Revista Amfiteatru Economic Academia de Studii Economice ...Facultatea de Comerţ Volumul XVI Mai...

Revista Amfiteatru Economic Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de Comerţ Volumul XVI ● Mai 2014 ● Nr. 36

Revista Amfiteatru Economic este clasificată şi recunoscută de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice în categoria A

Tematica viitoarelor două numere:

Revista nr. 37/2014 – Priorităţi contemporane ale educaţiei în domeniul afacerilor

Revista nr. 38/2015 – Promovarea antreprenoriatului

într-un mediu de afaceri aflat în schimbare Principalele baze de date internaţionale în care este indexată revista: ISI Thomson Reuters Services (2008)

- Social Sciences Citation Index - Social Scisearch - Journal Citation Reports/Social Sciences Edition

EBSCO Publishing (2009) ProQuest LLC (2012) DOAJ - Directory of Open Access Journals (2010) EconLit - Journal of Economic Literature (2006) SCOPUS - Elsevier B.V. Bibliographic Databases (2008) IBSS - International Bibliography of the Social Sciences (2006) RePEc - Research Papers in Economics (2004) Cabell’s Directory of Publishing Opportunities (2006) (Business Directories – Economics and Finance) ISSN 1582-9146 www.amfiteatrueconomic.ro

EDITORIAL BOARD Redactor-şef

Vasile Dinu, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Redactorii

Dan-Cristian Dabija, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România Cristian-Mihai Dragoş, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România Irina Drăgulănescu, University of Studies of Messina, Messina, Italy Madălina Dumitru, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Valentin Hapenciuc, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, România Dan-Tudor Lazăr, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România Nicolae Lupu, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Čudanov Mladen, University of Belgrade, Belgrade, Serbia Paulo Macas Nunes, University of Beira Interior, Covilha, Portugal Alexandru Nedelea, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, România Gheorghe Săvoiu, University of Pitesti, Romania Marieta Olaru, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Cătălina Soriana Sitnikov, Universitatea din Craiova, România Laurenţiu Tăchiciu, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Horst Todt, University of Hamburg, Hamburg, Germany George-Sorin Toma, Universitatea Bucureşti, România Aharon Tziner, The Academic College of Netanya, Netanya, Israel Cristinel Vasiliu, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Călin Vâlsan, Bishop’s University, Sherbrooke, Québec, Canada Milena-Rodica Zaharia, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Consiliul stiintific

Dan-Laurenţiu Anghel, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Andrej Bertoncelj, University of Primorska, Koper, Slovenia Slobodan Cerovic, University Singidunum, Belgrad, Serbia Emilian Dobrescu, Academia Română, Bucureşti, România Romualdas Ginevicius, Vilnius Gediminas Technical University, Vilnius, Lithuani Daniel Glaser-Segura, College of Business, Texas A&M University - San Antonio, USA Petkovska Tatjana Mirchevska, University St. Cyril and Methodius, Skopje, Macedonia Puiu Nistoreanu, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Rodolphe Ocler, ESC Chambery, Chambery-Savoie, Franta. Bogdan Onete, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Giovanni Palmerio, Lumsa Univiersita, Roma, Italia Rodica Pamfilie, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Idowu Samuel, London Metropolitan University, Londra, UK Marinko Škare, Juraj Dobrila University of Pula, Paula, Croatia Ion Stancu, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Daniel Stavarek, Silesian Univestity, Karvina, Czech Republic Dalia Streimikiene, Vilnius University, Vilnius, Lithuania Nicola Yankov, D. Tsenov Academy of Economics, Svishtov, Bulgaria

Fondatori

Vasile Dinu, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Sandu Costache, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Birou de redacţie

Valentin Dumitru, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Raluca Mariana Petrescu (Secretar de redacţie), Academia de Studii Economice, Bucureşti, România Smaranda Vişan, Academia de Studii Economice, Bucuresti, România Violeta Rogojan, Editura Academiei de Studii Economice, Bucureşti, România Silvia Răcaru, Editura Academiei de Studii Economice, Bucureşti, România

Vol. XVI • Nr. 36 •Mai 2014 361

Coprins Protecţia drepturilor consumatorilor într-o eră a schimbărilor tehnologice şi a globalizării..................................................................................................................363 Vasile Dinu Protecţia drepturilor consumatorilor într-o eră a schimbărilor tehnologice şi a globalizării Dreptul consumatorului la informare înainte de cumpărare: cercetări privind magazinele online româneşti de bunuri de consum tehnice ............366 Carmen Bălan Cercetarea discrepanţei dintre atractivitatea produselor alimentare şi profilul nutriţional real – condiţie esenţială pentru consolidarea educaţiei nutriţionale şi protecţia drepturilor consumatorilor ....................................................383 Bogdan Cristian Onete, Lelia Voinea, Alina Filip, Răzvan Dina Nano-ambalaje alimentare: de la eficienţă în conservarea alimentelor la protejarea juridică a consumatorilor .........................................................................397 Rodica Apan, Anca Mihaly Cozmuta, Anca Peter, Camelia Nicula, Leonard Mihaly Cozmuta Respectarea drepturilor consumatorilor de servicii de telefonie şi internet pe mobil în România ........................................................................................................416 Viorela Iacovoiu1, Adrian Stancu2 and Crina Raluca Bucur Analize comparative privind protecţia consumatorului, în condiţiile globalizării şi schimbărilor tehnologice, în cadrul Uniunii Europene .............................................433 Iulian Viorel Braşoveanu, Laura Obreja Braşoveanu, Simona Maşcu Educaţia – factor determinant al situaţiei consumatorului în era schimbărilor tehnologice.......................................................................................451 Cristina Burghelea and Mirela Ionela Aceleanu Analiza pieţei asigurărilor din România pornind de la garantarea şi exercitarea dreptului consumatorilor la reclamaţii...................................................467 Dan Armeanu, Nicolae Istudor, Sgârdea Marian Florinel, Ana-Maria Burcă Percepţia protecţiei drepturilor consumatorilor în piaţa unică digitală reflectată în barometrele europene.................................................................................481 Pleşea Doru Alexandru, Maiorescu Irina, Cîrstea Alice Instrumente pentru protecţia drepturilor consumatorilor în previzionarea pieţii electronice virtuale şi a schimbărilor tehnologice ...................496 Mikuláš Gangur, Miroslav Plevný

Amfiteatru Economic 362

Interferenţe Economice Disponibilitatea consumatorul lituanian de a plăti şi preţurile pentru alimentarea cu electricitate regenerabilă...........................................................498 Dalia Streimikienė, Asta Mikalauskiene Examinarea legăturii dintre inovare, productivitate şi creştere: o perspectivă globală........................................................................................................499 Marinko Škare, Daniel Tomić Estimarea competiţiei şi concentrării bancare în Turcia..............................................500 Iveta Řepková, Daniel Stavárek Conceptul de capacitate de primire în turism ...............................................................501 Josef Zelenka, Jaroslav Kacetl Promovarea şi finanţarea turismului în Europa prin capitale culturale: studiu de caz - Košice, capitală culturală europeană 2013 ...........................................502 Miriam Šebová, Peter Džupka, Oto Hudec, Nataša Urbančíková Amfiteatru Economic vă recomandă Bune practici privind caracteristicile bordului de conducere şi performanţa financiară. Rezultate în contextul pieţei de capital europene.......................................504 Victor-Octavian Müller, Ionel-Alin Ienciu, Carmen Giorgiana Bonaci, Crina Ioana Filip Creator de operă economică, fondator şi reformator de şcoală economică – Rectorul Paul Bran ..........................................................................................................517 Ghenadie Ciobanu, Carmen Valentina Rădulescu, Ildiko Ioan

Vol. XVI • Nr. 36 •Mai 2014 363

Protecţia drepturilor consumatorilor

într-o eră a schimbărilor tehnologice şi a globalizării

În cadrul economiei de piaţă consumatorul ocupă o poziţie dominantă, el constituind elementul de referinţă al tuturor acţiunilor întreprinse atât de producător, cât şi de comerciant, iar garantarea acestei poziţii se asigură prin respectarea drepturilor fundamentale ale acestuia: dreptul la protecţia sănătăţii şi securităţii, dreptul la informare şi educare, dreptul la protecţia intereselor economice, dreptul la libera alegere, dreptul la compensare, dreptul la satisfacerea necesităţilor fundamentale, dreptul la asociere şi reprezentare. Printre obiectivele principale ale politicii de protecţie a consumatorilor la nivelul Uniunii Europene precum: luarea măsurilor necesare care să permită alegeri bazate pe informaţii clare, corecte şi coerente; protecţia faţă de produsele şi serviciile nesigure; instituirea unor proceduri eficiente de soluţionare a litigiilor comerciale, se află şi adaptarea drepturilor consumatorilor la evoluţiile economice şi sociale, la globalizarea comerţului, dar mai ales la schimbările tehnologice aduse de Internet şi digitilizare. Ca urmare, politica UE de protecţie a consumatorilor, ca şi a fiecărei ţări în parte, trebuie actualizată periodic pentru a ţine cont de schimbările sociale, economice şi de mediu, precum şi de noile recomandări şi doveyi ştiinţifice în domeniu

Ca urmare a revoluţiei tehnologice adusă de Internet şi digitalizare precum şi de globalizarea comerţului, consumatorii se confruntă cu un mediu din ce în ce mai complex, care duce la apariţia unor provocări semnificative privind protecţia consumatorilor. Producţia, distribuţia şi comercializarea de bunuri şi servicii vor avea, cu adevărat, o dimensiune mondială. Comercianţii vor vinde din ce în ce mai mult consumatorilor produse provenite de oriunde din lume graţie comerţului electronic, dar această globalizare îngreunează identificarea produselor nesigure care intră pe piaţă. Produsele şi serviciile vor fi din ce în ce mai sofisticate şi mai personalizate, în schimb drepturile tradiţionale ale consumatorilor vor fi din ce în ce mai puţin adaptate la era digitală. Privind în perspectivă se observă că în multe domenii, consumatorii se confruntă cu un mediu din ce în ce mai complex, iar această tendinţă pare să se menţină datorită: evoluţiei tehnologice(în urmă cu 20 de ani, Internetul era o noutate, iar acum este un instrument utilizat zi de zi de către mulţi consumatori); comerţului electronic (care extinde oferta de produse disponibile şi slăbeşte influenţa publicităţii şi a tehnicilor comerciale clasice pe pieţele de consum); provocărilor globalizării (producţia, distribuţia şi comercializarea de bunuri şi servicii au o dimensiune mondială); consumului durabil şi responsabil (care impune din partea consumatorilor alegeri durabile şi responsabile); ofertelor din ce în ce mai complexe (produsele şi serviciile vor fi din ce în ce mai tehnice şi mai personalizate producând dificultăţi consumatorilor în a se familiariza cu mediul


digital); lipsei de încredere a consumatorilor (mulţi consumatori consideră că un număr semnificativ de produse sunt nesigure, că nu au toate datele necesare atunci când fac achiziţiile şi că nu le sunt protejate pe deplin drepturile pe care le au). Toate aceste fenomene care apar în era schimbărilor tehnologice şi a globalizării au făcut să crească dificultăţile privind protecţia drepturilor consumatorilor şi ca urmare nevoia de a asigura o supraveghere mai eficientă a pieţei, astfel încât politica de protecţie a consumatorilor să se adapteze mai bine la acestor realităţi.

Problema generală cu care se confruntă statul şi consumatorul rezidă în aplicarea şi garantarea drepturilor şi obligaţiilor fundamentale prevăzute de legislaţie. Ceea ce practic presupune efort în crearea unui cadru economic, informaţional, instituţional şi juridic corespunzător, în baza căruia ar putea fi valorificate pe deplin drepturile consumatorilor, consemnate şi garantate de legislaţie. Având în vedere cele menţionate mai sus, actualul număr al revistei Amfiteatru Economic aduce în prim plan aspecte cu referire la: creşterea capacităţii decizionale a consumatorilor, îmbunătăţirea siguranţei consumatorilor, o mai bună aplicare şi actualizare a legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor precum şi la creşterea eficienţei procesului de revendicare a drepturilor şi de recuperare prejudiciilor. Pentru a se valorifica şi mai mult rolul consumatorului ca factor decisiv pentru dezvoltarea economică a statelor membre şi Uniunii în întregime, în plan european se conturează un nou program privind protecţia consumatorilor pentru perioada 2014-2020. Comparativ cu documentul de politici anterior, respectiv Strategia UE pentru politica de protecţie a consumatorilor 2007-2013, prin strategia în cauză Uniunea îşi propune schimbarea abordării problematicii consumatorului de la obiectivul difuz de a „da mai multă putere consumatorilor” cu scopul de a creşte bunăstarea acestora, la obiective mai specifice şi mai concrete privind garantarea siguranţei produselor şi serviciilor, educarea şi informarea, precum şi garantarea drepturilor şi măsurilor reparatorii.

Redactor-şef, Vasile Dinu

Vol. XVI • Nr. 36 •Mai 2014 365

Coprins Protecţia drepturilor consumatorilor într-o eră a schimbărilor tehnologice şi a globalizării Dreptul consumatorului la informare înainte de cumpărare: cercetări privind magazinele online româneşti de bunuri de consum tehnice ............366 Carmen Bălan Cercetarea discrepanţei dintre atractivitatea produselor alimentare şi profilul nutriţional real – condiţie esenţială pentru consolidarea educaţiei nutriţionale şi protecţia drepturilor consumatorilor ....................................................383 Bogdan Cristian Onete, Lelia Voinea, Alina Filip, Răzvan Dina Nano-ambalaje alimentare: de la eficienţă în conservarea alimentelor la protejarea juridică a consumatorilor .........................................................................397 Rodica Apan, Anca Mihaly Cozmuta, Anca Peter, Camelia Nicula, Leonard Mihaly Cozmuta Respectarea drepturilor consumatorilor de servicii de telefonie şi internet pe mobil în România ........................................................................................................416 Viorela Iacovoiu1, Adrian Stancu2 and Crina Raluca Bucur Analize comparative privind protecţia consumatorului, în condiţiile globalizării şi schimbărilor tehnologice, în cadrul Uniunii Europene .............................................433 Iulian Viorel Braşoveanu, Laura Obreja Braşoveanu, Simona Maşcu Educaţia – factor determinant al situaţiei consumatorului în era schimbărilor tehnologice.......................................................................................451 Cristina Burghelea and Mirela Ionela Aceleanu Analiza pieţei asigurărilor din România pornind de la garantarea şi exercitarea dreptului consumatorilor la reclamaţii...................................................467 Dan Armeanu, Nicolae Istudor, Sgârdea Marian Florinel, Ana-Maria Burcă Percepţia protecţiei drepturilor consumatorilor în piaţa unică digitală reflectată în barometrele europene.................................................................................481 Pleşea Doru Alexandru, Maiorescu Irina, Cîrstea Alice Instrumente pentru protecţia drepturilor consumatorilor în previzionarea pieţii electronice virtuale şi a schimbărilor tehnologice ...................496 Mikuláš Gangur, Miroslav Plevný

AE Dreptul consumatorului la informare înainte de cumpărare: Cercetări privind magazinele online româneşti de bunuri de consum tehnice


DREPTUL CONSUMATORULUI LA INFORMARE ÎNAINTE DE CUMPĂRARE: CERCETĂRI PRIVIND MAGAZINELE ONLINE ROMÂNEŞTI

DE BUNURI DE CONSUM TEHNICE

Carmen Bălan Academia de Studii Economice din Bucureşti, România

Rezumat

Scopul acestui articol este de a evalua stadiul protecţiei dreptului consumatorilor la informare înainte de cumpărarea din magazinele online româneşti. Au fost vizate bunurile de consum tehnice. Cercetările efectuate au urmărit două obiective majore. Primul obiectiv a constat în analiza respectării de magazinele online, a prevederilor referitoare la informaţiile oferite cumpărătorilor potenţiali înainte de cumpărare, din articolul 6 al Directivei 2011/83/EU privind drepturile consumatorilor. Al doilea obiectiv a fost identificarea gradului de cunoaştere de către consumatori a drepturilor care sunt stipulate în articolul 6 al directivei, precum şi studierea opiniilor consumatorilor privind informaţiile pe care magazinele online au obligaţia să le furnizeze înainte de cumpărare. Îndeplinirea primului obiectiv s-a bazat pe metoda analizei de conţinut, care a fost aplicată informaţiilor existente pe Web, pentru un eşantion de 100 de magazine online. Pentru realizarea celui de-al doilea obiectiv, a fost efectuat un sondaj pe un eşantion de 351 persoane din intervalul de vârstă 25-34 ani, din Bucureşti. Comparativ cu alte studii, contribuţiile majore ale demersului de cercetare sunt următoarele: investigarea unui amplu eşantion de magazine online; gama mai largă de produse; considerarea simultană a magazinelor online şi a consumatorilor. Rezultatele arată necesitatea unor îmbunătăţiri ale gradului de îndeplinire a prevederilor directivei şi ale gradului de cunoaştere a drepturilor proprii de către consumatori. Cuvinte-cheie: dreptul consumatorilor la informaţie, magazine online, informaţii disponibile înainte de cumpărare, analiză de conţinut, sondaj, bunuri de consum tehnice Clasificare JEL: D18, M30, M31 Introducere

Protecţia drepturilor consumatorului este un subiect de interes pentru consumatori, autorităţi şi oamenii de afaceri. Totodată, expansiunea comerţului electronic generează noi provocări pentru protecţia drepturilor consumatorilor, printre care dreptul la informare.

Accesul consumatorului la informaţii cuprinzătoare, corecte şi precise pentru a fundamenta decizia sa de cumpărare este un obiectiv principal al politicii de protecţie a Autor de contact, Carmen Bălan – [email protected]

Protecția drepturilor consumatorilor într-o eră a schimbărilor tehnologice și a globalizării

AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 367

consumatorilor (Dinu, 2010). Cercetările referitoare la gradul de cunoaştere şi informare privind drepturile consumatorilor şi la practicile companiilor care sunt reglementate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în România sunt deopotrivă în atenţia teoreticienilor şi a practicienilor (Petrescu, et al., 2010).

Prezenta cercetare este dedicată magazinelor online româneşti care vând bunuri de consum tehnice (BCT). Gama acestor produse este foarte amplă şi include următoarele categorii principale: produse electronice, imagine/foto, produse electrocasnice mari, produse electrocasnice mici, tehnologia informaţiei, telecomunicaţii, echipament de birou şi consumabile. Un număr relativ mic de magazine online româneşti se limitează doar la una dintre aceste categorii. Pentru a oferi o soluţie completă, consumatorilor şi gospodăriilor, majoritatea magazinelor combină două sau mai multe categorii în portofoliul lor. Există şi comercianţi online care oferă cu succes gama completă de BCT.

Scopul major al acestui articol este de a evalua stadiul protecţiei dreptului consumatorului la informare înainte de cumpărarea de BCT din magazinele online româneşti. A fost elaborat un program de cercetare care include două studii distincte. Primul studiu analizează îndeplinirea de magazinele online a prevederilor paragrafului 1 din articolul 6 al Directivei 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, referitoare la informaţiile oferite clienţilor potenţiali înainte de cumpărare. Metoda de cercetare a fost analiza de conţinut. Al doilea studiu a măsurat gradul de cunoaştere şi opiniile referitoare la drepturile consumatorilor stipulate de respectivul articol al directivei. Pentru acest scop, sondajul a fost ales ca metodă de cercetare.

Comparativ cu alte studii similare de tip "sweep" (având ca scop identificarea şi corectarea încălcării legislaţiei privind protecţia consumatorilor, de către site-urile web care comercializează diferite categorii de produse) din cadrul Uniunii Europene (UE), prezenta cercetare este un pas mai departe datorită următoarelor puncte de diferenţiere: (i) informaţia recentă (studiile au fost realizate în ianuarie 2014); (ii) gama mai largă de produse (toate tipurile de BCT); (iii) prezentarea detaliată a rezultatelor cercetării; (iv) domeniul de cercetare mai specific (axat doar pe informaţia oferită înainte de cumpărare); (v) investigarea unui eşantion mare din universul de magazine online identificate; (vi) focalizarea cercetării pe cele mai recente prevederi în domeniul analizat (ce vor fi aplicate din iunie 2014); (vii) studierea simultană a magazinelor online şi a consumatorilor.

Principalele ipoteze ale procesului de cercetare au fost următoarele: (i) magazinele online româneşti care vând BCT îndeplinesc doar parţial cerinţele art. 6, para. 1 al Directivei 2011/83/UE; (ii) consumatorii cu vârsta între 25 şi 34 ani, din Bucureşti cunosc toată gama de informaţii pe care au dreptul să le obţină, chiar dacă nu cunosc directiva şi la ce se referă aceasta; (iii) statutul de cumpărător online, statutul de cumpărător online de BCT şi sexul nu influenţează semnificativ gradul de cunoaştere a directivei. 1. Dreptul la informare în contextul drepturilor consumatorilor

Cu peste o jumătate de secol în urmă, sintagma „drepturile consumatorilor” a

început să fie utilizată în context politic. În martie 1962, în mesajul său special adresat Congresului Statelor Unite, Preşedintele J.F. Kennedy definea patru drepturi ale consumatorilor: dreptul la siguranţă, dreptul de a fi informat, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit (Kennedy, 1962). Dreptul de a fi informat se referea la protecţia contra informaţiilor, publicităţii, etichetării sau altor practici frauduloase, false sau înşelătoare, precum şi la oferirea informaţiilor factuale necesare pentru adoptarea unei decizii informate.



În 1985, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decis să adopte liniile directoare ale protecţiei consumatorilor (United Nations General Assembly, 1985). Liniile directoare au avut menirea să îndeplinească nevoi legitime, printre care accesul consumatorilor la informaţii adecvate, care să le permită să adopte decizii informate, conform propriilor dorinţe şi nevoi. Aceste linii directoare au fost considerate un pas important pe calea dezvoltării politicilor de protecţie a consumatorilor (Harland, 1987). În 1999, liniile directoare pentru protecţia consumatorilor au fost actualizate. Începând din 2010, specialiştii s-au referit la necesitatea unei noi actualizări a liniilor directoare ale Naţiunilor Unite, în domeniul protecţiei consumatorilor, în conformitate cu provocările erei digitale (Consumers International, 2013).

În privinţa literaturii ştiinţifice, există opinii conform cărora, începând din 1980, drepturile consumatorilor au primit o atenţie minimă (Larsen şi Lawson, 2013a). Cu toate acestea, dreptul consumatorilor de a fi informaţi a captat interesul specialiştilor într-o măsură mai mare decât alte tipuri de drepturi ale consumatorilor. Din perspectiva macromarketingului, tema împuternicirii consumatorului cu un grad mai scăzut de cunoştinţe a fost abordată de Adkins şi Ozanne (2005), în timp ce Mascarenhas, Kesavan şi Bernacchi (2008) au studiat asimetria informaţională dintre cumpărători şi vânzători.

Totodată, există o serie de puncte de vedere critice, privind practicile de marketing actuale. Principalul dezavantaj al acestor practici constă în absenţa informaţiilor factuale relevante pentru efectuarea alegerii de către consumatori. Consecinţele directe sunt creşterea preţurilor, diferenţierea artificială a mărcilor şi poziţionarea axată pe aspecte care au o valoare mică pentru consumator (Larsen şi Lawson, 2013b, p. 106).

Dreptul de a fi informat este o parte integrantă a drepturilor consumatorilor şi dispune de un potenţial real de a deveni domeniu de studiu pentru cercetători şi practiceni. 2. Cercetări privind cumpărarea online şi vânzările de BCT în România

Accesul la Internet al gospodăriilor din România face obiectul unor cercetări

periodice (Institutul Naţional de Statistică, 2013a). În 2013, 52,9% dintre gospodării au avut acces la Internet. Majoritatea acestora, respectiv 73,2% sunt din mediul urban.

Începând din 2009, cumpărările online au evoluat ascendent în România. Totuşi, se menţin la cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană (UE). În 2013, ponderea consumatorilor cu vârsta între 16 şi 74 ani, care au comandat bunuri sau servicii pe Internet a variat între 4% şi 20% în cele opt regiuni ale Românei (Eurostat, 2013b), aşa cum se poate observa în tabelul nr. 1.

Dinamica pieţei de BCT în România este studiată în cadrul cercetării longitudinale GfK TEMAX. Conform acestei cercetări, piaţa de BCT în România a ajuns la 1,615 miliarde euro în 2011 şi 1,624 miliarde euro în 2012. În primele trei trimestre din 2013, cumpărările de BCT au fost de 1,109 miliarde euro, în creştere cu 4,8% faţă de perioada similară a anului 2012 (GfK, 2013). Vânzările de produse de telecomunicaţii au fost cele mai dinamice, sporind cu 15,3% în 2013 faţă de 2012 (trei trimestre). În schimb, vânzările de produse foto au scăzut substanţial, cu 12,6%, în aceeaşi perioadă. O evoluţie pozitivă au înregistrat produsele electrocasnice mici şi mari (7,3%, respectiv 4,2%), în timp ce vânzările de produse IT au crescut nesemnificativ (1,9%).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 369

Tabelul nr. 1: Ponderea anuală a persoanelor care au comandat* bunuri sau servicii pe Internet, pentru uz personal, în ultimele 12 luni, în perioada 2008-2013

% din numărul persoanelor cu vârsta între 16 şi 74 ani Regiunea 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Nord-Vest 2 1 2 4 5 9 Centru 2 1 5 8 6 7 Nord-Est 3 2 3 5 7 7 Sud-Est 3 2 3 3 4 4 Sud-Muntenia 3 1 2 4 5 6 Bucureşti-Ilfov 12 7 8 14 10 20 Sud-Vest Oltenia 3 1 3 6 1u 10 Vest 3 1 4 3 u 3 7 Sursa: Eurostat, 2013b. Note: * Persoane care au cumpărat sau comandat bunuri sau servicii (de exemplu alimente,

produse de băcănie, articole pentru gospodărie, filme, muzică, cărţi, reviste, ziare, îmbrăcăminte, articole sportive, programe de calculator sau calculatoare, echipament electronic, acţiuni, servicii financiare, asigurări, călătorii sau servicii de cazare, bilete şi altele) pe Internet.

u - Date cu grad de încredere scăzut. 3. Cercetarea îndeplinirii de magazinele online a cerinţelor directivelor UE privind drepturile consumatorilor

Comisia Europeană a coordonat şase acţiuni de tip “EU sweep”, conform

Regulamentului de Cooperare pentru Protecţia Consumatorilor, în vigoare din 2006. Un “EU sweep” este o acţiune combinată de investigare şi implementare, cu scopul de a identifica şi corecta încălcările legilor privind protecţia consumatorilor, de website-urile care vând diferite categorii de produse. Fiecare "sweep" include două faze. Prima constă în investigaţii efectuate simultan în statele membre. În a doua fază, autorităţile naţionale adoptă măsuri corective pentru a asigura respectarea reglementărilor UE.

Rezultatele investigaţiilor UE au fost prezentate succesiv, pentru următoarele produse vândute online: bilete de avion (2007); tonuri de apel, ecrane şi alte servicii pentru telefoanele mobile (2009); produse electronice cum sunt echipamente pentru calculatoare, telefoane mobile, camere digitale, playere audio, playere DVD, console de joc (2010); bilete pentru evenimente culturale şi sportive (2011); credite de consum (2011); produse constând în conţinut digital cum sunt jocurile, cărţile, înregistrările video/muzicale (2012).

În 2007, peste o treime dintre reclamaţiile primite de Reţeaua Europeană a Centrelor Consumatorilor s-au referit la cumpărările online de echipamente electronice (Comisia Europeană, 2009). În consecinţă, în 2009, Comisia Europeană a coordonat o investigaţie referitoare la astfel de produse, pentru a studia gradul de respectare a Directivei 1997/7/CE privind vânzarea la distanţă, a Directivei 2000/31/CE privind comerţul electronic şi a Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale incorecte. Obiectivele studiului au vizat existenţa informaţiilor de contact referitoare la comerciant, a informaţiilor clare despre drepturile consumatorilor (printre care "dreptul de returnare" în maximum 7 zile fără a preciza motivele; garanţiile; rambursarea). Dintre cele 369 de website-uri investigate, 55% au îndeplinit doar parţial cerinţele reglementărilor. În cazul site-urilor cu



neconformităţi, problemele au fost următoarele: informaţii înşelătoare privind drepturile consumatorilor (66% dintre site-uri), informaţii înşelătoare privind costul total (58%) şi absenţa sau caracterul incomplet al coordonatelor de contact ale comerciantului (33%). În a doua fază, autorităţile naţionale din 26 state membre (cu excepţia Slovaciei), din Norvegia şi Islanda au iniţiat acţiuni de îmbunătăţire. În septembrie 2010, 310 site-uri îndeplineau cerinţele (84% dintre site-urile analizate). În mai 2009, în România, doar cinci dintre cele 11 website-uri investigate îndeplineau cerinţele (Comisia Europeană, 2010a). În septembrie 2010, în a doua fază, toate cele 11 website-uri respectau prevederile directivelor.

În 2011, a fost adoptată Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor. Conform articolului 28, statele membre trebuiau să adopte şi să publice până pe 13 Decembrie 2013, legile, reglementările şi procedurile administrative necesare pentru a aplica directiva. România nu a transpus încă directiva în legislaţia naţională. Prevederile trebuie să fie aplicate începând din 13 iunie 2014. În art.6, para.1, sunt specificate cerinţele privind contractele la distanţă. Potrivit acestei directive, un contract la distanţă este "orice contract încheiat între comerciant şi consumator în cadrul unei vânzări organizate la distanţă sau unei scheme de oferire de servicii fără prezenţa fizică a comerciantului şi a consumatorului, cu utilizarea exclusivă a unuia sau mai multor mijloace de comunicare la distanţă până la şi incluzând momentul încheierii contractului". Mijloacele de comunicare la distanţă sunt comanda prin poştă, Internetul, telefonul şi faxul. În concordanţă cu scopul său, prezentul articol se axează pe prevederile directivei care sunt aplicabile drepturilor consumatorilor, în relaţiile cu magazinele online care vând BCT. 4. Metodologia cercetării

Scopul prezentului articol a fost realizat prin proiectarea şi implementarea a două

cercetări distincte. Ambele studii abordează drepturile consumatorilor, dar din perspective diferite. Primul se axează pe informaţiile oferite consumatorilor de magazinele online, înainte de cumpărarea BCT şi pe respectarea Directivei 2011/83/UE. Al doilea studiu se referă la gradul de cunoaştere şi opiniile tinerilor cumpărători privind dreptul de a obţine informaţii de la comercianţii online, înainte de cumpărare.

Scopul primei cercetări a fost de a studia respectarea de magazinele online româneşti care vând BCT, a prevederilor art. 6, para.1 din Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, referitoare la informaţiile pe care vânzătorii la distanţă trebuie să le furnizeze clienţilor potenţiali înainte de cumpărare. Necesitatea realizării unei astfel de cercetări este generată de faptul că România – ca stat membru al UE – trebuie să aplice prevederile Directivei 2011/83/UE începând din 13 iunie 2014. Astfel, magazinele online trebuie să îndeplinească integral prevederile directivei.

Obiectivele primei cercetări s-au referit la studierea respectării de magazinele online - ca vânzători la distanţă de BCT – a fiecărei prevederi aplicabile, existente în art. 6, para.1. al Directivei 2011/83/UE. Au fost formulate 20 de obiective, câte unul pentru fiecare categorie de informaţii din art. 6, para. 1 al directivei, de la litera “a” (informaţii despre principalele caracteristici ale bunurilor sau serviciilor), la litera “t” (informaţii despre posibilitatea de a recurge la mecanisme extra-judiciare de soluţionare a reclamaţiilor). Ipoteza majoră a acestei cercetări a fost următoarea: magazinele online româneşti care vând BCT îndeplinesc doar parţial cerinţele art. 6, para. 1 al Directivei 2011/83/UE.

Universul statistic analizat s-a limitat la magazinele online româneşti care vând BCT consumatorilor. Au fost utilizate mai multe surse pentru a crea o bază de date


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 371

referitoare la aceste magazine. Sursele accesate au fost următoarele: (i) Trafic.ro – liderul auditului web, ierarhizărilor în timp real şi statisticilor referitoare la Internet în România; (ii) ARMO (Asociaţia Română a Magazinelor Online) – asociaţie care are ca scop dezvoltarea comerţului electronic în România şi care a elaborat "Codul de Bune Practici pentru Magazinele Online"; (iii) Trusted.ro – Programul Naţional de Certificare a Magazinelor Online (implementat în colaborare de Gala Premiilor eCommerce, Legi-inernet.ro şi Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România); (iv) magazinele online ale lanţurilor naţionale de magazine care vând BCT - Altex, Media Galaxy, Domo, Flanco; (v) magazinele online ale principalilor operatori telecom – Vodafone, Orange, Romtelecom; (vi) site-urile de comparaţii de preţuri – cum sunt compari.ro, price.ro, shopmania.ro, smartbuy.ro, care prezintă ofertele diferitelor magazine online. După identificarea magazinelor, baza de date a fost curăţată de înregistrările duble sau triple, precum şi de magazinele suspendate sau în mentenanţă. În total, 200 de magazine online au rămas în baza de date, dintre care a fost selectat aleator un eşantion de 100 de magazine online pentru cercetare.

O serie de aspecte merită a fi subliniate în privinţa reprezentativităţii bazei de date în raport cu universul de magazine online româneşti care vând BCT. În primul rând, informaţiile privind dimensiunea şi structura universului de magazine online specializate în vânzarea BCT sunt insuficiente. În al doilea rând, atractivitatea pentru consumatori a diferitelor magazine online variază semnificativ. Pe de o parte, conform Gemius Research, există emag.ro, care are 1,6 milioane de vizitatori anual şi o pondere de 18,05% în numărul utilizatorilor de Internet din România (Goaga, 2013a). Pe de altă parte, există numeroase magazine cu mai puţin de 10 vizitatori unici pe lună. În al treilea rând, comerţul electronic cu BCT în România este încă în faza preliminară de creştere. Noi magazine apar în fiecare an. Totuşi, doar puţine dintre acestea rezistă pe piaţă pentru a realiza un nivel semnificativ al performanţei de business.

Cercetarea a fost cantitativă şi descriptivă. Metoda de cercetare a fost analiza de conţinut. Studiul s-a bazat pe analiza conţinutului informaţional al site-urilor magazinelor online. În esenţă, analiza de conţinut este "orice măsurare metodologică aplicată unui text (sau altor materiale simbolice) în scopuri vizate de ştiinţele sociale" (Shapiro şi Markoff, 1997, p. 14). Dintr-o altă perspectivă, este "o tehnică de cercetare pentru realizarea unor inferenţe repetabile şi valide, bazate pe texte (sau alte materiale semnificative) şi referitoare la contextul utilizării lor" (Krippendorf, 2004, p. 18).

Analiza de conţinut este una dintre cele mai vechi metode aplicate de cercetători şi practicieni. Originile ei sunt legate de perioada Renaşterii, când a fost utilizată pentru analiza textelor religioase (Krippendorff, 2004). La începutul secolului al XX-lea, metoda era aplicată la conţinutul ziarelor. Din anii 1950, s-a axat pe media şi publicitate (Berelson, 1952). Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi a analizei textelor asistate de calculator a contribuit la evoluţia metodei şi la orientarea sa de la abordarea calitativă la cea cantitativă.

Pot fi studiate două niveluri de conţinut. Primul este conţinutul primar, care constă în temele şi ideile principale ale textului. Al doilea este conţinutul latent, reprezentat de informaţia contextuală. Pot fi considerate deopotrivă aspectele inductive şi deductive. Aplicarea metodei presupune definirea categoriilor care sunt studiate. O categorie este "un grup de cuvinte cu semnificaţii şi conotaţii similare" (Weber, 1990, p. 37).

Pentru cercetarea respectării de magazinele online a prevederilor art. 6, para.1 al Directivei 2011/83/UE, categoriile inductive au fost definite pe baza categoriilor de informaţii menţionate explicit de directivă, ca informaţii pe care vânzătorii la distanţă au



obligaţia să le furnizeze consumatorilor înainte de încheierea contractului. Analiza conţinutului web al magazinelor online s-a realizat în perioada 10-25 ianuarie 2014.

Focalizată pe consumatorii cu vârsta între 25 şi 34 ani şi cu domiciliul în Bucureşti, a doua cercetare pe care se bazează prezentul articol a avut scopul de a identifica gradul de cunoaştere de către consumatori a prevederilor articolului 6 al Directivei 2011/83/UE, precum şi de a investiga opiniile consumatorilor referitoare la informaţiile pe care comercianţii online au obligaţia să le furnizeze înainte de cumpărare. Obiectivele principale ale cercetării au fost de a studia: (a) gradul de cunoaştere a directivei de segmentul populaţiei tinere; (b) gradul de cunoaştere a domeniului la care se referă directiva; (c) opinia referitoare la categoriile de informaţii pe care magazinele online au obligaţia să le furnizeze consumatorilor înainte de cumpărarea pe Internet; (d) influenţa statutului de cumpărător online asupra gradului de cunoaştere a directivei; (e) influenţa statutului de cumpărător online de BCT asupra gradului de cunoaştere a directivei; (f) influenţa sexului asupra gradului de cunoaştere a directivei.

Ipotezele majore ale acestei cercetări au fost următoarele: (i) consumatorii din segmentul de vârstă 25-34 ani, care au domiciliul în Bucureşti cunosc toată gama de informaţii pe care au dreptul să le obţină, chiar dacă nu cunosc directiva şi la ce se referă aceasta; (ii) statutul de cumpărător online, statutul de cumpărător online de BCT şi sexul nu influenţează semnificativ gradul de cunoaştere a directivei.

Cercetarea a fost de natură descriptivă şi preponderent cantitativă. Metoda de culegere a datelor a fost sondajul, pentru a obţine informaţii direct de la respondenţii vizaţi. Universul statistic studiat a fost reprezentat de consumatorii cu vârsta între 25 şi 34 ani, cu domiciliul în Bucureşti. Criteriile considerate pentru selecţia intervalului de vârstă şi a zonei au fost următoarele: a) distribuţia utilizatorilor de Internet pe intervale de vârstă. Conform Gemius Research,

peste 50% dintre utilizatorii români de Internet aparţin segmentului 14-34 ani (Barza, 2013; Goaga, 2013b). În 2013, utilizatorii din segmentul 14-24 ani au avut o pondere de 28,83%, iar cei din segmentul 25-34 ani, o pondere de 26,8%. Ponderea celor de peste 55 ani a fost de 7%.

b) ponderea utilizatorilor de Internet în fiecare interval de vârstă. Cea mai mare pondere corespunde intervalelor 16-24 ani (respectiv 86,2% din segment) şi 25-34 ani (77,1%) (Institutul Naţional de Statistică, 2013a).

c) utilizarea periodică a Internetului. În regiunea Bucureşti-Ilfov, ponderea persoanelor cu vârsta între 16 şi 74 ani, care utilizează periodic Internetul, a fost de 67% în 2013 (Eurostat, 2013a). Această pondere a fost cea mai mare dintre cele înregistrate în cele opt regiuni de dezvoltare ale României. Astfel, Bucureşti-Ilfov este o arie de studiu relevantă.

d) puterea de cumpărare. Cea mai mare pondere a utilizatorilor de Internet este specifică segmentului 14-24 ani. Totuşi, aceşti consumatori au doar rareori puterea de cumpărare adecvată implicării în cumpărări online substanţiale. În 2010, tinerii din intervalul 15-24 ani au fost prezenţi în decilele 1-5 cu venituri din salarii mai mici comparativ cu tinerii din intervalul 25-34 ani – cel mai numeros segment – care s-a distribuit uniform pe toate cele zece decile. În 2010, veniturile anuale medii brute din salarii ale segmentului 15-24 ani au fost de 14239 lei, faţă de 23622 lei în cazul tinerilor din segmentul 25-34 ani (Institutul Naţional de Statistică, 2012). În consecinţă, segmentul consumatorilor de 15-24 ani nu a fost vizat de sondaj. În privinţa veniturilor băneşti medii lunare ale gospodăriei, valoarea înregistrată de regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov a ajuns la 2969 lei în 2011 (Institutul Naţional de Statistică, 2013b). Această


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 373

valoare a fost cea mai mare dintre valorile aferente celor opt regiuni de dezvoltare. În plus, valoarea a depăşit cu 50,3% veniturile băneşti medii ale unei gospodării, la nivelul ţării. Astfel, capitala a fost selectată pentru sondaj, datorită probabilităţii mai mari de cumpărare online a BCT.

e) ponderea cumpărătorilor online în fiecare interval de vârstă. În segmentul populaţiei urbane de 15-45 ani, 70% dintre consumatori consideră că Internetul a devenit un mijloc de cumpărare foarte util (GfK România, 2013). La începutul anului 2012, rezultatele unui sondaj în rândul utilizatorilor de Internet cu vârsta între 18 şi 65 ani au arătat că segmentul 25-34 ani este caracterizat de cea mai mare pondere a cumpărătorilor online, faţă de celelalte segmente, respectiv 30,8%. Ponderile specifice celorlalte segmente au fost: 21,5% pentru 18-24 ani; 24,9% pentru 35-44 ani; 16% pentru 45-54 ani; 6,8% pentru 55-65 ani (Daedalus Millward Brown, 2012). Ponderea cumpărătorilor online în segmentul 25-34 ani justifică importanţa acordată în contextul prezentei cercetări.

f) cumpărarea online pe regiuni. Regiunea Bucureşti-Ilfov are cea mai mare pondere a consumatorilor cu vârsta între 16 şi 74 ani care au cumpărat sau comandat bunuri şi servicii pe Internet pentru utilizare personală, în 2013 (Eurostat, 2013b).

Cercetarea este bazată pe eşantionarea simplă aleatoare. Eşantionul a constat în 351 respondenţi din intervalul de vârstă 25-34 ani, din Bucureşti. Sondajul a fost realizat în perioada 10-25 ianuarie 2014. Eroarea maximă admisibilă a fost ±5.23%, pentru o probabilitate de garantare a rezultatelor de 95%. 5. Rezultatele cercetării

În continuare, sunt prezentate şi discutate rezultatele ambelor studii. În primul

rând, sunt precizate rezultatele cercetării bazate pe metoda analizei de conţinut (pentru un eşantion de site-uri româneşti, care comercializează produse din categoria BCT). În al doilea rând, sunt prezentate rezultatele sondajului focalizat pe un segment de consumatori bine definit.

Cercetarea bazată pe analiza de conţinut a arătat gradul de îndeplinire a prevederilor art. 6, para. 1 al Directivei 2011/83/UE, de magazinele online româneşti care vând BCT. Rezultatele indică grade diferite de îndeplinire a prevederilor directivei.

Toate magazinele online studiate oferă informaţii despre identitatea comerciantului. Totuşi, majoritatea lor menţionează aceste informaţii în secţiunea "Termeni şi condiţii", mai degrabă decât în secţiunea "Contact" care este cel mai probabil cea căutată de consumatori. Toate magazinele online oferă consumatorilor informaţii de contact. De regulă, se menţionează numerele de telefon. Mai puţin de 50% dintre magazine furnizează un număr de fax, iar 72% prezintă o adresă e-mail. Unii dintre comercianţii online şi-au creat o prezenţă în reţelele sociale. Aproximativ 40% dintre magazinele online au şi o prezenţă offline sub formă de magazin, showroom sau centru de service.

Descrieri ale BCT oferite (principalele caracteristici / specificaţiile tehnice) există pe site-urile tuturor magazinelor studiate. Preţul cu amănuntul care include taxa pe valoarea adăugată (TVA) este prezentat de 88% dintre magazinele online. Pentru restul de 12% dintre magazinele care îi vizează pe consumatori, nu există nicio menţiune privind includerea TVA în preţ. Includerea taxei verzi este menţionată de extrem de puţine magazine. Dreptul consumatorilor la informaţii despre modul de calcul al preţului final (inclusiv taxele de transport, livrare sau taxele poştale) nu este asigurat de 16% dintre magazinele online. Informaţiile nu sunt transparente; consumatorul este responsabil de



plata costului total şi de reglarea acestor aspecte cu firma de curierat rapid. Comparativ, modalităţile de plată nu sunt specificate de 7% dintre magazinele online, iar modalităţile de livrare şi executare, de 5%. Unul dintre decalajele majore existente între prevederile directivei şi realităţile online se referă la intervalul de timp în care vânzătorul se angajează să livreze marfa. O pondere de 26% dintre magazine nu menţionează intervalul de timp şi transferă integral această responsabilitate firmelor de curierat rapid selectate de magazine.

Consumatorii nu au acces la informaţii despre politica de soluţionare a reclamaţiilor în cazul a 18% dintre magazine. Doar 4% din numărul magazinelor studiate oferă informaţii complete despre procedură şi obligaţiile firmei de a răspunde consumatorilor într-un anumit interval de timp. Majoritatea magazinelor online (78%) oferă una sau mai multe dintre informaţiile următoare: e-mail de contact, numele persoanei responsabile, formular de contact existent pe site. Există chiar magazine care evită utilizarea cuvântului "reclamaţii" în favoarea termenilor "sugestii" şi "recomandări".

Dreptul consumatorului de a renunţa este stipulat în legislaţia naţională. Deocamdată, niciunul dintre magazinele investigate nu oferă un model de formular de renunţare. De fapt, 16% dintre magazinele online nu menţionează acest drept. Un alt decalaj informaţional important între prevederi şi realităţile se referă la informaţia conform căreia consumatorii trebuie să suporte costul returnării bunurilor în cazul renunţării. Cercetarea a arătat că 26% dintre magazine nu oferă această informaţie. Totodată, un alt decalaj similar este reflectat de faptul că 28% dintre magazine nu precizează circumstanţele în care consumatorii pierd dreptul de a renunţa la BCT cumpărate.

Un decalaj important între prevederile şi realităţi este faptul că 37% dintre magazinele online nu au inserat nicio informaţie de reamintire a existenţei unei garanţii legale privind conformitatea bunurilor. Se poate considera că magazinele au omis informaţiile evidente. Doar cumpărătorii efectivi pot spune însă care este adevărul. Cel mai important decalaj este reflectat de ponderea de 53% a magazinelor care nu oferă informaţii despre existenţa sau condiţiile asistenţei şi serviciilor postvânzare. O pondere de 18% dintre magazine nu îi informează pe consumatori despre garanţiile comerciale.

Unul dintre aspectele neglijate de toate magazinele online investigate este existenţa unui coduri de conduită relevante. O cauză potenţială poate fi faptul că până în prezent directiva nu a fost transpusă în legislaţia românească. Cu toate acestea, firmele care sunt membre ale ARMO trebuie să respecte codul de conduită al asociaţiei. Chiar şi aceste magazine nu au inserat pe site-uri o menţiune sau un link spre codul de conduită al ARMO.

Un decalaj major se referă la informaţiile privind posibilitatea de a recurge la un mecanism extra-judiciar de soluţionare a obiecţiilor şi redresare, precum şi metodele de accesare a acestuia. Doar 4% dintre magazinele online oferă astfel de informaţii. O pondere de 49% dintre magazinele online nu precizează nimic despre un astfel de mecanism, iar 47% se referă doar la soluţionarea amiabilă dintre firmă şi consumator. Acest aspect necesită îmbunătăţiri substanţiale în diferite sectoare, nu numai în comerţul online.

Totodată, analiza de conţinut a arătat că 17% dintre magazinele investigate nu oferă un link spre site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).

Prezenta cercetare referitoare la respectarea de magazinele online româneşti a prevederilor Directivei 2011/83/UE diferă de investigaţiile "sweep" coordonate de Comisia Europeană (CE). Principalele diferenţe sunt următoarele: a) coordonata temporală. Această cercetare reflectă situaţia existentă în ianuarie 2014.

Studiile coordonate de CE reflectă starea de fapt din perioade anterioare. b) categoriile de produse. Articolul se axează pe bunurile de consum tehnice care includ

mai multe categorii: produse electronice, imagine/foto, produse electrocasnice mari,


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 375

produse electrocasnice mici, tehnologia informaţiei, telecomunicaţii, echipament de birou şi consumabile. În schimb, investigaţiile "sweep" au fost specializate pe diferite categorii de produse, dintre care următoarele sunt relevante din perspectiva acestui articol: (i) conţinut digital pentru telefoanele mobile (2009); (ii) produse electronice (2010); (iii) conţinut digital de tip jocuri, cărţi, video şi muzică (2012).

c) disponibilitatea datelor. Rezultatele investigaţiilor "sweep" în România nu au fost publicate. Autorităţile naţionale din diferite state membre ale UE – printre care şi România – nu au transmis CE informaţii specifice ţării. Comparativ, prezenta cercetare indică situaţia respectării prevederilor directivei de magazinele online româneşti.

d) domeniul de studiu. Investigaţiile "sweep" coordonate de CE au constat în identificarea site-urilor care încalcă drepturile consumatorilor. Scopul cercetării prezentate în acest articol este limitat la dreptul la informare al consumatorilor în privinţa informaţiilor ce trebuie să fie furnizate de magazinele online înainte de tranzacţie.

e) dimensiunea eşantionului. La nivelul UE, investigaţia "sweep" iniţiată de CE în mai 2009 a fost realizată pentru a identifica dintre magazine online care vând produse electronice pe cele care încalcă drepturile consumatorilor. Eşantionul cercetării respective a inclus 369 website-uri din 26 de state membre, din Norvegia şi Islanda (Comisia Europeană, 2010b). Comparativ, prezenta cercetare din ianuarie 2014 a fost realizată pe un eşantion de 100 de magazine online care oferă BCT. În consecinţă, prezenta cercetare a vizat mult mai multe site-uri la nivel de ţară decât un "sweep".

f) prevederile legale relevante. Referinţa pentru cercetarea din 2014 a fost art. 6, para. 1 al Directivei 2011/83/UE. În schimb, investigaţiile "sweep" coordonate de CE s-au referit la directivele precedente care vizau acelaşi domeniu, în special la Directiva 97/7/CE privind protecţia consumatorilor în cadrul contractelor la distanţă.

Sondajul în rândul consumatorilor din segmentul 25-34 ani, cu domiciliul în Bucureşti a arătat o pondere mare a respondenţilor care au realizat cel puţin o achiziţie online (indiferent de forma de plată), respectiv 98,7% din eşantion. Totodată, 72% dintre cumpărătorii online au realizat cel puţin o achiziţie online de BCT într-un interval de 12 luni care a precedat sondajul.

Cvasi-totalitatea respondenţilor nu cunoaşte Directiva 2011/83/UE şi domeniul la care se referă. Sondajul a evidenţiat un grad de cunoaştere de numai 3,42%. Întrebaţi de domeniul directivei, 75% dintre foarte puţinii respondenţi care au declarat că ştiu de existenţa directivei au identificat corect şi domeniul vizat. Rezultatele cercetării au demonstrat că factori cum sunt statutul de cumpărător online, statutul de cumpărător online de BCT şi sexul nu influenţează semnificativ gradul de cunoaştere a directivei.

Respondenţii au fost solicitaţi să selecteze dintr-o enumerare de categorii de informaţii, pe cele pe care magazinele online sunt obligate să le ofere înainte de cumpărările online. Lista categoriilor de informaţii le-a inclus pe toate cele prezentate în art. 6, para. 1 al directivei. Pentru a evita erorile sistematice, nu s-a realizat nicio referire la directivă.

Nicio categorie informaţii nu a fost selectată de toţi respondenţii. Totuşi, categoriile pe care majoritatea consumatorilor le consideră obligatorii se referă la: principalele caracteristici ale bunurilor/serviciilor, preţul total inclusiv taxele şi modalităţile de plată, livrare, executare şi intervalul de timp în care comerciantul se angajează să livreze bunurile sau să presteze serviciile. În schimb, mulţi consumatori nu consideră obligatorii prevederile de furnizare înainte de cumpărare a informaţiilor referitoare la: un cod de conduită (83%), mecanisme extra-judiciare (74%), interoperabilitatea între conţinutul



digital şi hardware/software (77%), circumstanţele în care consumatorul pierde dreptul de renunţare (59%), funcţionalitatea conţinutului digital (50%) etc.

Aceste rezultate subliniază că tinerii cumpărători nu au cunoştinţe aprofundate despre dreptul de a obţine informaţii înainte de cumpărare. Mulţi au aşteptări limitate în privinţa gamei de informaţii ce trebuie să fie furnizate de magazinele online înainte de cumpărare. Această situaţie facilitează activitatea magazinelor online, dar îi plasează pe consumatori într-o situaţie dezavantajoasă. Paradoxal, segmentul de 25-34 ani este caracterizat de o rată înaltă de utilizare a Internetului şi de înclinaţia spre cumpărări online, dar cumpărătorii potenţiali nu cunosc gama completă de informaţii pre-cumpărare pe care au dreptul să le obţină. Sunt necesare campanii de informare a consumatorilor în privinţa drepturilor lor.

Testul neparametric χ2 a fost utilizat pentru analiza gradului de semnificaţie a asocierii dintre diferite variabile măsurate cu ajutorul scalei nominale (Cătoiu, ed., 2009). Au fost considerate următoarele variabile dihotomice: cumpărarea online, cumpărarea online de BCT şi sexul respondenţilor, pe de o parte, respectiv gradul de cunoaştere a Directivei 2011/83/UE, pe de altă parte. În cazul fiecărei perechi de variabile a fost comparată valoarea calculată a lui χ2 cu valoarea tabelară χ2 = 3,841 corespunzătoare unui nivel de semnificaţie de 0,05 şi unui grad de libertate (pentru tabele de contingenţă cu două rânduri şi două coloane). În primul rând, a fost analizat gradul de semnificaţie a asocierii dintre cumpărarea online şi gradul de cunoaştere a Directivei 2011/83/UE. Deoarece valoarea calculată χ2 = 1,15 a fost mai mică decât valoarea tabelară, a fost acceptată ipoteza nulă, conform căreia cumpărarea online nu influenţează semnificativ gradul de cunoaştere a directivei. În al doilea rând, a fost analizat gradul de semnficaţie a asocierii dintre cumpărarea online de BCT şi gradul de cunoaştere a directivei. Valoarea calculată χ2 = 1,55 fiind mai mică decât valoarea tabelară, a fost acceptată ipoteza nulă, conform căreia cumpărarea online de BCT nu influenţează semnificativ gradul de cunoaştere a directivei. În al treilea rând, a fost studiat gradul de semnificaţia a asocierii dintre sexul respondenţilor şi gradul de cunoaştere a directivei. Valoarea calculată χ2 = 0,1 a fost mai mică decât valoarea tabelară, fapt ce a condus la concluzia că sexul respondenţilor nu influenţează semnificativ gradul de cunoaştere a directivei. Pe baza aplicării testului χ2 s-a constatat că niciunul dintre cei trei factori analizaţi nu a influenţat semnificativ gradul de cunoaştere a Directivei 2011/83/UE.

În contrast cu alte studii referitoare la cumpărările online realizate de consumatorii români, prezenta cercetare are o serie de puncte de diferenţiere şi de valoare adăugată: (i) accentul plasat pe gradul de cunoaştere de către consumatori a dreptului lor la informare, nu pe comportamentul de cumpărare online; (ii) axarea pe opiniile consumatorilor privind categoriile de informaţii pre-cumpărare pe care magazinele sunt obligate să le ofere; (iii) investigarea gradului de cunoaştere a celor mai recente prevederi existente la nivelul UE; (iv) perspectiva centrată pe consumatorii din segmentul 25-34 ani, care se detaşează de restul populaţiei în privinţa utilizării Internetului, puterii de cumpărare şi ponderii în cumpărările online.

Compararea rezultatelor celor două cercetări oferă o imagine a decalajelor existente între: (i) prevederile articolului 6 al Directivei 2011/83/UE; (ii) informaţiile furnizate consumatorilor, înainte de cumpărare, de magazinele online româneşti, care comercializează BCT; (iii) opiniile consumatorilor privind informaţiile pe care magazinele online sunt obligate să le ofere înainte de cumpărare (tabelul nr. 2).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 377

Tabelul nr. 2: Prezentarea comparativă a rezultatelor celor două cercetări

Informaţii pe care magazinele online trebuie să le ofere consumatorilor înainte de cumpărare

(conform Directivei 2011/83/UE)

Ponderea magazinelor online1 (%)

Ponderea respondenţilor2

(%) Principalele caracteristici ale bunurilor sau serviciilor 100 98,29 Identitatea comerciantului (de exemplu denumirea sa comercială) 100 81,20

Adresa comerciantului 79

Numărul de telefon al comerciantului 97

Numărul de fax al comerciantului 43 Adresa de e-mail, acolo unde este disponibilă, pentru a-i permit clientului să îl contacteze rapid pe comerciant şi să comunice cu el eficient

72

Acolo unde se aplică, adresa şi identitatea comerciantului în numele căruia acţionează

2

80,34

Adresa locului unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea (dacă este diferită de cea a locului unde poate fi contactat)3

39 48,72

Preţul total al bunurilor sau serviciilor inclusiv taxele4 88 94,87 În cazul în care preţul nu poate fi calculat dinainte în mod rezonabil (dată fiind natura bunurilor sau serviciilor), modul de calcul al preţului şi toate cheltuielile de transport, de livrare, taxele poştale sau de orice altă natură sau dacă acestea nu pot fi calculate dinainte în mod rezonabil, menţionarea faptului că aceste costuri suplimentare ar putea fi suportate de consumator

84 75,21

Modalităţile de plată 93

Modalităţile de livrare şi executare 95 Intervalul de timp în care comerciantul se angajează să livreze bunurile sau să presteze serviciile

74

96,58

Politica de soluţionare a reclamaţiilor 82 65,81 Acolo unde există dreptul de renunţare, condiţiile exercitării acestui drept

84

Acolo unde există dreptul de renunţare, termenul de exercitare a acestui drept

83

Acolo unde există dreptul de renunţare, procedura de exercitare a acestui drept

82

70,09

Acolo unde este cazul, informaţia conform căreia consumatorul va trebui să suporte costul returnării bunurilor în cazul renunţării

74 74,36

Dacă bunurile, prin înseşi natura lor, nu pot fi, în mod normal, returnate prin poştă, costul aferent returnării bunurilor

- 56,41



Informaţii pe care magazinele online trebuie să le ofere consumatorilor înainte de cumpărare

(conform Directivei 2011/83/UE)

Ponderea magazinelor online1 (%)

Ponderea respondenţilor2

(%) Atunci când dreptul de renunţare al consumatorului nu este prevăzut, informaţii care să indice acest fapt sau, după caz, informaţii care să indice circumstanţele în care consumatorul îşi pierde dreptul de renunţare

72 41,03

Reamintirea existenţei unei garanţii legale privind conformitatea bunurilor

63 74,36

Acolo unde este cazul, existenţa şi condiţiile asistenţei postvânzare acordate consumatorului şi ale serviciilor postvânzare

47

Existenţa şi condiţiile garanţiilor comerciale 82

70,94

Existenţa unor coduri de conduită relevante şi modalitatea în care pot fi obţinute copii ale acestora

- 12,82

Durata contractului, după caz 2 64,10 Condiţiile de reziliere a contractului, dacă acesta este încheiat pe durată nedeterminată ori urmează să fie prelungit în mod automat

5 61,54

Acolo unde este cazul, durata minimă de valabilitate a obligaţiilor care revin consumatorului conform contractului

2 51,28

Acolo unde este cazul, existenţa avansurilor sau altor garanţii financiare care trebuie plătite sau oferite de consumator la cererea comerciantului

20

Acolo unde este cazul, condiţiile avansurilor sau altor garanţii financiare care trebuie plătite sau oferite de consumator la cererea comerciantului

16

54,70

Acolo unde este cazul, funcţionalitatea, inclusiv aplicarea unor măsuri tehnice de protecţie pentru conţinutul digital

- 50,43

Acolo unde este cazul, orice interoperabilitate a conţinutului digital cu componentele hardware şi software de care comerciantul are cunoştinţă sau se poate presupune în mod rezonabil că are cunoştinţă

- 23,08

Acolo unde este cazul, posibilitatea şi modalitatea de a recurge la un mecanism extrajudiciar de depunere şi soluţionare a reclamaţiilor, căruia i se supune comerciantul

4 25,64

Notă: 1 Ponderea magazinelor online care respectă prevederile art. 6, para. 1 al Directivei 2011/83/UE, pe categorii de informaţii 2 Ponderea respondenţilor care consideră că magazinele online au obligaţia de a

oferi consumatorilor informaţii înainte de cumpărare 3 Adresele magazinelor, showroom-urilor sau centrelor de service etc.

4 Preţurile includ TVA.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 379

Rezultatele cercetărilor arată că magazinele online nu îndeplinesc întotdeauna aşteptările consumatorilor referitoare la obligaţiile detailiştilor virtuali de a oferi informaţii înainte de cumpărare. Magazinele online care vând BCT oferă mai puţine informaţii decât se aşteaptă consumatorii, în special în următoarele categorii: (i) informaţii de contact, cum sunt e-mail-ul şi numărul de fax; (ii) adresa locului în care comerciantul îşi desfăşoară activitatea (dacă este diferită de cea a locului unde poate fi contactat); (iii) preţul total al bunurilor sau serviciilor inclusiv taxele; (iv) intervalul de timp în care comerciantul se angajează să livreze bunurile sau să presteze serviciile; (v) costul aferent returnării bunurilor, dacă bunurile, prin înseşi natura lor, nu pot fi, în mod normal, returnate prin poştă; (vi) aspecte contractuale; (vii) avansurile sau alte garanţii financiare care trebuie plătite sau oferite de consumator la cererea comerciantului; (viii) posibilitatea de a recurge la un mecanism extrajudiciar de depunere şi soluţionare a reclamaţiilor. Totodată, există categorii de informaţii care sunt oferite de magazinele online, dar care nu sunt considerate neapărat necesare de consumatori. Un aspect critic este faptul că, în opinia unui număr relativ mare de consumatori, magazinele online au o gamă de obligaţii mai restrânsă în privinţa furnizării de informaţii înainte de cumpărare, în comparaţie cu prevederile Directivei 2011/83/UE şi cu realitatea pieţei. Concluzii şi recomandări

Cele două cercetări reprezintă un pas înainte în comparaţie cu alte abordări, aşa

cum s-a discutat şi în secţiunile precedente. Totodată, pot fi identificate o serie de limite ale cercetării. Pentru prima cercetare, dimensiunea universului de magazine online româneşti care vând BCT a fost dificil de estimat. Totuşi, dimensiunea eşantionului studiat a fost substanţială (100 de magazine online). Pentru a doua cercetare, domeniul de studiu a vizat un segment de vârstă şi municipiul Bucureşti.

Pe baza rezultatelor cercetărilor, două dintre cele trei ipoteze majore formulate iniţial au fost verificate şi acceptate, mai precis: (i) magazinele online româneşti care vând BCT respectă doar parţial prevederile art. 6, para 1 al Directivei 2011/83/UE; (ii) statutul de cumpărător online, statutul de cumpărător online de BCT şi sexul nu influenţează semnificativ gradul de cunoaştere a directivei. În schimb, rezultatele cercetării nu au permis acceptarea ipotezei conform căreia consumatorii din segmentul 25-34 ani, cu domiciliul în Bucureşti cunosc toată gama de informaţii pe care au dreptul să le obţină, chiar dacă nu cunosc directiva şi la ce se referă aceasta. Segmentul ţintă cunoaşte doar anumite categorii de informaţii.

Rezultatele celor două studii care sunt prezentate în acest articol conduc la următoarele concluzii: (i) tinerii consumatori din segmentul 25-34 ani, cu domiciliul în Bucureşti (un segment înclinat să utilizeze Internetul şi să cumpere online) sunt victime potenţiale ale încălcării reglementărilor privind protecţia consumatorilor deoarece cunosc doar parţial drepturile lor de a obţine informaţii înainte de cumpărarea din magazinele online; (ii) cu cât este mai mare numărul consumatorilor care nu cunosc drepturile lor, cu atât pot fi mai mari pierderile financiare generate de alegerile neadecvate realizate în cumpărările online; (iii) efecte potenţiale nefavorabile asupra imaginii magazinelor online şi cumpărării de pe site-uri Web pot fi generate în rândul consumatorilor care se confruntă cu probleme/pierderi în relaţiile cu detailiştii online; (iv) în prezent, înainte de transpunerea directivei în legislaţia naţională, numeroase magazine online dintre cele care vând BCT nu respectă prevederile directivei şi pot fi în situaţia de a încălca legea odată cu începerea aplicării ei, fiind în pericol să suporte penalităţile aferente.



