Rev. Ted POPE - romaniantimes.org Pope.pdf · Postura copului, a capului, expresia feței și mai...

Romanian Times - Ted Pope http://www.romaniantimes.org/TedPope.html

1 of 28 2/1/2008 9:48 AM

HomePoliticăCulturăOraşe SUAMeditaŃiiCreştineMica PublicitateArhivaLinksCostache IoanidImagini RomaniaImagini PortlandTV RomaniaFilme vechi si noiTed Pope

Revistă - Forum a Românilor Americani

Rev. Ted POPE

Arma secretă a candidatei Hillary

Lacrimile-s un lucru mare! Nu știu ce ne-am face fără ele! Nici nu le-am acordat prea mare importanță, până acum zece ani când Dina, soțiamea a început să se plângă de dureri de ochi. După muuuuulte vizite pe la tot felul de doctori de ochi, am ajuns la una dintre cele maiprestigioase clinici pentru afecțiunile ochilor din SUA, la Casey Eye Institute din Portland, OR. Acolo am aflat că durerile-s cauzate de lipsa delacrimi și că aspectul acesta este doar o afecțiune periferică a unei problema mai mari , o boală de ochi fără vindecare, macular degeneration(cred că degenerare maculată pe românește, dar nu-s sigur). Ca atâtea organe interne, ca atâtea funcții ale acestora și atâtea alte aspecte ascunse sau nebăgate în seamă ale organismului uman, glandelelacrimogene umezesc în continuu cornea ochiului nostru. Un sistem complex de membrane rețin pelicula subțire de lacrimi peste care este opeliculă și mai subțire de substanță uleioasă care împiedică evaporarea lacrimii între două clipiri… Ne ducem viața înainte și habar n-avem decomplexitatea investită de Dumnezeu în cel mai mic amănunt al vieții corpului nostru. Ca să nu mai vorbim de complexitatea sufletului…


2 of 28 2/1/2008 9:48 AM

O să mă întrebați după divagația aceasta, ce legătură are ea cu titlul postului? Păi, totul! Suntem în plină campanie electorală pentru președințiaAmericii! Probabil încă cea mai importantă funcție din lumea asta. Și-n campanie, candidații participă cu tot ce au. Aseară (cred că era cătremiezul nopții), familia lui Mitt RomneyMitt-Romney-MBA Sep-07 (are cinci băieți unii cu soții și copii) era cu el pe podium în NewHampshire la spiciul lui. Azi dimineață pe la 6, Romney era pe un alt podium, în Carolina de Nord (la probabil o mie șase sute de km) cufamilia în spatele lui, ținând un discurs în campania din acel stat. Deci, familia. Apoi, avem culoarea pilelii. Obama era pus sub colimator că este negru, dar unii ziceau că nu-i destul de negru. Apoi avem sexulcandidatului. Hillary este femeie, dar unii ziceau că nu-i destul de femeie. Adică, este prea bărbătoasă, și chiar cu caracteristici robotice. Apoiavem gesticulația. Apoi avem vocea. Postura copului, a capului, expresia feței și mai nou, ridurile feții sau absența lor. Totul, totul contează! Dar cel mai des, oamenii care votează, se uită la caracterul candidatului, la experiența sa, la promisiunile sale. Căpromisiunile-s marfa care se vinde cel mai bine! Până acum două-trei zile, (deși știam că oamenii sunt ușor de dus de nas și cât se poate denaivi) nu știam că poți răsturna rezultatul alegerilor cu niște… lacrimi! Da, cu lacrimi. Hillary dădea un interviu luni și în timpul acestuia a vărsat o lacrimă, la gândul că oamenii ratează multele lucruri bune pe carele are ea pentru țara aceasta! Și, lacrimile au convins! Femei după femei întrebate de reporteri ce dacă au fost pentru Hillary sau pentru Obama,au răspuns că pentru Obama. Apoi, întrebate pentru cine au votat, au spus că pentru Hillary. Întrebate că ce le-a convins, au răspuns călacrimile lui Hillary! Iată, lacrimile câștigă alegerile! Ce prețioase și importante sunt lacrimile! Ele vorbesc volume întregi! Până și Dumnezeu care le-a creat le bagă în seamă! Unele dintrelacrimile noastre ajung să fie păstrate de Domnul în burduful Său (Ps 56:8) și într-o zi El le va șterge (Apoc 21:4). Lacrimile înmoaie inima mamei care-și pedepsește copilul, convinge inima bărbatului nepăsător, arată durerea unui bolnav, suferința unuialângă un sicriu, regretul unuia care a greșit ținta sau a dezamăgit, sau arată… că cineva curăță o ceapă! Dar nu am știut că lacrimile pot cumpăra voturi. Că sunt arma secretă a lui Hillary! Să vedem ce va mai scoate din arsenalul ei în zilelurmătoare. Deoarece campania merge înainte! „She´s back in the game!” Ca și când țara asta, nu ar avea destule probleme! Credeți că SUA epregătită ca după 4 ani de Bush I, 8 de Clinton, 8 de Bush II, să mai înghită încă cel puțin de 4 de un alt Clinton? Nu cred! Dacă tot e vorba deschimbare, hai să schimbăm garda asta veche de tot!

Alegeri preliminare - New Hampshire

La republicani, a câștigat John McCain. Apoi l-au urmat Mitt RomneyMitt-Romney-MBA Sep-07 și Mike Huckabee. Ceilalți trei (Thompson,Giuliani, Paul) n-au însemnat prea mult. Victoria lui McCain era de așteptat. La alegerile din 2000 a luat mai multe voturi decât Bush. Acesta adevenit mai apoi desemnatul republicanilor la președinția și a devenit președinte. McCain pare iubit de către cetățenii stului din Nord-Est carei-au stat alături din nou. Vom vedea dacă câștigul acesta îi va aduce donații suplimentare în cuferele care cam sună a gol. Romney are baniproprii, așa că nu-i problemă. Rămâne doar de văzut cât vrea să mai cheltuiască. Dacă nu va câștiga în Michigan, gurile rele spun că s-ar puteasă se retragă din cursă. Atunci va fi interesant către cine va canaliza susținătorii. Nu că aceștia l-ar asculta 100%, dar unii vor ține cont desugestia lui. Surpriza republicanilor a fost din nou Huckabee. Cotat al șase-lea înainte de ziua alegerilor, se pare că câștigul din Iowa l-a ajutat să urce pelocul 3 de data asta. Și se aude că și-n Florida Huckabee câștigă teren în defavoarea lui Giuliani, care așa cum știți, nu a prea acordatimportanță celor două state de până acum. Florida având un mare număr de deputați, contează cine câștigă acolo. Surpriză a fost și de data astanereușita lui Romney care a investit peste 5 milioane în campania electorală din New Hampshire și a ieșit pe locul doi. La republicani cursaeste încă imprevizibilă: nu se știe cine se va ridica din grupul celor 5-6 ca să devină candidatul partidului.


3 of 28 2/1/2008 9:48 AM

La democrați, deși în sondajele de dinainte de alegeri Obama conducea cu 10 procente, a pierdut efectiv primul loc în favoarea lui Hillary lavreo 7 procente. Oricum Obama a fost mulțumit, și mulțimile care erau cu el erau pline de entuziasm, scandând „Obama, Obama” după fiecarefrază a spiciului său. Edwards a venit al treilea și deși a anunțat că va continua lupta, se vede clar că aceasta se duce doar între Clinton șiObama. Mai un stat-două și Edwards va trebui să renunțe din lipsă de bani. El a promis că va îndruma suporterii săi spre Obama. Vom vedea. Victoria lui Hillary o pune din nou în cursă. Dacă ar fi pierdut aici, campania ei ar fi intrat în degringoladă. Așa, mai are șanse. Rămâne devăzut dacă entuziasmul provocat de Obama continuă și se amplifică. Atunci va avea șanse să devină candidat. Dacă Obama capotează, Hillarynu mai are adversari. Eu o prefer pe Hillary decât pe Obama. Nu știu de ce sar mi se pare mai ușor de „bătut”. Nu, nu pentru că e femeie! Aremai multe bube-n cap!

Sarkozy, Franța și Creștinismul

La peste 100 de ani de la legea din 1905 care a făcut ilegale câteva ordine religioase și a confiscat proprietățile lor, președintele francezSarkozy face o vizită la Vatican (20 Decembrie 2007) se întâlnește cu Papa Benedict at XVI-lea, primește titlul onorific de canon al bisericii Sf.Ioan Lateranul, și ține discursul acesta (pe care-l puteți asculta în franceză, e ușor de înțeles și dacă franceza vă este mai slăbuță), ocazie cucare vorbește despre creștinism, Franța și relația dintre aceste două categorii.

În discuția cu Papa, Sarkozy a fost de acord cu poziția Papei că o Europă fără credință, este o Europă fără speranță. În discursul de mai sus, elarată că rădăcinile Franței sunt creștine. Creștinismul, a ajutat la crearea Franței, și Franța a contribuit la încreștinarea Europei. Ba chiar anumit Franța „fiica cea mai în vârstă a Bisericii”. El face de asemenea o enumerare a contribuției unor creștini francezi la viața morală, artistică și intelectuală. Printre cei amintiți, sunt Bernard


4 of 28 2/1/2008 9:48 AM

de Clairvaux, Vincent de Paul, Bernadette de Lourdes, Thérèse de Lisieux, Jean-Marie Vianney, Frédéric Ozanam, Charles de Foucauld,Couperin à Péguy, Claudel à Bernanos, Vierne, Poulenc, Duruflé, Mauriac, Messiaen, Blaise Pascal, Bossuet, Maritain, Emmanuel Mounier,Henri de Lubac, Yves Congar și René Girard. Sarkozy s-a lăudat că Franța deține une dintre cele mai vechi legături diplomatice cu Vaticanul șia contribuit la studii arheologice și biblice prin Ecole Biblique. Lista de mai sus este detul de impresionantă. E o dovadă de necontestat cu privire la aportul creștinismului catolic la formarea Franței. Sarkozya mai spus: „Acestea sunt faptele. Eu îmbrățișez în întregime trecutul Franței și legătura aceea specială care ne-a unit poporul cu Biserica(Catolică)”. Apoi Sarkozy încurajează biserica franceză să-și manifesteze mai curajos prezența în public, deoarece „Franța are nevoie de oameni aicredinței, și atât prezentul cât și viitorul depind de o îmbrățișare mai largă a trecutului”. El speră ca să existe mai multe și mai deschise discuțiiîn spațiul public despre religie. Să fie oare acesta un semn că Franța dorește să-și reconsidere orientare seculară socialistă de la Revoluția de la 1789-1799 încoace, că deoreștesă-și reviziteze rădăcinile creștine și să participe astfel la o recalibrare spirituală a Europei, după ce doi președinți francezi catolici (d´Estaing șiChirac) au fost cei mai feroce susținători a unei constituții europene laice de timp francez? Nu se știe! Dar ne putem ruga ca Sarkozy să reușească să readucă creștinismul în prim-plan, să restaureze libertățile religioase, și ca poziția saremarcabilă și istorică să nu rămână doar un foc de paie. În istoria creștină, mai există precedente. Pavel, prigonitor al creștinilor se întoarce laDomnul și devine cel mai aprig propovăduitor al lui Christos. E posibil deci și pentru cel mai aprig promotor al secularismului să devină unpropovăduitor al creștinismului!

Rezoluții de Anul Nou - 1

M-am gândit să brodez un pic pe tema rezoluțiilor de anul nou. O să scriu în mai multe episoade, în luna curentă. Iată primul episod. Filipeni 3:13-14 Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce esteînainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Celebrul fizician Albert Einstein care nu de mult a fost numit de revista Time ca fiind omul secolului trecut, călătorea într-o zi cu trenul, cândcontrolorul biletelor veni și-i ceru biletul. Einstein s-a căutat în buzunare, biletul nu era acolo. S-a căutat în servietă, se uită pe bancheta pe carestătea dar nu găsi biletul. Controlurol, recunocându-l pe omul de știință spuse: „Domnule Eistein, eu știu cine sunteți și sunt sigur că v-ațicumpărat bilet. E în regulă”. Și controlorul continuă cu alți pasageri. Tocmai când să treacă în celălalt vagon, se mai uită o dată în urmă, și-lvăzu pe Einstein cum era aplecat în genunchi, căutând pe sub bancheta pe care a șezut. Controlorul s-a dus înapoi la Einstein și i-a spus dinnou: „Domnului Einstein, fiți liniștit, nu vă îngrijorați, noi știm cine sunteți, eu știu cine sunteți, știu că v-ați cumpărat bilet, nu-l mai căutați!”Einstein îl privi pe controlor și spuse: „tinere, și eu știu cine sunt. Ce nu știu eu este, unde merg?!”

Noi privim cu toții către trecerea dintre ani ca la ceva miraculos, care ne-ar ajuta să putem dincolo de trecut, începe o viață nouă în viitor. Darîn ceasul acela de la miezul nopții nu există nimic miraculos! Este un ceas ca oricare altul! Adevărul este că ceea ce am făcut în 31 decembrievom face și la 1 ianuarie anul nou! Nimic nu s-a schimbat, dacă noi nu ne-am schimbat. Dacă nu am reușit să o rupem cu trecutul și să avemparte de un nou început. Romanii aveau un zeu, Ianus. Ianus era zeul porților, al ușilor, al coridoarelor, al sfârșitului și începutului. De obicei era înfățișat ca avânddouă fețe, cu un privind către trecut iar cu alta către viitor. De la el avem denumirea lunii Ianuarie. Zeul acesta cred că a fost „necesar”romanilor, deoarece în om există mereu tendința de a privi înapoi. O, de-am putea să ne despărțim de trecut! Diavolul vrea ca noi să zăcem mereu în trecut, ca astfel să ne fure realizările viitorului. Și nu-i demirat când vezi ucenici că se poticnesc în vreo lucrare sau cuvânt de-al lui Isus și se duc înapoi: Ioan 6:66 Din clipa aceea, mulți din uceniciiLui s-au întors înapoi, și nu mai umblau cu El. Este ușor să dai înapoi! Nu-ți trebuie nici un efort, nici voință, doar să te lași purtat de valuri unde-or merge ele! De aceea scriitorul evreilor


