Cuprins

A. Partea teoretică.............................................................................................3

1. Introducere....................................................................................................3

2. Definirea termenilor.....................................................................................6

3. Abordări teoretice...........................................................................................8

4. Înţelegerea bărbatului: Bărbatul de-a lungul timpului, evoluţia sa, teorii şi mituri despre acesta............................................................................12

5. Studii de gen................................................................................................15

5.1 Diferenţe bărbaţi-femei.................................................................................16

5.2 Tipologii de bărbaţi...................................................................................19

6. Reprezentarea bărbatului..........................................................................21

6.1 Media ca oglindă a societăţii........................................................................22

6.2 Bărbatul în mass media.................................................................................24

6.3 Bărbatul în filme...........................................................................................27

6.4 Bărbatul în publicitate...................................................................................31

B. Partea metodologiă.....................................................................................43

1. Descrierea proiectului de cercetare..........................................................43

1.1 Aspectul chestionarului.............................................................................45

1.2 Aspectul grilei de analiză..........................................................................46

1.3 Aspectul interviurilor cu experții..............................................................48

1.3.1 Prezentarea experților.............................................................................51

2. Ilustrarea şi interpretarea rezultatelor cercetării...................................52

2.1 Rezultatele anchetei sociologice...............................................................52

2.2 Rezultatele analizei de document..............................................................67

2.2.1 Rezultatele grilei de analiza a reclamelor..............................................67

2.2.2 Rezultatele grilei de analiză a filmelor.....................................................70

2.3 Intereptretarea interviurilor cu experții.....................................................74

1

2.3.1 Interpretarea interviurilor cu experții în film............................................74

2.3.2 Interpretarea interviului cu expertului în publicitate................................80

2.3.3 Interpretarea interviului cu expertul în psihologie....................................82

3. Concluzii......................................................................................................84

Bibliografie.........................................................................................................90

Anexe..................................................................................................................95

2

A. Partea teoretică

1. Introducere

Lucrarea de faţă urmăreşte scopul de a afla în ce fel sunt prezentaţi bărbaţii în domeniul

advertisingului, şi anume cum sunt descrişi in spotul TV şi în domeniul artistic, mai exact în

filmul artistic din România. Încercăm să aflăm ce fel de bărbaţi sunt prezentaţi în cele două

industrii, dacă şi de ce sunt aceştia prezentaţi diferit. Lucrarea va urmări evoluţia bărbatului

de-a lungul timpului, teorii despre bărbaţi, cum se văd bărbaţii pe sine şi cum sunt văzuţi de

către femei şi bărbaţi în societatea românească. Aceasta va lua de asemenea în considerare şi

alte studii făcute pe acest subiect până în prezent şi va folosi rezultatele pentru a compara

datele obţinute şi pentru a le folosi ca puncte de reper. Autorii studiului „An examination of

gender role portrayals in television commercials in Romania” sunt de părere că în publicitatea

românească bărbaţii din reclamele create de agenţii de publicitate româneşti sunt încă

prezentaţi într-un mod tradiţional, iar odată cu integrarea României în economia globală şi în

principal în Uniunea Europeană, a rezultat şi introducerea în spaţiul publicitar a spoturilor TV

care fac reclamă la branduri multinaţionale, creând astfel o imagine a bărbatului occidental şi

a rolului acestuia, imagini care nu se potrivesc nepărat cu valorile româneşti.1 În studiul de

faţă nu vom analiza decât reclame şi filme apărute de abia dupa 4 ani de la integrarea

României în Uniunea Europeană, astfel încât nu ne vor preocupa diferenţele de prezentare a

bărbatului înainte de 2007 şi după 2007. Totuşi menţionăm că acest subiect ar fi interesant

pentru un studiu şi ar putea prezenta descoperiri utile, în sensul eficacităţii reclamelor făcute

în alte ţări cu diferite culturi care sunt totuşi difuzate în România.

1 Michael Stoica, Darryl W. Millerb , Dan Ardeleac. An examination of gender role portrayals in television commercials in Romania: A gender of nations approach, Journal of Marketing Communications Vol. 17, Nr. 4, Septembrie 2011, 245–261, pag.249

3

Studiul reprezentărilor genurilor în publicitate este de mare interes nu numai pentru ca

reprezintă un element important al strategiilor publicitare ci şi pentru că publicitatea este un

artefact care poate reflecta multe atitudini, valori dar şi comportamente care întăresc stilul de

viaţă a consumatorului într-o societate.2 Acelaşi lucru putem spune şi despre film, acesta fiind

un element important în viaţa oamenilor, reflectând anumite imagini ale oamenilor, fiind

tododată capabil de a schimba şi comportamentele unei societăţi, de a schimba modul de

gândire prin modelele oferite şi prin valorile prezentate.

Vom pleca de la premiza că bărbatul român este reprezentat diferit în cele două industrii.

Chiar dacă sunt două domenii diferite care urmăresc un scop diferit, ele se aseamană din

anumite puncte de vedere, operând cu aceleaşi instrumente. Spotul TV urmăreşte prezentarea

unui produs şi persuadarea receptorului de a achiziţiona acel produs în timp ce filmul are o

orientare artistică, însă amândouă pătrund în psihologie şi extrag din realitate. Din această

cauză, ele prezintă probabil în mod diferit bărbaţii şi obiceiurile lor.

Acest studiu este necesar pentru a afla cum funcţionează cele două industrii şi cum prezintă

publicului acelaşi lucru, dar în mod diferit. Dupa obţinerea rezultatelor se va putea înţelege

dacă şi de ce prezintă cele două industrii bărbatul în mod diferit şi ce urmăresc să atingă prin

prezentarea unui tip sau altuia de bărbat.

Având în vedere că tehnologia avansează pe zi ce trece, lumea se schimbă iar dorinţele

oamenilor devin din ce în ce mai diversificate. În acest sens, bărbatul se schimbă şi el, are alte

nevoi şi alte dorinţe. De aceea acest studiu este important, pentru a afla dacă bărbatul român

se identifică cu bărbatul prezentat fie în publicitate fie în filmul artistic şi dacă îşi doreşte să

fie ca unul dintre aceştia. Odată cu obţinerea rezultatelor vom putea vedea dacă în domeniul

publicităţii bărbatul este tentat să cumpere produsul pentru a avea rezultatele pe care le are

bărbatul din publicitate (domină femeia, este impunător, face numai ce îi place, luptă pentru

pasiunile sale, se distrează etc.); în domeniul cinematografic, vom putea observa dacă

bărbatul se identifică sau doreşte să fie ca acesta, prin urmare vom putea determina ce

urmăreşte un bărbat de la un film sau de la un spot de televiziune: o poveste inedită,

surprinzătoare sau mai degrabă să se regăsească, să se identifice.

2 Pollay, R. The distorted mirror: Reflections on the unintended consequences of advertising.Journal of Marketing 50, nr. 1, pp. 18–36 apud Michael Stoica, Darryl W. Millerb, Dan Ardeleac. An examination of gender role portrayals in television commercials in Romania: A gender of nations approach, Journal of Marketing Communications Vol. 17, Nr. 4, Septembrie 2011, 245–261, pag.246

4

Prin urmare intenţionăm să răspundem la următoarele întrebări de cercetare:

1. Ce fel de barbat este reprezentat in filme şi ce fel de barbat este reprezentat in

spoturi?

2. Cum îşi doreşte bărbatul să fie ˗ ca cel din publicitate sau ca cel din filme?

3. De care se simte mai apropiat bărbatul român, de cel din publicitate sau din

film?

4. Ce îşi doreşte bărbatul de la un film sau de la un spot, să se regăsească sau să

descopere o poveste inedită, ce lui nu i s-ar putea întâmpla?

5. Cum îşi doresc barbatii/femeile sa fie barbatul din filme/publicitate?

Astfel urmărim cum este reprezentat bărbatul în publicitate şi în filme dar deasemnea şi cum

este cel din realitate în raport cu acesta. Nu vom trata însă această legătura ca fiind una

concretă, şi calculabilă deoarece nu putem determina dacă reprezentarea bărbatului este

rezultatul oglinidirii acestuia în spoturile publicitare sau acţionează ca o variabilă

independentă de realitatea înconjurătoare.

Pentru a răspunde acestor întrebări de cercetare vom analiza întâi evoluţia bărbatului şi rolul

său în societatea contemporană şi de asemenea vom aborda câteva studii pe aceaşi temă

pentru a înţelege fenomenul şi pentru a putea compara datele obţinute din studiul nostru. Ne

vom concentra atât pe bărbatul din realitate şi la felul cum percepe el mesajele transmise atât

de filmele artisitice cât şi de spoturile publicitare, cât şi pe felul in care acesta este reprezentat

în cele două industrii. Important de menţionat aici este faptul că vom trata bărbatul în trei

„realităţi”: realitatea înconjurătoare, realitatea filmului românesc şi realitatea spotului TV. Nu

ne vom axa foarte mult pe legătura dintre aceste realităţii, dar vom încerca totuşi să aflăm

anumite căi ce fac legătura între acestea, cum ar fi: în ce măsura se regăseşte bărbatul din

realitatea înconjurătoare în cel din realitatea filmului sau a spotului TV şi/sau cum şi-ar dori

bărbatul din realitatea înconjurătoare să fie bărbatul din celalălalte două realităţi.

Acestor trei realităţi vom adăuga şi părerea experţilor, pe care o vom considera însă aflată la

graniţele celor trei, deoarece aceştia lucrează în domeniu dar in acelaşi timp sunt prezenţi şi

în realitatea înconjurătoare.

5

În ceea ce priveşte metodologia lucrării vom utiliza trei metode de cercetare. Acestea sunt:

Ancheta sociologică, prin intermediul chestionarului. Acesta va avea ca scop

descoperirea modului în care bărbatul primeşte informaţia din filme şi din reclame şi

pentru a descoperi de care se simt mai apropriaţi şi care dintre aceştia sunt mai

degrabă un model pentru ei;

Analiza de document. Aceasta va conţine analiza reclamelor și filmelor dintr-o

anumită perioadă de timp, în care apare bărbatul. Scopul acesteia este de a determina

diferenţele de reprezentare ale bărbatului în cele două domenii analizate. În acest sens

vom realiza o grilă de analiză care va fi împărţită în două: Filme artistice româneşti şi

reclame de televiziune româneşti în care apare bărbatul. Fiecare dintre acestea vor fi

la rândul lor împărţite în mai multe categorii (de exemplu reclamele vor fi împărţite în

funcţie de produsul pe care îl promvează iar filmele în funcţe de genul acestora:

comedie, dramă, acţiune etc.)

Interviul experţilor. Prin intermediul acestuia vom încerca să aflăm ce părere au cei

care lucrează atât în domeniul publicităţii şi a filmului cât şi părerea unui profesor

expert în studiul genurilor.

2. Definirea termenilor

Reprezentatea este un mod de a vedea lucrurile, care are rolul de a instaura o ordine şi de a le

permite indivizilor să se orienteze în mediul social.3 Jodelet defineşte reprezentarea ca fiind o

„formă de cunoaştere elaborată şi împărtăşită social [...] concurând la construirea unei

realităţi comune unui ansamblu social”.4

3 Curelaru, M. (2005). Reprezentări sociale, Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” apud Mihai Deac. Reprezentări sociale ale familiei în publicitatea românească, teză de doctorat nepublicată, pag. 144 Jodelet, D. (1997). Reprezentările sociale, un domeniu în expansiune, în Psihologia câmpului social: Reprezentările sociale, Adrian Neculau (coord.), traducerea Ioana Mărăşescu şi Radu Neculau, Iaşi: Polirom, 85-107 apud Mihai Deac. Reprezentări sociale ale familiei în publicitatea românească, teză de doctorat nepublicată, pag. 14

6

Stereotipul poate fi subordonat ca şi concept celui de reprezentare este de părere Mihai Deac.

Asta dacă admitem că reprezentarea cuprinde atât remodelări ale realităţii cu conotaţii

pozitive cât şi remodelări cu conotaţii negative (stereotipii).5

Dr. Elisabeth Ponocny-Seliger şi Dr. Ivo Ponocny înţeleg prin termenul „gender” (gen) genul

social. Acesta subsumează aşteptări şi reguli de conduită atât bărbaţilor cât şi femeilor, fără

ca pentru acestea să existe o origine biologică.

Prin gen de film înţelegem o grupă de filme în cadrul căruia se află filme care împart anumite

elemente tehnice, de formă, narative sau de conţinut.

Miturile nu sunt neadevăruri sau basme, conform semioticianului Roland Barthes, ci sunt

presupuneri necontestate şi în general inconştiente ce sunt atât de larg răspândite în interiorul

unei culturi, încât sunt considerate naturale şi nu sunt recunoscute ca produse ale unor

circumstanţe istorice unice.6

Metrosexualitatea este un termen recent apărut, care a fost folosit din ce în ce mai des în

mass-media. El a fost inventat de autorul britanic Mark Simpson în 1994, care nota că

„bărbatul metrosexual este acel bărbat singur şi tânăr, cu un venit peste mediu, care trăieşte în

oraş (pentru că acolo se găsesc cele mai bune magazine) şi este probabil cel mai profitabil

consumator din ultimul deceniu”.7 Termenul se referă la acei bărbaţi care sunt interesaţi şi la

curent cu moda, îngrijiţi, şi poartă adeseori machiaj sau folosesc ceara pentru a se epila. 8

Jurnalistul Charles Wooley spune despre ei într-un reportaj că „poartă machiaj, folosesc

creme hidratante, ştiu tot ce e de ştiut despre tricouri şi papuci, şi nu sunt homosexuali”9

Persuasiunea este un proces complex, continuu şi interactiv, în care un emiţător şi un receptor

sunt legaţi prin simboluri verbale sau nonverbale şi în care emiţătorul încearcă să-l

influenţeze pe receptor (persuadat) să adopte o modificare într-o atitudine sau într-un

comportament dat.10

5 Mihai Deac. Reprezentări sociale ale familiei în publicitatea românească, teză de doctorat nepublicată pag. 286 Roland Barthes. “Mitologii”. Institutul European Iaşi, 1997, pag. 327 Mark Simpons. Here come the mirror men, disponibil la adresa Marksimpson.com 'Here come the mirror men' by Mark Simpson - first usage of the word 'metrosexual' , accesat în data de 14.04.2013 8 Jim Macnamara. Men in the media: The manufacture of contempt9 Charles Woolley în emisiunea 60 Minutes, 24 August 2003, disponibilă la adresa http://www.youtube.com/watch?v=GM7KF-54Yk4, accesată în data de 22.02.201310 O’Donnell, Kable.J. Persuasion: An interactive dependency approach. Random House, Ney York, 1982

7

Spotul publicitar este un scurt mesaj publicitar audioviziual având în general 30 de secunde.