Recomandările se referă la patru arii distincte. În primul rând, este necesară dezvoltarea unor programe de comunicare. Deopotrivă consumatorii şi comercianţii online trebuie să fie informaţi despre dreptul consumatorului la informaţie înainte de a cumpăra online BCT. Astfel de programe pot fi organizate de ANPC în colaborare cu diferite asociaţii de protecţie a consumatorilor şi asociaţii ale comercianţilor. În al doilea rând, monitorizarea informaţiilor oferite consumatorilor de magazinele online înainte de cumpărarea BCT poate asigura respectarea reglementărilor. Cercetarea de tip "client misterios" poate fi aplicată. Astfel de măsuri vor crea un cadru pentru relaţii mai sigure, vor contribui la dezvoltarea comerţului electronic în România şi vor creşte încrederea în cumpărarea online. În al treilea rând, ANPC poate formula recomandări de aplicare a reglementărilor UE şi naţionale. De exemplu, în privinţa politicii de soluţionare a reclamaţiilor, recomandările ce pot fi adresate comercianţilor online ar trebui să specifice obligaţiile acestora de a oferi informaţii despre etapele procedurii şi intervalul de timp în care firma va răspunde etc. În al patrulea rând, sunt necesare cercetări ulterioare. Exemple de ipoteze care pot fi verificate, referitoare la informaţiile disponibile înainte de cumpărarea online sunt următoarele: (i) alte segmente de consumatori (în afară de cei din segmentul 25-34 ani) pot fi caracterizate de un nivel mai scăzut de cunoaştere a dreptului la informare înainte de cumpărarea online (în special segmentele cu niveluri mai mici de utilizare a Internetului şi de cumpărare online); (ii) ponderea mare a consumatorilor care nu cunosc propriile drepturi, în cadrul diferitelor segmente de populaţie este corelată cu gradul scăzut de utilizare a Internetului şi intensitatea mică a comportamentului de cumpărare online; (iii) încrederea în cumpărările din magazinele online este influenţată de gradul de cunoaştere a propriilor drepturi de către consumatori şi de disponibilitatea informaţiilor privind cele mai bune practici. Astfel, paşi importanţi trebuie să fie realizaţi de consumatori, magazinele online, autorităţile de protecţie a consumatorilor şi asociaţiile comercianţilor online, în direcţia îmbunătăţirii protecţiei dreptului consumatorului la informare înainte de cumpărarea din magazinele online.

Bibliografie Adkins, N. şi Ozanne, J. L., 2005. Critical consumer education: Empowering the low-

literate consumer. Journal of Macromarketing, 25(2), pp. 153-162.

Barza, V., 2013. Cât stau pe "net" românii şi româncele şi ce site-uri vizitează. [online] Disponibil la: <http://economie.hotnews.ro/stiri-it-15704079-cat-stau-net-romanii-romancele-site-uri-viziteaza.htm> [Accesat 10 ianuarie 2014].

Berelson, B., 1952. Content Analysis in Communication Research. New York: The Free Press.

Cătoiu, I. ed., 2009. Cercetări de marketing. Tratat. Bucureşti: Editura Uranus.

Comisia Europeană, 2010a. Investigaţii. Întrebări frecvente: 2009 Investigaţia privind produsele electronice (faza a doua) [comunicat de presă] 16 septembrie 2010. Disponibil la: <http://europa.eu/rapid/ press-release_MEMO-10-417_en.htm?locale=en> [Accesat 10 ianuarie 2014].

Comisia Europeană, 2010b. Consumatori: majoritatea site-urilor internet sunt sigure acum pentru cumpărarea de bunuri electronice. [comunicat de presă] 16 septembrie 2010. Disponibil la: <http://europa.eu/rapid/press-release_IP-10-1136_ro.htm> [Accesat 10 ianuarie 2014].


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 381

Comisia Europeană, 2009. Protecţia consumatorilor: UE îşi înăspreşte controalele privind site-urile Internet care comercializează produse electronice. [comunicat de presă] 9 septembrie 2009. Disponibil la: <http://europa.eu/rapid/press-release_IP-09-1292_ro.htm> [Accesat 10 ianuarie 2014].

Consumers International, 2013. Updating the United Nations Guidelines for Consumer Protection for the Digital Age. [online] Disponibil la: <http://a2knetwork.org/ sites/default/files/updating-ungcp.pdf> [Accesat 8 ianuarie 2014].

Daedalus Millward Brown, 2012. Radiografia comerţului electronic în România. [online] Disponibil la: <http://www.slideshare.net> [Accesat 10 ianuarie 2014].

Dinu, V., 2010. The need for consumers’ protection. Amfiteatru Economic, XII (28), pp. 262-264.

Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011, privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997, referitoare la protecţia consumatorilor privind contractele la distanţă.

Eurostat, 2013a. Individuals regularly using the Internet by NUTS 2 regions. [online] (Ultima actualizare pe 7 ianuarie 2014). Disponibil la: <http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tgs00050&plugin=1> [Accesat 10 ianuarie 2014].

Eurostat, 2013b. Individuals who ordered goods or services over the Internet for private use in the last year by NUTS 2 regions. [online] (Ultima actualizare pe 7 ianuarie 2014). Disponibil la: <http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1& language=en&pcode=tgs00052&plugin=1> [Accesat 10 ianuarie 2014].

GfK, 2013. Q3 2013: Three consecutive quarters with positive results for 2013. Results of GfK TEMAX® Romania for the third quarter of 2013. [comunicat de presă] 15 noiembrie 2013. Disponibil la: <http://www.gfk.com/temax/eastern-europe/Pages/ romania.aspx> [Accesat 10 ianuarie 2014].

GfK România, 2013. Creşte importanţa Internetului şi a tehnologiei în procesul de cumpărare. [comunicat de presă] 26 august 2013. Disponibil la: <http://www.gfk-ro.com/public_relations/press/multiple_pg/011120/index.ro.html> [Accesat 10 ianuarie 2014].

Goaga, A., 2013a. Trei sferturi dintre internauţii români vizitează lunar primele cinci site-uri de comerţ online. Wall-Street, [online] 6 octombrie 2013. Disponibil la: <http://www.wall-street.ro/special/romania-comertului-online/155070/trei-sferturi-internautii-romani-viziteaza-lunar-primele-cinci-site-uri-de-comert-nline.html#Scene_1> [Accesat 6 ianuarie 2014].

Goaga, A., 2013b. Cum se comportă şi cine este utilizatorul român de Internet. Wall-Street, [online] 1 octombrie 2013. Disponibil la: <http://www.wall-street.ro/articol/New-Media/154869/studiu-gemius-cum-comporta-si-cine-este-utilizatorul-roman-de-internet.html> [Accesat 10 ianuarie 2014].

Harland, D., 1987. The United Nations Guidelines for Consumer Protection. Journal of Consumer Policy, 10, pp. 245-266.



Institutul Naţional de Statistică, 2013a. Accesul populaţiei la tehnologia informaţiilor şi telecomunicaţiilor în anul 2013. [comunicat de presă] 28 noiembrie 2013. Disponibil la: <http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/tic/tic_r2013.pdf> Accesat [10 ianuarie 2014].

Institutul Naţional de Statistică, 2013b. Repere economice şi sociale regionale. Statistică teritorială. p. 136 [online] Disponibil la: <http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/ Statistica%20teritoriala/Statistica%20teritoriala%202013.pdf> [Accesat 10 ianuarie 2014].

Institutul Naţional de Statistică, 2012. Structura câştigurilor salariale în luna octombrie 2010 şi anul 2010. Cercetare statistică asupra structurii câştigurilor salariale (ASC 2010). p. 4, 10 [comunicat de presă] 26 septembrie 2012. Disponibil la: <http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/ancheta%20structurii%20castigurilor%20salariale/structura_castiguri_2010r.pdf> [Accesat 10 ianuarie 2014].

Kennedy, J.F., 1962. 93 – Special Message to the Congress on Protecting the Consumer Interest. [online] Disponibil la: <http://www.presidency.ucsb.edu/ws/?pid=9108> [Accesat 8 ianuarie 2014].

Krippendorff, K., 2004. Content Analysis: An Introduction to Its Methodology. 2nd ed. Thousand Oaks, CA: Sage Publications.

Larsen, G. şi Lawson, R., 2013a. Consumer Rights: An Assessment of Justice. Journal of Business Ethics, 12, pp. 515-528.

Larsen, G. şi Lawson R., 2013b. Consumer rights: a co-optation of the contemporary consumer movement. Journal of Historical Research in Marketing, 5(1), pp. 97-114.

Mascarenhas, D. A., Kesavan, R., şi Bernacchi, M., 2008. Buyer-seller information asymmetry: Challenges to distributive and corrective justice. Journal of Macromarketing, 28(1), pp. 68-84.

Petrescu, I, Dinu, V, Ştefănescu, C and Dobrescu, E., 2010. Human factor's involvement in the consumer protection management. Amfiteatru Economic, XII (28), pp. 267-286.

Shapiro, G. and Markoff, G., 1997. Text analysis for the social sciences: Methods for drawing statistical inferences from text and transcripts. Mahwah, N.J.: Lawrence Erlbaum Associates.

United Nations General Assembly, 1985. Consumer Protection A/RES/39/248. [online] Disponibil la: <http://www.un.org/documents/ga/res/39/a39r248.htm> [Accesat 8 ianuarie 2014].

Weber, R. P., 1990. Basic Content Analysis. 2nd ed. Newbury Park, CA: Sage Publications.

Protecţia drepturilor consumatorilor într-o eră a schimbărilor tehnologice şi a globalizării

AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 383

CERCETAREA DISCREPANŢEI DINTRE ATRACTIVITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE ŞI PROFILUL NUTRIŢIONAL REAL – CONDIŢIE ESENŢIALĂ

PENTRU CONSOLIDAREA EDUCAŢIEI NUTRIŢIONALE ŞI PROTECŢIA DREPTURILOR CONSUMATORILOR

Bogdan Cristian Onete1, Lelia Voinea2, Alina Filip3 şi Răzvan Dina4

1)2)3)4) Academia de Studii Economice din Bucureşti Rezumat Protecţia sănătăţii consumatorilor a devenit o preocupare majoră a politicilor publice globale, dat fiind că supraponderabilitatea şi obezitatea au crescut alarmant, în special în rândul copiilor şi adolescenţilor. Lucrarea abordează una dintre problemele actuale cauzate de globalizare, şi anume tendinţa evidentă a tinerilor de a alege alimentele pe baza caracteristicilor organoleptice şi de a ignora calitatea nutritivă, cu consecinţe negative asupra sănătăţii. O cercetare exploratorie de marketing a fost realizată în rândul studenţilor pentru a identifica importanţa percepută a dimensiunii senzoriale a alimentelor şi pentru a înţelege aspectele cheie ale procesului decizional de cumpărare pentru generaţia tânără. Metoda SAIN-LIM a fost utilizată pentru a determina profilul nutriţional al alimentelor cu caracteristici senzoriale speciale. Rezultatele cercetării demonstrează că în industria alimentară există o discrepanţă între atractivitatea produsului, bazată pe proprietăţile senzoriale excepţionale percepute de tinerii consumatori şi valoarea nutritivă reală a alimentelor, care se traduce frecvent în profiluri nutriţionale dezechilibrate. Pentru a avea o alimentaţie echilibrată şi un stil de viaţă sănătos, tinerii consumatori trebuie să fie informaţi că un aliment gustos şi aspectuos nu este neapărat sănătos. Noua generaţie trebuie să fie educată corespunzător pentru a înţelege relaţia strânsă dintre alimentaţie, greutatea corporală şi sănătate şi pentru a dezvolta un comportament de consum alimentar responsabil. Cuvinte-cheie: caracteristici senzoriale, valoare nutritivă, comportament de cumpărare alimentar, cercetare de marketing, campanie de comunicare, educaţie nutriţională, drepturile consumatorilor. Clasificare JEL: M10, M31, Z10 Introducere

Prima decadă a secolului al XXI-lea a fost marcată de o creştere a interesului faţă de rolul consumatorului în economia contemporană şi, de aceea, consumatorii şi

Autor de contact, Lelia Voinea – [email protected]

AE Cercetarea discrepanţei dintre atractivitatea produselor alimentare şi profilul nutriţional real – condiţie esenţială pentru consolidarea

educaţiei nutriţionale şi protecţia drepturilor consumatorilor


comportamentul privind consumul se află acum în centrul vieţii economice, sociale şi politice. Protecţia consumatorilor prezintă o serie de aspecte importante referitoare la structura produselor adresate consumului, pentru indivizi, priviţi în calitate de consumatori şi, în particular, în calitate de cumpărători (Petrescu, Dinu et al., 2010). Problemele legate de drepturile consumatorilor şi bunăstarea consumatorilor devin din ce în ce mai importante, în special în climatul economic actual, în care abilitatea de a lua decizii în cunoştinţă de cauză reprezintă un real avantaj în viaţa de zi cu zi a consumatorilor (Săseanu şi Petrescu, 2011).

Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii consumatorilor, în zilele noastre, politicile de sănătate publică din întreaga lume se concentrează pe reducerea impactului bolilor cronice. Unul dintre principalele obiective ale acestui demers vizează conştientizarea consumatorilor cu privire la relaţia dintre alimentaţie, greutatea corporală şi sănătate (Procopie şi Bobe, 2008; Pamfilie et al., 2011). Cu toate acestea, statisticile arată în continuare o prevalenţă a excesului ponderal şi a obezităţii, acestea cunoscând un ritm alarmant de creştere, în special în rândul copiilor şi adolescenţilor. Situaţia este explicată prin obişnuinţa generalizată a noii generaţii de consumatori de a consuma produse create de industria alimentară modernă, caracterizate prin proprietăţi senzoriale speciale, dar nu întotdeauna cu un profil nutriţional echilibrat.

Analizând oferta actuală de produse alimentare, observăm că industrializarea intensivă din sectorul agro-alimentar, consecinţa directă a fenomenului de globalizare, a condus la o deteriorare în plan nutriţional a alimentaţiei prin transformarea alimentelor integrale în alimente rafinate, prin reducerea complexităţii naturale a alimentelor la simplicitate industrială şi, de asemenea, prin sacrificarea calităţii în favoarea cantităţii (Polan, 2008).

În plus, caracteristicile senzoriale ale alimentelor nu mai sunt întotdeauna cele naturale, ca urmare a utilizării pe scară largă a aditivilor alimentari, apărând astfel produse alimentare cu gusturi, arome, culori şi texturi artificiale, consecinţa fiind extinderea sortimentului de alimente cu profil nutriţional dezechilibrat.

Astfel, se naşte prăpastia între proprietăţile senzoriale excepţionale ale alimentelor şi profilurile nutriţionale dezechilibrate ale acestora. Gustul, mirosul, aspectul produsului devin o minciună nutriţională pentru organism, şi, cu cât alimentele sunt mai atrăgătoare şi gustoase, cu atât au proprietăţi nutriţionale mai dezechilibrate şi sunt mai nesănătoase (Mencinicopschi, 2007).

Utilizând tehnicile moderne de modificare a alimentelor, industria alimentară a adus consumatorii, în special pe cei din ţările dezvoltate, într-o situaţie care este echivalentul nutriţional al inflaţiei, ceea ce înseamnă că aceştia trebuie să mănânce mai mult pentru a obţine aceeaşi cantitate de nutrienţi esenţiali. Pe de altă parte, consumul excesiv a fost încurajat de societatea consumistă a mileniului al treilea, caracterizată prin marea disponibilitate şi accesibilitate a produselor alimentare, dar şi printr-o foarte puternică presiune exercitată, prin intermediul mass-media, de către industria alimentară.

După câteva decenii de consum al produselor alimentare ultraprocesate, pe baza unor informaţii precare despre beneficiile asupra sănătăţii, bilanţul este trist: oamenii sunt din ce în ce mai graşi, mai bolnavi şi mai prost hrăniţi.

Astfel, se poate afirma că în societăţile dezvoltate, adoptarea unei alimentaţii bazate pe cantitate în locul calităţii a dat naştere unui nou tip de consumator - individul care este în acelaşi timp supraalimentat şi subnutrit, două caracteristici rar întâlnite în acelaşi organism de-a lungul istoriei civilizaţiei (Polan, 2008).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 385

De aceea, acum mai mult ca oricând, se impune conştientizarea de către consumatori, şi mai ales de către cei aparţinând noii generaţii, a legăturilor dintre alimentaţie, sănătate şi calitatea vieţii.

Scopul prezentei lucrări este de a investiga relaţia dintre caracteristicile senzoriale ale alimentelor consumate în mod frecvent de noua generaţie de consumatori şi profilul lor nutriţional. Mai precis, lucrarea abordează una dintre problemele actuale cauzate de globalizare, şi anume discrepanţa semnificativă ce apare între caracteristicele senzoriale excepţionale ale multor produse alimentare şi contribuţia redusă a acestora din punct de nutriţional şi sanogenetic, ceea ce se traduce într-un profil nutriţional dezechilibrat.

Lucrarea evidenţiază necesitatea îmbunătăţirii educaţiei nutriţionale în rândul noii generaţii de consumatori din România şi, de asemenea, nevoia de a dobândi abilităţile practice pentru evaluarea obiectivă a calităţii produselor alimentare.

Pentru o mai bună înţelegere a subiectului, lucrarea este structurată în mai multe secţiuni. Aceasta debutează printr-o cercetare din surse secundare cu privire la consumul de alimente şi comportamentul de cumpărare al noii generaţii de consumatori, în contextul globalizării. Secţiunea următoare a lucrării prezintă obiectivele cercetării şi metodologia specifică, urmate de rezultate şi discuţii, în cea de-a treia secţiune. În partea finală, sunt evidenţiate concluziile şi implicaţiile rezultatelor cercetării, fiind realizate recomandări pentru consolidarea educaţiei nutriţionale a noii generaţii de consumatori din România, cu scopul de a contribui la o mai bună protecţie a drepturilor consumatorilor pe termen lung.

1. Revizuirea literaturii ştiinţifice privind coordonatele comportamentului de consum alimentar în rândul tinerilor consumatori în contextul globalizării

În actualul mediu economic, dinamic şi foarte complex, observăm cristalizarea

unei noi generaţii de consumatori, cu un comportament de consum specific şi cu o manieră diferită de abordare a calităţii alimentelor, comparativ cu cea a consumatorului tradiţional.

Fenomenul globalizării, care a afectat societatea şi economia contemporană, a determinat şi unele reconsiderări în privinţa relaţiei consumatorului cu produsele. Una dintre acestea este tendinţa consumatorului de a-şi contura identitatea prin intermediul produselor şi a comportamentelor de consum (Negrea şi Voinea, 2013).

Cercetarea realizată în lucrare evidenţiază această tendinţă în rândul noii generaţii de consumatori din România, în raport cu sfera produselor alimentare.

Opiniile exprimate în literatura de specialitate privitor la selecţia alimentelor, arată că tinerii, deoarece au depăşit etapa când controlul exercitat de părinţi era predominant, deţin un control personal absolut asupra alegerilor alimentare, în privinţa tipului de alimente consumate, a frecvenţei şi a cantităţii acestora. O cercetare realizată de către George şi McDuffie (2008) evidenţiază influenţa considerabilă pe care tinerii o au asupra opţiunilor lor alimentare. Având ca scop identificarea factorilor hotărâtori în orientarea deciziei de alegere a produselor alimentare de către tineri, studiul menţionat a subliniat faptul că gustul este caracteristica decisivă.

Tinerii consumatori sunt sclavii papilelor gustative, considerând că un aliment gustos, care în plus este şi aspectuos, este totodată şi de calitate bună. Pentru aceştia, dimensiunea senzorială este cea mai importantă în evaluarea calităţii, fiind în acelaşi timp decisivă în alegerea alimentelor. În general, în rândul tinerilor consumatori este evidentă tendinţa de a neglija sau de a desconsidera o dimensiune importantă a calităţii alimentelor, cu implicaţii directe asupra sănătăţii, şi anume calitatea nutriţională. Această constatare este comună multor studii (Beasley et al., 2004; Louis et al., 2007; Davis şi Carpenter,




2009), care demonstrează că, în încercarea de a schimba comportamentul de consum alimentar, tinerii sunt într-o mică măsură dispuşi să facă compromisuri cu privire la gust.

O explicaţie a preferinţei tinerilor pentru alimentele industriale, rafinate şi bogate în grăsimi saturate şi zahăr o poate constitui asocierea mentală a acestui comportament alimentar cu ideea de independenţă şi de distracţie cu prietenii; în timp ce consumul de alimente sănătoase este asociat cu controlul exercitat de părinţi.

Un alt argument adus în sprijinul acestei tendinţe este acela că noua generaţie de consumatori, care şi-a format obiceiurile de consum alimentar în perioada de maxim avânt al industriei alimentare, este obişnuit să consume, în general, produsele create de industria alimentară modernă, caracterizate prin proprietăţi senzoriale deosebite, dar cu un profil nutriţional nu întotdeauna echilibrat. Aceste imagini sunt înmagazinate în memoria noului consumator (Popescu et al., 2010). În consecinţă, posibilitatea de cunoaştere a acestuia, care presupune, aşa cum arată Carl Gustav Jung (1997), compararea imaginilor percepute cu cele din amintire, este evident mai limitată. Aşa s-ar putea explica predilecţia noului consumator spre absolutizarea rolului proprietăţilor senzoriale în perceperea calităţii unui produs alimentar şi neglijarea sau chiar desconsiderarea proprietăţilor nutriţionale.

2. Obiectivele şi metodologia cercetării

Ipotezele rezultate din etapa de revizuire a literaturii de specialitate arată că, în

procesul decizional de cumpărare a unui aliment, tinerii sunt seduşi de proprietăţile senzoriale, ignorând practic profilul nutriţional şi exagerând rolul atributelor organoleptice în evaluarea calităţii produsului.

Pentru a identifica măsura în care comportamentul alimentar menţionat anterior este, de asemenea, întâlnit în rândul tinerilor consumatori români, obiectivele prezentului studiu vizează, în principal:

aflarea nivelului de apreciere manifestat de noua generaţie de consumatori cu privire la dimensiunea senzorială a unui produs alimentar dezechilibrat;

determinarea profilului nutriţional echilibrat sau dezechilibrat al unor diferite produse alimentare cu caracteristici senzoriale speciale şi potenţiala discrepanţă dintre atractivitatea alimentelor şi valoarea lor nutritivă;

înţelegerea procesului decizional de cumpărare, a gradului de subiectivitate în evaluarea calităţii şi a criteriilor specifice utilizate de noua generaţie de consumatori în alegerea unui produs alimentar.

Metodele de cercetare aplicate pentru îndeplinirea obiectivelor au constat în „metoda evaluării prin puncte” pentru realizarea etapei de evaluare senzorială şi „metoda SAIN-LIM” pentru desfăşurarea etapei de evaluare a profilului nutriţional.

Analiza Senzorială

O cercetare exploratorie de marketing a fost realizată pentru a identifica importanţa percepută a dimensiunii senzoriale a unui produs alimentar dezechilibrat şi pentru a înţelege aspectele cheie ale procesului decizional de cumpărare pentru noua generaţie de consumatori. Aceasta a presupus realizarea analizei senzoriale a două categorii de alimente, care potrivit statisticilor din industrie, sunt unele dintre gustările preferate de către tinerii consumatori români, şi anume ciocolata şi biscuiţii.

Analiza senzorială a fost aplicată pentru două mărci selectate din fiecare categorie de produse, după cum urmează: ciocolată cu lapte (marca Milka aparţinând companiei


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 387

Kraft Foods şi marca Kandia aparţinând companiei Kandia Dulce) şi biscuiţi cu cereale şi fructe (marca BelVita Start aparţinând companiei Kraft Foods şi marca Fit aparţinând companiei Kandia Dulce).

Colectivitatea cercetată a fost formată din studenţi de naţionalitate română, din cadrul Facultăţii de Comerţ a Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Eşantionul iniţial a inclus peste 150 de studenţi, bărbaţi şi femei, care au realizat analiza senzorială prin utilizarea metodei evaluării prin puncte. Din numărul total, 120 de studenţi au analizat ambele categorii de alimente. Rezultatele eşantionului final au fost luate în consideraţie în cadrul prezentei lucrări, pentru a asigura comparabilitatea datelor pentru mărcile selectate.

Cercetarea a fost desfăşurată în primul semestru al anului universitar 2013-2014, având loc în laboratoare specializate de merceologie.

Studenţii au primit o mostră din fiecare marcă de produs. Aceştia au evaluat caracteristicile senzoriale (aspect, culoare, consistenţă, aromă şi gust), prin acordarea de puncte de la 0 la 4.

Instrumentul de cercetare utilizat de către studenţi, pentru acordarea punctelor pentru fiecare caracteristică senzorială, a fost diferenţiala semantică (Szwarc, 2005). Scala prezintă cinci gradaţii, arătând măsura în care unui anumit intervievat îi place sau nu îi place o trăsătură particulară, unde: 0 este inadecvat, 1 este adecvat, 2 este bun, 3 este foarte bun şi 4 este excelent (Hill şi Alexander, 2000).

Pentru realizarea procesului de colectare a datelor, studenţii au completat fişe individuale de analiză senzorială pentru cele două mărci din fiecare categorie de produs, acordând puncte pentru fiecare caracteristică senzorială.

Evaluarea Profilului Nutriţional

Metoda SAIN–LIM a fost utilizată pentru determinarea profilului nutriţional, echilibrat sau dezechilibrat, al unor produse alimentare cu caracteristici senzoriale speciale şi potenţiala discrepanţă dintre atractivitatea alimentelor şi valoarea lor nutritivă. Această metodă, dezvoltată de o echipă de cercetători în domeniul nutriţiei umane INRA/INSERM din Marsilia, Franţa şi lansată în anul 2009 de către Agenţia de Standardizare din Franţa, se bazează pe calculul a doi indicatori (SAIN şi LIM).

Indicatorul SAIN sintetizează aspectele favorabile ale alimentului şi evidenţiază procentajul mediu de acoperire a necesarului zilnic recomandat pentru nutrienţii esenţiali cu impact benefic asupra sănătăţii, aşa numiţii nutrienţi pozitivi (proteine, fibre, vitamine, minerale, acizi graşi polinesaturaţi) şi se calculează pe baza următoarei formule (Darmon et al., 2009; Achir et al., 2011):

unde: Nuti reprezintă nutrienţii cu impact pozitiv din 100 g de produs alimentar;

RVi este necesarul zilnic recomandat pentru fiecare nutrient i cu impact pozitiv; n este numărul de nutrienţi pozitivi şi E reprezintă valoarea energetică a 100 g de produs alimentar (exprimată în kcal/100 g produs).

Pragul de acceptabilitate stabilit: SAIN>5




Indicatorul LIM sintetizează aspectele defavorabile ale alimentului şi se calculează pe baza compuşilor care trebuie limitaţi în plan nutriţional (acizii graşi saturaţi, zaharurile adăugate, sodiul sau sarea), utilizând următoarea formulă (Achir et al., 2011):

unde: Nutj reprezintă nutrienţii cu impact negativ din 100 g de produs alimentar,

iar MRVj reprezintă cantitatea maximă recomandată zilnic pentru fiecare nutrient negativ j. Pragul de acceptabilitate stabilit: LIM<7,5. Pentru a stabili profilul nutriţional al unui aliment, valorile indicatorilor SAIN şi

LIM vor fi comparate cu pragurile de acceptabilitate. Potrivit valorilor indicatorilor SAIN şi LIM, alimentele pot fi clasificate în patru

categorii (Darmon, 2007): Clasa 1 (SAIN>5 şi LIM<7,5) – include alimente recomandate pentru sănătate; Clasa 2 (SAIN<5 şi LIM<7,5) – include alimente neutre pentru sănătate, care pot fi

consumate în combinaţie cu alimentele din Clasa 1; Clasa 3 (SAIN>5 şi LIM>7,5) – include alimente recomandate în cantitate mică sau

ocazional; Clasa 4 (SAIN<5 şi LIM>7,5) – include alimente al căror consum trebuie limitat sau

mai bine de evitat.

3. Rezultate şi discuţii Pentru a stabili clasa de calitate senzorială pentru fiecare produs, scorurile

individuale acordate de către studenţi au fost centralizate în fişe centralizatoare, câte una pentru fiecare produs, iar apoi au fost determinate scorurile medii, utilizând facilităţile oferite de programul de calcul tabelar Excel.

Ulterior, scorul mediu calculat pentru fiecare caracteristică senzorială a fost multiplicat cu un factor de ponderare, care a fost stabilit luând în consideraţie importanţa relativă a fiecărei caracteristici senzoriale, aşa cum indică schemele standardizate pentru analiza senzorială prin metoda punctajului a ciocolatei şi a biscuiţilor, astfel (Diaconescu şi Păunescu, 2003) (Tabel 1):

Tabelul nr. 1: Factorul de ponderare pentru fiecare categorie de produse

Factorul de ponderare Caracteristici senzoriale Ciocolată Biscuiţi

Aspect 1 1 Culoare 0,5 0,5 Consistenţă 1 0,75 Aromă 1 0,75 Gust 1,5 2

Sursa: original

În final, pentru fiecare produs a fost calculat numărul total de puncte (care poate fi de maxim 20 puncte).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 389

Pentru a stabili clasa de calitate este utilizat algoritmul prezentat în Tabelul 2. Este calculat % din scorul total mediu ponderat obţinut de fiecare produs în totalul de 20 de puncte ale schemei.

Tabelul nr. 2: Algoritmul pentru determinare clasei de calitate

% din scorul total mediu ponderat în total (20 puncte) Clasa de calitate 90-100% Excelent 70-90% Foarte bun 50-70% Bun 30-50% Satisfăcător < 30% Nesatisfăcător

Sursa: Diaconescu şi Păunescu, 2003 Tabelul 3 prezintă frecvenţele de acordare a punctajului pentru fiecare

caracteristică senzorială, în cazul celor două mărci de ciocolată. Tabelul nr. 3: Frecvenţele de acordare a punctajului pentru ciocolată

Frecvenţă Caracteristici senzoriale Puncte acordate Milka Kandia

4 94 69 3 19 28 2 7 23 1 0 0

Aspect

0 0 0 4 114 98 3 6 22 2 0 0 1 0 0

Culoare

0 0 0 4 90 67 3 7 15 2 23 38 1 0 0

Consistenţă

0 0 0 4 96 63 3 16 34 2 8 23 1 0 0

Aromă

0 0 0 4 102 35 3 18 42 2 0 43 1 0 0

Gust

0 0 0 Sursa: original

Tabelul 4 prezintă scorul mediu ponderat calculat pentru fiecare caracteristică

senzorială a celor două mărci de ciocolată cu lapte.




Tabelul nr. 4: Scorul mediu ponderat pentru ciocolată Scorul mediu Scorul mediu ponderat Caracteristici

senzoriale Factorul de ponderare

pentru ciocolată Milka Kandia Milka Kandia Aspect 1 3,73 3,38 3,73 3,38 Culoare 0,5 3,95 3,81 1,98 1,91 Consistenţă 1 3,56 3,24 3,56 3,24 Aromă 1 3,73 3,33 3,73 3,33 Gust 1,5 3,85 2,93 5,78 4,4 Total 18,77 16,27

Sursa: original Scorul total mediu ponderat obţinut de marca de ciocolată Milka este de 18,77

puncte şi cel obţinut de marca de ciocolată Kandia este de 16,27 puncte, dintr-un maximum de 20 de puncte. Potrivit acestor rezultate, mărcile de ciocolată analizate pot fi clasificate astfel: marca Milka în clasa de calitate „Excelent” şi marca Kandia în clasa de calitate „Foarte bun”.

Tabelul 5 prezintă frecvenţele de acordare a punctajului pentru fiecare caracteristică senzorială, în cazul celor două mărci de biscuit cu cereale şi fructe.

Tabelul nr. 5: Frecvenţele de acordare a punctajului

pentru biscuiţii cu cereale şi fructe Frecvenţă Caracteristici senzoriale Puncte acordate BelVita Start Fit

4 109 76 3 7 16 2 4 28 1 0 0

Aspect

0 0 0 4 98 54 3 17 48 2 5 18 1 0 0

Culoare

0 0 0 4 84 27 3 19 81 2 17 12 1 0 0

Consistenţă

0 0 0 4 91 38 3 23 69 2 6 13 1 0 0

Aromă

0 0 0 4 64 26 3 49 83 2 7 11 1 0 0

Gust

0 0 0 Sursa: original


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 391

Tabelul 6 prezintă scorul mediu ponderat calculat pentru fiecare caracteristică senzorială a celor două mărci de biscuiţi cu cereale şi fructe.

Tabelul nr. 6: Scorul mediu ponderat pentru biscuiţi

Scorul mediu Scorul mediu

ponderat Caracteristici senzoriale

Factorul de ponderare

pentru biscuiţi BelVita Start Fit BelVita Start Fit Aspect 1 3,87 3,4 3,87 3,4 Culoare 0,5 3,77 3,3 1,88 1,65 Consistenţă 0,75 3,55 3,12 2,67 2,34 Aromă 0,75 3,71 3,21 2,78 2,41 Gust 2 3,475 3,12

5 6,95 6,25

Total 18,16 16,05 Sursa: original

Scorul total mediu ponderat obţinut de marca de biscuiţi BelVita Start este de

18,16 puncte şi cel obţinut de marca de biscuiţi Fit este de 16,05 puncte, dintr-un maximum de 20 de puncte. Potrivit acestor rezultate, mărcile de biscuiţi analizate pot fi clasificate astfel: marca BelVita Start în clasa de calitate „Excelent” şi marca Fit în clasa de calitate „Foarte bun”.

În figura 1 sunt comparate scorurile medii ponderate obţinute de fiecare caracteristică senzorială în cazul mărcilor de ciocolată şi de biscuiţi cu cereale şi fructe analizate. În cazul celor două mărci de biscuiţi, BelVita Start, comparativ cu Fit, a obţinut punctaje medii ponderate mai mari la toate caracteristicile senzoriale, iar dintre mărcile de ciocolată, Milka, comparativ cu Kandia, este cea care a obţinut punctaje medii ponderate mai mari la toate caracteristicile senzoriale

La momentul realizării evaluării senzoriale, studenţii au cunoscut identitatea fiecărei mărci. Faptul că la nivelul fiecărei categorii de produse, marca care înregistrează o notorietate mai ridicată pe piaţa românească a obţinut scoruri superioare la toate caracteristicile senzoriale (Figura 1), poate fi explicat prin asocierea mentală realizată de studenţi între imaginea de marcă şi calitate. După cum Onete şi Popescu (2010) menţionează în studiul lor, poate fi observată o transcendere a mărcii de la un nivel material la unul simbolic, şi, în acest fel, are loc o juxtapunere a mărcii peste conceptul de calitate. Acesta este motivul pentru care noua generaţie de consumatori asociază în mod obişnuit calitatea produsului cu notorietatea mărcii şi imaginea globală a acesteia. Întrucât Milka şi BelVita Start sunt mărci bine cunoscute pe piaţa românească, imaginea lor fiind sprijinită în mod intens printr-o varietate de tehnici de comunicare în marketing, studenţii le-au acordat scoruri superioare, asociind reputaţia mărcii cu un nivel mai înalt de calitate.




Figura nr. 1: Punctajul mediu ponderat obţinut de fiecare caracteristică senzorială

pentru produsele analizate Sursa: original

Pentru a evalua profilul nutriţional pentru fiecare produs analizat, cei doi indicatori

(SAIN şi LIM) au fost calculaţi, prin utilizarea informaţiilor nutriţionale existente pe etichete (Tabel 7).

Tabelul nr. 7: Etichetele nutriţionale ale produselor analizate

Ciocolată Biscuiţi Informaţii existente pe etichete

(pentru 100g) Milka

(Kraft Foods) Kandia

(Kandia Dulce) BelVita Start (Kraft Foods)

Fit (Kandia Dulce)

Energie (kcal) 530 565 455 427 Proteine (g) 6,6 6,7 8,2 7,6 Carbohidraţi (g), din care:

Zaharuri (g)

58,5

57,5

57

50,3

67

24

61,6

23,2 Grăsimi (g), din care:

Grăsimi saturate (g)

29,5

17,5

33

18,4

16

4,7

15,2

7,1 Fibre (g) 1,8 3,9 4,1 3 Sare (g) - 0,02 - - Sodiu (g) 0,17 - 0,133 0,19 Vitamina B1 (mg) - - 0,5 0,165 Vitamina B2 (mg) - - - 0,21 Vitamina B3 (mg) - - 5 - Vitamina B6 (mg) - - 0,95 0,21 Vitamina B9 (mg) - - 0,055 0,03 Magneziu (mg) - - 91 - Fier (mg) - - 3,2 -

Sursa: original


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 393

Pentru a calcula indicatorul SAIN pentru fiecare produs, au fost considerate următoarele valori recomandate zilnic pentru nutrienţii cu impact pozitiv: Proteine – 65 g, Fibre – 30 g, Vitamina B1 – 1,2 mg, Vitamina B2 – 1,6 mg, Vitamina B3 – 15 mg , Vitamina B6 – 1,7 mg, Vitamina B9 – 0,135 mg, Fier – 12,5 mg, Magneziu – 390 mg. Pentru a calcula indicatorul LIM pentru fiecare produs, au fost considerate următoarele valori maximale recomandate zilnic pentru nutrienţii cu impact negativ: Zaharuri – 50 g, Acizi graşi saturaţi – 22 g, Sodiu/Sare – 3,153 g/8g (Darmon et al., 2007).

Valorile celor doi indicatori (SAIN şi LIM), calculate pentru cele două categorii de produse sunt prezentate în Tabelul 8.

Tabelul nr. 8: Profilul nutriţional al produselor analizate Categoria Produse SAIN LIM Profilul nutriţional şi recomandări

Milka (Kraft Foods)

1,5 (<5)

64,8 (>7,5)

Profil nutriţional foarte dezechilibrat, produsul ar trebui consumat cu multă moderaţie Ciocolată

Kandia (Kandia Dulce)

2,03 (<5)

61,28 (>7,5)

Profil nutriţional foarte dezechilibrat, produsul ar trebui consumat cu multă moderaţie

BelVita Start (Kraft Foods)

6,67 (>5)

24,4 (>7,5)

Profil nutriţional dezechilibrat, produsul ar trebui consumat ocazional

Biscuiţi Fit

(Kandia Dulce) 3,62 (<5)

28 (>7,5)

Profil nutriţional foarte dezechilibrat, produsul ar trebui consumat cu multă moderaţie

Sursa: original Valorile indicatorilor SAIN şi LIM arată că toate produsele analizate au un profil

nutriţional dezechilibrat şi foarte dezechilibrat, care determină încadrarea acestora în categoria alimentelor de evitat sau cel mult, recomandate ocazional, contrar mesajelor persuasive ale mărcilor, care promit virtuţi fictive produselor lor (“gustare savuroasă, potrivită în orice moment al zilei...înainte, după sau între mese…”, “mic dejun echilibrat” etc.).

Mai mult, atragem atenţia că în cazul biscuiţilor cu cereale şi fructe, pe etichetele ambelor mărci analizate, apar şi următoarele menţiuni nutriţionale:

Biscuiţii BelVita Start - „sursă de vitamine (B1, B3, B6), minerale (Fe, Mg) şi fibre”; Biscuiţii Fit – „sursă de vitamine (B1, B2, B6, B9) şi fibre”.

Analizând cerinţele prevăzute în Anexa regulamentului (CE) NR. 1924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006, privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, observăm că produsele îndeplinesc condiţiile pentru aplicarea menţiunilor nutriţionale precizate anterior.

Totuşi, pentru că menţiunile nutriţionale conferă o imagine pozitivă produselor alimentare, acelaşi regulament prevede că profilul nutriţional ar trebui să fie un criteriu de aplicare. Astfel, în cazul mărcilor de biscuiţi analizate, considerăm că apare o situaţie de încălcare a drepturilor consumatorului, deoarece menţiunile nutriţionale aplicate de producători au rolul de a masca statutul nutriţional global al produselor (care, în urma evaluării prin metoda SAIN-LIM, s-a dovedit a fi dezechilibrat), fapt care ar putea induce în eroare consumatorii atunci când aceştia încearcă să facă alegeri sănătoase, în contextul unei alimentaţii echilibrate.




Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii consumatorilor şi pentru garantarea dreptului acestora la informare, ar trebui să se asigure informarea corespunzătoare cu privire la produsele alimentare, cu atât mai mult cu cât alegerea consumatorilor poate fi influenţată, printre altele, şi de consideraţii privind sănătatea.

Suplimentar rezultatelor descrise anterior, informaţiile existente pe etichete în lista ingredientelor arată că produsele analizate conţin multe ingrediente nesănătoase, după cum urmează: zaharuri adăugate, sirop de glucoză-fructoză, amidon modificat, arome artificiale, vitamine şi minerale de sinteză. Toate produsele conţin aditivi alimentari (emulgatori, antioxidanţi, agenţi de afânare, agenţi de creştere, arome artificiale), care pot avea efecte adverse, mai ales pentru persoanele sensibile.

Informaţiile cu privire la ingrediente, în corelaţie cu rezultatele indicatorilor SAIN şi LIM, prezentate mai sus, confirmă concluzia că toate alimentele analizate au un profil nutriţional dezechilibrat.

Rezultatele prezentei cercetări demonstrează că în industria alimentară există o discrepanţă între atractivitatea produsului alimentar, bazată pe proprietăţile senzoriale excepţionale percepute de tinerii consumatori şi valoarea nutritivă reală a alimentelor, care se traduce frecvent în profiluri nutriţionale dezechilibrate.

Concluzii

Calitatea senzorială reprezintă acea dimensiune a calităţii alimentelor care

determină preferinţa consumatorului pentru anumite produse, aceasta fiind crucială în motivarea deciziilor de achiziţie şi consum. Valoarea senzorială este exprimată prin caracteristici de calitate atributive şi noţionale, care nu pot fi determinate întotdeauna prin mijloace obiective. Prin urmare, există un grad ridicat de subiectivitate în percepţia consumatorului cu privire la calitatea senzorială.

Deşi este cunoscut pe scară largă faptul că proprietăţile senzoriale agreabile ale alimentelor contribuie la asimilarea crescută a nutrienţilor în organism, considerăm că absolutizarea rolului acestora în procesul de evaluare a calităţii de către consumator poate conduce la apariţia unui dezechilibru nutriţional, deoarece un produs alimentar cu caracteristici psihosenzoriale speciale nu are întotdeauna un profil echilibrat. Pentru a avea o alimentaţie echilibrată şi un stil de viaţă sănătos, tinerii consumatori trebuie să înţeleagă că un aliment gustos şi aspectuos nu este neapărat sănătos.

Rezultatele prezentei cercetări evidenţiază un nou tipar comportamental, conturat pe fondul schimbărilor tehnologice din industria alimentară modernă şi al globalizării ofertei de mărfuri alimentare. Adoptând acest tipar, noua generaţie de consumatori îşi aliniază, implicit, comportamentul alimentar la imperativele economiei globale, bazate pe supraconsumul unor alimente ultraprocesate şi dezechilibrate nutriţional.

Astfel, necesitatea de consolidare a educaţiei noii generaţii de consumatori din România devine un imperativ categoric. O componentă esenţială a educaţiei consumatorilor este reprezentată de educaţia nutriţională, aceasta fiind în măsură să restabilească reperele nutriţionale, utile tinerilor pentru adoptarea unei alimentaţii sănătoase.

În acest sens, considerăm oportună derularea, în viitor, a unei campanii de marketing social având ca obiect educaţia nutriţională. Campania specifică ar trebui să se adreseze noii generaţii de consumatori din România, care necesită dobândirea de cunoştinţe aprofundate în domeniul nutriţiei, cu privire la: rolul nutrienţilor esenţiali din alimente şi a necesarului zilnic recomandat, metodele de calcul al necesarului zilnic de energie,


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 395

principiile de bază ale alimentaţiei sănătoase, avantajele şi dezavantajele nutriţionale ale principalelor grupe de alimente, metodele de evaluare a profilului nutriţional al alimentelor, avantajele nutriţionale şi sanogenetice, dar şi riscurile implicate de noile tendinţe de diversificare a ofertei de alimente, utilizarea informaţiilor nutriţionale ale etichetei alimentelor în contextul dietei zilnice. Un astfel de demers va fi în măsură să contribuie la reorientarea comportamentului alimentar şi la adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase.

Deoarece este evidentă tendinţa noii generaţii de consumatori de a-şi dezvolta comportamentul în strânsă relaţie cu media socială, este recomandabilă dezvoltarea unei platforme informatice sau a unui website, cu scopul de a sprijini implementarea campaniei de educaţie nutriţională.

În consecinţă, considerăm că lucrarea de faţă are implicaţii, atât în plan academic cât şi practic, pentru domeniul nutriţiei umane şi al comportamentului alimentar şi ar trebui să fie luată în consideraţie în procesul de planificare a strategiilor viitoare, pentru a îmbunătăţi educaţia nutriţională a noii generaţii de consumatori din România.

Întrucât analizele senzoriale reprezintă experimente didactice care ajută la dezvoltarea simţurilor, considerăm utilă includerea acestora într-un număr mai mare de activităţi de seminar, aferente disciplinelor de ştiinţa mărfurilor alimentare, din cadrul curriculei Facultăţii de Comerţ. Acest demers va conduce la dezvoltarea sensibilităţii senzoriale a noii generaţii de consumatori, precum şi la creşterea standardelor educaţionale în consumul alimentar.

Bibliografie Achir, N., Bohuona, P., Collignana, A., Trezzanib, I. şi Trystramb, G., 2011. Ability of

some food preservation processes to modify the overall nutritional value of food. În: The ICEF11 Food Process Engeneering in a Changing World, 22-26 Mai 2011, Atena, Grecia.

Anthes, E., 2011. Accounting of taste. Psychology Today, January/February, pp. 78-84. Beasley, L., Hackett, A. şi Maxwell, S., 2004. The dietary and health behaviour of young

people aged 18–25 years living independently or in the family home in Liverpool, UK. International Journal of Consumer Studies, 4, pp. 355-363.

Beer, S., 2008. Authenticity and food experience – commercial and academic perspectives. Journal of Foodservice, 19, pp. 153-163.

Darmon, N., 2007. Méthode SAIN-LIM: pour un étiquetage des aliments selon leur profil nutritionnel. [online] Disponibil online: <http://www.inra.fr/Entreprises-Monde-agricole/Resultats-innovation-transfert/Toutes-les-actualites/Methode-SAIN-LIM-pour-un-etiquetage-des-aliments-selon-leur-profil-nutritionnel>, [Accesat 1 martie 2013].

Darmon, N. şi Darmon, M., 2008. L’équilibre nutritionnel. Concepts de base et nouveaux indicateurs: le SAIN et le LIM. Paris: Lavoisier.

Darmon, N., Maillot, M., Darmon, M. şi Martin, A., 2007. Le SAIN et le LIM - un système de «profilage nutritionnel» pour orienter favorablement les choix des consommateurs? În: 3 Journées annuelles INPES de la prévention, Paris, Fran�a, 29-30 Martie 2007.

Darmon, N., Vieux, F., Maillot, M., Volatier, J.L. şi Martin, A., 2009. Nutrient profiles discriminate between foods according to their contribution to nutritionally adequate diets: a validation study using linear programming and the SAIN - LIM system. American Journal of Clinical Nutrition, 89, pp. 1227-1236.




Davis, B. şi Carpenter, C., 2009. Proximity of Fast-Food Restaurants to Schools and Adolescent Obesity. American Journal of Public Health, 99 (3), pp. 505-510.

Diaconescu, I. şi Păunescu, C., 2003. Analiza Senzorială în societăţile comerciale. Bucureşti: Uranus.

George, R. şi McDuffie, T., 2008. Adolescents' Food Attitudes and Behaviors During the School Day: Implications for Food Marketers. Journal of Food Products Marketing, 14 (1), pp. 37-50.

Hill, N. şi Alexander, J., 2000. Handbook of customer satisfaction and loyalty measurement. Edi�ia a III-a. Londra: Gower House.

Louis, W., Davies, S., Smith, J. şi Terry, D., 2007. Pizza and Pop and the Student Identity: The Role of Referent Group Norms in Healthy and Unhealthy Eating. The Journal of Social Psychology, 747(1), pp. 57-74.

Mencinicopschi, G., 2007. Biblia alimentară. Bucureşti: Litera Internaţional. Negrea, M. şi Voinea, L., 2013. Studiul şi protecţia consumatorului. Bucureşti: ASE. Pamfilie R., Procopie R., Bobe M. şi Vişan, S., 2011. Nutritional planning management of

the foodstuff: a systemic approach. International Business: Innovations, Psychology, Economics, 2(1), pp. 143-152.

Petrescu, I., Dinu, V., Stefănescu, C. şi Eugen Dobrescu, 2010. Human factor’s involvement in the consumer protection management. Amfiteatru Economic, XII (28), pp. 267-286.

Pollan, M., 2006. The omnivore’s dilemma. A natural history of four meals. New York: Penguin Press.

Pollan, M., 2008. In Defense of Food: An Eater's Manifesto. New York: Penguin Press. Popescu, D., Negrea, M., Voinea, L. şi Stanciu, C., 2010. Conceptual transpositions

regarding the food quality in the mental of new consumer from Romania. În: IGWT, The 17th Symposium IGWT „Facing the Challanges of the Future: Excellence in Business and Commodity Science”. Bucureşti, România, pp. 536-541.

Procopie, R. şi Bobe, M., 2008. The logistics of information flow in managing the quality of food products. Amfiteatru Economic, X (24), pp. 70-83.

Săseanu, A.S. şi Petrescu, R.M., 2011. Potential connections between migration and immigrants' food consumption habits. the case of romanian immigrants in Andalusia, Spain. Amfiteatru Economic, XIII (Număr Special 5), pp. 790-802.

Szwarc, P., 2005. Researching customer satisfaction and loyalty. London: Kogan.


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 397

NANO-AMBALAJE ALIMENTARE: DE LA EFICIENŢĂ ÎN CONSERVAREA ALIMENTELOR LA PROTEJAREA JURIDICĂ A CONSUMATORILOR

Rodica Apan1*, Anca Mihaly Cozmuta2, Anca Peter3, Camelia Nicula4 şi Leonard Mihaly Cozmuta5

1) Universitatea "Dimitrie Cantemir" Bucureşti, Facultatea de Drept Cluj-Napoca

2) 3) 4) 5) Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare Rezumat

Lucrarea, structurată în două secţiuni, abordează câteva aspecte legislative şi practice privitoare la folosrea nanomaterialelor pentru obţinerea ambalajelor alimentare.

Prima secţiune este dedicată discutării aspectelor care condiţionează şi/sau limitează folosirea la scara industrială a nanomaterialelor pentru obţinerea ambalajelor alimentare: riscurile asupra sănătăţii şi mediului, dreptul consumatorilor de a fi informaţi cu privire la folosirea nanomaterialelor şi aspectele legislative aferente introducerii la scară industrială a nano-ambalajelor alimentare.

In secţiunea a doua se demonstrează potenţialul unui nano-ambalaj pe bază de Ag/TiO2 de a conserva pe o durată mai lungă (6 zile) o serie de parametrii fizici ai pâinii albe (umiditate, volum specific, porozitate) comparativ cu intervale mai scurte asigurate de ambalajul obişnuit de polietilenă (3 zile) respectiv de absenţa ambalării (1 zi).

Cuvinte-cheie: nano-ambalaje alimentare, ambalarea pâinii, drepturile consumatorilor Clasificare JEL: I15, I18, D18, Q18 Introducere

Globalizarea, schimbările sociale, creşterea cazurilor de boli asociate consumului

de alimente contaminate microbiologic sau cu valoare nutritivă şi senzorială scăzută cauzate de modificările fizico-chimice care apar pe parcursul depozitării alimentelor, se reflectă într-o creştere continuă a cerinţelor consumatorilor pentru o hrană sănătoasă din punct de vedere chimic-fizic-microbiologic-senzorial. Ca urmare, cercetătorii şi producătorii din industria alimentară sunt supuşi unei presiuni ridicate de a identifica respectiv de a folosi modalităţi mai performante de conservare a alimentelor. Ambalajul, ca parte integrantă a lanţului alimentar, joacă un rol esenţial în păstrarea nutrienţilor din alimente pentru o perioadă îndelungată de timp. Ambalajele obişnuite (plastic, hârtie, sticlă) joacă un rol limitat, prezenţa în interiorul ambalajului a moleculelor de apă şi oxigen modificând parametrii fizici-chimici-nutriţionali şi accelerând contaminarea microbiologică. In ciuda dezvoltării unor sisteme noi de conservare (atmosferă modificată, * Autor de contact, Rodica Apan - [email protected]

AE Nano-ambalaje alimentare: de la eficienţa în conservarea alimentelor la protejarea juridicã a consumatorilor


filme alimentare) există încă o cerere ridicată de ambalaje alimentare capabile să reducă sau să elimine patogenii microbiologici.

Beneficiile nanotehnologiilor, recunoscute în medicină, farmacie, industria spaţială pot fi exploatate şi în industria alimentară. Includerea nanoparticulelor active în structura unor polimeri folosiţi în industria ambalajelor alimentare (hârtie, plastic) aduce, dincolo de îmbunătăţirea performanţelor acestora (rol antimicrobian, rol antioxidant, reducerea umidităţii în ambalaj), avantaje economice (reducerea costurilor de producţie, transport, depozitare, creşterea biodegradabilităţii, proprietăţi de barieră împotriva gazelor sau luminii) şi contribuie la protecţia mediului prin reducerea volumului de deşeuri şi a emisiilor de CO2 (Brody, 2008; Lagaron şi alţii, 2005; Lagaron şi alţii, 2007; Aurora şi Padua, 2010; Chaudhry şi alţii, 2008; De Azedero, 2009; Moraru şi alţii, 2003; Sanguansri şi Augustin, 2006).

Domeniile în care nano-ambalajele sunt folosite predominant sunt cele ale panificaţiei, cărnii şi produselor din carne, băuturilor (sucuri carbonatate, apă îmbuteliată) (Silvestre, Duraccio şi Cimmino, 2011), Japonia fiind lider de piaţă cu o pondere de 45% reprezentând 1,86 miliarde de dolari în 2008 şi cu o tendinţă de creştere de 3,43 miliarde până în 2014 (creştere anuală de 13%). În contrast, utilizarea nano-ambalajelor în Europa este foarte scăzută, datorită restricţiilor legislative, absenţei studiilor de piaţă privind acceptabilitatea nano-ambalajelor de către consumatori şi îngrijorării tot mai crescânde legate de impactul acestora asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.

Din gama largă a nanomaterialelor a căror eficienţă în conservarea alimentelor a fost pe deplin dovedită face parte şi TiO2, un fotocatalizator cu proprietăţi de descompunere a moleculelor de apă şi oxigen (Yamamoto, 2001; Jones şi alţii, 2008). Perechea goluri (h+) – electroni (e-) care se formează în structura TiO2 sub excitaţia radiaţiei solare, a cărei energie este mai ridicată decât energia benzii interzise a TiO2 (3.2 eV pentru structura de tip anatasă şi 3.03 eV pentru structura de tip rutil) migrează spre suprafaţa fotocatalizatorului şi interacţionează cu moleculele de oxigen şi/sau apă din interiorul ambalajului (Gumiero şi alţii, 2013). Încorporarea Ag în reţeaua Ag/TiO2 conferă matricii caracteristici suplimentare, fiind binecunoscute proprietăţile antimicrobiene ale Ag împotriva unei game largi de microorganisme (Baker şi alţii, 2005; Morones şi alţii, 2005; Panácek şi alţii, 2006; Gogoi şi alţii, 2006; Lok şi alţii, 2006; Pal, Tak şi Song, 2007; Yoon şi alţii, 2007; Wigginton şi alţii, 2010; Duncan, 2011; Fabrega, Fawcett şi Renshaw, 2009; Egger şi alţii, 2009). Astfel, includerea Ag/TiO2 într-un polimer folosit la ambalarea alimentelor (hârtie, plastic) exploatează eficient proprietăţle fotocatalitice şi antibacteriene ale Ag/TiO2.

Rezultatele lui Gumiero şi alţii (2013) demonstrează eficienţa ridicată a unui ambalaj pe bază de polietilenă cu densitate ridicată, având ca agenţi activi CaCO3 şi TiO2, în conservarea proprietăţilor structurale şi a stabilităţii microbiologice a brânzei slab maturate. Li şi alţii (2009) au demonstrat eficienţa ambalajului de polietilenă cu Ag/TiO2 în conservarea fructului jujuba, But şi Bertoti (2012) au obţinut rezultate încurajatoare în conservarea cărnii folosind acelaşi tip de nano-ambalaj, în timp ce Peter şi alţii (2013a) au evidenţiat eficienţa ridicată a nanosenzorului pe bază de TiO2 în detecţia oxigenului în ambalajele vidate deteriorate.

Folosirea la nivel industrial a nano-ambalajelor alimentare este conditionată de fundamentarea aspectelelor legislative care trebuie să ţină cont nu doar de eficienţa acestora în conservarea proprietăţilor fizice-chimice-microbiologice-senzoriale ale alimentelor dar şi de eventuale riscuri pe care aceste nanomateriale le pot exercita asupra sănătăţii umane şi mediului.


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 399

Considerand toate aceste aspecte, lucrarea de faţă îşi propune să aducă în prim plan atât aspectele care ţin de eficienţa utilizării nano-ambalajelor în conservarea pâinii albe cât şi pe cele legislative aferente utilizării nano-ambalajelor în îndustria alimentară. În acest scop, lucrarea este structurată în două secţiuni. Prima secţiune este dedicată discutării aspectelor care condiţionează şi/sau limitează folosirea la scară industrială a nanomaterialelor pentru obţinerea ambalajelor alimentare: riscurile asupra sănătăţii oamenilor şi mediului, dreptul consumatorilor de a fi informaţi cu privire la folosirea nano-ambalajelor şi aspectele legislative aferente. În secţiunea a doua se demonstrează potenţialul unui nano-ambalaj de a prelungi timpul de viata al pâinii albe prin prezentarea comparativă a evoluţiei pe durata a 144 ore (6 zile) a unor parametrii fizici ai pâinii (umiditate, volum specific, porozitate) ambalată diferit: în ambalaj de polietilenă (HDP-P), în ambalaj de polietilenă care conţine nanomaterial pe bază de Ag/TiO2 (Ag/TiO2–P) respectiv pâine neambalată (CS). 1. Riscuri generate de utilizarea nanoambalajelor şi aspecte legislative asociate 1.1 Riscuri legate de impactul asupra sănătăţii umane

Utilizarea nanomaterialelor la scală industrială poate avea drept consecinţe eliberarea acestora în aer, apă, sol. Datorită proprietăţilor lor speciale (reactivitate crescută, suprafaţă specifică mare, dimensiuni reduse) se pot răspândi pe o suprafaţă extrem de largă şi se pot integra uşor în componentele mediului asupra cărora pot exercita efecte toxice. Studiile lui Zhang şi alţii (2007), respectiv Zhu şi alţii (2007) au semnalat acumularea de Cd în organele interne ale peştilor, proces favorizat de prezenţa nanoparticulelor de TiO2 (Silvestre, Duraccio, Cimmino, 2011) şi au demonstrat toxicitatea nanoparticulelor de oxid de zinc asupra peştilor zebră. Deasemeni, lucrările lui Morelli şi Scarano (2003) au demonstrat acumularea Cd în fitoplancton.

In ceea ce priveşte sănătatea consumatorilor, îngrijorarea este în legatură cu posibilitatea de migrare a nanomaterialelor din ambalaj în aliment, ceea ce ar conduce la ingestia acestora. Ajunse în organism, pot provoca distrugeri oxidative şi reacţii inflamatorii ca urmare a uşurinţei cu care traversează bariera celulară (Bouwmeester şi alţii, 2009; Geiser şi alţii, 2005; Li şi alţii, 2003; Borm şi alţii, 2006; Nel şi alţii, 2006; Powers şi alţii, 2006; Mroz şi alţii, 2008). 1.2 Aspecte legislative. Drepturile consumatorilor

Ca urmare a lipsei de informaţii în ceea ce priveşte nanomaterialele, consumatorii nu pot aprecia singuri avantajele/riscurile folosirii nano-ambalajelor alimentare. De aceea este necesară lansarea unui dialog public pe această temă, unde să fie prezentate şi discutate atât avantajele, cât şi riscurile folosirii nano-ambalajelor.

În abordarea cadrului reglementar aplicabil nanomaterialelor vom porni de la următoarea afirmaţie, fundamentată pe aspectele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează. În prezent, nu există reglementări specifice ale UE privind nanomaterialele, deşi acestea cuprind compuşii novatori, ceea de ar reclama instituirea unei reglementari proprii, adaptata acestei categorii de materiale.

Cu toate acestea, exista un cadru reglementar aplicabil nanomaterialelor, care a evoluat din perspectiva conceptelor şi a principiilor de utilizare a acestor compuşi în conexiune cu produsele alimentare.



Acestui cadru reglementar îi vom subsuma una dintre temele majore din domeniul protejării consumatorului: obligaţia de informare a consumatorului de către profesionist. Paradigma obligaţiilor profesioniştilor în raporturile cu consumatorii, instituite prin reglementările de protecţie a consumatorilor, a constituit obiect de studiu în „The legal regime of traders’ liability, regulated by the laws on consumer protection - a new paradigm”, (Apan, 2009) ce constituie cheia de boltă a politicii de protejare a consumatorului. În contextul provocărilor pe care le implică fenomenul globalizării, obligaţia de informare cunoaşte o extensie justificată a obligaţiilor profesionistului în raporturile cu consumatorul în cazul produselor alimentare.

O componentă suplimentară a obligaţiei de informare urmează a fi analizată hic et nunc: informarea consumatorului cu privire la nanomaterialele utilizate în conexiune cu produsele alimentare, obligaţie ce are ca finalitate pentru consumatori informarea detaliată şi clară cu privire la posibilele riscuri şi/sau beneficii referitoare la nanomateriale.

(i). Domeniul de reglementare în care au fost incluse şi nanomaterialele, alături de alte materiale, este cel care priveşte categoria „materialelor şi obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare”. Acestea au fost reglementate la nivelul UE prin Regulamentul (CE) nr.1935/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004, numit în continuare Regulamentul nr. 1935/2004.

Domeniul a fost reglementat anterior de Directiva 89/109/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, numită în continuare Directiva 89/109/CEE, care a stabilit principiile generale pentru eliminarea diferenţelor dintre legislaţiile Statelor Membre privind aceste materiale şi obiecte şi a prevăzut adoptarea unor directive de punere în aplicare privind anumite categorii specifice de materiale şi obiecte, numite „directive speciale”. Directiva 89/109/CEE a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Regulamentului nr.1935/2004, dar abordarea realizată prin prevederile directivei este continuată prin regulamentul supus prezentei analize.

Principiul fundamental al acestui regulament, prevazut în pct.3 al preambulului sãu, este că orice material sau obiect destinat să vină în contact direct sau indirect cu produsele alimentare trebuie să fie suficient de inert încât să împiedice transferul de substanţe constitutive către produsele alimentare în cantităţi suficient de mari pentru a pune în pericol sănătatea oamenilor sau să provoace o modificare inacceptabilă în compoziţia alimentului sau o alterare a proprietăţilor sale organoleptice.

Dar, s-a constat totodată ca, există două tipuri noi de materiale şi obiecte destinate să vină în contact cu produsele alimentare, care se deosebesc de cele tradiţionale:

cele destinate să prelungească durata de conservare sau să menţină sau să îmbunătăţească în mod activ starea produselor alimentare ambalate- denumite „materiale şi obiecte active”. Acestea sunt proiectate să încorporeze deliberat elemente care ar elibera sau ar absorbi substanţele în sau din produsele alimentare ambalate sau din mediul înconjurător al produselor alimentare;

cele care monitorizează starea produselor alimentare, ambalate sau mediul înconjurator al produselor alimentare, denumite „materiale şi obiecte inteligente”- denumirea şi definiţia materialelor active şi a celor inteligente fiind datã de art.2, alin.2, lit.(a) şi (b) din Regulamantul nr. 1935/2004.

