din 1965. La 28 aprilie 1969, de Gaulle seretrage din func]ia de [ef al Statului.

DE GAULLE {I GAULLISMUL

În ultimele decenii, literatura de specialitatefrancez` (spre exemplu, J. Charlot, La Politique enFrance, Le Livre de poche, Paris, 1999, p. 79) aremarcat o identificare a liderului de partid cu ima-ginea partidului care l-a propus. Acest fenomen acondus la o „personalizare a puterii în cadrul regimu-lui semipreziden]ial al celei de-a V-a Republicifranceze“. În acest context, apare ca [i fireasc` între-barea: Cine este de Gaulle [i ce este gaullismul?Articolele dedicate lui de Gaulle de site-ul funda]ieicu acela[i nume îl carac-terizeaz` folosind urm`-toarea sintagm` „C’estun nationaliste invétéréqui ne pense qu’à laFrance, à la grandeur dela France, à la revanche,à l’égoïsme national, à lagloire“.

A vorbi despregaullism [i apoi a încer-ca s` faci o analiz` aevolu]iei sale spre ceeace azi reg`sim pe scenapolitic` francez` nu esteun lucru u[or, cu atâtmai mult cu cât scenapolitic` francez` nuposed` un catehism con-servator foarte bine de-limitat. Vicontele Falk-land spunea: „Atuncicând nu este necesar s`schimbi nimic, estenecesar s` nu schimbinimic“. Atunci cândanali[tii francezi re-flecteaz` la structura, ideile [i con]inutul gaullismu-lui, discu]ia are ca punct de plecare întrebarea: Estegaullismul o doctrin` de dreapta prin care se institu-

ie ordinea [i care astfel ar acorda valorilortradi]ionale aten]ia necesar` sau apar]ine gaullismule[icherului politic de stânga, [i atunci vorbim despreceea ce presa francez` nume[te „Mouvement etProgrès“. Însu[i de Gaulle nu a oferit un r`spuns claracestei întreb`ri. [i aici am în vedere dou` celebrediscursuri:

Primul, din 1 ianuarie 1950, cu puternice accentena]ionaliste de tip gaullist: „La France, c’est tout à lafois, c’est tous les Français. C’est pas la gauche, la Fran-ce! C’est pas la droit, la France!... je ne suis pas d’uncôté, je ne suis pas de l’autre, je suis pour la France“.

Cel de-al doilea, din 5 decembrie 1965, caut` ocale social` de conciliere între capitalism [i socialis-mul marxist. Cu toate acestea, discursul nu exprimò pozi]ie clar` stânga-dreapta, ci consacr` ideea celeide-a treia cì, [i anume ter]iarismul gaullist: „les uns(les communistes) et les autres (les socialistes, lesradicaux, les démocrats-chrétiens et les libéraux) fontobstacles au redressement... ce qui est le drame denotre siècle“.

JACQUES CHIRAC {I TRADI}IA GAULLISTå

Dar poate politica deast`zi ofer` un r`spunsmai evident acestor pro-voc`ri. Anii ’80-’90 aumarcat trecerea de laperioada de domina]iepolitic` gaullist` [i gis-cardian` la cea de alter-nativ` politic`, între stân-ga [i dreapta moderat`.

De regul`, cercet`toriir`spund la aceast` între-bare apelând la studii decomportament electoralini]iate sub forma de son-daje [i anchete aplicate îna[a-numitele „momentesemnificative“ ale cam-paniei. R`spunsurile de-zam`gesc adesea a[tept`-rile cercet`torilor în con-di]iile în care aleg`torii nuî[i demonstreaz` op]iu-nea, ci mai degrab` o„trìesc“, exprimând im-presii [i atitudini.

În anii ’90, francezii [i-au alimentat votul cudiverse criterii de evaluare, pe care îns` ulterior le-au„uitat“ pentru a r`mâne cu impresiile despre candi-

ACTUALITATEA |N LUME PROIECTE POLITICE

TRADI}IA GAULLIST~În cùtarea unei identit`]i a dreptei franceze

Charles de Gaulle (1890 - 1970)


PROIECTE POLITICE ACTUALITATEA |N LUME

da]i. Particularitatea sistemului francez este uimi-toare, dac` avem în vedere maniera de selectare acandida]ilor la alegerile preziden]iale. Cu ocaziaalegerilor din 1995, Jacques Chirac, lider al opozitiei,a refuzat s` devin` înc` o dat` prim-ministru, cedândlocul sù lui Edouard Balladur. Chirac a beneficiatastfel de statutul sù de primar general al Parisului [ideputat al departamentului Correze, fiind creditat încalitatea sa de candidat al dreptei. Proiectul electoralal lui Chirac se baza pe multiple vizite în teritoriu:acest capital de cuno[tin]e ob]inute de pe „teren“ vadeveni ulterior esen]ial în lupta decisiv` pentrucucerirea Elysée-ului.

Declara]ia de la 4 martie 1994 f`cut` Agen]ieiFrance Presse [i un interviu dat unui jurnal (Voix duNord) au reprezentat cìle de transmitere a deciziei.Mesajul lui Chirac a fost clar: un ora[ de provincie,suportul scris al presei regionale [i s`rb`toarea Sf.Carol preferat` oric`rei alte s`rb`tori au asiguratdimensiunea simbolic` a candidaturii. Un aspectpu]in sesizat la momentul electoral 1995 este faptulc`, prin aceast` lansare oficial`, Chirac dorea s`reg`seasc` libertatea necesar` pentru a deveni sim-bolul st`rii de spirit al întregii ]`ri, conform vechiitradi]ii gaulliste. Declara]ia are form` scris` [i este deinspira]ie cert` gaullist`: lunga experien]` politic` seîmbina perfect cu creativitatea lingvistic`,cunoa[terea realit`]ii politice [i folosirea adecvat` acuvintelor. Dup` ce aminte[te în mod obiectivmuta]iile pe care societatea francez` trebuie s` leînregistreze, Chirac încheie: „… schimburi debunuri, capital [i informa]ii s-au extins la nivelulîntregii planete, polii de influen]` politic` s-auschimbat, dezvoltarea tehnologiei a dep`[it ac]iunilemostenite din trecut“, anun]ând apoi un plan deac]iune voluntar` în cea de-a doua parte a declara]iei,parte marcat` de speran]`. În autenticul spiritgaullist, declara]ia lui Chirac a asigurat în mare partesuccesul alegerilor preziden]iale din 1995.

