reViSt[ editAt[ de AcAdemiA român[ director: AcAd. ionel-VAlentin VlAd, preşedintele ... · 2017....

decemBrie

2016Anul XXVi

314

nr. 12

reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂ

director: AcAd. ionel-VAlentin VlAd, preşedintele AcAdemiei române

E-mail: [email protected]. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

directori:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADdin mai 2014 –

conSiliul editoriAl:

Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICU

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Constantin

IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Maria ZAHARESCU

Sector teHnic:

TehnoredactorStela ŞERBĂNESCU

Operatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

colegiul de redAcŢie:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

Cuprins

1 decemBrie – ZiuA mArii uniriIonel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române, câteva consideraţii la 100 de ani

de la începutul primului război mondial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României, marea unire – reperul nostru

identitar fundamental . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române,

coroana româniei, temelia consolidării şi recunoaşterii marii uniri în europa . . . 9Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Biruinţă prin jertfă. demnitate prin unire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Dan Berindei, 1 decembrie – moment culminant al unui proces istoric de unificare

a românilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Petre Otu, Armata română la intrarea în „marele război”. capacitate operativă

şi stări de spirit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Ioan Lăcătuşu, problema românilor din covasna şi Harghita – o prioritate

a societăţii româneşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Alexandru Zub, o zi memorabilă, 1 decembrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

diScurS de recepȚieCristian Hera, pledoarie pentru sol. elogiu slujitorilor pământului românesc . . . . . . . . 28Nicolae Săulescu, cuvânt de răspuns la discursul de recepție

al Academicianului cristian Hera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Ionel-Valentin Vlad, Academician cristian Hera, reprezentant strălucit

al şcolii agricole din românia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Nicolae Florea, pledoarie pentru sol, argumentare a multivalentei

sale funcţionalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

omAgiereA lui Victor BABeȘVictor Voicu, Victor Babeş – reprezentant strălucit al şcolii medicale româneşti . . . . . . 63Constantin Ionescu-Tîrgovişte, ramificaţiile interdisciplinare ale cercetărilor

lui Victor Babeş . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

Mihail Eugen Hinescu, institutul „Victor Babeş” astăzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Petre Iacob Calistru, Victor Babeş – precursor al conceptului de antibioză . . . . . . . . . . . 71Petre Calistru, Radu Iftimovici, 90 de ani de la dispariţia lui Victor Babeş.

Victor Babeş precursor al antibiozei şi inventator al antibiogramei . . . . . . . . . . . . . . 73

AcAdemiA românĂ – AcAdemiA de ȘtiinȚe A FrAnȚeiIonel-Valentin Vlad, l'Académie des Sciences et l'Académie roumaine . . . . . . . . . . . . .77Dan Berindei, la France – parraine culturelle de la roumanie moderne . . . . . . . . . . . 81Răzvan Theodorescu, la latinité orientale et les arts . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83Bogdan C. Simionescu, la dimension de la recherche au sein de l'Académie

roumaine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84

premiile AcAdemiei românepremiile Academiei române pe anul 2014 decernate în anul 2016 . . . . . . . . . . . . . . . . 87

eVocĂriLeonida Gherasim, Academicianul Bazil theodorescu – spirit creator în cardiologia

românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93Elena Alămoreanu, o sută de ani de la naşterea academicianului gheorghe Buzdugan 96

cronicA VieŢii AcAdemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99

ApAriŢii lA editurA AcAdemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

gHid pentru Autori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

În urmă cu 150 de ani, la capătul unorîndelungate şi constante eforturi, pe terenul pregătitde Unirea Principatelor Române şi de reformele carei-au urmat, de Regele Carol I, Academia Română afost atât prin componenţă, cât şi prin obiectivelesale, „depozitara culturală a nestinsului dor secularde unire al tuturor românilor”. În cadrul ei „toateţinuturile aveau solii lor”, fiind reprezentate,deopotrivă, „atât Principatele de curând unite, câtşi Ardealul, Maramureşul, Banatul, Bucovina,Basarabia şi aromânii”.

Dar nu numai prin componenţă, cât mai cuseamă prin activitatea desfăşurată şi atitudineaadoptată de-a lungul anilor faţă de marile momenteale luptei românilor pentru unitate naţională,Academia Română a demonstrat că „personificăcultura şi idealul întregului neam românescdincoace şi dincolo de hotare”. Ea a acordat oatenţie aparte studierii, sub toate aspectele, a terito-riilor româneşti aflate sub stăpâniri străine.

De-a lungul anilor, Academia Română a fostprezentă, prin membrii ei, ori a marcat prinmanifestări proprii cele mai de seamă momente dinistoria ţării, cu o puternică încărcătură naţională: deexemplu, în 1911, la Adunarea generală pentru jubi-leul de 50 de ani de la înfiinţarea ASTREI, la Blaj,pe istoricul Câmp al Libertăţii ș.a.

1. neutralitatea și intrarea în primul război mondial (ion i.c. Brătianu)Izbucnirea Primului Război Mondial, iminenta

intrare a României în conflict în vederea eliberăriiteritoriilor româneşti aflate sub stăpâniri străine şi areîntregirii ţării în hotarele ei fireşti au găsit în Aca-demia Română un profund ecou. După cum afirma,

în 1915, preşedintele înaltului for, dr. ConstantinI. Istrati, „Academia Română, care a contribuit multla ridicarea conştiinţei naţionale şi în mod larg alucrat şi dânsa pentru desăvârşirea unităţii noastresufleteşti, nu poate astăzi, fără o emoţiune adâncă,însufleţită de o profundă convingere şi încredere şicu aleasă înălţare sufletească să nu-şi ridice inimaîn credinţa că ziua de mâine va aduce mult aştepta-ta împlinire a visului de aur al atâtor generaţiuni şifericirea neamului românesc”.

În Consiliul de Coroană din 3 august 1914,luând cuvântul în calitatea sa de preşedinte al Con-siliului de Miniştri, Ion I.C. Brătianu, viitor membrude onoare al Academiei Române (a fost ales în1923), analizând condiţiile interne şi internaţionaleale României în noua conjunctură creată de izbucni-rea conflagraţiei mondiale, afirma răspicat: „Soartaromânilor de peste munţi, idealul naţional al româ-nismului sunt chestiuni pe care un guvern român nule poate nesocoti. Dacă în lucrurile mici se poatetrece peste simţământul public, în ceasurile mari alevieţii naţionale oamenii de stat trebuie neapărat săţină seama de voinţa poporului. Nu se poate face unrăzboi în vremurile de azi când acest război nu esteînţeles, nu este aprobat de conştiinţa naţională”,considerând că cea mai înţeleaptă atitudine pe care oputea lua România în acele împrejurări era procla-marea neutralităţii.

În anii 1914–1916, personalităţi de marcă dindomeniul ştiinţelor, literelor şi artelor şi-au expri-mat în şedinţele publice ale Academiei Române, darşi cu alte prilejuri, părerile privitoare la desfăşura-rea conflictului abia început şi la rolul pe careRomânia urma să-l aibă, în noua conjunctură poli -tico-militară internaţională, în vederea realizăriipropriilor aspiraţii.

5

1 Decembrie – Ziua Marii Uniri

câteva considerații la 100 de ani de laînceputul primului război mondial*

Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la sesiunea solemnă „Marea Unire din 1918. Începutul Primului Război Mondial”(28 noiembrie 2016, Aula Academiei Române)

La 14 august 1916, în cadrul Consiliului deCoroană, acelaşi Ion I.C. Brătianu, reafirmândnecesitatea adaptării politicii României la nouaconjunctură internaţională, urmărind eliberareateritoriilor româneşti aflate sub dominaţii străine şirevenirea lor la patria-mamă, s-a pronunţat pentruieşirea ţării din neutralitate şi alăturarea ei de parteaputerilor Antantei. El spunea: „…având drept idealunitatea naţională, suntem datori să urmărim rea-lizarea lui. În viaţa naţiunilor sunt afirmări dedrepturi care cântăresc mai mult decât izbânzi tre-cătoare şi sunt gesturi care compromit viitorul lorpentru veacuri de-a rândul. Într-o atare situaţie eazi românismul”.

În calitatea sa de comandant suprem al armateiromâne, Regele Ferdinand, Membru de Onoare alAcademiei Române încă din 1890, Protector șiPreședinte din 1914, menţiona în Înaltul Ordin de zidat cu această ocazie, adresându-se ostaşilor ţării:„V-am chemat ca să purtaţi steagurile voastre pestehotarele unde fraţii voştri vă aşteaptă cu nerăbdareşi cu inima plină de nădejde ... Veţi lupta alături cumarile naţiuni cu care ne-am unit. O luptă aprigă văaşteaptă. Cu bărbăţie vă îndemn să îi îndurăm însăgreutăţile şi izbânda va fi a noastră. Arătaţi-vă decidemni de gloria străbună. De-a lungul veacurilorun neam întreg vă va binecuvânta şi vă va slăvi”.

2. luptele de la Jiu – tragedia războiuluiÎn anii tragici ai războiului, Academia Română a

suferit şi a împărtăşit, alături de întreaga naţiune,privaţiunile şi pericolele, acţionând în modul săupropriu pentru depăşirea greutăţilor şi înfăptuireaidealului de unitate, pentru care a militat încă de lacrearea sa. Dorind să fie ea însăşi un exemplu, înseptembrie 1916 a hotărât să participe la efortulgeneral al ţării şi să ofere diurnele membrilor ei,„precum şi drepturile de autor pentru memoriile cepublică pentru ajutorarea văduvelor şi orfanilorsoldaţilor căzuţi” (președintele Academiei Române,Petru Poni, şedinţa din 2 septembrie 1916).

În urma presiunilor Forțelor Armate Centrale,Planul Z de atac cu trei armate române a fost tran -sformat într-un plan de apărare a Văii Jiului. Lup teleau fost înverșunate, generalul Dragalina a fost ucisși trupele române au fost nevoite să se retragă cătreMuntenia. Voi menționa cuvintele unui adversarimportant, locotenent-major Erwin Rommel dinCorpul de Vânători de Munte Bavarez, care tocmaiajungea pe front și a întâlnit în retragere unitățigermane: „Păreau cu nervii la pământ… Majorita-tea camarazilor lor fuseseră uciși în luptele cu româ-

nii… Îi descriau pe români drept adversari feroce șipericuloși”.

3. cucerirea Bucureștiului și frontul din moldova în iarna anului 1916

După Bătălia pentru București (5 decembrie1916), Mareșalul Falkenhayn își planificase săajungă rapid la Siret și la sistemul de fortificații alMoldovei, înainte de venirea iernii. Feld -mareșalul Mackensen a rămas să conducă capitalaȚării. În anii ocupaţiei militare, Academia Românăa fost atacată direct şi i s-au ridicat, din colecţiilesale, peste 600 de volume de manuscrise din secole-le XIV–XVII; acestea au revenit ulterior bibliotecii,numai în urma intervenţiilor repetate făcute de uniidintre membrii Academiei rămaşi în Bucureştiulocupat, cu deosebire ale lui Ioan Bianu, cel carerăspundea direct, în calitate de custode, de inestima-bilul tezaur al bibliotecii instituţiei academice.

În acelaşi timp, pe frontul reîntregirii naţionales-au aflat, în diverse ipostaze, multe personalităţi deseamă ale culturii şi ştiinţei româneşti, membri oriviitori membri ai Academiei Române: RegeleFerdinand, generalii Alexandru Averescu, GrigoreCrăiniceanu şi Constantin Presan; oamenii politiciIoan I.C. Brătianu şi Vintilă I. Brătianu; profesoriori cercetători, mobilizaţi ca ofiţeri ori înrolaţi cavoluntari, care au luptat în campaniile din 1916 şi1917, pe fronturile din Transilvania şi Dobrogea.Regele Ferdinand și Regina Maria au rămas în Iașicu toate riscurile, fiind exemple de curaj și dăruirefață de Țara Lor. Armata Română a început unserios proces de refacere cu un mare dirijor: Gene-ralul Berthelot și cu o coordonare cu Armatele Ruse(nesigure din septembrie 1916), ceea ce va duce lamarile victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.Mareșalul Averescu va face memorabila descriere:„Bătălia de la Mărăşti a fost prima victorieadevărată a Armatei Române moderne. Bătălia dela Mărăşeşti a fost cea mai semnificativă victorie aacestei armate în Primul Război Mondial și poateîn toată istoria României. A fost o victoriedefensivă pe care românii au numit-o «micul nostruVerdun»”.

4. miza importantă – Ardealul. legendele poporului român și eroii lor (regii, generalii, populația satelor)

Iată de ce, după tot ceea ce întreprinsese pânăatunci forul academic pentru ştergerea, fie şisimbolică, a hotarelor dintre fraţi nu apare delocsurprinzător modul de receptare a marilor momente6

din cursul anului 1918, care au condus la înfăptuireaRomâniei Mari.

La numai câteva zile de la proclamarea, laChişinău, de către Sfatul Ţării, a hotărârii de Unire aBasarabiei cu România, înaltul for de cultură şi deştiinţă de la Bucureşti lua act, într-o atmosferă deprofund entuziasm, de proclamaţia din 27 martie abasarabenilor, considerată drept „semnul reînvieriilor la viaţa naţională românească”, „nădejdea demai bine ce se revarsă în inimile celorlalţi români”,„glasul care ne spune că oricât de mari ar fidezamăgirile prezentului, încrederea în viaţa popo-rului nostru nu trebuie să ne părăsească niciunmoment”. Următoarele două hotărâri de Unire – de laCernăuţi şi mai cu seamă Rezoluțiunea Marii Uniriproclamată la Alba Iulia – au fost primite de instituţiaacademică de la Bucureşti nu numai cu entuziasm,dar şi cu matura înţelegere a însemnătăţii lor pentrudevenirea României moderne. La toate acestemomente epocale din martie, noiembrie şi decembrie1918 o contribuţie esenţială au avut-o şi unii dintremembrii Academiei Române: Onisifor Ghibu, Pante-limon Halippa, Ion Inculeţ, Nicodim Munteanu,Axente Banciu, Ştefan Ciobanu, Paul Gore, laChişinău; Ion I. Nistor, la Cernăuţi; Iuliu Maniu,Vasile Goldiş, Iuliu Hossu, Miron Cristea, ValeriuBranişte, Silviu Dragomir, Alexandru Borza, LucianBlaga, Ion Lapedatu ş.a., la Alba Iulia.

Rolul jucat de-a lungul anilor pentru înfăptuireaunităţii „în cuget şi în simţiri” de Academie a fostsubliniat, în şedinţa din 14 mai 1919, de

reprezentanţii tuturor provinciilor româneşti reuniteîn 1918.

În cuvântul său, Regele Ferdinand, Preşedinte deonoare şi Protector al supremului for ştiinţific, aţinut să sublinieze: „În lupta sfântă pentru unireatuturor românilor, Academia Română şi-a avut par-tea ei importantă pe terenul cultural”. Regele a aduscu acest prilej un vibrant omagiu generaţiei de la1866 care, „bine încredinţată că numai pe bazaunităţii de limbă şi de cultură se poate clădi trainicviitorul unei naţiuni, a reunit în cercul restrâns alviitoarei Academii pe bărbaţii luminaţi din toateţinuturile româneşti şi astfel România Mare de aziîşi găsea de o jumătate de secol patria comună subacoperişul tânărului aşezământ”.

Istoria războiului pentru întregirea României întrei volume (Constantin Kirițescu, ediţia a II-a,București, Editura Casei Școalelor, 1925) a captivatgenerații de tineri români. Chiar și astăzi, identitateanoastră națională își găsește elementele documen -tare în aceste volume de Legende ale Românilor.

Sesiunea solemnă de astăzi este menită sărememoreze evenimentele petrecute în urmă cu osută de ani, să sublinieze încă o dată rolulAcademiei Române și al Regilor României înrealizarea și menținerea unității naționale și săstabilească obiectivele ei viitoare în condițiilelumii de azi, proiectul nostru fundamental la carelucrăm din toate puterile. 7

ASR Radu Duda; Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române; ASR Principesa Margareta, Custodele Coroanei; Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Clubul Academicienilor – Sesiunea solemnă „Marea Unire din 1918. Începutul Primului Război Mondial”

Destinul unei naţiuni întregite se bazează peviziunea şi responsabilitatea clasei politice, pre-cum şi pe dăruirea, uneori până la sacrificiu, aunor întregi generaţii.

De 1 Decembrie cinstim eroii Primului RăzboiMondial şi pe toţi cei care au realizat Marea Unire,care au pus bazele României Moderne, ţară con-struită de şi pentru cetăţeni egali, indiferent de ori-gine etnică, de limba pe care o vorbesc sau de cultulcăruia îi aparţin.

Pentru România, participarea alături deAntantă în Marele Război a însemnat nu doar oşansă a împlinirii naţionale, ci şi un pas hotărâtspre asumarea unor valori politice şi a unui destinoccidental.

Cu toate vicisitudinile, pe întreg parcursul uneijumătăţi de secol de totalitarism, semnificaţiamomentului 1918 nu s-a pierdut. În pofida efortu-rilor de marginalizare ori de denaturare ideolo gică,memoria Marii Uniri ne-a hrănit speranţele într-undestin democratic european, regăsit în construcţiaunei democraţii pluraliste după Revoluţia din anul1989.

Marea Unire a dovedit nu numai împlinirea uneivocaţii istorice a tuturor provinciilor româneşti, ci şică este reperul nostru identitar fundamental. Ea afost, este şi va fi inspiraţie pentru toţi cei ce înţelegcă niciun efort nu este prea mare, atunci când facempolitici adresate binelui public.

Astăzi, ţara noastră este deopotrivă rod al aspi-raţiilor cetăţenilor săi, cât şi parte a unei construcţiieuropene.

Corespondenţa dintre resursele şi oportunităţilepe care le valorificăm pe plan intern prin exerciţiuldemocratic, pe de o parte, şi contribuţia noastră laarhitectura de securitate internaţională creioneazăprofilul României europene.

Aniversările marilor evenimente şi realizăriistorice ne îndeamnă să reflectăm asupra contri-buţiei fiecărei generaţii la dezvoltarea societăţii.

Lecţiile trecutului, fie ele tragice sau eroice,trebuie înţelese şi asumate, regăsite în viziunea şiîn valorile pentru care ne creştem şi educămcopiii; pentru că, aşa cum lesne putem observa,valorile europene, la care am aderat şi noi ca ţară,trebuie reasumate şi apărate de fiecare generaţie.Ele pot fi puse în pericol de ură şi intoleranţă şieste datoria elitelor politice şi culturale să oferefiecărei generaţii punţi de cunoaştere, dialog şisolidari tate, peste tranşeele ignoranţei, demagogieişi po pu lismului.

Aşa cum astăzi punem dezvoltarea socio-econo-mică şi culturală interbelică pe seama energiilor des-cătuşate sau potenţate de evenimentele anului 1918,este cred potrivit să ne propunem ca la un secol dis-tanţă să dăm naţiunii noastre, prin angajamentulunei clase politice responsabile, proiectele pe careRomânia, opera de viziune şi jertfă a generaţieiMarii Uniri, merită să le primească.

8

marea unire – reperul nostru identitar fundamental*

Klaus Werner IohannisPreşedintele României

*Mesajul domnului Klaus Werner Iohannis adresat la sesiunea solemnă „Marea Unire din 1918. Începutul Primului Război Mondial” (citit de domnul Sergiu Nistor, consilier al preşedintelui României)(28 noiembrie 2016, Aula Academiei Române)

Doamnelor și domnilor,membri ai Academiei Române,

Acum un secol, străbunicul meu RegeleFerdinand cel Loial ratifica decizia Consiliului deCoroană de a conduce România în Primul RăzboiMondial alături de puterile Antantei.

Punând datoria față de țară mai presus deorice, Regele Ferdinand a condus România prinmomentele cele mai grele și mai mărețe ale isto-riei sale.

Continuând realizările istorice al RegeluiCarol I, Ferdinand și-a câștigat apoi numele deÎntregitorul, pentru că, alături de bravii săisoldați, a luptat pentru împlinirea visului tuturorromânilor, Marea Unire.

La 28 august am comemorat un secol din ziuaîn care primii soldați români ai Marelui Războiși-au dat viața în slujba țării, iar la 6 decembrie seva împlini un secol de la mutarea capitalei țării laIași, unde Coroana, Parlamentul și Guvernul auplecat pentru doi ani în refugiu. Acolo a fost pro-

clamată reforma agrară, acolo a fost legiferatăreforma electorală – două fundamentale gesturipolitice ale secolului XX.

Primul Război Mondial a fost un moment fun-damental pentru România modernă și contempo-rană.

Fidelitatea cu care românii s-au adunat înjurul Coroanei a fost temelia luptei politice șidiplomatice a oamenilor de stat pentru recu -noașterea Unirii și pentru consolidarea țării noas-tre în Europa.

Timp de jumătate de secol, adevărul despremarele război a fost mistificat și chiar șters dindiscuția publică. Avem datoria să aducem la lu -mină adevărul despre rolul Armatei Regale, alsocietății civile, al oamenilor de stat și al Coroa-nei în realizarea Marii Uniri. La un secol de laPrimul Război Mondial, Familia Regală sealătură instituțiilor statului care doresc să redeaRomâniei respectul și încrederea în sine.

Să ne ridicăm la înălțimea morală astrămoșilor noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!

9

coroana româniei, temelia consolidării și recunoașteriimarii uniri în europa*

Alteţa Sa RegalăPrincipesa Moştenitoare MargaretaCustodele Coroanei Române


Primul Război Mondial (1914–1918), cunoscutîn istoria românilor şi ca Războiul de Reîntregire aNeamului (1916–1919), a reprezentat conflagrațiamilitară interna țională fără precedent în trecutulomenirii, în urma căreia s-a obţinut, cu multe jertfede vieţi omeneşti şi multe eforturi spirituale şi mate-riale ale românilor, împlinirea idealului unităţiinoastre naţionale.

A fost necesară o luptă armată a poporuluiromân pentru a împlini ceea ce nu s-a reuşit pe timpde pace, adică unirea tuturor românilor (din Transil-vania, Basarabia şi Bucovina cu România) într-unsingur stat.

În desfăşurarea acestor evenimente, pe lângăoamenii politici ai timpului şi armata ţării, BisericaOrtodoxă Română a îndeplinit un rol de seamă princlericii şi credincioşii săi mireni.

Despre implicarea slujitorilor Bisericii în desfă-şurarea Primului Război Mondial s-au scris maimulte cărţi, studii şi articole, care au evidenţiat acti-vitatea de asistenţă religioasă şi social-caritativă aclerului şi cinului monahal, pentru susţinerea popo-rului român în lupta de eliberare a teritoriilor româ-neşti ocupate şi realizarea unităţii naţionale.

Pentru o mai bună coordonare a activităţiloramintite, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro -mâne a propus Marelui Cartier General al ArmateiRomâne, în luna mai a anului 1915, ca preotulConstantin Nazarie, profesor universitar de teologiemorală la Facultatea de Teologie a Universităţii dinBucurești, să fie numit „protopop al preoților dearmată” şi „şef al Serviciului Religios”, fapt care s-aîmplinit.

Preoții militari ortodocși, selectați dintre cei cuaptitudini pastorale deosebite, au găsit puterea de a

sădi în sufletele soldaților cuvântul mângâietor şiîntăritor al lui Dumnezeu, fiind mereu la datorie înmijlocul soldaților, în momente glorioase sau dedeznădejde, în momente sublime sau tragice.

Activitatea religioasă, pastoral-educativă şisocială a preoților militari în timpul războiului aatins o mare complexitate, relevată în mulțimeadocumentelor păstrate în arhivele militare sau alecentrelor eparhiale.

Slujbele de binecuvântare sau Te Deum, SfântaLiturghie, spovedania şi împărtășirea soldaților cuTrupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos au fostcompletate de cuvântări de îmbărbătare, de moti varea luptei pentru împlinirea idealului naţional. Înacelași timp, misiunea preoților militari a avut şimulte aspecte practice: educația moral-patriotică,edu cația sanitară, organizarea de cercuri culturale,de biblioteci volante, de şcoli de alfabetizare, de ser-bări militare sau literare.

Preoţii militari au suportat rigorile pribegiei înmunți, au căzut prizonieri, au stat în captivitate îndiferite lagăre ale armatelor inamice în Germania,Ungaria și Bulgaria etc.

Atenţia clerului militar a fost îndreptată şi asu-pra populaţiei civile. Soldaţii decedaţi pe fronturilede luptă lăsaseră în urmă familii nevoiaşe sau orfani,a căror situaţie devenea disperată în condiţiile răz-boiului. Într-o lume sfâşiată de ură şi violenţă, privi-rile şi speranţele oamenilor s-au îndreptat cătreDumnezeu şi slujitorii Lui.

De multe ori, în condiţiile operaţiunilor grele lacare luau parte alături de unităţile pe lângă care erauataşaţi sau în retragere, preoţii au fost puşi în situa-ţia de a participa direct la lupte, evitând prin inter-venţia lor situaţii disperate.

10

Biruință prin jertfă. demnitate prin unire*

Preafericitul Părinte DanielPatriarhul Bisericii Ortodoxe RomâneMembru de onoare al Academiei Române


Activitatea de pe front a preoților româniortodocși a fost exemplară și plină de eroism, fiindunanim apreciați de comandanții Armatei Române.

mareşalul constantin presan, erou şi membrude onoare al Academiei Române, spunea: „Preoţiişi-au făcut mai mult decât datoria şi este o cinstepentru cler, care, alături de ostaşi, a dat mai multdecât i-am cerut noi pentru Ţară şi Neam”1.

generalul ioan răşcanu, ministrul de Război,în Expunerea de Motive la Legea pentru organiza-rea clerului militar, susţinută la 8 iulie 1921, înşedinţa Senatului României, a afirmat următoarele:

„Armata noastră, care a luptat în condiţiuniextrem de grele, cunoscute îndeajuns de domniilenoastre, graţie pregătirii ei sufleteşti, a putut săînfrunte cele mai grele timpuri şi să treacă neatinsăpe lângă flagelul teribil al bolşevismului care aprins în focul său şi a mistuit formidabila armatărusească. Această pregătire sufletească în mareparte îşi are obârşia în sentimentele religioase cucare a fost înzestrat românul în toate timpurile şicare l-a ajutat şi salvat în timpurile de restrişte. Sen-timentul religios a fost veşnic cald în sufletul solda-tului nostru, căci preoțimea militară, care a însoţitarmata în tot timpul războiului, a fost mai presus deorice laudă şi, ca adevăraţi apostoli, preoţii nu aupărăsit un moment postul lor sfânt şi de onoare, aju-tând ofiţerimea spre a putea duce la glorie trupelenoastre”2.

În timpul războiului din perioada 1916–1918, maimult de 250 de preoți ortodocși români au însoțittrupele armatei române pe câmpurile de luptă încalitate de confesori militari. Unii dintre ei aumurit pe front, alții au fost luați prizonieri şideportați.

În teritoriile ocupate vremelnic (Oltenia,Muntenia, Dobrogea), aproximativ 20 de preoțiși-au pierdut viața, fie împușcați de soldați dinarmata germană, fie morți în urma bătăilor îndu-rate, fie luați prizonieri în lagărele din Germaniași Bulgaria.

Peste două sute de călugări şi călugărițe au acti-vat ca infirmieri în diferite spitale de campanie saupe front, unii murind la datorie, din cauza tifosuluiexantematic. Sute de preoți au fost anchetați, jefuițisau alungați din parohiile lor de către inamic, alții aumurit împușcați în teritoriile ocupate de trupele ger-mane. O parte dintre preoți au primit misiunea de arămâne în teritoriul ocupat de inamic, suportând cal-varul ocupaţiei, achitându-se în mod lăudabil de

misiunea încredinţată, de a se îngriji de soarta răni-ţilor şi de populaţia civilă.

În Transilvania, peste 150 de preoți au fostaruncați în închisorile maghiare, unii fiindcondamnați la moarte sau la ani grei de închisoare.Alți peste două sute de preoți au fost deportați învestul Ungariei, în județul Șopron, unde au trăit încondiții inumane până la eliberarea lor în anul 1919de către trupele române3.

De asemenea, mulţi slujitori ai Bisericii au fostimplicaţi în evenimentul Marii Uniri de la Alba Iuliadin 1 Decembrie 1918.

Cele două biserici româneşti din Transilvania(ortodoxă şi greco-catolică) au fost reprezentate laAlba Iulia prin cinci episcopi, patru vicari, zecedelegați ai consistoriilor (consiliilor eparhiale)ortodoxe şi ai capitulilor greco-catolice, 129 de pro-topopi, câte un reprezentant al institutelor teolo-gice-pedagogice şi câte doi reprezentanți ai studen-ţilor teologi, la care se adaugă numeroşi alţi preoţi,sosiţi în fruntea păstoriţilor lor, veniţi să pecet -luiască dorinţa de veacuri a strămoşilor români de atrăi neasupriți într-o singură ţară.

În Marele Sfat al naţiunii române, ca şi în Con-siliul Dirigent, au fost aleși, de asemenea, şi slujitoriai Bisericii. Episcopul ortodox român de Caran sebeșMiron Cristea, viitorul Mitropolit Primat (1919) şiapoi Patriarh al României Mari (1925), a citit la sfâr-şitul Sfintei Liturghii, la Alba Iulia, Rugăciunea pen-tru dezrobirea neamului românesc, care cuprindea,într-o atmosferă de profundă emoţie patriotică, ade-văruri de mare profun zime spirituală: „Doamne,Dumnezeul nostru, Tu eşti Părintele nostru, Tu aivăzut strâmtoarea părinţilor noştri şi ai auzit stri-garea lor, căci se făcuseră ei ca floarea în brumă şiplecat spre pulbere era sufletul lor, şi trupul lor lipitde pământ… Iar acum mântuire ai trimis nouă şitoate marginile pământului văd mântuirea Dumne-zeului nostru”4.

Aşadar, în unire se află puterea şi demnitatea,binecuvântarea şi bucuria unui popor. Dezbinarea,însă, este ucigătoare şi umilitoare pentru un popor,deoarece ea slăbeşte şi degradează viaţa acestuia.Uniţi în „cuget şi simţiri” putem birui dificultăţile şiîncercările vieţii. Unirea întăreşte şi înalţă un popor.Să luăm pildă de la corifeii Marii Uniri, pe care-iadmirăm totdeauna pentru unitatea lor de acţiune şipentru realizările care au urmat după Marea Unirede la 1 Decembrie 1918.

Biserica, prin rugăciune, cuvânt şi faptă, cul -tivă darul sfânt al unităţii şi demnităţii naţionale, 11

deoarece adevărata libertate nu se află nici în dez-binare, nici în indiferenţa egoistă, ci ea se află înstarea de comuniune şi cooperare pentru săvârşireabinelui comun!

Întrucât darul libertăţii şi al unităţii naţionale,simbol al demnităţii poporului român, a fost obţinutcu multe jertfe de vieți omenești şi multe eforturispirituale şi materiale, Biserica Ortodoxă Românăpomeneşte la fiecare Sfântă Liturghie pe „toţi eroii,ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi dintoate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile deluptă, în lagăre şi în închisori pentru apărareapatriei şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti, pentruîntregirea neamului românesc, pentru libertatea şidemnitatea poporului român”.

Biserica doreşte, de asemenea, să contribuie,împreună cu instituţiile statului român, la păstrareaintegrității României și a demnității poporuluiromân, preţuind astfel jertfa celor ce au luptat de-alungul istoriei pentru realizarea acestor mari idealuriși totodată să promoveze pacea și înțelegerea întrepopoare.

Astăzi, toți cetățenii României, toate instituțiilestatului şi toate cultele religioase avem datoria săpăstrăm şi să cultivăm darul unității naţionale cafiind un simbol al demnității poporului român,obținut cu multe jertfe de vieți omenești şi multeeforturi spirituale şi materiale, spre binele Românieişi bucuria românilor de pretutindeni.

note

1Gh. Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nico - lescu, Preoţi în lupta pentru făurirea României Mari (1916–1919),Editura Europa Nova, Bucureşti, 2000, p. 184.

2A. Pentelescu, G. Preda, Jertfa preoţilor mobilizaţi în Răz-boiul pentru Întregirea Neamului (1916–1919), în volumul Eroi şiMorminte, realizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor (coor-donator dr. Cătălin Fudulu), Editura Alpha MDN, Bucureşti, 2007,p. 8.

3 M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, edițiaa III-a revăzută, Editura BASILICA, București, 2013, p. 471–473.

4I. Şandru, V. Borda, Patriarhul Miron Cristea, Editura PetruMaior, Târgu Mureş, 1998, p. 111.

12

Aspect din Aula Academiei RomâneSesiunea solemnă „Marea Unire din 1918. Începutul Primului Război Mondial”

În viața popoarelor există zile nemuritoare, caremarchează procesul lor de evoluție, biruințele, dar șiînfrângerile, pagini de istorie care nu se cuvine a fiuitate, ele contribuind la întreținerea unorsimțăminte de dragoste de patrie, care nicicând nutrebuie ignorate, chiar și în împrejurările mon -dializării și mai ales până când lumea nu va fiașezată în tiparele ei firești, până când o dreaptăîmplinire nu va fi înfăptuită pentru toate națiunileplanetei, în condiții de egalitate, fraternitate și maiales de dreptate.

Ziua de 1 Decembrie 1918, moment culminantal unui proces istoric de unificare, când trei țări isto-rice s-au găsit reunite într-o singură entitate, acum98 de ani, se înscrie pentru români în cartea de aur aexistenței lor, ca o dată nemuritoare, care cu îndri-tuire este Ziua Națională a României.

În această vară s-au împlinit o sută de ani decând înaintașii noștri din Regatul României au luatarmele, avântându-se în Războiul ÎntregiriiNaționale. Încercările au fost atunci deosebit degrele, deoarece aliații pe care-i aveam în aceastămare aventură erau departe, în Occident, ori eraunesiguri, cazul Rusiei, care și-a urmărit inițial pro-priile obiective, pentru ca apoi să se scufunde înrevoluție și în război civil. Am fost singuri, trebuindsă înfruntăm patru puteri și printre acestea senumăra și puternicul imperiu german.

Armata română a trecut Carpații intrând în sudulTransilvaniei, dar bucuria eliberării unor frați n-afost de durată, raporturile de forțe fiind inegale.După lupte grele s-a impus nu numai retragerea dinteritoriul ardelean, ci și cea din partea de sud a țării,ca și evacuarea Bucureștilor. Armata a fost decimată,

dar cu toate acestea armele n-au fost abandonate șis-a reușit ca frontul să fie fixat în sudul Moldovei.La Iași s-au retras Regele și familia sa, Guvernul șiautoritățile și mulți refugiați din teritoriul ocupat,ceea ce a provocat mari complicații de aprovizio -nare, izbucnind și epidemii. Dar, România a rezistat,având și concursul misiunii militare a generaluluiBerthelot, și-a întărit forța de rezistență, iar în pri-măvara anului 1917, armata țării a fost în stare, învară, să repurteze biruințele de la Mărăști, Mărășeștiși Oituz.

Anul următor, 1918, a fost un an de grele încer-cări, care însă s-a sfârșit apoteotic. După capitulareaRusiei s-a impus recurgerea la armistițiu și chiar laîncheierea păcii de la București cu Puterile Cen trale,alternativa fiind dispariția României independentede pe hartă.

Dar, ca și la sfârșitul anului 1916 și la începutulcelui următor, țara și-a păstrat, chiar în condițiileistorice date, tăria de a rezista mai departe, de a-șipăstra demnitatea și forța unei apropiate reînvieri.Exemplu al rezistenței, Regele Ferdinand nu și-apus semnătura pe tratatul de pace impus țării și înultimele zile ale războiului; a pus din nou mâna pearme, încheierea marii conflagrații găsind Românialângă aliații săi.

În primăvara anului 1918, unirea Basarabieifusese decisă de Sfatul Țării, inaugurându-se, în vre-muri grele, procesul întregirii naționale a țării. Încondițiile sfârșitului Primului Război Mondial, adestrămării Austro-Ungariei, procesul acesta avea săfie întregit prin unirea Bucovinei și apoi la1 Decembrie prin cea a Transilvaniei. Româniiînșiși din provinciile supuse dominației străine au

13

1 decembrie – moment culminant al unui proces istoricde unificare a românilor*

Acad. Dan Berindei


realizat strângerea lor la un loc cu regatul românesc,iar acesta a fost capabil cu armata sa să ofere struc-tura de bază a României Mari, ba chiar să devină înacea vreme o pavăză împotriva țelurilor expansio-niste ale comunismului internaționalist.

Anii aceia nu pot și nu se cuvine să fie uitați.Națiunea română – și statul modern pe care și-lfăurise – și-a îndeplinit sarcinile istorice față de sine,dar și față de comunitatea internațională, ceea ce s-ademonstrat în perioada interbelică. Dar acel momentistoric nu trebuie uitat, nu numai datorită caracteru-lui său întemeietor și pentru că faptele înaintașilormerită veșnică rememorare pentru a li se onoramemoria lor, dar și ca prețioase învățăminte.Biruințele, ca și înfrângerile, ne arată – astăzi ca șiieri – calea dreaptă ce trebuie urmată.

La 1 Decembrie 1918, românii au dobândit, prinvoința și fapta lor, o zi în calendarul lumii, dar aceaîmplinire trebuie cinstită și respectată ca un momentistoric în care a fost atinsă o culme a unei dezvoltări.

1 Decembrie 1918 dezvăluie tăria unei credințepatriotice, dar și învățământul fundamental casimțămintele dragostei de țară să nu fie nicicânduitate – din păcate, cum se întâmplă în ultimavreme –, aceste simțăminte trebuie să stea ca pietrede granit la temelia existenței fiecăruia. De aseme-nea, solidaritatea – care a fost demonstrată de către

bărbații politici ai vremii, direct și indirect, care aupus pe primul plan interesele naționale și nu celepartizane, de partid – este un învățământ prețios alacelei zile de împlinire.

Dincolo de opiniile fiecăruia, națiunea a fostaproape în întregime solidară în afirmarea șisusținerea obiectivelor ei, ceea ce a dus la depășireapiedicilor și la împlinirea finală. Pe plan militar, deșise găsea într-o poziție de insuficientă înzestrare,neavând nici capacitatea economico-financiară amarilor puteri, deși a fost copleșită de inamici mainumeroși și a cunoscut durerile pierderii unei bunepărți din teritoriu, armata română a fost la înălțimeaîmprejurărilor păstrându-și forța combativă, lucrudemonstrat cu prisosință în perioada imediat urmă-toare.

Un învățământ al acelui moment istoric de vârfmai este și necesitatea în care se găsește un statsuveran, neatârnat, de a-și păstra totdeauna un spațiude manevră și de a nu renunța la propriile interese înrelația cu marile puteri și, de asemenea, de a căuta săaibă legături normale cu ansamblul puterilor.

Marea Unire din 1 Decembrie 1918 se afirmă,astăzi ca și ieri, ca un moment fondator, dar în rea-mintirea ei nu trebuie uitate nici jertfele, sacrificiileși dăruirea patriotică a celor care au contribuit laaceastă împlinire de neuitat și de veșnică cinstire.

14

La 15/28 august 1916, într-o zi de luni, de SfântaMaria cea Mare, după calendarul de atunci, Româniaa intrat în război alături de Cvadrupla Alianță(Antanta), scopul fiind eliberarea conaționaliloraflați sub dominația monarhiei austro-ungare.

Sarcina materializării acestui obiectiv funda -mental al națiunii române revenea armatei. Între -barea esențială care se punea atunci și care s-a pus șiîn cei o sută de ani care au urmat, și pentru care vomîncerca să oferim un răspuns în acest moment ani-versar, este aceea despre cât de pregătită era armataromână pentru conflictul în care intra. Mai ales cărăzboiul, declanșat pe neașteptate, la 15/28 iulie1914 și devenit european și mondial în decurs dedoar o săptămână, depășise în orori și distrugeri, înferocitatea încleștărilor, tot ce cunoscuse omenireapână atunci și infirmase aserțiunile multora că va fiunul scurt, de câteva săptămâni, eventual până la Cră-ciun, după cum afirma și împăratul Wilhelm al II-lea.

Conflictul din anii 1914–1918 a fost unul „total” –aprecierea îi aparține lui Erich von Ludendorff, carel-a și analizat din această perspectivă într-o lucrarecelebră –, astfel că el este, îndeobște, cunoscut, ca„Marele Război” („La Grande Guerre”). Vizionar,Winston Churchill avertiza cu mult înainte că:„Răz-boaiele popoarelor vor fi mai teribile decât cele aleregilor”.

Starea operativă a Armatei românePentru a oferi un răspuns credibil la întrebarea

pusă anterior, precizăm că după Războiul deIndependență, statul român a cunoscut o lungăperioadă de pace, fapt care a permis realizarea unuiamplu proces de reforme care au modernizat societa-

tea românească. Armata a înregistrat, la rândul ei, oserie de progrese, dar care nu au fost consonante întotalitate cu evoluțiile de pe plan internațional. Dincauza multiplelor probleme interne, dar și a alianțeinoastre cu Puterile Centrale, ce data din 1883, Româ-nia a refuzat să se alinieze tendințelor regionale de aspori prea mult cheltuielile militare, păstrându-le laun nivel relativ scăzut. Altfel spus, Bucureștiul aadoptat modelul militar și nu cel militarist. Ca ur -mare, armata o înregistrat o serie de rămâneri înurmă, fapt evidențiat cu deosebită claritate de parti-ciparea la al Doilea Război Balcanic din 1913. Dupăacest episod belic, primul al României independente,clasa politică românească a conștientizat necesitateaadoptării unor măsuri rapide de îndreptare a stărilorde lucruri.

Ion G. Duca, proeminent lider liberal şi partici-pant ca voluntar la campania din sudul Dunării, notacă partidul din care făcea parte și care era în acelmoment în opoziție, era convins că: „Armata trebuianeapărat întărită şi înzestrată cu tot ce s-a dovedita-i lipsi – fiindcă aici e locul să spunem că lipsurilese dovediseră a fi fost atât de serioase, încât dacăam fi fost siliţi să dăm în Bulgaria adevărate lupte,şi dacă acest «război» nu s-ar fi redus numai la oplimbare triumfală, am fi avut surprize serioase”1.

Din păcate, până în iulie 1914, din diverse mo -tive (timpul scurt, viața politică internă foarte agi -tată, o anumită acalmie a vieții internaționale etc.)nu s-au realizat multe lucruri pe linia întăririi arma-tei, astfel că insuficienta ei pregătire a reprezentatunul dintre motivele adoptării neutralității.

Izbucnirea războiului a determinat ca per -fecționarea organismului militar românesc să devină

15

Armata română la intrarea în „marele război”. capacitate operativă și stări de spirit*Petre Otu**


**Colonel, director adjunct, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară

o prioritate absolută a guvernului liberal, condus deIon I.C. Brătianu, care deținea și portofoliul Minis-terului de Război.

România era convinsă că starea de neutralitatenu putea fi prelungită foarte mult, eventual până lasfârșitul ostilităților, idee care circulă și astăzi îndiferite medii și care este, după opinia mea, o eroareși o speculație. Argumentarea unei asemenea opțiunidepășește cadrul restrâns al comunicării de față.Drept urmare, în august 1914, s-au pus la punctpatru planuri de reformă a armatei: „Planul de com-pletare, transformare şi reparare a armamentului,muniţiilor şi materialelor de război”; „Planul pentrucompletarea echipamentului de toate categoriile şiacela pentru hotărârea subzistențelor oamenilor şianimalelor la toate eşaloanele de luptă şi studiereaînfiinţării centrelor mari de aprovizionare de nutri-ment şi echipament”; „Planul sanitar al armatei”;„Planul efectivelor trebuincioase armatei de operaţiişi serviciilor ei”2.

Aceste programe implicau resurse financiareînsemnate, astfel că bugetul armatei a sporit în exer-ciţiile financiare 1914–1915 și 1915–1916 cu 40%,ajungând la 114 700 000 lei. La acestea s-au adău-gat creditele extraordinare și diverse împrumuturi,astfel că din iulie 1914 și până în august 1916 armataa primit 838 841 215 lei3, o sumă impresionantă laacea vreme. Din punctul de vedere al alocării resur-selor bugetare, guvernul condus de Ion I.C. Brătianua făcut cele mai mari eforturi pentru ca armata să fiecât mai bine pregătită. Dar, marea problemă eraachiziționarea materialului de război și transportulacestuia în țară. România nu avea o industrie de răz-boi, iar principalele surse de aprovizionare erauAustro-Ungaria și Germania. Fiecare tabără belige-rantă se confrunta cu necesități sporite, astfel căexistau puține disponibilități de export. Pe lângăaceasta, transferul munițiilor și armamentului eracondiționat de aderare la alianță. Dezamăgite deneutralitatea României, Austro-Ungaria și Germaniaau oprit exportul către România.

În această situaţie, Guvernul Brătianu a făcuteforturi mari pentru a găsi surse de aprovizionare,apelând la neutri şi la puterile Antantei. O perioadă,unele speranţe le-a generat Italia, care rămăseseneutră ca şi România, dar ea a intrat în război la 23mai 19154.

Din februarie 1915, guvernul român a trimismisiuni în Franţa, Marea Britanie, Rusia, Spania,Portugalia, Suedia, Danemarca, Elveţia, SUA, undes-au perfectat contracte pentru diverse materiale de

război. Cele mai importante au fost convenţiileîncheiate la Paris de colonelul Vasile Rudeanu5.

Pe lângă dificultatea majoră a achiziţionăriiarmamentului, o alta s-a dovedit practic insurmonta-bilă, atât în perioada neutralităţii, cât şi a războiuluipropriu-zis. Este vorba de transportul materialelordin ţările din Apus în România. Cum Imperiul oto-man a intrat în război la începutul lunii noiembrie1914, canalul maritim prin Strâmtori fusese blocat.Au rămas funcţionale două linii: calea ferată Salo-nic-Niş-Dunăre; şoseaua Antivari-Niş şi apoi caleaferată până la Dunăre.

Intrarea Bulgariei în război de partea PuterilorCentrale, în octombrie 1915, şi ofensiva generalizată atrupelor acestora din lunile noiembrie-decembrie1915, soldată cu scoaterea din război a Serbiei, auîntrerupt aceste două linii de aprovizionare şi au izolatRomânia. În atari condiţii, s-au căutat soluţii pentru caarmamentul comandat să ajungă, totuşi, în România.Guvernul român a întreprins demersuri diplomatice pelângă Marea Britanie, Norvegia şi Suedia pentru a per-mite tranzitul materialelor de război spre Rusia. Nor-vegia s-a dovedit deschisă unei asemenea soluţii, darSuedia a refuzat să accepte solicitarea Bucureştiului,motivele fiind aglomeraţia existentă pe căile ferate şilipsa vagoanelor. Dar, aşa cum informa Nicolae Mişu,ministrul român la Londra, refuzul era motivat, în rea-litate, de speranţa guvernului suedez, ca prin ase-menea presiuni, să obţină de la autorităţile britanicefacilităţi pentru comerţul său. Mai conta, după opiniaaceluiaşi diplomat, şi atitudinea binevoitoare a Suedieifaţă de Germania6.

Singura soluţie, extrem de anevoioasă de altfel,rămânea transportul materialelor prin porturile ruseArhanghelsk, Murmansk şi Vladivostok şi de acolope căile ferate ruse, până la graniţa cu România.Negocierile cu partea rusă au început în primăvaraanului 1915 şi au fost dificile, Petrogradul suspectândRomânia că nu va intra în război de partea Antantei7.În cele din urmă, s-a acceptat ideea ca vapoareleromâneşti să depoziteze materiale în porturile respec-tive, urmând ca transporturile să se realizeze efectivdupă finalizarea negocierilor politico-militare.

Materialele comandate în ţările occidentale aufost centralizate în portul Marsilia, de unde au fostpreluate de navele româneşti sau cele închiriate. Unrol important în această operaţie au avut vapoarele„Bucureşti”, „Jiu”, „Bistriţa” (scufundat la 11octombrie 1916 de către submarinul german U.43,lângă ţărmurile norvegiene) şi „Dunărea”, ce a fostrechiziţionat la 16 decembrie 1916.16

În aceste condiții, până în august 1916 a sosit înțară o cantitate mică de material de război: 9982 depuşti „Lebel” de 8 mm; 266 de mitraliere; 82 000 derevolvere cu muniţia aferentă; două tunuri antiaerienefranceze; 24 de tunuri de 120 mm; 100 de mortierede 58 mm cu muniţiile lor; 168 000 de proiectile de75 mm; 42 000 de proiectile pentru obuziere de105 mm, model 1912; 100 de proiectile pentru obu-zierul de 105 model 1912, 80 de avioane de 11 tipuridiferite; material sanitar (din Italia şi Elveţia);500 000 de bocanci din SUA etc.8

O altă direcţie de acţiune a Ministerului de Răz-boi, a întregului Guvern Brătianu, a fost stimulareaproducţiei militare autohtone. În primul rând, a fostsporită capacitatea stabilimentelor de profil: Arsena-lul armatei din Bucureşti, Pirotehnia de la Cotro-ceni, Pulberăria de la Dudeşti, Atelierul portuluiConstanţa. Acestea şi-au dublat sau chiar triplat pro-ducţia, astfel că, în august 1916, la intrarea Româ-niei în conflict, acestea erau capabile să producă zil-nic două proiectile de fiecare tun şi un cartuş pentrufiecare armă9. Concomitent, s-au întreprins măsuripentru sporirea contribuţiei industriei publice şi pri-vate, atâta cât exista ea în România antebelică, laefortul de dotare a armatei române.

