ReptileReptilea)Şopârle şi şerpia)Şopârle şi şerpi

Prof. Pop AurelProf. Pop Aurel

Reptilele sunt o clasă de vertebrate ovipare, poichiloterme, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, şi cu inima tricamerală.

Doar câteva duc un mod de viaţă acvatic sau semiacvatic.

Se cunosc aproximativ

7000 de specii de reptile.

Şopârla cenuşie (Lacerta agilis), este răspândită în toate zonele ţării.

Corpul este lung, până la 25 cm, şi acoperit cu o piele cornoasă, îngroşata, ce formează solzi mici şi o protejează de uscăciune.

În perioada creşterii

năpârleşte

Coada este lungă şi ascuţită la vârf.

Capul este mic, de formă triunghiulară, turtit dorso- ventral.

Ochii sunt protejaţi de o membrană subţire, transparentă şi de două pleoape.

Percep culorile obiectelor.

Urechile sunt lipsite de pavilioane.

Auzul este bine dezvoltat, la fel şi mirosul.

Pe vârful botului are două nări.

Pe maxilare şopârla are numeroşi dinţi conici concrescuţi cu maxilarul.

Limba este musculoasă, mobilă, bifurcată la vârf şi poate fi uşor proiectată în afară.

Membrele sunt scurte, aşezate pe laturile corpului, îndreptate lateral, dar nu servesc la mers, ci la agăţare de asperităţile solului şi căţărare.

Deplasarea se face prin ondulaţiile corpului, şopârlă sprijinindu-se pe membrele posterioare şi pe coadă.

Şopârla se târăşte, deci este un animal târâtor.

Şopârlă se hrăneşte cu insecte, păianjeni şi rame.

Este totuşi animal insectivor. Organele digestive sunt bine

dezvoltate. Are tub digestiv şi glande

anexe.Respiraţia este pulmonară. Căile respiratorii sunt bine

diferenţiate. Plămânii sunt ca nişte saci cu

pereţi cutaţi.

Lacerta viridis

Şarpele de casăŞarpele de casă

Şarpele de casă ajunge la 1,50- 2 m lungime.

Pielea de culoare cenuşie, este uscată, groasă, cornoasa, solzoasă şi năpârleşte.

Capul este oval. Ochii au pleoapele unite, privirea

fixă şi nu clipesc. Văzul este dezvoltat. Urechile nu au pavilioane, iar

auzul şi mirosul sunt bine dezvoltate.

Limba este lungă, bifurcată şi serveşte la pipăit.

De o parte şi alta a capului are două pete alb- gălbui, în formă de semilună.

Membrele lipsesc. Sunt animale apode.

Locomoţia se face exclusiv prin tarare, prin ondularea corpului. Şopârlă şi şarpele sunt animale târâtoare sau reptile.

Scheletul este alcătuit din multe vertebre şi numeroase coaste.

Nu are stern şi cavitate toracică.

Sistemul nervos este mai evoluat ca la amfibieni. Encefalul se măreşte.

Şarpele se hrăneşte cu broaşte, şoareci, şopârle şi insecte.

Înghite şi animale mai voluminoase decât corpul sau datorită ligamentului elastic, care leagă cele două jumătăţi ale mandibulei şi a osului pătrat.

În repaus acesta are poziţie

orizontală.

Când şarpele se hrăneşte, osul are poziţie verticală, mărind cavitatea bucală.

Dinţii curbaţi spre interior reţin prada.

Alunecarea hranei prin faringe şi esofag se datorează elasticităţii acestor organe, secreţiei de salivă şi lipsei sternului.

Respiraţia, înmulţirea şi temperatura corpului sunt ca la şopârle.

La şerpi numai plămânul drept este dezvoltat, datorită formei cilindrice a corpului.

Şerpii pot atinge dimensiuni impresionante şi au culori diferite.

Se clasifica în şerpi: neveninoşi (constrictori), ca

boa, pitonul ;

Veninoşi : şarpele cu ochelari (cobra indiană) Naja naja şi şarpele cu clopoţei.

În ţara noastră singurul şarpe veninos este viperă.

Şarpele cu clopoţei

Viperă are corpul scurt (0,75 m), capul mai lat decât corpul, de formă triunghiulară, cu o pată neagră în zigzag care se întinde de-a lungul corpului şi una în formă de V pe cap.

Vânează noaptea. Hrana preferată sunt şoarecii. Pe maxilarul superior are 2 dinţi

(colţi veninoşi) străbătuţi de un canal în legătură cu o glandă cu venin.