UMP {I TRADI}IA GAULLISTå

În multe privin]e, sporirea influen]ei mass-mediaa fost simultan un produs al mai multor factori [i acontribuit la declinul partidelor politice dup` perioa-da de domina]ie gaullist`. Mijloacele de informare aum`rit influen]a abord`rii orientate spre individ înprocesul electoral. Fluxul curentelor politice i-adeterminat pe aleg`tori s` se bazeze mai degrab` pepres`, decât pe partide, ca principala surs` de infor-mare cu privire la candida]i [i la problemele puse deace[tia. Ca produse televizuale, emisiunile auexploatat o situa]ie de mediatizare tip „talk-show“care a instaurat anumite conven]ii de interac]iune,anumite roluri [i o tematic` specific`.

În acest context, rolul media în campaniile din2000 [i 2002 rezult` nu atât din impactul direct, cimai ales din atitudinile [i opiniile formulate ulterior[i care au condus la na[terea unui adev`rat mecanismde modelare a opiniei.

În 2002, pe scena politic` francez` apare Unionpour un Mouvement Populaire (UMP), un grup departide politice franceze, avându-l în frunte peNicolas Sarkozy. În momentul cre`rii sale,forma]iunea s-a numit Union pour la MajoritéPrésidentielle [i a fost creat` pentru sus]inerea candi-daturii lui Jacques Chirac la alegerile preziden]iale

din Fran]a în anul 2002. Uniunea este membr` aPartidului Popular European [i al UniuniiDemocratice Interna]ionale, forum al partidelor con-servatoare la nivel mondial.

La momentul actual, UMP regrupeaz` mai multefamilii de idei ale dreptei republicane, din care cea maimare parte sunt rezultatul fuziunii dintre RPR(Rassemblement pour la République) cu DL(Démocratie Libérale) [i UDF (Union DémocratiqueFrançaise). Un important curent de opinie în cadrulUMP-ului este conservatorismul de sorginte liberal`.Conservatorii liberali rezulta]i din RPR reclam` ace-lea[i valori ca liberalii reformi[ti, îns` aduc un plus depragmatism în practica politic`. În aceea[i familiereg`sim câteva caracteristici ale vechii familii gaullistede care am vorbit pân` acum, cu accente puternice îndomeniul dirijismului economic [i jacobisnimuluipolitic. Conservatorii liberali de ast`zi nu resping ideileata[ate principiului deja consacrat de practica politic`conservatoare contemporan` actual`, acela al primor-dialit`]ii valorilor tradi]ionale – ata[amentul fa]` defamilie [i fa]` de structura social` a societ`]ii.

Ecua]ia mediatic` anilor 2000 a devenit simpl`:influen]a presei plus încrederea publicului sunt egalecu puterea presei. Un corolar al acestei ecua]ii esteconfirmat de programul lui Sarkozy, dar care nufunc]ioneaz` mereu, deoarece puterea presei trebuies` produc` [i responsabilitatea acesteia.

Spa]iul public francez actual ofer` o reconfigu-rare a spa]iului politic, oglinda unei permanentecaut`ri a identit`]ii politice a partidelor [i a identif-ic`rii lor cu imaginea candidatului la alegerile prezi-den]iale. Pentru Sarkozy, discursul reprezint` o per-manent` cùtare a legitimit`]ii politice. De altfel,UMP-ul î[i concentreaz` sursele [i resursele politicepe „rolul providen]ial“ al pre[edintelui sù. Înprezent, UMP-ului i se acord` o deosebit` importan]`în condi]iile iminentei candidaturi la alegerile prezi-den]iale a lui Nicolas Sarkozy în 2007. În acest con-text, un pre[edinte f`r` un aparat de partid [i f`r`suportul politic pe care acesta îl asigur` este izolat,chiar dac` are putere de decizie.

Nicolas Sarkozy, ministru de interne \n guvernul Villepin


OOCCTTAAVVIIAANN MMAANNEEAA

Dup` 11 septembrie mediul de securitate inter-na]ional a suferit transform`ri majore mai ales înceea ce prive[te direc]iile de politic` extern` [i desecuritate ini]iate de SUA. Noile amenin]`ri au deter-minat administra]ia Bush s`-[i regândeasc` strategi-ile, s`-[i redefineasc` misiunea.

O prima observa]ie asupra politicii externeamericane de dup` 11 septembrie ar fi aceea c` agen-da [i obiectivele promovate reflect` un anumit tipspecific de raportare la sistemul interna]ional [iactorii sì constitutivi, un comportament interna-]ional fundamentat în ceea ce am putea numi per-spectiva neoconservatoare (sau hegemonist`).

O STRATEGIE REALISTå

Fundamentul pe care se sprijin` întreaga doctrin`neoconservatoare de politic` extern` este reductibilla primatul Statelor Unite asupra sistemuluiinterna]ional, cu alte cuvinte la baza sa de putere atâtpe coordonatele de soft power cât mai ales de hardpower. Noua strategie a SUA prezint` pe de o parteun angajament fundamental de a conserva o lumeunipolar` – nici o coali]ie de mari puteri nu va fi

l`sat` s` instituie o pozi]ie hegemonic` asupra sis-temului.

Statele Unite nu vor încerca s`-[i maximizezesecuritatea prin clasica strategie realist` de a opera însistemul global promovând o politic` de power ba-lancing, dar nici nu vor încerca s` adopte o strategieliberal` în care institu]iile interna]ionale [i pie]eleintegrate constrâng [i limiteaz` libertatea sa deac]iune. Pur [i simplu, SUA vor fi atât de puterniceîn raport cu ceilal]i actori încât rivalit`]ile strategice[i competi]iile de securitate dintre marile puteri vordisp`rea.

