Resurse de sol – oraşul Potcoava

Cuprins

- Localizare

- Tipuri de sol

- Modul de utilizare al solurilor

- Procesele de degradare

- Măsuri de combatere a proceselor de degradare

- Tipuri de agricultură

Localizare

Teritoriul oraşului Potcoava este situat de o parte şi de alta a

văii răului Plapcea, afluent pe partea dreaptă a râului Vedea, în

nordul câmpiei Boianului, la contactul acesteia cu platforma

Cotmeana, prezentând caracteristici ale câmpiei înalte cu câmpuri

prelungite şi netede, separate de vai puţin adânci orientate spre

sud-est şi cu o înclinaţie uşoară între 218 m la nord şi 145 m la sud,

la o lungime de 16 km, pe cât se întinde comuna.

Din punct de vedere administrativ este situată în partea de est

a judeţului Olt, la aproximativ 30 km, de municipiul Slatina. De

asemenea, la nord este mărginită de teritoriile oraşului Scorniceşti (

cu satele Bălţaţi şi Bircii), la sud Ciuresti, la sud-est Corbu, la sud-

vest cu Movileni, la est cu Optasi-Măgura, la vest cu Bălteni,

Mierleşti şi Perieti.

Tipuri de sol

Solurile din ţara noatră au fost clasificate în 12 clase şi 29 de

tipuri de sol. Pe teritoriul oraşului Potcoava a fost evidentiată o

gama variată de soluri.

Mai jos este o hartă detaliată a tipurilor de soluri prezente in

zona regiunei Potcoava.

Protisolurile - Aluvisolurile

Această clasă de soluri cuprinde solurile tinere, în curs de

formare, care au doar un orizont, în general slab format. Din

această clasă fac parte argiluvisolurile.

În lunca râului Plapcea s-au format soluri aluviale. Acestea se

diferenţiază din punct de vedere textural şi al conţinutului de

schelet. Caracteristic pentru aceste soluri este conţinutul de humus

mai ridicat, ceea ce le sporeşte fertilitatea.

Coluvisolurile se găsesc la baza versanţilor văii Plapcea,

precum şi pe văile sale afluente. Se caracterizează prin acumulări

de materiale coluviale într-un orizont gros de peste 50 de cm. Ele

sunt nestructurate, iar textura este foarte variată, în funcţie de

natura materialelor acumulate.

Luvisolurile (Preluvisolurile)

În câmpie, în condiţiile unui relief uşor ondulat s-au dezvoltat

soluri brune argiloiluviale.

Solurile brune argiloiluviale au mare răspândire în teritoriu,

având o grosime de până la 100 cm si sunt bogate în argilă,

favorizând alunecările de teren. Sunt impermeabile, de aceea în

multe cazuri, mai ale în zonele puţin drenate, apa din precipitaţii

stagnează la suprafaţă solului.

Conţinutul de humus este cuprins între 2-3% în partea

superioară a profilului şi cade treptat în adâncime.

Reacţia solului este în general moderat spre slab acidă, iar

după gradul de saturaţie în baze, acestea sunt soluri emuezobazice.

Vertisoluri (Vertosoluri)

Vertisolurile au răspândire atât la nord cât şi la sudul

teritoriului. Ele sunt solurile cu cel mai ridicat conţinut de argilă,

peste 50%, care prin umezire îi măresc volumul, iar în perioadele

de seceta se usucă şi crapă foarte mult.

Cernisoluri - Faeoziomurile (Lacovistele)

Lacovistele se regăsesc în zonele în care nivelul apei freatice

nu depaeste 1 – 1,5 m adâncime. Acete soluri se caracterizează

prin prezenţa orizontului situat în primii 125 cm. Lăcoviştea este

ceva mai închisă la culoare şi mai bine structurată decât solul gleic

(spălat). Ocupă spaţii restrânse cu caracter insular. Tot faţă de

solurile gleice, lacovistele au un potenţial de fertilitate mai ridicat

(4-12%).