Grimm vorbeste despre mai multe tipuri de spoturi publcitare:

a. Prodcut is a hero (produsul este salvatorul),

b. slice of life (spotul TV prezintă un episiod din viaţa de zi cu zi),

c. spotul de tip rezolvarea problemelor,

d. spotul prezentator,

e. spotul testimonial,

f. spotul demonstrativ şi

g. spotul ca ştire.11

3. Abordări teoretice

Nu am putut identifica în România nici un articol sau o cercetare făcută pe aceeaşi temă pe

care o analizăm şi noi, lucru care demonstrează din nou necesitatea acestui studiu. Cu toate

acestea, am identificat cercetări ce tratează o temă asemănătoare, dar în alte ţări decât ţara

noastră. Vom menţiona aici în primul rând studiul realizat de Marcelo Royo-Vela, Joaquin

Alda´s-Manzano, Kuster-Boluda şi Natalia Vila-Lopez care analizează stereotipurile

bărbatului şi ale femeii în reclamele din revistele din Spania în ultimii trezeci de ani, cu

scopul de a afla dacă reflectă sau nu schimbările culturale importante în societatea spaniolă.12

Pentru a face acest lucru, autorii au selectat 1,033 de reclame diferite pe care le-au ales într-

un mod aleator. Au descoperit că în ultimii 30 de ani stereotipurile s-au schimbat odată cu

evoluţia socială din Spania. La finalul studiului a reieşit faptul că revistele spaniole au

prezentat un nivel mai mic şi în continuă scădere pentru sexism. Cu alte cuvinte, odată cu

11 Petra Grimm. Eine Einführung in die Praxis der Interpretation am Beispiel des Werbespots., Zeitschrift für Rezensionen zur germanistischen Literaturwissenschaft , Volume 17 (2) de Gruyter Jan 1, 1999, pag. 1312 Marcelo Royo-Vela, Joaquin Alda´s-Manzano, Kuster-Boluda, Natalia Vila-Lopez. Gender role portrayals andsexism in Spanish magazines, publicat în Equal Opportunities International, Vol. 26 Iss: 7 pp. 633 - 652

8

eliberarea Spaniei de sub dictatura fascistă, femeile şi bărbaţii au început să fie din ce în ce

mai egali, iar publicitatea din reviste a ţinut cont de acest lucru, arată datele obţinute de acest

studiu. Ceea ce ne interesează în analiza noastră este faptul că reclamele se schimbă odată cu

modificările societăţii, iar bărbatul este reprezentat altfel în reclame odată cu trecerea

timpului. Acest lucru a fost demonstrat şi de realizatorii studiului „Masculinity and

Femininity Factors in Product Perception and Self Image”13. Acest studiu a fost realizat în

Statele Unite ale Americii plecând de la premiza că rolurile genului se schimbă, iar acest

lucru influenţează comportamentul consumatorului. Ei au investigat imaginea proprie a

bărbaţiilor şi a femeilor şi identificarea acestora, subiecţii fiind 200 de studenţi (100 de băieţi

şi 100 de fete). Tot acest studiu a încercat să confirme ipoteza precum că doritorii vor

consuma produse cu orientări neutre sau orientări opuse sexului lor (de exemplu femeile care

folosesc produse pentru bărbaţi) atâta timp cât percep acele produse ca fiind în conformitate

cu imaginea lor proprie. Rezultatele însă nu au susţinut decât în mică măsura acest lucru.

Vrem aici să subliniem importanţa pe care o au mesajele transmise de reclame şi importanţa

perceperii informaţiei cât şi a identificării cu caracterul prezentat într-un anumit spot. În acest

sens vom da un exemplu din viaţa reală, petrecut în India. Un bărbat din India a dat în

judecată firma Axe, pe motiv că el foloseşte de şapte ani deodorantele de la firma respectivă,

care îşi promovează produsele ca fiind ideale pentru a atrage femei, şi nu a avut nici o iubită.

El a cerut despăgubiri în valoare de 30.000 de euro pentru „depresie şi traume psihice”

datorită lipsei de efect a deodorantului.14 Chiar dacă este un exemplu izolat, el demonstrază

faptul că unii bărbaţi sunt insipraţi de ceea ce văd în spoturile TV şi vor să se identifice cu

personajele prezentate de acestea.

Studiul „An examination of gender role portrayals in television commercials in Romania: A

gender of nations approach”15 descoperă faptul că indicele de masculinitate al Romaniei

(realizat cu ajutorul grilei de analiză a lui Geert Hofstede), este estimat la cifra de 42, fiind

astfel înclinat în favoarea valorilor feminine. Autorii sunt de părere că ne putem aştepta să

găsim o mixtura de portretizări ale bărbatului şi femeii în publicitate, atât tradiţionale cât şi

moderne. Totodată, ne putem aştepta la mai multe diferenţe între rolurile genurilor în 13 James W. Gentry, Mildred Doering, Terrence V. O'Brien. Masculinity and Femininity Factors in Product Perception and Self Image, publicat în Advances in Consumer Research Volume 5, 1978,pp. 326-33214 Dă în judecată firma de deodorante, pentru că nu a atras femei, publicat pe www.indexstiri.ro, în data de 30.10.200915 Michael Stoica, Darryl W. Millerb, Dan Ardeleac. An examination of gender role portrayals in television commercials in Romania: A gender of nations approach, Journal of Marketing Communications Vol. 17, Nr. 4, Septembrie 2011, 245–261, pag.252

9

reclamele româneşti, în comparaţie cu reclamele din ţările cu indice de masculinitate mai

mic, şi mai puţine diferenţe în comparaţie cu ţările cu indice mai mare. Astfel au descoperit

că bărbatul din reclamele româneşti este mai probabil să apară în reclame pentru produse cu

public ţintă masculin, la locul de muncă sau în exterior. În ceea ce priveşte voice-over-urile ei

au descoperit că proporţia între genuri este aproximativ egală, voice-over-urile numai

masculine având un procent de 24,5% în timp ce cele numai feminine având un procent de

26%. De asemenea ei au descoperit că bărbaţii din reclamele româneşti apar mai des în

ipostaza de muncitor sau la posturi de muncă pentru care nu este nevoie de o calificare decât

femeile şi în ceea ce priveşte vârsta, ei sunt de cele mai multe ori tineri (86 % din recaleme).

O altă descoperire relevă faptul că bărbaţii par să fie mai degrabă fustraţi decât femeile

(22.1% în comparaţie cu 13,5% ) şi ridicoli (39.9% în comparaţie cu 10.6%).

În ce măsură este prezentat bărbatul în reclame mai mult sau mai puţin decât femeia? La

această întrebare au încercat să răspundă patru profesori din Statele Unite ale Americii.16 Ei

au replicat studii anterioare făcute pe această temă (O’Donnell and O’Donnell-1978 şi Lovdal

-1989) pentru a analiza reperezentarea genurilor în reclamele TV. În total au fost alese 757 de

reclame din 1998 care au fost analizate în funcţie de produsul la pe care îl promovează,

reprezentarea femeii şi a bărabţilor şi dacă vocea (voice-over-ul) aparţine unui bărbat sau

unei femei. Rezultatele arată că bărbaţii sunt mai slab reprezentaţi în reclame la produse

domestice, în timp ce femeile sunt mai slab reprezentate în reclame la produse non-

domestice. De asemnea au descoperit o scădere faţă de rezultatele obţinute de studiile

anterioare (cele mai sus menţionate) în ceea ce priveşte reprezentarea bărbaţiilor în voce-

over-urile din reclame. Astfel de la 90% cât indicau studiile anterioare, vocile masculine au

scăzut la un procent de 71%. Per total, în toate cele 757 de reclame analizate, bărbatul este

reprezentat în 41% din acestea, iar femeia în 59%.

Un alt studiu care analizează o temă asemănătoare în domeniul spoturilor TV este studiul ex-

Role Stereotyping in Television Commercials: „A Review and Comparison of Fourteen

Studies Done on Five Continents Over 25 Years”. În acest studiu autorii au analizat şi

comparat 14 cercetări pentru a afla în ce măsura sunt reprezentaţi bărbaţii şi femeile şi care

sunt stereotipurile acestora, care predomină publicitatea. Astfel au fost alese 3 studii din

Statele Unite ale Americii, câte unul din Australia, Danemarca şi Franţa şi câte două din

Marea Britanie, Hong Kong, Indonezia, Italia, Kenya, Mexic şi Portugalia pe o periodă de 25

16 Tommye R. Diller, Elizabeth Rankin-Williams, Robert A. Bartsch, Teresa Burnett. Gender Representation in Television Commercials: Sex Roles, Vol. 43, 2000

10

de ani.17 Rezultatele lor indică faptul că stereotipurile pentru genuri sunt surprinzător de

consistente în ţările analizate de-a lungul celor 25 de ani. Ei au descoperit că bărbaţii sunt mai

des reprezentaţi ca fiind figuri centrale autoritare în timp ce femeile sunt mai des reprezentate

ca fiind consumatorul produsului. În ceea ce priveşte rolul pe care îl joacă femeia sau

bărbatul în reclame au descoperit un model care arată că bărbaţii sunt mai des portretizaţi ca

fiind intervievaţi sau fiind profesionalişti în timp ce femeile au mai degrabă rolulri

dependente. Acest model se aplică pentru ţările analizate în SUA, Marea Britanie, Mexic,

Italia, Franţa, Hong Kong şi Portugalia. În ceea ce priveşte locaţia unde se află, au descoperit

că femeile sunt prezentate în cea mai mare măsura când sunt acasă, în timp ce bărbaţii sunt în

diverse locaţii, de cele mai multe ori afară din casă. În ceea ce priveşte vârsta, rezultatele

studiului arată că femeile prezentate în recalme sunt de cele mai multe ori tinere în timp ce

bărbaţii sunt prezentaţi într-o mai mare măsura ca fiind de vârstă mijlocie. Un singur studiu

din cele analizate (Funham şi Skae din 1997) a arătat că figurile centrale sunt dominate de

bărbaţi şi de femei de vârstă mijlocie. De asemnea au descoperit că reclamele ce promovează

produse pentru casă sau corp sunt dominate în mare măsură de femei, în timp ce bărbaţii

domină reclamele pentru automobile şi sport. În ceea ce priveşte comentariul final dintr-o

reclamă, rezultatele arată că bărbaţii au de cele mai multe ori replica finală în reclame, în

timp ce femeile de obicei nu au niciun comentariu final. Singura exepţie în acest sens a fost

Franţa, unde a fost descoperit contrariul.

În ceea ce priveşte filmul, nu am identificat nici un studiu referitor la filmele din România.

De aceea am ales să analizăm un studiu făcut pe industria cea mai mare din acest domeniu şi

cu încasările cele mai mari, şi anume - filmele de la Hollywood.

Un studiu realizat de Mark Hedley analizează sistematic influenţa potenţială din cultura

patriarhală asupra motivaţiei bărbatilor de a se impune în faţa femeilor în conflictul social.18

Conflictul social e concepţializat aici la nivelul diadei - doi actori îşi exprimă preferinţe

diferite pentru cum ar trebui să decurgă interacţiunea dintre ei. Un eşantion de 50 de filme

cunoscute au fost analizate ca reprezentative pentru cultura americană. Rezultatele arată că

femeile din filme sunt sterotipic asociate cu dezavantaje afective în conflictul cu bărbaţii, şi

aceste dezavantaje sunt asociate cu rezolvarea conflictului în relaţia bărbat - dominant,

femeie - subordonată. Aceste asocieri culturale, numite sentimente fundamentale, sunt

17 Adrian Furnham, Twiggy Mak. Sex-Role Stereotyping in Television Commercials:A Review and Comparison of Fourteen Studies Done on Five Continents Over 25 Years, Sex Roles, Vol. 41, 199918 Mark Hedley. The Presentation of Gendered Conflict in Popular Movies: Affective Stereotypes, Cultural Sentiments, and Men's Motivation, publicat în Sex Roles, Vol 31, Noiembrie, 1994

11

presupuse generatoare a unor aşteptări afective paralele la bărbaţi, şi sunt un motivant

emoţional pentru impunere patriarhală atunci când aşteptările nu sunt împlinite de femei.

Altfel stă situaţia într-o ţară depărtată de cea mai sus amintită, în Indonezia. Aici, conform

spuselor lui Krishna Sen, majoritatea filmelor „sunt prin definiţie despre bărbaţi. Chiar dacă

fiecare film are şi caractere feminine, acestea au doar roluri secundare astfel încât imaginea

femeii şi acţiuniile sale au roluri mici şi/sau neimportante în decurgera firului narativ”19.

În ceea ce priveşte filmele şi spoturile TV vom afla cum stă situaţia din cercetarea mai jos

prezentată.

Dr. Elisabeth Ponocny-Seliger şi Dr. Ivo Ponocny afirmă în cartea lor, „Bărbaţii în media”, că

imaginea bărbaţilor şi imaginea femeilor, dar şi conceptele unei relaţii, au evoluat şi s-au

schimbat la fel de repede ca şi „peisajul mass-mediei”. Această evoluţe nu este numai una

paralelă ci se influneţează reciproc. 20

4. Înţelegerea bărbatului: Bărbatul de-a lungul timpului, evoluţia sa,

teorii şi mituri despre acesta

Vom începe aici printr-un fragment din cartea lui Michael S. Kimmel „The History of Men:

Essays in the History of American and British Masculinities”: „masculinitatea este în esenţă

rezistenţa feminităţii, a acelei forţe care îl transformă pe bărbat într-o fiinţă mai moale, mai

sensibilă.”21 Autorul este de părere că această „fobie de feminism” a ajuns la apogeu prin anii

1840 când barba şi mustaţa profila moda masculină. Tot în această perioadă a apărut şi teoria

bărbatului măreţ, popularizată de scriitorul scoţian Thomas Carlyle în cartea sa „Despre eroi,

venerarea eroilor şi eroicul în istorie” iar mai târziu, în 1860 fiind contrazisă de Herbert

Spencer care aducea contra-argumente. Această teorie pleca de la ideea precum că toată

istoria omenirii poate fi explicată prin impactul pe care l-au avut „great men” (bărbaţii

măreţi). În viziunea autorului aceştia sunt eroi, indivizi care au influenţat lumea fie prin

inteligenţa lor, prin abilităţile lor politice sau prin carismă într-un anumit fel, astfel încât

19 Krishna Sen, ‘Repression and resistance: Interpretations of the feminine in New Order cinema’, publicat înCulture and society in New Order Indonesia, ed. Virginia Hooker, Kuala Lumpur, 1995, pp. 116–133.20Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 1921 Michael S. Kimmel. The History of Men: Essays in the History of American and British Masculinities, editura State University of New York, 2005, pag. 21

12

istoria a fost scrisă în funcţie de acţiunile şi descoperirile lor. Teoria lui a fost contrazisă

douăzeci de ani mai târziu prin argumentul că astfel de oameni care au influenţat lumea sunt

produsul societăţilor din care au făcut parte şi că acţiunile lor ar fi fost imposibile fără

condiţiile sociale create încă dinaintea vieţilor lor. Există aşadar o muţime de teorii cum ar fi

aceea că bărbaţii sunt cei care au scris istoria şi în jurul cărora societatea a evoluat. Putem

aminiti aici şi faptul că femeia nu a avut mult timp drepturi egale cu bărbatul şi a fost nevoie

de mult timp până s-a ajuns la momentul în care aceasta a ajuns să aibe acelaşi statut ca

bărbatul. În unele civilizaţii acest lucru încă nu s-a întâmplat, şi poate chiar nu se va întâmpla

niciodată, de exemplu în cultura islamică. Aici bărbatul are autoritate şi el este factorul

decizional, femeia neavând multe drepturi (spre exemplu nu are voie să conducă). Cu toate

acestea, există şi o altă teorie care susţine feminismul, aceea care spune că în spatele fiecărui

bărbat puternic există şi o femeie puternică.