Obiectivul fundamental este acela de a perma-nentiza disparitatea de putere în raport cu restul sis-temului, consolidând suprema]ia sa tehnologic`printr-o constant` dezvoltare a acelor compartimentecheie care vor descuraja orice coali]ie poten]ial` dea-i contesta leadership-ul global. Robert Kagan, unuldintre promotorii cei mai influen]i ai perspectiveineoconservatoare, consider` c` scopul primar alStatelor Unite ar trebui s` fie „men]inerea hege-moniei globale americane, iar finalitatea politiciiexterne americane ar trebui s` fie transformareamomentului unipolar în era unipolar`“ (RobertKagan, William Kristol, „The Present Danger“, TheNational Interest, Spring 2000, www.epnet.com).

În consecin]`, obiectivul primar al politicii ex-terne americane asumat la nivelul administra]ieipreziden]iale, r`mâne acela de a conserva, extinde [iconsolida pozi]ia sa de putere relativ` (George W.Bush, „Remarks at 2002 Graduation Exercise of theUS Military Academy“,West Point, NY, 1 June2002, http://www.whitehouse.gov/news/releas-es/2002/06). Cu alte cuvinte, capacitatea StatelorUnite de a-[i maximiza obiectivele de politicèxtern` depinde de capacitatea de a preveni caceilal]i actori din sistem s` dobândeasc` putereanecesar` de a se opune efectiv atunci când intereselelor se vor confrunta.

În al doilea rând, gruparea neo-conservatoare con-cepe puterea, [i în special puterea militar` ca fiindmijlocul esen]ial de maximizare a intereselor na]ionale[i de securitate. Mai mult, hegemoni[tii au voin]a [ihot`rârea de a angaja puterea militar` în scopul secu-riz`rii intereselor vitale ale SUA. Hegemoni[tii punaccent pe primatul Statelor Unite, ei tind s`-[i repre-zinte o lume în care SUA î[i folosesc puterea predom-inant` pentru a-[i promova propriile interese de secu-ritate, indiferent de pozi]ia celorlal]i actori din sistem.

ACTUALITATEA |N LUME POLITICI EXTERNE

MOMENTULNEOCONSERVATORAL POLITICIIEXTERNE A SUA

Solda]i americani \n zon` de conflict


POLITICI EXTERNE ACTUALITATEA |N LUME

Finalitatea politicii externe de orientare neoconserva-toare r`mâne maximizarea securit`]ii SUA prin anga-jarea necondi]ionat` a resurselor sale de hard power.Mai mult, puterea unipolar` ocup` un rol central înproiectul neoconservator de redefinire calitativ` [istructural` a unui status-quo care conserv` o stare delucruri de netolerat în raport cu imperativele nouluimediu de securitate post 9/11; anterior momentului9/11 se toleraser` în numele stabilit`]ii o serie deexcese ale unor regimuri politice, ale c`ror politici aufost catalogate drept amenin]`ri pentru pacea [i securi-tatea interna]ional` (furnizarea de zone sigure [i ele-mente de infrastructur` grup`rilor teroriste; dez-voltarea de dispozitive WMD cu inten]ia de a le punela dispozi]ia terori[tilor). În raport cu astfel de dez-volt`ri, gruparea neoconservatoare concepe putereaunipolar` în general [i for]a militar` ce deriv` din aceststatut ca op]iuni primare pentru contestarea, provo-carea, redefinirea unui status-quo care protejeaz` prinstructura sa dezvolt`ri care amenin]` interese vitale desecuritate ale Statelor Unite (Charles Krauthammer,„The unipolar moment revisited“, The NationalInterest, Winter 2002-2003, www.epnet.com).

Este foarte interesant` totodat` logica în numelec`reia neoconservatorii î[i asum` misiunea funda-mental` de a nu mai tolera status-quo-ul: ei respinggeneric o politic` pacifist`, de appeasement, arheti-pul acesteia fiind momentul München (1938) cândasist`m practic la o capitulare a marilor puterieuropene în fa]a ambi]iilor insa]iabile ale lui Hitler, [imiliteaz` dimpotriv` pentru internalizarea lec]iilorMünchen-ului [i pentru valorizarea loviturilor/ac]iunilor militare de tip preemptiv împotrivaamenin]`rilor de securitate mature sau pe deplincoagulate (Paul Wolfowitz, „Remembering theFuture“, The National Interest, Spring 2000,www.epnet.com).

La acest nivel al expunerii asump]iilor de bazaale curentului neoconservator este necesar` [i odiscu]ie asupra modalit`]ilor de exercitare/deproiectare a primatului american pe scenainterna]ional`. Practic, administra]ia trebuie s`-[iasume una din cele dou` op]iuni tactice disponibile:ar trebui s` se centreze pe a[a numitele rule-basedinstitutions sau pe reac]ii conjuncturale articulate înforma coali]iilor ad-hoc?

MULTILATERALISM VERSUSNILATERALISM

Astfel, un alt element-cheie al perspectivei neo-conservatoare este constituit de o analiz` aamenin]`rilor globale specifice mediului strategicpost 11 septembrie 2001 [i mai ales de op]iunea tac-tic` derivat` din aceast` evaluare. Hegemoni[tii î[ireprezint` o lume în care securitatea SUA esteamenin]at` de un complex de factori interdependen]i:terorism, a[a numitele „rogue states“ [i armele dedistrugere în mas`. Acest complex de amenin]`ridep`[e[te paradigma clasic` sau tradi]ional` pentrucare pericolul principal era reprezentat de ambi]iile [iinteresele celorlalte mari puteri din sistem. Nouarealitate strategic` este substan]ializat` de existen]are]elelor teroriste, care tind s` achizi]ioneze dispozi-tive nucleare sau WMD ce pot cauza distrugerinelimitate. Aceste grup`ri nu pot fi descurajate, sin-gura op]iune fiind eliminarea lor. Într-o epoc` a

terorii arbitrare nu estetimp sau loc pentrueroare. Aceste mici re-]ele teroriste pot afectasecuritatea întregii lumi.Ele nu sunt state-na]iuni,[i mai mult, ele nufunc]ioneaz` dup` reg-ulile acceptate de comu-nitatea interna]ional` astatelor. {coala neocon-servatoare consider` c`preponderen]a puteriiamericane reprezintèlementul principal ca-pabil s` asigure securitatea SUA prin eliminareaacestor amenin]`ri.