Măsurile întreprinse s-au extins şi asupra altordomenii: pregătirea cadrelor, instruirea trupei, pre-gătirea teritoriului pentru apărare etc. Dar, acestepregătiri au urmărit mai mult aspectul cantitativ șimai puțin calitatea și, uneori, a fost vorba chiar deimprovizații. Iată, de pildă, întrucât efectivele ceputeau fi mobilizate erau relativ numeroase, s-aucreat mari unități și subunități, care aveau oîncadrare și o dotare precare.

În pregătirea armatei pentru război a mai contatși experiența anului 1913. Victoria ușoară a neanti-zat spiritul de responsabilitate a autorităților și aunor lideri militari, care au gândit viitoarea campa-nie în termenii celei din sudul Dunării. În iulie 1916,s-a definitivat organizarea armatei pentru război,subșef al Marelui Stat Major fiind numit generalulDumitru Iliescu, până la acea dată secretar general alministerului de resort și mâna dreaptă a premieruluiBrătianu. În parcul Herăstrău, sărbătorind avansa-rea, el a dat o petrecere și a afirmat în cercul său deprieteni că acțiunea armatei la nord de munți va fi„ca un cuțit fierbinte vârât în unt”. Realitatea l-adezmințit dramatic.

Organizarea Ministerului de Război care afuncționat în anii neutralității a fost deficitară. Pri-mul ministru Ion I.C. Brătianu a fost și titularul

Ministerului de Război, dar administrarea curentă aafacerilor departamentului a fost încredinţată Secre-tariatului general, în fruntea căruia a fost numitDumitru Iliescu. La data învestirii sale, Iliescu aveagradul de colonel, fiind avansat general de brigadă,la 14 martie 1914. Numirea s-a datorat, în primulrând, încrederii de care beneficia din partea lui IonI.C. Brătianu şi a regelui Ferdinand, dar nu a fostreceptată pozitiv de mare parte din corpul superiorde comandă şi nici de ceilalţi lideri politici. DumitruIliescu era, fără îndoială, o personalitate cultivată,capabilă, energică, dar fără o anvergură deosebită10.În plus, se bucura de puţine simpatii în rândul cor-pului ofiţeresc, astfel că în toată perioada de neutra-litate, deşi a manifestat destoinicie în administrareaafacerilor militare şi preocupare pentru îmbunătăţi-rea stării armatei, generalul Iliescu a fost supus unuifoc încrucişat de critici din partea multor generali şia unor oameni politici. În pofida acestora, Ion I.C.Brătianu l-a menţinut în funcţie. Mai mult, la intra-rea în război, așa cum am arătat, generalul Iliescu afost numit subşef al Marelui Stat Major, calitate încare a şi condus campania din anul 1916. Graveleinsuccese din lunile august-noiembrie 1916 audeterminat schimbarea din funcţie la 5 decembrie1916, locul său fiind preluat de generalul ConstantinPresan11.

Soluţia la nivelul şefiei Marelui Stat Major a fostuna discutabilă. Această structură, ce şi-a sporittreptat rolul şi importanţa în cadrul organismuluimilitar românesc, a fost condusă în timpul guvernă-rii conservatoare de către generalul Alexandru Ave-rescu (1911–1913). Acesta şi-a dat demisia înaintede venirea liberalilor la putere, pentru a nu fi demisde liderul acestora, relaţiile de inamiciţie dintre ceidoi fiind de notorietate publică, graţie episodului din1909, când, printr-o remaniere formală, Averescu afost îndepărtat de Ionel Brătianu din funcţia deministru de Război. Ad-interim la conducerea Mare-lui Stat Major a fost numit colonelul, ulterior gene-ral, Constantin Christescu, subşef al structurii pânăla acea dată12.

La data de 1 aprilie 1914 a fost învestit şef alMarelui Stat Major Vasile Zottu, un general capabildin arma geniului, care se remarcase până atunci îndiverse funcţii, inclusiv în activitatea de construcţiea Palatului Cercului Militar al ofiţerilor din garni-zoana Bucureşti13. El fusese trecut în rezervă cupuţine zile în urmă, dar a fost reactivat şi numit înfruntea Marelui Stat Major la vârsta de 61 de ani,fiind cel mai vârstnic titular al acestui înalt post 17

până la acea dată. Pentru coordonarea activităţii destat major din armata română, având în vedere expe-rienţa de până atunci şi vârsta sa, generalul Zottu nuera cea mai potrivită soluţie, iar rolul său a devenittreptat din ce în ce mai şters, pentru a sfârşi a fi şefulnominal al structurii14. Suspectat de legături cuPuterile Centrale, prezent şi pe celebra „listă a luiGünther”, generalul Zottu s-a sinucis la 12 noiem-brie 1916 la locuinţa sa din Bucureşti. TrioulBrătianu ministru, Iliescu secretar general şi facto-tum în administraţia militară şi Zottu şef al MareluiStat Major a condus procesul de pregătire a armateipentru marele război, în care România urma să intrepentru întregirea naţională.

Evaluând starea operativă a armatei se poate apre-cia că România, în configurația antebelică, a mobili-zat toate resursele sale uname, materiale și financiare.Fără a intra în detalii, reținem câteva cifre. Efectivelemobilizate au fost de 19 843 ofiţeri şi elevi 813 758.Dintre aceştia, 15 949 de ofiţeri şi 642 139 constitu-iau armata de operaţii (3/4 din efectivul mobilizat),iar 3894 de ofiţeri şi 191 619 trupă erau repartizaţi lapărţile sedentare din zona interioară (1/4 din efectivulmobilizat). În afară efectivului sub arme se mai înre-gistrau 420 870 de potenţiali mobilizabili, ceea cedădea un disponibil total de chemare de 1 234 000 deoameni, adică 15% din populaţia totală şi 30% dinpopulaţia bărbătească a statului.

Din punct de vedere uman, România mobilizaseefective la nivelul maxim al posibilităţilor sale deatunci şi, coroborate cu obligaţiile asumate de aliaţi,ele păreau să fie suficiente pentru îndeplinireaobiectivelor propuse.

Dotarea și instruirea trupelor au reprezentat, însă,un punct nevralgic, care a afectat capacitatea comba-tivă a unităţilor şi marilor unităţi. Armamentul deinfanterie și artilerie era insuficient și depășit tehnicși moral. Artileria grea și cea antiaeriană au fostimprovizate în anii neutralității, iar armamentul auto-mat se găsea în proporții reduse; de exemplu, la fie-care batalion erau doar două mitraliere. Puști mi -traliere și grenade nu existau, întrucât comenzile nufuseseră onorate. Aviația era într-o stare incipientă.

La intrarea în război, armata română era destulde numeroasă, dar avea mari neajunsuri în ceea cepriveşte structura organizatorică, dotarea, instruirea,calitatea corpului de cadre, doctrina, organizareaterenului etc. De aceea s-a spus, evident, cu o dozăde malițiozitate, că am „fost prea mici, pentru unrăzboi așa de mare”. Sintagma reflectă doar parțialadevărul istoric, întrucât România era un actor de

rang secund al scenei internaționale, stadiul său dedezvoltare nu era prea avansat, dar a mobilizat toateresursele disponibile. Cât privește parcursul armateiromâne, acesta a fost unul sinuos, cu victorii șiînfrângeri. Trebuie spus că nicio armată participantăla Primul Război Mondial, inclusiv ale marilorputeri, nu a înregistrat numai victorii.

momentul intrării în războiÎn perioada anilor de neutralitate, cele două tabe-

re beligerante au exercitat mari presiuni asupraRomâniei spre a o determina să se alăture. Cum eleau fost dependente de evoluția operațiilor din di -verse teatre, au existat, sub raport strict militar, maimulte momente potențial favorabile, pentru caintervenția armatei române să fie eficientă. Dintreacestea menționăm Marna (septembrie 1914), Lem-berg (august-septembrie 1914), intrarea Italiei înrăzboi (mai 1915), marea ofensivă a Puterilor Cen-trale din vara anului 1915, pe Frontul de Est, intra-rea Bulgariei în război (octombrie 1915) etc.

Premierul Ion I.C. Brătianu a ezitat de fiecaredată să facă pasul decisiv, considerând că nu suntîntrunite toate condițiile pentru o intrare în acțiune.În primăvara și vara anului 1916, lucrurile s-auschimbat. Două momente au fost determinante:bătălia de la Verdun pe Frontul de Vest și ofensivaBrusilov pe cel de Est.

Confruntat cu o presiune enormă la Verdun,Parisul a preluat conducerea tratativelor cuRomânia, deținută până atunci de Petrograd, fiinddispus să satisfacă doleanțele guvernului român.

În acest sens, Constantin Argetoianu scria: „De -sigur că francezii obţinuseră un mare rezultat prindârza lor rezistenţă la Verdun, dar asalturile conti-nuau cu aceeaşi intensitate, tunurile franţuzeşti seroşiseră trăgând, muniţiile, cu tot circuitul trenuri-lor şi automobilelor ce se stabilise, începeau să numai ajungă şi Comandamentul francez voia totuşi săevite cu orice preţ cucerirea Verdunului. IntrareaRomâniei în război a apărut atunci Ali aţilor ca fiindcea mai nimerită măsură pentru salvarea neno -rocitei cetăţi, căci prin această intrare, Statul Majorgerman ar fi fost nevoit să deplaseze spre Carpaţi20–30 di vizii, pe care nu le putea lua decât de laVerdun. Ca să scape Verdunul, francezii ne daughies şi puneau suliţa în coastă lui Brătianu; Bră-tianu se tocmea şi ridica tariful, pe când ruşii, maiindiferenţi de soarta Verdunului, se lăsau greu”16.

De partea cealaltă, în timpul marii ofensive ruse,declanșată la începutul lunii iunie 1916, autoritățile18

de la Petrograd au solicitat în termeni ultimativi,intrarea în acțiune a României. Ilustrativă în acestsens este telegrama generalului Mihail Alexeev,şeful Marelui Stat Major al armatei ruse, din 5/18iunie 1916, adresată colonelului Tatarinov, ataşatulmilitar rus la Bucureşti, pentru a fi adusă la cunoş-tinţa lui Ion I.C. Brătianu şi a generalului DumitruIliescu. El scria: „Je n’ai pas cru opportun jusqu’ àprésent de vous charger de faire les demarches ci-après aux dirigeants roumain concernant l’adhé-sion de leur armées à celles des Alliés, vu que je n’aipas voulu gêner la liberté de leurs décisions. Lasituation militaire actuelle me force à vous chargerde l’expliquer au Général Iliesco et de lui dire qu’ilest difficile de s’attendre à ce que l’avenir fournissedes conditions plus propices à une entrée en actionde la Roumanie [...] L’entrée en action de la Rou-manie en ce moment aura un valeur correspondan-te dans le developpement commun des efforts desPuissances Alliées, ce qui n’arrivera pas dans le casoù sa décision serait remise à une époque non défi-nie. La situation commande aux Roumains de sejoindre à nous maintenant ou jamais” (...)17. Și deaceastă dată, deși existau premisele unui succes pecâmpul de luptă, premierul a ezitat să se confor -meze, astfel că el a prelungit negocierile, care s-aufinalizat la 4/17 august 1916, când s-au semnat, încasa lui Vintilă Brătianu, fratele său, documentelepe baza cărora România a intrat în război: convențiapolitică și convenția militară.

Hotărârea de abandonare a neutralității și deintrare în război alături de Antanta a aparținut înmare măsură lui Ion I.C. Brătianu. N-a fost unaușoară, liderul politic liberal fiind conștient de mariledificultăți ale gestului său și de imensa responsabili-tate pe care și-o asuma. Ilustrativă în acest sens esteși discuția cu fiul său Gheorghe I. Brătianu la înce-putul lunii august 1916. La remarca lui Gheorghe I.Brătianu că există în istoria națională două linii deconduită, primul ministru a replicat:

„Şi pe urmă zici că erau în politica noastrădouă curente: unul de smerenie şi altul de ridicare.Aceasta este drept: până şi Vodă Bibescu spunea la’48: «Soarta acestei ţări e de-a fi în veci smerită».Dar cu astfel de idei, n-am fi ajuns acolo unde sun-tem acum; era nevoie de Revoluţia de la ’48 ca să leschimbe. De ce pilda şi chipul lui Mihai Viteazulsunt mult mai vii astăzi în poporul nostru decât chiarfigura lui Ştefan cel Mare? Fiindcă a dat o formăreală aspiraţiilor noastre. Şi noi ne putem găsi înastfel de împrejurări: nu ştiu cum se va desfăşura

războiul, putem să fim învingători, putem avea soar-ta Serbiei, dar vom fi confirmat, în mod imprescrip-tibil, drepturile noastre asupra pământului nostru.

– Atunci...– Vezi, momentul de faţă e hotărâtor. Dacă se

încheie pacea fără noi, vom fi zdrobiţi între o Unga-rie mare şi o Bulgarie mare. Trebuie să vază lumeace voim şi pentru ce voim...

Ploaia începuse să cadă mai repede. Simioane,zise tatăl meu, opreşte maşina şi dă jos acoperi -toarea. Conversaţia se întrerupse tot atât de neaş-teptat cum începuse. Cu acest îndreptar am intrat înrăzboi”18.

Urmare a celor prezentate, se poate conchide cădecizia guvernului român de a intra în război la15/28 august 1916 are o motivație complexă, în careintră considerente politice, militare, psihologice,economice etc. Chiar dacă sub raport militarmomentul nu era favorabil, acceptarea scrisă arevendicărilor românești de către cele patru mariputeri ale Antantei a reprezentat factorul hotărâtorcare a prevalat în hotărârea primului ministru IonI.C. Brătianu, susținut de liberali, de a pune capătneutralității. Hotărârea a fost validată zece zile maitârziu de Consiliul de Coroană.

o mare dilemă strategică –la nord sau la Sud?Tot factorul politic a reprezentat elementul

decisiv și în privința planului de operații al armateipentru război. Poziția geostrategică a României învara anului 1916 era foarte dificilă, întrucât era obli-gată să lupte pe două fronturi. Unde se impunea săfacă efortul principal, să concentreze forțele – la sudsau la nord? Iată marea dilemă strategică în care s-auaflat planificatorii militari români.

Aliații, mai ales cei occidentali, au cerut caRomânia să acționeze ofensiv la sudul Dunării, pen-tru ca împreună cu Armata de la Salonic, condusăde generalul Maurice Sarrail, să scoată Bulgaria șiImperiul otoman din război, să elibereze Strâmtorileși să stabilească legătura maritimă. În acest sens, s-ași elaborat, la 23 iulie 1916, un plan de operații,semnat ad referendum de colonelul Vasile Rudeanu.

Dar Ion I.C. Brătianu nu a acceptat aceastăsoluție și a cerut, aliații acceptând, în final, acestlucru, ca armata română să dea lovitura principalăla nord și vest de Carpați. A fost o „alegere patrio -tică”, întrucât după opinia liderilor politici era abso-lut nefiresc, ca declanșând un război de eliberare afraților de peste munți, să acționăm ofensiv la sudul 19

Dunării, chiar dacă în acest caz se realiza o compa-tibilitate strategică, un raport de forțe favorabil.

Ideea unei ofensive generalizate peste Dunăreapărea, totuşi, unora atrăgătoare, mai ales că aceastase putea conjuga cu o acţiune a forţelor aliate dinzona Dardanele şi apoi, după eşecul operaţiei, acelor din regiunea Salonic. Ea a fost sprijinită, întrealţii, de ataşatul militar italian în România, dar, trep-tat, a fost abandonată, lucrările concentrându-se asu-pra definitivării a aceea ce s-a numit Ipoteza „Z”,devenită planul de campanie al armatei române laintrarea în război19.

Tot atât de adevărat este că România şi-a asumatcu seninătate un război pe două fronturi, ceea ce i-acreat din start un mare dezavantaj strategic şi politic.Şi alte state s-au aflat în această situaţie şi au căutatsoluţii pentru depăşirea ei. Iată, de pildă, Germania,considerând o adevărată „obsesie strategică” per-spectiva de a lupta concomitent cu Franţa şi Rusia,a preconizat prin „planul Schlieffen”, înfrângerearapidă a Franţei, în circa şase săptămâni, urmând,apoi, să îndrepte forţele principale împotriva Rusiei.

În cazul României, autorităţile române, în fruntecu Ion I.C. Brătianu, au făcut mari eforturi pentru aasigura, cât mai temeinic, spatele şi flancul drept alforţelor principale. În acest punct, activitatea de pla-nificare strategică s-a intersectat şi cu tratativelediplomatice desfăşurate de guvernul român cu pu -terile Antantei. Dacă în problemele planificării stra-tegice, premierul putea transfera responsabilităţileasupra militarilor cu atribuţiuni în domeniu, aşa cuma şi procedat, de altfel, în chestiunile de ordin poli-tic, acest lucru nu mai era posibil, întrucât toatedemersurile se aflau sub strictul său control.

Patru mari probleme au fost intens discutate cuviitorii parteneri de alianţă şi în care autoritatea pri-mului ministru a fost intens folosită: sprijinireaofensivei armatei române în Transilvania de cătreRusia; ofensiva grupului expediţionar aliat de laSalonic, pus sub comanda generalului MauriceSarrail; cuantumul trupelor ruse ce operau în Dobro-gea; subordonarea lor comandamentului naţional.

La data de 3/16 noiembrie 1915, Biroul operaţiii-a prezentat primului ministru o notă privind situa-ţia militară a beligeranţilor la sfârşitul lunii octom-brie 1915. Prin document se solicita sprijinul a circajumătate de milion de militari ruşi, care să acţionezela flancul drept al trupelor române ce operau înTransilvania, dacă se dorea ca intervenţia armateiromâne să aibă şanse de reuşită serioase. În nego-

cieri, partea rusă a asigurat formal că va sprijiniacţiunea trupelor române, fără a stabili exact cuan-tumul forţelor pe care le va pune la dispoziţie. Nicipartea română nu a insistat, poate şi datorită faptuluică ruşii au cedat în problema Bucovinei, acceptândîn cele din urmă ca întreaga provincie să aparţinăRomâniei. Acelaşi document sublinia necesitateaîntăririi armatei de la Salonic, efectivul acestorafiind estimat la circa 750 000 de persoane, cecuprindea şi cei 150 000 de militari sârbi, ce fuse -seră evacuaţi din Albania, după atacul concentric alPuterilor Centrale din toamna anului 1915 asupraregatului sârb.

Pentru realizarea legăturii cu forţele aliate de laSalonic, se impunea şi prezenţa unui numeros con-tingent rus în Dobrogea, cifra avansată fiind de200 000 de militari. Aceasta nu era exagerată, întru-cât, după cum scria şi Radu R. Rosetti cu ocaziaintrării Bulgariei în război, „ruşii concentraseră oarmată (comandată de generalul [Dimitri Grigoro-vici] Scerbacev) de un asemenea efectiv în regiuneaOdessei. Menirea ei fiind de a fi transportată în Bul-garia spre a ataca armata acesteia din spate”20.

În negocierile cu Rusia, care au prefaţat aderareaRomâniei la Antanta, cifra de 200 000 a fost viu dis-cutată, generalul Mihail Alexeev, şeful Stavkăi,refuzând propunerea Bucureştiului. Argumentul săuera valoarea slabă a trupelor bulgare ce ar fi putut ficoncentrate în acea regiune, coroborate cu un atac alarmatei franco-engleze a lui Sarrail. Brătianu, sfătuitde Marele Stat Major, a rămas ferm pe poziţie, argu-mentând că fără aceste trupe spatele armatei românerămânea descoperit, iar războiul pe două fronturidepăşea posibilităţile României21.

Supus unei presiuni constante, în special din par-tea ruşilor, Brătianu a acceptat reducerea cifrei la150 000, dar şi aceasta a fost respinsă cu vehe menţăde partea rusă. Negocierile au ajuns la un punctmort, astfel că întregul eşafodaj al tratativelor cuAntanta risca să se prăbuşească. Diligenţele miniş-trilor aliaţi şi ale ataşaţilor militari ai Triplei Înţele-geri, acreditaţi la Bucureşti, s-au intensificat consi-derabil, astfel că generalul Iliescu a luat faţă deBrătianu răspunderea operaţiunilor în Dobrogea cu50 000 de oameni în loc de 200 00022.

Decizia generalului Iliescu a reprezentat o sur-priză chiar şi pentru colaboratorii apropiaţi23, raţiu-nile din spatele ei rămânând, după cunoştinţelenoastre, necunoscute până astăzi. Cert este că Bră-tianu a fost intens criticat pentru această decizie,20

evident nefericită, mai ales că prima lovitură împo-triva României a venit pe Frontul de Sud din parteaforţelor bulgare şi germane. Toate alegaţiile generalilorruşi, sprijiniţi de aliaţii occidentali care clamau slă-biciunea forţelor bulgare, s-au dovedit nefondate, încondiţiile în care preconizata ofensivă a forţeloraliate de la Salonic nu a avut loc, deşi aceasta tre -buia să se declanşeze cu zece zile înaintea intrăriiRomâniei în război.

Acceptarea unui corp expediţionar rus înDobrogea de dimensiuni reduse s-a bazat şi pe per-cepţia pe care au avut-o unii lideri politici români,inclusiv Brătianu, că armata bulgară nu va luptaîmpotriva Rusiei, întrucât aceasta a contribuit sub-stanţial la reconstituirea statului vecinilor de lasudul Dunării.

Într-o altă problemă, cea a subordonării forţelorruse ce operau în Dobrogea, care ţinea de statutul deprim-ministru, Brătianu nu a cedat şi a reuşit ca elesă fie puse sub comanda Regelui Ferdinand. Era atâto chestiune de suveranitate naţională, cât şi una deeficienţă militară, întrucât în acest fel se evita tute-larea trupelor române de către cele ruse şi apariţiaunor surprize din partea marii puteri de la Răsărit.

În concluzie, sub raport strict militar, era depreferat o acțiune la sudul Dunării, dar au primatobiectivele politice, respectiv necesitatea de ademonstra voința românilor de a elibera frații depeste munți a fost decisivă.

Starea de spirit a Armatei româneCercetările mai vechi și mai noi au arătat că

românii – spre deosebire de occidentali, care l-auprimit cu entuziasm greu de explicat și acum dupăun veac – au privit izbucnirea războiului mondial cuîngrijorare, teamă și speranță, iar desfășurarea lui aamplificat aceste sentimente.

Din momentul izbucnirii ostilităților, în iulie1914, clasa politică românească și o parte din opiniapublică s-au împărțit în două mari curente: antanto-fili (francofili, în fond) și germanofili, fiecare dez-voltând o impresionantă argumentație în favoareaalinierii României la o tabăra sau alta. Nu doresc sămă refer la această amplă dezbatere care a divizatsocietatea românească în răstimpul celor doi ani.

Precizăm că la nivelul armatei, al corpuluiofițeresc român, nu s-a reprodus situația de la nive-lul clasei politice, nu au existat clivaje asemănă -toare celor din Grecia, între partizanii regeluiConstantin și cei ai premierului Venizelos. În majo-

ritatea lor, ofițerii români au adoptat o atitudine proantantistă, fiind conștienți că există o mare șansăpentru reîntregirea națională. Mulți o întrevăzuserăîncă din 1913. De exemplu, soldații români care sereîntorceau în țară, după campania din sudul Dună-rii, l-au întrebat pe generalul Alexandru Averescu,şeful Marelui Stat Major al Armatei în acelmoment: „Domnule general, când ne duceţi pesteCarpaţi?” Aceasta nu înseamnă că nu au existatofițeri care au susținut aderarea la Puterile Centrale,mai ales dintre cei care se formaseră în Germania șicunoscuseră direct impecabila organizare și disci -plină de aici. Dar, în momentul trecerii la acțiune, aprevalat datoria și nu au existat cazuri de insubordo-nare. Ulterior, acestea au fost sporadice; exemplulcel mai des citat este cel al colonelului Alexandru D.Sturdza, fiul marelui om politic D.A. Sturdza,președintele Partidului Național Liberal, prim-ministru în mai multe rânduri și secretar general alAcademiei Române24.

În general, armata a primit trecerea la acțiune cuun entuziasm temperat, accentuat de primele suc -cese. Din păcate, starea de spirit nu numai a armatei,ci a întregii clase politice și a opiniei publice, s-aschimbat radical la începutul lunii septembrie, caurmare a înfrângerii de la Turtucaia. S-au făcutnumeroase greșeli, una dintre ele fiind schimbareaplanului de campanie la începutul lunii septembrie1916, care, pe fondul sprijinului inconsistent alaliaților, au decis soarta campaniei din anul 1916,terminată cu o înfrângere militară de proporții, partedin teritorii (Oltenia, Muntenia, inclusiv Bucu reștiul,Dobrogea) fiind ocupate de Puterile Centrale.

A urmat, cu sprijinul Misiunii Militare Franceze,refacerea armatei și revanșa binemeritată din varaanului 1917, prin victoriile de la Mărăști, Mărășeștiși Oituz. Acestea nu au putut fi valorificate subraport politic și strategic, din cauza prăbușirii Fron-tului Oriental, ca urmare a ieșirii Rusiei, devenite,între timp bolșevică, din război.

Pacea separată cu Puterile Centrale de laBucurești (24 aprilie/7 mai 1918) a fost un momentdureros, care părea să îndepărteze perspectivamaterializării obiectivului pentru care România aintrat în conflict. Dar, istoria își are rosturile eiadânci, astfel că sfârșitul „Marelui Război” a aduscu sine, poate nesperat pentru unii, uriașa împlinire,aceea ca toți românii să trăiască în granițeleaceluiași stat. A fost un moment unic în trecutulnostru și, de aceea ziua de 1 Decembrie a devenit,începând din anul 1990, Ziua Națională25. 21

concluziiÎn august 1916, România a ales calea militară

pentru împlinirea unui deziderat fundamental,expresie a rolului său pivotal în spațiul românesc.Nu a făcut-o singură, ci împreună cu patru dintremarile puteri ale lumii, întrucât forțele sale erauinsuficiente. Și alte state aleseseră aceeași soluție,fără ca nimeni să o conteste.

Statul naţional unitar nu a fost, însă, un rezultatnemijlocit al acțiunii militare, ci al voinței români-lor din stânga şi din dreapta Prutului, de pe ambiiversanţi ai Carpaţilor. În ecuaţia unirii a contat foartemult situaţia internaţională de la sfârşitul PrimuluiRăzboi Mondial, prin dispariţia marilor imperiiabsolutiste – rus, austro-ungar, otoman şi german.Fără aceste modificări radicale ale eşichierului poli-tic mondial şi european era greu ca românii să-şiîmplinească visul lor de unire.

Dar, efortul militar, în pofida sinuozității sale, stăla baza României întregite și are o mare valoaremorală. În cei aproape doi ani de război au fost mobi-lizate 1 600 000 de persoane, iar pierderile s-au cifratla 300 000 morţi, dintre care 85 000 pe câmpul deluptă, 155 000 în spitale, 60 000 în timpul pri-zonieratului. La acestea se adaugă 310 703 militarirăniţi şi dispăruţi, precum şi peste 250 000 de civilimorţi, ca urmare a confruntărilor militare, rănilor,bolilor şi epidemiilor, în special de tifos exantematic.

La efortul militar trebuie adăugați și cei circa unmilion de militari români din Transilvania, Banat,Bucovina și Basarabia care au participat din primaclipă la conflict. În anii 1917–1918, ei au parcurs undrum complex, de la „loialitatea dinastică” la „loia -litatea națională”, astfel că rolul lor în realizarea uni-rii a fost extrem de important. De aceea, ei trebuieintegrați absolut firesc, fără niciun fel de reticențe șiprecauțiuni, în efortul militar românesc al „MareluiRăzboi”.

Regele Ferdinand I (1914–1927), în discursulsău în faţa delegaţiei de români transilvăneni, veniţila Bucureşti pentru a înmâna actul unirii de la AlbaIulia (14 decembrie 1918), rostea un adevăr istoricindubitabil, apreciind că temeliile puternice aleunirii fuseseră „sfinţite prin sângele vitejilor meiostaşi, care au luptat şi au murit pentru Unire…”

Se cuvine ca la un veac distanță să le aducemrecunoștința și omagiul nostru. Să o facem însă, dinperspectiva responsabilității pentru destinele Româ-niei de astăzi, ce navighează într-o lume completschimbată, care pare că și-a pierdut reperele. Ar fisuprema dovadă că am înțeles marea lecție depatriotism autentic pe care ei ne-au transmis-o.

note

1 I.G. Duca, Memorii, volumul I, Neutralitatea, Partea I(1914–1915), ediţie şi schiţă biografică de Stelian Neagoe, Edi-tura Expres, Bucureşti, 1992, p. 2.

2General D. Iliescu, Documente privitoare la răsboiul pentru

întregirea României, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1924, p. 12.3România în războiul mondial 1916–1919, volumul I, Moni-

torul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucu-reşti, 1934, p. 34.

4Ibidem, p. 71–77.5General V. Rudeanu, Memorii din timpuri de pace şi de răz-

boi (1884–1929), ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note deD. Preda şi V. Alexandrescu, Editura Cavallioti, Bucureşti, 2004,p. 56–63.

6Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fond 71/1914, Rusia1914–1924, f. 292.

7Ibidem, p. 269–288.8România în războiul mondial 1916–1919, p. 46.9Ibidem, p. 52.10R.R. Rosetti, Mărturisiri (1914–1919), ediţie îngrijită, stu-

diu introductiv şi note de Maria Georgescu, Editura Modelism,Bucureşti, 1997, p. 101.

11Pentru împrejurările numirii generalului Presan a se vedea:Maria, Regina României, Povestea vieţii mele, volumul III, ediţiaa II-a, argument de Gh. Buzatu, traducere volumul I, II, III de Măr-gărita Miller-Verghy, Editura Moldova, Iaşi, 1991, p. 89–94.

12Şefii Statului Major General. Enciclopedie, coordonatorgeneral-locotenent (r) Avram Cătănici, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2014, p. 113.

13P. Otu, Cercul Militar Naţional, Editura Militară, Bucu-reşti, 2012, p. 63–79.

14Şefii Statului Major General. Enciclopedie..., p. 106–107.15Ctin. Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea

celor de ieri, voumul II, partea a IV-a, 1913–1916, Editura Huma-nitas, Bucureşti, 1991, p. 259.

16Serviciul Arhivelor Naționale Istorice Contemporane, fondCasa Regală, dosar 16/1916, f. 1.

17Gh. I. Brătianu, File rupte din cartea războiului, p. 22.18România în războiul mondial 1916–1919, volumul I,

p. 95–114.19General Radu R. Rosetti, op. cit., p. 59.20I.G. Duca, op. cit., p. 137.21Ibidem, p. 138.22General Radu R. Rosetti, op. cit., p. 60. Acesta scria: „Nici

până azi nu ştiu precis care dintre negocia torii noştri a cedat în

această chestiune şi a convins pe Brătianu să consimtă la micşo-

rarea efectivului cerut de la început, pentru că de la Biroul opera-

ţiunilor s-a insistat mereu asupra cifrei de 200 000 ca o condiţie

sine quo non”.23Pentru acest caz de dezertare la inamic a se vedea Petre

Otu, Maria Georgescu, Radiografia unei trădări. Cazul colonelu-

lui Alexandru D. Sturdza, Editura Militară, București, 2011.24După alegerile din 20 mai 1990, Parlamentul României

postrevoluţionare a fixat, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, ZiuaNaţională la 1 Decembrie.22

Domnule preşedinte al Academiei Române,Preafericite Părinte Patriarh Daniel,Distinşi membri ai Academiei Române,Onorată asistenţă,

Prin bunăvoința Domniei Voastre și a celorlalțidistinși membri din cadrul Prezidiului AcademieiRomâne, conducerea Forumului Civic al Românilordin Covasna, Harghita şi Mureş, în sesiunea so -lemnă a Academiei Române dedicată ZileiNaționale a României, în anul 2015, a avut posibili-tatea să vă prezinte problemele cu care comunitatearomânească din județele Covasna și Harghita, nume-ric minoritară în aceste județe, se confruntă în efor-turile întreprinse pentru păstrarea și afirmareaidentității naționale.

În numele conducerii Forumului Civic al Româ-nilor din Covasna, Harghita şi Mureş, vă rog să-mipermiteţi să exprim sincere mulţumiri pentru opor-tunitatea oferită din nou, ca, de la tribuna Sesiuniisolemne, dedicate Zilei Naţionale a României, săprezint succint câteva file din istoria românilor dinArcul Intracarpatic şi principalele provocări cu carese confruntă în prezent în lupta lor pentru dăinuirearomânească, în ţara lor, într-un spaţiu multietnic şipluriconfesional în care sunt numeric minoritari.

La 26 noiembrie 2016, la Sfântu Gheorghe aavut loc simpozionul Primul Război Mondial șiMarea Unire oglindite în documentele vremii dinfostele județe Ciuc, Odorhei și Treiscaune. Cuaceastă ocazie s-a subliniat din nou faptul că la pre-gătirea, înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri, şi-auadus contribuţia şi românii din fostele scaune secu-ieşti, prin truda jertfelnică a preoţilor şi învăţătorilor

din şcolile confesionale, prin jertfa de sânge a tine-rilor care au luptat la Mărăşeşti şi Oituz, trecând înţara mamă prin „Vama Cucului” sau în CorpulVoluntarilor Români Ardeleni şi prin activitateamarilor bărbaţi născuţi în această parte de ţară, dinrândul cărora menţionăm pe patriarhul Elie-MironCristea, mitropoliţii Nicolae Colan şi AlexandruNicolescu, episcopii Justinian Teculescu, Venia-min Nistor, Emilian Antal, publiciştii şi oameniipolitici Octavian-Codru Tăslăuanu, Ghiţă Popp,Pompiliu Nistor, Romulus Cioflec, Nicolae Bog-dan şi mulţi alţii.

Manifestările organizate de Forumul Civic alRomânilor din Covasna, Harghita și Mureș, prile -juite de împlinirea a zece ani de la înființarea sa, auconstituit noi prilejuri de a face un bilanţ al activită-ţii desfăşurate, de a trece în revistă puţinele izbânzişi numeroasele neîmpliniri determinate de statutulnostru de minoritate numerică, într-o zonă bântuităde proiecte separatiste şi care urmăresc obţinereaautonomiei teritoriale pe criteriul etnic.

O primă mare îngrijorare a noastră este cauzatăde faptul că din datele oficiale ale recensămintelorpopulaţiei, rezultă că în perioada postdecembristă,în majoritatea localităţilor cu populaţie etnic mixtădin judeţele Covasna şi Harghita, populaţia româ-nească a cunoscut un accentuat şi artificial proces descădere numerică. Potrivit datelor statistice alerecensământului din 2011, comunitatea româneascădin judeţele Covasna şi Harghita a scăzut cu12,03%, respectiv 11,80%, perioadă în care numărulconcetăţenilor maghiari din cele două judeţe a scă-zut numai cu 7%. De remarcat faptul că, în anul2011, în peste jumătate din totalul localităţilor jude-

23

problema românilor din covasna și Harghita – o prioritate a societății românești*Ioan Lăcătușu**


**Președintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureş

ţului Covasna, locuiesc sub o sută de români, încomunităţi mici şi foarte mici, care nu oferă cadrulinstituţional şi legislativ şi nici resurse umane,materiale şi financiare necesare păstrării identităţiiromâneşti. În judeţul Harghita, situaţia este şi maidramatică în aproape trei sferturi, respectiv 72% dintotalul localităţilor, la ora actuală locuiesc mai puţinde o sută de români. Dacă actuala situaţie va conti-nua, în viitorii 20–30 de ani, populaţia româneascădin majoritatea acestor localităţii etnic mixte, dinjudeţele Covasna şi Harghita, se va diminua drastic,până la dispariţie.

Potrivit rezultatelor unor cercetări sociologice,întreprinse în judeţele Covasna şi Harghita, dincauza configuraţiei demografice, administrative,educaţionale, economice şi politice actuale dinjudeţele Covasna şi Harghita, românii au statut defacto de minoritate numerică locală, discriminatănegativ în plan local, în mass-media şi în politicanaţională, fără putere politică şi fără mijloace deexprimare eficiente, în raport cu societatea înmijlocul căreia trăieşte. Populaţia românească dinzonă este nesoco tită, marginalizată şi tratată ca opopulaţie aservită, neexistând egalitate de şanse laobţinerea unui loc de muncă şi niciun comporta-ment civic prietenesc şi de colaborare, ci doar unulpreponderent exclusivist.

Românii din această parte de ţară nu dispun deinstrumente legale şi pârghii eficiente pentru a con-tracara prin forţe proprii efectele negative ale des-centralizării, în raporturile cu autorităţile adminis-traţiei publice locale, aflate sub autoritatea perpetuăa formaţiunilor etnice maghiare. Redăm doar câtevaexemple:

– Condiţionarea ocupării posturilor în adminis-traţia publică, altele decât cele prevăzute de lege(practică generalizată şi la unele societăţi comer -ciale), de cunoaşterea limbii maghiare.

– Grava discriminare existentă în ceea ce pri -veşte finanţarea proiectelor de dezvoltare locală şi aproiectelor culturale ale comunităţii româneşti dinjudeţele Covasna şi Harghita, faţă de comunitateamaghiară, care beneficiază de trei surse de finanţa-re: de la bugetul central al Românei în calitate deminoritate naţională, de la bugetele locale pe care legestionează discreţionar, în calitate de majoritatelocală, şi de la Guvernul Ungariei din capitolul des-tinat maghiarilor de peste graniţă.

Din cauza dificultăţilor din perioada de tranziţieşi a bulversării valorilor din societatea românească,nici până acum nu s-a înţeles că, de fapt, problema

nu este doar a românilor din aceste judeţe, ci a între-gii ţări. Aşa cum nu se înţelege că, deşi neacceptatăde jure, autonomia maghiară în zonă există de facto.Lipsa de reacţie a statului român face ca lideriicomunităţii maghiare să continue promovarea iden-tităţii unui ținut secuiesc fără români.

Afirmăm, şi de această dată, faptul că româniidin judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş sunt,în fond, o minoritate regională numerică, ce reclamăo strategie specială, care să asigurare respectareadreptului constituţional la identitate naţională şi aexercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentaleale cetăţenilor de naţionalitate română din unităţileadministrativ-teritoriale, în care aceştia sunt nume-ric minoritari.

Reluăm, și în acest cadru, câteva dintre propune -rile noastre, formulate de-a lungul ultimilor ani.

• Înfiinţarea unui Departament pentru comuni-tăţile româneşti minoritare numeric, structurăconsultativă, care să aibă ca obiect de activitateproblematica sprijinirii comunităţilor româneştinumeric minoritare, să faciliteze accesul şi relaţiiledirecte între organele administraţiei centrale şisocietatea civilă, ca reprezentantă a intereselor şicerinţelor comunităţii româneşti din aceste judeţe şicare să asigure coerenţa şi continuitatea preocupă-rilor autorităţilor centrale faţă de problematicazonei în elaborarea şi aplicarea strategiilor mai susamintite.

• Asigurarea, prin bugetul central, a suportuluifinanciar pentru proiectele promovate de asociaţiileşi fundaţiile culturale, religioase şi civice din jude -ţele Covasna, Harghita şi Mureş.

• Elaborarea unei strategii de dezvoltare econo -mică, prioritară pentru zona Covasna-Harghita, cufinalitate în crearea unor noi locuri de muncă şimenţinerea celor existente, componenta economicăfiind principala cale de estompare a asperităţilorinteretnice, de eliminare a exodului populaţiei româ-neşti din zonă şi de reafluire a generaţiilor tinerespre locurile natale.

Totodată, conştienţi şi de slăbiciunile comunită-ţii noastre, ne-am propus ca, în comunităţile maimari, să elaborăm şi să aplicăm programe de perfec-ţionare a organizării comunitare, care să permităvalorificarea plenară a întregului potenţial umanexistent în fiecare localitate, prin aplicarea cunoscu-tei devize „Prin noi înşine”, iar în comunităţile cusub o sută de membri, care nu dispun de cadrul insti-tuţional şi nici de resurse umane, materiale şi finan-ciare necesare păstrării identităţii româneşti, să sti-24

mulăm programele de solidaritate comunitară, degenul „Români pentru români”, prin revitalizareaacţiunilor de acest fel din perioada interbelică, cândnumeroase şcoli şi parohii de pe tot cuprinsul Româ-niei Mari s-au înfrăţit şi au sprijinit principalelecomunităţi româneşti din fostele judeţe Ciuc, Odor-hei şi Treiscaune, supuse unui accentuat proces deasimilare.

Domnule președinte al Academiei Române,Onorată asistență,

Având în vedere consecințele negative ale sepa-rării instituțiilor de învățământ și de cultură pe crite-rii etnice, separare înfăptuită după decembrie 1989,fără consimțământul comunității românești dinzonă, numărul restrâns al specialiștilor români dindomeniul cercetării socio-umane existent în celedouă județe, cât și dezinteresul administrației pu -blice locale pentru finanțarea proiectelor culturaleromânești, solicităm sprijinul Academiei Române învederea îmbunătățirii activității de cercetare inter-disciplinară a problemelor social-istorice şi etnolo-gice româneşti din estul şi sud-estul Transilvaniei.

În acest context, vă adresăm rugămintea de aaproba înființarea, la Sfântu Gheorghe, județulCovasna, a unei secții a Institutului de CercetăriSocio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş,sau a Centrului European de Studii în ProblemeEtnice al Academiei Române.

Menționăm faptul că Episcopia Ortodoxă aCovasnei și Harghitei poate asigura gratuit spațiulnecesar desfășurării activității de cercetare a secțieipropuse, în imobilul din strada Miko Imre nr. 2,imobil unde funcționează și Centrul Ecleziastic deDocumentare „Mitropolit Nicolae Colan”.

Prin această nouă structură instituțională se vaputea intensifica activitatea de cercetare a istoriei,civilizaţiei şi culturii româneşti din sud-estul Tran-silvaniei în context multietnic şi intercultural, valo-rificarea ştiinţifică a cercetărilor anterioare şi reali-zarea unor actualizări contemporane privind carac-teristicile specifice zonei studiate (istorie, religie,cultură tradiţională materială şi imaterială, demo-grafie, interculturalitate etc.), traducerea şi publica-rea în limba română a lucrărilor de referinţă din lite-ratura de specialitate în limba maghiară, care abor-dează teme privind istoria românilor, iniţierea şiorganizarea de sesiuni, simpozioane şi congresenaţionale şi internaţionale, privind problematicainterculturală specifică zonei şi publicarea rezultate-

lor în periodicele editate de institutele de specialita-te ale Academiei Române, precum și realizarea uneibiblioteci virtuale centrate pe conservarea digitală şidiseminarea la nivel naţional şi internaţional a prin-cipalelor lucrări, articole, studii, volume, sinteze etc.privind istoria, civilizaţia şi cultura românească dinsud-estul Transilvaniei.

Considerăm că demersul nostru se poate înscrieîn cadrul proiectelor ce urmează a fi înfăptuite înprogramul Centenar la aniversarea , în anul 2018, ao sută de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie1918.

Precizăm că, recent, sub egida AcademieiMaghiare de Științe, la Odorheiu Secuiesc a apărutlucrarea, în trei volume cuprinzând 2200 de pagini,Istoria Ținutului Secuiesc, într-un tiraj de 12 000 deexemplare, lucrare redactată din perspectiva istorio-grafiei maghiare, cu eludarea sau minimalizareaprezenței și dăinuirii populației românești în aceas-tă zonă binecuvântată din inima României. Acade-mia Ungară de Ştiinţe o consideră drept „o apariţiemonumentală”.

Aspiraţia autorilor a fost „realizarea unei mono-grafii moderne a secuimii”, care să asigure „o maibună cunoaştere a trecutului şi – spun ei – dezideratimportant pentru viitorul acestei regiuni”. Obiecti-vele monografiei sunt „similare cu cele ale lucrăriiîn trei volume «Istoria Transilvaniei», apărute în1986, la Budapesta”. Apariția lucrării într-un tirajde masă a permis editorilor să asigure distribuirea eiîn principalele orașe din județele Covasna și Har-ghita în mod gratuit, tuturor celor interesați, doar pebaza cărții de identitate.

Argumentând opțiunea pentru titlul IstoriaȚinutului Secuiesc, în detrimentul variantei Istoriasecuilor, autorii sunt conștienți de faptul că în afarasecuilor, respectiv a maghiarilor, şi ceilalţi locuitoriai fostului Ţinut Secuiesc şi ai împrejurimilor şi-aulăsat amprenta în istoria acestei regiuni, dar – afirmăei – acest lucru nu a putut fi prezentat în detaliu înoricare moment al istoriei, din cauza „precarităţiiinformaţiilor oferite de surse şi a literaturii de spe-cialitate sporadice”. Argumentaţia este de-a dreptulcinică, deoarece despre contribuţia „celorlalţi locui-tori”, respectiv a românilor, literatura de speciali tateeste numeroasă, nicidecum precară.

Aşadar, nu „precaritatea informaţiilor oferite desurse şi a literaturii de specialitate sporadice” estecauza prezentării superficiale, distorsionate, incom-plete – în contradicție evidentă cu adevărul istoric –a celorlalți locuitori ai fostelor scaune secuieşti şi a 25

modului în care aceștia „şi-au lăsat amprenta înistoria acestei regiuni”, ci ocultarea lor voită înscopuri politice privind „viitorul regiunii” – sus-amintit, prin eludarea surselor româneşti de-adreptul numeroase şi în majoritatea lor bine docu-mentate şi oneste. Este uşor de ghicit că autorii şi-aupropus să prezinte un „Ținut secuiesc” locuit doarde secui, respectiv maghiari, o enclavă monoetnică,având o istorie purificată de conexiunile perma nentecu românii pe plan economic, militar, cultural,lingvistic, administrativ etc.

Numai astfel se poate explica faptul că autoriicelor trei volume au omis cu bună știință din biblio-grafia celor trei volume lucrările fundamentale deistorie elaborate de Academia Română, inclusiv celeapărute sub egida Institutului de Istorie „GeorgeBarițiu” din Cluj-Napoca, precum și toate volumeleși studiile referitoare la românii din fostele scaunesecuiești, apărute în ultimii 25 de ani, purtând sem-năturile unor distinși cercetători români.

Oricât de detaliată și complexă ar fi prezentareaistoriei secuilor și maghiarilor din spațiul dereferință, fără prezentarea cu obiectivitate a istorieiromânilor din fostele scaune secuiești și a nume -roaselor relații și interferențe ale secuilor cu româniidin toate provinciile istorice românești, cele treivolume intitulate Istoria Ținutului Secuiesc rămân osimplă lucrare de propagandă, periculoasă chiarpentru formarea conştiinţei tinerilor cărora li seadresează, și nu o lucrare monografică onestă, așacum o prezintă autorii, editorii şi patronii care aucomandat-o.

Domnule preşedinte,Onorată asistenţă,

Atât înainte de Marea Unire, cât şi după aceea,în istoria comunităţii româneşti din judeţeleCovasna şi Harghita, pe lângă truda jertfelnicădepusă pentru păstrarea identităţii româneşti, într-unmediu care de cele mai multe ori a fost neprietenos,au existat momente care au potenţat dăinuirea româ-nească, ajutând românii de aici să câştige bătălia cutimpul... existând. De aceea, și de această dată, neexprimăm speranţa că multe dintre problemele ridi-cate astăzi îşi vor găsi rezolvările cuvenite, astfelîncât, în 1918, când vom aniversa centenarul MariiUniri, România se va prezenta ca un stat unitar, fărăenclave etnice în inima sa. Pentru că, dacă inima

ţării va fi bolnavă şi ţara va fi bolnavă. Încă o datăvă mulţumesc, din suflet, în numele românilor dinjudeţele Covasna, Harghita, Mureş şi, de ce nu, şi înnumele concetăţenilor maghiari din zonă, care con-ştientizează faptul că, în decursul istoriei, loculsecuilor a fost alături/împreună cu românii şi nuseparat de aceştia.

note

1I. Lăcătușu, Erich-Mihail Broanăr, Repere identitare

românești din județele Covasna și Harghita, Editura Eurocarpa -

tica, Sfântu Gheorghe, 2014, p. 343–444.2 Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și

Mureș în slujba dăinuirii neamului românesc în Tran silvania:

FCRCHM 2005–2015, coordonatori Ioan Sabău-Pop, Ioan

Lăcătușu, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2014,

p. 222–249.3I. Lăcătușu, Românii minoritari în țara lor, în „Academica”,

Anul XXV, nr. 11–12 (301–302, noiembrie-decembrie 2015),

p. 28–34.4R. Baltasiu, Gabriel Săpunaru, Ovidiana Bulumac, Slăbirea

comunității românești din Harghita și Covasna, Editura

Etnologică, București, 2013, p. 133.5Szekelyfold törtenete I-III, MTA BTK-EME-HRM, Szeke-

lyudvarhely, 2016.6 I. Lăcătușu, V. Lechințan, Istoria Ținutului Secuiesc – o

nouă apariție editorială apărută sub egida Academiei de Științe

Ungare, în „Informația Harghitei” (7 decembrie 2016), p. 5.