Guggenbühl pleacă de la premiza că pentru bărbaţi poveştirile cu eroi şi miturile au o

importanţă mai mare decât pentru femei. 22 Autorii studiului „Männer in den Medien” se

întreabă dacă nu cumva media reprezintă un tărâm compensatoriu pentru bărbaţi, un loc care

le dă ocazia acestora să evadeze cel puţin pentru o perioadă scurtă, cât durează un film, într-

un astfel de mit.23 Aici putem menţiona că filmul este o artă, şi chiar şi publicitatea se află la

graniţă cu arta. Al Ries şi Laura Ries compară publicitatea cu pictura. Ei susţin că înaintea

erei fotografiei, Rembrandt, Rubens, Raphael, Michelangelo, Leonardo da Vinci şi alţi pictori

celebri pictau într-un stil realist. În ziua de astăzi pictura este aproape total separată de

realitate. În timp ce fotografia a preluat rolul comunicării vizuale, pictura s-a transformat în

artă. Preţul „umflat” este unul din indicatorii că o disciplină a devenit artă. La fel ca şi

pictura, poezia sau sculptura, publicitatea o ia pe acelaşi drum, devenind artă şi lăsând locul

ei realţilor publice.24 Aşadar, dacă considerăm atât filmul cât şi publicitatea ca fiind artă,

putem vorbi despre catharsis şi mimesis. Catharsis este caracterul purificator al artei ceea ce

poate explica ceea ce Elisabeth Ponocny-Seliger şi Ivo Ponocny numesc „tărâm

compensatoriu”. La fel ca şi catharsisul, mimesisul este un concept antic grescesc ce îşi are

originea în Poetica lui Aristotel. Acest termen prezintă arta ca o „imitaţie” a realităţii. Platon

merge mai departe spunând că defapt mimesisul este o „imitaţie a imitaţiei” deoarece lumea

reală este o imitaţie a ideilor absolute iar arta este o imitaţie a realităţii. Cu toate acestea,

22 Guggenbühl, A. (2002). Männer Mythen Mächte. Was ist männliche Identität?Stuttgart: Kreuz Verlag. apud Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 2123 Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 2324 Al Ries, Laura Ries,The Fall of Advertising and the rise of PR, editura Perfectbound,New York, 2004, pag.16

13

autorii mai sus menţionaţi argumentau faptul că arta în lumea contemporantă este aproape

total separată de realitate. Cu alte cuvinte, conform acestor teorii, bărbatul din reclame şi

bărbatul din film, ar trebui să fie diferit de cel din realitate, însă acest aspect îl vom analiza în

partea a doua a lucrării.

Allan şi Barbara Pease încearcă să facă o analiză în cartea lor asupra diverselor situaţii de

viaţă şi felului in care se comportă bărbatul şi femeia în raport cu aceste situaţii.25 Ei sunt de

părere că „bărbatul are supremaţia telecomenzii, mutându-se de pe un canal pe altul; pe femei

nu le deranjează să se uite la reclame. Când bărbaţii sunt tensionaţi beau mult alcool şi

explorează ţinuturi noi; femeile mănâncă ciocolată şi merg la cumpărături.”26 Ei afirmă că

„Bărbaţii şi femeile au evoluat diferit pentru că nu au avut de ales. Ei mergeau la vânat,

femile au cules recolta. Bărbaţii au protejat, femeile au hrănit. Bărbaţii au crescut mai înalţi şi

mai puternici decît majoritatea femeilor în vreme ce mintea li s-a dezvoltat pentru a le servi

diverselor indeletniciri specifice. Femeile erau bucuroase că bărbaţii lor îşi vedeau de treabă

în vreme ce ele se îngrijeau de focul din peşteră, iar creierul li s-a dezvoltat astfel încăt să se

adapteze funcţiunilor lor de viaţă”27

Ne vom concentra totuşi pe bărbatul din societatea contemporană, pe relaţiile lui cu prietenii

sau cu femeia şi pe rolul său în societate. Dintr-un studiu publicat în „Journal of Cross-

Cultural Psychology” care a analizat studenţi din 40 de comunităţi şi alţi adulţi din 17

comunităţi a reieşit faptul că bărbaţii sunt mai cinici decât femeile. Factorul principal pentru

care se întâmplă acest lucru este preocuparea mai mare în rândul bărbaţilor decît a femeilor

pentru competiţie. În comparaţie cu femeile, bărbatii au dat dovadă de recompense în general

mai mari şi de convingerea că efortul este util, dar şi de mai puţină credinţă în destin, ceea ce

implica convingerea că evenimentele sunt prestabilite dinainte, dar pot fi modificate.

Cercetătorii au descoperit faptul că statul unei femei într-o societate este reflectat de nivelul

dominaţiei pe care îl are bărbatul28.

5. Studii de gen

25 Allan Pease, Barbara Pease. De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda, editura Curta Veche, 2009, Bucureşti26 Ibidem, pag. 1527 Ibidem, pag. 1728 Kwok Leung, Fuli Li, Fan Zhou. Sex Differences in Social Cynicism Across Societies: The Role of Men’s Higher Competitiveness and Male Dominance, publicat în Journal of Cross-Cultural Psychology, 2012

14

„În timp ce vârsta, etnia, clasa socială şi mulţi alţi factori au şi norme culturale, genul e cel

mai universal principiu de organizare sociala.”29

Biologia determină dacă suntem bărbaţi sau femei, însă cultura determină ce înseamnă să fii

bărbat sau femeie şi ce fel de comportament şi personalitate sunt potrvite pentru fiecare gen.

Cu alte cuvinte, masculinitatea este o construcţie socială. Chiar dacă fundaţia este biologică,

structura este făcută de om, fiind de asemnea flexibilă, schimbabilă de la o anumita perioadă

de timp la alta şi având diferenţe semnificative între culturi.30 Putem da aici ca exemplu

imaginea femeii în cultura noastră şi imaginea ei în cultura Arabiei Saudite. Deşi din punct de

vedere biologic ele sunt născute la fel, nu se nasc însă cu aceleaşi drepturi, iar aşteptările

societăţii în ceea ce priveşte modul de comportare şi personalitatea acestora diferă într-un

mod pregnant.

Alferman spune în acest sens că în timp ce stereotipurile ce privesc bărbaţii sau femeile

descriu caracteristici tipice ale acestora, rolurile genurilor nu prezintă doar descrieri ci şi

aşteptări normative a anumitor caracteristici şi mai ales a felului de a acţiona.31 Chiar dacă

diferenţele dintre bărbaţi şi femei îşi au o origine biologică, autoarea cărţii „Geschlecht

verstehen”, Elisabeth Wendebourg, este de părere că rolurile genurilor au fost create ulterior

cu influenţe culturale şi sociale puternice.32 Simone de Beauvoir vede acest lucru într-un fel

asemănător, ea afirmând că „nu te naşti femeie, ci devii una”. Ea continuă prin a spune că

niciun determinant biologic, fizic sau economic nu va determina caracteristicile pe care şi le

asumă femeile în societate. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul bărbatului, care nu se naşte

bărbat, ci prin trecerea anilor şi acumulare a experienţei devine bărbat.

Sociologul Helge Pross vorbeşte şi el despre rolurile genurilor. El este de părere că acestea

dictează ce roluri ar trebui să îşi asume un bărbat şi ce roluri ar trebui să îşi asume o femeie.

Ele impun şi modul în care ar trebui să se comporte un bărbat sau o femeie în relaţie cu

rolurile lor şi cum ar trebui gestionate.33

29 Bowie, F., 2005, ‘Gender roles’, apud L. Jones (ed.), Encyclopedia of Religion, Vol. 5, Detroit: Macmillan Reference USA, 2005, pp. 3420-342330 Michael S. Kimmel. The History of Men: Essays in the History of American and British Masculinities, editura State University of New York, 2005, pag. 2131Dorothee Alfermann. Geschlechterrollen und geschlechtstypisches Verhalten, Kohlhammer, 1996 , pag.2232 Elisabeth Wendebourg. Geschlecht verstehen: Entwicklung eines multimedialen Lernprogramms zur Analyse von Werbebotschaften, editura Kovac,2004, pag. 3033 Helge Pross. Frauenfragen sind Männerfragen. Verlag für Sozialwissenschaften, 2003

15

5.1 Diferenţe bărbaţi-femei

Bischof-Köhler (2002) este de părere că diferenţele dintre genuri îşi au originea încă de la

naştere, fără a fi influneţate de efecte sociale.34 Superioritatea femeilor în ceea ce priveşte

abilităţile lingvisitice, se datorează, după părerea lui Bennet şi Shaywitz35, abilităţii acestora

de a folosi şi emisfera dreaptă a creierului, pe când la bărbaţi numai emisfera stângă este

folosită la anumite sarcini verbale. Maccoby şi Jacklin descoperă că diferenţele între genuri

se datorează faptului că bărbaţii sunt mereu în competiţie şi gândesc logic în timp ce femeile

se manifestă delicat, empatic şi pun mai mult accent pe sentimente. Această clasificare o

regăsim şi la psihologul Doreen Kimura, care este de părere că „ar fi uimitor dacă creierul

bărbatului şi creierul femeii nu ar fi diferit, având în vedere diferenţele brute de

comportament dintre femei şi bărbaţi”36 Ea defineşte creierul feminin ca „limbaj”

(superioritate feminină) iar creierul masculin ca „abilitate spaţială” (superioritate masculină).

Plecând de la această clasificare, Simon Baron-Cohen merge mai departe şi afirmă că bărbaţii

au o superioritate în ceea ce priveşte abilitatea spaţială deoarece aceştia sistematizează, în

timp ce femile au o superioritate în ceea ce priveşte limbajul deoarece acestea empatizează.37

El identifică trei tipuri de creier: În primul rând este vorba de creierul de tip E (creierul

feminin), care se găseşte la indivizi la care empatizarea este mai dezvoltată decât

sistematizarea.

În al doilea rând este vorba de creierul de tip S (creierul masculin), care se găseşte la indivizi

la care sistematizarea este mai dezvoltată decât empatizarea.

În ultimul rând este vorba de creierul B (creierul echilibrat), care este prezent la indivizii la

care sistematizarea şi empatizarea sunt la fel de dezvoltate.

Dacă la creierul de tip S sistematizarea este normală sau chiar hiper-dezvoltată, empatizarea

este sub-dezvoltată, iar în creierul de tip E lucrurile stau invers. Autorul provoacă în acest

sens cititorii la un exerciţiu de imaginaţie, îndemnându-i să îşi închipuie o persoana care are o

sistematizare atât de dezvoltată încât observă la sfârşitul filmelor că e acelaşi cameraman ca

34 Bischof-Köhler, D. (1985). Zur Phylogenese menschlicher Motivation. In L.Eckensberger & E. Lantermann (Hrsg.), Emotion und Reflexivität, Beltz PVU, München, pp.3-51.35 Bennet, A. & Shaywitz, S. (1995). Sex differences in the functional organisation ofthe brain for language. Nature, 373, pp. 607-609.36Doren Kimura,Sex and Cognition, Cambridge, 2000, pag. 8137 Simon Baron-Cohen. Essential Difference: Male and Female Brains and the Truth about Autism , editura Basic Books, 2004, pp. 4-51

16

la alte filme, dar aceeaşi persoană are dificultăţi majore în a empatiza. O astfel de persoană s-

ar putea să „nu realizeze că soţia sa este supărată decât în momentul în care aceasta începe să

plângă”.

Totuşi autorul avertizează că genul nu dictează tipul creierului. Nu toţi bărbaţii au creierul

masculin şi nu toate femeile au creierul feminin, dar mai multi bărbaţi decât femei au creierul

de tip S şi mai multe femei decât bărbaţi au creierul de tip E. În plus, oameni cu creieri

diferiţi au şi ocupaţii diferite: pe când cei cu creierul masculin preferă să petreacă ore în

maşină sau pe motocicletă, facând matematică, jucându-se sau lucrând pe calculator, cei cu

creier feminin preferă să îşi petreacă orele dimineaţa la cafele, mâncând în oraş cu prietenii şi

consultându-se cu aceştia despre problemele lor, interesându-se de soarta altora. Aceste

diferenţe de creier disting alegerile bărbaţilor şi ale femilor: ce emisiuni să urmărească, ce să

asculte la radio şi ce să cumpere. Acest lucru îl recunosc atât cei din industria filmelor cât şi

cei din industria publicităţii, fapt demonstrat de targetarea materialului oferit de acestea.

Simon Baron-Cohen argumentează faptul că aceste diferenţe de creier se dezvoltă încă de la o

vârstă fragedă, nefiind influenţate de către părinţi. El dă aici exemplul a doi copii din aceaşi

familie: o fată şi un băiat. Băiatul avea pasiunea să colecţioneze maşinuţe când era mic, iar

după aceea a început să colectioneze stickere cu fotbalisti. Pentreu fetiţă activitatea preferată

era socializarea. Ea se juca cu animelele de pluş, vorbind cu ele, luând ceaiul împreuna şi

discutând despre problemele oamenilor. De asemenea, Lytton şi Romney sunt de părere că

există diferenţe mici în ceea ce priveşte restricţiile şi afecţiunea copiilor de genuri diferite.38

După părerea lui Konrad Lorenz,39 băieţii ajunşi la pubertate ajută chiar mai mult la treburile

casnice, însă renunţă la munca percepută a fi feminină din cauza presiunii de grup.

