DECEMVRIE, 1931—IANUARIE, 1932

Şl ŞCOALA REVISTĂ LUNARĂ PENTRU EDUCAŢIE Şl ÎNVĂŢĂMÂNT

S U M A R U L :

Gh. Bogdan-Duicâ. Curente nouă G Lombardo Rădice Pagini autobiografice Gh. D Mugur. Satul » • Dr. Gh. Bragoţ. Dascălul ca îndrumător in viata economică a satului V. L. Bătaia tn şeoalâ . . . . . . . . . . . . . . Ana G. Iencica. Lecţii de compunere. CI III . . . . Pompeiu Hossu-Longin. Muzeele şcolare . . . . . . . . . . . . G. Boiban. Exemplul tn educaţie . . Zoica Boerescu. Organizarea grădinilor de copii din Belgia . . . . . . 9 0 Ion Chelcea. Schiţă monografică asupra Lujerdiului — Someş 9 3 G I. Pagina administraţiei şcolare * 9 7

S i tua ta învăţământului primar . .... ^ ...... . 9 8

7 3 7 7 81 8 2 8 4 8 5 87 8 9

* *

PAGINA LITERARĂ:

Octavian Goga. Dascăli i . 9 9 Giovanni Pascoli. Copilaşul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

CRONICA :

Examenul de diplomă al Normaliştilor. -primar. — învăţământul complimentar. — Personalitatea lui lacob Negruzzi.

- Modificarea legii învăţământului — Un ziar maghiar despre Creangă.

Institutul de Arte Grafice ^ARDEALUL* Cluj, strada Memorandului No. 2 2 . 1 9 3 2

Satul şi Şcoala

Redactată de: Constantin Iencica şi Dimitrie Ooga.

Revista apare lunar, afară de lunile Iulie şi August. Corespondenta privitoare la redacţie se va trimite pe adresa: Dlui C. Iencica, Str. Mârzescu No. 21 Cluj. Corespondenta privitoare la Administraţia se va trimite pe adresa: Dlui D. Goga, Str. Romei Nr. 2 8 Cluj.

*

Abonamentul 120 lei pe an pentru învăţători; 150 lei pentru scoale şi comi-telele şcolare. Uu număr 15 lei.

Răspândit» această revistă printre prieteni şi cunoştinţe; în ea se oglindesc ideile şi acţiunea celor cari doresc ridicarea satelor şi a şcoalei primare.

*

Cine nu înapoiază, în timp de 10 zi le delà expediere, primul număr din re ­vista ce i s'a trimis, î l considerăm abonat şi aşteptăm costul abonamentului.

* Amintiti-Vă că hârtia, tiparul şi lucrul sunt scumpe ; revista se suspine numai •

din abonamente. Trimiteti-ne deci neîntârziat costul abonamentului numai pe adresa Administraţiei.

*

*ln loc de chitanţă, numele abonaţilor se trece pe pagina a 3 - a a copertei.

Manuscrisele primite la redac{ie nu se înapoează. *

Lucrările şi revistele primite la Redacţie vor fi amintite la Bibliografia acestei reviste. Rugăm revistele să accepte schimbul.

OODDQO

Cuan, pr intr 'o weasfepWa îmtâm-phmto, m aflăm iaiájsá în t r 'un curs de ptfliaseri şcolare, estle oportun să a"a*a-SfÁ ateniţja asupra urnei lucrări cane poate m pună lumea ân curent cu tot m cugetă astăzi Germatnia ân caestiuini 4e îavăţămâart şi de educaţie.*)

Revista teoriei pedagogice Op. 9—47) antauaaaaă sourit pe Heibart , pedago­gia aociaeă şi a personalităţii, cea fe-aameffiBotagica, a; valotrarii filosofice (Principiu: „Din etev tretoue să facem ifc, menubim méonsm al comunităţii eeutÉuffale— istorice, căreia-i apariine.)» pedagogia aiaturalistăi, ş i obiacr şi pe eea psmoanaîitică. Etic. Nici o teorie nomă îmi <a rămas oieeaœoterizata.

Mult mai ipe larg şi mai ou folos a hâd taaitată pedagogia practică.

Tot ce s'a «spus critic despre şcoala veche apare im iscbite scurte, bine for Miafeie» în special esstte oonidiamnat ma-teoalismiul didactic (materia fără duh) şi lipsa de atenţie ipeutru educaţia per-soö«1í taţii. Adeseori Romanul îşi poa­te găs i , în «Mări străine — oglinda sa. FSreşte, aici u u h s crţuftaîte nici univer­sităţile, în care dominieşe o ănistrăanaTO ê» v iaţă şi de problemele ei aotxuafe şi aAinueşte încă o pirecumpănire a spi-

*) iPröí. August Messer, PMágaffik der Gtţfiîmart. Ediţ ia Kroner, Leipzig, 1931.

C N O U A .

ritului istorie, de care şi noi Românii sMiferini. Privitor la proibiemeie ac­tuale Nemtii-<şi am siăbiciuinile te, c a şi moi, precum se poate -vedea din de -sWe prodaictiaEni — tipărite chiair lu­xos.

Deda p. 103 înainte A. Messer trece la expuinieiriea reformelor nouă sau nu ­mai a ideilor «formiste. Tebdamţele a -cestea comibaft initelectaaliamMä exage­rat ; şi sunt estetite sau practice. „Şcoa­la practică sau a mramicei" a todrăgit-o şi aniniisruil aciuai aî instrucţiei. Dar caim a u creiat-o „^gieinialiul''', Ker@ab.en.-steiner şi imitatorii săi igenmami n u s'a prea discutait Ja moi. Ori cât s'asr scoate Ia iveală valoarea muimoei sail a lucrului maaiuiaili. iuteteöbuialiismul s© susţine, itotulşi! Messer reauană rezul­ta tul la care is'a ajuns până în a. 1931 (la p. 111) aşa: ,J)ki ce Sm ce inai mult s'a ajuns la îmtetegerea că şi în ştoaia natté ipmbl&rmt de căpetenie;, (mitrală este mmta intelwfaùcM^, Căci orice muncă a mâinilor a,re Ia ba ­ză o activitate suiMeaiscă, iaaf r^sta-î şcoalei -lucrative esitë numai s i t re­zească spontaneëatea spirituala, ûfèn-ţiwnm. Şcoala aceasta nu trebuie să fie ce Ruşii cofftmtişii a u "făcat diói ea, adecă: un. atelier de fdforvcë, m v ô l -zări ca Ia tâirg, în vederea câ-stigaribr băneşti . ,

• ' : .: . . . . . , . U T - - - Í

Capitolele următoare se ocupă coi e-ducatia în aşa zisele „Căminuri edu­cative la ţ a r ă " (Lietz. Wyneken, duş­man imare a l istorismului, Förster); apoi ou pedagogia religioasă ©i mo­rală, cu care filosofii nemţi s'aiu ocu­pat (1921) într 'un congres dedicat nu­mai acestei probleme. Educaţia sexua-lă face alt capitol pentru noi de-o im-potritaînţă specială; ca şi capitolul u r ­mător, care se ocopă cu educaţia ci­vică, latrătâmd cum iniţiativele lui Wil­helm II nu au fost primite de învăţă-torime, fiindcă 'n ele se bănuia voinţa de-a creiá de sus în. jos convingeri „poruncite". Corpul didactic german şi-a, apăra t ideci inidepenidentaj de ju­decată chiar fata de împărat.

0 ta ră ca a noastră, cu atâtea 1 mi­cimi de siuflet, aire iarăşi motive spe­ciale să urmărească (pedagogia per­sonalităţii, desvoltarea individualită­ţilor. Este opera educativă cea mai grea, pentrucă ea cere învăţătorului şi profesorului o orientare serioasă) va­stă, în tot ce priveşte şi esenţa speci­fică a caracterelor şi conţinutul de idei, sentimente» direcţiuni (chiar şi politice) a vieţii îm mijlocul căreia ca­racterul, individualitatea se desvoltă. De căite ori, la noi, n ' am simţit că înaintăm ca turmele şi că uneori ne lipsesc chiar ciobanii ageri?!

Numai individualităţile pot micşora numărul acestor fel de fenomene pe­riculoase pentru desvoltarea naţiuni­lor. De aceea éalentete mar i ale naţi i­lor trebuie să aibă norocul de^a fi des­coperite de dascăli ou văz psihologic, de a fi crescute, cu sipecială privire l a însuşirife lor individuale şi utile. De

aceea, după răziboiu, s'a ivit şi î a Germania» chestia înălţării talentelor din clasele sociale de jos, talente ce trebuiesc emamcipate de greutăţile să­răciei şi duse până la putinţa de a fi de cel mai bogalt folos niaţiuinei. La noi suferinţele bugetiului instrucţiunei p« amul 1932 au redus această putinţa în­t r 'un mod întristător. (Chestia, burse­lor, a căror refacere va trebui să fi« însoţită şi de o modificare serioasă &• disitribuirei lor!)

Pedaigagia personalităţii pretinde şi organizări —. pe care le-am aîvut şi, ca nepricepuţi' le-am părăsit. Spina Haret introdusese în liceu trifurca-ftirnea (liceu real, modern şi clasic); am părăsit-o din capricii de pedago­gie, nu din convingeri bine înteme­iate. Furcatiunea corespundea tipuri­lor intefectuiaile, de dus prin scoale la anumite cariere. Messer citează deci şi tipurile, pe care pedagogii nemţi le-au găsit. De exemplu pe ale lui Kerschiensiteiner care s'a oprit la pa­tru t ipuri de talente:

1. pentru limbi streine 2. pentru matematici 3. pentru fizico-chimice 4. pentru itechnica practică-con-

stmotivă. 0 chestie mare este chestia şcoafei

vmitare. Se zice, de pildă: Toată tine­rimea naţiunea, delà anul 4 până la a-mul 18 al vârstei, trebue să aibă « şcoală unitară, adecă (tmifiocukmre.. Cine rarmăreşte Ia moi, energic, rea­lizarea ei? Minoritarii?, confesiunile-cărora şi la bugetul pe a. 1932 ü s'au făcut concesiuni? (Le iştiu eu!) Vai de statei care nuş-i urmăreştye egoismul

sfânit de aHSÜ crea t*w suflet, o direcţie cbjfcuitoajrie între diversităţi de (ac-luiaaă) destinataire!

Deşi lîndrântă, Germanda-i 'tare şi mairie iu multe ipriviniţe; în cele şco-kune ea este un laborator de asigurări aJe viitorului; noi? noi lăsăm toat vân­turile să basta pr in şcoală necontrolaitej aşa că puiteim zice că la noi trebuinţa de unificare prin şcoala unitară este ci mai tdia nevoie. Noi avem universi­tar i să proiecteze şi să susţină tat con-jimd-ui iunifimtor (fie, de început, fox-imiuîat şi sin, limbi diferite)?, avesm im Kein, juin Nanteop; un Reinhardt? Avem încă am proverb: Nu ştii unde sare iepurile; ipentiru ce asemenea proiecte nu a r iaşi din cine ştie ce colţişor mo­des* al învăţământului primar sau se­cundar? La muncă deci, domnilor co­legi, de toate gradele 1

Naţiunile » i fao acum, mai mult decâit oricând, politică biologică, a-deeă: o (political de înzdrăvenirie a poporului, de înfrângere a hoalelor soeiaile şi morale,, de împărţire mai echitabilă a averilor (veniturilor din < -alaborare intre sărac şi bogat)» de profilaxie; etc. Ce generaţiuni vin du­pă noi? este întreibare enormă. Ca să ducă înainte viaţa naţională, ne írebuesc gmerat iuni — sănătoase. Deci (grija cea mare, a tuturor, nu mni-mai a dăscălime!, trieibue să meargă spre eopilărime, spre tinerime. TJn-de-s cărţile de pedagogie româneşti t ratând astfel de chestiuni? A. Mes­ser le resumează pe cele germane (p. 150) şi a ra tă toiatlg formele ce le-au Mat grija cea maire. Nu după u n tipic, »w( îmtJr'iun unic sens, ci în multe sen­

suri se ipoate ocroti viata fizică şi mo­rală a tineretului; tot soiul de societăţi pot colabora la aceeaşi problemă, cul­tivând ba o faţă a ei> ba alta,. Noi, ce facem? la noi este mai evident sportul; ajunge? De problema aceasta se tine şi observarea, şi călăuzirea mişcărilor tinerimea; ce iac© ea, delà sine, din sine?, cum se acordă ea singură cu rosturile ce-o aşteaptă: în familii în-tamiate de ea?, în societatea în oare tinerii se vor ivi ca reprezentanţi a i culturilor nouă ce se 'întretaie pe teri­toriul ţării?, In mişcările artistice. î n cele sociale şi politice? Etc. Astăzi a -sistăm ]a expansiuni care îmbrăţişea­ză prea mult şi produc puţin, astăzi privim şi ifapte dureroase, ce sunt sus­ţinute de ourente barbare chiar; a s ­tăzi nici nu mai avem o perspectivă olară asupra a ce se mai vrea şi ©e poa te. Unde-i revista tinerimea centrali­zând ştiinţific discuţia asupra mişcări­lor? Toate acestea sunt şi dis-îuthini germanice, despre care şi Messer vor­beşte.

Par tea finală a cărţii (p. 166 şi urm.) discută realizările practice-, de­terminate de constituţia delà Weimar şi de congresul şcolar din 1920, ia care au luat sparte vre-o 700 de peda­gogi. A extrage şi acest capitol a r .în­semna a descrie amănunţi t o reformă în curs. Reforma se via concretiza în ­tr 'o mare lege a imperiului — al cărei prim (proiect a fost tipărit î n 1921. In vara anului 1925 s'a publicat un alt proiect; da r acesta făcea prea mul ­te concesiuni confesiunilor; din care cauză a şi fost respins de toate par­tidele (afară de două) ; organizaţiile

invăţătoreşti s 'au opus energic si l-au făcut imposibil, ansă un proiect (din 1928) a avut aceeaşi soartă.

0 înyăţatoriîne capaibilă să răstoar­ne proiecte de legi mar i — înainte de aş fi votate in Parlament — este un icfecö, oe-I doresc şi tăr i i mele. Ea să fie sÉroja pe lângă fflealiaările moder­nje şi serioase; ca să se arate, ori de câteori va fi nevoe, în iată „mamelu-cilor' parlamentari , car i adeseori vo­tează i a ră a dEi cetit măcar şi fără a fi judecat.

In hoc signo mnoes! Adecă: Yei în­vinge impimâmd binele!

Din multele şi interesantele obser­vări ale filosofului A,\ Messer, mie mi-a rceşit o povaţă. Deşi izolată de spusele de mai sus, aibă loc aici, de încheiere. I n orice învăţământ suni fapte principale pe care fiecare mem­bru trebuie; să le împlinească; fapte de acestea pedagogia' veche are destule, pedagogia nouă ie-a adaiuis; acestea sunt fundamentul perpetuu al şcoalei; cine nai-I posede nu are ce căuta prin­tre dascăli. Insă afară de ce este a î tuturora, sunt de adaus <m<riaţiwnile individuale, prăsite de libertaitea de

cugetare a dascălului X. Y. Z. etc., sunt produsele fantaziei pedagogice, muncea, izelului, ambitiunei, entuziast-mului pedagogic. De mul'teori acestea, launt mai efective decât oele fundamen­tate: Să M se facă loc! Să li se dea o-ripi! Vaiză-le controlorul didactic, pen-tnucă este datoria lui să le wază; da r dee-le drumul îndată ce se va fi vă­zut că ies dintr 'un înăsout duh edu­cativ şi didactic. Drum libertăţii şcolare!, aceasta trefoue să fie lozinca, chior ám timpul nostru; nu dictaturi şcoIare> ci libertăţi raţkmale, wtile mairelui neam pe care-1 servim, fie că ne inspirăm clin1 noi înşine, fie ca bucuroşi tieoMsuim câte o camte 'bună care în pagini puţine, da r preţioase înlătură frazeologia, ori chiar dema­gogia şcolară şi ne conduce spre m«-di&tiuni de îndelungă pregătire, de critică profundă şi de inspiraţie na­ţionalistă.*)

Cfoij, 7 Ianuarie 1932. OH. BOGDAN-DUWÄ,

profesor1 universitar.

*) „Reformişti i radicali" (Die „Entschie­denen Sçhulreformeer") meri tă o dare d» s e a m ă spec ia lă; mai târziu. G. B. D.

PAGINI AUTOBIOGRAFICE. (Scrisoare adresată domnişoarei Rotten)

de Giuseppe Lombardo-Radiee

Să spun drept, a u e m i c ă nedumer irea unea răspunzân-du-vă l a că lduroasa Dv. ântrabare, în ce priveşte educaţ ia m e a in-i e c t u a l ă şi m u n c a m e a pentru ş c o i l ă . Vă .«sigutr, c ă nic iodată n'am a v u t ocazia ^să-mi i a c máe î n s u m i o asemenea între­bare. Nici n u m ă s i m t î n c ă a t â t ide bă­trân o i s ă trebuiască s ă m ă refugiez sub adăpostu l amintir i lor , eau , ceeace e şi

.ma i rău , ad autobiografiei . Şi apoi , ce cu­rioasa autobiografie a r m a i l i ş i a s t i ? Autobiografia unu i „oarecare om", c a pe-

, dagog . Căci e u n u pot s ă m ă l a u d de a fi creat una dintre acele „şcoli noui", pe cari Dv. le studiaţii c u atâta p a s i u n e ş i

jpreţfuesc, d i n acest punct de vedere,, infinit m a i puţ in , ca Alice Franehett i , creatoa­rea şcoalei „La Montesoa", ca Giuseppina Pizzigoni, fondatoarea şi perfecţianatoa-r e a neobosită a „La rinnovata", ca Mau-j i l l o Salvoni , psicholog ş i ordonator a l

şcoalei noui dim Gazzada, ca Rosa Agazzi, fondatoarea noului azil de copii, ia Monpiano; ca M a r i i Montessori , suge-1 atoarea proectului „Caselor copiilor" ditn î i orna, ca Levi Morenos, apstolul şi or-

V NOTĂ. Prin bunăvoinţa domnului pro­

fesor dr. Francesco Anelli, lector la Uni-versiàaitea din Cluj, am primit din pante a ••marelui pedagog italian GIUSEPPE L0M9 ARDOR AD1CE, manuscriptul cu aaiiobigrafia Domniei-Sale, sub formă de scrisoare, adresată scriitoarei germane, domnişoara Rotten.