26

Se întâmplă rar, în viața unui popor, evenimenteca acela petrecut la 1 Decembrie 1918, cândAdunarea națională a românilor transilvăneni„decreta”, la Alba Iulia, unirea cu „țara”, așa cum odoriseră, la timpul lor, pașoptiștii adunați la Blaj, caexpresie a unui deziderat imemorial.

Înțelegem astfel de ce contemporanii mai sensi-bili au fost așa de tare impresionațiiar tânărul LucianBlaga avea sentimentul că intră, împreună cunațiunea română, într-un nou Timp. Nu discursurilerostite erau memorabile, ci demnă de amintire, dupăopinia poetului, era îndeosebi atmosfera de entu-ziasm în care s-a proclamat Unirea îndelung visată,în acord deplin cu sentimentul popular. Actele ofi-ciale, cu limbajul lor solemn, n-au făcut decât să deaexpresie juridică unui fapt cu adânci motivațiiistorice și spirituale. Două săptămâni mai târziu,șeful guvernului, I.I.C. Brătianu, întâmpina dele -gația transilvăneană cu aceste cuvinte: „Vă așteptămde o mie de ani și ați venit ca să nu ne mai despărțimniciodată”. El a găsit astfel expresia cea mai potri-vită spre a defini un proces îndelungat, la evoluțiacăruia contribuiseră atâtea generații și la a căruiîmplinire evenimentele din urmă își spuseseră deci-siv cuvântul.

În adevăr, ideea Unirii era veche, răspunzândunei realități etnoculturale și unor cerințe de altordin care s-au precizat tot mai mult în epocamodernă. Ea rezumă, într-un fel, istoria culturală șipolitică a țărilor române din ultimele secole șiexplică atașamentul poporului nostru, dincolo dediviziunea lui vremelnică sub dominații străine, laceea ce A.D. Xenopol a numit ideea romană, iarN. Iorga sigiliul Romei. Unirea Principatelor extra-

carpatine, la 1859, a realizat un prim pas semnifica-tiv în această direcție, iar Războiul Independenței,cu corolarul său, suveranitatea de stat, l-a întărit peplan extern. O nouă conflagrație, menită să eliminealte două puteri expansioniste ale continentului,avea să ducă, în împrejurările știute, la recu -noașterea legitimității idealului românesc de unitateși la o mai bună situare internațională, pe baza prin-cipiilor wilsoniene. În acest spirit, teritoriile risipitesub dominații străine s-au putut integra în patria-mamă.

Actul de la 1 Decembrie 1918 era, neîndoielnic,în concordanță deplină cu realitățile locale, dar și cuprincipiile admise de dreptul public internațional.Dreptul la autodeterminare, fie că e vorba de poporsau individ, rămâne unul dintre marile câștiguri alelumii moderne, unul pentru care s-a plătit mereu unpreț înalt și care avea să fie plin de urmări în timpu-rile mai noi. S-a putut spune, solemn, la Alba Iulia,că poporul român așteaptă de la congresul de pace„să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere înașa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asiguratepentru toate națiunile mari și mici deopotrivă, iar înviitor să se elimineze războiul ca mijloc pentruregularea raporturilor internaționale”.

Adunarea respectivă rostea astfel un vechi dezi -derat, de o actualitate mereu vie, înțelegând să recu-noască aceleași drepturi pentru toate popoarele și săconsimtă la soluționarea litigiilor pe cale pașnică.Adunarea de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918rămâne un exemplu de manifestare clară, com -prehensivă și pașnică a voinței unui popor, voință cese armoniza deplin cu noile principii de drept alelumii.

27

o zi memorabilă, 1 decembrie*

Acad. Alexandru Zub

*Text prezentat la Radio Iași cu titlul „1 Decembrie 1918”

28

Solul, pilon principAl Al Agriculturii, BAZĂ A eXiStenŢei VieŢii tereStreCunoştinţele acumulate şi experienţa dobândită

în cei 60 de ani dedicaţi activităţii de cercetare şti-inţifică, din care majoritatea pentru studierea ferti-lităţii solului, nutriţiei plantelor şi aplicării îngrăşă-mintelor, mă determină să afirm fără ezitare căpământul reprezintă baza existenţei vieţii peterra şi veşnicia omenirii.

Solul este o adevărată arhivă a istoriei plane-tare, martor fidel al trecutului şi prezentului, înacelaşi timp o carte deschisă pentru viitor.

Îngrijindu-l şi protejându-l, am convingerea căputem asigura securitatea şi siguranţa alimen tară,mediu sănătos pentru viaţă şi clădi prezentul și sus-tenabilitatea viitorului.

Solul este unul dintre cele mai complexe sis-teme naturale de pe planeta pământ, reprezintăun agregat structural de substanţe în continuăschimbare, complex biologic în care viaţa pulseazăcontinuu, sistem polifuncţional, supus degradării,capabil de autodezvoltare, filtru natural pentrumediul înconjurător, reflectă impactul climei,florei, faunei şi activităţilor antropice în perioadevariabile de timp.

Solul este pilonul principal de susţinere aagriculturii. Suprafaţa terestră ocupă 29% dinsuprafaţa terrei, în timp ce suprafaţa apelor ocupă71%, ceea ce ne face să atribuim planetei noastre şinumele de planeta Albastră.

Din suprafaţa terestră, numai pe 6,4% se prac -tică agricultura, dar aceasta produce 95% din hrananecesară omenirii, în timp ce suprafaţa ocupată de

ape produce numai 5% din necesar. Iată de ce avemdatoria să protejăm, să îngrijim şi să cultivămpământul cu grija permanentă faţă de prezent,pentru „ziua de mâine”, pentru viitorul genera-ţiilor, cărora le datorăm dreptul de a-şi construisinguri societatea sustenabilă şi performantă pecare şi-o doresc.

Starea de fertilitate a solului reprezintă ele-mentul esenţial în capacitatea sa de a produce,de a realiza producţii sigure şi stabile pe unita-tea de suprafaţă. cu cât fertilitatea solului estemai ridicată, cu atât devine mai sigură capaci-

pledoarie pentru sol. elogiu slujitorilor pământului românesc*

Acad. Cristian HeraVicepreşedinte al Academiei Române

*Discursul de recepţie al academicianului Cristian Hera, vicepreşedinte al Academiei Române(18 noiembrie 2016, Aula Academiei Române)

Acad. Cristian Hera

Discurs de recepție

29

tatea acestuia de a pune la dispoziţia plantelor,simultan şi continuu, elementele nutritive şi apade care au nevoie pentru reglarea proceselormetabolice de creştere şi dezvoltare, pentru„construirea” recoltelor atât de utile satisfaceriinecesarului de hrană pentru populaţia mereucrescândă a omenirii.

românia este o ţară binecuvântată din punctulde vedere al stării de fertilitate a solurilor. Dacă lanivel mondial, suprafaţa solurilor cu grad de fertili -tate bun şi foarte bun este de numai 11%, în ţara noas-tră asemenea soluri ocupă 28% din teritoriu. Solurilecu fertilitate scăzută ocupă în România 50% dinsupra faţă, în timp ce la nivel global suprafaţa ocu patăde astfel de soluri este de 60%. Solurile cu fertilitatemoderată sunt răspândite în ţara noastră în proporţiede 22%, pe plan mondial acestea ocupând 28%.

este de datoria noastră, a românilor, ca acestdar al naturii să îl păstrăm, să îl protejăm, iar prinaplicarea măsurilor tehnologice de cultivare aplantelor în conformitate cu cerinţele acestora şia recomandărilor făcute de cercetarea ştiinţificăpentru realizarea producţiilor programate,putem menţine şi spori starea de fertilitate a pă -mântului.

Ca urmare a încetăţenirii „mitului liniştitor”de pământ fertil, în românia nu s-a acordat şinu se acordă importanţa cuvenită folosirii îngră-şămintelor, de orice natură, organice sau minerale.În anul 1950, cantitatea de îngrăşăminte mineralefolosită în agricultura ţării noastre era 5921 tone; înanul 1990, ca urmare a demersurilor făcute de spe-cialiştii din domeniu şi a dezvoltării industriei pro-prii de îngrăşăminte, cantitatea totală de îngrăşă-minte minerale cu azot, fosfor şi potasiu a crescut la1.103.075 tone, ceea ce reprezintă circa 110 kgNPK/ha, aceasta fiind până în prezent cantitateamaximă folosită pe unitatea de suprafaţă înRomânia. În anul 2000, cantitatea de îngrăşămintes-a redus la 342.174 tone NPK, sau 36,5 kg/ha, cadupă acest an să se înregistreze o uşoară tendinţăde creştere.

Referindu-ne la îngrăşămintele organice, canti-tatea utilizată în România, începând cu anul 1990,s-a redus substanţial, pe de o parte ca urmare areducerii drastice a numărului de animale, dar şidezinteresului producătorilor agricoli pentru folosi-rea acestora.

Rezultatele cercetărilor noastre arată că, odatăcu recolta, se extrag din sol 100–140 kg N/ha/an,

50–60 kg P2O5/ha/an şi 130–160 kg K2O/ha/an,export de elemente nutritive care conduce inevitabilla diminuarea stării de fertilitate a solurilor.

Pentru a avea o imagine comparativă, menţio-nez că Olanda a folosit, în 1980–1981, 826 kgNPK/ha, Germania 413 kg/ha, Marea Britanie 294kg NPK/ha. Din 1990–1991, în aceste ţări, cantită-ţile s-au redus ca urmare a restricţiilor impuse deUniunea Europeană pentru evitarea poluării mediu-lui, în special a poluării cu nitraţi.

La nivel mondial, cantităţile de îngrăşăminteproduse industrial au crescut an de an, de la 32milioane tone în anul 1961, la 140 milioane tone în2001; după acest an, cu toată apariţia crizei energe-tice, deşi producerea îngrăşămintelor se realizeazăcu mare consum de energie, în anul 2010 cantitateaprodusă la nivel mondial a ajuns la 170 milioanetone, din care 104 milioane tone îngrăşăminte cuazot, 39 milioane tone îngrăşăminte cu fosfor, celorcu potasiu revenindu-le 27 milioane tone. Cantită -ţile produse şi folosite în agricultură continuă săcrească. În anul 2014, agricultura mondială a con-sumat 186,9 milioane tone de N, P2O5 şi K2O. Pen-tru perioada 2014–2018 a fost estimată o creştereanuală a consumului de îngrăşăminte cu 1,8%,celor cu azot revenindu-le 1,4 %, celor cu fosfor2,2% şi celor cu potasiu 2,6%.

În anul 2015, consumul a fost de 190,7milioane tone, în 2016 estimându-se un consum de193,9 milioane tone, în 2017, 197,2 milioane toneşi în 2018, 200,5 milioane tone.

realitatea impune schimbări drastice de con-cepţii în producerea industrială a îngrăşăminte-lor, utilizarea acestora şi, concomitent, luareaurgentă a măsurilor de remediere pentru valori-ficarea raţională a îngrăşămintelor de orice na -tură, în vederea menţinerii şi sporirii fertilităţiisolurilor și a creşterii producţiilor pe unitatea desuprafaţă.

Utilizarea raţională şi echilibrată a în gră -şămin telor, diminuarea consumurilor nepro-ductive de fertilizanţi şi energie, dirijarea şi per-fecţionarea proceselor metabolice de creştere şi dez-voltare a plantelor, de formare cantitativă şi cali-tativă a recoltelor, devine necesitate de primăurgenţă, atât pentru cercetători, pentru specialiştiidin agricultură, pentru cei din industria de îngră-şăminte, dar mai ales pentru factorii de decizieexecutivă, având în vedere eficienţa şi profitabili-tatea investiţiilor făcute în domeniu.

30

preSiuni ASuprA productiVitĂŢii SoluluiSchimbările climatice, dezlănţuite din ce în ce

mai evident la nivel global, conduc inevitabil laintensificarea deteriorării stării de fertilitate asolului, la accentuarea crizei apei dulci, la redu-cerea drastică a biodiversităţii.

la nivel planetar se intensifică degradareasolului; fenomenul de deşertificare s-a extins pe33% din suprafaţă, eroziunea ia amploare.Anual se scot din circuitul agricol 5–7 milioaneha/an teren, fenomenul de eroziune amplificân-du-se ca urmare a defrişării masive a pădurilor(circa 7 milioane/ha/an). Fenomenul de salini -zare ia noi dimensiuni, 12% din suprafaţa iri-gată fiind afectată.

Exportul masiv de elemente nutritive – luate dinsol odată cu recolta – duce la scăderea accentuată afertilităţii solurilor, fapt care impune urgentarea pro-ducerii şi folosirii unor cantităţi corespunzătoare deîngrăşăminte de orice natură, organice sau minerale.

criza apei devine alarmantă pentru agricul-tură, pentru valorificarea stării de fertilitate asolurilor, ţinând seama că 70% din volumul totalal apei se foloseşte în acest domeniu.

Concomitent cu schimbările climatice globale,provocatoare de puternic impact negativ, are loc ocreştere masivă a populaţiei Terrei. Dacă primulmiliard de locuitori pe Terra s-a realizat în anul1804, al doilea miliard, deci dublarea populaţiei, s-arealizat în anul 1927, după 123 de ani. În anul1960, populaţia Terrei a ajuns la trei miliardelocuitori, ceea ce înseamnă că pentru următorulmiliard au fost necesari numai 33 ani. Populaţia, lanivel global, continuă să crească.

În anul 2011, numărul locuitorilor a ajuns laşapte miliarde, creşterea cu patru miliarde reali-zându-se în 51 de ani, practic pentru creşterea cuun miliard de locuitori fiind necesari mai puţin de13 ani. În anul 2050, populaţia Planetei Pământva depăşi nouă miliarde locuitori, populaţie caretrebuie hrănită, care trebuie să aibă asiguratăhrana cea de toate zilele, exigen ţele fiind mari şidiversificate.

În evoluţia dezvoltării umane s-au înregistrat şise înregistrează numeroase crize, provocatoare dedestabilizare. De regulă, crizele apelează la patri-moniul cunoaşterii, suscită inteligenţa, competenţa,îndrăzneala şi solidaritatea umană. Toate crizele, deorice natură, provoacă nelinişte, îngrijorare, darcriza alimentară este devastatoare, provocatoarede fenomene sociale greu de imaginat. evitarea

unor astfel de crize trebuie să reprezinte preocu-parea supremă a omenirii.

Norman Borlaug, promotorul „Revoluţieiverzi”, singurul agronom laureat al PremiuluiNobel, spunea la cel de al XV-lea Congres Mondialde Ştiinţa Solului (Mexic, 1994): „Toţi cei care sun-tem implicaţi în producerea hranei să păstrăm înmemorie faptul că pacea lumii nu poate fi menţi -nută în condiţii de foamete şi mizerie umană. Refu-zul accesului micilor fermieri, cu resurse puţine, lafactorii moderni de producţie – varietăţi amelio ratede plante, îngrăşăminte şi pesticide – lumea va ficondamnată, nu la otrăvire, cum presupun unii, cila foamete şi haos social”.

trecut, preZent şi ViitorAvem datoria să învăţăm din lecţiile trecutu-

lui. Marile civilizaţii, ca cea asiro-babiloniană,egipteană, chineză ş.a., au apărut şi s-au dezvoltatcând potenţialul de producţie al solurilor a fostpus în valoare prin folosirea apei din Tigru,Eufrat, Nil, Yang-tze, Huang-Ho, iar alte civilizaţii,ca cele ale Indusului şi Mekongului, sunt cunos cutedupă numele cursurilor de apă. Acestea au prospe-rat când au valorificat avantajele cursurilor deapă şi s-au prăbuşit atunci când comunităţileumane nu au mai asigurat funcţionalitatea siste-melor construite. Un exemplu elocvent îl constitu-ie mănoasa câmpie a Mesopotamiei.

pentru satisfacerea mereu crescândă a nece-sarului de hrană, creşterea producţiilor pe uni-tatea de suprafaţă este esenţială; pământul estelimitat ca întindere, suprafeţele de teren agricolse reduc an de an, fertilitatea acestora se degra-dează substanţial. reprezintă acesta un semnalde alarmă pentru omenire? Fără îndoială, unmare semnal de alarmă. În astfel de situaţii îşiface apariţia o nouă geopolitică, cea a deficituluide hrană, pentru prevenirea căruia se impune,aşa cum arăta şi Lester Brown, „mobilizareagenerală”.

Summit-ul de la Paris, de la sfârşitul anului2015, la care au participat şefi de stat şi de guverndin 198 de ţări, demonstrează că s-a ajuns să seînţeleagă că ne aflăm într-un moment de cumpănă,în care se impun măsuri urgente pentru salvareaomenirii. Implicarea tuturor naţiunilor la „mobili-zarea generală” pentru un mediu sănătos, care săcontribuie la înlăturarea foametei, a sărăciei, lastabilitate socială, la un viitor sustenabil al gene-raţiilor care vor urma, de vine necesitatea şi priori-tatea absolută a zilelor noastre.

31

pAtrimoniul ştiinŢiFic româneScmagnitudinea patrimoniului ştiinţific româ-

nesc în domeniul ştiinţei solului, tezaur de alea-să preţuire, impune o privire retrospectivă asu-pra prestigioaselor personalităţi.

Dintre marile valori din agricultura Românieicare au contribuit la dezvoltarea ştiinţei solului măvoi referi, pe scurt, asupra unor distinşi „învăţaţi” aisecolului XIX şi început de secol XX: Ion Ionescude la Brad, Petre Sebeşeanu Aurelian și GheorgheMunteanu-Murgoci; asupra magiştrilor şi mento-rilor mei, Gheorghe Ionescu-Şişeşti, Teodor Saidelşi David Davidescu, precum şi asupra cercetători-lor de excepţie cu care am lucrat încă de la începu-tul activităţii de cercetare ştiinţifică, GheorghePavloschi şi Zenoviu Borlan.

mAri perSonAlitĂŢi Ion Ionescu de la Brad (1818–1891) a fost

membru corespondent (1871), membru de onoa-re al Academiei române (1874) şi membru alAcademiei Franceze de Agricultură. A urmat stu-diile la Academia Mihăileană din Iaşi şi le-a conti-nuat în Franţa.

Este cel dintâi român care a studiat ştiinţificsolurile ţării noastre, întrevăzând influenţa climeiasupra formării acestora. A elaborat o primă clasifi-care a solurilor, stabilind 11 tipuri pe baza naturiielementelor care îl compun. Ion Ionescu de la Bradface şi primele referiri asupra proceselor de ero -ziune. Formularea dată în anul 1870 asupra capaci-tăţii de producţie a solului, a fertilităţii acestuia,exprima un adevăr plin de înţelepciune, actual şi

astăzi: „Fertilitatea pământului este avuţia şi pu terealui, adică bunătatea lui, facultatea rodirii sale”. Cu -noscând importanţa menţinerii şi sporirii fertilităţiisolurilor, tot în 1870 scria: „Cei ce nu dau pămân-tului îngrăşare, consumă capitalul de bogăţie ce l-auacumulat cu veacurile şi, consumând necontenit,este vederat că o să ajungă o dată la sfârşit, că ausă consume capitalul, în loc să se servească de dân-sul spre a-l face să producă roadele pământului”.

În multe dintre scrierile sale face recomandăride folosire a îngrăşămintelor, arătând că „temeliaunei plugării prospere este îngrăşarea pământuluiîn care se seamănă plantele, căci cu îngrăşareputem dobândi pe o întindere mai mică de pământmai multe roade, decât pe o altă întindere mare şineîngrăşată”, sau „îndoieşte-ţi îngrăşămintele şi-ţivei îndoi puterea productivă a pământului”.

Ca urmare a excelentei sale pregătiri, a fostnumit director al Şcolii Imperiale de Agricultură

(1848–1856), administrator general al moşiilor dinThesalia ale marelui vizir Reșid Paşa şi expert alsultanului.

După revenirea în ţară, pentru promovarea ştiin - ţei a înfiinţat: „Jurnalul de Agricultură”, „ŢăranulRomân”, „Gazeta Satelor”, (1857–1870). În 1870publică primul Manual de agricultură din Româ-nia. În anul 1864 este sfătuitor al domnitoruluiAl.I. Cuza, perioadă în care înfiinţează pri meleferme experimentale la Pantelimon şi Brad. În ul -tima parte a vieţii a înfiinţat la Brad o fermă modelşi o şcoală de agricultură pentru ţărani.

Petre Sebeşeanu Aurelian (1833–1909) esteales în anul 1871 membru titular al Societăţii

Petre Sebeşanu AurelianIon Ionescu de la Brad

32

Academice române, devenite Academiaromână.

După terminarea Colegiului „Sfântul Sava” dinBucureşti, continuă studiile la Şcoala Superioarăde Agronomie de la Grignon, Franţa, pe care oabsolvă, în anul 1860, ca şef de promoţie. Ca ur -mare a rezultatelor excepţionale obţinute în ceipatru ani de studii la Grignon, P.S. Aurelian pri-meşte de la Napo leon al III-lea prima medalieacordată renumitei Școli Superioare de Agriculturădin Franţa.

Reîntors în ţară, în perioada 1861–1884 desfă-şoară o bogată activitate de promovare a progresu-lui ştiinţelor în România şi de modernizare a eco-nomiei naţionale. Realizează o clasificare originalăa solurilor, stabilind raporturi între tipurile de sol,relief, structuri de plante spontane şi cultivate spe-cific în diferite zone pedoclimatice. Editează şi sus-ţine publicarea mai multor reviste, dintre care amin-tesc „Agronomia”, „Monitorul comunelor”,„Revista ştiinţifică”, „Economia naţională”, „Eco-nomia rurală”.

În anul 1871 a iniţiat primele cercetări meteoro-logice cu referire specială la agricultură. În anul1875 publică lucrarea Terra Nostra, în care expuneconcepţiile sale cu privire la importanţa dezvoltăriieconomiei naţionale, idee reluată în anul 1878 înlucrarea Economia rurală. În 1890 publică Viitorulnostru economic, ca în anul 1905 să publiceinteresanta și extrem de utila lucrare Agricultura laromâni.

petre Sebeşeanu Aurelian este întemeietorulînvăţământului agronomic în românia. Ca ur -mare a cunoştinţelor sale profunde, a multipleloractivităţi de succes desfăşurate în ţară, a dovedit căeste un reputat economist, agronom şi om politic.

În Academia Română a avut o intensă şi bogatăactivitate, îndeplinind numeroase responsabilităţi:timp de cinci mandate a fost preşedinte al Secţiei deştiinţe (în perioada 1884–1907), patru mandatevicepreşedinte (în perioada 1879–1901) şi un man-dat preşedinte al Academiei Române (1901–1904).

A fost prim-ministru al Guvernului României,primar al Bucureştiului, ministru al Învăţământuluişi al Lucrărilor Publice.

Gheorghe Munteanu-Murgoci s-a născut laMăcin, judeţul Tulcea, la 20 iulie 1862. Studiileliceale le urmează la Brăila, pe cele universitare laFacultatea de Ştiinţe din Bucureşti, secţiile de mate-

matică şi ştiinţe fizico-chimice, luându-şi licenţa înştiinţele fizico-chimice în anul 1895. În anul 1900,Gheorghe Munteanu-Murgoci a susţinut teza dedoctorat la Universitatea din München.

La Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti l-a avutprofesor şi mentor pe reputatul pedagog şi presti-gios om de ştiinţă, Ludovic Mrazec, între profesorşi student stabilindu-se, încă din timpul studiilor,sentimente de stimă şi respect reciproc. După susţi-nerea doctoratului este numit şef de lucrări la Cate-dra de mineralogie a Universităţii din Bucureşti.

La înfiinţarea Institutului de Geologie în anul1906, al cărui fondator şi director a fost academi-cianul Ludovic Mrazec, Gheorghe Munteanu-Mur-goci a fost numit şeful Serviciului de agrogeologie,pe care l-a condus până în anul 1925, la trecerea saîn lumea veşniciei.

Având o excelentă pregătire profesională şidorinţa de a participa cu dăruire şi devotament ladobândirea prestigiului Institutului de Geologie nouînfiinţat, a pregătit şi fundamentat bazele teoreticepentru cunoaşterea structurilor geologice alepământului românesc, nu numai ale subsolului, ci şia potenţialului de productivitate al acestuia pentruagricultură. Dând curs realizării obiectivelor pecare şi le-a propus, a elaborat primele lucrări aleAtlasului geografic al României, la scara de 1/500000, care cuprinde harta geologică şi a resurselorenergetice, harta solurilor, harta orografică, hartazonelor de vegetaţie şi harta hidrografică. Datoritădorinţei sale de cunoaştere a solurilor româneşti, laInstitutul Geologic au fost efectuate primele studiicu profund conţinut ştiinţific asupra acestora.

Agrogeolog de vastă erudiţie, a cărui activitatea avut o influenţă puternică nu numai în țară, ci şi

Gheorghe Munteanu-Murgoci

33

dincolo de hotare, în anul 1923 a fost ales mem-bru corespondent al Academiei române.

gheorghe munteanu-murgoci este înte -meietorul Școlii româneşti de pedologie. A iniţiatelaborarea primei hărţi a solurilor româneşti lascara de 1:2 500 000, precum şi hărţi corelative devegetaţie şi climă.

Ca urmare a realizărilor obţinute în România înştiinţa solului, a aprecierii realizărilor sale nunumai în ţară ci şi la nivel mondial, la Conferinţa deAgrogeologie (1923) este ales preşedinte al comi-siei internaţionale de cartografie a Solurilor şiîn anul 1924, la Congresul de la Roma, este decla-rat membru fondator şi membru de onoare alSocietăţii internaţionale de ştiinţa Solului,făcând parte din grupul restrâns al întemeietoriloracesteia.

mAgiştri – mentorigheorghe ionescu-şişeşti (1885–1967)Pentru a cunoaşte personalitatea şi profunzimea

concepţiilor sale, îmi îngădui să încep prin a cita dinCuvântul său de recepţie la Academia Română din24 mai 1937: „...un popor ajunge creator de civili-zaţie şi dobândeşte dreptul de a trăi neatârnat atuncicând prinde conştiinţă de sine, când îşi cunoaşte zes-trea spirituală, moştenirea istorică şi pământul săupropriu, cu tainele pe care le închide în sânul său şicu viaţa care se desfăşoară în toată întinderea lui”.În același discurs sublinia: „...nu trebuie să lăsăm înpărăsire, nici chiar în vremuri grele şi tulburi, grijapentru creaţia ştiinţifică, nici să pălească recunoş-tinţa noastră pentru creatorii spirituali ai României,nici să uităm datoria de a da urmaşilor de astăziputinţa de a-și îndeplini menirea şi a păşi mai de -parte pe căile deschise de înaintaşii lor”.

Este fondatorul Institutului de Cercetări Agro-nomice al României (ICAR), 1927. La aniversareaa zece ani de la înfiinţarea ICAR, spunea:„Această instituţie nu s-a născut deodată gata, ci acrescut încet, luptând mereu cu greutăţi, alegând cuscrupulozitate colaboratorii, lămurind an de an, totmai clar, metodele şi ţelurile sale. Nu a crescutrepede ca acei arbori fără rezistenţă care cresc şimor uşor, ci a crescut încet ca stejarul, care în -fruntă vitregiile şi trăieşte prin secole” (19 iunie1937).

institutul a fost gândit încă de la înfiinţare cao federaţie de institute de diferite specialităţi,strâns legate prin scopul lor – propăşirea agri-culturii.

Gheorghe Ionescu-Şişeşti a fost artizanul uneicomunităţi exemplare de muncă, prima comunitatede cercetare din agricultura ţării noastre, formatădin competenţe solide, legate printr-o „colegiali -tate cordială, lucrând împreună şi sprijinindu-sereciproc, aducând fiecare contribuţia specialităţiisale” (iunie, 1937).

Gheorghe Ionescu-Şişeşti s-a născut la 16octombrie 1885 în satul Şişeştii de Jos, jud. Mehe-dinţi, primul din cei opt copii ai preotului Constan-tin şi Mariei Ionescu. La 1 septembrie 1891 păşeştepe poarta şcolii din comuna natală, avându-l ca învă-ţător pe „neuitatul Ion Trandafirescu”. În 1897, reu-şeşte la Liceul Traian din Turnu Severin, unde sedove deşte a fi un elev de excepţie. În clasa a VII-a,după participarea la serbările de la Mănăstirea Putnadedicate „pomenirii a 400 de ani de la moartea luiŞtefan cel Mare”, scrie broşura Note de drum, prefa-ţată elogios de George Coşbuc şi Nicolae Iorga.„Băieţaşul a făcut o carte (…) foarte bună, iar pen-tru vârsta ce o are, una minunată. Arată a fi fiu deţăran, după felul în care înţelege amănuntele câm-pului şi ale vieţii de la ţară” scrie Nicolae Iorga.

La îndemnul profesorilor săi întemeiază îm -preună cu P. Partenie, revista „Ramuri”, „o brazdăde cultură şi înnoire pentru Oltenia”.

În iunie 1905 obţine o bursă de stat, „lăsându-i-selibertatea de alegere a viitoarei profesii”. Opteazăpentru cariera de agronom, menţionând că alegereaîi aparţine: „(...) n-a fost un îndemn din parteapărinţilor, nici din partea vreunui profesor”.

Studiile superioare le face la Înalta Şcoală deAgricultură de la Hohenheim (1906–1909), obţi-nând calificativul „foarte bine/eminent”, atrăgân du-şiadmiraţia profesorilor pentru puterea şi voinţa sa demuncă, pentru disciplina gândirii şi acţiunilor sale.

Gheorghe Ionescu-Şişeşti

34

Mărturisind că îl interesează starea ţărănimii dinţările Europei, dar în special a celor din România,se înscrie la doctorat la Secţia de agricultură a Uni-versităţii din Jena, având ca subiect al tezei de doc-torat Agricultura ţărănească din România, susţi -nută în anul 1911, fiind distinsă cu calificativulmagna cum laude.

Pentru a întări pasiunea sa pentru profesia aleasă,îmi îngădui să prezint şi următoarele citate: „Îmiplace acum calea pe care am ales-o; dacă voi aveamijloace să termin cum se cade şi dacă voi fi sănă-tos, nădăjduiesc să fiu de folos când m’oi înapoiaîn ţară” şi „Ţăranul este o fiinţă milenară, care nua fost creat de doctrine sociale, ci care a apărut lafel de spontan ca toate celelalte fiinţe ale vieţiiorganizate de pe Terra... Satul ţăranilor este formaancestrală şi generală a vieţii sociale umane”.

După susţinerea doctoratului, întors în ţară, s-aprezentat la marele om de reputaţie tehnică şi ştiin-ţifică Anghel Saligny, care în anul 1911 conduceaDirecţia Generală de Îmbunătăţiri Funciare. Imediatdupă terminarea discuţiilor îi oferă administrareafermei de stat Clinciu-Spanţov din Lunca Dunării,cu o suprafaţă de 1700 hectare de curând îndiguite,unde iniţiază experienţe pentru recuperarea terenu-rilor inundabile şi redarea lor agriculturii, inclusivprimele experienţe de comportare a diferitelor spe-cii de plante şi de creare a unor soiuri de grâu.

În 1915 a fost concentrat în armată şi la începe-rea războiului a participat pe frontiera din Carpaţi,unde a căzut prizonier, fiind dus în lagăr, la Plan, înBoemia, de unde s-a întors în ţară prin eforturiledepuse de Grigore Antipa. La sfârşitul războiuluişi-a declarat crezul: „A-ţi iubi patria, a munci pen-tru înaintarea ei, este mai mult decât o virtute, esteo datorie supremă”.

Academicianul grigore Antipa a fost cel carel-a propus pe profesorul gheorghe ionescu-şişeşti, la data de 8 iunie 1925, pentru a fi alesmembru corespondent al Academiei române. Înraportul său către Adunarea generală, Grigore Anti-pa spunea: „Am făcut această propunere atât pen-tru a chema în rândul nostru pe un excelent om deştiinţă şi energic organizator, cât şi a deschide dinnou, în această înaltă instituţie culturală, un loc şti-inţelor agricole, ştiinţe care au a dezvolta şi per-fecţiona cea mai importantă ramură de producţie aţării şi care au a organiza munca celei mai nume-roase clase de populaţie a ei. De la moartea multregretatului meu predecesor, P.S. Aurelian, agricul-tura nu a mai avut un reprezentant autorizat în mij-

locul nostru”. grigore Antipa a precizat: „V-ampropus pe doctorul Gheorghe Ionescu-Şişeşti,fiindcă dintre cei tineri agronomi... el este acelacare a dat do vadă de cea mai mare destoinicie şi pecare chiar colegii îl indică a fi cel mai apt”.

În anul 1928 a fost ales membru corespondental Academiei Cehoslovace de Agricultură.

La propunerea academicianului Grigore Antipa,susţinut de academicianul Anghel Saligny,gheorghe ionescu-şişeşti este ales membru titu-lar la 25 mai 1936. La 24 mai 1937 a prezentatDiscursul de recepţie la Academia Română, cutema Dezvoltarea studiilor despre sol în România.

realizări în domeniul ştiinţei solului şi nutriţiei plantelorLa baza cercetărilor întreprinse, gheorghe

ionescu-şişeşti a contribuit la perfecţionarea„legii acţiunii factorilor de vegetaţie”, elaboratăde Eilhard Alfred Mitscherlich, despre care în anul1934 spunea: „Este cea mai de seamă descoperireîn ştiinţa agricolă din secolul nostru”.

După efectuarea mai multor cicluri de experi-mentări în vase de vegetaţie, în anul 1942, afirma:„Mitscherlich a scos chimia agricolă dintr-unpunct mort, legea dovedindu-se a fi un instrumentextrem de util pentru cunoaşterea fertilităţii soluri-lor şi a nevoii lor de îngrăşăminte”.

Experimentând cu mai mulţi factori de vegeta-ţie, apă, azot, fosfor, potasiu, gheorghe ionescu-şişeşti dovedeşte că eficienţa fiecărui factor stu-diat se manifestă în funcţie de variaţia celorlalţifactori, iar coeficientul care exprimă eficienţafiecăruia nu este constant, aşa cum susţineMitscherlich, ci este variabil în raport cu conste-laţia tuturor celorlalţi factori de vegetaţie. Fac-torii de vegetaţie sunt, deci, independenţi şi îşiamplifică sau micşorează eficacitatea în raport cuconstelaţia lor optimă. Multiplele cercetări efec-tuate de Gheorghe Ionescu-Şişeşti şi colaboratoriisăi, care au evidenţiat interdependenţa factorilor devegetaţie, au condus la elaborarea „legii proporţii-lor armonice”.

Gheorghe Ionescu-Şişeşti, susţinut de TeodorSaidel, Gheorghe Pavlovschi, Dumitru Săndoiu,Grigore Coculescu şi alţi colaboratori, a întreprinsun volum impresionant de lucrări prin aplicareametodei fiziologic-vegetale. O parte dintre rezultateleobţinute în perioada 1929–1939 au fost sintetizate şipubli cate în colaborare cu dr. Grigore Coculescu înAnalele ICAR, în lucrarea Principalele tipuri de sol

35

din România. Răspândire, descriere, compoziţie,stare de fertilitate, nevoia de îngrăşăminte.

Pentru cunoaşterea potenţialului ştiinţificromânesc din domeniul ştiinţei solului, cu privirespecială la starea de fertilitate a acestuia şi nevoiade îngrăşăminte, E.A. Mitscherlich, în luna iunie1942, efectuează o vizită la ICAR, în timpul căre-ia ră mâne entuziasmat de cele văzute. La întoarce-rea în Germania, impresionat de rezultatele deexcepţie obţinute în România, trimite o scrisoareacademicianului Gheorghe Ionescu-Şişeşti, în carescrie: „...cele zece zile petrecute la dumneavoastrăle socotesc ca pe cele mai instructive şi mai fru -moase din viaţa mea”.

În numeroase lucrări, Gheorghe Ionescu-Şişeştiinsistă asupra vulnerabilităţii solului supus fenome-nelor de distrugere „prin acţiunea de eroziune aapelor şi acţiunea de transport a vânturilor”, subli-niind că fenomenul de distrugere a solului este oproblemă de viaţă şi de moarte pentru poporul nos-tru din regiunile cele mai populate din ţară (1937).„Cheltuim sute de milioane cu apărarea de inun-daţii a aşezărilor omeneşti, cu refacerea şoselelor,a căilor ferate, a pădurilor, dar continuăm a dis-truge îmbrăcămintea de pădure şi iarbă a munţi-lor şi dealurilor”. Această „critică severă”, fă -cută în anul 1937, rămâne la fel de actuală şiastăzi, indolenţa faţă de defrişările masive depăduri, de amenajările pentru prevenirea şicombaterea inundaţiilor, extinderea eroziuniisolului, nefiind abordate cu fermitate nici pânăastăzi.

O serie de realizări de excepţie ale savantuluiGheorghe Ionescu-Şişeşti pot fi găsite în volumulCulegere din lucrările ştiinţifice, publicat de Edi -tura Academiei Române cu prilejul împlinirii vâr-stei de 80 de ani, precum şi în alte lucrări, dintrecare amintim Volum omagial, 125 de ani de la naş-terea acad. Gheorghe Ionescu-Şişeşti, publicat în2011 la Edi tura Academiei Române.

Fiindu-i colaborator apropiat în anii ’60, lanumai trei ani de la terminarea facultăţii, îmi îngă-dui să afirm că academicianul Gheorghe Ionescu-Şişeşti a fost „personalitatea” care a influenţatdecisiv modul de conduită şi comportament profe-sional şi, de ce nu, ascensiunea mea profesională.A fost cel care m-a susţinut de la început în ampla-sarea şi promovarea experienţelor de lungă duratăcu îngrăşăminte în reţea geografică şi care a susţinutparticiparea mea la primele manifestări ştiinţificeinternaţionale (volumul 3, anul 1960, 1961, 1966,

Jurnal, Gheorghe Ionescu-Şişeşti). Păstrez perma-nent în memorie profunzimea şi probitatea sa pro-fesională şi umană, bunătatea şi severitateasugestiilor sale.

teodor Saidel (1874–1967)Pentru a cunoaşte gândirea profundă şi realistă

a marelui savant, îmi îngădui să prezint felul încare, în anul 1927, a caracterizat sistemul sol-plantăîn producţia agricolă: „Uzina agricolă este în apa -renţă printre cele mai simple… Totul se petrece întaină şi linişte. Energia îi revine direct de la soare,materia primă este pământul, apa şi sămânţa,aparatura şi produsul uzinei se confundă cu unaşi aceeaşi făptură minunată, care este planta.Planta este vasul de reacţie din uzinele chimice,dar – crescând şi ajungând la maturitate – eaalcă tuieşte în acelaşi timp şi produsul obţinut dinsubstanţele solului şi aerului, combinate între elecu ajutorul energiei solare”.

Născut la Brăila la 2 septembrie 1874 din tatăgerman şi mamă româncă, urmează şcoala primarăşi liceul la Brăila, dovedind încă de la început încli-naţii spre ştiinţele exacte: matematică, fizică, chi-mie, motiv pentru care a urmat cursurile Facultăţiide Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, pe care aabsolvit-o în anul 1887. A fost încadrat asistent-chi-mist la Catedra de chimie condusă de profesorulConstantin Istrate, membru al Academiei Române.

În perioada 1897–1906 lucrează ca asistent-chi-mist la Staţiunea Agronomică Centrală a Şcolii deAgricultură de la Herăstrău, unde a efectuat primeleanalize chimice în serie de sol şi plantă, rezultatele

Teodor Saidel

36

obţinute fiind publicate de V. Cârnu-Munteanu şiC. Roman în lucrarea Le sol arable de la Roumanieşi de Zaharia în lucrarea Studiu asupra grâuluiromânesc.

În perioada 1907–1910 a pregătit doctoratul laUniversitatea din Heidelberg, teza susţinută fiindapreciată cu summa cum laude.

Din anul 1910 este încadrat chimist-cercetătorla Secţia de agrologie a Institutului Geologic dinBucureşti, condusă de G. Munteanu-Murgoci,membru al Academiei Române. Concomitent a acti-vat ca profesor de chimie generală şi chimia soluluila Şcoala Superioară de Agricultură, devenităFacultatea de Agricultură (1920–1940). După dece-sul profesorului Munteanu-Murgoci în 1925,Teodor Saidel de vine şeful Secţiei de agrologie-pedologie.

realizarea de excepţie, prioritară pe planmondial, o reprezintă elaborarea metodei dedeterminare a concentraţiei ionilor de hidrogendin soluţia solului (pH sol) pe cale potenţiome -trică, cu ajutorul electrodului de hidrogen, me -toda fiind susţinută la Academia română subtitlul „cercetări cantitative asupra reacţiei solu-ţiilor apoase de sol” (Buletinul Secţiei Ştiinţifice aAcademiei Române, nr. 2/1913).

În anul 1914, teodor Saidel prezintă metodasa la conferinţa internaţională de ştiinţa Solu-lui de la münchen, aceasta fiind recunoscută caprioritate absolută pe plan mondial.

Metoda elaborată de profesorul Teodor Saidel afost apreciată, recunoscută şi folosită în institutele decercetare şi învăţământ din întreaga lume, fiind utili -zată de personalităţi marcante în domeniul ştiinţei so -lului, ca Wiegner, Kappen, Bradfield, Sharp, Pallman.

La scurt timp după publicare au apărut în în -treaga lume peste 200 de lucrări, având ca bazăaceastă metodă. Metoda de caracterizare a reacţieisolului elaborată de Teodor Saidel, omologată în1914, este utilizată şi astăzi.

Activitatea ilustrului cercetător român a fostapre ciată în lumea academică internaţională deştiinţa solului. Remarcabili cercetători, precumMitscherlich (Germania), Sir John Russel (Anglia),Prianisnikov (Rusia), Hissnik (Olanda), A. de Szig-mond (Ungaria) şi alţii, l-au invitat pe T. Saidel lanumeroase reuniuni, conferinţe, congrese interna-ţionale, contribuind astfel la creşterea prestigiuluişcolii româneşti de ştiinţa solului.

Intuind importanţa sistemelor complexe din na -tură, Teodor Saidel iniţiază cercetarea sistemului

sol-plantă ca entitate inseparabilă, efectuând pri -mele experienţe sol-plantă în vase de vegetaţie înRomânia, precum şi cercetarea evaluării fertilităţiisolurilor prin metoda fiziologic-vegetală.

Rezultatele obţinute prin metoda fiziologic-vegetală, elaborată de Eilhard Alfred Mitscherlich,au fost publicate în numeroase lucrări, mai ales dupăvizita făcută de Mitscherlich la ICAR în anul 1942.

teodor Saidel a fost cel mai apropiat colabo-rator şi prieten al academicianului gheorgheionescu-şişeşti. În cele trei volume Jurnal – Gheor-ghe Ionescu-Şişeşti, publicate în Editura AcademieiRomâne (2014), se fac peste 300 de referiri la pro-fesorul Teodor Saidel.

Personal am avut şansa să îl cunosc pe profeso-rul Saidel prin bunăvoinţa distinsului meu mentor şiformator în „arta analitică de laborator”, cercetăto-rul dr. Gheorghe Pavlovschi, cu care am lucrat laICAR, zi de zi, timp de cinci ani (1957–1962), înacelaşi laborator, care, până în 1948 a fost condusde profesorul Saidel.

Profesorul Teodor Saidel este cel care, lasuges tia dr. Pavlovschi, m-a îndemnat în anii ’60să-mi orientez cercetările viitoare pe utilizareatehnicilor nucleare, domeniu nou, de perspectivă,mai ales ţinând seama de avantajele oferite de mar-carea îngrăşămintelor cu azot şi fosfor cu izotopistabili şi radioactivi.

Prezenţa sa la cel de al VIII-lea Congres Mon-dial de Ştiinţa Solului (1964) a fost pentru mulţiparticipanţi, dar mai ales pentru prof. dr. Bradfield,von Boguslavski, Di Gleria, o adevărată revelaţie.

contribuţii majore în organisme internaţionale de profilteodor Saidel a participat la reuniunea de la

Zürich (iunie, 1923), unde a propus includereaunei noi comisii în cadrul Societăţii internaţionalede ştiinţa Solului, comisia „Fertilitatea Soluluişi nutriţia plantelor”. În anul 1927, la congresulmondial de ştiinţa Solului de la Washington dc,SuA, propunerea făcută de teodor Saidel a fostaprobată.

În anii 1932–1933, Teodor Saidel, împreună cuGheorghe Ionescu-Şişeşti, a participat la reuniunilede la Amsterdam şi Roma, unde au fost puse ba zeleînfiinţării centrului ştiinţific internaţional pen-tru Îngrăşăminte chimice (CIEC, Centre Interna-tional des Engraises Chimiques), România fiindmembru fondator al CIEC, alături de alte 28 de ţăridin cele cinci continente.

37

david davidescu (1916–2004)Născut la 16 septembrie 1916 în comuna Sudiţi,

judeţul Ialomiţa, david davidescu este agrochi-mistul care a scris şi a publicat cel mai marenumăr de lucrări, comparativ cu specialiştii debreaslă din întreaga lume (tratate, monografii,articole în reviste naţionale şi internaţionale, cursuriuniversi tare, îndrumări tehnice), însumând 400 detitluri, circa 20 000 pagini, într-un domeniu interdis-ciplinar atât de vast şi de complex, cum este agro-chimia.

Academicianul David Davidescu, pe lângăexercitarea funcţiilor de profesor şi cercetător, afost în permanenţă şi conducător; în învăţământulsuperior, şef de catedră, decan, prorector şi rector,ministru adjunct (1962–1969), preşedinte şi preşe-dinte de onoare al Secţiei de ştiinţe agricole şi sil-vice din Academia Română (1990–1995;1996–2004).

Primul său tratat de Agrochimie apărut în1956, urmat de trei noi ediţii revizuite şi comple-tate (1963, 1969, 1980), împreună cu monografiaAgrochimia modernă (1991), reprezintă, din punc-tul meu de vedere, lucrările care au contribuitdecisiv la recunoaşterea prestigiului său incontes-tabil în domeniu. Cred că nu exagerez dacă afirmcă succesul dobândit la noi în ţară de tratatul deAgro chimie elaborat de profesorul David Davidescu,poate fi comparat cu cel al lucrării fundamentaleSoil Condition and Plant Growth, scrise în anul1912 de celebrul Eduard John Russel, fondatorulprimelor experienţe de lungă durată cu îngrăşă-minte din lume, la Rothamsted, Marea Britanie;lucrarea a apărut în timpul vieţii autorului în şapteediţii.

Ca urmare a performanţelor profesionale şi par-ticipării active la pregătirea lucrărilor CongresuluiMondial de Ştiinţa solului (Bucureşti 1960–1964),a fost ales membru corespondent al Academieiromâne în 1963, titularizat în 1990. În Discursulde recepţie prezentat la 25 octombrie 1990, acade-micianul David Davidescu spunea: „Prin alegereamea ca membru titular al Academiei Române seconsfinţeşte de fapt locul pe care trebuie să-l ocupede aici înainte Agrochimia în dezvoltarea cercetăriiştiinţifice pentru înfăptuirea unei agriculturi mo -derne, intensive, de mare randament”.

Începând cu anul 1972, iniţiază un ciclu depublicaţii în Editura Academiei Române, sugestivintitulate Chimizarea agriculturii, lucrări carecuprind problematici diferite din vastul domeniu alagrochimiei: Testarea stării de fertilitate prin plantăşi sol, 1972; Fosforul în agricultură, 1974; Azotulîn agricultură, 1976; Potasiul în agricultură, 1979;Sulful, calciul şi magneziul în agricultură, 1984;Microelementele în agricultură, 1988; Protecţiachimică în agricultură, 1992. La unele dintre acestelucrări prezentatorul acestui Discurs de recepţiefiind colaborator.

În anul 1982 apare în limba engleză Evalua-tion of fertility by plant and soil analysis, publ catăîn Edi tura Abacus Press în colaborare cu EdituraAcademiei Române, una dintre puținele cărţi apă-rute în acea perioadă într-o limbă de circulaţieinternaţională.

Lucrarea Agrochimia horticolă, cu un grad ridi-cat de originalitate, publicată în Editura AcademieiRomâne, umple un mare gol în literatura de specia-litate din domeniu. Regândirea tehnologică şi opti-mizarea factorilor de mediu, aspecte de bază pre-zentate în Agrochimia horticolă, fundamenteazămăsurile de corelare a echilibrului nutritiv, prin apli-carea îngrăşămintelor la culturile horticole.