Pe de cealaltă parte, Hurrelmann argumentează faptul că aceste diferenţe de comportamente

sunt susţinute şi încurajate de către mediul social şi de către familie. El este de părere că atât

băieţii şi bărbaţii cât şi fetele şi femeile îşi asumă gemiş şi implicările acestuia, bazele acestui

fapt fiind puse încă din copilărie. „Procesul de însuşire a genului şi a rolurilor acestuia este

influenţat de către recompense, pedepse şi relaţia cu părinţii.”40

38 Lytton, H. & Romney, D. M. (1991). Parents’ differential socialization of boys andgirls. A meta-analysis. Psychological Bulletin, nr. 109, pp. 267-296.39 Lorenz, K. (1999). Was Hänschen nicht lernt... Zur Bedeutung der Mithilfe von Kindern im Haushalt bei der Entstehung von Geschlechterrollen. Katholische Bildung, 100 (11), 458-464. apud Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 1940 Hurrelmann. Konkurrenz, Karriere, Kollaps: Männerforschung und der Abschied vom Mythos Mann,editura Kohlhammer, 1999, pag. 42

17

O diferenţă bine cunoscută dintre bărbaţi şi femei este agresivitatea bărbaţilor. Încă de când

sunt copii, băieţii au o înclinaţie spre conflict, folosind forţa fizică pentru a impune

dominanţă.41 Aşadar există posibilitatea ca un bărbat să folosească agresivitatea verbală sau

fizică pentru a domina sau pentru a atinge un anumit statut. Brizendine spune că băieţii sunt

mai independenţi din punct de vedere social, în timp ce fetele sunt orientate mai mult spre

socializare şi folosirea abilităţilor sociale pentru a atinge scopul dorit. Ele folosesc cuvintele

şi sunt mai subtile, jucânu-se de-a părinţii şi „încercând” astfel rouluri sociale încă de la o

vârstă fragedă.42 Cu alte cuvinte, femeile sunt mai mult orientate social decât bărbaţii,

dezvoltă abilităţi sociale mai repede şi mai avansate decât bărbaţii, se concentrează mai mult

pe empatizare decât pe sistematizare şi nu dezvoltă o persoanalitate atât de agresivă precum

bărbaţii. Ele preferă să vorbească cu alte femei despre problemele lor în timp ce bărbaţii

prefere să nu vorbească despre probleme ci să le ţină ascunse înăuntrul lor, evitând cu orice

ocazie ca acestea să iasă la suprafaţă. În acest sens Michael F. Cramphorn face o analogie

interesantă, spunând că bărbaţii sunt mai buni la citit hărţi (având un simţ al orientării mai

dezvoltat) în timp ce femeile sunt mai bune la citirea caracterelor umane (având un simţ al

socializării mai dezvoltat)43

5.2 Tipologii de bărbaţi

William Stern defineşte tipologia în felul următor: „un tip psihologic este o dispoziţie

predominantă ce sistematizează la un loc o grupă de oameni cu caracteristici asemănătoare,

fără ca această grupă să fie delimitată clar şi concis de alte gupe”44.

41 Michael F. Cramphorn. Gender effects in advertising, nternational Journal of Market Research Vol. 53 Issue 2 pag.442 Brizendine, L. (2007) The Female Brain. London: Bantam. Apud Michael F. Cramphorn. Gender effects in advertising pag.443 ibidem, pag. 6

44 Stern, W. Die Differentielle Psychologie in ihren methodischen Grundlagen. Editura Barht, Leipzig, pag.200

18

Zulehner identifică în studiul său „Imaginile bărbatului. Evoluţia bărbatului într-un deceniu”45

patru tipuri de bărbaţi. În primul este vorba de bărbatul tradiţional. Acesta respectă aspectele

tradioţionale corespunzătoare imaginii unui bărbat şi a unei femei şi se abate rareori de la

acestea.

Al doilea tip de bărbat identificat este bărbatul modern. Acestuia îi sunt mai degrabă străine

acţiunile tradiţionale ale unui bărbat.

În al treilea rând este vorba despre tipul pragmatic. Acesta se află între tipul tradiţional şi cel

modern, acceptând unele aspecte ale bărbatului tradiţional dar încercând de asemenea să ţină

pasul cu lumea modernă.

Ultimul tip identificat de către autor este tipul nedeterminat. Acesta nu este de acord cu

valorile tradiţionale dar nu îmbrăţişează nici alternativa. Acest lucru se poate datora faptului

ca el nu este interesat de rolurile de gen, sau din cauză ca este nesigur şi se află în căutare.

O altă clasificare a bărbatului o fac autorii studiului „indexul masculinităţii” realizat de IVE

Research Inernational disponibil pe site-ul televiziunii germane DSF (Deutsches

Sportfersehen)46 Ca şi în studiul mai sus menţionat, bărbaţii sunt împărţiţi tot în patru tipuri:

bărbatul tradițional, bărbatul nou, bărbatul sentimental şi bărbatul androgin.

În analiza motivelor vizionării emisiunilor şi filmelor de la televizor în ceea ce priveşte mai

sus menţionatele tipologii de bărbaţi reiese că bărbatul traditional vrea să vadă acţiune şi

lucruri spectaculoase. El preferă în acest sens sporturi masculine precum fotbalul şi cursele de

maşini, filmele de acţiune, de război, science fiction-uri sau filme erotice. Bărbatul nou

preferă vizionarea alături de familie. Şi el este interesat de sport însă interesele cuprind şi

tehnologia sau ştiinţa.

Bărbatul sentimental foloseşte televizorul pentru „regăsirea interioară”. În acest sens

identificarea cu personajele de la televizor şi admirarea vedetelor joacă un rol important

pentru el, filmele şi serialele fiind de maxim interes pentru acesta. Bărbatului androgin îi este

alocat foarte puţin spaţiu în acest studiu.

45 Zulehner, P.M. (2003). MannsBilder. Ein Jahrzehnt Männerentwicklung. Ostfilern:Schwabenverlag apud Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 846 IVE Research International (1998). Grundlagenstudie Maskulinitätsindex.http://www.dsf.de/media/pdf/unternehmen/media/research/Maskulinitaetsindex1.pdf apuld Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 9

19

Un studiu realizat în 1999 de către Joan Lapp47 analizează programele TV, filmele şi

videoclipurile care sunt cele mai populare în rândul băieţilor cu vârste cuprinse între 12 şi 17

ani. Acest studiu ne oferă o categorisire a bărbatului în cinci tipologii, dar subiectul fiind de

această dată bărbatul de la televizor şi nu cel din realitate în contrast cu studile mai sus

menţionate. Autorul indentifică cinci tipuri de bărbat: glumeţul, atletul, tipul puternicului

tăcut, ”the big shot” şi eroul.

Glumeţul este un personaj popular în rândul băieţilor datorită râsului care face parte din

masca masculinităţii pe care o poartă, este de părere autorul. Acest studiu indică faptul că

băieţii îşi aleg de mai multe ori personalităţile preferate de la televizor în funcţie de cât de

comice sunt acestea. Programele şi filmele preferate ale acestora sunt comediile iar

majoritatea personajelor pe care le simpatizează sunt comedianţi.

Atletul este tot timpul pregătit să îşi pună în pericol sănătatea pe termen lung, el se luptă cu

alţi bărbaţi dacă este necesar, trebuie să fie agresiv şi nu trebuie să dea dovadă de slăbiciune.

Astfel, prin demonstrarea puterii lui, el câştigă atât admiraţia altor bărbaţi cât şi cea a

femeilor. Atleţii care îndură durerea sunt portetizaţi ca fiind eroi, arată rezultatele acestui

studiu.

Tipul puternicului tăcut se concentrează pe a fi cel ce conduce, ce acţionează decisiv şi care

are ultimul cuvânt. Acestă reprezentare a bărbatului încurajează limitarea emoţionalităţii

bărbaţilor şi portretizează cel mai admirabil bărbat ca fiind acela care îşi rezolvă problemele

prin acţiuni şi îşi ţine senimentele sub control. El nu apare vulnerabil, se teme foarte rar, nu

vorbeşte despre sentimenele lui şi nu plânge.

Tipul intitulat „the big shot” este definit de statutul său profesional, un rol important pentru el

fiind să câştige tot timpul. El este simbolul succesului, fiind interesat mai mult de munca sa

decât de familie, dar are cu toate acestea succes la femei. Munca sa este răsplătită prin-o stare

financiară prosperă şi presitgiu. El este „numărul unu”.

Ultimul tip este eroul. Acesta este iubit de marea majoritate a băieţilor ce au participat la

studiu. El este puternic şi de cele mai multe ori nervos, se manifestă agresiv iar bătăile cu alţi

bărbaţi nu reprezintă nimic ieşit din comun.

47 Donald Kennedy, Lois Salisbury. Boys to men.dispobibil la adresa http://www.childrennow.org/uploads/documents/boys_to_men_1999.pdf , accesat în data de 23.04.2013

20

6. Reprezentarea bărbatului

„Reprezentarea unui obiect ne spune ce semnificaţii are acel subiect pentru grupurile-ţintă pe

care le studiem, cum se construieşte ideea despre acel obiect, care sunt presiunile normative

pe care o astfel de reprezentare le impune asupra realităţii obiective etc.”48

În afară de caracteristicile fizice şi modurile de comportament putem vorbi şi de alte aspecte

care influenţează modul în care este reprezentat bărbatul. Modul de expresie, gestica, mimica,

îmbrăcămintea, creează un sistem de semne complex care conectează aspectele sociale şi

psihologice prin care este influenţată reprezentarea acestuia. Caracteristici ale aspectului, cum

ar fi frizura sau îmbrăcămintea, nu prezintă numai apartenenţa la un sex, ci şi statutul social,

financiar sau modul de viaţă al celui reprezentat.49

Să fii bărbat a devenit un lucru confuz şi contradictoriu, este de părere Kirig Anja.50 Acest

lucru se datorează faptului că în societatea noastră nu există o imagine clară a bărbatului, ci

multe imaginii diverse şi diferite. În secolul 20 lucrurile erau mai clare, bărbatul era cel care

domina viaţa publică, locurile de muncă şi lumea femeilor. Lucrurile erau mai simple mai

demult. Masculinitatea însemna putere, curaj şi dominanţă. Bărbaţii erau cei care făceau o

carieră şi cei care aveau autoritatea politică, legală, economică şi financiară.51 Dar în ultimii

30 de ani imaginea bărbatului s-a schimbat. Dacă în anii ´60 Hollstein numea bărbaţii ca fiind

„creatorii de cultură, cercetătorii, academicienii, medicii şi filosofii”52, în societatea

contemporană bărbatul este prezentat în media şi ca fiind criminal, distrugător, purtător de

războaie şi alte caracteristici negative

6.1 Media ca oglindă a societăţii

48Mihai Deac. Reprezentări sociale ale familiei în publicitatea românească, teză de doctorat nepublicată, pag. 2249 Niemann christoph. Geschlechtsrollen in der werbung. Rollenverteilung, klichees. Vorurteile, saarbrucken, editura VDM, 2006, pag. 4750 Kirig Anja, Mijnals Patrick, Sturm Daniela, Wenzel Eike: die Männerstudie, Strategien für ein erfolgreichen Marketing. Kelkheim, 2008, pag551 SevenOne Media: trendreport Männer, Konsum zwischen Aufelge und Abdeckstift, 08.01.201152 Hollstein Walter, Männerdammerung, von Tattern, Opfern, Schurken und Helden. Göttingen, 1999, pag. 13

21

În ultimele trei decenii, tehnologia digitală ne-a schimbat mult vieţile, este de părere Tim

Challies.53 Aceasta ne-a influenţat în ceea ce priveşte modul în care percepem lumea din jurul

nostru. Acesta concluzionează că nu mai suntem ce şi cum am fost acum douăzeci de ani, ne-

am transformat acum într-o cultură digitală. Astfel, diferite forme de media, fie că vorbim

aici despre filme, reclame, emisiuni sau ştiri, ne influneţează vieţile, oferindu-ne modele de

urmat, idei despre cum ar trebui să fie un bărbat sau o femeie sau moduri în care ar trebui să

ne trăim viaţa.

Legat de acest lucru este important să menţionăm o întrebare pe care o ridică Van der Watt şi

anume dacă mass media are puterea de a influenţa audienţa sau audienţa este cea care are mai

multă putere, influenţând conţinutul media?54 Cu alte cuvinte, autorul se întreabă dacă media

pur şi simplu reflectă realitatea din jurul nostru sau o modifică, creând astfel o realitate

distorsionată pentru a manipula audienţa. La întrebarea asta vom încerca să răspundem şi în

acest studiu: există sau nu diferenţe dintre bărbatul din filmele şi reclamele româneşti şi

bărbatul român din societate? Dacă tindem să răspundem că media reflectă realitatea aşa cum

este ea, ne lovim de nişte întrebări ale modului cantitativ în care sunt prezentate anumite

tipuri de persoane. Cu alte cuvinte, în ce măsură este reprezentat bărbatul bogat şi cu success

la femei şi în ce măsură este reprezentat bărbatul sărac şi fără success la femei? Van Zoonen

şi Costera Meijer afirmă legat de acest subiect că „este uşor de văzut că femeia reală este

mult mai diferită şi mai diversă decât reprezentaţia ei în media. Dacă imaginile din media ar

fi întradevăr o reflectare a realităţii, femeiile ar fi destul de puţine iar femeile negre, bătrâne,

cu disabilităţi, lesbiene, grase sau sărace ar fi practic inexistente”55

Dacă răspunsul la întrebarea de mai sus este că media distorsionează realitatea pentru a putea

manipula, însemnă că media are o putere foarte mare asupra vieţilor noastre. Susan Bordo

afirmă chiar că „trăim într-un imperiu condus nu de regi sau preşediniţi, ci de imagini”.56

Altfel spus, ceea ce vedem la televizor, ceea ce citim în ziare sau pe internet are asupra

noastră o influenţă mai mare decât orice sistem de guvernare din această lume, având puterea

să ne impună cum ar trebui să fie un bărbat sau o femeie, cum ar trebui să se manifeste şi care

ar trebui să fie relaţiile dintre aceştia. Scriitorul American Douglas Rushkoff afirmă într-un 53 Challies, T. The next story: life and faith after the digital explosion, Michigan, 2011, pag. 1354 Van der Watt. Masculine identity and the projection of ‘male images’ in mass media: towards a pastoral hermeneutics in theory formation, Stellenbosch University, pag. 32855 Irene costera Meijer, Lisebet van Zoonen, Gender: from briteny spears to Erasmus: women, men and representation apud Adam Briggs, Paul Cobley. The Media: An introduction. Pearson Education, 2002, pag. 32356 Bordo, S., 1999, The male body: A New Look at Men in Public and in Private, Faggar, Strauss and Giroux, New York apud Van der Watt. Masculine identity and the projection of ‘male images’ in mass media: towards a pastoral hermeneutics in theory formation, Stellenbosch University pag. 359

22

interviu pentru documentarul „The virtual revolution” (revoluţia virtuală), realizat de BBC,

că „oamenii au acum posibilitatea de a afla ce fac oamenii ca ei. Pot să aflu ce ar face

oamenii ca mine şi pot să devin mai mult ca o persoană ca mine”.57 Ceea ce explică Douglas

Rushkoff este că prin intermediul mediei (referindu-se mai mult la mediul on-line) putem

ajunge mai asemănători cu persoanele cu care împărţim anumite caracteristici comune, astfel

încât audienţa să fie mai targetată şi mesajele transmise de media să ajungă cu o mai mare

uşurinţă la un număr mai mare de persoane.