Această autobiografie este atât de fru­moasă si de interesantă, încât suntem si-•ffuri, că vom face cititorilr noştri o deo­sebită jţlăcere.

Traducerea a fost revăzută de domnul fî. D. Sevra, profesor la Universitatea din •Ciuj, căruia ti aducem mulţumiri. De ase-imenea padţumim traducătoarei si d-h/i •prof. An0lU.

REDACŢIA.

ganizatorul a l „Navi-Scuolei" şi a l co­munităţ i lor educative pentru copiii de ţ ă ­ran., Ja Gitta di Castelio, la Collestrada, la Perugia , l a Roma, ca Al lesandro Mar-cucei, care inspirat de poetul Giovanni Cena, a deşteptat o interesantă lume edu­cat ivă , î n „Campagne Romane", 01 Te­resa Bontempi , Maria Boschetti-Alberti, Maria Valii , geniale le şi liberele montes-soriane* 'din Ticino, ca Ernesto PeUonl, pătrunzătorul şi inepuisabi lul exper imen­tator al didactice nou i î n şcoalele c o m u n e din Lugano , ş i a ş a m a i departe.

Rolul m e u în cultura educat ivă i ta l iană a fost deosebit de a l acestora, deci m u l t m a i modes t şi, într'o a n u m i t ă privinţă, m a i risipit. Ideea m e a de bază a fost aceea de a uni silinţele educatorilor italieni ş i de a face să pătrundă î n şcoa la c o m u n ă şi în famil i i o orientare educat ivă eu mad m u l t respect pentru puterea d e ima­ginaţ ie ii copilului. Insă, d a c ă n a m fost u n practic (în înaltul şi respectabilul în­ţeles a l acestui cuvânt^ atât de pe nedrept deevalorificat de o a m e n i i d e meri t , cari scriu filosofia educaţiei) nu pot să spun , v a ; , n ic i c ă n ş fi fost u n filosof, pentrucă tot ce a m scris şi a m lucrat, a fost întot­deauna inspirat de experienţe luate d i » v ia ţa tinerilor, p e car i le-am câş t iga t $* şcoală şi î n famil ie , ş i de intui ţ ia «ûa-şt i inţei educative a învăţători lor italieni.

Sunt n u m a i u n profesor, care studiază. . . şcoala.

De c â n d datează experienţa mea edu­cat ivă? Pot s ă zic: e a întregei me le vieţi şi începe <Mn copilărie. Şi a ceas ta m e o particularitate excepţ ională a m e a (Doam­ne fereşte!), ci trebue s ă fie şi este a fie­cărui educator, ca şi a fiecărui am, deoa­rece e o proprietate esenţ ia lă a sunetului omenesc să educe aşa , cum a font însuşi educat, ş i n u ex i s tă o perioada separată pentru a l i «ducat, şi o alta ţwatru a «-ducà pe alţii? Autoeducaţia se resotvă te-

78 SATUL Şl ŞCOALA

totdeauna m a i a les prin a educa pe a l ţ i i ş i şcoala n u e cul t ivarea spontanei tăţ i i copiluiui, ci în tâ ln irea a d o u ă spontanei ­tăţ i : aceea a copi lului ş i aceea a învăţă­torului .

E u a m devenit educator, înainte de toa­te ca copM. Inchipuiţi-vă, s t imată domni­şoară, o modestă casă i tal iană, a u n u i m i c funcţionar, c u şapte copii. A v e a m două surori m a i mar i şi o soră ş i trei fraţi m a i mic i decât mine . într'o c a s ă mare , l â n g ă ţ ă r m u l mări i , m a i târz iu di­s t r u s ă de cutremur, la Messina, când e-r a m de 12 ani ş i până l a vârs ta de 17 ani , ca sa noas tră era centrul de întâlnire a cel puţ in douăzeci d e a l t i copii, cărora întrucâtva eu le eram şeful, a tâ t l a jo­curi , cât şi la învăţătură, o variaţ ie foar­t e mare de vârste şi caractere, întovără­şite l iber între ele, având ca s cena fap­telor lor vitejeşti, m a r e a piaţă 'ierboasă şi aproape părăs i tă a Colegiului Militar şi drept c â m p de cercetări ale ceior m a i mărice i (cărora le era î n g ă d u i t ă m a i mul tă lH>ertate) m a r g i n e a Cittadellei, la port şi a d â n c a înt indere a malu lu i l u i Mare Gros­so, ş i drept.... muzeu didactic , toate coră­biile , car i .lîimereau prin port, ai căror marinari , de toate rassele şi l imbile, ne-au devenit -uşor prieteni ş i conducă­tori.

Chiar fami l ia m e a însăş i (adevărată famil ie italiană, iprin n u m ă r u l copii lor şi l ipsă abso lută de pedanterie în educa­ţie), erà un teren foarte bogat pentru for­mare spir i t de prevedere, căc i mumai aşa într'un modes t oficiu, la mare, d e d imi­neaţa, până seara şi to tuş izbutea să-ş i urmeze studii le, care m ă trata pe mine, cel m a i mare băiat, cu cordial i tatea unui prieten şil avea totdeauna laerul de a se s fă tu i c u m i n e şi vorbiâ ş i d iscuta cu minie,, c a şi c u m i j a ş fi fost egal şi lua parte c u u n entuz iasm n a i v la toate pla­nurile şi visuri le mele şi a tolerat toate năzbâtii le mele de copil, — o m i m ă , care făcea economii eroice şi se obosea m u n ­cind, ca puţ ine femei din popor, ca să îafcreţină acel m i c trib.

M ă gândesc l a m i c u ţ a bătrână de ar­cúm, care a tunc i era t â n ă r ă şi v e ş n i c surâzătoare, veşnic încurajatoare , c a r e ştia m i n u n a t s ă deà impres ia c ă n i m i c n u l ipseşte fericirii casei, unde eu nic i . nu-mi amintesc s ă fi fost a n i de zile atât de sărac, ba c b i i r îmi pare că a m fost î n s tare bună şi m i c u ţ a casă — toată s c a u n e şi paturi — îmi părea u n palat !

N u m ă r u l u i fraţi lor m e i s'a adăugat , î n calitate de protejaţi a i mei, un grup de verişori — cinci — deja orfani de tată, rămaş i , orfanii şi de m a m ă , car i t ră iau cu doi s ă r m a n i bunici bătrâni . Când m ă ­tuşa Nicot ină — frumoasa şi tofloritoa-rea creatură, care eră foarte tânără şi tie caracter bărbătesc, — se Îmbolnăvi , eu aveam 14 a n i şi a m asistat la boala ei de-scurtă durată, fără s'o părăsesc pentru u n moment . Sărăcuţa de ea, în ult imele ei c l ipe îmi încredinţa băeţaşii ei. Ii î n ­credinţa unu i copil, s ă r m a n a m e a m ă t u ­şă, m a i înţe leaptă î n această privinţă, de­cât orice pedagog. î m i amintesc , c u m at vrut să r ă m â e s ingură cu mine , pentru a-mi încredinţa grija ei şi să-mi recoman­de pe copi laş i i ei. Şi s e s t inse , ţ inându-mi m â n a între a l e ei. In ace l moment , cred, a hotărît despre v iaţa mea. Deoarece e u a m conceput cu o seriozitate de copil şi cu u n devotament acea datorie sacră, ş t fără ca eă ştie s a u observe c ineva c ă ceva din mine se schimbase, m'am s imţ i t tată l acelor cinci copi i şi începui s ă frecventez m a i des c a s a lor: să dau lecţ iuni ce lu i m a i mare şi când eram afară din: colegiu, în vacanţe , s ă m ă îngrijesc de cele două fetiţe şi de cei doi mititei şi să- i u n e s c pe toţi la jocurile şi excursi i le noastre .

In acest t imp surorile mele creşteau şi frecventau, l a Catania, şcoala normală . Când ajunseră la s tudiul pedagogiei, m i - a m luat în s tăpânire cărţile lor d e acest fel şi a tunc i a m început să înţeleg că a educà e o problemă. In ta ină , în sufletul m e u credeam că s u n t n ă s c u t „un maes t ru" 1 ) , şi vorhiam adesea c u t a ­tăl m e u şi c u m a m a m e a despre frăţiorii

1 ) învăţător .

-şi verişorii mei . De a tunc i datează şi pa­s iunea mea pentru cultura poporului. Să ne înţe legem: a poporului , pentru popor. Trăia pe a tunc i la Mess ina o nobilă bă­trână, nemţoa ică din Elveţia, D-ra Gon-zembach, sora ücelui Gonzembach, care 1-a precedat pe Pitre în s tudiul despre „Sizi l ienische Märchen" şi a publicat o operă de folklór de cel m a i mare unteres. A m cunoscut-o printr'o a l tă d o a m n ă nem­ţoaică, s o ţ i i u n u i i tal ian, care dădea din plăcere , lecţ i i de muz ică sorei mele m a i mic i . Venia des la noi, a trasă de genti­le ţea ei, deşi ea avea n u m a i 15 ani, şi-mi p lăcea mul t s'o a u d vorbind u n perfect dialect s ic i l ian şi povest ind istorii vechi s ic i l iene şi rec i tând versuri s ic i l iene şi p i lduind cu proverbele poporului nostru. Atunci începui s ă cercetez comorile sufle­tu lu i poporului , culegând cântece ş i b a s m e din graiul v i u a l servitoarei bă­trâne , oare m ă văzuse născând .

î m i împărtăş i i pas iunea u n u i coleg de şcoală, Adolfo Natali , care culese pen-

rtru mine cântece greco-oalabrese din Bo-va; u n profesor tânăr, u n adevărat poet (căruia îi p lăcea atât de mul t să se p l im­be c u noi , băeţii,, c â n d se refugia din so­cietatea colegi lor docţi şi pedanţi) Giaco-j n o Boner, ne exa l ta cu poveşti poporane nordice, foarte frumoase , m i i a les cele suedeze şi norvegiene, preşedintele nostru de g imnaziu , Albino Zenatii , l i terat fin şi foarte cult, n e atrăgea către l i teratura veche poporană i ta l iană şi pe l â n g ă ia-ceasta n e făcea cunoscute cântecele po­porane d i n Trento. Aşa era spiritul sco­l a s t i c din Italia de atunci , oare aveà de fapt -o şcoală secundară , puţ in c a m rigidă şi rece, însă aveà şi profesori, cari şt iau să t ră iască în aţară de şcoală cu elevii lor, fără să fie gravii. Şi în a fară de şcoală, metoda e în totdeauna „activă", deci con--versaţie liberă şi contact sufletesc. P e când încă n u se vorbià de loc de şcoala activă, noi, băeţi i d in liceul din Messina, a m recitat „Amtigona" lu i Sofocle, între ru ine le teatrului grec din Taormina, în -d r a m a ţ i de Arnaldo Beltrami, profesorul •nostru d e la t ină şi greacă; când „Dalton

Ptan"-ul n u erà încă inventat, profesorii noştri de istorie n e încredinţau m u l t e /lecturi particulare, î n loc de a n e pret inde să studiem textul. î m i aduc aminte , că la 15 an i i i m ţ inut o conferinţă, •— chiar a ş a — îndemnat de profesorul m e u d e istorie, a s u p r a Niebelungilor, ş i o a l t a a supra „Vespri Sieiliani"-ior a Iui A m a r i şi la aceeaş i vârstă, prin î n d e m n u l lumui profesor de i i losofie (Ferdinando Pugl ia ) a m organizat cu colegii mei de şcoală, afară de şcoală , u n „Cerc tineresc", c u bibliotecă s tudenţească. Cercul se întru-n iâ î n c a s a când a unui , când a a l tu i coleg; căsuţa noastră erà mereu pl ină de tineret. A m a juns sá fabricăm aparate d e fizică, să d ă m naştere unui mic muzeu de şti inţe naturale , s ă s tudiem animale le din împrejurime,, şi ce de expediţii pe s u s , prin munţ i i d in jurul Messinei! Aceasta n u erà propriu zis, metoda act ivă, d a r Albino Zenatti prepara cu profesorul de şti inţe natura le călătorii şcolare, une le de neuitat: călătoria pe Etna, drumul de cercetări a insulelor Eoliene.

Iată, s t imată D-ră Rotten, de ce m ă supără pe mine în totdeauna a c e l aer de „am descoperit America", pe oare îl ani atâţ ia „reformatori" ai şcoalei ! Iată de ce a m eu încredere î n şcoalele săteşti ş i cred că trebue să fie încurajaţ i îna inte de toate, aceia, cari déjà în şcolile co ­munale înfăptuiesc, l iniştit , modes t şi ge­neros metoda activă, şi respectă . sponta­ne i tatea şi i m a g i na ţ i a t inerească. Astfel se desăvârşi deci pr ima m e a experienţă, prin iubirea pentru treburile poporului (pe care apoi a m răspândit-o printre pro­fesorii i tal ieni , obţ inând delà e i întrebuin­ţarea folklorului şi a dialectului) şi pr in comunitatea cu şcoala, ca loc de întâlnire, de unde î ş i l u ă sborul l ibera act ivi tate personală a tinerilor.

La vârs ta m e a de 15 ani erà mare bucu­ria m e a de a 'trăi ş i de a acţiona, aşa d e mare, încât , m'am s imţ i t o m matur , n u copil,, şi toţi cei d in jurul m e u m ă tratau pe m i n e şi pe tinerii mei colegi, c a p e nişte o a m e n i m a t u r i O amint ire carac­teristică: ia 15 ani m ă găsi i cu u n g r u p

da t ineri , aproape copii , c a mine, condu-cand o mare manifestaţ ie t inereasca în favoare» Candiei, pentru l ibertatea Can­diei, c â n d era să izbucnească războiul greeo-tturc. Par'că m ă văc? într'o s a l ă soare de adunare , ţ inând u n discurs pen­tru Candi i, într'o adunare n u m e r o a s ă de studenţi şi oameni din popor, în m a r e parte o a m e n i de l ângă mare . In t i m p ce YGrbiam, sosi c u bandiera e len ică u n grup de greci messiinezL Aproape m'am înspăimântat , căc i d i scursul m e u n u pre­văzuse intervenţia aceasta; i n i m a îmi bă­tea să izbucnească, când toţ i cei d in s a l ă «a r id icară î n picioare, s ă aplaude pe re­prezentanţ i i Candiei răsvrătite . Atunci întreaga mea cul tură scolastică m i s'a a-pr ins în suflet, câşt igându-ş i o semnif ica­ţie vie, şi vorbii de Santorre Santarosa, de Byron ş i evocasem ant ica m a m ă Ellá­dat, pentru care dod o a m e n i mar i a u luptat.

Când mi^am terminat peroraţia, desi­g u r puţin" c a m na ivă şa retorică, m'am simţit s t r â n s de cineva între braţe: era profesorul m e u Giacomo Boner, oare s'a läanesrteeat în m u l ţ i m e ş i ş-i-a expr imat astfel entuz iasmul s ă u şi a l m e u . E ade­vărat, c ă la 15 ani e u e r a m m a r e ş i înalt , ca u n o m matur , aşa că colegii m e i m'uu poreclit „Alteţa Sa" şi „parasanga" (mă­sură antică, c i tată d i n Xenophon), î n s ă e în destul de caracterist ic t i p t u l că to Italia, deja c u ani de zile înainte , exista într'un m i c colţ d e provincie o a s e m e n e a Jugendbewegung" , ca să-ii spun pe n e m ­ţeşte. Mai mul t : déjà ca student îl f ă c e a m mereu pe instructorul, pentru ca şă -mi acopăr mici le cheltuiel i , ba câteodată ş i nevoile vieţii. Aşa s'a complectat prepa-raţ ia mea p e d a g o g i c ă . . . fără pedagogie. Vouă, Nemţilor,, poate vi se va părea curios, că în Universitatea, unde s tudia­sem, n u ex i s ta în vremuri le mele , ca­tedre de pedagogie ş i metodică. Dar aşa erà. Delà 1897 şi până la 1901, ani i mei de s tudenţ ie , la Pisa , curs de pedagogie n u exista !

Dar exemplul metodei active era v iu î n g lor ioasa „Şcoală normală superioară1',

care era un ceneclu d e tineri s t u d e n ţ i , convieţuind într 'un r e g i m de adevăra tă libertate; în tre moi era istoricul Amedeo Critvellucci, care n e aduna pe noi toţi,, î n c ă aproape adolescenţi , î n jurul revis te i „Studi storici", t ipărită într'o t ipograf ie minuscu lă , proprietatea lui, a cărei cule­gător ş i tipograf era el însuş i , p â ţ ă a-tunci ; între noi era Alessandro d'Ancona, care ne încredinţa lucrări de critică, fie chiar slabei, pentru revista lu i „Rassegna della lettetratura MaMana"", între crwri e r a şi Donato Jaja, filosof cu înfăţ işare de apostol s a u ierarh,, care m ă făcea s ă ur­măresc cu o admiraţ ie re l ig ioasă v i a ţ a unicu lu i s ă u băeţaş, Fiorenzo; acolo era şl G. Ghirardini, archeolog şi istoric de> arte, oare discuta cu no i ore întregi între monumente le pisane; acolo era şi Ettore» Pais , a l cărui curs l a aparenţă , fără o unitate , în fond eră o genia lă conversaţ ie critică; era aco lo ş i Francesco Zambaldi , care a v e à izbucniri! de r â s iitât de comu­nicative în comentarea lu i Aristopaan şi­ne dădea exemple de v ia ţă munci toare nu n u m a i d e grecist , d a r chiar de bic i ­clist şi de grădinar , u n bătrân putertnie şii Senin, oare răspândea tinereţe acelora, cari î l pr iv iau.