În anul 1999, publică, în colaborare, lucrarea desinteză Compendium agrochimic, care cuprindenumeroase tabele şi nomograme, precum şi altedate utile specialiştilor din învăţământ, cercetare,laboratoarele judeţene de pedologie şi agrochimieşi celor din producţia agricolă.

Academicianul David Davidescu a adus contri-buţii originale la progresul şi dezvoltarea agrochi-miei ca ştiinţă. A formulat Legea interacţiunii fac-torilor de vegetaţie, potrivit rolului şi importanţeilor în creşterea şi dezvoltarea plantelor şi Legeaautoreglării biologice a creşterii şi dezvoltăriiplantelor agricole prin propriile procese de

David Davidescu

38

conexiune, potrivit condiţiilor naturale şi a celortehnologice de lucru. Aceste legi se adaugă latabloul cunoscut al legilor ştiinţifice, care se referăla teoriile privind nutriţia plantelor, aplicarea dife-renţiată a îngrăşămintelor şi sporirea sau menţine-rea stării de fertilitate a solului, completându-le cuelemente noi, de importanţă teoretică şi practică.

Prin scrierile sale, prin participarea activă întoate etapele de clădire, dezvoltare şi perfecţiona-re a cunoştinţelor agrochimice, david davidescuse desprinde drept ctitor al agrochimieimoderne în românia şi promotor incontestabilal unei fru moase şi complexe ştiinţe interdiscipli-nare, cu implicaţii nebănuite în optimizarea pro-ceselor din sistemul sol-plantă-îngrăşământ, cuefecte benefice asupra fertilităţii solurilor şi pro-ducţiilor agricole prezente şi viitoare. Această şti-inţă complexă, interdiscipli nară, pentru clădireaşi promovarea căreia profesorul i-a dedicat oviaţă, este agrochimia.

Îmi fac o datorie de onoare să arăt şi acum contri -buţiile aduse de academicianul David Davidescu laformarea şi desăvârşirea carierei mele profesionale:

– Având în vedere că părinţii mei erau învăţătoriîn comuna Brazi, satul Băteşti, judeţul Prahova, laterminarea facultăţii, în anul 1957, am solicitat săfiu repartizat la Staţiunea de cercetări legumicoleŢigăneşti, aflată la jumătatea distanţei dintre Bucu-reşti şi Ploieşti. Profesorul Davidescu a dispus săfiu repartizat la ICAR, unde Domnia Sa conduceaLaboratorul de îngrăşăminte.

– Am fost selectat în calitate de secretar ştiinţi-fic al Comisiei „Fertilitatea solului şi nutriţia plan-telor” la cel de al VIII-lea Congres Mondial de Şti-inţa Solului, care a avut loc în 1964 la Bucureşti,comisie al cărei vicepreşedinte era.

– În anul 1965 am câştigat prin concurs o bursăFAO pentru şase luni în Franţa. Profesorul Davidescua considerat că este util să efectuez stagiul de bursăîn SUA, ţinând seama că în lucrarea mea de docto-rat aveam ca tematică îngrăşămintele lichide cuazot, îngrăşăminte folosite intens în agriculturaSUA. A trimis o scrisoare profesorului Nile C.Brady, participant în 1964 la Congresul de la Bucu-reşti, secretar de stat adjunct la Departamentul pen-tru Agricultură al SUA, scrisoare prin care solicitaefectuarea bursei în SUA pentru patru luni, în vede-rea încadrării în fondurile alocate de FAO. Răspun-sul a fost pozitiv, atribuindu-se „șase luni în SUA”.

– În anul 1968 am fost solicitat de AgenţiaInternaţională pentru Energie Atomică (AIEA)

Viena să lucrez în calitate de expert AIEA șase luniîn Turcia, în domeniul utilizării tehnicilor nucleareîn cercetările referitoare la fertilitatea solului, nu -triţia plantelor şi aplicarea îngrăşămintelor. În cali-tatea sa din acea perioadă de ministru adjunct alAgriculturii, a făcut demersuri pentru obţinerea apro-bărilor nece sare. Pentru cele menţionate şi pentrualte contribuţii, îi păstrez o permanentă recunoştinţă.

cercetĂtori de eXcepŢiegheorghe pavlovschi – primul meu îndrumător şi mentorEminentul cercetător dr. Gheorghe Pavlovschi,

născut la Cetatea Albă în 1885, obţine titlul de ingi-ner chimist în anul 1926 la Şcoala Politehnică dinPraga. Imediat după terminarea facultăţii, în anul1927, începe activitatea de cercetare ştiinţifică laInstitutul Geologic al României şi la Catedra dechimie generală şi chimia solului la Şcoala Supe-rioară de Agricultură Herăstrău, condusă de profe-sorul Teodor Saidel.

Din 1929 până la pensionare, în 1963, lucreazăfără întrerupere la ICAR, având diferite funcţii:asistent, inginer chimist, şef de laborator, şef desecţie (la pensionarea profesorului Saidel).

Este cercetătorul care, din primăvara anului1936, a participat direct la proiectul lansat de profe-sorul Mitscherlich în cadrul SISS referitor la deter-minarea nevoii de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu,proiect la care au participat 13 ţări, printre care şiRomânia. Rezultatele obţinute de dr. Pavlovschi aucontribuit substanţial la perfecţionarea metodeloranalitice de laborator şi reuşita programului interna-ţional de cercetări iniţiat de Mitscherlich.

În lucrarea sa Studiul comparativ al rezultatelorobţinute după diferite metode pentru determinareanevoii de îngrăşământ de fosfor şi de potasiu în sol,publicată în Monitorul Oficial Imprimeria Naţio -nală Bucureşti în anul 1938, sunt prezentate, pânăla cele mai mici detalii, rezultatele obţinute pe cele120 de probe de sol provenite din Suedia, Estonia,Italia, Belgia, Hawai, Honolulu, Scoţia, Australia,Letonia, Finlanda, România, Ungaria, Germania şiPrusia Orien tală. Aceleaşi probe de sol au fost anali-zate în laboratorul profesorului Mitscherlich de laKoningsberg, precum şi în laboratoarele ţărilor parti-cipante la acest proiect. Menţionez că rezultateleobţinute de participanţi au fost analizate şi discu tatela întâlnirea cercetătorilor participanţi la proiect,care a avut loc în perioada 12–19 iulie 1937, laKoningsberg.

39

Rezultatele obţinute la ICAR, prezentate dedr. Gheorghe Pavlovschi, au avut un impact deose-bit pentru succesul acestei întâlniri, la care au foststabilite modalităţile de perfecţionare a metodeloranalitice de laborator, precum şi căile de valorifi -care a acestora.

Cartea Metode chimice pentru cercetarea solu-lui, scrisă în colaborare cu dr. R. Mavrodineanu,publicată în Monitorul Oficial şi Imprimeriile Sta-tului, Imprimeria Naţională Bucureşti, 1938, a con-stituit sursa principală de documentare în activita-tea analitică de laborator în cursul celor cinci ani delucru efectiv alături şi împreună cu dr. GheorghePavlovschi.

dr. pavlovschi a reprezentat pentru mine, încei cinci ani lucraţi sub îndrumarea sa, un exemplude dăruire, perseverenţă şi probitate profesio -nală, un adevărat cercetător de elită. este„omul” pe care îl păstrez în memorie şi îi porttotală gratitudine, atât pentru ţinuta şi devota-mentul exemplar faţă de colaboratori, cât şi pen-tru corectitudinea de la care nu a făcut rabatniciodată în întreaga sa carieră.

Zenoviu Borlan (1933–2003) –coleg, colaborator și prietenExcepţional cercetător, coleg de facultate, de an

şi de grupă în perioada 1953–1957, Zenoviu Bor-lan mi-a fost colaborator şi prieten timp de 50 deani, până la trecerea sa în veşnicie în anul 2003.

S-a născut la 4 februarie 1933 în comuna Bor-leşti, judeţul Satu Mare. După absolvirea, ca şef depromoţie, a Facultăţii de Agrochimie şi Pedologie aAcademiei „K.A. Timiriazev” de la Moscova, înperioada 1957–1962 lucrează ca cercetător ştiinţificla ICHV Băneasa, Bucureşti, între 1962–1963 laStaţiunea de Cercetări Ştefăneşti–Argeş, apoi laICCPT Fundulea (1963–1972) şi la ICPA Bucureştidin 1972 până la pensionarea sa în anul 2000. LaICCPT a îndeplinit funcţia de şef de Laboratormetodică agrochimică, iar la ICPA şef de Laboratoragrochimie şi nutriţia plantelor.

În anul 1968 a obţinut titlul ştiinţific de doctorîn agronomie cu teza Contribuţii la interpretareadatelor analizei agrochimice a solurilor şi în 1974titlul de doctor docent în ştiinţe.

În perioada 1968–1970 lucrează în Iran unde, laRasht, a pus bazele unui laborator modern de agro-chimie şi a efectuat cercetări pe terenurile ce urmausă fie cultivate din zonă. Face specializări în Olanda(1970) şi SUA (1971–1972). În 1991 este ales

membru titular al Academiei de Științe Agricole șiSilvice.

În cei 43 de ani de activitate neîntreruptă s-adovedit a fi un cercetător de excepţie, apreciat decomunitatea ştiinţifică agronomică atât din ţară, câtşi din străinătate. S-a impus prin aprofundarea feno-menelor şi proceselor agrochimice din sistemulsol-plantă, experienţele de lungă durată cu îngrăşă -minte, organizate după o concepţie unitară în reţeape ţară, reprezentând obiectivul principal al cerce-tărilor sale analitice de laborator.

Cercetările referitoare la optimizarea agrochi-mică a sistemului sol-plantă prin aplicarea îngrăşă-mintelor, la care am lucrat şi colaborat permanentîmpreună, reprezintă capitol de excelenţă şi probi tateîn cercetările referitoare la fertilitatea solului, nutri-ţia plantelor şi aplicarea îngrăşămintelor.

Doctorul docent Zenoviu Borlan a adus contri-buţii originale în perfecţionarea metodelor analiticede laborator, la depistarea fenomenelor de carenţăîn nutriţia plantelor în diferite zone ale ţării, multedintre acestea finalizându-se nu numai prin lucră -rile publicate, dar şi cu brevetarea a numeroaseinvenţii.

Este cel care nu a făcut niciun rabat la probita-tea ştiinţifică, lucrările publicate fiind de o înaltăva loare ştiinţifică.

În lucrarea Doctorul docent Zenoviu Borlan,deschizător de noi direcţii ştiinţifice şi practice înagricultură (2015), profesorul Mihai Rusu, unuldintre cei mai prestigioşi cercetători şi cadru didac-tic în domeniul agrochimiei, menţionează că „atâtactivitatea singulară a lui Zenoviu Borlan sau ceaîn colective de cercetare, dar mai cu seamă colabo-rarea cu academicianul Cristian Hera, pot constitui

Zenoviu Borlan

40

pentru agrochimia şi ştiinţele agrochimice dinRomânia un capitol de excelenţă şi probitate, cel aloptimizării agrochimice din sistemul sol-plantă,prin aplicarea raţională a îngrăşămintelor şi amen-damentelor”, afirmând că „rămâne relevantă şiexemplară colaborarea profesională a DomnieiSale cu Cristian Hera, bazată pe o recunoaşterereciprocă, ce constituie un model unic de apreciereştiinţifică şi colaborare în ştiinţele agronomice dinRomânia”, care s-a concretizat „în contribuţiibibliografice de excepţie care au deschis domeniu-lui noi direcţii de cercetare şi dezvoltare”.

Mărturisesc şi cu acest prilej că am fost prieteniapropiaţi, nu numai noi, ci şi familiile noastre,subliniind în acelaşi timp că a fost colegul, care, înmomentele de încărcătură majoră din activitateamea de conducere ca director ştiinţific şi mai ales încea de director general la Institutul de la Fundulea,m-a ţinut permanent activ şi implicat în cercetareaştiinţifică, păstrându-i permanent în memorie, curespect şi duioşie, recunoştinţa cuvenită.

priVilegiu – şAnSĂCalea parcursă în viaţă de fiecare om este pre-

sărată cu evenimente, de multe ori imprevizibile şiindependente de propriile dorinţe, privilegiul, şansasau neşansa făcând parte din mersul vieţii fiecăruiadintre noi.

În ceea ce mă priveşte, pot afirma că am avutprivilegiul de a avea părinţi de excepţie, învăţători,respectaţi nu numai de cei doi copii proprii, ci şi deîntreaga comunitate sătească, comunală şi nunumai. Bunici paterni, cu dragoste neţărmurită faţăde glie, dragoste pe care mi-au sădit-o adânc, ofamilie – soţie, copii, nepoţi –, care de-a lungulcelor 50 de ani de căsnicie, au reprezentat sigu ranţaşi liniştea prezentului şi viitorului.

La Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti şiîn facultate am avut profesori de înaltă ţinută profe-sională şi morală.

În instituţiile în care am lucrat şi am desfăşuratactivitatea profesională, Institutul de CercetăriAgronomice al României, Institutul de Cercetăripentru Cereale şi Plante Tehnice Fundulea, AgenţiaInternaţională pentru Energie Atomică, Viena, Aca-demia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „GheorgheIonescu-Şişeşti” şi Academia Română, am avut unmediu sănătos pentru munca de zi cu zi şi pentrucea privind cercetarea ştiinţifică.

Încă de la începutul carierei profesionale amavut şansa de a cunoaşte şi colabora îndeaproape

cu personalităţi remarcabile ale ştiinţei solului:Gheorghe Ionescu-Şişeşti, Teodor Saidel, DavidDavidescu, Gheorghe Pavlovschi, Zenoviu Borlan.

Pe parcursul activităţii mele, am avut şansa dea fi continuator al unor distinse personalităţi,mentori şi discipoli:

• La Societatea internaţională de ştiinţaSolului, la care gheorghe munteanu-murgoci, laRoma, în 1924, a făcut parte din grupul restrâns demembri fondatori ai SISS; teodor Saidel în 1927,la Washington DC, a devenit membru fondator alComisiei de „Fertilitatea Solului şi Nutriţia Plante-lor” (CFSNP) din cadrul SISS; david davidescu,vicepreşedinte al CFSNP în perioada 1960–1964.

• Semnatarul prezentului Discurs de recepţie laAcademia Română a avut şansa de a fi ales laBucureşti, la cel de al VIII-lea Congres Mondialde Ştiinţa Solului (CMSS), secretar ştiinţific alCFSNP pentru perioada 1960–1964; la al X-leaCMSS de la Moscova, 1974, ales preşedinte alCFSNP, reales preşedinte la al XI-lea CMSS de laEdmonton, Canada, 1978.

• La centrul ştiinţific internaţional pentruÎngrăşăminte (centre international des engraischimiques, ciec), la care gheorghe ionescu-şişeşti şi teodor Saidel au fost membri fondatoriîn anul 1933; david davidescu, membru încomitetul executiv (1957–1981).

• La Congresul Mondial pentru Îngrăşăminte(CMI) de la Budapesta, 1984, am fost ales membruîn Biroul Executiv CIEC.

• La Adunarea generală CIEC de la Viena, 1996,am fost ales preşedintele ciec, confirmat înfuncţia de preşedinte la cmi, ghent, Belgia,1997, reales preşedinte la cmi, Bejing, china,2001, reales preşedinte la cmi, chiang mai,thailanda, 2006. La CMI de la Bucureşti, din anul2010, am solicitat retragerea din funcţia de preşe-dinte. Am fost ales preşedinte de onoare al ciec.

Alegerea în aceste prestigioase organismeinternaţionale la care iluştrii noştri predecesori aufost membrii fondatori a fost extrem de onorantă,dar şi extrem de dificilă, mai ales ţinând seama deprestigiul câştigat de distinşii mei mentori dindomeniul ştiinţei solului.

Cu conştiinţa împăcată pot afirma că am depusîntreaga forţă şi energie pentru a nu umbri pres-tigiul înaintaşilor. Mărturisesc că m-am străduit,fără rezervă, neprecupeţind niciun efort, să-miîndeplinesc misiunile. Am sentimentul datorieiîmplinite.

41

Cel mai prestigios eveniment din întreaga isto-rie a ştiinţei solului a avut loc la Bucureşti, în anul1964. Este vorba de cel de al Viii-lea congresmondial de ştiinţa Solului, care şi până în anul2014, când a avut loc cel de-al 20-lea congres înCoreea de Sud, continuă să rămână un eveniment dereferinţă.

Pentru cunoaşterea rolului pe care l-a avut Aca-demia Română în organizarea acestui congres, îmiîngădui să fac câteva referiri cu privire la măreţuleveniment ştiinţific, pe care l-a găzduit Bucureştiul,pe care l-a găzduit România.

congreSele mondiAleAle SiSS 1927–2018Primul – 1927, Washington DC, SUA – a fost

aprobată propunerea profesorului teodor Saidelde înfiinţare a comisiei „Fertilitatea solului şinutriţia plantelor” în cadrul SiSS; al 2-lea– 1930, Leningrad, URSS; al 3-lea – 1935, Oxford,Anglia; al 4-lea – 1950, Amsterdam, Olanda; al5-lea – 1954, Leopoldville, Congo; al 6-lea – 1956,Paris, Franţa; al 7-lea – 1960, Madison, SUA,românia a fost nominalizată ca ţară organiza-toare a congresului al 8-lea SiSS; al 8-lea– 1964, Bucureşti, România – prima partici -pare, ales secretar ştiinţific al Comisiei „Fer-tilitatea solului şi nutriţia plantelor” (FSNP);al 9-lea – 1968, Adelaide, Australia; al 10-lea – 1974, Moscova, URSS – ales preşedinte alcomisiei FSnp; al 11-lea 1978, Edmonton, Ca -nada – reales preşedinte al comisiei FSnp; al 12-lea – 1982, New Delhi, India; al 13-lea – 1986,Hamburg, Germania; al 14-lea – 1990, Kyoto,Japonia; al 15-lea – 1994, Acapulco, Mexic, orga-nizat Simpozionul „tehnici nucleare în ştiinţasolului”; al 16-lea – 1998, Montpellier, Franţa; al17-lea – 2002, Bangkok, Thailanda; al 18-lea – 2006,

Al IV-lea Congres Mondial CIEC, Opaija, Iugoslavia, împreună cu acad. Gh. Ionescu-Şişeşti, membru fondator CIEC (1961)

42

Philadelphia, SUA; al 19-lea – 2010, Brisbane,Australia; al 20-lea – 2014, Jei-do, Coreea de Sud; al21-lea – 2018, Rio de Janeiro, Brazilia.

premiSe orgAniZAtorice pentru congreSul Al Viii-leA Al SocietĂȚii internAȚionAle de ȘtiinȚA SoluluiConform Statutului Societății Internaționale de

Știința Solului (SISS), alegerea ţării gazdă a urmă-torului congres se face la congresul precedent, înacest caz, la congresul al VII-lea din august 1960,Madison, SUA.

În iunie 1960, Biroul prezidiului Academieiromâne asuma organizarea în românia a con-gresului al Viii-lea al SiSS. Asumarea Birouluiprezidiului Academiei române este aprobată deconducerea statului român (Jurnal, GheorgheIonescu-Şişeşti, volumul III, p. 253).

Împreună cu Academia română, la organi-zarea congresului participă consiliul Superior alAgriculturii şi comitetul geologic.

Academia română face propuneri pentrualegerea preşedintelui congresului şi SiSS (înconformitate cu Statutul SiSS):

• prima propunere – acad. gheorghe iones-cu-şişeşti; declină nominalizarea (Jurnal, Gheor-ghe Ionescu-Şişeşti, volumul III, p. 258).

• A doua propunere – acad. Alexandrucodarcea; declină nominalizarea (Jurnal, Gheor-ghe Ionescu-Şişeşti, volumul III, p. 259).

• A treia propunere – prof. nicolae cernescu– îşi asumă preşedinţia SiSS şi a congresului(Jurnal, Gheorghe Ionescu-Șisești, volumulIII, p. 259).

mărturii – gheorghe ionescu-şişeşti (8 august 1960)„După prânz au sosit la Văleni Obrejan, Hera,

Cernescu să-mi comunice că s-a aprobat ţinereaCongresului Internaţional de Pedologie din 1964în ţara noastră şi să mă roage să primesc a fi pre-şedinte al Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solu-lui în intervalul de patru ani şi preşedinţia Con-gresului conform statutului Societăţii. Am declinataceastă onoare pentru două motive: vârsta şi sta-rea sănătăţii nu-mi permit să iau asupra mea şialte sarcini pe lângă cele pe care le am… Am căzutde acord cu toţii să fie propus academicianulCodarcea, iar dacă acesta nu primeşte, să fie pro-pus Cernescu preşedinte şi Obrejan vicepreşe-

dinte” (Jurnal, Gheor ghe Ionescu-Şişeşti, volu-mul III, pag. 258).

mărturii – gheorghe ionescu-şişeşti (11 august 1960)„Secretarul Secţiei, inginerul Hera, mi-a comu-

nicat că Academia m-a recomandat şi Consiliul deMi niştri a aprobat să fiu propus preşedinte al Socie-tăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului. Congresul vii-tor se va ţine în 1964 în România şi statutul prevedeca preşedintele să fie ales din ţara unde se va ţineproximul congres. Am fost foarte afectat de aceastăhotărâre, luată fără consimţământul meu” (Jurnal,Gheorghe Ionescu-Şişeşti, volumul III, pag. 259).

Al Viii-lea congres mondial de ştiinţa Solu-lui de la Bucureşti, „pace şi pâine”, se înscrie înistoria manifestărilor SiSS ca:

– eveniment ştiinţific de excelenţă prin valoareaparticipanţilor, prin contribuţiile aduse la cunoaşte-terea universală;

– eveniment ştiinţific exemplar prin concepereaşi organizarea cuprinzătoare a disciplinelor ştiinţeisolului, armonios echilibrate;

43

– eveniment ştiinţific care a deschis perspectivacunoaşterii evoluţiei ştiinţei solului: conservare,ameliorare, utilizare durabilă şi performantă, re -sursa primordială pentru viitorul omenirii;

– manifestare realizată transparent şi solidar despecialişti, oficiali şi cetăţeni români, în cunoaşte-rea realizărilor din ţară;

– cea mai mare participare înregistrată vreodatăla congresele SISS: 1190 de participanţi din 63 deţări din cele cinci continente.

Dovada celor afirmate este confirmată de decla-raţiile făcute de câteva personalităţi de excepţieparticipante la Congres:

– prof. dr. F.A. Baren (olanda), secretargeneral al SiSS.

„…Nu am participat încă la niciun congresinternaţional la care lucrările să fi fost pregătiteatât de profund şi cu atâta grijă...”

– dr. l.d. Baver (SuA)„Sunt pur şi simplu entuziasmat de ceea ce am

văzut (…) Am constatat că oamenii, prin munca lorcreatoare, schimbă continuu peisajul acestorregiuni”.

– prof. dr. i.p. Quirk (Australia), vicepre -şedinte al viitorului congres internaţional deştiinţa solului

„…Totul a fost organizat excepţional: traduce -rile, prezentarea comunicărilor, primirea ce ni s-afăcut. Am cunoscut la dumneavoastră oameni deştiinţă remarcabili (…).

M-a impresionat şi un alt lucru: diversitateaagriculturii româneşti. Îmi dau seama că ea areenorme posibilităţi de dezvoltare (…).”

– prof. dr. r. tavernier (Belgia)„M-a impresionat înalta pregătire ştiinţifică a

colegilor români... Ritmul dumneavoastră de dez-voltare este rapid. (...) trebuie să remarc splendidulpeisaj al ţării, care este completat de ospitalitateacaracteristică poporului român”.

** *

Să salvăm pământul, acesta este apelul pe careîl fac către toţi românii, către toţi locuitorii PlaneteiPământ. Salvarea pământului nu este numai o vir -tute, „este o datorie supremă”.

În pledoaria privind grija faţă de sol, apelez laun aliat cu prestigiu incontestabil, Gheorghe Iones-cu-Şişeşti, care susţine că „Pământul este bogăţiaprincipală a României. Dar (…) nu este o comoarănesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păs-trăm şi să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul deviaţă şi mijlocul de existenţă al poporului român”.

Se multiplică ameninţările schimbărilor clima -tice globale asupra pământului românesc. Pe lângă„pulverizarea” proprietăţii, putem să adăugăm fărărezervă secătuirea continuă în elemente nutri -tive, cultivarea neraţională, distrugerea proprie-tăţilor fizico-chimice, biologice, diminuarea bio-diversităţii, eroziunea, amplificată de distrugereamasivă a pădurilor.

Acum ia amploare o nouă amenin -ţare – înstrăinarea pământului. Participăm la unimens experiment geopolitic; au loc achiziţii ma -sive de terenuri pentru obţinerea hranei pentrualte naţiuni, mascându-se dezechilibrele provocateîn regimul elementelor nutritive şi al apei din sol,cu efecte negative greu de evaluat pentru viitorulRomâniei, cât şi al ţărilor care devin victimăacestui proces. pământul nu este o marfă, este obogăţie inestimabilă, un patrimoniu. Avem dato-ria să îl muncim, să îl protejăm şi să îl păstrăm.

diminuarea suprafeţelor de pământ, conco-mitent cu diminuarea fertilităţii acestuia, core -lată cu intensificarea schimbărilor climatice şiîncălzirea globală, intensificarea degradării

Academicienii Nicolae Cernescu, Grigore Obrejan, Gheorghe Ionescu-Şişeşti

44

mediului, diminuarea resurselor de apă, extinde-rea deşertificării, creşterea continuă a populaţieiterrei, reprezintă, din punctul meu de vedere, celmai mare pericol pentru viitorul Planetei Pământ.

Cu toţii avem datoria profesională şi morală săcontribuim la protejarea viitorului Terrei.

Îmi îngădui să fac apel la puterea legislativăşi executivă a româniei (şi nu numai), luându-ldin nou ca aliat pe marele savant Gheorghe Ionescu-Şişeşti, lipsit de orice conotaţie politică, care sus-ţinea că „grija pentru generaţiile de mâine tre -buie să o aibă oamenii de ştiinţă de astăzi, darmai ales oamenii de stat, care ar trebui să perso-nifice conştiinţa perenităţii românilor pe pămân-tul pe care s-au născut, l-au muncit şi l-au apăratde veacuri”.

Purtătorii conştiinţei istorice au datoria să stabi-lească şi să impună cum trebuie păstrat şi apăratpământul strămoşesc, ca izvor de existenţă a gene-raţiilor de astăzi şi a celor care vin.

Îmi îngădui ca în final să citez câteva dintrereflecţiile făcute de-a lungul timpului de diferitepersonalităţi, pe care îmi permit să le iau ca aliateîn Pledoaria pentru sol:

„O naţiune care îşi distruge pământul se dis trugepe ea însăşi”.

(Franklin D. Roosevelt, 1930)

„Indiferent cui aparţine, pământul are o funcţiesocială. Pământul este veşnic. Dacă disparepământul, dispare veşnicia”.

(Gheorghe Ionescu-Şişeşti, 1937)

„Pământul nu l-am moştenit de la părinţi, ci îlavem împrumutat de la copiii noştri”.

(Alvin Toffler, 1970)

„Suntem datori să păstrăm, să respectăm şi săprotejăm pământul pe care trăim, bogăţia şi zestreacea mai valoroasă, care, preţuită, cunoscută şi recu-noscută, asigură existenţa vieţii şi un mediu sănătos,garantează viitorul, consolidează durabilitateasecurităţii şi siguranţei alimentare, atât de necesarăpentru liniştea cea de toate zilele”.

(Cristian Hera, 2006)

„În templul naturii solul este vitraliu revelatorpentru peisajul actual, fereastra clară pentru trecutşi făgaş de lumină spre viitor”.

(Nicolae Florea, 2007)

„Pământul este noul aur, hrana, noul petrol”.(Lester Brown, 2012)

Al XV-lea Congres Mondial CIEC (București, 2010)

45

datoria noastră este să contribuim la crearea

unei lumi a stabilităţii, fără „jefuirea” resurselor

naturale, din ce în ce mai neîndestulătoare, pentru

a obţine profit cu orice preţ, sub orice formă,

neglijând la nivel local, regional, naţional şi global,

fertilitatea solului, cea care pune la dispoziţia

plantelor pentru creşterea şi dezvoltarea lor,

simultan şi continuu, elementele nutritive şi apa,

asigurându-ne astfel hrana noastră cea de toate

zilele, atât de necesară pentru liniştea socială şi

pentru durabilitatea existenţei vieţii pe planeta

pământ.În memoria sângelui vărsat şi a iubirii de glie

a Bunilor şi Străbunilor Străbunilor noştri, să neasumăm responsabilitatea de a păstra şi conso -lida integritatea tezaurului naţional, bogăţia ceamai de preţ – pĂmântul.

Cuvânt de deschidere la al XVI-lea Congres Mondial CIEC Rio de Janeiro, 2014

46

Este pentru mine o deosebită onoare să rostesccuvântarea de răspuns la un Discurs de recepţie atâtde frumos, din care a răzbătut dragostea pentrupământ, dar şi respectul şi aprecierea pentru înain-taşi, mentori şi colaboratori. Datorez, probabil,această onoare faptului că, dintre membrii Acade-miei, sunt cel care v-a cunoscut de cel mai demult.

Este în acelaşi timp o misiune deosebit de difi -cilă, aceea de a încerca să prezint, aşa cum tradiţiacere, un Discurs de răspuns despre o activitate atâtde bogată, aşa cum este activitatea dumneavoastră.

Ca genetist ce sunt, mi-ar fi plăcut să cercetezmai adânc în istoria familiei dumneavoastră, ca săînţeleg mai bine de unde aţi moştenit atât zestreagenetică excepţională, cât şi pasiunea pentrupământ, pe care aţi dovedit-o pe deplin în discursuldumneavoastră de recepţie. A trebuit să mă limitezla mărturisirea pe care aţi făcut-o despre bunicul„care acumulase enorm din înţelepciunea naturii,devenind unul dintre cei mai harnici şi performanţiagricultori ai satului” şi care, după cum aţi afirmat„îmi spunea câte ceva despre pământ”.

Formarea în spiritul dragostei pentru glie, dar şia cultului pentru muncă şi probitate, a continuat laşcoala primară din comuna Brazi-Băteşti, judeţulPrahova între anii 1940 şi 1944, sub îndrumareaatentă a părinţilor, ambii apreciaţi şi iubiţi învăţători.Şcoala poartă astăzi numele tatălui dumneavoastră,Dumitru Hera, ca recunoaştere a contribuţiei sale laformarea multor generaţii de elevi.

Liceul „Petru şi Pavel” din Ploieşti, instituţie curenume în învăţământul secundar românesc, princare au trecut numeroase personalităţi ale vieţii

noastre culturale, şi-a lăsat şi el amprenta în forma-rea dumneavoastră.

Studiile universitare le-aţi început la Faculta-tea de Agricultură din Institutul Agronomic„Nicolae Bălcescu” (IANB) Bucureşti(1952–1953) şi le-aţi continuat la Academia deŞtiinţe Agricole „K.A. Timiriazev” la Moscova(1953–1957), a cărei Facultate de Pedologie şiAgrochimie era „considerată cea mai bună şcoalăîn domeniul ştiinţei solului”. Este remarcabil faptulcă ambele instituţii v-au acordat mai târziu titlul dedoctor honoris causa.

cuvânt de răspuns la discursul de recepție al Academicianului cristian Hera*

Acad. Nicolae Săulescu

*Cuvântare rostită la 18 noiembrie 2016, în Aula Academiei Române

Acad. Nicolae Săulescu

47

Aţi început activitatea la Institutul de CercetăriAgronomice al României, fondat de academicianulGheorghe Ionescu-Şişeşti, deschizătorul de drumuriîn activitatea de cercetare agricolă din România.Aici aţi ocupat pe rând funcţiile de cercetător stagiar(1957–1960) şi cercetător ştiinţific (1960–1962).Încă din această perioadă, aţi adus contribuţii origi-nale în perfecţionarea metodelor de analiză a soluluişi elaborarea bazelor teoretice ale unor metode prac-tice de stabilire a necesarului de îngrăşăminte.

Îmi amintesc foarte bine de prima ocazie în carev-am întâlnit la o sesiune de referate a institutului, lacare participam ca student, când am fost impresionatde entuziasmul şi energia care iradiau din personali-tatea dumneavoastră. Acelaşi entuziasm şi aceeaşienergie le-am regăsit şi astăzi în discursul dumnea-voastră de recepţie.

În anul 1962, cu ocazia unei reorganizări a cer-cetării agricole, Institutul de Cercetări Agronomiceal României s-a unificat cu Institutul de la Fundulea;v-aţi început activitatea la Institutul de Cercetăripentru Cereale şi Plante Tehnice Fundulea, unde aţiocupat în timp funcţiile de cercetător principal(1962–1965), şef de laborator (1965–1969), şef desecţie (1969–1991), director ştiinţific (1970–1981)şi director general (1982–1991).

În încercarea de a sintetiza multiplele aspecteprin care activitatea dumneavoastră a marcat istoriaInstitutului de la Fundulea, trebuie să menţionez,chiar şi numai pe scurt:

• Activitatea managerială.• Activitatea ştiinţifică desfăşurată în cadrul in -

stitutului.• Activitatea de formare a multor generaţii de

cercetători.• Activitatea de editor de publicaţii ştiinţifice şi

de popularizare.*

* *1. La vârsta de numai 32 ani, aţi preluat, ca şef

al laboratorului de specialitate, conducerea cercetă-rilor în domeniul nutriţiei plantelor şi folosirii raţio-nale a îngrăşămintelor, iar patru ani mai târziu, caşef de secţie aţi preluat coordonarea tuturor cerce-tărilor din domeniul agrofitotehniei. Înzestrat cu untalent înnăscut de conducător, aţi reuşit să creaţi –în cei peste douăzeci de ani în care aţi condus des-

tinele întregii cercetări ştiinţifice în Institutul de laFundulea – o atmosferă de lucru propice cercetăriiştiinţifice, să mobilizaţi resursele umane existenteşi să atrageţi în institut noi forţe tinere, care auîntregit potenţialul de cercetare al institutului. Cadirector, v-aţi implicat în sprijinirea tuturor sectoa-relor institutului, acordând toată atenţia orientăriicercetărilor şi asigurării unor condiţii cât mai bunepentru cercetare. Personal am simţit acest sprijin înlucrările de ameliorare a grâului şi aş spune că aţi fiputut fi considerat coautor al multor creaţii aleInstitutului de la Fundulea, dacă nu aţi fi doveditîntotdeauna o modestie şi corectitudine ştiinţificăexemplare.

Cu o deosebită diplomaţie, aţi reuşit să ridicaţi şisă impuneţi prestigiul institutului într-o perioadădificilă, în care cercetarea ştiinţifică a fost supusăunor presiuni politice incredibile, legate de faptul căNicolae Ceauşescu avea o ciudată înclinaţie pentruagricultură, considerându-se cel mai mare specialistîn acest domeniu. Aceasta a făcut ca Institutul de laFundulea să fie una din destinaţiile vizitelor pe carele făcea, de multe ori însoţit de alţi şefi de state, ceeace a făcut mult mai mult rău decât bine institutului,care a ajuns să fie asociat pe nedrept cu unele ideipromovate în acea vreme. În calitate de director alinstitutului, a trebuit să luptaţi continuu pentru pro-tejarea cercetării şi pentru a vă opune, în limiteleposibile la acea vreme, indicaţiilor care veneauîmpotriva rezultatelor cercetării ştiinţifice. De ase-menea, aţi reuşit ca institutul să nu raporteze nicio-dată producţiile fanteziste pe care le raportau alteunităţi şi să se menţină în limitele corectitudinii şirigorii ştiinţifice.

Aţi ştiut să creaţi şi să dezvoltaţi o strânsă legă-tură cu unităţile agricole beneficiare ale cercetării,contribuind hotărâtor la câştigarea renumelui pecare îl are Institutul de la Fundulea în rândul agri-cultorilor din ţară.

2. Deşi a trebuit să investiţi extrem de mult timpşi energie problemelor administrative şi de reprezen-tare, aţi rămas continuu dedicat pasiunii pentru cer-cetare, aducând în continuare idei noi şi contribuţiioriginale în domeniul larg al ştiinţei solului, nutriţieiplantelor şi fertilizării culturilor, continuând pe plansuperior opera clădită de predecesorii şi mentorii pe

48

care i-aţi prezentat cu atâta afecţiune în Discursul derecepţie. Împreună cu echipa de cercetare pe care aţiformat-o la institut şi în reţeaua de staţiuni a institu-tului şi printr-o colaborare de înalt nivel ştiinţific şideosebit de eficiente, îndeosebi cu dr. ZenoviuBorlan de la Institutul de Pedologie, dar şi cu alţispecialişti din ţară şi străinătate, aţi realizat cercetăriinovatoare asupra a numeroase aspecte esenţiale dindomeniul dumneavoastră de activitate. Multe dinaceste cercetări au fost realizate în cadrul unor con-tracte cu Agenţia Internaţională pentru Energie Ato-mică de la Viena, care s-au desfăşurat de-a lungul apeste 20 de ani. Rezultatele au fost publicate în peste27 cărţi, tratate sau monografii, 239 lucrări ştiinţificetipărite în publicaţii de specialitate, 87 lucrări ştiinţi-fice publicate în limbi străine.

Nu se poate să nu menţionez în mod specificurmătoarele direcţii în care aţi adus contribuţii sem-nificative:

• Pentru o valorificare cât mai completă a date-lor obţinute atât prin analiza indicilor agrochimici aisolului, cât şi prin experimentarea în câmp, aţi avutîn vedere introducerea în tematica de cercetare ametodelor moderne de prelucrare a datelor pri-vind influenţa îngrăşămintelor asupra unor indici

agrochimici ai solului şi asupra producţiilor şi cali-tăţii acestora la principalele plante de cultură.

• În pas cu tendinţele manifestate pe plan mon-dial, aţi orientat numeroase cercetări către studiulîngrăşămintelor lichide cu azot (care au avantajedeosebite legate de un coeficient ridicat de utilizare,de costurile substanţial reduse şi de posibilitatea deamestec şi combinare, inclusiv cu produse fitofar-maceutice) şi către elaborarea de recomandări teh-nologice de utilizare a acestora în cultura plantelor.În paralel, au fost cercetate posibilităţile de optimi-zare a metodelor de aplicare a îngrăşămintelor, curezultate notabile publicate pentru a fi disponibileagricultorilor din ţară.

• Aţi adus o contribuţie esenţială la dezvoltareacercetărilor în domeniul fertilităţii solurilor princonceperea, iniţierea şi organizarea, începând cuanul 1966, a experienţelor de lungă durată cuîngrăşăminte în sistem unitar pe ţară, ceea ce are prezentat un concept unic pe plan mondial. Acesteexperienţe, a căror organizare a plasat România înrândul puţinelor ţări din lume care posedă un ase-menea instrument de cercetare, au permis studiereatransformărilor chimice ce au loc în sistemul sol-plantă şi elucidarea unor aspecte teoretice şi prac ticereferitoare la evoluţia fertilităţii solului, calităţii

Academicianul Cristian Hera la Discursul de recepție(18 noiembrie 2016)

49

recoltelor şi a mediului. După cum aţi afirmat în maimulte rânduri, experienţele de lungă durată cu îngră-şăminte reprezintă o „carte deschisă pentru studie-rea evoluţiei fertilităţii şi productivităţii solului,efectului fertilizării asupra producţiilor şi calităţiirecoltelor, pentru stabilirea regularităţilor efectuluiîngrăşămintelor în relaţie cu structura culturilor,dinamica factorilor climatici, pedologici şi tehnolo-giile aplicate”. Trebuie subliniat faptul că acumula-rea treptată de date din experimentele care se efec-tuează şi în prezent la Fundulea şi în câteva staţiunide cercetare din reţeaua institutului, continuă şi vacontinua să producă noi cunoştinţe ştiinţifice demare valoare teoretică şi practică.

• Preocupat continuu de modernizarea şi perfec-ţionarea metodelor de cercetare, aţi jucat un rolesențial în introducerea şi utilizarea tehnicilornucleare în cercetările din agricultură. În aceastădirecţie trebuie evidenţiate în special cercetărilebazate pe folosirea îngrăşămintelor marcate cu izo-topi stabili şi radioactivi, care au permis o înţele geremult mai exactă a modului în care îngrăşămintelesunt valorificate în sistemul sol-plantă. Aceste cer-cetări au înscris Institutul de la Fundulea în tendin-ţele moderne ale cercetării mondiale în domeniulutilizării substanţelor nutritive din îngrăşăminte.

• Vi se datorează definirea ştiinţifică a principii-lor generale de optimizare agrochimică a sistemu-lui sol-plantă şi ale aplicării de măsuri eficientepentru sporirea productivităţii solurilor. În acestsens aţi elaborat bazele teoretice şi practice pentruoptimizarea stării de reacţie (pH) a solului, optimi-zarea şi întreţinerea bilanţului humic şi al azotului însol, optimizarea regimului fosforului în sistemulsol-plantă, optimizarea regimului potasiului în siste-mul sol-plantă şi pentru diferenţierea dozelor deîngrăşăminte după indicii agrochimici ai solului şinecesarul de elemente al plantelor.

3. Aţi fost direct implicat în formarea a numeroşispecialişti din cercetare, dar şi din producţia agri -colă, mulţi fiind aceia care vă datorează nu numaipregătirea lor de specialitate la un înalt nivel, dar şifaptul că le-aţi oferit un exemplu de pasiune pentrumeserie şi de probitate ştiinţifică. Sub conducereadumneavoastră s-au pregătit şi au obţinut titlul dedoctor în agronomie peste 20 de specialişti, printre

care cităm pe Ceauşu Constantin, Ciobanu Gheorghe,Crăciun Mugur, Idriceanu Alina Doina, KurtineczPaul, Mihăila Vasile, Negrilă Maria, Popescu Silviu,Toncea Ion sau Lucian Buzdugan.

Sub îndrumarea dumneavoastră s-a format oechipă de o deosebită valoare, din care au făcut parteEugen Triboi (devenit ulterior director de cercetarela INRA Clermont Ferrand, Franţa), Vasile Mihăilă,G. Burlacu, Ana Popescu, Ion Toncea etc. la Fundu-lea, dar şi P. Kurtinecz, G. Ciobanu, Maria Ştefănescu,Maria Negrilă, C. Nedelciuc şi alţii din reţeaua destaţiuni de cercetare a institutului. Toţi aceştia aubeneficiat nu numai de îndrumare ştiinţifică perma-nentă, dar şi de un exemplu personal de implicare înrezolvarea problemelor agriculturii româneşti.Datorită colaborării internaţionale îndelungate şiapre ciate cu Agenţia Internaţională pentru EnergieAtomică de la Viena şi cu alte instituţii de cercetare,aţi făcut posibilă efectuarea unor stagii de către tinericercetători din ţară în străinătate şi menţinerea unorcontacte directe, extrem de utile, ale cercetătorilor dela Fundulea cu lumea ştiinţifică internaţională.

Aţi iniţiat şi aţi condus vreme de douăzeci de aniconsfătuirile naţionale de agrofitotehnie, nu numaiocazii pentru cercetătorii din acest domeniu dinîntreaga ţară de a prezenta rezultatele obţinute şi dea discuta tematicile de cercetare pentru viitor, dar şiocazii de a cunoaşte direct realităţile agriculturii dindiferite zone ale ţării. Toţi cei care au participatde-a lungul timpului la aceste consfătuiri au amintiride neuitat şi numai cuvinte de preţuire pentru con-tribuţia pe care aţi avut-o la formarea lor ca specia-lişti, dar şi ca oameni.

4. Aţi fost în permanenţă preocupat de asigura-rea unei cât mai bune circulaţii a rezultatelor ştiinţi-fice, nu numai în lumea academică, dar şi cătrebeneficiarii din producţie. De aceea v-aţi implicatactiv în punerea în valoare a rezultatelor obţinute laInstitutul de la Fundulea prin intermediul „AnalelorInstitutului de Cercetări pentru Cereale şi PlanteTehnice Fundulea”, la care aţi fost membru în Comi-tetul de redacţie (din 1962 şi până în prezent), redac-tor-şef adjunct (între 1973 şi 1981) şi redactor-şef(între 1982 şi 1991). Pentru a încuraja şi uşura publi-carea de către cercetătorii din domeniul agrofitoteh-niei a celor mai noi rezultate obţinute, aţi în fiinţat

50

în 1978 şi aţi condus până în 1992, ca redac tor-şefrevista, „Probleme de agrofitotehnie teoretică şiaplicată”, publicată de Institutul de la Fundulea.Această revistă a constituit, vreme de mulţi ani, oadevărată şcoală şi o puternică emulaţie pentru toţiagrofitotehnicienii din România. Ca membru încomitetul de redacţie al revistelor „Producţia vege-tală – cereale şi plante tehnice” (1984–1990) şi„Cereale şi plante tehnice” (1998–2005), aţi avut unrol esenţial în propagarea rezultatelor cercetărilorştiinţifice, îndeosebi a celor efectuate la Fundulea,în rândul specialiştilor din producţia agricolă. Dinanul 2007 sunteţi membru în Comitetul de redacţieal revistei „Romanian Agricultural Research”,publicată în limba engleză de Institutul de la Fundu-lea şi cotată ISI din anul 2007, având şi în prezent ocontribuţie importantă la menţinerea prestigiului şti-inţific internaţional al acestei reviste.

Chiar după 1991 – când aţi întrerupt activitateade conducere a Institutului de la Fundulea, obţinândprin concurs o prestigioasă poziţie în cercetareainternaţională, ca director al Secţiei de fertilitateasolului, nutriţia plantelor, irigaţii şi producţievegetală din Departamentul de cercetare al AgenţieiInternaţionale pentru Energie Atomică, Diviziuneamixtă FAO–AIEA Viena, Austria – aţi continuat săfiţi mentor şi sfătuitor permanent al institutului,unde sunteţi întotdeauna o prezenţă aşteptată şiapreciată.

În paralel aţi avut şi o remarcabilă activitatedidactică la Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu”Bucureşti (în prezent Universitatea de ŞtiinţeAgronomice şi Medicină Veterinară), la în ceput caasistent şi şef de lucrări la Catedra de agrochimie(1958–1969), apoi ca profesor universitar (asociatsau cumulard) (1990–1998) şi conducător de docto-rate (1974–prezent). Sub îndrumarea dumneavoas-tră, au obţinut titlul de doctor în ştiinţe 21 de spe-cialişti.

Rezultatele deosebite, pe care le-aţi obţinut înconducerea Institutului de la Fundulea, v-au propul-sat firesc la conducerea întregii cercetări agricoleexercitată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice(ASAS), ca membru al prezidiului (1982–1991), pre-şedintele secţiei de cultura plantelor (1985–1991;1997–2001), preşedinte al ASAS (2001–2009) şipreşedinte de onoare (2009–prezent).

Activitatea desfăşurată la ASAS a însemnat oluptă continuă pentru afirmarea şi prestigiul cercetă-rii agricole româneşti, dar şi pentru apărarea patri-moniului uman şi material al unităţilor de cercetare,iar uneori pur şi simplu pentru supravieţuirea acesto-ra. Deşi această luptă încă nu s-a terminat, aveţi mul-ţumirea că aţi contribuit enorm la salvarea a tot ceeace a fost posibil, din şansele pentru viitorul cercetăriiagricole.

Activitatea dumneavoastră ştiinţifică internaţio-nală, deja prezentă în perioada când aţi lucrat laInstitutul de la Fundulea în calitate de cercetătorresponsabil în programele coordonate de AgenţiaInternaţională de Energie Atomică (AIEA) privindutilizarea izotopilor stabili şi radioactivi în folosirearaţională a îngrăşămintelor (1964–1982) şi ca expertal AIEA în utilizarea tehnicilor nucleare în cerceta-rea agricolă (1968–1990), a fost continuată pe plansuperior în perioada 1991–1997, când aţi ocupat,prin concurs, funcţia de director al Secţiei de fertili-tatea solului, nutriţia plantelor, irigaţii şi producţievegetală, Departamentul de cercetare al AgenţieiInternaţionale pentru Energie Atomică – Diviziuneamixtă FAO–AIEA Viena, Austria. În această cali tatese poate spune că aţi dinamizat întreaga activitate asecţiei, ocupându-vă de coordonarea programelor decercetare aflate în desfăşurare şi de iniţierea unornoi programe pe teme, ca utilizarea izotopilor înstudiul relaţiilor sol-plantă, utilizarea izotopilor înstudiul fertilităţii solului şi fixării biologice a azotu-lui, utilizarea tehnicilor nucleare în studiile privindvalorificarea superioară a apei de către plante etc., încare au fost implicaţi cercetători din peste o sută deinstituţii şi universităţi din Africa, America de Nordşi de Sud, Asia, Europa şi Oceania. De asemenea, aţifost implicat în coordonarea a 69 de programe deasistenţă tehnică acordată de AIEA ţărilor în curs dedezvoltare în scopul folosirii tehnicilor nucleare înagricultură, în organizarea de cursuri regionale îndomeniul tehnicilor nucleare la Universitatea Iba-dan-Nigeria (1991), la Universitatea Santiago deChile (1992), la Universitatea din Ankara (1993), laNairobi, Kenya (1994), la Bangkok, Thailanda(1995), la Addis-Abeba, Etiopia şi Irapuato, Mexic(în 1996) şi a unor cursuri interregionale la labora-toarele AEIA de la Seibersdorf în 1991, 1992, 1993şi 1994. La fiecare dintre aceste cursuri au participat

51

numeroşi specialişti din câte 11–22 ţări din diferitecontinente, ceea ce ilustrează impactul acestei acti-vităţi. De asemenea, trebuie remarcată şi activitatearedacţională internaţională, ca redactor-şef al re -vistei „Soil Newsletter”, AIEA–Viena, Austria(1991–1997).