Cambisoluri (Eutricambisolurile)

Solurile bruneluvice au răspândire în partea de nord şi de est.

Aceste soluri sunt puţine, procentul de aluvionare este slab ca şi cel

de argilă. Stagnarea apei în precipitaţii favorizează procesul de

solidificare în direcţia aluvionării. La suprafaţă este lutos, mai în

profunzime este luto-nisipos şi chiar argilos. Solurile bruneluvice

sunt mai puţin strălucitoare decât cele brune argiloiluviale, mai

puţin favorabilde asemenea şi proprietatil chimice. Au mai puţin

humus (circa 2%), ph mai acid (5,5%). Gradul de saturaţie în baze

este cuprins între 60-80%.

Modul de utilizare al solurilor

Solurile bruneargiloiluviale, în general sunt destul de bune

pentru utilizare în agricultură (grâu, porumb, floarea soarelui,

sfeclă de zahăr, orz, soia). Sunt inferioare cernisolurilor, din cauza

că în anii ploiosi au exces de apă, iar în anii secetoşi au deficit de

umiditate.

Solurile bruneluvice sunt folosite pentru culturile de câmp,

vii, pomi, pajişti şi păduri. Producţiile sunt destul de ridicate,

datorită fertilităţii sporite pentru cultivarea de porumb, grâu, ovăz,

secară, cartofi, etc., dar şi pentru cultivarea de pruni, meri, peri şi

nuci.

Verisolurile din păcate, aceste tipuri de soluri au fertilitatea

redusă datorită proprietăţilor argilei (textura acesteia,

permeabilitatea destul de redusă şi compactarea redusă). Sunt

folosite pentru trifoi şi lucerna. În cazuri mai rare sunt cultivate cu

porumb, floarea soarelui şi plante furajere.

Lacovistele nu sunt favorabile agriculturii, dar pot fi ocupate

de păduri, fâneţe naturală sau păşuni.

Solurile aluviale şi coluvisolurile sunt folosite ca şi terenuri

arabile, pentru legumicultura, pentru cultivarea de arin, salcie,

fâneţe, păşuni, etc.

Procese de degradare

Procesele principale de degradare ale solurilor din această

regiune sunt: degradarea structurii solului mecanic şi fizico-

chimic. De asemenea mai este şi compactizarea solului, fie

naturală sau artificială.

Măsuri de combatere a proceselor de degradare

Unde sunt vertisoluri se recomandă lucrarea energetică şi

adâncă a solului, folosirea gunoiului de grajd, executarea arăturilor

în spinări, lucrări la care se folosesc mult condiţiile aerohidrice şi

de fertilitate.

Solurile argilolutoase şi argiloase au o răspândire mare în

regiune. În această situaţie aplicarea lucrărilor pedoameliorative

este pe deplin justificată.

Pentru o valorificare superioară a potenţialului de producţie

al solurilor sunt necesare măsuri de combatere a excesului de

umiditate, de prevenire şi combatere a proceselor de eroziune.

De asemenea, pe versanţii uşor înclinaţi este indicat

asolamentul antierozional.O altă măsură ar fi lucrarea solurilor de-

a lungul curbelor de nivel.

În zonele de alunecări de teren şi de procese de eroziune de

adâncime, ar trebui să se împădurească, astfel diminuîndu-se

distrugerea solurilor, chiar şi stoparea lor. Reacţia fiind moderată şi

slab acidă este necesară amendarea cu carbonat de sodiu.

O ultima soluţie, ar fi aplicarea raţională a îngrăşămintelor

organice şi minerale, de asemenea şi a seminţelor de soi.

Tipuri de agricultură

În regiunea Potcoava, se regăsesc mai multe tipuri de

agrigulturi, cum ar fi agricultura organică, agricultura biologică, în

unele părţi puţin agricultura durabilă, iar în altele, cea

convenţională.