Pe cale de consecinţă, raţiunile eficienţei funcţionării pieţei interne, asigurarea unui înalt nivel de protecţie a sănătăţii oamenilor şi a intereselor consumatorilor au generat includerea în domeniul de aplicare al Regulamentului nr.1935/2004, a materialelor şi obiectelor active şi inteligente care vin în contact cu produsele alimentare, adică şi a


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 401

nanomaterialelor şi stabilirea cerinţelor principale pentru utilizarea lor. Este de remarcat dealtfel, în aceleaşi raţiuni indicate ut supra, deplasarea la nivel european, de la reglementarea domeniului materialelor şi obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare prin intermediul reglementării comunitare date de către „directivă” ca şi „act comunitar” la reglementarea domeniului prin intermediul regulamentului. Cunoscută fiind eficacitatea regulamentului, generată de imediata sa aplicare în Statele Membre, fără a necesita transpunere, eficacitate relevată pe larg în Craig şi Burca (2009).

Două categorii de cerinţe sunt instituie prin art. 3 şi 4 ale Regulamentului nr.1935/2004 în domeniul materialelor şi obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare, inclusiv pentru materialele şi obiectele active şi inteligente: cerinţe generale şi speciale.

Cerinţele generale se înscriu în linia celor instituite prin întreg cadrul regelmentar european privitor la produsele alimentare, iar producţia acestora trebuie astfel realizată, încâ: să nu pericliteze sănătatea oamenilor, să producă modificări inacceptabile ale produselor alimentare sau să producă o alterare a caracteristicilor organoleptice a acestora, toate ca urmare a transferului în produsul alimentar a substanţelor care intră în compoziţia lor, în cantităti care pot atrage consecinţele mai sus indicate.

Cerinţele speciale aplicabile materialelor şi obiectelor active şi inteligente complinesc prevederile aplicabile acestora din Regulamentul nr. 1935/2004 cu următoarele zone de reglementare :

materialele şi obiectele active pot cauza modificarea compoziţiei sau a caracteristicilor organoleptice ale produselor alimentare, cu condiţia ca aceste modificări să fie în conformitate cu dispoziţiile comunitare aplicabile produselor alimentare, cum sunt dispoziţiile Directivei 89/107/CEE privind aditivii alimentari sau, în cazul în care nu există nici o dispoziţie comunitară, în conformitate cu dispoziţiile de drept intern aplicabile produselor alimentare;

-substanţele încorporate în mod deliberat în materialele şi obiectele active pentru a fi eliberate în produse alimentare sau în mediul înconjurător al acestora se autorizează şi se utilizează în conformitate cu dispoziţiile comunitare relevante aplicabile produselor alimentare, iar aceste substanţe se consideră ingrediente în sensul articolului 6 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2001/13/CE, privitoare la ingrediente, numită în continuare Directiva 2001/13/CE, până la adoptarea unor norme suplimentare în cadrul unei măsuri speciale privind materialele şi obiectele active şi inteligente.

Deasemeni, cerinţe speciale aplicabile materialelor şi obiectelor active şi inteligente sunt instituite prin art.4, alin.(4), (5) şi (6), din Regulamentul nr. 1935/2004 privitor la corecta informare a consumatorului, fără a fi induşi în eroare asupra stării produselor alimentare, la informarea prin etichetarea corespunzãtoare a materialelor şi obiectelor active şi inteligente aflate în contact cu produsele alimentare, pentru a permite identificarea părţilor necomestibile şi identificarea naturii lor (active şi/sau inteligente).

Art.15, alin.1, lit(e) din Regulamentul nr.1935/2004, fără a duce atingere prevederilor indicate ut supra, instituie cerinţe de etichetare, pentru materialele şi obiectele active care nu sunt încă în contact cu produsele alimentare, la momentul introducerii lor pe piaţă.

Regulamentul nr.1935/2004 instituie prin art.5(1) pentru anumite categorii de materiale şi obiecte, enumerate în anexa 1 şi, după caz, combinaţii ale acestor materiale şi obiecte sau materiale şi obiecte reciclate utilizate la fabricarea respectivelor materiale şi obiecte, posibilitatea de a adopta măsuri speciale sau de a modifica, în conformitate cu



procedura prestabilită, aceste măsuri. Măsurile pot viza un numar de 14 obiective dintre care le enumerăm pe cele substanţiale pentru prezentul studiu, prevãzute la lit.b, e, f şi l:

(b) lista (listele) substanţelor autorizate încorporate în materialele şi obiectele active sau inteligente care intră în contact cu produsele alimentare sau lista (listele) materialelor şi obiectelor active sau inteligente destinate să vină în contact cu produsele alimentare şi, după caz, condiţii speciale de utilizare a acestor substanţe şi/sau materialele şi obiectele în care acestea sunt încorporate;

(e) limite specifice privind migrarea anumitor substanţe constitutive sau grupuri de substanţe constitutive în produse alimentare sau pe suprafaţa acestora, luând în considerare şi alte surse posibile de expunere la aceste substanţe constitutive;

(f) o limită generală privind migrarea substanţelor constitutive în produse alimentare sau pe suprafaţa acestora;

(l) dispoziţii suplimentare privind etichetarea materialelor şi a obiectelor active şi inteligente.

Precizãm cã utilizarea nanomaterialelor ca ambalaj în industria alimentară atrage contactul acestora cu alimentele. Odată cu intrarea nanomaterialelor în contact cu alimentele are loc un proces de „migrare” dinspre nanomateriale ca ambalaj spre produsul alimentar, a compuşilor din nanomateriale.

La pozitia 1 din 17, în Anexa 1 a regulamentului, fiind susceptibile de mãsuri speciale, sunt indicate «materiale şi obiecte active şi inteligente”, măsurile speciale urmând să fie luate prin Regulamentul (CE) nr.450/2009 al Comisiei din 29 mai 2009 privind materialele şi obiectele active şi inteligente destinate să vină în contact cu produsele alimentare, numit în continuare Regulamentul (CE) nr.450/2009.

(ii) Regulamentul (CE) nr. 450/2009, astfel cum se relevă în pct.4 al preambulului său, constituie "o măsură specifică" în înţelesul articolului 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.1935/2004 şi stabileşte regulile specifice pentru comercializarea materialelor şi a obiectelor active şi inteligente destinate să vină în contact cu produsele alimentare, reguli care trebuie aplicate în plus faţă de cerinşţele generale stabilite în Regulamentul (CE) nr.1935/2004 în scopul utilizării lor în siguranţă. Având în vedere că, materialele şi obiectele active şi inteligente pot fi compuse dintr-unul sau mai multe straturi sau părţi de diferite tipuri de materiale, cum ar fi plastic, hârtie şi carton sau învelişuri şi lacuri, regulile prevăzute de regulament urmează să se aplice fără a aduce atingere dispoziţiilor comunitare sau de drept intern care reglementează astfel de materiale.

Regulamentul (CE) nr.450/2009 menţine cadrul conceptual dat de art.2, alin.2, lit.(a) şi (b) din Regulamentul nr.1935/2004 sub aspectul definitiilor de "materiale şi obiecte active", "materiale şi obiecte inteligente", dar îl lărgeşte totodatã definind în art.3 noţiunile de "component", "materiale şi obiecte active eliberatoare", "substanţe active eliberate".

"Component" înseamnă o substanţă individuală sau o combinaţie de substanţe individuale care determină funcţia activă şi/sau inteligentă a materialului sau a obiectului, inclusiv produsele reacţiei în situ a acestor substanţe. Termenul "component" nu include părţile pasive, precum materialul la care este adăugat sau în care este încorporat.

"Materiale şi obiecte active eliberatoare" înseamnă materialele şi obiectele active proiectate să încorporeze deliberat componente care ar elibera substanţe în sau pe produsele alimentare ambalate sau în mediul în care se află produsele alimentare;

"Substanţe active eliberate" înseamnă substanţele care sunt destinate să fie eliberate din materiale şi obiecte active eliberatoare în sau pe produsele alimentare ambalate sau în mediul în care se află produsele alimentare şi care îndeplinesc un rol în produsul alimentar.


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 403

Lărgirea cadrului conceptual prin aceste noi definiţii are ca finalitate clarificarea sa, în vederea întocmirii unei liste comunitare de substanţe care pot fi utilizate în componentele active şi inteligente. În art.5 al Regulamentul (CE) nr.450/2009 se prevede principiul potrivit căruia, numai substanţele care sunt incluse în lista comunitară a substanţelor autorizate pot fi folosite în componentele materialelor şi obiectelor active şi inteligente. Pentru a fi incluse în lista comunitară, substanţele din care sunt alcătuite componentele materialelor şi obiectelor active şi inteligente trebuie să îndeplinească cerinţele de la articolul 3 şi, dacă este cazul, de la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr.1935/2004, cerinţe dezvoltate ut supra, la cap.(i) în condiţiile prevăzute de utilizare a materialului sau obiectului activ sau inteligent.

Pe cale de excepţie, anumite categorii de substanţe pot fi folosite în componentele materialelor şi obiectelor active şi inteligente fără a fi incluse în lista comunitară, dacã se situează în una dintre următoarele ipoteze: sunt substanţe active eliberate sau substanţe adăugate sau încorporate în materiale şi obiecte active pentru a avea un efect tehnologic în produsele alimentare.

Pentru ambele aceste categorii de substanţe se impune respectarea condiţiilor menţionate la art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 450/2009 şi anume, cantitatea de substanţă activă eliberată nu se include în valoarea migrării globale măsurate, în cazurile în care se stabileşte o limită de migraţie globală (OML) într-o măsură comunitară specifică pentru materialul care intră în contact cu produsele alimentare în care este încorporat componentul.

Tot pe cale de exceptie, şi alte substanţe pot fi folosite în componentele materialelor şi obiectelor active şi inteligente fără a fi incluse în lista comunitară, şi anume substanţe folosite în componente care nu sunt în contact direct cu produsele alimentare sau cu mediul în care se află produsele alimentare şi care sunt separate de produsele alimentare printr-o barieră funcţională, cu condiţia să respecte condiţiile enunţate la articolul 10 şi să nu se înscrie în niciuna din următoarele categorii:

substanţe clasificate ca "mutagene", "cancerigene" sau "toxice pentru reproducere" conform criteriilor menţionate în secţiunile 3.5, 3.6 şi 3.7 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului;

substanţe produse deliberat la dimensiunea de particule care prezintă proprietăţi fizice şi chimice funcţionale care diferă în mod semnificativ de cele cu dimensiuni superioare.

Substanţele active eliberate sunt considerate ca fiind ingrediente în înţelesul articolului 6 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2000/13/CE şi fac obiectul dispoziţiilor directivei respective.

(iii) Regulamentul (UE) nr.1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, numit în continuare Regulamentul (UE) nr.1169/2011.

Regulamentul stabileşte bazele pentru asigurarea unui înalt nivel de protecţie a consumatorului în domeniul informaţiilor referitoare la produsele alimentare, luând în considerare diferenţele de percepţie ale consumatorilor şi nevoia acestora de informaţii şi asigurând, în acelaşi timp, buna funcţionare a pieţei interne.

Regulamentul defineşte principiile, cerinţele şi responsabilităţile generale care reglementează informaţiile referitoare la produsele alimentare, în special etichetarea produselor alimentare. Regulamentul prevede mijloacele pentru garantarea dreptului consumatorilor la informare şi procedurile pentru furnizarea informaţiilor referitoare la produsele alimentare, ţinând seama de necesitatea de a prevedea suficientă flexibilitate pentru a putea răspunde evoluţiilor viitoare şi noilor cerinţe privind informaţiile.



Regulamentul defineste în art.2 alin.(2), lit.(t) "nanomaterialul fabricat" ca fiind orice material produs în mod intenţionat care conţine una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puţin sau care este alcătuit din părţi funcţionale distincte, în interior sau la suprafaţă, dintre care multe au una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puţin, inclusiv structurile, aglomeratele sau agregatele, care pot să aibă o dimensiune mai mare de 100 nm, dar posedă proprietăţi caracteristice scării nanometrice.

Regulamentul defineşte conceptul de "informaţii referitoare la produsele alimentare" însemnând informaţiile referitoare la un produs alimentar puse la dispoziţia consumatorului final prin intermediul unei etichete, al altor documente însoţitoare sau prin orice alte mijloace, inclusiv instrumente ale tehnologiei moderne sau comunicare verbală, şi conceptul de "informaţii obligatorii referitoare la produsele alimentare" însemnând menţiunile pe care le impun dispoziţiile UE pentru a fi furnizate consumatorului final. Informarea consumatorilor se realizeaza în principal prin "etichetă".

Regulamentul stabileşte ca practicile corecte de informare a consumatorilor referitoare la produsele alimentare nu trebuie să inducă consumatorul în eroare, precum şi caracterul obligatoriu al anumitor informaţii referitoare la produsele alimentare, stabilind o lista a menţiunilor obligatorii referitoare la produsele alimentare şi menţiuni obligatorii suplimentare pentru anumite tipuri sau categorii de produse alimentare.

In cadrul dispoziţiilor detaliate privind menţiunile obligatorii, la art.18, este prevazută "Lista ingredientelor" şi este cuprinsă prevederea expresă în alin.(3), ca, toate ingredientele prezente sub formă de nanomateriale fabricate trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor. Denumirile acestor ingrediente sunt urmate de cuvântul "nano" între paranteze, iată deci, că este reglementată informarea consumatorilor cu privire la prezenţa în produsele alimentare a unor nanomateriale fabricate.

Răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare ii revine operatorului sub al cărui denumire sau denumire comercială se comercializează produsul alimentar sau, dacă operatorul respectiv nu are sediul în Uniune, importatorului pe piaţa Uniunii Europene.

(iv) Regulamentul Delegat (UE) nr.1363/2013 al Comisiei din 12 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr.1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce priveşte definiţia „nanomaterialelor fabricate”, numit în continuare Regulamentul nr.1363/2013.

Premisa modificării Regulamentului (UE) nr.1169/2011 o constituie necesitatea de a adapta definiţia „nano-materialelor fabricate” prevăzută în Regulament la cea prevăzută în Recomandarea Comisiei din 18 octombrie 2011 privind definiţia nanomaterialelor, care reflectă progresele tehnice şi ştiinţifice de până la data elaborarii sale.

Recomandarea din 2011 defineşte „nanomaterialul” ca fiind un material natural, secundar sau fabricat care conţine particule, fie în stare liberă, fie formând agregate sau aglomerate, atunci când una sau mai multe dimensiuni externe a cel puţin 50 % dintre particule, calculate folosind distribuţia dimensională după număr, se încadrează în intervalul de mărime 1 nm-100 nm. În cazuri specifice şi dacă se justifică prin preocupări pentru mediu, sănătate, siguranţă sau competitivitate, limita de 50 % aplicabilă distribuţiei dimensionale după număr poate fi înlocuită cu o limită cuprinsă între 1 şi 50 %. Definiţia se propune a fi revizuită până în decembrie 2014, în funcţie de experienţa acumulată şi de evoluţiile ştiinţifice şi tehnologice. Revizuirea se va axa în special pe necesitatea majorării sau a reducerii limitei de 50 % pentru distribuţia dimensională după număr.


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 405

Deci, definiţia dată nanomaterialelor în art.2 alin.(2) lit.(t) din Regulamentul nr.1169/2011 se înlocuieşte cu definiţia din Recomandarea din 2011, indicate ut supra.

Regulamentul nr. 1363/2013 prevede o derogare, în care, aditivii alimentari nu se consideră nanomateriale fabricate în cazul în care au fost incluşi în listele UE menţionate la art.4 din Regulamentul (CE) nr.1333/2008, prin Regulamentele (UE) nr.1129/201 şi (UE) nr.1130/2011, deci sunt excluşi de la aplicabilitatea definiţiei "nanomaterialelor" preluate din Recomandarea din 2011.

Am indicat la pct.(i) că materialele şi obiectele active pot cauza modificarea compoziţiei sau a caracteristicilor organoleptice ale produselor alimentare, cu condiţia ca aceste modificări să fie în conformitate cu dispoziţiile comunitare privind aditivii alimentari .

Ori, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr.1333/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului numai aditivii alimentari autorizaţi incluşi în listele Uniunii pot fi comercializaţi ca atare şi utilizaţi în alimente, în aditivii alimentari, în enzimele alimentare şi în aromele alimentare, în condiţiile de utilizare specificate de aceste liste şi în urma unei evaluări a siguranţei. Listele cuprind aditivii alimentari care au fost autorizaţi pentru utilizare înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr.1333/2008, după examinarea conformităţii acestora cu dispoziţiile regulamentului menţionat. Toţi aceşti aditivi alimentari autorizaţi fac în prezent obiectul unui program de reevaluare de către Autoritatea Europeană pentru Siguranţã Alimentară. Reevaluarea aditivilor alimentari se efectuează în conformitate cu priorităţile prevăzute în regulamentul respectiv şi pe grupe de aditivi alimentari în funcţie de clasa funcţională principală de care aparţin şi acoperă, toate aspectele legate de nanotehnologii. D in preambului Regulamantului nr.1363/2013 rezultă că 30 de coloranţi alimentari au fost deja evaluaţi. Niciunul dintre coloranţi nu este produs sub formă nano. Pentru carbonatul de calciu (E170) şi carbonul vegetal (E153), autoritatea a recomandat stabilirea în specificaţii a distribuţiei granulometrice. Alţi aditivi care ar putea fi produşi sub formă nano vor fi evaluaţi până la: (a) 31 decembrie 2015: dioxid de titan (E1 71), oxizi de fier şi hidroxizi de fier (E172), argint (E174) şi aur (E 175).

Este posibil ca anumiţi aditivi alimentari incluşi în listele Uniunii stabilite prin Regulamentele (UE) nr.1129/2011 şi (UE) nr.1130/2011 să fie conţinuţi sub formă de „nanomateriale fabricate” în produsele alimentare finale. Cu toate acestea, s-a apreciat că indicarea unor astfel de aditivi alimentari în lista ingredientelor, adăugând în urma lor a cuvântului „nano” între paranteze, poate genera confuzie în rândul consumatorilor, deoarece s-ar putea înţelege că aceşti aditivi sunt noi, deşi, în realitate, ei au fost utilizaţi de decenii în produse alimentare sub această formă. Deci, informarea consumatorilor cu privire la prezenţa în produsele alimentare a unor nanomateriale fabricate se va realiza de către operatorul sub a cărui denumire sau denumire comercială se comercializează produsul alimentar sau, dacă operatorul respectiv nu are sediul în Uniune, importatorul pe piaţa Uniunii Europene, doar pentru aditivii alimentari care nu au fost incluşi în listele UE, liste care cuprind aditivii alimentari care au fost autorizaşi şi sunt supuşi unui proces de evaluare progresivă.

Pe cale de conecinţă, informarea consumatorului referitoare la nonomateriale aflate în conexiune cu produsele alimentare este crucială şi un standard de informare adecvat este stabilit prin reglementările antecitate. Deoarece nu se cunosc efectele expunerii de lungă durată a organismului la nanomateriale, precum şi a acumulării acestora în organism s-a lansat paradigma evaluarii riscurilor nanomaterialelor (risk assessment paradigm) în studiul efectuat de către Restuccia şi alţii (2007). Cu toate acestea,



consumatorul nu poate să decidă, numai ca urmare a informarii, asupra avantajelor şi a dezavantajelor legate de consumul produselor alimentare aflate în conexiune cu nanomateriale.

Dezbaterile existente la nivelul UE referitoare la dezvoltarea/limitarea nano-ambalajelor alimentare au fost generate în urma numeroaselor studii experimentale care au dovedit performanţele unor astfel de nano-ambalaje în conservarea alimentelor. Cu scop demonstrativ, mai jos este prezentat un studiu care dovedeşte eficienţa unui nano-ambalaj pe bazã de Ag/TiO2 în conservarea caracteristicilor fizice ale pâinii albe. 2. Obiective şi metodologie

2.1. Obiectivele cercetării

Lucrarea işi propune să evidenţieze înfluenţa ambalării asupra unor caracteristici fizice ale pâinii albe. În acest sens, o serie de parametrii fizici (umiditate, volum specific, porozitate) ai unor probe de pâine ambalate în pungi de polietilena (HDP-P) şi pungi de nano-polietilenă (Ag/TiO2-P), monitorizaţi pe durata a 6 zile, au fost analizaţi comparativ cu cei ai probelor de pâine neambalate (CS) considerate ca probe de control.

2.2. Metodologia cercetării 2.2.1. Prepararea şi caracterizarea nanocompozitului Ag/TiO2

Prepararea nanomaterialului Ag/TiO2 s-a făcut folosind procedura sol-gel, descrisă de Peter şi alţii (2013b). Pentru evidenţierea structurii cristaline omogene a acestuia s-au folosit tehnicile de difracţie cu raze X (XRD) şi microscopie electronică (TEM) în timp ce prin spectrometrie de absorbţie atomică s-a stabilit valoarea concentraţiei de Ag în matricea Ag/TiO2 (0.21 ± 0.01%).

2.2.2. Prepararea pâinii

La prepararea pâinii s-a folosit făină albă cu următoarele caracteristici: umiditate 14,1 g/100 g, proteine 12,3 g/100 g, grăsime 1,3 g/100g, glucide 76,3 g/100g, cenuşă 0,55 g/100 g, gluten umed 33,86 g/100 g, extensibilitatea glutenului 0,119 m. Proporţiile de amestecare ale ingredientelor sunt urmatoarele (g/100g făină): drojdie de panificaţie (5 g/100g), sare (1 g/100g), apă (70 g/100g). Toate ingredientele au fost malaxate la 120 rpm timp de 20 minute iar aluatul a fost lăsat la odihnă timp de 30 minute la temperatura camerei. Bucăţi de aluat cu greutatea de 300 g, modelate şi puse în forme rotunde au fost dospite la 30oC timp de 60 minute şi apoi coapte timp de 60 minute la 250oC (cuptor MATINA). După coacere, pâinea a fost lăsată să se răcească până la temperatura camerei (25oC).

2.2.3. Ambalarea pâinii

Au fost considerate trei modalitati de ambalare:(i) în ambalaj pe bază de nanomaterial de Ag/TiO2 (Ag/TiO2-P), (ii) în ambalaj de polietilenă (HDP-P) şi (iii) pâine neambalata (CS). Ambalajul pe bază de nanomaterial a fost pregătit după cum urmează: 5 g de nanomaterial Ag/TiO2 (structura de anatasă cu dimensiunea particulelor de 25-50 µm) au fost amestecate cu 2 ml etanol (pentru asigurarea mobilităţii) iar suspensia rezultată a fost distribuită uniform, la temperatura camerei, pe suprafaţa unei folii de polietilenă cu densitate ridicată având dimensiunile 270 x 240 x 0.1 mm (Griff Paper and Film, USA). Structura rugoasă a polietilenei a asigurat aderenţa nanocompozitului pe suprafaţă. Filmul obţinut a fost uscat în aer timp de 10 minute pentru evaporarea solventului şi apoi acoperit


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 407

cu un al doilea strat de polietilenă, aerul dintre cele două folii fiind îndepărtat pentru asigurarea unei structuri compacte. Ambalajul de HDP-P a fost pregătit similar celui pe baza de nanocompozit exceptând prezenţa nanomaterialului.

2.2.4. Depozitarea şi recoltarea probelor

Probe de pâine cu greutatea de 250 g, ambalate în Ag/TiO2-P, HDP-P şi neambalate (CS) au fost depozitate pe durata a 6 zile într-un mediu cald cu urmatoarele caracteristici: temperatura de 25oC, intensitatea luminoasă 275,5 lx (PU 150 Luxmeter), factorul UV 5.5 (Weather Online, 2012) şi umiditatea relativă 31,2%. Probele au fost prelevate zilnic, fiecare bucata de pâine a fost feliata, fiind selectate câte trei felii alternative. Coajă şi miezul acestora au fost separate cu ajutorul unui cuţit ascuţit şi trimise la analiză. 2.2.5. Analiza parametrilor fizici ai pâinii

2.2.5.1. Analiza umidităţii

Umiditatea cojii şi miezului s-a determinat prin uscare la 105oC până la masă constantă (SR 91:2007) şi s-a calculat pe baza relaţiei:

100

1m

2m1m(%) Umiditate,

(1)

unde: m1 – masa iniţială a probei, g m2 – masa finală a probei, g 2.2.5.2. Volumul specific

Volumului specific al probelor de pâine, determinat pe baza corelaţiei care există între greutatea unei probe de masă cunoscută şi volumul de seminţe de rapiţă dislocuit (SR 91:2007), s-a calculat conform ecuatiei:

100ρ1m

3m2m1m/100g)3(cm V

(2)

unde: m1 – greutatea probei, g ρ – densitatea seminţelor de rapiţă, g/cm3 m2 – greutatea celulei cu seminţe de rapiţă, g m3 – greutatea celulei cu proba şi seminţe de rapiţă, g 2.2.5.3. Porozitatea

Porozitatea, determinată prin metoda picnometrică, s-a calculat pe baza ecuaţiei:

100)

bV

SV(1(%) ε (3)

unde: Vb – volumul probei cu pori, cm3 Vs – volumul probei fără pori, cm3



2.2.6. Prelucrarea statistică a datelor experimentale

Pentru fiecare analiză au fost efectuate trei replici, în cadrul fiecărei replici fiind efectuate câte trei analize, rezultatele fiind prezentate sub forma mediei aritmetice ± deviaţia standard relativă (RSD%). Toate valorile RSD(%) au fost testate statistic utilizând programul STATISTICA 7.0, distribuţia Gaussiană a acestora indicând că rezultatele nu au fost afectate semnificativ de erorile subiective.

3. Rezultatele şi discuţii

Datele experimentale indică modificari ale parametrilor fizici investigaţi atât în coaja cât şi în miezul probelor de pâine, indiferent de modalitatea de ambalare a acestora (figurile nr. 1-3). 2.3.1 Evoluţia umidităţii miezului şi cojii pâinii pe parcursul depozitării

Umiditatea iniţială a miezului (50,10%) este mai mare decât cea a cojii (25,28%) (figurile 1a şi 1b).

0 24 48 72 96 120 1440

4

8

12

16

20

24

28

32

36

Um

idit

ate

in c

oaj

a, %

Timp de depozitare, ore

CS HDP-P Ag/TiO

2-P

a. Coajă


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 409

0 24 48 72 96 120 14416

24

32

40

48

56

64

Um

idit

ate

in m

iez,

%


CS HDP-P Ag/TiO2-P

b. Miez

Figura nr. 1: Variaţia umidităţii în coajă (a) şi miezul (b) pâinii pe parcursul depozitării (valori medii ±RSD%)

Dupa 144 ore de depozitare, nivelul umidităţii în CS scade considerabil atât în

coajă cât şi în miez comparativ cu probele depozitate în HDP-P şi Ag/TiO2-P, datorită diferenţei mari între presiunea vaporilor de apă din mediu şi cea a vaporilor de apă din coajă şi miez. În CS scăderea umidităţii are o pondere mai scazută în coajă (de 2,17 ori) comparativ cu miezul (de 2,82 ori), iar la finalul intervalului de depozitare aceasta ajunge la 26,45% în miez şi 8,95% în coajă.

Ambalarea pâinii reduce viteza de evaporare a apei din coajă ca urmare a permeabilităţii scăzute a HDP-P şi Ag/TiO2-P în raport cu aerul şi vaporii de apă. Gradientul de umiditate existent între coajă şi miez favorizează migraţia apei spre coajă, în timp ce umiditatea deja existentă în înteriorul ambalajului blochează pierderea umidităţii din coajă. Astfel, după 144 ore de depozitare, umiditatea miezului scade iar cea a cojii creşte în ambele ambalaje, dar cu viteze diferite induse de proprietăţile de barieră superioare ale Ag/TiO2-P. În HDP-P se constata la finalul perioadei de depozitare, o scădere a umidităţii de 1,54 ori în miez, respectiv o creştere a acesteia în coajă de 1,16 ori. Scăderea de umiditate în Ag/TiO2-P este de 1,32 ori în coajă (de la 57,4% la 43,42%) iar creşterea de 1,47 ori (de la 25,28% la 37,37%). Nivelul umidităţii în miez tinde să ajungă la valoarea celui din coajă în cazul ambelor ambalaje ca urmare a atingerii echilibrului între presiunea vaporilor de apă din coajă şi a celor din înteriorul ambalajului. La finalul intervalului de depozitare (144 ore), umiditatea în probele HDP-P ajunge la 35,91% în coajă şi 29,48% în miez, în timp ce în probele Ag/TiO2-P se ating valori mai ridicate (37,37% în coajă şi 43,32% în miez).



2.3.2. Evoluţia porozităţii şi a volumului specific ale cojii şi miezului de pâine pe parcursul depozitării

În general, se observă o relaţie de proporţionalitate inversă între porozitatea (figura 2) şi volumul specific (figura 3) ale probelor de pâine.

0 24 48 72 96 120 1440

20

40

60

80

100

120

Po

rozi

tate

, %

Timp de depozitare

CS coaja HDP-P coaja Ag/TiO

2-P coaja

CS miez HDP-P miez Ag/TiO

2-P miez

Figura nr. 2: Variaţia porozităţii cojii şi miezului de pâine pe parcursul depozitării

(valori medii ±RSD%)

0 24 48 72 96 120 14420

40

60

80

100

120

140

160

180

Vo

lum

sp

ecif

ic, c

m3 /1

00 g


CS coaja HDP-P coaja Ag/TiO

2-P coaja

CS miez HDP-P miez Ag/TiO

2-P miez

Figura nr. 3: Variaţia volumului specific al cojii şi miezului pâinii

pe parcursul depozitării (valori medii ±RSD%) Valorile iniţiale ale porozităţii (57,40%) şi volumului specific (140,52 cm3/100g)

ale miezului sunt mai ridicate decât cele ale cojii (24,20% respectiv 94,04 cm3/100g). După


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 411

144 ore de depozitare, porozitatea cojii în CS creşte cu o pondere mai mare (de 1,89 ori) comparativ cu cea a miezului (de 1,33 ori), în timp ce volumul specific atinge un nivel mai scăzut în coajă (scădere de 2,42 ori) decât în miez (scădere de 1,99 ori). Deşi numărul porilor creşte pe măsurã ce apa din structură se pierde, pereţii acestora devin mai fragili existănd tendinţa de apariţie a rupturilor interne. În cazul probelor depozitate în HDP-P, porozitatea miezului creşte de 1,14 ori (de la 57,4% la 65,91%) în paralel cu reducerea volumului specific de 1,37 ori (de la 140,52 cm3/100g la 102,16 cm3/100g). O scădere a porozităţii cojii de 1,40 ori (de la 24,2% la 17,26%) a fost însoţită de o creştere a volumului specific de 1,40 ori (de la 132.12 cm3/100g la 94.04 cm3/100g).

Porozitatea probelor ambalate în Ag/TiO2-P scade într-o măsură mai mare în coajă (de 2,054 ori de la 24,2% la 11,78%), în timp ce creşterea volumului specific nu este semnificativ mai ridicata (de 1,49 ori de la 140,96 cm3/100g la 94,04 cm3/100g). În cazul miezului, se constata o creştere de 1,1 ori a porozităţii (de la 63,32% la 57,4%), concomitent cu o reducere a volumului specific de 1,30 ori (de la 140,52 cm3/100g la 107,97 cm3/100g). Un aspect care trebuie evidenţiat este tendinţa de evolutie opusă a porozităţii în cazul CS (crescătoare) comparativ cu HDP-P şi Ag/TiO2-P (descrescătoare). Aceasta poate fi explicată ca urmare a astupării porilor existenţi în coajă de către gelul rezultat în urma dizolvării compuşilor din coajă (dextrine, pentozani solubili) sub acţiunea umidităţii menţinute în interiorul ambalajului, proces care nu are loc în CS ca urmare a umidităţii scăzute a mediului înconjurător.

Luând în considerare rezultatele prezentate mai sus putem concluziona că ambalajul pe bază de nanomaterial (Ag/TiO2-P) prezintă o eficienţă mult mai ridicata în conservarea proprietăţilor fizice ale pâinii (umiditate, porozitate, volum specific) comparativ cu HDP-P şi CS. Dacă în cazul probelor de pâine neambalate (CS), scăderea bruscă a umidităţii după primele 24 de ore, atât în coajă cât şi în miez, are efect negativ asupra elasticităţii, volumului specific şi porozităţii probelor, creşterea lentă a umidităţii în coajă asociată cu scăderea lentă a umidităţii în miez înregistrate în probele din ambalajul pe bază de nanomaterial (Ag/TiO2-P) asigură păstrarea pe o perioadă mai îndelungată a caracteristicilor fizice ale pâinii.

Studiile noastre preliminare (nepublicate) demonstrează performanţe ridicate ale aceluiaşi nano-ambalaj atât în conservarea valorilor nutritive ale pâinii albe (proteine, glucide, lipide), cât şi în menţinerea siguranţei microbiologice a acesteia pentru o perioadă mai îndelungată de timp, împotriva unor microorganisme care contaminează frecvent pâinea (drojdii, mucegaiuri, B. subtilis şi B. Cereus).

Studii mai aprofundate sunt necesare pentru a optimiza cantitatea de Ag/TiO2 necesară preparării nano-ambalajului în raport cu durata de conservare a parametrilor fizici-chimici-microbiologici-senzoriali ai pâinii. Posibilitatea migrării Ag şi TiO2 din structura nano-ambalajului în pâine trebuie de asemenea investigată în scopul evitării contaminării chimice a pâinii. Concluzii

Nu există nici un dubiu legat de faptul că aplicarea nanomaterialelor în sectorul ambalajelor alimentare este benefică din punctele de vedere ale siguranţei alimentare şi costurilor financiare, dar până la aplicarea industrială mai trebuie parcurse o serie de etape. Posibila migrare a nanoparticulelor din ambalaje în alimente, efectul toxic al acestora asupra organismului uman şi al mediului au o importanţă ridicată, careia i se acordă atenţia cuvenită la nivelul Uniunii Europene. In acest scop, urmãtoarele direcţii de acţiune trebuie



consolidate: (i) elaborarea unei legislaţii clare şi coerente în domeniul ambalajelor alimentare pe bază de nanomateriale; (ii) monitorizarea aplicării de către producatori a reglementărilor în domeniu, şi anume respectarea calităţii ambalajelor alimentare, şi sancţionarea acestora în ipoteza încălcării reglementarilor în materie; (iii) furnizarea detaliată către consumatori a informaţiilor legate de beneficiile şi riscurile pe care le implică folosirea nanomaterialelor.

Pe fondul consolidarii acestor direcţii de acţiune se realizează totodată şi conştientizarea consumatorilor asupra utilizării nanomaterialelor ca ambalaje ale produselor alimentare şi pe cale de consecinţă interesul acestora pentru informare în domeniu. Corelaţia dintre obligaţia de informare a consumatorilor de către producatori şi interesul consumatorilor pentru informare asupra beneficiilor şi riscurilor utilizarii nanomaterialelor ca ambalaje ale produselor alimentare, reprezintă mijlocul prin care protejarea consumatorilor dobândeşte un plus de eficacitate.

Dacă cercetarile de laborator asupra utilizării nanomaterialelor ca ambalaje ale produselor alimentare este de domeniul evidenţei că trebuie să fie continuate, în aceeaşi măsură posibilitaţile de informare şi chiar consilierea consumatorilor pe această temă necesită a fi dezvoltate. Teza înfiinţării aşa-numitelor "centre de informare a consumatorilor", în cadrul asociaţiilor de consumatori, al universitaţilor, al autoritãţilor locale centrate pe probleme sociale îşi regaseşte şi în acest domeniu aplicabilitatea. Aceasta cu atât mai mult cu cât utilizarea nanomaterialelor ca ambalaje ale produselor alimentare este un domeniu deosebit de specializat, de nişă, în care "vocile profesioniştilor", dealtfel nu foarte numeroşi, fie ei chimişti, jurişti, sociologi, necesită să fie auzite de către consumatori. Mulţumiri: Rezultatele acestui studiu au fost obţinute în cadrul proiectului de cercetare SMARTPACK-7065/2012, finanţat de UEFISCDI-Romania în cadrul Programului MNT-ERA.NET 2011. Bibliografie Apan, R.D., 2009. The Legal Regime of Trader's Liability, Regulated by the Laws on

Consumer Protection - a New Paradigm. Interdisciplinary Management Research, 5, pp. 577-590.

Asociaţia de Standardizare din România, 2007. SR 91:2007 – Analysis methods for bread and fresh bakery.

Aurora, A. şi Padua, G.W., 2010. Review: nanocomposites în food packaging. Journal of Food Science, 75, pp. 43-49.

de Azedero, H.M.C., 2009. Nanocomposites for food packaging applications. Food Research International, 42, pp. 1240-1253.

Baker, C., Pradhan, A., Pakstis, L., Pochan, D.J. şi Shah, S.I., 2005. Synthesis and antibacterial properties of silver nanoparticles. Journal of Nanoscience and Nanotechnology, 5(2), pp. 244-249.

Borm, P.J., Robbins, D., Haubold, S., Kuhlbusch, T., Fissan, H., Donaldson, K., Schins, R., Stone, V., Kreyling, W., Lademann, J., Krutmann, J., Warheit, D. şi Oberdorster, E., 2006. The potential risks of nanomaterials: a review carried out for ECETOC. Particle and Fibre Toxicology, 14, pp. 3-11.


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 413

Bouwmeester, H., Dekkers, S., Noordam, M.Y., Hagens, W.I., Bulder, A.S. şi de Heer, C., 2009. Review of health safety aspects of nanotechnologies în food production. Regulatory Toxicology and Pharmacology, 53, pp. 52-62.

Brody, A., 2008. Packaging by the numbers. Food Technology, 62, pp. 89-91.

But, A. şi Bertoti, A., 2012. Testing the preserving activity of nanostructured Ag-TiO2 during the deposition of summer sausage and boneless chicken breast. Carpathian Journal of Food Science and Technoloy, 4(1), pp. 9-16.

Chaudhry, Q., Scotter, M., Blackburn, J., Ross, B., Boxall, A., Castle, L., Aitken, R. şi Watkins, R., 2008. Applications and implications of nanotechnologies for the food sector. Food Additives & Contaminants, 25, pp. 241-258.

Craig, P. şi de Burca, G., 2009. Dreptul Uniunii Europene, 4th ed., Hamangiu, pp.166, 348-355.

Duncan, T.V., 2011. Applications of nanotechnology in food packaging and food safety: Barrier materials, antimicrobials and sensors. Journal of Colloid and Interface Science, 363(1), pp. 1-24.

Egger, S., Lehmann, R.P., Height, M.J., Loessner, M.J. şi Schuppler, M., 2009. Antimicrobial properties of a novel silver-silica nanocomposite material. Applied and Environmental Microbiology, 75(9), pp. 2973-2976.

Fabrega, J., Fawcett, S.R., Renshaw, J.C. şi Lead, J.R., 2009. Silver nanoparticle impact on bacterial growth: effect of pH, concentration, and organic matter. Environmental Science & Technology, 43(19), pp. 7285-7290.

Geiser, M., Rothen-Rutishauser, B., Kapp, N., Schurch, S., Kreyling, W., Schulz, H., Semmler, M., Im Hof, V., Heyder, J. şi Gehr, P., 2005. Ultrafine particles cross cellular membranes by nonphagocytic mechanisms în lungs and în cultured cells. Enviromental Health Perspectives, 113, pp. 1555-1560.

Gogoi, S.K., Gopinath, P., Paul, A., Ramesh, A., Ghosh, S.S. şi Chattopadhyay, A., 2006. Green fluorescent protein-expressing Escherichia coli as a model system for investigating the antimicrobial activities of silver nanoparticles. Langmuir, 22, pp. 9322-9328.

Gumiero, M., Peressini, D., Pizzariello, A., Sensidoni, A., Iacumin, L., Comi, G. şi Toniolo, R., 2013. Effect of TiO2 photocatalytic activity în HDPE-based food packaging on the structural and microbiological stability of a short-ripened cheese. Food Chemistry, 138, pp. 1633-1640.

Jones, N., Ray, B., Ranjit, K.T. şi Manna, A.C., 2008. Antibacterial activity of ZnO nanoparticle suspensions on a broad spectrum of microorganisms. FEMS Microbiology Letters, 279, pp. 71-76.

Lagaron, J.M., Cava, D., Cabedo, L., Gavara, R. şi Gimenez, E., 2005. Improving packaged food quality and safety. Part 2: nanocomposites. Food Additives & Contaminants, 22, pp. 994–998.

Lagaron, J.M., Gimenez, E., Sánchez-García, M.D., Ocio, M.J. şi Fendler, A., 2007. Novel nanocomposites to enhance quality and safety of packaged foods. În: Food contact polymers. Shawbury, UK: Rapra Technologies, Paper 19, pp. 1-5.



Li, H., Li, F., Wang, L., Sheng, J., Xin, Z., Zhao, L. şi Xiao, H., 2009. Effect of nano-packing on preservation quality of Chinese jujube (Ziziphus jujuba Mill. Var. inermis (Bunge) Rehd). Food Chemistry, 114, pp. 547-552.

Li, N., Sioutas, C., Cho, A., Schmitz, D. şi Misra, C., 2003. Ultrafine particulate pollutants induce oxidative stress and mitochondrial damage. Environmental Health and Perspectives, 111, pp. 455-560.

Lok, C.N., Ho, C.M., Chen, R., He, Q.Y., Yu, W.Y., Sun, H., Tam, P.K.H., Chiu, J.F. şi Che, C.M., 2006. Proteomic analysis of the mode of antibacterial actions of silver nanoparticles. Journal of Proteome Research, 5, pp. 916-924.

Moraru, C.I., Panchapakesan, C.P., Huang, Q., Takhistov, P., Liu, S. şi Kokini, J.L., 2003. Nanotechnology: a new frontier în food science. Food Technoogy, 57, pp. 24-29.

Morelli, E. şi Scarano, G., 2003. Properties of phytochelatin-coated CdS nanocrystallites formed în a marine phytoplanktonic alga (Phaeodactylum tricornutum, Bohlin) în response to Cd. Plant Science, 165, pp. 803-810.

Morones, J.R., Elechiguerra, J.L., Camacho, A., Holt, K., Kouri, J.B., Ramírez, J.T. şi Yacaman, M.J., 2005. The bactericidal effect of silver nanoparticules. Nanotechnology, 16(10), pp. 2346-2353.

Mroz, R.M., Schins, R.P., Li, H., Jimenez, L.A., Drost, E.M., Holownia, A., MacNee, W. şi Donaldson, K., 2008. Nanoparticle-driven DNA damage mimics irradiation-related carcinogenesis pathways. European Respiratory Journal, 31, pp. 241–251.

Nel, A., Xia, T., Madler, L. şi Li, N., 2006. Toxic potential of materials at the nanolevel. Science, 311, pp. 622–627.

Pal, S., Tak, Y. K şi Song, J.M., 2007. Does the Antibacterial Activity of Silver Nanoparticles Depend on the Shape of the Nanoparticle? A Study of the Gram-Negative Bacterium Escherichia coli. Applied Environmental Microbiology, 73(6), pp. 1712-1720.

Panácek, A., Kvitek, L., Prucek, R., Kolár, M., Vecerová, R., Pizúrová, N., Sharma, V.K., Nevecná, T. şi Zboril, R., 2006. Silver colloid nanoparticles: synthesis, characterization, and their antibacterial activity. The of Journal Physical Chemistry B, 110(33), pp. 16248-16253.

Peter, A., Mihaly-Cozmuta, A., Mihaly-Cozmuta, L. şi Nicula, C., 2013a. Nanosensor based on TiO2 for detection of oxygen în damaged vacuum packages. Carpathian Journal of Food Science and Technology, 5(1-2), pp. 9-12.

Peter, A., Mihaly Cozmuta, L., Mihaly Cozmuta, A., Nicula, C., Barbu Tudoran, L., Vulpoi, A. şi Baia, L., 2013b. Photocatalytic efficiency of zeolite-based TiO2 composites for reduction of Cu(II): Kinetic Models. International Journal of Applied Ceramic Technology. (Accepted for publication).

Powers, K., Brown, S., Krishna, V., Wasdo, S., Moudgil, B. şi Roberts, S., 2006. Research strategies for safety evaluation of nanomaterials. Part VI. Characterization of nanoscale particles for toxicological evaluation. Toxicological Sciences, 90, pp. 296-303.

Regulamentul delegat (UE) nr. 1363/2013 al Comisiei din 12 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce priveşte definiţia "nanomaterialelor fabricate".


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 415

Recomandarea Comisiei din 18 octombrie 2011 privind definiţia nanomaterialelor (2011/696/UE).

Regulamentul (CE) nr. 450/2009 al Comisiei din 29 mai 2009 privind materialele şi obiectele active şi inteligente destinate să vină în contact cu produsele alimentare.

Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari.

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare şi de abrogare a Directivelor 80/590/CEE şi 89/109/CEE.

Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, pg. 18).

Restuccia, D. et.all, 2010, New EU regulation aspects and global market of active and intelligent packaging for food industry applications, Food Control no.21/2010, p. 1435.

Sanguansri, P. şi Augustin, M.A., 2006. Nanoscale materials developments – a food industry perspective. Trends în Food Science & Technology, 17, pp. 547–556.

Silvestre, C., Duraccio, D. and Cimmino, S., 2011. Food packaging based on polymer nanomaterials. Progress in Polymer Science, 36 (12), pp. 1766–1782.

Yamamoto, O., 2001. Influence of particle size on the antibacterial activity of zinc oxide. International Journal of Inorganic Mater, 3, pp. 643–646.

Yoon, K.Y., Byeon, J.H., Park, J.H. şi Hwang, J., 2007. Susceptibility constants of Escherichia coli and Bacillus subtilis to silver and copper nanoparticles. Science of the Total Environment, 373 (2-3), pp. 572-575.

Weather Online, 2012. Bucharest UV index [online] Disponibil la: <http://www.weatheronline.co.uk/Romania/Bucharest/UVindex.htm> [Accesat 10 Noiembrie 2012].

Wigginton, N.S., De Titta, A., Piccapietra, F., Dobias, J., Nesatyy, V.J., Suter, M.J.F. şi Bernier-Latmani, R., 2010. Binding of silver nanoparticles to bacterial proteins depends on surface modifications and inhibits enzymatic activity. Environmental Science & Technol, 44(6), pp. 2163-2168.

Zhang, X., Sun, H., Zhang, Z., Chen, Y. şi Crittenden, J., 2007. Enhanced bioaccumulation of cadmium în carp în the presence of titanium dioxide nanoparticles. Chemosphere, 67, pp. 160–166.

Zhu, X., Zhu, L., Duan, Z., Qi, R., Li, Y. şi Lang, Y., 2007. Comparative toxicity of several metal oxide nanoparticle aqueous suspensions to zebrafish (Danio rerio) early developmental stages. Journal of Environmental Science and Health A, 43, pp. 278-284.

AE Respectarea drepturilor consumatorilor de servicii de telefonie şi Internet pe mobil în România


RESPECTAREA DREPTURILOR CONSUMATORILOR DE SERVICII DE TELEFONIE ŞI INTERNET PE MOBIL ÎN ROMÂNIA

Viorela Iacovoiu1, Adrian Stancu2 şi Crina Raluca Bucur3 1) 2) Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, România

3) Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, România Rezumat

Studiul de faţă evidenţiază măsura în care sunt respectate drepturile consumatorilor de servicii de telefonie şi Internet pe mobil de către cei mai importanţi operatori din România respectiv, Orange, Vodafone şi Cosmote, în contextul schimbărilor tehnologice într-un ritm accelerat pe o piaţă puternic concurenţială. Cercetarea este centrată pe analiza reglementărilor contractuale şi procedurilor de soluţionare a reclamaţiilor, privind numărul, distribuţia şi motivaţiile reclamaţiilor, indicatorilor de calitate administrativi ai serviciilor de date şi principalelor nemulţumiri ale consumatorilor. În acest sens, au fost analizate documentele contractuale şi procedurile aplicabile, precum şi date empirice relevante furnizate de ANPC, ANCOM, operatorii economici şi site-ul specializat de reclamaţii on-line ReclamatieOnline.ro.

Analizele realizate subliniază faptul că nemulţumirile consumatorilor sunt datorate, în principal, problemelor apărute în derularea contractelor încheiate cu furnizorii de servicii, modalităţii de facturare a serviciilor şi neconformităţii terminalelor electronice în perioada de garanţie. Toate acestea au drept cauză, în mare măsură, informarea deficitară a utilizatorilor şi ca urmare, scăderea capacităţii de decizie a consumatorilor privind achiziţionarea serviciilor de telefonie şi Internet pe mobil.

Pentru o mai bună informare a consumatorilor în vederea creşterii capacităţii de decizie a acestora, la finalul studiului sunt propuse măsuri ce pot fi adoptate la nivelul furnizorilor de servicii, dar şi al instituţiilor de reglementare, supraveghere şi control, precum şi direcţii viitoare de dezvoltare a cercetărilor în domeniu. Cuvinte-cheie: servicii de telefonie mobilă, Internet mobil, drepturile consumatorilor, reglementări contractuale, reclamaţii, indicatorii de calitate administrativi pentru serviciile de date Clasificare JEL: D18, L86, L96 Introducere

În ultimii ani, nevoia crescândă de comunicare a oamenilor, concurenţa existentă pe piaţa serviciilor de comunicaţii electronice şi progresul terminalelor electronice au

Autor de contact, Viorela Iacovoiu – [email protected]


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 417

condus, pe de o parte, la diversificarea serviciilor oferite utilizatorilor, din punct de vedere tehnic, iar pe de altă parte, aceste servicii au devenit mai accesibile, sub aspect economic, unui număr mai mare de consumatori. În România, deşi numărul de utilizatori „activi” ai serviciilor de telefonie (voce şi mesaje) şi Internet (date) pe mobil a înregistrat, la sfârşitul anului 2012, o uşoară scădere faţă de anul anterior (cu 2,5%), în continuare este semnificativ mai mare (22,8 milioane) comparativ cu numărul de locuitori (circa 19 mil.), ceea ce demonstrează că piaţa este relativ saturată (ANCOM, 2013). Relevant este şi faptul că, atât dinamica volumului de trafic de voce, mesaje scrise (SMS) şi mesaje multimedia (MMS), date, cât şi numărul utilizatorilor de smartphones au crescut constant şi semnificativ pe fondul reducerii tarifelor serviciilor furnizate de către toţi operatorii economici şi al preţurilor de achiziţie al terminalelor oferite consumatorilor prin intermediul pachetelor promoţionale de servicii (Pleşea, Sârbu şi Kato, 2013).

Aşadar, piaţa autohtonă a serviciilor de telefonie şi Internet pe mobil este, în prezent, puternic competitivă, operatorii economici fiind obligaţi să-şi ajusteze ofertele adresate unor consumatori cu o putere de cumpărare din ce în ce mai scăzută, dar mai exigenţi în ceea ce priveşte raportul calitate – preţ, ceea ce explică scăderea semnificativă a valorii medii lunare pe utilizator (ARPU) în ultimii ani (Pavel, 2013).

În acest context, al schimbărilor tehnologice într-un ritm accelerat pe o piaţă în care menţinerea numărului de clienţi şi eventual atragerea de noi utilizatori de la companiile concurente sunt imperative pentru operatorii economici existenţi, consumatorii se confruntă cu un mediu complex şi dinamic, în care valorificarea deplină a drepturilor acestora presupune nu numai respectarea legislaţiei şi reglementărilor în vigoare referitoare la protecţia consumatorilor, dar şi actualizarea acestora astfel încât să reflecte întru totul modificările înregistrate sub aspect economic şi tehnic pe această piaţă.

Cu scopul de a evidenţia măsura în care sunt respectate drepturile consumatorilor de servicii de telefonie şi Internet pe mobil, în studiul de faţă s-au ales pentru analiză cei mai importanţi operatori de profil din România (Orange, Vodafone şi Cosmote), cercetarea fiind orientată pe cinci paliere: (1) analiza documentelor contractuale şi procedurilor elaborate de operatori; (2) analiza numărului, distribuţiei şi motivaţiilor reclamaţiilor consumatorilor; (3) indicatorii de calitate administrativi ai serviciilor de date; (4) relaţia dintre structura numărului de utilizatori şi structura reclamaţiilor; (5) principalele motivaţii ale reclamaţiilor. 1. Reglementarea drepturilor consumatorilor de servicii de comunicaţii electronice

Într-o economie de piaţă funcţională, datorită concurenţei tot mai intense, companiile care operează în activităţile de servicii sunt tot mai mult constrânse să ţină cont în ceea ce priveşte diversitatea, calitatea şi preţul/tariful acestora, de nevoile, cerinţele şi aşteptările consumatorilor, întrucât aceştia, fiind tot mai bine informaţi şi instruiţi, deci mai exigenţi, preferă tot mai frecvent să achiziţioneze servicii de bună calitate (Dinu, 2009). Ca urmare, acest lucru este valabil şi pentru companiile de telecomunicaţii. Aşadar, pentru ca echipamentele şi serviciile de comunicaţii electronice pe care le achiziţionează să corespundă cât mai bine nevoilor sale, consumatorul are dreptul de a fi informat „corect, complet şi precis” cu privire la indicatorii de calitate ai echipamentelor şi serviciilor, condiţiile de achiziţionare şi utilizare a acestora, tarifele şi taxele aplicabile, termenele de activare a serviciilor, reconectare, înlocuire a echipamentelor şi soluţionare a problemelor datorate utilizării echipamentelor şi serviciilor, modalităţile şi consecinţele renunţării la echipamentele şi/sau serviciile achiziţionate etc. (Pleşea, Sârbu şi Kato, 2013).



Nerespectarea caracteristicilor de calitate, tarifelor, taxelor, condiţiilor şi termenelor acceptate de utilizator la momentul achiziţionării echipamentelor şi/sau serviciilor de comunicaţii electronice din cauze imputabile operatorului economic, dă dreptul la despăgubire consumatorului, în formele şi modalităţile agreate de către acesta la momentul iniţializării relaţiilor economice cu furnizorii de servicii de comunicaţii electronice.

În acest sens, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), principala instituţie de supraveghere şi control cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, are obligaţia să soluţioneze reclamaţiile „formulate în scris ori prin poştă electronică” şi adresate la nivel central sau regional (Petrescu, Dinu, Ştefănescu şi Dobrescu, 2010). De asemenea, interesele utilizatorilor finali, consumatori şi persoane juridice, sunt protejate şi de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) prin măsuri care vizează buna funcţionare a pieţei de comunicaţii, promovarea concurenţei, creşterea transparenţei furnizării serviciilor de comunicaţii şi informarea, educarea şi consilierea utilizatorilor finali (ANCOM, 2013).

În vederea protejării drepturilor consumatorilor, ANCOM a adoptat Decizia nr.1201/2011 referitoare la furnizarea serviciilor de date, prin care se stabilesc următoarele: un set de indicatori de calitate administrativi: termenul necesar pentru furnizarea

serviciului de acces la Internet, termenul de remediere a deranjamentelor, frecvenţa reclamaţiilor utilizatorului final, frecvenţa reclamaţiilor referitoare la deranjamente, frecvenţa reclamaţiilor privind corectitudinea facturării, termenul de soluţionare a reclamaţiilor primite de la utilizatorii finali; un set de indicatori de calitate tehnici: viteza de transfer a datelor, întârzierea de

transfer a pachetelor de date, variaţia întârzierii de transfer a pachetelor de date, rata pierderii de pachete de date; obligaţia furnizorilor de servicii de acces la Internet de a publica, trimestrial, pe

paginile web proprii, valorile parametrilor aferenţi indicatorilor de calitate administrativi pentru furnizarea serviciului.

În ceea ce priveşte soluţionarea reclamaţiilor utilizatorilor, ANCOM poate interveni în situaţiile în care operatorii economici încalcă drepturile de informare ale consumatorilor, nu oferă serviciul de portabilitate a numerelor, nu includ anumite informaţii în contract sau nu respectă legislaţia specifică din domeniul comunicaţiilor. De asemenea, în anumite situaţii, această instituţie poate face demersuri pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiilor dintre utilizatorii finali şi furnizorii de servicii (O.U.G. nr.22/2009). 2. Metodologie

Pentru a evidenţia măsura în care cei trei furnizori de servicii de telefonie şi Internet pe mobil (Orange, Vodafone şi Cosmote) au transpus în practică obligativitatea de a informa consumatorii cu privire la toate aspectele referitoare la echipamentele şi serviciile furnizate, au fost analizate documentele contractuale şi procedurile aplicabile în anul 2012, publicate pe site-urile operatorilor economici.

Având în vedere inconsistenţa şi divergenţa datelor furnizate de către instituţiile specializate, precum şi lipsa unor informaţii complete provenite de la furnizorii de servicii de telefonie şi Internet pe mobil, pentru a analiza cantitativ şi structural datele empirice aferente anului 2012 au fost preluate, verificate, corelate şi sintetizate informaţii publice furnizate de ANPC, ANCOM, operatorii economici (Orange, Vodafone şi Cosmote) şi site-ul specializat de reclamaţii on-line, http://reclamatieonline.ro/reclamatii/comunicatii-/-telecomunicatii.html (SITE).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 419

3. Analiza documentelor contractuale şi procedurilor elaborate de operatori

S-a urmărit analiza comparativă a documentelor contractuale pentru serviciile pe bază de abonament şi cartele preplătite, precum şi a procedurilor de soluţionare a reclamaţiilor, preluate de pe paginile web ale operatorilor, după cum urmează: Orange: Termeni şi condiţii generale pentru utilizarea abonamentelor Orange (C);

Clauze Contractuale de Bază (CCB); Tarife şi Servicii PrePay (TSP); Procedura privind soluţionarea reclamaţiilor utilizatorilor finali – persoane fizice şi juridice (PSR); Vodafone: Termeni şi condiţii generale pentru persoane fizice – 30.01.2012 (C);

Clauze Contractuale Principale (CCP); Cartela Vodafone, Ghidul utilizatorului – Termeni şi Condiţii (CTC); Descoperă Cartela Internet Vodafone, Ghidul utilizatorului – Termeni şi Condiţii (CITC); Procedura de soluţionare a reclamaţiilor utilizatorilor finali (PSR); Cosmote: Contract de abonament pentru serviciile Cosmote conţinând Prima Pagină a

Contractului (C1); Termenii Generali şi Termenii Generali de Utilizare a Serviciilor de date (C2); Anexa de Servicii şi Anexa de Servicii de Date (C3); Condiţiile generale de utilizare a serviciilor preplătite Cosmote, în vigoare începând cu 24.02.2012 (CP); Procedura privind soluţionarea reclamaţiilor utilizatorilor finali (PSR).

Analizând comparativ documentele contractuale pentru serviciile pe bază de abonament (tabelul nr. 1) se remarcă:

a) Similitudinea principalelor aspecte prezentate şi detaliate în contracte în ceea ce priveşte: parametrii de calitate ai serviciilor furnizate; limitele responsabilităţii şi obligaţiile operatorilor economici în cazul unei calităţi necorespunzătoare a serviciilor prestate; perioada minimă contractuală şi prelungirea tacită a contractului dacă consumatorul nu notifică furnizorul în sens contrar înainte de expirarea perioadei iniţiale; termenul limită de activare a serviciilor contractate şi despăgubirile acordate în situaţia nerespectării termenului din vina operatorului economic; tarifele aplicate; modalităţile de transmitere a facturii, consultare a informaţiilor detaliate şi contestare a valorii acesteia; obligaţiile clientului şi consecinţele nerespectării acestora; condiţiile de reziliere/denunţare unilaterală a contractelor, precum şi de modificare a acestora la propunerea furnizorului de servicii; modalităţile şi termenele de soluţionare a reclamaţiilor clienţilor; acordul clientului privind prelucrarea datelor cu caracter personal;

Tabel nr. 1: Principalele aspecte specificate în contractele pe bază de abonament Principalele aspecte Orange Vodafone Cosmote

Definiţii (semnificaţia termenilor ) C/art.1.1 C/art.1 C2 Responsabilitatea operatorului economic privind calitatea serviciilor furnizate: Condiţiile/limitele responsabilităţii operatorului economic; Parametrii de calitate ai serviciilor furnizate, inclusiv ai serviciilor de date; Despăgubiri acordate în cazul nerespectării parametrilor de calitate din cauze imputabile operatorului; Termenul de remediere a deranjamentelor.

C/art.1.6.1 C/art.2.2.1.4 CCB (II)/6

C/ art.2.6 C/ art.14.1 C/ art.14.2 CCP (II)/7

C2/art.1 C2/art.2 C2/art.6.1-4 C2/art.6.6-7 C2/art.6.9 C2/art.7 Notă1

Durata contractului: perioada minimă contractuală; prelungirea tacită a contractului.

C/art.1.2 CCB (I); (II)/3

CCP (I); (II)/9 C1/9; C3; C2/art.13

1 Nu se specifică termenul de remediere a deranjamentelor.



Principalele aspecte Orange Vodafone Cosmote Activarea serviciilor: Condiţii; Termenul maxim de activare (de la data semnării contractului)2; Despăgubiri

CCB (II)/4 C/ art.2.1 CCP (I); (II)/2

C2/art.2

Cartela SIM şi numărul de telefon (inclusiv pierderea, furtul şi înlocuirea cartelei SIM)

C/art.2.1.2 şi C/art.2.2.2.3

C/art.3 C/art.7

C2/art.3 C2/art.4

Facturarea serviciilor: Tarife; Plan tarifar şi oferta promoţională; Modalitatea de emitere şi transmitere a facturii; Termenele de plată; Penalizări pentru neplata facturii până la expirarea termenului stabilit; Suspendarea serviciilor/rezilierea contractului pentru neplata facturii; Consultarea informaţiilor despre factură şi planurile tarifare aplicate; Contestarea facturii.

C/art.1.7 C/art.1.8 C/art.1.9 C/art.1.10 CCB (I) CCB (II)/5 CCB (II)/10

C/art.4-6 C/art.25, Parag.A2 CCP (I) CCP (II)/3 CCP (II)/4 CCP (II)/9

C2/art.9 C2/art.10.1 C2/art.23.3-4 C3

Suspendarea şi/sau restricţionarea furnizării serviciilor; Reconectarea (termene şi condiţii).

C/art.1.11 CCB (II)/7

C/art.2.2-5 C/art.6.3-4

C2/art.6.5 C2/art.10

Modificarea contractului la propunerea operatorului economic: Notificarea modificării contractului; Termene; Denunţarea unilaterală a contractului dacă clientul nu este de acord cu modificările.

C/art.1.19 C/art.1.17 alin.1/lit.a CCB (II)/7

C/art.4.4 C/art.13 CCP (II)/6

C2/art.9.13 C2/art.21

Rezilierea contractului/Denunţarea unilaterală a contractului: La iniţiativa operatorului economic; La iniţiativa clientului; Costuri.

C/art.1.16-17 alin.1/lit.a,b CCB (II)/8

C/art.9-10 C/art.11.3;13.2 CCP (II)/5

C2/art.14 C2/art.15 C2/art.16

Litigii /Reclamaţii: Soluţionare amiabilă; Termenul de soluţionare a plângerilor; Rezolvarea litigiilor care nu s-au soluţionat pe cale amiabilă.

C/art.1.14 CCB (II)/9

C/art.25 Secţ.(A) CCP (II)/8

C2/art.6.8 C2/art.23 C2/art.24

Obligaţiile clientului3 privind: utilizarea echipamentelor şi serviciilor furnizate de operator; Plata facturii etc.