5 of 28 2/1/2008 9:48 AM

zice: Evrei 10:38-39 Și cel neprihănit va trăi prin credință: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.” Noi însă nu suntem dinaceia care dau înapoi ca să se peardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului. Adică, avem nevoie de credință ca să trăim! Ce fel de lucruri sunt „înapoi”? Păi, înapoi sunt căderile și nereușitele mele. Acolo-s scopurile fără merite care mi le-am fizat, și ce bine le-ammai nimerit! Tot acolo sunt eșecurile de a stabili ținte merituoase. În trecut sunt bâjbăielile prin ceață, poticnelile, căderile cu încercărilemultiple de a mă scula. Înapoi sunt regretele: „oh, dacă aș fi făcut altfel! Oh, dacă aș fi spus (sau, dacă nu aș fi spus) asta… Oh, dacă aș fi știut să aleg altfel…” Totînapoi sunt lucruri care acum ne par că ar fi fost mai bune: „castraveții Egiptului”. Când eram în Egipt, ne scârbisem de castraveți! Visam laalte legume, sau fie și castraveți, dar măcar experimentați în libertate! Dar acum avem libertatea și aceasta a venit cu alte împrejurări șialimente. Și noi analizăm libertatea prin prisma mâncărilor! Noi însă trăim în trecut! Acolo unde mai sunt și alte lucruri ce le-am lăsat: poate fii și fiice, averi, relații, prieteni, obiceiuri. Ca soția lui Lot, ne întoarcem mereu cătreele. În privirile noastre se citește regretul că a trebuit să le părăsim. Drumul acesta nou, care ne conduce către salvare nu ne umple de nici obucurie. Da, în urmă ne-am lăsat prietenii! Și ce dacă ei au fost nepotriviți? Ce dacă ne-au încurajat la chestii frivole? Ce dacă cu ei ni se păreacă nu trebuie decât să ne distrăm, să bem și să mâncăm, că și așa mâine vom muri? Ce dacă prietenii ne erau nepotriviți? Ce dacă conversțiilecu ei erau inutile? Și glumele proaste, și vorbele fără perdea, și apoi, bețiile! Dom´le, bețiile acelea, orgiile după care ne dureau capul câte douăzile! Ei, ce le regretăm pe acelea! Dar, ele cunt acum în urmă.. Acolo, înapoi, sunt încercările acelea de a fi ceea ce nu eram, de a părea că suntem altceva! Ah, urmărirea lui Ionescu și Popescu, și lupta de afi ca ei, de a cumpăra mobilă ca ei, de a merge în stațiunile unde mergeau ei, de a avea țoale ca ei… Împreună cu aceste lucruri, tot acolo,înapoi sunt amestecurile-n treburile altora. Băgarea nasului unde nu ne fierbea oala! Era neprihănirea proprie, bazarea pe noi înșine, mândria decapacitățile noastre sau rușinea de inadevența noastră. Era auto mulțumirea cu nemulțumirile. Înapoi sunt promisiunile neîmplinite, minciunile,adevărurile spuse pe jumătate. Înapoi sunt astfel de lucruri! Și ce fac unii cu „înapoi”? Cu trecutul? Păi unii re-trăiesc trecutul! Țepușul unei experiențe proaste din trecut lestrăpunge din nou inima! Revizitează mereu trecutul lăsându-se în mod voit în soarta deznădejdii și a compătimirii de sine. „Ce-am suferit eu…ce mi s-a făcut… ce nedreptate… ce-am îndurat eu…” Alții se predau trecutului! „Prezentul și viitorul nu mai pot schimba nimic”, zic ei! Nu se mai poate face nimic. Zarurile au fost aruncate șiîntr-un mod fatalist, trebuie să acceptăm rezultatul așa cum este el. Ce-i de făcut? Data viitoare vom vedea că nu totul din trecut este rău…

Rezoluții de Anul Nou - 2

Să nu mai conteze deloc trecutul? Nu mai am voie deloc să privesc în urmă? Oh, ba da! La ce anume MĂ POT uita în trecut? 1. La binecuvântările Domnului și binefacerile Sale. Psalmi 103:2 Binecuvântează, suflete, pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui!Amintirile biruințelor, a izbăvirilor. Nu am voie să uit ce a făcut Domnul în trecut cu mine și pentru mine. Confruntându-se cu Goliat pe de oparte, și cu întrebările lui Saul pe de alta, care-i spunea că e prea tânăr, că nu are experiență, că nu este om de război, Davi s-a uitat la izbăvirilelui Dumnezeu de odinioară și s-a îmbărbătat în prezent pentru a obține o birunință în viitor. 2. La drumul parcurs. Deuteronom 8:2 Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău. Ieremia 31:21 „Ridică semnepe drum, pune stâlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat... Ca în oglinda retrovizoare a mașinii. Uită-te dacă urmele lăsate pot fiurmate de alții. Pavel spunea „călcați pe urmele mele”. De ce? Pentru că el călca pe urmele lui Christos. Dacă urmele mele-s încurcate, neclare,să fiu atent ca nu cumva să mă urmeze cineva! Dacă ceva se mai poate îndrepta, să îndrept fără întârziere! Scriitorul epistolei către evreiavertiza să se croiască cărări drepte (Evrei 12:13).


6 of 28 2/1/2008 9:48 AM

3. La înaintașii credinței. 2 Timotei 1:5 Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama taEunice, și Sunt încredințat că și în tine. Evrei 13:7 Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cubăgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire, și urmați-le credința! 2 Timotei 2:8 Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos! Am spusîntotdeauna și noi știm cu toții că nimeni nu se formează într-un vid. Cineva ne-a ajutat, poate încă din copilărie, de la primele sfaturi șiînvățături să devenim ceea ce suntem astăzi. Poate copiez pe cineva de excepție din trecutul meu. Admir pe cineva, a contribuit la formareamea. Nu-i greșit să-mi amintesc de ei, să mă uit la ei în trecut și să văd dacă eu le mai fac cinste sau nu. Acum, ce-i de făcut? Să vedem ce face Pavel, de la el putem învăța. 1. Evaluează corect prezentul. „Fraților, eu nu cred că L-am apucat încă pe Isus!” Unde ești vizavi de Isus? Sigur că vom zice, dacă Pavel nuL-a apucat… atunci cine sunt eu să cred altfel!? Și nici nu trebuie să crezi altfel. Dar, unde te afli vizavi de scopul apucării lui Isus! După astaai pornit, nu-i așa? Nu te-ai pornit pe drumul acesta ca să scapi de durere, să ai pace și fericire, să fii vindecat, nu-i așa? Nu ai plecat la drumulcredinței doar pentru a dobândi niște avantaje! Ai plecat pentru a-L apuca pe Isus, pentru a pune mâna pe El, pentru a-ți pune mâna în mânaLui și a-I zice, „ține-mă strâns în mâinile Tale, ține-mă aproape de Tine, și nu mă mai lăsa niciodată să mă îndepărtez”! Apucarea de care vorbește aici Pavel presupune un fel de efort ca acela făcut de un portar de exemplu, care sare să prindă mingea trasă cătrepoarta sa. După cum portarul când a ajuns mingea o prinde cu o anume violență, o strânge tare ca să n-o scape, așa este apucarea aceasta a luiPavel. 2. Uită trecutul. „Uitând ce este în urma mea”. Nu vei putea „uita” niciodată cu adevărat! De ce? Pentru că așa este mintea ta! „Te iert dar nu teuit” este un mare adevăr! Dar ce poți face, este să nu mai lași lucrurile negative din trecut să te mai rănească în prezent, și nici în viitor. Nicipăcatul, nici ce ți-au făcut sau zis alții, nici nimic! Nici măcar realizările tale nu trebuie să le lasi să te umple de mândrie în viitor! În Romani15:18 Pavel privește realizările din trecut și spune despre ele că „Christos le-a făcut prin el”. 3. Stabilește o țintă înainte. Pavel spune că el se îndreaptă către „o țintă”. Ținta lui Pavel? - Să câștige pe Christos (Fil 3:8) - Să aibă neprihănirea lui Christos (Fil 3:9) - Să-L cunoască pe Isus (Fil 3:10) în trei dimensiuni despre care ni se vorbește rar în bisericile noastre. - Suferințele - Mintea noastră nu dorește „suferința”. Noi nu ne-am „înarmat” cu o gândire că pentru Christos trebuie să suferim. Și pe altebloguri văd mereu pe unii care doresc să fie cinstiți, respectați pentru că sunt „baptiști”. Mă rog, poate că „baptismul” merită cinste, dar„creștinul” va fi persecutat de către cel firesc și lumesc! Va suferi! Pavel nu a fugit de suferințele lui Christos, ci a adăugat la ele ceea ce lipsea(nu că ar fi lipsit ceva suferințelor lui Isus prin care a sfârșit lucrarea de mântuire, însă, după spusele lui Isus, dacă El a suferit, și urmașii Săivor suferi, Ioan 15:20. Creștinii, Trupul lui Isus pe pământ VOR FI PRIGONIȚI! Suferința aceasta participă la suferința lui Isus prin ducereaveștii despre aceasta la alții. Mântuirea acestora este tot prin suferința lui Isus care a fost completă și căreia nu-i mai lipsește nimic). - Moartea - moarte ca martir, pentru credință. - Învierea - din cei morți - Să-L APUCE pe Isus (Fil 3:12) - vezi mai sus.


7 of 28 2/1/2008 9:48 AM

4. Decide și acționează spre „înainte!” „Aruncându-mă spre ce este înainte”. Vezi, trecutul nu poate fi abandonat în prezența unui vid. Trebuieînlocuit cu altceva. Altfel, nu vei putea abandona niciodată starea de odinioară. Cel ce-și curăță casa, dacă nu o umple cu ceva bun, vor veniînapoi duhurile date afară și vor re-ocupa teritoriul, starea de la urmă fiind mai rea decât cea de la început! Nu lăsa ca obiceiurile din ntrecutsă-ți ruineze viitorul. Nu lăsa pesimismul să te doboare! ** Știuca s-a pus într-un bazin cu apă împreună cu alți peștisori, mâncarea preferată a știucii. Doar că peștișorii erau plasați după un perete desticlă. De câte or se repezea știuca să-i prindă, se lovea cu capul de peretele de sticlă. Știuca a învățat că nu-i poate prinde. S-a îndepărtatperetele de sticlă, și știuca nu mai ataca nici peștișorii care înotau la nasul ei… Dumnezeu este optimist! De ce? Pentru că Isus Christos s-a dus la cer și a lăsat în locul Său apostolii! Pentru că m-a ales pe mine să-i slujesc șisă-i vestesc Evanghelia! Pentru că te-a ales și pe tine! Pentru că a pregătit un loc pentru noi și se așteaptă să ajungem acolo! Vezi cum este„optimismul” lui Dumnezeu? Îl face pe Dumnezeu activ. Dumnezeu FACE CEVA! Nu-i suficient să constați cu mintea că „trebuie făcut ceva”!Trebuie să acționezi. Pavel spune „alerg”! Cum poți face asta? Punând un picior înaintea celuilalt! Pavel spune „mă arunc înainte”. Aruncarea aceasta este o rupereviolentă de trecut, de ceea ce te ține, de statu quo, de inerția obiceiurilor și a obișnuitului. Aceasta este dorința mea pentru tine în Anul nou.Cred că rezoluțiile acestea-s posibil de împlinit. Nu necesită promisiuni mari, sau ieșirea din decor, ci doar trăirea adevărată și consistentă acreștinismului la care am fost chemați.

Iowa… on my mind

La ora la care scriu, caucusul din Iowa s-a consumat şi de partea republicanilor Huckabee a luat cei mai mulŃi delegaŃi, urmat de Mitt Romneay,Thompson şi alŃii, iar de partea democraŃilor, Obama a luat locul întâi, urmat de Edwards, de Clinton şi de alŃii. Desigur că e posibil carezultatele de mai sus să nu însemne nimic nici pentru câştigători nici pentru „învinşi”.

Surprinzătoare au fost câteva lucruri - Un candidat de culoare a câştigat (victorie istorică!) într-un stat care are mai puŃin de 2% populaŃie de culoare - Clinton nu a obŃinut decât voturi pentru a se califica pe locul 3, deşi are la bani cu zecile de milioane, campania ei are peste 800 de maşini cucare să ducă oamenii la vot, şi are organizaŃie puternică de tot! - Huckabee a învins deşi nu a avut nici bani, nici organizaŃie bună. Mitt Romney Mitt-Romney-MBA Sep-07 a cheltuit peste 10 milioane dedolari, în comparaŃie cu Huckabee care nu a cheltuit decât cca. un milion. Huckabee a spus chiar că faptul că nu a avut bani i-a folosit: s-aînvăŃat să ducă o campanie foarte frugală şi a făcut ceea ce şi guvernul federal ar trebui să facă: să cheltuiască doar ceea ce are, şi să nuîmprumute. Ce se întâmplă, de ce aceste rezultate neaşteptate? Păi, americanii nu mai citesc ziarele şi nu mai urmăresc nici programele de ştiri! În schimb,se uită la talk-show-uri de genul Jay Leno, David Letterman, şi alŃii de aceeaşi factură! Americanii-s mai dornici de distracŃii decât de oricealtceva - cu excepŃia (probabil) a banilor! Majoritatea candidaŃilor au mers cel puŃin o dată la un asemenea program. La astfel de programe vezidacă candidatul ştie de glumă, dacă este plăcut, dacă Ńi-ar place să-i urmăreŃti discursurile, etc. Aceasta înseamnă că pe americani nu-i interesează ce are de spus omul politic, ci dacă este „likeable”, adică plăcut! Se spune că Bush a câştigatstatul Ohio în defavoarea lui John Kerry la a doua sa candidatură din cauză că oamenilor le-a plăcut mai mult de Bush decât de Kerry! Uniichiar au zis că Bush este omul cu care le-ar place să bea o halbă de bere, de partea cealaltă, Kerry părea a fi prea „Ńeapăn”, prea mecanic. Cei doi câştigători de astăzi, Obama şi Huckabee au avut capacitatea de a se conecta cu oamenii. Amândoi au carismă şi aplomb în dezbaterisau discursurile Ńinute. Mesajul lor populist, a avut rezonanŃă în inima multor oameni. Acum rămâne de văzut care va fi reacția partidelor pecare le reprezintă, şi cum dacă vor putea susŃine victoria de astăzi în săptămâna viitoare în New Hampshire şi apoi în celelalte alegeri primare.

Schimbarea

Am fost expus zilele trecute, cu îngrămădeala candidaților la președinția Americii la facerea de afirmații menite să atragă votanții la o mulțimede promisiuni sforăitoare, dintre care cel mai tare m-a zgâriat în urechi cuvântul „schimbare”. Hillary Clinton vrea să aducă schimbarea. Obama vrea la fel. Edward vrea la fel. Huckabee, Giuliani, McCain vor și ei schimbare. De ce fel deschimbare? - Schimbarea președintelui? Oricare din cei ´șpe candidați vor aduce această schimbare! - Schimbarea economiei? Doar dacă se vor reduce taxele, că altfel economia nu se îmbunătățește. Economia nu este schimbată de promisiuni, ci


8 of 28 2/1/2008 9:48 AM

de un regim de taxe care să permită intreprinzătorilor să investească banii neplătiți în taxe în dezvoltarea a ceea ce produc ei. Asta va oferi noilocuri de muncă. Mai mulți oameni vor participa la procesul muncii, mai puțini șomeri vor fi, mai scăzută va fi rata șomajului. Mai mulțioameni vor avea bani mai mulți, vor cheltui mai mult, vor crește vânzările și profitul din acestea. Mai mari vânzările și producția, cresc taxeleadunate, mai mult se pot reduce taxele! - Schimbarea în domeniul războiului din Irak? Păi, americanii nu vor ieși de acolo nici în următorii 20 de ani! Sforăiala cu terminarearăzboiului a fost bună la alegerile în Congress acum un an și ceva. După ce s-au văzut aleși, congremanii americani nici nu au mai chițcăitdespre problema aceea. De ce? Pentru că nu e posibilă! America avea nevoie să fie acolo, în coasta Iranului, în absența lui Sadam și prezențaSiriei, Israelului și a celorlalte țări din zonă! Petrolul? Nu cred că a fost o problemă! Dacă americanii ar fi intrat în Irak pentru petrol, de ce eașa de scumpă benzina?