Este un motiv de îndreptăţită mândrie nu numaipentru dumneavoastră, ci şi pentru ştiinţa agricolăromânească, faptul că în anul 1996 secţia pe care oconduceaţi la AEIA a fost declarată de către o comi-sie formată din șase experți internaţionali „Centrude excelenţă”, primul din reţeaua de cercetare aONU, iar când v-aţi încheiat misiunea la Agenţie,Hans Blix, directorul general al AEIA a scris: „Con-tribuţia dumneavoastră la activitatea Agenţiei afost extrem de preţuită de toţi cei cu care aţi lucratşi eu doresc să folosesc acest prilej pentru a vătransmite mulţumirile personale şi cele mai buneurări pentru anii care vin”.

Dar activitatea de la AEIA nu a fost decât unepisod din îndelungata dumneavoastră preocuparepentru susţinerea şi promovarea ştiinţei solului şi aştiinţelor agricole pe plan mondial. Aţi ocupatfuncţii importante la Societatea internaţionalăpentru ştiinţa Solului (SiSS), ca secretar ştiinţi-fic al Comisiei „Fertilitatea solului şi nutriţia plan-telor” (1960–1964) şi preşedinte al aceleaşi comi-sii, ales la Congresul al X-lea de la Moscova în1974, reales la Congresul al XI-lea de la Edmon-ton, Canada, în 1978. De asemenea, aţi jucat un rolimportant în cadrul Centrului Internaţional pentruÎngrăşăminte Chimice (Centre International desEngrais Chimiques, CIEC), ca membru în Biroulexecutiv CIEC ales la Budapesta în 1984(1984–1996), preşedinte al CIEC ales la Viena în1996 şi reales la Beijing în 2001 şi la Chiang Mai,Thailanda în 2006 şi ales preşedinte de onoare în2010 şi activ şi în prezent.

În uniunea Academiilor europene de ştiinţeAplicate în Agricultură, Alimentaţie şi natură, aţifost membru în Comitetul director (2002–2005),vicepreşedinte (2005–2006) şi preşedinte(2006–2008).

Era firesc ca întreaga dumneavoastră activitatesă aibă o largă recunoaştere, consfințită, de exem-plu, prin acordarea titlului de doctor honoris causa

al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi MedicinăVeterinară din Cluj-Napoca, al Universităţii deŞtiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară dinBucureşti, al Universităţii de Ştiinţe Agricole şiMedicină Veterinară din Iaşi, al Universităţii„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, al Universităţii„Ştefan cel Mare” din Suceava, al UniversităţiiTransilvania din Braşov, al Universităţii de ŞtiinţeAgricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timi-şoara, al Academiei Agricole din Sofia, Bulgaria, alUniversităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi,Republica Moldova şi al titlului de honorary doctoral Academiei de Agricul tură „Timiriazev” din Mos -cova, Rusia, şi de membru de onoare al Academieide Ştiinţe a Moldovei.

Poate mai mult decât aceste titluri poate contadedicaţia pe care v-a scris-o Lester Brown, o admi-rabilă personalitate a ştiinţei mondiale, pe carteaBreaking New Ground:

„To Cristian, Thanks so much for your help and guidance over

the years. Les Brown,

september 25, 2013”.

Vi s-au acordat şi numeroase recunoaşteri ofi-ciale, cum ar fi Ordinul Naţional „Pentru Merit” îngrad de Ofiţer (2000), Ordinul Naţional „PentruMerit” în grad de Comandor (2003), Ordinul Naţio-nal „Steaua României” în grad de Cavaler (2013) şirecent Ordinul Naţional „Steaua României” în gradde Ofiţer (2015), dar şi Decoraţia „Nihil Sine Deo”,acordată de MS Regele Mihai în anul 2012. Decre-tul pentru acordarea acestei decoraţii cuprinde poateuna din cele mai frumoase şi concise caracterizăriale activităţii dumneavoastră:

„Pentru că a făcut România cunoscută în întrea-ga lume prin profesionalismul său în domeniul ştiin-ţei solurilor şi agriculturii de înaltă specializare.Pentru cariera sa plină de devotament pusă înslujba înaltei ştiinţe şi a schimbului de informaţiiîntre cercetătorii tuturor naţiunilor în scopul îmbu-nătăţirii vieţii întregii omeniri. Pentru demnitatea şicorectitudinea care l-au caracterizat în toate func -ţiile de conducere obţinute în orga nisme interne şiinternaţionale. Pentru valorile pe care le promo -vează fără tăgadă în activitatea Academiei Române.”

52

Cea mai înaltă recunoaştere a contribuţiei dum-neavoastră la progresul ştiinţei româneşti a consti-tuit-o însă alegerea în cel mai înalt for al ştiinţei şiculturii din ţara noastră Academia Română, camembru corespondent (în 1995), membru titular(în 2004), preşedinte al Secţiei de ştiinţe agricoleşi silvice (din 2008 până în prezent) şi vicepreşe -dinte al Academiei Române (ales în 2010 şi realesîn 2014).

În cadrul Academiei Române aţi continuat să fiţiun activ autor, susţinător şi promotor al unor princi-pii şi concepte noi în ştiinţa agronomică naţională şimondială, ca de exemplu definirea unor cerinţe noipentru cercetarea din agricultură şi a unor abordărispecifice în condiţiile de secetă şi deşertificare încontextul schimbărilor climatice globale, dar maiales promovarea conceptului de agricultură dura-bilă şi performantă, concept care a anticipat ten -dinţa manifestă azi pe plan mondial, către o „inten-sificare sustenabilă”.

Cu autoritatea pe care v-o conferă poziţia acade-mică şi prestigiul câştigat prin întreaga activitate, aţi

promovat aceste principii şi concepte, organizândnumeroase dezbateri naţionale, printre cele mai re -cente s-au referit la fenomenele climatice extreme.

Aţi continuat activitatea redacţională ca membruîn comitetul de redacţie al unor publicaţii, ca „Pro-ceedings of the Romanian Academy (B)” şi „Acade -mica”, publicate de Academia Română, sau membruîn Comitetul de redacţie al revistei „Journal of CropProduction”, New York, SUA (iniţiată în 1997 şicontinuată şi în prezent).

Cred că nu greşesc dacă afirm că toată aceastăimpresionantă suită de rezultate şi succese nu ar fifost posibilă fără sprijinul continuu al doamneiGeorgia Hera, soţia care, după cum aţi mărturisit, a„fost permanent alături, la bine şi în momenteledificile” şi alături de care aţi construit o familiemodel. Pentru aceasta, stimată doamnă, vă mulţu-mim!

În încheiere doresc sǎ vǎ felicit pentru tot ceeace aţi realizat pânǎ acum, sǎ vǎ urez să continuaţiîncă mulți ani şi sǎ vǎ adresez, potrivit tradiţiei, „Fiţibine-venit în Academia Română!”

53

Distinse Domnule Academician Cristian Hera,Vicepreşedinte al Academiei Române,

Distinşi Vicepreşedinţi şi Secretar General aiAcademiei Române,

Onoraţi colegi, Doamnelor şi Domnilor membriai Academiei Române,

Distinsă Doamnă Matematician Georgia Hera,Stimaţi invitaţi,

Este o mare onoare şi bucurie pentru mine să des-chid această Sesiune a Academiei Române, în careunul dintre cei mai reputaţi membri ai ei, Academicia-nul Cristian Ioan Hera, de două ori vicepreşedinte alAcademiei, prezintă Discursul de recepţie. Acest eve-niment are loc în al 150-lea an al Academiei Româneşi, printr-o fericită coincidenţă, în al 60-lea an de acti-vitate ştiinţifică, de învăţământ şi manageriat a Dom-nului Academician Cristian Hera.

contribuţiile ştiinţifice originale aduse de DomnulAcademician Cristian Hera la dezvoltarea ştiinţei solu-lui, nutriţiei plantelor şi folosirii raţionale a îngrăşă-mintelor se concretizează într-o listă impresionantăde lucrări ştiinţifice publicate sub semnătură proprieşi în colaborare. O sinteză a lucrărilor Domniei Salecuprinde 29 de cărţi, tratate şi monografii; 285 de lucrăriştiinţifice tipărite în publicaţii de specialitate; 103 lucrăriştiinţifice apărute în publicaţii internaţionale; 62 de arti-cole de popularizare şi de promovare a progresului teh-nic; opt lucrări tehnico-ştiinţifice apărute în broşuritematice. La acestea se adaugă 89 de participări la reu-niuni internaţionale şi nouă brevete.

De remarcat faptul că Domnul AcademicianCristian Hera şi-a desfăşurat această bogată activitateştiinţifică în prestigioase instituţii de specialitate din

România, fiind învestit cu funcţii de conducere pe carele-a onorat la cote de înaltă exigenţă ştiinţifică şi res-ponsabilitate. În ordine cronologică, aceste funcţiimanageriale au fost: 1982–1991, director general aliccpt Fundulea şi, din această funcţie, colaboratordirect la Institutul de Fizică Atomică; 1982–1991,membru în prezidiul Academiei de ştiinţe Agrico-le şi Silvice (ASAS); 1985–1991 şi 1997–2001, pre-şedinte al Secţiei de cultura plantelor, ASAS,2001–2009; preşedinte al ASAS (ales prin vot secretîn Adunarea generală a ASAS, 5 noiembrie 2001;reales la 8 decembrie 2005); 2002–2005, Vicepreşe-dintele consiliului naţional al ministerului

Academician cristian Hera, reprezentantstrălucit al şcolii agricole din românia*

Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

* Cuvânt de deschidere susţinut la Discursul de recepţie al academicianului Cristian Hera(18 noiembrie 2016, Aula Academiei Române)

Acad. Ionel-Valentin Vlad

54

Agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale;2004–2011, Vicepreşedinte al colegiului consulta-tiv pentru cercetare, dezvoltare şi inovare(ANCS-MEdC); 2004–2006, Vicepreşedinte al con-siliului naţional de Atestare a gradelor, titlurilor,diplomelor şi certificatelor universitare (MEdC);2007–2010, preşedinte al consiliului naţional deetică universitară (MEdC).

În anul 2008, Domnul Academician Cristian Heraa fost ales preşedinte al Secţiei de ştiinţe agricole şisilvice din Academia română, când a devenit mem-bru al Prezidiului Academiei Române, fiind reales înanul 2012. În anul 2009 a fost ales preşedinte deonoare al ASAS, iar în 2010 ales, prin vot secret,Vicepreşedinte al Academiei române, funcţie pecare o exercită şi în prezent.

În semn de înaltă apreciere pentru valoarea şti-inţifică a activităţii sale, Academicianul cristianHera a fost învestit cu responsabilităţi manage rialeîn mai multe instituţii internaţionale: 1974–1982,preşedinte al Comisiei a IV-a „Fertilitatea solului şinutriţia plantelor” din cadrul Societăţii internaţionalede ştiinţa solului, ales prin vot secret la al X-lea con-gres mondial de ştiinţa Solului (1974), Moscova,reales la al Xi-lea congres mondial (1978), Edmon-ton, Canada; 1986–1996, membru în Comitetul Exe-cutiv al Centrului Internaţional Ştiinţific pentru Îngră-şăminte (CIEC), ales şi reales începând cu cel d-alIX-lea Congres Mondial pentru Îngrăşăminte, Buda-

pesta, Ungaria; 1991–1997, director (prin concurs),Secţia de fertilitatea solului, nutriţia plantelor, irigaţiişi producţie vegetală – Departamentul de cercetare alAIEA – diviziunea mixtă FAo/AieA Viena;1996–2010, preşedinte al Centrului Ştiinţific Interna-ţional pentru Îngrăşăminte (CIEC), ales la Adunareagenerală a ciec (6 iunie), Viena, Austria, confir-mat în funcţie pentru patru ani, la congresul mon-dial pentru Îngrăşăminte, gent, Belgia, 1997, rea-les, pentru o perioadă de încă patru ani, la con-gresul mondial pentru Îngrăşăminte, Beijing,china, 2001, reales la cel de-al XiV-lea congresmondial pentru Îngrăşăminte, chiang mai, thai-landa, 2006; 2002–2005, membru în comitetul deconducere al uniunii europene a Academiilor deştiinţe Agricole (UEAA), ales la paris, Franţa. laAdunarea generală a ueAA, Sankt petersburg,rusia, este ales, pentru perioada 2005–2006, Vice-preşedinte al ueAA, iar la Adunarea generală aueAA din iunie 2006, Bucureşti, România, este alespreşedinte al uniunii europene a ueAA pentruperioada 2006–2008. În anul 2010 este ales la cel de-al XV-lea congres mondial pentru Îngrăşăminte,Bucureşti, preşedinte de onoare al centrului şti-inţific internaţional pentru Îngrăşăminte (CIEC),funcţie pe care o deţine şi în prezent.

Într-o armonioasă relaţie cu activitatea ştiinţificăpropriu-zisă, Domnul Academican Cristian Hera adesfăşurat o susţinută activitate universitară, contri-

Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române – Cuvânt de deschidere

55

buind la formarea a generaţii de specialişti. Începândcu anul 1958 a fost asistent, şef de lucrări, iar înperioada 1997–1998 profesor universitar cumu lard laUSAMV. Domnia Sa îşi valorifică bogata activitateştiinţifică şi didactică şi ca Membru de onoare al Sena-tului USAMV şi al Senatului Universităţii „Ştefan celMare” din Suceava.

Sub semnul aceleiaşi înalte aprecieri ştiinţifice,Academicianul Cristian Hera a fost ales doctor hono-ris causa a 15 universităţi şi instituţii din ţară şi dinchina, italia, rusia, turcia ş.a.

Domnul Academician Hera a susţinut şi susţineo importantă activitate redacţională, din care men-ţionez numai: 1964, membru în comitetul deredacţie şi autor la Dicţionarul de Ştiinţa Soluluiapărut în limbile engleză, franceză, germană şi rusă,cu ocazia celui de-al Viii-lea congres mondial deştiinţa solului, Bucureşti; 1991–1997, redactor-şef al revistei „Soil Newsletter”, AIEA,Viena, Aus-tria; din 1997–prezent membru în comitetul deredacţie al revistei „Journal of Crop Production”,New York, SUA; din 1997 este membru al Consiliu-lui Editorial al revistei „Academica”.

Activitatea de excepţie a domnului Academi-cian cristian Hera a fost răsplătită şi cu înaltedecoraţii ale statului român şi vom aminti pe celemai înalte: 2003, ordinul naţional „pentru merit”în grad de comandor, acordat prin decretul Preşe-dintelui României, Decretul nr. 627; 2012, decoraţiaregală Nihil Sine Deo, acordată prin ordinul M.S.Regele Mihai I, Brevet nr. 216; 2015, ordinul naţio-nal „Steaua româniei” în grad de ofiţer, acordatprin decret al Preşedintelui României.

La sfârşitul acestei succinte şi sper edificatoareprezentări, doresc să mai fac trei remarci:

domnul Academician cristian Hera face partedintr-o mare şcoală de Agronomie, care a făcut caacest domeniu să ne asigure atât pâinea cea detoate zilele, cât şi o anumită bunăstare, chiar şi înperioadele de criză economică şi financiară. Aten-ţia şi grija domnului Academician cristian Herapentru ca iluştrii membri ai acestei şcoli şi ai Aca-demiei române să fie prezentaţi în lucrări mono-grafice ca etaloane de valoare îi aduce o aprecieremai înaltă pentru valoarea istorică şi educativă.mă refer aici, concret, la volumele pe care le-a scrisdespre Academicianul gheorghe ionescu-şişeşti,Academicianul david davidescu şi mulţi alţi cori-fei ai acestei şcoli.

Deşi ne cunoaştem de multă vreme, suntem colegiîn Biroul Prezidiului Academiei Române din anul2010 şi pot spune că poziţiile noastre au coincis întoate problemele analizate (chiar şi atunci când auapărut şi păreri diferite). Aşa se face că, de câte oriavem probleme dificile de rezolvat, îl invităm să lediscutăm şi să găsim soluţiile cele mai bune. Amavut şi am toată încrederea, nu numai pentru expe-rienţa domniei Sale, unică în conducerea unormari instituţii, dar şi pentru modul riguros denotare a datelor şi faptelor şi pentru spiritul deechilibru şi de colaborare viitoare pe care îl im -primă discuţiilor. cele mai multe dintre acestea suntlegate de proprietăţile Academiei române, pentrucare împreună avem o grijă cu totul specială.

Activitatea noastră este dedicată total Acade-miei române. Este motivul pentru care am făcut unpact de sprijin şi de înţelegere pentru atâtea ore pe carenu le putem petrece împreună cu familiile noastre.Doresc să-i mulţumesc cu această ocazie DoamneiGeorgia Hera, pentru că l-a ajutat pe iubitul nostrucoleg şi prieten să fie aproape de Academia Românăatâtea ore, zile şi în multe vacanţe de vară.

Felicitări cordiale, domnule Academiciancristian Hera, Vicepreşedinte al Academieiromâne, multă sănătate, succese mari în activi-tatea profesională şi bucurii alături de frumoasadumneavoastră familie.

Discursul de recepţie Pledoarie pentru sol. Elo-giu slujitorilor pământului românesc al academicia-nului Cristian Hera este orientat atât pe subliniereaimportanţei şi indispensabilităţii solului pentru exis-tenţa vieţii pe Terra, cât şi pe evocarea admirativă aactivităţii unor remarcabile personalităţi, magiştri,mentori şi cercetători de excepţie în domeniul ferti-lităţii şi fertilizării solului, care au jalonat etapeimportante în dezvoltarea ştiinţei solului atât înRomânia, cât şi pe plan internaţional.

Pe drept cuvânt spune autorul Pledoariei (2008,p. 175): „Cine nu cunoaşte şi nu respectă realiză rilevaloroşilor predecesori nu merită recunoaşterea şirespectul generaţiilor prezente şi viitoare”.

rolul, importanţa şi indispensabilitatea solului pentru viaţăAcademicianul Cristian Hera îşi începe discursul

de recepţie afirmând cu tărie, bazată pe profundacunoaştere şi bogata experienţă, acumulate în cei 60de ani de activitate prodigioasă, prin a accentua că„pământul reprezintă baza existenţei vieţii pe Terraşi veşnicia omenirii” (Hera, 2016b, p. 5), conside-rându-l „pilonul principal de susţinere a agricultu-rii” (p. 6), ramura cea mai importantă a economieinaţionale, care asigură necesarul de alimente pentrupopulaţia mereu crescândă.

Tot aşa de viguros îşi exprimă convingerea cănumai „îngrijindu-l şi protejându-l… putem asigurasecuritatea şi siguranţa alimentară, mediu sănătospentru viaţă, clădi prezentul şi sustenabilitatea vii-torului” (p. 6), convingere care se repetă adesea,denotând, de fapt, o îngrijorare pentru evoluţiasolurilor şi a mediului ambiant.

Prin însăşi natura lui, solul este un sistem extremde complex, poate cel mai complex de pe Terra,

reprezentând, aşa cum corect se arată, „un agregatstructural de substanţe în continuă schimbare, com-plex biologic în care viaţa pulsează continuu, sistempolifuncţional, supus degradării, capabil de auto-dezvoltare, filtru natural pentru mediul înconjură-tor; reflectă impactul climei, florei, faunei şi activi-tăţilor antropice în perioade variate de timp” (Hera,2006b, p. 6), înregistrând totodată în trăsăturilesolului evenimente din parcursul dezvoltării.

Complexitatea mare a solului şi funcţionalitatealui diversă fac ca solul să fie perceput în feluritemoduri şi îndeosebi ca:

– sistem al naturii: formaţie cosmico-telurico-biotică, componentă esenţială a geosistemelor conti-

pledoarie pentru sol, argumentare a multivalentei sale funcţionalităţi*

Nicolae FloreaMembru de onoare al Academiei Române

*Alocuţiune la Discursul de recepţie al academicianului Cristian Hera(18 noiembrie 2016, Aula Academiei Române)

Nicolae Florea,membru de onoare al Academiei Române

56

nentale, regulatoare în mare măsură a circuiteloraerului şi apei;

– suport şi susţinător al vieţii: corp natural cucomportament de sistem viu, component esenţial alecosistemelor terestre, mediu de dezvoltare a plan-telor şi edafonului, sistem de epurare, filtru, agentsanitar, regulator al unor echilibre terestre vitale;

– resursă naturală reutilizabilă pentru produ-cerea de materie vegetală: mijloc de producţie (saupilon de susţinere cum spune academicianul CristianHera) în agricultură şi silvicultură, rezervor şi furni-zor de nutrienţi, apă, aer, energie şi gene, uzină deproducţie de materie vegetală la scară mondială;

– fundament geotehnic: temelie pentru diverseedificii şi instalaţii, suport pentru diferite infrastruc-turi sau amenajări rurale etc.;

– sursă de informaţie: prin trăsăturile morfolo-gice înregistrate (şi păstrate) în sistemul sol (profilulde sol) de-a lungul timpului, solul este atât o arhivăpentru trecut şi prezent, cât şi/sau mai ales o sursăexcelentă de documentare şi informaţie referitoarela proprietăţile solului, potenţialul de fertilitate,modul adecvat de utilizare (management), riscuri dedegradare, măsuri de protecţie; evident datele furni-zate de sol sunt de o inestimabilă valoare pentruorice fermier, pentru agroeconomist sau pentru oriceproiect de dezvoltare rurală.

Dintre numeroasele funcţii îndeplinite de soldiscutate în literatură se menţionează ca fiind celemai importante următoarele:

– funcţia ecologică: rezervor de apă, aer şinutrienţi, permanent reîmprospătabil, în cazul cir-cuitelor biogeochimic, hidric şi al aerului;

– funcţia energetică: absorbţie şi transfer de căl-dură în cadrul circuitului radiativ solar, dar şi parti-cipant la convertirea de energie solară în energiebiochimică prin procesul de fotosinteză realizat decovorul vegetal;

– funcţia economică (productivă): participareaîmpreună cu planta la procesul de producţie vege talărealizată prin fotosinteza menţionată mai sus;

– funcţia sanitară: realizată prin variate procesede epurare, filtrare, oxidare, menite să menţină cu -rate solul şi produsele lui;

– funcţia geotehnică: rolul jucat de sol ca loc deaşezare a colectivităţilor umane, a instalaţiilor teh -nico-industriale, ale infrastructurilor şi a oricăroralte activităţi conexe.

Pot afirma, aşa cum susţine şi academicianulCristian Hera în discursul său de recepţie, că cel maiimportant rol îndeplinit de sol în natură şi biosferă

este realizat prin potenţialul de a produce materievegetală, capacitatea de a produce recolte împreunăcu planta în cadrul (agro)ecosistemelor cunoscută cafertilitatea solului, pe care se bazează „construirearecoltelor atât de necesare satisfacerii cerinţelor dehrană pentru populaţia mereu crescândă a omeni-rii” (Hera, 2016b, p. 6).

Dintre cele două medii mari producătoare dehrană, aşa cum se arată în Pledoarie, uscatul şioceanul, deşi uscatul ocupă o suprafaţă relativ mică(29%) faţă de ocean (71%), produce practic 95% dinhrana necesară omenirii, fapt care arată limpedeuriaşa însemnătate a solului, locul lui deosebit pen-tru asigurarea continuităţii vieţii şi a funcţionăriinormale a naturii şi societăţii. Încă din anul 1973,Kovda arată caracterul indispensabil al solului caresursă naturală pentru omenire. Ca ur mare, susţineacademicianul Cristian Hera, „avem datoria să pro-tejăm, să îngrijim şi să cultivăm pământul, cu grijăpermanentă faţă de prezent, pentru «ziua demâine», pentru viitorul generaţiilor cărora le dato-răm dreptul de a-şi construi singure societatea sus-tenabilă şi performantă pe care şi-o doresc” (Hera,2016, p. 6).

La cele de mai sus îmi îngădui să adaug (Florea,2013): „Ocroteşte solul împotriva poluării, gos-podăreşte cu chibzuială resursele de sol şi apă şiai grijă de spaţiile naturale spre beneficiul colec-tivităţii”.

Solul şi planta –„uzina naturală pentru producere de biomasă”De fapt, aşa cum remarcă Saidel (1927), solul şi

planta formează o uzină agricolă, de fapt uzină natu-rală la scară mondială producătoare de materievegetală, considerată producţie primară spre a odeosebi de producţia organică secundară (generatăpe baza celei primare de organismele heterotrofe).Foarte frumos şi sugestiv descrie această uzinăSaidel (1927, p. 6): „Uzina agricolă este în apa -renţă dintre cele mai simple (…) Totul se petreceîn tainică linişte. Energia îi revine direct de lasoare, materia primă e pământul, apa şi sămânţa,aparatura şi produsul uzinei se confundă în una şiaceeaşi făptură minunată, care este planta. Plantaeste vasul de reacţiune din uzinele chimice, dar –crescând şi ajungând la maturitate – ea alcătuieşteîn acelaşi timp şi produsul obţinut din substanţelesolului şi ale aerului, combinate între ele cu ajuto-rul energiei solare”. 57

Acest fapt este extrem de important, pentru căface posibilă dezvoltarea normală, sănătoasă a bios-ferei la baza căreia stă producţia organică vegetalăprimară. Încă o dată este reliefată implicarea soluluila scara globului în viaţă şi societate, „fapt careatestă importanţa lui mondială şi necesitatea con-ştientizării însemnătăţii cunoaşterii mai profunde asolului, a ocrotirii lui” (Florea, 2014).

Totuşi, în ultima vreme, industrializarea necon-trolată a dus la perturbarea armoniei menţionate,s-au creat dezechilibre, disarmonii între sol şicondiţiile de mediu, în bilanţul nutrienţilor, cuconsecinţe negative pe apreciabile întinderi asupracantităţii şi calităţii proceselor vegetale. Este impe-rios necesară o remediere a situaţiei şi dezvoltareaunei activităţi sustenabile ecologice în natură, caresă asigure dezvoltarea tuturor vieţuitoarelor şi pro-gresul societăţii.

Pentru păstrarea capacităţii de producţie a acestei„uzine” este însă necesar să se menţină la nivel câtmai ridicat starea de fertilitate a solului, respectiv a„capacităţii acestuia de a pune la dispoziţia plante-lor, simultan şi continuu, elementele nutritive şi apade care au nevoie pentru reglarea proceselor meta-bolice de creştere şi dezvoltare” (Hera, 2016, p. 6).Este deci necesar să se completeze „exportul” deelemente nutritive o dată cu îndepărtarea recolteicare ar conduce inevitabil la diminuarea stării defertilitate a solului. Aceasta se realizează prin adău-garea în sol de îngrăşăminte organice sau minerale.În prezent, la noi nu se acordă importanţa cuvenităfolosirii sistematice, organizat, de îngrăşăminte,cantitatea de îngrăşăminte fiind mult scăzută, deşiîn uşoară creştere faţă de perioada de acum câtevadecenii.

De aceea, subliniază academicianul CristianHera, se impun măsuri urgente de valorificare raţio-nală a îngrăşămintelor de orice natură în vedereamenţinerii şi creşterii potenţialului de fertilitate asolului şi a producţiei agricole la hectar, creându-sefacilităţi pentru fermieri în acest scop.

presiune crescândă asupra solului şi resurselor naturaleCreşterea intensă a populaţiei, care a atras după

sine intensificarea presiunii asupra solului, şi schim-barea climatică pe de altă parte conduc continuu ladiminuarea fertilităţii solului şi a volumului resurse-lor de apă. O amploare deosebită se observă în jurulregiunilor de deşert unde se intensifică fenomenele

de salinizare – alcalizare, dar şi cele de eroziune asolului.

Există pericolul unei crize de alimente: evitareaei, susţine academicianul Cristian Hera, ar trebui săfie o preocupare principală a omenirii. În istorialumii sunt cunoscute decăderi ale civilizaţiilor, cândsolurile regiunii respective s-au degradat, şi-au pier-dut fertilitatea; este cazul clasic al Câmpiei Meso-potamiei (civilizaţia asiro-babiloniană).

Este necesară o nouă politică de Mobilizaregenerală, cum susţine Lester Brown, idee la careaderă şi academicianul Hera, în care să fie impli catetoate naţiunile pentru a contribui la menţinerea unuimediu sănătos şi resurse naturale utilizate echilibratşi sustenabil.

pledoarie pentru sol şi agriculturăÎntreaga activitate, atât de bogată şi variată, a

academicianului Cristian Hera, este în fond o ple-doarie continuă pentru sol, pentru cunoaşterea şivalorificarea lui, pentru păstrarea şi creşterea ferti-lităţii lui, pentru protecţia acestei valoroase resurse,dar de la natură.

Cele trei volume omagiale apărute cu prilejulîmplinirii a 70, 75 şi 80 de ani (2004, 2008, 2013),pe lângă numeroasele mesaje şi omagii transmise depersonalităţi din ţară şi din străinătate, ca şi decolegi, colaboratori şi foşti doctoranzi, sunt prezen-tate, cu competenţa şi prestigiul specialiştilor,rezultatele excelente ale neobositei sale activităţi,care a fost diferenţiată de-a lungul timpului princaracterul ei, dar având totdeauna la bază solul.

În primul bilanţ al prodigioasei sale activităţi,prezentat în volumul Academicianul Cristian Herala 70 de ani (Editura Ceres, 2004), se pune accentpe rezultatele cercetării proprii în domeniulfertilităţii solurilor, proceselor agrochimice şi folo -sirea îngrăşămintelor pentru a creşte eficienţaproductivă a folosirii agricole a solurilor fără aneglija aspectele de protecţie a solurilor.

În al doilea bilanţ, intitulat O viaţă dedicată ştiin -ţei agricole, Academician Hera la 75 de ani (Edi turaTerra Nostra, 2008), se dă prioritate activităţii le gatede revitalizarea agriculturii României, punândaccent pe importanţa fertilizării solurilor pentruo agricultură sustenabilă şi performantă.

Se consideră pe drept cuvânt, că doar „dezvolta-rea durabilă reprezintă unica alternativă viabilă deevoluţie ce vizează crearea unui echilibru între creş-terea economică şi calitatea vieţii, nu numai pentrugeneraţiile prezente, ci şi a celor viitoare, instituind58

astfel o echitate imperios necesară intra- şi in -ter-ge neraţională fundamentată pe respectarea şimenţinerea sănătăţii prezente şi de perspectivăîndelungată a mediului înconjurător” (p. 179). Seemite, de asemenea, ideea că se poate crea un modelnaţional de dezvoltare durabilă şi performantă aagriculturii României.

În recentul bilanţ, Cristian Hera, 80. O viaţădedicată oamenilor (Editura Academiei Române,2013), se ia în considerare îndeosebi extindereaobiectivelor principale ale activităţii academicia-nului, în consens cu evoluţia gândirii ştiinţifice şia problemelor societăţii, către aspectele de mediuşi sociale, militând pentru folosirea raţională aresurselor naturale, îndeosebi a celor de sol,având întotdeauna în vedere refacerea potenţia-lului de fertilitate, a capacităţii de producţie, caresă asigure securitatea alimentară şi, implicit,continuitatea vieţii, pacea şi liniştea socială.

Iată cum, în pledoaria sa continuă despre sol,academicianul trece de la sublinierea importanţeicunoaşterii profunde a solului pentru optimizareafolosirii lui, la susţinerea singurei alternative via-bile de utilizare a solului într-o agricultură per-formantă în condiţiile dezvoltării economicedurabile şi apoi la problema asigurării hraneipopulaţiei globului printr-o folosire judicioasă aresurselor naturale, şi în primul rând al celor desol.

Tot pledoarie pentru sol sunt, desigur, şi volu -mele-pleiadă editate în ultimii ani (1999, 2001,2002, 2003, 2006a, 2006b, 2012, 2013, 2014, 2016),ca şi recentul articol din „Academica” (2016b) pen-tru susţinerea necondiţionată a solului şi agricul-turii, devenind astfel corifeul şi organizatorulnecontestat al comunităţii ştiinţifice din dome-niul ştiinţei solului şi agriculturii.

Justificarea obţinerii frumoaselor şi excepţiona-lelor realizări numai prin „privilegiu şi şansă”, deşiacestea îşi au însemnătatea lor, nu explică totul. Înlegătură cu aceasta, mi-a plăcut foarte mult şi numă pot abţine să nu reproduc răspunsul la o între-bare dintr-un interviu, care se referea la faptul că arfi conceput viaţa ca pe un „mod de a învăţa să numori”. A răspuns: „Realist este să înveţi să moricu satisfacţia muncii împli nite… adică să înveţisă trăieşti cât mai intens (viaţa) şi să valorifici câtmai mult acest dar dumnezeiesc” (2004, p. 281),idee pe care a urmat-o cu consecvenţă în întreagaactivitate cu rezultate excelente, care îl onoreazăşi explică deosebitul prestigiu şi renume pe care

le-a câştigat printre colaboratori şi colegi.Numai cu privilegiul unei bune educaţii şi pregătiriprofesionale şi cu şansa ivită în viaţă de a colaboraîndeaproape cu personalităţi de marcă ale ştiinţeisolului şi agriculturii şi a le continua activitatea nuar fi obţinut impresionantele realizări evidenţiate detoţi colaboratorii, dacă nu s-ar fi străduit să fructifi-ce aceste privilegii şi şanse, neprecupeţind niciunefort printr-o muncă intensă, perseve rentă,onestă şi leală pentru îndeplinirea obiectivelorsau misiunilor „pentru a nu umbri prestigiulînaintaşilor”, cum singur recunoaşte.

Nu este cazul să reiterez valoroasele rezultateale academicianului obţinute în activitatea de cer-cetare ştiinţifică, activitatea managerială de condu-cător abil, activitatea de formare a noi specialiştisau cea de publicaţii (peste 30 de cărţi, circa 290lucrări ştiinţifice, peste o sută de lucrări ştiinţificepublicate în limbi străine, participări la peste 90 dereuniuni internaţionale, nouă brevete de inovaţii şimulte articole sau broşuri de popularizare) cunos-cute şi recunos cute de comunitatea ştiinţifică.Această bogată activitate, din care aş menţiona în -fiinţarea reţelei de experienţe de lungă durată cuîngrăşăminte, introducerea utilizării izotopilor şitehnicilor nucleare în probleme de cercetare a uti-lizării apei şi nutrienţilor în nutriţia plantelor şiactivitatea în cadrul Asociaţiei Internaţionale pentruEnergia Atomică (1991–1997) cu implicaţii în cer-cetarea agricolă în numeroase ţări din toate conti-nentele lumii sau ca preşedinte al Centrului Inter-naţional pentru Îngrăşăminte Chimice în perioada1996–2010 (când a renunţat la funcţie, fiind alespreşedinte de onoare) a atras după sine şi acordareade numeroase titluri, distincţii şi funcţii în ţară şi înstrăinătate de doctor honoris causa, de membru sauprofesor de onoare al unor academii şi universităţi,membru titular al Academiei de Ştiinţe Agri cole şiSilvice, membru titular al Academiei Române,membru, vicepreşedinte sau preşedinte al diferite-lor colegii sau consilii naţionale sau internaţionaledin domeniul cercetării sau învăţământului.

O activitate intensă a avut şi în cadrul Societă-ţii internaţionale de ştiinţa Solului, atât la organi-zarea celui de-al VIII-lea Congres Internaţional deŞtiinţa Solului (Bucureşti, 1964), cât şi ulterior capreşe dinte al comisiei a iV-a „Fertilitatea Solu-lui şi nutriţia plantelor”, ales în două mandateconsecu tive (1974–1978), (1978–1982), caz unic,considerat excepţional. 59

În anul 2014, la împlinirea a 50 ani de la cel de-al VIII-lea Congres Mondial de Ştiinţa Solului(Bucureşti 1964), a organizat o evocare a acestuia,considerat un „eveniment de referinţă pentru dezvol-tarea solului şi agriculturii în deceniile care auurmat”; volumul publicat cu acest prilej (în 2015), alcărui editor este academicianul Cristian Hera, are casubtitlu Pledoarie pentru sol.

Menţionez că a primit numeroase premii, distinc-ţii şi ordine pentru excepţionala activitate şi meritedeosebite, încununate cu Decoraţia Regală „Nihilsine Deo” acordată de M.S. Regele Mihai I şi Ordi-nul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaleracordat de Preşedintele ţării.

Într-adevăr, academicianul Cristian Hera este unexemplu grăitor de muncă perseverentă, de dăruireşi pasiune în cercetare, cu o înaltă ţinută ştiinţi -fică, promotor de idei inovatoare, de metode noi decercetare şi tehnologii moderne, conducător abilînzestrat cu calităţi deosebite, deschizător de noicăi în domeniul agrochimiei şi fertilizării soluluipe care le-a trasat atât în ţară, cât şi în străinătate înnumeroase părţi ale diferitelor continente.

Se înscrie, astfel, în lista ilustrelor personalităţimenţionate în Pledoarie pentru sol. Elogiu slujitori-lor pământului românesc, ducând mai departe renu-mele ştiinţei româneşti peste hotare.

Prin întreaga sa activitate, impresionantă prinbogăţie, varietate şi actualitate, academicianulCristian Hera s-a evidenţiat în mod deosebit cacercetător pasionat, om de prestigiu, care a ridicatpe noi trepte ştiinţa solului şi agricultura şi care acontribuit la recunoaşterea ştiinţei româneşti atâtîn ţară, cât şi pe plan mondial. Prin aceasta şi-acâştigat meritele şi locul cuvenit ca demn urmaş aiilustrelor personalităţi şi magiştri-mentori, pe carei-a evocat în discursul de recepţie, astfel că existătoate argumentele ca pleiada Gh. Ionescu-Şişeşti, Teodor Saidel, David Davidescu să fieîntregită cu Cristian Hera.

protecţia solului, chezăşie pentru un viitor prosperAproape de finalul Pledoariei pentru sol, acade-

micianul Cristian Hera trage un simbolic, dar vehe-ment, semnal de alarmă, care ar vrea să răsune pe totglobul: „SĂ SAlVĂm pĂmântul”, acţiunecare este considerată „o datorie supremă” a fiecă-rui locuitor de pe planeta Pământ.

Într-adevăr, odată cu creşterea populaţiei glo-bului şi a intensificării folosirii resurselor de solau crescut pericolele de diminuare a potenţialu-lui productiv al acestor resurse, favorizate de ocultivare neraţională, de înrăutăţirea proprietăţi-lor solului, de secătuirea în elemente nutritive,de distrugerea masivă, haotică, a pădurilor, deintensificarea eroziunii solului şi altele. Subli-niază cu îngrijorare apariţia unei noi amenin-ţări, aceea a înstrăinării pământului, a vinde-rii lui unor cetăţeni din alte ţări şi exploatării înfavoarea acestora.

Aşa cum se remarcă, pământul nu este o marfăobişnuită, ci un patrimoniu, astfel că dreptul deproprietate al pământului nu este absolut; fiind undar al naturii, care se autoregenerează natural conti-nuu, în folosul colectivităţii de vieţuitoare (om şianimale), el aparţine acestei colectivităţi în primulrând şi apoi proprietarului, astfel că acesta nu poatedispune oricum de sol. Fiind un bun al naturii moş-tenit de la înaintaşi, el trebuie folosit şi lăsat moşte-nire generaţiilor ce vor urma cel puţin la acelaşinivel de calitate, de potenţial productiv. omul tre -buie să-şi schimbe atitudinea faţă de sol, conside-rându-l nu doar obiect de exploatare, ci partenerde convieţuire, veghind la menţinerea calităţilorlui şi a unei stări sănătoase în cadrul unei valori-ficări sustena bile (Swift, 1988; Florea, 2013, Hera,2009, 2013, 2016b).

Însăşi Uniunea Internaţională de Ştiinţa Solului(UISS) a abordat problema şi a alcătuit o listă deobiective ale ştiinţei solului şi sarcini de realizat(Latham, 1988, reprodusă de Florea, 2013). În acestsens se consideră necesar ca societatea să dea maimultă atenţie solului, ţinând seamă de multifunc-ţionalitatea lui, fiind implicat nu numai în agricul-tură şi silvicultură, ci şi în alte numeroase dome-nii (ştiinţe geonomice şi ale mediului, ecologie,biologie, ştiinţe medicale, ştiinţe economice, ştiinţesociale), iar ştiinţa solului să colaboreze strâns cutoate aceste ştiinţe.

Într-adevăr, cum se remarcă în Pledoarie, soluleste un patrimoniu pe care trebuie, avem datoriade a-l păstra, proteja şi utiliza sustenabil. Seface apel la puterea legislativă şi executivă aromâniei să reglementeze modul de păstrare şivalorificare a solului ţării, „izvor de existenţă ageneraţiilor de astăzi şi a celor care vin” (Hera,2016, p. 41).

Pentru urmărirea eficientă a evoluţiei calităţiisolurilor pe ţară are un rol important monitoringul60

calităţii solului, sistemul de supraveghere a unorindicatori de caracteristici de sol şi mediu ambiant,care urmăresc sistematic evoluţia acestor resursenaturale şi a potenţialului de producţie. Aceastăactivitate periodică reprezintă o cale operativă acunoaşterii modificărilor survenite în soluri şimediu în teritoriu, care permite o intervenţie adec-vată rapidă şi localizată pentru menţinerea unei efi-cienţe ridi cate în folosirea resurselor de sol şi aunei bune calităţi a acestora, asigurându-se o hranăsănătoasă.

Totodată, consider că studiile din reţeaua decâmpuri cu experienţe de lungă durată cu îngrăşă-minte şi managementul agricol în diferite condiţiide sol şi climă trebuie continuate şi poate chiar ex -tinse, pentru a urmări în timp evoluţia sistemuluisol-plantă şi a stabili cel mai adecvat managemental solurilor în cadrul asolamentelor specifice con-diţiilor de climă şi de sol.

rezervaţii naturale de soluriCu acest prilej, ridic problema înfiinţării unor

rezervaţii naturale de soluri. În România existănumeroase arii naturale protejate (Bălteanu et al.,2005; Bavaru et al., 2007) în care este evident pro-tejat şi solul, fără a se explicita acest fapt; solul nu afost considerat obiect de rezervaţie.

Totuşi, dacă în regiunile de deal şi munte, deregulă umede, sunt numeroase arii cu soluri subvegetaţie nativă (ce pot constitui martori de com-paraţie pentru solurile cultivate), în regiunile decâmpie şi podişuri joase practic toată suprafaţa esteutilizată de om, neexistând soluri sub vegetaţienativă ca reper de comparaţie, dar şi ca păstrător aledafonului şi genofondului specific condiţiilornative.

Academia Română, prin Secţia de ştiinţe agri coleşi silvice, în spiritul ei ştiinţific, ar trebui să iniţiezeun studiu referitor la situaţia solurilor din rezerva-ţiile existente şi să stabilească solurile care nu seîntâlnesc în nicio rezervaţie şi să propună rezervaţiicorespunzătoare, dar şi caracterizarea solurilornative.

Organizarea unor arii protejate sau rezervaţii desoluri şi vegetaţie nu trebuie privită ca un lux sau cunepăsare, ci ca o cerinţă de a avea un etalon faţă decare să se evalueze solurile cultivate, dar mai ales cao măsură de prevedere pentru asigurarea unor resur-se genetice ce se pot dovedi foarte utile în viitor

(pentru adaptarea unor plante rezistente la salinitate,la sodicitate, la secetă).

reflecţii ilustrative despre solÎnainte de a încheia discursul de recepţie, acade-

micianul Cristian Hera reproduce câteva aserţiunifăcute de-a lungul timpului de diferite personalităţipentru a da mai multă credibilitate Pledoariei pentrusol, printre care şi una a mea. În acelaşi scop îmi iauîngăduinţa de a adăuga câteva care mi se par edifi-catoare şi care măresc credibilitatea.

„Nu este nimic mai important şi care să meritemai multă atenţie în întreaga natură decât solul.Într-adevăr, solul este cel care face uscatul un mediuprietenos pentru omenire. Solul este cel care hră-neşte şi întreţine întreaga natură şi întreaga lumevie, depinde de sol care este sursa de bază a exis-tenţei noastre.”

(Friedrich Albert Fallou,Pedologie oder allgemeine

und besondere Bodenkunde, Dresden, 1962)

„Rare sunt câmpurile de activitate care să intere-seze mai multe categorii de oameni de ştiinţă casolul; pe lângă agronom, pedolog, silvicultor, chi-mist, microbiolog, botanist şi inginer de îmbunătă-ţiri funciare, studiile despre sol interesează pe geo-log, geograf, pe zoolog, pe economist, pe etnograf,pe istoric, pe sociolog şi ar trebui să intereseze totaşa de mult pe omul politic şi pe oricine are un rolde conducere şi răspundere în viaţa societăţii, viaţăa cărei putere se întemeiază în ultimă analiză pepământ.”

(Gheorghe Ionescu-Şişeşti, 1937)

„Dacă uităm de sol, uităm de noi înşine.”(Mahatma Gandi)

„Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul saucăldura pământului? Ideea mi se pare stranie…

Pământul este mama noastră şi ceea ce se întâm-plă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplăcopiilor pământului. Dacă omul batjocoreşte pămân-tul, pe sine se batjocoreşte. Noi o ştim de mult – nupământul aparţine omului, ci omul pământului.”

(Citat din scrisoarea unui şef de trib – PieileRoşii – adresată preşedintelui SUA, ca răspuns lacererea acestuia de a le cumpăra pământurile; repro-dusă de Constantin-Dulcan, 2009, în Inteligenţamateriei, p. 21 şi 24.) 61

Închei, subliniind ideea finală din Pledoarie aacademicianului Cristian Hera că avem datoria dea participa activ la crearea unei lumi stabile prina nu exploata rapace resursele naturale pentru aobţine profit cu orice preţ periclitând fertilitateasolului care ne asigură „pâinea noastră cea detoate zilele”, condiţie necesară pentru pace socia-lă şi continuitatea vieţii pe terra. Să considerămsolul partener de existenţă, şi nu doar un bun deexploatat!

„Să ne asumăm responsabilitatea de a păstra şiconsolida integritatea tezaurului naţional, bogăţiacea mai de preţ – PĂMÂNTUL” (Hera, 2016).

Sper ca toate aceste pledoarii să conştientizezepopulaţia şi în primul rând pe specialişti deimportanţa şi fragilitatea resurselor de sol şi săajungă la factorii de decizie pentru a lua măsu -rile adecvate.

La aceasta adaug urările mele pentru academicia-nul Cristian Hera de sănătate, viaţă lungă şi activăcu noi realizări pentru progresul ştiinţei solului,prosperitatea poporului român şi bunăstarea întregiiomeniri.

Bibliografie

Bavaru A., Godeanu S., Butnaru Coralia, Bogdan Al., 2007, Bio-

diversitatea şi ocrotirea naturii, Editura Academiei Române, 580 p.Bălteanu D., Dumitraşcu Monica, Ciupitu D., Geacu S., 2005,

Ariile naturale protejate, în România, Spaţiu, Societate, Mediu,Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 354–366.

Florea N., 2013, Solul, partener de existenţă, Bucureşti, 365 p. Florea N., 2014, Solul şi planta, uzină producătoare de mate-

rie organică vegetală la scară globală, Simpozionul naţional„Folosirea îngrăşămintelor minerale şi organo-minerale în agricul-tură”, Editura Agris. Revistele Agricole, Bucureşti, p. 87–97.

Florea N., 2016a, Solul, sistem natural coerent, cosmo-geo-biotic, autoorganizat. Abordare din perspectivă energetică, re vista„Academica”, Anul XXVI, nr. 2–3, 304–305; 29–35.

Florea N., 2016b, Factori pedogenetici sau condiţii ale dina-micii solului? Rolul energiei pentru dinamica şi dezvoltarea solu-lui, revista „Academica”, anul XXVI, nr. 9, 311, p. 19–23.

Hera Cr., 1999, Agricultura durabilă-performantă, Edi turaAgris, Bucureşti, 320 p.

Hera Cr., Şchiopu D., 2001, Cercetarea ştiinţifică şi agricul -tura durabilă, Editura Agris, Bucureşti, 365 p.

Hera Cr., Oancea I., 2002, Folosirea raţională şi conservareasolurilor româneşti, Editura Academiei Române, Bucureşti, 215 p.

Hera Cr., Oancea I., 2003, Probleme actuale ale agriculturii încontextul integrării europene şi al globalizării, Edi tura Agris,Bucureşti, 99 p.

