Lumea se schimbă. Lumea se restrânge. Instituții fuzionează, se desființează, năpârlesc ori sărăcesc. Bănci dau faliment, magazine dispar, scumpirile se accelerează, sărăcia crește. Probabil că totul are legătură și cu criza financiară, dar cu siguranță este și ceva ce plutește în aer, un spirit al timpului, un Zeitgeist legat de accelerarea specifică secolului al XXI-lea: comunicare instantanee (prin SMS, e-mail, Skype, Messenger), ecranul global (de la televizor la Bankomat, de la telefon mobil la plasme imense pentru publicitate), transmitere de date în timp real prin rețele de socializare (Facebook, Twitter, LinkedIn). Astfel , schimbarea atinge fibra profundă a întregii structuri instituționale, iar instituția începe să vibreze. E vremea schimbării. Țin minte serviciul dactilografie din această instituție, de la sfârșitul anilor ’80, pe atunci Conservatorul ”Ciprian Porumbescu”. Erau 4 sau 5 dactilografe angajate. Astăzi, dactilografia nu mai constituie o meserie specifică, ci, odată cu inventarea calculatorului, ea e învățată de tot omul, vrând-nevrând. Dactilografia a dispărut ca meserie. A fost înghițită de fiecare persoană care utilizează desfășoară programe de studii în cele trei de puține ori este blocată. O discuție pornită din calculatorul. Drept urmare, nici posturile cicluri: licență (3 și 4 ani), master (2 ani) și Statele Unite ale Americii constată un lucru respective nu mai există. Nu mai plătim doctorat (3 ani). Aceste programe au fost interesant: ceea ce altădată se învăța în trei ani, dactilografe. Noi înșine am internalizat gândite, documentate, inspectate și, în final, se poate învăța astăzi în doi, datorită tehnologiei dactilografia și suntem dactilografi de bunăvoie. acreditate de către ARACIS. Anul acesta am avut și accesului la informație. Rămâne însă Cu alte cuvinte – dactilografi neplătiți, bătând de o inspecție de la EUA și există un raport al problema practicii. Pentru practică îți trebuie zor la tastatură documente, referate, emailuri, acestor experți care acordă un grad de încredere timp. Și aici este atu-ul învățământului sms-uri, teze de licență, masterat ori doctorat, ridicat universității noastre. individual, adică a ceea ce conservăm noi cu cereri, recomandări și multe altele. În fapt, cam totul pornește de la bani. În ardoare, aici, la Conservator.De aceea, trebuie să înțelegem cum se cuvine România, învățământul este gratuit prin lege. Dar și în acest caz ne aflăm în fața unei evoluții aceste schimbări. Bunăoară, ca să dau un Finanțarea se face pentru fiecare student în accelerate. Mulți studenți încep să lucreze încă exemplu proaspăt, pe 25 septembrie Guvernul parte și pentru profilul specializării acestuia. din timpul studenției, astfel încât ne lovim de României a luat hotărârea de a uni două Regula e simplă: avem studenți, avem bani; p r o b l em ele cu frecventarea studiilor și venerabile instituții de spectacole din București: n-avem studenți, n-avem bani. La această regulă impunem anumite rigori. Aceste rigori intră în Opera și Opereta, care vor avea un singur se adaugă încă o sumedenie de rigori, dintre care conflict cu intențiile studentului, și atunci nu e management. Le urăm succes în demersul de cea mai importantă este capacitatea maximă de bine. De aceea, trebuie să recunoaștem că restructurare. școlarizare. Această invenție ne-a privat, în legislația se află în urma biologiei. Nevoile de Dar nu numai instituțiile de spectacole sunt în ultimii trei ani, de venituri serioase pe care le afirmare ale studenților sunt din ce în ce mai această situație a regândirii fundamentelor încasam din taxe de studiu. Am făcut eforturi de acute, mai mari. Social-media a influențat în existenței lor. Universitățile însele se află la o schimbare, iar unele dintre ele au dat roade. mare măsură această tendință. Legislația răscruce a destinului propriu. Ele trec printr-o Altele vor rodi în viitor. trebuie așadar să se autosesizeze și să umple schimbare de viziune ce se poate exprima astfel: În acest fel, ne prezentăm în anul universitar golul existent.modelul universității humboldtiene este înlocuit 2013-2014 cu o cifră de școlarizare mai bună, Mai departe: cadrul didactic. Este necesară de cel al universității de tip anglo-saxon, crescută cu puţin față de anul trecut, grație adaptarea metodelor de predare la noile condiții universitate antreprenorială, adică ”de afaceri”. măsurilor pe care le-au luat Ministerul Educaţiei financiare. Faptul că bugetul universității Universitatea devine astfel un prestator de Naţionale și Senatul UNMB. Cu alte cuvinte, am noastre a scăzut cu o treime din 2010 în 2013 servicii de educație, un focar de cercetare primit mai mulți studenți decât anul trecut, mai impune câteva corecții clare la nivelul planurilor avansată prin programul doctoral și un cadru de ales la programul de licență numit Compoziție de învățământ, al conținutului programelor de organizare a unor servicii care să vină în jazz/muzică ușoară, care a fost reevaluat și studii, al fișelor disciplinelor și al stilului de întâmpinarea nevoilor societății. Nimeni nu acreditat, mărindu-se astfel capacitatea de predare. Toată lumea trebuie să înțeleagă acest poate scăpa de acest val. De aceea, e nevoie de școlarizare a acestuia. Dar să revin la bani: lucru. Cadrul didactic este un specialist pus la înțelepciune și de adaptare rapidă. restrângerea nu e impusă numai de dispoziția studentului, și nu invers. Nu dorim Convenția de la Bologna din 1999 a generat subfinanțare. Universitățile se restrâng și disponibilizări, dar nici sinecure. UNMB nu este modelul adoptat în toată Europa, model care datorită schimbării dinamicii devenirii o rentă viageră. Cei implicați în procesul didactic funcționează din ce în ce mai bine și în România. profesionale: studenții sunt nerăbdători în a vor rămâne aici doar în măsura în care vor Universitatea Națională de Muzică din București răzbate cât mai repede pe piața muncii, care nu performa.

Anul V • Nr. 18-19 Aprilie-Septembrie 2013 pagini • • 20

Pagina 1ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

www.unmb.ro • acord@unmb.ro

Periodic de informaţie universitară

Ţelul şi oţelulprof.univ.dr. Dan Dediu, rector al UNMB

Director fondator: Dan DEDIU

Școala cea mai bună e aceea în care vezi alături

de tine suflete care-ți sunt ca frații și surorile.

Nicolae Iorga

Francisco Goya – Îngroparea sardelei

(discurs rostit la deschiderea anului universitar 2013-2014)

continuare în pagina 2

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Anul V • Nr. 18 2013 20 pagini • Octombrie •

Pagina 2 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

EDITORIAL

SE PREZINTĂ

pe 29 mai 2013, în cadrul Metamorfoze pe Capriciul 24 de Paganini. Am ultimei ediţii a Săptămânii ținut-o aproape și, iată, când am avut ocazia să o Internaţionale a Muzicii Noi public, am făcut-o. Sper să se și cânte cândva, să (cel mai important festival de se înregistreze și să intre în repertoriu. E o profil de la noi din ţară), a lucrare stranie, care amintește cumva de ceea ce prezentat publicului, într-un va face Olah în Simfonia a III-a, cu tema din cadru foarte relaxat ş i Sonata Lunii de Beethoven. Oricum, e o prietenos, un prim set de recuperare a unui opus olahian de care nu știam p a r t i t u r i c a m e r a l e nimic și care, poate, s-ar fi pierdut pentru aparţinând unor compozitori totdeauna dacă nu îmi venea ideea să fac curat în d i n g e n e ra ţ i i d i fe r i t e , dulapul Catedrei de compoziție.”personalităţi recunoscute pe

CIMRO doreşte să devină treptat un adevărat plan naţional şi internaţional. forum de întâlnire a muzicienilor contemporani Iată-i, în ordine alfabetică: din România atât în plan virtual, cât şi în plan George Balint (Diada), Dan real, prin organizarea de simpozioane, concerte, Buciu (Cristiane), Dan Dediu workshop-uri şi diferite alte manifestări artistice (Sonata pentru două piane),

CE este CIMRO: periodice. Mihai Măniceanu (Rame şi Centrul de Informare Muzicală din România este Cioburi), Doina Rotaru (Metamorfoza), Livia un organism care a crescut încetişor în ultimii doi Teodorescu-Ciocănea (Evangheliile Toamnei) şi ani, sub tutela Universităţii Naţionale de Muzică Sabina Ulubeanu (Cadenza lirică). din Bucureşti: o platformă de promovare Un opus inedit a fost o îndeosebi peste hotare a muzicii româneşti partitură de Tiberiu Olah, unul contemporane şi experimentale. Website-ul d in ce i mai importan ţ i centrului (cimro.ro) adună materiale într-o c o m p o z i t o r i r o m â n i , limbă de circulaţie internaţională – engleza – descoperită întâmplător de pentru a pune la dispoziţia celor interesaţi atât Dan Dediu: “Făcând curat într-date despre muzicienii români (compozitori, un dulap la catedra de m u z i c o l o g i , i n te r p re ţ i , s o u n d a r t i s t s , compoziție, acum câțiva ani, improvizatori), instituţiile muzicale principale am dat peste un dosar din anii din România (universităţi, filarmonici, orchestre, '76 sau '77, nu mai țin minte centre culturale), cât şi ultimele noutăţi exact. L-am deschis ca să văd privitoare la evenimentele de muzică nouă şi ce e în el și am constatat cu e x p e r i m e n t a l ă : f e s t iva l u r i , c o n c e r t e , bucurie că erau diverse simpozioane, lansări etc. Şi pentru ca această compoziții ale profesorilor de promovare să nu rămână exclusiv în domeniul atunci, raportate ca “cercetare vorbelor şi al virtualului, un obiectiv principal al științifică”. Printre ele, am CIMRO este editarea de partituri şi CD-uri de găsit această piesă de Tiberiu muzică românească. Lansarea oficială a Olah în manuscris, pentru centrului, care a avut loc în Sala “Lipatti” a UNMB f laut ș i doi contrabași ,

Începând cu acest an universitar minutul de apreciat, asemenea timpului petrecut cu un muzica de bună calitate și de bun gust, este lecție va costa scump. De aceea, conţinutul învățător spiritual, cu o călăuză. Cu alte cuvinte, următoarea: cât timp mai putem supraviețui în fiecărui minut de lecţie va conta. intensitatea predării va trebui să atingă cote din aceste condiții? Este această formă de artă Deschiderea spre nou este un alt parametru care ce în ce mai înalte. Informația, cum am spus, se posibil de realizat cu bani puțini? Se poate realiza devine indispensabil. Atât în conținutul predării, poate afla sau verifica imediat cu ajutorul performanță astfel? Sau rămânem doar în stadiul la nivel didactic, cât și în organizarea tehnologiei. Interpretarea informației, însă, va de rezistență? Dacă da, atunci cu siguranță cei administrativă, deschiderea spre nou este trebui să constituie valoarea adăugată a fiecărui prezenți aici vor fi luptătorii de guerrillă esențială, pentru că aduce cu sine curajul de a curs. Filtrarea informației și realizarea sintezei muzicală ai noului secol ce ne-a și gratulat cu înfrunta necunoscutul și posibilitatea unor sub forma unor idei creative va fi ceea ce ne va criza mondială. Nu putem decât rezista. Chiar în evoluții și dezvoltări. Metodele de predare aștepta în viitor. Depinde numai de profesor să acest moment nu facem altceva decât să trebuie revizuite, găsirea unor noi modalități de reflecteze asupra abordării stilistice: mai rezistăm. comunicare nefiind exclusă, căci tineretul prietenoasă sau mai distantă. Eroismul artistic este, poate, noua formă de posedă o mare capacitate de adaptare și este Am vorbit despre o mulțime de lucruri. Le eroism contemporan. Restul eroilor sunt chemat să aducă rezolvări creative. Ca să vă dau reamintesc succint, pentru a nu fi uitate: reșapați de Hollywood sau racolați rapid în un exemplu din propria experiență: studenții schimbarea de viziune, subfinanțarea, dinamica structuri de partid, ONG-uri, multinaţionale sau mei de la master accesează în timp real Google și, devenirii profesionale, deschiderea spre nou și de informaţii. Rămâne artistul: dar ce uluitoare uneori, mă corectează sau mă completează cu creativitatea cadrelor didactice, intensitatea puteri are atunci când escaladează Everestul informațiile de pe internet. Vreau să spun că predării. De unde vin toate acestea? E foarte vreunei simfonii de Mahler sau opere de Verdi! informația poate fi verificată foarte ușor astăzi. simplu: într-o socitetate capitalistă și Festivalul Enescu, care de-abia s-a încheiat, Atunci, mai bine folosesc timpul pus la dispoziție globalizată, cum este cea a României de astăzi, se constituie o mărturie nu prea îndepărtată a pentru predare interpretând datele, bunăoară, aplică constatarea atât de cinică, dar totodată acestei forțe pe care o are muzicianul și muzica particularizând creativ sau realizând o sinteză atât de dureros-adevărată: Time is money! sa. Cine vrea să rămână în această guerrillă – e mai vastă. Timpul este bani. binevenit! Să știe că drumul e greu, iar la final îl De asemenea, intensitatea predării va veni să Într-adevăr, toate aceste schimbări necesare aşteaptă doar momentul de muzică și de substituie treptat întinderea temporală a orei de provin de la o nepotrivire ontologică: necesitatea comuniune, care durează foarte puțin, o secundă curs. Studiul individual al studentului va căpăta o artei muzicale de performanță se lovește de lipsa și s-a dus…, dar care constituie țelul și oțelul importanță mult mai mare, iar timpul petrecut cu de bani. Întrebarea insurmontabilă pe care existenței noastre. profesorul va fi un timp foarte prețios, drămuit și trebuie să ne-o punem cu toții, cei care credem în

Coordonator: Secretar de redacţieAntigona RĂDULESCU Lavinia POPESCU

Redactor şef: Design, tehnoredactare Irina BOGA și producţie:

NETBOOT - Redactori: www.netboot.roTatiana NOIAMihaela IONESCUCristina URUCVlad VĂIDEAN

Redacţia ACORD

Puteți contacta redacțiaACORD prin e-mail laacord@unmb.ro

ISSN 2066 - 0901

asist.univ.dr. Diana Rotaru

CIMRO.RO sau metamorfozele percepţiei

continuare în pagina 3

continuare din pagina 1

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 3 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

SE PREZINTĂ

DE CE avem nevoie de CIMRO: i n f o r m a ţ i i l o r s u n t “Pentru că merităm”, vorba unei celebre reclame prezumate axiologic de la cosmetice franţuzeşti. Pentru că muzica referinţa generică a cărei românească din secolele XX şi XXI a produs extensie o constituie CIMRO, talente reale, unele dintre ele apreciate pe plan şi anume Universitatea european (să ne amintim, spre exemplu, de Naţională de Muzică din admiraţia profundă pe care o nutrea György Bucureşt i , prin cadrul Ligeti pentru Ştefan Niculescu!), însă multe Mediatecii acesteia. Este o dintre ele puţin cunoscute şi, prin urmare, i n i ţ i a t i v ă î n t r u t o t u l ignorate. Pentru că, fără falsă modestie şi fără a salutară, modelatoare prin cădea în păcatul unui naţionalism vid de sens, perspectivele de coerenţă şi trebuie să depunem un efort susţinut pentru a ne stimulativă prin referinţele promova valorile şi pentru a schimba percepţia de conţinut, care sper să distorsionată a celor din afară despre noi, poată continua cel puţin cu prejudecată născută în parte din ignoranţă dar, acelaşi elan vital, dăruire şi mai cu seamă, din lipsa de materiale accesibile imaginaţie creativă, pe cât (înregistrări, partituri). Pentru că, în fine, este de frumos şi de bine a vital pentru o cultură muzicală activă, diversă şi început, pe cât de tineri şi interesantă precum cea românească să fie nobili sunt cei care s-au armonizat realizării recunoscută şi introdusă în circuitul muzical acestui autentic fapt de civilitate comunitar-internaţional. spirituală.” (George Balint)

CUM poate funcţiona CIMRO: Cu ajutorul vostru. Vă aşteptăm la evenimentele noastre şi, mai ales, aşteptăm informaţii despre voi, despre evenimentele pe care le organizaţi şi

care intră în sfera de interes CIMRO, toate aceste materiale urmând să fie filtrate de comisia noastră de specialişti şi diseminate pe website-ul centrului. Numai cu susţinerea voastră va reuşi CIMRO să devină, în câţiva ani, o structură funcţională şi completă, o platformă cu adevărat puternică.

UNDE ne găsiţi: Pe website-ul http://cimro.ro, p e p a g i n a n o a s t r ă d e F a c e b o o k , https://www.facebook.com/CIMRO.RO sau la adresa cimro.ro@gmail.com. În curând şi la sediul CIMRO din incinta Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.

Compozitorii despre CIMRO:“CIMRO este o vitrină din spaţiul virtual, prin care internauţii pot plonja ghidat în vastul domeniu al artei sunetelor, spre a se informa despre muzicienii români profesionişti contemporani, prin date, partituri și fragmente sonore din opera lor interpretativ-componistică şi/sau instrumentală. Acurateţea şi valabilitatea

vârstei adulte în contextul muzical românesc). La foarte multe partituri, CD-uri și aniversări CIMRO!” (Sabina Ulubeanu)

„Inițiativa publicării unor lucrări din creația contemporană românească în cadrul Centrului “Absolut indispensabil într-un moment în care de Informare Muzicală al Universității Naționale informaţia circulă cu viteza luminii, CIMRO este o de Muzică București mi se pare lăudabilă și fereastră spre lume prin care putem fi văzuţi şi răspunde unor nevoi artistice acute. De ascultaţi, putem fi cunoscuţi, arătăm, o dată în asemenea, acoperirea unei arii temporale destul plus, că existăm şi că muzica de extinse, prezentându-se realizări ale unor românească merită din plin să fie reprezentanți din diferite generații componistice interpretată şi apreciată. Importanţa postenesciene, precum Tiberiu Olah, Dan Buciu, deosebită a acestui Centru este Doina Rotaru, George Balint, Livia Teodorescu-determinată atât de bogăţia de Ciocănea, Dan Dediu, Sabina Ulubeanu, informaţii muzicale pe care le oferă, subsemnatul, este o încercare de panoramare cât şi de unicitatea sa în viaţa culturală binevenită și necesară. Sunt convins că acest românească. Partiturile inedite, demers de promovare reală a muzicii românești, proaspăt editate vor fi urmate cu aflat la primii pași, va fi caracterizat de siguranţă de CD-uri şi de alte partituri, consecvență, profesionalism și capacitate de în aşa fel încât datele despre sinteză. Se cuvin mulțumiri celor direct implicați compozitorii români să fie cât mai în proiect, Dianei Rotaru, coordonatorul convingătoare pentru interpreţii şi Centrului de Informare Muzicală, și domnului muzicologii străini. În paralel, CIMRO Dan Dediu, rectorul Universității Naționale de are meritul de a pune în circulaţie Muzică București.” (Mihai Măniceanu)informaţii la zi, partituri, înregistrări,

cărţi şi studii muzicologice recente, „Într-o epocă a INFORMAŢIEI, un organism ca accesibile pentru toate centrele CIMRO este nu numai binevenit, dar chiar culturale româneşti , l iceele şi indispensabil. O iniţiativă lăudabilă în spatele Academiile de muzică din ţară. căreia stau în principal doi lideri ai unor Entuziasmul şi energia investite în generaţii diferite: Dan Dediu şi Diana Rotaru. crearea CIMRO vor fi multiplicate Sunt convins că totul va evolua rapid, lucru înzecit în activităţile sale ulterioare, prevestit de un excelent start. Pot spune că sunt spre bucuria şi mândria UNMB şi a onorat de faptul că fac parte din acest start prin muzicienilor români.” (Doina Rotaru)lucrarea publicată în excelente condiţii.” (Dan Buciu)“Am să mă refer la momentul fericit al lansării