A v e a m 18 ani, când m i s'a publicat to Analele Universităţii ttoscane, o oarecare-cercetare archivistă n mea , asupra vieţii studenţi lor s ici l ieni Ia P isa , în evul m e ­diu; a v e a m 19 ani , când dădui lui Cri-velluoci micul m e u s tud iu asupra lu t Manzoni, ca isitoricwl Revoluţiei franceze. Să fi fost î n joc precocitatea mea? Pre ­cocitatea i ta l iană? Dar nici vorbă! Era tonul de viaţă al univers i tăţ i i noastre, care făcea capabil pe fiecare tânăr, n u n u m a i pe mine , de a d à ceeace t inereţea lui puteà dà, însă prim v igoarea tinereţii .

In libera comunitate studenţească din Pis»;, toţi s tudenţ i i erau ca şi mine, s a u m a i m u l t c a mine; de là 17—18 ani , de la fiecare dintre el venia o oarecare contr i ­buţie apreciabi lă pentru s tudi i şî t e r e n u ­rile de m u n c ă erau câ t se poate d e v a ­riate, se poate spune că erau atâtea Ia. număr , c a şi persoanele.

Secretu l desvoltări i noastre spirituale e r a următorul: colegii noştr i toţi erau tot­o d a t ă şi mneştr i i noştri , după c u m erau maeştr i i noştri profesorii. Toţi erau unul! Şi toţi aceşt i tineri, în afară de ocupaţia lor de studenţi , mai făceau şi pe instruc­torul, c u m a m spus, că făceam şi eu.

'Gândiţi-vă: Paol ino d'Anooniî, fiul mare­lui literat, era instruit acasă de um băiat de 18 ani , colegul meu: Fortunata Pintor. a j u n g e acest exemplu. A c u m Pintor e

directorul Bibliotecei Senatului i ta l ian ş i Paol ino e profesor de istorie la Universi ­tatea d i n Milan.

Ce v iaţă încolţea l a P i s a pentru şcoa la i tal iană, şi fără . . . pedagogie. (De departe, eră an l egătură cu noi studenţii, ca şi când a m fi fost deja oameni maturi^ u a suflet mare şi plin de tinereţe, de răsvră-titor: Benedetto Croce !).

(Va urma.)

SATUL. Satul e ţara. ROUSSEAU.

Neat ins d e vi ţ iu şi de civiLizaţie, s a t de B i b l i e şi de p ic tară primit ivă, eu î l v ă d "desluşdft, în f lacăra încremeni tă a păduri­l o r ide toamnă, î n golul trist a l şesuri ior de Noembrie, î n să lc i i şi în tremur de plopi, în s ingurăta tea de p iatră a l imanuri lor -de mare , pe fondul măreţ a l sp intecătu-rilor de munţ i , eub norul berzelor care se duc. 11 văd, uitat şi umil i t , cu clopot­n i ţ ă de zugrăvire veche ori c u desenul de

•copil al une i oumpene de ţară patriarhală. II văd, aici şi pretutindeni , p e şesurile în-

-chise ca o arha i că vel inţă a l e p ă m â n t u l u i românesc, î n ţara lu i Millet şi a l lui Fran­cis Jammes , s u b m u n ţ i i de primejdi i a i l u i W ü h e l m Tell , i n orientul alb şi mis ­t i c , î n tristele pădur i de ba ladă ale Germaniei , î n bucuria soarelui i tal ian, •ori In n e g u r a ş i ploile Britaniei .

IJ văd gospodărit s a u sărac , cu carul oste­ne l i lor î n ogradă, c u trandafiri i răsuciţ i pe s tâ lp i i subţiri a i pridvorului , cu că lu ­ţul drumuri lor d e poezie la priponul de ostreaţă, cu mielul amint ir i lor creştine î n •satul col indului păstoresc, cu vrajba co-"coşilor care se bat, ori cu idila fetei de ţară , care dă f irimituri de c i n ă puilor şi vrăbii lor de p e gard.

Văd i n f u m u l tremurător a l toamnei -ori ia n insoarea miros i toare a prunilor satul s ă m ă n ă t o r u l u i de pâine, sa tu l care "poartă î n i n i m a lui, v i sur i le şi puterea t ă r i i .

Satul e ţara. Satul e tezaurul de adevăr şi de poezie î n care se păstrează neprefăcut ş i v iu sufletul nos tru etnic. Acolo e tradiţia, ş i folklorul care lămureş te firea^ forţa ş i i a -geniul u n u i n e a m . Acolo s u n t însuş ir i l e specifice ale poporului, focul ş i credinţa lui. Acolo e sângele biruitor, care, fără târg de diplomaţie,, s'a vărsa t întreg şi geme-ros pentru l in iş tea ş i ex i s tenţa noas tră , pentru tr iumful şi bucuria oraşelor.

Sufletul nostru s e l ămureş te prin sat-Satul e ogl inda meaburită a însuş ir i lor lui. Oraşul l^a alterat şi Ina pier­dut. Satul e Salenta lui Idomeaeu , oraşul e f inal i tatea vieţii etnice, locul de unde v ine durerea.

Cine î ş i caută f irea şi poezia n e a m u l u i său î n vâ lva şi ames tecu l ©naşului, acela n u se va g ă s i pe «1 niciodată. I n sat «şt i tu. In oraş t ră im cosmopolit ş i falş; tn sat ne desvol tăm ca naţ ie . Oraşul ©raţ ional i sm ş i ironie, sa tu l e grijă, şi credinţă gravă; oraşul e ego i sm ş i aspri­

me, sa tu l e bunătate şi s tăpânire; oraşul e oportunist ş i făţarnic , s a t u l e irecïucti-bil şi fidel; oraşul e capcană dialectöefc, satul e deschis şi s incer.

Pentru oraş, sa tu l înfăţ işează spir i tu l s tat ic şi retrograd a l ţări i ; pentru sat , • -rasul e mormântu l vieţi i naţionale .

Conflictul e permanent . D r a m a e tot m a i întunecată .

Sufletul popular pl in de o tremură­toare grijă sa sbuc iumă ş i strigă.

Cine £0« apără satul , renunţă l a fi inţa sufletească a naţ ie i lui), r enunţă l a ceea-ce deosebeşte şi dă original i tate u n u i po­por, renunţă l a î n s u ş i sufletul lui , re­maiată l a el.

Aceia în care n u m a i are răsunet poe­zia unui colind creştinesc, cântecul cob­zarului delà nates, portul şi v io ic iunea jocului, f lacăra f luerului păstoresc, orto­doxia ţăranului , spiritul şi creaţaunea lui , acela n u m a i e el, ci a l tul , ace la e un" recipient pentru viclenită s fărâmătoare , suflet fără vatră şa fără foc, nor nerodnic pentru ingenuitatea etnică.

Noi t ră im c a n e a m prin puterea primi­t ivă a s a t u l u i Toată strălucirea creaţii­lor româneşt i v ine de acolo. De acolo ne-au venit proverbele fine, energia de r i tm a cântecului popular, frumuseţea de imag in i a poeziei populare, tr iumful de pre­tut indeni al artei plast ice . Acolo e sufletul nos tru ager şi adânc , răbdător şi sobru, •sincer şi c u m i n t a Acolo e curajul şi pu­terea. Acolo e mare le suflet care ezită să înlăture pr in violenţă nedreptatea şi du­rerile liii. Acolo e tradiţ ia şi ţara.

Rousseau a văzut î n v ia ţa celui ce tră­ieşte la ţară, n u i luzia — ci real i tatea o-mului din paradis . U n păzitor de catâri e m a i aproape de fericire decât mi l iona­rul ag i ta t din oraşul d e speculaţ i i şi de vi ţ iu .

Marile spirite a u căutat or ig inal i tatea şi ipoezia pr imit ivă a satu lu i .

Tolstoi fugise Într'un cătun din coli­nele Tufei, Wordsworrth tră ia pe c â m p , R u s k i n a împins l a ţară şi la s a p ă o lu­m e de discipoli, Mistral a r ă m a s ţăran,

Sheley trăia în păduri le de pini d in Li~ guria, Franc is J a m m e s visează c u P o m ­m e d'Anis şi Clara d-Ellébeuse într'un s ă ­tuc d in Pirenei şi în suş i Isus Cristos r

p â n ă îin a n u l propovăduiri i n'a ieş i t d i n satul lu i decât ca s ă urce munţi i . Oraşele nu-i p lăceau. P e el î l fericea mirosul de tămâie al ţarinilor, l egănarea grâului; viile c u rodii ş i cu (nuci, marea şi m u n ­ţii ce i armonici . Cetăţile de pompă n ' a u răsunet în Isus . Oraşul 1-a urît şi 1-a ră­st ignit .

Oraşul a adus sarc in i de vreascuri sub* stâ lpul lui Savonarola şi*aî lu i Huss , sa ­tu l a a d u s inocenţa şi curajul Ioanei d'Arc. Oraşul a dat pe Ana, pe Caiafa ş i fariseismul îndârj i t d in care a u ieşit c u ­tremure şi revoluţii , sa tu l a dat p e Iosif, pe Fecioara Maria şi pe divinul poet ai-' Evanghel iei .

Din sat ne v a veni în to tdeauna s ă n ă ­tatea ş i puterea.

Către acest tezaur de tradiţi i şi de m ă ­reaţă poezie primit ivă trebuie s ă se î n ­drepte puteri le creatoare a le naţiei.

Desval tarea suf letului popular pe l inia' vie a tradiţiei e u n imperativ al vremii .

Noi n'am căuta t satul: L a s a t n»-anx dus s ă icerem s i s ă l u ă m . Pentru cei m a r i şi puternici sa tu l a fost cu v ia cea dreaptă a lu i Naböth. Im faţa inocenţi lor prion tivi n'am d u s spr i j in şa credinţă.

Veacul de aur, care n u e o h imeră, e le­gat de visuri le ş i puterea satului .

Transformaţi î n raze întuner icul de a»-colo şi pentru întâ ia oară veţi vedea desluşit zăcăminte le de preţ ale suf letu­lui popular, îsvoarelè puterii noastre.

GH. D. MUGUR..

DASCĂLUL CA ÎNDRUMĂTOR ÎN

Dascălul , p r i n î n s ă ş i s i tuaţ ia şi me­nirea lui , este u n îndrumător . Dacă se mul ţumeş te n u m a i c u îndrumarea primi­l o r paş i a i generaţi i lor ce trec prim şcoală, dascălul dovedeşte că îş i înţelege rolul n u m a i pe jumătate . Dacă însă păstrează

VIAŢA ECONOMICĂ A SATULUI.

l egătura c u discipoli i să i şi in lupta* grea a vieţai, cont inuând a-i s fătui şi< a-i l u m i n a î n toate acţ iuni le lor, a t u n c i n u m a i poate fi m u l ţ u m i t că şi-a î n d e ­plinit datoria în întregime.

Spre a a j u n g e acest rezultat, învăţă­t o r u l are nevoie d e trei cal ităţi:

1. Să -fie însufleţit şi conv ins de i m -fwrtanţa operii ce o are de înfăptuit .

2. Să-ş i câşt ige încrederea săteni lor p r i n obiectivitate desăvârş i tă şi neame­stec î n desbinările şi certurile mărunte -dintre indivizi.

3. Să poseadă o largă înţelegere a pro­b lemelor car i interesează comuna î n spe­cial şi Ţara în general, imai cu seamă problemele social-economice, fiind ast fe l or icând î n m ă s u r ă a da soluţii, a îndrepta s i tuaţ i i şi a face s ă rodească binele pen­tru cât mai mul ţ i posibil.

I n ţara noastră, cu .majoritatea popu-l a ţ i u n i i Ia sate, cu proprietate agricolă m i c ă , desorganizată ş i nântu i tă de o cri­ză vrăşmaşe , n u se poate spera o îmbu­nătăţ ire efect ivă a tâ ta .timp c â t învăţă­torul n u î ş i v a l u a rolul —• ş i sarcina î n a c e l a ş t imp — d e a p u n e m â n a pe frânele organizări i , asocierii sătenilor, mul ţ i — »dar s labi şi sărac i — atât în vederea u-•nei producţii raţionalizate, cât şi în ve­d e r e a unei valorizării rentabile a produ­se lor . N u m a i a ş a procedând s e va rea­l iza belşugul la ţară, fără de care orice p o l i t i c ă de culturalizare dă greş.

După scopul ce î l urmăresc , formele de lasociere s u n t de m a i mul te feluri. învă ­ţ ă t o r u l trebuie s ă le cunoască pe toate şi să le înţe leagă rostul şi importanţa. Exis tă lucrări şi publ icaţ i i în aceas tă pri­v inţă . Ele costă î n s ă bani mul ţ i ; în criza ac tua lă învăţătorul şi le poate procura cu m a r i greutăţi . Se i m p u n e deci înlesnirea posibi l i tăţ i lor de instruire.

Ospitalitatea revistei „Satul şi Şcoala" fiiă încurajează să încerc e u u n ' î n c e p u t de realizare. Voiu publ ica deci o ser ie de art ico le t ra tând subiecte d in domeniu l -ecanomitCHSoeial, cari interesează v ia ţa sa ­telor noastre. In aces t scop, vo iu începe azi cu problema Asigurărilor mutuale.

U n om civilizat, î n orice ramură de ac­tivitate, trebuie să t indă atât spre conser­varea câ t şi spre înmul ţ irea patr imoniu-"íiri său. V a trebui deci să depună m u n c ă ,

o m u n c ă organizată şi pă trunsă de i m mare spiri t de prevedere, c ă c i n u m a i a ş a va putea obţine rezultate ş i v a p u t e a î n ­lătura a n u m i t e r i s c u r i

Oricât a r fi i n s ă de prevăzător c ineva, tofcuş n u îi va s t a î n put inţă eă prevadă şi să prevină .anumite riscuri indepen­dente de voinţa şi datorită împrejurări­lor şi aortelor externe: cazuri fortuite ş i de forţă majoră, de ex.: gr indina , inc&h-diul, seceta, inundaţ ia , moartea vitelor etc. Aceste riscuri pot aduce pagube e-norme, car i cu greu s e pot repara de cei cari le suportă.

Ce-i de făcut î n a s e m e n e a cazuri? De­pinde de n a t u r a p a g u b e i D a c ă aceas ta este genera lă şi d e proporţi i mari , (de ex. gr indina, inundaţ ia) , e a n u poate fi prevenită şi reparată decât n u m a i prin contractarea de as igurăr i l a societăţi le mar i de as igurare. Când însă este vorba de riscuri mici , de natură parţ ia lă , cari lovesc p e una, s a u pe câteva persoane (de ex. moartea u n e i vite), paguba s e poate acoperi m a i uşor . P r i n ce mijloc? Prin. aşa numite le as igurăr i mutuale . Astfel se procedează în toate statele civi l izate.

Locuitorii dintr'o comună se consti-tuesc între ei î n societate de as igurare mutua lă , luându^şi fiecare ob l iga ţ iunea de a cot iza anual cu o s u m ă mică , de re­gulă î n raport cu n u m ă r u l vitelor ce l e posedă, pentru a aduna u n fond, d i n care să se acorde ajutoare — despăgubir i — ace lu ia dintre e i care a fost năpăs tu i t prin moartea une i vite. Se poate forma o societate ide as igurare m u t u a l ă şi fără obligaţia membri lor d e a cotiza l a epoci fixe, oi n u m a i a tunc i când unu l dintre ei a suferit o pagubă. Această pagubă î n loc eă o suporte n u m a i ce l ce a suferit-o, o suportă toţi împreună, o distribuie In­tre ei pe Baza principiului mutuaUtăţ i i , reciprocităţii .

N u există o m a i mare binefacere pen­tru o c o m u n ă c a înrădăc inarea spiritu­lui de mutua l i ta te ş i ajutor reciproc. N u există, în ace laş t imp, o s i tuaţ ie mait grea ca a t u n c i când iun ţ ă r a n îş i vede d is trus într'o c l ipă rodul m u n c i i lui de a n i de

zile, fără a-i veni c ineva î n ajutor, pen­tru &-si oreSace repede averea, capitalul product iv . Toată greutatea apasă n u m a i suj>rm umeri lor să i ; mail te zile de c h i n ş i sudoare î i vor trebui pemtru a reface per­i e r e a . Suferinţa lu i de as tăz i şi a a l tu ia de .mâne va a v e a efecte defavorabile ş i asupra economiei naţionale , a i cărei ca­pital şi capaci tate de producţie se fărâ­miţează, se mac ină .

Da noi, unde n'a pătruns î n c ă m i n u -Hatele organizaţ iuni d e as igurare m u ­tua lă , mul te gospodări i cinstite primesc lovituri a n de a n . Im alte state , c u m e de ex. Germania, Franţa , etc., c u o ţărăni­m e organizată p e baze sol idariste , a-proatpe că n u se cunosc a s e m e n e a cala­mităţ i . Acolo ţărănimea, la îndemnul con­ducătorilor fireşti, a a j u n s de m u l t l a convingerea, c ă az i n u m a i poţi lucra izolat, m a i c u s e a m ă atunc i când repre­zinţi o forţă modestă , a tâ t intelectuală cât şi materială , c i trebuie să^ţi intensifici şi potenţezi forţele prin sol idarizare, prin s trângerea rânduri lor, prin adoptarea ş i apl icarea priniciţpiilor de mutualita/te ş i ajutor reciproc î n toate acţ iuni le vieţii.

In Germania există c e a 15.000 de aso­ciaţii de as igurare m u t u a l ă a vitelor.