Windschuttle susţine că mass-media generează ceea ce el numeşte "hiper-realitate", care

domină conştiinţa primară a oamenilor. El este de părere că în societăţile post moderne

„experienţa” pe care o trăiesc consumatorii de media este definită de aceasta, iar „viaţa reală”

este imposibil de distins de „simularea” acesteia din mass-media.58 Levin şi Kilboune vorbesc

despre efectele mass-mediei. Ei sunt de părere că după un timp prea lung petrecut în faţa

televizorului, percepţia receptorului despre realitatea socială se modifică în aşa fel încât să

corespundă cu imaginea din media.59

Potrivit lui Lemon, mesajele media au anumite "sensuri preferate" care reflecta interesele

grupurilor dominante din societate. In acest fel media perpetueaza şi mentine imagini şi opinii

in lume, cum ar fi diviziunile dihotomice a genurilor, compatibile cu scopurile şi obiectivele

grupurilor dominante. In acest sens, media joaca un rol în perpetuarea şi legitimarea

ideologiei patriarhale şi a rolului traditional al genului masculin, uneori cu efecte secundare

periculoase şi abuzive.60

Vorbind despre publicitate, Christina Holtz-Bacha afirmă că aceasta nu este numai o expresie

sau o oglindă a unei culturi, ci ea exercită o influenţă asupra unei culturi şi are puterea de a

provoca schimbări culturale ale acesteia.61

Aşadar putem spune că media are funcţia de a orienta oamenii, oferindu-le modele pe care să

le urmeze și având o putere mare de influenţă asupra vieţilor noastre. Ea încearcă să ne

57Documentar realizat de BBC, disponibil la adresa http://www.youtube.com/watch?v=vHfd_JQp-Lc58 Windschuttle, K. Cultural studies versus journalism. In M. Breen, Journalism theory and practice 1998, pp. 17-3659 Diane E. Levin. Jean Kilbourne.”So sexy, so soon”. apud J.R Macnamara. Media and Male Identity Why Study Mass Media Portrayals of Men and Male Identity, 2006, 60 Lemon, J., 1991, ‘Images of men and the crisis of masculinity: an exploratory study’ MA thesis, University of South Africa apud Daniël J. Louw, Takaaki David Ito, Ulrike Elsdörfer. Encounter in Pastoral Care and Spiritual Healing: Towards an Integrative and Intercultural Approach, editura LIT, Münster, 2012, pag.10561 Christina Holtz-Bacha. Falsche (Vor)Bilder? Frauen und Männer in der Werbung. Editura VS, Wiesbaden, 2011 apuld Ingrid Forster. "Wann ist ein Mann ein Mann?" Analyse der Darstellung von Männerrollen in der Werbung für Herrenkosmetikprodukte, editura Grin GmbH, Norderstedt, Germania 2011, pag.32

23

impună anumite modele de urmat, fie în scop financiar, fie în scop social, pentru ca noi să

putem fi controlaţi cu o mai mare uşurinţă. Pentru a putea atinge acest scop, ea foloseşte

stereotipurile şi prejudecăţile. Ceea ce vom încerca să urmărim este cum prezintă televizorul

bărbatul şi care sunt caracteristicile acestuia. În ceea ce priveşte media ca fiind o oglindă a

societăţii, vom concluziona că relația dintre media și public nu este un proces unidirecţional,

ci un proces bidirecţional, iar oamenii nu îşi schimbă ideile şi convingerile despre bărbat

numai prin intermediul modelelor oferite de mass-media şi nici mass media nu îşi schimbă

ideile şi modul de reprezentare numai în funcţie de ideile şi convingerile a publicului, ci

acestea se află într-un cerc de influenţă fiind dependente una de alta.

6.2 Bărbatul în mass media

„Reprezentaţiile media ne spun cine suntem, cine ar trebui să fim şi pe cine ar trebui să

evităm”62. Paseka atrage atenţia asupra faptului că acelaşi conţinut media poate fi receptat

diferit de mai multe persoane iar din această cauză „realitatea media” ţine de interpretarea

fiecăruia.63

Autorul studiului „Masculinity and Machismo in Hollywood’s War Films”64 spune chiar că

băieţii îşi fac o imagine despre masculinitate mai mult prin intermediul mediei decât de la taţi

sau alţi bărbaţi, deoarece aceasta le este mai la îndemână. În ceea ce priveşte filmele, Rieser

subliniază faptul că în filmele contemporane există o multitudine de roluri jucate de bărbaţi,

iar termenul de masculin a devenit astfel eterogen.65

O afirmaţie interesantă o regăsim la Van der Watt66, care a efectuat un studiu despre bărbatul

din mass media din Africa de Sud. El este de părere că în ultimul timp bărbatul a fost descris

62 Strate, L. Beer Commercials: A Manual on Masculinity, 1992 pp. 78-92.

63 Paseka, A. (2004). Geschlechterstereotype und ihre (Re-)Produktion apud Heinrich BöllStiftung, Regionalbüro Sarajewo, & KulturKontakt Austria (Hrsg.), Die Gender-Perspektive im Unterricht. Möglichkeiten und Anregungen, S. 22-31.64 Donald, R. (1992). Masculinity and Machismo in Hollywood’s War Films. In S. Craig(Ed.), Men, Masculinity and the Media, pp. 124-136.65 Rieser, K. ((Un)männliche Helden. Wissenschafter der Uni Graz ist dem Mann im amerikanischen Film auf der Spur. 2004 apud Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 966Van der Watt. Masculine identity and the projection of ‘male images’ in mass media: towards a pastoral hermeneutics in theory formation, Stellenbosch University, pag.356

24

mai degrabă ca victimă decât ca fiind violent, fiind aflat „capitiv între ideile tradiţionale şi

ideile noi ale masculinităţii”.

În cartea sa „Media, genuri şi identitate” Gauntlett afirmă că, pe lângă faptul că bărbaţii sunt

prezentaţi ca fiind mai activi, inteligenţi, curajoşi şi având cuvântul decisiv, sunt

reprezentanţi şi într-un număr mai mare decât femeile.67 Tot el vorbeşte despre relaţia noastră

cu corpul şi cu partenerul sexual, afirmând că şi acestea sunt la rândul lor influenţate de

reprezentările media, dar în moduri complexe şi vor fi modificate în funcţie de experienţele şi

interacţiunile noastre sociale.

Studiul „Men in the media: The manufacture of contempt” a analizat 650 de ediţii de ziar,

130 de reviste, 332.5 de ore de ştiri de televiziune şi talk show-uri din Australia pentru a afla

cum este reprezentat bărbatul în mass-media. Ei au descoperit că bărbaţii sunt reprezentaţi

negativ într-un procent de 69%, în numai 12% din cazuri fiind prezentaţi într-o lumină

favorabilă şi în 19% din cazuri imaginea fiind nici pozitivă nici negativă. Bărbaţii sunt

prezentaţi în cele mai multe cazuri ca fiind agresori, răufăcători sau perverşi. Violenţa şi

agresivitatea au fost cele mai des întâlnite caracteristici ale bărbatului din mass-media, fiind

prezentate furturi armate, crime, abuzuri sexuale, violenţe domestice şi discriminări făcute de

bărbaţi. De asemnea, sunt portretizaţi ca nişte persoane care nu se îngrijesc, care sunt

iresponsabile, insensibile, cărora nu le pasă de sănătate şi au probleme de comunicare. Cu

excepţia unui procent mic de reprezentări favorabile ale bărbaţilor cum ar fi eroi, veterani de

război, salvatori de vieţi sau taţi, soţi şi cetăţeni buni, singurii bărbaţi care au fost puşi într-o

lumină pozitivă sunt bărbaţii „afemeiaţi” cum ar fi metrosexualii şi bărbaţii care prezintă o

„latură feminină”. Cu alte cuvinte, singurii bărbaţi buni sunt acei care prezintă trăsături

feminine. Din acest articol se poate concluziona că bărbaţii din Australia reprezentaţi în

mass-media sunt demonizaţi, marginalizaţi şi trivializaţi. Aceste descoperiri sprijină

afirmaţile lui Nathanson şi Young, care au raportat 68 misandrie şi denigrare a bărbatului în

societăţile moderne. Aceste reprezentări negative ar putea avea efecte asupra respectului pe

care şi-l poartă bărbaţii şi asupra identităţii de sine, este de părere autorul. Femiano şi

Nicherson vorbesc despre puterea propagării stereotipurilor, fiind de părere că acestea

„afectează aşteptările pe care bărbaţii ar trebui sau nu ar trebui să le aibe. Ele sunt negative

deoarece restrâng noţiunile noastre despre ceea ce poate fi şi ceea ce nu poate fi un bărbat. De

67 Gauntlett, D. Media, gender and identity: an introduction, Routledge, London, 2002, pag.3868 Nathanson, P., Young, K. (2001). Spreading misandry: the teaching of contempt for men in popular culture. Quebec, Canada: McGill-Queen’s University Press, pag. 247

25

asemnea, ele afectează şi aşteptările femeilor de la bărbaţi”69. Nathanson şi Young se întreabă

care vor fi urmările pe care le vor resimţi bărbaţii după acest atac constant asupra identităţii

lor. Cum se simt bărbaţii că sunt reprezentaţi din ce în ce mai mult ca fiind psihotici sau

huligani? Ce înseamnă pentru un grup de persoane să fie identificaţi ca o clasă de agresori? Ei

conluzionează că probabil nu vom şti efectul deplin al acestor lucruri pentru mulţi ani, dar

până atunci „un lucru este clar: a ataca identitatea oricărui grup de oameni în sine este un

experiment extrem de periculos.”70 Ca să completăm răspunsul la aceste înrebări vom aminti

de afirmaţia lui Donald R. pe care am mai prezentat-o în această lucrare. El spunea că băieţii

îşi fac o imagine despre masculinitate mai mult prin intermediul mediei decât de la taţi sau

alţi bărbaţi71. Astfel, imaginea pe care un tânăr băiat şi-o va face despre masculinitate va fi

una negativă, iar dacă exemplele din lumea reală nu vor fi pozitive ca să le egalizeze măcar

pe acelea din media, urmările pot fi grave. Levin şi Killbourne sunt de părere că băieţii

crescuţi într-o cultură sexualizată devin adesea bărbaţi nesatisfăcători şi uneori chiar parteneri

periculoşi pentru femei.72

O soluţie des auzită la problema aceasta este că părinţii pot oricând să-şi protejeze copiii prin

a stinge televizorul sau a nu se uita la el în prezenţa copiilor. Julie M. Stankiewicz şi Francine

Rosselli sunt de părere că această soluţie este una inutilă şi că este ca şi când cineva ar spune

„că putem să ne protejăm copiii de poluare prin a-i împiedica să respire.”73

6.3 Bărbatul în filme

Genurile sunt mult mai exemplificate şi mai clar prezentate, sunt de părere autorii studiului

„bărbaţii în media”. Rieser precizează că bărbaţilor le stă la dispoziţie o selecţie mai mare

pentru roluri eroice, în timp ce pentru persoanjele feminine apar cel mai des în roluri pasive

69 Femiano, S. Nickerson, M. (2002). How do media images of men affect our lives? apud Jim Macnamara. Men in the media: The manufacture of contempt, pag. 2270 Nathanson, P., & Young, K. (2001). Spreading misandry: the teaching of contempt for men in popular culture. Quebec, Canada: McGill-Queen’s University Press, pag. 24871 Donald, R. (1992). Masculinity and Machismo in Hollywood’s War Films. In S. Craig (Ed.), Men, Masculinity and the Media, pp. 124-136. Newbury Park: apud Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 1172 Diane E. Levin. Jean Kilbourne.”So sexy, so soon”. Random House, iulie, 2009 apud J.R Macnamara. Media and Male Identity Why Study Mass Media Portrayals of Men and Male Identity, 2006,73 Julie M. Stankiewicz & Francine Rosselli. Women as Sex Objects and Victims in Print Advertisements. Published online: 15 January 2008, pag. 579

26

sau de victime.74 Din această cauză bărbaţilor le este greu să se uite la filme pentru femei,

pentru că le este greu să se identifice cu persoanjele feminine care au roluri principale. Dar în

filme contează şi povestea, iar Rieser atrage aici atenţia că structurile sociale predominante

sunt prezentate în industra cinematografică ca fiind un lucru normal, fiind astfel naturalizate

şi mitizate. El este însă de părere că o analiză media aprofundată ar putea duce la schimbare,

pentru că „puterea filmelor constă în standardizare, în formularea fanteziilor colective:”75 Şi

aici ne lovim din nou de aceaşi întrebare, dacă filmele sunt cele care influenţează mai mult

audienţa, sau audienţa este ceea care influenţează mai mult producţia de filme? Un film nu

este niciodată făcut fără a avea prestabilit un public ţintă. Încă din pre-producţie, în timpul

conceperii unui scenariu, producătorii ştiu deja cărui public ţintă vor să se adreseze. Rieser

este de părere că industria filmelor ar putea fi modificată printr-o analiză, însă acest lucru

poate fi contra-argumentat prin faptul că această industrie îşi cunoaşte deja publicul, ştie cu

ce aşteptări vin spectatorii la film. Răspunsul la acestă întrebare vom încerca să-l găsim şi noi

în studiul de faţă, dacă bărbatului român îi sunt confirmate aştptările cu care a venit în

momentul în care părăseşte sala de cinema.

Revista Men's Journal a realizat în anul 2003 un top al celor mai bune filme pentru bărbaţi.76

De remarcat în acest top al filmelor nu sunt doar filmele ce ocupă locurile fruntaşe, ci şi

descrierea pe care o fac autorii articolului. Ei cred că „un film pentru bărbaţi este un film pe

care numai un bărbat îl poate iubi. Când rulează un astfel de film, soţia sau prietena ar trebui

să fugă ţipând din cameră. Noi ne încruntăm la filmele care sunt prea serioase sau prea

sensibile. Filmele pentru bărbaţi pot fi vizionate în grupuri la nesfârşit, iar tu ar trebui să poţi

să reciţi replici întregi ale persoanjelor din memorie. Replicile bune rămân întipărite în

memorie pentru totdeauna, iar când divulgi o replică, alţi bărbaţi, complet străini, dau din cap

cu respect şi înţelegere la auzirea ei. Tuturor le place să vadă femei în lenjerie intimă, şi de

aceea poţi fi sigur că în filmele acestea vei găsi şi aşa ceva. […] toate au o morală: dacă eşti

un poliţist sau un criminal, un bărbat ce lucrează în echipă sau un lup singuratic, tot ce

contează este să fii curajos şi onorabil. Aste e tot. Unui bărbat adevărat dintr-un film pentru

bărbaţi nu îi place să te bată la cap cu problemele lui, ci te loveşte direct în cap.”77 Cu o astfel

74 Rieser, K. ((Un)männliche Helden. Wissenschafter der Uni Graz ist demMann im amerikanischen Film auf der Spur, 2004 apud Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 14

75 ibidem76 50 Best Guy Movies of All-Time. Articol diponibil la adresa http://www.filmsite.org/guyfilms.html, accesat în data e 03.03.201377 ibidem

27

de descriere, o astfel de „demonstraţie a masculinităţii”, nu ar trebui să ne mire cu nimic

descoperirile studiului din Australia, studiu mai sus analizat, care a remarcat că bărbaţii sunt

prezentaţi ca fiind agresivi, insensibili şi cu caracteristici ale unor răufăcători. Problema pare

aici să fie nu numai faptul că bărbatul este reprezentat în acest mod, ci şi că el se mândreşte

cu o astfel de reprezentare, acest top al filmelor adresându-se tuturor „bărbaţilor adevăraţi”.