Primatul SUA acorda acestora posibilitatea de a-[ifixa propria agend` de politic` extern` [i de a o urmaf`r` a fi precondi]ionat` de ajutorul celorlal]i actori.Neoconservatorii consider` c` de[i sprijinulpoten]ialilor alia]i este dezirabil, el nu trebuie s` consti-tuie un imperativ. În caz de necesitate pentru a-[i secu-riza interesele vitale, SUA sunt preg`tite s` ac]ionezeunilateral. Rezultatul este o preferin]` pentru ac]iuneaunilateral`, neîngr`dit` de normele sau institu]iile inter-na]ionale, care altfel ar constrânge abilitatea SUA de aac]iona eficient. Pe scurt, primatul SUA permiteautonomia obiectivelor sale de politic` extern` în fa]aconstrângerilor poten]iale ale comunit`]ii interna-]ionale.

Pentru neoconservatori, politica extern` rezid`într-o exercitare neconstrâns` a puterii care astfelpermite o maximizare a libert`]ii sale de ac]iune; 11septembrie a dezvoltat necesitatea vital` conserv`riilibert`]ii de ac]iune a Washington-ului în rela]ie cupropria agend` de politic` extern`.

Aceast` optic` centrat` pe poten]area libert`]ii deac]iune duce la o respingere a priori a constrângerilorpoten]iale impuse de institu]iile interna]ionale,regimurile [i tratatele multilaterale. Aceste aranjamenteconstrâng inevitabil abilitatea SUA de a-[i maximizabeneficiile inerente preponderen]ei în sistem. Dar pefond, SUA nu resping în sine angajamentele multila-terale, ci urm`resc o maximizare a utiliz`rii acestora înraport cu propriile interese. Acestea conteaz`, devinutile doar atunci când promoveaz` interese americaneconcrete [i imediate (articularea unei perspective instru-mentale care pune accent pe maximizarea utilit`]ii for-mulelor multilaterale formale). Curentul actual permites` observ`m îns` faptul c` angajamentele în formulemultilaterale institu]ionalizate au încetat s` reprezinteun scop în sine sau mijloace optime de promovare aintereselor vitale ale SUA; în viziunea administra]ieiBush aceste formule constrâng, limiteaz` SUA [i peceilal]i actori din sistem care accept` regulile [i normelecomunit`]ii interna]ionale ca fiind imperative legitime,pe de alt` parte îns` acestea au o eficien]` redus`, ocapacitate de coerci]ie limitat` în raport cu a[a numitelerogue states [i statele falimentare care afecteaz` prinnatura lor interese de securitate vitale ale SUA. În acestcontext, Washington-ul promoveaz` doctrina nouluiunilateralism care opteaz` pentru maximizarea proprieisecurit`]i prin minimizarea constrângerilor asupra li-bert`]ii sale de ac]iune.

O consecin]` logic` derivat` din asumarea acesteiop]iuni tactice este aceea ca SUA percep sistemul sùtradi]ional de alian]e ca fiind secundar în raport cu

George Bush, pre[edintele SUA


imperativul afirm`rii neîngr`dite a libert`]ii sale deac]iune. Mai mult, SUA prefera s` opteze pentruac]iuni unilaterale în fata noilor amenin]`ri, care max-imizeaz` libertatea sa de ac]iune [i minimalizeazìnput-ul constrâng`tor al alia]ilor. Aceast` concep]iese fundamenteaz` pe suprema]ia SUA în materie decapabilit`]i de power projection în orice teatru deopera]iuni. În general, Washington-ul tinde s` evitemecanismele de tip checks and balances de tipulalian]elor tradi]ionale care promoveaz` opera]iunicomune datorit` gradului sc`zut de eficien]òpera]ional` al acestora. Alia]ii devin utili atunci cândse subsumeaz` automat preferin]elor [i intereseloramericane; ace[tia au devenit mai degrab` un assetstrategic a c`ror utilitate depinde de circumstan]e.Scopul consult`rilor cu alia]ii sì tradi]ionali este maipu]in acela de a forja o politic` opera]ionala comun`cât acela de a-i convinge pe ace[tia de juste]ea cauzeiSUA [i mai mult pentru a construi un consens [i olegitimitate interna]ional` în jurul pozi]iei americane.

Pe scurt, se observ` o dezangajare în raport cuformulele institu]iilor interna]ionale care tind sìnstituie un sistem de „checks and balances“ asupraexercit`rii puterii americane; sunt preferate for-mulele flexibile agregate în jurul intereselor ameri-cane [i cu o agend` dictat` de Washington.

În fa]a alian]elor tradi]ionale de tipul NATO car-acterizate printr-un sistem decizional rigid [i iner]ialcare limiteaz` enorm eficien]a sa opera]ionala [iviteza de reac]ie, sunt promovate „coali]iile devoin]`“ flexibil coagulate în jurul principiului „misi-unea define[te coali]ia“ (discurs al lui Paul D.Wolfowitz, 38th Conference on European SecurityPolicy, 02.02.2002).

EXPORT DE DEMOCRA}IE

Nu în ultimul rând, doctrina neoconservatoare î[ipropune s` ofere un scop [i o finalitate puterii unipo-lare. Neoconservatorismul înseamn` totodat` [i o

ra]ionalizare, o funda-mentare etic` [i axiolog-ic` a hegemoniei ameri-cane. Doctrina nouluiunilateralism, pentru aprelua formula lui Char-les Krauthammer, pos-tuleaz` imperativul de afolosi unipolaritatea [iresursele unice de putereoferite de aceast` ca unmijloc de promovare [iproiectare nu doar a unorinterese americane ego-iste, ci a unor finalit`]iglobale. Politica extern`de orientare neoconser-vatoare propune o de-finire a interesului na]io-nal nu în termeni deputere, puterea fiindvizualizat` ca un mijloc,un asset, ci în termenivalorici, axiologici.Voin]a de putere nu esteperceput` ca un scop/ofinalitate în sine, ci ca un

mijloc, astfel c` în consecin]` ra]iunea politiciiexterne, ce deriv` din postulatele neoconservatoare,se afla dincolo de putere. Voin]a de putere devineastfel un scop intermediar, instrumental care sprijin`voin]a de libertate. Neoconservatorii pledeaz` pentruo ordine interna]ional` definit` [i dominat` axiologicde c`tre valorile centrale ale democra]iei liberale [imai ales de c`tre voin]a de libertate ca temei fonda-tor [i constitutiv al proiectului democra]iei liberale.Mai mult, proiectul neoconservator imagineaz` oordine interna]ional` a c`rei component` major` deenforcement este asigurat` de c`tre puterea unipo-lar`. De altfel, unipolaritatea furnizeaz` oportuni-tatea ce permite angajarea resurselor de putere hege-monic` în scopul proiect`rii, al extinderii valorilorconstitutive ale democra]iei liberale.