Firanţa avea 4n 1925 un n u m ă r de 7091 asociaţi i pentru as igurarea vitelor, cu 335.000 de membri ş i c u u n capita l de 1,700.000.000 franci . 1 )

J ) N. Ghiulea: „Asigurări le agricole", Bucureşt i 1930, pag. 296—297.

Dar ideea as igurări lor mutuale nu este­dé dată recentă. O g ă s i m realizată, b ine­înţeles î n forme m a i rudimentare , mai : mul t s u b formă d e ajutor reciproc, l a po ­poarele agricole d i n l u m e a veche: Eg ip­tenii şi Ghaldeenii. De abia în secolul a i XII-lea a(par primele asoc iaţ i i mutua le în ţările germane.

La noi î n ţară, a tât în Vechiui-Regat, cât şi î n celelalte provincii , m a i cu s e a ­m ă în Transi lvania , încă înainte de răz­boi s'au făcut încercări de realizare a a-sigurări lor mutuale . La rezultate prea îmbucurătoare n 'am a j u n s î n s ă nici azi.. N u putem însă cont inua pe ace laş drum. Trebuie s ă organfeăm iţărăoiimea. Terenul" este cu mul t m a i pregăt i t azi, când spi­ritul sol idarist a început s ă se înrădăci­neze l a sate, datorata act ivităţ i i coopera­tiste ce s e mani fes tează tot mai intens.

învăţătorul n u poate s ta deoparte. Tre­buie s ă intre în rânduri le luptătorilor pe câmpul cooperaţiei, ş i să năzuească spre realizarea unui n u m ă r mare de asociaţai-de as igurări mutuale , cât se poate, pe lângă cooperativele existente; în spe­cial pe lângă ce le de credit.

Trebuie s ă ne conv ingem c u toţii şi săi conv ingem .în ace laş t imp ţărănimea, că: de az i înainte s'a terminat c u individua­l i smul î n producţ ia agricolă. Iii v^ttor-rezuttate bune ş i posibil ităţi de r9al ; zărf în orice domeniu , s e vor putea obţine nu­mai prin solidarizarea tuturor.

M M S Í L DRAGOŞ) profesor.

BĂTAIA ] I a cele m a i multe gazete delà noi — zil-

« i ce şi săptămânale — a circulat ştirea că învăţătorul Stoica Lambru din Folteşti & omorft 4n bătăi pe o elevă de 7 ani, pen-trucă nu răspunsese bine la întrebările puse de al. Copiii a u fugit d in c lasă , satul s'a a larmat , oameni i s'au adu­nat ameninţător în faţa şcoalei, au venit ,«i jandarmii , cari l-ău arestat pe învăţă­tor. Cadavrul elevei a fost dus la Galaţi.

ŞCOALĂ. unde i s'a făcut autops ia . Sixbrevizorul j u ­deţului Covurlui a şi tr imis la gazete^ înşt i inţare despre rezultatul autopsiei: î n ­văţătorul nu are n i c i o v ină pentru moar­tea elevei, pentrucă actul medîco-legal d ă oa pric ină u, morţii 0 septicemie (un fel de autointoxicare a sângelui , producând' oprirea bătăi lor inimii) , fără nici o le ­ziune provocată de lovituri.

Fiecare d intre noi ne putem închipufe

«tarea suf letească a bietului coleg a juns sub înv inuire de omor.

Citind şt irea ceasta, m i - a m a d u s a m i n ­te de o .ştire încâtva asemănătoare publi­cată î n Revista „Şcoala Română" (1876), *e sub direcţ ia pedagogului nostru năsău-dean, Vmüe Petri. U n învăţător vrednic a d m o n i i s e , în t impul predării, de trei • r i pe u n elev pentru că turburase l in iş ­tea. Elevul erà d e a l tminter i u n băiat tăcut şi ,'iniştit. învăţătorul , văzând că admon^erile lui n u a u n ie iun rezultat, plecă l epede spre şcolar, — car;! săr i sua şi-şi făcu m â i n i l e pumn, ca şi «una a r fi vrut s ă sară l a învăţător. Acesta se imişt i îndată şi cu voce potolită zise: „Seid Antoane!", apoi plecă iar î n faţa clasei. La amiază comunică cele în tâm­plate directorului! şi aces ta voi să f a y l «ercetare. Dar d u p ă masă , copi lul n u veni l a şcca'ă, n u veni nici în zilele u r m ă t o a re. învăţătoru l fu înşt i inţat că elevul e bolnav şi doi m e d i c i — cazul s'a, î n t â m ­plat într'un o r a ş — s u n t la patul lui, dar * u şt iu ce s ă facă. A patra zi, copilul erà mort. L a s tăruinţa medici lor i se făcu autops ia ş i s e cons ta tă c ă părţi d in creier J ae umflasera, apoi p lesnise arterele din creier, a ş a c ă elevul mur i se de apoplex ie învăţătoru l a mul ţumi t lui Dumnezeu că n u l^a a t ins pe elev, căc i plesnirea arterelor şi m o a r t e i e levului s e putea î n ­tâmpla în momentu l lovirii.

Aceste d o u ă întâmplări nenorocite tre-kuie să fie u n avert i sment ser ios pentru •r ice învăţător. Cu toate că bătaia trebuie să fie u l t imul mijloc crectiv aplicat de în­văţător şi admis chiar de Herbart, d i r

LECŢII DE COMPUNERE. CL. III. Introducere. Copii, voi a ţ i făcut ieri o

compunere. La c ine v'aţa g â n d i t tot t im­pul <cât aţ i făcut compunerea? (La hă inuţa noastră cea .mai dragă) . Ce-aţi s p u s des­pre hă inuţa voastră? Când s p u n e m s a u ecr iem tot ce ş t im despre u n lucru, ce fel de compunere facem? (descriere). Eu a m văzut ieri c u cât drag spuneaţ i despre

h ă i n u ţ a voastră. Fi indcă vă e aşa de dra­gă, ce doriţi vof mul t de tot? Când d ă m ă m i c a copiilor ha ine le care lins dragi? Unde d u c uni i părinţi pe copi i ca să- i răsplătească c â n d au fost harnic i şi cu­minţi? (la c inematograf) . Care dintre voi a fost de curând la cinematograf? Când se f i lmează, c u m e în sală? (întunerec).

să n u s e apl ice când elevul n u ştie ceva, căc i vinovat poate să fie chiar învăţătorul , m a i a les l a noi , unde din c a u z a programei anal i t ice s u p r a n v cărcate, făcută pentru şcoalele cu m a i mul ţ i învăţători delà oraşe, ş i a cercetăm rii neregulate a şcoalei, e l n u poate trata c u m se cuvine m i t e r i a . Şi dacă î n cazul extrem trebuie s ă aplice bătaia, să s e fe­rească de a iovi peste cap. Cele două exemple de m a i s u s arată foarte conclu­dent, ce urmăr i pot avea loviturile peste cap.

Părer i l e părinţilor, cu privire l a apl ica­rea bătăi i î n şcoală, vor fi ş i a c u m tot a ş a de împărţite , ca Sn 1876. Reproduc pentru învesel irea colegilor o în tâmplare pe care o găsesc povestită tot în „Şcoala Română".

U n învăţător cu m u l t ă experienţă îşi făcea lecţi i le în clasă, când lovituri t i r i în uşe SI fac să le întrerupă. Abia deschise uşa ş i ieşi a fară şi o femeie înfuriată îl în tâmpină cu vorbele: „Pune-mi copilul la arest, dacă e vinovat, dar să nu-1 m a i baţi, căci e ni m e u !" N u termină bine , când iată o a l tă femeie, tot aşa de apr in ­să, se adresă învăţătorului zicând: „Am să văd eu, c ine-mi m a i poate ţine copilul la arest ! Dacă a greşit, bite-L şi-1 tr imi ­te acasă , ca să-şi vadă de lucru !" î n v ă ­ţătorul, foarte l iniştit , le zise: „ întâ ln irea d-voastră s'a potrivit de minune . Alegeţi acum, ce s ă se întâmple c u băieţii ce i răi şi după ce v ' i ţ i înţeles , 6ă-mi spuneţi ş i mie rezultatul". Intră apoi în clasă şi î n ­chise uşa.

V. L.

86 SATUL Şl ŞCOALA

Îndată ce se face întunerec, unde se îndreaptă toţi ochii spectatorilor? 1 ) (spre pânză) . Cum privesc oehii noştri c â n d ne af lăm la cinematograf? (aşa oa s ă n u t c a p e n imic ) . Şi câte odată ochii a u u n tovarăş tot aşa de h a r n i c ca ei! (urechea, c â n d f ü m u l e sonor). Ochii i a u s e a m a bine de tot ş i urechea vrea s ă nu- i sca­pe n imic . . . de ce? (ca să înţe legem). Dar ştiţd voi cine ne m a i vine în ajutor c a s ă înţe legem bine de tot fi lmul? (mintea noastră) . Când cineva de-acasă vă întrea­bă ce-aţi văzut l a cinematograf, voi ce faceţi? (povestim). Ce a n u m e povestiţi? ( întâmplarea văzută la c inema). Dar ca­re în tâmplăr i vă plac m a i mult? (cele hazl i i ) . Şi c u m se n u m e s c întâmplări le care te fac s ă râzi cu poftă? (comedii). Când povestiţi , ce vedeţi voi, de da ta a-ceasta n u m a i c u mintea? (tot ce a m vă­zut pe pânză) . Chipurile depe pânză trec par'că prin faţa ochilor, voi le urmări ţ i ou mintea şi poves t i ţ i

L

Tratare. Scoateţi caietele de compunere ş i scrieţi o întâmplare hazlie văzută l a cinematograf . Care n'a fost l a c inema­tograf, scrie o în tâmplare hazl ie d in v iaţa lud s a u orice a l tă întâmplare de haz. Care va fi titlul compuneri lor voastre? (O întâmplare hazlie). După ce terminaţi de povestit, scrieţi ce-aţi gândi t voi când aţ i văzut întâmplarea pe care a ţ i scris-o, şi ce g â n d u r i vă v in î n minte ori de câ-teori vă aduceţi a m i n t e de ea !

Copiii scriu. Se observă poziţia la scr is — s e d a u îndemnuri . In t imp ce copiii scriu, învăţătorul s e p l imbă printre bănci şi e atent şi la greşeli le de ortografie şi punctuaţ ie pe care Ie fac c o p i i i ca s ă in­s is te asupra lor a tunc i când va face co­rectarea compunerilor din acest punct de vedere.

Când copii i citesc compuneri le , c lasa în treagă colaborează Ia corectarea st i­lului .

învăţătorul îşi poate arunca ochii d i n nou în caietele copii lor cari citesc.

') Li se explică termenul spectatori.

Se discută apoi asupra întrebuinţări i semnelor "de punctuaţ ie învăţate . Copoii fac îndreptări le necesare.

Cuvintele pe care învăţătorul le-a ob­servat scrise greşit, se scr iu la tablă co­rect, s e d i scută asupra lor, se rostesc şi se scriu corect în caiete ş i ce i car i a u scr is greşit îndreptează.

Ca să n e c o n v i n g e m că s'au îndreptat bine toate greşelile, cerem copii lor cari a u făcut greşel i m a i multe , să scrie l a tablă aşa c u m au corectat în oaiete une le di» cuvintele scrise greşit şi să motiveze de ce e bine aşa c u m a u îndreptat.

Ceilalţi urmăresc şi aprobă sau inter­v in ou lămurir i .

încheiere. î n tâmplarea povest i tă s a a părţ i d in ea se arată şi prin desemn,

II. Tratare. Voi aţ i văzut vreodată u s

f i lm? (copiii cari ştiu s p u n c u m e fi lmul). Şi e u a m s ă vă arăt uin fel de f i lm de c i ­nematograf. Aţi băgat de s e a m ă ce chi­puri se arată pe pânză înainte de a în ­cepe filmul? (chip. artişti lor). Ei bine, iată chipul art iste i d i n f i lmul nos tru . Cine e art ista? (o fetiţă). La ce trebuie s ă vă uitaţ i ca să puteţi judeca c a m cât • de mare? (la faţa şi l a îmbrăcămintea ei). La cinematograf este scr is şi n u m e l e ar­tistului . P e mica noastră artistă o chia-m ă Sanda.

Fiţ i cu grijă.... începe fi lmul. Ce trebui» să facă ochii? Dar mintea? (să se oste­nească puţ in ca s ă înţe leagă toată pă­ţania Sandei) .

Copiii s trânşi în semicerc privesc în tă­cere (ca la cinema) toate chipurile dintr'a carte 1 ) (format de caiet mare de desenam — 10 foi de carton). Chipurile din această carte arată ce se poate în tâmpla unui copil care pleacă de acasă fără ştirea părinţilor.

Acum s'a făcut luiminăi ! Dacă sunt copii cari n'au înţe les ceva, întrea­bă. Ceilalţi, s a u la nevoe eu, îi lamuTes?. Acum, c ine poate s ă povestească tot cm

*) P ă ţ a n i a Sandei, ed. Cartea R o m â ­nească, Bucureşti ,

i sa, în tâmplat Sandei l Povestesc cât m a i mulţ i copiL Ceilalţi urmăresc povestirea, corectează s a u a d a u g ă câte u n amănunt .

încheiere. Să vedem, copii, ce-am fă­cut a»i împreună? (o comp.). Ce-aţi po­vestit în compunere?^ (o în tâmplare din viaţa une i fetiţe). In loc s ă z icem că a m povestit, p u t e m zice c ă a m narat.

Când poves t im s a u n a r ă m o întâm­plare d i n v iaţa noas t ră e a u a altora, a-iunci compunerea se c h i a m ă naraţiune. Ce fel compunere a ţ i făcut azi? (o nara­ţiune). Când compunerea o s p u n e m nu­mai, .cum se c h i a m ă ea? (comp. orală). P e n t r u azi, voi a ţ i făcut alt fel de com­punere (scrisă). '

Şi compunerea ora lă de as tăz i vreau s ă o scrieţ i î n caietele voastre de c lasă . Când comp. se scrie m a i târziu, s e poate observa care dintre copi i a u memorie vi­zuală mai bună. Aceia îş i vor reamint i mai bine toate imagin i le văzute.

I I I . Tratare. In a l tă oră de compunere, co­

piii răspund î n scr i s la întrebările ur­mătoare:

1. Ce aveţ i de z is despre păţania Săn­i e i ?

2. Ce i s'an fi putut în tâmpla d a c ă ră­m â n e a pe câmp?

Sa c i tesc răspunsuri le ş i s e discută părerile deosebite a l e copiilor. A c u m s e poate foarte bine observa judecata, ima­ginaţia, difierditele s ent imente ce încălzesc

sufletele copiilor. Cel care conduce d i s ­cuţia, are ocazia s ă strecoare mul te î n ­vă ţăminte pentru viaţă, multe î n d e m n u r i bune. Copiii pot fi uşor convinş i că m i n ­tea lor s ingură nu-i poate a ju ta totdeau­n a şi c ă e bine s ă asculte pe părinţi .

Copiii povestesc ce s'a în tâmplat ş i a l tor copii cari a u plecat de acasă fără ştirea părinţi lor (alte comp. orale). î n v ă ­ţătorul adaugă şi el toate urmări le pos i ­bile şi ins i s tă a s u p r a chinuri lor pe care le îndură părinţi i în absenţa copiilor.

Se încheie l ecţ ia de compunere p r i n desenarea unora (după plac) d i n î n t â m ­plările povestite.

Observare. După c u m se vede, introdu­cerea poate serv i şi pentru o compunere l iberă (O întâmplare hazlie) ş i pentru o compunere după amagini (Păţania San­dei). Compunerea d u p ă imag in i poate f i urmată de o a l t ă compunere l iberă scri­să (răspunsuri le copii lor l a întrebările puse) şi a l te le orale asemănătoare . N e m a i având nevoie d e introducere, câş t i ­g ă m t imp pentru pregătirea orală a c o m ­puneri i s a u pentru scr ierea ş i corecta­rea ei.

F ă c â n d ,în felul aces ta compuneri le , n u li s e m a i par copii lor cele mai grele dintre lecţii , sunt cât se poate d e activfi şi dispuşi în t impul orelor şi aş teaptă c u bucurie ziua c â n d s ă m a i facă c o m ­p u n e r i

ANA C. IENCICA.

MUZEELE Bunul Dumnezeu , ocrotitor a l n e a m u l u i

românesc, ne-a dat depl ină sat is facţ ie pnin real izarea v i su lu i de aur a l unităţ i i noastre .nationale.

Româmla t ânără , care ş i -a jertfit ce i mai buni fii pe a l tarul s fânt a l unui ideal măreţ ş i mântui tor — a primit la sânul "său ca ld pe suratele subjugate , dar tot atunci şi^a luat a s u p r a sa obligaţii io arte grele, căci trebuie s ă repare tot

3 duşmanii seculari au stricat. In Transi lvania , cele m a i multe şcoli

au fort s tat if icate, iar cele confesionale

ŞCOLARE.

româneşt i s e luptau cu neajunsur i din ce î n c e m a i mari .

Statul a a d u s jertfe apreciabile pentru înzestrarea şcoJiloir cu mater ia lul d idac­tic necesar, dar n u a putut s ă le d e a tot ce l e trebuie. Ini ţ iat iva personală a în ­văţătorului poate face m u l t pentru în ­zestrarea c u materialul didactic necesar unui a ş e z ă m â n t de însemnăta te covârş i ­toare c a şcoala pr imară.

Toată l u m e a pedagogică înţelege ro­stul ş i apreciază valoarea didact ică a muzeelor şcolare, deci asupra acestui

punct n u voáu insista . I n acest articol, vreau s ă a r ă t c u m se poate înf i inţa u n m u z e u şcolar fără prea mul te cheltuieli . I a t ă ce a m făcut e u : (o spun fără g â n d u l de a m ă lăuda, n u m a i d i n dorinţa de a î n d e m n a ş i pe al ţ i co leg i s ă facă l a fel, r idicând astfel prest ig iul şcoalei româ­neşt i) .