CIMRO direct, fără să filtrez academic ceea ce acest eveniment mi-a dăruit emoțional. Mai ales că , în cazul compoziției, trecerea de la idee la materie se face în mai multe feluri: o dată este traseul propriu, tu cu tine, calea de la inimă la foaie și spre interpret; apoi momentul în care se oficializează, în care se confirmă cumva faptul că nu o faci în zadar, pentru că, iată, se tipărește la o editură, într-un cadru extrem de serios, în c u r â n d a f i l i a t o r g a n i s m e l o r internaționale care se ocupă cu aceste realizări. Ceea ce simt este complex: onoarea de a-mi regăsi Cadenza Lirică tipărită într-o companie mai mult decât selectă (cel mai ușor ar fi de menționat aici lucrarea necunoscută a profesorului meu drag Tiberiu Olah), [...] mândria de a fi cea mai tânără compozitoare publicată în primul set de partituri (confirmare a faptului că, iată, de fapt am trecut pragul

continuare din pagina 2

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 4 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

LAUDATIO

Din capul locului, aș vrea să menționez faptul că îl funcțiilor administrative, Zygmunt Krauze a consider pe domnul Zygmunt Krauze drept unul făcut parte din comitetul de conducere al dintre cei mai importanți compozitori ai zilelor celebrului festival “Toamna la Varșovia”. Iar între noastre, fiind, în acest fel, un ilustru reprezentant 1987-90, a fost președintele Societății al muzicii culte, cu alte cuvinte, savante, aflată Internaționale de Muzică Contemporană, astăzi, din păcate, în societatea de consum, într- secțiunea poloneză. A mai îndeplinit și funcția de un con de umbră. Ca atare, Zygmunt Krauze director al “Societății Lutoslawski”.trebuie să fie prețuit în același timp drept unul În ceea ce privește opera artistică, trebuie dintre marii compozitori polonezi ce au avut o menționat, în primul rând, că Zygmunt Krauze a contribuție esențială la evoluția componisticii, a dat la iveală un număr impresionant de lucrări: creației muzicale în a doua jumătate a secolului peste 100 de opusuri. Dintre acestea, sunt demne XX. de semnalat cele 5 opere ale sale, simfoniile (de Născut în 1938, el își desăvârșește studiile remarcat simfonia Varșovia), 2 concerte pentru muzicale (de pian și compoziție) la Academia de pian și orchestră, dintre care al doilea va fi cântat Muzică din Varșovia, iar apoi continuă să în simfonicul orchestrei Radio, din actualul studieze pianul la Paris, cu celebra Nadia festival de muzică nouă de la București, un Boulanger. În 1966, primește premiul întâi la concert pentru vioară și orchestră, piese pentru concursul Gaudeamus din Olanda, după care alte orchestră, cvartete de coarde, în general, multă numeroase premii naționale și internaționale. muzică de cameră și de asemenea muzică Susține o prestigioasă activitate atât ca interpret electroacustică.pianist, cât și de compozitor. În 1967, fondează De numele lui Zygmunt Krauze sunt legate două ansamblul “Warsaw Music Workshop”, al cărui tendințe ale muzicii contemporane. Prima poate director a fost timp de 20 de ani, și care a fi cuprinsă în așa-numita compoziție muzicală interpretat lucrările a peste 100 de compozitori. spațială. Este vorba aici de emanciparea celui de-În această calitate l-am cunoscut pe domnul al cincilea parametru al muzicii (produsă în anii Krauze, pentru prima oară, la București, în 1977 1950-1980) - spațialitatea (după melodie, ritm, (după marele cutremur), când a venit în turneu dinamică și timbru, în ordinea în care li s-a cu această formație. În calitate de pianist, a acordat atenție acestor parametri în istoria interpretat cu prioritate creații de muzică nouă, muzicii europene). Krauze este autorul unor ca solist al unor orchestre de prestigiu, avându-i piese muzicale în care spațiul emiterii fonice este ca dirijori, printre alții, pe Jan Krenz, Hans bine controlat de către autor. El a colaborat în Zender, Peter Eoetvoes, Antoni Wit, etc. Între acest sens și cu anumiți arhitecți. Menționez 1973-74 a fost invitat la Berlin cu bursa DAAD. câteva lucrări pe această direcție: Aria, Fete Iar în 1982, este invitat de Pierre Boulez la Paris, galante et pastorale, Automatophone (compuse în calitate de consilier muzical al IRCAM. în bună parte în anii 1970). Apoi trebuie Începând cu anul 1965, Zygmunt Krauze este menționată direcția numită de Krauze muzica invitat să susțină seminarii de master-class în unistică, pe care el a inventat-o. Este vorba de un d o m e n i u l c o m p o z i ț i e i , u n d e a t ra t a t discurs sonor din care lipsesc cu desăvârșire problematici ale muzicii contemporane, cât și ale contrastele, tensiunile și climaxurile, având propriilor lucrări. Aceste invitații au fost la așadar o desfășurare omogenă (“tot ce descoperi Darmstadt, Basel, Stockholm, Los Angeles, în primele secunde se păstrează în același ton Tokyo, Ierusalim, Paris și New York. În 1982, este până la final, fără surprize”).profesor invitat la Universitatea din Yale. În Ținând cont de toate aceste merite, care 1 9 9 6 , e s t e n u m i t p r o f e s o r e m i n e n t întregesc profilul unei personalități artistico-corespondent la Universitatea din Keimyung din muzicale de prim rang, Universitatea Națională Koreea de Sud. În 2002, a fost numit profesor de de Muzică din București hotărăște să i se acorde compoziție la Academia de Muzică din Lodz, iar domnului Zygmunt Krauze titlul de Doctor din 2006, la Academia de Muzică “Frederic Honoris Causa.Chopin” din Varșovia. De asemenea, pe direcția

prof.univ.dr. Octavian Nemescu

Decernarea titlului de Doctor Honoris Causa lui Zygmunt Krauze

PROCLAMAŢIE

Senatul Universității Naționale de Muzică a decis acordarea titlului onorific de Doctor Honoris Causa compozitorului și pianistului p o l o n e z Zyg m u n t K ra u z e p e n t r u prodigioasa activitate pusă în slujba muzicii noi, a avangardei estetice poloneze și i n t e r n a ț i o n a l e , p r e c u m ș i p e n t r u organizarea și conducerea unor așezăminte care să transmită mai departe experiența modernismului. Dăruit compozitor, autor a numeroase opusuri în toate genurile – ar fi de menționat cele cinci opere: Steaua (1981), Balthasar (2001), Yvonne, prințesa Burgundiei (2004), Polieukt (2010) și Capcana (2011) –, promotor înfocat al experimentului și al muzicii de avangardă în calitate de președinte al International Society of Contemporary Music, de consilier artistic al IRCAM, Paris, Zygmunt Krauze este și un dedicat profesor de compoziție la Academiile de muzică din Lodz și Varșovia. Pentru întreaga sa activitate, la împlinirea vârstei de 75 de ani, Universitatea Națională de Muzică din București a decis cu bucurie și recunoștință integrarea maestrului Zygmunt Krauze printre corifeii excelenței din Pantheonul onorific al ei. Vivat academia, vivant professores!

Prof.univ.dr. Dan DediuRector al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 5 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

EVENIMENT

Festivalul CHEI

Ca orice festival similar, festivalul Chei din acest acelui viitor. Iar aceasta deoarece, știm foarte prof.univ.dr. Dana Borșan), Alexandru Răileanu an stă mărturie pentru intenția unui colectiv bine, roiurile galactice ale vieții artistice nu își (master - anul II, clasa lect.univ.dr. Delia instituțional de a arăta că își propune nu doar să măsoară viața în ani-lumină. Nici măcar în Pavlovici) și Alin Dumitrescu (anul III, clasa contribuie la creionarea unor destine veacuri. prof.univ.dr. Sandu Sandrin) și-au strunit profesionale, ci și să evidențieze acele discrete, Dar iată că am deviat pe o pantă nu lipsită de intervențiile, intuind cu acuratețe faptul că aproape invizibile legături care îi fac pe discipolii capcane. Mă agăț de o creangă firavă și sar înapoi aceasta este unica soluție viabilă pentru a putea săi să simtă că toți, aflându-se în același loc, pe buza prăpastiei de unde mă grăbesc să îmi aborda niște lucrări ce preferă să -ș i învață și se angajează în căutarea sinelui precizez intențiile inițiale. Dacă, după cum am înveșmânteze bogățiile expresive în hățișuri împreună. Dar, pe lângă această punere în scenă a arătat deja, fiecare cronicar a luat în primire câte motrice destul de cinice pe alocuri (e vorba de autopromovării și a încrederii în sine, festivalul un spectacol din cadrul festivalului Chei și, într- Studiul Tablou op. 39, nr. 3 de Serghei nu a presupus doar etalarea abundentă a un fel sau altul, s-a văzut astfel pus în fața unei Rachmaninov, Rapsodia ungară nr. 6 de Franz roadelor celor mai talentați și harnici studenți- „comenzi”, eu am avut bucuria să asist (în 23 Liszt și, respectiv, Studiul Tablou op. 33 nr. 5 de interpreți ai UNMB. Nu doar aceștia s-au bucurat aprilie, în Sala „George Enescu”) la un recital de același S. Rachmaninov). Apoi, ca un pandant la de adâncirea sentimentului de apartenență, de pian care m-a îndemnat să nu țin cont de faptul că această năvală a degetelor agile, am empatizat reunire sub cupola formatoare a aceleiași nu se încadra în „atribuțiunile” mele, ci să încerc atât cu intens exersatul plonjon al Ioanei instituții. După cum se poate observa și din consemnarea unor impresii ce cred că nu ar fi Cojuharov (anul II - master, clasa conf.univ.dr. prezentul număr al revistei Acord, festivalul a meritat dispariția în sânul uitării. În definitiv, Vlad Dimulescu) în zbuciumul înăbușit al acelei însemnat, la un nivel mai modest (dar necesar), o a r e n u a c e a s t ă o b i e c t i v i t a t e atât de fermecătoare Klavierstücke op. 119 de și o oarecare desfășurare de „forțe” în rândul admirativă/admirație obiectivă fundată de Johannes Brahms, cât și cu voința (puțin cam condeielor. Mai toți studenții secției de imboldul subiectiv trebuie să fie aceea care să prea vădită uneori) a lui Iulian Ochescu (anul I, muzicologie au fost convocați să treacă la treabă; intervină din când în când pentru ca nu cumva clasa prof.univ.dr. Dana Borșan), pornită în mod în cel mai limpede mod cu putință, fiecăruia i s-a rutina inevitabilă a exercițiului cronicăresc să-și evident dintr-o anumită predispoziție interioară, „repartizat” un spectacol anume căruia să îi înceapă măcinarea în surdină asupra de a face ca suverană peste toate răsfrângerile alcătuiască o cât mai plauzibilă eboșă prospețimii interioare? Cu siguranță că Polonezei Fantezie de Frédéric Chopin să fie acea hieroglifică. A fost potrivită această metodă entuziasmul admirativ nu a dăunat niciodată hipersensibilitate întreruptă de suspine ordonatoare deoarece, trebuie să recunoaștem, sufletului dornic întotdeauna de modele. Așa că melancolice ce amintește de imaginea – în vogă „avântul muncitoresc”, responsabilitatea unor nu m-am dat înapoi de la a încerca o amplificare altădată – a unui Chopin fragil, tuberculos, efeb cuvinte care să aibă într-adevăr rost și conținut în cuvânt a profilului profesionist și în același plutitor peste niște ravisante carpete armonice. nu prea îi încearcă decât foarte rar pe timizii timp cald pe care l-a arătat acest recital de pian ce Da, am fost entuziasmat de răbdarea debutanți într-ale „opinării”. Într-un fel, în și-a închinat cu delicatețe substanța afectivă clarvăzătoare a Mădălinei Dănilă (anul IV, clasa treacăt fie spus, e de înțeles această precoce memoriei Mihaelei Ursuleasa. prof.univ.dr. Sandru Sandrin) care a tălmăcit cu o lehamite întrucât, până la urmă, cronica De altfel, cum aș fi putut rămâne doar mulțumit admirabilă dorință de intuire chiar a unor muzicală este un gen de scriere destul de ingrat, când se cuvenea să fiu încântat de întrezărirea, profunzimi afective destul de „oculte”, dar cât se care nu ispitește prin cine știe ce perene recitiri – dincolo de înșiruirea corectă și serioasă a poate de existente sădite de către Alban Berg în a autorul cronicii nu există decât datorită faptului pianiștilor, a unui discret spirit de colegialitate ce sa nu foarte des auzită Sonată opus 1. Am aprobat că există mult mai demnii de laudă „autori” ai părea să instituie în rândurile studenților pragmatismul oțelit prin care Denisa Partenie spectacolelor recenzate. Perseverarea în conștiința că sunt angajați pe o aceeași (anul III, clasa conf.univ.dr. Viniciu Moroianu), în scrierea de cronici muzicale reprezintă negarea traiectorie formativă? Da, am apreciat pasiunea buna tradiție a interpretării Toccatei op. 11 de sentimentului, chiar a nevoii celei mai viscerale scormonitoare pentru acumulare, pentru Serghei Prokofiev, s-a „repezit” asupra pianului, pe care orice om o simte atunci când ia în mână lărgirea orizonturilor, într-un cuvânt, deja complet stăpână pe sine și pe mijloacele sale condeiul: nevoia unei cât de modeste dăinuiri sesizabila cultură muzicală ce răzbătea din tehnice, neuitând totuși să-și îmblânzească peste timp. Astfel, cronica muzicală devine prin spatele tuturor interpretărilor, armonizând în intervenția cu boarea foșnitoare a unei eleganțe excelență o jertfă rafinată, argumentată, mai mod echilibrat personalitatea fiecărui student cu speci f ic feminine . Am apreciat râvna mult sau mai puțin plăcut mirositoare, înălțată mesajul pieselor prezentate. Da, am fost cu perfecționistă a lui Tudor Scripcaru (anul IV, întru lauda (sau corijarea) vieții muzicale. adevărat captivat de introspecția sobră, calmă, clasa conf.univ.dr. Vlad Dimulescu) care a izbutit Desigur, cronica muzicală dăinuie în ipostaza sa dar și fin străbătută de scânteile calde ale unei să transpară dincolo de unele devălmășii de panoramare a unor tendințe, personalități, pasiuni bine-temperate prin care Daniel Dascălu nerăbdătoare, poate roade nedorite ale ostenelii, vremuri. Însă nu mai mult de atât. Personalitatea (student în anul III, la clasa prof.univ.dr. Dana survenite în abordarea „criminalei” Rapsodii cronicarului poate fi oricât de pregnantă, dar Borșan) a înfățișat Partita a VI-a de Johann Spaniole de Franz Liszt. În cele din urmă, m-am odată ce, cu bună-credință și onestitate, și-a Sebastian Bach ca pe o provocare înspre căutarea bucurat să îl disting cu coroana de lauri a serii pe asumat rolul, știe foarte bine că ghidonajul său sinelui. Am admirat puterea precoce a lui Cătălin efervescentul Abel Corban, student în anul III, cât mai ferm și mai competent este pe de o parte Răducanu (student în anul I, tot al Danei Borșan) căruia domnul profesor Viniciu Moroianu, cu absolut necesar în vâltoarea prezentului, însă pe de a tranșa cu hotărârea și minuțiozitatea vădită mândrie și încredere în forțele tot mai de altă parte el nu poate reprezenta în viitor cuvenite contrastele impresionante ale piesei nr. debordante ale discipolului său, i-a încredințat decât o mărturie anticară, admirabilă ce-i drept, 11 („Première Communion de la Vierge”) din spre prezentare Mefisto Vals de Fr. Liszt. dacă amintește de un condei asemănător unui cadrul masivului și provocatorului ciclu al lui ochean performant întors rezumativ înspre o tot Olivier Messiaen Vingt Regards sur l`Enfant Jésus. mai expandată roire galactică, însă totuși, Am invidiat autoritara limpezime tehnică prin relevant în viitor doar pentru arhivarii și curioșii care Arthur Bocăneanu (anul III, clasa

Vlad Văidean – Muzicologie, anul II

Împreună. Reflecții despre pianiști și muzicologi laolaltă

continuare în pagina 6

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 6 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

EVENIMENT

De altfel, acest „nod gordian” al literaturii romantică pe care, prin lirismul său voluptuos, o tacită dintre studenții-pianiști (sesizată cumva, pianistice mai fusese interpretat (cu, trebuie să exercită probabil că asupra oricărui interpret nu mă întrebați cum, și pe scenă) nu este doar o recunosc, un mai atent și deci mai convingător mai „simțitor”), apoi de o incapacitate a iluzie de-a mea dornică de resuscitate societăți dozaj al izbucnirilor temperamentale și cu o mai pianistului de a-și da întreaga măsură încă de la ale davidienilor. Nu de puține ori, traversând echilibrată abordare a tempo-ului infernal) de primul atac; părea că el avea nevoie de primele coridoarele Conservatorului și trecând pe lângă către Abel Corban în 9 aprilie, în cadrul unui măsuri ale piesei până să se „încălzească” câte-un grup destul de „ciripitor”, mi s-a părut, recital eclatant (atât prin program, cât și prin emoțional, până să intre complet în atmosferă. după civilitatea și pasiunea potolită angajate în jeturile vulcanice specifice unei personalități Însă, pe măsură ce recitalul înainta, aceste conversație, că discuțiile nu pot fi despre altceva care știe să se impună) susținut în cadrul șovăieli ale atitudinii își făceau tot mai slab decât despre însăși muzica și nenumăratele ei tradiționalei stagiuni de marți seara pe care Sala simțită prezenta, lăsându-ne să înțelegem că avataruri. În fond, nu ar trebui să mă mire acest Mică a Ateneului Român o consacră tinerilor experiența își va spune pe viitor cuvântul lucru, dar totuși am impresia că frenezia interpreți. Cred că sunt binevenite câteva cuvinte hotărâtor. Prezentarea ca bis a celei de-a treia tinerească a acumulării, a confruntării și a în plus despre această evoluție scenică ale cărei piese de concert de Constantin Silvestri a fost de împărtășirii unor obstacole și victorii de care se puncte convingătoare au fost l a s ă î n s e m n a t f i e c a r e î n r e p r e z e n t a t e d e s o l i d a neterminata și profund subiectiva îndemânare tehnică (aptă atât să sa călătorie spre Muzică, toată escaladeze stâncile bătute de această firească rotunjire a sferei musonul când aspru, când numită consunare-comunicare-misterios, dar întotdeauna comuniune este, în actuala UNMB, triumfal al unor Alborada del specifică studenților-pianiști așa gracioso de Maurice Ravel sau cum, de exemplu, să-mi fie cu deja pomenitul Mefisto Vals, cât și iertare, am impresia că nu prea să se pulverizeze într-o ploaie este speci f ică s tudenț i lor-delicată de confetti, așa cum muzicologi, cei ce ar trebui să fie trebuie să se întâmple în Poissons „vorbitorii” și „propagatorii” prin d`or de Claude Debussy); excelență (fac aici referire mai ales necesara lipsă de sfială în a infuza niște natură în cele din urmă să entuziasmeze și să îi la „lebăda” de mine însumi, ce reușește să se autoritare edificii arhitectonice (precum Sonata confere lui Abel Corban profilul pianistului disimuleze cu superbie în scris, dar, în cotidian, Waldstein de Ludwig van Beethoven și versatil, înzestrat cu bogate resurse tehnice, dar își ascunde stângace și speriată capul sub aripă Variațiunile pe un cântec ungar, op. 21, nr. 2 de și cu acea putere de pătrundere muzicală care să de fiecare dată când simte amenințarea Johannes Brahms) cu acele efuziuni tinerești ce, îi permită să își impună personalitatea tot mai dialogului serios pe care simte că nu îl poate în cazul unor pianiști de vârsta și de bine-conturată asupra unui repertoriu ce onora cu o prestație la fel de serioasă; cred că nu temperamentul lui Abel Corban, sunt apte nu promite să fie tot mai extins și mai provocator sunt singurul, așa că invit secția de muzicologie doar să confere autenticitate, ci și să amintească atât prin strălucire, cât și prin profunzime. să-și someze lebedele înspre învierea graiului). de prospețimea inițială, de strălucirea mereu Întorcându-mă acum (după ce i-am dat Cezarului Închei prin a arăta că recitalul studenților-frustă a unor opusuri hipercunoscute; voința ce e al Cezarului) la recitalul de la care am pornit, pianiști mi-a reamintit de un cuvânt înțelept pe stabiliri i de contraste sugestive între voi aminti că, într-adevăr, m-am bucurat să care nu am ezitat să îl plasez la început și pe care impulsivitate și lirism abstras; puterea de vrăjire recunosc puterea de seducție a sinelui muzical nu ezit să îl mai citez încă o dată aici: „Școala cea a publicului, singura putere pe care interpreții o pe care fiecare interpret deja și-l conturase. Cu mai bună e aceea în care vezi alături de tine au sau nu o au și care îi ajută să își transforme alte cuvinte, nu m-am putut împiedica de nicio suflete care-ți sunt ca frații și surorile” (Nicolae inevitabilele sechele în schele ale construcției lor timiditate stângace, de nicio paloare a chipului Iorga). Nădăjduiesc că acest mic efort admirativ muzicale. În cazul lui Abel Corban, niște „sechele” lipsit de siguranța propriei identități . (năpădit, ce-i drept, de încă prea dese cedări în a căror perfecționare se putuse întrezări încă de Angajându-și întreaga personalitate în căutarea fața acestei atât de specific „cronicărești" ispite a pe parcursul recitalului au fost reprezentate de, muzicii, fiecare pianist era înzăuat în platoșa cuvintelor frumoase) va contribui cât de puțin la mai întâi, o oarecare nestatornicie, „dibuire” a încrederii pe care numai pasiunea altruistă întărirea acelei difuze certitudini, intuite de către momentelor lirice (sesizabilă mai ales în cazul pentru ceea ce faci o poate conferi. Însă, dincolo fiecare din noi, că angajarea în căutarea Muzicii Preludiului și a fugii în mi bemol minor, BWV 853 de grija pentru profilul propriei individualități, nu poate fi făcută cu deplină mulțumire decât de J.S. Bach, piesă dificil de abordat tocmai prin m-am bucurat, așa cum mă pornisem mai sus să împreună.ispita, nu prea îngăduită la Bach, de afectare spun, când am putut să mă conving că înfrățirea