R`spândirea valorilor constitutive aledemocra]iei liberale nu este scop în sine, ci un mijlocde securizare pragmatic` a intereselor na]ionale aleStatelor Unite. R`spunsul neoconservator la dilemelemediului de securitate post-9/11 poate fi sintetizat deurm`toarea ipotez`: maximizarea securit`]ii SUAdepinde de gradul de r`spândire a libert`]ii (GeorgeW. Bush second inaugural address, 2005,http://www.whitehouse.gov/inaugural/).

Noul unilateralism pledeaz` pentru proiectareacon[tient` a puterii americane în virtutea uneifinalit`]i globale – extinderea p`cii [i stabilit`]iiinterna]ionale prin promovarea democra]iei liberale[i a valorilor sale constitutive. Foarte semnificativ`în acest sens este remarca senatorului JosephLieberman care afirm` c` atunci când SUA merg lar`zboi, „it’s not for conquest, it’s for security and fora principle that has driven American history from thebeginning which is freedom and democracy“. Cu altecuvinte, scopul este a[adar nu doar acela de a facelumea mai sigur` pentru democra]ie, ci chiar acela dea face lumea mai democratic`.

Cei mai influen]i neoconservatori militeaz` pen-tru folosirea activ` a puterii unipolare de o asemeneamanier` încât s` genereze o schimbare a regimurilorpolitice din acele state care amenin]` pacea [i securi-tatea interna]ional`. Aceast` politic`, de tipul regimechange, nu reprezint` decât finalitatea unei strategiiextinse de promovare a unei guvern`ri liberal demo-cratice în întreaga lume, dup` cum sus]in Kagan [iKristol pe care i-am citat mai sus.

Eliminarea acestor regimuri politice tiranice nureprezint` decât un obiectiv limitat, scopul de fondfiind liberalizarea/democratizarea acelor state [i soci-et`]i considerate ostile. Pentru neoconservatori coex-isten]a cu aceste regimuri dictatoriale nu reprezint` osolu]ie, ei pledând efectiv pentru o transformare deesen]` a acestor state prin eliminarea regimurilor lorostile [i democratizarea societ`]ilor.

Perspectiva neoconservatoare presupune totodat`[i un ambi]ios proiect de inginerie social`, de refor-mare [i transformare a unor state pu]in permeabiledemocra]iei. Retorica neoconservatoare a devenitextrem de influent` în mediul de securitate post 11septembrie, atunci când necesitatea promov`riidemocra]iei devine un imperativ de securitate [i toto-dat` un mijloc indispensabil pentru securizareaintereselor na]ionale americane. În acest contextputem comprima politica extern` articulat` deadministra]ia Bush în perioada imediat urm`toarecampaniei din Afganistan, la formula „globalismuluidemocratic“ (Charles Krauthammer, „Democratic

ACTUALITATEA |N LUME POLITICI EXTERNE


POLITICI EXTERNE ACTUALITATEA |N LUME

Realism: An American Foreign Policy for a UnipolarWorld“, Conferin]a Irving Kristol, AmericanEnterprise Institute, Washington DC, 2004).

R`zboiul din Irak trebuie în]eles în acest cadru nor-mativ. Campania de eliminare a regimului SaddamHussein reprezint` articularea/ implementarea [i toto-dat` produsul finit al curentului neoconservator [i astrategiei globalismului democratic care-[i propune s`fac` din difuzarea democra]iei [i succesul libert`]ii,mijloacele [i finalitatea politicii externe americane.Proiectul neoconservator de a revolu]iona OrientulMijlociu prin transformarea Irakului post-Saddam într-odemocra]ie autentic` promite s` ating` unele dincauzele originare ale terorismului. De fapt inamiculStatelor Unite nu este Bin Laden, ci amalgamulexploziv de opresiune politic`, intoleran]a religioas`,ruina socio-economic` a lumii arabe, adic` toate aceleelemente care conjugate produc radicalismul arabo-islamic. Agenda neoconservatoare propune angajareaputerii unipolare a Statelor Unite într-un proiect majorde inginerie social` care vizeaz` liberalizarea/democra-tizarea for]at` a Orientului Mijlociu prin reformareaacelor elemente-cheie care alimenteaz` radicalismularabo-islamic, cum precizeaz` aceea[i Kagan [i Kristol.

Neoconservatorii promoveaz` o doctrin` a liber-t`]ii conform c`reia difuzarea/expansiunea libert`]ii [ia democra]iei în lume reprezint` un interes major desecuritate al Statelor Unite. Background-ul empiriccare sus]ine [i confer` validitate acestei perspectiveeste focalizat pe modelul Germaniei [i al Japoniei dela sfâr[itul celui de-al Doilea R`zboi Mondial,moment în care cele dou` amenin]`ri majore pentrusecuritatea global` vor fi transformate prin nation-building în societ`]i liberale [i totodat` în avanposturide ap`rare a libert`]ii. Eliminarea [i totodat` for-matarea regimurilor politice din aceste state, urmat`de impunerea unor regimuri democratice vor transfor-ma Germania [i Japonia în doi alia]i cheie ai SUA.

În consecin]`, pasul logic succesiv [i totodatìmperativ în strategia de ansamblu a r`zboiuluiîmpotriva terorismului era în viziunea neoconservato-rilor promovarea libert`]ii [i a democra]iei tocmai înacele regiuni considerate a fi un safe-haven pentruradicalismul arabo-islamic. Revolu]ionarea democrat-ic` a Irakului ar fi însemnat amorsarea unui procesgradual [i evolutiv de transformare [i democratizare aîntregului Orient Mijlociu [i totodat` crearea uneipresiuni politice de esen]a liberal` ce ar fi produs întimp o basculare a regimurilor politice radicale.