SSSSST! Vă spun ce mai zic gurile rele! Cică Bush ăsta, dom´le, care-i băgat în afaceri cu petrolul, el a cauzat ridicarea prețurilor, tocmaipentru a băga cât mai mulți bani în buzunarele sale și ale acoliților săi! Unele guri rele. Alte guri rele? Zic că americanii au pus mâna pe petrolîn Irak, dar îl țin sub cheie, pentru a determina prețul barilului să ajungă la peste 300 de dolari! Atunci, va fi rentabil să se facă forări înAntarctica, și America va scăpa de dependența de petrolul arabilor. Alte guri rele? Zic că America a lăsat creșterea prețului la petrol ca să-ioblige pe europeni să facă ceva, nu știu ce! Că europenii-s prea leneși când e vorba de protecție, patriotism, etc. Ei dau puternic din gură, darde făcut nu fac nimica! Mai sunt guri rele, dar mă opresc aici. - Schimbare morală? De la ceea ce vedem și știm pentru că experimentăm, la ce? Dacă am alege pe clintoneasă, și Bill ar apărea din nou la CasaAlbă… Auoleu, ce vis urât! Păi când Bill era președinte și era ocupat, avea timp să nu aibă relații sexuale cu femeia aceea, vă dați seama acum,când nu va avea nimic de făcut, câte relații sexuale nu va avea? Ce? N-au furat destul mobilier de la Casa Albă prima dată când au părăsitedificiul, acum vor să fure ce n-au reușit atunci? Nu au furat destule documente compromițătoare? Nu au lăsat semne de întrebare cu privire lamoartea ciudată a mai multor „pretini?” Și, ce fel de schimbare morală FĂRĂ DUMNEZEU? Cine ne va spune ce-i bine și ce-i rău? Fărărugăciune și Biblie? - Ce fel de schimbare pot aduce cei ce au fost la putere într-po capacitate sau alta zeci de ani? De ce nu au făcut nimic pentru schimbare pânăacum? De ce acum le-a venit în minte că trebuie adusă schimbarea? E cusută cu ață albă, toată chestia cu schimbarea. Edwards promite îngrijire medicală la toată lumea, dar nu ne spune de unde vor veni banii.Adică, e supărat pe bogați, numai că a uitat să spună că unul dintre aceștia, este el! Apropo, vizavi de palatul lui Edwards, locuia într-o casăvecge și prăpădită un republican cu arme. Nevestei lui Edwards i-a fost frică să locuiască lângă unul care avea pușcă în casă, și așa că au decissă cumpere proprietatea cu un milion și jumătate… Valora numai jumătate prețul! Întorcându-ne la bogați! Dacă le iei mai multe taxe celor ceproduc, aceștia își vor lua jucăriile și se vor muta în America de Sud, în țări ale Asiei, unde munca e mai ieftină! Schimbare? Ca să faci schimbarea în alții, trebuie să fi experimentat tu însuți schimbarea! Trebuie să fii un vizionar! Să-ți asumi riscuri! Să fiicurajos! Să spui lucrurilor pe nume, să zici albului alb și negrului negru, nu să le faci pe toate într-un gri cenușiu! Să știi dinspre ce schimbareacătre ce. Să știi cum, cu cine, cu ajutorul cui, de ce? Dar nu văd pe nimeni să poată schimba ceva. Nu printre candidați, în orice caz. Așa că, dacă nu poate nimeni să schimbe în mai bine, să lase înpace America așa cum este. Măcar s-o prezerveze! Că mai rău, nu ne trebuie! Și nu mai vreau să aud despre schimbare, că mă dor urechile!

Amintiri cu Dugulescu


9 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Am citit vestea, aproape fără să-mi cred ochilor! Petrică nu a fost chiar atât de în vârstă! Și nici nu știu să fi avut probleme de sănătate! Adică,nu mi-a spus. Oricum, doresc soției și familiei sale sincere condoleanțe și mângăierea lui Dumnezeu.

Mi-l amintesc pe Petrică în mai multe ipostaze. Doar frânturi voi reda în ceea ce urmează. Ne-am întâlnit pe terenul Evangheliei și aevanghelizărilor de nenumărate ori. Dar cel mai pregnant îmi amintesc întâlnirea care ne-a legat. Eu aveam ceva rudenii la Hunedoara (unverișor) și eram în vizită la ele. Urma să mergem la adunare pentru duminică seara. Dimineața predicasem, dar fratele prezbiter mi-a spus căseara va predica fratele Dugulescu de la Hațeg. Fratele Dugulescu făcea oficiul de pastor și al bisericii din Hunedoara, care în clipa aceea nuavea pastor local. Dacă nu voi predica, voi dori să cânt măcar o cântare? Am fost de acord. Am plecat la biserică, și în timpul serviciului de cântări și poezii am cântat cântarea „Oprește-te o clipă”. Apoi am ascultat mesajul frateluiDugulescu. Excelent! După serviciu, deși se grăbea acasă, Petrică a spus că a apreciat mult cântarea mea, și că ar vrea să ne cunoaștem, așa că avenit cu mine să servim cina împreună. M-a întrebat de unde sunt, apoi aflând că eu frecventez o adunare de penticostali, după intervențiavărului meu care a intervenit explicând că marea majoritate a rudeniilor noastre sunt la baptiști, iar că bunicul meu din partea tatălui, AvramPop a fost chiar „pionier” al baptismului împreună cu fratele Dan de la Cluj, Petrică m-a întrebat cum de 80% din familia mea este la baptiști șicum de am aterizat eu la penticostali. I-am povestit despre experiența noastră cu Duhul Sfânt și cum din cauza ei, am fost dați afară de la biserica baptistă, deși noi nu am fi plecat debună-voia noastră. Am povestit despre paradoxul de a fi considerat baptist de către penticostali și penticostal de către baptiști. A fost o seară plăcută. Petrică m-a întrebat dacă nu aș vrea să-l însoțesc la o evanghelizare în timpul săptămânii următoare, la Caransebeș, săcânt câteva cântări. Vărul meu i-a spus că eu și predic. Asta a stârnit interesul lui Dugulescu și a propus să începem să explorăm împreună cubisericile din Hațeg și Hunedoara dacă nu ar fi posibil, în cazul că nu am alte obligații, de a face schimb între noi: de exemplu, eu să predicdimineața în Hunedoara, el în Hațeg, iar eu să mă mut pentru serviciul de seara la Hațeg și el la Hunedoara. Așa am făcut de mai multe ori. Mi-a căzut excelent de bine mâna întinsă de Dugulescu. Am cunoscut în perioada aceasta o mulțime de pastoribaptiști, și la recomandarea lui Dugulescu mulți dintre ei mi-au deschis bisericile lor pentru slujire. Am călătorit mult împreună cu Dugulescu:îmi lăsam mașina undeva și mergeam împreună în mașina lui la activități comune. Mi-a povestit despre faptul că era luat în colimator desecuritate, și ce fel de probleme avea cu organizația aceasta. Mi-a povestit că s-a atentat la viața lui de câteva ori. Nici o clipă nu mi-a trecutprin minte că Dugulescu ar fi fost colaboraționist cu securitatea. Cel puțin, la capătul meu de fir, nu am fost niciodată chestionat cu privire laactivitățile și colaborarea mea cu Petrică. Petrică mi-a rămas în memorie din anii de dinainte de revoluție ca un bărbat de care s-a folosit Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu. Erageneros, prietenos, te încuraja și mângăia! Era un bun orator, vorbea și însoțit de harul Domnului. Avea șarm, era sensibil (de aici și poeziilesale excepționale). Avea umor, îi plăcea să spună și să asculte o glumă bună. Dar era în mod absolut serios dedicat familiei, Domnului șilucrării sale. În anii de dinainte de revoluție, după plecare mea în SUA am pierdut legătura cu Petrică. După revoluție el a vizitat de câteva ori Portlandul,oraș în care locuiam. Ne-am reîntâlnit cu plăcere și am re-depănat amintiri. Mi-a povestit despre activitatea sa în parlament, despre viziunea sacu privire la necesitatea de implicare a pastorilor în problemele sociale și chiar politice a țărilor în care locuiesc, despre viziunea sa de adeschide o casă pentru copiii străzii (mai târziu, dorința sa s-a materializat), despre orfanii din România (mai târziu l-am pus în contact cuCarol Mardock de la International Family Services, o prietenă care a intermediat zeci de adopții din România și care a lucrat și cu Dugulescuun timp, până când Romania a sistat adopțiile de către străini). Petrică și cu mine semănam puțin, așa la fizic. Mai în tinerețe purtam și eu părul mai lung, și îl am creț când este mai lung. Amândoi mairotofei, cu ochelari, eram adesea întrebați dacă suntem și frați de corp! Ba o dată, după ce se mutase la Timișoara, eu mergeam pe jos cătrebiserica penticostală de pe aceeași stradă cu biserica păstorită de Petrică. Când am trecut prin fața porții de la curtea bisericii lor, din umbră sedesprinde o siluetă, care mă acostează: „Pace, frate Petrică!” „Pace”, răspund eu, „dar nu sunt fratele Petrică, sunt fratele Doru”. „Ba nu, suntețifratele Petrică!” ripostează silueta cu convingere. „Frata dragă, nu sunt Petrică Dugulescu. Semănăm, ne cunoaștem bine, dar sunt fratele Doruși merg la biserica penticostală de mai jos, la fratele Codreanu”! În sfârșit, omul și-a cerut scuze și s-a retras în umbra porții, probabil pentru a-laștepta mai departe pe Dugulescu. Ei, asta este! A plecat la Domnul un prieten drag, pe care l-am admirat și prețuit. Indiferent ce s-a scris sau se va mai scrie despre el, eu asta știuși asta susțin. Lucrurile ascunse, le va judeca Domnul la fiecare dintre noi. Nu va rămâne nimic ascuns! Asta este cert! La revedere, Petrică! Domnul să-ți dea odihnă, după tot zbuciumul acestei vieți!

Cine mă călăuzește?


10 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Cel mai înalt munte din Marea Britanie este Ben Nevis. Cățărătorii îl găsesc dificil chiar și-n vreme bună, darmite-n vreme rea! Astfel că revista„Trail” a publicat în 2004 un ghid de cățărare completat cu hărțile necesare. Cine vrea să se cațere pe versanții lui Ben Nevis, se pot ghidadupă acele hărți și.. se prăbușesc într-o prăpastie! Da! pentru că hărțile au fost greșite!

Întrebarea la care vă provoc în săptămâna aceasta este: „Cine mă călăuzește? După cine/ce mă ghidez?” A, știu, știu! Deja fără să citiți maideparte, unii ați și decis că nu vă luați după alții! Că stați puternic pe picioarele voastre, că știți direcția și că nu vă pierdeți niciodată. Dar chiar prin afirmațiile de mai sus, deja ați recunoscut că vă ghidați după ceva! Poate intuiția, poate religia și formele în care ați crescut,poate obiceiurile deprinse, sau poate un om care vă este drag (tata, mama, guru, predicator, învățător, etc. de acum sau din copilărie, sau dinorice fază a vieții voastre). Și știi ce? Toți suntem mândri de lucrurile care ne călăuzesc, și cu toții ne apărăm dreptul de a ne conduce după cene place sau gândim noi că e bine. Dar, este bună „călăuza” noastră? Sau, ne duce la stări cel puțin nepotrivite, dacă nu chiar la moarte? Propun ca să începem să cântărim toate lucrurile care ne ghidează viața pe Cuvântul lui Dumnezeu și dacă ele nu-și găsesc acolo identitatea,dacă nu-s suportate de Cuvânt, să le schimbăm! Să începem să le luăm unul câte unul. Eu am dreptul și chiar trebuie periodic să aduc totul laCuvântul lui Dumnezeu pentru verificare! O să fii mirat la descoperirea că atâtea lucruri pe care le facem, sunt pe baza unor amestecuri deobiceiuri cu înțelepciune populară, cu curentul timpului, cu intuiție, cu religie și încă câte altele! Unele și-au prins rădăcini adânci în noi,într-atât încât atunci când auzim zicala „Dumnezeu ajută pe cei ce se ajută singuri” o și plasăm imediat în Biblie, pe undeva… Nu, nu cred că vom elimina vreodată de tot din ansamblul de valori care ne călăuzesc viața preferințele, de exemplu! Sau cultura, sau „cei 7 anide-acasă”. Apostolul Pavel recurge la un argument din bunul simțal vremurilor sale, când întreabă pe corinteni „nu ne învață chiar și firea că erușine pentru un bărbat să poarte părul lung?”. Dar acestea nu-și au locul în a ne călăuzi în problemele de viață și moarte, în problemelespirituale. Astfel, dragostea de frați, iertarea celuilalt, umilința, aspecte ale trăirii spirituale precum studierea Cuvântului, rugăciunea, părtășia, acestea nupot fi dictate de preferințe sau de cultură. De exemplu, dacă am o neînțelegere cu cineva, nu o să aștept ca să vină persoana aceea și să-și cearăiertare ca s-o pot ierta! Voi ierta ȘI DACĂ nu-și va cere iertare, deoarece știu din Scripturi că nu pot să-mi aduc jertfa (rugăciunea) dacă nu-s„împăcat” cu fratele meu. Eu simt că avem nevoie din ce în ce mai mult de „perspectiva lui Dumnezeu” ca ghid al vieții noastre personale și de comunitate. Așa căpropun să începem o punere de acord a călăuzei noastre cu Dumnezeu.

Nevoia de ajutor

Este destul de greu să recunoaștem că avem nevoie de ajutor. O facem de cele mai multe ori doar după ce am epuizat toate resursele personale.Când eforturile noastre nu mai duc nicăieri, atunci suntem gata să cerem ajutorul. De cealaltă parte, când este vorba de ceva ce nu înțelegi saunu poți din punct de vedere intelectual, este greu să recunoști că nu înțelegi. Nu vei fi oare tratat de către cel întrebat ca inferior? Ca incapabil?Și-apoi, cum va fi privită neputința ta de a face ceva? Nu-i așa că e greu să admiți că sunt lucruri pe care nu le poți face? Că sunt domenii încare ești slab și cazi? Că ai nevoie să te sprijinești de cineva? Dar cu păcatul, cu mărturisirea acestuia, nu-i așa că e și mai greu? Să zici: „am greșit. Îmi pare rău!” Și să nu te mai justifici, să nu te mai aperi,să nu dai vina pe alții! Ci să recunoști că tu ești vinovat! Că ai gândit rău, că ai vorbit prostii, că ai făcut cum nu se cade.


11 of 28 2/1/2008 9:48 AM

De ce e greu să admiți greșeala, nevoia de ajutor, de sprijin? În primul rând pentru că nouă ne place să fim INDEPENDENȚI. Să facem cevrem, când vrem, cum vrem. Ceilalți să se ajusteze după noi! Apoi, pentru că ne place să fim AUTO-SUFICIENȚI. Adică, eu posed tot ceea ceam nevoie ca să fiu fericit, să reușesc. Vedeți, Dumnezeu ne-a creiat pentru altceva! Dumnezeu este în „sfânta Treime” o COMUNITATE. Trei persoane, un Dumnezeu. Noi, suntemcreați după chipul lui Dumnezeu. Din punctul de vedere al COMUNITĂȚII, suntem creați pentru comunitate. Vizavi de Dumnezeu, pentru o„părtășie” cu El prin care ne închinăm și-l iubim. Vizavi de ceilalți, printr-o relație de umilință și slujire. Eu am nevoie și de Dumnezeu și deceilalți. Vă propun ca exercițiu spiritual în săptămâna aceasta, să medităm fiecare la nevoile noastre, la neputințele noastre. Și să cerem cuiva ajutor!Asta va fi un semn de umilință din partea noastră - noi am deveni vulnerabili, am lăsat jos paravanul după care ne ascundeam ca să păremperfecți, și un prilej de a sluji din partea celor cărora le cerem ajutorul - un prilej de a manifesta har față de un frate sau o soră, fără a judeca și adisprețui! O rugăciune, o dărnicie, un sfat, un îndemn, o încurajare, o mustrare… astea toate pot fi unelte de ajutor pentru cel în nevoie! Și, cu toții să ne rugăm în fiecare zi a acestei săptămâni așa: „Doamne, astăzi am nevoi. Fă să mă întâlnesc sau să vorbesc astăzi cu oameni caremă pot ajuta, cu trimișii Tăi pentru ajutorul meu! Și Te rog ajută-mă să fiu smerit să primesc ajutorul când va veni, recunoscând cu umilințănevoia mea și mulțumind cu recunoștință celui ce mă ajută și Ție. Amin!”

Crăciunul în Baghdad

CBS ne raportează că cu ocazia sărbătorii Crăciunului, mii de creștini irakieni au mers la biserică, înfruntând riscul de a fi omorâți, cu toate căatacurile sinucigașe sau teroriste au scăzut vertiginos în ultimele luni. Anul trecut Crăciunul a trecut nesărbătorit. Acum doi ani, sărbărorirea a fost extrem de limitată. Nu s-a permis decât adunarea în case, arudeniilor. Dar cu speranțe pentru un viitor mai bun, anul acesta creștinii însoțiți de copii lor au plecat la biserici pentru liturghia de Crăciun.Femeile și-au acoperit capul înainte de intrarea în sanctuar, și apoi după intrare, s-au așezat conform obiceiului, separat de bărbați, în parteadreaptă și în spate, bărbații în partea stângă. Afară, la intrare, poliția verifica actele și sasoșele participanților, și a plasat baricade ca săîmpiedice accesul autovehiculelor (mai ales al celor ce au… bombe!). Creștinii irakieni au fost ținta multor atacuri teroriste. Din cauzaprimejdiei, zeci de mii de creștini au părăsit Irakul emigrând în alte părți.