Hera Cr. (coordonator), 2006a, Lumea rurală – astăzi şi mâine,Editura Academiei Române, 313 p.

Hera Cr., Klepş Cr. (editors), 2006b, Soil Fertility and theFuture of Agriculture in Europe, Publishing House of the Roma-nian Academy, Bucharest, 255 p.

Hera Cr., 2012, Agricultura României, prezent şi viitor, Edi -tura Academiei Române, Bucureşti, 187 p.

Hera Cr. (editor), 2013, Agricultura, domeniu strategic pentrusecuritatea şi siguranţa alimentară, Editura Academiei Române,Bucureşti, 480 p.

Hera Cr., Dumitru M., Dorneanu A., 2014, Folosirea îngrăşă-mintelor minerale şi organio-minerale în agricultură, EdituraAgris, Bucureşti, 550 p.

Hera Cr. (editor), 2015, Al VIII-lea Congres Mondial de ŞtiinţaSolului, Pledoarie pentru sol, Editura Academiei Române, Bucu-reşti, 193 p.

Hera Cr., 2016a, Cercetarea ştiinţifică din agricultura Româ-niei, în cea mai accentuată criză, revista „Academica”, anulXXVI, nr. 7–8, 309–310, p. 65–67.

Hera Cr., 2016b, Pledoarie pentru sol. Elogiu slujitorilorpământului românesc, Discursuri de recepţie, Editura AcademieiRomâne, Bucureşti, 56 p.

Kovda, V.A., 1973, Osnovî ucenia o pocivah, volumele 1 şi 2,Editura Nauka, Moskva.

Saidel T., 1927, Ştiinţele fundamentale şi agricultura, Viaţaagricolă, 23–24, Bucureşti, p. 719–731.

Swift, Michael John, 1988, Integrating Soil Systems and So -ciety, în volumul Introductory Conferences and Debates, 16th

World Congress of Soil Science, Montpellier, p. 59–74.***, 2004, Academicianul Cristian Hera la 70 de ani, Editura

Ceres, Bucureşti, 416 p.***, 2008, O viaţă dedicată ştiinţei agricole, Academicianul

Cristian Hera la 75 de ani, Editura Terra Nostra, Iaşi, 350 p.***, 2013, Cristian Hera, 80. O viaţă dedicată oamenilor, Edi-

tura Academiei Române, Bucureşti, 361 p.

62

Omagierea lui Victor Babeș

Victor Babeş este unanim recunoscut ca fiindunul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai medi-cinei româneşti.

În 1926, la trecerea în nefiinţă a lui VictorBabeş, un alt mare reprezentant al şcolii medicaleromâneşti, Gheorghe Marinescu, afirma că cel dis-părut a fost „cel care a păstrat făclia ştiinţei româ-neşti timp de 40 de ani, cel mai ilustru reprezentantal ştiinţei medicale româneşti.”

Desigur avem numeroase exemple ale unorcunoscute personalităţi ale ştiinţei, artei, culturiiromâneşti, care, după studii în străinătate, cu presti-giu consolidat, revin în patria mamă să fie părtaşi laedificarea şi propăşirea ei.

Generaţia paşoptistă, formată cultural şi ştiinţificîn Occident, precum şi cea care i-a urmat, au fondat

Academia Română, instituţie simbol a românilor,dând în 1866 semnalul unităţii spirituale a acestuipopor.

Ce a urmat până în 1918 a fost un drum lung,parcurs cu dăruire, cu abnegaţie, de câteva genera-ţii de intelectuali, din toate regiunile locuite deromâni, pentru reîntregirea României.

Aproape nesperat, acest moment astral s-a petre-cut la 1 Decembrie 1918, românii convingând m arileputeri ale Europei că sunt demni de Marea Unire.

Victor Babeş s-a născut la Viena; tatăl, Vincen-ţiu Babeş, era bănăţean, iar mama, austriacă. Aurmat studiile medicale la Budapesta şi le-a finalizatla Viena. În anul 1885 a fost numit profesor extraor-dinar de histopatologie la Facultatea de Medicinădin Budapesta.

Victor Babeș – reprezentant strălucit al şcolii medicale româneşti*

Acad. Victor VoicuSecretarul general al Academiei Române

* Alocuţiune susţinută la sesiunea comemorativă organizată cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la dispariţia savantului Victor Babeş (11 noiembrie 2016, Aula Academiei Române)

Acad. Victor Voicu

63

A fost apreciat de importante personalităţi medi-cale ale vremii, K. Langer şi K. Rokitansky.

Între anii 1882–1886 a întreprins călătorii destudii în marile centre medicale ale Europei şi alucrat cu André Victor Cornil Louis Pasteur, RudolfWirchow şi Robert Koch. Din 1870 până în 1887,când a venit în România, publicase deja o sută delucrări ştiinţifice de mare relevanţă şi impact în his-topatologie şi microbiologie.

Colaborarea cu cel mai apropiat prieten al luiLouis Pasteur, André Victor Cornil, i-a oferit prile-jul să-i propună acestuia publicarea primului tratatde bacteriologie din lume Les bacteries et leur rôledans l‘étiologie, l‘anatomie et l‘histologie patholo-gique des maladies infectieuses, apărut la Paris întrei ediţii succesive (1885, 1886, 1890).

În plină glorie, Victor Babeş, la circa 33 de ani,a venit la Bucureşti şi a fost numit profesor de his-topatologie şi bacteriologie la Facultatea de Medi -cină din Bucureşti.

Mulți exegeţi, istorici ai medicinei şi noi toţiconsiderăm că Victor Babeş a pierdut nejustificatPremiul Nobel prin mutarea sa la Bucureşti. A fostpropus pentru acest premiu în perioada 1901–1949,din totalul de 19 nominalizări, 13 sunt pentru VictorBabeş, propuneri semnate de profesori români, prin-tre care D. Gerota, E. Juvara, Gh. Marinescu,M. Minovici, A. Obregia, Ș. Nicolau.

Care a fost motivaţia ce l-a determinat pe VictorBabeş să vină la Bucureşti? Precizăm că nimic denatură materială, niciun fel de avantaj! Pentru a neexplica acest comportament să reconstituim mediulfamilial în care s-a format Victor Babeş.

În mediul familial, remarcabila activitate de tri-bun al românilor din Banat şi Ardeal a tatălui său,Vincenţiu Babeş, a consolidat conştiinţa sa identi -tară, l-a motivat şi i-a cristalizat opţiunile. VincenţiuBabeş a fost avocat la Viena şi Budapesta, profesor,ziarist şi scriitor.

Vincenţiu Babeş a fost deputat al românilor dinBanat (în Dieta de la Viena) şi în Parlamentul de laBudapesta, a fost membru alături de AlexandruMocioni în grupul celor 21 de fondatori ai SocietăţiiLiterare Române (1866) şi apoi ai Societăţii Acade-mice Române (1867) şi în 1879, devenite AcademiaRomână.

Vincenţiu Babeş a luptat neobosit pentru dreptu -rile românilor, înfiinţând, cu alţi patrioţi români,Partidul Naţional Român din Transilvania în 1869,al cărui preşedinte a fost între anii 1891 şi 1892.

A condus revista „Albina” înfiinţată de fraţiiMocioni, adevărată şcoală de jurnalism. În aceastăatmosferă de luptă pentru drepturile românilor dinTransilvania, timp de 30 de ani, şi-a trăit VictorBabeş copilăria şi tinereţea.

Consecinţele au fost impresionante! Pur şi sim-plu Victor Babeş a venit la Bucureşti pentru a fi înslujba poporului său, conştiinţa sa identitară deromân l-a îndemnat să ia această decizie, fără ezi -tare. S-a identificat cu interesele poporului său, fărăsă se teamă de consecinţe.

Victor Babeş s-a dedicat total, cu marea sa forţămorală şi intelectuală, intereselor poporului român,ştiinţei româneşti, înscriind-o în rândurile perfor-manţei statelor civilizate. A urmat drumul luiPasteur şi Koch; a devenit unul dintre cei mai repu-taţi microbiologi ai lumii!

Câteva repere definitorii:– În 1887 a înfiinţat Institutul de Patologie şi

Bacteriologie din Bucureşti, primul institut de cer-cetare ştiinţifică românească.

– Concomitent a înfiinţat Centrul Antirabic, altreilea din lume.

O listă lungă de realizări ştiinţifice ale profeso-rului Victor Babeş marchează valoarea deosebită aacestui savant român.

– În 1893 Victor Babeş a fost ales membru alAcademiei Române.

– Între 1899–1900 şi 1918–1919 a fost vicepre-şedinte al Academiei Române şi preşedinte al Sec-ţiunii ştiinţifice (1922–1925).

Victor Babeş

64

– În 1924 a donat Academiei Române suma de240 000 lei pentru un premiu acordat celei mai bunelucrări cu un subiect medical.

Percepţia lui asupra problemelor de sănătate aleromânilor este realmente emoţionantă.

Vorbind despre institutul care încă din timpulvieţii sale îi poartă numele, Victor Babeş spunea:

„Institutul medical de cercetare trebuie să fiecentru de cercetare, centru de învăţământ medical,centru de seruri şi vaccinuri, precum şi for metodo-logic al politicii sanitare”.

Mesajul peste ani al lui Victor Babeş rămâne deemoţionantă actualitate. Acesta spunea în 1915:

„Este un act de cel mai pur patriotism dacătineretul medical, entuziasmat pentru adevăr şiprogres, fiind în contact zilnic cu profesorii săi şicunoscători de mişcarea ştiinţifică din străinătate,a luat sub scutul său adevărata ştiinţă din aceastăţară.

Fiţi convinşi că nu este departe timpul undedrepturile şi aspiraţiunile României vor fi apre ciatede areopagul Europei, nu după numărul ostaşilornoştri, nu după agitaţiunile politicienilor interesaţi,ci după valoarea culturală şi civilizatoare a neamu-lui românesc, care e reprezentată în prima linie prinştiinţa română, nu după ştiinţa germană sau fran -ceză transplantată, cu mai mult sau mai puţinsucces la noi, dar prin ceea ce românii au creatnepieritor în ţara lor şi pentru care lumea civilizatăle va fi recunoscătoare”.

Pentru a ilustra mai mult profunzimea convinge-rilor sale aş vrea să amintesc faptul că în şedinţa din2/15 noiembrie 1918 a Academiei Române, dupăeliberarea Bucureştiului de trupele străine, VictorBabeş afirma:

„Libertatea pe care n-am preţuit-o niciodatăîndeajuns şi-a făcut din nou apariţia. Suntem iarăşiliberi. Români liberi în toate acţiunile şi aspiraţiilenoastre şi mai aproape ca oricând de înfăptuireaidealului naţional”.

Implicarea lui constantă şi autoritară în pro -blemele sociale şi socio-medicale rămân repere deresponsabilitate şi civism. A rămas monumentalăafirmaţia lui Victor Babeş, în 1901, privind pelagra:

„Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, alacestei ruşini naţionale, vi-l spun eu: împroprietări-rea ţăranilor”.

Victor Babeş a fost stimat şi iubit de studenţiisăi, mărturie fiind omagiul Societăţii studenţilor înmedicină, astfel:

„Cercetări şi demonstraţii fră mântă neîncetatclădirea ce se înalţă falnic pe cheiul Dâmboviţei şicare spune de departe străinilor că în România şti-inţa este activă şi că România este recunoscă toaremarelui ei cetăţean, Profesorul Victor Babeş, careşi-a ridicat ţara, prin munca şi efortul său, la înălţi-mea tuturor statelor civilizate”.

Nu acelaşi lucru îl percepeau probabil, autori-tăţile.

Deşi la 2 martie 1925, Institutul de Patologie şiBacteriologie (1887) a devenit Institutul „VictorBabeş”, acest lucru nu a împiedicat pensionarea pro-fesorului Babeş la 1 octombrie 1925.

La scurt timp, marele savant s-a stins din viaţă,la data de 19 octombrie 1926.

Victor Babeş rămâne un reper de anvergurăştiin ţifică şi morală neobişnuită, particulară pentrupoporul român.

Noi, toţi cei prezenţi şi viitori, păstrăm şi vompăstra o vie şi nestinsă recunoştinţă marelui savantromân Victor Babeş.

65

Stimaţi colegi, Voi prezenta câteva lucruri legate de ceea ce

cred eu că-i reprezintă pe cei trei mari stâlpi ai medi-cinei româneşti, care s-au născut, în ordine cronolo-gică, în anii 1854 (Victor Babeş), 1863 (GheorgheMarinescu), 1869 (Nicolae Paulescu). Fiecare dintreei ar fi putut primi Premiul Nobel, dacă rămâneau înFranţa şi se declarau francezi. Este mai bine că nul-au primit, venind aici, decât dacă l-ar fi primitrămânând acolo, pentru că ei fac parte dintr-o gene-raţie de fondatori iluştri ai unor domenii medicale şivor rămâne, pentru totdeauna, în istoria medicineiromâneşti.

La vârsta de 25 de ani, Victor Babeş a publicat olucrare foarte interesantă, Consideraţiuni asuprarăspunsului ştiinţelor naturale către filosofie. Poatear trebui să avem şi noi o lucrare cu filosofia medi-cinei româneşti, pornind şi de la îndemnul pe careVictor Babeş l-a dat, în tinereţea lui. Probabil că

tinereţea este un atribut interesant, aşa cum şi vârstaînaintată are atributele sale.

În 1884, Babeş a descoperit granulele metacro-matice ale bacteriilor, care au primit şi numele lui,cu imagini impresionante, chiar pentru noi, astăzi.În 1885, el a pus, într-un fel, bazele tratamentuluiantimicrobian, ceea ce zicem noi astăzi că este trata-ment antibiotic, legat de concurenţa vitală a bacte-riilor şi de tentativa de terapeutică bacteriologică.Victor Babeş a anticipat o clasă de medicamente,care va fi necesară pentru tratamentul unui spectrularg de boli.

Un an de graţie a fost 1885, pentru că, împreunăcu Victor André Cornil (în acelaşi an a mai fostpublicată o lucrare, în care autorii erau primulBabeş, apoi Cornil) a publicat primul tratat de bac-teriologie din lume. Interesul a fost atât de mare,încât alte două ediţii au apărut succesiv în 1886 şi1890. Câte lucrări mari sunt republicate atât de


ramificaţiile interdisciplinare ale cercetărilor lui Victor Babeş*Acad. Constantin Ionescu-Tîrgovişte

Acad. Constantin Ionescu-Tîrgovişte

66

re pede? Într-adevăr, domeniul respectiv evolua cu oviteză extraordinară; la nivelul acestei viteze şi cuaceeaşi forţă se afla Victor Babeş. Interesant denotat că în acelaşi an, aceiaşi autori mai publicau olucrare conexă, în care Victor Babeş era primul şiCornil cel de-al doilea.

În 1887 s-a emis legea prin care a fost numit pro-fesor la Facultatea de Medicină – deci, a fost ne voiede o lege specială; în acelaşi an cu Victor Babeş, aumai fost numiţi profesori chirurgul Asachi la Iaşi şiclinicianul Kalinderu la Bucureşti.

În 1888, Victor Babeş a descoperit grupul para-ziţilor ce îi poartă, într-un fel, numele – babesiile.Acestea reprezintă o categorie specifică de germeniaflaţi între microbi şi paraziţi. Data publicării înrevista Institutului „Pasteur” a acestei descoperiri,făcută la Paris, a fost 14 noiembrie.

La 6 mai 1888 a avut loc prima vaccinare împo-triva turbării în Institutul Antirabic din Bucureştiînființat de Victor Babeş şi pe care l-a condus pânăla moartea sa. Iată, deci, că a realizat în mod practicceva, pentru aplicaţia directă, clinică şi cu implicaţiiimediate şi foarte importante, pentru că alt tratamentnu exista pentru această maladie.

La 30 martie 1894, Victor Babeş a prezentat, laRoma, lucrarea Statul în faţa nevoilor cercetăriibacteriologice – deci, statul trebuia să se îngrijeascăde această problemă – şi indica responsabilitateastatului faţă de sănătatea populaţiei, referindu-se, înspecial, la populaţia românească de la acea vreme.

În 1895, lucrarea Recherche sur la vaccinationanthirabique (publicată în Analele Institutului„Pasteur”), arată că Victor Babeş este unul dintreprincipalii (poate chiar principalul) cercetători înacest domeniu. Victor Babeş – Kalinderu au maipublicat Memorii asupra leprei în România (încăexistau leprozerii pe vremea aceea). Victor Babeş şiLevaditi (1874–1953) au publicat, în anul 1897, olucrare care aborda reacţia imună, în perioada cândConstantin Levaditi era încă student la Medicină.Babeş forma o nouă generaţie de reprezentanţi ai şti-inţei medicale româneşti, Levaditi făcând o carierăstrălucită la Paris. Aceasta ne obligă şi pe noi, toţicei care am ajuns în poziţia de profesori, să ne gân-dim din timp la cei care ne vor continua eforturile.

În anul 1901, Victor Babeş a publicat în limbagermană, la Viena, monografia Pelagra (nu ştiudacă ea a fost tradusă în limba română, dar conţinu-tul ei cu siguranţă a fost larg mediatizat). Pelagra erauna dintre marile probleme de sănătate ale popu -laţiei României, pentru că mulţi dintre ţăranii

români, lipsiţi de uneltele agricole, care au apărutceva mai târziu, aveau ca principală hrană porum-bul; grâu nu puteau cumpăra, pentru că era preascump. Porumbul, lipsit de un aminoacid esențial șiadeseori ţinut în condiţii improprii, mucegăia, dis-trugându-i-se calitatea. Mămăliga, obţinută prinmăcinarea lui, se consuma împreună cu murături,varză de regulă. Ca urmare, pelagra era cauzată deaceastă alimentaţie precară, care făcea ravagii înMoldova, Muntenia şi în Oltenia. Cu patru-cincidecenii în urmă, pelagra mai putea fi ocazionalvăzută în unele clinici medicale din Bucureşti.

Împreună cu mai mulţi oameni de ştiinţă, VictorBabeş şi-a exprimat ataşamentul şi înţelegerea faţăde răscoala ţărănească din 1907, justificată deexploatarea nemiloasă a țăranilor şi care a pornitdintr-o comună din nordul Moldovei, denumită Flă-mânzi – numele acesta spune tot despre ceea ce sepetrecea – când două judeţe erau ţinute în mâna adoi avocaţi, care îşi însuşiseră toate terenurile ţăriide atunci.

Victor Babeş era format la şcoala franceză,deşi a urmat învăţământul iniţial la Viena. Deşi aurmat învăţământul universitar la Viena, ajungândasistent şi la Budapesta, şi-a continuat studiile laParis, unde și-a susţinut, în 1892, teza cu titlulContribution à l’étude des Mastzellen et de laMastzellen-Leucocytose. Tot la Paris a făcut multedintre descoperirile lui, despre care au vorbit cole-gii mei. Ele fac o interesantă legătură între imu -nologie şi microbiologie. Către sfârşitul secoluluiXIX a revenit în ţară, dedicându-şi întreagaenergie ştiinţei medicale româneşti şi înfiinţândinstitutu, care acum îi poartă numele. A fost nomi-nalizat de şapte sau opt ori pentru Premiul Nobel,pe care însă nu a reuşit să îl obţină. În esenţă, credcă e mai bine să fii o valoare Nobel, decât să fii ovaloare oarecare, care a primit Premiul Nobel, aşacum se mai întâmplă uneori.

De mai multă vreme gândesc la un proiect,care să imortalizeze personalităţile medicaleromâneşti, echivalent cu Rotonda scriitorilor dinCişmigiu. Îl rog pe domnul rector prezent aici săse implice, împreună cu domnul academicianVictor Voicu, cu forţa Academiei Române, cu ceaa Asociaţiei Medicale Ro mâne şi să realizăm acestobiectiv. Ar fi frumos ca undeva, poate în Cişmi-giu sau în parcul de lângă Facultatea de Medicină,să se găsească un loc unde valorile medicale româ-neşti să fie privite de cei care trec prin parc.

Vă mulţumesc pentru atenţie!67

Să aduci, sub cupola Academiei Române, unomagiu profesorului Victor Babeş la 90 de ladispariție, presupune să transmiți un mesaj, iarconținutul acestuia ar trebui să fie la înălțimeapersonalității evocate.

De aceea, mesajul pe care vă cer permisiunea săvi-l prezint azi este acela că pentru o personalitatecomplexă, precum aceea a profesorului VictorBabeş (despre care distinșii vorbitori din progamulzilei de azi au vorbit sau vor vorbi cu dragoste, cumândrie și admirație), pentru o personalitatecomplexă deci, numai în întregul ei semnificațiaunei opere exemplare poate fi descifrată cuadevărat.

În anul 1938, la împlinirea a 50 de ani de laprima vaccinare antirabică în România, cuvântarea

rostită de profesorul Emil Crăciun, directorul deatunci al Institutului „Victor Babeș”, cuvântareconsemnată de ziarul „Universul”, se încheia astfel:

„Ceea ce face nepieritoare memoria lui VictorBabeş este spiritul său, concepțiile largi și muncasa, al căror simbol este institutul, casa sa”.

De aceea, permiteți-mi să spun câteva cuvintedespre dimensiunea de ctitor a omului de științăVictor Babeş și, mai ales, despre în ce stare se aflăazi cea mai de preț moștenire pe care profesorul alăsat-o: Institutul care îi poartă numele. Aceastădenumire este din anul 1925, când, prin ÎnaltulDecret Regal nr. 778 din 2 martie i s-a dat titulaturade Institutul „Dr. Victor Babeş”, în onoareacreatorului și animatorului său. Este locul la

institutul „Victor Babeş” astăzi*

Mihail Eugen Hinescu**


** Prof. dr., director general, Institutul Naţional de Patologie „Victor Babeş”

Prof. dr. Mihail Eugen Hinescu

68

edificarea căruia profesorul a fost martor, sfătuitoral arhitectului și locul în care, în fiecare laborator, pefiecare culoar, pe fiecare scară, în bibliotecamonumentală, cel ce pășește astăzi nu poate să nufie fulgerat de un gând: pe aici au trecut pașii profe-sorului, aici a lucrat, aici a notat în caietul său delucru un fapt experimental sau o idee nouă, sau,poate, a avut o conversație de câteva clipe cu unpacient. În fapt, e locul în care și-a petrecut cea maimare parte din timp.

În ce mod ar putea fi omagiat mai bine profeso-rul în zilele noastre, decât printr-un efort de duratăde a păstra prestigiul unei instituții ajunse, iată, încel de-al 129 an de la înfiinţare.

Despre raportul dintre tradiție, continuitate șiinovație voi încerca să vorbesc astăzi. Continuitate,tradiție și inovare, care doar împreună dau o identi-tate creatorului de școală și instituției pe care ne-alăsat-o moștenire.

Din 1902, institutul funcționează în aceeașiclădire, denumită de proiectantul său Louis Blanc,arhitect elvețian stabilit în România, drept Institutulde Bacteriologie, ca parte a proiectului amplu deedificare a Facultății de Medicină din București,desenate de același arhitect.

Clădirea de pe Splaiul Independenței, aflată aziîn cel de-al 114-lea an de existență, găzduiește neîn-trerupt aceeași instituție, cu același obiect de activi-tate. Din nefericire, acest fapt nu se încadrează, așacum se întâmplă în unele țări occidentale, într-otradiție păstrată în bloc de către mănunchiuri deinstituții, ci, mai degrabă se așază în rândulexcepțiilor, în rândul întâmplărilor sin gu lare. Pecâte firme din București scrie la poartă, fondat la1887? În lume, în același an, la Paris era fondatInstitutul Pasteur, iar la Washington lua naștereAmerican Physiological Society.

La momentul înființării sale, institutul era primaorganizație de cercetare din țară, și aceasta „nu”numai pentru domeniul biomedical, ci pentru toatedomeniile.

Înființat pentru a fi deschizător de drumuri îndomeniul cercetării, dar, în același timp, șidestinat să participe nemijlocit la îmbunătățireastării de sănătate a locuitorilor Bucureștiului,institutul păstrează și azi direcțiile trasate de înte-meietorul său: cercetare, învățământ și serviciimedicale acordate populației, azi prin Centrul săude diagnostic.

despre locInstitutul se desfășoară astăzi pe o suprafață utilă

de circa 3800 de m2, în corpul central al clădirii, lacare se adaugă clădirea Centrului de diagnostic.Laboratoarele funcționale azi sunt cele de anatomiepatologică, imunologie și imunopatologie, biochi-mie, biologie celulară și medicină moleculară,genetică moleculară, radiobiologie și patologieultrastructurală.

despre oameniÎn institut lucrează azi 148 de persoane, dintre

care 37 de doctori în știinţe; 17 sunt și cadre didac-tice. În garnitura personalului au fost integrate 16persoane formate în universități importante din zecețări: Marea Britanie, Franţa, Elveţia, Belgia, Olanda,Suedia, Israel, SUA, Canada, Japonia.

Cel mai nou angajat are 26 de ani şi este absol-vent al Universităţii Oxford și doctor al Uni -versităților din Leiden și Bordeaux (cu o teză încotutelă); specializarea: matematica pură; misiuneasa: să creeze un nucleu de bioinformatică pentruinterpretarea și analiza volumelor foarte mari dedate.

despre proiectele oamenilor Nu voi face un inventar al tuturor proiectelor în

derulare sau finalizate recent. Voi menționa că estevorba despre:

– proiecte de cercetare obținute în competițiilenaționale și internaționale;

– proiecte de modernizare a clădirii, a spațiilor,a infrastructurilor, de la rețelele electrice la rețeauaIT, de racordare la platformele de acces lainformația științifică (precum proiectul Anelis plus),aderare la clustere;

– cinci proiecte de formare profesionalăfinanțate din fonduri europene;

– trei proiecte de transfer al cunoștinţelor subîndrumarea unor cercetători cu mare experiență dinstrăinătate, dintre care un proiect abia a demarat încoordonarea unui profesor de la Universitatea dinMadrid;

– un proiect de genetică în parteneriat, în pro-gramul „Orizont 2020”.

despre infrastructurăCele mai recente modernizări şi dotări s-au

finalizat în decembrie 2015. Un număr de 12 echi-pamente de ultimă generație în valoare de peste100 000 euro fiecare (două dintre ele în valoare de 69

peste 1 000 000 de euro) și modernizarea și reechi-parea completă a Laboratorului de anatomiepatologică, înființarea unui Laborator debioimagistică, într-o construcție nouă, sunt toaterezultatul unui proiect din fonduri europenedesfășurat în 18 luni. Au fost create atunci 12 noiposturi de cercetare.

În chiar aceste zile și săptămâni, urmare a uneifinanțări de peste un milion de lei, prin programul deinvestiții de la Agenția Națională de Cercetare seînlocuiește în întregime acoperișul in stitutului și sepregătește un proiect amplu de consolidare șirefacere a clădirii.

despre întâlnirile oamenilor Locurile de întâlnire a oamenilor din institut

sunt şedințele de raport de progres, meeting-urile deconstituire a consorțiilor cu care se depun aplicațiicomune, reuniunile de informare asupra capacitățiitehnologice, ședințele consiliului știinţific, cursurilede formare, sesiunile anuale ale institutului, se -siunile Societății de Imunologie, pe care institutul ogăzduiește, sau întâlnirile Asociației „Comunic”, pecare echipa institutului tocmai a înființat-o, în cola-borare cu cadre didactice de la Universitatea de ArtăTeatrală, de la Facultatea de Biologie și Facultateade Filosofie de la Universitate.

Institutul are două amfiteatre renovate recent, încare an de an, săptămână de săptămână, intră sute destudenți ai seriilor anilor I și III de la Universitateade Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, principalainstituție parteneră.

Un alt spaţiu de întâlnire este spațiulpublicațiilor internaționale. Peste 500 de publicațiiindexate ISI în ultimii zece ani și un indice Hirschde 42 sunt datele la zi.

despre administrațieUn institut național este astăzi o instituție

fragilă, lăsată să își rezolve singură dificultățile definanțare, dificultățile generate de o legislațiestufoasă și interpretabilă, de nesfârșite controale,derulate pe timpul proiectelor și ani după finalizarea

lor, controale însoțite de o interminabilă birocrație.Fără o echipă de suport administrativ remar -

cabilă, un astfel de institut poate cu ușurință săajungă în derivă. Și, din nefericire, exemple ar fimai multe. Nu însă în cazul Institutului „VictorBabeş”, în care entuziasmul și competența unuigrup de cercetători demni de toată admirația au fostși sunt dublate de o echipă administrativă foartededicată.

Nu am fi sinceri până la capăt însă, dacă nu ammărturisi cu mâhnire că avem o datorie neonoratăfață de Profesor. Aflat în curtea instituției vecine,(Institutul „Cantacuzino”), locul de veci și monu-mentul în memoria profesorului Victor Babeş se aflăastăzi într-un stadiu de degradare ce impune măsuriurgente. Împreună cu domnul profesor Calistru, careprezentant al Fundației „Victor Babeş”, și cu toatăconducerea institutului am convenit să le reparăm.Recent am obținut acordul conducerii interimare aInstitutului „Cantacuzino”, ca împreună să ștergemaceastă pată nemeritată de pe blazonul comunitățiimedicale. La finalizarea lucrării vom redeschideuna dintre porțile ferecate dintre cele două institutevecine, iar vizitatorii Institutului „Victor Babeș” vorputea aduce, din nou, un omagiu la locul de veci alProfesorului.

despre viitorUn eseist contemporan scria recent:„Ca să întrevezi spiritul trebuie să vezi întregul,

ca să prinzi omul trebuie să cuprinzi umanitatea, iarca să regăsești ideea, trebuie să găsești principiul.(…) Educația constă în a transmite «ceea ce estemai de preț», iar principiul educației constă în«conversația neîntreruptă»”.

Voi încheia, parafrazând acest eseist și voi spunecă în încăperile institutului pe care l-a construit,conversația începută de profesorul Babeş continuăși astăzi, neîntreruptă… Iar misiunea noastră, a celorcare avem onoarea să lucrăm acolo, este sămenținem vie, neîntreruptă, această conversație.

Este cel mai frumos omagiu pe care îl putemaduce Profesorului…

70

Domnilor academicieni, Distinsă adunare,

În urmă cu 113 ani, în anul 1903, în Aula Aca-demiei, Victor Babeș spunea: „Astăzi, în anul 1903,ca urmare a cercetărilor din domeniul bacterio -logiei și dezvoltării fără precedent a microbiologiei,trăim o adevărată bacteriofobie”.

Își permitea autorul primului tratat de bacterio-logie clinică, publicat la Paris în anul 1885 să elabo-reze astfel de apoftegme.

Referitor la vaccinarea antirabică, amintesc fap-tul că primul personaj vaccinat a fost Nicolae Arde-leanu, un soldat din Focșani, mușcat de lup; el a fostbeneficiarul primului vaccin.

Abordând cu multă emoție un fragment din acti-vitatea marelui om de știință Victor Babeș, mă înclincu respect și profundă recunoștință în fața valorii șidimensiunii cercetărilor sale științifice: peste 1500

de cercetări științifice publicate (primul Tratat debacteriologie; în titlul acestui prim tratat de bacte-riologie clinică sunt folosiți termeni care nu erauconsacrați în istoria medicinei universale.

Victor Babeș ne-a lăsat o moștenire intelectua-lă de o valoare incomensurabilă. Poate că una din-tre cele mai importante descoperiri ale omenirii oreprezintă utilizarea antibioticelor, medicamentecare au salvat milioane de vieți. Numele lui VictorBabeș este și va fi întotdeauna strâns legat deapariția antibioticelor. Cele două probleme, anta-gonismul microbian și antibioza, trebuie bine fixa-te; în ceea ce privește antagonismul microbian,între două sau mai multe specii bacteriene, trebuieprecizat că fenomenul în sine a fost cunoscut cumult timp înainte de a fi indentificate microorga-nismele.

Înainte de a se vorbi de lumea infrastructurală, încele mai vechi timpuri vracii utilizau diverse cata-

Victor Babeş – precursor al conceptului de antibioză*Petre Iacob Calistru**


** Prof. univ., Catedra de boli infecţioase şi tropicale „Dr. Victor Babeş”, UMF „Carol Davila”

Prof. univ. Petre Iacob Calistru

71

plasme cu mucegaiuri, pe care le aplicau pe răni pro-duse în războaie sau în luptele cu animalele.

Există lucrări din perioada anilor 1871–1876,care prezintă unele succese terapeutice, după utiliza-rea unor cataplasme cu suspensii de penicilinium,fără să dea, însă, o explicație științifică acestor suc-cese terapeutice. Precizăm faptul că aceastăconcurență vitală dintre două sau mai multemicroorganisme explică mecanismul prin care serealizează antagonismul microbian.

Prima experiență in vitro, care a pus în evidențăantagonismul microbian, a fost realizată de primuldiscipol al lui Pasteur, dar experiența decisivă a fostefectuată în 1877 de către elevul său. El a remarcatcă bacilul anthracis nu se multiplică în urina tul -bure, ci se multiplică foarte bine în urina limpede,adică în urina sterilă.

Cei doi cercetători, Pasteur și Joubert, au denu-mit fenomenul „concurență vitală” și i-au dat o inter-pretare inspirată din horticultură, și anume: dacăîntr-o grădină se cultivă numai flori și sunt înlătu ratesau sunt păzite de invazia buruienilor, atunci florilevor creşte bine. Dacă, în schimb, buruienile vor fimai hrăpărețe și vor năvăli peste flori, atunci florilenu vor crește. Evident că această motivație nu a fostde natură să mulțumească oamenii de știință, astfelcă cei doi, Pasteur și Joubert, care aveau experiențăîn cercetarea științifică, dar nu aveau o pregătire îndomeniul medical, au considerat că substanțele nutri-tive erau consumate în urina tulbure și atunci când afost introdus bacilul anthracis, acesta nu a mai găsitcele necesare pentru a se multiplica.

Aceasta nu a fost numai o impresie trecătoare alui Pasteur, ci, mai mult decât atât, el și-a consolidatîn mod eronat teoria mediului epuizat.

În susținerea teoriei mediului epuizat, Pasteur afost convins, de multe ori, de justețea teoriei sale,fapt care i-a făcut pe cei doi cercetători să-șilimiteze observațiile, fără a continua cercetările înscopul lămuririi antagonismului microbian.

În anul 1882, aflându-se la Berlin, în laboratoa-rele lui Rudolf Virchow, Victor Babeș a citit artico-lul publicat de Pasteur şi, în mod firesc, și-a pusurmătoarele întrebări:

Este concurența vitală a microorganismelor oparticularitate a Bacillusului anthracis sau este unfenomen mai larg întâlnit în lumea infrastructurală?

Poate fi explicat acest fenomen numai prin epui-zarea mediului nutritiv?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, Babeș aales ca substrat nutritiv mediile solide, care, în

paranteză fie spus, nu erau cunoscute în vremea res-pectivă în laboratoarele lui Pasteur.

Încă din 1882, Babeș a folosit o invenție a sa șianume cutiile, care se numes „cutii Petri” (descope-rite de Victor Babeș). „Am comandat unui sticlarniște cutii mari circulare de sticlă, închise cu capac.Ele au fost sterilizate și apoi au fost umplute cuagar-agar. Agarul fiind, apoi, sterilizat de trei ori laetuvă, a fost înconjurat cu un inel de cauciuc, pen-tru a-l închide bine. Agarul se însămânțează cu unfir de platină care a fost înmuiat într-o cultură bac-teriană. Se face un prim cerc mare pe suprafața sa.Se închide cutia și se pune la temperatura necesitată,spunea Babeș, de 37 de grade. Cultura crește for-mând un cerc complet și foarte neted. Se lasă astfelopt zile, după care se incubează cultura unui al doi-lea microb în striurile puțin întinse, paralele cuprimul cerc, și ocupând un segment care radiază dela centru spre periferie. [ ...]

Procedăm tot astfel alături cu o bacterie dintr-oaltă specie și mai departe cu opt, zece specii debacterii și mai mult. Dacă primul striu, cel maiapropiat de cercul mare ocupat de culturacircumferențială se dezvoltă cam în stare normală,aceasta arată că nu a fost în niciun fel stânjenit. Ațivăzut, în schimb, cât a crescut el.”

Așadar, Babeș a înțeles, încă din anul 1885, căantagoniștii secretă substanțe difuzibile, iar acesteasunt responsabile de acțiunea bacteriostatică față decelelalte bacterii, care sunt în imediata lor vecinătate.

În ciuda acestei precizări definitorii pentru înce-putul antibiozei, Victor Babeș nu exclude total uneleînțelesuri ale teoriei pasteuriene, a mediului epuizat.Cercetătorul român a fost pasionat de studiulasociațiilor microbiene. El a efectuat, în anii 1890 și1912, numeroase experiențe cu tulpini vechi, consta-tând că acestea nu mai posedă virulența inițială și nuse pot compara, ca patogenie, cu şușele replicative.

Ceva s-a produs în mediu, iar acel „ceva”influențează virulența. Babeș nu s-a referit nicioclipă la faptul că şușele vechi își pot pierde patoge-nia, din cauza lipsei substanțelor nutritive, ci aexplicat, modern, fenomenul de îmbătrânire prinautoantibioză.

Victor Babeș menționează, încă din anul 1885,că metoda permitea să aprecieze calitativ și cantita-tiv gradul de antagonism microbian dintre două saumai multe specii bacteriene.

El a inventat antibiograma cu 55 de ani înainteaenglezului N.G. Heatley, cu toate că cercetătorii dinvestul Europei îl promovează pe N.G. Heatley cainventator al antibiogramei.72

când un romancier modelează istoria științeiÎn 1959, în epoca de entuziasm debordant al tra-

tamentului cu penicilină și streptomicină, cândlumea își închipuia că bolile infecto-contagioase aufost învinse definitiv și când rezistența bacterianăera aproape necunoscută, André Maurois lansa best -sellerul La vie de Sir Alexander Fleming. Carteascrisă cu talent îl ridica pe A. Fleming la rangul de„uriaș binefăcător al omenirii”. În parte, aserţiuni-le lui Maurois se bazau pe un adevăr: în 1928 bac-teriologul englez observase antagonismul dintre ciu-perca microscopică penicillium și stafilococi și adedus că respectiva ciupercă este „dușmanul natu-ral” al unor specii de bacterii, că posedă în structurasa o substanță difuzibilă (penicilina). Fleming a pre-supus încă de atunci că, purificată de chimiști, peni-cilina va putea să devină o armă eficace împotrivaunor germeni bacterieni.

Așadar, să reținem anul descoperirii penicilineide către Alexander Fleming (1928), precum și anii1935–1939, perioadă în care biochimistulH.W. Florey și colaboratorii săi de la Universitateadin Oxford au purificat penicilina naturală și autransformat-o într-un „elixir al vieții”. AlexanderFleming, Howard W. Florey și Ernst B. Chain aufost distinși cu Premiul Nobel pe 1945 cu men țiunea„pentru descoperirea și purificarea penicilinei șipentru evidențierea efectelor curative ale acesteiaîn bolile infecțioase”.

În biografia romanțată despre Fleming, AndréMaurois a acreditat ideea după care descoperireaantagonismului dintre penicillium și stafilococi afost o simplă întâmplare, fericită, desigur, dar,hazard pur; ceva de genul „lui Newton i-a căzut unmăr în cap și astfel a descoperit gravitația”.

Ciudat este că și profesorul Christian Brechot,actualul director al Institutului Pasteur din Paris, dela care ne-am fi așteptat să cunoască „profonde-ment” opera patronului său științific, nu pomeneștedespre meritul lui Pasteur în descoperirea antago-nismului bacterian, cunoscut în anii 1884–1890,sub numele de „concurența vitală a microorganis-melor”.

care este, de fapt, adevărul istoric?Descifrându-l după documentele vremii

(1882–1885) constatăm că descoperirea și primasemnalare scrisă a concurenței vitale din lumea

90 de ani de la dispariția lui Victor Babeș.Victor Babeș precursor al antibiozei și inventator al antibiogramei

Petre Calistru*Radu Iftimovici**

*Prof. univ. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București**Prof. univ., membru al Academiei de Științe Medicale

Victor Babeş

73

microorganismelor – ca fenomen al naturii și parti-cipant în dinamica evoluției – poartă semnăturile luiLouis Pasteur și Julles Joubert (unul dintre discipo-lii săi).

Pasteur și Joubert au descris antagonismul bac-terian în 1877, cu 51 de ani înainte ca A. Flemingsă-l semnaleze pe cel dintre stafilococ și ciupercamicroscopică penicillinum. Este de precizat căPasteur și Joubert nu au dedicat „concurenței vitalea microorganismelor” o lucrare specială, ci doar omențiune de câteva rânduri, cvasipierdută în„stufărișul” de cercetări și considerații ce priveainfecția omului și animalelor cu bacilul antraxului(12). Ca o simplă constatare, Pasteur și Joubert sem-nalau un fapt ciudat: bacilii antraxului cresc și sedezvoltă bine într-o urină sterilă; ei sunt în schimbopriți să se multiplice într-o urină deja infectată cualți microbi. Pasteur este cel care a numit acest feno-men „concurență vitală a microorganismelor” și aexplicat-o simplist: „lucrurile se petrec ca într-ogrădină unde buruienile, crescând, inhibă creștereaflorilor”. În fond, era o explicație darwinistă: luptapentru principiile nutritive. Reieșea, extrapolând, cămicrobii din urina infectată, respectiv stafilococii,streptococii sau alți germeni consumă rezervele dehrană, condamnându-i pe microbii antraxului la„moarte prin inaniție”. O atare părere a rămas înistoria științei sub numele de Teoria mediului epui-zat în substanțe nutritive.

Cele câteva rânduri din comunicarea semnată dePasteur și Joubert au trecut neobservate în cei şaseani care s-au scurs între 1877 și 1883. Nimeni, dințările dezvoltate, în care publicațiile Academiei deȘtiințe din Paris erau citite cu nesaț, nu a sesizat ce„comoară” se ascunde în modesta și aparent insig-nifianta observație a celor doi savanți francezi (ciu-dat, niciunul nu era medic: Pasteur era chimist, iarJoubert fizician).

Confirmând o altă aserțiune a lui Pasteur, „Noro-cul nu surâde decât spiritelor pregătite”, tânărulVictor Babeș, abia trecut de 29 de ani – deși ocupat„până peste cap” cu diferite „ispite intelectuale” alepatologiei infecțioase și anatomiei patologice ceaveau să constituie în 1885 tratatul Les Bactèries,scris împreună cu profesorul A.V. Cornil (primultratat de microbiologie medicală apărut vreodată) –a reținut și a meditat cu sagacitate la fenomenulantagonismului dintre bacterii.

Victor Babeș a fost așadar cel de-al doilea om deștiință (după Pasteur și Joubert, considerați o unitateși cronologie de gând), care a înțeles că respectiva

concurență poate deschide orizonturi largi încunoașterea biologiei microorganismelor și mai alesîn terapia antimicrobiană. Astfel, încă din anul 1883el s-a hotărât să modeleze în laboratorul său parizianacest fenomen. Nu a fost vorba de o simplă repro-ducere a observațiilor pasteuriene, ci de un plan vastde cercetări dedicate antagonismului dintre maimulte specii de bacterii. Dacă Pasteur și Joubert s-aureferit doar la antagonismul dintre bacilul antraxuluiși unii germeni comuni, Victor Babeș a inclus îninvestigațiile sale, alături de B. anthracis și alte spe-cii bacteriene, precum Bacillus prodigiosus, Micro-coccus indicus, Pasteurella avium etc. Studiind„indiferența” sau dimpotrivă „dușmănia” dintrediferitele specii de microorganisme, tânărul cercetă-tor român a dovedit în premieră că antagonismulbacterian nu este doar un fenomen particular ce ținede relația dintre bacilii antraxului și microbiicomuni, ubicuitari, ci este un fenomen larg răspân-dit în natură. Mai mult, cu peste 50 de ani înainte dedescoperirea penicilinei și 60 de ani înaintea aplică-rii ei în terapie, Babeș preciza că: „De tout façon,ces recherches montre qu’une bactérie donnéeempêche le developpement d’une autre espèce.L’étude continuée et généralisée de cette actionréciproque des bactéries, les unes vis à vis desautres, pourra conduire à des données thérapeuti-ques”. (1)

Iată, așadar, o invitație cât se poate de clarăpentru continuarea și aprofundarea fenomenului deantibioză, în scopul aplicării acesteia în combatereabolilor infecto-contagioase care, în acel timp, făceauravagii atât la oameni, cât și în aglomerațiile de ani-male. În legătură cu aceste cercetări ale lui VictorBabeș din deceniul 1883–1893 sunt de făcut douăprecizări importante.

Prima precizare şi cea mai importantă este căLouis Pasteur și Julles Joubert s-au limitat în 1877la o simplă semnalare a existenței concurenței vi -tale. Ei au abandonat subiectul, nu au trecut lareproducerea fenomenului în laborator fiindcă nu ausesizat vastitatea acestuia în natură.

Victor Babeș, dimpotrivă, este primul în lumecare a modelat experimental antagonismul bacte-rian, arătând cu această ocazie că explicația produ-cerii sale nu este faptul că una dintre speciile bacte-riene „fură” și epuizează mediul nutritiv, condam-nând-o la pieire pe concurentă, ci faptul că una orialta dintre speciile bacteriene secretă în mediul decultură o anumită substanță, care, asemenea uneitoxine, inhibă dezvoltarea concurentei. Lupta dintre74

spe ciile bacteriene ori dintre fungi și bacterii se dăcu arme chimice. Aceste „arme chimice” au fostnumite ulterior antibiotice și nu putem decât săadmirăm clarviziunea omului de știință român careaprecia atunci (1885) că „va veni o vreme cândchimiștii vor reuși să purifice aceste substanțe difu-zibile (antibioticele naturale n.n.), utilizându-le cusucces în terapie” (7).

Victor Babeș a continuat și după stabilirea sa laBucurești, în 1897, cercetările dedicate antibiozei.Evident, maladia cea mai de temut în aceastăperioadă fiind tuberculoza, investigațiile sale tera-peutice s-au îndreptat în această direcție. Din păca-te, aceste cercetări clinice și de laborator, întreprin-se între 1886–1888, împreună cu colegul său EmilCavaler de Pușcariu (1859–1928), profesor la Facul-tatea de Medicină din Iași, nu au adus rezultatelescontate (2). Astfel, după anul 1890, V. Babeș aabandonat studiul antibioterapiei, în favoarea altorteme de cercetare ce păreau pe atunci deosebit deimportante: profilaxia turbării, a pelagrei, a leprei,studiul unor neoplazii al unor boli parazitare la ani-male (Babesiozele) etc.

A doua precizare, metodologică, se referă lainventarea de către Babeș a antibiogramei difuzime-trice (1883–1885), metodă de lucru aproape ne -schimbată până în zilele noastre. Afirmația pareparadoxală. Cum „antibiogramă” cu șase deceniiînainte de intrarea în uz a primului antibiotic ope-rant: penicilina?

Dacă urmărim modul în care a procedat Babeșpentru testarea stării de antagonism dintre microor-ganisme, înțelegem cu ușurință că el este cu adevă-rat inventatorul antibiogramei. Mai întâi, recipientulîn care avea loc reacția era o cutie rotundă de sticlăcu capac, cunoscută în prezent pretutindeni în lumesub numele de cutii sau plăci Petri. Ele poartă nu -mele bacteriologului german Julius Richard Petri(1832–1921), un elev al lui Robert Koch și care, sezice, le-ar fi inventat în 1887 (13). În realitate, estedestul să răsfoim două dintre publicațiile parizieneale lui Victor Babeș (articolul despre concurențadintre bacterii din 1885 și mai ales ediția a II-a acărții Les bactéries din 1886), pentru a găsi descriseși desenate acele cutii de sticlă, inventate de fapt decătre cercetătorul român încă din 1882, cu cinci aniînaintea descrierii lor de către J.R. Petri.

„Am comandat unui sticlar niște cutii mari, cir-culare, din sticlă, închise cu capac, scria VictorBabeș în 1886. Ele au fost sterilizate și apoi um plutecu agar-agar. Aparatul a fost apoi sterilizat de trei

ori la etuvă, fiind strâns cu un inel de cauciuc, ca săse închidă bine...” (1). Cine ar mai putea astfel con-testa prioritatea acestei invenții, făcute publiceîntr-un tratat francez cu largă circulație? Numaiprestigiul enorm al școlii lui Koch a făcut ca acestecutii, absolut indispensabile și azi, să poarte numelelui Petri și nu cel al lui Babeș.

Este apoi metodologia antibiogramei, procedeuinventat de savantul român, încă din 1882–1883.

Victor Babeș a însămânțat, cu o ansă de platinăsterilizată, un anumit microb, făcând inițial un cerc(figura 2). A pus cutia de sticlă de sticlă la termostat(370C) și a așteptat cinci-opt zile, timp în caremicrobii însămânțați în cerc s-au dezvoltat, cultura„în cerc” devenind vizibilă. „După aceea, scrieBabeș, se însămânțează în striuri puțin întinse para-lele cu cercul inițial, alte câteva specii de bacterii...Dacă primul striu, cel mai apropiat de marele cerc,se dezvoltă normal, înseamnă că acea cultură bac-teriană nu este deloc stânjenită de bacteriile ce aucrescut inițial pe cercul mare. Dacă, dimpotrivă,există o influență nocivă a bacteriilor de pe cerculinițial asupra culturii însămânțate în striuri, vomputea aprecia la ce distanță se exercită aceastăinfluență, prin numărul de striuri, a cărordezvoltare a eșuat” (1).