Nu de puține ori, sub expresia discreției se ascund interpretării solistice, dovedește un egal apetit Acțiunea de a interpreta mărturii copleșitoare. Iată, spre exemplu, pentru repertoriul dedicat ansamblurilor asociată verbului „a concertul cameral din cea de-a patra seară a camerale. În mod deliberat, își îmbracă stilul intra" echivalează cu Festivalului Chei (25 aprilie 2013), care s-a interpretativ într-o ținută modestă la nivelul înțelegerea și, în limbaj autointitulat printr-o formulare silențioasă - expresiei dinamice și al libertăților agogice, artistic, cu talentul. Într-Azoiței & Friends. Cumințenia titulaturii este însă menținându-și constant discursul sub un control o împrejurare tematică una înșelătoare deoarece dintru început se i r e p r o ș a b i l . C o n ș t i e n t d e p e r i c o l u l deosebită, Andrei Pleșu confirmă indiciul contrar - prezența unui nume depersonalizării, Azoiței rămâne însă la fel de expune metaforic aceeași sonor precum Remus Azoiței. Se schițează, permisiv în gestul corporal liber, ca și în ipostaza idee: „Interpretarea e totodată, un reper simbolic pentru desfășurarea solistului, după cum elanu-i temperamental p u n e r e a m a t e r i e i actului artistic, anume faptul că evenimentul caracteristic insuflă conștiința de grup, interpretate sub o rază primește și afirmă condiția intimității, a antrenând-o într-o emoție unitară. lămuritoare, așezarea ei atmosferei prietenoase. Alexandru Mălaimare, Lucrările interpretate, Souvenir de Florence – p e u n s f e ș n i c . [ . . . ] Iulia Smeu, Luminița Lupașcu, Bogdan Banu, Sextet în re minor, op. 70 (Piotr Ilici Ceaikovski) și Interpretul începe prin a fi în afară. El își Georgiana Bordeianu, Bogdan Postolache, Marius Octet în mi bemol major, op. 20 se asociază mobilizează însă întreaga energie pentru a-i Malanetchi au fost împreună creatori ai acestui elanului romantic, foarte potrivit cu aerul convinge și pe alții să o facă (citat din Parabolele c a d r u a p ro p i a t , î m p ă r t ă ș i n d b u c u r i a tineresc al serii (de altfel, mișcările introductive lui Iisus, Editura Humanitas, București, 2012, p. interpretării lor în egală măsură publicului. ale lucrărilor - Allegro con spirito și Allegro ma con 71). Mostră din suma eforturilor lor întreprinse, fuoco - par să traducă în termeni esențializați La finalul generos al concertului, imboldul țintind ridicarea la performanță, este însăși receptivitatea mereu trează a publicului). publicului spre aplauze entuziaste a fost firesc, manifestarea alături de un muzician consacrat. Încercând să intuiască dorințele componistice, interpreții fiind rechemați de trei ori pe scenă.Remus Azoiței, nume slujind cu fidelitate arta „prietenii" intră în starea de spirit prescrisă."

continuare din pagina 5

Teodora Rențea – Sinteză muzicologică anul II

Azoiței & Friends

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 7 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

EVENIMENT

Ansamblul de percuţie Game, fondat şi coordonat Ce înseamnă pentru tine statutul de de către prof.univ.dr. Alexandru Matei, a membru al ansamblului Game?inaugurat Festivalul Chei al Universităţii

Dat fiind faptul că ansamblul de Naţionale de Muzică Bucureşti, ce s-a aflat la percuție Game este unul dintre cele ediția a V-a. În mod emblematic, mentorul mai importante din România, este o ansamblului a prezentat, alături de actualii săi onoare pentru mine să fac parte din studenți, un program alcătuit în exclusivitate din acesta. După cum menţionează opusuri contemporane, dovedind, o dată în plus, domnul prof.univ.dr. Alexandru Matei, că arta de calitate nu ţine seamă de bariera „ansamblul Game înseamnă pe de o timpului şi are impact asupra ascultătorilor. parte o școală, al cărei ideal este După cum afirmă şi Daniel Barenboim, atingerea unui cât mai înalt nivel „neînţeleasă, muzica nu poate atinge sufletul”, iar profesional, pe de altă parte înseamnă menirea interpretului este aceea de a rosti cât o școala de viață, unde învățăm să mai pe înţeles semnificaţia discursului ascuns în respectăm valorile umane”. Înaltul spatele partiturii. Din această perspectivă, profesionalism cu care sunt tratate concertul (alcătuit din lucrări de compozitori lucrările pe care le abordăm mă predominant români - Ritmuri de Liana

propunem. Încercăm să descoperim şi să obligă să fiu într-o permanentă întrecere cu mine Alexandra, Ipostaze IV de Adrian Iorgulescu,

transmitem intenţia compozitorului, să-i însumi. În acest fel, dorința de a oferi tot ceea ce Seganomia de Liviu Dănceanu şi Theatric no.6 de

respectăm toate indicațiile şi să rezolvăm din este mai bun mă ajută să dau sens trăirilor și compozitorul american Casey Cangelosi) a fost

punct de vedere tehnic pasajele dificile. Doar în sentimentelor în susținerea gestului artistic.impresionant. Energia transmisă prin ritmurile

felul acesta ne onorăm statutul pe care ni l-am produse de instrumentele de percuţie diverse,

asumat, anume acela de mediatori între lucrările Ne poți spune din propria experiență ce repertoriu precum şi rafinamentul combinaţiilor foarte interpretate și public.abordează ansamblul Game în general?variate de timbruri specifice, alături de care a fost

valorificată și vocea umană, au creat un univers Câteva cuvinte despre lucrările interpretate în În ceea ce privește repertoriul, cel contemporan sonor fascinant, captând atenţia publicului. acest concert...ocupă un loc primordial în proiectele Ansamblul Game ne-a convins, cu sensibilitate și

ansamblului. Oferim publicului nostru o gamă virtuozitate, de faptul că percuţia, sub mânile Programul valorifică atât instrumentele, cât și foarte largă de lucrări – peste 45 de compozitori unor profesionişti, are capacitatea de a ne vocile şi utilizează o largă paletă de efecte și români și peste 60 de compozitori străini.transpune în spaţiul privilegiat al unei culori, realizate cu un număr impresionant de

încântătoare experienţe artistice. instrumente, începând cu cele uzuale – marimbă, Care este atitudinea membrilor ansamblului față vibrafon, timpani, tom-tomuri – şi ajungând la de opusurile contemporane? Câteva detalii despre activitatea ansamblului unele mai speciale, precum fierăstrăul sau toaca.

Game ne-a oferit unul din membrii formației, Cu acest întreg arsenal, punem în valoare A devenit un obicei să tratăm cu maxim interes și Alexandru Stroe, student în anul III, la Percuţie.ipostaze diferite ale percuţiei, de la ambianţa seriozitate toate partiturile pe care ni le diafană, la energia ritmului pulsatoriu.

”Cântarea bizantină a Bisericii Răsăritene Părintele arhidiacon, prof.univ.dr. Sebastian constituie fără îndoială una din cele mai înalte Barbu Bucur.expresii ale rugăciunii, capabilă să atingă Într-un moment apropiat Sărbătorilor Pascale, înălțimile doxologice ale apropierii de prin frumusețea repertoriului alcătuit din contemplarea lui Dumnezeu”. Aceste cuvinte cântece bisericești dedicate perioadei Postului vibrante constituie un fragment din prezentarea mare, dar mai ales perioadei Săptămânii concertului, o constantă a repertoriului ales și, Patimilor, evenimentul amintește de bucuria, de totodată, o elocventă definiție pentru o muzică pietatea și evlavia cu care trebuie anticipat sublimă, autentică, menită să ne apropie de momentul celei mai importante sărbători Dumnezeu. creștine - Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului. În ziua de 24 aprilie, în sala George Enescu, am Programul concertului, dirijat de arhidiacon a beneficiat de o interpretare atent construită, în asistat la un eveniment aparte, așteptat cu mult lect.univ.dr. Gabriel Oprea și conf.univ.dr. Nicolae concordanță cu etosul propriu, zugrăvind stări și interes, prezența lui constituind deja o tradiție în Gheorghiță, a cuprins zece lucrări cântate în sfere sonore precum pacea, bucuria, pietatea, cadrul Festivalului Chei: concertul susținut de limbile greacă și română, culese atât din tradița alinarea. Cu atât mai valoroasă a fost contribuția formația corală Psalmodia a Universității orală, cât și din cea scrisă, atingând perioade de soliștilor în concert, dintre care îi amintim pe Naționale de Muzică din București. Amintim creație distincte: Aliluia, Când slăviții ucenici, glas Anamaria Miranda, o voce care a impresionat câteva date despre prestigiosul grup: s-a înființat VIII – Macarie Ieromonahul (1750–1836), prin lejeritatea și fluiditatea interpretării, dar în anul 1988, câștigându-și treptat popularitatea Suflete al meu, glas II – Dionisie Fotino mai ales prin culorile cu totul deosebite, prin câteva elemente devenite emblematice - (1777–1821), Paraclisul Maicii Domnului, glas emoționante, pe diaconul Alexandru Cristian, talentul artiștilor implicați, calitatea înaltă a VIII, prelucrat de diacon Cornel Coman după diaconul Constantin Hurjui, Nicușor Constantin, a c t u l u i i n te r p re t a t iv ș i d evo t a m e n u l O p r e a D e m e t r e s c u ( 1 8 3 1 – 1 9 1 9 ) , Claudiu Stuparu și Alexandru Bârsan, impresionant pentru muzica bizantină. Pe Binecuvântările Învierii, glas III - Sebastian remarcabili prin calitatea interpretării, dublată parcursul anilor, formația a susținut numeroase Barbu-Bucur, Luminânda (Cămara Ta, de expresivitatea glasului, în perfect acord cu concerte, desfășurate în diferite locuri din Mântuitorule), glas III, cântec tradițional, Stihirile stilul muzicii bizantine. România, Grecia, Israel, Italia, cu un program Paștilor, glas V, Ghelasie Basarabeanul (1851), Să Câtă liniște în sunete, câtă emoție în rugăciune, centrat în primul rând pe muzica tradițională se îndepărteze, glas I – Anton Pann (aproximativ câtă frumusețe și candoare în apropierea de bisericească. Activitatea coralei s-a concretizat și 1796–1854), Slujba Epitafului (fragment), glas I, Dumnezeu prin muzică! Ca de fiecare dată, în alcătuirea a 25 de materiale audio cu un bogat cântec tradiț ional , Sf inte Dumnezeule concertul Coralei Psalmodia rămâne un moment repertoriu din Muntele Athos și din spațiul (aghioritic), glas I – Kyriakos Ioannidis Kalogiros remarcabil, o bijuterie pentru suflet într-un timp românesc. Amintim contribuția permanentă și (1844-1914), Gustați și vedeți, glas I – Ioannis de multe ori sărăcăcios și sterp în cultivarea semnificativă a întemeietorului formației, Kladas (aproximativ 1400). Fiecare dintre piese sufletului.

Maria Bărăceanu - Muzicologie, anul II

Sonia Neagoe - Sinteză muzicologică anul II

„Game” în Chei

Concertul Coralei Psalmodia

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 8 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

EVENIMENT

Recitalul cameral susţinut în data de 25 aprilie repertoriul de baladă și cel al copiilor 2013 de studenţii Facultăţii de Interpretare întâlnit în bogatul fond folcloric al Muzicală a avut ca idee călăuzitoare convocarea zonei bihorene, a fost sugestiv redată armonioasă și suavă a unor timbruri sonore în versiunea lui Daniel Dascălu și a diverse precum cvartetul de coarde, oboiul, Ioanei Enea (clasa conf.univ.dr. Raluca clarinetul şi pianul. Voicu). Sunetele calde şi fermecătoare Astfel, muzica delicată, simplă, luminoasă de ale clarinetului ne-au răsfăţat mare profunzime emoţională a Cvartetului de urechile în Sonata de Leonard coarde în Sol major KV 156 de Wolfgang Amadeus Bernstein căreia Radu Greluş (clasa Mozart a prins viaţă prin interpretarea inspirată c.d.a. dr. Emil Vişenescu), acompaniat a ansamblului alcătuit din Sabin Penea – vioară, la pian de conf.univ.dr. Liliana Ana-Maria Marian – vioară, Laura Zecheru – N e d e l c i u , i - a re d a t s avo a re a violă şi Andrei Niţescu – violoncel (clasa sonorităţilor jazzistice îmbinate cu conf.univ.dr. Verona Maier), reușind să insufle elemente specifice muzicii evreieşti, accentele blânde ale unei ambianțe meridionale. creând o atmosferă plăcută şi Au fost evocate apoi plaiurile mioritice prin confortabilă . Această stare s-a ghirlandele sonore ale piesei enesciene Lăutarul prelungit şi prin pagina semnată de – o muzică în care caracterul lăutăresc a fost compozitorul Michel Wiblé, intitulată cizelat și ordonat în spiritul simetriilor clasice, Interméde. Este o desfăşurare de forţă oferind în același timp o melodie ritmată, şi virtuozitate care a fost elocvent dansantă, în tonuri vioaie și jucăușe, însă cu o prezentată de oboista Cristina Ordean dificultate crescută în redare. Interpretarea plină (clasa conf.univ.dr. Florin Ionoaia),

atmosferă feerică.de temperament, dar și gingășie narativă i-a acompaniată la pian de lect.univ.dr. Am petrecut o oră de încântare sonoră în aparținut lui Ciprian Oraveț – vioară (clasa Cristina Popescu Stăneşti. Sinteza timbrală a compania studenţilor Facultăţii de Interpretare conf.univ.dr. Luminiţa Burcă). programului a fost atinsă în final prin Trio-ul op. Muzicală care ne-au convins prin talentul și Dimensiunea ritmică a discursului muzical a fost 11 (Gossenhauer Trio) de Ludwig van Beethoven, pasiunea lor de a dialoga cu publicul punând pusă în valoare prin cele Şase Dansuri din Bihor interpretat cu rafinament de Iulian Ochescu – întotdeauna în joc o autentică vibrație artistică.pentru pian la patru mâini de Constantin pian, Radu Greluş – clarinet şi Ştefan Cazacu –

Silvestri. Pulsaţia capricioasă a paşilor muzicii violoncel (clasa conf.univ.dr. Verona Maier). O tradiţionale, ce a preluat crâmpeie melodice din muzică plină de culoare, expresivitate, ţesând o

Recitalul cameral ce a avut loc vineri, 26 aprilie, a importanță echivalentă. Foarte uniți din punctul seducător, au fascinat și au cucerit publicul.constituit o promenadă sonoră, un ansamblu de de vedere al concepției de ansamblu, răspunzând În Trei piese pentru oboi solo de Sigismund timbruri și sfere stilistice distincte, atingând prin mereu cu aceleași nuanțe, cei doi au dezvăluit o Toduță, Felicia Greciuc (oboi, master anul I, clasa cele șapte lucrări propuse combinații aparte, clară „strategie" interpretativă. conf.univ.dr. Florin Ionoaia) a subliniat cu precum dramatic-romantic, romantic-religios, În piesa Kol Nidrei de Max Bruch, romantismul expresivitate caracterul pastoral al primei piese, impresionist-descriptiv, impresionist-narativ, expresiei este colorat cu o stare sonoră specifică turnat într-un continuum de formule ritmico-pastoral-descriptiv, pastoral-narativ sau narativ- rugăciunii, trăsătură regăsită și în interpretarea melodice, trăsătură favorizată și de timbrul contemplativ. lui Victor Savca (anul IV contrabas, clasa c.d.c dr. bucolic al instrumentului. În piesa a doua, Î n prima parte a Cvintetului cu clarinet op.115 de Ștefan Thomasz) și a Vioricăi Boerescu. Dialogul narativă, este zugrăvit un personaj, o figură nouă Johannes Brahms, împletirea armoniei și instrumentelor a parcurs o amplă paletă de stări ce descrie doar episodic vâltoarea sonoră din polifoniei, frazele bine construite au fost frumos și sonorități. Spre sfârșit, nuanțele de tristețe de ultima piesă, expusă cu efervescență de către evidențiate de Mihai Rebac (clarinet, master anul la început s-au pierdut, lăsând în locul lor i n te rp re tă , c u o v i r t u o zi t a te te h n i că I), Ioana Jijian (vioară, master anul II), Alina acceptarea și pacea care, treptat, s-au evaporat în impresionantă.Toma (vioară, absolventă a Universității liniște. Recitalul s-a încheiat printr-o împletire sonoră Naționale de Muzică din București), Monica Prin Sonata op.71 pentru fagot și pian de Charles de timbruri distincte în Silhouettes pentru două Goicea-Sânca (violă, master anul II), Adrian Koechlin, Mihai Boboiescu (fagot, master anul I, piane, flaut și percuție de Edison Denisov, piesa P re c u p ( v i o l o n c e l , a n u l I I ) . D i a l o g u l clasa c.d.a. dr. Ana Chifu), acompaniat la pian de poate cel mai evident încadrată în sfera narativă instrumentiștilor (clasa lect.univ.dr. Oana conf.univ.dr. Liliana Nedelciu, ne-a introdus într- din tot ce ascultasem până atunci. Dialogul trece Vișenescu) s-a materializat într-o atmosferă o sferă impresionistă, descriptivă. Fiecare pe plan secund, primordială devenind sonoră expresiv conturată – de la punctele instrument și-a conturat clar rolul, însă nu în conturarea personajelor distincte, sugestiv culminante spre momente șoptite și ecouri, de la detrimentul colaborării. Discursul sonor este modelate de Mădălina Dănilă (pian, anul IV), pasajele brahmsiene dramatice spre cele pline fluid, se schimbă neîncetat, dar se menține într-o Ioana Cojuharov (pian, master anul II), Elida de lumină. Vocile și-au descris clar rolul sonor atmosferă generală a cețurilor sonore prin Târțopan (flaut, master anul I), Sorin Rotaru individual, topindu-se apoi imperceptibil în repetarea formulelor ritmico-melodice care (percuție, drd.), membrii clasei de muzică de momentele de tutti, menținând permanent migrează dinspre pian spre fagot și înapoi. Cu cameră ai prof.univ.dr. Șerban Dimitrie Soreanu. fluiditatea discursului prin virtuozitate tehnică, ultima parte, instrumentele și-au configurat Talent, elocvență în redare, dialog și armonie, trăsătură prin care cvintetul a excelat. propriul personaj, zugrăvind astfel și momente descriere, contemplare sau povestire , Un caracter similar pare a avea prima parte a narative. virtuozitate tehnică – toate acestea sunt Sonatei în fa minor de George Enescu: Cu lucrarea lui Jaques Ibert, Escales nr. 2, am elementele prin care expoziția sonoră a acestui dramatismul piesei, tumultul cascadelor sonore continuat promenada sonoră impresionistă, în recital a fost amplasată în Sala George Enescu a au fost atent construite, zugrăvite de către care trăsături ale stilului (mai ales o puternică Universității Naționale de Muzică din București, Răzvan Anemțoaiei (vioară, anul I, clasa amprentă descriptivă) au putut fi ușor observate. avându-se mare grijă pentru expunerea fiecărui conf.univ.dr. Luminița Burcă) și lect.univ.dr. Ritmurile hipnotizante din acompaniament, tablou și permițându-ni-se nouă, ascultătorilor, Viorica Boerescu la pian. Suflul expresiv a fost peste care timbrul naiului - prin interpretarea să admirăm niște picturi sonore însuflețite prin susținut cu aceeași implicare de către ambii Mădălinei Luca (anul II, clasa lect.univ.dr. Dalila interpretare.interpreți întrucât, așa cum implică partitura Cernătescu), acompaniată la pian de lect.univ.dr. enesciană, ambelor instrumente li se oferă Fausta Dimulescu - și-a expus conturul melodic