Din cele 3 procente de creștini din totalul populației de 26 de milioane de irakieni, majoritatea sunt creștini de rit armean (o ramură ortodoxă,religia Armeniei de la anul 301 A.D.), romano-catolici sau creștini asirieni (biserica nestoriană, sau persană). Liturghia la Biserica Catolică Caldeeană Mar Eliya a fost condusă de cardinalul Emmanuel al III-lea Delly, liderul Bisericii Caldeene (unită cubiserica Romano-Catolică). El a afirmat în fața unei audiențe de peste două mii, dintre care și clerici musulmani următoarele: „Irakul este unbuchet din flori de diferite culori, fiecare culoare reprezentând o religie sau etnicitate, dar mirosind toate la fel”. Apoi a urat pace și prosperitatemusulmanilor cu prilejul sărbătorii lor „eid” (sărbătoare ce marchează sfârșitul postului de-o lună numit Ramadam) și s-a rugat pentru pacea înIrak și a creștinilor din lumea întreagă. Și, cum pericolul atacurilor teroriste e prezent, ciudat a fost că Liturghia de Crăciun, care de obicei se ține la miezul nopții, s-a celebrat… la


12 of 28 2/1/2008 9:48 AM

amiaza! Dar, e bine și așa!

Mormonii și Musulmanii - paralelă

Tocmai am terminat de citit aseară capitolul despre mormoni din cartea lui Ron Rhodes (The Challenge of the Cults and New Religions -Zondervan - 2001) ca să mă edific mai bine despre credința mormonă. Nu de alta dar la anul va trebui să votăm un nou președinte în America.Eu sunt Republican și sunt curios pe cine va alege partidul ca să candideze.Știți deja că sunt la candidatura din partea republicanilor mai mulți:printre aceștia, mai cunoscuți, John McCain, Mitt RomneyMitt-Romney-MBA Sep-07 , Rudi Giuliani și un pastor baptist, Hyckabee. Lunileurmătoare vor avea loc „caucus”-urile din mai multe state (primul, conform tradiției, în statul Iowa). Caucus-urile sunt întâlniri areprezentanților unui partid pentru alegerea politicii partidului și selectarea candidaților la diverse funcții. De asemenea vor avea loc alegeriprimare în diferite state. Se așteaptă ca cel mai târziu în Martie-Aprilie să avem un candidat republican. Din partea democraților, se pare că nuvor fi obstacole majore în nominalizarea lui Hillary Clinton (ferească Dumnezeu!) la candidatura partidului.

În condițiile acestea, am vrut să mă edific cu privire la credința mormonă. Mitt Romney are șanse să devină candidatul republicanilor. Romney(și alții) susține că el este „creștin”. Este mormonismul o formă de creștinism? Pentru mine, nu este! Dar, voi vota cu el, dacă este mormon?Contează credința lui la guvernare? Bush este protestant… a contat mult credința sa religioasă în deciziile pe care le-a luat? În timp ce subiectul acesta este important și interesant de dezbătut într-un eseu mai larg, când voi avea puțin timp, deocamdată doar doresc săspun că în timpul cercetărilor mele, am dat peste un articol care face o paralelă între mormoni și… musulmani! Îl găsiți AICI. Extrag din el pe scurt, următoarele asemănări: - mormonii cred că Joseph Smith a fost ultimul profet, musulmanii cred că Mahomed a fost ultimul profet. - mormonii cred că după moarte, o să primești propriul tău „univers”, musulmanii cred că o să primești propriul tău harem de 72 de fecioare, - mormonii cred că Isus a fost doar un copil spiritual al lui „dumnezeu” și ca om, a fost cu nimic deosebit de ceilalți oameni. Și pentrumusulmani, Isus a fost doar un profet, nu mai mare decât alți profeți, cu nici un caz mai mare decât Mahomed. - Joseph Smith a practicat poligamia, Mahomed a practicat poligamia. - Cartea de bază a mormonismului, opera lui Joseph Smith pornește de la o cunoaștere inexactă a Bibliei și istoriei, cartea de bază amusulmanilor este la fel de ignorantă cu privire la credința pe care pretinde că s-a zidit. Deocamdată, atât! Urmează să revin.

Murind pentru un ideal

De-acum știe o lume întreagă. Benazir Bhutto, prima femeie prim ministru într-o țară musulmană, și nu o dată ci de două ori, întoarsă acasădintr-un exil auto-impus pentru a organiza alegerile politice de la anul și desigur, pentru a candida, a fost ucisă într-un atentat acum câteva ore. Am urmărit interviurile date de doamna Bhutto înainte de întoarcerea ei în Pakistan. Nu doar o femeie foarte frumoasă (în 1988 a fost declaratăde revista americană People Magazine ca una dintre cele mai frumoase 50 de persoane din lume), dintr-o familie nobilă de politicieni, nu doarcu o educație aleasă, nu doar inteligentă ci mai întâi, cum se declara ea, o mare iubitoare a poporului ei. În repetate rânduri a răspunsîntrebărilor de ce se întoarce „acasă” cu „TREBUIE să mă întorc!” Întrebată dacă ar dori să mai fie prim ministru, ea a răspuns „dacă va voiDumnezeu, voi conduce.” Întrebată dacă nu-i e frică de asasinat, ea a spus „soarta mea este să fiu mereu în pericol.”


13 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Nu doresc să discut despre rolul SUA în întoarcerea doamnei Bhutto în Pakistan, nici de speranțele legate de o eventuală întoarcere a ei la viațapolitică, poate chiar la cârma țării ca prim-ministru. Nici nu știu ce promisiuni a avut din partea Americii, care încă o dată a încercat săadministreze o situație de criză într-un fel care a creat o și mai mare criză. Cu privire la acestea, doresc doar să spun că eu nu cred că ea ar fireușit multe într-o țară absolut cuprinsă de corupție, dezordine, neliniște și jocuri politice murdare, pe fondul turbulențelor islamice, laintersecția intereselor talibane, militare, Al-Qaeda și mai știu eu cine! Nu vreau nici să brodez pe tema cui folosește asasinarea ei. Dușmanii eialcătuiau o listă cât toate postările de aici. Răspunsul îl vom avea în zilele următoare. Vreau să mă îndrept atenția către pasiunea acestei femei pentru țara ei, către dragostea pentru poporul ei și dorința de a-l ajuta: ea în loc să sehrănească zilnic cu teama, a preferat să alunge teama agățându-se de speranță. Ea a vrut să stea alături de poporul ei care suferă pe nedrept șicare trăiește în frică zi de zi, sperând că ea îi va inspira curaj. Doamna Bhutto a foat foarte curajoasă. În ziua întoarcerii ei a fost un atentatîmpotriva ei care a lăsat peste 130 de oameni morți și peste 450 răniți. Ea a scăpat. Și în loc să se ascundă, sau să renunțe, ea a mers înainte. Era conștientă că va muri probabil într-un asasinat… doar că nu știa cu exactitate când. Precum Anwar Sadat și-a semnat condamnarea lamoarte cu vizita sa în Israel, la fel și doamna Bhutto și-a semnat condamnarea cu întoarcerea ei în țară. Și-a semnat condamnarea la moartecând a vocalizat pro-americanismul, sentimentele pro-demiocratice, anti-teroriste. Se pare că ea avea vocația de… martir! Într-o vreme cândlumea se dedică plăcerilor și unei vieți cât mai ușoare, doamna Bhutto știa că întoarcerea ei va însemna asasinare, dar totuși s-a întors. Pentruidealul că dacă ar participa la procesul politic al Pakistanului, ar folosi poporului ei și prin aceasta, ar fi slujit întregii lumi. Ce-i face să „ticăie” pe oamenii de genul acesta? E clar că oamenii aceștia nu sunt perfecți; ei au greșeli, uneori din cauza personalității lorcomplexe, percepute chiar greșeli „mai mari” decât restul oamenilor. Este un sentiment al datoriei, este iubirea unui ideal, sau este dragostea depopor și țară? Ce curenți de aer le înalță zborul atât de sus încât ne face pe ceilalți să le urmărim ascendența și evoluția cu uimire și apreciere? Privind împrejur, aș vrea să văd și în biserici oameni care să iubească cauza lui Christos cu aceeași pasiune, care să fie gata să trăiască pentruEvanghelie sau să moară pentru ea cu credincioșie. Apoi aș vrea să văd același patriotism în politicienii zilelor noastre, atât aici în SUA cât și înRomânia noastră!

După ce-au plecat magii… (1)

Am citit în ziua de Crăciun relatarea despre fuga în Egipt a lui Iosif cu Maria și pruncul Isus. În zilele următoare voi scrie câteva gânduri desprece-am citit. Vezi, după ce a venit îngerul la Maria de a anunțat-o că va rămânea însărcinată cu un copil al cărui tată este… Dumnezeu, și după ce îngerul l-aanunțat pe Iosif să nu o părăsească pe Maria ci să o ia ca soție și s-o îngrijească pentru că autorul sarcinii ei este Duhul Sfânt, viața celor doiîntră într-un curs… Ei, aș fi vrut să-i zic „normal” dar numai normal nu este ceea ce se întâmplă! Iosif nu va avea relații sexuale cu soția sa


14 of 28 2/1/2008 9:48 AM

până după nașterea lui Isus. Apoi probabil că el trebuie să explice la o mulțime de lume de ce e însărcinată logodnica sa. Nu cred că Iosif aexplicat că sarcina este de la Domnul! Cine l-ar fi crezut? Probabil că și-a asumat respunsabilitatea. Banii-s puțini, munca grea, viața plină de lipsuri. Așa trebuie să trăiească o familie pe care a ales-o Dumnezeu să lucreze prin ea? Și apoi, pelângă aceste întrebări și alte îngrijorări, e lupta credinței! Credința trebuie mereu să răspundă cu Cuvântul lui Dumnezeu la întrebările minții, lacele ale îngrijorărilor, la îndoieli. Îngerul nu mai apare la nici unul din cei doi. Sarcina este ca orice sarcină, nimic deosebit. Doar vizita Marieila verișoara sa, Elisabeta mai aduce o rază de lumină, o îmbărbătare a credinței celor doi soți! Acolo este încă o confirmare de la Domnul, șichiar o cântare profetică de adorare. Apoi mai trec câteva luni. Urmează porunca de recensământ. Călătoria lungă până la Betleem. E timpul nașterii, aceasta se petrece într-un staul pentru animale și primeleore după naștere, nu e nimic extraordinar. Copilul nu are un halou în jurul capului; este exact ca orice alt copil născut în ultimele patru milenii. Acum credința chiar are nevoie de un punct de sprijin! Și oamenii de rând au nevoie să știe ce s-a întâmplat! Așa că păstorii vin să-și confirmeveridicitatea știrii, se închină pruncului și pleacă voioși la meseria lor. Venirea păstorilor este o confirmare și pentru Iosif și Maria. Oridecâteori mă întăresc într-ale lui Dumnezeu, întăresc și pe altul! Eu nu trăiesc într-un vid, ci într-un zid! Am lângă mine alte pietre vii, care primesccuraj și credință de câte ori primesc eu curaj și credință! De aceea confirmarea păstorilor este o confirmare pentru Iosif și Maria. Da, stai puțin! (Nu știu dacă în România întâlniți reclamele acelea care apar doar noaptea, când se oferă tot felul de produse pentru un preț,după care vocea care anunță exclamă: Dar, stai puțin! Aici la noi, „but wait a minute! It gets better! Și apoi continuă să anunțe că dacă suni înurmătoarele să zicem 10 minute, vei primi două produse pentru prețul unuia).

Pentru Iosif și Maria „it gets better!” Câteva zile mai târziu mai vin niște vizitatori. Aceștia nu-s ciobani ci înțelepți, nu-s de pe-aici ci dedeparte! Și ce povestesc ei! De apariția unei stele speciale, de călătorie luuuungă, de peripeții, opriri la casa regală la Ierusalim, până când însfârșit steaua călăuzitoare i-a adus până aici. Pruncul e un împărat al lui Israel! - zic magii. Și se închină acestuia, dând daruri părinților! Aur,smirnă și tămâie! Acum magii au plecat. Ce-o să mai urmeze? Ei, data viitoare vom vedea ce urmează. Acum doar atât să spunem că lucrarea lui Dumnezeu nueste cum ne-o imaginăm noi. În ea, Domnul întrebuințează și binele și răul (acestea după percepția noastră bine si rău) după cum găsește El decuviință. Lui Avraam îi vorbește despre un fiu… apoi Dumnezeu se ascunde ani de zile. Și Avraam trebuie să-și alimenteze anticipația cucredința în acel cuvânt divin auzit zeci de ani în urmă! Vezi, mie mi-e frică de clipele de „după vizita magilor”! Mi-e frică de ce pot aduce ele,cum mi-e frică după ce am primit un mesaj bun de la Domnul, sau după ce Domnul a adus o izbăvire prin mine. Mi-e frică că după birunința depe Carmel împotriva proorocilor lui Baal, poate urma disperarea care te face să vrei să mori. Mi-e frică de necunoscutul de după vizita magilor!Vor fi alte confirmări la Iosif și Maria? Sau, vor urma luni de tăcere a lui Dumnezeu? Sau se va îmbunătăți lin situația lor? Vom vedea!

După ce au plecat magii - (2)

Dacă în Ioan suntem luați și duși prin relatare într-un „timp înainte de timp”, în care ne sunt revelate adevăruri teologice de o profunzimeuluitoare, și dacă Luca e plin de mișcare, de spectacol, de coruri și bucurie, Matei ne prezintă o evanghelie urbană: viața este așa cum ocunoaștem. Clipe de extaz sunt urmate de clipe de disperare. Povestirea lui Matei este plină de dramatism. El ne poartă când într-al nouălea cer,când ne coboară pe pământ. Nu am terminat bine cu plecarea magilor, care s-au închinat în faŃa copilului nostru… spunând că este un rege… Abia am pus bine darurile demare preŃ ce ni le-au adus, după ce le-am analizat pe fiecare în parte, cu grijă și interes (aurul știm ce înseamnă și la ce-i bun, dar smirna,tămâia, oare astea la ce-or fi bune?) şi acum, visul acesta, în care îngerul Domnului a venit din nou la noi. Ce frumos să vină îngerul la tine…dar ce fel de veste o fi aducând de data aceasta? Că aproape mi-e frică să mai văd îngerul venind noaptea, în vis! Uite, de data asta vine să nespună că suntem în pericol!