Pentru a înțelege mai ușor modul în care tânărulsavant român de numai 29 de ani a inventat princi-piul antibiogramei și a realizat-o în fapt, reprodu-cem în figura de mai jos schema metodei, fără decare niciun tratament antiinfecțios nu poate fi con-ceput în medicina contemporană.

Așa cum se observă, și cum Babeș însușimenționează, metoda permitea încă din anii1884–1885 să se aprecieze, calitativ și cantitativ

75

(prin măsurarea distanței de inhibiție) gradul de„duşmănie” reciprocă (antagonism) la o multitudinede specii microbiene. Este clar că Babeș oferisemedicinei moderne antibiograma cu 55 de ani maiînainte ca biochimistul englez N.G. Heatley, unuldintre colaboratorii lui H.W. Florey de la WilliamDunne Institut din Oxford să „citească”, folosindexact metoda lui Babeș, antagonismul dintre peni-cillium notatum și stafilococul auriu, tulpinaOxford.

În experiențele din anii 1938–1942, britanicii aupus „cercul” mare soluţie de penicilină, iar striurileconcentrice conțineau, exact ca în metodologiaBabeș, diverse tulpini bacteriene la care se cercetasusceptibilitatea față de penicilină.

În ciuda faptului că laureații Nobel pentru peni-cilină din 1945, Fleming, Florey și Chain, nu și-aucitat precursorii, lăsând să se creadă că întreaga pro-blematică a antibiozei este proprietatea lor,numeroși alți cercetători, de data aceasta probi, aurecunoscut meritul lui Victor Babeș ca pionier șiinovator în domeniu și mai ales ca valorificator alunei simple observații pasteuriene care, fără tânărulbănățean de 28 de ani „avec son ésprit preparé” s-arfi pierdut în neant (3, 11).

De altfel, în istoria antibiozei, în cei 46 de aniscurși între experimentele prioritare ale lui VictorBabeș și penicilina lui Al. Fleming (1883–1929), înacest domeniu au fost aduse și alte contribuții careau statuat antagonismul dintre microorganismedrept o lege a evoluției în natură. De reținut faptul căși alți români au făcut încercări de antibioterapie; îlcităm aici doar pe internistul Nicolae Gh. Lupu, carea încercat încă din 1912 (9), să trateze tuberculozacu antibioticul pyocianoza, preparat de profesorulveterinar bucu reștean Paul Riegler după metoda ger-manilor Rodolph Emmerich și Oscar Loew. Dinpăcate, rezultatele au fost negative. Cum se știe,

prima armă cu eficacitate în infecția cu bacilul Kochnu avea să apară decât după trei decenii (streptomi-cina lui S.A. Wacksmenn, 1943).

Bibliografie

1. Babeș V., La concurrence vitale des bactéries, „Journal des

connaissance médicales pratiques”, Paris 1885, p. 321–323.

2. Babeș V., Concurența vitală cu privire la tuberculoză,

București.

3. Bulloch W., The History of Bacteriology, University Press,

Oxford, 1960, p. 19.

4. Cajal N. şi Iftimovici R., Din istoria luptei cu microbii și

virusurile, Editura Științifică, București, 1964, p. 179–185.

5. Cajal N. şi Iftimovici R., Victor Babeș, deschizător de drum

în microbiologie și virusologie, în V. Babeș, Opere alese, volumul

II, Editura Academiei Române, 1982.

6. Calistru P. şi R. Iftimovici, Europeanul V. Babeș, Editura

Medicală „Amaltea”, 2007, p. 55–68.

7. Cornil A.V. et V. Babeș, Les bactéries et leurs rôle dans

l’anatomie et l’histologie pathologique des maladies infectieuses,

F. Alcan Ed. Paris; 1er, 1885, 2eme, ed. 1886.

8. Iftimovici R., Creație românească în biologia universală,

Editura Albatros, 1977, București, p. 244–278.

9. Iftimovici R., Istoria universală a medicinei și farmaciei,

Editura Academiei Române, 2016, p. 450–451.

10. Lupu Gh. N., Cercetări asupra acțiunii bactericide și anti-

toxice a pyocianozei, Teza 1256, 1912, Facultatea de Medicină

București.

11. Moskovski D.S., Victor Babeș și rolul său în evoluția

microbiologiei contemporane (traducere după originalul rus), „Jur-

nal Mikribiologhii, Epidemiologhii i Imunologhii”, Moskva, 1949,

8, p. 32–34.

12. Pasteur L. et Joubert J., Charbon et septicémie, C.R. Acad.

Des Sciences, 1877, 16 juillet, Tom. LXXXV, no. 5, p. 106–107.

13. Petri R. J., Eine Kleine Modification der Koch’schen Plat-

tenverfahrens, 1887, Zbl. Bakt. 1, p. 279–280.

76

Mesdames et Messieurs les Membres de l’Aca-démie des Sciences,

Madame la Secrétaire perpétuel, Catherine Bré-chignac,

Monsieur le President de l’Académie des Sciences,Sebastien Candel,

Chers Confrères de l’Académie Roumaine, Mesdames et Messieurs,

Je suis honoré de pouvoir prendre la parole aucadre de cette séance comune et je vous exprimetoute ma gratitude d’être accueillis ici, moi et lesmembres du Praesidium de l’Académie Roumaine,dans l’enceinte de l’Académie des Sciences, danscette année de célébration glorieuse des 350 ansd’existence de votre Compagnie!

Tout d’abord, permetez moi de vous présenterles membres de la délégation du Praesidium del’Académie Roumaine (Annexe 1).

Dans le processus de formation de la nation rou-maine, la culture occupait une place de premierordre et la création d’une société académique,ayant la mission de fixer les règles de la langueunitaire de la nation, d’enrichir son lexique, d’of-frir au peuple une orthographe, une grammaireet un dictionnaire représenta sans doute unepriorité. Dès sa création en 1866, la Société Litté-raire Roumaine, dénommée en 1867 la Société Aca-démique Roumaine, et dès 1879, l’Académie Rou-maine, a constamment poursuivi son rôle primordiald’être un foyer de science et culture, une source delumière pour notre nation et, on peut dire, pour l’Eu-rope de l’Est.

Sous le regne du Roi Charles I de Hohenzollern-Sigmaringen, nommé Protecteur et Président d’hon-neur de l’Académie Roumaine et grace à sa familleliée à la famille Bonaparte, l’Empereur Napoléon III

et au Kaiser Wilhelm II, l’institution académiqueroumaine s’est créée et développée sous la forteinfluence de la culture française et allemande, entraçant son modèle institutionnel selon celui del’Académie des Sciences de France et de l’Acadé-mie de Berlin. Dès sa création, l’Académie Rou -maine a tourné ses regards tout d’abord vers laFrance et vers son institution académique, l’Acadé-mie Française.

Le premier membre d’honneur étranger élu en1869 par la Société Académique Roumaine était unreprésentant français: Edgar Quinet, écrivain et his-torien. De même, le premier membre d’honneurétranger élu après la transformation de la SociétéAcadémique en Académie Roumaine était toujoursun Français: le linguiste Auguste Émile Picot, pro-fesseur de langue roumaine à l’École des LanguesOrientales Vivantes. À travers le temps, les relationsprestigieuses académiques franco-roumaines se sontconcretisées dans des manifestations scientifiques,des programmes de recherche, des accords bilate-raux, mais surtout dans l’élection à l’assemblée deBucarest en tant que membres d’honneur de person-nalités illustres de la science et de la culture fran -çais: Louis de Broglie, Frédéric et Irène Joliot-Curie, Victor Grignard, Gabriel Lippmann, CharlesLouis Laveran, Louis Eugène Neél, Jean Perrin,Charles Richet, Paul Sabatier – tous lauréats du«Prix Nobel», les mathématiciens Arnaud Denjoy etPaul Montel, les historiens Charles Diehl et HenriFocillon, le naturaliste René Jeannel, le chimisteMarcelin Berthelot, le linguiste Antoine Meillet, legéographe Emmanuel de Martonne, le biologisteCharles Perez, le psychologue Henri Wallon, l’éco-nomiste Charles Rist, le géologue Pierre Marie Ter-mier, le juriste Georges Ripert, les hommes politi-ques Raymond Poincaré et Louis Barthou etc…

l’Académie des Sciences et l’Académie roumaine*Ionel-Valentin VladPrésident de l’Académie Roumaine

* Alocuţiune rostită la Academia de Ştiinţe a Franţei cu prilejul vizitei întreprinse de o delegaţie a Academiei Române (12 decembrie 2016)

Academia Română – Academia de Științe a Franței

77

L’Assemblée Générale de l’Académie Roumaine de4 novembre a élu comme Membre d’Honneurl’Académicien Catherine Bréchignac pour sa con-tribution d’exception dans les nano-sciences et pourla constante promotion de la collaboration avec laRoumanie (autant dans les deux Sociétés que dansl’ICSU). une liste actualisée dans 2016 des mem-bres français élus dans l’Académie roumaine setrouve dans l’annexe 2 (158, vrai lumières parmiles 1503 membres de notre institution élus pen-dant 150 ans). l’Académie Française des Scien-ces nous a donné 54 membres d’Honneur.

La Bibliothèque de l’Académie Roumaine, fon-dée en 1867, représente un des piliers de notre hauteassemblée de la culture roumaine, et soutient son butprincipal d’œuvrer au progrès des lettres et dessciences chez les Roumains. Dans ce sens, je tiens àreiterer l’importance fondamentale dans le dévelop-pement de nos relations fondées sur des valeurscommunes, des échanges d’informations scienti -fiques entre la Bibliothèque de l’Académie Roumai-ne et la Bibliothèque de l’Académie des Sciences.J’aimerais, à cet egard, vous faire part de la donationde notre Académie vers l’Académie des Sciencesdes œuvres fondamentaux comme L’Histoire desRoumains en 10 volumes, Le Dictionnaire Explica-tif de la Langue Roumaine, dernière édition, Le PetitDictionnaire Académique.

Dans l’esprit de notre amitié séculaire et desbuts et intérêts communs qui unissent nos deuxinstitutions académiques, on doit concentrer nosefforts pour soutenir le deploiement des activitésscientifiques en France par les chercheurs de l’Aca-démie Roumaine, par des échanges scientifiques dechercheurs traitant sur des thèmes fondamentauxcomme: les dictionnaires digitaux, l’experience dumonde scientifique français dans ce domaine ayantune valeur majeure aussi dans l’explication destermes à origine française, les problématiques d’his-toire et l’encadrement de l’histoire de nos deuxnations dans l’histoire européenne et universelle, lesbio-nano-sciences, notamment pour identifier lesressources materielles et les collaborations entre lesmembres et les chercheurs des deux Académies.

Je tiens à exprimer mon désir de consolider lescontacts scientifiques entre nos deux institutions,d’organiser des seminaires communs sur des aspectsfondamentaux de notre société: l’energie, la cyber-défence, l’agriculture durable et efficace, les effetsdes changements climatiques, la génétique, les col-laborations avec les pays mediterrannéens (le Groupe

interacadémique pour le développement, l’Institutde Recherche pour le Développement) etc.

Notre mission de conserver la spiritualité et lepatrimoine culturel de nos deux peuples, d’encrerles débats majeurs de la société, doit aussi se con-crétiser dans la publication périodique d’un cahierqui concentre toutes nos réflexions sur les aspectsmajeurs de nos sociétés, pour enrichir le savoir etstimuler notre union fraternelle au but de la scienceet de la culture.

Pour conclure, j’aimerais souligner l’importancede créer un nouvel Accord de collaboration entrenos deux institutions, d’un programme qui puisseétablir de nouvelles directions et outils de coopéra-tion et d’une infrastructure (soutenue par leMinistère d’Education et de la Recherche Scientifi-que et par l’Ambassade de Roumanie à Paris) pourconcrétiser le progrès des échanges entre les com-munautés académiques de Roumanie et de France.

Annexe 1. membres de la délégation de l’Académie roumaine

1. Prof. ionel-Valentin Vlad, Président del’Académie Roumaine

2. Prof. Prof. Bogdan c. Simionescu, Vice-Pré-sident

3. Prof. Victor Spinei, Vice-Président 4. Prof. dan Berindei, Président de la Section

Sciences Historiques et Archéologiques 5. Prof. răzvan theodorescu, Président de la

Section Arts, Architecture et Audiovisuel 6. Prof. emil Burzo, Branch Cluj-Napoca 7. Prof. dorel Banabic, Président de la Section

Sciences de l’Ingénieur 8. Prof. marius Andruh, Président de la Section

Sciences chimiques 9. Prof. Florin Filip, Président de la Section

Science de l’Information et Technologie 10. Prof. nicolae Victor Zamfir, Président de la

Section Sciences Pphysiques 11. isadora precup, Chef du Département rela-

tions internationales de l’Académie Roumaine

Annexe 2. membres français elus dans l’Académie roumaine – 158

Académie Française des Sciences – 54 Charles Émile ACHARD 78

Paul-Émile APPELL Daniel BERTHELOT Marcelin Pierre Eugène BERTHELOT André BOIVIN Roland Napoléon BONAPARTE Émile Félix Edouard Justin BOREL Charles Jacques BOUCHARD Catherine BRÉCHIGNAC Haim BRÉZIS Louis Victor Pierre Raymond de BROGLIE –

Prix Nobel Jean CABANNES Elie Joseph CARTAN Maurice Jules Gaston Corneille CAULLERY Lucien CAYEUX Philippe G. CIARLET Aimé Auguste COTTON Jean Marie François Joseph COULOMB Jean Gaston DARBOUX Arnaud DENJOY Jean DERCOURT Jean Bruno Wladimir François-de-Paule le

Lefèvre D’ORMESSON Maurice Alfred FONTAINE Albert Jean GAUDRY Victor François Auguste GRIGNARD – Prix

Nobel Léon Alexandre GUILLET Jacques Salomon HADAMARD Albin HALLER Charles François Étienne JACOB Paul André Marie JANET Frédéric Jean JOLIOT-CURIE – Prix Nobel Louis Marie Adolphe Olivier Édouard JOUBIN Antoine Marcellin Bernard LACASSAGNE Alfred François Antoine LACROIX Louis LAPICQUE Henri Léon LEBESGUE Jean-Marie Pierre LEHN – Prix Nobel Jean LERAY Gabriel Jonas LIPPMANN – Prix Nobel Paul Antoine Aristide MONTEL Jean MONTREUIL Charles MOUREU Louis Eugène Félix NÉEL – Prix Nobel Jean ORCEL Charles PÉREZ Jean Baptiste PERRIN – Prix Nobel Émile Charles PICARD Jules Henri POINCARÉ Jean Casimir Henri Hilaire ROCHE

Gustave ROUSSY Pierre Paul Émile ROUX Paul SABATIER – Prix Nobel Pierre-Marie TERMIER Georges URBAIN Henri René Pierre VILLAT

Académie Française – 14 Jean Louis BARTHOU Joseph Charles Marie BÉDIER Marcelin Pierre Eugène BERTHELOT Gabriel Marie Joseph Ansèlme de BROGLIE Louis Victor Pierre Raymond de BROGLIE -

Prix Nobel Hélène CARRÈRE D’ENCAUSSE Jacques-Yves COUSTEAU Alain DECAUX Maurice Samuel-Roger-Charles DRUON Robert Marie Joseph Louis Camille de la Motte

Ango de FLERS Eugène IONESCO Émile Charles PICARD Jules Henri POINCARÉ Raymond Nicolas Landry POINCARÉ

Académie des inscriptions et Belles lettres – 23 Ernest Charles François BABÉLON Charles BÉMONT René Louis Victor CAGNAT Jérôme CARCOPINO François Jean-Jacques Étienne Alphonse CHA-

MOUX Ernest Émile Antoine DESJARDINS Charles Michel DIEHL Auguste-Émile EGGER Gustave-Adolphe-François FOUGÈRES Gustave GLOTZ Théophile Jean HOMOLLE Ferdinand Charles Léon LASTEYRIE Jean LECLANT Louis Paul Marie LÉGER Henri Adrien Prévost LONGPÉRIER Emmanuel-Louis-Eugène de MARTONNE Antoine Paul Jules MEILLET Gabriel MILLET François OLIVER-MARTIN Auguste Émile PICOT Edmond François Paul POTTIER Alfred Nicolas RAMBAUD Mario ROQUES Gustave Léon SCHLUMBERGER 79

Académie des Sciences morales et poli -tiques – 10

Edouard Jean Henri BONNEFOUS Gabriel Marie Joseph Ansèlme de BROGLIE Léon BRUNSCHWICG Henri Lucien CAPITANT Camille Sébastien Gustave CHARLÉTY Georges-Alphonse DUMAS Georges LACOUR-GAYET Charles Louis André LINAS Pierre Auguste Joseph MESSMER Thierry René Henri de MONTBRIAL Gabriel PUAUX Charles RIST

Annexe 3. membres de l’Académie roumaine élus dans les Académies Françaises

Académie Française des Sciences Ioan CANTACUZINO Horia HULUBEI Caius IACOB Ludovic MRAZEC Miron NICOLESCU

Académie des inscriptions et Belles lettres Nicolae IORGA

Académie des Beaux Arts George ENESCU

Académie des Sciences morales et politiques Athanase JOJA Eugen SIMION

80

La civilisation humaine se développe en netenant pas compte des distances et des frontières.Toutefois, des affinités contribuent maintes fois surce plan en rapprochant des peuples et des nations setrouvant à des milliers de km distance. Ce fut aussile cas des Roumains. Appartenant à une provinceprospère de l’Empire Romain – Dacia felix! – leursancêtres daco-romains se trouvèrent dès la fin dutroisième siècle dans une zone abandonnée auxinvasions et pendant un millénaire et demi ils furentséparés du centre et de l’ouest du continent. Cepen-dant, le sceau de Rome y garda ses effets, ils se sontconsidérés les fils de ce puissant Empire civilisateuret ils se donnèrent eux-mêmes leur nom de Rou-mains (Români) rappelant leur liens indestructiblesavec la «cité eternelle» et surtout ils ont conservéleur langue appartenant aux langues romanes.

Après la fin des grandes invasions, les États rou-mains purent se constituer au XIVe siècle, mais lorsdu siècle suivant les Roumains furent soumis par lepuissant Empire ottoman, tout en gardant toutefoisleurs entités étatiques, leurs princes régnants et leurclasse dominante. Ce fut un compromis historiquequi allait durer avec des hauts et des bas jusqu’en1877 quand la Roumanie – résultée en 1859 del’union des principautés de Moldavie et de Valachie– proclama son indépendance.

Au XVIIIe siècle, au cours du siècle desLumières, lors des règnes des princes phanariotesimposés par la Sublime Porte, les contacts et ensuiteles relations de la France s’intensifièrent. La Francen’exerçait pas sa domination politique dans la zone,comme l’Autriche et la Russie et évidemmentl’Empire ottoman, mais avait une grande force spiri-tuelle. On se trouvait au siècle des Lumieres, au siècledes «idées françaises». Les princes phanariotes, en

général des gens cultivés, étaient eux-aussi attiréspar certaines de ces idées. Ils utilisèrent des secré-taires français, mais aussi des médecins et mêmesdes cuisiners français. En plus, les livres françaispénétraient dans les bibliothèques des grandsboyards lettrés. La France y fut maintenant présenteau niveau de la noblesse, mais aussi à celui de laclasse moyenne, des bourgeois modernes en train dese constituer. Cette présence spirituelle allait s’ac-centuer et se répendre au sein de la société roumai-ne, inclusivement dans la principauté de Transylva-nie contenant une majorité de Roumains.

La Révolution et ensuite l’Empire affirmèrentpuissamment la France et cela à un moment où avaitlieu, progressivement, la constitution de la nationmoderne roumaine. La France joua un rôle essentieldans ce processus par les idées et l’exemple qu’ellefournit aux Roumains. Mais dès le debut du XIXe

siècle commença un autre processus, celui de la for-mation en France de jeunes intellectuels roumains,dont le nombre allait croître sans cesse au cours dece siècle et ensuite de la première moitié du XXe.C’est en France que se forma une importante partiedes élites roumaines sur le plan intellectuel moderne,mais aussi c’est ici que ces jeunes gens apprirentnon seulement la langue, mais également l’amourpour la patrie, ainsi que les grands principes de laliberté. La France fut pour eux une seconde patrie!

Le soutien de Napoleon III fut essentiel pour laconstitution de l’État national roumain par la doubleélection d’Alexandre Jean Cuza en tant que princedes Principautés de Moldavie et de Valachie, princeréformateur qui fit appel puissamment aux modèlesfrançais pour construire l’État moderne. En 1866devint prince régnant – et dès 1881 roi – le princeCharles de Hohenzollern-Sigmaringen, parent de

la France – parraine culturelle de la roumanie moderne*Dan BerindeiPrésident de la Section sciences historiques et archéologiques

* Alocuţiune rostită la Academia de Ştiinţe a Franţei cu prilejul vizitei întreprinse de o delegaţie a Academiei Române (12 decembrie 2016) 81

l’empereur des Français. Le processus deparachèvement de la Roumanie allait continuer pen-dant le long règne de Charles Ier, l’influence et lemodèle de la France continuant d’être puissants,quoique la Roumanie, loin de l’Occident et se sen-tant menacée par l’Empire russe, avait adhérée à laTriple Alliance.

L’empreinte de la France restait puissante. Pourles classes cultivées la langue française était laseconde langue, on continuait de façon prioritaire àparfaire les études en France et le mode de viefrançais y exerçait aussi son influence en ce qui estdes classes plus haut mentionnées. Cependant,pour le pays, indépendant depuis un demi-siècle, seposait le problème fondamental du parachèvementde l’unité nationale. En 1914 la Roumanie procla-ma initialement sa neutralité et en été 1916, il y aun siècle, elle entra en guerre à côte de la TripleEntente.

La Première Guerre Mondiale fut une dureépreuve: une grande partie du territoire occupé,pertes lourdes sur le front, mais aussi de la po pulationcivile, destructions. Toutefois, l’armée fit son devoiret même remporta des victoires, le soutien de la mis-sion militaire du général Berthelot y jouant un rôleimportant. En 1918, succesivement, la Bessarabie,la Bucovine et la Transylvanie décidèrent par leursreprésentants de s’unifier à la Roumanie, ce qui futratifié par la Conférence de la Paix. Le soutien de laFrance y joua un rôle essentiel dans ce processus deparachèvement de la Grande Roumanie.

Pendant l’entre-deux-guerres, l’alliance, et lesrapports avec la France, inclusivement les relations

culturelles, continuèrent et se développèrent à unhaut niveau. Des centaines de jeunes parachevèrentleurs études en France.

D’ailleurs, même au temps du roi Charles Ier

une des conditions favorisant l’ascension à un fau-teuil de ministre était celle d’être docteur en droitde Paris. On doit ajouter les rapports franco-rou-mains des hommes de science, ainsi que penser auxRoumains qui ont choisi la langue française dansleurs écrits, les rapports entre les Académies yjouant aussi un rôle important. D’ailleurs, il est sig-nificatif que l’Académie de la nation roumaine estAcadémie Roumaine d’après le modèle de l’Acade-mie Française!

La Seconde Guerre Mondiale a eu comme con-séquence pour ce qui est de la Roumanie son occu-pation et ensuite sa domination pendant un demi-siècle par son grand voisin de l’Est. En décembre1989, cette situation a pris fin, ainsi que le systèmetotalitaire, mais les conséquences en sont encorelourdes. On doit encore ajouter qu’en ce qui nousconcerne, nous les intellectuels roumains nousavons senti le soutien spirituel de la France presquesans interruption et surtout après décembre 1989. Lenombre des jeunes étudiants roumains en Franced’aujourd’hui en est une preuve et d’ailleurs notreprésente rencontre et les excellentes relations denotre Académie avec l’Institut de France et ses Aca-démies y témoignent aussi le niveau de nos rapportstraditionnels. C’est à cause de tout cela que nous –hommes de Science et de lettres roumains – consi-dérons la France notre parraine spirituelle!

82

Pour la civilisation des Latins de l’EuropeOrientale, à savoir celle des Roumains, le témoignagedes arts, des arts visuels en tout premier lieu repré-sente celui de l’appartenance à la latinité euro -péenne. Et cela par la clarté des morphologies – quis’éloignent de toute complication décorative etarchitectonique –, par l’harmonie des couleurs – quiévite le choc des complémentaires chromatiques,pour les dimensions modérées des monuments quin’ont rien à voir avec l’ordre colossal. Plus encore,l’art de ce peuple christianisé à l’époque romaineencore – tout comme les Gaulois et plus tard lesFrancs de Clovis, par exemple-participe, par sonrationalisme latin à une autre grande famille, cellede la «seconde Rome» que fut Byzance.

Seuls orthodoxes latins et seule latinité orthodoxedu monde, les Roumains du moyen âge et de l’âgemoderne appartiennent entièrement à l’héritage spi-rituel romano-byzantin. À cette «Byzance aprèsByzance» identifiée jadis par Nicolae Iorga –illustre élève et professeur de l’Université française,membre de l’Académie des Inscriptions et Belles-Lettres et membre associé de l’Institut de France –se rattache une formule de culture orientale teintéede souvenirs de la latinité roumaine ouverte versl’espace de l’Europe centrale, catholique et protes-tante, gothique, renaissante et baroque.

Située dans ce qu’on appelle «l’ordre inter impé-rial» du Sud-Est européen, celui de la Turcocratie,de la Russocratie et de l’Austrocratie, la commu-nauté roumaine a vécu sa foi et son art sacré dansune sorte de «cartésianisme avant la lettre», dans unéquilibre entre le monde de Dieu et la terre des hom-mes, refusant les enthousiasmes mystique ou lesglissements hérétiques tellement prisés dans lesmilieux slaves et grecs, refusant – comme ancienschrétiens sédentaires – le faste exorbitant et l’osten-tation des sanctuaires qu’on trouve en terres balka-niques et sont en rapports avec l’acceptation de lafoi chrétienne par les peuples nomades, à peine

sédentarisés et très sensibles à une visualité parfoisécrasante.

L’idéal esthétique des Roumains reste attaché àl’échelle humaine, signe de ce que les Anciens appe-laient «amour pour l’être humain», «la philanthro-pie». C’est l’idéal des formes et des structures visuellesclaires qui impliquent aussi une tolérance, visuelletoujours, qui conduit aux vraies synthèses stylistiqueset à une heureuse rencontre du sacré et du profane(d’ailleurs ce fut un Roumain célèbre, Mircea Eliade,qui a médité sur cette coexistence fondamentale auniveau de l’anthropologie religieuse).

L’esthétique de cette latinité orientale est recon-nue dans les églises moldaves à peinture extérieure –une sorte de narration visuelle unique, contemporaineà celle des chroniqueurs –, dans les sanctuaires popu-laires en bois aux flèches hardies de Maramureş, dansla peinture sobre et renouvelée d’un Barbizonien, IonAndreescu, dans l’élégance aristocratique des toilesde Pallady, l’ami de Matisse, dans les volumesdépourvus de rhétorique d’un Brâncuşi, dans l’in-comparable courage poétique du fondateur duDadaïsme, Tristan Tzara, dans les accords robustes etgraves de l’opéra «Œdipe» de George Enescu.

J’appelle souvent mon pays une «Europe enminiature», car depuis la disparition de la Yougosla-vie, il parait que c’est le seul endroit du continent oùl’on peut rencontrer toutes les confessions et les reli-gions de celui-ci – depuis les anciens protestantsunitariens jusqu’à l’Islam des Tartares – et tous lesstyles artistiques, depuis l’art roman jusqu’à «l’artnouveau» ou le cubisme.

Les arts de la latinité orientale restent un chapi-tre de recherche qui sera prochainement présentédans un volume académique où mes collègues – etparmi eux pas mal de jeunes – diront leur point devue. Et j’espère dès maintenant qu’il sera présentéun jour aussi dans la langue de Charles Diehl,d’Henri Focillon et de Louis Hautecoeur.

la latinité orientale et les arts*

Răzvan TheodorescuPrésident de la Section arts, architecture et audiovisuel

* Alocuţiune rostită la Academia de Ştiinţe a Franţei cu prilejul vizitei întreprinse de o delegaţie a Academiei Române (12 decembrie 2016) 83

14 sections scientifiques / 72 instituts et centres de le recherche (1949) L’Académie Roumaine a 72 instituts et centres

de recherche scientifique dont 34 sont qualifiéscomme institutions d’excellence (y inclus au niveaueuropéen); ISI Thomson qualifie une bonne partiede nos instituts comme «de principaux acteurs rou-mains sur la scène scientifique internationale».

1. Philologie et Littérature (5) – Institut d’Histoire et de Théorie Littéraire G.

Călinescu, Bucarest – Institut de Linguistique Iorgu Iordan-Al.

Rosetti, Bucarest – Institut de Linguistique et d’Histoire Littéraire

Sextil Puşcariu, Cluj-Napoca – Institut de Philologie Roumaine Al. Philippide,

Iassy – Institut d’Études Banatiques Titu Maiorescu,

Timișoara

2. Sciences Historiques et Archéologie (15) – Institut d’Archéologie Vasile Pârvan, Bucarest – Institut pour l’Histoire des Religions, Bucarest – Institut d’Histoire Nicolae Iorga, Bucarest – Institut d’Études Sud-Est Européennes, Buca-

rest – Institut National sur l’Étude du Totalitarisme,

Bucarest – Institut d’Archéologie et d’Histoire de l’Art,

Cluj-Napoca – Institut d’Histoire George Bariţiu, Cluj-

Napoca– Institut d’Archéologie, Iassy – Institut d’Histoire A.D. Xenopol, Iassy – Institut de Recherches Socio-Humaines C.S.

Nicolăescu-Plopşor, Craiova

– Institut de Recherches Socio-Humaines, Sibiu – Institut de Recherches Socio-Humaines

Gheor ghe Şincai, Târgu Mureş – Institut National Bucovine, Rădăuţi – Centre d’Histoire et Civilisation Européenne,

Iassy – Centre d’Études Transylvanes, Cluj-Napoca

3. Sciences Mathématiques (5) – Institut Astronomique, Bucarest – Institut de Mathématiques Simion Stoilow,

Bucarest – Institut de Statistique Mathématique et de Ma -

thématiques Appliquées Gheorghe Mihoc-CaiusIacob, Bucarest

– Institut de Calcul Tiberiu Popoviciu, Cluj-Napoca

– Institut de Mathématiques Octav Mayer, Iassy

4. Sciences Physiques (1) – Centre d’Études Avancées en Physique, Buca-

rest

5. Sciences Chimiques (4) – Institut de Chimie-Physique Ilie G. Murgulescu,

Bucarest – Institut de Chimie Macromoléculaire Petru

Poni, Iassy – Institut de Chimie, Timişoara – Centre de Chimie Organique Costin D. Neni-

ţescu, Bucarest

6. Sciences Biologiques (4) – Institut de Biologie, Bucarest – Institut de Biologie et de Pathologie Cellulaire

Nicolae Simionescu, Bucarest – Institut de Spéologie Emil Racoviţă, Bucarest

la dimension de la recherche au sein del’Académie roumaine*Bogdan C. SimionescuVice-Président de l’Académie Roumaine

* Alocuţiune rostită la Academia de Ştiinţe a Franţei cu prilejul vizitei întreprinse de o delegaţie a Academiei Române (12 decembrie 2016)84

7. Sciences Géonomiques (3) – Institut de Géodynamique Sabba S. Ştefănes-

cu, Bucarest – Institut de Géographie, Bucarest – Centre de Recherches de Géologie Comparée,

Bucarest

8. Sciences Techniques (2) – Institut de Mécanique des Solides, Bucarest – Centre de Recherches Techniques Fondamen-

tales et Avancées, Timişoara

9. Sciences Agricoles et Silviques (3) – Centre d’Études et Recherches sur la Biodi-

versité Agrosilvique, Bucarest – Centre de Recherches sur le Développement

rural Durable de la Roumanie, Timișoara – Centre de Recherches sur l’Oenologie, Iassy

10. Sciences Médicales (4) – Institut d’Antropologie Francisc I. Rainer,

Bucarest – Institut de Virologie Ştefan S. Nicolau, Buca-

rest – Centre d’Immunologie, Bucarest – Centre de Recherches Biomédicales, Iassy

11. Sciences Économiques, Juridiques et Socio-logie (16)

– Institut de Recherche sur la Qualité de la Vie,Bucarest

– Institut de Recherches Juridiques, Bucarest – Institut d’Économie Agraire, Bucarest – Institut d’Économie Mondiale Costin Mur -

gescu, Bucarest – Institut d’Économie Nationale, Bucarest – Institut de Prognose Économique, Bucarest – Institut de Sociologie Dimitrie Gusti, Bucarest – Institut National de Recherches Économiques,

Bucarest – Centre de Recherches Démographiques Vladi-

mir Trebici, Bucarest – Centre de Recherches Financières et Moné -

taires Victor Slăvescu, Bucarest – Centre d’Économie de l’Industrie et des Ser -

vices, Bucarest – Centre Européen des Problèmes Ethniques,

Bucarest – Centre Roumain d’Économie Comparée,

Bucarest

– Centre d’Information et Documentation Éco-nomique, Bucarest

– Centre d’Économie Montane CE MONT,Vatra Dornei

– Centre pour la Promotion des Énergies Régé-nerables et de l’Efficience Énergetique, Bucarest

12. Philosophie, Théologie, Psychologie etPédagogie (3)

– Institut de Philosophie et de Psychologie Con-stantin Rădulescu-Motru, Bucarest

– Institut des Sciences Politiques et des Rela-tions Internationales Ion I.C. Bratianu, Bucarest

– Institut de Recherches Économiques et Socia-les Gh. Zane, Iassy

13. Arts, Architecture et Audio-Visuel (3) – Institut d’Ethnographie et de Folklore Con-

stantin Brăiloiu, Bucarest – Institut d’Histoire de l’Art G. Oprescu, Buca-

rest – Archive de Folklore de l’Académie Roumaine,

Cluj-Napoca

14. Science et Technologie de l’Information (4) – Institut de Recherches sur l’Intelligence Artifi-

cielle, Bucarest – Institut d’Informatique Théorique, Iassy – Centre de Nanotechnologies au cadre de l’In-

stitut National de Recherche et Développement pourla Microtechnologie, Bucarest

- Centre sur les Nouvelles Architectures Électro-niques, Bucarest

Les instituts et les centres de recherche de l’Aca-démie Roumaine se manifestent dans tous lesdomaines scientifiques – sciences exactes, sciencesde la vie, sciences de la terre, ainsi que dans lessciences humaines (littérature, art, histoire).

2150 positions de recherche 1900 chercheurs de haut niveau 260 dirigeants de thèses doctorales (École des

Hautes Études Doctorales de l’Académie Rou-maine)

Travaux scientifiques/année Publications dans des journaux ISI à l’étranger

1100 – 1200 Publications dans des journaux ISI Roumanie

250 85

Publications dans des journaux non-indexes1500

Livres/chapitres publiés à l’étranger 100 – 120 Livres/chapitres publiés dans la maison d’édi-

tion de l’AR 66/33 Livres/chapitres publiés dans d’autres maisons

d’édition 350

Financement des instituts de recherche: 45% des fonds proviennent de l’argent publique

et 55% sont de fonds obtenus à base de compétitiondes projets européens, projets nationaux, fondsstructurels (bonne position des instituts/centres ARsur la liste des plus importants compétiteurs pour lesfonds européens).

Les instituts ont des collaborations partout dansle monde; la France est le premier partenaire – oncollabore avec plus de 25 Centres du CNRS et uni-versités françaises.

Œuvres fondamentaux édités sous le patronagede l’Académie Roumaine après 1990:

Dictionnaire de la Langue Roumaine (Diction-naire Trésor de la Langue Roumaine) – 19 tomescontenant 850–1000 pages chacun;

Dictionnaire Général de la Langue Roumaine –7 tomes de presque 800 pages chacun (on a mainte-nant en travail la IIème édition, de 9 volumes);

L’histoire des Roumains – traité en 11 volumesde 1000 pages chacun (maintenant à son IIème édi-tion, dont ont paru jusqu’à présent les premiers 9volumes).

La collection de littérature «Pléïade» (Œuvresfondamentaux), qui comprend les plus importantsouvrages de la littérature roumaine classique et con-temporaine, ainsi que de la littérature universelle

(Marcel Proust, Charles Baudelaire, WilliamShakespeare); à ce moment cette collection compte185 volumes.

Œuvres scientifiques publiés en régime périodi-que annuel (sciences exactes, sciences de la nature,sciences de la terre...)

la strategie de developpement de la roumanie2016–2035 dans la vision de la l’Academie roumaine (presque 300 chercheurs de l’Académie Roumaine)1. L’école et l’éducation dans la vision de l’Aca-

démie Roumaine 2. Les ressources naturelles – des réserves stra-

tégiques, qu’est-ce qu’on en utilise et qu’est-cequ’on en garde pour les futures générations

3. La sécurité et l’efficience énergétique 4. La sécurité informatique – la protection

cybernétique, la protection de la propriété intellec-tuelle dans les projets et dans la publication électro-nique

5. La sécurité alimentaire 6. L’économie et la qualité de la vie 7. La santé – de la biologie moléculaire à la

médecine personnalisée 8. Le projet européen du Danube. La Stratégie

nationale du Danube 9. La culture roumaine en perspective nationale

et universelle – l’Europe multilingue, la cultureélectronique

10. La Roumanie – société de la connaissance etde la valeur ajoutée

11. La Roumanie – espace et tradition de ren-contre des civilisations, d’équilibre et modération

86

diStincȚii Ale AcAdemiei române

diploma „meritul Academic”– dr. Mihai Neagu, directorul Institutului Român

din Freiburg im Brisgau– prof. univ. Nicolae Ursulescu, profesor emeri-

tus la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – prof. Areta Moşu, vicepreşedinta ASTRA,

Despărţământul „Mihail Kogălniceanu” din Iaşi – dr. Florin Abraham, cercetător la Institutul

Naţional pentru Studiul Totalitarismului– prof. dr. Cezar Mereuţă, colaborator al Centru-

lui de Modelare Economică al INCE

i. domeniul Filologiei şi literAturii

1. premiul „timotei cipariu”a) Lucrarea: Verbele dicendi în limba română

din perspectivă sincronică şi diacronicăAutor: Ximena-Iulia Barbub) Lucrarea: Din istoria scrierii româneşti. Pre-

liminarii teoretice. Alfabetul româno-chirilic.Vechea scriere româno-latină (1570–1830). Crea-rea alfabetului românesc modern

Autor: Pârvu Boerescu

2. premiul „Bogdan petriceicu Hasdeu” a) Lucrarea: Tezaurul toponimic al României.

Moldova, volumul II; Mic dicţionar toponimic alMoldovei, structural şi etimologic, partea 1, Topo -nime personale

Autori: Daniela Butnaru, Vlad Cojocaru, DinuMoscal, Ana-Maria Prisăcaru; reviziege ne rală Dragoş Moldovanu1.

b) Lucrarea: Noul Atlas lingvistic român, peregiuni. Moldova şi Bucovina, volumul IV

Autori: Adrian Turculeţ, Luminiţa Botoşineanu,Doina Hreapcă, Florin-Teodor Olariu, Veronica Ola-riu, coordonator Stelian Dumistrăcel1

3. premiul „ion creangă”a) Romanul: BeniaminAutor: Eugen Uricarub) Romanul: O vară ce nu apuneAutor: Radu Sergiu Ruba

4. premiul „titu maiorescu”a) Lucrarea: V. Voiculescu. Oglinzi paraleleAutor: Cornel Ungureanub) Lucrarea: Generaţia orfelină (Mitografii lirice)Autor: Adrian Dinu Rachieru

5. premiul „lucian Blaga”a) Lucrarea: Marin Sorescu. Singur printre

canonici, Bucureşti, Editura ArtAutor: Cosmin Borza b) Lucrarea: Citind cărţile de azi Autor: Dan Cristea

6. premiul „mihai eminescu” Lucrarea: Asta nu este viaţa meaAutor: Marta Petreu

7. premiul „ion luca caragiale” nu s-a acordat.

ii. domeniul ştiinŢelor iStoriceşi ArHeologiei

1. premiul „Vasile pârvan”a) Lucrarea: Fear and Loathing in Ancient

Athens. Religion and Politics during the Pelopone-

premiile Academiei române pe anul 2014 decernate în anul 2016*

*Decernarea premiilor Academiei Române în cadrul Adunării generale a membrilor Academiei Române(16 decembrie 2016, Aula Academiei Române)

Premiile Academiei Române

87

sian WarAutor: Alexander Rubelb) Lucrarea: Sfârşitul bronzului timpuriu în

regiunea dintre Carpaţi şi DunăreAutor: Radu Băjenaru

2. premiul „dimitre onciul”a) Lucrarea: Arta, fizionomia şi circulaţia cărţii

în Transilvania secolelor XV–XVIAutor: Sorin Crişanb) Lucrarea: Asăneştii. Istoria politico-militară

a statului dinastiei Asan (1185–1280)Autor: Alexandru Madgearu

3. premiul „george Bariţiu”a) Lucrarea: The Mortuary Archeology of the

Medieval Banat (10th–14th centuries) Autor: Silviu Oţab) Lucrarea: Tiparul şi cartea în Ţara

Românească în epoca domniilor fanarioteAutor: Daniela Lupu

4. premiul „mihail Kogălniceanu”a) Lucrarea: Nicolae-Petrescu Comnen

(1881–1958) – Diplomat Autor: Adrian Viţalarub) Lucrarea: Maramureşul şi maramureşenii în

Primul Război MondialAutor: Laurenţiu Batin

5. premiul „nicolae Bălcescu”a) Lucrarea: Vocaţia libertăţii. Forme de disi -

denţă în România anilor 1970–1980Autor: Ana-Maria Cătănuşb) Lucrarea: Ipostazele „ajutorului frăţesc”.

RPR şi războiul din Coreea (1950–1953)Autor: Radu Tudorancea

6. premiul „A.d. Xenopol”a) Lucrarea: Basarabia în epoca modernă

(1812–1918). Instituţii, regulamente, termeniAutor: Valentin Tomuleţ (Republica Moldova)b) Lucrarea: „Dezgheţul” lui N. Hruşciov şi pro-

blema BasarabieiAutor: Gheorghe E. Cojocaru (Republica Mol-

dova)

7. premiul „nicolae iorga”Lucrarea: Memoria epigrafică în Europa

Centrală şi de Sud-Est (Evul Mediu şi epocapremodernă)

Autor: Ioan Albu

8. premiul „eudoxiu Hurmuzaki”Lucrarea: Familiile boiereşti din Moldova şi

Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genea -logică şi biografică, volumele I–III

Autor: Mihai Dimitrie Sturdza

iii. domeniul ştiinŢelor mAtemAtice

1. premiul „Simion Stoilow”Lucrarea: An injectivity theoremAutor: Florin Ambro2. premiul „gheorghe lazăr” Grupul de lucrări: Contribuţii în teoria numerelorAutori: Vicenţiu Paşol şi Alexandru Popa

3. premiul „Spiru Haret” Lucrarea: Variational inequalities and frictional

contact problemsAutor: Anca Căpăţînă

4. premiul „dimitrie pompeiu”Grupul de lucrări: Metode numerice pentru

ecuaţii din dinamica fluidelor Autor: Ştefan Cruceanu

5. premiul „gheorghe Ţiţeica” nu s-a acordat.

6. premiul „grigore c. moisil” nu s-a acordat.

iV. domeniul ştiinŢelor FiZice

1. premiul „dragomir Hurmuzescu”Grupul de lucrări: Fundamente ale mecanicii

cuantice, inclusiv problema dualităţii undă-particulă şi quantum entanglement, în contextulcreşterii recente a interesului pentru quantumcomputing şi quantum communications cu viitoratât teoretic, cât şi aplicativ

Autori: Radu Ionicioiu, Thomas Jennewein,Robert B. Mann, Daniel R. Terno88

2. premiul „constantin miculescu”Grupul de lucrări: Investigarea proceselor fun-

damentale care au loc în plasme de temperaturijoase, cât şi în plasme de interes termonuclear,folosind o nouă tehnică de simulare numericănumită de către autori „a posteriori Monte Carlo”

Autori: Claudiu Costin, Tiberiu M. Minea

3. premiul „Horia Hulubei”Grupul de lucrări: Descrierea microscopică a

fisiunii reci, atât a nucleelor grele, cât şi a celorsupragrele

Autor: Mihail Doloris Mirea

4. premiul „ştefan procopiu”Lucrarea: Fizica PovestităAutor: Cristian Presură

5. premiul „radu grigorovici”Grupul de lucrări: Caracterizarea şi testarea

materialelor de interes pentru fuziunea nuclearăAutori: Cătălin Mihai Ticoş, Corneliu Poroşnicu

V. domeniul ştiinŢelor cHimice

1. premiul „costin d. neniţescu”Lucrarea: Molecule gazdă obţinute selectiv prin

chimie dinamică adaptativăAutori: dr. Mihaela Matache, dr. Elena Bogdan,

dr. Niculina Hădade

2. premiul „i.g. murgulescu”a) Grupul de lucrări: Flavone – sonde de

fluorescenţă în analiza unor bio- nanosisteme Autor: dr. Mariana Voicescub) Grupul de lucrări: Caracterizarea electro -

chimică a matertialelor / Dezvoltarea de noisenzori electrochimici cu aplicaţii în diverse domenii

Autor: dr. Adina Arvinte

3. premiul „gheorghe Spacu”Grupul de lucrări: Cristale lichide luminescente Autor: conf. Viorel Cîrcu

4. premiul „nicolae teclu” Grupul de lucrări: Comportarea la coroziune a

aliajelor Autori: dr. Ana-Maria Julieta Popescu, dr. Virgil

Cornel Constantin, dr. Elena Ionela Neacşu

5. premiul „cristofor i. Simionescu”a) Grupul de lucrări: Hidrogeluri sensibile la sti-

muli externi pentru includerea şi livrareade prin cipii biologic active

Autor: dr. Marieta Constantin b) Grupul de lucrări: Noi compuşi şi materiale

dezvoltate prin implicarea segmentului siloxanic Autor: dr. Mihaela Alexandru

Vi. domeniul ştiinŢelor Biologice

1. premiul „emil racoviţă”Lucrarea: Halophytes: An Integrative Anatomi-

cal StudyAutori: Marius-Nicuşor Grigore, Lăcrămioara

Ivănescu, Constantin Toma1

2. premiul „grigore Antipa”a) Lucrarea: Applied microbiology: from plant

growth promotion to new neuroprotective drugsAutor: Marius Ştefan b) Grup de nouă lucrări publicate în perioada

2006–2014, cu tema Studii de taxonomie clasicăecologie şi biogeografie a comunităţilor de faunăedafică (grupul Collembola) cu importanţă îndomeniul ştiinţific al biologiei solului şi aplicabili-tate practică în agricultură, silvicultură şi conser-varea mediului

Autor: Cristina Fiera

3. premiul „emanoil teodorescu” a) Lucrarea: Diversitatea fitosociologică a

vegetaţiei României. I Vegetaţia erbacee natu rală II A. Vegetaţia erbacee antropizată; B.

Vegetaţia pajiştilor III Vegetaţia pădurilor şi tufişurilor

Autori: Toader Chifu, Irina Irimia, OanaZamfirescu

b) Grup de zece lucrări publicate în perioada2004–2014, cu tema Crioconservarea: metodăneconvenţională de conservare a resurselorgene tice vegetale la specii de interes socio-eco-nomic

Autor: Adela-Eugenia Halmagyi

4. premiul „nicolae Simionescu” nu s-a acordat. 89

Vii. domeniul ştiinŢelor geonomice

1. premiul „ludovic mrazec” a) Lucrarea: Alburnite, Ag8GeTe2S4, a new

mineral species from the Roşia Montană Au-Agepithermal deposit, Apuseni Mountains, Romania

Autori: Călin G. Tămaş (România), BernardGrobety (Elveţia), Laurent Bailly (Franţa),Heinz-Juergen Bernhardt (Germania), Adrian Minuţ(România)

2. premiul „Simion mehedinţi” a) Lucrarea: Crişana-Maramureş. Atlas geogra-

fic al patrimoniului turisticAutori: Alexandru Ilieş, Iuliana Baias, Ştefan

Baias, Lucian Blaga, Sorin Buhaş, AurelChiriac, Janeta Ciocan, Mihai Dăncuş, Anca Deac,Paul Dragoş, Gheorghe Dumitrescu, OvidiuGaceu, Ioan Godea, Maria Gozner, Vasile Grama,Grigore Herman, Nicolaie Hodor, Peter Hurley,Dorina Camelia Ilieş, Gabriela Ilieş, Marin Ilieş,Ioana Josan, Grigore Leşe, Florin Măduţă, DianaMojolic, Cezar Morar, Martin Olaru, Marcu Staşac,Marius Stupariu, Amalia Sturza, Barbu Ştefănescu,Corina Tătar, Remus Vârnav, Mihai Vlaicu, Jan A.Wendt

b) Lucrarea: Vegetaţia forestieră a MunţilorIezer

Autor: Ionuţ Săvulescu

3. premiul „grigore cobălcescu” nu s-a acordat.