A v e m î n ţară o m u l ţ i m e de societăţi miniere, cari trimit cu plăcere minerale pentru şcoli .

In u r m a cererilor ce a m tr imis la di­feritele 6ocietăţî~miîniere, .am pr imi t 105 buc. minera le foarte frumoase. Chiar co­l eg i i din local i tăţ i le miniere a r putea să tr imită altor şcoli tot ce se exploatează în comune le lor.

Societatea „Astra Română" ne-a tr imis 12 st icle cu 'pe tro l ş i derivatele lor.

Mi-arn făcut s ingur, pe carton de 2 m m gros ime , peste 100 planşe de şt. fizico-naturale . Astfel am: fabricarea berii, a săpunulu i , a lumânări lor , varul, ca ten-cueală , etc. La întocmirea acestora n u tre­buiesc lucruri costisitoare. Ex. l a fabrica­rea săpunului , a m fixat pe carton: seu, sodă caus t i că (în st icle late, 30 gr.), o bucată d e săpun de rufe, s o d ă caust ică în bastonaşe , esenţă mirositoare (în sticle) şi o bucată s ă p u n de toaletă.

P e planşa, care reprezintă v i ţa de vie a m pus: frunză ş i floare, .tulpină, a l to irea viţei de vie, struguri albi, roz şi negri în sprit, v in alb, v in roşu, coniac, tesco-t ină , oţet de v in şi m a g i u n de struguri.

La grâu: spicul , tu lp ina cu rădăcina, paele, grâu, fă ină de lux, de pâine, ta­rate, scrobeală (în sticle) apoi macaroane.

Aşa mi^am făcut planşe: porumbul, (cu spirtul, făina, boabe, fruct, tulpină, mă­d u v ă ş i vată), secara cu m a n a secării , etc.) , orzul, ovăzuL c h i m e n u l (cu seminţe şi esenţă), hreanul (cu spir. s inapis) , ma­cul (cu morfina), ceapa, usturoiul , salata, morcovii , pătrunjei i , păstărnaci i , castra­veţii, toţi pomi i fructiferi, toţ i arborii , câ­n e p a ş i inul (fiecare c u plante, s emin­ţele, uleiul , tulpina, fuiorul, a ţ a şi pânza) etc. etc. La arbori, a m pus: creangă cu frunze ş i flori, tu lpina, măduva , fruc­

tul, seminţele şi ce se fabrică din ele. Ex. la prun: fructe uscate, eâmburii , m a g i u ­nul, ţuica, creionul.

Afară de unele substanţe chimice, cari costă foarte puţin, seminţele;, etc. mi co­s t a u n imica . N u trebuie decât muncă din partea învăţătorului şi-şi poate face lu­cruri de o valoare foarte mare .

Şcoala bine înzestrată e s te m â n d r i a în ­văţătorului care o conduce, deci î n d e m n pe colegi, s ă se pună pe m u n c ă şi să-şi facă s ingur i planşele pentru Şt. Natu­rale , fără de cari predarea acestui işa-portant s tudiu n u se poate face c u rezul­tatu l dorit.

Explicaţi i dau cu plăcere colegilor cari mi le vor sol ic ita.

A m m a i făcut vreo 10 planşe c u mi­crobi, 12 p lanşe de anatomie . Microbii i -am făcut cu cerneală roşie, pe fond vâ ­năt, mări ţ i d e 700 ş i 1500 ori. Planşe le acestea sunt folositoare la instrucţ ia hi­giénéi, apoi fo'raieazâ şi o decoraţie a şcoalei.

In spirt s e pot pune: broască, peşti , l ipi­toare, sa lamandră , şerpi şi şopârlă. Do­pul sticlei trebuie parafinat , ca spirtul s ă n u s e evaporeze.

P lanşe le de Şt. Naturale se pot iac» n u m a i î n t impul verii, c â n d sunt înflo­rite plantele,, pe icari le presăm î n su ­gat ivă. Seminţe le , s e po t aduna toamna. Cartoanelor li se p u n niş te agăţătoare, să se poată a t â r n ă pe perete.

P e m a r g i n e a cartonului se pune hârt ie neagră . Sticlele se fixează pe -carton c u clei făcut d i n scrobeală, care se diso lvă în apă, apoi s e fierbe.

Apelez la sent imentul patriotic atât de desvoltat al colegilor şi-i rog s& mun­cească c u însufleţire pentru aproviRio-narea şcolilor ou mater ia lul didactic des­pre care a m vorbit. Pr in aceasta îşi vor uşura m u n c a d i n şcoală ş i vor face ua servic iu Statului , r id icând totodată şi prest igiul şcoalei româneşt i , la nivelul p« care S merită.

POMPEIU HOSSU-LONGM, director şcolar.

EXEMPLUL ÎN EDUCAŢIE.

Predasem lecţ ie nouă l a citire m f te{ ia" .şi d ă d u s e m drumul elevilor în recreaţie, i e p lăcuse noua lecţie ş i cu gândul încă l a eele învăţate, u i taseră să- j i înceapă obişnuitele jocuri şi se adunaseră în ju­rul unu i elev posnaş , care imita foarte b ine mişcăr i le beţivului.

Era pe l a sfârşitul lui Oetomvnie... Toa­t ă s ă p t ă m â n a plouase. . .

In colţul işcoalei dim spre biserică, u n ­d e se î m b u c ă două drumuri , u n pod stri­cat s tăvi l i se ape le adunate din ploaie. Se formase, cât e drumul de lat,, o bal­tă, — adevărată mare pe valuri le căreia e levi i dădeau d r u m u l vaporaşelor ş i lun­tr i lor de hârtie, spre tdesnădejdea învă­ţătorilor ce n u puteau potoli zelul con­struct iv al şcolari lor cari, în l ipsă de alt mater ia l , începuseră să întrebuinţeze fi­le le d i n caiete, scr i se ori nescrise.

Trecuseră cele zece m i n u t e de recrea­ţie ş i ne g ă t i a m s ă re intrăm î n c lasă , când, din spre balta c u pricina,, s'a a u -.zit un sgomot ca şi cum ar fi căzut ci­neva, şi î n urmă, râsetele nestăpânite ale elevilor.

A m alergat într'acolo crezând că vr'un şcolar, î n graba de a veni m a i repede l a chemarea clopoţelului, a a lunecat c u m v a şi a căzut.

A m găs i t iînsă lungi t în mocir lă , cu obraj i i sgâriaţ i , cu haine le pl ine de n o ­roi , pe alde Vasale, — numele de fami l ie iu-1 s p u n , căci n u vreau să- i fac de o-c a r ă n e a m u l de treabă ş i de buni gos­podari .

Se (încurcase î n c ă de cu seara l a o pe­trecere c u nişte prieteni (de când înce­p u s e m u s t u l să fiarbă, c a m î n toate se­ri le a v e a prilej d e petrecere) şi , ori bă­trâneţea , —• c u m m o r m ă i a el, — deşi încă n u n u m ă r a treizeci de ani , — ori m a i în grabă vinul turnat fără nici o m ă s u r ă pe gât, î i pusese piedeca şi-1 doborfse pe ma lu l bălţii.

Am încercat să- i dau ajutor şi l -am ridicat, î n hazul nestăpâni t al şcolari­lor .

După câ ţ iva paşi şovăelniei , s 'a lungit iarăşi/ î n naroiu, spunându -mi printre sughiţuri , să-i d a u pace, căci „a a juas acasă".

A început apoi să mormăie o frântură de cântec cu vorbe neînţelese, s ă dea dia mâni , s ă s e certe cu u n v r ă j m a ş îneM-puit, s ă înjure, s ă se ridice iarăş i şi după doi trei paşi , s ă c a d ă din n o u

— Vedeţi, copii , c e face beţia? II c u ­noaşteţ i pe Vasi le . Ce brad d e o m este c â n d n u bea! Ce frumos calcă atunci ş i ce ibine vorbeşte! Şi a c u m , priviţi-ll Pw-viţi-1 c u m se tăvăleşte î n iKXroiu, priviţi-i faţa p l ină de s â n g e ş i ochii ce aruncă sclipiră de o m n e b u n ! Privrţi-1 şi gândi-ţ i-vă l a ce învăţarăţ i astăzi în ora d * citire :

— „Beţia face pe om, neom1'. ...Şi elevii m e i n u m ă i râdeau. Unul

câte unu l s'au îndepărtat cu scârbă ş i c u frică de mocir la în «care se tăvăliâ c o n ­să teanu l Vasile.

Iar şcolarul posnaş , care i m i t a atât d e b ine mişcăr i le beţivului , a ţ inut s ă de­clare c u g las tremurat de emoţie, (prie­tenilor să i :

— Pentru n imic ta lume „n\am să mai fac pe beţivul".

In c lasă , — era şi natural c a întâm­plarea să -mi schimbe ordinea orarului , —' în loc de lecţ ia de şt i inţe-naturale a m făcut o reuşi tă lecţie d e memorizare .

Subiectul: Sandu, u n beţiv care îş i v i n ­dea şi s u m a n u l să-şa potolească setea de vin, a fost găsit , într'o d imineaţă f r igu­roasă de toamnă , înecat într'o baltă.

Era o plăcere să asculţ i , — după pre­d a r e a acelei lecţii — ş i pe şcolari i ma i îndărătn ic i ori m a i puţin Înzestraţi <Én-tr'ale cărţii, — c u m spuneau, apăsând, pe vorbe ş i dându-le n u a n ţ e cât mai e-ttropiate de adevăratu l lor înţe les:

— Pentr'un ţoiu, c â n d n'aveâ banul î ş i d ă d e a zălog, sumanul . . . Pentr'un chil, când a 'nsetat,

Sufletul ş i l-ar fi d a t . . . G. R01BAN. înv. Vânjuleţ-Mehedioţ i .

ORGANIZAREA GRĂDINILOR DE COPII DIN BELGIA, de Zoica Boerescu

Educaţia practică altruistă. Iniţiază pe copii Ja acte din viaţa economică, iniţiază la diferite meşteşuguri şi ocu­paţii : magazinul, cântăriri, cumpărat, vândut, împachetat, semănat, stropit florile, etc.

In şcolile din Belgia se dă foarte mare importanţă centrelor de interes.

Doctorul Decroly are la baza pro­gramului său de educaţie două mari grupe de factori : Copilul şi trebuinţele tai şi copilul în mediul lui. Se folo­seşte de metoda centrelor de interes sau de ideia centrală. Doctorul Decroly are un laborator de pedagogie expe­rimentală care are pe lângă el o gră­

dină de copii şi o şcoală primară,, unde aplică cu mult succes metoda craa tă de e), şi care dă rezu'tate foate bune, atât în clasa copiilor normali cât şi a celor întârziaţi.

Aceste tablouri alăturate sunt o în­cercare de adaptare a ideilor în gr. de copii. El are ca scop de a nu con­sidera centrele de interes ca ceva izolat, existând prin ele însăşi şi per­mite personalului de a forma un pro­gram coordonai şi de a evita haosul în desvoltarea ideilor fragmentare luate la întâmplare.

Necesităţile copilului ca centrefde interes.

JPHmul centru de interes: Mi-e foame; Mi-e sete; Mă spăl: Respir.

I. Organele.

'•Zi

II. Alimentarea.

a) Animalele care , _ ' „ , „ „ „ . . , „ „ v \ Carne şi ouăle, servesc de hrană, i *

b) Ce mănâncă animalele ?

1. Fructe

c } Alimentarea vegetală.

d) Băuturile.

2. Legume

a) Vaca, viţelul, porcul,. oaia, epurele e tc .

b) Găina, puişorii, raţa, gâscă, etc.

c) Peştii, icrele, scoici le , etc .

Mere, pere, castane, por­tocale, cireşe, struguri.

j Cartofi, morcovi, fasole, j spanac, ridichi, eto.

3 . Pâinea \ Cerealele, grâul, secara.

4 . Zahărul şi pastele alimentare.

{ Laptele, apa, cacao, ceaiu, bere, limonade, etc*

e ) Ustensilele de bucătărie. f) Serviciile de masă, cafea. g ) Ce fac părinţii pentru procurarea hranei.

III. Mă spăl; curăţenia corpului. întreţinerea casei. IT, Am nevoie de aer; aerul curat, aerisirea, fereastra deschisă.

Al doilea centru de interes; Mi-e frig; mi-e cald.

I. Organele.

!' a) Vântul, p l o a i a ,

b) Zăpada, înghe­ţul.

t

Soarele III. îmi este cald. { a) Grădina,

toamna, iarna. I

( 1. Florile toamna. ' 2 . Fructele, toamna,

iarnă. 3 . Aspectul pomilor

toamna şi iarna.

IV. Efectele fri­gului.

V. Efectele călduri.

b) Pădurea, toamna, iarna. La ţară, toamna, iarna-

c) Câmpia, toamna, iarna. a) Grădina primă-

I vara, vara. j b) Pădurea, primă-I vara, vara.

c) La {ară, primă­vara, vara.

a) Focul, încăl­zitul.

b) Îmbrăcămintea.

VI. Lupta contra frigului. c) Casa de locuit.

1. Casa de locuit a omului.

2 , Adăpostul ani malelor.

t . Germinaţia. 2 . Primele flori. 3 . Florile de vară. 4 . Fructele de

vară.

J 1. îmbrăcămintea ! omului matur, { a copiilor, j 2 . Blănurile, î n -I călţămintea.

a) Construcţiuni, material, nisip, pietriş, fier, cărămizi, etc .

b) Părţile care a l -cätu iescocasä .

Al treilea centru de interes: Mă apăr .

I. Organele.

II. Gontra hieru­nter.

III. Contra ani- j matelor.

Primejdiile ce ameninţă copilul : acasă, pe stradă, la plimbare, în câmpie, la joc, în grădină, a) Primejdioase

pentru copil ; ciocul ghiarele, dinţii anima­lelor.

b) Animalele care ajută pe om.

Calul, Vaca, Boul, Măgarul.

I. Organele.

Al patrulea centru de interes : Eu lucrez.

La copil, diferite meşte­şuguri, ia animale.

II. Lucrez.

III. Cu ce se ser­veşte omul la lucru.

mâinile, braţele, picioarele, corpul

Uneltele şi maşinile.

IT. Meşteşugul pe care-1 vede copilul acasă, lângă casă, uneltele de care se serveşte tata, mama în ocupaţia lor zilnică.

V. Meseriaşii din stradă: tocilarii, cârpacii, tăietorii de lemne, etc. TI. Uneltele pe care copilul le vede la meşteşugarii , meseriaşii depe stradă.

TII. Mijloacele de transport.

a) Roabă, căruciorul, căruţa, carul. b) Bicicleta, automobilul. c) Trenul, tramvaiul. d) Vaporul, barca, luntrea.

\ e ) Avionul.

TIU. Drumurile, poteca, şose le le , strada, bulevard, pasaj, terasament ,p.c . f. canale, râuri» IX. Mijloacele de luminat.

Al cincilea centru de interes ; Mă joc.

I. Jocurile : a) acasă ; b) la şcoală ; c ) în grădină ; d) în câmpie ; e) la pădure ' f) pe stradă, la plimbare ; g) jocurile de iarnă şi vară.

II. Jucăriile.

Sf. Nicolae. Crăciunul. Magazinele cu jucării. Grija de a le păstra.

păpuşi paiaţe o i ţ e - ca lu l trenul, etc.

Al şaselea centru de interes : Mă odihnesc.

Camera de culcare Obiectele din cameră, mobila, obiectele de toaletă, Îmbrăcămintea pentru noapte.

După cum vedem, aceste şease ta- şcoîi. cu scopul de a înălţa sufletul blouri — centre de interes — cuprind copilului, de a desvoltà sentimente ciclul de lecţiuni pe timpul unui an, frumoase, a forma caractere, desvol -dând totodată libertatea de a varia tând calităţile şi nimicind defectele, lecţiunile la infinit.

Educaţiunii morale şi sociale li se (va urma), dă o deosebită atenţiune în aceste

SCHIŢĂ MONOGRAFICĂ ASUPRA LUJERDIULUI — SOMEŞ. (In amintirea unor dragi „scînteuţe")

(Continuare)

Forma satului şi tipul de locuinţa. Cine a văzut mai mulle sate, sau cine a* aprofundat mai mult satul şi viaţa satului, a văzut că act sta are o fizionomie a parte. Această fizionomie, este rezultatul direct al împrejurărilor diferite în care satul; respectiv s'a desvoltat. In special satele din aceasta regiune atrag atenţiunea prin arhaismul lor. Nimic nu te face să crezi că trăeşti într'un secol á&sgárie nori. Casele cu învelitura lor de paie („haizaj') prin apropierea lor una de alta, dau loc la o sumedenie de căciuli uriaşe — văzute mai de departe, iar uşa şi cu casa propriu zisă cu încăperile sale, stau sub greutatea acoperişului acestuia înalt şi lăsat ca o căciulă trasă pe ochi. In felul acesta desigur, ca satul are o înfăţişarea deosebită.

O altă caracteristică a acestor sate, e liniştea. Nimeni nu sbeară, nimeni nu se grăbeşte. In mai multe luni de şedere în Lujerdiu, n'am auzit nici o-ciartă. In felul acesta, satele de felul acesta dau o notă simpatică de sate liniştite.