C/art.1.6.2 şi C/art.2.2.1.3

C/art.7.1-3 C/art.11.1;15

C2/art.8

Deblocarea/decodarea terminalelor (condiţii)

C/art.1.20 Notă4 -

Prelucrarea datelor cu caracter personal (inclusiv acordul clientului)

C/art.1.15 CCB(I);(II)/10

C/art.16; CCP (I); (II)/9

C1/8 C2/art.22

Portarea numerelor - CCP (II)/2 C1;C2/art.2.5 Sursa: Orange - C, CCB; Vodafone – C, CCP; Cosmote - C1, C2, C3

2 Orange – 4 zile calendaristice; Vodafone - 7 zile; Cosmote – 7 zile lucrătoare. 3 Inclusiv obligaţia clientului de a nu folosi reţeaua operatorului economic într-un mod care afectează negativ

interesele unei terţe persoane. 4 Condiţiile şi tarifele se specifică în documentul “Deblocarea terminalelor în reţea” care poate fi consultat la

adresa https://www.vodafone.ro/libs/documents/digital_asset/v080064.pdf


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 421

b) Unii operatori economici nu menţionează în documentele contractuale aspecte considerate de ceilalţi furnizori de servicii ca fiind importante pentru consumatori, ca de exemplu: termenul de remediere a deranjamentelor (Cosmote); condiţiile referitoare la decodarea terminalelor (Vodafone şi Cosmote); termenii şi condiţiile privitoare la portabilitatea numerelor (Orange şi Vodafone); exprimarea clară a termenelor/duratelor în zile calendaristice şi/sau lucrătoare (Vodafone – art.2, 4, 5, 7, 9, 13, 16; Cosmote – art.2, 6, 7, 9, 13, 14, 15, 16, 19, 21, 23 din Termenii Generali de Utilizare a Serviciilor de date);

c) Niciunul dintre operatorii economici nu tratează în secţiunea dedicată modificării contractului (Orange - art.1.19; Vodafone – art.13; Cosmote – art.21) aspectele legale pentru situaţia în care se schimbă planul tarifar în timpul duratei contractuale, la iniţiativa furnizorului de servicii şi cu acceptul verbal al clientului exprimat prin intermediul mijloacelor de comunicaţii electronice (contracte la distanţă), caz în care trebuie respectate reglementările prevăzute în O.U.G. nr. 111/2011;

d) Abordarea diferită privind întocmirea documentelor contractuale şi prezentarea acestora clientului la momentul achiziţionării serviciilor, în sensul că operatorii Orange şi Vodafone elaborează două documente distincte, unul care conţine clauzele contractuale detaliate (TCG), prezentat consumatorului numai la solicitarea directă a acestuia, şi altul care menţionează planul tarifar şi prezintă, în rezumat, numai acele clauze apreciate de furnizori ca semnificative (CCB/CCP) şi care se semnează de către client, spre deosebire de Cosmote care prezintă utilizatorului, pentru informare şi semnare, documente complete.

Analizând comparativ documentele asimilate contractelor pentru serviciile pe bază de cartele preplătite (tabelul nr. 2) reţinem următoarele aspecte:

a) Numai câteva elemente sunt prezentate şi detaliate de toţi operatorii economici şi anume cele referitoare la cartela SIM (activare/reîncărcare/înlocuire), numărul de telefon, creditul iniţial, opţiuni şi tarife, suspendarea şi/sau restricţionarea furnizării serviciilor, deblocarea terminalelor şi serviciile prepay;

b) Companiile Orange şi Vodafone nu menţionează în aceste documente o serie de elemente principale care sunt specificate atât în propriile contracte de abonament, cât şi în documentul elaborat de Cosmote pentru clienţii pe bază de cartele preplătite. În acest sens menţionăm: semnificaţia termenilor (Orange şi Vodafone); responsabilitatea operatorului economic privind calitatea serviciilor furnizate (Orange); condiţiile privind înlocuirea cartelei SIM (Vodafone); modificarea condiţiilor, taxelor şi tarifelor (Orange); răspunderea părţilor (Orange); prelucrarea datelor cu caracter personal (Orange); soluţionarea reclamaţiilor (Orange); termenii şi condiţiile privitoare la portabilitatea numerelor (Orange şi Vodafone);

c) Documentul elaborat de operatorul economic Cosmote este caracterizat de ambiguitate şi lipsă de unitate în exprimarea termenelor/duratelor în zile calendaristice şi/sau lucrătoare, similar contractului pentru servicii pe bază de abonament. Astfel, în unele articole se specifică foarte clar „zile lucrătoare” sau „zile calendaristice” (art.7.3, 13.2, 15.2), iar în altele se menţionează doar „zile” (art.4.3, 7.2).

Tabel nr. 2: Termeni şi condiţii pentru serviciile pe bază de cartele preplătite

Aspecte specificate Orange Vodafone Cosmote Definiţii (semnificaţia termenilor ) - - Responsabilitatea operatorului economic privind calitatea serviciilor furnizate (similar abonamente)

-

Activarea cartelei SIM, numărul de telefon, creditul iniţial



Aspecte specificate Orange Vodafone Cosmote Oferta de opţiuni şi tarife Reîncărcarea cartelei SIM Condiţiile privind înlocuirea cartelei SIM - Suspendarea şi/sau restricţionarea furnizării serviciilor

Modificarea condiţiilor, taxelor şi tarifelor - Răspunderea părţilor (operator, client) - Deblocarea terminalelor (condiţii) Servicii prepay (numere de apel, tarife) Prelucrarea datelor cu caracter personal - Soluţionarea reclamaţiilor/Despăgubiri - Portarea numerelor - -

Sursa: Orange - TSP; Vodafone – CTC, CITC; Cosmote – CP. Comparând documentele contractuale elaborate de cei trei operatori economici

pentru serviciile pe bază de abonament cu cele dedicate serviciilor preplătite, constatăm lipsa de unitate a informaţiilor prezentate utilizatorilor, deşi nu există nici o diferenţă între cele două categorii de consumatori în ceea ce priveşte drepturile acestora. Astfel, furnizorii de servicii Orange şi Vodafone nu prezintă consumatorilor care plătesc aceste servicii în avans (cartele preplătite) o serie de informaţii esenţiale, detaliate mai sus (tabelul nr. 2 şi paragraful 2), care se regăsesc în contractele pe bază de abonament. În acelaşi timp, consumatorii care plătesc în avans serviciile achiziţionate de la companiile Vodafone şi Cosmote beneficiază prin documentele contractuale şi de informaţii detaliate (condiţii, taxe) privind deblocarea terminalelor, comparativ cu utilizatorii pe bază de abonament care nu sunt informaţi cu privire la acest aspect în contractul încheiat cu operatorul economic. O situaţie similară se regăseşte şi în documentele elaborate de Cosmote în ceea ce priveşte termenul de remediere a deranjamentelor (24 ore) care este înscris numai în contractele încheiate cu utilizatorii pe bază de cartele preplătite.

De asemenea, se remarcă abordările diferite ale celor trei operatori economici în ceea ce priveşte specificaţiile referitoare la portabilitatea numerelor de telefon, atât pentru serviciile pe bază de abonament, cât şi pentru serviciile preplătite. Compania Orange nu face nici un fel de menţiuni în documentele contractuale, mai sus analizate, dar prezintă pe site-ul propriu5 informaţii cu privire la portarea numerelor din alte reţele mobile pe serviciile sale de abonament sau preplătite (actele necesare, termenul de activare a numărului portat, taxele de portare, variantele posibile, informarea clientului despre stadiul procesului de portare, anularea cererii de portare) şi portarea numerelor Orange în alte reţele (documentele necesare, condiţiile în care cererea de portare va fi respinsă, pierderea creditului şi a tuturor beneficiilor în cazul cartelelor preplătite etc.). În acest sens, remarcăm faptul că nici una din clauzele referitoare la rezilierea/denunţarea unilaterală a contractului la iniţiativa clientului (art.1.16, alin.(2) şi art.1.17, alin.(1), lit.a, din TCG; art.8 din CCB – partea II) nu conţine specificaţii legate de portarea numerelor Orange în alte reţele. Operatorul economic Vodafone menţionează în CCP (II)/art.2 numai data activării numerelor portate pe abonament în reţeaua Vodafone, prezentând pe site-ul propriu6 numai

5 http://www.orange.ro/services/portabilitate-ro.html 6 https://www.vodafone.ro/personal/servicii-si-tarife/alege-vodafone/portabilitate/index.htm#tab-1


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 423

date şi informaţii (oferte promoţionale; cererea de portare şi de anulare a portării; informaţii privind portarea; avantaje etc.) care se referă la portarea numerelor din alte reţele, mobile sau fixe, către propria reţea. Spre deosebire de cele două companii concurente, Cosmote prezintă consumatorilor de servicii pe bază de abonament şi de cartele preplătite informaţii complete şi detaliate, atât în documentele contractuale prezentate mai sus, cât şi pe site-ul propriu7.

Analizând comparativ procedurile de soluţionare a reclamaţiilor elaborate de către cei trei operatori economici (tabelul nr. 3) remarcăm asemănarea acestora din punctul de vedere al principalelor aspecte menţionate, respectiv modalităţile şi termenul maxim de adresare a reclamaţiilor, termenul maxim de soluţionare a reclamaţiilor, modalităţile de informare a clienţilor şi de soluţionare a reclamaţiilor care nu s-au rezolvat pe cale amiabilă, dar şi câteva diferenţe şi anume:

a) Companiile Orange şi Cosmote nu menţionează termenul maxim de soluţionare a reclamaţiilor pentru terminale şi accesorii în garanţie care, potrivit O.U.G. nr.174/2008, nu poate depăşi 15 zile calendaristice;

b) Operatorul economic Vodafone nu face distincţia între zile calendaristice şi zile lucrătoare la stabilirea termenului maxim de soluţionare a reclamaţiilor pentru terminalele în garanţie şi nu prezintă explicit modalităţile de transmitere a răspunsurilor la reclamaţiile primite8.

Tabel nr. 3: Procedurile de soluţionare a reclamaţiilor

Aspecte specificate Orange Vodafone Cosmote Modalităţi verbale de adresare a reclamaţiilor (persoane fizice şi persoane juridice)

telefonic în shop

telefonic

telefonic

Modalităţi de adresare a reclamaţiilor în scris (persoane fizice şi persoane juridice)

poştă fax în shop e-mail

poştă fax în shop e-mail internet

poştă fax în shop e-mail internet

Conţinutul reclamaţiilor (elemente obligatorii) NU DA DA Termenul maxim de adresare a reclamaţiilor9: - clienţii pe bază de servicii „prepay” - clienţii pe bază de contract cu abonament - costurile convorbirilor (factură) - nefuncţionalitatea unor servicii

30 z.c. 30 z.c.

30 zile

30 z.c. 15 z.c.

Termenul maxim de soluţionare a reclamaţiei10: - clienţii pe bază de servicii „prepay” - clienţii pe bază de contract cu abonament - serviciile furnizate - terminale/accesorii în garanţie

60 z.c. 30 z.c.

30 z.l. 15 zile

30 z.c.

7 http://www.cosmote.ro/ro/portability.aspx?style=styles&ns=-10000&noparent=17072&cid=19685 8 Se menţionează „oricare din modurile de transmitere enumerate mai sus”, iar “mai sus” sunt detaliate căile de

adresare a reclamaţiilor. 9 Se calculează de la data producerii evenimentului contestat/emiterii facturii. 10 Se calculează de la data primirii reclamaţiei clientului/predării echipamentelor defecte la punctul de colectare.

Vodafone poate prelungi termenul de soluţionare a reclamaţiilor cu încă 30 de zile lucrătoare, cu informarea prealabilă a clientului, în anumite cazuri excepţionale, dar care nu sunt specificate explicit. La Cosmote, pentru reclamaţiile care nu pot fi soluţionate în termen de 30 de z.c., în maxim 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului iniţial clientul trebuie contactat şi informat cu privire la stadiul şi termenul de soluţionare a sesizării.



Aspecte specificate Orange Vodafone Cosmote Modalităţile de informare a clienţilor cu privire la reclamaţiile depuse (transmiterea răspunsului de către operatorul economic)

poştă SMS e-mail

Neclare

telefonic poştă e-mail

Modalităţile de soluţionare a reclamaţiilor care nu s-au rezolvat pe cale amiabilă (de către furnizor)

ANPC ANCOM în instanţă

autoritatea de reglementare în instanţă

ANPC ANCOM în instanţă

Notă: z.c. – zile calendaristice; z.l. – zile lucrătoare. Sursa: Orange - PSR; Vodafone – PSR; Cosmote – PSR.

4. Analiza numărului, distribuţiei şi motivaţiilor reclamaţiilor consumatorilor

Ponderea pe care o deţine fiecare operator analizat în totalul reclamaţiilor înregistrate în anul 2012 la ANPC, ANCOM şi pe site-ul specializat (SITE) este prezentată în tabelul nr. 4.

Tabel nr. 4: Reclamaţii înregistrate la ANPC, ANCOM şi pe SITE (2012) Reclamaţii înregistrate la:

ANPC ANCOM SITE Operatori Nr. % Nr. % Nr. %

Orange 1250 48,45 224 40,0 56 49,56 Vodafone 794 30,78 174 31,1 38 33,63 Cosmote 536 20,77 162 28,9 19 16,81 TOTAL 2580 100 560 100 113 100

Sursa: Economica.net, Topul operatorilor de telefonie mobilă cu cele mai multe reclamaţii la ANPC, 30 martie 2013; Business24.ro, Neînţelegerea prevederilor contractuale,

principala sursă de nemulţumiri pentru utilizatorii telecom, 29 aprilie 2013; http://reclamatieonline.ro/reclamatii/comunicatii-/-telecomunicatii.html, calcule proprii.

Potrivit datelor furnizate de ANCOM, în anul 2012, principalele nemulţumiri

semnalate de utilizatorii de telefonie şi Internet pe mobil au avut în vedere următoarele: probleme privind derularea contractelor încheiate cu furnizorii de servicii (33%); neînţelegeri privind modalitatea de facturare a serviciilor (12%); probleme tehnice apărute la furnizarea serviciilor (10%); probleme privind calitatea serviciilor, care a fost sub aşteptările abonaţilor (7%).

Pentru o analiză riguroasă şi coerentă a reclamaţiilor înregistrate în anul 2012 pe site-ul specializat reclamaţieonline.ro, toate sesizările consumatorilor au fost grupate în funcţie de aspectele semnalate şi încadrate în una din categoriile de mai jos.11

a) Probleme privind derularea contractelor încheiate cu furnizorii de servicii şi anume: nerespectarea clauzelor contractuale; solicitarea telefonică a operatorului economic, a unor acorduri din partea utilizatorilor (contract la distanţă), pentru un anumit tip de abonament, fără a fi urmate de un înscris contractual; solicitarea telefonică a operatorului economic, a unor acorduri din partea consumatorilor (contract la distanţă), pentru o anumită promoţie, urmată de înscrisuri (contracte) care nu respectă oferta promoţională sau care cuprind

11 S-a avut în vedere clasificarea realizată de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Neamţ,

publicată pe site-ul http://www.ziarpiatraneamt.ro/cresc-reclamatiile-la-opc-impotriva-firmelor-de-telefonie-mobila/


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 425

clauze contractuale despre care consumatorul nu a avut cunoştinţă la data convorbirii telefonice şi urmată de refuzul operatorului de a rezilia contractul; modificarea clauzelor contractuale fără acordul consumatorului şi refuzarea rezilierii acestuia; existenţa unei neconcordanţe între oferta promoţională şi contractul încheiat ulterior; solicitarea telefonică din partea consumatorului pentru modificarea contractului/abonamentului, confirmată de furnizorul de telefonie mobilă, neoperată şi în acelaşi timp facturată; prelungirea perioadei contractuale fără acordul consumatorului; solicitarea unor taxe nejustificate la rezilierea unilaterală a contractului; solicitarea schimbării tipului de abonament conform înscrisurilor de pe site-ul operatorului economic, urmată de refuzul acestuia de a da curs solicitării; întârzieri la instalarea serviciului contractat; nerespectarea unor oferte promoţionale.

b) Nemulţumiri referitoare la facturarea serviciilor, respectiv: încărcarea nejustificată a costurilor din facturi; emiterea unor facturi cu erori (de exemplu, privind minutele acordate); încărcarea nejustificată a facturii cu valoarea unor SMS-uri inexistente (ce nu pot fi identificate de către consumator).

c) Terminale mobile neconforme în perioada de garanţie: refuzul de a asigura repararea produsului care înregistrează neconformităţi în perioada de garanţie legală, refuz bazat pe diverse cauze, ca de exemplu lipsa facturii de achiziţie, nerespectarea condiţiilor de acordare a garanţiei sau motive tehnice (contactul telefoanelor cu lichide, şocuri mecanice); depăşirea termenului de 15 zile calendaristice prevăzut de lege pentru aducerea la conformitate a unui produs prin reparare, înlocuire sau restituirea contravalorii acestuia; terminale mobile trimise în service şi returnate cu alte defecte decât cele reclamate sau cu defecte mecanice (zgâriate, sparte etc.).

d) Servicii de telefonie şi Internet neconforme: neasigurarea parametrilor tehnici declaraţi în contracte; refuzarea rezilierii contractului în cazul neasigurării ariei de acoperire angajate prin contract.

e) Probleme privind cartelele preplătite, respectiv încărcarea eronată a cartelelor de către personalul angajat al operatorilor economici urmată de refuzarea restituirii contravalorii încărcate eronat sau refacerii prestaţiei de încărcare.

f) Nemulţumiri diverse referitoare la: lipsa de profesionalism a angajaţilor care lucrează direct cu clienţii; suspendarea abuzivă a serviciilor pentru diferenţe constatate la plata facturii; lipsa de informare a consumatorilor despre costurile SMS-urilor trimise la diverse jocuri şi concursuri; refuzarea/supra-tarifarea serviciilor de decodare a terminalelor mobile achiziţionate fără abonament; piedici întâmpinate la portarea numerelor dintr-o reţea în alta.

Principalele nemulţumiri semnalate de utilizatorii de telefonie mobilă şi Internet mobil pe site-ul specializat ReclamatieOnline.ro au avut în vedere următoarele aspecte (tabelul nr. 5): derularea contractelor încheiate cu furnizorii de servicii (31%); modalitatea de facturare a serviciilor (17%); terminale şi accesorii neconforme în perioada de garanţie (17%); utilizarea cartelelor preplătite (16%); calitatea necorespunzătoare a serviciilor (10%); probleme diverse (9%).

Tabel nr. 5: Distribuţia reclamaţiilor înregistrate pe SITE (2012)

Numărul reclamaţiilor înregistrate Nr. crt. Categorie Orange Vodafone Cosmote Total

1. Contractele încheiate cu furnizorii de servicii

16 11 8 35

2. Modalitatea de facturare a serviciilor

9 8 2 19



Numărul reclamaţiilor înregistrate Nr. crt. Categorie Orange Vodafone Cosmote Total

3. Terminale mobile neconforme în perioada de garanţie

5 11 3 19

4. Servicii de telefonie şi Internet neconforme

8 2 2 12

5. Utilizarea cartelelor preplătite 12 3 3 18 6. Probleme diverse 6 3 1 10

TOTAL 56 38 19 113 Sursa: http://reclamatieonline.ro/reclamatii/comunicatii-/-telecomunicatii.html

5. Indicatorii de calitate administrativi ai serviciilor de date

Potrivit metodologiei ANCOM, termenele pentru furnizarea serviciului (1), remedierea deranjamentelor (2) şi soluţionarea reclamaţiilor (6) sunt cele asumate de furnizori în contractele încheiate cu utilizatorii finali. De asemenea, indicatorii referitori la frecvenţa reclamaţiilor, respectiv indicatorii 3, 4 şi 5 (SDF) au în vedere reclamaţiile primite de către operatorii economici în perioada de raportare (tabelul nr. 6).

Tabel nr. 6 Indicatorii de calitate administrativi pentru serviciile de date (2012)

Nr. crt. Indicatori Orange Vodafone Cosmote

1. Termenul necesar pentru furnizarea serviciului de acces la Internet (zile)

4 7 7

2. Termenul de remediere a deranjamentelor (ore) 24 24 24 3. Frecvenţa reclamaţiilor utilizatorului final (număr

reclamaţii la 1000 utilizatori) 4,25* 1,525* 7,5*

4. Frecvenţa reclamaţiilor referitoare la deranjamente (număr reclamaţii la 1000 utilizatori)

0,45* 0,125* 1,375*

5. Frecvenţa reclamaţiilor privind corectitudinea facturării (număr reclamaţii la 1000 facturi)

1,3* 0,425* 2,525*

6. Termenul de soluţionare a reclamaţiilor primite de la utilizatorii finali (ore)

960 720 720

* Valoare medie, în anul 2012, calculată pe baza nivelului din fiecare trimestru Sursa: ANCOM, 2013, Raport privind calitatea serviciului de acces la internet pentru anul 2012,

parametrii administrativi, p. 8, 14, 17, 19, 21, 25. 6. Relaţia dintre structura numărului de utilizatori şi structura reclamaţiilor

Ponderea pe care o deţine fiecare operator economic în totalul utilizatorilor de servicii de telefonie mobilă pe bază de abonament şi de cartele preplătite „valabile” (TM2) şi servicii de internet mobil (ITM3) este prezentată în tabelul nr. 7.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 427

Tabel nr. 7: Structura pieţei de servicii de telefonie şi internet pe mobil (2012) Utilizatori TM2

Abonamente (A)

Cartele preplătite (C) Total (A + C)

Utilizatori ITM3

(conexiuni active)

Operatori

Număr (mil.)

% Număr (mil.)

% Număr (mil.)

% Număr (mil.)

%

Orange 4,12 40,0

6,18 60,0 10,3 40,39 2,7 45,17

Vodafone 3,27 40,3

4,84 59,7 8,1 31,76 1,9 32,46

Cosmote 1,56 24,8

4,73 75,2 6,3 24,71 1,3 22,37

TOTAL 8,95 - 15,75 - 24,7 96,86 5,9 100 Alţi operatori 0,35 - 0,45 - 0,80 3,14 - -

Total ANCOM 9,3 - 16,2 - 25,5 100 - - Sursa: ANCOM, 2013, Piaţa serviciilor de comunicaţii electronice din Romania – raport de date statistice, sem. II 2012, p. 20 (tab.II.1.1) şi p.52 (tab.III.3.4); datele furnizate de

operatori şi preluate din Business24.ro din data de 12.11.2013; Cristian Pavel,efinance.ro. Relaţia dintre structura pieţei de servicii de telefonie mobilă (TM2) şi Internet

mobil (ITM3) şi structura pe operatori economici a reclamaţiilor înregistrate la ANPC, ANCOM, pe site-ul specializat (SITE) şi a reclamaţiilor referitoare la serviciile de date primite de furnizorii de servicii (SDF) este evidenţiată de figura nr. 1.

Figura nr. 1: Relaţia dintre structura numărului de utilizatori

şi structura reclamaţiilor (2012) Sursa: datele din tabelele nr. 4, 5, 6 şi 7

Ponderea deţinută de fiecare operator economic în totalul reclamaţiilor înregistrate la ANPC, ANCOM şi pe SITE este relativ apropiată de structura pieţei stabilită în funcţie de numărul de utilizatori finali, ceea ce demonstrează că problemele şi nemulţumirile sesizate de consumatori sunt distribuite între furnizorii de servicii în funcţie de segmentul de piaţă deţinut de fiecare dintre aceştia.

Există diferenţe semnificative pentru toţi operatorii economici analizaţi între ponderea pe care o deţin în totalul utilizatorilor finali de servicii de date (Orange – 45%, Vodafone – 33% şi Cosmote – 22%) şi ponderea stabilită în funcţie de numărul



reclamaţiilor primite de la consumatori cu privire la aceste servicii (Orange – 32%, Vodafone – 11% şi Cosmote – 57%). Compania Vodafone satisface în mare măsură nevoile şi cerinţele consumatorilor săi de servicii de date, fapt demonstrat de numărul foarte mic de reclamaţii primite în raport cu numărul de utilizatori (1,5 reclamaţii/1.000 utilizatori), comparativ cu Cosmote care deţine primul loc în ceea ce priveşte reclamaţiile pentru serviciile de Internet mobil şi ultima poziţie în raport cu numărul de utilizatori, ceea ce dovedeşte nivelul mai scăzut al satisfacţiei consumatorilor concretizat în numărul mult mai mare de reclamaţii înregistrate (7,5 reclamaţii/1.000 utilizatori).

7. Principalele motivaţii ale reclamaţiilor

În vederea evidenţierii principalelor motivaţii ale nemulţumirilor reclamate de consumatorii serviciilor de telefonie şi Internet pe mobil furnizate de Orange, Vodafone şi Cosmote, au fost centralizate şi corelate datele referitoare la distribuţia reclamaţiilor înregistrate în anul 2012, în funcţie de aspectele sesizate (tabelul nr. 8).

Tabel nr. 8: Principalele nemulţumiri ale consumatorilor (2012) Motivaţiile reclamaţiilor Pondere (%) Nr.

crt. ANCOM (S1) SITE (S2) SDF (S3) S1 S2 S3*

1. Probleme privind derularea contractelor încheiate cu furnizorii de servicii

Contractele de prestări servicii de telefonie şi Internet mobil

- 33 31 -

2. Neînţelegeri privind modalitatea de facturare a serviciilor

Modalitatea de facturare a serviciilor

Corectitudinea facturării

12 17 32

3. - Terminale mobile neconforme în perioada de garanţie

- - 17 -

4. - Cartele preplătite - - 16 - 5. Probleme tehnice

apărute la furnizarea serviciilor

Servicii de telefonie şi Internet neconforme

Deranjamente

10 10 14

6. Calitatea serviciilor este sub aşteptările consumatorilor

Diverse - 7 9 -

TOTAL 62 100 46 Diferenţa până la 100% 38 - 54

*Calcule proprii în baza indicatorilor de calitate administrativi (3, 4 şi 5) prezentaţi în raportul ANCOM

Sursa: datele din business24.ro/29 aprilie 2013 şi tabelele 6 şi 7

Derularea contractelor încheiate cu furnizorii de servicii reprezintă principala motivaţie a nemulţumirilor consumatorilor de servicii de telefonie şi Internet pe mobil achiziţionate de la operatorii economici Orange, Vodafone şi Cosmote. În baza analizelor prezentate apreciem că problemele apărute în derularea contractelor se pot datora, în esenţă, nerespectării clauzelor contractuale de către oricare dintre părţi, neincluderii în contracte a


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 429

unor informaţii importante pentru utilizatori sau neînţelegerii prevederilor contractuale de către consumator.

Omiterea unor aspecte semnificative din contractele elaborate de către operatorii economici creează un cadru propice abuzurilor din partea furnizorilor şi implicit, nemulţumirilor consumatorilor ale căror drepturi nu au fost respectate. În acest sens, analizele efectuate au evidenţiat lipsa din documentele contractuale a unor informaţii cu privire la încheierea contractelor la distanţă, portabilitatea numerelor de telefon, decodarea terminalelor etc.

Neînţelegerea prevederilor contractuale de către consumatori poate fi generată de neclaritatea şi insuficienţa informaţiilor furnizate de operatorii economici, complexitatea documentelor contractuale şi de faptul că utilizatorii nu citesc sau nu citesc cu atenţie contractele la momentul semnării lor. Cu privire la aceste aspecte, analizele comparative prezentate au relevat ambiguitatea unor informaţii specificate în documentele elaborate de Vodafone şi Cosmote, precum şi faptul că operatorii economici Orange şi Vodafone prezintă consumatorului clauzele contractuale detaliate (TCG) numai la solicitarea directă a acestuia. De asemenea, este de remarcat faptul că, pentru a avea o imagine completă asupra serviciilor achiziţionate, consumatorul trebuie să consulte, citească şi înţeleagă un număr mare de documente scrise (clauze contractuale de bază, termenii şi condiţiile generale, proceduri specifice) la care se adaugă informaţiile prezentate numai pe site-urile companiilor (ca de exemplu cele referitoare la portabilitatea numerelor, condiţiile pentru decodarea terminalelor etc.).

În mod evident, cea de a doua cauză a nemulţumirilor consumatorilor, facturarea serviciilor achiziţionate, se datorează în mare măsură deficienţelor de comunicare şi informare detaliate mai sus care, pe de o parte creează un cadru propice pentru emiterea de către furnizori a unor facturi incorecte în raport cu termenii şi condiţiile contractuale, iar pe de altă parte conduc la neînţelegerea şi, ca urmare, neacceptarea de către utilizator a sumelor facturate. Ca exemplu, deşi cei trei furnizori de servicii specifică în contracte faptul că pentru nerespectarea termenelor de activare a serviciilor sau reconectare şi perioadele de nefuncţionare a serviciilor din vina operatorului economic, despăgubirile se acordă prin creditarea clientului în factura aferentă lunii următoare, în documentele elaborate de Vodafone şi Cosmote durata asumată în cazul unora dintre termene este ambiguă (nu se face distincţia între zile lucrătoare şi zile calendaristice). În plus, există o multitudine de situaţii în care furnizorii de servicii sunt exoneraţi de răspundere, situaţii specificate în mai multe secţiuni şi clauze contractuale ceea ce îngreunează însuşirea şi înţelegerea lor de către consumatori.

Nemulţumirile consumatorilor privitoare la terminalele mobile neconforme în perioada de garanţie se datorează în parte şi depăşirii termenului de 15 zile calendaristice prevăzut de lege pentru repararea, înlocuirea sau restituirea contravalorii acestora, situaţii favorizate atât de neinformarea utilizatorilor cu privire la termenul maxim de soluţionare a reclamaţiilor referitoare la terminalele mobile şi accesoriile în garanţie (Orange şi Cosmote), cât şi de neclaritatea informaţiilor furnizate în ceea ce priveşte duratele şi condiţiile de prelungire a termenelor de soluţionare a reclamaţiilor (Vodafone şi Cosmote).

În ceea ce priveşte reclamaţiile utilizatorilor pe bază de cartele preplătite, care deţin ponderea majoritară în totalul utilizatorilor de servicii de telefonie mobilă, apreciem că acestea sunt datorate în mare măsură neinformării clare şi complete a consumatorilor cu privire la serviciile achiziţionate. Analizele comparative efectuate au arătat că Orange şi Vodafone nu prezintă utilizatorilor de cartele preplătite o serie de informaţii esenţiale, care



se regăsesc în contractele pe bază de abonament, deşi nu există nici o diferenţă între cele două categorii de consumatori în ceea ce priveşte drepturile legale ale acestora.

Nemulţumirile consumatorilor care au ca obiect problemele tehnice apărute la furnizarea serviciilor şi calitatea acestora nu deţin o pondere semnificativă ceea ce demonstrează preocuparea furnizorilor pentru asigurarea conformităţii şi calităţii serviciilor de telefonie şi Internet pe mobil (ANCOM, 2013; Pleşea, Sârbu şi Kato, 2013). Analizele prezentate au evidenţiat nivelul ridicat al satisfacţiei clienţilor companiilor Vodafone şi Orange în ceea ce priveşte conformitatea şi calitatea serviciilor de Internet mobil comparativ cu utilizatorii care au achiziţionat aceste servicii de la furnizorul Cosmote. Concluzii

Scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor pe o piaţă cu potenţial de creştere relativ redus a creat premisele dezvoltării unei puternice concurenţe centrată pe componenta preţ, utilizatorul de servicii de telefonie şi Internet pe mobil regăsindu-se în situaţia de a alege între o diversitate de pachete promoţionale fără a deţine întotdeauna informaţii complete, clare şi corecte cu privire la echipamentele şi serviciile pe care le achiziţionează. În acest sens, analizele prezentate au evidenţiat faptul că nemulţumirile clienţilor operatorilor Orange, Vodafone şi Cosmote datorate, în principal, problemelor apărute în derularea contractelor încheiate cu furnizorii de servicii, modalităţii de facturare a serviciilor şi neconformităţii terminalelor/accesoriilor în perioada de garanţie, sunt cauzate, în mare măsură, de informarea deficitară a consumatorilor cu privire la condiţiile şi termenii de furnizare a serviciilor achiziţionate.

Analizând documentele contractuale elaborate de către Orange, Vodafone şi Cosmote pentru serviciile pe bază de abonament şi cartele preplătite, precum şi procedurile de soluţionare a reclamaţiilor apreciem că omisiunea unor informaţii utile consumatorului, neclaritatea formulărilor şi numărul mare de documente, provenite din surse diferite (format tipărit sau electronic/online), care trebuie citite şi înţelese, nu sunt de natură să faciliteze cunoaşterea şi înţelegerea deplină a condiţiilor şi termenelor de achiziţionare şi utilizare a serviciilor şi, în consecinţă, influenţează negativ capacitatea de decizie a consumatorului, respectiv nu-i permite acestuia să aleagă furnizorul, serviciile şi terminalele electronice care corespund cel mai bine nevoilor sale.

Ţinând seama de cele menţionate, în vederea respectării drepturilor fundamentale ale consumatorilor, garantate de directivele europene şi de legislaţia naţională, operatorii economici Orange, Vodafone şi Cosmote ar trebui să iniţieze o serie de măsuri care să urmărească o mai bună informare a utilizatorilor finali, prin prezentarea în mod direct a unor informaţii complete şi corecte într-o formă uşor de înţeles de către consumatori.

În acest context, întrucât informaţiile referitoare la măsura în care furnizorii de servicii respectă obligaţiile contractuale asumate şi cele care evidenţiază eficienţa procesului de soluţionare a reclamaţiilor şi recuperare a prejudiciilor nu sunt prezentate utilizatorilor de către operatorii economici, apreciem că ar fi necesar ca instituţiile de reglementare, supraveghere şi control să pună la dispoziţia utilizatorilor informaţii relevante şi detaliate cu privire la aceste aspecte, într-o formă accesibilă.

Un prim pas în acest sens a fost făcut prin adoptarea de către ANCOM a Deciziei nr.1201/2011 cu privire la furnizarea serviciilor de date. În opinia noastră, calcularea unor indicatori de calitate administrativi şi obligaţia furnizorilor de servicii de a publica, trimestrial, pe paginile web proprii, valorile acestor indicatori ar putea fi extinse şi la tipuri de servicii de comunicaţii electronice (telefonie mobilă, televiziune etc.).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 431

O informare completă a consumatorilor s-ar putea realiza şi prin comunicarea periodică (anuală) de către ANPC a unor informaţii utile acestora, cu privire la reclamaţiile înregistrate, soluţionate şi recuperarea prejudiciilor (ca de exemplu numărul de reclamaţii primite pentru fiecare operator economic şi numărul reclamaţiilor soluţionate în favoarea consumatorilor, valoarea prejudiciilor recuperate etc.). De asemenea, având în vedere numărul mare de consumatori ai serviciilor de telefonie şi Internet pe mobil se impune ca ANPC să iniţieze o campanie de educare a acestora, cu privire la principalele cauze ale reclamaţiilor evidenţiate în acest studiu.

În sensul celor menţionate mai sus, analizele prezentate în lucrare pot fi extinse şi asupra altor categorii de servicii şi completate prin studii care să evidenţieze percepţia utilizatorilor asupra relevanţei, utilităţii şi accesibilităţii informaţiilor prezentate atât de furnizorii de servicii, cât şi de instituţiile specializate, cu atribuţii în informarea şi educarea consumatorilor.

Bibliografie ANCOM, 2011. Decizia privind stabilirea indicatorilor de calitate pentru furnizarea

serviciului de acces la internet şi publicarea parametrilor aferenţi (nr. 1201), Bucureşti: M.O. al României, Partea I, nr. 353, 20 mai 2011.

ANCOM, 2013a. Piaţa serviciilor de comunicaţii electronice din Romania – raport de date statistice, sem. II 2012. [pdf] Bucureşti: ANCOM. Disponibil la: <http://www.ancom. org.ro/uploads/links_files/20130522_raport_date_statistice.pdf> [Accesat 21 noiembrie 2013].

ANCOM, 2013b. Raport privind calitatea serviciului de acces la internet pentru anul 2012, parametrii administrativi. [pdf] Bucureşti: ANCOM. Disponibil la: <http://www.ancom.org.ro/uploads/links_files/18_09_06_raport_calitate_internet2012cu_modificari.pdf > [Accesat 28 decembrie 2013].

Business24, 2013. Neînţelegerea prevederilor contractuale, principala sursă de nemulţumiri pentru utilizatorii telecom, Business24.ro, [online] (Ultimul update 1.28 PM în 29 aprilie 2013). Disponibil la: <http://www.business24.ro/mobile/stiri-mobile/ neintelegerea-prevederilor-contractuale-principala-sursa-de-nemultumiri-pentru-utilizatorii-telecom-1528212> [Accesat 18 decembrie 2013].

Dinu, V., 2009. Dimensions of Quality in Services. Amfiteatru Economic, XI (26), pp. 243-244.

ECONOMICA.net, 2013. Topul operatorilor de telefonie mobilă cu cele mai multe reclamaţii la ANPC. Economica.net, [online] (Ultimul update 11.09 PM în 30 martie 2013). Disponibil la: <http://www.economica.net/topul-operatorilor-de-telefonie-mobila-cu-cele-mai-multe-reclamatii-la-anpc_49131.html> [Accesat 13 decembrie 2013].

Guvernul României, 1992. O.U.G republicată, actualizată, privind protecţia consumatorilor. (nr.21). Bucureşti: M.O. al României, Partea I, nr.208, 28 martie 2007.

Guvernul României, 2008. O.U.G. pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor. (nr. 174). Bucureşti: M.O. al României, Partea I, nr. 795, 27 noiembrie 2008.



Guvernul României, 2009. O.U.G. privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii. (nr. 22). Bucureşti: M.O. al României, Partea I, nr. 174, 19 martie 2009.

Pavel, C., 2013. Traficul mobil de date induce convergenţa costurilor serviciilor Postpay şi Prepay. [online] Disponibil la: <http://www.efinance.ro/articole/Technology.html> [Accesat 06 decembrie 2013].

Petrescu, I., Dinu, V., Ştefănescu, C. �i Dobrescu, E., 2010. Implicarea factorului uman în managementul protecţiei consumatorilor. Amfiteatru Economic, XII(28), pp.267-285.

Pleşea, D.A., Sârbu, R. �i Kato, Z., 2013. Calitatea serviciilor de telefonie mobilă oferite de operatorii români privită din perspectiva consumatorilor. Amfiteatru Economic, XV (34), pp. 226-240.

ReclamatieOnline.ro, 2013. [online] Disponibil la: <http://reclamatieonline.ro/ reclamatii/comunicatii-/-telecomunicatii.html> [Accesat 16 noiembrie 2013].

S.C. Cosmote Romanian Mobile Telecommunications S.A., 2013. [online] Disponibil la: <http://www.cosmote.ro> [Accesat 26 noiembrie 2013].

S.C. Orange România S.A., 2013. [online] Disponibil la: <http://www.orange.ro> [Accesat 25 noiembrie 2013].

S.C. Vodafone România S.A., 2013. [online] Disponibil la: <http://www.vodafone.ro> [Accesat 27 noiembrie 2013].

Ziar Piatra Neamţ, 2011. Cresc reclamaţiile la OPC împotriva firmelor de telefonie mobilă. ZIAR PIATRA NEAMT.RO, [online] (Ultimul update în 7 iulie 2011). Disponibil la: <http://www.ziarpiatraneamt.ro/cresc-reclamatiile-la-opc-impotriva-firmelor-detelefonie-mobila/> [Accesat 10 noiembrie 2013].


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 433

ANALIZE COMPARATIVE PRIVIND PROTECŢIA CONSUMATORULUI, ÎN CONDIŢIILE GLOBALIZĂRII ŞI SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE,

ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

Iulian Viorel Braşoveanu1, Laura Obreja Braşoveanu2 şi Simona Maşcu3 1)2)3) Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Rezumat

Fenomenul globalizării şi schimbările tehnologice din ultimii ani au produs transformări semnificative in structura consumului, comerţul online devenind din ce în ce mai important. În aceste condiţii, ne-am propus în cadrul acestui articol să analizăm cele mai importante aspecte legate de evoluţia nivelului şi calităţii protecţiei consumatorilor din ţările membre ale Uniunii Europene, pentru perioada 2008-20121. În cadrul acestui articol au fost selectaţi cei mai importanţi indicatori, care compun Indicele situaţiei consumatorilor şi care oferă informaţii privind atât nivelul cât şi calitatea protecţiei consumatorilor: protecţia percepută de consumatori, reclamaţiile din partea consumatorilor, măsurile reparatorii, practicile comerciale ilicite şi siguranţa produselor.

Datele de la care s-a pornit au fost colectate de la Comisia Europeană, pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene 27, pe ultimii cinci ani, 2008-2012. Metodele de analiză utilizate sunt cele statistice şi econometrice. Pentru anul 2012, utilizând indicatorii selectaţi, am realizat analiza statisticii descriptive pentru a surprinde caracteristicile acestora, am analizat matricea de corelaţie, am determinat structura a patru clustere, care relevă caracteristicile comune aferente ţărilor componente din fiecare cluster. Pentru a surprinde impactul variabilelor practici comerciale ilicite şi măsuri reparatorii asupra variabilei dependente protecţia percepută de consumatori am realizat regresii pe date de tip panel cu efecte fixe cross-section, utilizând date aferente perioadei 2008-2012. Tot pentru această perioadă, au fost realizate analize statistice comparative (medie, minim, maxim, trend de evoluţie), între statele membre.

Rezultatele obţinute reflectă corelaţiile existente între indicatorii analizaţi, precum şi o radiografie cuprinzătoare a modului în care aceşti indicatori au evoluat în profil teritorial în cadrul Uniunii Europene, una dintre pieţele cele semnificative din punctul de vedere al globalizării şi al schimbărilor tehnologice din ultimii ani. Cuvinte-cheie: protecţia consumatorilor, reclamaţiile consumatorilor, măsurile reparatorii, practicile comerciale ilicite, siguranţa produselor. Clasificare JEL: D18, D10

Autor de contact, Braşoveanu Viorel Iulian – [email protected] 1 Croaţia nu a fost analizată, ţinând cont că aderarea ei s-a realizat la 1 iulie 2013 iar datele

disponibile pentru această ţară există doar pentru 2012 şi doar pentru o parte dintre indicatori.

AE Analize comparative privind protecţia consumatorului, în condiţiile globalizării şi schimbărilor tehnologice, în cadrul Uniunii Europene


Introducere

Este în general cunoscut şi acceptat faptul că societatea în care trăim este o societate bazată pe consum. La nivel european acesta reprezintă mai mult de 55% din PIB-ul Uniunii Europene (UE). Din acest motiv, consumatorii din toate ţările membre UE ar trebuie priviţi ca o forţa vie a economiei. Buna funcţionare a pieţei interne de consum, la nivel european, este condiţionată de dezvoltarea şi aplicarea unei politici active de protecţie a consumatorilor la nivelul tuturor statelor membre (Dinu, 2006).

Uniunea Europeană este una dintre pieţele cele mai reprezentative pentru fenomenul globalizării (economice, financiare, cât şi culturale). Comerţul în cadrul statelor membre UE este un exemplu de succes al fenomenului globalizării, deşi acesta ridică multe probleme, atât la nivel micro, cât şi la nivel macroeconomic (Velentzas, Broni şi Pitoska, 2012). În conformitate cu Westjohn, Singh şi Magnusson (2012) identităţile colective, atât cele naţionale, cât şi cea globală sunt strâns legate de receptivitatea şi poziţionarea culturii de consum la nivel local şi/sau global. Zamil şi Algharabat (2013), susţin că receptivitatea consumatorului mondial are o relaţie pozitivă cu deschidere culturală şi adopţia culturală, pornind de la definiţia formulată de Nijssen şi Douglas (2008) a unei persoane cu orizonturi şi deschidere spre globalizare, care se caracterizează prin interesul pentru deschidere la, şi adopţia de produse şi idei de la alte culturi sau regiuni ale lumii şi acceptarea normelor şi valorilor acestor culturi, fără a aduce părtinire naţionalistă.

O piaţă unică mai apropiată de consumator, inclusiv în ceea ce priveşte dimensiunea sa digitală, ar putea constitui un impuls semnificativ pentru creşterea economică în Europa. Comerţul electronic se află într-o creştere susţinută. În 2012, conform Comisiei Europene, aproximativ 45% dintre consumatorii europeni au făcut cel puţin o achiziţie online. Ritmul de creştere al acestui procent a fost de 2% faţă de 2011 şi de 5% faţă de 2010. Bazându-ne pe aceste evoluţii istorice, este foarte probabil ca procentul de cumpărători pe internet să depăşească 50% până în 2015, în acord cu obiectivul stabilit în Agenda digitală pentru Europa. Tot conform datelor Comisiei Europene, volumul comerţului electronic între întreprinderi şi consumatori a crescut cu aproape 20% între 2011 şi 2012 în UE, ajungând la circa 270 miliarde EUR. În ţările UE, cei mai mulţi consumatorilor online (% din populaţie care a comandat pe internet bunuri sau servicii pentru uz personal în ultimele 12 luni) se înregistrează în Suedia (74%), Danemarca (73%), Regatul Unit (73%), �ările de Jos (70%) şi Luxemburg (68%). Pe de altă parte, toate ţările din Europa de Est şi de Sud au aceste rate de achiziţie online sub valoarea medie din UE. În România şi Bulgaria aceste valori sunt cele mai mici, de 5% şi respectiv 9%. �inând cont de aceste statistici, se anticipează că ţările din Europa de Est şi de Sud vor avea cea mai rapidă creştere a comerţului electronic în următorii ani (Comisia Europeană, 2013). Având în vedere că deciziile consumatorilor stimulează inovarea şi eficienţa economică, motorul schimbării economice este constituit din consumatori informaţi cărora le sunt respectate toate drepturile şi care sunt protejaţi împotriva practicilor frauduloase (McAuley, 2008). De asemenea, drepturile şi bunăstarea consumatorilor sunt din ce în ce mai importante, în special în climatul economic actual, în care posibilitatea de a face alegeri în cunoştinţă de cauză reprezintă un avantaj real în viaţa cotidiană a consumatorilor. Consumatorii au nevoie de un acces facil la informaţii clare şi la consiliere din partea profesioniştilor pentru a putea să îşi facă cumpăraturile cu încredere, atât în ţara lor, cât şi în alte ţări (Dinu şi colab. 2010).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 435

Stimularea consumului este foarte importantă pentru ieşirea UE din criza economică actuală. Consumatorii informaţi, care îşi pot apăra drepturile, sunt capabili să ia cele mai bune decizii, crescându-şi astfel nivelul de bunăstare şi stimulând concurenţa, inovarea şi integrarea pieţei interne. Orientarea integrată 6 privind strategia Europa 2020 invită statele membre să se angajeze la îmbunătăţirea mediului de afaceri şi de consum ca parte a reformelor pentru consolidarea creşterii economice. (Comisia Europeană, 2013). Conform Strategiei Europa 2020, cetăţenii trebuie să aibă mijloacele necesare pentru a participa pe deplin la piaţa unică; trebuie consolidată capacitatea cetăţenilor de a achiziţiona bunuri şi servicii transfrontaliere, în special online, precum şi încrederea lor în efectuarea unor astfel de achiziţii.

Agenda consumatorului european din 2012 a stabilit o viziune strategică care urmăreşte plasarea consumatorilor în centrul pieţei unice, prin întărirea siguranţei acestora, consolidarea cunoştinţelor, consolidarea aplicării legislaţiei şi garantarea măsurilor reparatorii, precum şi prin alinierea drepturilor consumatorilor şi a politicilor aferente la schimbările economice şi societale. Schimbările tehnologice şi achiziţiile online implică însă şi riscuri pe care legislaţia privind protecţia consumatorilor trebuie să încerce să le minimizeze. Drepturilor consumatorilor şi bunăstarea acestora sunt profund înrădăcinate în valorile fundamentale ale UE, acest fapt fiind confirmat de numeroase acte normative care reglementează protecţia consumatorului (care acoperă o gamă largă de activităţi, care de multe ori nu sunt organizate într-un mod similar, în statele membre). În statele membre ale UE, autorităţile de protecţie a consumatorilor au fost mandatate de către guvern astfel încât protecţia consumatorului să fie tot mai bine reglementată şi eficient implementată.

În prezent, rolul UE în asigurarea protecţiei consumatorului a crescut prin adoptarea unei politici de consum care are drept scop creşterea încrederii consumatorului european, prin: consolidarea siguranţei consumatorilor (în ceea ce priveşte mărfurile, serviciile şi produsele alimentare, prin întărirea cadrului de reglementare şi prin eficientizarea supravegherii pieţei), îmbunătăţirea cunoştinţelor (în ceea ce priveşte consumatorii, cât şi întreprinderile), îmbunătăţirea aplicării legii şi asigurarea posibilităţii de obţinere de reparaţii, fără de care drepturile nu pot exista în practică. De asemenea în acest sens, rolul jucat de reţelele de protecţie a consumatorilor este: adaptarea politicilor la schimbările din societate şi la realitatea de zi cu zi, adaptarea legislaţiei privind protecţia consumatorilor la era digitală şi abordarea problemelor cu care se confruntă consumatorii online (Comisia Europeană, 2012).

Protecţia consumatorilor trebuie să asigure consumatorilor primirea de informaţii la momentul oportun astfel încât să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Doar în acest mod consumatorii se pot apăra de practicile neloiale şi înşelătoare, pot avea acces la mecanisme de soluţionare a litigiilor în cazul tranzacţiilor ilicite, şi pot fi capabili să-şi menţină confidenţialitatea informaţiilor (Rutledge, 2010).

În 2004, prin realizarea unui regulament privind protecţia consumatorilor (CPC) s-a conturat un cadru de cooperare între autorităţile naţionale ale statelor membre pentru a acoperi lacunele care au fost identificate în ceea ce priveşte punerea în aplicare la nivelul UE a legislaţiei privind drepturilor consumatorilor. Un instrument informatic comun, schimbul de informaţii şi asistenţă de investigare şi aplicare reciprocă sunt elementele-cheie ale acestui cadru de colaborare. Reţeaua a manipulat, începând cu 2007, până în prezent, peste 1400 cereri de asistenţă reciprocă (Serviciile Comisiei, 2013)



În ceea ce priveşte siguranţa produselor, obiectivul central al politicii de siguranţă alimentară al Comisiei Europene este acela de a asigura un nivel ridicat de protecţie a intereselor şi sănătăţii consumatorilor în ceea ce priveşte produsele alimentare.

Am analizat în acest articol toate aceste aspecte ale consumului modern, influenţat puternic de globalizare şi de schimbările tehnologice, în cadrul statelor membre UE. Datele statistice sunt colectate de la Comisia Europeană, pentru fiecare stat membru al UE27, pe ultimii cinci ani, 2008-2012. Comisia Europeană, la rândul său, îşi extrage aceste date privind consumatorii şi comercianţii cu amănuntul din sondaje efectuate pe scară largă la nivelul UE, din datele colectate de Eurostat, precum şi din informaţiile primite de la statele membre şi de la Reţeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor (ECC). Principalele surse de date utilizate în cadrul acestui articol sunt reprezentate de către Tablourile de bord anuale privind consumatorii şi comercianţii cu amănuntul şi sondajele Eurobarometru.

Analizele, tabelele si graficele din acest articol reprezintă prelucrări proprii ale autorilor. Rezultatele analizelor statistice şi econometrice pot fi de ajutor statelor membre pentru politicile pe care acestea le planifică şi le evaluează (pe baza impactului acestora asupra bunăstării consumatorilor) şi pentru ţintirea domeniilor în care este necesară intensificarea controlului cu prioritate.

Articolul este structurat astfel: în secţiunea 1 sunt analizate cele mai relevante aspecte instituţionale privind protecţia consumatorului în România; secţiunea 2 cuprinde analiza econometrică a situaţiei privind protecţia consumatorilor în perioada 2008-2012, în statele membre UE27; secţiunea 3 conţine analize statistice detaliate pentru statele membre UE27, pentru perioada 2008-2012, privind elementele semnificative ale protecţiei consumatorilor, în raport cu evoluţiile datorate globalizării şi tehnologiei. În secţiunea de concluzii sunt punctate cele mai relevante rezultate obţinute din analiza realizată. 1. Aspecte instituţionale privind protecţia consumatorului în România

Protecţia consumatorului este un domeniu tot mai bine reglementat şi mai bine

acoperit în cadrul UE. Acest lucru se observă şi în România, tendinţa de evoluţie pozitivă fiind una evidentă. Există mai multe autorităţi în domeniu, care acoperă toate problemele actuale ale consumatorilor, generate în special de către globalizare, schimbări tehnologice şi achiziţii online. Amintim aici autoritatea guvernamentală “Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”, „Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România”, „Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România”, „Centrul European al Consumatorilor din România” (asemenea centre europene ale consumatorilor există în fiecare din statele membre ale UE).

O iniţiativă remarcabilă este şi campania UE pentru informarea consumatorilor din România, “E dreptul tău! Acţionează!”. Campania a fost lansată în ţara noastră la data de 5 iunie 2012 şi se desfăşoară pe parcursul unui an. Asemenea campanii au fost lansate şi în alte state membre ale UE, cum ar fi: Bulgaria, la data de 21 ianuarie 2010, Lituania, la data de 6 aprilie 2009, Letonia, la data de 18 martie 2009, Estonia, la data de 3 noiembrie 2008, Cipru, la data de 22 octombrie 2007, Malta, la data de 10 septembrie 2007, Ungaria, la data de 11 octombrie 2007.

În cadrul acestei campanii sunt acoperite cele mai noi şi mai importante aspecte care privesc consumatorii din statele membre UE. Campaniile sunt bine reprezentate in media şi au “priză” la public. În cazul României sunt acoperite următoarele aspecte, conform tabelului nr. 1 (pentru mai multe detalii vezi www.consumatoreuropean.ro).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 437

După cum se poate observa, toate capitolele abordate (precizate cu bold în tabelul nr. 1) sunt legate de globalizare, schimbări tehnologice şi comerţ electronic.

Tabel nr. 1: Campania UE pentru informarea consumatorilor din România Achiziţiile transfrontaliere

“Achiziţii transfrontaliere în UE fără probleme. Reţeaua ta de siguranţă”

Comerţul online “Simplu şi rapid, dar ştii să te protejezi atunci

când cumperi online?”

Garanţia produselor “Dacă e stricat, repară-l sau înlocuieşte-l”

Pachete de servicii turistice “Fă din vacanţa ta o poveste

frumoasă”

Transportul aerian “Întârzieri, anulări, bagaje pierdute”

Reţelele de comunicaţii “Comunici mai mult, mai bine, mai

ieftin”

Creditarea “Împrumută-te responsabil, nu-i lăsa

pe alţii să decidă pentru tine”

Siguranţa produselor “Evită produsele periculoase. Reguli pentru siguranţa ta şi a familiei tale”

Practici comerciale incorecte “Cea mai bună afacere… sau nu?

Cum poţi recunoaşte o practică incorectă”

În cadrul campaniei au fost realizate o serie de sondaje, iar întrebarea cheie a fost

„ştii cine eşti?”. Sondajele au scos în evidenţă faptul că un procent ridicat dintre români (aproximativ 35% în medie) cred că băncile, magazinele ce comercializează produse de uz casnic sau dispozitive electronice, agenţiile turism, furnizorii de internet, companiile teleshopping şi societăţile de telefonie nu respectă drepturile consumatorilor şi/sau normele de protecţie. Campania reflectă o preocupare minuţioasă pentru informarea consumatorilor în toate aspectele, astfel încât aceştia să-şi cunoască drepturile şi să acţioneze în consecinţă. Crearea cadrului legislativ este doar primul pas în progresul activităţii de protecţie a consumatorilor (vezi şi Baciu şi Deac, 2010).

“Pentru a beneficia de drepturile pe care le au, consumatorii trebuie să le cunoască, să ştie unde pot găsi mai multe informaţii, şi cine îi poate sprijini atunci când întâmpină o problemă. Scopul acestei campanii este de a-i încuraja pe consumatorii români să îşi susţină drepturile, să ia atitudine şi să devină activi în apărarea drepturilor lor” (citat oficial al campaniei, www.consumatoreuropean.ro). 2. Analize econometrice în cadrul UE, pe baza Indicelui situaţiei consumatorilor

Tabloul de bord (scoreboard) al condiţiilor pentru consumatori prezintă modul în care acţionează piaţa unică pentru consumatorii din UE şi avertizează în privinţa problemelor potenţiale. Prima parte a acestui tablou de bord analizează integrarea pieţei de vânzare cu amănuntul a UE şi examinează în ce măsură consumatorii sunt liberi să cumpere de oriunde în UE, cu acelaşi nivel de încredere şi de protecţie. Evaluarea ia în considerare tranzacţiile între întreprinderi şi consumatori raportate, precum şi încrederea, atitudinile şi experienţa consumatorilor în abordarea problemelor, atât în comerţul transfrontalier, cât şi în cel online. Această primă parte urmăreşte: asigurarea aplicării legislaţiei2, siguranţa produselor, cunoaşterea legislaţiei privind protecţia consumatorilor de către comercianţi. Cea de-a doua parte a tabloului de bord analizează calitatea condiţiilor pentru consumatori la nivel naţional, pe baza următoarelor aspecte: conferirea de drepturi consumatorilor3, presă, consumul durabil, organizaţii de protecţie a

2 încredere în autorităţi în ceea ce priveşte protecţia drepturilor consumatorilor, încredere în

vânzători/furnizori în ceea ce priveşte respectarea drepturilor consumatorilor, încredere în declaraţiile privind protecţia mediului, reclame/oferte amăgitoare sau înşelătoare sau frauduloase

3 probleme şi reclamaţii, măsuri reparatorii, cunoaşterea propriilor drepturi de către consumatori



consumatorilor şi informaţii. Per total, tabloul de bord prezintă 35 de indicatori. Cei mai importanţi 12 dintre

aceştia generează la rândul lor un indice compus, ce reflectă calitatea mediului de consum, denumit Indicele situaţiei consumatorilor. Este determinat pe baza rezultatelor sondajelor desfăşurate la nivelul statelor UE (privind consumatorii şi comercianţii cu amănuntul).

Scorul maxim pentru acest indice compus, al situaţiei consumatorilor, este 100. Indicele total variază, în anul 2012, între 47 (Grecia) şi 73 de puncte (Finlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii). Acest indice arată că, în anul 2012, cele mai bune condiţii pentru consumatori (situate deasupra mediei UE) sunt în statele nordice (Finlanda, Suedia, Danemarca), statele britanice (Regatul Unit, Irlanda), statele Be-Ne-Lux (Belgia, Olanda, Luxemburg), statele germanice (Germania, Austria) şi Portugalia. Condiţii mai puţin bune pentru consumatori se regăsesc în majoritatea statelor membre din est şi din sud, cele mai mici valori înregistrându-se în Grecia, Cipru, Bulgaria, Cehia, România.

Am utilizat uneori următoarele abrevieri privind denumirile statelor membre UE, după cum urmează: Austria - AT, Belgia - BE, Bulgaria - BG, Cehia - CZ, Cipru - CY, Danemarca - DK, Estonia - EE, Finlanda - FI, Franţa - FR, Germania - DE, Grecia - EL, Irlanda - IE, Italia - IT, Letonia - LV, Lituania - LT, Luxemburg - LU, Malta - MT, Marea Britanie - UK, Olanda - NL, Polonia - PL, Portugalia - PT, România - RO, Slovacia - SK, Slovenia - SI, Spania - ES, Suedia - SE, Ungaria – HU.

Aceşti 12 indicatori, ponderaţi în mod egal, sunt utilizaţi pentru a compune cinci indicatori compoziţi care reflectă cinci aspecte principale ale mediului de consum (tabel nr. 2): 1. protecţia percepută de consumatori4, măsurată prin gradul de încredere a consumatorului (în autorităţile publice, în comercianţi, în organizaţiile de protecţie a consumatorilor şi în măsurile de protecţie a consumatorului existente); 2. reclamaţii din partea consumatorilor; 3. măsurile reparatorii; 4. siguranţa produselor; 5. practicile comerciale ilicite.

Am realizat o analiza statistică şi econometrică a acestor 12 indicatori compoziţi, pentru perioada 2008-2012, pentru a surprinde corelaţiile existente între ei şi pentru a identifica anumite grupuri de state cu caracteristici apropiate.

Tabel nr.2: Structura indicatorilor compoziţi

Denumire indicator 1. Protecţia percepută de consumatori – notat protec�ie - evoluţie favorabilă Procentul de consumatori care se simt protejaţi în mod adecvat de măsurile în vigoare Procentul de consumatori care au încredere în autorităţi în ceea ce priveşte protecţia drepturilor lor în calitate de consumatori Procentul de consumatori care au încredere în vânzători/ furnizori în ceea ce priveşte respectarea drepturilor lor în calitate de consumatori Procentul de consumatori care au încredere în organizaţiile de protecţie a consumatorilor în ceea ce priveşte protecţia drepturilor lor în calitate de consumatori 2. Reclamaţii din partea consumatorilor – notat reclama�ii - evoluţie favorabilă Procentul de consumatori care au depus reclamaţii în cazul în care au avut un motiv întemeiat Procentul de consumatori care au fost satisfăcuţi de modul în care reclamaţia lor a fost tratată de comerciantul cu amănuntul/ furnizor

4 această secţiune conţine 4 indicatori din 12, deci practic are o pondere de 33% in cadrul indicelui;

următoarele 4 secţiuni conţin fiecare câte doi indicatori, deci fiecare dintre acestea are aceeaşi pondere în total, de 16,67%.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 439

Denumire indicator 3. Măsuri reparatorii – notat măsuri - evoluţie favorabilă Procentul de consumatori care consideră simplă soluţionarea litigiilor cu vânzătorii/furnizorii prin intermediul unor mecanisme de soluţionare alternativă a litigiilor (SAL) Procentul de consumatori care consideră simplă soluţionarea în instanţă a litigiilor cu vânzătorii/ furnizorii 4. Siguranţa produselor – notat siguranta - evoluţie favorabilă Procentul de consumatori care consideră că un număr semnificativ de produse nealimentare sunt nesigure Procentul de comercianţi cu amănuntul care consideră că un număr semnificativ de produse nealimentare sunt nesigure 5. Practici comerciale ilicite – notat practici - evoluţie favorabilă Procentul de consumatori care s-au confruntat cu reclame/ oferte amăgitoare sau înşelătoare Procentul de consumatori care s-au confruntat cu reclame/ oferte frauduloase

În tabelul nr.3 sunt înregistrate valorile aferente statisticilor descriptive ale celor

cinci indicatori sintetici:

Tabel nr. 3: Statistici descriptive pentru variabilele utilizate – 2012 N Minimum Maximum Mean Std. Deviation

protec�ie 27 .39 .80 .6141 .11787 practici 27 .27 .57 .4081 .08081 siguranta 27 .03 .44 .2241 .10839 reclama�ii 27 .58 .84 .7093 .08557 măsuri 27 .18 .53 .4015 .08484

După cum se poate observa din tabelul precedent, protecţia percepută de

consumatori are valori cuprinse între 39% - 80% (cu valoarea minimă înregistrată în Grecia şi maximă în Luxemburg), cu un coeficient de variaţie de 19,2%; practicile comerciale ilicite au valori între 27%-57% (cu valoarea minimă înregistrată în Italia şi maximă în Cehia şi Slovacia), cu un coeficient de variaţie de 19,8%; siguranţa produselor are valori cuprinse între 3% - 44% (cu valoarea minimă înregistrată în Finlanda şi maximă în România), cu un coeficient de variaţie de 48,37%; reclamaţiile din partea consumatorilor au valori cuprinse între 58% - 84% (cu valoarea minimă înregistrată în Grecia şi maximă în Suedia), cu un coeficient de variaţie de 12,1%; iar măsurile reparatorii au valori cuprinse între 18% - 53% (cu valoarea minimă înregistrată în Estonia şi maximă în Luxemburg), cu un coeficient de variaţie de 21,1%.

Se constată că cea mai mare variaţie este înregistrată pentru siguranţa produselor şi cea mai scăzută protecţia percepută de consumatori. Având în vedere statistica descriptivă aferentă variabilei siguranta, care susţine ipoteza de eterogenitate, am decis excluderea acesteia din analiza econometrică, urmând să detaliem anumite aspecte din evoluţia acesteia în cadrul analizelor din secţiunea 3.

Mai jos, în tabelul nr. 4 sunt înregistrate valorile corelaţiilor de tip Pearson dintre cei patru indicatori sintetici. Se constată că valori semnificative ale coeficientului de corelaţie se obţin pentru protecţie-reclamaţii, protecţie-măsuri.