Așa o atitudine poate reprezenta un răspuns pentru întrebarea pe care o ridicau Nathanson şi

Young şi anume dacă toţi bărbaţii ar gândi precum redactorul acestui articol din revista Men's

Journal, faptul că ei sunt identificaţi ca fiind o clasă de agresori, nu ar constitui o problemă, ci

mai degrabă un motiv de laudă, un motiv pentru care să fie mândri.

Astfel nu e de mirare că pe primele locuri se plasează „Dirty Harry” (1972), „Naşul” (1972),

„Scarface”(1983), „Die Hard”(1988), „Terminator I” (1984) sau „Mad Max”(1981). Dacă

este să analizăm clasarea filmelor din acest top 10 în contrast cu topul celor mai bune 250 de

filme realizat de site-ul www.imdb.com, putem observa că, cu excepţia filmului „Naşul”

(„The godfather”) care ocupă locul doi, toate celelalte filme fie ocupă un loc mai codaş de

104 („Die Hard” ocupă locul 104, „Terminator” ocupă locul 107, „Scarface” ocupă locul 127,

„Rocky”ocupă locul 201) fie nici nu sunt prezente în acest top.

Bărbaţii se regăsesc mai des decât femile în roluri principale, mai ales în filme de acţiune.

Comediile de situaţie şi telenovelele sunt însă o excepţie, acolo putem găsi mai multe femei

decât bărbaţi în roluri principale. Bărbaţii din filme au mai des decât femeile un loc de muncă

bine plătit, având de cele mai multe ori o profesie „tipic masculină” (avocat, medic, poliţist

etc.).78 Ei fac rareori treburi casnice, sunt în mai puţine cazuri căsătoriţi, sunt deobicei

dominanţi, au mai des poziţii care le acordă putere. De asemnea fumează mai des, beau mai

mult, conduc maşini mai des, fac sport mai des decât femeile. Cei doi autori au mai

descoperit şi faptul că în timp ce la femei se vede mai des tot corpul, la bărbaţi cel mai des

este prezentată faţa sau corpul de la talie în sus.

În zilele noastre există foarte multe filme care sunt foarte diversificate. Din această cauză o

clasificare exactă este mai dificilă, având în vedere că pe lângă multitudinea de filme,

genurile se şi amestecă de multe ori între ele. Astfel de la clasica definire a lui Aristotel, care

împărţea drama în tragedie şi comedie tragică s-au schimbat multe lucruri. Cei doi profesori

Elisabeth Ponocny-Seliger şi Ivo Ponocny79, autorii studiului „bărbaţii în media”

78 Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 13

79 Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 43

28

argumentează că fiecare gen de film are mai multe subgenuri. Genul filmului de acţiune poate

fi împărţit în filme de aventuri, filme cu agenţi, filme cu mafioţi, filme cu catastrofe. Genul

thriller poate fii împărţit în thriller de acţiune, thriller psihologic, thriller erotic. Filmul de

animaţie poate fii la rândul lui împărţit în desene animate, stop-motion sau film de animaţie

pe calculator. Cu toate acestea, noi ne vom concentra doar pe cateva genuri de filme,

deoarece în studiul nostru sunt analizate doar filme româneşti, care nu au ajuns încă la un

nivel aşa de ridicat în ceea ce priveşte diversificarea.

Ceea ce este important de subliniat aici este faptul asupra căruia atrag şi autorii de mai sus

menţionaţi atenţia: fiecare gen de film produce propriul gen de bărbat.

Să luam ca exemplu filmul de acţiune. Morsch urmăreşte evoluţia eroului din filmul de

acţiune.80 El observă că în anii 80 acesta a devenit orientat spre un corp puternic,

„omnipotenţă fizică” cum o numeşte autorul. Două exemple în acest sens le constituie

Sylvester Stallone în fimele Rocky (1976) sau First Blood (1982) şi Arnold Schwartzeneger

în Terminator (1984). În anii 90 imaginea se depărtează de imaginea bărbatului muşchiulos,

orientându-se mai mult pe a aceea a bărbatului cu un corp perfect, spre exemplu Fight Club

(1999) sau American Beauty (1999).

Eroul este caracterizat de Erhart ca un mit construit simplu, la care se repetă aceleaşi

elemente: palton lung, cizme, revolver, trăieşte într-un oraş mărginaş etc.81. Autorul este de

părere că a fii erou într-un film western înseamnă „să fii în afara comunităţii, să fii şeful tău şi

să îţi faci singur dreptate… iar ceilalţi bărbaţi sunt văzuţi ca fiind feminini. Feminina este

refuzată la început, dar în final, după ce le demonstrează celorlalţi bărbaţi că este iniţiat,

femeia revine la erou sub forma de recompensă pentru faptele sale eroice.”

Autorul cărţii „Wie sich selbst zum Star machen” (cum se fac vedetele singure) împarte

succesul vedetelor din domeniul filmului şi al showbiz-ului în opt mari tipologii.82 Printre

acestea vom enumera strategia folosirii corpului şi strategia regresivă, care se regăsesc şi în

filmul şi showbiz-ul românesc. În primul rând este vorba de strategia folosirii corpului, în

80 Morsch, T. (2002). Muskelspiele. Männlichkeitsbilder im Actionkino apud C. Hißnauer & T. Klein , Männer Machos Memmen. Männlichkeit im Film, Mainz, pag. 49-74.

81 Erhart, W. (2002). Männlichkeit, Mythos, Gemeinschaft. Nachruf auf den Western-Helden apud C. Hißnauer & T. Klein, Männer Machos Memmen. Männlichkeitim Film, pag. 75-110.82 Lorenzoni, B. (1998). Wie Sie sich selbst zum Star machen. Ihre typgerechte Selbstpräsentation in Beruf und Öffentlichkeit. Düsseldorf/Regensburg apud Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag.16

29

care corpul este folosit ca un mediu de comunicare, transmiţând putere, sexualitate,

frumuseţe. Al doilea tip este strategia regresivă. Această strategie apelează la

comportamentul copilăresc, fiind reprezentată de aşa numitele „funny figurings”. La acest fel

de strategie îi putem da ca exemplu pe Jim Carrey sau pe Adam Sandler în Statele Unite ale

Americii sau pe Mihai Coadă din serialul „La bloc”.

Menționăm în acest capitol și de tesul Bechdel. Acesta a fost creat de Alison Bechdel în

1985. Pentru ca un film să treacă acest test, are nevoie de o singură caracteristică: să conțină

o șcenă în care două sau mai multe femei să aibe o conversație despre absolut orice în afară

de bărbați. De remarcat este faptul că în urma unei simple analize, foarte multe filme de

succes au picat acest test. Amintim printre acestea : „The Social Network” (2010), „Harry

Potter and the Deathly Hallows: Part II” (2011), „Avatar” (2009), trilogia originală „Star

Wars” sau trilogia „The Lord of the Rings”.83

6.4 Bărbatul în publicitate

Autorii studiului „Männer in den Medien” analizează evoluţia bărbatului din publicitate. Ei

explică faptul că el a devenit din ce în ce mai complex cu trecerea timpului. În anii 50 a

dominat bărbatul frumos în reclame, care era capul familiei şi competent la muncă. În anii 60

a apărut bărbatul tânăr şi atractiv. Anii 70 au introdus chiar şi bărbaţii obezi şi bărbaţii în

vârstă. În anii 80 au apărut bărbaţii mai sumar îmbrăcaţi, iar din anii 90 au început reclamele

în care sexele sunt prezentate din ce în ce mai egal.84 Faptul că cei doi autori afirmă că

începând cu anii 90 sexele au început să fie din ce în ce mai egale este un lucru interesant,

deoarece Lance Strate descoperă, într-un studiu ce îl vom analiza mai pe larg în această

lucrare, că sexele nu sunt prezentate ca fiind egale în reclame, ba chiar dimpotrivă, bărbatul

fiind dominant şi având control asupra femeii.

83 Ashe Cantrell. 10 Famous Films That Surprisingly Fail The Bechdel Test, dispobibil la adresa http://www.filmschoolrejects.com/features/10-famous-films-that-surprisingly-fail-the-bechdel-test.php?_r=true, publicat în data de 22.11.2011, accesat în data de 07.06.201384 Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag. 14

30

Christina Holtzbach analizează bărbatul din reclamele din Germania pe o perioadă de 50 de

ani. Bazându-se pe această analiză, ea creează un profil al bărbatului din reclame. Acesta are

între 26 şi 30 de ani, fiind îmbrăcat de cele mai multe ori fie în îmbrăcăminte lejeră, purtată în

timpul liber, fie la costum. Corpul său este bine definit, procentul bărbaţilor obezi din

reclame aflându-se între 3,4% şi 24%. Cei mai mulţi bărbaţi sunt tunşi scurt şi nu au barbă.85

Brundel şi Hurrelmann descoperă că în reflectarea bărbaţilor în publicitate „succesul” joacă

un rol foarte important, bărbaţii fiind prezentaţi în principal la locul lor de muncă. Ei găsesesc

două cuvinte pe care le atribuie bărbatului din publicitate şi anume „competent” şi „capabil”.

Cu toate acestea, ei au identificat şi o creştere a apariţiei bărbatului sensibil în reclame,

bărbatul grijuliu, pentru care familia este importantă.86

Reclamele au tot timpul un public ţintă bine definit, şi pentru a atinge acest public ţintă cât

mai bine, ele sunt difuzate la televizor atunci când publicul ţintă urmărit se află în faţa

televizorului. Aşa se întâmplă de exemplu în timpul meciurilor de fotbal, unde din cauză că

audienţa este preponderent masculină, majoritatea reclamelor sunt la produse folosite de către

bărbaţi (maşini, ulei pentru motor, lame de ras etc.). Studiile arată că publicitatea targetată,

cea care se adresează fie numai unor anumiţi bărbaţi, fie numai unor anumite femei, deşi

paradoxal mai rar utilizată, este mai eficientă decât cea care încearcă să se adreseze atât

bărbaţilor cât şi femeilor (vezi Michael F. Cramphorn).87

Acest lucru îl observă şi profesorul Steve Craig, care analizează cum sunt reprezentaţi

bărbaţii şi femeile în reclamele pentru bărbaţi şi cum sunt reprezentaţi în reclamele adresate

femeilor.88 El observă că în timpul zilei, când audienţa este formată dintr-un număr mai mare

de femei, reclamele cele mai des întâlnite sunt la mâncare şi produse de curăţat, în timp ce la

sfârşitul săptămânii, când au loc competiţii sportive, reclamele cele mai des întâlnite sunt la

bere şi automobile. Autorul este de părere că reclamele creează stereotipurile pentru femei şi

bărbaţi în scopuri comerciale, astfel încât să aleagă cea mai potrivită imagine a unui bărbat

sau a unei femei care să se potrivească atât cu produsul căruia îi face reclamă cât şi cu 85 Dressler, R. (2008): Vom Patriarchat zum androgynen Lustobjekt - 50 Jahre Männer im stern. apud Holtz-Bacha, C. (Hrsg.): Stereotype - Frauen und Männer in der Werbung, Wiesbaden: VS Verlag für Sozialwissenschaftlern. Pag.125 apuld Katharina Varfolomeev. Die Darstellung und Funktion des weiblichen und männlichen Körpers in der Werbung, Jena, 2010, pag.986 Heidrun Brundel; Klaus Hurrelmann. Konkurrenz, Karriere, Kollaps: Mannerforschung Und Der Abschied Vom Mythos Mann, editura W. Kohlhammer, Stuttgard, 1999, pag. 167 apud Ingrid Forster. "Wann ist ein Mann ein Mann?" Analyse der Darstellung von Männerrollen in der Werbung für Herrenkosmetikprodukte, editura Grin GmbH, Norderstedt, Germania 201,1pag.3287 Michael F. Cramphorn. Gender effects in advertising, International Journal of Market Research Vol. 5388 Steve Craig. Men's Men and Women's Women: How TV Commercials Portray Gender to Different Audiences, This article appeared as a chapter in Issues and Effects of Mass Communication: Other Voices, San Diego, Capstone Publishers, 1992, pp. 89-100.

31

publicul ţintă. În studiul său, Steve Craig urmăreşte scopurile economice aflate în spatele

acestei tehnici şi găseşte patru tipuri de reclame, demonstrând folosirea stereotipurilor în

reclamele din Statele Unite ale Americii. El argumentează faptul că agenţiile de publicitate au

evoluat atât de mult încât au dezvoltat o metodă pseudo-ştiinţifică pentru cumpărarea de timp

de difuzare la programe de televiziune. Această metodă este bazată pe date demografice,

dintre care vârsta şi sexul fiind considerate cele mai importante predicatoare ale

comportamentului consumatorului. Astfel, în timpul meciurilor nu apar reclame pentru

absorbante sau rujuri, dar nici în timpul telenovelelor nu sunt reclame pentru maşini sau

pentru bere. Desigur, sunt şi excepţii, existând firme care doresc ca reclama lor să fie văzută

de un public cât mai larg, nu numai de publicul lor ţintă. Această strategie nu este însă văzută

de multe agenţii de publicitate ca fiind una eficientă. Despre reprezentarea bărbaţilor în mod

diferit în emisiuni şi reclame destinate femeilor faţă de reprezentarea acestora în emisiuni şi

reclame destinate bărbaţilor vorbeşte şi Fiske.89 El explică faptul că în timpul zilei, când

audienţa feminină este mai mare, în emisiunile destinate acestora, bărbatul reprezentat este

bărbatul bun, căruia îi pasă, nu îl interesează banii ci doar relaţia lui cu partenera. În ceea ce

priveşte bărbatul din emisiunile destinate genului masculin, el prezintă mai mult caracteristici

ale unui răufăcător.

Acest lucru este interesant deoarece Michael F. Cramphorn descoperă că mai puţin de 15%

din reclame sunt adresate numai femeilor iar mai puţin de 5% sunt adresate numai bărbaţilor,

restul de 80% „aparent fiind adresate tututror”.90 Plecând de la această premisă, ar trebui să

nu existe o diferenţă prea mare între reprezentarea sexelor, ceea ce este neobişnuit deoarece

există o diferenţă mare precum observă şi profesorul Craig.