Dar să trecem Ia forma satului : obişnuit formele văii Lujerdiului, nu sunk complicate. Pe o suprafaţa cu înălţimi cam Ia acelaşi nivel, retragerea apelor marine, au lăsat urmele lor prin văile actuale destul de şterse — astfel că* una din caracteristkele acestor văi, este cotul domol pe care-1 lasă valea la schimbarea direcţiei sale. Aci se formează ca la o subsioara satul, fiindcă dintr'un loc abea perceptibil, se scurge şi câte un pârâiaşi: în cazul nostru** Bigăul, care îşi are isvorul în „imaş" — dar care funcţionează mai mult în timpul ploilor. Deci, o vale cât de mică pe care se înfiripează casele, atrase şi de adăpost şi atrase şi de apa la îndemână. In această parte este chiar o fântână cu apa la suprafaţa*). Casele apoi, atrase de părău, merg în sus pe el — din care^cauză această afundătură dă o formă caracteristică satului re ­spectiv: el prezintă o îngrămădire în această parte, apoi se lasă în E şi N\Y„,. constituind extremităţile satului proptite de vale**).

Părăul mai sus amintit, ar fi un fel de axă a satului. Funcţiunea aceasta de isvor în Lujerdiu, o îndeplineşte părăul Bigăuîui. Importanţa unei vâlcele cât de mici, ajunge să fie mare deci, pentru înrâurirea sa asupra formei satutui.

Astfel, cursul unui părău ca cel de faţă, perpendicular pe vale, dă o formă de sat în Teu (Teocul de sus de ex.) Atunci când acest părău lipseşte,., şi rămâne numai cursul principal al văii, satul rămâne într'o formă simplă: sar de-atungul văii. El este condiţionat de o formă de relief mai simplă. Morăvt de ex. (dacă ne referim la satele de-a lungul văii Lujerdiului.) Kendru, sau-Corneşti cum i se mai zice. Insfârşit atunci când pe cursul principal al văii cad perpendicular de o parte şi de alta (E şi W) câte un părău, satul ia forma unui sat în cruce, (Stoiana de ex. Teocul de jos), aşa în cât, forma satului rămâne determinată de configuraţia geografica.

Oprindu-ne la Lujerdiu, satul acesta se prezintă pe cursul drept al văii ci*s aceiaşi nume, cu o îngrămădire de case mai ales de-alungul părăului Bigăa.

*) Fântâni la suprafaţă mai sunt în Lujerdiu. Apoi sunt şi puţuri de unde ap®, se scoate eu înlesnire. Ele au pe lângă ele şi sghiaburi pentru adăpatul vitelor —-ceeace denotă că lipseşte apa curgătoare.

**) v. harta.

Jn partea de NE, mai are înrâurire asupra formei satului şi un dram ce duce -spre Ksiurgău, continit — atrăgând un şir de case până Ia un oarecare punct*) — aceste case trecând valta. In urma acestui fapt, satul devine din ce în ce

Miài complicat ca înfăţişare. Din depărtare Lujerdiui se arată călătorului cam ieri t . Mai aproape ochiul descopere şi biserica, iar pentrucă delà un timp în­coace se acoperă casele şi cu ţiglă, („őirepari") satul trece printr'o fază de i r a n z ^ e ca înfăţişare externă. Satul vechi, arhaic, ia formă tot mai nouă, (faza modernă).

In afară de aceasta, este o tendinţă de-a se împrejmui curtea cu zid, în loc de gard, aşa fel în cât, satul se transformă sub ochii noştrii. Surprin­zând situaţia de astăzi, surprindem însăşi procesul de transformare al satului. Acesta porneşte de la casă.

Casa este elementul fundamental al satului (cum e celula pentru corpul omenesc. Inţeiegem locuinţa, şi mai ales viaţa care se duce în casă. Să privim

.mai de aproape această casă deci, spre a vedea în ce conslă acest element fundamental al satului. Casa rezumă puterea materială şi morală a ţăranului ce-o loçueste, iar toate casele la un loc formează satul. Şi după cum am aminiit mai sus, că satul are o fizionomie proprie, privit în întregime, tot astfel şi casa. Nu toate casele din lumea aceasta sunt construite după acelaşi pian, sau invers : şi ţăranul îşi are un plan urmat cu îngrijire din moşi — strămoşi — ce-1 foloseşte la aşezământul ce şi-I face pentru locuit. Planul şi forma

-casei o hotărăşte tot relieful. La munte este alt tip de casă, la şes, alf tip át casă ş. a. m. d. Tipul casei în Lujerdiu, este casa cu ncuptoriu-n tindă" *). E a e formată deci din două încăperi şi vin orânduite în felul următor: de afară, înainte de-a intra în tindă, treci o „prismă'1 („tîrnaţ"). Tinda este destul de tipică şi ea. O predomină aparatul de fiert şi copt pâinea, „cuptori" cu „corlan" — pe unde se îndreaptă fumul în pod. De obiceiu, tinda cu „cup­tori", este puţin luminată şi nu atrage prea multe lucruri în ea. (O râjniţă, poate fi într'un colţ, şi alte ustensiele în legătură cu pregătirea hranei). Din tindă dai în casă. Aci te aşteaptă şi primeşti în faţa lumina intrată prin iereştri (delà 3—5). Eşti în locuinţa propriu zisă — cu un pat sau donă — după numărul membrilor familiei. Paturile se pun pe lângă peretele din S sau N. (variază delà loc la loc), intr'un colţ, este un dulap de ţinut vase „almán". Restul locului pe lângă pereţi este ocupat de scaune lungi („conopei*) şi Jăzi, şi tot aci e şi masa. Ca ornamentaţie se pot aminti vase vechi („blide") p e pereţi ca decor, icoane etc. Confortul casei este destul de redus. Casa are şi ea o sobă pentru încălzit şi pentru fiert. Tot în casă vine la timp şi răsboiu! de ţesut. Rar este podită cu scândură — de cele mai multe ori ră ­mâne pământul gol Acesta vine din când în când lipit şi presărat apoi cu nisip adus din coastă. Atunci, de ex. când în loc de tindă avem cameră de locuit, intervine o alta ordine : în loc de tindă, avem casa „dindărăt* — iar <^asa de locuit de mai înainte, se numeşte casa „dinainte". Intre aceste două camere am avea acum tinda fără cuptor. In acest din urmă,tip de locuinţă,

-cuptorul este scos afară şi i s'a făcut deosebit un loc (,cohé") — fiindcă nu se poate lipsi de el (Fiecare casă coace „pită" sau „mălai"). Aci se face •mâncare de-acum înainte, şi tot aci se poate dormi chiar.

Pentru a da imagina complectă a gospodăriei, în Lujerdiu, trebue să tre­cem la cămară. O încăpere deosebită şi ea şi destul de importantă care ne

*) v. harta. * ) v. planul casei.

arată câ suntem într'o regiune în mare parte agricolă, in cămară se află ham­barele cu „bucate" — grâu, „mălai". Tot aci e un „säsü", un „toc" pentru, brânză, un „fişlog" pentru „mălai" (un fei de tron unde se cerne făina de „mălai'1 cu „sita"). Insîârşit, o ladă cu haine de schimb. Cămara poate aveai şi un pod (improvizat) unde se ţin diferite unelte. De ex. „hecela" — „heèe~:

lăm cîn'epa" etc. Cămara este aici principalul loc de păstrare — deaceea, i se -şi asigură un loc deosebit. Piînniţa („pemniţa") unde există. Ere o întrebuin­ţare redusă.

Un grajd pentru vite la una din aripele casei („poiată" şi „şură") un; „coştei" sau două pentru ţinut porumbul şi toată casa are în faţă o curte.; mare mărginită de drum la eşire pe când în celelalte părţi o mărgineşte casa. grajdul şi „grudinuţa".

In curte (faţa casei) este pusă de obiceiu o piatră rotundă, mare spriji­nită pe trei picioare de lemn, ce serveşte pentru mâncat vara şi tot in cutie se depozitează şi fânul. Casa faţă de drum poate să fie de là 5până la 1 0 m , r

apoi între ele casele pot să fie la distanţa oarecare, aşa că n'am putea spune, că avem în faţă un sat adunat dar nici un tip de sat răsfirat, ci unul cu ten­dinţă de-a se tot aduna, tinzând spre tipul de sat îngrămădit cu oarecare ordine.

P o p u l a ţ i a pe 1928.

I. Rom. Ung. Evrei Ort. Cat. a. Cat ! Mórát fief

b. 435

f. 413

848

Total Naţ.

833 3 12 Conf. 2 1 831 12 2

/. Proporţia ştiutorilor de carte: de 2i de ani trecuţi, ştiu carte 110; rm ştiu 94.

2.200 de case (fumuri); nelocuiţe 7.

11. Proprietari

94 Munci. cu cai au boi au oi cu cârc. prăvăMe

78 5 18 82 2 1 funcţ,

2

III. Căsătorii Divorţuri Naşteri M oi ţi : de tuberculoză şi

8 33 13 şi boală de apă.

Aceasta este realitatea numerică în ct-eace priveşte populaţia din Lujerdiu pe anul 1928. S'a conservat în piină câmpie deschisă, graiul (naţionalitatea)» — până la un punct ; s'a păstrat foarte puţin din port. Alături de toponice-curate ca „Gura fînaţeîor", „Fruntea copaciului", — la oi numiri : „oacără" (neagră pe nas), „bală", „mucedă", au „laibăr", „friş", „căput"—se păstrează :r „bondă". Bărbaţii poartă nădragi de lână iarna; vara ismene largi (port un ­guresc) — cu cămaşa scurtă. Femeile fuste. In picioare nu se poartă opinci..

196 SATUL Şl ŞCOALA

Bărbaţii de statură sunt înalţi — adesea uscăţivi şi cu mersul rar şi cumpănit. Părul rar de culoare negru, ochii, rari negrii sau albaştrii — între ^extreme. — Ca şi părul, şi culoarea ochilor. Tipul ca fizionomie, trădează -amestecuri variate şi influentele puternice ungureşti.

Ca o dovadă a influentei puternice a vieţii impuse de stăpânire, alături «le tradifionalele forme de salut, „să dee Dumnezău bine", «sănătatea bună", „ajuteţi Dumnezău", „Dumnezău v-ajute", avem pentru copii formula catolica — transmisă prin şcoală : „lăudăm pe Domnul nost. Isus Cristos la care

-se răspunde: „în veci amin!". Sentimentul religios este puternic. In apropiere (Gherla) avem o epis­

copie gr. cat. Se poate spune că sentimentul religios îşi are forme mistice. •E un fel de . . . Mecă a regiunei. Slujba bisericească e ascultată cu atenţie. S e poate spune că biserica s'a desvoltat în proporţie disarmonică faţă de

-şcoală. Prestigiul şcoalei faţă de al bisericei este cu mult mai prejos. Io tim­pul verii copii de şcoală sunt reţinuţi pe la treburi pe acasă şi, în genere şcoala, aşa cum este ea, atât în Lujerdiu cât şi în alte sate de pe această vale, sufere de lipsuri mari. E neorganizată.

Învăţătorul unde este, nu este un agent activ — nu mişcă şi nu t rans­formă nimic. E supus mediului cu resemnare. Catedrele sunt în mare parte

ocupa te de învăţătoare, ce nu pot să imprime noui forme de viaţă satelor — acei apostolat despre care se vorbeşte.

Ca şi la sol, şi la populaţie avem o rubrică interesantă: case nelocuite. Ce însemnează? însemnează că oamenii (parte din ei) absentează. Merg după Jucru la „ţară". „Să duc la Bucureşti care-s mai tineri — vara cînd vin demnii de la băi, cînd să capătă sîrviciuri mai curînd. Pă cinsprezecelea Mărţişor, pleacă să fie la ţară". - Atunci cei mai tineri (parte din ei) pleacă. Mamele şi cei ce rămân

-acasă, ies în prag şi-i petrec până departe, sau vin cu ei până la drumul mare plângând despărţirea (cu atât mai mult, cu cât ei merg în „România" (vechea | a ră ) în speranţa câştigului.

De-acolo, întâmplarea poate aduce cine ştie ce suprize. E adevărat că această mişcare e dusă până Ia forme mai mari. Sunt sătenj cari au fost şi

sprin America. Neastâmpărul acesta al poporului ardelean, în cântarea unei vieţi mai bune, are ceva din dramatic, şi nostalgicul plecării, astăzi duce „la răgat". De aici vin cu sentimente subţiate, cu vioiciune în limbă şi, poate, cu mo­ravuri mai puţin aspre ca cele de acasă.

Această tendinţa de migrafie, pentru un timp oare care, există şi la femei. Fetele, şi ele se duc. Din acect sbor, delà căminul părintesc, se vor întoarce, aiu se poate spune însă, ce schimbări vor încerca între streini.

(va urma) ION CHELCEA.

PAGINA ADMINISTRAŢIEI ŞCOLARE.

Hegittru.1 de prezentă. Sunt anumite obl igaţiuni m ă r u n t e pe care învăţătorul este dator s ă le îndepl inească în fie­care zi cu toată rigoarea, O astfel de o-Wigaţie este trecerea î n registru de pre­zenţă îna in te de începerea lecţi i lor cu cel puţ in 5 minute . Obligaţia aceas ta tre­buie îndepl ini tă pentrucă n u m a i a şa se poate deprinde învăţătorul s ă se gân­dească d e acasă , să se pregătească pen­tru lecţ i i le ce le are de făcut î n ziua a-ceea. Uni i învăţător i a d u c ca argument c ă e i n u pot şti d a c ă pot face la ceasu l fixat în orar anumite lecţii, trebuind s ă se orienteze după cunoştinţele elevilor. Acest argument este a l celor slabi ş i a l celor cari n u s e pregătesc decât în tâm­plător pentru m u n c a lor diin şcoală . În­văţătorul care î n fiecare zi se gândeş te l a lecţ i i le ce are de făcut, î ş i adună m a ­terialul de intuiţie, el poate ş t i cui preci-»ie ce ştiu copiii şi c e le poate preda..

Mlllţi învăţători notează foarte v a g î n » registru de prezenţă, fără s ă indice s u ­biectul materiei , s a u partea de materie din care .a făcut repetiţie s a u exerciţii . Din cauza aceste i notări vagi , n u se poate urmări progresul real izat de învăţător.

U n ochiu ager însă,, d i n citirea registru­lui de prezenţă va putea cunoaşte dacă învăţătorul lucrează s i s tematic sau n u ­m a i de mântiueală. L a începutul anului şcolar s e .pierd s ă p t ă m â n i dearândul cu •epetiţii í iésiatematice, din care se poate citi l ipsa de interes a învăţători lor ş i l ip­sa de pricepere pentru uti l izarea celui m a i bun t imp de şcoală, copiii venind odihniţi din vacanţă .

Dovadă d e puţ ina importanţă ce dau u n a învăţător i notări i î n registrul de prezenţă este faptul că e l r ă m â n e nescr is zii© .întregi, săptămâni . F a ţ ă de aceşt ia, autori tatea şcolară este îndreptăţ i tă s ă apMce rigori le legi i care prevede c ă pen­tru 80 d e zile de absenţe nemotivate , în --ratStoTül trebuie considerat demis ionat d i» îffrâţăinânt.

Cel care n'a notat t imp îndelungat î n

registrul de prezenţă, poate fi pedepsit cu reţ inerea sa larului pe acele zile, s a u c o n ­siderat d imis ionat dacă nu a notat 30 de-zile.

Păs trarea regis trului 4n ordine, curaV-cu scr i s îngrij i t , cu s emnătur i citeţe, este-, o dovadă pentru personalul de control că la şcoala aceea se munceşte cu pricepere -şi tragere de i n i m ă .

N u poate fi s c u z a t n i c i un învăţă tor . , c ă n u a primit bani delà comitet pentru^ procurarea regis trului d e prezenţă şi din,?, acest mot iv n u À trecut materia. Astfe î . de mot ivăr i .ascund l ipsa de grija pentru datorie.

Matricola. Acesta es te cel m a i impor­tant registru .al şcoalei . Aici se trece r e ­zultatul munci i elevilor ş i a s t rădu in ţ i i învăţători lor. F i indcă certificatele ce s e -vor elibera pe baza notări lor din matri­colă d a u .drepturi, se va avea grije ca notări le în matr icolă să se facă c u toată grija, corecturile nefiirad admise .

Dacă s'ar î n t â m p l a strecurarea unor -greşeli , ele s e vor îndrepta c u r o ş u ş i se-, vor înota î n rubrica observărilor c u s e m ­nătura directorului şi ş tampi la şcolii.

Matricola şcoli i f i ind u n ac t publ ic e a se va păs tra sub cheie d e către -director, care este responsabil de ori­ce întâmplare . Cu ocazia predării, când s e fac mutăr i l a şcoală, în procesul ver­bal se va trece ce a n u m e matricole s e -predau noului director.

N'a fost rar cazul când uni i î n v ă ­ţători ui tându-ş i de s ine, m o m i ţ i de oa­m e n i fără suflet, a u contrafăcut datele din matricolă , e l iberând certificate false. Ö astfel de faptă ş i dacă n u se dovedeşte- • imediat , cime ştie pr in ce împrejurare t o ­tuşi se descoperă ş i cel v inovat suferă greaua pedeapsă prevăzută d e codul pe­nal pentru falsificatorii actelor publ ice: temniţă ş i pierderea drepturilor d e a-şt-exercita serviciu de învăţător.

U n director de şcoa lă conştient de da­toria sa , d a c ă întâmplător n u are u a -scr is prea frumos, va r u g a pe unul d ina

colegi i săi, (de altfel toţi sunt obligaţi prin regulamentul de adminis trare inter­nă) ca să-i dea ajutor trecând a m â n d o i

"ia fiecare tr imestru notele î n matricolă. Preoţii diferitelor confesiuni, î n v ă ţ ă ­

t o r i i cari predau lucrul m a n u a l sunt o-bl igaţ î s ă în tocmească tablouri trime­str ia le pentru progresul elevilor l a obiec­tele pe care le predau. Notele d in aceste (tablouri sunt trecute de către învăţăto­rul clasei în registrul catalog şi din a-«es ta în matricolă.