Tabel nr. 4: Coeficienţii de corelaţie - Pearson Correlation - 2012 protecţie practici reclamaţii măsuri

protecţie 1 -.378 .454 .482 practici -.378 1 -.027 .016 reclamaţii .454 -.027 1 -.063 măsuri .482 .016 -.063 1

Pentru a identifica anumite caracteristici comune în cadrul celor 27 de ţări membre

ale UE 27, am utilizat metoda de clusterizare K-means cluster analysis (soft utilizat SPSS) pentru valorile înregistrate în anul 2012. În tabelul nr. 5 sunt prezentate rezultatele obţinute în cazul indicatorilor sintetici utilizaţi, considerând construirea a patru clustere.

În ce priveşte rezultatele obţinute prin clusterizarea celor 27 de ţări în funcţie de valoarea înregistrată în anul 2012 se constată că:

primul cluster (Olanda, Luxemburg, Danemarca, Finlanda, Suedia, Marea Britanie, Irlanda, Austria, Germania,) este caracterizat, în funcţie de valoarea centrală a indicatorilor specifici, prin valori maxime ale indicatorilor aferenţi protecţiei, reclamaţiilor şi măsurilor.

al doilea cluster (Franţa, Belgia, Malta, Portugalia, Romania, Ungaria, Letonia) este caracterizat, în funcţie de valoarea centrală a indicatorilor, prin valoare minimă a indicatorului aferent reclamaţiilor.

al treilea cluster (Spania, Grecia, Cipru, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Slovenia) este caracterizat, în funcţie de valoarea centrală a indicatorilor specifici, prin valoarea minimă a indicatorului aferent protecţiei.

al patrulea cluster (Italia, Lituania, Estonia) este caracterizat, în funcţie de valoarea centrală a indicatorilor specifici, prin valori minime ale indicatorilor practici, măsuri.

Tabel nr. 5 : Clusterizare în funcţie de indicatorii protecţie,

practici, reclamaţii, măsuri - 4 clustere Cluster cluster final 1 2 3 4

protecţie .74 .62 .49 .54 practici .38 .38 .50 .31

reclamaţii .77 .66 .70 .67 măsuri .46 .43 .37 .26

Structură cluster

Olanda, Danemarca, Finlanda, Irlanda,

Austria, UK, Germania, Suedia,

Luxemburg

Letonia, Franta, Malta, Belgia,

Ungaria, Portugalia, Romania

Cehia, Spania, Bulgaria, Polonia, Cipru, Slovenia, Grecia, Slovacia

Italia, Lituania, Estonia

Pentru a surprinde corelaţia şi pentru a evalua situaţia în care se află fiecare dintre

aceste 27 ţări, în cadrul figurii nr. 1 am realizat grafice scatter-plot cu seturile de variabile: protecţie-practici, protecţie-reclamaţii, protecţie-măsuri. Cele trei cadrane sunt delimitate de două drepte reprezentând valoarea medie pentru fiecare dintre cei 2 indicatori.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 441



Figura nr. 1: Reprezentarea scatter-plot a variabilelor utilizate - 2012 Analizând graficul practici-protecţie, se poate constata că cea mai nefavorabilă

situaţie se întâlneşte în ţările din cadranul practici-protecţie peste-sub medie: România, Slovenia, Spania, Slovacia, Polonia, Cehia, Bulgaria, Cipru, Grecia. Analizând graficul reclamaţii-protecţie, se poate constata că cea mai nefavorabilă situaţie se întâlneşte în ţările din cadranul reclamaţii-protecţie sub-sub medie: Spania, Italia, Cehia, Lituania, România, Cipru, Bulgaria, Grecia. Urmărind graficul măsuri-protecţie, se poate constata că cea mai nefavorabilă situaţie se întâlneşte în ţările din cadranul măsuri-protecţie sub-sub medie: Estonia, Polonia, Slovacia, Spania, Lituania, Italia, Cehia, Slovenia, Bulgaria. Interesant de remarcat că în România singura variabilă care are valori peste media înregistrată în UE27 este cea legată de măsurile reparatorii, care situează ţara noastră pe locul 2, după Luxemburg.

Pentru a surprinde impactul factorilor determinanţi asupra protecţiei percepută de consumatori (variabila protecţie) am aplicat tehnica regresiei pentru date panel. Baza de date disponibilă pentru perioada 2008-2012 a implicat utilizarea ca factori explicativi a variabilelor care măsoară practicile comerciale ilicite (practici) şi măsurile reparatorii asupra protecţiei percepută de consumatori (măsuri) - variabila reclamaţii este disponibilă doar pentru anul 2012. A fost aplicată tehnica Panel Least Squares, pentru cazurile considerării efectelor fixe: fără, cross-section / perioadă şi random. Rezultatele Likelihood ratio (redundant fixed effects) şi Hausman test (correlated random effects) au condus la selectarea regresiei cu efecte fixe pentru cross-section – prezentată în tabelul 6.

După cum se poate observa din tabelul nr. 6, pentru perioada 2008-2012, în cazul ţărilor membre UE, măsurile reparatorii dar şi practicile comerciale ilicite sunt corelate pozitiv cu percepţia protecţiei consumatorilor. Toţi coeficienţii estimaţi sunt semnificativi. Coeficientul de determinare al regresiei este de 90,57%. Astfel, creşterea indicatorului aferent măsurilor reparatorii are un impact mai puternic, generând o creştere mai semnificativă a protecţiei percepută de consumatori.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 443

Tabel nr.6: Rezultatele regresiei pentru date panel - protecţia percepută de consumatori

Variabilă dependentă: PROTEC�IE Metoda: Panel Least Squares Eşantion: 2008 2012 Perioade incluse: 5 Elemente cross-sections: 27 Total observaţii panel: 135

Variabile Coeficient Std. Eror t-Statistic Prob.

C 0.355403 0.027723 12.81969 0.0000 PRACTICI 0.173562 0.059136 2.934948 0.0041 MĂSURI 0.486610 0.057146 8.515184 0.0000

Specificare efecte

Efecte fixe cross-section (variabile dummy)

R-pătrat 0.905721 Media var dependente 0.593778 R-pătrat ajustat 0.880817 S.D. a var dependente 0.129176 S.E. ale regresiei 0.044595 Akaike info criterion -3.194588 Suma pătratelor residuurilor 0.210805 Criteriul Schwarz -2.570492 Log likelihood 244.6347 Criteriul Hannan-Quinn -2.940973 F-statistic 36.36864 Statistica Durbin-Watson 2.089701 Prob(F-statistic) 0.000000

În analiza rezultatelor obţinute trebuie să se ţină seama de faptul că ele se bazează

pe declaraţiile consumatorilor, care nu reflectă neapărat incidenţa reală a practicilor comerciale ilicite. Experienţa practicilor ilicite pare să prezinte o corelaţie negativă doar cu încrederea consumatorilor în furnizorii/comercianţii cu amănuntul. În timp ce 65% dintre consumatorii care nu au întâlnit reclame amăgitoare/înşelătoare îşi exprimă încrederea în comercianţi/furnizori, acest procent scade la 54% în rândul celor care s-au confruntat cu acest tip de reclamă. În cazul reclamelor frauduloase, diferenţa este mai puţin pronunţată (62% faţă de 56%). 3. Analize statistice comparative în cadrul UE, pentru perioada 2008-2012, privind nivelul şi evoluţia anumitor indicatori de protecţie a consumatorilor

Am detaliat în continuare, prin analize statistice comparative, anumite aspecte ce ţin de o parte din indicatorii cei mai importanţi privind protecţia consumatorilor, în condiţiile specifice ultimilor ani, de creştere a consumului datorată globalizării şi schimbărilor tehnologice.

În figura nr. 2 este prezentat indicatorul procentul de consumatori care se simt protejaţi în mod adecvat de măsurile în vigoare, pe baza valorilor medii aferente perioadei 2008-2012. Bulgaria 25%, Grecia 27,2%, Lituania 34,8%, România 39% şi Slovenia 39,4% au cele mai mici scoruri de încredere privind protecţia, cu valori sub 40%. Media UE 27



este 52,7%, deci peste 50%. Cele mai mari procente de încredere privind protecţia sunt înregistrate în Luxemburg 70%, Finlanda 71%, Danemarca73%, Austria 73,2% şi Marea Britanie 74,8%.

Figura nr. 2: Procentul de consumatori care se simt protejaţi

în mod adecvat de măsurile în vigoare (valorii medii)

În perioada 2008-2012 tendinţa generală a acestui indicator este de creştere sau de evoluţie relativ constantă pentru majoritatea statelor, dar există şi câteva excepţii semnificative: Cipru are o scădere de la 52% la 29%, Grecia de la 31% la 18%, Spania de la 53% la 42%, Slovenia de la 45% la 37%, iar Olanda de la 74% la 68%. Creşteri semnificative s-au înregistrat în Lituania (de la 25% la 47%), Portugalia (de la 35% la 53%), Bulgaria (de la 13% la 30%), Letonia (de la 35% la 51%), Franţa (de la 40 la 56%), România (de la 31 la 45%), Luxemburg (de la 60% la 73%), Irlanda (de la 56% la 68%), şi Polonia (de la 45% la 55%).

În tabelul nr.7 sunt evidenţiate (pe baza valorilor medii calculate pentru perioada 2008-2012, pe baza datelor disponibile) aspecte ce ţin de încrederea în organizaţiile de protecţie a consumatorilor şi finanţarea publică a acestor organizaţii.

Analizând valorile din tabelul nr. 7, se observă diferenţe extreme la nivelul finanţării publice naţionale acordată organizaţiilor de protecţie a consumatorilor, cu atât mai mult cu cât vorbim despre medii, de la 1 euro la 1000 de locuitori în Bulgaria şi Letonia, la 2059 euro la 1000 de locuitori în Luxemburg. România are alocată o sumă foarte redusă, de 3 euro/1000 locuitori, ceea ce arată o nevoie cronică de finanţare existentă şi deci o importanţă tot mai mare pe care politicile publice în acest domeniu ar trebui s-o obţină în prioritizarea politicilor naţionale. Lituania este cea de-a patra ţară care alocă sub 10 euro/1000 de locuitori. Pe de altă parte, există doar 5 state care alocă mai mult de 200 euro la 1000 locuitori pentru organizaţiile de protecţie a consumatorilor. Media UE 27 este de 194 euro/1000 locuitori, fiind situată între valorile medii pentru Finlanda şi respectiv Austria. Dacă eliminăm valorile extreme (de 1, respectiv 2059), media celorlalte 24 de state se modifică la 132 euro/1000 locuitori. Putem spune deci cu certitudine că cele mai multe state cheltuiesc mult mai puţin decât media UE.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 445

Tabel nr. 7: Finanţare publică naţională acordată organizaţiilor de protecţie a consumatorilor şi Procentul de consumatori care au încredere în organizaţiile

de protecţie a consumatorilor în ceea ce priveşte protecţia drepturilor lor în calitate de consumatori

Ţara (A) Rank (A) (B)

Rank (B)

Ţara (A)

Rank (A) (B)

Rank (B)

Austria 234 5 78.6% 4 Luxemburg 2059 1 75.4% 7 Belgia 160 8 72.2% 10 Malta 16 18 67.6% 12

Bulgaria 1 26 37.0% 27 Olanda 28 17 82.2% 1 Cipru 148 9 54.2% 21 Polonia 11 21 57.0% 20

Danemarca 413 3 81.0% 2 Portugalia 10 23 65.0% 15 Estonia 38 16 59.4% 19 Marea Britanie 399 4 78.6% 5 Finlanda 186 6 74.6% 9 Cehia 57 15 60.2% 18 Franţa 71 13 80.4% 3 Romania 3 25 45.6% 26

Germania 827 2 75.0% 8 Slovacia 16 18 51.4% 24 Grecia 11 22 54.2% 21 Slovenia 177 7 54.2% 21 Irlanda 12 20 77.4% 6 Spania 79 11 66.2% 13 Italia 66 14 63.2% 16 Suedia 124 10 72.0% 11

Letonia 1 26 61.6% 17 Ungaria 79 11 65.6% 14 Lituania 7 24 49.8% 25 Medie UE27 194 65.2%

Notă: (A) Finanţare publică naţională acordată organizaţiilor de protecţie a consumatorilor – medie 2008-2012 şi (B) Procentul de consumatori care au încredere în organizaţiile de protecţie a consumatorilor în ceea ce priveşte protecţia drepturilor lor în calitate de consumatori – medie 2008-2012.

În ceea ce priveşte procentul de consumatori care au încredere în organizaţiile de

protecţie a consumatorilor, prezentat în cadrul figurii nr. 3, se constată că, deşi Bulgaria, Letonia, România şi Lituania au valori extrem de scăzute pentru finanţarea organizaţiilor de protecţie a consumatorilor, acestea îşi fac treaba destul de bine inclusiv în aceste state, dovadă fiind procentele ridicate ale consumatorilor care au încredere în aceste organizaţii. Bulgaria, România şi Lituania sunt singurele state care au acest procent sub 50%. Surprinzător, în Letonia acest procent este de 61.6%. Media UE 27 împarte cumva în mod egal eşantionul, în cazul acestui indicator (13 state sunt sub această medie, iar 14 peste). Maximul de încredere este înregistrat în Olanda (82.2%), care este urmată de Danemarca şi respectiv Franţa, fiecare depăşind pragul de 80%. Trendul evoluţiei acestor procente este unul crescător în perioada 2008-2012 în majoritatea statelor UE (excepţie fac Danemarca, unde s-a înregistrat o mică scădere, de la 82% la 80% şi Germania unde nivelul din 2012 este acelaşi din 2008, de 75%). În această perioadă cele mai importante creşteri s-au înregistrat în Bulgaria de la 21% la 54%, Portugalia de la 46% la 78%, România de la 33% la 55%, Irlanda de la 65% la 86%, Lituania de la 42% la 59%, Italia de la 51% la 68%. Cea mai ridicată valoare pentru acest grad de încredere, de 90%, a fost înregistrată în Olanda, în anul 2012.



Figura nr. 3: Procentul de consumatori, respectiv comercianţi

care consideră că un număr semnificativ de produse nealimentare sunt nesigure În ceea ce priveşte procentul de consumatori, respectiv comercianţi care consideră

că un număr semnificativ de produse nealimentare sunt nesigure, se observă că acest procent este sub 50%, atât în cazul consumatorilor cât şi în cazul comercianţilor, deci percepţia este una favorabilă. Aşa cum era de aşteptat, percepţia consumatorilor este una mai ridicată decât cea a comercianţilor în toate statele UE. Cele mai mari valori sunt înregistrate în România şi Grecia, atât pentru consumatori (44.6% respectiv 44.4%), cât şi pentru comercianţi (36% respectiv 36,2%). Cele mai mici valori sunt înregistrate în Finlanda (4.2% consumatori şi 1.2% comercianţi), în Olanda (7.2% consumatori şi 6% comercianţi) şi respectiv Marea Britanie (8.4% consumatori şi 7% comercianţi). Tendinţa generală, în perioada 2008-2012, este însă nefavorabilă, de creştere, de multe ori chiar semnificativă a acestor valori. Singura scădere pentru consumatori este înregistrată în Estonia (de la 11% la 9%). Această percepţie a scăzut şi pentru comercianţi (de la 10% la 5%), dar aici Estonia nu este singură, mai existând alte state cu aceeaşi evoluţie (FI, DE, EE, IT, LV,NL,CZ, SK, HU).

Referitor la procentul comercianţilor ale căror produse au fost controlate, respectiv rechemate sau retrase de pe piaţă, prezentate în cadrul figurilor nr. 4 şi 5, se pot face următoarele comentarii: surprinzător, ţinând cont de bugetul redus alocat de către România protecţiei consumatorilor, procentul de comercianţi ale căror produse au fost controlate de către autorităţi este cel mai ridicat în ţara noastră. Singurul stat unde acest procent mai depăşeşte 50% este Cipru (52.4%), după care urmează Belgia cu 49,6%. La polul opus se situează Finlanda cu cel mai redus procent (22,6%). Procentul de comercianţi ale căror produse au fost rechemate sau retrase de pe piaţă de către autorităţi este cel mai ridicat în Franţa (26%), Belgia (24.6%) şi respectiv Olanda (19.6%). Raportând cei doi indicatori, pentru a obţine un grad de eficienţă al acestor controale (rezultate reprezentate în graficul următor) în ceea ce priveşte creşterea siguranţei consumatorilor, observăm că pe primele locuri se află Finlanda (69,9%), Franţa (53,1%) şi Belgia (49,6%). România are un grad de eficienţă destul de scăzut, dar totuşi peste 20%, devansând Letonia, Spania si Bulgaria (ultimele două cu o valoare mai mică decât 20%).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 447

Figura nr. 4: Procentul comercianţilor ale căror produse au fost controlate,

respectiv rechemate sau retrase de pe piaţă

Figura nr. 5: Raportul dintre Procentul de comercianţi cu amănuntul ale

căror produse au fost rechemate sau retrase de pe piaţă şi Procentul de comercianţi cu amănuntul ale căror produse au fost controlate de către autorităţi După cum se poate constata din figura nr. 6, a fost înregistrat un procent foarte

ridicat al consumatorilor satisfăcuţi de către comercianţi în soluţionarea reclamaţiilor. Media UE 27 este 62.75% iar în afară de Malta (36%) şi Spania (48%), toate celelalte state au valori de peste 50%. Există 8 state care au aceste valori mai mari sau egale cu 70% (este vorba de statele nordice (FI, SE, DK), statele germanice (DE, AT) precum şi de SI, SK şi PL). România, Bulgaria şi Grecia sunt printre statele cu valorile cele mai mici ale acestui indicator, cu 55%, 55% şi respectiv 51%.



Figura nr. 6: Procentul consumatorilor care au fost satisfăcuţi de modul

în care reclamaţia lor a fost tratată de comerciant Concluzii

În cadrul acestui articol am analizat cele mai importante aspecte legate de protecţia consumatorilor din ţările membre UE, pentru perioada 2008-2012. Am utilizat cinci indicatori compoziţi - protecţia percepută de consumatori, reclamaţiile din partea consumatorilor, măsurile reparatorii, practicile comerciale ilicite şi siguranţa produselor. Statistica descriptivă a acestor cinci indicatori a relevat cea mai mare variaţie pentru siguranţa produselor, motiv pentru care am exclus din analiza econometrică acest indicator.

Clusterizarea realizată pentru valorile înregistrate în anul 2012, ale celor patru indicatori compoziţi păstraţi în analiza, generează următoarele clustere: cluster 1 - Olanda, Luxemburg, Austria, Germania, Danemarca, Finlanda, Suedia, Marea Britanie, Irlanda - acest cluster este caracterizat, în funcţie de valoarea centrală a indicatorilor specifici, prin valori maxime ale indicatorilor protecţie, reclamaţii, măsuri; cluster 2 - Belgia, Franţa, Portugalia, Malta, Ungaria, România, Letonia - acest cluster este caracterizat, în funcţie de valoarea centrală a indicatorilor specifici, prin valoare minimă a indicatorului reclamaţii; cluster 3 - Spania, Grecia, Cipru, Cehia, Slovacia, Polonia, Slovenia, Bulgaria - acest cluster este caracterizat, în funcţie de valoarea centrală a indicatorilor specifici, prin valoarea minimă a indicatorului protecţie; cluster 4 - Italia, Lituania, Estonia - acest cluster este caracterizat, în funcţie de valoarea centrală a indicatorilor specifici, prin valori minime ale indicatorilor practici, măsuri.

Regresia realizată pentru date de tip panel, în vederea identificării variabilelor explicative pentru percepţia percepută de consumatori relevă următoarele: practicile comerciale ilicite (cu coeficientul semnificativ în valoare 0.1735) şi măsurile reparatorii (cu coeficient semnificativ în valoare de 0.4866) au impact pozitiv.

Valorile medii aferente finanţării publice naţionale acordate organizaţiilor de protecţie a consumatorilor reflectă diferenţe foarte mari între state. România are alocată o sumă foarte redusă, ceea ce arată nevoia cronică de finanţare existentă şi importanţa pe care politicile publice în acest domeniu ar trebui s-o obţină în prioritizarea politicilor naţionale. Totuşi, valoarea medie a procentului de consumatori care au încredere în organizaţiile de


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 449

protecţie a consumatorilor în România este de aproximativ 46%, ceea poate însemna ca aceste organizaţii sunt eficiente, în pofida subfinanţării.

În perioada 2008-2012 evoluţia variabilelor analizate este în cea mai mare parte favorabilă protecţiei consumatorilor. La excepţiile cu evoluţii negative putem aminti Grecia şi Cipru, puternic afectate de criza economico-financiară. La evoluţiile pozitive putem remarca România, Bulgaria, Portugalia, state ale căror indicatori şi-au îmbunătăţit valorile substanţial.

Din punct de vedere al corelaţiilor existente şi evoluţia indicatorilor analizaţi în cadrul zonelor UE, putem spune că există evoluţii cantitative şi calitative similare în cadrul anumitor teritorii cu caracteristici socio-economice comune: statele nordice (DK, FI, SE), statele Be-Ne-Lux (BE, NL, LU), statele balcanice (RO, BG, EL), statele baltice (EE, LT, LV), statele germanice (DE, AT), statele iberice (ES, PT), statele britanice (UK, IE).

În încheiere, considerăm că cercetarea realizată în această lucrare merită extinsă, printr-o analiză şi mai detaliată, în funcţie de structura indicatorilor (pe grupe de vârstă, sex, nivelul studiilor, loc de muncă, conexiune la internet). Bibliografie Baciu, R. şi Deac, A., 2010. Armonizarea legislaţiei din România cu politicile Uniunii

Europene privind protecţia consumatorului. Amfiteatru Economic, XII (28), pp. 558-574.

Comisia Comunităţilor Europene, 2000. White Paper on food safety. Bruxelles, Document de lucru al Serviciilor Comisiei, SWD(2013) 291 final.

Comisia Europeană, 2013. The Consumer Conditions Scoreboard. Consumers at home in the single market. Bruxelles, Document de lucru al Comisiei, COM(1999) 719 final.

Comisia Europeană, 2012. O agendă a consumatorului european - stimularea încrederii şi a creşterii economice. Bruxelles, Document de lucru al Comisiei, COM(2012) 225 final.

Dinu, V., 2006. Dimensiunea europeană a politicii de protecţie a consumatorilor. Amfiteatru Economic, VIII (20), pp. 93-100.

Dinu, V., Marchevski, I., Dobrescu, E. and Petrescu, M. R., 2010. Education and Training Needs in the Field of Consumer Protection in the Lower Danube Region. Amfiteatru Economic, Vol. XII (Special Issue no. 4), pp. 709-734.

Gojinetchi, S., 2012. Consumer protection in the shadow ofthe global financial crisis - a study on the way forward of consumer protection in European Union, Republic of Moldova and P.R. of China. Munich Personal RePEc Archive, MPRA Articol Nr. 36630, [pdf] Available at: <http://mpra.ub.uni-muenchen.de/36630/1/MPRA_paper_ 36630.pdf> [Accessed 13 January 2014].

Grunert, K., 2005. Food quality and safety: consumer perception and demand. European Review of Agricultural Economics, 32(3), pp. 369-391.

Hoefkens, C., Valli, V., Mazzocchi, M., Traill, W.B. şi Verbeke, W., 2013. European consumers' perceived seriousness of their eating habits relative to other personal health risks. Preventive Medicine, 57(2013), pp. 618-622.

Kodjamanis, A. şi Angelopoulos S., 2013. Consumer perception and attitude towards advertising on social networking sites: the case of Facebook, II. International



Conference on Communication, Media, Technology and Design. 14-15 Noiembrie 2013, Famagusta, North Cyprus.

McAuley, I., 2008. The economics of competition and consumer policies. Session V of the Global Forum on Competition. OECD and Centre for Policy Development and University of Canberra. [pdf] Disponibil la: <http://www.home.netspeed.com.au/ mcau/academic/oecdfebo8.pdf> [Accesat 17 Ianuarie 2014].

Merino M. şi Vargas D., 2013. How consumers perceive globalization: A multilevel approach. Journal of Business Research, 66(3), pp. 431-438.

Nijssen, E. J. şi Douglas, S. P., 2011. Consumer Worldmindedness and Attitudes to Product Positioning in Advertising: An Examination of Global vs. Foreign vs. Local Positioning. Journal of International Marketing, 19(3), pp. 113-133.

Renauf, G. şi Balgi, T., 2013. Regulator Watch - The enforcement of Australian Consumer Protection Regulators. Consumer Action Law Centre. [pdf] Disponibil la: <http://consumeraction.org.au/wp-content/uploads/2013/04/CALC-Regulator-Report-FINAL-eVersion.pdf> [Accesat18 Ianuarie 2014].

Rutledge, S., 2010. Consumer Protection and Financial Literacy Lessons from Nine Country Studies. Policy Research Working Paper, Nr. 5326, The World Bank.

Serviciile Comisiei, 2013. European Consumer Summit: Towards a more efficient enforcement of EU Consumer Rights. [pdf] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/ consumers/enforcement/docs/07032013_consumer_summit_discussion_paper_en.pdf > [Accesat 13 Ianuarie 2014].

Velentzas, J., Broni, G.şi Pitoska, E., 2012. Unfair commercial practices on marketing – advertising and consumer protection in EU member states. Procedia Economics and Finance, 1(2012), pp. 411 – 420.

Westjohn, S. A., Singh, N. şi Magnusson, P., 2012. Responsiveness to Global and Local Consumer Culture Positioning: A Personality and Collective Identity Perspective. Journal of International Marketing, 20(1), pp. 58-73.

Protecţia drepturilor consumatorilor într-o eră a schimbărilor tehnologice şi globalizării

AE

Vol. XVI • Nr. 36 • May 2014 451

EDUCAŢIA – FACTOR DETERMINANT AL SITUAŢIEI CONSUMATORULUI ÎN ERA SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE

Cristina Burghelea1* şi Mirela Ionela Aceleanu2

1) Hyperion University, Bucureşti, România 2) Academia de Studii Economice din Bucureşti, România

Rezumat

În era schimbărilor tehnologice, consumatorii se confruntă cu un mediu din ce în ce mai complex, care duce la apariţia unor provocări semnificative privind capacitatea decizională şi protecţia consumatorilor. Cele mai importante şi mai influente schimbări tehnologice, din punct de vedere al impactului asupra consumatorului, sunt cele aduse de internet, digitalizare şi globalizare, însă, era schimbărilor tehnologice presupune şi dezvoltarea biotehnologiilor, nanotehnologiilor, noilor materiale şi a noile surse de energie, toate acestea schimbând viaţa oamenilor, condiţiile de trai, nevoile lor şi comportamentul lor în calitate de consumatori.

Literatura de specialitate evidenţiază factorii care influenţează comportamentul de cumpărare şi contribuie la afirmarea şi protecţia drepturilor şi intereselor consumatorului, precum şi mutaţiile ce se manifestă în planul valorilor. Noul consumator responsabil poate deveni o forţă motrice esenţială a dezvoltării durabile numai în măsura în care este capabil să valorifice noile oportunităţi şi să contracareze noile riscuri asociate tehnologiilor moderne de comercializare, bazate pe internet şi comunicaţii mobile. Aceasta presupune asimilarea de noi cunoştinţe pe parcursul vieţii pentru a ţine pasul cu ritmul accelerat de inovare tehnologică şi de răspândire a soluţiilor de comerţ electronic şi comerţ mobil.

Prin analiza secundară a datelor statistice disponibile la nivelul Uniunii Europene studiem corelaţia dintre indicele compozit al situaţiei consumatorului şi gradul de participare la programe de învăţare pe tot parcursul vieţii în unele state membre. Rezultatele confirmă faptul că situaţia consumatorului este mai bună în ţările unde gradul de participare la programe de învăţare continuă este mai ridicat. Totodată, însă, corelaţia nu este liniară. Aceasta arată că situaţia consumatorului nu depinde exclusiv de educaţia continuă formală ci şi de alţi factori cum ar fi: actualitatea şi severitatea cadrului legal şi instituţional de protecţie a consumatorului, achiziţia de cunoştinţe pe căi informale, nivelul diferit de exigenţă al consumatorilor din diferite ţări.

Cuvinte-cheie: educaţia, educaţia consumatorului, educaţia continuă (lifelong learning), comportamentul consumatorului, schimbări tehnologice, protecţia drepturilor consumatorului, noul consumator, indicele situaţiei consumatorului Clasificare JEL: D11, D18, I21

* Autor de contact, Burghelea Cristina - [email protected].

AE Educaţia – factor al condiţiei consumatorului în era schimbărilor tehnologice


Introducere

Educaţia consumatorului este o temă de discuţie tot mai abordată în ultimii ani, pe fondul schimbărilor impuse de noile tehnologii, de internet şi de globalizare, care aduc modificări în comportamentul de consum, în modul de adoptare a deciziei de consum sau în modalităţile de protejare a consumatorilor.

Pe fondul acestor schimbări, unii autori propun acordarea unei mai mari atenţii educării consumatorilor, pentru a susţine un consum durabil şi responsabil. (Parker, Ninomiya & Cogan, 1999). Parker, Ninomiya şi Cogan arată că, în prezent, educaţia a devenit multiculturală şi globală, ceea ce necesită dezvoltarea curriculum-lui în raport cu cerinţele noii economii.

Stadiul actual şi orientarea către educaţia consumatorilor, la nivel european se regăseşte în mai multe documente şi strategii europene, printre care Tratatul de la Amsterdam (1997), în care educaţia este obiectivul general al protecţiei consumatorilor şi Agenda Europeană a Consumatorului (2012), unde Comisia Europeană a pus accent pe 2 obiective: îmbunătăţirea informării şi educării consumatorilor pentru creşterea gradului de conştientizare a drepturilor şi intereselor consumatorilor şi dezvoltarea unui consum eficient, bazat pe cunoştiinţe. (Goldsmith şi Piscopo, 2014)

McGregor (2008) arată că educaţia consumatorului este una dintre temele dezbătute în literatura de specialitate, alături de politica consumatorului şi ştiinţele de consum, iar Fischer (2011) recunoaşte că politicile în domeniul educaţiei consumatorilor suferă de unele probleme în ceea ce priveşte punerea lor în practică.

Importanţa educaţiei consumatorului este reflectată şi în numeroase studii OECD care arată că extinderea tehnologiilor on-line, atât la locul de muncă, cât şi în timpul liber impune nevoia consumatorului de a dezvolta competenţe digitale. Consumatorii trebuie să aibă cunoştiinţe tehnologice şi digitale, trebuie să ştie să se protejeze de frauda on-line şi să fie conştienţi de drepturile şi responsabilităţile lor. Aceste competenţe pot fi dezvoltate eficient prin educaţie. (OECD, 2009)

În literatura de specialitate, în contextul actual, educaţia consumatorului mută accentul de la concentrarea pe consumator, gospodărie şi piaţă, către o viziune mai globală a consumului, care implică utilizarea durabilă a resurselor naturale la nivel mondial. (McGregor, 2008, Goldsmith, 2011, Grebitus, 2012). În acest sens, consumatorii trebuie încurajaţi să adopte un comportament de consum sănătos şi prietenos cu mediul, ceea ce va genera economii de costuri atât pentru ei, cât şi pentru societate.

Potrivit autorilor Courvoisier, Sennes, Ricard şi Ribeyre (2014) realizarea unui consum durabil are la bază, în principal investiţia în educaţie, autorii propunând o creştere a accentului pus pe educaţia consumatorului la nivel universitar. Ei susţin acordarea unei mai mari atenţii problemeor ecologice asociate cu schimbarea comportamentului de consum ce caracterizează lumea modernă. În prezent există o nevoie tot mai mare de creştere a rolului educaţiei în formarea unui comportament de consum responsabil şi durabil. (Caeiro, 2012)

Un model sănătos de consum porneşte de la premisa că maximizarea utilităţii individuale trebuie să fie completată de integrarea aspectelor culturale, educaţionale, sociale şi ecologice, astfel încât satisfacerea nevoilor generaţiilor de astăzi să nu afecteze în mod negativ posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile. Pentru aceasta, un rol important revine acţiunilor de informare şi educare a consumatorului, pentru a oferi accesul acestuia la toate datele necesare unei evaluări a produselor şi dintr-o perspectivă ecologică şi socială. (Popescu, Popescu şi Stroe, 2010)


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • May 2014 453

În societatea actuală, aflată într-o permanentă schimbare, se impune analiza permanentă a atitudinilor şi comportamentelor de consum, astfel încât educaţia consumatorilor să se facă în concordanţă cu noile modificări. (Schroeder şi McKinnon, 2007)

Comportamentul de consum se schimbă, consumul de masă este înlocit cu un consum conştient, într-o lume în care consumatorul înţelege drepturile, dar şi responsabilităţile care îi revin în calitate de cetăţean-consumator, ceea ce impune abordări complexe la nivelul educaţiei consumatorului.( McGregor, 2008)

Protecţia consumatorului în condiţiile unui comerţ nesigur, foarte dinamic, ce caracterizează noua eră a schimbărilor tehnologice (Negrea şi Voinea, 2013) impune ca accentul să fie pus pe educaţie, nu doar pe informare. Ceea ce diferenţiază educaţia consumatorului de informaţiile pentru consumatori este transferabilitatea deprinderilor obţinute. Pe baza acestor deprinderi, consumatorul este capabil să folosească informaţiile existente despre consum, în prezent, dar şi în deciziile viitoare. (Dinu, 2011)

Astfel, investiţia în educaţia consumatorului, atât formală, cât şi informală, permite crearea unor competenţe şi deprinderi care contribuie la conştientizarea drepturilor ce le revin prin legislaţia în domeniul protecţiei consumatorilor, dar şi la îmbunătăţirea stilului de viaţă pentru consumator, ceea ce reprezintă un avantaj personal, social şi economic.

Lucrarea noastră porneşte de la analiza noului consumator din economia contemporană, consumator al erei schimbărilor tehnologice, un consumator multi-cultural, cibernetic, educat şi informat, care îşi schimbă comportamentul de consum şi care este supus altor riscuri, în comparaţie cu economia tradiţională. Lucrarea prezintă factorii care influenţează comportamentul consumatorului şi adoptarea deciziei de consum şi pune în evidenţă rolul educaţiei consumatorului asupra creşterii capacităţii de decizie a consumatorului şi asupra îmbunătăţirii modelului de consum, care are la bază un consumator echilibrat, responsabil, capabil să se protejeze şi să se adapteze rapid la schimbările tehnologice şi la globalizare.

În final este prezentată o cercetare de ordin secundar, pe baza datelor şi studiilor Eurostat, cu privire la calitatea mediului de consum, surprins prin indicele situaţiei consumatorului la nivelul ţărilor Uniunii Europene. Acest indice este analizat prin prisma indicatorilor compoziţi, care au arătat o relaţie directă cu educaţia şi prin legătura statistică dintre acesta (indicele situaţiei consumatorului) şi educaţia continuă (lifelong learning), care completează argumentele teoretice aduse în favoarea rolului educaţiei în adaptarea consumatorului la noile cerinţe ale unei societăţi aflată în era schimbărilor tehnologice. 1. Impactul schimbărilor tehnologice asupra consumului şi asupra comportamentului consumatorului

Schimbările tehnologice au adus o serie de influenţe mediului economic şi comercial, generate de reducerea constrângerilor spaţiale şi temporale în materie de comunicaţii sau de transferul informaţiei. Aceste schimbări tehnologice sunt tot mai accentuate în ultima perioadă, dezvoltând o nouă realitate, cea virtuală. Impactul cel mai mare în cadrul acestui proces îl are internetul, care a devenit unul dintre principalele modalităţi de comunicare şi de informare a lumii moderne, care a adus o serie de modificări ale comportamentului consumatorului.

În general, comportamentul consumatorului este considerat un ansamblu de reacţii exterioare prin care individul răspunde la stimuli. Din punct de vedere psihologic,



comportamentul consumatorului reprezintă ceea ce este obiectiv observabil în reacţia individului, independent de ceea ce declară, de gândurile şi atitudinile sale psihologice. Sociologii consideră comportamentul consumatorului ca fiind activitatea acestuia într-o situaţie socială dată (Mâlcomete, 1979), “acele acţiuni ale indivizilor implicaţi direct în procesul de obţinere şi utilizare a bunurilor şi serviciilor, inclusiv în procesul de decizie care precede şi determină aceste acte”.(Engel, Blackwell şi Miniard, 1986)

Pe măsură ce sistemele economice s-au dezvoltat, pe fondul schimbărilor tehnologice şi al globalizării, rolul şi comportamentul consumatorului se schimbă şi devine mai complex. Creşte importanţa modului în care sunt protejaţi consumatorii, cum le sunt respectate drepturile, într-un comerţ unde internetul şi digitalizarea, pe lângă avantajele pe care le creează, aduc şi anumite riscuri pentru consumatori, riscuri care afectează nerespectarea drepturilor acestora.

De o mare importanţă este modul în care decizia de a cumpăra este influenţată de noile schimbări tehnologice şi de modul în care noii consumatori îşi pot proteja drepturile în acest context.

Decizia de cumpărare este rezultatul interacţiunii unui set de factori, care contribuie la definirea şi realizarea scopului final al consumatorului de a-şi satisface cât mai bine nevoile şi dorinţele. (Ştefănescu şi Bălţătescu, 2010). O clasificare interesantă a acestor factori este cea evidenţiată de Cătoiu I., care ia în calcul două tipuri de variabile ce influenţează comportamentul consumatorului, şi anume variabile direct observabile, în care intră factorii economici, specifici mixului de marketing sau situaţionali (importanţa cumpărăturilor, reducerea timpului alocat cumpărăturilor) şi variabilele deduse prin cercetări de tip interferenţial, care cuprind factorii de natură psihologică (percepţie, învăţare, personalitate, motivaţie) şi sociologică (familie, clasă socială, cultură). (Cătoiu, 2002)

Noua era a tehnologiilor moderne şi globalizarea generează noi atitudini în comportamentul de consum şi influenţează modul în care consumatorii iau decizii de consum, precum şi modul în care se poate asigura protecţia drepturilor consumatorilor.

Schimbările tehnologice generează deosebiri între comportamentul de consum din mediul real şi cel din mediul virtual, precum şi în ceea ce priveşte adoptarea deciziei de cumpărare.

Internetul a permis dezvoltarea unor noi modalităţi de desfăşurare a afacerilor, mai ales prin intermediul comerţului electronic, de pe urma căruia consumatorul are numeroase avantaje (posibilitatea de a cumpăra orice din orice zonă a globului, timp redus, costuri mai mici), dar se poate confrunta şi cu unele dezavantaje (gradul de nesiguranţă, frauda). Consumatorii care folosesc mediul virtual au posibilitatea de a realiza tranzacţii de cumpărare mai rapid şi mai eficient. Internetul îi oferă consumatorului beneficiul de a obţine produse de calitate mai bună, prin utilizarea reţelelor interconectate, ceea ce duce la o satisfacţie mai mare pentru consumator şi la o economie mai mare de resurse, mai ales de timp. (Khan, 2006)

Autorii Bătăgan, Mărăşescu şi Pocovnicu evidenţiază două avantaje principale ale cumpărăturilor pe internet (prin comerţul electronic), care au la bază numărul crescut de magazine pe care consumatorul le poate vizita, şi anume: pe de o parte, reducerea timpul alocat achiziţionării produselor, iar, pe de altă parte, creşterea libertaţii de alegere. Totodată, comerţul electronic, aduce în prim plan problema protecţiei consumatorului şi a rezolvării litigiilor comerciale, care pot fi îngreunate de dificultatea de a stabili locul şi jurisdicţia sub care s-a realizat actul comercial. (Bătăgan, Mărăşescu şi Pocovnicu, 2010).


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • May 2014 455

Totodată, Internetul generează shimbări în gândirea consumatorului şi în modul de adoptare a deciziei de cumpărare. Pentru adoptarea unei decizii complexe de cumpărare, consumatorul parcurge, de regulă următoarele etape: identificarea nevoii, informarea şi evaluarea alternativelor posibile, adoptarea deciziei de cumpărare şi comportamentul postcumpărare. (Negrea şi Voinea, 2013)

Consumatorul adoptă decizia de cumpărare pe baza următoarelor aspecte: recunoaşterea nevoii, căutarea de informaţii, evaluarea alternativelor, cumpărarea propriu-zisă şi comportamentul postcumpărare. Cumpărarea on-line îmbunătăţeşte procesul de adoptare a deciziei de cumpărare şi economiseşte timpul consumatorului.

Recunoaşterea nevoii şi identificarea produselor pe care consumatorul doreşte să le achiziţioneze va fi realizată mai bine prin accesul cumpărătorului la internet, deoarece acesta poate cunoaşte produse care nu îi sunt disponibile pe plan local şi care îi aduc o satisfacţie mai mare.

Evaluarea alternativelor de cumpărare este mult mai uşor de realizat în spaţiul virtual, consumatorul având acces mai uşor la informaţii cu privire la punctele tari şi punctele slabe ale diferitelor mărci de produse.

Comportamentul post-cumpărare este şi el influenţat de tehnologiile moderne de cumpărare, prin aceea că, după utilizarea produsului, consumatorul poate interacţiona electronic cu producătorul şi poate deveni un bun mijloc de publicitate on-line, dacă acesta este mulţumit de produsul ales.(Negrea şi Voinea, 2013)

Decizia de a cumpăra poate fi influenţată şi de riscurile pe care le percepe consumatorul, riscuri care sunt accentuate de schimbările tehnologice şi digitalizarea economiei.

În literatura de specialitate principalele riscuri pe care le percepe consumatorul sunt clasificate în:

riscuri funcţionale – care ţin de funcţionalitatea produsului achiziţionat; riscul fizic – riscul asupra sănătăţii şi siguranţei consumatorului; riscul financiar- riscul ca produsul să nu merite preţul din punct de vedere al calităţii

sau al uzurii morale rapide; riscul social – riscul ca alegerea să nu corespundă cu nevoile consumatorului; riscul psihologic – riscul ca o alegere să afecteze consumatorul din punct de vedere

psihologic; riscul de timp – riscul de a pierde mult timp în alegerea unui produs. (Schiffman şi

Kanuk, 2000) La aceste riscuri se adaugă şi cele ce derivă din folosirea internetului în

achiziţionarea unor bunuri. Aceste riscuri sunt legate de plăţile nesigure pe internet, publicitate înşelătoare, inexistenţa unor firme virtuale, riscul de a fi atras de alte informaţii pe internet şi îndepărtarea de obiectivul iniţial, folosirea datelor personale ale consumatorului.

Aceste riscuri generate în special de dezvoltarea erei informatice impun formarea unor consumatori care ştiu să interpreteze informaţiile şi mesajele relevante ale firmelor ofertante, pentru a face alegeri prudente şi pentru a reacţiona corespunzător în scopul apărării propriilor drepturi.

Având acces aproape nelimitat la informaţiile de pe Internet, consumatorul identifică mai uşor produsele dorite, se poate informa în legătuă cu calitatea şi performanţele acestora, poate compara ofertele diferiţilor furnizori, adoptând astfel o decizie de cumpărare informată.



Consumatorii folosesc din ce în ce mai mult platformele mobile şi online, ceea ce exercită o influenţă mare asupra modului în care ofertanţii trebuie să interacţioneze cu consumatorii şi să îi atragă. În ultimii ani a crescut rolul consumatorului în raport cu compania care oferă bunul pe piaţă, noul consumator fiind mult mai exigent, selectiv şi matur. Creşterea autonomiei sale faţă de vânzător este în acelaşi timp cauza şi efectul unei sensibilităţi majore faţă de calitate, de fidelitatea de marcă şi de o mai mare sensibilitate faţă de preţ, care nu mai este văzut ca o variabilă independentă, ci ca un element asupra căruia presiunea consumatorului poate avea influenţe.

Potrivit prof. Suciu, principalele tipuri de consumatori sunt: consumatorii sociali – sunt cei care apelează la magazinele fizice, care preferă

modalităţile clasice de cumpărare, experimentatorii – care se bucură de încercarea lucrurilor noi, aceştia fiind cei care au

utilizat primii procedurile de cumpărare prin internet, consumatorii convenţionali – sunt cei care suferă de lipsa timpului şi îşi fac

cumpărăturile în mare grabă, consumatorii care pun accent pe obişnuinţa de consum – aceştia sunt reticenţi la nou şi

la a-şi schimba comportametul de consum, preferând mijloacele tradiţionale de cumpărare, consumatorii interesaţi de valoare – care pun accent pe raportul calitate-preţ, fiind

rapid adaptabili la noi facilităţi de cumpărare, de exemplu la comerţ electronic, consumatorii etici – ale căror decizii de cumpărare sunt relativ independente de modul

în care se vând produsele, fizic sau virtual, atâta timp cât se practică într-o manieră onestă. (Suciu, 2004)

În contextul noii economii, ca economie a cunoaşterii şi a dezvoltărilor tehnologice, creşte numărul consumatorilor care apelează la cumpărăturile pe internet, noul consumator fiind un consumator multi-cultural, cibernetic, educat şi informat. Consumatorii au pretenţii şi aşteptări cu mult mai mari, dar totodată sunt mai afectaţi de stres şi de lipsa timpului, ceea ce face ca dezvoltarea tehnologiilor să aducă modificări obiceiurilor de consum şi să influenţeze preferinţele consumatorilor şi deciziile lor de cumpărare.

Noul consumator doreşte să achiziţioneze produse originale, inovatoare, disctinctive, principala diferenţă dintre comportamentul de consum al consumatorului tradiţional şi cel al noului consumator, fiind aceea potrivit căreia comportamentul noului consumator are la bază căutarea autenticităţii, mai mult decât acoperirea nevoii prin folosirea bunurilor de masă. (Lewis şi Bridger, 2000)

Figura consumatorului se schimbă, el poate constitui subiect sau, din contra, obiect de piaţă, iar dacă este instruit şi educat, consumatorul poate aspira la rolul de arbitru de piaţă, mai ales dacă se angrenează în asociatţii şi misţcări organizate. (Bostan, Burciu şi Grosu, 2010)

În acest sens, protecţia drepturilor consumatorului capătă interes şi aduce în prim plan măsurile pe care factorii de decizie trebuie să le aibă în vedere pentru a depăşi situaţiile de încălcare a drepturilor consumatorilor în era schimbărilor tehnologice. Cadrul legal şi instituţional al protecţiei consumatorului trebuie să ţină pasul cu schimbările tehnologice. Aceste măsuri sunt axate pe protecţia sănătăţii şi a securităţii, protecţia intereselor economice, informarea, educarea şi reprezentarea consumatorilor în cadrul diverselor organizaţii, îmbunătăţirea siguranţei consumatorului în mediul virtual.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • May 2014 457

2. Educaţia – factor al condiţiei consumatorului într-o eră a schimbărilor tehnologice

Societatea în care trăim evoluează în ritm rapid şi aduce schimbări majore în stilul de viaţă al consumatorilor, în obiceiurile de consum, în luarea deciziei de a cumpăra, precum şi la nivelul protecţiei drepturilor consumatorului. Aceste schimbări sunt impuse de globalizare, digitalizare şi comerţ electronic.

În preocupările actuale, printre factorii care aduc avantaje consumatorului, prin creşterea capacităţii decizionale şi printr-o mai bună protecţie a drepturilor sale, educaţia capătă un rol din ce în ce mai important. Potrivit studiilor din literatura de specialitate, o persoană educată este mai receptivă la schimbările din societate, la asigurarea şi menţinerea sănătăţii, la protecţia mediului, toate acestea influenţând într-o măsură importantă şi benefică comportamentul de consum. Totodată, o persoană educată se poate proteja mai uşor în mediul economic actual caracterizat prin digitalizare, globalizare şi tehnologizare.

În analiza rolului educaţiei, ca factor al condiţiei consumatorului în era schimbărilor tehnologice, educaţia poate fi privită sub două aspecte: ca educaţie, în general, care se referă la cunoştinţele acumulate de individ prin procesul de învăţământ, în perioada anilor de şcoală sau ca educaţie a consumatorului, care se referă la informarea consumatorului, pentru a înţelege legislaţia în vigoare, care îi apară drepturile.

În contextul erei schimbărilor tehnologice şi a globalizării, competenţele generale şi specifice pe care consumatorul le obţine prin educaţie îi permit să beneficieze de schimbările tehnologice (prin dobândirea cunoştinţelor de limbi străine, de utilizare a calculatorului şi internetului) dar şi să prevină sau să atenueze riscurile cu care se poate confrunta (prin dobândirea de cunoştinţe economice şi de afaceri generale, înţelegerea valorii, a mecanismelor pieţei şi a concurenţei). Pe lângă nivelul educaţiei generale, educaţia consumatorului îi asigură consumatorului formarea unui sistem de valori, cunoaşterea drepturilor şi a legislaţiei specifice, recunoaşterea practicilor comerciale loiale şi neloiale, înţelegerea surselor de informaţii de încredere, o atitudine exigentă.

Educarea consumatorului poate fi făcută indiferent de nivelul de educaţie absolvit, însă, cu cât nivelul de educaţie este mai ridicat, cu atât consumatorul este mai receptiv la informaţiile legate de educaţia consumului, din punct de vedere al organizării bugetului, al înţelegerii drepturilor ce-i revin, al înţelegerii efectului consumului unor bunuri asupra sănătăţii şi asupra mediului.

Abilitatea de a folosi noile tehnologii sau de a distinge semnificatia caracteristicilor tehnice ale produselor depinde de nivelul de educaţie al individului, în timp ce atitudinea exigentă faţă de practicile comerciale ţine de educaţia consumatorului. Cele două tipuri de educaţie se completează reciproc, aducând avantaje consumatorului şi societăţii.

Datorită existenţei unor cantităţi mari de produse şi servicii pe piaţă şi a variaţiilor cu privire la calitatea acestora, consumatorii nu sunt întotdeauna capabili sa-şi satisfacă nevoile în mod eficient şi sigur, dezvoltarea tehnologică şi comercială creând permanent nevoi noi, uneori artificiale. Nu toţi consumatorii pot filtra în mod critic influenţele şi informaţiile pe care le primesc de pe piaţa bunurilor şi din sectorul publicitar. Consumatorii au nevoie de educaţie pentru a înţelege diferenţa dintre o nevoie reală şi una imaginară, pentru a învăţa să fie selectivi şi a-şi dezvolta capacitatea de decizie şi pentru a se proteja în consum. Schimbările rapide în domeniul tehnologiei şi ale comerţului electronic amplifică riscurile potenţiale de consum şi impun consumatorului să fie conştient de consecinţele consumului său. Educaţia consumatorului ajută la conştientizarea drepturilor sale, şi astfel la protecţia lui, deoarece consumatorul educat se va proteja mai bine de produsele cu riscuri



de pe piaţă, precum şi la creşterea capacităţii de decizie atunci când face cumpărături într-o piaţă digitalizată, unde comerţul electronic ia o mare amploare. (Dinu, Marchevski, Dobrescu şi Petrescu, 2010)

În literatura de specialitate, educaţia este unul dintre factorii care influenţează comportamentul consumatorului, alături de mediul social, personalitate, stil de viaţă, motivaţii, percepţii, vârstă, venit, mediul familial. (Hill şi O’Sullivan, 1997) Complexitatea deosebită a comportamentului consumatorului se explică tocmai prin multitudinea de factori care influenţează direct sau indirect procesul decizional de cumpărare şi de consum.

Consumatorii educaţi şi informaţi pot recurge mai uşor la schimbări în stilul propriu de viaţă şi în modelul de consum, în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii lor şi al protecţiei mediului. Consumatorii joacă un rol esenţial în aspectele privind provocările ecologice, precum schimbările climatice, poluarea apei şi a aerului, amenajările teritoriului şi producerea deşeurilor. Protecţia mediului şi lupta împotriva schimbărilor climatice necesită o mai bună informare în anumite domenii, precum cel energetic şi cel al transporturilor, în care acţiunile consumatorilor pot avea consecinţe importante. (Comisia Europeană, 2007)

Educaţia consumatorului îi aduce acestuia o mulţime de avantaje pe plan individual şi social, precum:

îmbunătăţirea modului de alegere, în concordanţă cu condiţiile de viaţă şi cele financiare, realizând o mai bună administrare a resurselor proprii,

alegerea acelor bunuri care nu afectează sănătatea, stilul de viaţă sănătos reducând costurile în cadrul sistemului sanitar,

schimbarea stilului de viaţă, prin asumarea responsabilităţii şi prin participarea la viaţa socială,

înţelegerea modului de funcţionare a economiei şi a rolului consumatorului în viaţa economică,

cunoaşterea drepturilor consumatorului şi asigurarea unei mai bune protecţii faţă de produsele cu riscuri,

creşterea capacităţii de decizie a consumatorului, mai ales în condiţiile extinderii comerţului electronic, care îi oferă o gama largă de produse şi servicii,

susţinerea protejării mediului, prin reciclare şi prin alegerea produselor bio şi eco. (Dinu V., 2011)

Consumatorii au nevoie de drepturi pentru a fi protejaţi de un comerţ nesigur şi trebuie să accepte faptul că au, la rândul lor unele responsabilităţi. Pentru a depăşi situaţiile în care oamenii nu îşi cunosc drepturile de bază privind consumul sau şovăie să acţioneze când este necesar, pentru a-şi apăra drepturile, este nevoie de educaţie. (Negrea şi Voinea, 2013)

Cu cât produsele pe care consumatorul doreşte să le achiziţioneze sunt mai complexe, cu atât este nevoie de mai multă educaţie şi informare a consumatorului pentru a creşte capacitatea de a lua decizii corecte şi eficiente. De exemplu, în cazul produselor financiare, aflate în continuă diversificare, consumatorii au nevoie de educaţie financiară pentru a înţelege terminologia financiară de bază, studiile de specialitate şi informaţiile financiare. (Răbonţu şi Chiriţescu, 2009)

Educaţia consumatorului are implicaţii atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic, aşa cum se poate observa în figura numărul 1.

În primul rând, un consumator educat îşi gestionează mai bine bugetul şi are mai multă grijă de sănătatea sa. Îmbunătăţirea sănătăţii contribuie la creşterea productivităţii


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • May 2014 459

muncii, dar şi a calităţii vieţii individului. În al doilea rând, educaţia, în general, şi educaţia consumatorului, în special

contribuie la susţinerea transformărilor calitative la nivelul economiei, ceea ce asigură dezvoltarea economică durabilă. Dezvoltarea economică durabilă este forma de manifestare a dinamicii macroeconomice care presupune, pe lângă creşterea economică, un ansamblu de transformări cantitative, structurale şi calitative la nivelul economiei şi asigură satisfacerea cerinţelor prezente de consum fără a le compromite sau prejudicia pe cele ale generaţiilor viitoare, un rol important revenind în acest caz atitudinii faţă de mediul natural.

Un consumator educat este mai preocupat de protecţia mediului atât în consum, cât şi în reciclarea deşeurilor de consum. Preferinţele consumatorilor şi opţiunile lor de cumpărare joacă un rol important în protecţia mediului, acestea putând fi influenţate prin educaţie şi prin informare (de exemplu, prin etichetarea produselor), în scopul susţinerii unei societăţi durabile. Însă, doar etichetarea produselor prietenoase cu mediul nu este suficientă pentru a orienta comportamentul de consum către produsele ecologice, fiind nevoie de o implicare a învăţământului de masă, pentru a forma un comportament ecologic, prin educaţie. (Dinu, Săvoiu şi Tăchiciu, 2012)

Toate acestea influenţează pozitiv calitatea vieţii consumatorului şi a familiei sale. O calitate a vieţii mai bună, bazată pe un comportament de consum sănătos, prietenos cu mediul, va contribui la progresul societăţii şi va susţine dezvoltarea economică durabilă, care, la rândul lor vor asigura condiţiile pentru creşterea calităţii vieţii populaţiei. Aceasta este o relaţie în dublu sens, deoarece, pe de-o parte, educaţia este suportul creşterii calităţii vieţii individului, iar pe de altă parte, educaţia este influenţată de calitatea vieţii.

Figura nr. 1: Contribuţia educaţiei consumatorului la dezvoltarea durabilă Sursa: realizare proprie

EDUCAŢIA CONSUMATORULUI

influenţează:

SĂNĂTATEA

PROGRESUL SOCIETĂŢII

GESTIONAREA BUGETULUI

DEZVOLTARE ECONOMICĂ DURABILĂ

PROTECŢIA MEDIULUI

CALITATEA VIEŢII



Un consumator educat este cel care are şanse mai mari de câştig şi stabilitate mai bună pe piaţa muncii, făcând mai bine faţă provocărilor. (Şerban, 2012) Acesta va fi mai receptiv la informaţiile privind calitatea produselor consumate şi va putea susţine totodată un consum cu o pondere mai mare a produselor sănătoase şi prietene cu mediul. Acest comportament de consum va influenţa şi familia din care face parte consumatorul şi va putea transmite generaţiilor viitoare importanţa educaţiei consumului.

Totodată, un consumator educat va genera o preocupare mai mare a firmelor de a aduce pe piaţă produse corespunzătoare cu cerinţele consumatorului, ceea ce va amplifica competiţia între ofertanţi şi producători, aducând avantaje consumatorului dar şi pieţei şi economiei, în ansamblu.

Astfel, un consumator educat, informat, competent, exigent şi responsabil contribuie la dezvoltarea societăţii şi la progresul general, care au o determinare şi o manifestare prin excelenţă calitative, ce vizează atât aspecte economice, cât şi sociale.

Educaţia contribuie la dezvoltarea unor competenţe care îi asigură consumatorului un stil de viaţă sănătos, participativ şi durabil. Aceste competenţe contribuie la creşterea capacităţii decizionale a consumatorului şi la conştientizarea drepturilor sale:

competenţa privind sănătatea (nutriţia, mişcarea, timpul liber); competenţa financiară (organizarea bugetului, prevenirea îndatorării); competenţa mediatică (cumpărături pe Internet, prin intermediul telefonului); competenţa informaţională (învăţarea pe tot parcursul vieţii, utilizarea de informaţii); competenţa privind siguranţa (utilizarea în siguranţă a unor produse şi servicii,

normele cu privire la igienă); competenţa juridică (cunoaşterea drepturilor consumatorului); competenţa de cumpărare (dependenţe, influenţe, nevoi); competenţa de sustenabilitate (resurse, protecţia mediului). (Dinu, 2011) La nivelul Uniunii Europene, printre preocupările din domeniul politicii

consumatorului, pentru perioada 2014-2020, se află ca obiective principale: creşterea rolului educaţiei atât pentru consumatori, cât şi pentru întreprinderi, reducerea consumatorilor vulnerabili, afectaţi de criză; analiza efectelor îmbătrânirii populaţiei asupra comportamentului de consum; atitudinea noului consumator care domină piaţa unică digitală.

Astfel, există numeroase motive pentru care educaţia consumatorilor este un aspect prioritar nu doar la nivel de individ, ci şi la nivel naţional şi european:

contextul economic şi pieţele de bunuri şi servicii evoluează rapid, sunt foarte dinamice şi complexe,

schimbările tehnologice şi globalizarea aduc noi moduri de consum şi influenţează capacitatea decizională a consumatorului şi gradul său de protecţie,

creşterea nivelului de educaţie şi informare a consumatoriului nu aduce doar beneficii individuale, ci şi beneficii pentru societate şi economie, cum ar fi reducerea gradului de îndatorare prin creşterea responsabilităţii consumului,

introducerea noţiunilor despre educarea consumatorului în şcoli, de la vârste fragede, presupune formarea unor adulţi informaţi, responsabili şi cu o capacitate decizională crescută,

educaţia înseamnă şi o protejare mai bună împotriva unor fraude, în creştere mai ales în mediul virtual.

Prin unele studii privind consumatorii, care au la bază datele colectate de Eurostat, precum şi informaţiile primite de la Statele Membre şi de la Reţeaua Centrelor Europene


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • May 2014 461

ale Consumatorilor (ECC), se calculează mai mulţi indicatori care sunt influenţaţi de nivelul de educaţie al consumatorilor. Aceşti indicatori-cheie se referă la punerea în aplicare a legislaţiei privind protecţia consumatorilor şi siguranţa produselor, la eficacitatea măsurilor de soluţionare a reclamaţiilor, precum şi la responsabilizarea şi informarea consumatorilor. Obiectivul este realizarea unei diagnoze a calităţii vieţii consumatorilor, care va ajuta autorităţile publice naţionale şi organizaţiile de protecţie a consumatorilor să-şi planifice şi să-şi evalueze propriile activităţi. (European Commission, 2013)

Unul dintre indicatorii calculaţi în cadrul acestui raport (European Commission, 2013, The Consumer Conditions Scoreboard) este Indicele situaţiei consumatorilor (Consumer Conditions Index), care este un indice compozit, format din 12 subindicatori ce surprind principalele aspecte ale mediului de consum, precum: gradul de încredere al consumatorului, practicile comerciale ilicite, siguranţa produselor, reclamaţiile din partea consumatorilor şi soluţionarea acestora. Acest indice ia valori de la 1 la 100 şi cu cât se apropie de 100, cu atât arată un grad mai ridicat de satisfacţie al consumatorilor în consum.

Potrivit acestui studiu (European Commission, 2013, The Consumer Conditions Scoreboard), la nivelul Uniunii Europene, educaţia consumatorilor influenţează următorii subindicatori ai Indicelui situaţiei consumatorilor:

incidenţa practicilor ilicite ale ofertanţilor - care înregistrează valoarea cea mai mică la consumatorii cu nivel mai scăzut de educaţie (27%) şi cea mai mare la cei cu studii superioare (44%). Această corelaţie poate fi explicată prin faptul că acele categorii de consumatori, care au nivel scăzut de educaţie nu pot identifica situaţiile ilicite şi nu işi cunosc întotdeauna drepturile.

probabilitatea ca problemele de mediu să fie luate în considerare în deciziile de achiziţie este influenţată pozitiv de nivelul de educaţie. Cu cât o persoană este mai educată, cu atât este mai preocupată de impactul asupra mediului al produselor sau serviciilor achiziţionate. România se încadrează, din acest punct de vedere puţin peste media UE.

deschiderea către noile modalităţi de consum on-line – care arată că, pe măsură ce creşte nivelul de educaţie, creşte şi interesul consumatorilor de a face achiziţii online. De exemplu, numai 22% dintre cei fără educaţie sau cu studii primare au cumpărat produse de pe internet, faţă de 69% dintre consumatori cu studii superioare. Însă aceste achiziţii online depind şi de mărimea venitului disponibil, de vârstă, de tipul bunului sau serviciului tranzacţionat online. România se află printre ţările ai căror consumatori apelează cel mai puţin la comerţul electronic, faţă de celelalte state UE.

Un alt aspect pe care îl prezintă raportul Uniunii Europene este cunoaşterea legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorului, care arată o legătură directă între nivelul de educaţie al consumatorului şi cunoaşterea legislaţiei cu privire la protecţia drepturilor consumatorului, persoanele cu studii superioare fiind mai conştiente de drepturile pe care le au în calitate de consumatori (63%) decât persoanele cu cel mai scăzut nivel de educaţie (59 %). România (52%) se află sub media UE (60%) la cunoaşterea legislaţiei în domeniul protecţiei drepturilor consumatorului.

Analiza indicatorilor de consum la nivelul Uniunii Europene arată că următorii indicatori au valori mai mari în cazul consumatorilor cu studii superioare, faţă de consumatorii cu studii medii şi primare: scorul mediu al încrederii consumatorilor în achiziţionarea de bunuri şi servicii de pe internet, scorul mediu al predilecţiei pentru achiziţii transfrontaliere, scorul mediu al cunoaşterii drepturilor consumatorilor, scorul mediu al percepţiei nesiguranţei produselor de către consumatori şi scorul mediu al percepţiei reclamelor amăgitoare/înşelătoare şi frauduloase de către consumatori.



Astfel, persoanele cu un nivel de educaţie superior au cel mai mare scor la indicatorii referitori la responsabilizarea consumatorilor şi informarea acestora şi în ceea ce priveşte atitudinea faţă de comerţul electronic şi achiziţiile transfrontaliere. În acelaşi timp, ei sunt cei mai critici în privinţa mecanismelor de obţinere a unor compensaţii, precum şi cei cu cea mai mare probabilitate de a se fi confruntat cu probleme şi cu practici comerciale ilicite (deoarece le pot observa mai bine decât alte categorii de consumatori).