Acesta identifică două tipuri de bărbat: „bărbatul-bărbatului” şi „bărbatul-femeii”, şi două

tipuri de femeie: „femeia-bărbatului”şi „femeia-femeii”. Deoarece în acest studiu analizăm

reprezentările bărbatului vom prezenta doar primle două tipuri enumerate mai sus din acest

studiu.91 „Bărbatul-bărbatului” este reprezentarea genului masculin din timpul emisiunilor cu

public ţintă preponderant masculin (au fost analizate reclamele din timpul competiţilor

sportive de la sfârşitul săptămânii). Pentru a-l caracteriza mai bine, Steve Craig a ales din

89 Fiske, J. (1987). Television culture. New York: Methuen apud Steve Craig. Men's Men and Women's Women:How TV Commercials Portray Gender to Different Audiences, Issues and Effects of Mass Communication: Other Voices, San Diego, 1992, pag.6 90 Michael F. Cramphorn. Gender effects in advertising. International Journal of Market Research Vol. 53, pag.191 Steve Craig. Men's Men and Women's Women: How TV Commercials Portray Gender to Different Audiences, This article appeared as a chapter in Issues and Effects of Mass Communication: Other Voices, San Diego, 1992, pp. 89-100.

32

reclamele difuzate în acest timp o singură reclamă pe care a analizat-o (este vorba de reclama

la Acura Integra). Această reclamă, consideră el, are mai multe caracteristici ce o face tipică

pentru audienţa masculină. În priul rând, este o reclamă la o maşină, al cărui public ţintă este

format preponderent din bărbaţi. În al doilea rând, cu excepţia unei siluete feminine pe o

plajă, nu este prezent nici un personaj de sex femnin în tot spotul TV. Mesajul transims de

această reclamă este evadarea din lumea cotidiană prin intermediul maşinii Acura Integra,

autorul precizând că acesta este şi motivul pentru care bărbaţii savurează competiţiile

sportive. Messner sugerează chiar că popularitatea sportului în rândul bărbaţilor se datorează

acestei ocazii de a evada din viaţa de zi cu zi, de a se depărta de ambiguitatea tot mai mare a

ceea ce înseamnă a fi bărbat. El este de părere că atât pentru sportivi cât şi pentru audienţă şi

fani, sportul a devenit unul dintre ultimele „bastioane” ale puterii şi superiorităţii masculine,

separându-se astfel de societatea „feminizată”.92

Astfel, „bărbatul bărbatului” este frecvent portretizat ca fiind singur. Prezenţa unei femei într-

o reclamă poate să-l facă pe bărbat nesigur pe el, fiind confuz asupra naturii masculinităţii

într-o societate sexistă.93 Pe de altă parte, absenţa femeii nu trebuie să sugereze

homosexualitate, „bărbaţii bărbaţiilor” fiind categoric heterosexuali. Astfel, pentru a

descuraja orice suspiciuni, reclama analizată (la maşina Acura Integra) prezintă nu doi, ci trei

bărbaţi care merg în vacanţă împreună. O altă dovadă care subliniază faptul că ei sunt

heterosexuali este prezenţa scurtă a femeii de la sfârşitul spotului, care este privită ca o

dorinţă, o fantezie pentru toţi trei bărbaţii. Faptul că cei 3 au o maşină este văzut ca fiind un

avantaj în a-şi îndeplini fantezia mai uşor. Cu alte cuvinte, „bărbatul bărbatului” are libertatea

la o fantezie masculină, aceea de a călători, de a fi liber de orice angajament să caute

aventuri.

Dar cum este portretizat bărbatul în reclamele adresate publicului femnin? Pentru a afla

răspunsul la această întrebare profesorul Steve Craig a ales să analizeze din reclamele

difuzate la televizor în acea perioadă un spot TV pentru deodorantul „secret deodorant”.94

„Bărbatul femeii” este arătos, sensibil, romantic şi apreciază femeia. Ca şi în reclama mai sus

analizată, persoanajele principale se afla într-o vacanţă, diferenţa este însă că în această

reclamă bărbatul este în concediu cu partenera sa şi nu cu alţi bărbaţi. El încearcă să seducă

92 Messner, M. Male identity in the life course of the jock,1987, pp. 53-6793 Steve Craig. Men's Men and Women's Women: How TV Commercials Portray Gender to Different Audiences, This article appeared as a chapter in Issues and Effects of Mass Communication: Other Voices, ed. by Robert Kemper (San Diego, CA: Capstone Publishers, 1992), pp. 89-100.94 vezi reclama aici: http://www.youtube.com/watch?v=FPT_9BZ9vFc

33

personajul feminin, autorul concluzionând că această reclamă constituie o poveste romantică

în treizeci de secunde.

Deşi femeia este reprezentată ca o femeie modernă, fiind activă, sportivă, sigură pe sine, ea

trebuie să folosească un produs special pentru a fi mai atractivă. Mai mult decât atât, ea este

nevoită să se folosească de corpul ei pentru a atrage bărbatul şi a-şi asigura fanteziile şi

familia. Ca şi reclama la maşina Hyundai Acura Integra, produsul este cel care promite

împlinirea dorinţelor, dar în acest caz el este şi cel care promite siguranţa relaţiei. În

comparaţie cu „bărbatul bărbatului”, bărbatul din reclamele pentru produse cu public ţintă

feminine, este portretizat ca un partener de încredere, lăsând impresia că relaţia lui cu femeia

va continua mult timp după finalul spotului.

Zurstiege realizează şi el o tipologie a bărbatului in reclame.95 El identifică, în ceea ce

priveşte tipologiile principale, bărbatul de success, bărbatul familist, bărbatul atractiv şi

bărbatul care „e bun la toate”. Ca şi tipologii secundare el menţionează aventurosul, practicul

şi meşterul priceput.

O altă analiză a bărbatului în reclame o realizează Lance Strate.96 El analizează bărbatul din

reclamele la bere deoarece acestea se concetrează pe imaginea bărbatului mai mult decât

orice alte reclame. El este de păre că, deşi reprezentările sunt difereite în ceea ce priveste

funcţiile ocupate, etnia sau vârsta, cu toţii exemplifica conceptele tradiţionale ale rolului unui

bărbat. Bărbaţii sensibili, homosexuali, poeţi, studenţi sau cei care stau împreună cu soţia

sunt aproape absenţi din reclamele cu bere, argumentează autorul studiului. Rolul principal al

reclamelor la bere este de a promova respectiva firmă de bere, dar inconştient, sau conştient,

toate aceste reclame la bere creează o imagine „clară şi constantă a rolului bărbatului. Ele

constituie un ghid de a deveni un bărbat, un set de reguli pentru un comportament adecvat,

mai pe scurt, un manual al masculinităţii”. 97 Analizând reclamele făcute la beri, Lance Strate

încearcă să răspundă la câteva întrebări despre reprezentarea bărbatului. Vom analiza în cele

ce urmează aceste întrebări. În primul rând este vorba despre activităţile pe care bărbaţii le au

în respectivele reclame. Evient activitatea centrală o constituie băutul de bere, însă acest lucru

este prezentat rareori ca un lucru izolat, ci este de cele mai multe ori asociat cu mai multe

ocupaţii de petrecere a timpului liber, care într-un fel sau altul implică anumite provocări. Ei

95 Zurstiege, G. Mannsbilder – Männlichkeit in der Werbung. Opladen/Wiesbaden: Westdeutscher Verlag, 1998 apud Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag.1596 Lance Strate. „Beer commercials. A manual of masculinity ” pag.297 Ibidem, pag. 3

34

nu muncesc din necesităţi economice, ci mai degrabă pentru mândria unui lucru bine făcut,

pentru respectul camarazilor sau pentru a face un beneficiu familiei, comunităţii sau chiar

naţiunii. Acest lucru este interesant pentru că mai sus l-am menţionat pe Fiske98, care în

studiul său a descoperit că bărbaţii din emisiunile adresate publicului ţintă masculin au

caracteristicile unor „răufăcători”. Astfel suntem expuşi aici în faţa unei dihotomii în ceea ce

priveşte reprezentarea bărbatului din Statele Unite ale Americii la televizor: în timp ce la

emsiuni el este reflectat cu caracteristici negative, în reclame este privit ca fiind un erou, un

exemplu bun pentru comunitate dar mai ales pentru ceilalţi bărbaţi.

Studiul „Beer Comercials. A manual on Masculinity” concluzionează că bărbaţii din

reclamele la bere au două activităţi preferate pentru a-şi ocupa timpul liber: în primul rând

participarea la diferite activităţi efectuate de obicei în aer liber (cu maşina, pe o barcă, la

pescuit, făcând sport) şi în al doilea rând băutul berii în baruri împreună cu prietenii. În ceea

ce priveşte trecerea de la a fi băiat la a fi bărbat poate fi făcută doar după ce individul

demonstrează că este pregătit să-şi asume riscuri, să înfrunte provocări şi pericole dând

dovadă de curaj. O dată ce a dovedit aceste lucruri, drept răsplată şi în acelaşi timp pentru

iniţierea lui în lumea bărbaţilor, acesta va primi o bere. Un alt aspect descoperit de acest

articol este faptul că bărbaţii din reclamele la bere apar rareori singuri şi nu beau niciodată

fără a fi acompaniaţi. Ocazional mai apar şi în grupuri de câte două persoane (deobicei relaţia

fiind de tată-fiu sau mentor-discipol), dar contextul social predominant este acela al grupului.

În ceea ce priveşte femeile din reclamele la bere, acestea apar foarte rar, iar când apar au în

general un rol secundar. Similar cu descopririle lui Lance Strate sunt cele ale lui Shimp care,

analizând reclamele din Statele Unite ale Americii, observă o creştere în prezentarea

bărbaţiilor în stereotipuri care nu îi avantajează pe aceştia. El observă că aceştia sunt

prezentaţi din ce în ce mai mult ca fiind leneşi, incopetenţi, având interese doar pentru

maşini, bere şi sporturi.99 Aminitim aici de cercetarea efectuată de Brundel şi Hurrelmann,

care analizează bărbatul din publicitate cu doar un an înaintea acestui studiu, dar în altă ţară

(în Germania). Ei îi atribuie bărbatului din reclame două cuvinte principal caracteristice care

sunt în opoziţie cu cele ce îi sunt desemnate de către studiul mai sus menţionat, şi anume:

„competent” şi „capabil”. Putem spune aşadar că imaginea bărbatului din publicitate este

98 Fiske, J. (1987). Television culture. New York: Methuen apud Steve Craig. Men's Men and Women's Women:How TV Commercials Portray Gender to Different Audiences, Issues and Effects of Mass Communication: Other Voices, San Diego, 1992, pag.899 Shimp, T.A. 2000. Advertising and promotion. Fort Worth, TX: Dryden apud Michael Stoica, Darryl W. Millerb and Dan Ardeleac. An examination of gender role portrayals in television commercials in Romania: A gender of nations approach, Journal of Marketing Communications Vol. 17, No. 4, September 2011, 245–261, pag.247

35

diversificată, fiind portretizaţi atât bărbaţi de succes, familişti, competenţi, muncitori, harnici

cât şi bărbaţi aflaţi la cealaltă extremă.

Profesorii Elisabeth Ponocny-Seliger şi Ivo Ponocny sunt e părere că o campanie publicitară

trebuie să atragă atenţia grupului ţintă şi să transmită informaţii despre produs într-un mod

original, inovativ, emoţional şi uneori chiar raţional. Ea trebuie să fie în acelaşi timp actuală

şi să nu lase impresii negative.100 Din această cauză reclamele nu sunt locul potrivit în care să

se reflecteze stereotipuri negative ale genurilor, este de părere Goffman.101 El continuă prin a

afirma că pentru a avea un efect mai mare şi pentru a fi mai persuasive, atât bărbaţii cât şi

femeile sunt supraestimaţi. Paseka merge mai departe de atât şi spune că folosirea

stereotipurilor în reclame ajută la o mai uşoară vizionare şi reflectare, iar telespectatorul nu

trebuie să depună efort pentru a le înţelege.102 Pe de cealaltă parte, Foester zice că „mediile nu

prezintă doar femeile şi bărbaţii, ci produc exemple de cum sunt bărbaţii şi femeile. Ele

produc imagini despre bărbatul perfect şi femeia atractivă […]. Astfel mediile încearcă să

creeze o imagine a relaţilor dintre sexe, să le reglementeze, să le modifice, să le stabilizeze şi

să le idealizeze.”103

Un motiv pentru care acest lucru se întâmplă este cel economic. În acest mod devenim mai

uşor de convins în a cumpăra anumite produse. Gradul de rezistenţă la persuasiune este însă

în stânsă legătură cu anticiparea persuasiunii104, iar oamenii sunt deja conştienţi că scopul

reclamelor este de a convinge receptorul să achiziţioneze ceva. Astfel, cei care lucrează în

publicitate încep să se axeze pe persuasiune care să nu fie percepută ca atare.

Julie M. Stankiewicz şi Francine Rosselli subliniază faptul că publicitatea este o formă

omniprezentă a mediei, căreia oamenii deseori nu îi dau atenţie conştientă, iar din această

cauză mesajele ei sociale rămân cel mai probabil nechestionate.105 Şi Raphaela Dressler are o

părere asemănătoare, ea afirmând că publicitatea are o funcţie importantă în societate

100 Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag.14

101 Goffman, Geschlecht und Werbung. Frankfurt/Main, 1981 apud Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag.14102 Paseka, A. (2004). Geschlechterstereotype und ihre (Re-)Produktion. In Heinrich Böll Stiftung, Regionalbüro Sarajewo, & KulturKontakt Austria (Hrsg.), Die Gender-Perspektive im Unterricht. Möglichkeiten und Anregungen, pp 22-31.103 Foerster, E.J. Männlichkeit und Macht in der Werbung. Medienimpulse, 1995 pp. 18–24.104 Allyn, J., & Festinger, L. (1961). The effectiveness of unanticipated persuasive communications. Journal of Abnormal and Social Psychology 105 Julie M. Stankiewicz & Francine Rosselli. Women as Sex Objects and Victims in Print Advertisements. Published online: 15 January 2008# Springer Science + Business Media, LLC 2007

36

deoarece reflectă schimbările sociale, iar prin acest lucru contribuie la crearea unor

stereotipuri ale bărbaţilor şi ale femeilor.106

Reclamele şi filmele ne influneţează modul în care vedem femeile şi bărbaţii. Ele creează un

orizont de aşteptare şi arată un model de urmat. Majoritatea bărbaţilor şi a femeilor care apar

la televizor sau la cinematograf în zilele noastre sunt caracterizaţi printr-un corp bine

construit, o frizură la modă, haine în trend cu moda etc. Prin acest lucru, utilizatorul se simte

atras de aceste modele pe care doreşte să le urmeze pentru a fi apreciat în societate. Să luăm

exemplul femeilor aici: femeile sunt portretizate în multe reclame având un corp frumos,

fiind bine îngrijite. Ele au devenit chiar un obiect sexualizat folosit pentru promovarea

produselor. Acest lucru influneţează modul în care sunt văzuţi bărbaţii şi femeile. Putem

discuta aici de efectele acestui fenomen.