Directorul şcoalei va aveà grije încă delà începutul a n u l u i şcolar s ă aibă toate date le elevilor cerute de matricolă: data naşteri i , confes iunea — după extragi — ocupaţ ia părinţi lor şi locuinţa lor. Cei cari a m â n ă delà o zi l a alta, se trezesc l a s fârş i tul a n u l u i când trebuie sa în­

cheie s i t u a t i v că le l ipsesc a n u m i t e date şi n'au de unde s ă le m a i ceară.

La promovare, s e vaţţine s eamă d a c ă ele­vu l a obţ inut note l a toate obiectele, bine­înţeles şi la religie, pentru elevii sectanţi . Faţă de baptişti , cari apar ţ in unei co­muni tă ţ i recunoscute, ee va proceda fără niai o ş icană. Copiii părinţi lor cari s'au declarat baptişt i după naş tersa copiilor, sunt obligaţi s ă urmeze la re l ig ia pe care au avut-o părinţi i îna inte de a o părăsi .

La isfârgitul f iecărui a n , directorul şcoalei controlează medi i le parţiale ş i me­d ia generală, şi s e m n e a z ă fiecare partidă, p u n â n d cu grije ş i s ig i l iu l şcoalei.

Matniocla şcoalei este o ogl indă a gri-jei şi priceperei unui director de şcoală.

(c. i . |

SITUAŢIA ÎNVĂŢĂ]

La Ministerul de Instrucţie s'a în tocmit •o foarte interesantă s tat is t ică asupra si­tuaţ ie i î n v ă ţ ă m â n t u l u i pr imar d i n ţară.

Această situaţie se referă la anul şco­lar 1929—1930.

D in ea s p i c u i m următoarele date: GRĂDINILE DE COPII.

Au funcţ ionat în a. şe . 1929/30 u n n u m ă r de 1665 grădiniţe. Copii recenzaţi pentru

• aceste şcoli au fost 734.000, înscriş i 114.921 şi au frecventat 98.877, cu u n personal d e 2165 conducătoare.

Repartizate pe provincii , ele însumează: Vechiul Regat: 665 grădiniţe cu 35.711

copii şi 898 conducătoare; Transilvania: 556 grădiniţe , cu 213.000

copii recenzaţii, 43.036 înscriş i , 40.389 frec­venţă şă 735 conducătoare.

Basarabia: 352 grădiniţe , 128.000 copii recenzaţi , 23374 înscrişi , 17252 frecvenţi ş i 451 conducătoare.

Bucovina: 92 grădiniţe, 6581 copii în­scrişi , 5495 frecvenţi şi 31 de conducă­toare.

Se constată , că a b i a a 6-a parte din nu­măru l copiilor recenzaţi pot fi înscrişi , i ar dintre aceştia 86% urmează regulat.

 N T l i L u I PRIMAR.

Raportaţi l a personalul didactic, s u n t câte 57 de copii de f iecare conducătoare, ceeace este prea mult .

Dacă s'ar scrie şi obliga toţi copii i în­tre 4—7 ani , ar trebui încă 15.500 săl i de clasă c u 15.500 conducătoare.

ŞCOALA PRIMARĂ. Recensământu l copiilor în vârstă de

7—16 ani, pe a n u l trecut, dă următoarele date:

Vechimi Regat: 1,051.168 recenzaţi, şi 958.185 înscriş i .

Transilvania: 589.949 recenzaţi ş i 423.018 înscrişi .

Basarabia: 420.129 recenzaţi şi 109.550 înscrişi .

Bucovina: 91.410 recenzaţi, 86.301 În­scrişi , adică 2,144.666 icopii recenzaţi şi 1,777.054 înscriş i , deci au rămas fără şcoa­lă 367.6*2 capii.

Dintre aceşt i copii însorişi , a u fréquen­tât :

Vechiul Regat 36.678 e a u 8.5% d i n în ­scrişi .

Trans i lvania 36.670 s a u 7% din înscr iş i . Basarabia 15.276 s a u 4% d i n Înscrişi . Bucovina 10.286 s a u 9% d i n înscriş i .

In total 149.000, s a u o mijlocie generală de 7%, dec i a u r ă m a s în afară de şcoadă 1,995.666 copii.

LOCALURILE DE ŞCOALĂ. Sunt în toată ţara următoarele localuri

de şcoală pr imară , repartizate astfel: VeckAul Reg,at: 7777 localuri c u 13.873

săl i de clasă ş i 1101 localuri In construc­ţie.

Transilvania: 4328 localuri c u 8105 săl i de clasă ş i 183 localuri în construcţie.

Basarabia 2125 localuri cu 3392 săl i şa 130 localuri în construcţie.

Bucovina: 550 localuri cu 1579 să l i de c lasă ş i 47 localuri în construcţie .

In total 14.780 localuri c u 26.949 săl i de clasă şi 1461 localuri în construcţie.

P E R S O N A L U L DIDACTIC. A funcţionat următorul personal di­

dactic: Vechiu^ Regat: 20.176 învăţători , 898

conducătoare, 931 m a e ş t r i Transilvania: 9.079 învăţători , 735 con­

ducătoare şi 176 maeştrii. Basarabia: 6.484 învăţători, 451 condu­

cătoare ş i 200 maeştri . Bucovina: 2531 învăţători , 81 conducă­

toare şi 30 maeştri ; în total 38.266 î n v ă ­ţători, 2165 conducătoare şi 1337 maeştri. . .

Raportând n u m ă r u l copiilor înscriş i l a n u m ă r u l săl i lor de c lasă şi la n u m ă r u i învăţătorilor, revine u n n u m ă r de 68 e lev i de fiecare c l a s ă şi 47 de fiecare învăţător .

Pe l â n g ă şcoli le de azi ar mai trebui 18.700 săl i de c lasă şi 6700 învăţători , d a c ă . ţ inem socoteală de n u m ă r u l copiilor î n ­scrişi; i ar dacă a m ţine socoteală de n u ­măru l copiilor recenzaţii, a r trebui 27.640s-să l i de c lasă şi încă 15.640 de învăţători .

ŞCOALA COMPLIMENTARĂ. Parale l cu învă ţământu l teoretic, a u

funcţionat în centrele m a r i u n n u m ă r de; 1337 ateliere, c u u n efectiv de 33.425 elevi..

CURSURILE D E ADULŢI. Au urmat cursurile de adulţ i , un n u ­

măr de 580.346 oameni vârstnici reparti­zaţi astfel:

Vechiul Regat 280.142 Transi lvania 435.400 Basarabia 152.844 Bucovina 11.960.

Concluziunile le l ă s ă m pe s eama ce lor ce se interesează de problema şcoalei p r i ­mare.

Pagina literară. DASCĂLII,

de Octaviaa Goga,

Unitatea naţională, îaeJiegajrea noa­stră a tatuator "îeibr'o singură aşezare de stat, ELU e de sigur rodul unei epo-ce, nici reizuitaiiJta urnei singure stră-d'uinjti. Ga înffar'o minunată urmă, în care s'a' s t râns cenuşa tuturor visuri­lor de demult, în unirea noastră s'au frământat cu lacrimi îşi sânge îndem-niuirile atâtor generaţii şi atâtor tag­me de oaimeni.

In această a rmată de veacuri insă dascălii, sooot eu, au fost laft^utgairtda.

Făclia lor a luminat înainte şi a deschis drumurile. Tot veacul al nouă­

sprezecelea, «are înseiamnă (ridicarea, noastră deasupra instinctului de con­servare şi ionmularea minei doctrine de independieiniiă naţională, dascălii au răspândit prin niunca lor abece­darul politic al românismului. Nea-târmairea neamului, deci, s'a propagat pamalel cu toate atributele logice ale culturii şi binuinita noastră s'a Enca­drât ăştia! iîn preceptele fireşti ale ci- -vilizatiei.

Astăzi, canid sumtam una., trebuie sa. punem în val/oane energiile latente ale' acestei ţări şi să complectăm univerBa--

îitefea cu specMAcul nősíteni. E o operă jgrea de răscolire în adâncuri care ne aşteaptă. Cime să coboare acolo, să des-ţ|eleneaisică ţarina, milenară şi să scoa­tă lai lumină din cufautsrul ei ancesteai itaina noastră?

Gin»? Eu zic: tort daiscăiii!

Ei care a u netezit cărărue spre Ro­mânia. Mare, ei să «prindă fanul şi pentru România tnouă...

NOTĂ. Am reprodus articolul „J>asc*-fói'", ca omagiu din partea revisiei „SA­TUL Şl ŞCOALA" -adus d-lui Oct. Goga., cu ocazia sărbătoririi Domniei-Sale.

COPILAŞUL, de Giovanni Paseoli

Este înăuntrul nostru u n copilaş, care a iu are n u m a i înfiorări, c u m crede Ce-•toes Tehanul, care cel d intâ iu 1-a sur-j jr ins în eine, ci ş i lacrimi în bucurii le sale. Când vârsta noastră e încă fragedă,

• el îşi ames tecă g lasu l cu al nostru, si delà copilaşii cari fac nebunii şi se hâr­

j o n e s c întreolaltă şi, mereu împreună , se tem, nădăjduesc , s e bucură ş i p lâng , se aude o s ingură tresărire de viaţă, u n sin­gur ţ ipăt şi o s ingură văetare. Insă î n u r m ă noi creştem, iar el r ă m â n e micuţ; Jioi ne apr indem î n ochi doriri noi , iar -el îşi păstrează vechea şi s en ina lui mi­nunare; noi ne î n g r o ş ă m şi ne rug in im vocea, iar el mereu şi întotdeauna face s ă se audă sunetul g i n g a ş ca de clopoţel. Şi c l inchetul acesta tainic poate nu-1 au-a im a ş a de l impede, în vremea tinereţii , cât la o vârstă mai coaptă, pentrucă la vârs ta aceea, ocupaţ i cu disputarea şi a-părarea cauzei vieţii noastre, b ă g ă m m a i puţ in î n s e a m ă ace l colţişor al suf letului din care r ă s u n ă dânsul . Şi apoi el, copi­laşul nevăzut , s e sfieşte m a i mul t de tâ­năr decât de omul întreg şi de bătrân, peajfcrucă pe acela î l vede m a i neasemă-î i ă t o r «ieşi decât pe acesta. Şi într'adevăr, «tânărul rareori ş i n u m a i pe fugă petrece cu copilul; pentrucă dispreţueşte convor-"birea, c a ş i c u m s'ar ruş ina de U B trecut Încă prea apropiat. Insă o m u l u i usezat Si p lace s ă vorbească c u dânsul s i să-i audă

^vorbăria gural ivă şi să- i răspundă In­t o n a t şi serios; ş i e destul de plăcut s ă

ascul ţ i a rm o ni a vocilor acelora, ca şi a unei privighetori, icare f lueră l â n g ă u » pârâu care m u r m u r ă . . .

. . . într'adevăr, este o a i e în toţi copilul muzical? Că n'ar fi în vreunul , n'aş vre* s'o cred n ic i altora, nici lui însuş i ; a ş a de mare mi-ar părea nenorocirea şi s ingură­tatea lui . El n'ar avea înăuntrul său pieptul boltit, în care r ă s u n ă glasuri le ce­lorlalţi oameni şi n i m i c d i n sufletul s ă u n'ar ajunge î n sufletul celor din apropie­rea lui. El n'ar fi l egat de umani tate de­cât prin lanţuri le legilor, pe care s a u le-ar clăt ina cu greu, s a u le-ar purta uşor, ca u n sclav, fie răzvrătit din pricina nou­tăţii, fie nepăsător prin obicinuinţă. Pen­trucă n u oameni i s e s imt fraţi întreolal­tă, ei care cresc deosebit şi se înarmează felurit, insă toţi s e înarmează pentru lup­ta vieţii; ci tocmai copiii cari sânt într'xn-şii, cari în orice clipă de l inişte ş i de ră­gaz dată, aleargă spreolaltă, se îmbrăţi­şează, şi s e joacă.

Şi totuşi , sânt uni i «ari spun c ă într'­adevăr s â n t două genuri de oameni şi n u se observă că sânt două, că u n u l îl stră­bate pe celălalt, to tdeauna despărţit , dar totdeauna nedis t ins , ca u n curent dulce în m a r e a aimară. Trăiesc p â n ă .şi î n aceeaş i famil ie , sunt ochi i acele iaş i m a m e ş i tră­iesc în aparenţă aceeaş i viaţă, germinată de a c e i a s fel de s ă m â n ţ ă , într'o s ingură brazdă; ş i aceşt ia sânt s tră ini de cei la l ţ i n u n u m a i prin partea de cer şi de p ă ­mânt, ci prin întreaga umani tate şi pr in

SATUL SI SCOALĂ 101

i o a t ă natura. Ei se s tr igă pe n u m e ş î n u s e cunosc şi nici mu se vor cunoaşte vreodată. Acuma, dacă as ta e adevărat , nu poate fi decât dintr'o s i n g u r ă pricină: c ă uni i au într'înşii pe capüul eterp^iâr" «ceilalţi n u , nefericiţii . ><*

Insă m i e nu-mi place s ă cred în a tâ ta nefericire. In câţ iva pare c ă n'ar fi, câţ iva » u cred că s'ar găs i în ei, şi poate e n u ­m a i părere şi credinţă greşită. Poate că «oamenii aş teaptă de là dânsu l cine ştie ce m i n u n a t e demonstraţ i i ş j operaţi i ş i de­oarece IOT l e v ă d fie î n a l ţ i i t i e în s ine, soco­te sc c ă n'ar exista. Dar semne le prezenţei lu i şi actele vieţi i î i s â n t s imple şi umile . El este acela, deci, care se teme de în tune­r ic pentrucă î n întuneric vede sau i se năaare; acela care la l u m i n ă visează sau pare că visează, privind lucruri nevăzute vreodată; acela care vorbeşte fiarelor, co­paci lor, pietrelor, nourilor, stelelor; care populează umbra c u năluc ir i şi cerul cu zei. Bl este ace la care p lânge şi râde fără pricină, pornit de lucruri oare scapă s i m ­ţurilor şi raţ iuni i noastre. El este ace la care l a moartea fiinţelor iubite a j u n g e să s p u e a m ă n u n t u l ace la deosebit copilăresc, care ne face s ă izbucnim în lacrimi, şi deci n e mântue . El este ace la care, în vese l ia nebunească pronunţă fără să se g â n d e a s c ă cuvântul serios care pune frâu. El face cu put inţă îndurarea fericirii ş i a nenorociri i , potolindu-le cu amar ş i c u dulce şi făcând din ele două lucruri deopotrivă de plăcute amint ir i i . El face u m a n ă iubirea, pentrucă el desmeardă ca s o r ă (vai! şopotitul celor doi copilaşi în mij locul "urletului fiarelor!), desmeardă ş i m â n g â i e pe copil ita, care este în femee. Şi înJăuntrul o m u l u i ser ios el stă şi a-scu l tă minunându- se fabulele ş i legendele dar î n ace la a l omulu i paşnic , face s ă răsune ţ ipătoare fanfare de trâmbiţe şi d e c impoaie , şi într'un colţişor a l sufle­t u l u i aceluia , oare este m a i neîncrezător, fumegă de t ă m â i e micu l a l tar pe care copilul ]-a păstrat încă m a i de demult . El face s ă ne p ierdem t impul c â n d mer­g e m pentru treburile noastre, că acum, ba -vrea fia vadă presura care cântă , b a vrea

să pipăe cremenea care luceşte. Şi în ţ i m -s ă cu l eagă floarea mirositoare, ba vrea. pul aces ta vorbeşte mereu ş i fără rost, fără a se potoli vreodată; şi fără dânsul n u n u m a i c ă n 'am vedea atâtea lucruri pe care de obiceiu n u le b ă g ă m în s eamă, c i n'am putea nic i chiar s ă le g â n d i m ş i să le p u n e m în cuvinte, deoarece el «rte Ádámul, care pune n u m e l e l a tot ce vedt şi aude. El descopere în lucruri a semănă­rile ş i legături le cele m a i ingenioase. Wl potriveşte n u m e l e u n u i lucru m a i m a r e pentru unu l m a i mic şi invers. Şi l a a s t a îl împinge m a i m ul t u imirea decât ignoranţa, şi curiozitatea m a i m ul t decât l imbuţ ia: micşorează, c a s ă poată vedea, ' măreşte , c a să poată admira . Şi l imbajul lui n u este nedesăvârş i t c a a l aceluia, care n u spune lucrul decât pe jumătate , ci tocă risipitor, c a al ace luia care ar pune două gânduri într'un cuvânt, Şi oricărei întruchipări î i d ă u n s e m n , u » sunet, o coloare d u p ă care să recunoască întotdeauna ceeace a văzut odată.

Pr in urmare , este cineva care n'a s imţi t n imic d i n toate acestea? Poate copi laşul tace în D-ta, profesorul, pentrucă prea eşti încruntat , şi D-ta, bancherul , n u 4 auzi în mij locul bi lanţului D-tale nevăzut şi stăruitor. Tu esti morocănos , ţăranule , oare sap i şi grapi, şi n u te poţi hotărî s ă bagi de s e a m ă puţin; el doarme cu p u m n i i s trânş i î n tine, meşteşugare , care trébue să stai închis toată z iua î n atel ierul p l m de zgomot şi fără soare.

Insă vreau s ă cred că în toţi s e gă­seşte.

Dacă meseriaşi i , ţărani i , bancherii , pro­fesorii s'ar g ă s i într'o biserică c u prilejul une i sărbătoriri; d a c ă săraci şi bogaţi , desnădejduiţ i i şi plictisiţ i i s'ar afla în­tr'un teatru la o muz ică bună: iată-i pe toţi copilaşii lor l a feraştra sufletului, i lu­minaţ i de u n surâs s a u muiaţ i de o la*ri mă care s trăluceşte în ochii stăjîâjRitor lor, cari nu-şi dau s e a m a ; iată- j p e copii că s e recunosc; de là ferestrele e ă ş ş ţ i i spre pridvorul palatului , contemplând « amint ire şi un vig comun.