Condiţia consumatorului este cu atât mai bună, cu cât creşte nivelul său de educaţie generală, dar şi cu cât dobândeşte cunoştinţe asociate schimbărilor tehnologice. Tocmai de aceea am urmărit legătura dintre indicele situaţiei consumatorului (ca măsură a condiţiei consumatorului) şi lifelong learning (învăţarea pe tot parcursul vieţii), indicator calculat de Eurostat, care surprinde numărul persoanelor cu vârste între 25-64 de ani care au primit educaţie/formare profesională în ultimele patru săptămâni anterioare studiului (ca măsură a dobândirii de noi cunoştinte, ce pot fi utile consumatorului în stabilirea deciziei de consum).

Dacă corelăm acest indice al situaţiei consumatorilor cu indicatorul învăţarea pe tot parcursul vieţii (lifelong learning) vom observa că există o relaţie directă între evoluţia acestor indicatori, pentru multe dintre ţările Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că o investiţie în pregătirea continuă ridică nivelul înregistrat de indicele situaţiei consumatorilor, prin creşterea capacităţii decizionale a consumatorului de a alege un model de consum sănătos, o înţelegere a drepturilor şi obligaţiilor legale ce-i revin, precum şi printr-o adaptare mai bună la noile modele de consum impuse de era tehnologiilor informaţionale, în continuă diversificare.

Graficul de mai jos (figura nr. 2) prezintă mărimea celor doi indicatori, indicele situaţiei consumatorilor şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, la nivelul anului 2012, pentru unele State Membre ale Uniunii Europene.

Ţările care au cele mai mari valori la ambii indicatori sunt: Finlanda, Marea Britanie, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Austria şi Suedia. Sub media Uniunii Europene, la ambii indicatori, având cele mai mici valori dintre cele 27 de ţări UE, se află Cipru, Lituania, Grecia, Croaţia, Bulgaria şi România. Îmbunătăţirea condiţiilor pentru consumatori în Bulgaria a permis ca Bulgaria să înregistreze o creştere a indicelui situaţiei consumatorilor faţă de anii trecuţi. Situaţia economică dificilă din Grecia şi Cipru ar putea explica deteriorarea scorurilor generale şi, în consecinţă, scăderea în clasament până la nivelul ultimelor locuri.

Figura nr. 2: Indicele situaţiei consumatorilor şi Lifelong Learning, UE, 2012

Sursa: realizat pe baza datelor furnizate de European Commission, 2013


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • May 2014 463

Ţările reprezentate în partea dreaptă, sus, a graficului cunosc cele mai ridicate niveluri atât pentru indicele situaţiei consumatorului, cât şi pentru lifelong learning (Danemarca, Suedia, Finlanda, Olanda, Marea Britanie). Se constată existenţa unei strânse corelaţii între cei doi indicatori, ce arată un indice al situaţiei consumatorului ce creşte pe măsură ce gradul de participare la forme de învăţare pe tot parcursul vieţii creşte.

Ţările reprezentate în partea stângă a graficului, unde se află şi România înregistrează cele mai mici valori pentru ambii indicatori, arătând că un indice al situaţiei consumatorilor scăzut este însoţit de o participare la educaţia continuă scăzută, ceea ce ne permite să concluzionăm că, în general, există o relaţie directă între evoluţia celor doi indicatori.

România a făcut unele progrese în ceea ce priveşte comerţul electronic şi legislaţia cu privire la protecţia consumatorului, ceea ce a îmbunătăţit evoluţia Indicelui situaţiei consumatorului, pentru anul 2012, faţă de anii anteriori.

România înregistrează însă cea mai mică valoare la indicatorul Lifelong learning (1,4%), dar, nu are cea mai mică valoare a indicatorului Indicele situaţiei consumatorului (54%). Această situaţie pentru România, în care participarea la educaţia continuă este cea mai scăzută, iar indicele situaţiei consumatorului are un nivel mai ridicat decât al altor state, aflate în partea stângă a graficului (Bulgaria, Grecia şi Cipru) exprimă o situaţie atipică, care, la prima vedere arată o slabă corelaţie între cei doi indicatori analizaţi.

De fapt, România înregistrează valori mai bune la o serie de subindicatori ai indicelui situaţiei consumatorului care nu sunt influenţaţi în mod direct de nivelul de educaţie al consumatorului: încrederea consumatorilor în protejarea şi respectarea propriilor drepturi, monitorizarea conformităţii cu legislaţia privind protecţia consumatorilor, monitorizarea conformităţii cu legislaţia privind siguranţa produseor nealimentare şi alimentare, satisfacţia faţă de modul de soluţionare a reclamaţiilor consumatorului. La subindicatorii unde educaţia are o influenţă ridicată, România înregistrează valori mai scăzute (de exemplu la cunoaşterea de către consumatori a legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorului, la depunerea de reclamaţii în cazul confruntării cu probleme).

Rezultatele surprinse de evoluţia acestor indicatori confirmă rolul educaţiei în pregătirea consumatorilor ce trebuie să se adapteze în era schimbărilor tehnologice. Revoluţia tehnologică adusă de Internet şi digitalizare va lua amploare şi mai mult, ceea ce presupune noi provocări pentru consumatori şi pentru modurile tradiţionale de reglementare a drepturilor acestora.

Investiţia în educaţia consumatorului ar permite individului să devină un consumator reflexiv, care să ia decizii în cunoştinţă de cauză, care să aibă abilitatea de a obţine, de a evalua şi de a utiliza informaţii privind consecinţele comportamentului său de consum, care să fie capabil să decodifice mesajele de media şi publicitare în contextul propriilor valori şi a propriei definiţii asupra a ceea ce înseamnă calitatea vieţii, dar şi în contextul justiţiei intra şi inter-generaţionale. Educaţia este totodată şi un instrument eficient pentru protecţia drepturilor consumatorului, prin prevenirea comportamentelor financiare riscante, prin promovarea reflexivităţii în comportamentul de consum şi prin formarea abilităţilor individuale necesare pentru o autoguvernare inteligentă. (Popescu, Popescu şi Stroe, 2010)



Concluzii În ultimii ani, nevoia de educaţie a consumatorilor a devenit tot mai evidentă la

nivel european, ca urmare a realizării pieţei unice europene, a uniunii economice şi monetare, a impactului noilor tehnologii asupra consumului, a amplificării comerţului electronic transfrontalier.

Comportamentul şi decizia de consum sunt influenţate de o mulţime de factori, printre care educaţia este unul important. Educaţia îi permite consumatorului să se adapteze la cerinţele noii ere a schimbărilor tehnologice, în care internetul şi comerţul electronic îl fac pe consumator sensibil în faţa riscurilor ce pot apărea prin acest tip de comerţ, afectându-i drepturile şi protecţia acestora.

Lucrarea noastră evidenţiază rolul ridicat al educaţiei, ca factor al condiţiei consumatorului în era schimbărilor tehnologice actuale şi, prin cercetarea secundară a legăturii dintre cei doi indicatori – indicele situaţiei consumatorului şi lifelong learning, arată influenţa educaţiei asupra mediului de consum. Ca direcţii viitoare de cercetare, vom aprofunda analiza corelaţiilor dintre subindicatorii indicelui situaţiei consumatorului şi alţi indicatori cu privire la educaţie şi la calitatea vieţii.

Educaţia va asigura o creştere a capacităţii de decizie a consumatorului, prin conştientizarea drepturilor sale şi îi va permite acestuia să se protejeze mult mai bine de produsele riscante de pe piaţă sau de nerespectarea legislaţiei.

Educaţia, în general şi cea a consumatorului, în special, va influenţa comportamentul consumatorului şi deciziile acestuia, astfel încât consumatorul să îşi poată îmbunătăţi satisfacerea nevoilor şi calitatea vieţii şi să se poată adapta eficient la schimbărilor tehnologice şi la globalizare.

Un consumator educat contribuie la asigurarea protecţiei drepturilor sale, prin aceea că poate sesiza mai uşor unele neajunsuri ale ofertanţilor şi poate interveni, reacţionând la acestea, astfel încât ofertantul să se adapteze şi să ofere condiţii mai bune şi corecte pentru consumator.

Politica de protecţie a drepturilor consumatorului trebuie să se adapteze cât mai bine la realităţile erei digitale pentru a depăşi dificultăţile privind protecţia drepturilor consumatorilor, care apar mai ales în mediul virtual. Mediul virtual şi schimbările tehnologice permit accesul rapid la o mulţime de informaţii, iar un consumator educat va putea face diferenţa dintre informaţiile nocive şi cele utile în luarea deciziei de consum.

Preocupările la nivelul Uniunii Europene vizează, pe lângă educarea şi informarea consumatorului şi îmbunătăţirea siguranţei acestuia. Aceste preocupări trebuie însă aplicate şi la nivel naţional, astfel încât rezultatele în domeniul calităţii vieţii consumatorului să fie îmbunătăţite şi să susţină crearea unei pieţe eficiente şi durabile. Bibliografie Alsmadi, S. şi Alnawas, I., 2012. Consumer Rights Today: Are They in Business or Out of

Business? International Journal of Marketing Studies, 4(1), pp. 159-167.

Angelescu, C., Ciucur, D. şi Marin, D., 2001. Dicţionar de economie. Bucureşti: Editura Economică.

Bătăgan, L., Mărăşescu, A. şi Pocovnicu, A., 2010. Drepturile consumatorilor în economia digitală. Studiu de caz al utilizării comerţului electronic în România. Economie teoretică şi aplicată, XVII, No. 9(550), pp. 63-80.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • May 2014 465

Bostan, I., Burciu, A. şi Grosu V., 2010. Consumatorismul şi politicile privind protecţia consumatorului în spaţiul comunitar. Economie Teoretică şi Aplicată, XVII, No. 4(545), pp. 17-32.

Caeiro, S., Ramos, T.B. şi Huisingh, D., 2012. Procedures and criteria to develop and evaluate household sustainable consumption indicators. Journal of Cleaner Production, 27, pp. 72-91.

Cătoiu, I.. Bălan, C., Balaure, V., Orzan, G. şi Popescu, I.C., 2002. Cercetări de marketing. Bucureşti: Uranus Publishing House.

Comisia Europeană, 2013. The Consumer Conditions Scoreboard, 9th edition. [pdf] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/consumers/consumer_research/editions/docs/9th_ edition_scoreboard_en.pdf> [Accesat 7 ianuarie 2014].

Comisia Europeană, 2007. Strategia UE pentru politica de protecţie a consumatorilor, 2007-2013, Direcţia Generală Sănătate şi Protecţia Consumatorilor.

Dinu, V., 2011. Protecţia consumatorilor. Bucureşti: ASE Publishing House.

Dinu, V., Săvoiu, Gh. şi Tăchiciu, L., 2012. Eco-Labeling and Consumers’ Education framework. In: IGWT, 18th IGWT Symposium „Technology and Innovation for a Sustainable Future: a Commodity Science Perspective”, 24-28 Septembrie 2012, Roma, Italia.

Dinu, V., Marchevski, I., Dobrescu, E. şi Petrescu, R.M., 2010. Education and training Needs in the field of Consumer Protection in the Lower Danube Region. Amfiteatru Economic, XII (Număr Special 4), pp. 709-734.

Engel, J.F., Blackwell, R.D. şi Miniard, D.T., 1986. Consumer Behaviour. Chicago: The Dryden Press.

Eurostat, 2013. Lifelong Learning. [online] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/eurostat> [Accesat 7January 2014].

Fischer, D., 2011. Educational organizations as ‘cultures of consumption’: cultural contexts of consumer learning in schools. European Educational Research Journal, 10, pp. 595–610.

Florescu, C. coord., 1992. Marketing. Bucureşti: Marketer Publishing House.

Goldsmith, E.B. şi Goldsmith, R., 2011. Social influence and sustainability in households. International Journal of Consumer Studies, 35, pp. 117–121.

Goldsmith, E.B. şi Piscopo, S., 2014. Advances in consumer education: European initiatives. International Journal of Consumer Studies, 38, pp. 52–61.

Gombert-Courvoisier S., Sennes, V., Ricard, M. şi Ribeyre, F., 2014. Higher Education for Sustainable Consumption: case report on the Human Ecology Master’s course (University of Bordeaux, France). Journal of Cleaner Production, 62, pp. 82-88.

Grebitus, C., Harmann, M., Piorkowsky, M.B., Pakula, C. şi Stamminger, R., 2012. Consumer behaviour towards a sustainable future. International Journal of Consumer Studies, 36, pp.121–122.

Hill, E. şi O’Sullivan, T., 1997. Marketing. Bucureşti: ANTET Publishing House.

Institutul Naţional de Statistică, 2012. Anuarul Statistic al României, 2011.

Khan, M., 2006. Consumer Behavior and Advertising Management. NewAge International.

Kotler, Ph., 1997. Managementul marketingului. Bucureşti: Teora Publishing House.



Kotler, Ph., Armstrong, G., Saunders, J. şi Wong, V., 1998. Principiile marketingului, Bucureşti: Teora Publishing House.

Lewis, D şi Bridger, D., 2000. The Soul of the New Consumer: Authenticity-What We Buy and Why in the New Economy. London: Nicholas Brealey Publishing.

Mâlcomete, P., 1979. Dictţionar de marketing. Iasţi: Junimea Publishing House.

McGregor, S., 2008. Ideological maps of consumer education. International Journal of Consumer Studies, 32, pp. 545–552.

Negrea, M.T. şi Voinea, L., 2013. Studiul şi protecţia consumatorului. Bucharest: ASE Publishing House.

OECD, 2009. Consmer Education. [pdf] Disponibil la: <http://www.oecd.org/sti/consumer/ 44110333.pdf> [Accesat 7 ianuarie 2014].

Parker, W.C., Ninomiya, A. şi Cogan, J., 1999. Educating world citizens: toward multinational curriculum development. American Educational Research Journal, 36, pp. 117–145. [pdf] <http://www-rohan.sdsu.edu/~cbabroad/documents/PDF_files/ Cultural_material/Educating_word_citizens.pdf> [Accesat 7January 2014].

Popescu C., Popescu S.F. şi Stroe C., 2010. Consumption for the fulfillment of human life. Amfiteatru Economic, XII (28), pp. 530-545.

Răbonţu, C.I. şi Chiriţescu, D.D., 2009. Educaţia şi rolul său în protecţia consumatorului de servicii financiare din Uniunea Europeană. Finanţe Publice şi Contabilitate Magazine, XX(7-8), pp. 52-56.

Schroeder, M. şi McKinnon, S., 2007. Learning good judgment: young Europeans’ perceptions of key consumer skills. International Journal of Consumer Studies, 31, pp. 152–159.

Stanciu, S., 1993. Marketing, Bucureşti: Editura Universităţii Bucureşti.

Stanciu, S., 2002. Bazele generale ale marketingului. Universitatea Bucureşti, [online] <http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/sica/index.htm> [Accesat 7 ianuarie 2014].

Suciu, M.C., 2004. Economie. Noua economie şi societatea cunoaşterii. Bucureşti: Editura ASE.

Şerban, A.C., 2012. Education and changing labour content – implications on employment. Actual Problems of Economics, 10, pp. 536-543.

Ştefănescu, F. şi Bălţătescu, S., 2010. Consumatorul român şi drepturile sale: opinii şi atitudini. Amfiteatru Economic, XII (28), pp. 293-313.

Protecţia Drepturilor Consumatorilor într-o Eră a Schimbărilor Tehnologice şi a Globalizării

AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 467

ANALIZA PIEŢEI ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA PORNIND DE LA GARANTAREA ŞI EXERCITAREA DREPTULUI

CONSUMATORILOR LA RECLAMAŢII

Dan Armeanu1*, Nicolae Istudor2, Sgârdea Florinel Marian3 şi Ana-Maria Burcă4

1)2)3)4)Academia de Studii Economice din Bucureşti, România Rezumat

Pe piaţa asigurărilor, protecţia consumatorilor reprezintă o componentă importantă care contribuie la stabilitatea, disciplina şi eficienţa acesteia. În acest sens, activitatea de educare şi informare a consumatorilor de asigurări cu privire la garantarea şi exercitarea dreptului acestora la reclamaţii deţine un rol esenţial în mecanismul de protecţie a acestora. Acest studiu vizează îmbunătăţirea capacităţii decizionale a consumatorilor de servicii financiare de pe piaţa asigurărilor din România printr-o mai bună informare cu privire la garantarea şi exercitarea dreptului la reclamaţii ce le revine în baza legislaţiei. Astfel, prin aplicarea a trei tehnici de analiza datelor – analiza componentelor principale, analiza cluster şi analiza discriminantă – asupra datelor privind reclamaţiile ce au fost înregistrate de cele 41 de societăţi de asigurări care au operat pe piaţa din România în anul 2012, se obţine o clasificare ce urmăreşte gradul de transparenţă al pieţei de asigurări, ducând la o mai bună informare a consumatorilor şi, implicit, la îmbunătăţirea protecţiei acestora prin scăderea nivelului tranzacţiilor prejudiciabile pentru consumatori. Cuvinte-cheie: dreptul la informare, reclamaţii, servicii financiare, piaţa asigurărilor, tehnici de analiza datelor. Clasificare JEL: C49, G22, D18. Introducere

Protecţia consumatorilor reprezintă o componentă esenţială a oricărui sistem

financiar. Nu este importantă doar protejarea consumatorilor existenţi, ci şi fundamentarea încrederii pentru consumatorii potenţiali. Pe pieţele financiare, protecţia consumatorilor acţionează pozitiv asupra încrederii consumatorilor în sistemul financiar, asupra problemei privind dezechilibrul de putere, informaţie şi resurse dintre consumatori şi companii şi asupra eficienţei şi transparenţei pieţelor financiare. Un cadru legislativ eficient pentru protecţia consumatorilor de servicii financiare trebuie să ofere transparenţa informaţiilor, puterea de alegere, soluţionarea reclamaţiilor şi confidenţialitate.

* Autor de contact, Dan Armeanu – [email protected]

AE Analiza Pieţei Asigurărilor din România pornind de la Garantarea şi Exercitarea Dreptului Consumatorilor la Reclamaţii


Există situaţii în care, pornind de la modelul altor pieţe, consumatorii consideră că societăţile de pe piaţa financiară sunt obligate să ofere servicii sigure şi astfel, îşi asumă anumite angajamente fără a mai analiza cu atenţie informaţiile disponibile. De-a lungul vieţii, oamenii achiziţionează servicii financiare foarte rar, iar lipsa de experienţă generează consecinţe financiare majore, deoarece, în calitate de consumatori, aceştia nu identifică cu exactitate criteriile de evaluare a serviciilor. Drept urmare, protecţia consumatorilor de servicii financiare ar trebui să înceapă încă din sistemul educaţional (liceal şi academic), unde toţi trebuie să aibă acces real la cunoştinţele financiare fundamentale.

Criza economică şi financiară de la nivel global a avut consecinţe şi în sfera protecţiei consumatorilor de servicii financiare, eşecurile privind protecţia consumatorilor evidenţiind necesitatea regândirii mecanismelor legislative şi de supraveghere. Există un decalaj real informaţional între societăţile de pe piaţa financiară şi clienţii serviciilor oferite de către acestea, net în defavoarea celor din urmă.

Adeseori, consumatorii de pe piaţa financiară compensează lipsa informaţiilor prin alegerea celor mai atractive oferte în termeni de rate ale dobânzii sau câştiguri investiţionale mari. În unele cazuri, aceste oferte generează pierderi, iar consumatorii îşi pierd încrederea în piaţa financiară, afectând stabilitatea acesteia.

În contextul decalajului real informaţional existent, gradul ridicat de complexitate a unor produse financiare a determinat apariţia asimetriei informaţionale. Asimetria informaţională constă în apariţia unor diferenţe cantitative şi calitative în ceea ce priveşte informaţiile deţinute de cele două părţi contractuale. Pe pieţele financiare, asimetria informaţională poate avea drept consecinţe selecţia adversă şi hazardul moral. De exemplu, pe piaţa asigurărilor de sănătate, Akerlof (1970) demonstrează că asiguratul deţine faţă de societatea de asigurări avantajul informaţiilor complete. De regulă, partea mai puţin informată este conştientă de faptul că cealaltă parte contractuală deţine mai multe informaţii (Katz şi Rosen, 1998). În vederea reducerii asimetriei informaţionale de pe piaţa financiară, autoritatea de supraveghere trebuie să acţioneze în trei direcţii: informare, educare şi impunerea unor norme.

Conştientizarea prin informarea cetăţenilor în legătură cu drepturile care le sunt conferite prin numeroasele reglementări europene în domeniul protecţiei consumatorilor reprezintă un pas foarte important în vederea reducerii cazurilor de încălcări ale drepturilor consumatorilor (Baciu şi Deac, 2010). Deoarece piaţa asigurărilor reprezintă o componentă esenţială a sistemului financiar din România, protecţia consumatorilor de asigurări ar trebui să devină o preocupare primordială a autorităţii de supraveghere din domeniu. În acest sens, activitatea de educare şi informare a consumatorilor de asigurări cu privire la dreptul acestora la reclamaţii deţine un rol esenţial în mecanismul de protecţie a acestora, de aplicarea legislaţiei şi garantarea căilor de atac, cu impact în scăderea nivelului tranzacţiilor prejudiciabile pentru consumatori. În literatura de specialitate din aria asigurărilor nu există studii cu privire la dreptul consumatorilor la reclamaţii şi alte căi de atac, în general, tema protecţiei consumatorilor de asigurări este vag abordată, deoarece majoritatea studiilor urmăresc protecţia consumatorilor de servicii financiare la modul general.

O protecţie cu adevărat reală se traduce în aplicarea legislaţiei şi garantarea căilor de atac în termeni reali, cu impact în scăderea nivelului tranzacţiilor prejudiciabile pentru consumatori, deci cu acţiuni şi rezultate reale.


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 469

1. Protecţia consumatorilor pe piaţa asigurărilor din România

Societăţile de pe piaţa financiară pot crea servicii în termeni contractuali în combinaţii aparent nelimitate, în condiţiile în care oferă consumatorilor informaţii complete cu privire la toţi aceşti termeni. În acest sens, Blanaru (2012) susţine că, în ceea ce priveşte informaţiile disponibile, raportul dintre societatea de pe piaţa financiară şi consumator este disproporţionat, favorizând prima entitate. În cazul unei societăţi de asigurări, înainte de încheierea unui contract, aceasta dispune de toate informaţiile referitoare la client. Clientul, în schimb, nu dispune de informaţii detaliate privind modul în care fondurile deponenţilor sunt utilizate, capacitatea şi intenţia societăţii de a-şi onora obligaţiile ce îi revin. Acest dezechilibru de informaţii între cei doi parteneri implicaţi nu îi permite clientului să stabilească egalitatea de şanse, amplificând gradul de incertitudine şi risc al consumatorului de servicii financiare.

Hayek (1945) afirmă că, pentru o bună funcţionare a pieţei, consumatorii trebuie să deţină acces real la suficiente informaţii astfel încât să poată evalua şi compara produsele. În unele situaţii, pe piaţa financiară nu există o transparenţă adecvată, deoarece societăţile omit dezvăluirea anumitor informaţii. În problematica protecţiei consumatorilor împotriva consecinţelor generate de insuficienţa informaţiilor disponibile, autorităţile de supraveghere de pe piaţa financiară trebuie să obţină un echilibru între interesele companiilor şi interesele clienţilor, pentru a asigura o bună funcţionare a pieţei. Acestea trebuie să elimine posibilitatea ca o companie să poată crea o imagine falsă asupra serviciilor sale, prin care poate determina consumatorul să încheie un contract în condiţii neclare. Baldwin şi Cave (1999) susţin că autorităţile de supraveghere pot asigura protecţia consumatorilor împotriva insuficienţei informaţiilor prin impunerea unei cantităţi mai mari de informaţii disponibile şi corecte.

În cadrul UE, criza financiară şi economică a evidenţiat cât de importantă este reglementarea uniformă. Cu toate acestea, încă nu există o lege europeană contractuală care să guverneze relaţia dintre consumatori şi companii. În general, la nivelul unui stat membru se aplică legea civilă naţională, iar o parte din articolele sale coincid cu cele ale legilor care reglementează protecţia consumatorilor la nivelul UE, în fiecare sector de activitate în parte. Există însă şi aspecte legislative care sunt complet armonizate (de exemplu, practicile comerciale neloiale). Politica europeană privind consumatorii vizează protejarea sănătăţii, siguranţei şi intereselor consumatorilor, conform prevederilor din Articolul 169 al Tratatului privind funcţionarea UE. Această politică promovează drepturile consumatorilor la informare şi educaţie şi dreptul acestora de a se organiza pentru a-şi apăra interesele. Măsurile legislative vizează piaţa bancară, piaţa asigurărilor şi pieţele de capital. Cu toate că există anumite suprapuneri în aplicarea lor, reglementarea privind protecţia consumatorilor diferă în funcţie de domeniu.

În asigurări, se aplică Directiva 92/2002 privind intermedierea în asigurări, care reglementează practicile comerciale pentru toate produsele de asigurare. Actuala legislaţie a UE nu abordează în detaliu vânzarea de produse de asigurare, normele diferă de la un stat membru la altul şi se aplică numai intermediarilor. Obiectivul urmărit este de a îmbunătăţi protecţia consumatorilor în sectorul asigurărilor prin crearea de standarde comune la nivelul tuturor vânzărilor de asigurări şi prin asigurarea consilierii adecvate. Aceasta se va realiza prin sporirea transparenţei şi prin instituirea unor condiţii de concurenţă egale pentru vânzările de asigurări de către intermediari şi de către societăţile de asigurare.

Pe piaţa asigurărilor din România, unul dintre scopurile Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) îl reprezintă apărarea drepturilor asiguraţilor. În acest sens,



ASF supraveghează permanent societăţile autorizate în domeniul asigurărilor, efectuează schimburi de informaţii cu autorităţile de supraveghere similare din statele membre şi cooperează permanent cu Comisia Europeană, precum şi cu alte autorităţi publice sau instituţii străine. Dreptul la informare al consumatorilor este statutat de Ordinul CSA nr.23/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienţilor, precum şi alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare, completate prin Ordinul CSA nr.11/2010. Potrivit acestui drept, înainte de încheierea unui contract de asigurare, persoanele fizice care deţin calitatea de asigurat, potenţial asigurat, contractant sau potenţial contractant al asigurării au dreptul să primească un set minim de informaţii referitoare la condiţiile contractuale (definirea fiecărui eveniment asigurat �i a indemniza�iei de asigurare în cazul producerii evenimentului asigurat, excluderile din asigurare, modalită�ile de executare, suspendare sau încetare a contractului, modalitatea prin care se plătesc primele �i termenele de plată a acestora, modalită�ile �i termenele de plată a indemniza�iilor de asigurare, a sumelor de răscumpărare �i a sumelor asigurate, orice penalită�i impuse de contract în situa�ia rezilierii contractului înainte de termen sau unilateral �i altele) şi alte informaţii generale utile (informa�ii generale despre asigurător/intermediar, procedurile de solu�ionare a eventualelor litigii rezultate din executarea contractului, legea aplicabilă contractului de asigurare �i existen�a Fondului de garantare).

Analiza şi soluţionarea reclamaţiilor formulate de asiguraţi sau de alte persoane fizice/juridice cu privire la serviciile furnizate de asigurători sau brokeri de asigurare reprezintă o parte importantă a activităţii desfăşurate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Aceasta poate constata dacă o companie ce activează în domeniul asigurărilor î�i asumă responsabilită�ile în mod serios sau dacă sunt necesare măsuri suplimentare de supraveghere �i control. Activitatea de soluţionare a reclamaţiilor reprezintă o pârghie suplimentară prin care ASF protejează interesele îndreptăţite ale asiguraţilor. Pe piaţa asigurărilor, poate depune reclama�ie orice persoană fizică sau juridică care de�ine calitatea de asigurat, contractant al asigurării sau beneficiar al unui contract de asigurare ori calitatea de păgubit (ter�a persoană fizică sau juridică prejudiciată de o persoană asigurată de răspundere civilă). Conform legisla�iei, asigurătorul trebuie să aibă stabilite �i implementate proceduri de rezolvare a sesizărilor �i reclama�iilor, iar respectivele proceduri trebuie să fie permanent accesibile publicului la sediu şi pe site-ul societăţii de asigurări. De asemenea, fiecare societate de asigurări trebuie să desemneze un colectiv de analiză şi soluţionare a petiţiilor, din care să facă parte personal de specialitate şi cu experienţă în domeniul asigurărilor, calificat pe clasele de asigurări la care se refera petiţiile, care să analizeze, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile fiecărui caz, toate aspectele sesizate de petenţi.

Potrivit Ordinului nr.11/2012 pentru punerea în aplicare a Normelor privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea asigurătorilor şi intermediarilor în asigurări, pentru asigurarea transparenţei modului de înregistrare şi soluţionare a petiţiilor, societăţile de asigurare autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (înglobată, în prezent, în ASF) au obligaţia de a prezenta pe site-ul propriu informaţii referitoare la numărul total de petiţii, numărul total de petiţii întemeiate, numărul de petiţii întemeiate referitoare la dosare de daună, numărul total de petiţii pentru care dosarele de daună au fost achitate, numărul total de petiţii finalizate nefavorabil.


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 471

2. Metodologia cercetării Această cercetare exhaustivă referitoare la dreptul consumatorilor de asigurări la

reclamaţii vizează îmbunătăţirea capacităţii decizionale a consumatorilor de servicii financiare de pe piaţa asigurărilor din România, printr-o mai bună informare cu privire la garantarea şi exercitarea dreptului la reclamaţii ce le revine în baza legislaţiei. În acest sens, au fost aplicate principalele tehnici de analiza datelor, şi anume analiza componentelor principale, analiza cluster şi analiza discriminantă, pe un set de date privind petiţiile înregistrate şi soluţionate în anul 2012 de către societăţile de asigurări din România, în vederea obţinerii unei clasificări a societăţilor, care urmăreşte gradul de transparenţă pe piaţă şi furnizează consumatorilor informaţii utile în fundamentarea deciziei de achiziţionare a unei poliţe de asigurare. Analiza cuprinde cele 41 de societăţi de asigurări care au operat pe piaţa din România în anul 2012, pentru fiecare dintre acestea fiind colectate date privind patru variabile relevante pentru informarea şi protecţia consumatorilor, şi anume numărul total de petiţii întemeiate, numărul de petiţii întemeiate referitoare la dosare de daună, numărul total de petiţii pentru care dosarele de daună au fost achitate, numărul total de petiţii finalizate nefavorabil. Datele analizate au fost preluate de pe site-urile proprii ale societăţilor de asigurări şi au fost prelucrate cu ajutorul softului Statistica.

Motivul utilizării acestor tehnici rezidă în faptul că ele reprezintă instrumente eficiente care prelucrează cantităţi mari de informaţii cu scopul de a extrage esenţa informaţională şi de a o reprezenta într-o formă inteligibilă şi sugestivă. În urma aplicării unor astfel de instrumente statistice, se maximizează relevanţa şi interpretabilitatea datelor şi se elimină informaţiile redundante. Tehnicile de analiza datelor variază de la cele mai simple modalităţi de prezentare grafică a datelor şi calcul al unor indicatori statistici specifici, până la cele mai complexe metode de analiză multidimensională.

Dintre acestea, analiza componentelor principale este cea mai cunoscută, fiind aplicată de către aproape toate disciplinele ştiinţifice. Bishop (2006) defineşte analiza componentelor principale ca fiind o tehnică liniară de reducere a dimensionalităţii, care identifică direcţiile ortogonale de varianţă maximă din datele originale şi proiectează datele într-un spaţiu cu o dimensiune redusă format dintr-un sub-set de componente cu cea mai mare varianţă.

Ideea de bază în analiza componentelor principale este de a identifica o transformare care face conexiunea între două spaţii vectoriale de dimensiuni diferite:

nkkn ,: (1) Obiectivele analizei componentelor principale vizează extragerea informaţiei

esenţiale din datele analizate, diminuarea mărimii setului de date prin păstrarea doar a celor mai importante informaţii, simplificarea descrierii setului de date şi analizarea structurii observaţiilor şi a variabilelor. În vederea atingerii acestor obiective, analiza componentelor principale calculează noi variabile denumite componente principale, care reprezintă combinaţii liniare ale variabilelor originale (Abdi şi Williams, 2010). Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când variabilele originale sunt puternic corelate, pozitiv sau negativ. În final, componentele rezultate vor evidenţia grade diferite de corelaţie cu variabilele iniţiale, însă sunt complet necorelate între ele, ceea ce înseamnă că măsoară dimensiuni diferite ale datelor.

Analiza cluster reprezintă o metodă multivariată care urmăreşte gruparea unei populaţii de obiecte pe baza unui set de variabile măsurate, într-un număr de grupe diferite



astfel încât obiectele similare să fie plasate în acelaşi grup. Acest tip de analiză nu oferă un mecanism de diferenţiere între variabilele relevante şi cele irelevante. Drept urmare, alegerea variabilelor supuse analizei cluster trebuie să fie susţinută de consideraţii conceptuale (Cornish, 2007).

Analiza discriminantă reprezintă o tehnică de recunoaştere supervizată a formelor care constă în utilizarea unui ansamblu de metode, tehnici şi algoritmi în scopul de a determina acele caracteristici ale unor obiecte care au cea mai mare relevanţă din punct de vedere al recunoaşterii apartenenţei acestor obiecte la anumite clase prestabilite şi de a determina apartenenţa cea mai probabilă a obiectelor la diferite clase (Ruxanda, 2001).

Analiza discriminantă are ca obiectiv principal determinarea acelor N variabile descriptor care deţin cea mai mare putere discriminatorie, sau cu alte cuvinte care dintre acestea sunt cele mai relevante pentru clasificarea obiectelor în anumite clase. Funcţiile aplicate pentru separarea claselor se numesc funcţii discriminant, funcţii de clasificare sau funcţii scor, sunt definite în raport cu variabilele descriptor ale obiectelor şi, pe baza acestora, se calculează noile variabile numite variabile discriminant sau variabile scor. Legătura dintre cele trei elemente esenţiale ale analizei discriminante, respectiv variabilele descriptor, variabilele discriminant şi funcţia discriminant poate fi sintetizată astfel:

pixxxDd nii ,...,2,1),,...,,( 21 (2)

unde nxxx ,...,, 21 reprezintă variabilele descriptor, id este variabila discriminant,

iar iD este funcţia discriminant.

3. Rezultate şi discuţii

Înainte de aplicarea tehnicilor de analiza datelor, variabilele au fost standardizate.

Tabelul 1 prezintă statisticile descriptive pentru variabilele luate în considerare. Valorile ridicate ale abaterii standard evidenţiază faptul că există o cantitate mare de informaţie în spaţiul iniţial. Valorile pozitive ale indicatorului statistic Skewness evidenţiază faptul că, pentru toate cele patru variabile analizate, distribuţia este înclinată spre stânga, având mai multe valori extreme spre dreapta. Valorile indicatorului statistic Kurtosis indică faptul că distribuţiile seriilor celor patru variabile analizate sunt leptokurtice, mai ascuţite decât o distribuţie normală. Astfel, cei doi indicatori Skewness şi Kurtosis indică existenţa asimetriei informaţionale, deoarece distribuţiile celor patru variabile luate în considerare nu sunt simetrice în jurul mediei şi nu sunt mezokurtice, precum cele normale.

Tabel nr. 1: Statistici descriptive ale variabilelor

Variabila Medie Minim Maxim Abatere standard Skewness Kurtosis

Petiţii întemeiate 261.6098 0.00 4518.000 796.0366 4.1795 21.5645 Petiţii întemeiate referitoare la dosare de daună

237.8293 0.00 4123.000 733.9749 4.1163 20.8802

Petiţii pentru care dosarele de daună au fost achitate

128.7561 0.00 1907.000 386.7579 3.5463 15.0655

Petiţii finalizate nefavorabil

116.1951 0.00 694.000 205.3799 1.6049 4.0129

Sursa: Calcule efectuate cu ajutorul softului Statistica


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 473

Matricea de corelaţie (Tabel 2) ilustrează legăturile puternice dintre variabilele originale, care la rândul lor diminuează semnificaţia individuală a variabilelor şi evidenţiază existenţa redundanţelor informaţionale. Însă, după cum s-a menţionat, cele mai bune rezultate se obţin atunci când variabilele iniţiale sunt puternic corelate. În plus, ca urmare a existenţei redundanţelor informaţionale, devine posibilă transformarea variabilelor iniţiale într-un număr redus de componente principale.

Tabel nr. 2: Matricea de corelaţie a variabilelor originale

Variabila Petiţii întemeiate

Petiţii întemeiate referitoare la

dosare de daună

Petiţii pentru care dosarele de daună

au fost achitate

Petiţii finalizate

nefavorabil Petiţii întemeiate 1.00 1.00 0.95 0.64 Petiţii întemeiate referitoare la dosare de daună

1.00 1.00 0.95 0.63


0.95 0.95 1.00 0.62


0.64 0.63 0.62 1.00

Sursa: Calcule efectuate cu ajutorul softului Statistica Plecând de la standardizarea datelor iniţiale, se poate aplica tehnica analizei

componentelor principale. Conform regulii Kaiser-Guttman care este folosită în stabilirea numărului de componente principale, se reţin doar valorile proprii supraunitare ale matricii de corelaţie, deoarece doar componentele principale cu o varianţă mai mare decât cea a variabilelor originale standardizate sunt relevante. Potrivit rezultatelor din Tabelul 3 şi Figura 1, doar prima nouă variabilă formată are valoarea proprie supraunitară, deci se reţine în analiză doar prima componentă principală. Aceasta explică în proporţie de 86% variabilitatea din spaţiul iniţial, cu o pierdere de informaţie de 14%.

Tabel nr. 3: Valorile proprii ale matricii de corelaţie

Variabila Valoare proprie

% Total varianţă

Valoare proprie cumulată

Varianţă cumulată

% Petiţii întemeiate 3.429762 85.74404 3.429762 85.7440 Petiţii întemeiate referitoare la dosare de daună

0.506467 12.66167 3.936228 98.4057


0.063013 1.57533 3.999242 99.9810


0.000758 0.01896 4.000000 100.0000

Sursa: Calcule efectuate cu ajutorul softului Statistica



Figura nr. 1: Variaţia valorilor proprii ale matricii de corelaţie Sursa: Grafic obţinut cu ajutorul softului Statistica

În următoarea etapă se va determina matricea factor pentru componenta principală

reţinută în analiză (Tabel 4). Elementele acesteia reprezintă coeficienţii de corelaţie dintre variabilele originale şi componenta principală reţinută în analiză. Formula de calcul pentru un element oarecare al acestei matrici este:

knia

xVAR

ji

i

jij ,...,2,1j ;,...,2,1,* )(

(3)

unde k este numărul de componente principale reţinute. Se observă că noua componentă principală prezintă corelaţii foarte puternice, dar

în sens negativ cu toate cele patru variabile iniţiale.

Tabel nr. 4: Matricea factor Variabila Factor 1

Petiţii întemeiate -0.980928 Petiţii întemeiate referitoare la dosare de daună -0.979250 Petiţii pentru care dosarele de daună au fost achitate -0.964068 Petiţii finalizate nefavorabil -0.761041

Sursa: Calcule efectuate cu ajutorul softului Statistica Tabelul 5 prezintă coeficienţii combinaţiilor liniare ce definesc componentele

principale, pe baza cărora se pot determina scorurile observaţiilor în spaţiul componentelor principale.

Valorile proprii ale matricii de corelatie

85.74%

12.66%

1.58% .02%

0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0

Numar valoare proprie

-0.5

0.0

0.5

1.0

1.5

2.0

2.5

3.0

3.5

4.0

Valo

are

prop

rie 85.74%

12.66%

1.58% .02%


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 475

Tabel nr. 5: Vectorii proprii ai matricii de corelaţie Variabila Factor 1

Petiţii întemeiate -0.529670 Petiţii întemeiate referitoare la dosare de daună -0.528764 Petiţii pentru care dosarele de daună au fost achitate -0.520566 Petiţii finalizate nefavorabil -0.410938

Sursa: Calcule efectuate cu ajutorul softului Statistica Figura 2 ilustrează reprezentarea societăţilor de asigurări în noul spaţiu dat de

componenta principală reţinută în analiză:

Figura nr. 2: Clasificarea societăţilor de asigurări în funcţie de prima componentă principală

Sursa: Grafic obţinut cu ajutorul softului Statistica Se poate observa faptul că societatea de asigurări Astra se detaşează faţă de

celelalte societăţi în funcţie de componenta principală reţinută în analiză, deoarece înregistrează un număr mare de reclamaţii. A doua categorie cuprinde societăţile care înregistrează un număr mediu de reclamaţii şi anume: Euroins, Omniasig, Omniasig VIG (fosta BCR VIG), Asirom, Uniqa Asigurări, Generali, Carpatica, Groupama şi Allianz – Ţiriac. Celelalte societăţi de asigurări se încadrează în categoria cu număr mic de reclamaţii.

Diagrama liniara pentru Factorul 1Foaie de calcul

AB

CA

EG

ON

ALI

CO

ALL

IAN

Z - T

IRIA

CA

SIM

ED

AS

IRO

MA

SIT

O K

AP

ITA

LA

STR

AA

TE IN

SU

RA

NC

EA

XA

LIF

E IN

SU

RA

NC

EB

CR

VIA

TAB

RD

VIA

TAC

AR

PA

TIC

AC

ER

TAS

IGC

HAR

TIS

CIT

Y IN

SUR

ANC

EC

RE

DIT

EU

RO

PE

EFG

VIA

TAE

FG G

EN

ER

ALE

ER

GO

VIA

TAE

UR

EK

OE

UR

OIN

SE

XIM

RO

MÂ

NIA

F.A

.T.A

.FO

RTE

GA

RA

NTA

GE

NE

RA

LIG

ER

MA

N R

O A

SS

.G

RA

WE

GR

OU

PA

MA

ING

VIA

TALI

G IN

SU

RA

NC

EM

ETR

OP

OLI

TAN

OM

NIA

SIG

OM

NIA

SIG

VIG

(fos

ta B

CR

VIG

)O

NIX

PLA

TIN

UM

PA

IDS

IGN

AL

IDU

NA

UN

IQA

VIA

TAU

NIQ

A A

SIG

UR

AR

I-10

-8

-6

-4

-2

0

2

Fact

or 1



Prin aplicarea analizei componentelor principale asupra setului de date compus din 41 de societăţi de asigurări şi 4 variabile, se obţine o componentă principală ce sintetizează aproximativ 86% din informaţia conţinută în spaţiul cauzal iniţial, în condiţiile unei pierderi informaţionale minime. Făcându-se trecerea de la un spaţiu iniţial de 4 dimensiuni la un spaţiu unidimensional, prima componentă principală oferă o clasificare a societăţilor de asigurări cu privire la reclamaţiile consumatorilor, prin identificarea a trei categorii de societăţi.

Cea de-a doua tehnică aplicată, analiza cluster, vizează clasificarea datelor în structuri informaţionale relevante, denumite clase, grupe sau clustere. Pentru formarea clusterelor, este necesară utilizarea unei măsuri de evaluare a distanţei dintre obiecte. În acest sens, va fi utilizată distanţa Manhattan, numită şi distanţă rectangulară, distanţă City-Block sau normă de tip L1, ce se determină ca sumă a valorilor absolute ale diferenţelor coordonatelor celor două obiecte sau celor două variabile analizate:

T

tqtptq

n

kjkikji yyxxxood

1p

1

,xd ;, (4)

În ceea ce priveşte metoda de clasificare ierarhică prin agregrare, se va utiliza metoda lui Ward, deoarece este cea mai eficientă dintre toţi algoritmii de clasificare ierarhică, fiind singura care abordează problema omogenizării claselor, adică a minimizării variabilităţii intracluster.

În urma aplicării analizei cluster asupra celor 41 de societăţi de asigurări analizate, se obţin următoarele rezultate, ilustrate de dendograma clasificării (Figura 3):

Figura nr. 3: Dendograma clasificării Sursa: Grafic obţinut cu ajutorul softului Statistica

Dendograma 41 societatMetoda Ward

Distante City-block (Manhattan)

AS

TRA

EU

RO

INS

OM

NIA

SIG

OM

NIA

SIG

VIG

(fos

ta B

CR

VIG

)A

SIR

OM

UN

IQA

AS

IGU

RA

RI

GE

NE

RA

LIC

AR

PA

TIC

AG

RO

UP

AM

AA

LLIA

NZ

- TIR

IAC

CIT

Y IN

SU

RA

NC

EIN

G V

IATA

GE

RM

AN

RO

AS

S.

ME

TRO

PO

LITA

NC

RE

DIT

EU

RO

PE

BC

R V

IATA

ALI

CO

F.A

.T.A

.P

AID

EU

RE

KO

PLA

TIN

UM

ER

GO

VIA

TAG

RA

WE

UN

IQA

VIA

TAO

NIX

LIG

INS

UR

AN

CE

FOR

TEE

XIM

RO

MÂ

NIA

EFG

GE

NE

RA

LEC

HA

RTI

SA

TE IN

SU

RA

NC

EA

SIM

ED

AE

GO

NE

FG V

IATA

CE

RTA

SIG

BR

D V

IATA

AS

ITO

KA

PIT

AL

AX

A L

IFE

INS

UR

AN

CE

SIG

NA

L ID

UN

AG

AR

AN

TAA

BC

0

10

20

30

40

50

Dis

tant

a de

lega

tura


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 477

Prin aplicarea tehnicilor de agregare ierarhică sunt generate mai multe soluţii cluster, selectarea uneia dintre ele fiind realizată în funcţie de obiectivele stabilite în procesul de analiză. Drept urmare, luându-se în considerare o distanţă-limită de agregare relativ mică, se obţin trei clustere de societăţi de asigurări, identice celor obţinute prin analiza componentelor principale. Primul cluster include societatea de asigurări Astra. Cel de-al doilea cluster cuprinde societăţile Euroins, Omniasig, Omniasig VIG (fosta BCR VIG), Asirom, Uniqa Asigurări, Generali, Carpatica, Groupama şi Allianz – Ţiriac. În cel de-al treilea cluster sunt incluse toate celelalte societăţi de asigurări analizate.

Prin aplicarea analizei cluster se verifică corectitudinea rezultatelor obţinute cu ajutorul analizei componentelor principale. Astfel, se poate observa faptul că cele trei clustere de societăţi de asigurări sunt identice celor obţinute prin analiza componentelor principale, corectitudinea rezultatelor fiind de 100%.

În final, pentru aplicarea analizei discriminante, societatea Astra a fost eliminată din analiză, întrucât discriminarea nu poate fi realizată cu clase ce conţin un singur element. Clasele analizate sunt cele obţinute prin analiza cluster.

Tabelul 6 evidenţiază bonitatea analizei discriminante şi contribuţia caracteristicilor individuale:

Tabel nr. 6: Sumarul analizei funcţiei de discriminare Wilks' Lambda: .16267 approx. F (4,35)=45.041 p< .0000

Variabila Wilks’ Lambda

Partial Lambda

F-remove (1,35)

p-level Toler. 1-Toler. (R-Sqr.)

Petiţii întemeiate

0.178738 0.910084 3.45799 0.071369 0.004562 0.995439

Petiţii întemeiate referitoare la dosare de daună

0.178674 0.910412 3.44415 0.071912 0.004943 0.995057


0.163063 0.997572 0.08519 0.772106 0.212582 0.787418


0.411322 0.395473 53.50154 0.000000 0.455562 0.544438

Sursa: Calcule efectuate cu ajutorul softului Statistica Se poate constata că discriminarea de ansamblu este foarte puternică: statistica

Lambda a lui Wilks înregistrează valoarea 0.16267 (cu cât valoarea acesteia este mai apropiată de zero, cu atât puterea de discriminare este mai mare, şi cu cât este mai aproape

de unu, cu atât puterea de discriminare se reduce), iar p-value este de sub 410 . Funcţiile de clasificare pentru fiecare din cele două grupuri sunt prezentate în Tabelul 7.



Tabel nr. 7: Funcţiile de clasificare

Variabila G_1:1 p= .22500

G_2:2 p= .77500

Petiţii întemeiate -66.9621 -0.32673 Petiţii întemeiate referitoare la dosare de daună 58.6520 -1.48621 Petiţii pentru care dosarele de daună au fost achitate 1.7611 0.68397 Petiţii finalizate nefavorabil 13.5822 -2.62285 Constanta -10.0750 -1.10913

Sursa: Calcule efectuate cu ajutorul softului Statistica Matricea clasificării ilustrează corectitudinea discriminării în cele două clase

rezultate în urma analizei cluster (Tabelul 8).

Tabel nr. 8: Matricea clasificării

Grup Procent corectitudine G_1:1 p= .22500

G_2:2 p= .77500

G_1:1 88.8889 8 1 G_2:2 100.0000 0 31 Total 97.5000 8 32

Sursa: Calcule efectuate cu ajutorul softului Statistica Matricea clasificării evidenţiază faptul că toate societăţile încadrate în clasa a doua

în urma analizei cluster au fost alocate în aceeaşi clasă şi în urma analizei discriminante. O singură societate de asigurări, Omniasig, aparţinând clasei 1, a fost alocată clasei 2, în urma discriminării. S-a obţinut un procent al corectitudinii clasificării de 97.5%.

Prin aplicarea analizei discriminante se verifică corectitudinea rezultatelor obţinute cu ajutorul analizei cluster. Astfel, conform matricei clasificării, se poate observa faptul că există o singură diferenţă în cazul societăţii Omniasig, corectitudinea rezultatelor fiind de 97.5%.

Concluzii

Protecţia consumatorilor reprezintă o componentă esenţială a oricărui sistem

financiar, prin prisma numeroaselor avantaje oferite. Cu toate că funcţionarea eficientă a pieţelor financiare implică accesul consumatorilor la un cuantum suficient de informaţii, în realitate, raportul de informaţii disponibile dintre societatea de pe piaţa financiară şi consumator este disproporţionat, favorizând prima entitate.

În calitate de stat membru al UE, pe piaţa asigurărilor din România, unul dintre scopurile Autorităţii de Supraveghere Financiară îl reprezintă apărarea drepturilor asiguraţilor. În acest sens, activitatea de analiză şi soluţionare a reclamaţiilor consumatorilor reprezintă o pârghie suplimentară prin care ASF protejează interesele îndreptăţite ale asiguraţilor.

Prin aplicarea celor mai importante tehnici de analiza datelor, din cele 4 tipuri de petiţii pe care societăţile de asigurări sunt obligate să le raporteze, a fost identificat tipul esenţial, şi anume numărul de petiţii întemeiate, în funcţie de care a fost realizată o clasificare a societăţilor de asigurări care au operat pe piaţa din România în anul 2012.


AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 479

Prin trecerea de la patru variabile la numai una în prima etapă, valorificând tehnica analizei componentelor principale, se obţine o clasificare a societăţilor de asigurări cu privire la reclamaţiile consumatorilor, prin identificarea a trei categorii de societăţi. Ulterior, în cea de-a doua etapă, aplicarea analizei cluster şi a analizei discriminante au condus la obţinerea unor rezultate care confirmă corectitudinea rezultatelor obţinute prin analiza componentelor principale cu un procent al corectitudinii clasificării de 97.5%.

Analizând această clasificare, în fundamentarea deciziei de achiziţionare a unei poliţe de asigurare, consumatorii se pot orienta către acele societăţi incluse în grupa celor cu număr mic de reclamaţii. Astfel, rezultatele obţinute conduc la o mai bună informare privind garantarea şi exercitarea dreptului consumatorilor la reclamaţii şi, implicit, la îmbunătăţirea protecţiei acestora prin scăderea nivelului tranzacţiilor prejudiciabile. Bibliografie Abdi, H. şi Williams, L.J., 2010. Principal Component Analysis. Wiley Interdisciplinary

Reviews: Computational Statistics, 2(4), pp. 433-459.

Akerlof, G.A., 1970. The Market for "Lemons": Quality Uncertainty and the Market Mechanism. The Quarterly Journal of Economics, 84(3), pp. 488-500.

Akinbami, F., 2011. Financial services and consumer protection after the crisis. International Journal of Bank Marketing, 29(2), pp. 134-147.

Baciu, R. şi Deac, A., 2010. Armonizarea legislaţiei româneşti cu politicile Uniunii Europene privind protecţia consumatorilor. Amfiteatru Economic, XII(28), pp. 558-574.

Baldwin, R. şi Cave, M., 1999. Understanding regulation: theory, strategy and practice. Oxford: Oxford University Press.

Bishop, C.M., 2006. Pattern recognition and machine learning. Springer Science Business Media.

Blanaru, C.A., 2012. Financial products consumer protection in conditions of crisis. The Berlin International Economics Congress 2012. Institute for Cultural Diplomacy. Disponibil la http://www.culturaldiplomacy.org/academy/content/pdf/participant-papers/2012-03-biec/Financial_products_consumer_protection_in_conditions_of_crisis-_Constantin-Adrian_Blanaru.pdf [Accesat 5 ianuarie 2014].

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, 2009. Ordinul CSA nr.23/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienţilor, precum şi alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare, completate prin Ordinul CSA nr.11/2010. Disponibil la: <http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=762:ordin-nr-232009&catid=10:norme-csa&Itemid=95> [Accesat 16 martie 2014]. Partea I, no. 908, 23 December 2009. Bucureşti: Monitorul Oficial al României.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, 2012. Ordinul CSA nr.11/2012 pentru punerea în aplicare a Normelor privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea asigurătorilor şi intermediarilor în asigurări. Disponibil la: <http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=979%3Aordin-nr-112012& catid=10%3Anorme-csa&Itemid=95&lang=ro> [Accesat 16 martie 2014]. Partea I, no. 367, 30 May 2012. Bucureşti: Monitorul Oficial al României.

Cornish, R., 2007. Statistics: Cluster Analysis. Mathematics Learning Support Centre, UK.



Deutsche Bank , 2011. Deutsche Bank Research on Consumer Protection in Financial Services, May 2011. [pdf] Disponibil la: <http://www.dbresearch.com/PROD/ DBR_INTERNET_EN-PROD/PROD0000000000273424/Consumer+protection+in+ financial+services.PDF> [Accesat 5 ianuarie 2014].

Directiva UE 92/2002 privind intermedierea în asigurări.

Discriminant analysis statnotes from North Carolina State University. Discriminant Function Analysis. [online] Disponibil la: <http://www2.chass.ncsu.edu/garson/pa765/ discrim.htm> [Accesat 9 ianuarie 2014].

Hayek, F.A., 1945. The use of knowledge in society. The American Economic Review, 35(4), pp. 519-530.

Katz, M.L. şi Rosen, H.S., 1998. Microeconomics. Boston-Mass.: Irwin McGraw-Hill.

Poulsen, J. şi French, A., n.d. Discriminant Function Analysis. [pdf] Disponibil la http://userwww.sfsu.edu/~efc/classes/biol710/discrim/ discrim.pdf [Accesat 9 ianuarie 2014].

Ruxanda, G., 2001. Analiza datelor. Bucureşti: Editura Academiei de Studii Economice.

Shlens, J., 2005. A Tutorial on Principal Components Analysis. [pdf] Disponibil la: <http://www.snl.salk.edu/~shlens/pub/notes/pca.pdf> [Accesat 9 ianuarie 2014].


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2013 481

PERCEPŢIA PROTECŢIEI DREPTURILOR CONSUMATORILOR

ÎN PIAŢA UNICĂ DIGITALĂ REFLECTATĂ ÎN BAROMETRELE EUROPENE

Pleşea Doru Alexandru1, Maiorescu Irina2 şi Cîrstea Alice 3 1) 2) 3) Academia de Studii Economice din Bucureşti, România

Rezumat

Piaţa Europeană Unică este un proiect în derulare ce se va dezvolta în continuare şi se va adapta la realităţile în continuă schimbare. Activităţile economice tradiţionale şi regulile ce le guvernează trebuie să facă faţă provocării de a se adapta la schimbările ce estompează linia de demarcaţie dintre magazin şi vânzările on-line sau dintre media tradiţională şi metodele de comunicare prin Internet.

Convergenţa acestora va conduce la apariţia Pieţei Unice Digitale Europene. O piaţă în care consumatorii vor putea cumpăra de oriunde din Europa cu încrederea că drepturile şi interesele lor sunt protejate de un acquis comunitar unic, coerent, simplu şi fără echivoc. O Piaţă Unică Digitală funcţională va genera noi modalităţi de creştere şi totodată beneficii economice şi sociale sustenabile pentru toţi cetăţenii europeni.

Au rămas totuşi o serie de bariere ce ridică obstacole în calea dezvoltării unei pieţe digitale în Europa. Obstacolele care au fost identificate vizează diferenţe în ceea ce priveşte regulile ce guvernează comerţul electronic, protecţia consumatorului şi legislaţia asociată fluxurilor de informaţii.

Articolul aduce în prim plan avantajele pieţei digitale, obstacolele în calea dezvoltării acesteia în ceea ce priveşte regulile ce guvernează comerţul electronic, protecţia consumatorului şi legislaţia asociată fluxurilor de informaţii precum şi premizele trecerii la Piaţa Unică Digitală. De asemenea, se evidenţiază faptul că încrederea consumatorilor în comerţul on-line reprezintă unul dintre factorii care determină accelerează trecerea la Piaţa Unică Digitală.

Plecând de la rezultatele Eurobarometrului „Atitudinea consumatorului faţă de comerţul transfrontalier şi protecţia consumatorilor” în acest articol este analizată disponibilitatea consumatorilor europeni de a trece la Piaţa Unică Digitală din perspectiva încrederii acestora în comerţul on-line intracomunitar şi a modului în care le sunt protejate drepturile şi interesele. Cuvinte-cheie: încrederea consumatorilor, protecţia consumatorilor, comerţ electronic, Piaţă Unică Digitală, comerţ intracomunitar, siguranţa şi capacitatea decizională a consumatorului . Clasificare JEL: D18, L81, F15.

* Persoană de contact, Doru Alexandru Pleşea - [email protected]

AE Percepţia protecţiei drepturilor consumatorilor în piaţa unică digitală reflectată în barometrele europene


Introducere Piaţa Europeană Unică este un proiect în derulare ce se va dezvolta în continuare şi

se va adapta la realităţile în continuă schimbare. Odată cu intrarea în era digitală, integrarea pieţelor europene într-o platformă digitală devine mai importantă decât oricând.

Economia digitală posedă un potenţial ridicat pentru creştere şi inovare. Concurenţii săi pe plan mondial, incluzând S.U.A., Japonia şi Coreea de Sud deja şi-au extins enorm tehnologiile digitale în economiile lor. Productivitatea şi competitivitatea crescută sunt aşteptate să urmeze.

Europa are nevoie de un nou avânt economic pentru a ajuta economiile sale să iasă din criza economică şi financiară şi să sporească pe termen lung ratele de creştere şi competitivitatea. Acesta va fi deosebit de important pentru economiile din Europa Centrală şi de Răsărit, în măsura în care Piaţa Unică Digitală ar putea furniza o piaţă extinsă în domenii şi sectoare în care aceste ţări ar putea dezvolta în mod potenţial avantajele concurenţiale pe care le au.

Piaţa Unică Digitală ar putea de asemenea să aducă soluţii pentru o serie de probleme socio-economice curente la nivelul Europei, inclusiv la problemele pe termen lung generate de declinul demografic şi schimbarea climatică. Piaţa Unică Digitală ar putea ajuta la crearea unor pieţe ale muncii mai eficiente şi în acelaşi timp mai sociale. Pe termen lung, ea ar putea ajuta la protejarea modelului economic şi social european şi la creşterea bunăstării cetăţenilor, prin faptul că este o componentă chei a reînnoirii serviciilor publice, afectate de povara datoriilor şi presiunile obligaţiilor pe termen lung acumulate.

Nu se poate vorbi de o Piaţă Unică Digitală viabilă dacă nu are ca element central consumatorul. Practic consumatorii vor fi cei care vor decide dacă Piaţa Unică Digitală va reprezenta un model de succes sau nu. Ori pentru ca acest deziderat să devină realitate, consumatorii europeni trebuie să cunoască drepturile pe care le au în spaţiul intracomunitar şi să aibă încredere că acestea le sunt respectate la fel în orice ţară membră a Uniunii Europene. 1. Piaţa Unică Digitală Europeană şi avantajele sale

După lansarea în 1992 a Pieţei Unice, în 1999/2002 a Uniunii Monetare Europene

şi a monedei unice (Euro) iar în 2007 a Directivei privind serviciile, crearea unei pieţe unice pentru bunuri şi servicii poate fi privită ca un al patrulea pas al Uniunii Europene spre creştere, crearea de locuri de muncă şi inovare.

Internetul a schimbat fundamental modul în care consumatorii cumpără şi comercianţii îşi promovează şi îşi vând bunurile şi serviciile. El a creat căi inovatoare de organizare, accesare, partajare şi evaluare a informaţiei, de exemplu în ceea ce priveşte preţurile, caracteristicile tehnice şi evaluare a calităţii de către consumatori. Motoarele de căutare, site-urile de comparare a produselor şi preţurilor, evaluările consumatorilor etc. sunt acum unelte folosite pe scară largă şi pot fi regăsite în comportamentul consumatorilor şi modelele de afaceri. Comerţul electronic poate aduce o creştere considerabilă a bunăstării din moment ce consumatorii au cel puţin de 2 ori mai multe şanse atunci când fac cumpărăturile on-line decât atunci când apelează doar comerţul clasic.

În viziunea Centrului European pentru Politici, Piaţa Unică Digitală poate fi definită ca:

„O piaţă armonioasă şi integrată fără bariere între statele membre care să împiedice utilizarea tehnologiilor şi serviciilor digitale şi on-line.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2013 483

O piaţă unică care să încurajeze comerţul on-line transfrontalier. O piaţă unică care să încurajeze investiţiile în noi servicii şi aplicaţii on-line. O piaţă unică în care cetăţenii să posede un nivel ridicat de cunoştinţe şi pregătire în

domeniul tehnologiilor electronice. O piaţă unică care să încurajeze investiţia în infrastructura digitală.” (Copenhagen

Economics, 2010) O Piaţă Unică Digitală Europeană funcţională facilitează, atât pentru consumatori

cât şi pentru firme, accesul la informaţii on-line, bunuri şi servicii din alt stat membru. Într-o Piaţă Unică Digitală funcţională toţii actorii au experienţa şi abilităţile

necesare pentru a folosi resursele digitale cu scopul de a cumpăra, a schimba informaţii, a colabora, a căuta informaţii şi a realiza multe alte lucruri de valoare pentru firme, consumatori şi societate.

O Piaţă Unică Digitală funcţională ar putea genera noi forme de creştere. Potenţialul său este imens şi ar putea aduce beneficii pentru toate teritoriile şi sectoarele economice ale Uniunii Europene. După cum se arată în raportul institutului McKinsey Global Institute intitulat “Ampla influenţă a Internetului asupra creşterii, locurilor de muncă şi prosperităţii” în ţările G8, Coreea de Sud şi Suedia, economia bazată pe Internet a adus o creştere de 21% a produsului intern brut în ultimii 5 ani. În Franţa, din 2000, economia bazată pe Internet a generat 2,6 noi locuri de muncă la fiecare loc de muncă desfiinţat, iar în unele momente, a contribuit cu 25% la noile angajări. (McKinsey Global Institute, 2011) Serviciile on-line sunt prin natura lor transfrontaliere, putând grăbi integrarea europeană şi crearea Pieţei Unice gândită acum mai bine de 50 de ani.

„Piaţa Unică Digitală este departe de a atinge întregul său potenţial, costul eşuării sale aşteptându-se a fi de cel puţin 4,1% din PIB din acest moment (2011) până în 2020, ceea ce ar însemna 500 de miliarde de Euro sau 1000 Euro per cetăţean” (Copenhagen Economics, 2010). S-a calculat că, dacă comerţul electronic cu bunuri ar atinge 15% din vânzările cu amănuntul, şi dacă toate barierele situate în calea Pieţei Unice ar fi îndepărtate, câştigul total pentru consumatori ar fi în jur de 204 miliarde euro (1,7% din PIB Uniunii Europene) (European Commission , 2012). Piaţa Unică Digitală are acelaşi impact ca şi programul Pieţei Unice lansat în 1992 (Copenhagen Economics).