Sonia Neagoe – Sinteză muzicologică, anul II

Corina Zamfir – Sinteză muzicologică, anul II

Tablouri camerale

Tinereţe, timbru, talent

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 9 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

EVENIMENT

Secţiunea Teoria muziciiPremiul II – Tiberiu Păun, Pedagogie muzicală, anul II Premiul III – Alina Manolache, Compoziție muzică ușoară , anul I și George Rizea, În perioada 15-19 aprilie 2013, în cadrul deprinderilor acumulate, ci şi a aşa-numitelor Muzicologie, anul IV Festivalului Chei al UNMB, s-a derulat a doua competenţe transversale, ce transcend un anumit Mențiuni – George Butcă, Muzicologie, anul I și ediţie a Concursului Studenţesc de Teoria muzicii. domeniu, precum concentrarea, luciditatea, Tiberiu Zinculescu, Pedagogie muzicală, anul III Din juriul concursului au făcut parte: conf.univ.dr. prezenţa de spirit, tenacitatea, creativitatea, Secţiunea SolfegiuOlguţa Lupu (preşedinte), prof.univ.dr. Magda inspiraţia, capacitatea de a gândi corelativ, Premiul I – Alexandra Gabriela Florea, Canto, anul Buciu, conf .univ.dr. Rodica Nicolaescu, sintetic etc.). II și Tiberiu Păun, Pedagogie muzicală, anul II conf.univ.dr. Andrei Tănăsescu, lect.univ.dr. Învingători pe termen lung sunt îndeosebi cei Premiul II – Ioana Hrior, Pedagogie muzicală, anul Grigore Cudalbu şi lect.univ.dr. Tatiana Hilca. care stăruie pe acest drum nesfârşit şi anevoios al III și Alina Manolache, Compoziție muzică ușoară, Cea mai disputată a fost secţiunea ‘Solfegiu’ (16 şlefuirii de sine. Pare poate ciudat dar, personal, le anul I participanţi), dar au existat numeroase înscrieri doresc tuturor participanţilor să nu fie niciodată Premiul III – Adriana Marcu, Canto, anul III și şi la celelalte secţiuni: ‘Teoria muzicii’ (9 pe deplin mulţumiţi de realizările lor, să-şi Gloria Tronel, Canto, anul I participanţi), ‘Dictat muzical’ (10 participanţi), dorească mereu să sondeze tot mai adânc în Mențiuni – Eliza Pica, Pedagogie muzicală, anul ‘Elaborare solfegii şi dictate muzicale’ (7 oceanul propriilor posibilităţi. Căci, aşa cum III, George Rizea, Muzicologie, anul IV, Mirela participanţi). Exigenţa juriului şi-a spus şi de spunea celebrul dramaturg George Bernard Roșu, Pedagogie muzicală, anul III și Cicerone această dată cuvântul, la secţiunile ‘Teoria Shaw, “Life isn’t about finding yourself. Life is Tudor, Pedagogie muzicală, anul I muzicii’ şi ‘Elaborare solfegii şi dictate muzicale’ about creating yourself.” Secţiunea Elaborare solfegii şi dictate premiul I nefiind acordat. Secţiunea Dictat muzicalmuzicaleÎnainte de a-i felicita pe premianţi şi pe profesorii Premiul I – Iosua Galev, Dirijat orchestră, anul I Premiul II – Tiberiu Păun, Pedagogie muzicalǎ, lor, cred că trebuie, în primul rând, să-i felicităm Premiul II – Lidia Ciubuc, Compoziție clasică, anul anul II și George Rizea, Muzicologie, anul IV pe toţi cei care au participat. Pentru că ţelul IV și George Rizea, Muzicologie, anul IV Premiul III – Alina Manolache, Compoziţie muzicǎ principal al participării la un concurs nu ar trebui Premiul III – Maria Bărăceanu, Muzicologie, anul uşoarǎ, anul I să fie doar obţinerea unei diplome, ci dorinţa de II Mențiune – Tiberiu Zinculescu, Pedagogie autocunoaştere şi autodepăşire, prin acumularea Mențiuni – Cristian Crețu, Compoziție muzică muzicală, anul III de experienţă şi prin testarea în condiţii speciale a ușoară, anul II și Alina Manolache, Compoziție

propriilor capacităţi (nu doar a cunoştinţelor şi muzică ușoară, anul I

Podlovski și Cristina Stroia au reușit întruchiparea unui Nae Girimea și a unei Mițe credibili și deloc stâlciți de vreo stângăcie veleitară), Ultimele cerințe ale morților de Matei

Miercuri, 24 aprilie, în Studioul de Operă și recitalul unor studenți la actorie. Această Vișniec (Adrian Rădulescu a fost cu totul „lipit” de

Multimedia al UNMB, studenții mici și mari ai impresie a fost cu atât mai puternică cu cât, de placiditatea iritată, apoi de suspiciunea tot mai

Departamentului de Canto și Artele spectacolului exemplu, pe parcursul primei părți, studenții îngrijorată a Funcționarului, iar Mădălina Dănilă,

Muzical ne-au prezentat rezultatul ghiduș și în anului I nu au avut nevoie de cine știe ce costume prin aerul înșelător de stupoare inocentă pe care

același timp surprinzător de profesionist al unui extravagante pentru a izbuti să sugereze o faună îl afișa în permanență, a creat o apariție

proiect inedit ce s-a concretizat în niște (benefice imaginară care se învălmășea pe scenă în jurul excepțională în rolul Fetei sub chipul căreia s-a

se pare) cursuri de Arta actorului și Mișcare dresorului (linșat în final, bineînțeles) și își dovedit în cele din urmă că se disimula însăși

scenică. propulsa rând pe rând membrii în fața publicului moartea; amândoi au creat, cred eu, momentul

Cu degajare, dar și cu hotărârea necesară pentru ca fiecare să-și spună povestea versificată, culminant al serii, caracterizat de un umor

„neîncremenirii în proiect”, a fost declanșată în fond o fabulă cu poantă. Absolut fiecare tensionat, iar în final de o profunzime nebănuită)

astfel – de către conf.univ.dr. Monica Mihăescu și student, făcând uz doar de gesturi și grimase și Cerere în căsătorie de Anton Pavlovici Cehov

c.d.a. Filip Ristovski – o inițiativă îndelung sugestive, a reușit să fie extrem de pitoresc și de (Olivian Andrișoaie – Lomov – și Gabriela Florea –

așteptată: îmboldirea viitorilor cântăreți de credibil în rolul său, fapt ce a confirmat existența Natalia Stepanova – au fost pur și simplu

operă spre a ocoli o comoditate des întâlnită în frisonului histrionic în „genele” oricărui viitor cuceritori și perfect adecvați cu situația

rândurile breslei lor, anume să facă bine să cântăreț de operă, oricât de timid ar fi el. Nu cred cehoviană).

accepte că trebuie să-și perfecționeze nu doar că e deplasat dacă voi da citire acum unui Revenirea finală a tuturor studenților pe scenă

„organul titular”, ci și necesara aptitudine pomelnic, enumerând numele acestor „boboci” pentru a crea, pe suportul Dansului ungar nr. 5 de

actoricească, singura aptă să le însuflețească atât de cuceritori, deoarece merită să fie felicitați Johannes Brahms și sub „bagheta dirijorală” a lui

prezența scenică. Proiectul a avut un oarecare și încurajați să persiste în a-și menține treaz Adrian Rădulescu, o „debandadă” dansantă a fost

caracter radical, întrucât spectacolul la care am vitalizantul duh actoricesc: Adina Ciocoveanu, de natură să pecetluiască seara într-un spirit

asistat a fost constituit exclusiv din momente de Catinca Mafteiu, Ema Sălăjan, Maria Vlad, Bogdan apropiat de cel al serbării populare caragialești

teatru și mișcare scenică, pigmentate cu foarte Bogatu, Ana Maria Băcanu, Anca Păuleț, Gloria din finalul Scrisorii pierdute. Trebuie subliniat

rare intervenții muzicale, nici acelea nefiind Tronel, Daniel Trandafir, Cosmina Stancu, Emilia hazul suprem, deloc forțat, pe care „dirijorul”

„emanate” de către protagoniști, ci fiind doar Dorobanțu, Amaya Vargas, Irina Moșu-Velcu, Adrian Rădulescu l-a avut atât prin degringolada

difuzate ca fundal al unor situații mai importante Bogdan Lupea și Andreea Blidariu.tuturor membrelor sale, cât și prin versatilitatea

în economia spectacolului. Totuși, în ciuda Partea a II-a a spectacolului a fost o veritabilă trăsăturilor feței, făcând evidente trimiteri la

suspiciunilor care mă făceau să mă tem de demonstrație a faptului că orice vervă tinerească manierele unor Chaplin sau Mr. Bean.

inevitabila survenire a acelor scenete – nu doar cea dedicată în mod specializat În ansamblul festivalului Chei, acesta a fost un

improvizate, forțat umoristice, la care cu toții am profesiunii actoricești – poate crea teatrul. Ea a spectacol neașteptat, neconvențional, plin de

asistat cel puțin o dată-n viață, încă de la prima constat în înșiruirea unor fragmente decupate imaginație și libertate de expresie. Titlul ce, văzut

intervenție am fost contrazis: fiecare student și-a din „hituri” precum Visul unei nopți de vară de doar pe afiș, părea obscur și tributar unui spirit

lăsat la o parte orice timiditate nejustificată, William Shakespeare (Cristina Mare în rolul ludic cam forțat (Portrete-păpădie și situații-

precum și orice „exagerațiune” stânjenitoare, Hermiei, și Andreea Paraschiv în rolul Helenei au urzici), a putut căpăta astfel o tălmăcire cât se

încercând să își contureze personajul într-un fost dezinvolte, capricioase și „țipătoare” așa cum poate de simpatică. Căci am asistat la prezentarea

mod cât mai viabil, adică găsind în el un prilej de trebuia, provocând hazul aproape de neoprit al unor conjuncturi cam țepoase, a unor situații-

a-și valorifica trăsăturile cele mai pregnante ale publicului), Rățușca cea urâtă de Alen Alexander urzici în care erau angrenate o seamă de

acelui Arlechino ascuns în fiecare din noi. Milne (Nora Păunescu Butuc în rolul Camilei și personaje-păpădii ce au izbutit să reziste prin

Pe lângă durata nici prea lungă nici prea scurtă a Adrian Rădulescu în cel al lui Simon au declanșat faptul că și-au împrăștiat cu generozitate puful

spectacolului (factor ce determină în mod un umor cald și sentimental prin inocența peste chipurile tot mai zâmbitoare ale

esențial o receptare favorabilă), umorul de personajelor lor ce se aflau în căutarea perechii, spectatorilor, înăbușind orice clișee, timidități,

calitate a dominat, făcând ca totul să se înlănțuie fiecare dintre ei aflând abia în finalul scenetei, comodități... Deci:

imprevizibil și palpitant. Profesionalismul și printr-un comic de situație, că, în fapt, vorbea MAI VREM!

firescul m-au entuziasmat într-un mod nesperat tocmai cu obiectul râvnit al căutării sale), D`ale și mi-au creat realmente impresia că asist la carnavalului de Ion Luca Caragiale (Bogdan

conf.univ.dr. Olguța Lupu

Vlad Văidean – Muzicologie, anul II

Concursul de Teoria muzicii, ediția a doua

Păpădiile care au învins urzicile

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 10 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCERTE

Urmașii lui Pygmalion. SeduCânt, SonoMania, condiției tragice a creatorului, atât pe vremea lui receptam prezențele strict în ipostaza artistică IConArts. Pygmalion (mitologicul personaj a cărui poveste prin care mi se ofereau. Astfel, pentru mine, Săptămâna Internațională a Muzicii Noi a avut în se dorea a f i reinterpretată în cheie personajul Creatorului nu putea fi interpretat de acest an două momente inaugurale (desfășurate contemporană), cât și în timpurile multimedia o persoană numită Lucian Martin, ci el în aceeași seară a zilei de 25 mai): unul scăldat în ale compozitoarei Diana Rotaru, ale artistului reprezenta nimic mai mult decât tocmai acel luminile rampei, întărind tocmai prin întâietatea vizual Mihai Cucu și ale coregrafului Lucian Creator care, prin duhul dansului, se înconjura de lui atât consistența festivalului ce urma să Martin. După cum putea fi citit și în programul de spațiile și timpurile abstracte ale luminilor înceapă, cât și prestigiul tot mai cert al lucrării sală, spectacolul își propunea să înfățișeze modul stelare (sugerate de proiecțiile video). Cele două prezentate, intrată deja în repertoriul stabil al în care „încercările repetate ale unui păpușar plăsmuiri mecanice ale acestuia nu puteau fi Operei Române din București (mă refer la frustrat de a da viață mecanismelor sale sunt pentru mine flautista Ana Chifu și fagotista Maria atractiva și ingenioasa operă pe care Dan Dediu a supuse perpetuu eșecului”. Acest ciclu al Chifu, ci pur și simplu cele două figurine asupra compus-o pornind de la „inabordabila” – până încercărilor ratate de transpunere a fantasmelor cărora Creatorul sufla duhul vieții (adică acel duh mai deunăzi – O scrisoare pierdută de I.L. ideatice în plan real „este întrerupt de revelația al dansului prin care mai devreme fusese urzită Caragiale); iar celălalt moment de deschidere – sacrificiului de sine al Creatorului, care permite însăși lumea), încercând în același timp să le aparținând ansamblurilor de muzică nouă creațiilor sale să depășească stadiul potențial, confere identitate prin înzestrarea cu câte un SeduCânt și SonoMania – a fost mult mai discret latent, căpătând anima”. De bună seamă că mulți instrument muzical. Iar despre Diana Rotaru și mai... nocturn (a început la ora 21.30 și a ajuns creatori din public s-au regăsit cu oarecare uitasem că fusese cândva acea Diana Rotaru pe aproape până în miez de noapte), confruntându- tulburare în acest scenariu artistic, întregul care o cunoșteam din cadrul destul de rutinier al ș i f idel i i spectatori cu seminariilor de orchestrație, d e v o a l a r e a c e l o r m a i rămânându-mi în fața ochilor proaspete efervescențe (și a urechilor) un fel de creatoare în toiul cărora nu eminență cenușie, o discretă obosește să se angajeze dar autoritară umbră a fiecare generație de tineri Spiritului Pământului care, compozitori români. De altfel, prin intervenții – când lirice, cred că nici nu se putea un c â n d m e c a n i c e , c â n d mai potrivit moment (debut șugubețe, când entropice – la nocturn de festival) și loc clavecin și percuții asigura, ( S t u d i o u l d e O p e r ă ș i alături de bandă, muzica Multimedia al Universității menită să modeleze și în Naționale de Muzică din același timp să înfățișeze București – o sală cu virtuți țesătura dosnică a mersului inițiatice și sincretice ce nu evenimentelor. pot fi neglijate, dincolo de Așa și trebuia de altfel să se mici le ei imperfecțiuni întâmple: să nu poată fi acustice) pentru a-i invita să- dibuită nici măcar pentru o și expună „jucăriile” pe niște c l i p ă o c â t d e m i c ă tineri creatori care par să aibă „demascare” a persoanei din o t r ă s ă t u r ă c o m u n ă spatele personajului. Desigur ianusiană: pe de o parte, sunt că inimitabilul ADN al nevoiți să fie foarte lucizi în fiecărui interpret participă la ceea ce privește raportarea actul interpretării, dar, în cele l o r l a s o c i e t a t e a mai multe cazuri, el se cere contemporană, pe de altă presărat în adâncimile parte sunt îmbibați de freatice și nevăzute ale d o r i n ț e d e c o m u n i u n e personajului în așa fel, încât ritualică, de vise și concepte să nu se producă în mințile pe care nici nu se mai gândesc spectatorilor imaginarea să încerce să le aplice (ori, în cazul celor care îi realității, ori să le boteze c u n o s c p e i n t e r p r e ț i , necugetat în apele viclene ale amintirea) modului în care

festival ce urma căpătând astfel o luminozitate unui pragmatism hegemonic, ci pur și simplu le aceștia își perindă identitatea în afara sobră prin plasarea sa sub zodia acestei tălmăciri „exilează” pe tărâmurile restrânse, dar pline de spectacolului. Din acest punct de vedere, fiecare alegorice de factură tragică. portaluri dosite, ale timpului muzical. Fapt ce, membru al ansamblului SeduCânt a reușit să se Trecând de la program la intepretarea propriu-după cum am putut repede să mă conving, nu îi lase fără nicio sfială angrenat în logica poveștii, zisă, voi arăta cum, înainte de orice, am fost determină însă să dea la iveală niște obiecte datorită entuziasmului și nestrămutatei credințe frapat de identificarea totală pe care artiștii au artistice „rupte de lume”. Dimpotrivă , în persuasiunea, în puterea de transformare și reușit să o instaureze între personalitatea lor conștiințele creatoare ale secolului XXI nu pot fi emoționare a sincretismului artistic. „reală” și propriile măști creatoare, fapt ce, o dată decât „contaminate” de un spirit al timpului care, În aceeași seară, ansamblul SonoMania a cu pecetluirea timpului artistic, a fost de natură chiar dacă nu este cuantificabil (întrucât îl prezentat, sub conducerea foarte discretă și să nască o falie inevitabilă (și, în fond, vitală) trăim), este de bună seamă foarte existent, prietenoasă a dirijorului Lucian Beschiu, un între chipul lor scenic și cel afișat în afara scenei. îmboldindu-i pe tinerii compozitori ca, atunci Kaleidoscope de prime audiții. Am putut imagina, Bineînțeles, aceasta este o uimire bine-când simt nevoia, să lanseze – prin înseși grație indispensabilelor prezentări explicative cunoscută ce nu poate să apară decât la imboldul lucrările lor – semnale critice mai mult sau mai pe care compozitorii le-au înscris în programul teatralității, sub a cărei cupolă artele caută să se puțin codificate referitoare la lumea în care de sală, gruparea fiecărei piese în una sau două înmănunchieze și să propună înfățișarea cât mai trăim. din cele trei categorii pe care le-am sesizat astfel: bogată a unei frânturi de univers alternativ, a Am făcut această destul de periculoasă spațiul experimental și îngăduitor al încercării, unui periplu cu sens, într-un cuvânt, a unei introducere deoarece, asistând la spectacolul complementaritatea polarităților, continuarea/ povești populate cu personaje interdependente. multimedia „Ani-Motions” (pentru flaut, fagot, prefigurarea unor proiecte mai vaste. În cazul de față, ceea ce vreau să sugerez este clavecin, percuții, bandă, dans și video) creat de faptul că, din moment ce nu îi cunoșteam pe grupul sincretic SeduCânt, am fost izbit parcă interpreți aproape deloc dinainte, eu unul le mai mult ca niciodată de universalitatea