15 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Înțelegi de unde vin? Mă gândesc: oare ce o fi fost în mintea lui Iosif şi a Mariei? Aproape că se emoŃionau cum de aveau un nou vis cuîngerul, că până acum toate veştile primite au fost un fel de amestec de veste bună cu veste rea. Vestea aceasta vine să le comunice că trebuie săia pe Isus şi să devină nişte fugitivi pentru a scăpa viaŃa copilului. Bine, bine! Am înțeles că până acum nu știa nimeni și nici nu ar fi crezutdacă le-am fi spus că sarcina Mariei e de la Duhul Sfânt. Că pruncul este „fiul lui Dumnezeu”. De aceea, am luat ca inerente suferințele șiprivațiunile de dinainte de naștere. Dar acum? Păi, păstorii ȘTIU cine este copilul, magii ȘTIU și ei, și cine știe alături de aceștia, cine mai știe?Doamne, acum e OK să intervii Tu și să-Ți aperi copilul! Fă ceva supranatural! Fă o minune! Dă-i un pumn celui ce amenință viața copilului desă vadă stele verzi! Isus nu a venit în lume ca să trăiască o viață ermetică, lipsită de probleme, doar pentru că era „fiul lui Dumnezeu”. Dimpotrivă, El s-a asemănatcu omul în toate lucrurile, cu excepția păcatului! A flămânzit și probabil L-a durut stomacul de foame, a transpirat și a mirosit probabil atranspirație, picioarele i-au fost plie de bătături și câteodată de bășici, spinii i-au zgâriat pielea, țărâna fierbinte l-a ars și pe El, apa l-a răcorit,s-a întristat și a plâns, s-a bucurat și a râs, probabil că s-a balonat de la anumite mâncări… Nu l-a ispitit niciodată pe Dumnezeu Tatăl prin arecurge la „hocus-pocus” în folosul propriu, ca să-și ușureze călătoria pe pământ. În pruncie a făcut pe el, scutecele au trebuit schimbate, a învățat să umble căzând de câteva ori și mai întâi târându-se în patru labe, a plânspoate nopțile când i-au ieșit primii dinți și s-a bucurat de jucării ca orice copil. A avut nevoie de protecția lui Iosif și de aceea mesajul acesta alîngerului. Bine măcar că îngerul știe că există un pericol! Se pare că anunŃul îngerului a venit în noaptea imediată după vizita magilor. ˝Scoală-te˝ i-a zis îngerul ˝şi ia pe prunc şi cu mama lui˝. Ce sămai iei? Mulți dintre cei ce citesc blogul meu sunt emigranŃi. Unii au scăpat din România trecînd Dunărea înot doar cu hainele de pe ei. AlŃii care auprimit aprobarea de a emigra, au adunat cu grijă în câte valize s-a putut ceea ce au gândit ei că este mai necesar aici, sau acele amintiri defamilie fără de care viaŃa nu are rădăcini. Ce să iei cu tine când viaŃa este în pericol de moarte dacă nu pleci imediat? Ce poŃi lua cu tine dacă Ńise aprinde casa în jurul tău? Dacă vine o revărsare furioasă de ape? Desigur că iei doar cea ce este esenŃial. Am urmărit adesea la televizor transmisii ale unor catastrofe: incendii, uragane, inundații. Unii își salvează pisica, alții fotografiile și niște acte,alții cine știe ce. Și am văzut și oameni care au pierit în primejdie, din cauză că au vrut să salveze niște nimicuri. Pentru Iosif instrucŃiunile erauclare: ia cu tine pe Isus şi pe soŃia ta! Asta este esenŃial! Pe Lot îngerii nu l-au întrebat „CE mai ai în cetate”, ci ”pe CINE”. CE avea Lot destule, dar Domnul nu este interesat în salvarea oilor, abanilor din bancă, a mobilei, a caselor, a țoalelor faine, a parfumurilor din baie… Domnul vrea să salveze OAMENI! Acum Iosif trebuia încă odată să lase deoparte orice planuri și-o fi făcut cu privire la aurul primit, la viitorul său și a familiei sale și să sacrifice totul de dragul Fiului luiDumnezeu. Aceasta este esența adevăratei vieți! Sacrificiul vieții proprii, de dragul lui Isus. Acesta este creștinismul! Dacă aceasta nu este,nimic nu este!

Mai multe urari… nu strica!


16 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Cu ocazia fiecărui Crăciun, James Baxter priveşte cum rup oamenii produsul companiei sale şi-l aruncă la gunoi. Mii de ore de desenareinventivă şi de producŃie se pierd într-o secundă. Si domnul Baxter nu regretă de loc lucrul acesta. Ca preşedinte al unei mari companii defabricat hârtie de împachetat cadourile pentru Crăciun, domnul Baxter afirmă: Lucrul ce nu-l dorim este ca produsul nostru să steaneîntrebuinŃat în dulapul cuiva. Interesant cum un produs neînsemnat, ca această hârtie de împachetat, poate să inducă un gând atât de profund cu privire la istoria Crăciunului.Când a trimis Dumnezeu darul Său în lumea aceasta, intenŃia lui Dumnezeu nu a fost să ne ofere un colet frumos împachetat pe care noi să-lprivim cu gura căscată. Isus a lăsat slava cerului şi a venit la noi îmbrăcat în umanitate, ştiind că scopul Lui este de a muri pentru păcatele noastre. Scopul lui Isus afost SACRIFICIUL, nu PĂSTRAREA de sine. Trupul Domnului a folosit doar pentru a fi rupt şi zdrobit - pentru mine şi pentru tine, pentru canoi să putem primi viaŃa veşnică. Aşa că, la acest Crăciun, te îndemn să faci ceva deosebit, un sacrificiu poate. Fă de exemplu ceva asemănător lui Thomas La Mance. El scria:Cu câŃiva ani în urmă, într-o iarnă, stăteam comfortabil în camera de zi, ascultând radioul, când tatăl meu se întoarse înăuntru de afară de lalopătatul zăpezii din curtea noastră. El mă privi şi spuse: ‘Peste 24 de ore nici nu o să-Ńi mai reaminteşti de programul la care asculŃi acum;ce-ar fi ca în următoarele 20 de minute să faci ceva ce nu vei uita nici peste 20 de ani?! ÎŃi promit că te vei bucura de ceea ce vei face de câte oriîŃi vei reaminti!’ “Ce-mi propui?” am întrebat eu. ‘Ei bine, fiule, în curtea vârstnicei noastre vecine, doamna Brown, este un strat gros dezăpadă. De ce nu te duci să-l lopătezi şi să te întorci apoi acasă înainte ca ea să observe cine şi ce face în curtea ei?’ M-am dus şi m-am reîntors în cca. 20 de minute. Doamna Brown nu ştie nici astăzi cine a fost cel ce i-a curăŃat zăpada din faŃa casei, iar tatălmeu a avut dreptate: au trecut mai mult de 20 de ani de atunci şi eu mă bucur la amintirea acestei fapte de câte ori mă gândesc la ea. Isus a spus că noi nu trebuie să facem binele pentru a primi aplauzele oamenilor ci noi să-I slujim în secret; şi nu uita, amintirile plăcute suntparte din răsplata pe care ne-o dă Dumnezeu. Vă dorim din inimă un Crăciun Fericit şi Anul Nou plin de Binecuvântări! Cu drag, Doru şi Dina Pope

Bancomate de biserica

Ce înseamnă să ai un păstor intreprinzător! În anul 2005, Marty Baker, pastor al bisericii Stevens Lake Church din Augusta, Georgia, a instalatîn holul bisericii sale o maşină pe care ei o numesc ATM sau Automatic Thithing Machine, adică un aparat care citeşte Credit Cards şi altecarduri bancare (iniŃial, în limbaj bancar ATM înseamnă Automatic Teller Machine, sau bancomate, aparate unde poŃi scoate bani lichizi de pecarduri bancare). Marty Baker a realizat că o mulŃime de americani nu mai folosesc cash (bani lichizi) nici cecuri ci cardurile. „Trebuie şi eisă-şi plătească zeciuielile, nu-i aşa?” şi-a zis el. Ceea ce a pornit doar ca un experiment a dat rezultate: în primul an după instalare, ATM-ul a adus donaŃii în valoare de peste 100 mii dolari, înanul al doilea, peste 200 mii dolari. Asta reprezenta peste 25% din venitul total anual al bisericii, care şi el a crescut cu 18%. Păstorul intreprinzător a dus ideea mai departe: a deschis o companie pentru profit, care instalează şi întreŃine (contra cost desigur) astfel deaparate în holurile altor biserici. Sunt deja 25 de biserici care au astfel de aparate în holurile clădirii lor. Membrii ai bisericilor care ar fi donatbani şi nu o făceau pentru că veneau la biserică fără bani sau cecuri, acum pot dona fără probleme. Banii nu mai merg la casierul bisericii, ciintră direct în contul bancar al adunării. Aparatul eliberează de asemenea la fiecare tranzacŃie o chitanŃă care poate fi folosită pentru a dovedidonaŃia în faŃa organului federal care colectează taxele (se ştie că în SUA banii donaŃi organizaŃiilor caritabile sunt scutiŃi de taxe). Cred că este o idee bună! Poate s-ar putea introduce şi-n România? La oraşe? Nu ştiu! Sunt curios dacă va încerca cineva şi când! Până atunci,se primesc zeciuielile în bani, produse agricole şi-n ce poate şi are omul disponibil. Dacă darul e dat din inimă şi cu bucurie, e primit, nu-i aşa?


17 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Casa Albă și liderii creștini

Recent, un judecător US a cerut Serviciului Secret să facă cunoscute înregistrările unor vizite a nouă proeminenți lideri creștini americani laCasa Albă și la reședința vicepreședintelui Cheney. Casa Albă a fost dată în judecată de o organizație numită Citizens for Responsibility andEthics in Washington (CREW). CREW vrea să afle ce influență au avut în politica Casei Albe lideri ca James Dobson de la Focus on theFamily și alții. CREW crede că Dobson este liderul creștin cu o mare influență de opinie între creștinii conservatori care constituie baza politică apreședintelui Bush. Alte nume vizate sunt cele ale lui Tony Perkins (de la Family Research Council), Gary Bauer și Jerry Falwell (care adecedat în mai 2007). Desigur că Serviciul Secret nu a cedat, susținând că documentele cerute sunt protejate sub secretul documentelor prezidențiale. Și astfel se desfășoară o nouă încercare de atacare a anumitor lideri creștini. Luate separat, atacurile acestea ar putea trece neobservate. Dar dacăpui piesă lângă piesă și începi cu - scoaterea rugăciunii din școli, - cu repetarea la nesfârșit a despărțirii bisericii de stat (care se spune că se găsește în Constituția SUA, dar NU se gaseste acolo ci aparține unuiarticol, scris de Thomas Jefferson la 1 Ianuarie 1802 intr-o publicație aparținând Danbury Baptist Association), - cu eliminarea oricărui afiș sau expuneri a celor zece porunci, - cu încercarea de scoatere din jurământul de credință a sintagmei „One Nation under God”, - cu eliminarea de pe bancnotele dolarilor a inspriptiei „in God we trust”, - cu interdicția folosirii menționării lui Dumnezeu în discursurile de terminare a unei școli, - cu interzicerea rugăciunii înaintea începerii unui meci sportiv, - cu atacul împotriva crucilor de pe marginea șoselelor, - cu atacurile împotriva salutului „Merry Christmas” și înlocuirea acestuia cu „Happy Holidays” (unde se uită precizarea că ce fel de „holidays”sunt acestea), - cu atacurile împotriva „Nativity Scenes” expuse până și pe gazonul din fața caselor particulare, - cu… atâtea altele asemănătoare, îți dai seama că începe să fie din ce în ce mai dificil să fii creștin în America zilelor noastre. Sigur că „dificultatea” aceasta este deosebită de cea îndurată de unii dintre noi sub comunism, de alți creștini sub islam, de alții sub hinduism,de alții sub forme moderne ale comunismului (Corea, Vietnam, China, Cuba, etc). Aici încă nu se pune problema privării de libertate, apierderii serviciului, sau a unor alte forme de persecuție și pedepsire. Doar că mulți dintre noi ne-am culcat pe laurii părerii că America a fost creștină și va rămâne așa în virtutea inerției (deși conceptul acesta arputea pare straniu astăzi reprezentanților atâtor religii și culturi care au venit aici nu să se „topească” ci să aducă propriile lor contribuții lacultura americană). America nu a fost niciodată o națiune creștină. E adevărat că poporul Israel a fost ales de Domnul Dumnezeu ca un „poporal Lui” (Deuteronom 26:18 Și azi, Domnul ți-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ți-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui) dar lucrulacesta arăta spre două realități: o realitate prezentă (că nici un popor „firesc” nu poate fi în totalitate al Domnului, deoarece inima lui se vaîndepărta în continu de Domnul și va cădea în idolatrie; vezi cartea Judecătorilor ca ilustrație perfectă a acestui fapt) și o realitate viitoare, șianume că ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Domnul, și că El însuși își va pregăti un popor al Lui (Tit 2:14 El S-a dat peSine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune).Astfel, națiune creștină nu există, dar există indivizi care-s creștini și care alcătuiesc Trupul Domnului trecând dincolo de granițe de orice fel.


18 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Spunând acestea, trebuie totuși să recunoaște că creștinismul a jucat un rol important în etica americană de la fondare până mai recent.Confruntați acum cu lipsa de absoluturi a postmodernismului (în ceea ce privește credința, etica, eul, adevărul și altele) ne dăm seama că maiieri exista o anumită anticipație cu privire la cum va fi de exemplu judecată o anumită acțiune. Încă ne mai amintim de filmele în care femeiaera îmbrăcată bine, fără să aibă expuse părți intime ale corpului ei, în care nu erau înjurături, numele Domnului nu era luat în deșert iar întrerăufăcători și oameni buni era o linie de demarcație precisă și clară. Avortul era de neconceput, divorțul la fel, copiii din flori… nici nu maivorbim! Bărbatul era om de familie, mama era acasă și-și creștea copiii, aceștia erau respectuoși. Toate acestea era din cauza unei moraleiudeo-creștine bazată pe cele zece porunci și practica creștină a celor dintâi emigranți. Vremurile însă s-au schimbat. Depresiunea economică de la anii 20-30, apoi cele două războaie mondiale, generația „baby-boomers-ilor”,războiul din Vietnam, revoluția muzicală, apariția și consumul drogurilor, revoluția sexuală, înmulțirea divorțurilor, dezvoltarea economicăextraordinară, ușurarea vieții, mișcarea feministă, liberalizarea religiei, emigrarea în masă a unora din alte culturi cu alte credințe și obiceiuri atransformat pânza societății americane. Creștinii s-au schimbat și ei. Și uneori chiar și comportamentul lor (vezi în ultimii 20 de ani dezvăluiri despre indiscrețiile sexuale ale multorevangheliști de marcă, dezvăluirile din ultima decadă despre abuzurile sexuale ale preoților catolici, viața lipsită de modestie și echilibru amultor creștini) a făcut să fie considerați niște ipocriți care ca și politicienii, nu fac altceva decât.. politică! Așa că nu trebuie să mire pe nimeni (deși ne contrariază pe mulți) cererea unui reprezentant al Congresului ca unii dintre creștinii proeminențisă prezinte situații financiare ale organizațiilor lor (și aceasta contrariază nu pentru că vrem să apărăm ilegalități, ci din dorința de a nu se creaun precedent periculos pentru organizații care-și dezvoltă legal, echilibrat și creștinește lucrarea), sau mai recent, așa cum arătam mai sus,cererea unui judecător ca să i se prezinte rapoarte cu privire la influența unor lideri religioși asupra Casei Albe și asupra președintelui Bush.

O nouă progenitură Spears: situația e gravidă și prezintă umflături

Sora lui Britney, Jamie Lynn Spears, în vârstă de 16 ani, actriță într-un serial Nickelodeon urmărit în principiu de copii, a descoperit că este…GRAVIDĂ! Surpriză mare, ea nu se aștepta la așa ceva! Nu mâncase usturoi.. dar despre asta nu știm. Subiectul sarcinii la adolescenți a intrat dintr-o dată în popularitate. Prin cafenele, la televizor și radio, între prieteni, în familie, pe autobuz, însăli de așteptare, pretutindeni se discută. Imaginea lui Jamie Lynn și a prietenului ei de 18 ani a apărut pe prima pagină a fiecărei publicații. Cu alte ocazii aș fi criticat dorința de știri de scandal a americanilor. De data aceasta, nu o fac, deoarece problema aceasta este destul deserioasă. Unii solicită aducerea în discuție a anticoncepționalelor. Profesori liberali prin școli, mormăie că ce folositoare erau lecțiile acelea, cubanana și prezervativul. Alții se plâng că acum vor trebui să răspundă întrebărilor fiicelor lor de 8-10 ani (ca și când ele nu ar ști!). Ce-i defăcut? În rolul ei din film, Jamie Lynn (Zoe numele caracterului) este o tânără elevă, bună la învățătură, care nu e interesată de băieți, care e cuminteacasă, caracterul cel mai bun din familia ei. Ce păcat că acum viața nu a copiat ficțiunea! Chiar și-n viața reală, lumea s-a obișnuit că Britneyface prostiile, Jamie Lynn fiind sora cuminte. Numai că, nici așchia aceasta mai tinerică, nu a sărit departe de pom. Și cum am aflat despre sarcina lui Jamie Lynn? Păi, de la o revistă, căreia i-a vândut mama fetelor „vestea” contra sumei de un milion! Dom´le,astăzi aproape orice are un preț! Până și facerea de rușine a familiei se vinde pe bani! Și când te gândești că era gata-gata ca Lynne Spears(mama) să publice luna asta o carte despre … cum să-ți crești copiii! Cine i-ar fi publicat cartea? Păi editura Thomas-Nelson, aceea care nepublică Bibliile cu margini aurii și legate-n piele prețioasă!