PENTRU UN „REVIZIONISM LUMINAT“

A[adar, neoconservatorismul apare ca un sistemde credin]e/ presupozi]ii de ordin cauzal [i normativcare î[i propune proiectarea puterii unipolare de omanier` care s` avanseze, s` difuzeze în sistemulinterna]ional valorile politice constitutive, funda-mentale ale SUA. Proiectul neoconservator î[i prop-une o alterare de esen]` liberal` a statu-quo-uluiinterna]ional în anumite zone cu valoare strategic`pentru securitatea [i stabilitatea interna]ional`, pre-cum spa]iul Orientului Mijlociu.

De-altfel putem identifica în cazul primeiadministra]ii Bush un consens primar asupra unorpresupozi]ii normative [i cauzale de baz` ce vor fun-damenta op]iunile de „policy“ imediat, [i care

vizeaz` o serie de intercondi]ion`ri între liberalism [iputerea unipolar`, cu alte cuvinte între valorilepolitice constitutive/fondatoare ale SUA [i resurselede putere hegemonic`, complementar cu un consensde baz` care prive[te finalit`]ile macrostrategice pecare acest binom trebuie s` le induc` la nivelul sis-temului interna]ional. În mediul de securitate de dup`9/11, interesele existen]iale de securitate ale StatelorUnite devin echivalente cu capacitatea de a influen]a[i mai ales de a produce schimb`ri calitative deesen]` liberal` la nivelul structurilor interne alestatelor e[uate (failed states) sau ale statelor cereprezint` o important` amenin]are pentru pacea [isecuritatea interna]ional` (rogue states).

Discursiv, din perspectiva finalit`]ilor pe care [ile asum` la nivelul sistemului interna]ional, neocon-servatorismul poate fi definit ca o forma de„revizionism luminat“, care î[i propune modificareastatus-quo-ului prin proiectarea [i utilizarea de omanier` preventiv`, preemptiv` [i unilateral` aresurselor de putere unipolar`, perceput` [i conceptu-alizat` ca fiind mijlocul principal capabil s` induc`/genereze o schimbare structural` de factur` liberal`.Opera]ional, neocoservatorismul î[i asum` o alterarestructural` a status-quo-ului interna]ional în numeleunui revizionism liberal.

Neoconservatorii reprezint` o minoritate de pu-tere în m`sura în care putem vorbi de un grup, carac-terizat prin con[tiin]a, coeziune [i coeren]` epis-temic`, [i care exercit` un control asupra puteriipolitice. Neoconservatorii reprezint` o minoritate deputere sau o structur` de putere în m`sura în carereu[esc s` colonizeze/s` controleze compartimentecheie ale establishment-ului politic, de fapt pârghiicentrale de opera]ionalizare ale diverselor op]iuni depolicymaking, în scopul transpunerii în realitate aunui foarte coerent Weltanschauung. Credem c`definirea neoconservatorilor ca o structur` de puteresatisface condi]ia de testare empiric` a lui RobertDahl, aceea ca „într-o succesiune de decizii contro-versabile, un grup identificabil [i constant predominaîn mod regulat“ (apud Giovanni Sartori, Teoriademocra]iei reinterpretat`, Polirom, Ia[i, 1999, pp.146-147) [i asta în m`sura în care op]iunile majore,proiec]iile centrale ale politicii externe asumate deprima administra]ie George W. Bush pot fi cu certi-tudine asociate concep]iei neoconservatoare.

Richard (Dick) Cheney, vicepre[edintele SUA


JOHN GRAY, DINCOLO DE LIBERALISM {I CONSERVATORISM,

Editura All, Bucure[ti, 1998, 264 pp. / edi]ie îngri-jit` [i studiu introductiv de Adrian Paul ILIESCU, tra-ducere de Raluca PRUNå; Colec]ia Filosofie Politic`.

Lucrarea lui John Gray, Dincolo de liberalism [i conserva-torism, a ap`rut în România prin grija lui Adrian Paul Iliescu înanul 1998 la Editura ALL, fiind tradus` de Raluca Prun`.

Edi]ia în limba român` este deschis` de un studiu introductivconsistent al editorului în care sunt schi]ate coordonatele gândiriiautorului. Aici accentul cade pe elementele de originalitate ale vi-ziunii doctrinare a lui Gray, dar con]ine [i o scurt` explica]ie ademersului pe care acesta îl face în studiul de fa]`. Adrian PaulIliescu arat` c` Gray este, prin modul de raportare la filozofiapolitic`, un conservator critic la adresa tuturor doctrinelor.

Propriu-zis, lucrarea este alc`tuit` dintr-o serie de eseuri ale luiJohn Gray, grupate în cinci capitole. Primele dou` st`ruie asupralimitelor liberalismului, mai întâi la nivel doctrinar, iar apoi la nivelulpoliticilor concrete promovate de acest curent. Capitolul trei are înprim-plan zona de convergen]` a liberalismului [i conservatorismu-lui, autorul încercând s` analizeze în acest context o serie de valori,precum individualismul, pia]a liber`, via]a comun` etc. Penultimulcapitol ofer` o explica]ie a motivelor care au dus la sc`derea roluluipolitic al conservatorismului prin invadarea acestuia de c`tre prin-cipiile neoliberale. Capitolul final, oarecum discordant fa]` de restulvolumului, con]ine o analiz` a societ`]ilor postcomuniste [i a mo-delelor de dezvoltare pe care acestea ar putea s` le urmeze.

Chiar din titlul c`r]ii putem deduce inten]iile autorului. JohnGray încearc` s` eviden]ieze necesitatea unei abord`ri mai pro-funde a doctrinelor politice care s` treac` dincolo de valorile canon-ice promovate de fiecare dintre acestea. Nu este o respingere a doc-trinelor, ci o raportare critic` la acestea, pentru a le surprindepunctele slabe care de multe ori sunt cauza e[ecurilor.

Conservatorismul, spre exemplu, este criticat pentru lipsa origi-nalit`]ii doctrinare [i practice care-l pun în imposibilitatea de a oferisolu]ii viabile la problemele contemporane. Este [i motivul pentrucare se vede nevoit s` apeleze la împrumuturi din alte doctrine [i,mai ales, de la radicalismul liberal.