Concerte ale SIMN 2013 pe scenele UNMB

continuare în pagina 11

Vlad Văidean - Muzicologie, anul III

Anul V • Nr. 18-19 2013 pagini • Aprilie - Septembrie • 20

Pagina 11 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCERTE

continuare din pagina 10

continuare în pagina 12

Am apreciat smerenia lucidă a Sabinei Ulubeanu specifice muzicii contemporane (înzestrată cu Bebeșelea) a prezentat lucrările camerale ale care a deschis concertul cu o piesă al cărei un aspect de nebuloasă) într-un „șlagăr” de club unor tineri care au urmat de-a lungul timpului inspirat titlu – ÎncerCantata– masca printr-un joc ( înzestrat cu o formă l impede, deloc deja consacratele cursuri de vară organizate de de cuvinte exigența drastică (și, cred eu, „dubitativă”) poate irita un anumit tip de gust Academia IConArts. S-au perindat astfel îndreptățită) prin care compozitoarea a înțeles muzical care mi s-a părut majoritar. Sunt dispus personalități creatoare dintre cele mai diverse: să își plaseze cel mai recent opus în sfera mai să îmi recunosc dezarmarea în fața unei prime Mihai Măniceanu și-a etalat din nou, în Rame și puțin limpezită a încercării, a tatonării. „Jocul audiții care probabil că la aprofundare se scutură cioburi, apetența pentru gesturile miniaturale și sonor al sentimentelor” și-a croit regulile după de podoabe. Însă mărturisesc că gustului meu combinațiile timbrale savuroase care acoperă o cele patru strofe ale unui poem de Cornel Brad, estetic nu i-a displăcut să se dedulcească cu un paletă foarte largă de nuanțe și stări, lăsând în organizându-se la rându-i pe patru secțiuni unite fruct pe care probabil că cei mai mulți l-au final un gust rezumativ asemănător oarecum de interludii menite să dezvolte și să sintetizeze expediat repede la anexa debordantă a amalgamului de paradoxuri sugerat de acea „țară ideile principale. Deși în programul de sală ni se nenumăratelor „ușurătăți” de tot felul. tristă plină de umor” invocată de Bacovia; Letters înfățișa dorința de a surprinde evoluția Piesa propusă de Diana Gheorghiu – Alter(ed) de Adina Sibianu mi-a părut că, după un început interesantă a unor trăiri complementare, cred că ego – continuă metafora metamorfozei pe care se promițător, nu a reușit să iasă din starea placidă a Sabina Ulubeanu s-a lăsat prea mult fascinată de bazează ciclul din care face parte (Dragonfly). Ea unui ritm vag șugubăț ce nu se preta unei ermetismul cam forțat (deci artificial) al farmecă întâi de toate prin transa sonoră perpetuări invariabile (deși probabil era menit versurilor alese, până ce, în ciuda intențiilor rezultată în urma unei metode de compoziție să evoce dansul diafan al literelor din titlu); circulare, persista de la un moment dat impresia personale pe care compozitoarea o explicitează despre Braid de Mihai Murariu voi spune (chiar că ne-am pierdut, laolaltă cu creatorul, pe drum. astfel: „intitulată «tehnica umbrelor captive», dacă scenarii „programatice” de acest gen sunt Darie Nemeș-Bota s-a arătat din nou scufundat în [această metodă] implică, pentru fiecare sunet discutabile, profund subiective și poate nu în lumi mitologice, de data aceasta descinse din atacat în timp real, o proiecție/umbră sonoră ce concordanță cu voința compozitorului) că mi-a Legendele Țării lui Vam de Vladimir Colin pe care rămâne captivă într-un plan auditiv secundar, pe sugerat – prin efecte timbrale „economice”, dar dorește să le muzicalizeze într-un viitor „opus tot parcursul piesei”. Este foarte dificil de asamblate cu grija pentru un rezultat liric – mai mare”. Ceea ce ni s-a prezentat acum a fost concretizat și de cele mai multe ori trezește crearea unui ungher intim din care să poată fi doar un „Teaser/Trailer” numit Nartazuba suspiciuni intenția compozitorului de a-i face pe admirate în toată splendoarea lor – mică, (sintagmă ce s-ar traduce fragmentară și retractilă – prin „sălașul zeilor”). În cosițele împletite ale unei o p i n i a m a i m u l t o r ploi; în Stihiile, Sebastian spectatori, dansatorul Androne a continuat într-F l o r i n M u n t e a n u a un fel cadrul bucolic pe „ s a l v a t ” î n t r u c â t v a care eu unul l-am intuit în staticismul muzical ce se p i e s a p r e c e d e n t ă , instaura pe alocuri din deoarece a reușit să cauza unor insistențe nu alcătuiască o abordare p re a i nve n t ive c a re f o a r t e p e r s o n a l ă a păreau să ostenească clasicului scenariu ce materialul tematic al î n f ă ț i ș e a z ă c ă l d u r a piesei. În ansamblu însă, înăbușitoare, adunarea cred că dorita atmosferă norilor, ploaia torențială copleșitoare a unui ritual și, în cele din urmă, războinic a reușit să se p r o s p e ț i m e a impună. strălucitoare a aerului de A c e a c a t e g o r i e a d u p ă î n v o l b u r a r e a c o m p l e m e n t a r i t ă ț i i stihiilor; el a pus în joc un polarităților pe care am tip de sensibilitate ce îmi sesizat-o mai sus a fost în pare destul de rar întâlnit m o d p r o g r a m a t i c între tinerii compozitori, ilustrată de către lucrarea anume o internalizare a lui Gabriel Mălăncioiu: e c o u r i l o r f r u s te a l e

spectatori să plonjeze într-o stare de levitație Complementarium (in memoriam Jonathan naturii, lipsa clișeelor dintr-o piesă ce abordează imperturbabilă care să împietrească orice ecou Harvey). Scopul declarat al compozitorului a fost o „poveste” răs-povestită arătându-mi o exterior neavenit. Prin ingenioasa metodă chiar de a amplifica pe cât se poate contrastul autenticitate a inspirației, deci probabil o componistică descrisă mai sus, Diana Gheorghiu (dar și comuniunea) dintre „polarități precum fundamentare pe experiența trăită; Simfonietta mi-a spulberat însă din prima clipă orice continuu-discontinuu, temporalitate liniară- lui Dominic Maican era oarecum ruptă din reticență postmodernă de a mă lăsa pradă unei temporalitate circulară, lent-repede, diatonic- context, deoarece ea nu mi s-a părut altceva ataraxii care se pare că încă mai este posibilă. Iar cromatic, liniște-sunet”. Este firesc ca ambițiile decât un exercițiu de stil foarte ingenios și plăcut invariabila meditație muzicală era în mod fericit unor asemenea intenții să fie mai ispititoare dacă de altfel, dar care răspândea un vag iz de echilibrată prin modelul evolutiv propus de rămân pe hârtie, întrucât nicio concretizare a academism romantic; abundența ideilor din proiecția video (realizată de Mihai Benea): ni se unui program atât de vast și general-abstract nu Matsya de Diana Simon a făcut ca firescul și înfățișau multiplele ipostaze ale unei „nimfe” se poate plia perfect pe constructele mentale pe organicitatea înlănțuirii lor să fie resimțită ca o care, printr-un tot mai extins body painting care și le face fiecare individ creator. Totuși, după izbândă, însă unele retorisme au lăsat în cele din imaginat de Silvia Trăistaru, căpăta aripile și cum mărturisește în textul de prezentare a urmă impresia de dezlânare; apoi, într-o piesă ce duhul înflăcărat al unui dragon (această mică lucrării, Gabriel Mălăncioiu a fost în mai toate poartă titlul Narcis, a fost oarecum previzibil „poveste” salva de altfel aspectul de ședință foto lucrările sale ultime „subjugat” de această idee faptul că Șerban Marcu nu putea proceda altfel sentimentală și narcisiacă în care risca să pice de bază a complementarității polarităților; fără decât prin a-și aminti puțin de Debussy; în proiecția video). După dizolvarea ultimelor îndoială că imboldul de a survola implicațiile sfârșit, Vlad Maistorovici ne-a împărtășit un Vis zvonuri ale piesei, am rămas cu impresia unei multiple ale unei singure idei trădează o cu vampiri destul de captivant, plin de leitmotive răcoroase neteziri a asperităților interioare. irezistibilă compatibilitate interioară cu fondul melodice și timbrale care erau supte de sânge Tocmai datorită acestei influențe afective pe care ideatic respectiv, astfel încât personalizarea tocmai prin faptul că erau vânturate de colo-colo reușește să o aibă, nu ezit să consider Dragonfly convingătoare a abstractului poate să se impună cu o obsesivitate apropiată de sonoritățile III. Alter(ed) ego de Diana Gheorghiu o în cele din urmă. genului disco. capodoperă în miniatură. Dan Variu a încercat în piesa experimentală Cel de-al doilea concert dedicat tinerilor Suomisaundi o complementaritate stilistică ce compozitori români s-a desfășurat în 28 mai, prezintă un oarecare grad de risc, deoarece când ansamblul IConArts (dirijat de Gabriel treptata convertire a unei inițiale atmosfere

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 12 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCERTE

Profil & Gabriel Bebeșelea (și viceversa) niște aplauze prea palide (deși toate entuziaste) „consacratelor” Sonata I pentru pian de Henryk Dacă tinerilor compozitori li s-au consacrat, în raport cu strălucitorul bun-gust și Gorecki și Klavierstück nr. IX de Karlheinz după cum am văzut, două seri, ansamblul „Profil” profesionalism al protagonistului recitalului. Stockhausen (ambele interpretate de Mihai a abordat, în 26 mai, în sala „George Enescu”, Căci m-aș încumeta să spun că artistul Mario Măniceanu cu forța granitică cuvenită), trebuie compoziții provenite exclusiv din generația celor Caroli aproape că nu are cusur. Dacă în fața să recunosc că de la un moment dat nu prea am mai vârstnici, confruntându-ne rând pe rând cu aplauzelor și, în genere, în fața a tot ceea ce nu mai avut dispoziția necesară să „diger” așa cum nervul fin prin care s-au înlănțuit metamorfozele ține de arta sa, pare că se înfășoară în mantaua se cuvenea – adică cu sânge rece – majoritatea austere și dezvoltătoare ale unei formule protectoare a unei timidități cvasi-aristocratice, celorlalte piese. S-ar putea ca, deocamdată, cromatice lapidare, pregnante pe care Cornel în schimb, atunci când muzica începe, el aruncă pianul să rămână pentru mine instrumentul Țăranu a conceput-o ca pe un Epitaphe pour deoparte orice rețineri nejustificate, plonjând în iremediabil mumificat în hățișurile melodico-Jorge; zbuciumul liric (aproape dezintegrat în țesătura intimă a muzicii, intuind și interiorizând armonice ale epocii clasico-romantice, fapt ce nu miezul piesei, dar sublimat în final într-o puritate cu o desăvârșită pasiune traseul afectiv care irigă mă împiedică să savurez exploatarea celorlalte diatonică de sorginte folcorică) din Pentru voi de subteranele fiecărei piese abordate. Toate uriașe laturi ale sale – percusivă, pointilistă, Ulpiu Vlad; sensibilitatea epigrafică și foarte numeroasele efecte și jonglerii tehnice pe care clustere etc. –, dar mă împiedică să „mă plastică prin care György Kurtág a înlănțuit muzica nouă, avidă fiind de suculență timbrală, le emoționez” în fața tot mai rarei – din fericire – cioburile diamantine din suita Hommage à R. cere, sunt stăpânite într-un mod desăvârșit – tendințe a acestei exploatări de a deveni Sch.; laconismul brumat al poetului „mut ca o aproape „demonic” – de către Mario Caroli, ele exclusivă în detrimentul „sufletului” melodico-lebădă” surprins în Nebănuitele trepte de Viorel nefiind însă etalate doar de dragul unor trufii armonic prin care cred că timbrul acestui Munteanu; angrenarea șoaptelor misterioase, gă u n o a s e , c i f i i n d î n s c r i s e î n l o g i c a instrument se face remarcat în cel mai mare grad. șuierăturilor amenințătoare, tunetelor fundamentului afectiv care de bună seamă că Oricum, s-a simțit că cei doi interpreți au depus nediferențiate ale instrumentelor de suflat și de există în cazul oricărei piese viabile. Tocmai acest multă muncă și chiar patos în aceste piese percuție în căutarea unor Unseen Codes de fin dozaj între tehnică și expresivitate, între obositoare, făcându-le astfel mai atractive, în Vladimir Scolnic; cam stridenta și prea partitură și personalitate, pe scurt, tocmai special în cazul lucrărilor Essay in sound de îndelungata aglomerare a unor Color Games de această inteligență a sentimentelor reprezintă Gheorghe Costinescu (interpretată de Mihai Hana Ajiashvili; meditația foarte sugestivă și vraja prin care farmecă orice interpret Măniceanu) și Ondulation de Makoto Shinohara convingătoare a lui Cristian Lolea asupra profesionist, deci și Mario Caroli. În plus, am (interpretată de Andrei Tănăsescu). Însă, după dezintegrării implacabile pe care fenomenul amețit de-a dreptul având impresia că de sub cum începusem să spun, în finalul recitalului, Entropiei o poate imprima și materiei muzicale. luciditatea premeditată a flautistului nu scăpa personalitățile vulcanice, chiar pasionale aș zice, S-a alcătuit astfel un concert menit să ipostazieze nici cel mai infim rest de sunet; până și inerentele ale celor doi pianiști au fost impulsionate spre acea manifestă dorință a organizatorilor spontaneități păreau supuse unui examen critic izbucniri nezăgăzuite de nicio inhibiție, s-au festivalului de a realiza o ediție „mai dintre cele mai scrupuloase. Pasiunea conducea contaminat de și au contaminat cu voluptatea «echilibrată»”, în care să se regăsească „nume impetuoasă caleașca solid făurită a tehnicii, însă burlescului flamboaiant pe care Andrei parțial uitate sau neglijate alături de cele ale unor bunul-gust era elegantul și autoritarul vizitiu. Iar Tănăsescu l-a investit în suita de variațiuni tineri creatori (20-30 ani)”, precum și „o în privința repertoriului prezentat, voi preciza Ciuleandra. Cred că o asemenea îngemănare – echilibrare a prezențelor autohtone cu cele din doar că toate piesele – indiferent de orice stihinică și empatică – între doi pianiști planul muzicii europene și mondiale” (Dan clasamente valorice – au purtat pecetea „înghesuiți” în fața unei singure claviaturi rar mai Buciu, directorul artistic al SIMN 2013). magistrală a virtuozului virtuos, fiindu-ne cu poate fi auzită (și văzută, căci cei doi își Concertul ansamblului Profil s-a înscris între siguranță prezentate într-una dintre cele mai împleteau, își încălecau mâinile, până când culminațiile festivalului datorită în bună măsură bune forme posibile (consider totuși că o ajungeau să se „încâlcească” ei înșiși, alcătuind scrupulozității pasionate pe care a dovedit-o culminație a fost atinsă prin Morte tamburo de un singur organism ce scotea din cutia pianului dirijorul Gabriel Bebeșelea în tălmăcirea Salvatore Sciarrino; iar repertoriul românesc nu ca dintr-un joben jerbe vulcanice de sonorități lucrărilor enumerate mai sus, lucrări care în putea lipsi din program – Sonata de Tiberiu Olah când placate, când picurate, însă întotdeauna majoritatea lor au fost – lucru obișnuit în sfera și, mai ales, Doina Rotaru cu a sa binecunoscută caricate). Toate neoromantismele mugitoare, muzicii noi – dificil de abordat din punctul de Japanese garden). lirismele sentimentale, clișeele specifice muzicii vedere al scenariului creator inspirat adesea din Nu ar avea rost să mai continui acest encomion de film, citatele (la un moment dat a scânteiat concepte abstracte și întotdeauna minuțios (la lectura căruia cel „vizat” s-ar simți fără fugitiv o savuroasă înrudire între linia melodică a nuanțat de către compozitor atât în partitură, cât îndoială un pic stânjenit), întrucât nu aș face Ciuleandrei și cea a faimosului capriciu și în explicațiile programatice. Această altceva decât să descriu atributele unei tipologii paganinian în la minor), toate au fost îngropate clarviziune, alăturată atenției neobosite pentru – aceea a artistului autentic – care și-a găsit una sub un suveran râs homeric, au mers cu pași acele subtilități ce au un rol esențial în din multiplele încarnări în persoana lui Mario deciși spre orizontul paroxismului, lăsându-i pe construcția ansamblului, neprimejduind Caroli. Oricum, nu era nevoie să consolidez eu spectatori pur și simplu „paf”. Am regăsit cu omogenitatea sonorității generale, ci dimpotrivă, prin aceste câteva fraze sunătoare reputația entuziasm pe internet un videoclip foarte amplificând-o; precizia stabilirii unor nuanțe unuia dintre cei mai remarcabili flautiști ai s u g e s t i v p e c a r e î l r e c o m a n d adecvate – toate sunt roade ale muncii lui Gabriel prezentului. Însă sper ca următoarea lui apariție (http://www.youtube.com/watch?v=Bi2Fsr2wBebeșelea cu ansamblul Profil. Tânărul dirijor pe scenele UNMB să se bucure de o primire nu CMM) tocmai pentru ca aprecierile mele să nu fie stârnește încrederea creatorilor și își merită mai explozivă, ci pur și simplu mai larg suspectate de subiectivism extravagant, dar mai laudele deja aduse. interesată. Pentru că merită. ales pentru bucuria împărtășirii unei lucrări ce

cu siguranță că îi va ispiti pe mulți alții. Acești doi Mario Caroli Andrei Tănăsescu & Mihai Măniceanu pianiști sunt extrem de pitorești, și de aceea ei În 26 mai, am revenit în Studioul de Operă și dansând Ciuleandra trebuie priviți în aceeași măsură în care trebuie Multimedia, unde s-ar fi cuvenit ca prezenței În a treia zi a festivalului (27 mai), sala „George ascultați. Am impresia că s-au regăsit consunând flautistului Mario Caroli în cadrul festivalului să i Enescu” a găzduit un recital de pian al cărui final și cred că nu mă înșel dacă afirm că multă lume îi se răspundă cu prezențe mult mai abundente în a constituit pur și simplu un spectacol așteaptă la fel de „îngemănați” și pe viitor.rândurile publicului. Din păcate, m-am simțit în memorabil. Nu voi detalia aici fiecare piesă unele momente oarecum jenat să contribui la p r e z e n t a t ă , d e o a r e c e , c u e x c e p ț i a

continuare în pagina 13

continuare din pagina 11

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 13 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCERTE

mai recente lucrări ale unor tineri Spune-mi ce să fac.compozitori care au fost numiți Cealaltă piesă prezentată de Constantin Basica – „hamburghezi” întrucât tustrei, Deadline pentru orchestră de cameră, live d u p ă a b s o lv i re a s t u d i i l o r electronics și video – a reprezentat rezultatul muzicale în București, s-au încordării creatoare de pe parcursul celor două specializat în domeniile inițiatice săptămâni pe care compozitorul le-a avut la ale compoziției multimedia și ale dispoziție pentru a satisface un deadline. Dată utilizării noilor tehnologii în fiind inițiala lipsă de inspirație mărturisită de muzică la Hochschule für Musik compozitor, lucrarea pe care trebuia să o dea la und Theater Hamburg. Este vorba iveală într-un timp atât de scurt nu putea găsi o despre Cătălin Crețu, Constantin soluție mai ingenioasă decât axarea pe însăși Basica și Victor Alexandru Colțea. condiția deloc confortabilă a termenului-limită, a Toate piesele lor – ca, de altfel, lucrului la comandă. Căci, ca întotdeauna, muzica electronică în general – au presiunea timpului încearcă în zadar să răpună lăsat să se întrevadă faptul că inspirația acelui creator inteligent care știe să izvorăsc din toiul unor căutări și treacă peste efectul ei inhibant și care realizează