19 of 28 2/1/2008 9:48 AM

În cartea aceasta Lynne ar fi urmat să-și povesteasca experiența în creșterea a doi copii „high profile”, ea care se trage dintr-o familie „lowprofile” din Louisiana! Eu propun ca în 9 luni de acum, cartea să fie republicată cu următoarea mențiune: cum a pornit de la o familie „lowprofile” și și-a crescut două fete „ultra low profile!” Sau poate o carte „Valorile Familiei Spears.” Ei, legea entropiei, bătu-o-ar vina! M-am totscărpinat în cap să aflu partea pozitivă a acestei sarcini: singurul lucru pozitiv este pentru Britney - a scăpat din scrutinul presei (pentru ovreme, până la următoarea gafă). Oricum, cei doi părinți, de 16 și 18 ani au intenții serioase: vor să se căsătorească. Măcar atât.

Thank You!

Acum vreo două luni m-a sunat o doamnă pe care o știam mai de demult, din Nashville. Era soția unui cunoscut de-al meu, doar că el era maileneș în ceea ce privește comunicația și așa că mai mult cu soția sa am povestit, când a fost ceva de împărtășit. Pe vremea când am locuit înTennessee ne-am vizitat des și ei ne-au sprijinit material între 1991-1997 când am fost plecați în misiune. Doamna mă suna ca să-mi spună că fiul ei cel mai mare, acum în vârstă de peste 30 de ani s-a căsătorit aici în Seattle, și că l-a îndemnat să măcaute. Voia să știe dacă sunt dispus să mă întâlnesc cu el. Desigur! Cum să nu? Așa că am luat repede numărul de telefon al fiului (Keith enumele lui) și l-am sunat de îndată. Doar că de atunci până săptămâna trecută nu am reușit să ne întâlnim. Dar am făcut-o vineri. Keith a fost un tânăr sălbatic de tot. Tatăl său muncea în armată, era șeful de stat major al unei armate din partea de est a Americii (nu conteazărestul). Mama sa, doamna care m-a sunat, era din familia Colgate… cei cu pasta de dinți! Familia era situată foarte bine din punct de vederematerial. Aveau o casă într-o suburbie a Nashville-ului de câteva milioane de dolari. Doar că toate avantajele acestea nu contau pentru Keith.Învăța rău de tot la școală, devenise un derbedeu notoriu. De exemplu, în 1990 când i-am cunoscut eu, Keith avea vreo 16 ani. Într-o zi părinții s-au trezit cu mai multe mașini de poliție la intrarea casei.Unul dintre polițiști a fluturat prin fața lor un mandat de percheziție. La insistențele tatălui că ce anume caută, ei au răspuns că au informațiiprecise că Keith fura din mașini tot felul de lucruri (casetofoane, aparate foto, serviete, umbrele…) și că acestea sunt cu siguranță în mansardacasei. Tatăl lui Keith a insistat că nu poate fi adevărat… doar uite unde locuiește Keith și el nu are nevoie să fure… Dar la insistențele poliției,au urcat la mansarda casei și acolo erau câteva sute de aparate furate, așa cum suna informația. Keith a fost arestat pentru o noapte, apoi eliberat pe cauțiune, și mai târziu, la proces, eliberat condiționat pe cuvântul tatălui că așa ceva nu seva mai întâmpla. Tatăl a încercat să petreacă mai mult timp cu feciorul, dar acesta era ca un mânz sălbatic de tot. Într-una din zilele acelea, neplimbam cu familia lor printr-un mare mall când Keith și-a amintit că are nevoie de teniși noi. Am intrat într-un magazin, și el a și pus ochii șimâna pe o pereche de teniși de câteva sute de dolari. Tatăl său a încercat să-i spună că și o pereche de $50 fac aceeași treabă și că oricum în 2-3luni îi vor trebui alții. Dar tânărul nu voia alți teniși decât pe acei din mână. Așa că pentru a evita o discuție care deja era în atenția vânzătorilorși a altor clienți, tatăl plăti marfa și am plecat. Tata și mama erau în față, eu în spatele lor cu Keith. Am început să-i spun despre copiii din România. Cum au trăit ei, despre sărăcia lor, viațalipsită de tot ce avea el și majoritatea copiilor pe care i-am cunoscut eu în SUA. I-am spus că eu voi pleca într-o vizită în două săptămâni, șidacă dorește, îl iau cu mine. L-am momit și cu faptul că va scăpa de părinți pentru vreo două săptămâni. Tatăl lui Keith a auzit propunerea mea și-n secret mi-a spus că dacă Keith consimte să vină cu mine, el ne va plăti cheltuielile la amândoi. Keitha fost de acord. Mergeam cu alți prieteni americani de-ai mei. Am zburat la Munchen de unde am închiriat mașinile și apoi am condus înRomania. Aveam cu noi o mulțime de bunuri de dat, și bani. Keith a primit de la tatăl său $2,000 pentru cheltuială în două săptămâni… Baniierau la mine, eu urma să-i dau băiatului după cum era nevoie. Printre locurile vizitate au fost niște sătuțele mici în care locuiau frați. Am încercat să vizităm câte o adunare în fiecare seară. Predicam


20 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Evanghelia, invitam pe oameni la mântuire, ne rugam pentru bolnavi. În timpul zilei mergeam să vizităm și să ducem cadouri la săraci, să-iîncurajăm, să-i îmbărbătăm și să ne rugăm pentru ei. Keith era cu noi pretutindeni. A doua seară l-am văzut rugându-se pentru un bolnav. L-amîntrebat ce face, doar el nu este creștin!? Mi-a răspuns că oamenii aceia vor primi răspuns la rugăciunea lor pe baza credinței lor în Isus, nu înKeith. L-am lăsat să se roage. Teologia aceasta nu era rea chiar dacă practica… Mă rog! Keith căuta mereu tineri și copiii. Le dădea gumă și bomboane. Banii i-a terminat în câteva zile. I-am tot dat până când am ajuns la „fundulsacului”. Abia atunci am realizat că el cheltuise dăruind $2,000. În sfârșit, călătoria s-a sfârșit, ne-am întors acasă. Eu mi-am văzut de drumuri,am mai păstrat legătura cu familia din când în când. Îi întrebam ce mai face Keith, ei răspundeau egal „bine”. Și dacă nu voiau să povestească,pentru mine era suficient. Nu eram sigur ce se ascunde în spatele lui „bine”. Adesea noi răspundem astfel pentru a descuraja descoaserea maiamănunțită. Au trecut câțiva ani. Prin 1996 am vizitat din nou Nashville-ul și eram în apartamentul meu de acolo, când a sunat telefonul. Mai aveam douăzile de stat și m-aș fi întors în câmpul de misiune. La telefon am auzit vocea mamei lui Keith, Winnifred. A avut îndemn să sune la noi… nuștia pe unde mai sunt! Și, ce bucurie că eram acolo! Nu merg să servesc cina cu ei? Ba da! Merg! A fost o cină obișnuită. Depănarea de amintiri. Keith nu era acasă, era la școală. În Massachusets, la facultate. Se liniștise. Ei erau mulțumiți deel. Seara a trecut repede, cum trece de obicei timpul plăcut! A venit timpul să mă duc acasă să mă culc. Winnifred a luat carnetul de cecuri, ascris un cec, i l-a arătat soțului, aesta a dat afirmativ din cap, apoi l-a pus cu fața în jos pe măsuța lângă care ședeam, povestind după cină. Mi-aspus că e pentru lucrare. Am mai povestit câteva minute, m-am ridicat, am mulțumit pentru cină și pentru cec, l-am împăturit și pus înbuzunarul de la piept fără să mă uit cât era. Nu ar fi fost politicos. Oricum, știam că americanii oferă între 100-250 de dolari. Rar mai mult. M-am dus la mașină și acolo la volan am deschis cecul. Era o sumă mare de tot! Cam cât aveam nevoie să duc cu mine pentru a continualucrarea de misiune. M-am întors înapoi să mulțumesc. Părinții lui Keith erau doar în ușa casei. Le-am mulțumit din inimă. Ei mi-au spus că eo mică contribuție la lucrarea omului prin care Domnul a lucrat în viața lui Keith. De la vizita aceea din România de acum 5 ani, copilul lor nua mai fost la fel. Acum era modest, s-a pocăit, era înscris la școală biblică, frecventa o biserică, era activ pentru Domnul. Acesta era băiatul cu care nu m-am mai întâlnit din 1991. Trecuseră peste 16 ani! Oare cum era? Ne-am întâlnit la un restaurant. Era leittaică-so: slab, înalt de peste un metru nouăzeci, roșcat, cu un început de chelie. Am mâncat puțin, am stat împreună câteva ore, am depănatamintiri (puține) și am povestit (mult) despre ce s-a mai întâmplat cu fiecare dintre noi în anii trecuți de la ultima întâlnire. A terminat facultatea apoi a continuat și a luat un masterat (MDiv). A fost hirotonisit, a muncit ca pastor de tineret, apoi asistent. Acum eraproapăt căsătorit, avea o soție și o fetiță de 6 luni. Era fericit. Mi-a spus despre anii sălbatici ai tinereții sale. Droguri, femei, alcool, furturi (deastea știam), fugă de acasă, de toate! Mi-a spus cum s-a întors la Domnul. Faptul că eu l-am băgat în seamă, că am vorbit cu el nu ca și cu uncopil ci ca și cu un bărbat, că l-am dus în misiune, că i-am dat încredere să cheltuiască banii fără să-l întreb ce face cu ei, că a văzut că sărăcia șiboala nu-s doar niște imagini la televizor ci realități contemporane l-a făcut ca la întoarcerea acasă, să plece la o biserică în prima duminică șisă-și predea viața Domnului Isus. De atunci el nu a mai fost același. Viața lui s-a întors total. A început să învețe bine, s-a lăsat de prostii, deprietenii săi răi (pe unii i-a adus la mântuire) și a dorit să urmeze pe Domnul slujindu-i în orice capacitate putea. La restaurant m-a privit cu drag. Ochii îi erau scăldați în lacrimi. Mi-a spus: „de ani de zile aștept ziua aceasta. Să îți spun: Mulțumesc!”Aveam și eu lacrimi în ochi. De bucurie. Am acceptat mulțumirea… pentru Domnul. Lui i se cuvenea! Povestea de mai sus nu vreau să fie interpretată altfel. Adică, nu neg că sunt printre oameni și din cei cu mintea sucită… Relatarea nu e pentruei! Ce am dorit să spun este că eu nu am făcut nimic deosebit sau extraordinar! Nici nu am fost convins ce anume fac atunci când l-am invitatpe rebelul acesta să vină cu mine în misiune! Dar se pare că Domnul m-a călăuzit fără ca eu să-mi dau seama, și asta a făcut diferența în viațaunui tânăr! Și vreau să vă încurajez pe voi, cititorii mei, că astfel de cazuri sunt în continuare lângă noi și noi putem face ceva ca să mijlocimtransformarea unor vieți. Dacă suntem sensibili, dacă ne pasă, dacă vrem. Nu există mulțumire mai mare dcât să contribui și așa neînsemnatcum am contribuit eu, la mântuirea unui suflet! Doamne, ajută-ne!

Răspuns public site-ului Teologie pentru Azi


21 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Părintele Picioruș, proprietarul blogului ortodox TEOLOGIE PENTRU AZI a socotit realizările blogului meu ca merituoase și am primit odistincție din partea dânsului. O puteți citi AICI. Iată răspunsul meu, postat și la comentarii le postul de comunicare a premierii. “Cum se zice pe la noi, WOW! Domnule Părinte! WOW! Ce surpriză frumoasă! Dacă știam că neînsemnatul de mine este în felul acesta înatenția dvs. și a celor ce vă citesc, atunci aș fi fost mai atent în exprimări, mai prolific în gând și-n scris, mai… Dar nici așa nu aș fi reușit să măapropii măcar de flerul dvs., de efervescența, zburdălnicia, ușurința expresiei și dedicarea condeiului dvs. Așa că dacă am realizat ceva, amrealizat împreună, dacă-mi permiteți, ca parteneri. Apoi, blogul meu a inceput ca un exercitiu de informare adresat mai ales micii comunitati de români căreia îi sunt pastor. Imi cunosc măsura șilocul și știu că sunt „mărunt” și în comparație cu condeiurile altor bloggeri din spațiul evanghelic, cum ar fi Marius Cruceru, Daniel Branzei,Dănuț Mănăstireanu, Alin Cristea, Dan Spaniard, Adamaica, Ionatan Pirosca, ca să numesc doar câțiva dintre ei. Ei au fost ca și dvs. un etalonși o motivație pentru mine. Așa că, eu îi consider și pe ei „premiați” alături de mine, dacă nu cumva chiar și înaintea mea! Vedeți dvs. ca ortodox știți mai bine decât mine că nici unul dintre noi nu ne formăm și nu trăim în vid: noi suntem datori atât înaintașilor cât șicontemporanilor noștri! De aceea îmi scot pălăria în fața contemporanilor, în timp ce pe umerii înaintașilor stau cu eternă recunoștință! Într-o altă ordine de idei, în lumina celor spuse în paragraful anterior, am început de câțiva ani să caut identitatea mea ca evanghelic nu doar întrupul evanghelic universal, căruia îi aparțin de la 1970, ci și în edificiul mai mare al creștinismului, de la… Christos încoace! În timp ce nusunt de părerea dvs. că Biserica Ortodoxă este singura adevărată, nici de părerea Papei că Biserica Roman-Catolică este singura adevărată, nicide părerea unor evanghelici că doar biserica lor (baptistă, penticostală, etc) este singura adevărată, recunosc că aceste denominații fac parte dinspectrul credinței creștine, că au adus o contribuție la creștinism în întreaga eră creștină (unele mai de demult, altele mai recent), că lor leaparțin în egală măsură gânditorii mari ai trecutului, ai prezentului și cei ce vor mai veni încă, și, că întreg creștinismul trece printr-o criză deidentitate. Nu o identitate cu o anume denominație, ci o identitate cu Christos! Ne lipsește tuturor o asemănare cu Christos care se obține prinpocăință, botez, umplere cu Duh Sfânt și apoi trăire a lui Christos prin noi (Galateni 2:20). Privind prin prisma aceasta, am încercat să apreciez în egală măsură reușitele creștinismului și să fie critic față de nereușitele sale, indiferent dedenominația care a reușit sau eșuat! Sunt în continuare deschis dialogului cu tot felul de creștini, dacă nu pentru realizarea unui ecumenism pecare unii-l consideră (deocamdată) „utopic”, măcar pentru a umbla la fel în lucrurile în care credem la fel (Filipeni 3:16). Sunt convins cământuirea este prin credința vie (adică dovedită prin fapte, și aici nu intru în detalii deocamdată) și că în cer vom întâlni doar creștini, Părinte,doar creștini! Fără nici o etichetă! Într-o altă ordine de idei, aș prefera ca pe viitor să nu mă considerați „baptist”, adică să nu puneți o etichetă pe mine. De ce? Pentru că crescutîn familie de baptiști, am frecventat biserica baptistă până la 1970. Atunci familia noastră a trecut la penticostali, unde am primit botezul în apăși am cunoscut lucrarea Duhului Sfânt. În timpul anilor de slujire în România ma slujit în principal între penticostali, dar și între baptiști. Amcăutat păstrarea păcii cu ambele denominații de care eram legat în felul descris în mod succint mai sus. Apoi, după emigrarea în SUA, am slujitde asemenea în ambele confesiuni. Recent păstoresc o biserică evanghelică fără denominație! Avem între noi baptiști, penticostali, creștini dupăevanghelie, ortodocși, carismatici, și din când în când vin chiar și adventiști de ziua a șaptea! Așa că prefer să mă identific cu creștinismul, iardacă vreți mai multă precizie când veți vorbi despre mine, atunci puteți să-mi spuneți „evanghelic”. Cred că este suficient. Vă mulțumesc."