4. premiul „gheorghe-munteanu murgoci”nu s-a acordat.

5. premiul „ştefan Hepites” nu s-a acordat.

Viii. domeniul ştiinŢelor teHnice

1. premiul „Aurel Vlaicu”Lucrarea: Fundamentele creaţiei tehnice Autori: Vitalie Belous şi Boris Plahteanu

2. premiul „traian Vuia”a) Lucrarea: Organe de maşini Autori: Dumitru Pop şi Simion Haragâş

3. premiul „Anghel Saligny”Grupul de lucrări: Modelarea comportării dispo-

zitivelor de protecţie antiseismică cu pro prietăţihisteretice

Autori: Ana-Maria Mitu, Marius Giuclea şiOvidiu Solomon

4. premiul „constantin Budeanu” Lucrarea: Dual rotor single stator permanent

magnet motors for hybrid electrical vehicles Autor: Lucian-Nicolae Tutelea şi Sorin-Ioan

Deaconu

5. premiul „Henri coandă” nu s-a acordat.

iX. domeniul şiinŢelor Agricole şi SilVice

1. premiul „ion ionescu de la Brad” a) Lucrarea: Undemonstrative outputs of sheep

breeding disclosed by biotechnologiesAutori: Marcel Paraschivescu, Marcel Theodor

Paraschivescub) Lucrarea: Sisteme de producţie animală cu

genotipuri Holstein frizăAutori: Constantin Găvan

2. premiul „traian Săvulescu”a) Lucrarea: Chemical composition of vegeta-

bles and their products Autori: Monica Butnariu, Alina Butub) Lucrarea: Tratat de medicină veterinară,

volumul VI Parazitologie veterinarăAutori: Nicolae Constantin (coordonator),

Constantin Constantinoiu, Iustin Coşoroabă, VasilaCozma, Gheorghe Dărăbuş, Ion Didă, Ion Duca,Călin Mircea Gherman, Olimpia Iacob, MariusStelian Ilie, Mariana Ioniţă, Cristian Magdaş,Narcisa Mederle, Andrei Mihalca, DumitruMilitaru, Viorica Mircean, Liviu Miron, Ioan LiviuMitrea, Sorin Morariu, Ioan Oprescu, Eronim Şuteu,Poliana Tudor

3. premiul „marin drăcea”a) Lucrarea: Terminologia amenajării pădurilor –

termeni şi definiţii în limba românăAutori: Filimon Carcea b) Lucrarea: Bazele fizice şi chimice ale fenome-

nelor de mediu Autori: Nicolae Doca, Gheorghe Ianoş90

4. premiul „gheorghe ionescu-şişeşti”a) Lucrarea: Particularităţile fenotipice, geno -

tipice şi de creştere ale bivolului indigen Autori: Livia Vidu (coordonator), Răzvan

Alexandru Popa, Dana Cătălina Popa, Adrian Bota(coordonator), Nicoleta-Alina Udroiu, FlorinGrigore, Horaţiu Bujdei, Ioana Nicolae, VasileBăcilă, Maria Toma

b) Lucrarea: Drenaje, volumele I şi IIAutor: Eugen Teodor Man

X. domeniul ştiinŢelor medicAle

1. premiul „iuliu Haţieganu”Lucrările: Din ciclul – Mari personalităţi ale

medicinei clujene: a) Prof. dr. doc. Dumitru Dumitraşcu şi evoluţia

Şcolii de gastroenterologie clujeanăb) Prof. dr. doc. Crişan MircioiuAutor: Ştefania Kory Calomfirescu

2. premiul „gheorghe marinescu”Lucrarea: Anatomic Markers for Human Neuro-

nal System. Synopsis and Atlas. Autor (coordonator): Gheorghe S. Drăgoi

3. premiul „constantin i. parhon”Lucrarea: Istoria universală a obstetricii şi gine-

cologieiAutori: Radu Iftimovici1, Gheorghe Berbecar,

Simona Berbecar

premiul „daniel danielopolu” nu s-a acordat.

premiul „Victor Babeş” nu s-a acordat.

premiul „ştefan S. nicolau” nu s-a acordat.

Xi. domeniul ȘtiinȚelor economice, Juridice Și Sociologie

• economie1. premiul „Virgil madgearu” Lucrarea: Cooperaţia în agricultură, de la argu-

mentul istoric la transferul de cunoaştereAutor: Gabriel Popescu

premiul „petre S. Aurelian” nu s-a acordat.

premiul „Victor Slăvesu” nu s-a acordat.

premiul „nicolas georgescu roegen” nu s-aacordat.

• Sociologie2. premiul „dimitrie gusti” Lucrarea: Puterea politică în România. De la

comunism la noul capitalism Autor: Iulian Stănescu

3. premiul „Henri H. Stahl”a) Lucrarea: Destine frânte. Pagini despre româ-

nii din Est (1917–1945)Autor: Ioan C. Popa

• ştiinţe juridice4. premiul „nicolae titulescu” a) Lucrarea: Preocupări juridice privind Uniu-

nea EuropeanăAutor: Diana-Ionela Ancheş8. premiul „Simion Bărnuţiu” nu s-a acordat.

9. premiul „Andrei rădulescu” nu s-a acordat.

Xii. domeniul FiloSoFiei, teologiei, pSiHologiei şi pedAgogiei

1. premiul „Vasile conta”Lucrarea: Ştiinţă şi reprezentare în arta

RenaşteriiAutor: Mihai Popa

2. premiul „mircea Florian”Lucrarea: Cel de-al treilea sensAutor: Ion Dur

3. premiul „ion petrovici”Lucrarea: Filosofie şi creştinism. Dimensiuni

filosofice şi teologiceAutor: Sabin Totu

4. premiul „constantin rădulescu-motru”Lucrarea: Cibernetică psihologicăAutori: Titi Paraschiv şi Viorel Iulian Tănase 91

5. premiul „dumitru Stăniloaie” a) Lucrarea: Monahismul ortodox din Mara -

mureş şi Transilvania Septentrională până la înce-putul secolului al XIX-lea

Autor: Macarie Motogna

Xiii. domeniile Artelor, ArHitecturii şi AudioViZuAlului

1. premiul „george enescu” în domeniulcreaţiei muzicale

Lucrarea: ... vier, oder ... fünf ... GefühleAutor: Victor Colţea

2. premiul „ciprian porumbescu” în dome-niul muzicologiei

Lucrarea: Cimpoiul şi diavolul Autor: dr. Iosif Herţea (Germania)

3. premiul „george oprescu” în domeniulistoriei artei

Lucrarea: Ştirbey: reşedinţe, moşii, ctitoriiAutor: dr. Oana Marinache

4. premiul „ion Andreescu” în domeniul arteiplastice

Lucrarea: Expoziţia „Urme”, Palatul Mogoşoaia(2014)

Autor (pictor): Ştefan Râmniceanu

5. premiul „Aristizza romanescu” în dome-niul artelor spectacolului

a) Lucrarea: Mein Kampf (Teatrul Naţional„Lucian Blaga” din Cluj)

Autor (regizor): Alexandru Dabijab) Lucrarea: Personaj Suzana Vrânceanu, film

„Cuscrii”Autor (regizor): Luminiţa Gheorghiu

6. premiul „Simion Florea marian” în dome-niul etnografiei şi folclorului nu s-a acordat.

7. premiul „duiliu marcu” în domeniulcreaţiei arhitectonice nu s-a acordat.

XiV. domeniul ştiinŢei şi teHnologiei inFormAŢiei

1. premiul „mihail drăgănescu”a) Grup de şase lucrări publicate în 2014:

Contribuţii la prelucrarea automată a limbiiromâne

Autori principali: dr. Tiberiu Boroş, dr. ŞtefanDaniel Dumitrescu

b) Grup de lucrări: Tehnologia limbajului vorbit(Recunoaşterea vorbirii)

Autori: prof. Corneliu Burileanu1, dr. HoriaCucu

2. premiul „tudor tănăsescu” a) Grup de patru lucrări: Automatizare avansatăAutor principal: prof. Gheorghe-Daniel

Andreescu b) Grup de şase lucrări: Nanomateriale pentru

aplicaţii în electronica moleculară şisto ca rea energiei electrice

Autori români principali: prof. Sorin Melinte,dr. Alexandru Vlad

3. premiul „gheorghe cartianu”a) Grup de două lucrări: Rezonatoare de

microunde cu unde acustice de suprafaţă,funcţionând ca senzori de temperatură ultrasen-sibili

Autori: dr. Alexandru Muller1 dr. AdrianDinescu, dr. Alexandra Ştefănescu, dr. Ioana Giangu,George Kostantinidis1, Antonis Stavrinidis

b) Grup de nouă lucrări: Optimizarea comu -nicaţiei prin reţele ad-hoc centrate pe oameni

Autori români principali: prof. Ciprian Dobre,dr. Radu Ioan Ciobanu

4. premiul „grigore moisil”Grup de trei lucrări: Contribuţii la optimizarea

sistemelor fuzzyAutori: prof. Radu-Emil Precup1, dr. ing. Radu-

Codruţ David, prof. Emil M. Petriu, prof. ŞtefanPreitl1, dr. ing. Mircea-Bogdan Rădac

notă1 A mai primit premiul Academiei Române

92

Evocări

În anul 2016 s-au împlinit 125 ani de la naştereaacademicianului Bazil Theodorescu, creator alspecialităţii de cardiologie în România, împreună cuD. Danielopolu şi C.C. Iliescu, toţi membri ai Aca -demiei Române. Cardiologia s-a desprins şi s-a dez-voltat progresiv din medicina internǎ, atât înEuropa, cât şi în SUA, în perioada 1925–1930. Celetrei personalitǎţi semnalate, dupǎ stagii şi studii înFranţa şi Anglia, au dezvoltat în România interesulpentru cardiologie şi au format elevi şi urmaşi.

Despre academicianul Bazil Theodorescu,maestrul meu şi creator de şcoalǎ medicalǎ, în sen-sul cel mai cuprinzǎtor, s-a scris puţin în ultimeledecenii. Nu era o persoanǎ publicǎ, avea o modestie,sobrietate şi blândeţe care impuneau, caracteristiciale oamenilor mari. A fost o personalitate co vâr -şitoare prin dǎruirea sa pentru medicinǎ şi cardiolo-gie, prin capacitatea de a alege şi a forma o echipăde valoare şi apoi o şcoală medicală şi prin tenaci-tatea pentru crearea de instituţii profesionale.

Academicianul Bazil Theodorescu a făcut studiimedicale la Facultăţile de Medicinǎ din Bucureşti şidin Paris. A susţinut teza de doctorat la Paris şi, în1925, a devenit „laureat al Facultăţii de Medicinădin Paris” obţinând Premiul „Levy-Frankel”. Alucrat ca extern şi intern al spitalelor din Paris, lamarii maeştri ai timpului (Lafitte, H. Roger,A. Gilbert), unde a căpătat o deosebită experienţă înmedicina internă. Activitatea sa ca şef de clinică,timp de doi ani (1926–1928) la marele cardiologH. Vaquez, a determinat hotărâtor activitatea sa încardiologie. Ulterior, a păstrat colaborǎri cu maricardiologi din Franţa, care i-au fost contemporani(Donzelot, Lenègre, Maurice).

Dupǎ revenirea în ţară, în 1928, a început activi-tatea la Clinica din Spitalul „Filantropia”, condusăde Daniel Danielopolu, clinician strǎlucit şicercetǎtor original, cunoscut în toatǎ Europa pentrulucrǎrile ştiinţifice de pionierat în cardiologie şi

medicină experimentală – Studiul sistemului nervosvegetativ în condiţii diverse, farmacodinamianespecifică. În Clinica din Filantropia, Bazil Theo-dorescu s-a integrat în echipa profesorului DanielDanielopolu şi s-a impus prin ştiinţǎ, experienţǎ,seriozitate şi devotament pentru învăţământuluniversitar şi cercetare. A obţinut, la Facultatea deMedicină din Bucureşti şi la Clinica Filantropia,toate gradele universitare: şef de lucrări (1928),conferenţiar (1931), agregat (1932). În 1941 a deve-nit profesor universitar la Clinica Medicală aSpitalului Colţea, instituţie glorioasă prin marimaeştri (Nicolae Creţulescu, Nanu Muscel). A fostconducător, timp de 23 de ani, la Clinica MedicalǎColţea, impunându-se prin rigoare, responsabilitatemedicală, devotament pentru învăţământ şi ţinutamorală exemplarǎ, chiar dacǎ timpurile au fostneprielnice.

Trei elemente esenţiale marcheazǎ activitateamedicală şi universitară exemplară şi îl situează peacademicianul Bazil Theodorescu printre spiritelecreatoare şi marii cardiologi din ţara noastrǎ:

– activitatea de educator, universitar şi formatorde elevi, colaboratori şi specialişti cardiologi;

– opera ştiinţifică originală, deschizătoare de noidirecţii în cardiologie şi în patologia coronară;

– fondator şi promotor al unor instituţii profe-sionale, necesare dezvoltǎrii cardiologiei şi, în final,activitǎţii cardiologilor şi interniştilor.

Toate aceste trei tipuri de preocupǎri şi activităţi,întrunite într-un singur medic şi universitar, consti-tuie un element exemplificator şi un mare model înmedicina şi cardiologia româneascǎ.

Activitatea universitarǎ a academicianului Theo-dorescu s-a desfăşurat într-un climat stimulativpentru studenţi şi medici, care priveau stagiile şicursurile ca adevărate perioade de instruire şi deeducaţie medicalǎ. Profesorul C. Păunescu, care îlseconda pe academicianul Bazil Theodorescu, era

Academicianul Bazil theodorescu – spirit creator în cardiologia româneascăLeonida GherasimMembru de onoare al Academiei Române

93

sufletul, sarea şi piperul experienţei medicale de fie-care zi. Profesorul Theodorescu, pe lângǎ viziteleperiodice, susţinea cursuri cu medicii sau tineriisecundari; erau exemple de curs universitar – atunciizvor de informaţii ştiinţifice şi sistematice alesubiectelor expuse. Cursurile, aparent simple,clare, echilibrate şi logice, ofereau un stil incon-fundabil, în care profunzimea şi claritatea in -formaţiei erau egalate de simplitatea şi caracterulesenţial al acesteia.

Profesorul Bazil Theodorescu, la venirea ca pro-fesor la Clinica Medicalǎ Colţea, a format o echipǎmedicalǎ valoroasǎ – C. Păunescu, I. Pavel,M. Enăchescu, E. Viciu, Papadopol etc. – dar„reforma” învǎţǎmântului din 1948 a desfiinţat,efectiv, echipa universitară. Cu pricepere, tenacitateşi experienţǎ a reconstituit, între anii 1951–1957, onouă echipǎ micǎ, tânărǎ şi valoroasǎ. Din aceastǎechipǎ de şase tineri medici, toţi au devenit profe soride car diologie şi medicinǎ internǎ la Colţea sau înalte clinici universitare: Anton Mihail, PompiliuPopescu, Evart Seropian, Leonida Gherasim,Alexandru Ioan. Vlad Cunescu, primul medic alechipei, medic strǎlucit, a fost „epurat” şi nu a maiputut continua activitatea universitară din motivepolitice. Profesorul a stimulat calităţile fiecăruimembru al echipei, i-a îndemnat la colaborăriştiinţifice şi i-a corectat, în sensul bun al cuvântului,în activitatea pu blicistică. Echipei tinere i-a acordatîncredere nelimitatǎ, sprijin ştiinţific şi moral,îndrumare blândă şi protecţie, prin imensa sa perso-nalitate.

Echipa medicală de la „Medicala Colţea” a fostcrescută de academicianul Bazil Theodorescu în spi-ritul responsabilităţii, devotamentului pentru me -dicină, onestitate şi modestie; acest stil de muncă şiviaţă era concordant cu personalitatea sa de înaltǎelevaţie morală şi spirituală.

În activitatea medicală de la Colţea, academicia-nul B. Theodorescu a promovat cardiologia clinică,dar, în acelaşi timp, a stimulat echipa pentru impli-carea în domeniile noi ale cardiologiei: explorareainvazivă şi chirurgia cardiacă. O colaborare descurtă durată, însă, doi-trei ani, cu academicianulTheodor Burghele, a secondat activitatea novatoareşi exemplară a şcolii de chirurgie cardiovasculară aacademicianului Nicolae Hortolomei.

Spiritul şi exemplul academicianului BazilTheodorescu în a forma profesionişti şi universitaride elită a fost continuat de cǎtre elevul şicolaboratorul său, profesorul Leonida Gherasim, la

Clinica de Cardiologie a Spitalului UniversitarBucureşti. Astfel, opt tineri medici din echipauniversitarǎ de la Cardiologie (Spitalul Universitar)au ajuns profesori universitari de primă mărime laUniversitatea de Medicină şi Farmacie dinBucureşti.

Opera ştiinţificǎ a academicianului Bazil Theo-dorescu, originală şi solidă, a început cu publicaţii înreviste franceze prestigioase (Annales de Medi cine,Archives Maladies de Coeur, Bulletin et Mémoriesde la Société Médicale des Hopitaux de Paris).Temele predilecte priveau chirurgia bolii coronare(metoda Danielopolu), tulburǎrile de ritm cardiac,hipertensiunea arterialǎ în diverse condiţii patogene,exerciţiile fizice şi inima.

La Clinica medicalǎ Colţea, Bazil Theodorescuşi-a concentrat cercetǎrile asupra bolii coronare,deşi studiul valvulopatiilor valvulare era undomeniu în plină dezvoltare, datorită progreselor închirurgia cardiacă. Astfel, a elaborat noul concept„iminenţǎ de infarct”, denumit, ulterior, sindromintermediar sau preinfarct, deschizând, astfel, caleacercetǎrilor pentru diagnosticul precoce al boliicoronariene agravate şi al sindroamelor coronarieneacute.

În aceastǎ direcţie, bazându-se pe datele clinice, elec-trocardiografice şi biologice (studiul dislipi demiilor),94

a însumat obsevaţiile şi cercetǎrile în arti colepublicate şi, în special, în trei lucrǎri monografice deo deosebitǎ valoare: Insuficienţa coro narianǎ (Edi-tura Medicalǎ, 1957), Insuficienţa coronarianǎ –Aspecte clinice, electrocardiografice, bioumorale şiterapeutice (Editura Medicală, 1968), Regards surl’angine de poitrine (premiat de Academia Francezăde Medicină, 1965). Lucrarea Hygiène du cardiaque(Editura Doin, Paris, 1938) a abordat problemeledenumite actual profilaxie car diovascularǎ.

Vasta experienţǎ de cardiolog şi cercetător a aca-demicianului Bazil Theodoescu s-a concretizat întratatul Cardiologia, ediţia I (1960), ediţia a II-a(1963). La redactarea acestei ample lucrǎri (de apro-ximativ 3000 de pagini) au participat cardiologi devaloare, formaţi de „maestru”. Acesta a orientatconţinutul fiecǎrui capitol şi a corectat – cu riguro-zitatea caracteristică – conţinutul şi forma lucrǎrii.Cardiologia sub redacţia Bazil Theodorescu(edi ţia I) şi Bazil Theodorescu, C. Păunescu (ediţiaa II-a), o carte unitară, a reprezentat primul Tratat decardiologie din România, carte de bazǎ în formareacardiologilor timp de aproape 20 de ani.

Evocarea personalităţii şi operei academicianu-lui Bazil Theodorescu trebuie completatǎ prinsublinierea activitǎţii desfǎşurate pentru înfiinţareaşi dezvoltarea unor instituţii pentru viaţa pro -fesionalǎ medicalǎ. A fost fondatorul şi directorulrevistei medicale „Clinica”, iar în 1944 a devenitfondator şi director al „Revue Roumaine de Car-diologie”, prima revistǎ de cardiologie din ţaranoastră. Deşi revista a avut o scurtă durată de viaţă(condiţii istorice), ea a rǎmas în conştiinţa cardio-logilor, iar actuala „Revistă română de car -diologie” pǎstreazǎ ideea şi titlul formulate înurmă cu 70 de ani. De asemenea, „Revista românăde cardiologie” reprezintă un element important îneducaţia medicalǎ ştiinţificǎ şi o legǎturǎ beneficǎla cardiologia europeanǎ. Academicianul BazilTheodorescu a fost şi membru fondator şi secretar

al nou-înfiinţatei Societăţi Române de Cardiologie(1947) – instituţie unificatoare a cardiologilor dinRomânia şi membrǎ a Societăţii Europene de Car-diologie.

Meritele şi valoarea profesională şi umanǎ aleprofesorului Theodorescu au condus la alegerea saca membru al Academiei Române şi membru alSocietǎţii Franceze de Cardiologie.

Dupǎ aproape 50 de ani de la dispariţie (1967),profesorul rămâne în istoria medicinei, a AcademieiRomâne şi a Universităţii de Medicină şi FarmacieBucureşti, o personalitate covârşitoare, prin operamedicală şi ştiinţifică. Prea modest, blând, sobru,totdeauna vertical, chibzuit în alegerea cola -boratorilor şi aprecierea valorii, academicianulBazil Theodorescu rămâne un model şi un exempluinegalabil, în galeria marilor cardiologi din Româ-nia: acad D. Danielopolu, acad. C.C. Iliescu, acad.I. Enescu, acad. A. Moga.

95

gheorghe Buzdugan este creatorul şcolii derezistenţa materialelor din Universitatea PolitehnicăBucureşti, şcoală considerată etalon pentru întregulînvăţământ superior tehnic din ţară. Copleşitoareapersonalitate a acestui mare dascǎl se află subsemnul neuitǎrii şi al recunoştinţei multor generaţiide specialişti care au ieşit de pe băncile acesteiuniversităţi. Cei mai mulţi – studenţi, colaboratorisau colegi – au fost marcaţi decisiv de însuşirilesale. Priceperea, eficienţa, onestitatea, modestia,bunul simţ, talentul deosebit de a trata simplu şirapid orice problemǎ, dar şi cunoaşterea deplinǎ adomeniului pe care l-a predat studenţilor, au orientatexistenţa profesionalǎ a celor din jurul său spre cul-tivarea valorilor esenţiale pentru învǎţǎmânt –rigoarea şi performanţa.

Profesorul, aşa cum era numit în discuţiile cola-boratorilor, avea cel mai mare respect pentruinstituţia şcolii, al cărei rol l-a înţeles pe deplin şi pecare a servit-o cu mult devotament. În egalǎ mǎsurǎ,avea respect pentru oamenii acesteia, cǎrora le-aacordat mereu credit şi înţelegere. A fost iniţiator şipǎrtaş la toate realizǎrile catedrei, pe care a con-dus-o 32 de ani (1953–1985), încurajând realizǎrile,întrevǎzând întotdeauna în celǎlalt omul cu posi -bilitǎţile lui reale sau pe cel care ar putea deveni. Nuera deloc deranjat de faptul cǎ la un moment dat acelcelălalt ar putea sǎ-l depǎşeascǎ în vreo privinţǎ,împărtăşind cu corectitudine aspiraţiile membrilorcatedrei pe care a condus-o. Vedea la momentulpotrivit cine urmează să promoveze pe o treaptădidactică ierarhic superioară, ajutând cu bucuriaunui părinte care adǎuga astfel ceva personalitǎţiicelui în cauzǎ.

Oamenii din jurul profesorului prindeau viaţǎ încâmpul cercetǎrii ştiinţifice, simţind mereu intere-sul acestuia faţǎ de fiecare dintre ei. Şi asta a fost

posibil doar pentru cǎ îi încuraja constant, arǎtân -du-le mereu cǎ le apreciazǎ strǎdania. Echilibrul,simplitatea şi eleganţa comportamentalǎ îi erau pedeplin familiare. Nu suporta falsul în niciomanifestare, aşteptând de la ceilalţi corectitudine,onestitate, moderaţie şi modestie, calitǎţi pe care leasocia profesiei universitare. Un astfel de om a fostşi va rǎmâne în inimile şi minţile noastre ca unautentic maestru şi model spiritual, un excepţionalcercetǎtor ştiinţific, un spirit riguros, eficient şiorganizat, care a luminat mulţi oameni, nu doar princuvintele scrise ori rostite, ci şi prin fapte şi însǎşiprezenţa sa. Dacă ar fi să sintetizăm acţiunile desucces ale profesorului, alături de colegii devotaţimuncii de dascăl şi cercetător, am avea în faţǎurmătoarele fapte:

1. marea sa operǎ didacticǎ, adicǎ lecţiile,seminariile ştiinţifice, conferinţele şi simpozioanele,susţinute în faţa studenţilor a celor peste 50 depromoţii, pe care le-a iniţiat în cunoaşterea şi folosi-rea în inginerie a noţiunilor din mecanica soliduluideformabil, precum şi cele peste 60 de cǎrţi scrisepentru aceştia.

2. rezultatele cercetǎrii ştiinţifice, aplicate înunitǎţi ale industriei româneşti, obţinute pentrubeneficiarii contractelor dintre aceste unitǎţi şi Cate-dra de rezistenţa materialelor din InstitutulPolitehnic Bucureşti; participarea în acest mod lamulte dintre realizǎrile meritorii ale tehnicii autoh-tone (centrale hidroelectrice, lucrǎri de construcţiide poduri şi traversǎri de râuri, îmbunǎtǎţiri ale unorproiecte de fundaţii de maşini, de maşini-unelte,staţii de transformare, linii aeriene de transport ener-gie electricǎ, secţii din industria chimicǎ, meta -lurgică, aero nauticǎ ş.a.m.d.); organizarea unor

o sută de ani de la naşterea academicianului gheorghe Buzdugan

Elena Alămoreanu*

*Prof. univ. dr., Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti96

simpozioane ştiinţifice internaţionale, cu temeactuale majore.

3. contribuţiile majore la ridicarea niveluluide pregǎtire a oamenilor catedrei, pe care îi sfǎtuiala alcătuirea planurilor de doctorat sau cu alte ocazii,sǎ consulte unul sau altul dintre miile de volume despecialitate care se aflau în biblioteca sa de lacatedrǎ şi îi îndemna să înveţe limbile străine demare circulaţie; a favorizat trimiterea la studii sauschimburi de experienţă în străinătate, prin pro -grame de cooperare internaţională, ce i se datorauaproape în exclusivitate, pe cei mai mulţi tineriasistenţi sau şefi de lucrǎri din vremea aceea dincatedră (T. Panǎ – Franţa, I. Mincǎ – Anglia,C. Voicu şi C. Atanasiu – Belgia, V. Cosac – Belgia,E. Mihǎilescu – Franţa, E. Dumitrescu – Franţa, M.Radeş – Anglia, I. Constantinescu – Belgia).

4. rezultatele de prim impact ale cercetării,cu elemente originale în câteva domenii ale mecani-cii mediilor meformabile: oboseala metalelor; tenso-metria electrică; vibraţiile mecanice; dinamicafundaţiilor de maşini; interacţiunea fundaţie-sol.

5. excelenta gestionare a organizării catedrei;astfel, la mutarea în noul local al Politehnicii s-aimplicat în alegerea unui spaţiu cât mai potrivit şi înadoptarea unei variante de proiectare a arhitecturiiacestuia, corespunzǎtoare cerinţelor activitǎţiididactice şi de cercetare. Ca o dovadă a unui spirittehnic luminat în privinţa pregătirii viitorilor ingi -neri, structura acestui nou spaţiu prevedea:

– un atelier mecanic în care sǎ se realizeze epru-vetele destinate lucrǎrilor de laborator cu studenţii şiîn care sǎ se poatǎ monta standurile necesaremǎsurǎrilor specifice lucrǎrilor de cercetare, pentruvalidarea rezultatelor;

– o halǎ cu planşeu cu structurǎ modulatǎ şistâlpi metalici amovibili, pentru ancorare şiîncercǎri efectuate pe piese mari, aduse spre studiude beneficiarii industriali; hala era dotatǎ cu podrulant, cu prese de încercare staticǎ, precum şi cuaparatură pentru mǎsurarea parametrilor vibraţiilor,dintr-o dotare UNESCO, obţinutǎ în anii 1970–1975(Instalaţia Prodera);

– cinci sǎli cu diferite standuri de încercare,folosite la cele peste 25 de lucrǎri demonstrative delaborator pentru studenţi; ulterior, aspectul formativpractic de inginer a fost neglijat, numǎrul de ore delaborator a scǎzut la fiecare revizuire de program de

învǎţǎmânt la toate facultǎţile, instrumentarul s-aînvechit şi nu a mai existat nici preocuparea şi nicidorinţa de reintroducere a laboratorului, decât spo-radic, pe noi trasee de cercetare din domeniul mate-rialelor, aşa cum se procedează în marile universităţicu profil tehnic ale lumii;

– o salǎ pentru primul calculator (1972) şi pentruplanşetele de proiectare.

6. Structurarea spaţiului aferent catedreiserios şi bine gânditǎ împreunǎ cu arhitectul şi con -structorul localului Politehnicii, fiecare detaliu fiindanalizat şi studiat amǎnunţit.

7. gândirea avansatǎ şi de perspectivǎ privindrolul colectivului de oameni specializaţi în domeniulrezistenţei materialelor, în validarea sau ameliorareasoluţiilor tehnice din diverse ramuri ale construcţieide maşini, mai ales din perspectiva eficienţei mate-rialelor folosite. În aceastǎ ordine de idei, a coordonatrealizarea (obţinerea aprobării, proiectarea, compar-timentarea şi dotarea ulterioarǎ, chiar şi încadrareacu personal) Laboratorului de cercetare şi încercarea materialelor, o clǎdire separatǎ, situată lângă zonaîn care se aflǎ catedra; din nefericire, din motivecare nu i se pot imputa, laboratorul nu a devenit ceeace ar fi trebuit sǎ devinǎ – un adevǎrat centrunaţional de cercetare în domeniul materialelor.

8. Activitatea desfǎşuratǎ la Academia RPR(şi apoi RSR), ca membru corespondent al acesteiaîncǎ din anul 1963 şi apoi la Academia Românǎ, camembru titular. În acest sens, sunt de menţionatarticolele scrise pentru unele publicaţii aleAcademiei, funcţiile deţinute, precum şi organizareasimpozionului cu participare internaţionalǎ,„Dinamica fundaţiilor de maşini – Bucureşti 1985”,22–23 octombrie, la Academia RSR.

9. preocuparea permanentǎ pentru îm -bogǎţirea şi modernizarea programelor deînvǎţǎmânt – vizitarea multor universitǎţi din lume,peste 40 (cinci din Finlanda, şase din SUA, patru dinGermania, câteva din Olanda, Suedia, Franţa,Belgia, Rusia) şi înfiinţarea şi dotarea cu cǎrţi şireviste a unui Centru pentru studierea programeloruni versitǎţilor tehnice de prestigiu; strângerea uneibogate colecţii de programe de studiu dinuniversitǎţile tehnice de mare reputaţie din întreagalume. 97

10. traducerile unor cărţi tehnice de marevaloare şi utilitate; în anul 1963 coordonează tra-ducerea din limba rusǎ a celor trei volume Calcululde rezistenţǎ în construcţia de maşini, scrise de uncolectiv aflat sub conducerea profesorului dr.S.D. Ponomariov (circa 3000 de pagini), iar în1968, traducerea din limba englezǎ a celor douǎvolume Şocuri şi vibraţii, autori fiind C.M. Harrisşi C.E. Crede (circa 1200 de pagini). Participǎ, latraducerea din limba germană a Manualului ingine-rului mecanic. Dubell, secţiunea B – Rezistenţamaterialelor (90 de pagini, adicǎ aproape 15%) şiHütte. Manualul Inginerului. Fundamente...,secţiunea E – Mecanicǎ tehnicǎ, Mecanica solidu-lui rigid E1-E120, împreună cu profesorul EugenDeciu. Manualul ajunsese la 29 de ediţii,cuprinzând toate disciplinele de bazǎ ale ingineriei.Dubbel. Manualul inginerului mecanic. Funda -mente... este adresat în mod expres inginerilor deprofil mecanic, fiind un alt produs al şcolii tehnicegermane, care, pe par cursul a 17 ediţii succesive,s-a îmbunǎtǎţit continuu.

11. pasiunea sa pentru vânǎtoare, care îl vaplasa de multe ori în apropierea unor personalitǎţiimportante ale vremii; plǎcerea de a colindaşleaurile ţǎrii este mǎrturisitǎ în cartea sa Amintiride la vânǎtoare.

12. Ataşamentul faţă de plaiurile natale, undeîşi petrecea toate vacanţele şi unde, pe terasa caseipǎrinţilor, şi-a scris mai toate cǎrţile; a fost, de alt-fel, ales director onorific al gazetei locale „Foaie deCuciulata” – gazetǎ de informare, culturǎ şi opinieeticǎ a Fiilor Satului Cuciulata –, în care în anul1998, în numǎrul de inaugurare, într-o ediţiespecialǎ, a scris articolul Sunt alǎturi de voi.

** *

Au trecut patru ani de la decesul profesoruluiGheorghe Buzdugan; ar fi împlinit o sută de ani.Foştii colegi de catedră au rememorat imaginea şidestinul unui om de mare calitate şi anvergurăintelectuală. Copiile actelor sale de studii atestăînzestrarea sa deosebită.

Gheorghe Buzdugan a fost şef de promoţie laabsolvirea Liceului „Andrei Şaguna” din Braşov, în1934. În acelaşi an, s-a înscris la Facultatea Electro-Mecanicǎ a Şcolii Politehnice din Bucureşti, undepe parcursul celor cinci ani a primit una dintre celedouǎ burse de merit acordate anului sǎu de studii; la

27 ianuarie 1940 a obţinut diploma de inginer cucalificativul „cu distincţie”, ca şef de promoţie.

Este de menţionat importanţa acordată la aceavreme pregătirii practice a studenţilor Politehnicii,ilustrate de stadiile de practică pe care seria sa le-aefectuat: Atelierele CFR Braşov (în 1936), UzineleWitkowitz din Moravska-Ostrava (Cehoslovacia,într-o fabrică de profile laminate, armament, loco-motive, în 1937), Uzinele Industria Sârmei dinCâmpia Turzii şi cele din Brǎila (în 1938), UzineleElectrice şi Staţiile de Transformare – Societatea deGaz şi Electricitate Bucureşti (în 1939).

La 13 aprilie 1966, Institutul Politehnic dinTimişoara, Facultatea de Mecanicǎ, i-a conferit titlulde doctor inginer – fără conducător de doctorat,nefiind încă nimeni în ţară doctor în această specia-litate –, pentru teza Calculul de rezistenţǎ lasolicitǎri variabile, în care profesorul a introdus unconcept nou pentru calculul coeficientului desiguranţă la oboseală, la solicitări variabile cucicluri simetrice compuse. La 19 martie 1969, Insti-tutul Politehnic din Bucureşti i-a acordat titlul dedoctor docent în ştiinţe.

Pregătirea, activitatea, ca şi viaţa sa, au fostexemplare şi rămân pilduitoare pentru cei care auurmat şi pentru cei care vor urma să profeseze cadascăli la Catedra de rezistenţa materialelor, înspecial, şi în învăţământul tehnic superior, în general.

98

Cronica vieții academice

decembrie

1 decembrie: cu prilejul Zilei naţionale aromâniei, în Sala Unirii de la Palatul Cotrocenis-a desfăşurat o ceremonie în cadrul căreia 14membri ai Academiei române au fost distinşide eS Klaus iohannis, preşedintele româniei,cu înalte distincţii ale statului „în semn de înaltărecunoaştere şi apreciere pentru întreaga lorcarieră academică, reprezentând excelenţa ştiinţi-fică şi culturală românească, pentru promovareaimaginii ţării noastre în mediile ştiinţifice interna-ţionale”. În acest context, Preşedintele României amai subliniat: „Unul dintre pilonii istorici şi spiri-tuali ai statului a fost, este şi va fi AcademiaRomână. De aceea, cu ocazia acestei zile simbo -lice, mă simt onorat să recunosc meritele celorcare şi-au pus viaţa în slujba cunoaşterii. Amremarcat nu numai performanţa ştiinţifică a celordecoraţi, ci şi preocuparea Academiei Românepentru activitatea intensă de reflecţie asupra dez-voltării României în următoa rele decenii”. La pro-punerile înaintate de Acad. Ionel-Valentin Vlad,preşedintele Academiei Ro mâne, au fost înmânateurmătoarele distincţii:

• Ordinul „Steaua României” în grad deComandor:

– Academicianului Nicolae Breban

• Ordinul Naţional „Steaua României” în grad deOfiţer:

– Academicianului Dan Berindei – Academicianului Victor Giurgiu– Academicianului Marius Porumb

• Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler: – Academicianului Dorel Banabic– Academicianului Alexandru Balaban– Academicianului Aurel Iancu – Academicianului Sabina Ispas – Academicianului Gheorghe Păun– Academicianului Dan Rădulescu

– Academicianului Alexandru Surdu– Academicianului Dan Tufiş

• Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” îngrad de Mare Cruce:

– profesorului universitar dr. Ioan Dumitrache,membru corespondent al Academiei Române

• Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” îngrad de Cavaler:

– profesorului universitar dr. Wilhelm Dancă,membru corespondent al Academiei Române.

9 decembrie: În Aula Academiei Române s-audesfăşurat lucrările celei de-a 56-a sesiuni anualede comunicări ştiinţifice consacrate împlinirii a 85de ani de la debutul cercetărilor academice îndomeniul microbiologiei, manifestare organizată deInstitutul de Biologie din Bucureşti al AcademieiRomâne.

11–14 decembrie: O delegaţie a AcademieiRomâne, alcătuită din Acad. Ionel-Valentin Vlad,Preşedintele Academiei Române, Acad. Bogdan C.Simionescu şi Acad. Victor Spinei, Vicepreşedinţi aiAcademie Române, Acad. Dan Berindei, Preşedin-tele Secţiei de știinţe istorice şi arheologie, Acad.Răzvan Theodorescu, Preşedintele Secţiei de artă,arhitectură şi audiovizual, Acad. Dorel Banabic,Preşedintele Secţiei de știinţe tehnice, Acad. MariusAndruh, Preşedintele Secţiei de ştiinţe chimice,Acad. Nicolae Victor Zamfir, Preşedintele Secţiei deștiinţe fizice, Acad. Florin Filip, Preşedintele Secţieide știinţa şi tehnologia informaţiei şi Directorulgeneral al Bibliotecii Academiei Române, Acad.Emil Burzo, Preşedintele Filialei Cluj-Napoca aAcademiei Române, şi Doamna Isadora Precup, şefaServiciului de Relaţii externe al Academiei Româneau participat la sesiunea ştiinţifică comună a Acade-miei de Ştiinţe din Franţa şi Academiei Române. Cuacest prilej, Acad. Ionel-Valentin Vlad, PreşedinteleAcademiei Române, şi Doamna Catherine Bréchig-nac, secretar perpetuu al Academiei de Ştiinţe dinFranţa, au semnat un nou Acord de colaborare întrecele două Academii și un program cu opt proiecte decercetare între cele două Academii.

15 decembrie: În Aula „Ion Heliade Rădulescu”a Bibliotecii Academiei Române s-a desfăşuratsesiunea plenară a Conferinţei internaţionale „Cer-cetarea ştiinţifică economică – abordări teoretice,empirice şi practice” – ESPERA –, manifestare 99

înscrisă în calendarul internaţional al reuniunilorştiinţifice, desfăşurată sub înaltul patronaj alAcademiei Române – Institutul Naţional de Cerce-tări Economice „Costin C. Kiriţescu”, în colaborarecu Banca Naţională a României şi Institutul CulturalRomân.

16 decembrie: În Aula Academiei Române s-audesfăşurat lucrările Adunării generale solemne dedecernare a Premiilor Academiei Române pe anul2014. În deschiderea manifestării, Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române, aacordat Diploma „Meritul Academic” unor perso-nalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale româneşti: dr.Mihai Neagu, directorul Institutului Român dinFreiburg im Brisgau, prof. univ. Nicolae Ursulescu,profesor emeritus la Universitatea „Alexandru IoanCuza” din Iaşi, prof. Areta Moşu, vicepreşedinţaASTRA, Despărţământul „Mihail Kogălniceanu”din Iaşi, dr. Florin Abraham, cercetător la InstitutulNaţional pentru Studiul Totalitarismului, prof. dr.Cezar Mereuţă, colaborator al Centrului de Mode -lare Economică al INCE, care a adresat următorulcuvânt de mulțumire: „ Ziua de 16 decembrie 2016a avut pentru mine o dublă semnificaţie: primaeste aceea că acordarea distincţiei mă onoreazăprofund prin recunoaşterea valorii cercetărilormele în domeniul microeconomic; a doua semni-ficaţie este poate mai importantă decât prima şianume că validează tradiţia colaborării în cadrulcomunităţii academice, a transferului de know-how din domenii dife rite pentru obţinerea unorrezultate notabile.

De fapt, cercetările mele din ultimii 25 de anicontinuă preocupările unei cercetări interdiscipli-nare începute în urmă cu 50 de ani.

În anul 1966, conducătorul tezei mele de doc-torat, domnul academician Martin Bercovici,mi-a propus o teză total originală – interdiscipli-nar, care să aplice criterii energetice procesuluide conducere, în cazul producţiei discontinue.Propunerea Domniei Sale se referea la faptul că,lucrând în producţie la o uzină reprezentativă(Autobuzul Bucureşti), aveam posibilitatea de aanaliza în detaliu toate aspectele temei propuse.

S-au pus atunci bazele cercetării interdisciplinareenerge tice – macroeconomie. Ulterior, am benefi-ciat de sprijinul direct al domnului academi-cian Octav Onicescu, care m-a făcut să înţelegimportanţa capitală a semnificaţiei energiei infor-maţionale în cazul repartiţiilor structurale econo-mice.

În următorii 20 de ani am fost sprijinit perma-nent de domnul academician Gleb Drăgan (preşe-dintele comisiei mele de doctorat), care, cu ajuto-rul studenţilor repartizaţi pentru proiectele delicenţă, a permis diversificarea şi aprofundareaacestei cercetări.

Discuţiile lungi avute cu domnul academicianAurel Iancu, în deceniul al VII-lea al secoluluitrecut, referitoare la conceptul Domniei Sale deconsum energetic cumulat, m-au ajutat în modesenţial la identificarea tipurilor de reţele de com-panii în cadrul unui sistem dat.

Un sprijin indirect, la fel de important – pri-mit de la academicianul Paul Dimo, autorulconceptului de analiză nodală energetică – l-amaplicat şi dezvoltat în domeniul microeconomic.

În ultimii 25 de ani, am fost permanent spriji-nit de Centrul de Modelare Macroeconomică alAcademiei Române şi, personal, de domnii acade-micieni Emilian Dobrescu, Aurel Iancu şi LucianLiviu Albu. Au fost, de asemenea, alături de mine– în demersurile privind concentrarea micr econo -mică – analişti de mare valoare, ca dr. Ilie Şerbă-nescu, dr. Aurelian Dochia şi dr. Florin Pogonaru.

Am avut satisfacţia să constat că rezultatulcercetărilor mele a interesat cercetători din nouageneraţie, fapt care m-a stimulat în mod deosebit.Ca exemplu aş cita pe dr. Ionuţ Pandelică,dr. Viorel Gaftea, dr. Bogdan Căpraru, dr.Andrea Paul, dr. Daniel Ciuiu şi alţii. Am subli-niat cele de mai sus, pentru a cinsti eforturilemembrilor Academiei Române în sprijinirea cer-cetărilor interdisciplinare, cu ocazia împlinirii a150 de ani de la înfiinţarea Academiei Române”.

În continuare, preşedinţii secţiilor ştiinţifice auînmânat Premiile Academiei Române pentru lucră -rile şi grupurile de lucrări realizate în 2014.

100

Apariţii la Editura Academiei

morFoSintAXA metAForei (Secolul Al XiX-lea)consideraţii etimologice şi pragmatice

elena drAgoş

Lucrarea se referă la o direcţie principală a isto-riei limbii ro mâne – limba română literară din se -colul al XIX-lea – analizată din perspectivă poetică,şi anume prin prisma celei mai reprezentative figuride stil, meta fora. La rândul său, metafora estestudiată din trei puncte însemnate de vedere, al mor-fosintaxei, al etimologiei şi al pragmaticii.

Autoarea prezintă cele cinci tipuri de metaforă(metafora nominală, verbală, nume pre dicativ,apoziţie, propoziţie relativă) aşa cum apar acestea înpoezia secolului al XIX-lea. Spre exemplificare suntdate texte din creațiile lui V. Alecsandri, Gr. Alexan-drescu, G. Asachi, D. Bolintineanu, V. Cârlova,C. Conachi, Mihai Eminescu, I. Heliade Rădulescu,I. Văcărescu.

documente priVitoAre lA reorgAniZAreA AdminiStrAtiVĂA principAtului moldoVei (1833–1848)

Volumul, editat de eminenţii specialiști prof.univ. Ioan Caproşu, membru de onoare al Acade-miei Române, şi prof. univ. Constantin Burac,cuprinde, în cea mai mare parte, acte originale dindepozitele arhivistice naţionale de la Bucureşti, Iaşişi Suceava, de importanţă fundamentală pentru ocunoaştere adecvată a istoriei moderne moldo -veneşti din prima jumătate a secolului al XlX-lea.Lucrarea aduce pentru prima dată în circuitulistorio grafic totalitatea izvoarelor istorice referi-toare la eforturile continui ale cancelariei mol -doveneşti şi ale instituţiilor administraţiei localepentru reformarea structurilor teritoriale ale ţăriiimpusă încă de raptul teritorial din 1812, când partedin unele ţinuturi moldoveneşti au trecut încomponenţa guberniei Basarabiei din Imperiul rus.Documentele din volum ilustrează complet întreguldemers moldav pentru reducerea număruluiţinuturilor de la 16 la 13 şi chiar la zece, cu toatefluctuaţiile teritoriale şi cu întreaga gamă dedificultăţi pentru restructurarea ocoalelor. În ultimaparte a volumului a fost inclusă o situaţie apopulaţiei locuitorilor Moldovei din anul 1846.

101

urgenŢe urologice

Sub redacţia: dan miScHiAnu, Alin cumpĂnAş, cătălin pricop, ovidiu BrAtu

Lucrarea, bine structurată, acoperă toate nece -sităţile urologiei de urgenţă de zi cu zi; repre zintă înspeţă un ghid al medicului de gardă urolog. Autoriide capitole şi subcapitole au consultat o bibliografievariată şi modernă, reuşind acolo unde s-a impus săsusţină noţiunile scrise cu o iconografie sugestivă şila obiect. Meritul şi modalitatea de informaremedicală revin exclusiv autorilor de capitole. Cartease adresează nu numai urologilor, dar şispecialiştilor cu care aceştia interacţionează (chirurgiabdominali, toracici, ginecologi, anestezişti-tera -peuţi, medici de la unităţile de primiri urgenţe şimulţi alţii). În acest fel, şi rezidenţii, dar şi spe -cialiştii urologi vor găsi în paginile cărţii noţiunilenecesare evaluărilor clinice, diagnostice, tera -peutice şi prognostice pentru pacienţii cu comor -bidităţi complexe şi cu rezolvare chirurgicalăurologică.

geneZA orAşelor medieVAle În trAnSilVAniA

paul niedermAier

Lucrarea abordează un domeniu extrem deimportant şi interesant pentru tot ce înseamnă istoriaşi civilizaţia medievală a zonei respective. Dupăcum arată şi autorul în Introducere, cartea conţinepărţi din lucrarea de doctorat susţinută în 1975 (Dez-voltarea centrelor istorice ale oraşelor din Transil-vania între secolele XII–XVI) şi din cele trei volumede referinţă de istorie a oraşelor din Transilvania,publicate în limba germană la Heidelberg (1996) şila Böhlu Verlag, Köln Weimar Wien în 2002 şi 2004.Modul entuziast în care au fost primite de criticile despecialitate, cel puţin din spaţiile german, austriac,românesc, ecoul inter naţional al acestor publicaţii,distincţiile primite cu diferite prilejuri, dau siguranţăasupra calităţii deosebite a demersului autorului.Lucrarea, în mare măsură o traducere în limbaromână a acestor volume, revăzută, adusă la zi casurse şi cu corecţii substanţiale privind unele recon-stituiri sau concluzii, toate bazate pe noile studiirealizate de autor, considerăm ca are toate atuurilepublicaţiilor anterioare menţionate şi adaugă noivalenţe celor existente.

102

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

gHid pentru Autori

103

redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64treZ7055005XXX006462,

trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

ISSN 1220-5737 104 PAGINI

Date post:	27-Mar-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

reViSt[ editAt[ de AcAdemiA român[ director: AcAd. ionel-VAlentin VlAd, preşedintele ... · 2017....

Documents