Un punct de vedere exprimat de Comisia Europeană în documentul său “Un cadru coerent pentru construirea încrederii în Piaţa Unică Digitală pentru comerţ electronic şi servicii on-line” este acela că Piaţa Unică Digitală va aduce beneficii tuturor celor implicaţi. Pentru consumator beneficiile tangibile aduse de dezvoltarea comerţului electronic vor fi: preţuri mai mici, mai multe opţiuni, o calitate superioară a bunurilor şi serviciilor, acestea datorându-se comerţului transfrontalier şi uşurinţei în compararea ofertelor. Persoanele în vârstă, cei cu mobilitate redusă, cei din zonele rurale, sau cei cu putere de cumpărare scăzută vor beneficia în mod deosebit iar Europa va fi capabilă să înfrunte mai bine provocările demografice ale prezentului.

Întreprinderile mici şi mijlocii şi microînteprinderile vor avea acces la noi pieţe dincolo de graniţele naţionale şi chiar dincolo de graniţele europene. Folosirea mai intensivă a serviciilor on-line şi accesul la sistemele cloud vor îmbunătăţi productivitatea firmelor. Va fi iniţiat un număr mare de noi afaceri, iar firmele existente vor înflori, datorită noilor nişe de piaţă. O piaţă digitală europeană de înaltă performanţă va conduce la o Europă mai aptă să concureze cu restul lumii datorită faptului că va avea un avantaj competitiv bazat pe cunoaştere, pe o forţă de muncă înalt calificată şi pe modele economice şi sociale inovatoare.



Cetăţenii europeni vor putea munci on-line, inclusiv pentru a presta activităţi transfrontaliere, într-un mediu sigur şi demn de încredere. Internetul va asigura un cadru mai eficient, mai sigur şi mai demn de încredere pentru activităţi, permiţând fiecăruia să-şi exercite drepturile. El va reflecta valorile europene şi va avea consideraţie pentru drepturile cetăţeneşti stipulate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, cum ar fi libertatea de expresie şi informare, dreptul la intimitate, protecţia datelor personale şi nediscriminarea.

Piaţa Unică Digitală va aduce beneficii şi pentru angajaţii europeni. Serviciile bazate pe Internet vor crea locuri de muncă chiar şi în zonele rurale sau în cele izolate. Serviciile on-line vor oferi o gamă mai largă de posibilităţi de lucru (de exemplu telemunca), facilitând găsirea de locuri de muncă chiar în afara ţării, şi încurajând iniţiativa privată. 2. Principalele bariere în calea Pieţei Unice Digitale

Uniunea Europeană în raportul său “Un cadru coerent pentru construirea încrederii în Piaţa Unică Digitală pentru comerţ electronic şi servicii on-line” a identificat 5 bariere. Acestea sunt:

furnizarea serviciilor on-line transfrontaliere, legale, este încă inadecvată; nu sunt disponibile suficiente informaţii pentru operatorii de servicii on-line respectiv

pentru a proteja utilizatorii de Internet; sistemele de plată şi modalităţile de livrare sunt încă inadecvate; se înregistrează prea multe cazuri de abuzuri şi conflicte greu de soluţionat; insuficienta utilizare a reţelelor de comunicaţii de mare viteză şi a soluţiilor high-tech.

După cum se poate vedea, aceste 5 obstacole au legătură cu protecţia consumatorului, încrederea acestuia şi infrastructura tehnologică asociate Pieţei Unice Digitale.

În viziunea grupului Copenhagen Economics (2010) aceste bariere pot fi grupate în 3 categorii largi. Primul tip de bariere provine de la fragmentarea sistemului legislativ al Uniunii Europene şi ca urmare furnizorii trebuie să-şi adapteze modelul de afaceri pentru situaţiile particulare din fiecare ţară.

Al doilea tip de bariere izvorăşte din diferenţele culturale dintre statele membre, ceea ce face ca utilizatorii din diferite ţări europene să ceară caracteristici diferite pentru bunurile şi serviciile achiziţionate. Ca urmare consumatorii pot fi dezinteresaţi şi pot avea dificultăţi în a naviga şi a înţelege paginile web din alte state membre.

Un al treilea tip de bariere este generat de deficienţele legate de protecţia consumatorului şi mai general vorbind de lipsa încrederii în Internet. Aceste bariere indică un consumator dezinteresat să desfăşoare activităţi comerciale pe Internet în altă parte decât propria-i ţară.

Dacă unele din aceste bariere pot fi eliminate prin îmbunătăţirea cadrului legal şi dezvoltările tehnologice ulterioare, totuşi rămân barierele culturale şi psihologice.

Barierele psihologice vizează în principal încrederea consumatorilor în mecanismele europene de protecţie a drepturilor şi intereselor lor. Întărirea cadrului legislativ, unic şi armonizat va spori încrederea consumatorilor în comerţul electronic şi, în viitor, ar putea contribui la creşterea încrederii în Piaţa Unică Digitală.

Insuficienta cunoaştere a legislaţiei privind protecţia consumatorului reprezintă o alta barieră psihologică. În prezent consumatorii se confruntă, pe de o parte cu cadrul legal


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2013 485

european, iar pe de altă parte cu legislaţia naţională a fiecărui stat membru. Pentru a putea fi înzestraţi cu instrumentele corespunzătoare, consumatorii trebuie să dispună de informaţii clare, de încredere şi comparabile, respectiv de mijloacele pentru a le înţelege.

Acquis-ul comunitar vizând protecţia consumatorilor este format dintr-o serie de directive, decizii şi regulamente, puţine dintre acestea având prevederi explicite pentru comerţul cu amănuntul desfăşurat prin intermediul Internet-ului. Prevederi explicite în privinţa protecţiei drepturilor consumatorilor în mediile electronice de comercializare se găsesc în directivele europene prezentate în cele ce urmează.

Directiva 2011/83/EU privind drepturile consumatorilor ce înlocuieşte Directiva 97/7/EC privind vânzările la distanţă se aplică oricărui contract încheiat între un comerciant şi un consumator. Articolul 5 şi articolul 6 stipulează precis informaţiile pe care consumatorul trebuie să le primească înainte de încheierea contractului. Articolul 9 prevede dreptul consumatorului de a anula un contract la distanţă fără penalităţi şi fără să dea vreo explicaţie în termen de 14 zile. În cazul în care consumatorul nu este informat în privinţa dreptului său de a renunţa la contract, perioada în care acesta poate solicita anularea contractului se extinde la 12 luni.

Directiva 1999/44/EC privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum către consumatori şi garanţiile conexe se preocupă înainte de toate de calitatea bunurilor (indiferent de modalitatea de comercializare – on-line sau off line). În articolul 2 este stipulat faptul că vânzătorul trebuie să livreze consumatorului bunuri care să fie conforme cu prevederile din contractul de vânzare. În articolul 3 este prevăzut dreptul minim al consumatorului de a putea solicita la bunurile să fie reparate sau înlocuite dacă ele sunt defecte. Dacă ele nu pot fi înlocuite sau reparate, consumatorul poate beneficia de o reducere de preţ sau poate anula contractul primind în schimb contravaloarea bunului. Dacă fabricantul sau comerciantul face anumite promisiuni privind bunurile (de exemplu de a înlocui sau repara bunurile defecte) acestea devin obligaţii legale conform articolului 6.

Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii stipulează că termenii abuzivi din contractele dintre comercianţi şi consumatori nu reprezintă obligaţii legale pentru consumatori (articolul 6). Prevederile acestei directive se aplică doar contractelor B2C şi doar dacă termenii contractului nu sunt negociate individual; cu alte cuvinte se aplică doar contractelor cu termeni şi condiţii standard (tip adeziune). Un termen abuziv este o prevedere ce cauzează un dezechilibru în defavoarea consumatorului în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile contractuale. După cum este stipulat în articolul 3, dezechilibrul trebuie să fie făcut cu rea credinţă. Pe de altă parte Directiva nu se aplică obligaţiilor principale din contract, cum ar fi de exemplu cea privind corectitudinea preţului pentru bunurile şi serviciile în cauză.

Principala problemă cu aceste 3 directive esenţiale este aceea că ele realizează doar o minimă armonizare a legislaţiei naţionale privind protecţia consumatorilor. Aceasta înseamnă că aceste directive stabilesc doar nişte standarde minimale pe care statele membre trebuie să le implementeze, lăsându-le posibilitatea de a menţine sau a adopta standarde mai înalte în domeniu. Ca urmare, legislaţia privind protecţia consumatorului diferă semnificativ de la o ţară la alta, ceea ce conduce la nivelul Uniunii Europene la fragmentarea legislaţiei în domeniu.

Modul în care se realizează protecţia consumatorilor variază considerabil între ţările membre, atât în ceea ce priveşte instituţia care veghează la aplicarea drepturilor acestora, cât şi în privinţa metodelor legale de asigurare a respectării acestor drepturi. În unele state membre o autoritate a statului are sarcina de a monitoriza şi de a sancţiona încălcările legislaţiei în domeniu. În alte ţări membre nu există o astfel de autoritate,



aplicarea legii fiind în sarcina asociaţiilor neguvernamentale sau chiar a persoanelor private (beneficiind sau nu de ajutor legal). 3. Premisele trecerii la Piaţa Unică Digitală

Putem vorbi de o Piaţă Unică Digitală funcţională în condiţiile în care ponderea tranzacţiilor realizate prin Internet este ridicată.

După cum putem vedea în tabelul 1, în perioada 2006-2013 s-a înregistrat practic o dublare a numărului de consumatori ce achiziţionează bunuri şi servicii prin Internet. Cea mai mare pondere o au cumpărăturile realizate în propria ţară (47%), urmând la mare distanţă achiziţiile efectuate în spaţiul comunitar (15%), respectiv extracomunitar (8%).

Dacă comparăm ponderea bunurilor şi serviciilor achiziţionate on-line în spaţiul intracomunitar se constată că acestea din urmă sunt de trei ori mai mici. În aceste condiţii nu putem vorbi de o Piaţă Unică Digitală funcţională.

Tabel nr. 1: Evoluţia vânzărilor prin Internet în perioada 2006-2013

Consumatori care: 2006 (%)

2008 (%)

2010 (%)

2011 (%)

2012 (%)

2013 (%)

- au cumpărat din ţară 23 30 33 33 42 47 - au cumpărat din spaţiul intracomunitar 6 7 8 7 10 15 - au cumpărat din spaţiul extracomunitar 3 4 4 4 6 8 - nu au cumpărat prin Internet 73 66 62 63 54 47 - nu au răspuns la întrebare 0 1 0 0 1 1 Sursa: Eurobarometrele EBS 252, EBS 298, FL 282, FL 299, FL 332, FL 358

În tabelul 2 este prezentată procentual evoluţia numărului de respondenţi care au declarat că au achiziţionat în ultimele 12 luni produse prin Internet din propria ţară. Analizând datele prezentate se observă două tendinţe:

în ţările dezvoltate economic şi tehnologic, creşterea înregistrată de comerţul on-line B2C de pe piaţa internă este mai redusă comparativ cu grupul de ţări noi membre EU-12. Se constată că perioada de început a crizei economice a marcat acest sector, prin stagnări sau evoluţii negative în anumiţi ani (2009 şi 2010 în special).

În cele 12 ţări noi membre ale Uniunii Europene rata de creştere a comerţului on-line B2C pe plan naţional a fost accentuată, în perioada de criză economică având în acest caz o influenţă mai mică.

Dacă evoluţia înregistrată în perioada 2008-2012 se păstrează, putem estima că în următorii 5 ani ţările noi membre ale Uniunii Europene (EU-12) pot ajunge la valoarea medie a acestui indicator ce va fi înregistrată în Uniunea Europeană.

Analizând datele din tabelul 2, se constată că în România, în anul 2012, 28% din respondenţi au achiziţionat on-line produse şi servicii din ţară. Această valoare este cu 40% mai mică decât media europeană (47%). Creşterea înregistrată în ţara noastră în perioada 2008-2012 la acest indicator (4,6 ori) este peste media europeană (1,56 ori), fiind una dintre cele mai bune evoluţii din Uniunea Europeană.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2013 487

Tabel nr. 2: Evoluţia numărului de respondenţi care au achiziţionat prin Internet în ultimele 12 luni produse şi servicii din propria ţară

Ţara 2008 (%)

2009 (%)

2010 (%)

2011 (%)

2012 (%)

Rată de creştere

Uniunea Europeană (EU-27) 30 33 33 42 47 +1,56 Belgia (BE) 23 18 19 25 30 +1,30 Bulgaria (BG) 4 9 9 17 25 +6,25 Republica Cehă (CZ) 34 37 38 51 60 +1,76 Danemarca (DK) 56 35 32 57 61 +1,09 Germania (DE) 39 50 47 55 59 +1,51 Estonia (EE) 22 22 21 26 30 +1,36 Irlanda (IE) 20 21 26 29 40 +2 Grecia (EL) 6 13 12 16 21 +3,5 Spania (ES) 14 24 21 25 35 +2,5 Franţa (FR) 42 37 38 51 51 +1,21 Italia (IT) 12 13 13 22 29 +2,41 Cipru (CY) 4 6 11 6 5 +1,25 Letonia (LV) 24 23 17 26 30 +1,25 Lituania (LT) 7 12 17 20 31 +4,42 Luxemburg (LU) 11 13 12 13 14 +1,27 Ungaria (HU) 11 20 23 24 33 +3 Malta (MT) 3 7 7 6 11 +3,66 Olanda (NL) 62 43 52 65 72 +1,16 Austria (AT) 25 31 32 32 42 +1,68 Polonia (PL) 25 40 35 46 54 +2,16 Portugalia (PT) 7 8 12 15 17 +2,43 România (RO) 6 10 14 18 28 +4,66 Slovenia (SI) 17 22 23 27 33 +1,94 Slovacia (SK) 15 25 30 39 49 +3,26 Finlanda (FI) 42 38 38 49 47 +1,12 Suedia (SE) 61 51 54 61 59 - 1,13 Marea Britanie (UK) 52 54 53 67 66 +1,27 Sursa: Prelucrarea datelor din Eurobarometrele EBS 252, EBS 298, FL 282, FL 299, FL 332, FL 358

Putem afirma că deşi ţara noastră a plecat cu un handicap serios, comerţul on-line B2C pe plan intern se află pe un trend ascendent, creşterea înregistrată generând premisele alinierii la parametrii ceruţi de Piaţa Unică Digitală.

În tabelul 3 este prezentată procentual evoluţia numărului de respondenţi care au declarat că au achiziţionat în ultimele 12 luni produse prin Internet din ţările membre ale Uniunea Europene.

Se observă că, în general, numărul consumatorilor care au făcut achiziţii din ţările membre ale Uniunii Europene este mult mai mic decât al celor care folosesc Internet-ul pentru cumpărături din propria ţară. O altă observaţie vizează grupul de ţări noi membre EU-12: deşi unele dintre ele au înregistrat cele mai înalte rate de creştere la acest indicator, media lor (13,58%) se situează sub media europeană (15%). Dacă tendinţa înregistrată în



perioada 2008-2012 se va păstra, faptul că ţările noi membre au înregistrat o creştere dublă (4,28 ori) faţă de media europeană (2,14 ori) putem vorbi de o convergenţă în viitorul apropiat.

Tabel nr. 3: Evoluţia numărului de respondenţi care au achiziţionat prin Internet în ultimele 12 luni produse şi servicii din spaţiul intracomunitar

Ţara 2008 (%)

2009 (%)

2010 (%)

2011 (%)

2012 (%)

Rată de creştere

Uniunea Europeană (EU-27) 7 8 7 10 15 +2,14 Belgia (BE) 13 12 11 16 26 +2 Bulgaria (BG) 1 2 3 6 10 + 10 Republica Cehă (CZ) 3 4 4 6 7 +2,33 Danemarca (DK) 23 27 24 26 33 +1,43 Germania (DE) 6 8 6 10 13 +2,16 Estonia (EE) 7 6 8 10 17 +2,42 Irlanda (IE) 16 30 34 36 48 +3 Grecia (EL) 5 9 8 7 15 +3 Spania (ES) 8 7 6 8 12 +1,5 Franţa (FR) 9 10 9 9 19 +2,11 Italia (IT) 4 3 4 7 11 +2,75 Cipru (CY) 13 22 22 24 31 +2,38 Letonia (LV) 5 8 7 10 15 +3 Lituania (LT) 3 5 7 7 11 +3,66 Luxemburg (LU) 38 42 38 44 41 +1,07 Ungaria (HU) 1 4 4 3 7 +7 Malta (MT) 23 32 39 35 42 +1,82 Olanda (NL) 16 8 12 16 19 +1,18 Austria (AT) 19 33 30 34 37 +1,94 Polonia (PL) 2 4 3 5 5 +2,5 Portugalia (PT) 2 5 5 9 10 +5 România (RO) 1 3 2 3 5 +5 Slovenia (SI) 6 9 8 9 14 +2,33 Slovacia (SK) 2 10 8 10 18 +9 Finlanda (FI) 14 17 18 21 26 +1,85 Suedia (SE) 17 11 13 14 17 +1 Marea Britanie (UK) 12 8 9 15 20 +1,66 Sursa: Prelucrarea datelor din Eurobarometrele EBS 252, EBS 298, FL 282, FL 299, FL 332, FL 358

România, deşi a înregistrat în perioada 2008-2012 o creştere de 5 ori, în anul 2012 are una dintre cele mai modeste valori la nivel european, plasându-se surprinzător la egalitate cu Polonia şi mult sub partenera de integrare Bulgaria.

O explicaţie a nivelului diferit de dezvoltare a comerţului on-line B2C în Uniunea Europeană o constituie gradul de dezvoltare a infrastructurii de Internet (tabelul 4).

Poate fi observată o situaţie interesantă: ţări cu o infrastructură mai slab dezvoltată cum ar fi: Cehia, Slovacia, Austria, Polonia se plasează înaintea unor ţări cu acces aproape


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2013 489

universal la Internet (Olanda, Suedia, Danemarca). De asemenea România se plasează înaintea Italiei, Belgiei sau a Portugaliei.

Tabel nr. 4: Raportul între numărului de respondenţi care au efectuat cumpărături

prin Internet în ultimele 12 luni şi cei care au conexiune la Internet Respondenţi care au:

Ţara cumpărat prin Internet – NC (%)

acces la Internet – NI (%)

Raport NC/NI

Republica Cehă (CZ) 62 59 1,05 Slovacia (SK) 56 54 1,04 Irlanda (IE) 66 67 0,99 Austria (AT) 60 62 0,97 Polonia (PL) 56 58 0,97 Germania (DE) 63 66 0,95 Marea Britanie (UK) 68 74 0,92 Uniunea Europeană (EU-27) 53 64 0,83 Danemarca (DK) 71 86 0,83 Spania (ES) 43 52 0,83 Grecia (EL) 34 42 0,81 Franţa (FR) 58 72 0,81 Olanda (NL) 74 93 0,80 Malta (MT) 48 61 0,79 Bulgaria (BG) 34 44 0,77 Finlanda (FI) 58 76 0,76 Cipru (CY) 41 56 0,73 Ungaria (HU) 37 51 0,73 Lituania (LT) 39 55 0,71 Suedia (SE) 64 90 0,71 România (RO) 31 45 0,69 Letonia (LV) 43 63 0,68 Italia (IT) 35 53 0,66 Belgia (BE) 44 68 0,65 Luxemburg (LU) 50 78 0,64 Slovenia (SI) 44 70 0,63 Estonia (EE) 42 70 0,60 Portugalia (PT) 26 48 0,54 Sursa: Prelucrare după Special Eurobarometer 381 “E-communications household surevey”, p.39, p.41.

O concluzie ce poate fi trasă: apetenţa pentru achiziţii on-line de bunuri şi servicii a consumatorilor depinde într-o mare măsură şi de încrederea pe care acestea o au în acest tip de comerţ.



4. Încrederea consumatorilor în comerţul on-line

După cum se poate vedea în tabelul 5, trend-ul înregistrat în ceea ce priveşte numărul de consumatori ce au achiziţionat on-line produse sau servicii în ultimele 12 luni se păstrează şi în privinţa încrederii consumatorilor în comerţul on-line. Tendinţa este normală, din moment ce încrederea reprezintă unul dintre factorii care determină comportamentul consumatorului.

Tabel nr. 5: Comparaţie între nivelul încrederii consumatorilor

în comerţul online naţional şi cel intracomunitar Nivelul de încredere în comerţul on-line:

Ţara naţional (%)

intracomunitar (%)

Diferenţa (puncte

procentuale) Uniunea Europeană (EU-27) 59 36 +23 Belgia (BE) 55 38 +17 Bulgaria (BG) 42 42 0 Republica Cehă (CZ) 68 36 +32 Danemarca (DK) 80 54 +26 Germania (DE) 64 26 +38 Estonia (EE) 40 27 +13 Irlanda (IE) 76 66 +10 Grecia (EL) 39 43 +5 Spania (ES) 51 40 +11 Franţa (FR) 68 36 +32 Italia (IT) 42 28 +14 Cipru (CY) 37 40 -3 Letonia (LV) 47 37 +10 Lituania (LT) 45 33 +12 Luxemburg (LU) 69 54 +15 Ungaria (HU) 46 25 +21 Malta (MT) 37 53 -16 Olanda (NL) 70 36 +34 Austria (AT) 63 44 +19 Polonia (PL) 62 31 +31 Portugalia (PT) 44 35 +9 România (RO) 43 34 +9 Slovenia (SI) 58 40 +18 Slovacia (SK) 60 41 +19 Finlanda (FI) 68 45 +23 Suedia (SE) 71 41 +30 Marea Britanie (UK) 75 48 +27 Sursa: Prelucrarea datelor din Flash Eurobarometer 358 „Consumer attitudes towards cross-border trade and consumer protection”, p.T57, p.T61.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2013 491

Majoritatea consumatorilor europeni au încredere să cumpere prin Internet din propria ţară (59%) în timp ce nivelul de încredere scade la 36% în cazul comercianţilor intracomunitari.

În general, în ţările europene, nivelul de încredere în comercianţii din propria ţară este mai ridicat decât cel în comercianţii din alte ţări comunitare, dar se înregistrează şi excepţii de la această tendinţă (tabelul 5). Astfel în Malta şi în Cipru se înregistrează un nivel mai înalt de încredere în comercianţii din altă ţară comunitară decât în comercianţii proprii, fapt ce poate fi pus şi pe seama dimensiunii reduse a economiilor şi pieţelor interne ale acestor ţări.

O altă excepţie o constituie Bulgaria, ţara în care consumatorii au acelaşi nivel de încredere atât în comercianţii proprii cât şi în cei din Uniunea Europeană.

Lăsând la o parte aceste excepţii, se constată că în ţările dezvoltate ale Uniunii Europene (Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda etc.) diferenţa între nivelul de încredere în piaţa on-line internă şi cea europeană este de 30-40 puncte procentuale. Dacă această tendinţă se menţine. va fi destul de dificil de implementat o Piaţă Unică Digitală la nivelul Uniunii Europene, aceste ţări fiind lideri de opinie în Comunitatea Europeană.

În România, ecartul dintre nivelul de încredere în comercianţii din ţară prezenţi pe Internet şi cei din spaţiul intracomunitar este de 9 puncte procentuale, mai mic decât media înregistrată la nivelul Uniunii Europene. 5. Atitudinea consumatorilor faţă de legislaţia şi instituţiile menite să protejeze drepturilor lor

Lipsa de încredere a consumatorilor în comerţul on-line intracomunitar se datorează în principal barierelor lingvistice, respectiv psihologice, legate de încrederea în mecanismele de protecţie a consumatorilor.

După cum se poate vedea în figura 1 există o puternică legătură între aceste mecanisme şi intenţia de a cumpăra produse şi servicii de la distanţă, prin Internet.

În cele mai multe cazuri, un nivel ridicat al încrederii conduce la o pondere ridicată a comerţului on-line. În frunte se află Danemarca (DK) şi Olanda (NL) ţări în care 69% dintre respondenţi au declarat că măsurile de protecţie a lor sunt adecvate şi 71%, respectiv 74%, au efectuat cumpărături on-line în ultimele 12 luni. La extrema cealaltă se află Grecia şi Bulgaria, ţări în care 18%, respectiv 30%, din respondenţi au încredere în măsurile de protecţie şi 34% au apelat la comerţul on-line în ultimele 12 luni. România, cu 45% din respondenţi având încredere în măsurile de protecţie a consumatorilor şi 31% cumpărători on-line se plasează sub media europeană (55%, respectiv 53%).

În Uniunea Europeană, drepturile şi interesele consumatorilor sunt apărate atât de organisme de stat funcţionând la nivel naţional, cât şi de organizaţii independente.

După cum se poate vedea în tabelul 6, în general cetăţenii europeni au o încredere mai mare în organizaţiile independente, înregistrându-se doar două excepţii de la această regulă în Finlanda şi Bulgaria.

În România, ecartul dintre încrederea consumatorilor în instituţiile publice (50%), respectiv organizaţiile independente (55%), este doar de 5 puncte procentuale, unul dintre cele mai reduse înregistrate, consumatorii români având o încredere aproape egală în cele două tipuri de organizaţii. Din păcate, încrederea consumatorilor români este în ambele cazuri mai redusă decât media europeană (59% încredere în organismele de stat şi 74% încredere în organizaţiile independente).



Deci din punct de vedere al încrederii consumatorilor europeni în instituţiile menite să le apere drepturile, baza de plecare către Piaţa Digitală Unică Europeană poate fi considerată promiţătoare.

EU-27

BE

BG

CZ

DKDE

EE

IE

EL

ES

FR

IT

CY LV

LT

LU

HU

MT

NL

AT

PLRO

SIFI

SE

UK

0

10

20

30

40

50

60

70

80

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Nivelul de încredere în măsurile de protecţie (% )

Res

pond

enţi

care

au

cum

păra

t on-

line

(%)

Figura nr. 1: Relaţia dintre încrederea consumatorilor în mecanismele de protecţie

şi comportamentul de cumpărare Sursa: Flash Eurobarometer 358 „Consumer attitudes towards cross-border trade

and consumer protection”, p.55.

Tabel nr. 6: Încrederea consumatorilor în organismele de protecţie a drepturilor lor Nivel de încredere în: Nivel de încredere în:

Ţara Instituţii publice

(%)

Organizaţii independente

(%)

Ţara Instituţii publice

(%)

Organizaţii independente

(%) UE-27 59 74 Lituania 39 59 Belgia 64 80 Luxemburg 83 85 Bulgaria 56 54 Ungaria 70 72 Republica Cehă

40 69 Malta 71 78

Danemarca 67 80 Olanda 80 90 Germania 59 76 Austria 75 84 Estonia 56 62 Polonia 46 64 Irlanda 70 86 Portugalia 58 78 Grecia 41 57 România 50 55 Spania 51 75 Slovenia 34 58 Franţa 59 87 Slovacia 51 62 Italia 48 68 Finlanda 83 77 Cipru 54 59 Suedia 77 80 Letonia 62 68 Marea Britanie 78 87 Sursa: Flash Eurobarometer 358, p.T1, p.T2.


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2013 493

Nu acelaşi lucru se poate spune despre cunoaşterea legislaţiei europene ce reglementează drepturile consumatorilor. Puşi să răspundă la 4 întrebări care vizau Directivele europene, în medie doar 12% dintre cei intervievaţi au răspuns corect la toate întrebările, în timp ce 3% nu au răspuns corect la nicio întrebare (figura 2).

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

EU-27

Belgia

Bulgaria

Cehia

Danemarca

Germania

Estonia

Irlanda

Grecia

Spania

Italia

Cipru

Letonia

Lituania

Luxemburg

Ungaria

Malta

Olanda

Austria

Polonia

Portugalia

România

Slovenia

Slovacia

Finlanda

Suedia

Marea Britanie

4 3 2 1 0Răspunsuri corecte

Figura nr. 2: Nivelul general de cunoaştere al legislaţiei europene

Sursa: Flash Eurobarometer FL-358, p.6.

România se plasează pe penultimul loc, înaintea Greciei, acesta trebuind să fie un semnal pentru autorităţile române că mai multe de făcut în privinţa promovării pe toate canalele media a drepturilor consumatorilor. În acest sens, Autoritatea Naţională pentru Protecţia



Consumatorului şi organizaţiile non-guvernamentale ar trebui să adopte o conduită proactivă şi să nu se mai limiteze doar la soluţionarea reclamaţiilor primite de la consumatori.

Faptul că Uniunea Europeană s-a limitat până acum la stabilirea cadrului legal general în domeniul protecţiei consumatorului, lăsând libertatea ţărilor membre de a-şi stabili propria legislaţie, se reflectă în rezultatele slabe obţinute la acest punct al chestionarului. Acest fapt se poate dovedi un handicap serios în calea obţinerii la nivel european a unei Pieţe Unice Digitale funcţionale. Concluzii

Putem vorbi de o Piaţă Unică Digitală funcţională atunci când consumatorii vor achiziţiona produse şi servicii de pe Internet cu aproape aceeaşi încredere, atât de la comercianţii din ţară cât şi de la cei intracomunitari.

În acest moment, există diferenţe importante în ceea ce priveşte încrederea în comerţul on-line naţional, respectiv în cel intracomunitar, faptul datorându-se în principal necunoaşterii cadrului legislativ european în domeniul protecţiei drepturilor şi intereselor consumatorului.

Autorii consideră că Uniunea Europeană se află în faţa unei dileme şi în acelaşi timp a unei provocări: adânceşte procesul de integrare, restrângând atribuţiile suverane ale ţărilor membre de a putea reglementa sau se limitează ca până acum la crearea cadrului general şi coordonarea politicilor ţărilor europene. Prima opţiune conduce către Piaţă Unică Digitală, ale cărei avantaje au fost deja menţionate, cea de-a doua către un statu-quo, fără beneficii pentru nicio parte. Bibliografie Copenhagen Economics, 2010. The Economic Impact of a European Digital Single Market

[pdf] Copenhagen: European Policy Centre. Disponibil la: <http://www.epc.eu/ dsm/2/Study_by_Copenhagen.pdf> [Accesat 20 Decembrie 2013].

Council Directive 93/13/EEC of 5 April 1993 on unfair terms in consumer contracts. Directive 1999/44/EC of the European Parliament and of the Council of 25 May 1999 on

certain aspects of the sale of consumer goods and associated guarantees.

Directive 2011/83/EU of the European Parliament and of the Council of 25 October 2011 on consumer rights, amending Council Directive 93/13/EEC and Directive 1999/44/EC of the European Parliament and of the Council and repealing Council Directive 85/577/EEC and Directive 97/7/EC of the European Parliament and of the Council.

European Commission, 2012. Commission Staff Working Document „Bringing e-commerce benefits to consumers”. [pdf]. Brussels: European Commission. Disponibil la: <http://ec.europa.eu/internal_market/e-commerce/docs/communication2012/SEC2011_ 1640_en.pdf> [Accesat 10 Decembrie 2013].

European Commission, 2011. A coherent framework for building trust in the Digital Single Market for e-commerce and online services. [pdf] Brussels: European Commission. Disponibil la: <http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011: 0942:FIN:EN:PDF> [Accesat 17 Noiembrie 2013].


AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2013 495

European Commission, 2006. Special Eurobarometer 252 ” Consumer protection in the Internal Market”. [pdf] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ ebs252_en.pdf > [Accesat 26 Noiembrie 2013].

European Commission, 2008. Special Eurobarometer 298” Consumer protection in theinternal market”. [pdf] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ ebs/ebs_298_en.pdf> [Accesat 26 Noiembrie 2013].

European Commission, 2010. Flash Eurobarometer FL 282. “Attitudes towards crossborder sales and consumer protection”. [pdf] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/ public_opinion/flash/fl_282_en.pdf> [Accesat 26 Noiembrie 2013].

European Commission, 2011. Flash Eurobarometer FL 299 “Consumer attitudes towards cross-border trade and consumer protection”. [pdf] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/ public_opinion/flash/fl_299_en.pdf> [Accesat 26 Noiembrie r 2013].

European Commission, 2012. Flash Eurobarometer FL 332 “Consumers’ attitudes towards cross-border trade and consumer protection”. [pdf] Disponibil la: <http://ec. europa.eu/public_opinion/flash/fl_332_en.pdf > [Accesat 26 Noiembrie 2013].

European Commission, 2013. Flash Eurobarometer FL 358.” Consumer attitudes towards cross-border trade and consumer protection” [pdf] Brussels: European Commission. Disponibil la: <http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_358_en.pdf> [Accesat 26 Noiembrie 2013].

European Commission, 2012. Special Eurobarometer 381 „E-communications household survey” [pdf] Brussels: European Commission. Disponibil la: <http://ec.europa.eu/ public_opinion/archives/ebs/ebs_381_en.pdf> [Accesat 14 Noiembrie 2013].

McKinsey Global Institute, 2011. The Net's Sweeping Impact on Growth, Jobs, and Prosperity [online] McKinsey Global Institute. Disponibil la: <http://retelur.files.wordpress.com/2007/10/mckinseyreportinternetmattersmay11-110601131703-phpapp02.pdf> [Accesat 10 Noiembrie 2013].

AE Instrumente pentru protecţia drepturilor consumatorilor în previzionarea pieţii electronice virtuale şi a schimbărilor tehnologice


INSTRUMENTE PENTRU PROTECŢIA DREPTURILOR CONSUMATORILOR ÎN PREVIZIONAREA PIEŢII ELECTRONICE VIRTUALE

ŞI A SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE

Mikuláš Gangur1, Miroslav Plevný2* 1) 2) University of West Bohemia in Pilsen, Faculty of Economics, Czech Republic

Rezumat

Pieţele electronice virtuale pot servi ca instrument alternativ pentru colectarea informaţiilor care se răspândesc între numeroşi specialişti. Aceasta este principala funcţionalitate a pieţei din punctul de vedere al operatorilor. Pe de altă parte, profiturile sunt principalul interes al operatorilor pe piaţă. Ei aşteaptă de la piaţă o cât mai mare lichiditate şi posibilitatea tranzacţionării nerestricţionate. Atât operatorul, cât şi participantul la piaţa electronică pot fi consideraţi consumatori ai acestei pieţe specifice având cerinţe legate de exactitatea ieşirilor şi lichiditatea pieţei. Ambele grupuri de consumatori menţionate anterior (operatorii şi participanţii înşişi) aşteaptă protecţia drepturilor consumatorilor, de exemplu securitatea funcţionalităţilor menţionate ale pieţei. Aceste funcţionalităţi ale pieţei electronice sunt, totuşi, influenţate de mulţi factori, printre care participanţii la activitate. Articolul descrie instrumentele motivaţionale care pot îmbunătăţi calitatea pieţei previziunilor. Pe piaţa electronică virtuală a previziunilor pot fi situaţii în care instrumentele folosite în mod frecvent pentru îmbunătăţirea activităţilor de afaceri descrise în literatură nu sunt semnificativ eficiente. Pentru astfel de situaţii sugerăm un nou tip de instrument de motivare constând în penalizarea participanţilor la piaţa individuală ale căror fonduri nu sunt plasate pe piaţă. Funcţionalitatea instrumentului de motivare prezentat este un exemplu de date existente câştigate de pe piaţa electronică virtuală a previziunilor pe care se operează activ. Cuvinte-cheie: piaţa virtuală, piaţa previziunilor, protecţia drepturilor consumatorilor, instrumente de motivare, sistem de beneficii, inflaţie, colectarea informaţiei Clasificare JEL: C13, C83, O30

Articolul se găseşte integral în cadrul secţiunii în engleză.

* Corresponding author, Miroslav PLEVNY - [email protected]

Vol. XVI • Nr. 36 •Mai 2014 497

Coprins Interferenţe Economice Disponibilitatea consumatorul lituanian de a plăti şi preţurile pentru alimentarea cu electricitate regenerabilă...........................................................498 Dalia Streimikienė, Asta Mikalauskiene Examinarea legăturii dintre inovare, productivitate şi creştere: o perspectivă globală........................................................................................................499 Marinko Škare, Daniel Tomić Estimarea competiţiei şi concentrării bancare în Turcia..............................................500 Iveta Řepková, Daniel Stavárek Conceptul de capacitate de primire în turism ...............................................................501 Josef Zelenka, Jaroslav Kacetl Promovarea şi finanţarea turismului în Europa prin capitale culturale: studiu de caz - Košice, capitală culturală europeană 2013 ...........................................502 Miriam Šebová, Peter Džupka, Oto Hudec, Nataša Urbančíková

AE Disponibilitatea consumatorul lituanian de a plăti şi preţurile pentru alimentarea cu electricitate regenerabilă


DISPONIBILITATEA CONSUMATORUL LITUANIAN DE A PLĂTI ŞI PREŢURILE PENTRU ALIMENTAREA

CU ELECTRICITATE REGENERABILĂ

Dalia Streimikienė1*and Asta Mikalauskiene2 1) 2) Lithuanian Energy Institute, Breslaujos 3, LT- 44403, Kaunas, Lithuania

Rezumat

Articolul evalueaza propensiunea de plată a gospodăriilor din Lituania pentru energie regenerabilă. Se compară propensiunea de plată cu cuportul guvernamental pentru energie regenerabilă în condiţiile mecanismului de scădere a preţului (feed-in price). Studiul trece în revistă situaţia energiei regenerabile generate şi a consumului în Lituania şi prezintă rezultatele unei aplicaţii asupra gospodăriilor care estimează propensiunea de plată. Rezultatele arată că propensiunea de plată este semnificativ mai mică decât subvenţiile acordate pentru energie regenerabilă în cadrul mecanismului de scădere a preţului. Astfel mecanismul feed-in price ar trebui reanalizat în condiţiile rezultatelor obţinute privind propensiunea de plată.

Cuvinte-cheie: Energie regenerabilă, propensiune de plată, tarife feed-in

Clasificare JEL: D1; D18; Q42; H31


* Autor corespondent, Dalia Streimikiene – [email protected]

Interferenţe Economice AE

Vol XVI • Nr. 36 • Mai 2014 499

EXAMINAREA LEGĂTURII DINTRE INOVARE,

PRODUCTIVITATE ŞI CREŞTERE: O PERSPECTIVĂ GLOBALĂ

Marinko Škare1, Daniel Tomić2 1) 2) Juraj Dobrila University of Pula, Faculty of Economics and Tourism,Croatia

Rezumat Inovarea a fost recunoscută de multă vreme ca fiind unul dintre elementele cheie ale progresului economic, deşi relaţia ei directă cu creşterea economică rămâne destul de controversată. Creşterea productivităţii este, totuşi, indicatorul economic principal pentru inovare. Teoria creşterii economice presupune că modificările output-ului real sunt rezultatele unor şocuri tehnologice în economie. Utilizând tehnicile de modelare ARIMA şi descompunerea univariată Beveridge-Nelson, această lucrare estimează impactul şocurilor tehonologice asupra PIB-ului, PIB-ului pe locuitor and creşterii productivităţii muncii (pe termen lung) pentru ceşe mai dezvoltate state membre OECD. Studiul explorează efectele globale ale celei de a ”treia revoluţie industrială” pentru 25 de membri OECD pentru perioada 1950-2013. Impactul inovării asupra creşterii diferă ca intensitate în timp şi spaţiu. Impactul comensurat al inovării tehnologice asupra creşterii economice este semnificativ şi se aşteaptă o creştere a nivelului de semnificaţie în viitor. Creşterea economică depinde de intensitatea inovării tehnologice, dar pentru cât timp şi cât de mult nu se ştie în condiţiile intensificării problemei ”Marii Decuplări”. Impactul pozitiv al inovării tehnologice asupra creşterii şi bunăstării este ameninţat de divergenţa şi inegalitatea generate de problema Marii Deconectări. Cuvinte-cheie: tehnologia informaţională şi computaţională (TIC), productivitate şi creştere, modele ARIMA, descompunerea Beveridge-Nelson, ţările OECD Clasificare JEL: O30, O32, O33, O37, O38 Articolul se găseşte integral în cadrul secţiunii în engleză.

1 Autor corespondent, Marinko Skare, e-mail: [email protected]

AE Estimarea competiţiei şi concentrării bancare în Turcia


ESTIMAREA COMPETIŢIEI ŞI CONCENTRĂRII BANCARE ÎN TURCIA

Iveta Řepková1* si Daniel Stavárek2 1)2) Silesian university, School of Business Administration, Karviná, Czech Republic Rezumat Lucrarea estimează condiţiile competitive şi concentrarea în industria bancară din Turcia în perioada 2002-2010. Această lucrare raportează rezultatele pentru doi indicatori uzuali în raportarea concentrării, respectiv rata concentrării şi indicele Herfindahl-Hirschman utilizând date din sistemul bancar turcesc. Putem concluziona că sistemul bancar turcesc este aproape ne-concentrat. Cea mai mare concentrare a fost găsită pe piaţa turcească a depozitelor, care poate fi caracterizată ca fiind puţin concentrate. Modelul Panzar-Rosse este folosit pentru testarea competiţiei în industria bancară turcească. Mai exact, am folosit un panel cu date pentru cea mai mare parte a băncilor din Turcia pentru a estima statisticile H. Am concluzionat că industria bancară turcească poate fi caracterizată ca o competiţie monopolistică, fiind apropiată de un monopol. Rezultatul indică faptul că băncile turceşti nu operează într-un mediu competitiv şi se bucură de tarife de monopol. S-a stabilit că au scăzut condiţiile competitive în perioada analizată. Cuvinte-cheie: industria bancară turcească, concentrare, rata concentrării, competiţie, indicele Herfindahl-Hirschman, modelul Panzar-Rosse Clasificare JEL: D40, G21 Articolul se găseşte integral în cadrul secţiunii în engleză.

* Autor corespondent, Iveta Řepková – [email protected].

Interferenţe Economice AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 501

CONCEPTUL DE CAPACITATE DE PRIMIRE ÎN TURISM

Josef Zelenka11, Jaroslav Kacetl2 1)2)The University of Hradec Králové, Hradec Králové, Czech Republic.

Rezumat

Capacitatea de primire sau cazare este pragmatic, teoretic sau chiar pur intuitiv considerată ca fiind un concept legat de sustenabilitatea turismului. Aplicarea capacităţii de primire are cel mai ridicat potenţial în cazul zonelor protejate, al atracţiilor culturale şi naturale cele mai vizitate, precum şi în cazul susţinerii stilului de viaţă al comunităţii locale şi a potenţialului destinaţiilor turistice în general. În ciuda importanţei sale, a aplicării parţiale, a determinării principiilor teoretice de bază şi a specificării conexiunilor sale cu alte concepte teoretice din turism (în special ciclul de viaţă al destinaţiei, conceptul de capacitate de acomodare minimă, managementul vizitatorilor), există totuşi autori care sugerează că teoria capacităţii de primire nu este consistentă. Această teorie ar putea reprezenta fundamentul unor aplicaţii practice sofisticate de capacitate de primire. Această lucrare se concentrează, deci, pe introducerea conceptului teoretic de capacitate de primire, care suportă discuţii şi modificări ulterioare.

Cuvinte-cheie: capacitate de primire, turism, managementul vizitatorilor, capacitatea de acomodare minimă, zone protejate

Clasificare JEL: L 83


1 Autor corespondent, Josef Zelenka– [email protected].

AE Promovarea şi finanţarea turismului în Europa prin capitale culturale: studiu de caz - Košice, capitală culturală europeană 2013


PROMOVAREA ŞI FINANŢAREA TURISMULUI ÎN EUROPA PRIN CAPITALE CULTURALE: STUDIU DE CAZ - KOŠICE,

CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ 2013

Miriam Šebová1*, Peter Džupka2, Oto Hudec3, Nataša Urbančíková4

1)2)3)4) The Economic Faculty Technical University of Košice, Slovakia Rezumat Articolul pune în evidenţă relaţia dintre desemnarea Capitalei Culturale Europene (ECoC) şi dezvoltarea turismului cultural în Europa. Turismul cultural este segmentul de turism cu cea mai rapidă creştere pe plan mondial. Comisia Europeana (2012) estimează că turismul cultural are o cotă de piaţă de 40% în Europa. Comisia Europeană confirmă rolul semnificativ al turismului cultural în dezvoltarea turismului european, iar cea mai vizibilă strategie de sprijin este desemnarea Capitalei Culturale Europene. Politica culturală devine un instrument important de regenerare urbană şi de identitate de marcă pentru oraşele europene.

Studiul de caz pentru Košice ECoC 2013 prezintă rezultate din evaluarea proiectului Košice ECoC. Acesta are ca scop la nivel comunitar creşterea consumului cultural al rezidenţilor mai degrabă decât creşterea numărului de turişti străini. Oricum, marile evenimente ca Noaptea Albă au atras numeroşi turişti din regiuni mai îndepărtate.

Mai mult de 70 de milioane de euro au fost dedicaţi îmbunătăţirii semnificative a infrastructurii culturale din Košice. Desemnarea ECoC a dus la crearea unor noi facilitate locale de producţie a culturii moderne, artei şi industriei creative. Alte efecte vizibile au fost descentralizarea infrastructurii culturale şi a evenimentelor spre vecinătăţi şi implicarea populaţiei din afara centrului oraşului. Din acest punct de vedere, proiectul Košice ECoC 2013 a fost startul turismului cultural durabil în Košice.

Cuvinte-cheie: Turism cultural, Capitala Culturală Europeană, regenerare urbană, dezvoltare urbană, finaţarea turismului cultural Clasificare JEL: R 1, R 58, O 18 Articolul se găseşte integral în cadrul secţiunii în engleză. * Autor corespondent, Miriam Šebová, e-mail: [email protected]

Vol. XVI • Nr. 36 •Mai 2014 503

Coprins Amfiteatru Economic vă recomandă Bune practici privind caracteristicile bordului de conducere şi performanţa financiară. Rezultate în contextul pieţei de capital europene.......................................504 Victor-Octavian Müller, Ionel-Alin Ienciu, Carmen Giorgiana Bonaci, Crina Ioana Filip Creator de operă economică, fondator şi reformator de şcoală economică – Rectorul Paul Bran ..........................................................................................................517 Ghenadie Ciobanu, Carmen Valentina Rădulescu, Ildiko Ioan

AE Bune practici privind caracteristicile bordului de conducere şi performanța financiară. Rezultate în contextul pieţei de capital europene


BUNE PRACTICI PRIVIND CARACTERISTICILE BORDULUI DE CONDUCERE ŞI PERFORMANŢA FINANCIARĂ.

REZULTATE ÎN CONTEXTUL PIEŢEI DE CAPITAL EUROPENE

Victor-Octavian Müller1, Ionel-Alin Ienciu2, Carmen Giorgiana Bonaci3* şi Crina Ioana Filip4

1) 2) 3) 4) Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România Rezumat Studiul de faţă investighează bunele practici privind caracteristicile bordului de conducere în contextul specific al companiilor europene cotate la bursă. Baza teoretică a lucrării a fost realizată pe marginea studiilor care analizează caracteristicile conducerii şi remunerarea acesteia, aparţinând, în mare parte, literaturii de specialitate privind guvernanţa corporativă. Principalul obiectiv al acestei lucrări este să contribuie la dezbaterile referitoare la întrebarea dacă anumite caracteristici ale conducerii pot fi dovedite ca reprezentând bune practici. În acest sens, am analizat dacă anumite caracteristici ale bordului de conducere influenţează semnificativ performanţa financiară a companiilor. Am utilizat modele econometrice regresionale pentru a evalua impactul a o serie de caracteristici ale guvernanţei corporative asupra performanţei companiilor (care fac parte din FTSE100) cotate pe cea mai mare piaţă de capital europeană (London Stock Exchange) pentru perioada 2010 – 2011. Am utilizat rentabilitatea de exploatare a activelor (ROA) ca şi măsură contabilă de reflectare a performanţei. Profunzimea unui potenţial impact al caracteristicilor bordului de conducere asupra performanţei companiilor este analizată luând în considerare valoarea actuală şi ulterioară privind performanţa din exploatare. Rezultatele atestă bune practici în virtutea existenţei unor asocieri semnificative între caracteristicile bordului de conducere şi performanţa companiilor. Cuvinte-cheie: componenţa bordului de conducere, remunerarea conducerii, bune practici, rentabilitatea de exploatare a activelor, guvernanţă corporativă, FTSE 100, regresie OLS Clasificare JEL: M12, M40, G30 Introducere

Aşa cum evidenţiază Solomon (2009), pentru ca o companie să aibă succes, aceasta trebuie să fie bine condusă, un consiliu director funcţional şi eficient reprezentând astfel ”Sfântul Graal”, căutat de orice companie ambiţioasă (Solomon, 2009, p. 77). Codul de Guvernanţă Corporativă din Marea Britanie (Financial Reporting Council - FRC, 2003)

* Autor de contact, Carmen Giorgiana Bonaci - [email protected].

Amfiteatru Economic vă recomandă AE

Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 505

stipulează că fiecare companie trebuie condusă de un consiliu director eficient care este responsabil în mod colectiv de succesele companiei (FRC, 2003, p. 4). Dinamica mediului de afaceri, precum şi evoluţia aşteptărilor părţilor interesate au dus la o cercetare foarte atentă privind modul de conducere al companiilor cotate la bursă. Cu toate că este dificil să se realizeze o reţetă universală de conducere care să garanteze succesul companiei, un număr mare de publicaţii de specialitate (în special din sfera guvernanţei corporative) investighează potenţiala asociere între caracteristicile bordului de conducere al companiilor şi performanţa acestora. În mare parte, lucrarea noastră contribuie la literatura de specialitate care explorează această asociere, axându-se pe bunele practici. Într-o a bordare mai largă, putem chiar spune că lucrarea noastră contribuie la literatura de specialitate axată pe analizarea unei potenţiale asocieri între guvernanţa corporativă şi performanţa financiară a companiilor.

Mai precis, studiul de faţă vizează noi elemente în dezbaterea cu privire la întrebarea dacă anumite caracteristici ale bordului de conducere pot fi documentate ca reprezentând bune practici. Fără îndoială, un bord de conducere eficient şi care funcţionează bine ar necesita focalizarea pe elemente precum structura, rolurile, responsabilităţile, procesele precum şi competenţele şi abilităţile directorilor. Primul pas al studiului nostru se bazează pe analiza literaturii de specialitate în domeniul abordat, cu scopul de a descoperi caracteristicile bordului de conducere care pot fi considerate ca reprezentând bune practice, prezentând, prin aceasta, argumentele înaintate de studiile precedente. O astfel de abordare ne-a permis să selectăm caracteristicile bordului de conducere al companiilor pe care le-am luat în considerare în analiza empirică dezvoltată, pe care le-am încadrat în două mari categorii care vizează componenţa şi remuneraţia bordului de conducere.

Analiza empirică dezvoltată ne ajută în documentarea bunelor practici privind caracteristicile bordului de conducere. Mai precis, abordarea noastră în fundamentarea acelor caracteristici ale bordului de conducere ce pot fi considerate bune practici este ancorată în intuirea unui potenţial impact pozitiv pe care acestea l-ar avea asupra performanţei companiilor. În acest sens, am dezvoltat o metodologie de cercetare bazată în principal pe modele econometrice regresionale. Am investigat aşadar dacă astfel de caracteristici ale bordului de conducere influenţează semnificativ performanţa financiară a companiilor. Aceasta din urmă este explorată cu ajutorul unei măsuri contabile, şi anume rentabilitatea de exploatare a activelor.

Trebuie să menţionăm, printre particularităţile studiului nostru, şi poziţionarea sa în contextul european, dat fiind faptul că firmele selectate pentru analiză fac parte din FTSE100. Considerăm că aceste companii, fiind listate pe cea mai mare piaţă de capital europeană (LSE), oferă un cadru de cercetare interesant datorită complexităţii activităţilor lor, ce impun o guvernanţă extrem de bine dezvoltată. Perioada supusă analizei este cuprinsă între 2010 şi 2011. O altă particularitate a acestui studiu este reprezentată de faptul că analizează în profunzime potenţialul impact al caracteristicilor consiliului de admistraţie al companiilor asupra performanţei acestora luând în calcul atât performanţa din exploatare actuală cât şi cea ulterioară (din anul următor), urmând astfel o idee sugerată de Bhagat şi Bolton (2008). Lucrarea noastră contribuie aşadar la literatura de specialitate revelând noi aspecte legate de bunele practici în aria caracteristicilor bordului de conducere în contextul pieţei de capital europene.

În continuare, lucrarea este structurată după cum urmează: Prima secţiune sintetizează studiile precedente în domeniul guvernanţei corporative şi oferă informaţii cu privire la selecţia caracteristicilor bordului de conducere luate în considerare. Secţiunea doi



oferă detalii cu privire la metodologia de cercetare utilizată. Secţiunea trei prezintă şi tratează rezultatele obţinute prin intermediul analizei empirice dezvoltate. Ultima secţiune a lucrării oferă concluzii cu privire la rezultatele obţinute şi la contribuţia acestora, împreună cu limitările cercetării şi perspective de dezvoltare viitoare a studiului.

1. Revizuirea literaturii de specialitate

Un număr semnificativ de studii investighează rolul bordului/conducerii în guvernanţa corporativă, bazându-se în special pe teoria agenţiei, paradigma financiară a guvernanţei corporative şi pe eficienţa bordului de conducere (Solomon, 2009, p. 104; Paun şi Păun, 2010). Companiile cotate la bursă aflându-se într-un context care prezintă tot mai multe provocări, combinaţia optimă a bordului de conducere rămâne un subiect foarte dezbătut. Se ridică întrebări atât în cadrul bordului cât şi în rândul celor implicaţi. Printre subiectele aprins dezbătute cu privire la bordul de conducere al companiilor, regăsim componenţa şi remuneraţia, care reprezintă de altfel punctul central al analizei noastre. Dezvoltarea unei scurte analize asupra literaturii de specialitate vine în sprijinul studiului nostru prin identificarea bunelor practici în domeniu din punct de vedere teoretic, precum şi a argumentelor aferente acestora.

Buniamin et al. (2008 citat în Ienciu, 2012) şi Neamţu (2012) tratează ideea conform căreia un bord de conducere mai numeros poate genera directori cu experienţă, ceea ce se poate traduce printr-o multitudine de valori la nivelul bordului. Numărul persoanelor din bordul de conducere reprezintă o variabilă luată în calcul în multe studii (Jensen, 1993; Xie et al., 2003; Buniamin et al., 2008; Sun et al., 2010; Allegrini şi Greco, 2011; Ranasinghe, 2011) şi generează date mixte. În timp ce unele beneficii precum angajarea de directori independenţi şi cu experienţă (Xie et al., 2003) pot contribui la reducerea comportamentului oportunist al managerului, Jensen (1993) consideră ideea unei conduceri numeroase ca având un impact negativ asupra abilităţii bordului de conducere de a urmări obiective strategice pe termen lung (citat de Sun et al., 2010).

Rolul directorilor non-executivi şi a celor independenţi în guvernanţa corporativă este de asemenea discutat într-o serie de studii (Haniffa şi Cooke, 2002; Haniffa şi Cooke, 2005; Khodadadi et al. 2010; Arora şi Dharwadkar, 2011 şi Michelon şi Parbonetti, 2012). Solomon (2009) subliniază faptul că directorii non-executivi trebuie să dea dovadă de integritate şi înalte standarde etice, o judecată limpede, abilitatea şi voinţa de a aborda şi examina problemele precum şi foarte bune abilităţi de relaţionare (Solomon, 2009, p. 82). Directorii non-executivi trebuie să monitorizeze directorii interni în timp ce contribuie la strategia companiei, sarcini care nu sunt uşor de echilibrat (Ezzamel şi Watson, 1997; Spira şi Bender, 2004). Per ansamblu, datele cu privire la rolul directorilor non-executivi sunt de asemenea mixte, argumentele pro fiind în special cele în legătură cu rolul lor de monitorizare a celorlalţi membri ai bordului de conducere, iar argumentele contra catalogând rolul lor ca fiind ”superfluu” şi considerându-i un simplu element incapabil şi în plus, într-o structură nenecesară (Solomon, 2009).

Genul reprezintă o altă caracteristică generatoare a unor dezbateri intense. Macarie şi Moldovan (2011) discută diferite mecanisme psihologice care determină manifestări individuale sub forma discriminării femeilor. Ernst & Young (2013) realizează un studiu asupra diversităţii de gen în conducere asupra unor companii S&P 1500, arătând că în 2013, 85% din posturile de conducere era ocupate de bărbaţi, cu toate că un număr tot mai mare de femei se alătură bordului de conducere. Astfel, din acest punct de vedere, schimbările par să se petreacă lent. Un alt element al componenţei conducerii care trebuie luat în


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 507

considerare este mandatul (vezi Goodwing et al., 2009). Studiul menţionat anterior arată şi faptul că (pentru aceeaşi perioadă de timp) aproximativ 45% din posturile de conducere erau deţinute de persoane care par să fi lucrat acolo timp de cel puţin zece ani, în timp ce 27% din posturi erau ocupate de persoane în vârstă de sau peste 68 de ani (Ernst & Young, 2013). Analiza noastră investighează şi aspectul directorilor străini, datorită faptului că atunci când companiile intră pe o piaţă nouă, experienţa internaţională se poate dovedi a fi foarte utilă.

Când vine vorba de stimularea directorilor şi asigurarea faptului că firma beneficiază de o conducere adecvată, trebuie să ne îndreptăm atenţia şi asupra aspectelor legate de remuneraţie. Aşa cum subliniază Larcker (2011), remuneraţia posturilor de conducere trebuie să fie suficientă încât să atragă, să reţină şi să motiveze directori calificaţi. Al doilea set de variabile luat în considerare în analiza noastră intră aşadar în categoria caracteristicilor legate de remuneraţia bordului de conducere. După cum arată Solomon (2009), un mare număr de studii abordează remuneraţia directorilor executivi, axându-se pe o serie de aspecte cum ar fi comitetele de remuneraţie (Bostock, 1995), divulgarea remuneraţiei directorilor executivi (Cheffins, 2003), nivelul de plată (Thompson, 2005), remuneraţia directorilor cu drept de vot (Mayo şi Young, 2002), etc. Rezumând, aşa cum menţionează şi Larcker (2011), remuneraţia trebuie să acopere timpul dedicat direct aspectelor ce ţin de conducere, costul menţinerii unui program flexibil, precum şi riscurile financiare şi de reputaţie ale companiei, în timp ce bonusul are scopul de a compensa expertiza, timpul şi potenţialul risc dat de rolul în comitet. Faulkender et al. (2010) au desfăşurat un studiu cu privire la practicile şi reformele de remunerare a funcţiilor de conducere, contribuind la dezbatere cu informaţii legate de remuneraţia directorilor executivi ai companiilor. Mai precis, studiul lor abordează nivelul şi structura salarizării directorilor executivi, discutând în acelaşi timp procesul de stabilire a salariilor. Aducând în discuţie recenta criză financiară, aceştia concluzionează că, în ciuda faptului că plata directorilor executivi reprezintă unul din factorii care au cauzat criza, o abordare care să prevină astfel de evenimente în viitor nu va putea fi definită doar prin schimbări care vizează salarizarea. Ei recomandă ca orice viitoare propunere legată de remuneraţia funcţiilor de conducere să fie abordată ca parte a procesului mult mai larg de restructurare a reglementărilor financiare.

Toate caracteristicile discutate anterior asigură fundamentarea teoretică a variabilelor considerate în cadrul analizei empirice menită să documenteze bune practici în contextul pieţei de capital europene. Unele dintre variabilele luate în calcul în cadrul studiului nostru combină componenţa şi remuneraţia bordului de conducere (cum ar fi remuneraţia directorilor non-executivi). Luarea în considerare a bonusurilor sub formă de acţiuni ne permite de asemenea să construim o variabilă dummy bazată pe caracteristicile de remuneraţie ale bordului de conducere. Mai multe detalii cu privire la caracteristicile legate de componenţa bordului de conducere şi remuneraţia acestuia (alături de modul în care au fost stabilite) incluse în analiza noastră sunt prezentate în secţiunea următoare dedicată aspectelor ce ţin de metodologia de cercetare.

2. Metodologia cercetării ştiinţifice

În cadrul acestei lucrări am analizat asocierea dintre caracteristicile componenţei şi remunerării bordului de conducere pe de o parte şi performanţa companiei pe de altă parte, pentru companiile cotate la Bursa de Schimb Londoneză (LSE). Considerăm că bursa de schimb aleasă a fi analizată oferă un context relevant având în vedere obiectivul studiului



nostru de a documenta existenţa unor bune practici, LSE fiind cea mai mare piaţă bursieră europeană. Analiza acoperă perioada 2010-2011. Am selectat companiile care sunt cuprinse în indexul principal (FTSE 100), care conţine primele 100 cele mai mari şi mai tranzacţionate companii la bursa de schimb respectivă.

Ne-am bazat cercetarea empirică pe instrumente contabile de măsurare a performanţei companiilor (iar nu pe instrumente de măsurare bazate pe piaţa bursieră), drept pentru care am utilizat rentabilitatea de exploatare a activelor (variabilă dependentă) ca proxy pentru performanţa companiilor. Conform literaturii de specialitate, măsurarea performanţei companiei bazată pe piaţa bursieră poate fi susceptibilă de anticiparea investitorilor (Bhagat şi Bolton, 2008, p. 264). Prin urmare, dacă investitorii au anticipat efectul caracteristicilor guvernanţei corporative asupra performanţei companiei, rentabilitatea bursieră pe termen lung nu ar fi corelată cu guvernanţa corporativă, nici chiar în cazul când ar exista o corelaţie semnificativă între performanţa companiei şi guvernanţă (Bhagat şi Bolton, 2008, p. 264).

Informaţiile financiare cu privire la performanţa din exploatare, vânzările totale, activele totale, capitaluri proprii, precum şi informaţiile referitoare la industrie pentru companiile membre FTSE 100 au fost colectate manual de pe pagina web a bursei de schimb londoneze. În ceea ce priveşte datele referitoare la caracteristicile componenţei şi remuneraţiei bordului de conducere al companiilor, acestea au fost obţinute din indexul furnizat de SpencerStuart, 2011. Au fost concepute o serie de variabile dependente şi independente, inclusiv variabile de control (pentru mărime şi respectiv pentru industrie). În ceea ce priveşte eliminarea valorilor extreme, am ales următoarea abordare: am eliminat acele observaţii pentru care variabila dependentă (rentabilitatea activelor) era sub a 5-a, respectiv peste a 95-a percentilă.

Cercetarea noastră implică patru ipoteze, care se bazează pe rezultatele anterioare menţionate în literatura de specialitate. Primele două sunt următoarele:

Ipoteza 1: Caracteristicile componenţei bordului de conducere al companiei (numărul de posturi de conducere, independenţa directorilor, procentul de directori străini, perioada medie lucrată, mandatul, vârsta, procentul de directori de sex feminin) pot influenţa semnificativ performanţa din exploatare a companiei în anul curent.

Ipoteza 2: Caracteristicile remuneraţiei funcţiilor de conducere din companii (remuneraţia preşedintelui, remuneraţia directorilor non-executivi, remuneraţii suplimentare pentru întâlniri de comitet, bonusuri sub formă de acţiuni) pot influenţa semnificativ performanţa din exploatare a companiei în anul curent.

Cu scopul de a testa aceste ipoteze de cercetare cu privire la influenţa caracteristicilor bordului de conducere asupra performanţei din exploatare în anul curent, a fost dezvoltat următorul model econometric, ai cărui parametri vor fi estimaţi utilizând modelul de regresie OLS:

ROAni = α0 + α1*NumDiri + α2*IndNExi + α3*ForDiri + α4*WomDiri + α5*AvServNExi + α6* ChairTenurei + α7* CEOTenurei + α8*AvAgeNExi + α9*AvAgeExeci + α10*ChairRemi + α11* SenNExRemi + α12* NonExBasFeei + α13* FeesInSharesi + α14* AddRemBComMembi + α15*TAi + ∑(αi*Indi) + εi (1)

unde: ROAni = Rentabilitatea activelor în exploatare a compania i în anul n NumDiri = Numărul directorilor din bordul de conducere la compania i


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 509

IndNExi = Numărul directorilor non-executivi independenţi împărţit la numărul de directori ai companiei i

ForDiri = Numărul directorilor străini împărţit la numărul directorilor la compania i

WomDiri = Numărul de directori de sex feminin împărţit la numărul de directori la compania i

AvServNExi = Timpul mediu de prestare de servicii al directorilor non-executivi la compania i

ChairTenurei = Mandatul preşedintelui la compania i CEOTenurei = Mandatul Directorului General la compania i AvAgeNExi = Vârsta medie a directorilor non-executivi la compania i AvAgeExeci = Vârsta medie a directorilor executivi la compania i ChairRemi = Remuneraţia preşedintelui la compania i SenNExRemi = Remuneraţia totală pentru directorii seniori non-executivi pentru

compania i NonExBasFeei = Onorariul de bază pentru directorii non-executivi la compania i FeesInSharesi = Onorariu sub formă de acţiuni la compania i (variabilă dummy) AddRemBComMembi = Remuneraţie adiţională pentru membrii comitetului de

conducere la compania i TAi = Logaritmul natural al tuturor activelor la compania i Indi = Variabila dummy pentru industrie: materiale de bază, titluri de

valoare industriale, bunuri de consum, servicii de consum, servicii publice, servicii financiare, altele.