Crăciun permanent


22 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Eric Wills are 30 de ani și este de meserie poștaș. Locuiește în St. Petersburg, Florida. Acum doi ani s-a jucat basketball cu niște prieteni și s-arănit grav la un picior. După concediu, când a început să lucreze, abia putea călca pe el, și avea nevoie de picioare bune, deoarece trebuia săducă poșta la clienții săi! Așa că s-a rugat lui Dumnezeu ca să-l vindece. Și Domnul l-a vindecat! De atunci, Eric s-a apucat să facă și el bineoamenilor. În fiecare zi de vară sau iarnă (în Florida iernile-s blânde, temperatura nu scade mai mult de 10-15 grade) merge în cartierul său, la toți oameniibătrâni și le tunde iarba. Cunoaște 480 dintre ei, de diferite rase, locuind în case modeste, având peluze sau curți cu iarbă. Cei mai mulți dintre„clienții” lui Eric sunt neputincioși și nu-și pot tăia singuri iarba. Alții-s prea săraci ca să-și permită $100/lunar pentru un serviciu de îngrijire aspațiului verde. Așa că fără bani și fără plată, seară de seară, după terminarea serviciului său, Eric își încarcă mașina de tăiat iarba în camionetă,și merge de la unul la altul. Se cunoaște pe nume cu toți vecinii. Este îndrăgit de către toți. Și mulți îl laudă cu cuvintele „este o binecuvântarevenită din cer”. Desigur că unii dintre noi ar considera facerea unui astfel de cadou ori neînsemnată, ori sub „nivelul” nostru. Când ai făcut ultima oară un binecuiva? Când ai deschis portmoneul și ai fost darnic cu cineva? Când te-ai abătut din drumul tău să faci un bine cuiva? Să vizitezi un bolnav, sămângăi un întristat, să ajuți o văduvă, să joci rolul de tată pentru o zi la un orfan? Zilele trecute ne scrie o soră prietenă de-a noastră. O să-i zicem sora X. Locuiește la 150 de mile distanță de noi, este necăsătorită, munceștesingură și și-a crescut dintr-un singur salariu cei doi copii și Domnul știe câte probleme are. Dar, dincolo de probleme, are o inimă mare! Știindcă soția mea suferă de degenerescență maculară și poate îi este greu să se pregătească de sărbători, sora X se oferea să călătorească până la noi,să stea câteva zile și să o ajute pe soția mea să facă pregătiri de Crăciun: prăjituri, cozonaci, curățenie, împodobirea pomului, etc. Desigur că nu am acceptat, deorarece nu e nevoie de cine știe ce pregătiri. Pomul este gata împodobit, curățenia e gata iar cu cozonacii șiprăjiturile o lăsăm mai încet. Când eram tineri l-am cunoscut pe fratele Gyulas Pisti care a fost la noi într-o vizită. Pe masă s-au pus bunătățicare mai de care, apoi au urmat prăjiturile. Fratele Pisti mâncă foarte puțin din ce se puse pe masă, dar din prăjituri, deloc! Apoi, când sosirăfructele, se lumină la față, luă un măr frumos, și exclamă: „Asta da! Prăjitură din grădina Domnului!” Și mâncă mărul cu poftă. Așa că,încercăm și noi să mâncăm din ce în ce mai puține prăjituri otrăvite cu făină, zahăr și grăsimi și mai multe din grădina Domnului! Gestul sorei X ne-a vorbit cam cat cateva volume. Un om care se oferă să te ajute, să facă ceva pentru tine, vorbește despre ce fel de om este,despre calitatea sa! Asta indiferent de credința pe care o are cineva! Dar atunci, cu cât mai mult ar trebui noi, creștinii, să facem bine la toțioamenii, și mai ales fraților în credință? Citirea acestei știri despre acest bărbat mi-a încălzit inima. Eric Wills aducea Crăciunul în viața oamenilor în fiecare zi a anului. Dar eu? Dartu?

Despre Martiri și statui


23 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Zilele trecute vorbeam despre cele patru fetițe creștine din Indonezia care au fost atacate de niște tineri musulmani; la trei li s-a tăiat capul, unaa fost doar grav rănită. Capetele celor moarte au fost puse în saci apoi aruncate pe treptele unei biserici. Indonezia este în proporție de peste85% alcătuită din musulmani. Între aceștia și minoritatea creștină sunt de zeci de ani conflicte teribile. De ambele părți au foat o mulțime demorți. Recent, într-unul din norașele cu populație majoritară creștină, un constructor de case a dezvelit o statuie a lui Isus. Statuia are o înălțime de 30de metri, a costat peste $600 mii și au trebuit trei ani pentru construirea ei. Sponsorul dorește ca acest „Isus” care este îmbrăcat în haine albe șiare brațele întinse peste oraș să devină un obiectiv turistic care să atragă vizitatori din zonă și din lumea întreagă. Ce altceva decât turiști ar putea atrage un Christos de piatră? Dar o „catedrală a neamului”? Dar clădiri de fier-beton? În timp ce nu negvaloarea artistică și culturală a unor asemenea edificii sau monumente, în sinea mea tânjesc după o cheltuire a creștinismului pentru misiune, nupentru turism. Sigur că multe biserici își privesc membrii ca simpli turiști, care-s așteptați la „monument” pentru a-și da banul săptămână desăptămână! Oamenii nu-s co-interesați în lucrare, pentru ca să participe nu doar cu banul ci cu tot ce au și sunt într-un angrenaj care să fie untrup local al lui Christos, conectat prin fire multiple la trupul mai mare al lui Isus, pe plan național și internațional, având obiectivul de a cucerilumea pentru Christos. Vezi, în Fapte 17:6 se spune: Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason și pe vreo cîțiva frați înaintea dregătorilor cetății, și strigau: „Oameniiaceștia, care au răscolit lumea, au venit și aici… Biserica și indivizii s-au cheltuit pentru „răscolirea” lumii. Cei din Antiohia lasă pe doi dintrecei mai buni (Pavel și Barnaba, Fapte 13) să plece în lucrare! Noi reținem pentru noi pe cei mai buni și lăsăm să plece misionari pe tipii aceiavisători, idealiștii aceia care-și închipuie că pot aduce vreo schimbare! Este ca și când am pleca în luptă cu pumnalul și păstrăm acasămitraliera! Nu, departe de mine să minimalizez vreun misionar! Dimpotrivă, îl privesc ca pe un înger al Domnului, ca pe un apostol! Darvorbesc din perspectiva multora din biserică. A multora care-s gata să dea bani pentru fier-beton, pentru confort propriu, dar sunt nepăsătorifață de misionari și lucrarea de misiune în general. E faină statuia… și dacă privind la ea s-ar întoarce la Domnul măcar un musulman, ar fi bine! Dar dacă cei $600 de mii ar fi fost cheltuiți peniște familii sărace demonstrând astfel mila și iubirea lui Christos, sunt sigur că o astfel de faptă nu ar fi rămas fără răsunet și rezultat.

Proorocii moderne


24 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Câteodată, un om aflat într-o anumită poziție spirituală, indiferent de starea sa sau a organizației în care funcționează, are un cuvânt revelatorcare merită luat în considerare pentru că, vine din partea lui Dumnezeu. De exemplu, pe vremea Domnului Isus, marele preot Caiafa,proorocește după care Biblia explică proorocia sa prin poziția pe care o avea. Iata textul: Ioan 11:49-51 Unul din ei, Caiafa, care era mare preotîn anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară totneamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. De am început prin precizarea de mai sus? Deoarece recent, liderul spiritual al Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Alexei al II-lea a avertizatliderii țărilor europene că dacă vor abandona creștinismul, europenii riscă să dispară din istorie! Abandonarea creștinismului va însemnasemnarea propriei sentințe la moarte. „Europa modernă nu va crea o nouă cultură post-creștină ci va dispare din istorie” a spus miercureatrecută Patriarhul la Catedrala Christos Mântuitorul din Moscova. Un alt cap al unei alte biserici, Papa Benedict al XVI-lea a spus în fața a mii de credincioși catolici că pe Europa o așteaptă un viitor întunecatdacă nu vor fi mai multe nașteri pe continent și dacă oamenii nu se întoarce la credința în Dumnezeu și la valorile tradiționale. „Unde existăDumnezeu, există viitor!” a spus papa, care recent s-a lansat în critici aspre ale ateismului, spunând că acesta a dus la câteva dintre cele maigrave forme de cruzime și violare a dreptății. Papa Ioan Paul al II-lea a făcut și el lobby pe lângă șefii de state ale EU pentru ca să se amintească în constituția europeană moștenirea creștinăa continentului. Polonia, Italia și Germania l-au susținut pe papa, dar inițiativa a fost blocată de Franța și Belgia, care și-au justificat pozițiaprin dorința de a nu se discrimina împotriva altor religii precum și prin legi de separare a religiei și statului existente în mai mulțe țări ale EU. Fără a aproba tot ce se face în denominațiile reprezentate de cei trei prelați amintiți mai sus (cum de altfel nu pot aproba nici tot ce se face îndenominațiile evanghelice, eu fiind un creștin evanghelic) dar recunoscând că se face și bine, nu pot să nu recunosc adevărul celor spuse de eiși poziția pe care au luat-o pentru prezervarea moștenirii creștine a Europei. E de preferat relaționarea la un trecut creștin, fie acesta și pătat,vinovat pe alocuri, terfelit prin alte părți, decât abandonarea lui pentru a ne trezi aruncați în brațele unei Europe ori fără Dumnezeu, ori a luiAlah. Desigur că în explicarea mea de mai sus, alegeam pe cel mai mic dintre două rele. Că ceea ce aș prefera eu cu adevărat ar fi ca popoarele să seîntoarcă la un creștinism autentic, vibrant și biblic. Numai că recunosc că aceasta se începe printr-o întoarcere personală a fiecăruia. Relația cuDumnezeu trebuie să fie personală, și fiecare individ trebuie să admită că „ea începe cu mine”, unde „mine” este fiecare individ în parte. Deocamdată europenii fac eforturi, în pofida evidenței, de a a crede că dușmanii nu-s printre ei. Astfel, atentatele de la 9/11, cel din Spania, celdin Londra și altele au fost justificate nu prin rigiditatea și lipsa de flexibilitate față de alte religii și față de occident a islamului, ci prin faptulcă islamul a fost provocat, iar atentatele erau doar o reacție la această provocare. Și, încercând metoda de evitare a primejdiei prin băgareacapului în nisip, se uită că dușmanul cel mai puternic nu este „între” noi ci „în” noi. În noi este nepăsarea față de Dumnezeu, abandonareavalorilor creștine, apatia față de instituția bisericii, și nu în ultimul rând, cum bine vedea Papa, în neglijarea poruncii diuvine dată omului de acrește și de a se înmulți. În ritmul acesta, în două-trei generații, europenii originali vor deveni o minoritate între noii europeni imigrați deaiurea, din țări care disprețuiesc nu doar creștinismul ci și stilul de viață lax al occidentalului, imigranți veniți cu obiceiurile lor ce auînmărmurit într-un secol prăfuit și dumnezeii lor străini. În situația aceasta, evanghelicii au șansa unică de a răsturna contemporana lor lipsă de relevanță într-o credință care va fi apreciată degenerațiile viitoare ca profetică și vizionară. Și mai ales evanghelicii români ar trebui ca, în loc să se mănânce între ei, și să se lupte pentruscaune prin biserici, poziții prin uniuni, bani de la sponsori, călătorii prin străinătate, burse la doctorate, construcții de mausolee de fier-beton,și câte alte nimicuri, să experimenteze o trezire reală, o întoarcere la Dumnezeu cu lacrimi, cu post și cu rugăciune, să aibă parte de o pocăințăadevărată. Asta pentru că așa cum se vede de la distanța de la care privesc eu lucrurile, și creștinismul românesc este doar un epigon al celuieuropean, chiar dacă încă se mai constriesc catedrale ale neamului, sau tocmai pentru că se construiesc astfel de edificii pe post de praf religiosîn ochii orbilor.

A mai plecat un titan.


25 of 28 2/1/2008 9:48 AM

Dr. D. James Kennedy, păstorul Bisericii Prezbiteriene Coral Ridge a plecat la Domnul; era în vârstă de 76 de ani. Recent şi-a dat demisia dinpoziŃia de păstor a bisericii pe care a preluat-o acum aproape 50 de ani cu un număr de 45 de membri şi a crescut-o până la un număr de peste10 mii de membri. Dr. Kennedy suferea de ceva complicaŃii la inimă în urma atacului de cord suferit în iarna anului trecut şi spera să se refacăpentru a reveni la amvonul bisericii sale şi la cârma lucrărilor pe care le începuse şi conduse cu atâta succes; Domnul însă a hotărât să-l ducăacasă. Când am auzit vestea mi-a părut extrem de rău. A venit aşa o tristeŃe peste mine, deşi ca creştin ar trebui să mă bucur când cineva moaremântuit, şi mai ales după o viaŃă bogată în roade. Pavel spunea că a muri este un câştig… şi este adevărat! Totuşi, mă obişnuisem să-l urmărescla televizor (programul său „the Coral Ridge Hour” era transmis pe vreo 400 de staŃii de televiziune şi cablu şi în baze militare în jurul lumii)sau la radio (programul său „Truths that transforms” era urmărit zilnic de milioane de ascultători) şi acum îmi va lipsi. Mi-a plăcut felul sobru,elegant şi totuşi accesibil al prezentării Evangheliei de către Dr. Kennedy. Ce mi-a plăcut mai mult la el, era faptul că trăia ceea ce predica. Într-o vreme când predicatorii de talia sa au zeci de case şi palate, avioaneparticulare, maşini cu nemiluita, salarii de milioane de dolari annual, Dr. Kennedy a condus o maşină veche de 10 ani (un Pontian GrandAmdacă nu mă-nşel), locuia într-un cartier în care casa lui nu putea fi deosebită de casele celorlalŃi locuitori, avea un salar modest şi dăruia baniiobŃinuŃi din multele sale cărŃi şi publicaŃii înapoi în lucrare. Nu şi-a angajat nici un membru de familie în lucrare (ura nepotismul de care daudovadă cam toŃi predicatorii care au reuşit să ajungă „celebri” în SUA, şi poate că nu doar aici). Sărăcia nu este o virtute decât dacă alegi să fiisărac din cauza lui Christos. Simplitatea şi modestia acestui om al lui Dumnezeu m-au atras. Ştiam că predică ceea ce trăieşte. De aceea a fost apreciat leadership-ul săumoral de către toŃi. Era foarte accesibil şi popular. Dădea mâna cu toŃi cei ce veneau adhoc să-l viziteze sau să vadă biserica păstorită de el.Stătea cu toŃi de vorbă. Avea un cuvânt bun pentru fiecare, o îmbărbătare sau câteodată, o glumă (căci avea o fire veselă). Acum câteva zile scriam despre oameni de odinioară; descriam nişte români deosebiŃi: oameni simpli dar ai rugăciunii şi ai lui Dumnezeu. Nunumai între români sunt oameni deosebiŃi şi rari (deşi unii dintre români aşa cred!). Îl regret pe Dr. Kennedy. În încheiere iată ce a spus elcândva despre clipa aceasta: „Ştiu că într-o zi o să ajung la ceea ce oamenii numesc sfârşitul acestei vieŃi. Probabil că mă vor pune într-o cutie şi mă vor aduce chiar aici înfaŃa bisericii, şi unii oameni se vor aduna împrejur şi câŃiva chiar vor plânge. Dar le-am spus să nu plângă pentru că nu vreau să plângă. Vreausă înceapă slujba cu Doxologia şi să o încheie cu corusul Aleluia: eu nu voi fi acolo (în sicriu) şi nu voi fi mort. Voi fi mai viu decât am fostvreodată în viaŃa mea şi vă voi privi pe săracii de voi care încă mai trăiŃi în pământul celor ce mor şi nu v-aŃi alăturat mie în Ńara celor vii. Şi voifi viu în vecii vecilor, mai sănătos şi mai plin de viaŃă şi de bucurie decât am fost eu sau oricine altcineva vreodată.”