Game experimentări efervescente, cu că, de fapt, ea însăși se poate transforma în Din festival nu putea lipsi ansamblul de percuție adevărat pasionate, conștientizându-i în același subiectul creației. Astfel, deadline-ul devine Game care a concertat în ultima zi a săptămânii timp pe spectatori de realitatea palpabilă a adeseori o neprevăzută stimulare a propriului dedicate muzicii noi (31 mai), în sala „George duetului creator care poate exista între mediul sine înspre o răbufnire creatoare cât se poate de Enescu”. Seara a avut niște porți de intrare electronic și cel uman. Am fost martorul fascinat inspirată. Lucrarea lui Constantin Basica fermecate prin prezentarea în primă audiție a al „însuflețirii” reacțiilor muzicale pe care reușește cu ingeniozitate să transforme unei noi lucrări de Doina Rotaru, Salcia. Magia calculatorul, în funcție de context și de partitura subiectul termenului-limită în obiect artistic și, delicată a sonorităților, fluiditatea evolutivă concepută, le avea în timp real: răspunzând la în plus, pare să își cunoască foarte bine limitele, aproape insesizabilă a stărilor, panteista stimulii pe care, prin intermediul unor mijloace întrucât partitura muzicală și povestea video se prezență a flautului (Ana Chifu) sunt tot atâtea tehnologice avansate precum senzori, Kinect sau susțin și se potențează reciproc în permanență, amprente creatoare ce fac imediat recognoscibil Ipad, îi primea de la mișcările și gesturile ele nerămânând la fel de puternice dacă ar fi universul sonor al Doinei Rotaru, un univers ce se artiștilor, mediul electronic intra în interacțiune percepute separat. aseamănă cu ținuturile oculte – mustind de directă cu „părinții” lui. Era creat astfel un Mi-a mai reținut atenția cu deosebire piesa pe culori, simboluri și făpturi băsmuitoare – ale unei acompaniament electronic instantaneu noi Dumbrăvi minunate. Cred că a fascinat al partiturilor soliștilor și, de fapt, cu toții îndeosebi avansarea întregii piese înspre – artiști, spectatori și calculatoare – incantația finală a unui cântec de leagăn cules din deveneam protagoniștii unei aventuri Maramureș ce emoționa prin simplitatea sa muzicale irepetabile, întrucât aceeași arhetipală și prin timbrurile cristaline măiestrit piesă putea fi mult modificată, de la o împletite de către compozitoare. interpretare la alta, în funcție de În Luxuria (concert pentru vibrafon și patru tălmăcirea compozitorului. grupe de percuții) de Liviu Dănceanu s-a Lucrarea care a oferit cea mai completă și remarcat studentul în anul I Daniel Iliescu, care a mai reușită imagine a acestei „umanizări” avut de tălmăcit și de interiorizat un discurs a mediului electronic a fost în mod solistic puțin cam dezlânat prin insistența pe o p r o g r a m a t i c p l a s a t ă î n f i n a l u l expresie foarte flexibilă, aproape recitativică ce concertului, deoarece ea și-a propus să antrena celelalte instrumente în urmarea reunească cele mai multe forțe parcursului încolăcit al unor liane sonore multimedia (Kinect, live electronics și „luxuriante”. live video) și să le pună să conlucreze în În partea a doua a concertului, Alexandru Matei a mod creator cu interpreții (clarinetistul atins punctul culminant, stârnind cu siguranță în Alexandru Avramovici care, alături de spectatori stihii dintre cele mai „păgâne” prin calculator, era „dirijat” de către însuși redarea pasională a unei lucrări foarte compozitorul piesei, Constantin Basica).

care Victor Alexandru Colțea a scris-o pentru convingătoare atât prin tehnica superioară Lapidaritatea ironică a prezentării din chitară preparată și live-electronics: intitulată cerută, cât și prin răscolirile viscerale, brute pe programul de sală ne încunoștința din timp într-un mod cabalistic RinmoDeZer-Freq după care le creează – e vorba de Rebonds de Yannis despre zona de interes a lucrării: „Această piesă numele efectelor timbrale utilizate (Rinmo = ring Xenakis –, pentru ca mai apoi maestrului să i se se interpretează fără prescripție medicală. Se modulation, De = delay, Zer = harmonizer, Freq = alăture din nou studenții în interpretarea recomandă urmărirea cu atenție a informațiilor frequency shifter), lucrarea ne pune în fața unei lucrărilor Hexagon de Adrian Pop și Misterioso de audiovizuale. Dacă apar manifestări plăcute sau veritabile simfonizări a chitării, nemulțumindu-Sofia Gubaidulina. neplăcute, adresați-vă compozitorului sau se doar cu – așa cum s-ar crede – însăilarea Ca de obicei, Alexandru Matei împreună cu interpreților”. A urmat, așadar, o meditație pastelată a unor efecte speciale, ci reușind chiar o discipolii săi conving prin consecvența neobosită audiovizuală tot mai neliniștită și mai coerență dramaturgică pigmentată din loc în loc cu care abordează – într-un ritm foarte susținut – fragmentată asupra resturilor neperisabile pe cu fascinația pentru pitorescul sonorităților prime audiții, stimulând astfel imboldul care mesajele publicitare le lasă în psihicul aflate.creatorilor spre perfecționarea și îmbogățirea uman, înfățișându-ni-se din mai multe unghiuri Cât despre lucrarea prezentată de Cătălin Crețu – tot mai luxuriantă a lumii percuției. De un fel de arbore-neuron care, „contaminat” fiind, cel de-al doilea ciclu de Piano Interactions, asemenea, piesele deja înscrise în repertoriul a ajuns să rodească tot felul de reclame, frânturi intitulat Clopote și mecanisme–, mi s-a părut că, ansamblului sunt mereu reluate și trecute prin luminoase și gesturi sonore tot mai detașate din dorința de a transmite spectatorilor filtrul personalităților tuturor studenților care unele de altele. Totul părea să fi izvorât dintr-o fascinația pentru revelațiile sonore ale „rulează” în jurul lui Alexandru Matei (și, în îngri jorare a autorului referitoare la tehnologiei cu senzori controlată de computer ultima vreme, al lui Sorin Rotaru), ceea ce face întreruperile relaxante și interesate, la faliile tot (care unifica „pianul clonat digital, preparat după din Game cea mai importantă pepinieră mai dese (în fapt, niște neanturi umplute cu rețeta lui John Cage” cu pianul preparat), românească de viitori percuționiști. obiecte și prețuri) pe care reclamele le instituie materialul muzical în sine a picat (mai ales pe în viețile noastre, făcându-ne să egalizăm și să parcursul interminabilelor interludii numite Muzică electronică I . Compozitorul- coborâm în derizoriu – fie și în mod involuntar – Bells) în ispita simplismului retoric. Efortul și calculator/Calculatorul-compozitor. orice poveste, peisaj sau mesaj, oricât de nobile dedicarea pianistei Adriana Toacsen au fost cu Î n 2 6 m a i 2 0 1 3 , C e n t r u l d e M u z i c ă ar fi ele. În acest sens, titlul piesei nu putea fi atât mai admirabile.electroacustică și Multimedia al UNMB a reunit, altceva decât o dorință a creatorului de a crea un

sub genericul „Different Kinds of Electric”, cele dialog căutător de soluții cu fiecare dintre noi:

continuare din pagina 12

continuare în pagina 14

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 14 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCERTE

Muzică electronică II . O experiență v i s u l d e ve a c u r i a l sufletească. omenirii prin întronarea În seara zilei de 30 mai, mi-am dorit ca intrarea- imaginarului, a ficțiunii, a mi întârziată în Studioul de Operă să fie cât mai virtualului deasupra tot silențioasă, însă pleoscăiturile pantofilor m a i i l u z o r i i l o r ș i îmbibați de apă m-au făcut să mă reped spre un multiplelor realități. scaun singuratic, cel mai apropiat de ușă, ocolind ...M-am adâncit așadar în unele priviri condescendente și vag amuzate. întunericul sălii și, pentru Alergasem prin ploaie, iar acum bălteam fără prima oară în viață, am prea mare entuziasm cu hainele lipite de piele, avut „curajul” să ascult cu pregătindu-mă să fac față încă unui concert la ochii închiși, așa cum care datoria de cronicar mă obliga să asist. După simțeam că în jurul meu ce Lavinia Coman încheiase prezentarea noului se petrecea într-un mod CD de Ana Szilágyi – Flights–, Călin Ioachimescu mult prea unanim pentru i-a invitat pe toți spectatorii să se concentreze pe ca să nu ader și eu la

uimesc de înfrățirea atât de neașteptată pe care locurile din centrul sălii pentru ca sonorizarea această atitudine. Am compozitorii o stabilesc între elanul metafizic și îmbunătățită a lucrărilor de muzică electronică presimțit atunci ce poate însemna veșnicia: mediul electronic – o înfrățire ce devine atât de ce urmau (Dan Alexandru, inginerul de sunet, și căldura unor singurătăți personale regăsite convingătoare tocmai pentru că mediul Cătălin Crețu, cel care a realizat adaptarea unele pe altele, adunate în căușul unei electronic nu este decât ceea ce este, adică un multicanal a pieselor, merită cu prisosință toate Singurătăți împărtășite. Simțeam cum fiecare din mediu pentru voința creatoare. felicitările) să poată fi percepută omogen și astfel spectatori este atât de adâncit în sinele propriu, Plasată într-o zonă ambiguă, de graniță, Dusk de să transforme concertul într-o „experiență încât ajungea să palpeze rețeaua interconectată a Adrian Borza și-a propus – printr-o tehnică specială”. Chiar așa a și fost. M-am așezat lângă un rădăcinilor împletite între toți spectatorii, foarte originală numită „morfogeneza sunetului prieten, în centrul sălii, unde, o dată cu apariția presimțind țesătura întregii săli. De fapt, imaginii” (ce presupune traducerea, prin primului sunet, am dat dintr-odată uitării trupul închizând ochii, nu mai eram spectatori; intermediul calculatorului, a „caracteristicilor jilav și indispoziția. rămăseseră din noi doar conștiința și auzul, vizuale – formă, strălucire, culoare – în calitățile Am fost luat prin surprindere. Nu numai că m-am complet destrupate. Astfel, ascultând, ne-am sunetului – înălțime, durată, intensitate, imagine lepădat de orice sfieli reticente și nejustificate pe văzut făcând iarăși parte din apele întunericului stereofonică”) – să reprezinte „dilema care le-aș fi putut avea la adresa muzicii primordial, de acolo de unde vocabula hindusă misterioasă dintre zi și noapte, lumina dintre electronice (până atunci, aproape deloc Aum a dat naștere lumii. Prima lucrare răsăritul și apusul soarelui, starea dintre vis și frecventată de mine), însă, în cele din urmă, acest românească de muzică electronică, scrisă de realitate, sensul efemer al clarobscurului”. Astfel, concert s-a dovedit a fi o experiență cât se poate Corneliu Cezar în anii 1965-67, năzuiește să dacă prin piesele de până acum ne obișnuiserăm de sufletească. M-am convins încă o dată că forța recreeze tocmai obârșia primă/ultimă prin cu revelarea planurilor cosmice, Duskne-a prejudecății este tiranică; căci se înșeală cine își echivalarea pregenezei cu un sunet fundamental absorbit ca un vortex, propulsându-ne în însuși peste care, la chemarea pulsul difuzelor interstiții ce urzesc țesutul irezistibilă a oftatului subatomic al materiei.adâncurilor Aum, prind Următoarele două lucrări – Zumzet de Nicolae ființă și se suprapun Teodoreanu și Digital birds de Călin Ioachimescu armonicele și flashback-– au fost oarecum mai „telurice”. Prima a creat u r i l e t u t u r o r niște „personaje sonore” pitorești prin profilul evenimentelor, lumilor, lor nu lipsit de umor, personaje ce mișunau de posibilităților pentru ca, colo-colo, se căutau, se „înghionteau” unele pe la începutul sfârșitului, să altele, alcătuind astfel un zumzet („când gălăgie, răsune însăși Vocea când liniște”) a cărui acoperire părea fie r o s t i n d , î n l i m b a - i urbană/naturală, fie omniprezentă. Iar Digital zămislitoare, un sigiliu birds s-a ipostaziat practic într-un corespondent ocult și apoi retrăgându-computerizat al unei ambianțe sonore pline de se în somnul veșniciei, în trepidanta viață păsărească și de cele adiacente preaplinul adâncurilor ale ei, făcând trimitere atât la „atmosfera serenă a primordiale însămânțate închipuie că între domeniul plutitor-diafan al Preludiului la după-amiaza unui faun”, cât și la în silaba Aum. Ca mai toate punctele de pornire, spiritului și cel artificial/anti-natural/anti-uman universul artistic-ornitologic al lui Olivier această capodoperă tulbură prin lapidaritatea al computerului există o schismă care dovedește Messiaen. suficientă și sugestivă cu care developează viața fără putință de tăgadă alienarea produsă de Pentru (puținii) cunoscători, Natural-Cultural de sonoră a Universului, dându-ne posibilitatea de a mediul electronic. Ca orice act creator, forța de Octavian Nemescu nu mai are nevoie de pregusta din sentimentul certitudinii că am făcut persuasiune a muzicii electronice depinde de prezentări elogioase. Însă pe lângă „muzica cândva parte din miezul pregenezei. La celălalt intențiile cu care este mânuită. În cazul spectralo-arhetipală” a acesteia (compusă în capăt, prin mijlocirea următoarei lucrări – concertului de față, compozitorii nu au ezitat să 1973, 1983 și distinsă în 1985 cu premiul Transcendență de Ana Szilágyi – am pregustat se aventureze în a medita la lucruri dintre cele Confederației Internaționale a Muzicii din sentimentul certitudinii că vom face cândva mai „serioase” precum momentul genezei, Electroacustice), concertul discutat aici i-a pus parte din eternitatea postapocaliptică. Mai întâi, biruința hristică asupra morții, sunetul imaginii, pe spectatori față în față cu ineditele proiecții sonoritățile subtile ale unor instrumente și voci zumzetul orașului sau al naturii, atmosfera video ale lui Mihai Cucu. A fost o „resuscitare” prelucrate cu mijloace electronice se amplifică și serenă din Preludiul la după-amiaza unui faun... binevenită, întrucât văzul, cel mai plin de sine își ating inevitabilul punct terminus în Care neofit ca mine s-ar fi așteptat la asemenea simț, nu suportă cu plăcere atât de îndelungate persistența liniară a sunetului si „(ce preocupări în interiorul unui gen muzical ce le stări de repaos precum cele la care îl supuseseră simbolizează moartea, v. Alban Berg)”, pentru ca pare multora atât de „ne-uman” la o primă și piesele prezentate până acum. Astfel, am putut mai apoi piesa să caute să răsune înspre noi ca o superficială vedere? A trebuit să recunosc că observa cum urmăr irea unor modele prefigurare a veșniciei viitoare ce va fi instaurată muzica electronică ne ajută să pătrundem mai audiovizuale abstracte poate fi cel puțin la fel de de „biruința asupra morții”, bazându-se pe „o adânc în tainițele interiorității omenești tocmai palpitantă precum urmărirea unui film de cântare ortodoxă, înregistrată la slujba de datorită faptului că, până la urmă, tot de acolo a și acțiune, întrucât ea stimulează conexiuni (fie și duminică în Biserica ortodoxă română din izvorât, amintindu-ne că spiritul nu este o eșarfă aproape imperceptibile) cu acumulările Viena”. Compunând această lucrare „în perioada diformă spulberată în vântul morții, ci are și el imaginare specifice fiecărei subiectivități. dintre Paștele catolic și cel ortodox”, Ana Szilágyi „carnea” lui care se cere revelată prin orice

s-a păstrat în mărturisita zonă de interes pentru mijloace. Deci și prin intermediul computerului, „ceea ce se află în spatele realităţii, ceea ce este această omnipotentă plăsmuire care împlinește înalt sau profund”. Iar eu nu am încetat să mă

continuare în pagina 15

continuare din pagina 13

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 15 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCERTE

A fost de ajutor în acest sens scenariul modelul abstractului multicolor va fi , aplauzelor finale. Trezirea a fost treptată, iar compozitorului care, în năzuința sa de a reface, bineînțeles, chipul uman care, adoptând modelul aplauzele au devenit încetul cu încetul tot mai prin intermediul imaginarului creativ, traseul ordonator al culorilor alb și negru, va coagula și că lduroase. Prin mij locirea suf letului nașterii Universului, este mult mai „sistematic” va limpezi forma copacului sonor, antrenându-l „electronic” al creatorilor, fusese regăsit în decât Corneliu Cezar în Aum, el propunându-și să în rodirea unor „fructe” culturale sugerată de un sufletul fiecărui spectator un făgaș ce amenința sugereze rând pe rând „Big Bang-ul, Nașterea pian ce cântă melodii ascendente. Cu o să fie năpădit de buruienile uitării. Ieșind în Galaxiilor, a Naturii, Momentele Creației, în cele 6 desăvârșită clarviziune, proiecția video dă liniște din Studioul de Operă și Multimedia, zile biblice, ivirea esențelor acustice aparținând concretețe binomului inclus în titlu: dezordinea părea că fuseserăm cu toții reținuți – timp de nici celor 4 regnuri existențiale: mineralul, vegetalul, multicoloră a naturii – ordinea monocromă a două ore – în interiorul unui pântec matern, animalul (insecte, păsări, animale) și umanul.” La culturii. Străfulgerarea finală care propulsează hrăniți acolo și apoi renăscuți purificați înapoi nivel sonor, tot acest proces urmează modelul cu repeziciunea rachetei pianul în registrul acut înspre lumea din care veniserăm. Eram pe deplin arhetipal al unei spirale a oului care – prin și lasă, pentru o fracțiune de secundă, să se împăcați cu gândul că întâlnirile de acest gen se închegarea, pornită din centru și extinsă evolutiv întrevadă umbra mâinii divine întinse spre cea a opun prin însăși natura lor fenomenului spre acut și grav, a acelei trinități a armonicelor lui Adam, aduce o altă intuiție extraordinară a lui răspândirii de fluturași promoționali în rândul ce alcătuiesc trisonul major (do-sol-mi) – face Mihai Cucu; amintind celebra pictură a lui „maselor”; ele nu suportă popularizarea, titrarea posibilă creșterea unui „arbore al vieții, Arhetip M i c h e l a n g e l o , e s te p ro c l a m a t ă a s t fe l masivă, distribuirea așa-zis „democratică”. Fără a al arhetipurilor”. La nivel vizual, Mihai Cucu a consumarea puterii omului de a imagina crearea stârni valuri în jurul lor, cad în surdină până în intuit cu prodigiozitate ilustrarea pur-abstractă naturalului numai în interiorul sferei structurile cele mai din adânc, acolo unde accesul a tuturor momentelor Creației (diferențiind prin culturalului. este limitat. Acesta a fost sentimentul general pe culori și modele survenirea fiecăruia din cele Nu cred că după un asemenea concert doar eu am care l-am resimțit pe parcursul Săptămânii patru regnuri existențiale enumerate mai sus) în fost cel nins cu polenul ideilor și al sentimentelor. Internaționale a Muzicii Noi – un sentiment care sânul Galaxiei-mamă rezultate în urma exploziei I-am văzut pe toți spectatorii urnindu-se cu greu se îmbină perfect cu ritmul retragerii cornului originare. Singura plăsmuire emancipată de din întuneric înspre gestul convențional al de melc într-o cochilie fermecător șerpuită.