Recomand`m spre lectur` aceast` carte în special pentru origi-nalitatea abord`rii. [i anume aceea c` ofer` o altfel de imagine a li-beralismului [i conservatorismului, una care prive[te dincolo devalorile formale ale acestora, la aplicabilitatea lor. __ DD..DD..

IOAN STANOMIR, REAC}IUNE {I CONSERVATORISM. ESEU ASUPRA IMAGINARULUI POLITIC EMINESCIAN,

Editura Nemira, Bucure[ti, 2000, 334 pp. / Colec]iaSocietatea Politic`; coordonator: Cristian PREDA.

Lucrarea lui Ioan Stanomir se încadreaz` într-o serie de apari]iicare au darul de a înlesni cunoa[terea conservatorismului autohton.Acest lucru este realizat prin prezentarea unui capitol important al gân-dirii conservatoare române[ti [i anume cel datorat lui Mihai Eminescu.

Ap`rut în anul 2000 la Editura Nemira, volumul ne introduceîntr-un spa]iu mai pu]in cunoscut al operei eminesciene, dar foarteimportant, care este rodul activit`]ii de publicist politic a poetului.

În ceea ce prive[te structura c`r]ii, aceasta se constituie într-o seriede eseuri grupate în dou` capitole [i precedate de un prolog consistent.În prolog autorul încearc` s` prezinte [irul ideilor [i evenimentelor careau dus la apari]ia conservatorismului în spa]iul românesc, dar [iprimele manifest`ri ale acestui curent ce constituie climatul în careMihai Eminescu [i-a format opinia politic`. Unul din punctele forte alevolumului, dup` cum se observ` [i din titlu, este explicarea termenilorreac]iune [i conservatorism, a viziunii gre[ite ce s-a format în privin]alor [i a raportului în care se afl` unul cu cel`lalt. De asemenea, un rolimportant cade pe retorica antisemit` a lui Mihai Eminescu, identifi-cat` drept izvorul manifest`rilor na]ionaliste din perioada interbelic`.

SEMNALE EDITORIALE NOTE DE LECTURå


Dar poate cel mai interesant aspect al c`r]ii este îmbinarea ferici-t` între valorile doctrinare [i evenimentele politice, unele explicân-du-le pe celelalte, care duc la o în]elegere mai profund` a procesu-lui moderniz`rii României [i, implicit, a istoriei na]ionale. __ DD..DD..

ROBERT NISBET, CONSERVATORISMUL,

Editura Du Style, Bucure[ti, 1998, 151 pp. / tradu-cere din limba englez` [i introducerea la edi]ia înlimba român` de Sorin CUCERAI; Colec]ia Concepteîn [tiin]ele sociale.

Lucrarea lui Robert Nisbet a ap`rut prima oar` la în 1986 la OpenUniversity Press în Statele Unite. Varianta în limba român` i se dato-reaz` lui Sorin Cucerai, care a tradus-o [i a publicat-o în 1998 laEditura Du Style.

Volumul se constituie într-un adev`rat manual de doctrin` conser-

vatoare, ce surprinde într-un spa]iu restrâns [i de o manier` explicitèsen]a [i valorile de baz` ale conservatorismului.

Acest lucru este realizat prin chiar alc`tuirea lucr`rii, cele patrucapitole acoperind principalele teme care intereseaz` cu privire laaceast` doctrin`. Astfel, capitolul de început înf`]i[eaz` sursele conser-vatorismului, locul central fiind ocupat de studiul lui Edmund Burke,Reflec]ii asupra Revolu]iei din Fran]a. Partea cea mai consistent` alucr`rii, aproape jum`tate, este rezervat` dogmelor conservatoare.Pornind de la istorie [i tradi]ie, trecând prin autoritate [i încheind cureligia [i morala, Robert Nisbet prezint` [i explic` toate principiileimportante ale conservatorismului, care i-au determinat acestuiaac]iunea politic` de-a lungul timpului. În capitolul trei este detaliatàceast` problematic`, sub forma consecin]elor conservatorismului,adic` a valorilor conservatoare a c`ror r`spândire [i aplicare a modifi-cat societatea [i activitatea politic`. Ultimul capitol abordeaz` o tem`sensibil` pentru conservatori [i anume perspectivele acestui curentpolitic într-o epoc` ce pare tot mai pu]in interesat` de valorile sale.

Trebuie spus c` lucrarea lui Robert Nisbet este indispensabil` pen-

tru cei ce vor s` cunoasc` [i s` în]eleag` conservatorismul, pentru c`se constituie într-un ghid doctrinar ce ofer` principalele repere aleacestuia. __ DD..DD..

ANA-MARIA RåDULESCU,

CONSERVATORII DIN JUDE}UL DOLJÎNTRE 1899-1922,

Editura Aius, Craiova, 2005, 335 pp. / Colec]ia ResPublica

Volumul Conservatorii din jude]ul Dolj a ap`rut în anul 2005 laEditura Aius, din Craiova [i este o reluare mult mai detaliat` a unuistudiu publicat în 2004. Fa]` de demersul din 2004, Ana-MariaR`dulescu a adùgat o sec]iune absolut nou`, analizând cu aten]ie [iperioada 1913-1922, ceea ce nu f`cuse obiectul studiului precedent.

Corpul propriu-zis al lucr`rii, format din 10 capitole, ofer` oanaliz` detaliat` a organiza]iei din jude]ul Dolj a PartiduluiConservator, urm`rind activitatea sa de la ob]inerea primei victoriiîn alegerile generale într-un fief liberal pân` la dispari]ia de pescena politic`. Lucrarea st`ruie deopotriv`, atât asupra istorieiforma]iunii conservatoare doljene, cât asupra vie]ii politice locale,cu tot ceea ce presupunea aceasta la începutul primelor dou`decenii ale veacului al XX-lea.