Dacă este în toţi, este ş i în mine . Şi « u , pentrucă decând î m p r e u n ă e r a m copii, n ' a m trăit o v iaţă căre ia cel puţ in d u ­rerea, care a fost a ş a de mare, să-i d e i relief, m a i n ic iodată n u l -am pierdut d i n vedere şi d i n auz. Insă, nesch imbân-cUi-mi prijnelej 8imţi|-i, m ă întreb de-, a t a t e a ori d a c ă u m trăit s a u nu. Şi eu s p u n că da, pentrucă acolo e m a i m u l t ă v ia ţă unde e m a i puţ ină moarte; iar al­t u l deoarece crede contrarul , zice că n u . Oricum, eu vorbesc adeseori cu dânsul , a ş a c u m dânsul vorbeşte uneor i cu mine , şi-i zic :

CopiL care n u ştii s ă judeci decât în felul tău , u n fel copi lăresc care se chea­m ă adânc , pentrucă dintr'o trăsătură , fără s ă te pună s ă cobori u n a câte u n a treptele gândului , te duce în prăpast ia adevărului .

Vai, n u cred că delà tine v in a n u m i t e ş i r a g u r i de s i logisme, copil s implu, chiar d a c a a r i i expuse într'un l imbaj care sea­m ă n ă c u al tău, ş i orânduite d u p ă rit­m u r i care s â n t ş i ale tale . Poate acele r i tmuri te fac în s tare s ă urmăreşt i m a i b ine şirurile ace lea ş i acel l imbaj te face s ă poţi înţe lege m a i bine raţ ionamentu l ace la ; s a u poate ş i n u , pentrucă u n u l or-bindu-ne ne dis trage , iar ceUalţi l egănân-du-ne n e adorm. Astfel încât scopul ce lu i c a r e raţionează nu este atins, c u m s'ar în­t â m p l a , fără imagini le ş i fără r i tmul acela. Insă, e ă z i cem,că a r fi a t ins : a c u m a , sco­pu l tău n u este, cred, s ă se spună: tu m'ai conv ins despre un lucru, care nu era în gândirea m e i . Şi nici acestălal t : t u m'ai determinat la u n lucru care nu erà î n voinţa mea. Tu n u pretinzi aşa de mult , copile. Tu spu i în felul t ă u n a i v şi s i m p l u lucruri pe cari le vezi ş i le auzi într'o lume a ta, c lară ş i nemijlocită, şi e ş t i m u l ţ u m i t de vorbirea ta, când ace la care te aude exc lamă: ş i eu văd muma, acuma a u d ceeace spui şi cee ice erà c u

•s iguranţă şi mai înainte şi în afară ş i , înăuntru l meu şi n u o stilam deloc, sau mi a ş a d e bine c a acuma ! Tu vrei n u m a i a s t a , chiar d a c ă vrei ceva d in plăcerea -din afară, pe care tu însuţ i s'o iai din

viz iunea şi sent imentul acela. Şi c u m ai . putea să năzuaşt i l a operaţi i aşa de mar i , tu , cu unelte aşa de mici? Pentrucă t u n u trebue să te laş i m o c n i t de o a n u m i t ă a s e m ă n a r e i care este, de pildă, între l i m ­bajul tău , şi cel al oratorilor. Da: ş i oratorii m ă r e s c şi micşorează ce le place şi întrebuinţează când le place u n cu­vânt, care să descrie, în loc de altul , care s ă indice. Insă deosebirea este că dânş i i o fac tocmai când le place şi d in aceea ce le place. Tu nu, copilaşule: tu zici în totdeauna ceeace vezi, c u m o vezi. Aceia o fac cu intenţie. Tu n'ai şti s ă spui a l t ­fel; ş i e i s jpun într'altfel, decât ceeace şt iu că se zice. Tu i luminezi lucrul, ei orbeee ochii. Tu vrei s ă se vadă m a i bine, ei vreau să nu se m a i vadă. Al tor este l i m ­bajul c o m p u s cu arta oameni lor 'iscusiţi, cari î ş i propun s ă răpească voinţa a l tor oameni m a i puţ in isteţi; al t ă u este l im­bajul îhăscut de copil nevinovat care bucurându-se sau căindu-se, vorbeşte a l ­tor copii nevinovaţi .

Nu-i aşa? Aşadar, copil care n u judeci decât i »

felul tău, spunând tâlcuri când m a i obici­nuite , când pe cele mai sublime, m a i c la­re, m a i neaşteptate, tu poţi de altfel im ceeace te priveşte m a i de-aproape şi s ă înţelegi părerile mele şi s ă le spui pe a l e tale. De aceea îţ i vorbesc cu m a i m u l t ă gravitate decât sânt obicinuit şi aş vrea s ă primesc delà tine u n răspuns m i i pu­ţ in — c u m să zic — c o p i l ă r e s c ? . . . poetic, cu care t u n u eşti obicinuit.

Tu ştii că mi-eşti drag, tu binefăcăto­rul m e u int im, tu nevăzut paharnic a l leacului nepenthes şi acholon, contra du­rerii şi a mâniei , tu găs i tor şi păzitor a l une i comori tainice de lacr imi ş i zâmbe­te! Şi m a i ştii că e u n u te cred, copii f i ind tu, aşa de fără judecată, nici n u apreciez ca pierdere zadarnică de vreme să te ascul t c â n d porunceşti înăuntru. Or

nu, departe de a ş i ceva.

(Traducere din italieneşte.) — Va urma, —

C r o n i c a , EXAMENUL DE DIPLOMA AL N0R-

MAL1ŞTIL0R. — Ministerul instrucţ iu­n i i a- stabilt ca la e x a m e n u l de d iplomă pentru absolvenţi i şcoalelor normale , in­terogaţ ia , orală „convorbirea" se va face din următoarele lucrări după a legerea personală a candidatului :

Pedagogie: „Metode pentru s tudiul in­dividual i tăţ i i" de I. C. Petrescu.

Literatură: Poezi i de Oct. Goga. Istorie: „Istoria învă ţământu lu i româ­

nesc" d e N. Iorga şi „Poves tea Sfântulu i nos tru război" de C. Kiriţescu.

Ştiinţe: „Energie, materie, radiaţ iune" d e prof. C. Musceleanu.

MODIFICAREA LEGII ÎNVĂŢĂMÂN­TULUI PRIMAR. — In par lament s'a de­p u s u n proect de lege pentru modif icarea actuale i leg i a învăţământu lu i primar.

Proectui de lege aduce următoarele m o ­dificări:

Profesorii pr imar i s e numesc dintre învăţători i definitivi cari a u obţinut di­p l o m a de l icenţă în litere şi filosofie s a u şt i inţe delà, vreuna din factultăţi le d in ţara sau s trăinătate , echivalentă.

Din corpul acestor profesori primari se vor recruta, c u precădere, subrevizorii, revizori i şi directorii de şcoli pr imare.

Profesorii formează cea m a i înaltă treaptă î n î n v ă ţ ă m â n t u l primar.

Actuali i învăţător i îna intaţ i de gr. II ş i I, precum ş i inst i tutori i îşi păstrează t i t l u l şi gradul câştigat .

Pentru c a u n învăţător să poată obţi­n e transferarea se cere să a ibă recoman­d a r e a inspectorului pr imar respectiv, ba­za tă pe s ta tu l e ă u personal , aceasta î n cazul c â n d se prezintă u n s ingur sol i­citant.

In cazul c â n d sunt m a i mulţ i solici­tan ţ i , pentru ace laş loc, vor fi supuş i l a u n concurs ce se v a ţ ine în l u n a Aprilie.

Tiranferăr.ile se vor face de Minister, î n ordinea clasificaţiei, cel m a i târziu

p â n ă la 1 Iunie şi intră în v igoare Ia 1 Septemvrie.

Detaşări le s e obţin î n aceleaş i condi-ţ iuni ca şi transferările.

In partea f inală, proectui prevede c o n ­diţ iunile în care se va acorda „gradaţ ia de merit".

ÎNVĂŢĂMÂNTUL COMPLIMENT AR.— Ministerul Instrucţ iuni i a pr imit o a-dresă d i n partea Ministerului de Agri­cultură pr in care î i face cunoscut că a înfi inţat a ş a zisele „şcoli de iarnă" din­tre cari 18 de agricultură, 2 de hort icul­tura ş i 2 de vit icultură.

Scopul acestor şcoli fiind aproape iden­tic cu cel urmări t de învăţământu l pri­m a r complimentar, Ministerul de Agri ­cultură propune:

1. In comunele rurale, cu populaţ ie compusă d i n agricultori, cursul pr imar compl imentar să fie suprimat şa înlocuit prin „şcoalele ide iarnă" ale Ministerului Agriculturi i .

Absolvenţi i a patru clase primare să fie obligaţi a frecventa regula i aceste scoale de iarnă, falocuindu-se obl igaţ iu­nea de a u r m a cursul pr imar compl i ­mentar.

2. In comunele urbane cu populaţ ie mixtă , s ă urmeze la şcoalele de i arnă n u ­m a i fiii de agricultori cari conduc o gos ­podărie î n suprafaţă corespunzătoare lo ­tului t ip din localitate.

Părerea noastră este c ă legea învăţă­m â n t u l u i pr imar trebuie neapărat modi­ficată î n ce priveşte cursul compl imen­tar, ţ inându-se s e a m ă de s tarea de l u ­cruri de a c u m .

UN ZIAR MAGHIAR DESPRE CREAN­GA. — „Ion Creangă este cons iderat ca cel m a i mare prozator a l Românie i , ega l c u Mihail Eminesou, ce l m a i mare poet r o m â n şi c u Ion Caragiale principalul dramaturg.

P u s în valoare, î n zilele noastre, de l u -

crări ie unor t ineri învăţa ţ i ş i de traduceri parţiale, cari jhau a d u s în Germani» şi Angl ia u n frumos succes . Creangă în­cepe s ă fie cunoscut , apreciat după me­ritele lui , d i n ce i n ce m a i căutat de li­t era ţ i

P e de al tă parte, dacă î l comparăm cu Musaeus , care -şi^a impregnat poveştile ctt u n sp ir i t sceptic şi voltairian, cu fraţii Grimm f i lologi de s e a m ă , Creangă î i în­trece cu mult . R ă m â n e chiar superior, a-supra m a i multor puncte , mişcătorului scriitor danez Andersen.

Ca ş i fraţii Perrau l t în Franţa , Crean­g ă se adresează n u n u m a i compatrioţi­lor săi , dar l u m i i întregi . Cartea publi­cată de curând, este p l ină de aces t far­mec pitoresc, p e care cititorul îl s i m t e întotdeauna, cit ind poveşti d in ţ inuturi puţin cunoscute".

PERSONALITATEA LUI IACOB NE-GRUZZI. — Cu prilejul sărbătoririi acestui venerat scriitor, d e către Academia Ro­m â n ă , dl Octavian Goga a făcut u n scurt istoric al evenimentelor d i n veacul al 19-4ea, evenimente care au avut repercu­s iun i de ordin naţ iona l şi cultural. Evi­denţiază apoi rolul „Junimii" de là Iaşi. Celebra societate, de là a cărei înjghebare s'au scurs aproape u n răst imp d e 70 d e ani , reprezintă cea dintâi sforţare me­todică a culturi i româneşt i , pentru a-şi creîa u n acord cu curentele de gândire din apus.

Iacob Negruzzi a devenit delà început majordomul „Junimii", spiritul ei orga­nizator. F iu l lui Costache Negruzz i adu­cea cu ei străvechi impulsur i fainiliare în dragostea de artă.

Revista ,,Convorbiri l iterare" care a a-părut la 1 Martie 1867 a avut ca redac­tor pe Iacob Negruzzi. Rostul aces tu i or­g a n este c lasat l impede tai istoria culturi i noastre.

Pt Guga a caracterizat opera dliiî Ne--gruzzi cu următoarele cuvinte: „Negre­şit, mul te dón «loeste p a g i n i . a u fost eclip­sate de producţia altora, versuri le uşoare s 'au evaporat, satiri le electorale s'au în ­cadrat în epoca lor, piesele de teatru au

devenit documente de istorie l i terară dar,, în realitate „Copii de pe natură" s 'a p ă ­strat încă pe s e a m a posterităţi i o lectură d e u n blând farmec arhaic, cara te l a v ă -lue cu ispite de demul t s i c u o d u l c e moleşeală , ca u n păhăre l de Cotnar ve-chiu, sorbit î n arhondaricul une i m ă n ă ­stiri.

C u m s a u d u s aniá unu l d u p ă altul , lung ş i rag torcând c e a s cu ceas firul u-nei vieţi rodnice şi fără greşuri. Cum a u alunecat repede s i c u m a u luat c u e i t o a ­tă s trălucirea de odinioară. Atâţ ia B'au aşternut sub glie, atâţ ia dorm acoperiţ i de uitare.

Au a m u ţ i t pe veci -şi s i log i smele lu i Maiorescu ş i paradoxele lu i Carp şi g l u ­mele lu i Pogor. S'au coborât toate acolo jos în adânc imea rezervorului de s i m ­ţire obştească, îmbogăţ ind comoara noa­stră anonimă. Aţi r ă m a s s ingur din în­treaga p le iadă, c a u n stejar pe o c u l m e pust i i tă de vifor. Ciudată ş i nepătrunsâ rânduilală a sorţi i . Ce caleidoscop colo­rat, ce cascadă de imagin i , ce joc oapri -cios de amint ir i trebue să vă mijească acuma. Sufletul dv. s e m i ş c ă la orice a -diere ca o bătrână punte brumată în t insă peste svârcoi irea unu i veac. Câte vânturi n'au bătut-o din scorbura vremii...

In amurgu l ca lm, a c u m l a sfârşit de poveste, toate roiesc par'că ven ind de de­parte pe aripa veşniciei . Istoria ţări i î ş i deapănă filele sub degetele dv., i lustre coleg. Vă reapar zilele de s lavă: Unirea Principatelor, Plevna, Regatul , Mărăşe-ştii şi Mărăşti i , Marşul la Budapesta.. . . Prea grea povară în goana unei s ingure vieţi!

In ordinea literară v ă reînvie tovarăş i i de demult, toate chipurile de pe aceşti pe­reţi vă fac semn. Sunt frânturi de g â n ­duri, care joacă a c u m , sunt zâmbete ui ­tate, sunt teorii savante... . .

P e deasupra vârtejului lor secular, în l ini i mar i rezumative , s e încheagă c o n ­şt i inţa mis iune i unu i neam".

Când aceste rânduri erau culese, z iarele d i n Capitală ne-au a d u s vestea morţi i a-cestui Nestor al l i teraturii noastre .

% C. MÄD VLESCU-MOTR U

V O C A Ţ I A Ti actor hotărîtor în cultura poporului ^

ftj Edit. Casei Şcoalelor 1931. Lei 40. h ï Asupra acestei lucrări vom re- V J| vine, O recomandăm pentru cer- Û A curile culturale ale învăţătorilor. ^

Carne tu l Adminis t raţ ie i . Au plătit a b o n a m e n t e l e

Din oraşul şi jud. Cluj : Dr. George Maroianu, Rectorul Academiei Comer­c i a l e ; Maior I. Aramă; Octavian Vasiliu ; Cornelia Maier ; Stela Marincea ; Maria Checicheş ; Vasilichia Ivanovici ; Prof. i. Şerban ; E. Marţian Dabâca ; losif Pop, Traniş ; D . Hancu ; El. Batâr, Şcoala prim No. 3 ; Prof. Dr Oh Dragoş ; Gh Tilinca, A. Capidan; M. L o y ; Z. Gavrilescu ; X. Albu ; L. Velescu^ Ghizela Vilt ; Cornelia Şuteu ; Em. Negrilescu ; Ion Maca vel ; M. Boariu ; S. Petraşcu ; A Moian ; P. Nicolaescu ; 1. Pescariu ; M. Aradi; L. Nagy ; A. Mu re şan ; N . Ivan ; V. Chin-tăoan ; Ed Chencinski ; Cornelia Şerban; M. T a l l o s ; V. Mureşanu ; S. Căpitan ; C. Bucevschi ; L. Bujoreanu ; S. Stoicovici ; Irina Matei ; C Negrea ; A. Căbu lea ; I. Macarie.

, Din jud. Turda; Em. Botez, Luduş ; Maria Crişan, Iara; Puiu Gavril, Rediu ; Leonte Canja, Viişoara ; Ion Puiac, Naudra.

Din jud. Sibiu : Şcoala prim. Sebeşul de jos ; S . Dragoman, Nochrih. Di» jud Mureş : Şcoala prim. No. 4 . Din jud. Satu-Mare : Emilia Hristea. Din jud. Braşov : Géza György ; Maria M a e « , Baciu. Din jud. Treiscame; loan Duma, Covasna. Din jud Someş ; Virgil Pop, Gherla. Dm jud. Năsăud; Elena M u s t e ; P. Vârtic ; El. Crişan; E. Răducănescu ;

N. Stancu, Bistriţa. Bucureşti : Prof. Matilda Capriel. Piteşti : Prof. Radu Petre

DDODQD

R u « ä m achi taf i a b o n a m e n t u l . C i n e nu p o a t e p e în t reg anul , II primim e u b u c u r i e s l p e Jumă ta t e d e a n .

a o o a n n

lioe rezervat pentru adresă.

P a g i n a rezervată pentru comunicăr i le Administraţiei revistei s i r ec lame .

Comandaţi-vă cărţile, registrele, re hizitele şcolare şi de cancelarie

delà

Librăria R. Ciofle^ ClnJ S t r a d a U n i v e r s i t ă ţ i i 3

La toate comenzile acordă 20°/o rabat C e r e ţ i c a t a l o g u l !

(KSK

Constantin lencica Iluminatorii satelor (antologie) Eel 30 Insemnfirilp unul în-vă tâ for Lei SO

S e p e t e e r e d e l à R e d a c ţ i a r e v i s t e i

P r o f u l ÎS L e i