F R A N Z L I S Z T ACI, MELOPEIA – AI! E POLEMICA MICUL MEU PRINŢ (schiţă de portret) tempo di minuetto ASCUNS DUPĂ O STEA

(Sonet)înger privind în faţă demonul ce vine spre tine,demon amintindu-şi doar absenţa-i, de! Micul meu prinţ ascuns

de îngerul care-a fost cândva dragostea, vezi bine, după o stea,cei doi veghind e cea care e una cu cerul, la final de

la poalele Muntelui Muzicii carte,ascensiunea mlădiosului adolescent dac-o strigi, răspunde mereu aproape şi mereu departe,care poartă cu el mari provizii doar în clipe rare; din vina vremii ce nu vrea să stea,de lumină şi-ntuneric unde se ascunde?pentru lucrările de mai târziu poate în mirare! eu tot mai cred în viaţa fără moartesingur în faţa timpului şi, dincolo de ea, că-i cinevaşi-a cerului cu ochi de gheaţă e în tot şi-n toate – care, deşi nu ne-a iubit, ne va,sprijinindu-se în hei! şi-n adio!, stăpân pe golul care ne desparte.în cele două mâini gânditoare ai ceva dreptateevoluând – pas cu pas – oricum ai descri-o E dreptul nostru, dragul meu Horaţiu,dintr-o-ntrebare-ntr-alta să transgresăm, firesc, şi timp şi spaţiuşi-având ca oglindă chiar şi înţelept, să fim doar unul, ne-ntrebând de ce,doar sufletele oamenilor o doreşti ca puştii care-l arată veşnic tânăr doare? spune drept! căci altfel lumea s-ar sfârşi prin viciu, bătrânul pelerin pe Via Crucis mai bine că nu ştii într-o apocalipsă de serviciu:cu faţa smochinită de ani şi suferinţe unde nu-i dragoste, nimic nu e.avea să moară tot singurlăsând în urmăun anteriu uzat şi şapte batiste MĂTASEA TOAMNEI S-A TĂIAT…

Remember Toni Şuteu DESPRE CUNOAŞTEREA ARTISTICĂ *

se-adaugă Mătasea toamnei s-a tăiat Iată că se-mplineştedesigur şi umbra n-a mai vrut s-aştepte; un lucru de artă.

la acestea a fost chemat la cele drepte Cei care vreţi să-l cunoaşteţi,o carieră de mag al sunetelor o melodie de băiat. vă treziţi, fără veste, de pianist fantast în faţa unei noi dimensiuni;şi inginer al armoniei moderne Un semn cu mâna, sus, pe trepte, aşadar, lăsaţi legile-n urmă,un destin de daimon şi-un gol de neremediat, ca pantofii la intrarea-n moscheie,

şi duh rătăcitor lăsat de cel ce-a adiat precum şi fidela, necruţătoareaal cărui sălaş a fost şi este şi va fi întreaga lume cântări de suflet şi-nţelepte. privire critică,siluetă de lumină sonoră păşiţi desculţi pe lespezile recicu aura eternităţii Adolescentul ce vâslea, şi citiţi-i adevărul ascunscare intră-n case şi-n conştiinţe croind cărare de scântei, la lumina unei lacrimi;iar sfânta de nelinişte şi-o poartă într-un amurg, pe lacul Tei, de nu, închinaţi-l uitării prin marile oraşe care vă va urmări viaţa-ntreagă.pe la răscruci pe dealuri şi câmpii trecu, prin amintirea mea, în drum spre steaua lui de nicăieri cum trece, cu-n surâs discret,ce naşte şi de-a pururea se naşte un fir de soare prin sonet.

continuare din pagina 14

POEZII - NICOLAE COMAN

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 16 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

SIMPOZION

Popescu, cel care îndrumă cu pasiune şi valorică a specialiştilor din domeniul pedagogiei profesionalism corul Operetei bucureştene. şi al artei dirijorale româneşti. Lect.univ.dr. Laura Preocupările legate de arta corală s-au aflat în Smărăndescu a completat trăsăturile morale şi centrul atenţiei şi în comunicarea conf.univ.dr. profesionale ale muzicianului în comunicarea Un Valentin Gruescu, intitulată sugestiv Din Profesor, un Dirijor, un Om – maestrul Petre laboratorul unui patent cultural-artistic de Crăciun. Ca fostă studentă, aceasta a oferit detalii succes. Domnia sa s-a referit la activitatea coralei despre munca la clasă, despre modul în care Ioan Cristu Danielescu din Ploieşti, care, pe domnia sa îşi desfăşura activitatea ca profesor, ca parcursul celor patru decenii de când a luat dirijor şi mentor. Conf.univ.dr. Ioan Golcea a fiinţă, s-a remarcat prin profesionalism, prin întregit portretul maestrului prin comunicarea pasiune şi rezultate remarcabile obţinute pe plan naţional şi internaţional. În afara imaginilor care au ilustrat evenimente principale din primele două decenii de existenţă, publicului i-a fost prezentat un moment muzical din cadrul Festivalului Internaţional George Enescu (ediţia Simpozionul Departamentului de Dirijat şi 2011), în care corala condusă de dirijorul Instrumente complementare, desfăşurat în 21 Valentin Gruescu a interpretat cu fantezie şi iunie 2013 a sintetizat câteva contribuţii virtuozitate minunatul Dar de nuntă - creaţie notabile legate de interpretare, realizate prin reprezentativă a lui Radu Paladi. Aflată în prisma cercetărilor în domenii variate precum ipostază solistică pentru a doua oară, Adriana muzicologia, dirijatul de cor şi arta pianistică. Toacsen-Ponta, a interpretat câteva Improvizaţii Tematica a făcut referire şi la evenimente de Francis Poulenc (nr. 1-3 şi 5-8). Din cele 15 m u z i c a l e a l e a n u l u i 2 0 1 3 , p r e c u m piese cât cuprinde ciclul, pianista a ales un semicentenarul morţii lui Paul Constantinescu şi număr de 7, pe care le-a ordonat după criteriul centenarul naşterii lui Ion Dumitrescu. O contrastului de tempo şi de caracter. Prestaţia secţiune aparte a fost dedicată omagierii artistică s-a remarcat şi de această dată prin profesorului Petre Crăciun, stins din viaţă cu un acurateţe, vervă, dezinvoltură, prin diversitate an în urmă. colorist ică ş i expresivă . Comunicarea conf.univ.dr. Nicolae Gheorghiţă, intitulată De la neumă la interpretare sau despre procesul componistic în muzica bizantină a pornit de la studiul codicelor muzicale bizantine și post-bizantine, dar și al surselor teoretico-practice ale

Gândirea aforistică a lui Petre Crăciun. A fost acestei arte. Cercetarea întreprinsă de distinsul evocată gândirea profundă a muzicianului, care muzicolog încearcă să recompună complexul era la curent cu implicaţiile semiologiei şi fenomen al construcției arhivelor sonore hermeneuticii în interpretare şi care elaborase mentale și al mecanismelor prin care muzicianul un sistem propriu de cercetare şi evaluare a medieval bizantin reușea să asimileze, iar mai muzicii. Au mai luat cuvântul dirijorul Voicu apoi să transmită repertoriile monodice ale Enăchescu, directorul Centrului Naţional de Bisericii răsăritene. Cultură “Tinerimea Română”, omagiindu-l pe Secţiunea dedicată omagierii maestrului Petre maestrul Crăciun ca pedagog şi prieten, precum Crăciun - de a cărui activitate la Catedra de Dirijat şi doamnele Mihaela şi Sanda Crăciun, fiicele din Conservatorul bucureştean se leagă muzicianului. formarea multor generaţii de profesori şi dirijori În încheierea lucrărilor simpozionului, de cor - a cuprins trei comunicări. Prima, În deschiderea simpozionului, lect.univ.dr. Sanda prof.univ.dr. Lavinia Coman a prezentat intitulată Petre Crăciun - schiţă de portret, a fost Hîrlav-Maistorovici a prezentat comunicarea comunicarea Centenar Ion Dumitrescu, evocarea

Paul Constantinescu: creaţii simfonice şi vocal- unei mari personalităţi. Domnia sa a subliniat simfonice necunoscute. Domnia sa a efectuat o contribuţia lui Ion Dumitrescu în cadrul muzicii cercetare aprofundată a activităţii şi creaţiei româneşti din a doua jumătate a secolului al XX-ilustrului compozitor român, finalizată prin mai lea în calitate de creator, de preşedinte al Uniunii multe cărţi şi studii. Dintre lucrările cele mai Compozitorilor şi Muzicologilor şi de distins valoroase, care merită să figureze pe afişele pedagog al Conservatorului bucureştean. concertelor, au fost prezentate: Burlesca pentru Apreciind calitatea şi diversitatea temelor pian şi orchestră, Suita Românească (Colind, dezbătute în cadrul acestei manifestări ştiinţifice Bocet, Descântec, Cântec bătrânesc, Jocul şi artistice, adresăm tuturor celor interesaţi (cu Căluşarilor), Triptic (Moartea, Copilaria, Nunta) precădere tinerilor colegi şi studenţi) invitaţia şi Rugăciune. A urmat un moment artistic de de a participa la următorul simpozion, înaltă ţinută, în care pianista Adriana Toacsen- programat în primul semestru al anului Ponta a interpretat Suita pentru pian de Francis universitar 2013-2014. Poulenc, lucrare de anvergură instrumentală, mai puţin abordată pe podiumul de concert. Prestaţia pianistei s-a remarcat prin fantezie, rafinament, prin aplomb şi strălucire. Conf.univ.dr. Gabriel Popescu a susţinut comunicarea Stilistica interpretării partiturilor corale în genul de operetă (II). Domnia sa a continuat ideile prezentate în simpozionul anterior, subliniind rolul important pe care îl au

realizată de conf.univ.dr. Carmen Manea. A fost ansamblul coral (şi, evident, dirijorul acestuia) subliniată necesitatea reevaluării locului şi în cadrul spectacolelor de operetă. Prezentarea rolului pe care Petre Crăciun îl ocupă în ierarhia s-a bazat pe experienţa dirijorului Gabriel

conf.univ.dr. Carmen Manea

Interpretarea între modelul clasic şi orientările contemporane

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 17 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CRONICA MUZICALĂ

La moment aniversar, mulţi putem vorbi despre artistă: la Conservatorul din Iaşi - Florica Mărieş, marea noastră soprană, Maria Slătinaru Nistor. la cel din Bucureşti - Arta Florescu. Premiile Unii o cunosc după renumele de primă mare voce concursurilor internaţionale au marcat intrarea a României, cu o carieră glorioasă pe tărâmurile în marea carieră - Ceaikovski - Moscova, lumii internaţionale. Privilegiaţii i-au fost Toulouse-Franţa, George Enescu - Bucureşti, parteneri pe scenele româneşti sau pe Verviers-Belgia, Francesco Vinas - Spania. După importante scene ale lumii sau în sălile de debutul pe scena lirică bucureşteană cu concert unde au răsunat vaste creaţii vocal- Elisabeta din Don Carlos, ilustra soprană simfonice. Impresia este statornică în memorie, cucereşte publicul de pretutindeni cu marile aşa cum mărturisea dirijorul francez Alain Pâris, roluri de soprană dramatică în creațiile verdiene cu care a cântat multe spectacole în Franţa: Nabucco, Trubadurul, Forţa destinului, Simon „Maria, elle est inoubliable.” O voce melodioasă, Boccanegra, Falstaff, cele pucciniene Boema, inconfundabilă, specială chiar când rosteşte Manon Lescaut, Turandot, Mantaua, Boema, Fata

Universităţii şi în alte spaţii scenice deschise cuvinte. Vorbesc la fel despre Maria Slătinaru și din Far West, Tosca sau mozartiene Nunta lui belcantoului. Interesul s-a dovedit din ce în ce cei are au avut beneficiul unei relaţii de Figaro, Flautul fermecat, cele wagneriene mai mare prin atractivitatea ocaziei de a urmări colegialitate, uneori de prietenie admirativă. Pe Olandezul zburător, Tannhäuser, Walkiria, cum Maestra, cu o intuiţie dublată de tezaurul de aici undeva mă aflu şi eu, bucuros de câte ori ne Lohengrin, straussiene Arabella, Elektra sau cunoştinţe, răbdarea şi experienţă personală, putem vedea, aşa cum eram surprins titluri unicat precum Fidelio de Beethoven, Faust primea glasuri şi le transforma, an de an, în voci întotdeauna de imaginile cântului acestei voci de Gounod, Dama de pică de Ceaikovski, Andrea de operă şi concert. Ceea ce face şi acum, cu ample, expresive, cu un timbru unic, care a Chenier de Giordano, Cavalleria Rusticana de aceeaşi iubire cu care a slujit propriile sale roluri. strălucit pe marile scene ale lumii, dintre care Mascagni, Gioconda de Ponchielli. În paralel cu Duminică 26 mai artista a fost omagiată de Opera amintim selectiv Staatsoper din Viena, Teatro master classes susținute la Montreal-Canada, Naţională Bucureşti cu un spectacol Nabucco, ce Liceu din Barcelona, Teatro La Fenice din Veneţia, Basel-Elveţia, Milano-Italia, din 1990 Maria i-a fost dedicat, și cu o expoziție-album de Metropolitan Opera din New York, Grand opera Slătinaru a devenit Maestră de canto la fotografii plasate în foyerul Teatrului. Se evocă din Paris, teatrele din Bordeaux, Berna, Berlin, Universitatea Naţională de Muzică din București, astfel o întreagă istorie care, pe alte dimensiuni, München, Hamburg, Basel, Strasbourg, fiind în același timp membră în numeroase jurii reprezintă destinul făuritorului de frumos prin Bruxelles, Florenţa, Verona, Las Palmas, Tokyo, internaționale și naționale.cânt, așa cum este Maria Slătinaru Nistor.San Francisco, Dallas, Montreal, Melbourne... Timp de aproape două decenii, am avut

În câteva cuvinte, o retrospectivă a acestui destin privilegiul de a comenta producţiile clasei Maria începe cu cele două maestre care au format-o ca Slătinaru Nistor, desfăşurate pe scena

Apreciem rezistența în timp a manifestărilor Agache”, “Marta Joja”, “Steliana Calos”, “Victoria reunite de Festivalul și concursul național de Ștefănescu”).interpretare a liedului, Ionel Perlea, desfășurat în Desigur, rezultatele reprezintă și munca fiecare lună mai, la Slobozia, ce definește membrilor juriului, alcătuit din maeștri și pilduitor caracteristicile de eveniment cultural. profesori, precum Maria Slătinaru Nistor, Ana Între 17 și 19 mai, 2013, cea de a XXII-a ediție, Rusu, Ionel Voineag, Bianca Manoleanu, Dana organizată de către Centrul cultural UNESCO Chifu, Claudia Codreanu, Cristina Soreanu, Ialomița, Consiliul județean Ialomița și Uniunea Andreiana Roșca, Valentin Timaru, Sorina Criticilor Muzicali “Mihail Jora” a reprezentat Munteanu, Florența Marinescu, Daniela calitățile solide ale înscrierii pe traseul unei Caraman Fotea și subsemnatul. Ca în fiecare tradiții consolidate. Consemnăm astfel, în cadrul ediție, o parte din membri juriului au susținut Concursului, structurile repertoriale – recitaluri în fața concurenților, veritabil schimb microrecitaluri ale participanților, cu miniaturi de relații artistice, cu programe preluate din vocale selectate din literatura națională și aniversări Unesco (creații de: Wagner - universală, și prezența creațiilor românești în Wesendonck Lieder, Cristina Radu; Verdi - primă audiție, a liedurilor obligatorii, semnate Canzone da camera, Bianca Manoleanu; Poulenc - acum de către compozitorul Valentin Timaru. Chansons villageoises, Claudia Codreanu; Mai mult decât edițiile anterioare, participarea a Gershwin , Sorina Munteanu). Programul reunit un număr record de interpreți, veniți din Festivalului a fost completat cu Melodii de Saint-centrele universitare ale țării, București, Cluj, Saens (Marius Manyov și Sorin Dogaru), piese Brașov, Timișoara și Constanța. Cei 37 cântăreți vocale camerale de Bellini și Puccini (tenorul din toate categoriile vocale, au reușit o autentică Ștefan Korch), piese vocale scrise de Teodor demonstrație repertorială, cu certe valori ale Grigoriu și Laura Manolache pe versurile însușirilor vocale, pregătirii artistice și oferte de poeților ialomițeni Șerban Codrin și, respectiv, talent. Juriul a fost determinat să acorde Ilie Comănița (interpretate de Bianca și Remus distincțiile Palmaresului oficial într-o mai puțin Manoleanu).

de interpretare a liedului “Ionel Perlea” se obișnuită formulă, “ex aequo”, pentru Trofeu Pentru a treia oară, Festivalul s-a încheiat cu un impune, continuând o istorie de peste două (Stanca Maria Manoleanu, Silvia Micu) și cele trei concert de muzică religioasă la Mănăstirea decenii, realizare care onorează municipiul premii ( Augustin Hotea-Ramona Păun - Premiul “Sfinții Voievozi”. Corul național de cameră Slobozia, învățământul artistic universitar și I; Ion Radu - Elena Dincă, Premiul II; Alexandru Madrigal, dirijat de Voicu Popescu, a omagiat cultura națională, la nivelul cerințelor Agenie - Beniamin Pop, Premiul III). La acestea s- p e r s o n a l i t a t e a c o m p o z i t o r u l u i P a u l contemporaneității.au adăugat premii speciale pentru partenerii Constantinescu (50 de ani de la trecerea în

pianiști, palmaresul marcând cele mai bune neființă), cântând Liturghia în stil psaltic, evoluții ; Tudor Scripcariu - Premiul “Bianca”, capodoperă a Maestrului, iar corala Sf. Mare Ioana Vetean Muntean - Premiul “Doina Micu”, Mucenic Mina, dirijată de Pr. Cătălin Stanciu, un Victor Părău - “Piano Poesis”, precum și valorile repertoriu de miniaturi religioase românești.camerale cu premii complementare (“Mihaela În întregimea sa, Festivalul și Concursul național

prof.univ.dr. Grigore Constantinescu

prof.univ.dr. Grigore Constantinescu

Maria Slătinaru Nistor – un omagiu aniversar

O realizare de prestigiu – Festivalul și Concursul “Ionel Perlea”, Slobozia 2013

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 18 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCERTE CORALE

Ajunşi din nou la sfârşitul anului universitar, plini interpretate de studenţi cu multă sensiblitate ne- Valentin Gruescu.de speranţe, motivaţi de bucuria reuşitei şi cu au impresionat, fiecare secvență muzicală având Lucrarea s-a dovedit a fi una foarte tonală, gândul la vacanţă, ne-am petrecut seara de 4 iulie farmecul său propriu. Mulţi dintre cei prezenţi în melodioasă, de o frumuseţe şi sensibilitate în sala “George Enescu” în compania studenţilor acea seară ar spune probabil că un moment aparte, ce parcă oferea soliștilor un timbru din anul II la clasa conf.univ.dr. Gabriel Popescu, important l-a reprezentat sfârşitul concertului, special, pe alocuri angelic. Vizibil emoţionată de la disciplinele Practică artistică și Dirijat şi cânt când maestrul Gabriel Popescu a urcat în prezenţa în sală a bunicului său, studenta a coral, cât şi a studenţilor din anul III la clasa aplauzele publicului şi a dirijat miniatura condus lucrarea cu fineţea cuvenită. conf.univ.dr. Valentin Gruescu, la disciplina mozartiană vocal-simfonică „Regina coeli”, alături La polul opus acestui moment s-a aflat lucrarea Dirijat coral, în cadrul stagiunii de practică de soliştii Irina Baianţ, Ana-Maria Racu, Bujor Gloria scrisă de Sabin Păutza, dirijată de Daniela artistică. Codruţ şi Alex Onea. Neagu, la pian aflându-se lect.univ.dr Laura Abia întorşi de la Festivalul D.G. Kiriac, desfăşurat Pe lângă acest moment impresionant, ce a Smărăndescu. De această dată am avut de-a face în Piteşti, unde ne-au reprezentat cu mândrie, implicat laolaltă forţă, rezistenţă şi acurateţe, cu un moment de sărbătoare, în care entuziasmul, obţinând trofeul şi diploma Festivalului, reprezentând astfel încununarea muncii din tinereţea, naturaleţea şi bucuria s-au putut formațiile corale au revenit pe scena Universității acest an a studenţilor, un alt punct de interes al observa cu uşurinţă. pentru a ne împărtăşi şi nouă frumoasa concertului l-a avut în centru pe studentul În program au mai figurat lucrări precum Am experienţă a cântului coral, atrăgându-ne cu un Eduard Dinu. Acesta a făcut dovada calităților umblat pădurile de D.G.Kiriac, Doruleţ, doruleţule, repertoriu bogat şi divers. sale dirijorale și, totodată, a impresionat prin Cămara ta de I.D.Chirescu, Fluture de Şt. Popescu, Programul concertului a fost unul foarte atractiv, implicare, talent, sensibilitate (Dorul de dar şi lucrări din repertoriul coral internaţional îmbinând lucrări diferite ca stil, fapt ce a C.I.Baciu) şi stăpânire a tempo-urilor (Moşul de semnate de Cl. Monteverdi, A. Ramirez sau A. mulţumit publicul prezent. Concertul a debutat M. Jora), conducând lucrări complexe precum Orwall. De asemenea, nu puteam să trec cu cu creaţii de referinţă ale repertoriului coral Corul nr. 6 din Recviemul german de J. Brahms. vederea soliştii acestei seri muzicale, care ne-au românesc, fiind completat de piese din Ei bine, alţii au considerat a fi de departe punctul încântat cu aptitudinile lor vocale, dar şi cu repertoriul internaţional. culminant al serii momentul în care, în aplauzele fineţea, sensibilitatea, şi totodată forţa glasului: Dirijorii concertului au fost chiar membri ai frenetice ale publicului, a urcat pe scenă Ionel Ana Maria Stoian şi Vasile Corâu. corului care, de-a lungul anului, au dat dovadă de Pelearcă, compozitorul lucrării religioase Concertul s-a dovedit a fi unul plin de entuziasm, aptitudini dirijorale deosebite: Mianda Lojigan, Lăudaţi pe Domnul prezentate în primă audiţie pe naturaleţe, voioşie şi emoţii. La sfârșit, întreaga Silvia Ungurenu, Alexandra Modoran, Dorin scena Conservatorului. Bucuria a fost una mare şi sală s-a ridicat în picioare și a intonat împreună Păun, Lavinia Dociţa, Anca Vilău şi Ana Maria plăcută pentru compozitor, întrucât, până la cu cei de pe scenă imnul Gaudeamus Igitur, Crăciun (an III, clasa conf.univ.dr.Valentin anunțarea lucrării, totul a fost o surpriză. De moment în care s-a simţit strânsa legătură pe care Gruescu) asemenea, emoţiile au fost cu atât mai muzica o va avea întotdeauna cu fiinţa umană. Am avut parte de momente uşor stângace, în care copleşitoare, cu cât lucrarea a fost dirijată de emoţiile și-au spus cuvântul, dar și de momente nepoata sa, Anastasia Dincu, studentă în anul III aproape copleşitoare, în care lucrările la clasa de dirijat cor academic a conf. univ. dr.