În plus, am realizat designul cercetării noastre empirice pentru a investiga şi

impactul caracteristicilor alcătuirii şi remuneraţiei conducerii asupra performanţei din exploatare a companiei pentru anul următor. Aceasta continuă o idee de cercetare menţionată de Bhagat şi Bolton (2008). În acest sens, au fost formulate următoarele două ipoteze adiţionale, bazate pe primele două:

Ipoteza 3: Caracteristicile componenţei bordului de conducere al companiei (numărul de posturi de conducere, independenţa directorilor, procentul de directori străini, perioada medie lucrată, mandatul, vârsta, procentul de directori de sex feminin) pot influenţa semnificativ performanţa din exploatare a companiei în anul următor.

Ipoteza 4: Caracteristicile remunerării funcţiilor de conducere din companii (remuneraţia preşedintelui, remuneraţia directorilor non-executivi, remuneraţii suplimentare pentru întâlniri de comitet, bonusuri sub formă de acţiuni) pot influenţa semnificativ performanţa din exploatare a companiei în anul următor.

Pentru a testa aceste ipoteze de cercetare cu privire la influenţa caracteristicilor bordului de conducere al unei companii asupra performanţei companiei în anul următor, a fost dezvoltat un al doilea model (similar), ai cărui parametri vor fi estimaţi utilizând modelul de regresie OLS:

ROAn+1i = α0 + α1*NumDiri + α2*IndNExi + α3*ForDiri + α4*WomDiri + α5*AvServNExi + α6* ChairTenurei + α7* CEOTenurei + α8*AvAgeNExi + α9*AvAgeExeci + α10*ChairRemi + α11* SenNExRemi + α12* NonExBasFeei + α13* FeesInSharesi + α14* AddRemBComMembi + α15*TAi + ∑(αi*Indi) + εi (2)



unde: ROAn+1i = Rentabilitatea de exploatare a activelor la compania i în anul n + 1

Similar altor studii anterioare (precum Allegrini şi Greco, 2011; Sun et al., 2010; Guest, 2009; Buniamin et al., 2008; Vafeas şi Theodorou, 1998;), modelele noastre de regresie au fost concepute să includă variabile de control şi variabile dummy. Mai precis, utilizăm o variabilă de control pentru dimensiunea companiei (logaritm natural al tuturor activelor), precum şi variabile de control privind industria în care activează compania (şi anume servicii de consum, bunuri de consum, titluri de valoare industriale, materiale de bază, servicii publice, servicii financiare şi altele). Aceste variabile de control sunt utilizate pentru a identifica influenţa mărimii companiei şi a sectorului de activitate al acesteia asupra performanţei din exploatare a companiei, astfel îmbunătăţind forţa edificatoare a celor două modele de regresie dezvoltate. În vederea confirmării fiecăreia dintre cele patru ipoteze, coeficientul cel puţin al unei variabile legate de caracteristica specifică a conducerii trebuie să fie statistic semnificativă cel puţin la nivelul 0,1 şi trebuie de asemenea să înregistreze un VIF (factor de inflaţie a variaţiei – care testează corelarea între variabila independentă şi alte variabile independente) mai mic de 5. În caz contrar, ipoteza respectivă se consideră infirmată.

3. Rezultate

Principalele rezultate obţinute în analiza relaţiei dintre performanţa din exploatare a companiilor (rentabilitatea activelor) pentru perioada curentă şi caracteristicile de guvernanţă corporativă (componenţa şi remuneraţia bordului de conducere) sunt rezumate în cele ce urmează în cadrul Tabelului nr. 1. Rezultatele indică o relaţie statistic semnificativă (cel puţin la nivelul 0,1) între performanţa din exploatare pe anul curent (ROA) şi unele dintre caracteristicile componenţei bordului de conducere (numărul de directori, independenţa directorilor, procentul de directori străini, perioada medie de muncă a directorilor non-executivi, mandatul directorului general şi proporţia de directori de sex feminin), respectiv caracteristicile remuneraţiei bordului de conducere (onorariul de bază al directorilor non-executivi, remuneraţia adiţională pentru membrii comitetului de conducere şi bonusuri sub formă de acţiuni).

Influenţa cea mai puternică, precum şi semnificativă din punct de vedere statistic, a caracteristicilor bordului de conducere asupra performanţei din exploatare (ROA) poate fi identificată în cazul independenţei directorilor, a proporţiei directorilor străini şi respectiv a proporţiei directorilor de sex feminin. Demne de menţionat sunt şi alte două relaţii, care implică numărul de directori şi media de muncă a directorilor non-executivi. De observat şi relaţia negativ semnificativă între performanţa în exploatare (ROA) şi mandatul directorului general (0,002).

Influenţa relativ mai puternică, precum şi semnificativă din punct de vedere statistic, a caracteristicilor privind remuneraţia bordului de conducere asupra performanţei din exploatare (ROA) poate fi atribuită remuneraţiei adiţionale pentru membrii comitetului de conducere. Trebuie remarcată şi relaţia dintre performanţa din exploatare (ROA) şi bonusurile acordate sub formă de acţiuni, ca şi variabilă dummy. Cu privire la potenţiala multicolinearitate între variabilele independente ale celor două modele, care pot genera instabilitatea rezultatelor empirice, am calculat VIF (Variance Inflation Factor) pentru fiecare coeficient al variabilelor independente. Valorile calculate ale VIF-ului (care sunt


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 511

mai mici de 5) nu indică probleme de autocorelare (importante) între variabilele independente vizate.

Tabel nr. 1: Modelul regresional 1 – rezultate empirice

Variable Coefficients (α) t Sig. VIF (Constant) 0,238** 2,147 0,036 NumDir 0,005** 1,998 0,050 2,448 IndNEx/NrDir 0,091* 1,749 0,086 1,703 ForDir/NrDir 0,088*** 3,069 0,003 2,898 WomDir/NrDir 0,127* 1,715 0,092 2,464 AvServNonEx 0,007** 2,54 0,014 1,669 ChairTenure -0,001 -1,104 0,274 1,598 CEOTenure -0,002** -2,222 0,030 1,92 AvAgeNonEx -0,002 -1,258 0,214 1,682 AveAgeExec 0,000 -0,437 0,663 1,526 ChairRem 0,000 -0,474 0,637 2,833 SenNExRem 0,000 -1,48 0,144 3,213 NonExBasFee 0,002*** 3,375 0,001 3,222 FeesInShares 0,025* 1,697 0,095 1,564 AddRemBComMemb 0,037*** 3,674 0,001 1,611 TAn -0,033*** -5,628 0,000 4,943 IndBasMat 0,045 2,596 0,012 2,814 IndInd -0,048 -2,770 0,008 2,796 IndConsGoods -0,008 -0,428 0,67 2,004 IndConsServ 0,000 -0,032 0,975 2,21 IndUtilities 0,028 1,349 0,183 2,012 IndFinancials 0,012 0,648 0,519 3,353 IndOther 0,020 0,973 0,334 1,684

Model Summary ROAn AdjR2 0,561 F 4,879

Astfel, luând în considerare rezultatele empirice obţinute din prima regresie, putem confirma fără îndoială atât ipoteza 1, (referitoare la o relaţie semnificativă între componenţa bordului de conducere şi performanţa actuală) cât şi ipoteza 2 (referitoare la o relaţie semnificativă între remuneraţia bordului de conducere şi performanţa actuală). Aşa cum am menţionat în metodologia de cercetare, am conceput analiza empirică şi pentru a investiga influenţa caracteristicilor componenţei bordului de conducere asupra performanţei din exploatare a companiei pentru anul următor. Descoperirea unor coeficienţi statistic semnificativi pentru variabilele independente în modelele de regresie bazate pe ROA anului următor ar consolida în mod cert o presupusă concluzie cu privire la existenţa unei influenţe relevante a caracteristicilor bordului de conducere al companiei (legate de componenţă şi remuneraţie) asupra performanţei companiei. Tabelul nr. 2 rezumă rezultatele empirice obţinute în urma testării modelului de regresie.



Tabel nr. 2: Modelul regresional 2 – rezultate empirice Variable Coefficients (α) t Sig. VIF

(Constant) 0,327*** 2,837 0,006 0 NumDir 0,004 1,386 0,171 2,842 IndNEx/NrDir 0,146** 2,531 0,014 1,812 ForDir/NrDir 0,049* 1,513 0,136 3,282 WomDir/NrDir 0,053 0,685 0,496 2,441 AvServNonEx 0,003 1,144 0,258 1,619 ChairTenure 0,000 -0,674 0,503 1,536 CEOTen -0,001 -1,058 0,294 2,052 AvAgeNonEx -0,002 -0,954 0,344 1,815 AveAgeExec -0,002 -1,251 0,216 1,513 ChairRem 0,000 -1,34 0,186 3,026 SenNExRem 0,000 -0,419 0,677 3,536 NonExBasFee 0,001* 1,977 0,053 3,36 FeesInShares 0,021 1,31 0,195 1,536 AddRemBComMemb 0,043*** 4,086 0,000 1,601 TAn -0,028*** -4,299 0,000 5,857 IndBasMat 0,050 2,965 0,020 2,814 IndIndustrials -0,048 -2,77 0,008 2,796 IndConsGoods -0,037 -1,759 0,084 2,616 IndConsServ -0,049 -2,683 0,01 2,805 IndUtilities -0,055 -2,57 0,013 2,219 IndFinancials -0,079 -3,765 0 3,505 IndOther 0,005 0,215 0,83 2,272

Model Summary ROAn+1 AdjR2 0,511 F 4,887

Rezultatele în formă tabelară arată o asociere statistic semnificativă, de nivel cel puţin 0,1, între performanţa companiei (ROA) pentru anul următor şi caracteristici ale bordului de conducere, cum ar fi independenţa directorilor, procentul de directori străini, onorarii de bază ale directorilor non-executivi precum şi remuneraţia adiţională pentru membrii comitetului director. Trebuie subliniat faptul că, coeficientul pentru variabila independenţei directorilor şi coeficientul pentru variabila referitoare la remuneraţia adiţională pentru membrii comitetului director înregistrează o semnificaţie statistică chiar mai mare (şi de asemenea şi o valoare pozitivă mai mare) în comparaţie cu modelul 1 (care este bazat pe ROA actual). Aceasta indică faptul că independenţa directorilor şi componenta remuneraţiilor respective ar putea avea un impact mai mare asupra performanţei din exploatare a companiilor pe termen lung.

În ceea ce priveşte potenţiala multicolinearitate între variabilele independente ale celui de-al doilea model (care ar putea genera o instabilitate a rezultatelor), VIF-ul obţinut (mai mic de 5), nu indică probleme de autocorelare (importante) între variabilele independente vizate. Pe baza rezultatelor statistice obţinute în urma aplicării celui de-al doilea model regresional conceput, inclusiv pe baza coeficienţilor statistic semnificativi, am putea confirma atât ipoteza 3 (cu privire la o relaţie semnificativă între componenţa conducerii şi performanţa din exploatare pentru anul următor) cât şi ipoteza 4 (cu privire la


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 513

o relaţie semnificativă între remuneraţia bordului de conducere şi performanţa din exploatare pentru anul următor).

Concluzii

Studiul nostru contribuie la dezbaterea cu privire la întrebarea dacă anumite caracteristici ale bordului de conducere (legate de componenţă şi remuneraţie) pot fi documentate ca reprezentând bune practici în contextul specific al companiilor listate pe piaţa de capital europeană. Astfel, am discutat mai întâi studiile anterioare în domeniul guvernanţei corporative. Acestea ne-au oferit baza teoretică necesară, cu privire la caracteristicile bordului de conducere (legate de componenţă şi remuneraţie) care sunt ulterior investigate empiric prin intermediul analizei noastre. Am analizat apoi care dintre caracteristicile bordului de conducere ar putea fi considerate ca fiind bune practici, aceasta realizându-se prin testarea potenţialei lor asocieri cu performanţa financiară a companiei. Astfel, în mare parte, lucrarea noastră contribuie la literatura de specialitate vizând neîncetata dezbatere cu privire la relaţia dintre performanţa companiilor şi guvernanţa corporativă.

Secţiunea dedicată revizuirii literaturii de specialitate ne-a permis identificarea a o serie de caracteristici ale bordului de conducere, precum şi a argumentelor ce le recomandă ca şi bune practici de guvernanţă corporativă. Bunele practici identificate au fost grupate în cadrul a două principale categorii: componenţa bordului de conducere (cuprinzând caracteristici privind numărul directorilor din bordul de conducere, numărul directorilor non-executivi independenţi, numărul directorilor străini, numărul de directori de sex feminin, timpul mediu de prestare de servicii al directorilor non-executivi, mandatul preşedintelui, mandatul directorului general, vârsta medie a directorilor non-executivi, vârsta medie a directorilor executivi) şi remuneraţia bordului de conducere (cuprinzând caracteristici privind remuneraţia preşedintelui, remuneraţia totală pentru directorii seniori non-executivi, onorariul de bază pentru directorii non-executivi, onorariu sub formă de acţiuni, remuneraţie adiţională pentru membrii comitetului de conducere).

Utilizând modele econometrice regresionale, am investigat impactul a o serie (14) de caracteristici aferente componenţei şi remuneraţiei bordului de conducere asupra performanţei actuale şi ulterioare, utilizând un eşantion de companii listate pe cea mai mare bursă de valori europeană (LSE) pentru perioada 2010-2011. Selectarea companiilor a fost realizată incluzând companiile care fac parte din FTSE 100. În analiză am utilizat o măsură contabilă a performanţei din exploatare, mai precis rentabilitatea activelor din exploatare (ROA). Am analizat şi profunzimea potenţialului impact al caracteristicilor bordului de conducere asupra performanţei companiei luând în considerare influenţa caracteristicilor investigate asupra performanţei din exploatare atât în anul curent cât şi în anul următor.

Rezultatele obţinute au demonstrat o relaţie statistic semnificativă între performanţa companiei şi caracteristicile respective ale bordului de conducere. Acest lucru este valabil atât pentru performanţa actuală cât şi pentru cea ulterioară. Astfel, am reuşit să confirmăm toate ipotezele formulate în secţiunea lucrării care tratează metodologia de cercetare. De asemenea, rezultatele obţinute sunt în concordanţă cu alte studii anterioare din literatura de specialitate, cum ar fi Vafeas şi Theodorou (1998), Gompers et al. (2003), Bhagat şi Bolton (2008), Tian et al. (2009), Guest (2009), Ujunwa (2012) şi Shukeri et al. (2012).

Am reuşit să demonstrăm existenţa unei relaţii statistic semnificative între performanţa companiei şi caracteristicile componenţei şi remuneraţiei bordului de



conducere. Printre principalele concluzii ale studiului nostru, se arată că independenţa directorilor şi procentul directorilor străini din numărul total de directori au o influenţă puternică, semnificativă şi pozitivă asupra performanţei companiei (atât asupra celei actuale cât şi asupra celei ulterioare). Relaţia dintre onorariul de bază al directorilor non-executivi, onorariul sub formă de acţiuni şi remuneraţia adiţională a membrilor comitetului de conducere pe de o parte şi performanţa companiei (actuală şi ulterioară) pe de altă parte, a fost de asemenea confirmată ca fiind statistic semnificativă. În mod interesant, remuneraţia preşedintelui precum şi cea a directorilor seniori non-executivi nu au arătat că ar avea o influenţă statistic semnificativă asupra performanţei din exploatare.

Analiza empirică dezvoltată serveşte obiectivului studiului nostru prin documentarea unor caracteristici ale bordului de conducere ce pot în prezent fi considerate bune practici caracterizând piaţa de capital europeană. Rezultatele obţinute ne permit aprecierea următoarelor caracteristici ale bordului de conducere ca reprezentând bune practici (datorită înregistrării unei puternice influenţe pozitive statistic semnificativă asupra performanţei companiilor, atât actuală cât şi ulterioară): independenţa directorilor, existenţa directorilor străini, onorariul de bază al directorilor non-executivi, onorariul sub formă de acţiuni şi remuneraţia adiţională a membrilor comitetului de conducere.

În concluzie, trebuie să menţionăm limitele studiului care se referă în general la reprezentativitatea eşantionului şi potenţiale probleme de endogeneitate. În ceea ce priveşte reprezentativitatea eşantionului, trebuie să fim precauţi în interpretarea rezultatelor atunci când abordăm burse de valori europene mari, în contrast cu întreaga piaţă europeană de capital. Având în vedere că limitele au şi rolul de a indica potenţiale direcţii de dezvoltare, o extindere ulterioară a analizei ar putea include alte burse de schimb din Europa şi poate chiar şi companii care nu fac parte din indexul principal al burselor. Problemele legate de endogeneitate se referă la potenţialele relaţii între elementele principale luate în considerare (guvernanţa corporativă, structura corporativă, structura acţionariatului şi performanţa din exploatare). Bibliografie

Allegrini, M. şi Greco, G., 2011. Corporate boards, audit committees and voluntary disclosure: evidence from Italian Listed Companies. Journal of Management and Governance, [online] Disponibil la: <http://www.springerlink.com/content/ 32720028107w4746/fulltext.pdf> [Accesat 18 Ianuarie 2014].

Arora, P. şi Dharwadkar, R., 2011. Corporate Governance and Corporate Social Responsibility (CSR): The Moderating Roles of Attainment Discrepancy and Organization Slack. Corporate Governance: An International Review, 19(2), pp. 136-152.

Bhagat, S. şi Bolton, B., 2008. Corporate governance and firm performance. Journal of Corporate Finance, 14, pp. 257-273.

Bostock, R., 1995. Company responses to Cadbury, Corporate Governance: An International Review, 3(2), pp. 72-77.

Buniamin S., Alrazi B., Johari N. şi Rahman N., 2008. An Investigation of the Association between Corporate Governance and Environmental Reporting in Malaysia. Asian Journal of Business and Accounting, 1(2), pp. 639-647.


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 515

Cheffins, B.R., 2003. Will executive pay globalise along American lines? Corporate Governance: An International Review, 11(1), pp. 8-24.

Ernst & Young, 2013. Diversity drives diversity. From the boardroom to the C-suite, [online] Disponibil la: <http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/EY-Diversity-drives-diversity/$FILE/EY-Diversity-drives-diversity.pdf> [Accesat 18 Ianuarie 2014].

Ezzamel, M. şi Watson, R., 1997. Wearing two hats: the conflicting control and management roles of non-executive directors in Keasey, K., Thompson, S. şi Wright, M. (eds.) Corporate Governance: Economic, Management and Financial Issues, Oxford University Press, UK.

Financial Reporting Council (FRC), 2003. The combined code on corporate governance. pp. 1-84. [online] Disponibil la: <http://www.ecgi.org/codes/documents/combined_ code_final.pdf > [Accesat 21 Ianuarie 2014].

Faulkender, M., Kadyrzhanova, D., Prabhala, N. şi Senbet, L., 2010. Executive Compensation: An Overview of Research on Corporate Practices and Proposed Reforms. Journal of Applied Corporate Finance, 22(1), pp. 107-118.

Gompers, P., Ishii, J. şi Metrick, A., 2003. Corporate governance and equity prices. Quarterly Joumal of Economics, 118(1), pp. 107-155.

Goodwin, J., Ahmed, K. şi Heaney, R., 2009, Corporate Governance and the Prediction of the Impact of AIFRS Adoption, ABACUS, 45(1), pp. 124-145.

Guest, P.M., 2009. The impact of board size on firm performance: evidence from the UK. The European Journal of Finance,15(4), pp. 385-404.

Haniffa, R.M. şi Cooke, T.E., 2005. The impact of culture and governance on corporate social reporting. Journal of Accounting and Public Policy, 24, pp. 391-430.

Haniffa, R.M. şi Cooke, T.E., 2002. Culture, Corporate Governance and Disclosure in Malaysian Corporations. ABACUS, 38(3), pp. 317-349.

Ienciu, I.A., 2012. The relationship between environmental reporting and corporate governance characteristics of Romanian listed entities. Accounting and Management Information Systems, 11(2), pp. 267-294.

Jensen, M., 1993. Presidential address: the modern industrial revolution, exit and the failure of internal control systems, Journal of Finance, 48, pp. 831-880.

Khodadadi, V., Khazami, S. şi Aflatooni, A., 2010. The effect of corporate governance structure on the extent of voluntary disclosure in Iran. Business Intelligence Journal, 3(2), pp. 151-164.

Larcker, D.F., 2011. Board of Directors: Selection, Compensation, and Removal. Corporate Governance Research Program Stanford Graduate School of Business, pp. 1-17.

Macarie, F.C. şi Moldovan, O., 2011. Gender Discrimination in Management: Theoretical and Empirical Perspectives. Transylvanian Review of Administrative Sciences, 35(E), pp. 153-172.

Mayo, C. şi Young, M., 2002. Cool for cats: the DTI’s proposals on directors’ remuneration, Simons and Simons, London.

Michelon, G. şi Parbonetti, A., 2012. The effect of corporate governance on sustainability disclosure. Journal of Management and Governance, 16(3), pp. 477-509.



Neamtu, B., 2012. Measuring the social sustainability of urban communities: The role of local authorities. Transylvanian Review of Administrative Sciences, 37(E), pp. 112-127.

Paun, C. şi Paun, D., 2010. La structure et l’évolution du système bancaire en Transylvanie dans la première décennie après la Grande Union. Transylvanian Review, 1, pp. 73-80.

Ranasinghe, D.N., 2011. Effect of Corporate Governance on Social and Environmental Reporting. Proceedings of the Eighth AIMS International Conference on Management, pp. 401-409.

Shukeri, S.N., Shin, O.W. şi Shaari, M.S., 2012, Does Board of Director’s Characteristics Affect Firm Performance? Evidence from Malaysian Public Listed Companies. International Business Research, 5(9), pp. 120-127.

Solomon, J., 2009. Corporate Governance and Accountability. 2nd edition, John Wiley & Sons, Ltd., pp. 1-386.

Spira, L.F. şi Bender, R., 2004. Compare and Contrast: Perspectives on Board Committees’, Corporate Governance: An International Review, 12(4), pp. 489-499.

Sun, N., Salama, A., Hussainey, K. şi Habbash, M., 2010. Corporate environmental disclosure, corporate governance and earnings management. Managerial Auditing Journal, 25(7), pp. 679-700.

Tian, G.G., Ma, S. şi Zhu, Y., 2009. Executive compensation, board characteristics and firm performance in China: the impact of compensation committee. Faculty of Commerce – Papers, pp.1-48. [online] Disponibil la: <http://works.bepress.com/ shiguang_ma/11> [Accesat 10 Ianuarie, 2014].

Thompson, S., 2005. The impact of corporate governance reforms on the remuneration of executives in the UK. Corporate Governance: An International Review, 13(1), pp. 19-25.

Ujunwa, A., 2012. Board characteristics and the financial performance of Nigerian quoted firms. Corporate Governance, 12(5), pp. 656 – 674.

Vafeas, N. şi Theodorou, E., 1998. The Relationship between board structure and firm performance in the UK. British Accounting Review, 30, pp. 383-407.

Xie, B., Davidson, D. III şi DaDalt, P.J., 2003. Earnings management and corporate governance: the role of the board and the audit committee. Journal of Corporate Finance, 9, pp. 295-316.


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 517

CREATOR DE OPERĂ ECONOMICĂ, FONDATOR ŞI REFORMATOR DE ŞCOALĂ ECONOMICĂ –

RECTORUL PAUL BRAN

Ghenadie Ciobanu1, Carmen Valentina Rădulescu2 şi Ildiko Ioan3

1) Academia de Studii Economice a Moldovei, Republica Moldova 2) 3) Academia de Studii Economice din Bucureşti, România

Prof. univ. dr. Paul Bran (1940-2006), pe perioada mandatelor de rector al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1996-2004) şi nu numai, deşi finanţist, s-a dovedit un apropiat al Facultăţii de Comerţ. În 2001, la jubileul funcţionării neîntrerupte a facultăţii, arăta: „Ne alăturăm absolvenţilor, studenţilor şi profesorilor Facultăţii de Comerţ pentru a omagia activitatea de învăţare şi educaţie ce se desfăşoară aici şi pentru a cinsti pe cei care au înfiinţat şi apoi au consolidat învăţământul superior economic în domeniul comerţului, marketingului, turismului şi merceologiei. Sunt convins că notorietatea Academiei de StudiiEconomice se datorează în mare parte şi calităţii activităţilor ce au loc în catedrele şi laboratoarele Facultăţii de Comerţ.” Cu alt prilej, ca dedicaţie pe o carte, nota: „Pentru că turismul trăieşte prin bani şi banii prin turism”. Sunt doar două ipostaze, aparent lipsite de importan�ă, care însă pot fi multiplicate la scara întregii sale cariere didactice, de peste patru

decenii, şi care ni-l relevă pe Profesorul şi Rectorul Paul Bran – deopotrivă, carismatic şi eficient – ca prieten al Facultăţii de Comerţ.

„Sincere felicitări şi urări de succese cu ocazia apariţiei primului număr al revistei Amfiteatru Economic”, scria Rectorul Paul Bran, vizionar, pe coperta primului număr, din 1999, al publicaţiei noastre. (Nicolae Lupu)

Personalitatea şi realizările Profesorului Paul Bran marchează o etapă

determinantă în modernizarea învăţământului economic superior din România şi din Republica Moldova, dar şi în dezvoltarea cunoaşterii privind temelia ştiinţei economice – conceptul de valoare.

Aflaţi în plin proces de căutare pentru construirea unei societăţi şi a unei economii bazate pe cunoaştere, nu putem să nu apelăm la opera regretatului Profesor Paul Bran, autorul modelului teoriei valorii entropie, teorie care explică comportamentul economic al informaţiei şi justifică importanţa cunoaşterii pentru fundamentarea strategiilor de dezvoltare. Acest model este prezentat în lucrarea Economica valorii, implicaţiile sale practice fiind dezvoltate ulterior pentru gestionarea fenomenului financiar în Finanţele întreprinderii şi în crearea şi conducerea unei afaceri în Managementul prin valoare.

Profesorul Paul Bran a fost un dascăl desăvârşit, economist performant, cercetător subtil, manager reformator al învăţământului economic superior şi un mare patriot al

AE Creator de operă economică, fondator și reformator de şcoală economică – Rectorul Paul Bran


neamului românesc. Deschizător de drumuri, Profesorul Paul Bran a fost unul dintre primii autori români care a lansat modelul de societate informaţională, model care îmbină toate elementele necesare unui model complex de funcţionare, atât de necesar într-o societate care se confruntă cu provocări majore.

La sfârşitul celui de-al doilea mileniu, în condiţiile prăbuşirii imperiului sovietic, atunci când Republica Moldova şi-a anunţat independenţa şi trebuia, din mers, să se adapteze la cerinţele drastice ale economiei mondiale şi la construirea unui stat de drept, a apărut personalitatea Profesorului Paul Bran, profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Catedra de Finanţe-Monedă, şef al Departamentului de Proiectare a Reformei Economice în Guvernul Petre Roman, consilier al primului-ministru. Impactul activităţii Profesorului Paul Bran în acea perioadă a fost deosebit de fructuos. Experienţa acumulată de Domnia sa la Chişinău a fost utilă în activitatea de rector-reformator la ASE Bucureşti pe parcursul celor două mandate de rector (1996-2000 şi 2000-2004).

Profesorul Paul Bran a participat la fundamentarea primului program operativ de reformă al Guvernului Petre Roman (1991), a programului de reformă al Guvernului Valeriu Muravschi din Republica Moldova (1992) şi a programului de privatizare a economiei naţionale, axat exclusiv pe principiile economiei de piaţă. De asemenea, menţionăm contribuţia hotărâtoare la introducerea monedei naţionale în Republica Moldova în 1993.

Profesorul Paul Bran a îmbinat cu excelenţă activitatea didactică, ştiinţifică şi managerială în învăţământul universitar. Activitatea ştiinţifică a fost direcţionată spre cercetarea fenomenului valorii şi managementului financiar, rezultatele fiind valorificate, între altele, prin elaborarea de manuale, cursuri şi alte lucrări teoretico-metodologice menite să susţină procesul didactic universitar. Prin conţinut şi concepţie, aceste lucrări s-au dovedit a fi deosebit de atractive şi utile pentru studenţi şi specialişti. Temele de cercetare au abordat probleme actuale ale ştiinţei şi practicii economice. Date biografice

Paul Bran s-a născut pe 13 septembrie 1940, în comuna Topolog din judeţul Tulcea. A urmat cursurile Liceului teoretic „Mircea cel Bătrân” din Constanţa (1951-1959) şi, apoi, ale Facultăţii de Finanţe-Credit din Academia de Studii Economice din Bucureşti, în perioada 1960-1965. Urmare rezultatelor remarcabile din perioada studenţiei, a fost cooptat în corpul profesoral al Academiei de Studii Economice, la Catedra de Finanţe.

Din anul 1965 a ocupat, prin concurs, toate treptele carierei universitare, astfel încât în 1990 a devenit profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucureşti. A avut, de asemenea, calitatea de profesor universitar la Academia de Studii Economice a Moldovei în perioada 1991-1994.

În anul 1975 a obţinut titlul de doctor în economie, specialitatea Finanţe, pe baza tezei de doctorat intitulată Decizia financiară în unitatea economică. În acelaşi an a efectuat un stagiu de documentare şi perfecţionare în Elveţia, în cadrul Institutului de Înalte Studii Economice Internaţionale din Geneva, pe probleme privind relaţiile financiare şi monetare internaţionale. În anul 1994 a efectuat un stagiu de documentare în Statele Unite ale Americii pe probleme ale organizării, finanţării şi sprijinirii liberei iniţiative şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 519

În perioada 1990-1991 a condus Departamentul de Proiectare a Reformei Economice din cadrul Guvernului României. În această calitate, a coordonat realizarea primelor legi cu caracter economic şi financiar-monetar de piaţă şi a primelor instituţii financiare, monetare, economice specifice economiei de piaţă.

Dascăl erudit şi carismatic

Profesorul Paul Bran a fost un dascăl erudit, cu o deosebită carismă, prin care şi-a căpătat stima şi respectul din partea multor generaţii de studenţi „de pe ambele maluri ale Prutului”, pe care i-a iubit cu adevărat şi care l-au iubit şi l-au stimat şi care astăzi îi sunt recunoscători şi-i vor fi şi în continuare. După cum a spus Domnia sa la a 10-a aniversare a Academiei de Studii Economice a Moldovei, că dacă un agricultor este pomenit prin roadele muncii sale atât cât este ciclul de viaţă al unei livezi, un profesor va fi pomenit şi va trăi prin studenţii săi. Într-adevăr, Profesorul Paul Bran va fi pomenit de multe generaţii de studenţi, atât din România, cât şi din Republica Moldova.

Domnia sa a publicat numeroase lucrări de specialitate, printre care enumerăm: Managementul prin valoare, Editura Universitară, Bucureşti, 2009; Finanţele şi politica financiară a întreprinderii, Editura ASE, Bucureşti, 2005; Economia monetară, Editura ASE, Bucureşti, 2005; Finanţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003; Economica activităţii financiare şi monetare internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003 (în colaborare Ionela Costică); Comunicarea financiară, Editura ASE, Bucureşti, 2003; Economica valorii, Editura ASE, Bucureşti, 2002; Finanţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1999; Relaţii financiar-bancare ale societăţii comerciale: ghid practic, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, 1994; Fascinaţia valorii, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1992; Mecanismul monetar actual, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984; Decizia financiară în unitatea economică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980 etc.

Academia Română a recunoscut valoarea ştiinţifică a operei Profesorului Paul Bran, premiind lucrarea Economica valorii.

Activitatea economică şi universitară din Republica Moldova

În perioada 1991-1994 îl regăsim pe Profesorul Paul Bran în plină efervescenţă managerială în Republica Moldova, unde a înfiinţat prima instituţie de învăţământ economic superior, Academia de Studii Economice a Moldovei (ASEM), ocupând funcţia de rector.

Lucrare apărută în Editura Economică,

Bucureşti, din care au fost publicate mai multe ediţii

Lucrare apărută în Editura Economică, pentru uzul studenţilor, dar şi al specialiştilor



În acelaşi timp a fost consilier pe lângă Guvernul Republicii Moldova pe probleme ale reformei economice, financiare şi monetare, având o relaţie specială de colaborare profesională cu primul-ministru moldovean de atunci. În această calitate a sprijinit elaborarea şi fundamentarea unor legi economice şi financiar-monetare vitale, printre care introducerea monedei proprii: leul Republicii Moldova (Ghinculov, 2010).

Profesorul Paul Bran a avut un rol decisiv în procesul de înfiinţare şi organizare a Academiei de Studii Economice a Moldovei,

alături de alte personalităţi, printre care se numără Mircea Snegur, primul preşedinte al Republicii Moldova, Valeriu Muravschi, ex-prim-ministru al Republicii Moldova, Nicolae Matcaş, ex-ministru al învăţământului şi alţii. Academia de Studii Economice din Chişinău, înfiinţată prin Hotărârea nr. 537 din 25 septembrie 1991 a Guvernului Republicii Moldova, a avut scopul de a asigura economiei Republicii Moldova specialişti de înaltă calificare în domeniile financiar-bancar, management, marketing, relaţii economice internaţionale, informatică economică, statistică, contabilitate, audit etc. (Ghinculov,

2006). În această perioadă de

pionierat, în care a condus în calitate de rector Academia de Studii Economice a Moldovei, a conceput şi dezvoltat structura universitară, reflectată prin creşterea constantă a numărului de studenţi, a numărului de facultăţi şi catedre. La temelia instituţională a noii academii, Profesorul Paul Bran a fost principalul arhitect.

Activitatea economică şi universitară din România

În perioada 1996-2004, Profesorul Paul Bran a deţinut funcţia de rector al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (ASE), distingându-se ca un real promotor al modernizării acestei prestigioase instituţii de învăţământ superior şi al creşterii eficienţei pregătirii studenţilor în funcţie de exigenţele contemporaneităţii.

În cadrul Biroului Executiv al Senatului ASE, Rectorul Paul Bran şi-a asumat, încă de la ocuparea funcţiei, ca atribuţie directă, procesul de modernizare a învăţământului din ASE. Acest proces a fost conceput într-o viziune de revigorare a tuturor structurilor şi fundamentat pe o serie de „transferuri în substanţa ştiinţei economice [...], în forma de organizare a procesului didactic, în modul de conducere” a instituţiei în ansamblul său şi „în reflectarea realităţilor societăţii româneşti” (ASE, 2000). Toate aceste transferuri se

Academia de Studii Economice a Moldovei, corpul A, Chişinău

Profesorul Paul Bran alături de cei pentru care va rămâne

Rectorul Fondator al Academiei de Studii Economice a Moldovei


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 521

doreau a fi de la o realitate încă tributară tranziţiei, spre o aşezare favorabilă unui studiu de calitate.

În spiritul reformei generale din învăţământ, echipa managerială condusă de Rectorul Paul Bran a elaborat şi aplicat mai multe programe, care au reprezentat o regândire a modului în care urma a se desfăşura procesul concret de studiu. Programele au vizat reorganizarea studiului pe baza creditelor transferabile, refacerea planurilor de învăţământ şi prevederea traseelor de specializare, înfiinţarea învăţământului deschis la distanţă şi organizarea centrelor teritoriale, dezvoltarea pregătirii didactice şi pedagogice a cadrelor tinere, intensificarea colaborării internaţionale prin trimiterea cadrelor didactice tinere la documentare, specializare şi doctorat, perfecţionarea ştiinţifică şi didactică a manualelor şi materialelor didactice, lărgirea bazei de documentare pentru cadre didactice şi studenţi (bibliotecă, sală multimedia, sală Reuters, Internet etc.), realizarea Bibliotecii virtuale, reorganizarea examenelor de admitere şi licenţă etc.

Ca urmare a realizării parţiale sau totale a acestor programe, procesul de studiu din ASE a asigurat şcolarizarea a circa 20.000 de studenţi la cursurile postuniversitare, peste 1.000 de persoane la cursuri de formare permanentă, peste 100 de cursanţi la programele academice tip MBA şi 700 de doctoranzi. Baza de pregătire a studenţilor s-a dezvoltat atât prin apariţia de noi manuale – la momentul respectiv, peste 70% din discipline aveau manuale apărute în ASE sau în edituri specializate –, cât şi un spaţiu de studiu în bibliotecă de circa 3000 mp şi circa 1.200 de locuri. De menţionat faptul că, în perioada 1996-1999, au fost aduse în bibliotecă circa 50.000 de volume, majoritatea fiind finanţate din surse proprii, dar şi din sponsorizări.

Activitatea de colaborare cu instituţii de învăţământ din străinătate a avut un rol major în restructurarea planurilor de studii şi a conţinutului disciplinelor economice. Facultăţile au iniţiat numeroase programe internaţionale de colaborare pentru studiile aprofundate, mobilităţi pentru studenţi şi cadre didactice, specializările în Administraţie publică şi Informatică economică, Şcoală doctorală, Studii academice postuniversitare etc.

Facultăţile, departamentele, catedrele şi cadrele didactice în mod individual sau pe grupe mici de cercetare, în mare parte, au dus la bun sfârşit aceste

programe şi au relansat activitatea de cercetare, cu efecte benefice din punct de vedere ştiinţific, didactic şi financiar. Astfel, dacă în 1994 rezultatele din cercetare erau zero, iar în 1995 însumau doar 7.000 lei, în perioada 1996-1999 din contractele de cercetare s-au încasat peste 3,5 miliarde lei (ASE, 2000).

În anul 2001, Profesorului Paul Bran i-a fost decernată Diploma de Excelenţă şi Medalia de Argint a Băncii Naţionale a României, acordată pentru prima oară unui economist român, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea ştiinţei economice şi la formarea economiştilor din ţara noastră. De asemenea, în cadrul Asociaţiei Generale a Economiştilor din România, ca vice-preşedinte şi, ulterior, ales preşedinte, la Congresul al

Sala de lectură „Paul Bran”



IV-lea al Asociaţiei, la 25 mai 2001, Profesorul Paul Bran a participat activ la viaţa comunităţii economiştilor, găsind întotdeauna soluţii inovative pentru rezolvarea problemelor dezbătute în cadrul acesteia.

Principalele realizări ale primului mandat al Rectorului Paul Bran, fără a face o ierarhizare, s-au înscris pe următoarele coordonate: aşezarea procesului didactic pe principii noi, de conţinut, organizatorice şi de compatibilitate cu învăţământul din alte ţări; refacerea şi modernizarea dotărilor materiale; asigurarea de condiţii de muncă şi sociale mai bune pentru studenţi, cadre didactice şi personalul administrativ; relansarea activităţii de cercetare ştiinţifică în domeniul economic şi alte domenii complementare; menţinerea relaţiilor de colaborare internaţională pe probleme de învăţământ, cercetare, documentare; realizarea unui management adaptat condiţiilor din ASE (în administraţie, contabilitate, resurse umane, catedre, decanate, birou al senatului, organizaţii studenţeşti etc.); menţinerea unui dialog normal cu Ministerul Educaţiei Naţionale, cu instituţii şi agenţi economici;

asigurarea unui echilibru financiar global pe tot parcursul mandatului.

Al doilea mandat al echipei manageriale conduse de Rectorul Paul Bran se constituie într-o nouă etapă a devenirii ASE, o etapă de împlinire a dorinţei de mai bine la nivelul cerinţelor învăţământului superior european. În acest mandat, „obiectivele asumate sunt realizate sau în plină desfăşurare [...] spiritul programelor de reformă a planurilor de studiu, a planurilor de dezvoltare, a convenţiilor de colaborare internaţională [...] stau la baza progresului evident al instituţiei noastre” (ASE, 2000).

În sinteză, principalele realizări ale perioadei 2000-2004 se grupează pe următoarele domenii: creşterea gradului de

compatibilitate dintre învăţământul economic din ASE şi universităţile europene; continuarea proiectelor de modernizare şi extindere a bazei materiale; consolidarea pârghiilor pentru asigurarea unor condiţii favorabile pentru studenţi, atât pentru studiu, cât şi pentru o serie de probleme sociale; continuarea implicării în proiecte de cercetare naţionale şi internaţionale prin participarea la competiţii; dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor de colaborare internaţională pe probleme de învăţământ,

cercetare, documentare; realizarea unui management dinamic şi performant în administraţie, contabilitate, resurse umane, catedre, decanate, birou al senatului, organizaţii studenţeşti etc.; asigurarea unui echilibru financiar global pe tot parcursul mandatului.

Aula Magna ASE, renovată în perioada mandatelor Rectorului Paul Bran

„Pasul Bran” – pasarela dintre

clădirile „Ion N. Angelescu”

şi „Mihai Eminescu” ale ASE Bucureşti


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 523

În perioada prezentată au fost acreditate naţional, prin recunoaştere CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice în Învăţământul Superior), următoarele centre de cercetare ştiinţifică: Centrul de cercetare ECO-INFOSOC – Modelarea şi informatizarea proceselor economico-sociale, de la Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică; Centrul de cercetare Analize şi expertize mărfuri alimentare, de la Facultatea de Comerţ; Centrul naţional de excelenţă pentru Studii de management comparat, de la Facultatea de Management; Centrul de excelenţă pentru Analize şi politici economice, de la Facultatea de Economie Generală; Centrul de studii în Contabilitate şi informatică de gestiune – CSCIG, de la Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune; Centrul de cercetare pentru Analize şi politici regionale, de la Facultatea de Economia Agroalimentară şi a Mediului; Centrul de Cercetări financiar-monetare CEFIMO, de la Facultatea de Finanţe, Bănci şi Burse de Valori.

Activitatea de cercetare ştiinţifică a cunoscut o dinamică ascendentă. Prin Programul de Reformă a Învăţământului Superior şi Cercetării RO-4096, ASE a derulat 43 de proiecte, în valoare totală de 3.467.550 USD. Tipurile de proiecte finanţate prin Programul de Reformă a Învăţământului Superior şi Cercetării RO-4096 au fost, conform Raportului privind activitatea Senatului şi a Biroului Executiv al Senatului, în perioada 30 aprilie 1996-14 ianuarie 2000, următoarele (ASE, 2000): - Proiecte universitare, care au avut drept obiectiv reformarea curriculelor în

conformitate cu cerinţele economiei de piaţă, introducerea de noi metode de predare/studiu/evaluare, promovarea unor programe de studiu interdisciplinare şi dezvoltarea unor produse software pentru managementul universitar;

- Proiecte pentru colegii, care au avut drept obiectiv dezvoltarea pregătirii de scurtă durată cu, puternic caracter vocaţional;

- Proiecte de educaţie permanentă, pentru creşterea flexibilităţii învăţământului superior, prin o mai bună orientare către cerinţele pieţei forţei de muncă;

- Proiecte tip D pentru învăţământul postuniversitar, studii aprofundate, masterat şi doctorat, în vederea dezvoltării şi îmbunătăţirii programelor universitare, de studii aprofundate, de masterat şi doctorat;

- Proiecte tip C – majore de cercetare, pentru dezvoltarea de cercetări de mare anvergură în domenii actuale ale ştiinţei şi în concordanţă cu evoluţia ştiinţei şi tehnologiei;

- Proiecte de cercetare pentru tineri; - Proiecte tip B – baze de cercetare

cu utilizatori multipli. Proiectele au fost organizate pe două componente ale programului de reformă.

Clădirea „Paul Bran” şi bustul Profesorului, dezvelit odată cu a 11-a ediţie a Conferinţei

Internaţionale Financial and Monetary Stability in Emerging Countries,

în 10 decembrie 2010. „Existenţa noastră, ca indivizi, ca societate, nu ar fi posibilă

fără alimentarea permanentă cu valoare.”



Rectorul Paul Bran s-a impus prin iniţiativă, creativitate, perseverenţă şi dedicare, dar mai ales prin rezultatele activităţii sale manageriale constând, în primul rând, în reformarea învăţământului superior economic din România. Memoria colectivă îl reţine pe Profesorul Paul Bran ca un manager performant, deschis dialogului, sensibil, dar şi ferm, reuşind prin oameni şi pentru oameni. Marile proiecte pe care le-a iniţiat şi finalizat sunt suportul devenirii a noi şi noi generaţii de economişti şi al consolidării cercetării economice. Clădirea din str. Mihail Moxa, astăzi clădirea „Paul Bran”, renovarea Aulei Magna a ASE, pasarela dintre clădirile „Ion N. Angelescu” şi „Mihai Eminescu”, căminele din complexul Belvedere, sediile centrelor teritoriale pentru învăţământ la distanţă sunt numai câteva dintre realizările care au transformat ideile vizionare în realităţi durabile.

Activitatea ştiinţifică a Profesorului Paul Bran

Un loc aparte în activitatea Profesorului Paul Bran revine cercetării ştiinţifice în domeniul economic şi în studierea fenomenelor financiar-monetare. Lucrarea Economica valorii constituie una din cele mai importante contribuţii la dezvoltarea cunoaşterii, valoarea acesteia fiind apreciată la superlativ, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Principala contribuţie o reprezintă fundamentarea unei noi teorii privind valoarea, a unui nou mod de a înţelege valoarea, a mecanismului de obţinere şi de gestiune a acesteia, precum şi reformularea modelului pentru organizarea activităţii economice la nivel micro- şi macroeconomic. Pe acest fundament se poate construi un model teoretic adecvat societăţii informaţionale, spre care se îndreaptă în prezent omenirea. Prin urmare, acest model poate şi trebuie să fie pus la baza programelor şi strategiilor noastre naţionale de dezvoltare economică.

Economica valorii este o lucrarea în care Profesorul Paul Bran dă dovada pregătirii multidisciplinare, care îi permite să interpreteze realitatea economică în registrul ştiinţelor fundamentale, filosofiei şi ştiinţelor naturii, astfel încât soluţiile propuse sunt modelate în funcţie de provocările realităţii, fără a fi însă restricţionate de barierele paradigmelor. Teoria valorii entropie deschide noi posibilităţi în cercetarea fenomenelor economice, prin utilizarea metodelor interdisciplinare.

Fiind o personalitate notorie, multilateral dezvoltată, cu spirit şi cunoştinţe enciclopedice, dar şi înzestrat de la natură cu o bogată intuiţie în observarea fenomenelor naturale şi corelarea acestora cu fenomenele social-economice şi financiar monetare, opera Profesorului Paul Bran poate fi considerată o comoară a ştiinţei economice româneşti, cunoaşterea furnizată permiţând adoptarea unei perspective inovatoare pentru soluţionarea provocărilor-cheie ale managerilor, atât la nivel micro-, cât şi macroeconomic.

Profesorul Paul Bran a militat permanent pentru recunoaşterea importanţei cunoaşterii economice în fundamentarea deciziilor politice, ducând argumentaţia dincolo de obiectivitatea asigurată de abordarea ştiinţifică. Astfel, Domnia sa afirma că „Acolo unde pe masa de lucru a Guvernului, alături de Constituţie, nu stă şi Economicul, trendul societăţii va consuma mai mult pe sirenă decât pentru deplasarea spre un viitor rezonabil”. De asemenea, în discursuri şi comunicări susţinute la manifestări ştiinţifice de prestigiu, susţinea adesea faptul că „realitatea economică pe care dorim să o cuprindem în modelele unei teorii se modifică mai rapid şi mai profund decât reuşim să adaptăm producţia noastră de modele”, insistând asupra nevoii de a stimula cercetarea şi de a-i asigura flexibilitatea şi resursele necesare.


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 525

Viziune, perseverenţă şi creativitate în interpretarea şi explicarea esenţei procesului economic: conceptul de valoare. Fascinaţia valorii, apărută în 1992, la Editura Enciclopedică, Bucureşti, Economica valorii, apărută în 2002, la Editura ASE, Bucureşti şi Managementul prin valoare, apărută în 2009, în îngrijirea doamnei prof. univ. dr. Florina Bran, la Editura Universitară, Bucureşti sunt lucrările care marchează preocuparea constantă a Profesorului Paul Bran pentru definirea valorii, fiind în acelaşi timp lucrări elaborate după un model inovativ de prezentare şi explicare, orientat spre nevoile studentului de asimilare a informaţiei şi de înţelegere a realităţii economice, sociale şi naturale.

Importanţa acordată cunoaşterii economice nu a reprezentat însă o interpretare unilaterală, întrucât „drumul din ce în ce mai îngust, pe care trebuie să meargă societatea, sub povara restricţiilor economice, ecologice, sociale, politice, impune asocierea obligatorie la conducerea maşinii sociale a ştiinţei economice, care, la rândul său, este deschisă spre rezultatele cercetării ştiinţifice din toate domeniile existenţei noastre sociale şi fizico-biologice”. Profesorul Paul Bran considera că numai depăşind zona restrânsă a economicului am putut să găsim suportul teoretic şi practic pentru reconsiderarea modelului valorii, în aşa fel încât el să reflecte lumea în schimbare. Lărgindu-şi orizontul ştiinţific, economistul poate conlucra cu ceilalţi specialişti pentru a rezolva repunerea în funcţiune a motorului societăţii, activitatea economică. Tema respectivă rămâne actuală în continuare şi ne propunem să revenim la şcoala Profesorului Paul Bran pentru a-i arăta importanţa şi aplicabilitatea practică şi ştiinţifică.

Pentru a pregăti conţinutul unei noi teorii a valorii, Profesorul Paul Bran a ordonat cunoaşterea economică folosind generalizări simbolice, modele şi exemple comune. Teoria propusă este numită teoria valorii bazate pe entropia joasă sau teoria valorii entropie

Prof. univ. dr. Florina Bran, soţia care i-a fost permanent alături,

susţinând cu multă dragoste şi pricepere toate proiectele iniţiate

de Profesorul Paul Bran. La aniversarea a 20 de ani

de la înfiinţarea ASEM



(TVE) şi se subordonează unei paradigme schimbate faţă de teoria valorii bazate pe muncă şi teoria valorii bazate pe utilitate (Bran, 2002).

Noua faţetă a economiei valorii este analizată în articolul Managementul valorii, apărut în ziarul „Economistul”, în anul 1996, articol editat de soţia Domniei sale, doamna Florina Bran, profesor universitare la ASE, Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului. În acest articol se afirmă că „poziţia ştiinţei economice în societate a fost permanent subestimată din cauza modului de a acţiona chiar al făuritorilor ştiinţei respective. În primul rând, aceştia nu au depăşit zona îngustă a fenomenului cercetat, dând ştiinţei economice modesta misiune de a gospodări resursele limitate; în al doilea rând, ei nu au avut curajul de a subordona întreaga conducere a existenţei sociale şi totalitatea realizărilor ştiinţei scopului economic! Ambele aspecte care au subminat rolul ştiinţei economice se datorează, după părerea noastră, modului în care cercetătorii fenomenului economic au definit valoarea. Atât timp cât acest concept a primit definiţii incomplete, întregul edificiu al ştiinţei economice a părut o construcţie şubredă, aşezată la periferia lumii ştiinţifice...” (Bran, 1996).

În opinia Profesorului Paul Bran, definirea valorii stă la baza ştiinţei economice şi reprezentă “codul genetic” pentru întreaga construcţie a teoriei şi practicii economice: „Pornind de la numeroasele abateri ale teoriilor privind valoarea, şi în special ale teoriei valorii bazate pe muncă şi ale teoriei bazate pe utilitate, am ajuns la concluzia că modul de a privi valoarea trebuie restructurat în mod radical” (Bran, 1992).

Cercetările întreprinse şi rezultatele publicate în lucrarea Economica valorii, apărută la Editura Economică, în 1995, au dus la un nou mod de a privi şi înţelege valoarea. În opinia autorului: „Valoarea este o formă transformată a potenţialului natural (entropie joasă) existent în natură sub formă de substanţă, energie, informaţie. Acest potenţial este supus unor transformări şi conservări succesive atât in cadrul proceselor de tip eco-nomic (producţie, consum), cât şi în cadrul proceselor din mediul natural (fotosinteză, me-tabolism) şi din mediul social (viaţă socială, învăţământ, cercetare, cultură etc.)” (Bran, 1995), iar „mecanismul de obţinere a valorii nu poate fi înţeles şi condus în afara legilor generale ale naturii, el fiind parte din natură; în aceste condiţii, ştiinţa economică trebuie să se deschidă şi, totodată, să subordoneze scopului său cuceririle ştiinţifice din toate domeniile (fizic, chimic, biologic, social). Valoarea, fiind o formă a materiei, capătă o existenţă obiectivă şi se comportă conform legilor naturii. Ea este hrana tuturor sistemelor vii şi nevii din economic, societate şi, din ce în ce mai mult, chiar a unor componente ale mediului natural.”

Aceste principii schimbă total modul de a privi scopul şi rolul ştiinţei economice în societatea umană. Valoarea devine instrumentul prin care cunoaştem şi influenţăm mecanismele economice, sociale şi ecologice.

„Motorul societăţii” şi sursa „puterii”. Reprezentarea unei analogii folosite

adesea de Profesorul Paul Bran în prelegerile captivante

pe care le susţinea


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 527

Pentru realizarea managementului valorii, societatea umană trebuie: i. să reconsidere mecanismul de obţinere a valorii; ii. să adopte sisteme noi pentru managementul proceselor implicate în obţinerea valorii; iii. să modifice comportamentul membrilor individuali şi organizaţionali conform noilor repere.

Mecanismul de obţinere a valorii nu mai poate fi localizat doar în întreprinderea care realizează procesul de producţie (aşa cum susţine teoria valorii bazate pe muncă) şi nici în zona producţiei şi a consumului (aşa cum susţine teoria valorii bazate pe utilitate). La obţinerea valorii contribuie cu roluri la fel de importante procesele din mediul natural şi din societate.

Odată reconsiderată concepţia despre structura proceselor angrenate în mecanismul de obţinere a valorii, managementul valorii trebuie să adopte un sistem nou de tratare a domeniilor în care au loc procesele respective (Bran, 2009).

Pentru a conduce societatea, instituţiile angajate în conducerea activităţii economice şi sociale trebuie să trateze fără părtinire şi la un nivel corespunzător toate domeniile în care au loc procesele necesare obţinerii şi conservării valorii. Instituţiile care conduc procesele respective trebuie să acţioneze ca gospodari ai valorii, întrucât sunt angrenate în lanţul continuu al transformării-conservării de valoare. Profesorul Paul Bran sublinia faptul că modul de desfăşurare a proceselor de producţie, transport şi depozitare, pe de o parte, şi a procesului de consum intermediar şi final, pe de altă parte, influenţează lanţul valorii.

În opinia Profesorului Paul Bran, prin prisma managementului valorii, instituţia privatizării trebuie să aibă ca scop principal refacerea şi dezvoltarea rapidă a mecanismului de obţinere a valorii şi nu imboldul unui câştig imediat, pentru care nu trebuie să faci prea mult. Privatizarea şi proprietatea privată trebuie să refacă forţa care să „disciplineze” procesele economice, să pună în mişcare potenţialul economic blocat în stocuri, mijloace de producţie şi forţă de muncă insuficient folosite. O societate este cu atât mai bogată cu cât valoarea curge mai rapid prin transformări şi conservări repetate sub forma de produse, servicii etc.

Informaţia (materia primă principală a societăţii viitoare) nu mai poate intra în conceptele teoriei valorii bazate pe muncă sau pe utilitate. Modalităţile de realizare a proceselor economice pe baza teoriilor valorii existente au degradat mediul, principalul furnizor de potenţial transformabil în valoare. Starea actuală a mediului natural a determinat o reconsiderare a conceptului de dezvoltare a activităţii economice şi sociale, dezvoltarea durabilă.

Noua paradigmă formulată de Profesorul Paul Bran este suficient de largă pentru a putea explica şi pentru a putea conduce mecanismul de obţinere a valorii în societatea informaţională. Matricea disciplinară a teoriei valorii bazate pe entropie are deja multe din componentele principale, care să ne ajute să ţinem pasul cu schimbările aduse de miraculoasa informaţie şi de tehnica şi tehnologia de obţinere şi utilizare a informaţiei.

Managementul valorii presupune trecerea de la înţelegerea modelului valorii şi a mecanismului de obţinere a acesteia la un comportament practic. Întregul proces decizional din economie şi societate trebuie reproiectat. Acest comportament trebuie să fie favorabil obţinerii valorii, creşterii acesteia şi utilizării sale cu foarte multă grijă.

De la guvern la cel mai modest manager de firmă, de la profesor la artist, de la individ la partidele politice grija valorii trebuie să fie filiera obligatorie pentru fiecare decizie. Prin modul de organizare socială şi economică trebuie încurajată atragerea de potenţial din mediu, societate şi din procesele economice anterioare. Nu pot fi neglijate



activităţile prin care se introduce în societate potenţial suplimentar, de la recoltarea completă a cerealelor la realizarea de importuri utile.

Profesorul Paul Bran ne atenţionează în privinţa importanţei păstrării valorii în societate şi pune într-o nouă lumină managementul valorii şi noile sale probleme. În viziunea Domniei sale, paradigma valorii bazate pe entropie „ne învaţă că potenţialul conservat în produse sau servicii este supus unor permanente procese de degradare reintrând în circuitul general al naturii. Managerul firmei şi al societăţii trebuit să asigure condiţiile pentru reducerea drastică a pierderilor, dar şi condiţiile pentru transformarea rapidă a produselor în servicii, a serviciilor în produs etc. A lăsa stocurile de cereale în depozite improvizate [...] este similară cu o distrugere de avuţie. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul utilizării incomplete a forţei de muncă sau a informaţiilor şi cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice” (Bran, 1995).

O altă teză importantă a Profesorului Paul Bran este faptul că rezultatele din economie şi societate în privinţa valorii nu ar fi fost posibile fără contribuţiile cercetătorilor din toate domeniile ştiinţei, care în opinia sa „au contribuit, prin descoperirile realizate pe parcursul întregii istorii, la acumularea de potenţial, la transformarea şi conservarea de valoare, la găsirea de soluţii atunci când omenirea ajungea în situaţii limită. Ştiinţa, această „mână invizibilă”, aduce în societatea descumpănită substanţa, energia, informaţia de care avem atâta nevoie fiecare dintre noi şi toţi împreună!”

Profesorul Paul Bran a fost şi va rămâne, pentru românii de pretutindeni, un reper al evoluţiei societăţii, o minte strălucită, care a prevăzut problemele critice şi a formulat răspunsuri la întrebări-cheie, pentru promovarea unor soluţii durabile. Profesorul Paul Bran reuşeşte să urmărească riguros mecanisme complexe de interconectare a proceselor care se derulează în dimensiuni de cunoaştere izolate, identificând cu uşurinţă punctele sensibile la decizii, şi să transpună rezultatele căutării într-o formă care exprimă chintesenţa şi aduce contribuţii marcante la progresul cunoaşterii economice şi nu numai.

Orientarea progresistă a personalităţii Profesorul Paul Bran este dată de deschiderea spre asimilarea noului în ştiinţa economică, prin adoptarea şi interpretarea anumitor noţiuni legate de acţiunea legii entropiei, demonstrând astfel necesitatea schimbării paradigmei în dimensionarea valorii (Bran et al., 2011).

Profesorul Paul Bran şi-a fundamentat activitatea pe cunoaştere, verticalitate morală şi dragoste. Cunoaşterea sa enciclopedică a produs o fundamentare solidă a schimbării, către reducerea „stângăciilor” teoriei economice, prin introducerea unei noi paradigme a valorii – valoarea entropie, dar şi exercitarea unui management performant, inovativ şi vizionar. Prin verticalitatea morală a reuşit să evite strălucirea înşelătoare a modernităţii şi globalizării, punând în locul lor valori durabile, cum sunt patriotismul, vigilenţa, raţionalitatea. În final, dar nu în ultimul rând, putem afirma că întreaga sa operă este expresia unei poziţii puternic asimetrice, în care a fost animat de voinţa de a oferi toate rezultatele străduinţei sale neobosite pentru binele nostru, al fiecăruia, fără să fie preocupat de propriile câştiguri sau pierderi. O astfel de poziţie poate fi înţeleasă numai trecând în domeniul sensibilităţii şi dragostei, unde niciun obstacol nu este destul de puternic, nicio criză nu este destul de adâncă şi niciun om nu este destul de rău pentru a nu putea fi schimbat pentru o lume mai bună.


Vol. XVI • Nr. 36 • Mai 2014 529

Bibliografie ASE. 2000. Raport privind activitatea Senatului şi a Biroului Executiv al Senatului, în

perioada 30 aprilie 1996-14 ianuarie 2000.

Bran, F., Rădulescu, C. V., Ioan, I. 2011. Complexity and personality – reality and solutions. PhD Professor Paul Bran in the eco-economic universe. Theoretical and Applied Economics, 5 (558), pp. 37-44.

Bran, P. 1992. Fascinaţia valorii, Editura Enciclopedică: Bucureşti.

Bran, P. 1995. Relaţii financiare şi monetare internaţionale: economia fenomenului mondo-financiar şi monetar, Editura Economică: Bucureşti.

Bran, P. 1996. Managementul valorii. Economistul. VII (818).

Bran, P. 2002. Economica valorii, Editura ASE: Bucureşti.

Bran, P. 2009. Managementul prin valoare, Editura Universitară: Bucureşti.

Ghinculov, S. 2006. Paul Bran: schiţă bibliografică, Editura ASEM: Chişinău.

Ghinculov, S. 2010. Paul Bran – economist, filosof, cercetător, pedagog: Medalion aniversar la 70 de ani de la naştere, Editura ASEM: Chişinău.

Conf. univ. dr. Ghenadie Ciobanu este cadru didactic la Academia de Studii

Economice a Moldovei din Chişinău, Catedra Bănci şi Activitate Bancară, Facultatea de Finanţe. Cariera profesională, dar şi devenirea sa personală sunt strâns legate de activitatea Profesorului Paul Bran, care i-a îndrumat cercetarea doctorală şi elaborarea tezei de doctorat Crearea pieţei valutare şi de capital în Republica Moldova şi i-a sprijinit activitatea din Parlamentul Republicii Moldova şi din Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Conf. univ. dr. Ghenadie Ciobanu este unul din numeroşii discipoli care îi păstrează o adâncă recunoştinţă şi îi rememorează permanent opera, prin interpretarea fenomenului financiar din perspectiva teoriei valorii entropie.

Coautoarele articolului, conf. univ. dr. Carmen Valentina Rădulescu şi conf. univ.

dr. Ildiko Ioan, sunt cadre didactice la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea Economie Agroalimentară şi a Mediului. Această facultate a reprezentat pentru Profesorul Paul Bran o componentă de o importanţă cheie pentru devenirea ştiinţei economice şi pentru asigurarea de specialişti care să permită transformarea economiei devoratoare de resurse într-o economie durabilă, capabilă să funcţioneze în echilibru cu mediul natural, mediu recunoscut pentru contribuţia la crearea valorii. Realizările lor deosebite în plan profesional, dovedite de numeroasele rezultate ştiinţifice, proiecte şi colaborări au fost posibile prin menţinerea acestei facultăţi în structura ASE, obiectiv pentru realizarea căruia Profesorul Paul Bran a avut o contribuţie hotărâtoare. Viziunea asupra importanţei interdisciplinarităţii pentru cunoaşterea economică, viziune care a stat la baza acestei determinări, a fost confirmată de prioritatea acordată dezvoltării durabile şi economiei verzi, aceste modele economice fiind promovate astăzi la nivel european şi global.

Date post:	06-Jul-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

Revista Amfiteatru Economic Academia de Studii Economice ...Facultatea de Comerţ Volumul XVI Mai...

Documents