Viciul muncii

„Nu am timp, sunt foarte ocupat/ă!” De câte ori nu am auzit scuza aceasta. Cea mai des invocată „ocupare” este munca. În copilărie, când amcitit de prima dată Biblia și am înțeles că Dumnezeu a pus deoparte o zi din șapte ca zi de odihnă și de închianre, mă gândeam că de ce doar o


26 of 28 2/1/2008 9:48 AM

zi? De ce nu două, trei? Doar, cine vrea să muncească șase zile? Eu unul, nu voiam! Era clar! Ei, dar au trecut anii și am descoperit nu numai în alții, ci și-n mine o atracție către muncă, sau în lipsa atracției, obligația de a munci și 7 din 7dacă e posibil! Nu vorbesc numai de „împrăștierea” fiecăruia dintre noi în prea multe direcții, ci mă refer și la consacrarea noastră față demuncă în sine. Motivele care ne împing sunt multiple. Acum avem de lucru, și hai să muncim până avem ce! Că mâine, nu se știe! Deși mâineva fi la fel de mult de lucru ca și astăzi, dacă nu cumva chiar mai mult! Sau, am nevoie de bani! Să-mi termin de plătit mașina sau casa! Deși,după ce le plătim, cumpărăm mașină nouă, altă casă mai scumpă, și motivul se transmite la un nou obiect. Cei motivați de bani cred de obiceică a avea „mai mulți bani” rezolvă problema vieții! Dar, n-o rezolvă! Apoi alții urmăresc promovarea la locul de muncă. Dacă vor fi dedicați,dacă va vedea șeful că ei stau peste program și vin mai repede, îi va remarca și-i va propune la promovare. Alții intră în datorii de afaceri din care nu mai pot ieși niciodată, și-și închipuie că dacă muncesc mult, vor ieși din gaură… Indiferent care-smotivele, tot mai mulți oameni muncesc pe brânci, de cu zori și până-n seară. În anumite meserii, în care venitul tău depinde de când au cliențiitimp pentru cea ce ai de oferit sau pentru serviciile tale, se muncește 24 din 24. Cu ani în urmă, când începusem serviciul de limuzine înOregon, primii patru ani se întâmpla să muncesc 20 de ore pe zi, în afară de duminica dimineața și seara, când mergeam la adunare. Făceam dușla birou, mâncam la restaurante, dormeam pe o canapea în holul biroului… și-n primii doi ani când am condus eu însumi mașină, dormeam Mărog, asta spuneam curioșilor care mă întrebau când mă mai?la volan odihnesc! Cei cu viciul acesta iau munca cu ei acasă. O duc la Starbucks. Cum se vede din poza de mai sus, la… toaletă! Mănâncă și între douăîmbucături, muncesc. În pat seara, îaninte de a stinge lumina, mai muncesc ceva. Conversația lor este dominată de muncă. Nu mai ajung la timpnicăieri… în afară de (probabil) la muncă! De cealaltă parte, îi desconsideră pe cei ce au alte priorități în viață, ca familia, biserica, prietenii. Viața lor e trăită din criză în criză, deoarece munca însăși este o continuă stare de criză. Ei trebuie să fie mereu în control. Nu sunt niciodatăsatisfăcuți de ce fac ceilalți: nu-i destul de repede, nu-i destul de bine, nu așa trebuie făcut! Consecințele muncii excesive nu se lasă mult timp așteptate. Mai întâi, o oboseală aproape cronică. Apoi stresul, irascibilitatea, neglijareafamiliei și a persoanelor însemnate din viața personală, neglijarea alimentației corespunzătoare, a sănătății, neglijarea dezvoltării în altedomenii (nu mai citești, nu te mai relaxezi, nu te mai plimbi, nu mai intreții prietenii ca relațiile să-ți îmbogățească viata) și nu în ultimul rând,neglijarea spiritului: nu mai ai timp de Dumnezeu. Cu timpul, Dumnezeu te lasă în pornirea ta, și-ți reușesc lucrurile de minune! Ba chiar crezică toate acestea sunt rezultatul binecuvântărilor Sale! Dar, nu sunt. E dedicarea ta față de muncă. Munca a devenit noul tău „dumnezeu” șiacesta te „binecuvintează”. Domnul adevărat, te-a abandonat de mult! Dar, ca Samson de odinioară, te zbați legat în funiile muncii și nu știi căești părăsit de Singurul ce-ți poate aduce eliberarea! Cum scapi de viciul muncii? Mai întâi, ascultând de ce a spus Dumnezeu. Renunță la muncă o zi din șapte. Dedică ziua aceea lui Dumnezeu.Citește câteva capitole din Biblie, roagă-te îndelung. Mergi la părtășie cu frații, poate la o adunare. Ocupă-te de familie. Odihnește-te. Viziteazăniște prieteni, cheamă prieteni la tine. Fă o plimbare. Citește ceva. Uită, șterge din minte și din conversația ta munca! Apoi, stabilește prioritățile tale. Vorbind de datorii și nevoia de bani, am auzit astăzi mărturia unei doamne care s-a îndatorat doar pe cărți decredit cu peste 100 mii de dolari (în afară de mașini și rata la casă). Se știe că dobânzile la cărți de credit sunt adesea până la 30%. Alternativaei era să dea faliment (i s-ar fi șters datoriile) și s-o ia de la capăt. Dar doamna a preferat să plătească datoriile, așa că a pornit un program deviață spartan. A eliminat toate obiectele de lux: celularele, televiziunea prin cablu, mâncatul la restaurant, cumpărarea de haine în afară de ceeace era strict necesar… și în cinci ani, doar din salariile lor, ea și cu soțul ei și-au plătit datoriile. Între timp, s-au deprins cu un stil de viațăsimplu pe care amândoi îl prețuiesc acum nespus de mult. Prioritățile! S-ar putea ca promovarea să-ți adauge 10 mii de dolari pe an la salar… dar merită să pierzi din cauza ei cei mai frumoși ani aicopiilor tăi, când ei cresc și v-ați putea bucura unii de alții? Merită să pierzi din cauza a 10 mii de dolari plimbările și timpul petrecut cu soțiata? Merită să pierzi părtășia cu frații și cu Domnul? Nu merită! Fă un program, și fii disciplinat în respectarea acestuia. Adu la cunoștința șefului tău care ți-e programul și vei fi respectat pentru aceasta! Iardacă cei de la locul de muncă nu apreciază că tu îți iubești familia, că vrei să te ocupi de ei ca de lucrul cel mai important din viața ta, și te vorda afară, fii liniștit! Un astfel de loc de muncă, nu te-a meritat oricum! Domnul îți va pune la dispoziție un altul, așa cum vrea El! Gândește-te la acestea!

Credulitate, naivitate, prostie omeneasca!

Brent Eric Finley şi soŃia sa Stacey au fost recent condamnaŃi la între 4 şi 6 ani închisoare, pentru înşelătorie. Plângerea împotriva celor doi afost înaintată de 22 de cetăŃeni care au fost înşelaŃi cu un total de un milion de dolari! Cele 22 persoane sunt de diferite vârste, între tineri adulŃişi bătrâni, având educaŃie între medie pînă la avansată. Cum au fost înşelaŃi? Timp de şase ani Stacey şi-a contactat victimele spunându-le că este agentă CIA şi că agenŃia de spionaj este în posesiaunei tehnologii noi, cu ajutorul căreia scaneaza din spaŃiu, prin satelit corpurile „pacienŃilor” pentru descoperirea de boli, apoi noaptea, în timpce bolnavii dorm, agenŃi CIA vor intra în casele „pacienŃilor” şi le vor administra medicaŃia necesară vindecării bolilor descoperite. Astfel vor fievitate urmările bolilor ereditare sau alte maladii grave. Doar una dintre victime a devenit suspicioasă şi a contactat FBI-ul ca să se informeze. Așa a început demascarea escrocilor. Între timp ce naiviiplăteau, soŃii Finley trăiau într-o casă faină, aveau 5 automobile de lux şi petreceau bine mersi. Citind cele de mai sus, poate îŃi vin şi Ńie în minte, ca şi mie, tot felul de întâmplări similare. Vânzarea podului Brooklyn nu o dată, ci chiar derepetate ori, şi mai ales de către aceeaşi persoană (George C Parker în secolul 19), cumpărarea Bisericii Catolice de către Microsoft în 1994, șialte sute de „păcăleli”. De ce „cumpără” oamenii astfel de păcăleli? Poate că este ignoranța. Gândește-te la cazul de mai sus: scanat pentru probleme de sănătate din satelit? Agenți CIA strecurându-se noaptea încasa ta să-ți dea medicamente în timp ce tu dormi? Sau, tabletă ce o iei pe gură și are același efect ca o oră de exercițiu fizic? Apoi avem încrederea în autoritate. Dacă știrea e publicată de un ziar, de exemplu, atunci trebuie să fie adevărată, nu-i așa? Acum câțiva ani,ziarul newyorkez New York Sun publica un răspuns la scrisoarea unei fetițe, care întreba dacă există Santa Claus (varianta americană a lui MoșGerilă) sau nu, că desigur există! Lumea s-a împărțit imediat în două tabere. Unii susțineau că dacă ziarul spune că există, desigur că trebuie săfie adevărat! Și mai este și lăcomia. Dorința unora de îmbogățire. Păcălelile care circulă de câțiva ani via email! „Ați câștigat loteria din Londra” când nu aijucat! Dar, intri în joc și muști momeala. „Sunt văduva colonelului din XYZ din Mozambic. Soțul a murit de cancer, eu sunt pe moarte, și


27 of 28 2/1/2008 9:48 AM

vreau să te las moștenitorul celor 15 milioane de dolari ce-i am într-o bancă din orașul tău. Trmite-mi datele personale…” Și apoi, mai sunt cele din titlu, și sute de alte explicații! Dintre toate, cea mai valabilă, prostia omenească! Apropo, am ceva proprietăți pe lună… este cineva amator să cumpere? Vând ieftin, cu titlu de proprietate, sau înregistrare la cartea funciară!Cum doriți! 50 de mii de dolari USA pogonul. Singura problemă e că terenul este on the Dark Side of the Moon!

Crestinii in Indonezia

Indonezia este alcătuită în proporŃie de 88% din musulmani. Cam 8% sunt creştini, iar restul alte religii. Recent, patru fete creştine, eleve, aufost atacate de nişte musulmani în timp ce mergeau la şcoală. Trei dintre ele au fost decapitate, după care li s-a băgat capul în pungi de plasticcare au fost lăsate la intrarea unei biserici. Mai târziu cei trei criminali au fost prinşi şi condamnaŃi la închisoare pe termene între 10 şi 19 ani. Un misionar de la Open Doors International, Paul Estabrooks spune că familiile victimelor au iertat pe criminali, chiar dacă ar fi avut motive săfie revoltate din cauza sentinŃelor neconforme gravităŃii faptelor. Cea de-a patra fată, Noviana, căreia i s-a tăiat gâtul dar a supravieŃuit, a spus şiea că i-a iertat pe criminali. Noviana a spus: „Este greu să-i ierŃi pentru ceea ce au făcut! Foarte greu! Dar Domnul ne-a învăŃat că trebuie săiertăm. Chiar şi acum, simt mânia împotriva lor, dar aceasta mă ajută să mă rog pentru criminali. Mă rog ca inimile lor să se deschidă cătreDumnezeu şi ca ei să se pocăiască de păcatelel lor şi să nu mai ucidă niciodată!. Suntem chemaŃi ca în perioada sărbătorii Crăciunului să ne rugăm pentru creştinii din Indonezia împotriva cărora se intensifică prigonirile dincauza sărbătorii naşterii Domnului. De altfel, conflictele dintre musulmani şi creştini au escaladat în continu din 1990 încoace.

Familie după familie

Dr. Myles Munroe este o figură controversată a lumii creștine. Cartea sa „releasing your potential” a fost în egală măsură lăudată și detractată.Printre lucrurile spuse de Munroe care sunt greu de „înghițit” sunt faptul că acum Dumnezeu nu mai poate face nimic pe pământ, decât dacă îipermit oamenii, deoarece Dumnezeu este acum… străin pe pământ! Dincolo de (cel puțin) ciudățenia acestei afirmații, învățăturile lui Munroecaută să determine pe ascultătorii săi să nu stea cu brațele-n sân ci să se pună pe treabă, să facă ceva pentru a … permite lui Dumnezeu sălucreze pe pământ! Printre cei ce au acceptat ca Munroe să le fie mentor sunt și Ted și Sandra Sealy. Ei locuiesc de 19 ani în Bahamas, locul de baștină a luiMunroe, au o organizație (Marriage Keepers) care se ocupă de familie, și au ca obiectiv transformarea familiilor bahamiene, familie dupăfamilie! Conform interviului luat de ziarul The Nassau Guardian, soții Sealy consideră următoarele lucruri ca fiind cauza distrugerii familiei în Bahamas(dar de ce numai acolo și nu și în altă parte?): - Lipsa de încredere, loialitate, transparență și dedicare; - Lipsa fizică sau prin neparticipare a taților; - Lipsa comunicării; - Lipsa educării corespunzătoare a copiilor; - Lipsa de cunoștere și inexistența îndemânării în relații; - Lipsa respectului: a soților pentru soții, a soțiilor pentru soți, a copiilor pentru părinți, a părinților pentru copii; - Incapacitatea soților de a se supune unul altuia și de a furniza celuilalt sentimentele necesare;


28 of 28 2/1/2008 9:48 AM

- Lipsa de gospodărire a finanțelor; - Lipsa căutării ajutorului la primele semne de nevoie. Familia creștină rămâne în continuare un câmp al luptelor spirituale. Pe tărâmul acesta se dau cele mai importante bătălii, aici se câștigă celemai importante victorii sau se pierd cele mai importante redute. Eu cunosc doar așa, în cercul meu foarte apropiat de prieteni sau frați și suroricel puțin 5-6 familii care trec chiar în momentele acestea prin furtuni teribile. Barca lor este atât de scuturată de vânturi încât căsnicia eamenințată să se sfărâme. Noi ceilalți creștini, care nu avem (în clipa aceasta) „probleme” trecem adesea indiferenți pe lângă familiile de lângă noi. Poate ridicăm dinumeri, căutând în gând țapul ispășitor, sau suntem gata să arătăm cu degetul, sau suntem doar nepăsători. S-ar putea ca o victorie câștigată sădepindă de un sfat de la noi, sau de niște zile de post și rugăciune. Te interesează să salvezi? Să faci pace într-o familie? Ți-e la îndemână, dacăvrei! Doar fii atent și umple-te cu o inimă plină de milă! Și, ca avertisment, vezi că vânturile pot bate și-n corabia familiei tale! Mai ales dacăîncepi să fii unul care salvează!

CercetaŃi totul, şi luaŃi ce este bun. Romanian Times, All rights reserved, Portland Oregon 2007

Date post:	30-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

Rev. Ted POPE - romaniantimes.org Pope.pdf · Postura copului, a capului, expresia feței și mai...

Documents