Am asistat joi, 21 martie, la concertul coral al ne-am răcorit cu Ploaia lui Miroslav Hronek și cu studenți: Melania-Alexandra Slămnoiu (an III – ansamblului Juventus Academica condus de încă o primă audiție, o superbă vocaliză corală cu Pedagogie muzicală), Anastasia-Irina Dincu, conf.univ.dr. Valentin Gruescu. Evenimentul a acompaniament de sintetizator şi contrabas, Ana-Maria Crăciun, Emanuel Gorgan, Răzvan reprezentat încununarea celor 3 ani de muncă a Alleluia de Ralph Manuel. Un periplu cultural Soilică și Daniel Jinga (toţi studenţi la clasa de studenţilor aflaţi acum în prag de absolvenţă generos, în ritmuri, culori şi expresii dintre cele Dirijat cor academic în anul III), Iosua Galev, (secţiile Pedagogie muzicală, Muzică religioasă şi mai atrăgătoare. Bianca Oprea şi Victor Stoica, „boboci” ai secţiei Dirijat cor academic, dar şi secţiile din anul I – Partea a doua a concertului a consfințit o seară de Dirijat orchestră, apoi un reprezentant al Compoziţie clasică, jazz-muzică uşoară, muzicală de neuitat. De la adâncimea rugăciunii secţiei de Muzicologie a anului I, George Andrei-Muzicologie şi Dirijat orchestră, care încheie cu cântate, până la trepidantele ritmuri , Butcă, Mirella Niculescu-Şandru, Georgiana Niţă, acest Concert studiul Ansamblului şi Dirijatului atotcuceritoare, din folclorul autohton, un Tiberiu-Constantin Keri, Daniel-Alexandru Trifu, coral). permanent crescendo a guvernat atmosfera de Ioana-Andreea Hrior, toţi 5 studenţi ai secţiei de Dirijorii au fost chiar studenţii, membri ai concert. Psalmul monodic-bizantin al lui Pedagogie muzicală şi Muzică religioasă în anul ansamblului coral , care, pe parcursul Nectarie Frimu, troparul pe 8 voci, 4 solişti şi III. Pentru deliciul publicului, înveşmântarea semestrului şi în sesiunea de examene, au dat toacă, Axionul lui Danga - iată momente timbrală în acest concert a încercat şi ea culori dovadă de certe abilităţi dirijorale. înălțătoare de muzică și cânt. Apoi, tot mai diverse. Aşadar, pentru anumite lucrări, am avut Prima lucrare a serii, în primă audiţie pe scena electrizant, concertul a purtat pecetea parte de acompaniamentul pianistic sau la UNMB, a fost Giá cantai allegramente de Filippo compozitorilor români Paul Constantinescu, Dan sintetizator al compozitorului lect.univ.dr.Mihai Azzaiolo, cu acompaniament de chitară şi Dediu, Dariu Pop şi Radu Paladi. Măniceanu, am beneficiat de sonoritatea percuţie, un moment vesel şi luminos. Am fost întrebată la sfârşitul concertului care impunătoare a orgii în interpretarea domnului Am parcurs apoi un vast periplu spaţio-temporal dintre lucrările acestor compozitori m-a atras în l e c t . u n i v . d r . D a n R a c o v e a n u , d e şi stilistic de jumătate de mileniu şi un întreg mod special? Fiecare compoziţie este frumoasă acompaniamentul de chitară prin contribuțiile mapamond, de la sonorităţile renascentiste ale şi unică în felul ei: madrigalele lui Paul Georgianei Niţă şi ale lui Andy Avădănoaie, de lui Giovanni Pierluigi da Palestrina la cele Constantinescu abundă în armonii suave, efectele percutante la bongos şi clopote moderne ale Darului de nuntă de Radu Paladi. gingaşe, în melodii de o frumuseţe stranie, susținute de Marina-Alexandra Arsene, de Am traversat perioada barocului cu Siciliana de ezoterică, în timp ce Lux aeterna de Dan Dediu, sunetul rezonant al contrabasistului Ion Olteanu, Johann Sebastian Bach și un fragment din lucrarea lui Mihai Măniceanu Ce-ai de gând?, sau de ritmul de toacă bătut de Cristian Caragaţă. oratoriul Messiah de Händel, apoi perioada Suita din Oaş a lui Dariu Pop şi Darul de nuntă Felicitări absolvenţilor, mult succes bobocilor, clasică, cu muzica haydniană și cea mozartiană sunt adevărate torente nestăpânite, luminoase, multe cuvinte de laudă pentru dirijorul şi (aceasta din urmă fiind reprezentată de un pline de patos şi strălucitoare vervă. totodată mentorul Valentin Gruescu şi aşteptăm moment debordant din opera Idomeneo). Concertul a fost, cred eu, pe placul tuturor. Am cu nerăbdare să ne revedem sănătoşi la Treptat, am ajuns la acordurile romantice ale avut în faţa ochilor noştri pe scenă un cor format următorul concert al formației Juventus impresionantului motet cu orgă Herr sei Gnädig din peste 60 de persoane, iar la sfârşitul acestui Academica! de Felix Mendelssohn, am citit file de legendă cu tur de forţă studenţii au primit aplauze un învăluitor cânt de sorginte irlandeză, iar în entuziaste, sincere şi generoase din partea finalul primei părți - cea de muzică universală - publicului. Merită o mențiune specială dirijorii-

Andreea Dragu - Muzicologie, anul III

Andreea Dragu - Muzicologie, anul III

Un alt final de stagiune pe scena studioului “George Enescu”

Concert coral de excepţie

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 19 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

SEMNAL EDITORIAL

De curând, sub sigla Editurii UNMB, a apărut, în volumul-I.pdfîngrijirea prof.univ.dr. Olguţa Lupu, volumul I al seriei EnArmonia. Solfegiu, dictat, elemente de teoria muzicii, cuprinzând Materiale didactice concepute pentru examene şi concursuri organizate de UNMB în anul 2012. Reconfigurarea într-o altă manieră a unor date sau realităţi preexistente stă la baza a ceea ce numim spirala timpului. Pe această spirală se plasează şi volumul de faţă, mijloc recuperator şi totodată inovativ, din mai multe motive. Mai întâi, seria EnArmonia. Solfegiu, dictat, elemente de teoria muzicii, al cărei prim volum vi-l prezentăm, îşi propune să reînnoade firul unei tradiţii mai vechi, concretizate în popularele şi extrem de utilele volume de Solfegii admitere din anii ‘70-‘90’. Problematica a fost acum extinsă, incluzând nu doar solfegii, ci şi dictate şi teste de Teoria muzicii, concepute pentru admiterea la diferitele specializări ale UNMB în anul 2012, la nivel de licenţă şi masterat. Din dorinţa unei cât mai bune relaţionări cu învăţământul pre-universitar, cu actualii şi viitorii noştri studenţi, s-a optat pentru versiunea electronică, care asigură un grad mai mare de vizibilitate şi permite accesul liber la informaţie. (pre-universitar şi universitar), între care nu ar În cuprinsul volumului se găsește şi conţinutul trebui să existe nici un fel de discontinuităţi ci, probelor Concursului studenţesc de Teoria dimpotrivă, o maximă coerenţă, pentru a putea muzicii, a cărui primă ediţie (2012) a constituit o clădi concentric şi temeinic.reluare în alţi termeni a unui aprig disputat Reprezentând o sumară reflectare a activităţii Concurs de Solfegiu ce avea loc în anii ’60, când didactice a coautorilor săi (prof.univ.dr. Dan Rector al Conservatorului era reputatul profesor Buciu, prof.univ.dr. Magda Buciu, conf.univ.dr. universitar Victor Giuleanu. Actualul concurs a Rodica Nicolaescu, conf.univ.dr. Christian introdus, pe lângă secţiunile devenite deja Alexandru Petrescu, prof.univ.dr. Olguţa Lupu, ‘clasice’ (Teoria muzicii, Solfegiu, Dictat armonic lect.univ.dr. Grigore Cudalbu, lect.univ.dr. Tatiana şi melodic), o secţiune care presupune utilizarea Hilca), această lucrare îşi doreşte să devină nu creativă a cunoştinţelor (Elaborare solfegiu şi doar un instrument de lucru, ci şi un imbold către dictat) şi a cărei utilitate pentru viitorii profesori autodepăşire, adresat fiecărui cititor. nu mai trebuie demonstrată (volumul include şi lucrarea câştigătoare). Volumul poate fi găsit şi descărcat în format Nu în ultimul rând, volumul conţine şi un electronic de pe site-ul www.unmb.ro, secţiunea rezumat al discuţiilor pe teme de Teoria muzicii, Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie şi purtate cu ocazia atelierului organizat cu Pedagogie muzicală (dreapta sus), pagina profesorii din liceele de specialitate în cadrul Departamentului de Muzicologie şi Ştiinţele Festivalului Chei 2012 al UNMB – un alt gest Educaţiei Muzicale sau prin următorul link: recuperator, de data aceasta în direcţia h t t p : / / w w w . u n m b . r o / w p -restabilirii unui dialog solid între cele două medii content/uploads/2011/10/EnArmonia-

Solfegiu. Dictat. Elemente de Teoria Muzicii (Volumul I)prof.univ.dr. Olguța Lupu

EnArmonia INFOMiercuri, 20 iunie, 2013, a avut loc lansarea în formă tipărită a ciclului de conferinţe prezentate în cadrul şcolii doctorale a UNMB. Lista a cuprins următorii autori şi titlurile conferinţelor: Nicolae Brânduş – Opera culturală; Grigore Constantinescu – Opera romantică italiană; Grigore Constantinescu – Muzica în relaţie cu Puterea în Baroc; Dan Dediu – Modele de a înţelege muzica; Valentina Sandu-Dediu – Muzica şi literatura: două studii de caz; Adrian Iorgulescu – Două ipostaze ale postmodernismului; Liliana Rădulescu – Noi paradigme în procesul cunoaşterii şi comunicării artistice; Liliana Rădulescu – Dimensiuni estetice şi stilistice în mişcări artistice ale secolului XX; Speranţa Rădulescu – Muzici şi societăţi; Şerban-Dimitrie Soreanu – Postulate ale Artei interpretative.Broşurile sunt puse în vânzare la Magazia UNMB.

În cadrul ciclului de studii doctorale, în semestrul II al anului universitar 2012-2013 au fost susținute următoarele conferințe:

Octavian Nemescu, Istoria muzicii spectrale (II, III)Alexandru Leahu, Sacrul ca imbold al sintezelor componistice monumentaleDan Buciu, Domenico Scarlatti între Baroc, Clasic şi ModernOctavian Nemescu, Sisteme componistice româneşti (I, II)Nicolae Brânduş, Sacru şi profan în literatura şi muzica românească - opera La Ţigănci de Nicolae Brânduş / Mircea EliadeValentina Sandu-Dediu, Muzica românească postbelică între avangardă și tradițieGrigore Constantinescu, Rossini ; un compozitor între două epociTeodor Ţuţuianu, Interferenţe şi similitudini în cântul bachian (II)Magda Buciu, Cunoaşterea omului ca propedeutică a educaţieiDan Dediu-Sandu, Fenomenologia muzicală – clarificări şi propuneriTeodor Țuțuianu, Relevaţii spectrale în corpusul parametric muzical (I)Yves Balmer, Re-analysing Olivier Messiaen’s way of composing - Vision of Amen’s sketches: what does this new archive show us about Messiaen’s act of composing and the genesis of this workDinu Ciocan, Probleme ale vocabularului (terminal şi neterminal) în limbajul muzical tonalDinu Ciocan, Probleme ale sintaxei în limbajul muzical tonalNicolae Brânduş, Improvizaţia în muzică - invenţie şi descoperireDinu Ciocan, Probleme ale semanticii limbajului muzicalDana Borşan, Imagine şi realizare în interpretarea pianisticăAlexandru Leahu, „Stilul fantastic” – improvizatoric – o chintesenţă a creativităţii interpretuluiLiviu Dănceanu, Muzica contemporană spaniolăDana Borșan, Dimensiunea dramatică a concertelor pentru pian de Mozart

Anul V • Nr. 18-19 • Aprilie - Septembrie 2013 • 20 pagini

Pagina 20 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

GAUDEAMUS

D i e I n t e r n a t i o n a l e S o m m e r a k a d e m i e cameră în Reichenau/Rax, iar PragWienBudapest (sau I.S.A.) a fost fondată în compozitorii și cei înscriși la 1991 la inițiativa Universității de Muzică din m a s t e r c l a s s - u l d e m u z i c ă Viena cu scopul de a aduce laolaltă muzicieni din contemporană, în Mürzzuschlag. ambele părți ale Cortinei de Fier. Treptat I.S.A. a Calitatea cazării și a meselor a diferit devenit una din cele mai importante academii de destul de mult. Compozitorii se pare vară din lume pentru tinerii interpreți și că au avut parte de cea mai bună compozitori, atrăgând studenți de pe toate cazare și mâncare, deși suflătorii s-au continentele. Anul acesta au fost peste 200 de putut bucura de piscina din curtea tineri din întreaga lume. hotelului lor.Din fericire pentru mulți dintre noi, I.S.A. oferă și Pe lângă cursurile cu profesorii de cea câteva burse de 1000 de euro prin care îți mai înaltă pregătire, au avut loc o acoperă cele două săptămâni de cursuri și multitudine de concerte (chiar și câte concerte, cazarea și masa (transportul și o taxă 3 pe zi) cu cele mai bune ansambluri de înregistrare de 100 de euro nu sunt incluse). din Europa (a fost invitat și un cvartet Bursa este oferită prin intermediul Universității din România, „Arcadia”). Au avut loc și noastre, existând astfel două etape: mai întâi o energizantă conferință a lui Carl

cu o lucrare „accesibilă” ascultării, am fost trebuie să fii selectat de o comisie din instituția Djerassi și o seară de scurtmetraje realizate de surprins să fiu și eu câștigător alături de un noastră, iar apoi dosarele celor selectați merg la studenții regizori din Viena. Pe lângă toate compozitor din Brazilia, Leonardo Silva. Juriul a o comisie ce aparține de I.S.A. prin care sunt acestea, studenții se puteau înscrie și la fost format din profesorii din Mürzzuschlag, desemnați maxim 4 studenți. Eu sunt unul dintre concursuri de interpretare, fie ca soliști sau în Isabel Mundry (compozitoare), Jean-Bernard norocoși, alături de Petra Pană (flaut) și Mihai cadrul unor ansambluri camerale. A existat și un Matter (dirijor), Sylvie Lacroix (flaut) și Barbara Pintenaru (clarinet), toți trei masteranzi în anul dublu concurs de compoziție și interpretare în Lüneburg (vioară).II. care lucrările terminate acolo sub îndrumarea Experiența e memorabilă și o recomand oricărui Întreaga „academie de vară-festival” se profesorului Isabel Mundry au fost interpretate muzician! În aceste două săptămâni s-au format desfășoară într-o regiune întinsă, numită de studenții care s-au înscris în acest proiect. Pe prietenii neașteptat de frumoase, iar nivelul Semmering. Fiecare secție se află într-o localitate lângă diplomă, s-a acordat și suma de 500 de profesional înalt atât al colegilor, cât și al diferită. Suflătorii au fost cazați și au avut euro pentru compoziția câștigătoare și 500 de profesorilor alimentează o sete de cunoaștere și cursurile în Peyerbach, cordarii în localitatea euro pentru cea mai bună interpretare a autoperfecționare ca nicio alta!Semmering, pianiștii și cei înscriși la muzică de ansamblului sau a solistului. Deși am participat

În perioada 14 – 21 iulie 2013 a avut loc la Agachi, Ton Han Huang, Donka Miteva, Constanţa şi Eforie a doua ediție a Music-Us! Sirui Liao, Daniel Enăşescu, Liviu Summer Camp, un proiect de talie internaţională Condriuc, Eduard Zecheru (Jin Wang – organizat de Fundaţia ConstantArt împreună cu coordonator curs), soliste sopranele Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Andreea Blidariu și Mihaela Panca.Institutul Plonez București, Universitatea „Ovidius” din Constanța, Colegiul Național de Cum s-au văzut cursurile din interior, Arte Regina Maria din Constanţa, Biblioteca relatează în rândurile de mai jos unul Județeană Constanța și Primăria Eforie. dintre participanți, Megumi Okuda.Evenimentul a constat într-o serie de cursuri de specialitate, susţinute de mari personalităţi artistice precum : Jin Wang, dirijor austriac de origine chineză, invitat al Orchestrei Naționale Radio și al Orchestrei Filarmonicii George Enescu – curs dirijat, Cvartetul ”Consonanțe” al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău – curs dirijat, Mariusz Adamczak, pianist (Polonia) – curs de pian, Eleonora Enăchescu, profesor universitar, (directorul Departamentului de Canto și Artele spectacolului, UNMB) – curs de canto clasic, Adina Cocargeanu, corepetitor – curs Canto, Dan Dediu, compozitor, rectorul UNMB – curs de compoziţie, muzică de film. În cadrul aceluiași proiect au avut loc și o serie de recitaluri și concerte: recitalul cameral susținut de pianistul Mariusz Adamczack și Cvartetul de coarde “Consonanțe” al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău; recitalul vocal-instrumental susținut de Cătălina Bordeanu – pian (Coordonator curs Mariusz Adamczak), Andreea Blidariu, Mihaela Panca, Cătălina Roibu, Valentin Gabriel Trandafir, Hou Feng, Andreea Carmen Marin, Nora Păunescu, Ioana Pipelea, Magda Eliza Maftei – Canto (Coordonator curs prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu); concertul simfonic susținut de Orchestra Teatrului Național de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța, dirijori Vlad

Sebastian Androne – Compoziție muzicală clasică, master anul II

drd. Cristina Uruc

Scrisoare din Europa: „O experiență memorabilă“

MUSIC – US! SUMMER CAMP 2013

Visul unei nopți de varăMegumi Okuda – Compoziție muzicală clasică, anul I

Summer Camp Music-Us! sunt cursurile de vară susţinute în Constanţa, Eforie -Sud, anul acesta fiind a doua ediţie. Pe lângă cursurile care au fost susținute anul trecut (Compoziţie - muzică de film, Muzicologie, etc.), ediția din anul acesta s-a îmbogăţit cu alte cursuri, de Canto clasic, Pian și Dirijat, susținute de profesori excepţionali din ţară și din străinătate, Summer Camp Music-Us devenind astfel un masterclass internaţional. Eu am participat, ca și anul trecut, la cursurile de compoziţie - muzică de film susţinute de prof.univ.dr. Dan Dediu.Întâlnirile au fost foarte bogate și interesante, gândite în aşa fel încât toţi participanţii să poată contribui şi să înţeleagă problematica discutată. În timpul săptămânii, am ascultat și analizat diferite muzici de film și nu numai, am analizat forma unui film căruia i-am creat “theme song”. Deşi toţi participanţii au avut niveluri diferite de pregătire şi au provenit din diferite domenii, toți am putut lua parte activă la acest proiect. La sfârşitul săptămânii, fiecare secţie a susţinut un concert/prezentare, unde am putut împărtăşi uniialtora toate lucrurile pe care le-am învăţat.Discuţiile purtate între toţi participanţii şi profesorii, timpul petrecut împreună reprezintă unul din motivele importante care m-au făcut să revin la acest curs de măiestrie. Am avut ocazia să cunosc nişte persoane deosebite la aceste cursuri. Nu cred că există prea multe masterclasses unde participanţii și profesorii stau de vorbă până târziu noaptea, discutând despre muzică şi nu numai.Cred că săptămâna petrecută la Summer Camp Music-Us! a trecut cel mai repede din toate săptămânile din vara aceasta, a fost una deosebită unde am putut învăţa multe despre muzică şi despre viaţa unor muzicieni, de care îmi amintesc cu drag. Ce ai putea dori mai mult când poţi petrece o săptămână plăcută la mare, fără stres, cu o experienţă unică alături de oameni care iubesc muzica?

A