Importan]a lucr`rii este sporit` prin prezen]a, în final, a unorutile [i consistente anexe, relative la personalit`]ile [i institu]iilelocale. Astfel, pe lâng` o însemnat` coresponden]` conservatoaredin perioada 1891-1919 [i o trecere în revist` a celor mai impor-tante discursuri ]inute de frunta[i conservatori între 1914-1918,reg`sim (cu o serie de mici nuan]e cronologice fa]` de volumul din2004) [i lista deputa]ilor [i senatorilor conservatori din Dolj întreanii 1888 [i 1919, pe cea a primarilor conservatori ai Craiovei din-tre 1888 [i 1918, precum [i a prefec]ilor conservatori de Dolj dinperioada 1871-1922. __ AAdd.. SS..

NOTE DE LECTURå SEMNALE EDITORIALE


PROGRAM

2255..0088..22000066 12:00-12:45/ Deschiderea festiv`: Înalt Prea

Sfin]ia Sa DANIEL, Mitropolitul Moldovei [iBucovinei, dl prof. univ. dr. Dan VOICULESCU,pre[edinte al Partidului Conservator; dl general înrezerv` dr. Mircea CHELARU, vicepre[edinte alPartidului Conservator; dl Sorin Dumitru CAZAN,pre[edinte al filialei Roman a Partidului Conservator.

13:00-14:00 / Masa de prânz. 14:30-15:15 / Conferin]`: dl prof. univ. dr.

Cristian BOCANCEA (Universitatea „Petre Andrei“din Ia[i), Evolu]ia ideologiilor politice de la modernla contemporan.

1515-1530 / Pauz` de cafea. 1530-1615 / Seminar cu tema Partide [i doctrine

politice conservatoare în secolul XX, coordonat dedl prof. univ. dr. Lauren]iu VLAD (Facultatea de{tiin]e Politice – Universitatea din Bucure[ti), direc-tor executiv al Institutului de Studii PoliticeConservatoare, realizat în colaborare cu dnii DanDR~GHIA, Andrei SABIN, Adrian SANDU (mas-teranzi ai Facult`]ii de {tiin]e Politice a Universit`]iidin Bucure[ti [i redactori ai revistei Conservatorul aInstitutului de Studii Politice Conservatoare).

1615-1630 / Pauz` de cafea. 1630-1715 / Conferin]`: dl prof. univ. dr.

Lauren]iu VLAD (Facultatea de {tiin]e Politice –Universitatea din Bucure[ti), director executiv alInstitutului de Studii Politice Conservatoare, Istoria[i doctrina Partidului Conservator din România,1880-1925.

1715-1730 / Pauz` de cafea. 1730-1815 /

Conferin]`: dl general înrezerv` dr. Mircea CHE-LARU, vicepre[edinte alPartidului Conservator,Doctrina Partidului Con-servator.

1815-19°° / Discu]iicu privire la tematicaprezentat` pe parcursulîntregii zile.

19°°-21°° / Cinafestiv`.

2266..0088..22000066 8°°-9°° / Micul

dejun. 930-1015 / Conferin-

]`: dl Octavian PETRO-VICI, consilier de imagi-ne al domnului pre[e-

dinte al Partidului Conservator, Dan VOICULESCU,[i consilier în Consiliul general al capitalei, Co-municare politic` [i imagine de partid.

1015-1030 / Pauz` de cafea. 1030-1115 / Conferin]`: dl Radu TERINTE, se-

nator de Ia[i, Activismul parlamentar [i imagineaPartidului Conservator din România.

1115-1215 / Conferin]` de pres`. 1215-13°° / Cocktail. 13°°-14°° / Masa de prânz. 15°°-1545 / Conferin]`: dnii Constantin FAINA,

secretar general al Partidului Conservator, [i EmilianPANDELA{, secretar general adjunct al PartiduluiConservator, Statut [i construc]ie de partid.

1545-16°° / Pauz` de cafea. 16°°-1645 / Studii de caz, schimb de experien]`

între filialele prezente; discu]ii moderate de dniiConstantin FAINA, secretar general al PartiduluiConservator, [i Emilian PANDELA{, secretar gene-ral adjunct al Partidului Conservator.

1645-1815 / Vizitarea castelului familiei Sturdza[i a bisericii m`n`stirii din Miclù[eni.

19°°-20°° / Cina.

2277..0088..22000066 8°°-9°° / Micul dejun. 930-1015 / Seminar: Seminar cu tema

Conservatorismul [i ideea european`, coordonat dedl prof. univ. dr. Lauren]iu VLAD (Facultatea de{tiin]e Politice – Universitatea din Bucure[ti), direc-tor executiv al Institutului de Studii PoliticeConservatoare, realizat în colaborare cu dnii DanDR~GHIA, Andrei SABIN, Adrian SANDU (mas-teranzi ai Facult`]ii de {tiin]e Politice a Universit`]iidin Bucure[ti [i redactori ai revistei Conservatorul aInstitutului de Studii Politice Conservatoare.

1015-1030 / Pauz` de cafea. 1030-1115 / Conferin]`: dl general în rezerv` dr.

Mircea CHELARU, vicepre[edinte al PartiduluiConservator, Morala [i etica \n politic`.

1115-12°° / Discu]ii cu privire la tematicaprezentat` pe parcursul întregii zile.

12°°-1215 / Pauz` de cafea. 1215-13°° / Festivitatea de încheiere. 1330-1530 / Masa festiv` de prânz.

- Organizatori: Filiala Roman a PartiduluiConservator (pre[edinte: dl Sorin Dumitru CAZAN)

- Coordonatori: dl general în rezerv` dr. MirceaCHELARU, vicepre[edinte al Partidului Con-servator în colaborare cu Institutul de Studii PoliticeConservatoare (director executiv [i secretar[tiin]ific: dl prof. univ. dr. Lauren]iu VLAD – Fa-cultatea de {tiin]e Politice a Universit`]ii dinBucure[ti).

EVENIMENTE/INFORMA}II

{COALA DE VAR~ A PARTIDULUICONSERVATOR„CONSERVATORISM {I ACTUALITATE“ (MICL~U{ENI – JUD. IA{I, 25-27 AUGUST 2006)

Castelul familieiSturdza de laMiclù[eni

Biserica m`n`stirii de la Miclù[eni

Ciorna unei scrisori a lui Petre P. Carp c`tre Alexandru Marghiloman

Date post:	21-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	cosmin-ambrosa
View:	38 times
Download:	8 times

Revista Conservatorul Nr 4

Documents