În repaus, dinţii sunt culcaţi pe cerul gurii.

Când atacă, iau o poziţie verticală şi prin ei se scurge veninul cu care omoară prada.

Muşcătura ei este periculoasă pentru om.

Veninul se numeşte viperina şi

este toxic.

Broasca Broasca ţestoasăţestoasă şi şi crocodilulcrocodilul

Broasca ţestoasă de uscat (Testudo hermani, Testudo graeca) este adaptată la mediul terestru.

Trăieşte în pădurile şi regiunile de stepa din Oltenia, banat şi Dobrogea.

Se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţesut format din două părţi: carapacea, la partea superioară, bombata, de culoare maroniu- roşcat şi plastronul, la partea inferioară, de culoare deschisă.

Ele sunt unite pe laturi, lăsând două deschideri prin care ies, la partea anterioară, capul şi membrele anterioare, iar la partea posterioară, membrele

posterioară şi coadă.

Ţesutul este format din plăci osoase bine sudate, acoperite de plăci cornoase.

Coastele şi vertebrele sunt concrescute cu carapacea.

Capul, gâtul, picioarele şi coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenuşie.

Pe lângă organele de simţ, asemanătoare cu ale şopârlei, există două fălci învelite într-o materie cornoasă ce formează un fel de cioc, cu margini tăioase şi fără dinţi.

Sunt animale greoaie.

Care se deplasează încet din cauza conformaţiei scheletului şi a ţesutului.

Cele 4 membre sunt scurte, aşezate lateral şi terminate cu degete scurte, prevăzute cu gheare.

Se hrăneşte cu ierburi, fructe, insecte, melci şi viermi pe care le taie cu marginea ciocului.

Respiraţia şi înmulţirea sunt ca şi la şerpi şi şopârle.

Broască ţestoasă de lac (Emys orbicularis) trăieşte în lacuri, bălţi, rareori pe uscat.

Este adapted secundar la viaţă acvatică.

Se deosebeşte de broască ţestoasă de uscat prin următoarele caractere: este carnivoră, carapacea este mai turtită, de culoare negricioasă, asemănătoare malului şi degetele sunt unite prin membrana interdigitală.

Caretul sau broască ţestoasă de mare ajunge la 1-2 m lungime şi 200 kg.

Are carapacea mai puţin bombata, cu plăci osoase mai puţin sudate.

Picioarele sunt adevărate vâsle care îi servesc la înot.

Înmulţirea se face prin ouă pe care le depune în nisipul de pe plajă.

Sunt vânate pentru carne, grăsime şi ouă.

Crocodilii sunt reptile mari, care ajung la 10 m lungime.

Sunt adaptaţi secundar la viaţă acvatică.

Crocodilul de Nil (Crocodylus niloticus) ajunge la 6 m lungime.

Nările şi orificiile urechilor, se închid în apă.

Văzul îl ajuta la depistarea hranei.

Gură este largă, iar pe maxilare se afla dinţi conici, inegali, fixaţi în scobituri ale maxilarelor numite alveole.

Corpul este turtit dorso- ventral, acoperit cu plăci cornoase, dublate de plăci osoase, nesudate între ele în regiunea dorsală,

Coada este lungă şi comprimată lateral.

Are 5 degete libere la membrele anterioare şi 4 degete unite prin membrana la membrele posterioare.

Ele servesc la deplasarea în apă şi pe uscat. Iese pe uscat pentru a se odihni.

Plămânii sunt mai dezvoltaţi decât la amfibieni.

Crocodilul se hrăneşte cu animale acvatice şi terestre.

Atacă şi omul.

Pentru prima oară în seria animală inima are 4 camere: două atrii, două ventricule, iar circulaţia sângelui este dublă şi incompletă.

Femelele depun ouă, protejate de o membrană, în nisip sau gropi săpate în pământul afânat.

Alţi crocodili: aligatorii din America de Sud

şi Centrala, gavialul de Gange din India, caimanul din America de Sud

şi Centrală.

•CARACTERE GENERALE ALE REPTILELOR

– sunt mai bine adaptate la viaţa terestră decât amfibienii

– au piele solzoasă sau acoperită cu plăci osoase dublate de plăci cornoase.

– Sunt animale târâtoare.– Respiraţia este pulmonară– Înmulţirea se face prin ouă

care se clocesc singure la soare, fecundaţia este internă

– Temperatura corpului este variabilă.

Sfârşit