Autorii articolului „Breast augmentation: motives and the role of the family nurse

practitioner.” sunt de părere ca ”oamenii tind să se compare cu ideea culturii înconjurătoare

despre frumuseţe. Ca şi rezultat al influenţei pe care o are mass media, sânii femeilor sunt

asociaţi cu feminitatea. Cu cât sunt mai mari şi mai perfecţi, cu atât mai mult se simte mai

atrăgătoare femeia sau este percepută ca fiind mai atrăgătoare de către ambele sexe. Din

cauza acestor aşteptări culturale, femeile cu sânii mici simt adesea un sentiment de

inferioritate faţă de cele cu sânii mai mari, şi caută metode de mărire a sânilor cum ar fi

operaţiile estetice”.107

Reamintim aici studiul efectuat de Elisabeth Ponocny-Seliger şi Ivo Ponocny, care efectuează

şi o scurtă istorie a bărbatului din publicitate.108 Ei spun că bărbaţii au început să fie prezentaţi

mai sumar îmbrăcaţi la sfârşitul anilor 80. Acelaşi lucru se aplică în acest caz şi în ceea ce

priveşte femeile. Interesant este faptul că din anul 1992 până în anul 2010 s-a inregistrat o

crestere a implanturilor cu silicon la sâni in rândul femeilor cu 787%, şi cu 40%, din anul

2000 până în anul 2010109. In 2010 aproape 300.000 de femei au apelat la o astfel de operaţie.

Această creştere este însă una continuuă, din 2009 până în 2010 s-a înregistrat o creştere de

5%. De asemnea, din 2000 până în 2010 s-a înregistrat o creştere a injecţiilor cu botox de

106 Raphaela Dresler. Vom Patriarhat zum androgynen Lustobjekt-50 Jahre Manner in Stern, Wiesbaden, 2009 apuld Ingrid Forster. "Wann ist ein Mann ein Mann?" Analyse der Darstellung von Männerrollen in der Werbung für Herrenkosmetikprodukte, editura Grin GmbH, Norderstedt, Germania 201,1pag.32 107 Howerton C, Ellington B, Henley C. Breast augmentation: motives and the role of the family nurse practitioner. Carson-Newman College, School of Nursing and Behavioral Health, Jefferson City, pag. 2108 Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag.16109 Tara Parker Pope. A Decade of Boosting Breast Size, publicat în data de 21.03.2011, disponibil la adresa http://well.blogs.nytimes.com/2011/03/21/a-decade-of-boosting-breast-size/

37

584% iar la epilarea cu laser de 27%. De precizat însă la aceste două proceduri enumerate

este faptul că tehnicile medicale sunt destul de noi, acest fapt contribuind la numărul mare de

creştere in procente. Ceea ce este important de menţionat aici este faptul că deşi aceste

operaţii sunt mai populare la femei de vârstă mijlocie, procentele au inceput să crească şi în

rândul femeilor mai tinere de 30 de ani. Astfel, din 2009 în 2010 s-a înregistrat o creştere de

4% a operaţiilor estetice la această categorie de vârstă. Să tragem concluzia că acest lucru se

datorează imaginii corupului perfect promovat în mass media, film şi publicitate ar fi una

prea grăbită şi nu am identificat studii care să confirme această ipoteză, însă acest lucru ar

trebui să ne dea de gândit.

Julie M. Stankiewicz şi Francine Rosselli au descoperit că una din două reclame din revistele

americane prezintă femeia ca fiind un obiect sexual al bărbatului.110 Femeia apare în această

ipostază mai mult în revistele pentru barbaţi, revistele de modă şi revistele pentru adolescenţi

decât în revistele de business sau în revistele pentru femei.

Menţionăm aici că acest lucru are urmări şi aspra bărbaţilor. Dacă femeia este percepută de

către aceştia ca fiind un obiect sexual, aceştia se vor simţi dominanţi şi autoritari faţă de ea.

Potrivit OMS (Organizaţiei Mondiale de Sănătate), procentul femeilor care sunt agresate fizic

de către partenerul lor se află între 10 şi 50% la nivel mondial.111 Malamuth a efectuat un

studiu în care bărbaţii erau rugaţi să estimeze rata de probabilitate în situaţia în care ar avea

ocazia să violeze o femeie fără ca să fie prinşi şi pedepsiţi niciodată.112 El a descoperit că

aproximativ 35% la sută din bărbaţi ar fi dispuşi să facă acest lucru, dacă ar fi siguri că nu vor

fi prinşi. Astfel putem spune că televizorul, fie că vorbim aici de film, publictate sau mass-

media, afectează cu siguranţă bărbaţii şi felul lor de a percepe realitatea prin modelele

„ideale” oferite. Aceste idealuri create în publcitate nu sunt însă o reflecţie a realităţii

empirice, ci reprezintă construcții ale omului care sunt prezente la televizor şi mai ales în

publicitate.

Cel mai bun mod de a prezenta efectul negativ pe care îl provoacă expunerea la aceste

idealuri create de media este teoria comparaţiei sociale (Social Comparison Theory- SCT)

dezvoltată de Festinger. Aceasta argumentează că oamenii se compară frecvent cu alţii iar

110 Julie M. Stankiewicz şi Francine Rosselli. Women as Sex Objects and Victims in Print Advertisements, Sex Roles , 2008, pp.579–589111 World Health Organization. (2000, June). Violence against women. (Fact Sheet No. 239). Retrieved December 30, 2002, disponibil la adresa http://www.who.int/inf-fs/en/fact239.html, accesat în data de 02.01.2013112 Malamuth, N. M. (1981). Rape proclivity among males. Journal of Social Issues, pp. 138–157

38

când cel cu care se compară este superior din anumite puncte de vedere rezultă emoţii

negative şi o descreştere a încrederii de sine.113 Aşadar dacă modelele media („idealurile”)

sunt percepute ca fiind superioare, acest fapt ar putea cauza consecinţe negative asupra

receptorului

Publicităţii i se reproşează de multe ori că produce dorinţe care nu pot fi împlinite, spun

profesorii Elisabeth Ponocny-Seliger şi Ivo Ponocny. Astfel se creează reprezentări ideale, pe

care noi trebuie să le urmăm neapărat, fără a putea ajunge vreodată la un statut satisfăcător. 114

Un alt lucru care i se reproşează publicităţii este faptul că manipulează. Hartwig pleacă chiar

de la premiza că „efectele sociale şi culturale ale publicităţii depăşesc cu mult cele din

domeniul comercial”.115

Goffman analizează metodele de creare ale acestor idealuri, şi ajunge la conluzia că cele mai

importante metode sunt cele legate de aspectul fizic, cum ar fi atractivitatea şi frumuseţea,

deoarece acestea sunt simbolurile cele mai uşor accesibile de diferenţiere. El identifică saşe

principii în funcţie de care sunt reprezentaţi bărbaţii şi femeile în publicitate: înălţimea,

atingerea feminină, ierarhizarea în funcţie de poziţia ocupată, familia, ritualurile şi ezitarea.

Goffman merge însă şi mai departe afirmând că indiferent dacă stăm să ni se facă o poză sau

dacă efectuăm activităţi de zi cu zi, tot timpul arătăm ca într-o imagine de reclamă, ca o

reprezentare ideală care este menită să arate lucrurile aşa cum ar trebui ele să fie defapt.116

Ceea ce Goffman vrea să zică prin acest lucru este faptul că facem anumite lucruri, ne

îmbrăcăm într-un anumit mod, arătăm într-un anumit fel, ne tundem într-un anumit fel nu

pentru că aşa vrem, ci o facem inconştient pentru că acest lucru ne este „impus” de către

publicitate. Publicitatea reprezintă în acest mod o simbolistică a diferenţelor între bărbaţi şi

femei, care trebuie reînnoită tot timpul.Ea întăreşte cu fiecare reprezentare a unui bărbat sau a

unei femei dualismul sexelor şi adaugă din ce în ce mai multe diferenţe noi. Acest lucru se

întâmplă deoarece în special noul este elementul care trezeşte atenţia receptorilor. Bărbatul

113 Festinger, L. (1954). A theory of social comparison processes. Human Relations, 7, 117–140 apud Małgorzata Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 656114 Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag.40115 Hartwig, S. (2002.) Die Verflechtung von Werbung und Medien aus ökonomischerSicht. Medienimpulse, 11, 33-36 apuld Elisabeth Ponocny-Seliger, Ivo Ponocny. Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena, 2006, pag.17116 Goffman, Erving (1981): Geschlecht und Werbung, Frankfurt am Main: Suhrkamp apud Ingrid Forster. "Wann ist ein Mann ein Mann?" Analyse der Darstellung von Männerrollen in der Werbung für Herrenkosmetikprodukte, editura Grin GmbH, Norderstedt, Germania 2011, pag.33

39

nou şi femeia nouă din publicitate prezintă o caracteristică importantă: sunt cu siguranţă mai

buni decât predecesorii săi.117

Profesorul Mihai Deac este de părere că „lumea reprezentărilor este o lume în continuă

schimbare, o lume construită şi re-construită activ, prin relaţia dintre subiect şi un obiect de

cele mai multe ori abstract.” El vede această „lume”ca fiind diferită de cea materială și din

acest motiv este dificil de studiat din punct de vedere empiric.118

Cu toate acestea au fost aduse multe critici reprezentărilor din publicitate din cauză că nu ţin

pasul cu timpul şi continuă să prezinte femeia (în special în reclamele cu public ţintă

masculine) într-un mod tradiţional, ca fiind obiecte sexuale sau soţii dependente de bărbatul

lor fără a avea decizii importante în casă.

Pe de altă parte, alte studii au demonstrat că idealurile oferite de televizor nu au o influenţă

negativă, ci dimpotrivă chiar pozitivă. Câteva studii din America de Nord au descoperit că

femeile expuse la portrete de idealuri feminine sunt mulţumite cu corpurile lor119, prezintă o

rată ridicată a încrederii de sine120 şi un nivel coborât de depresie121. O explicaţie a acestui

fapt o reprezintă faptul că pentru indivizii care nu văd aceste idealuri ca fiind cu mult

superioare, ci se văd aproape de ele, aceste modele pot constitui un efect inspirational 122 sau

117 Siegfried Schmidt. Werbung oder die ersehnte Verführung - Advertising or the longed-for temptation, Wiesbaden: Westdt. Verl. 2002,apuld Ingrid Forster. "Wann ist ein Mann ein Mann?" Analyse der Darstellung von Männerrollen in der Werbung für Herrenkosmetikprodukte, editura Grin GmbH, Norderstedt, Germania 2011pag.30118 Mihai Deac. Reprezentări sociale ale familiei în publicitatea românească, teză de doctorat nepublicată, pag. 11119 Coolican, C. R. (1999). The effect of television programming that emphasizes beauty/thinness on women’s body image and selfesteem (Unpublished doctoral dissertation). Edmonton: University of Alberta apud Małgorzata Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658

120 Mills, J., Polivy, J., & Herman, C. (2002). Effects of thin body images on eating behavior, mood, and self-perception in restrained and unrestrained eaters. Personality and Social Psychology Bulletin, 28, 1687–1699 apud Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658

121 Myers, P. N., & Biocca, F. A. (1992). The elastic body image: The effect of television advertising and programming on body image distortions in young women. Journal of Communication, 42, 108–133 apud Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658

122 Collins, R. L. (1996). For better or worse: The impact of upward social comparison on self-evaluation. Psychological Bulletin, 119, 51–69 apud Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658

40

un efect „de fantazie”123 care să le mărească încrederea de sine şi motivaţia, mai degrabă

decât să îi descurajeze. În ceea ce priveşte bărbaţii, Małgorzata Skorek şi Yarrow Dunham

obervă că în Statele Unite ale Americii cât şi în câteva ţări din Europa aceştia încep să devină

nesatisfăcuţi de corpul lor124 şi încep să sufere de boli precum anorexie nervoasă125. Studii

recente au descoperit că vizionarea corpurilor masculine idealizate (atractive şi muşchiuloase)

din publicitate are un procent mic, dar semnificativ de impact negativ asupra imaginii de sine

a bărbatului, cum ar fii scăderea încrederii de sine126, a satisfacţiei în raport cu corpul

personal127 şi creşterea sentimentelor de anxietate şi depresie.128

123 Hargreaves, D., & Tiggemann, M. (2009). Muscular ideal media images and men’s body image: Social comparison processing and individual vulnerability. Psychology of Men & Masculinity, 10, 109–119 apud Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658

124 Adams, G., Turner, H., & Bucks, R. (2005). The experience of body dissatisfaction in men. Body Image, 2, 271–283 apud Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658

125 Hudson, J. I., Hirpi, E., Pope, H. G., & Kessler, R. C. (2007). The prevalence and correlates of eating disorders in the national comorbidity survey replication. Biological Psychiatry, 61, 348–358 apud Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658126 Farquhar, J. C., & Wasylkiw, L. (2007). Media images of men: Trends and consequences of body conceptualization. Psychology of Men & Masculinity, 8, 145–160 apud Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658127Lorenzen, L. A., Grieve, F. G., & Thomas, A. (2004). Exposure to muscular male models decreases men’s body satisfaction. Sex Roles, 51, 743–748 apud Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658

128 Halliwell, E., Dittmar, H., & Orsborn, A. (2007). The effect of exposure to muscular male models among men: Exploring the moderating role of gym use and exercise motivation. Body Image, 4, 278–287 apud Skorek & Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising. Sex Roles (2012) 66:655–667.pag. 658

41

B. Partea metodologiă

1. Descrierea proiectului de cercetare

Pentru această cercetare vor fi aplicate trei metode pe care le-am considerat cele mai

relevante în a răspunde la întrebările noastre de cercetare. Amintim aici cele cinci întrebări de

cercetare:

1. Ce fel de bărbat este reprezentat în filme și ce fel de bărbat este reprezentat în spoturi?

2. Cum îşi doreşte bărbatul să fie, ca cel din publicitate sau ca cel din filme?

3. De care se simte mai apropiat bărbatul român, de cel din publicitate sau din film?

4. Ce îşi doreşte bărbatul de la un film sau de la un spot, să se regăsească într-unul dintre

personaje sau să descopere o poveste inedită, ce lui nu i s-ar putea întâmpla?

5. Cum îşi doresc bărbaţii/ femeile să fie bărbatul din filme/ din publicitate?

42

Încercăm să aflăm răspunsuri atât despre cum este reprezentat bărbatul în publicitate şi în

film, dacă şi de ce este reprezentat diferit, cât şi despre cum se vede bărbatul român în raport

cu aceştia, de care se simte mai apropiat şi asemnea căruia şi-ar dori să fie. Nu am neglijat

însă nici femeile în aceast studiu şi am încercat să aflăm şi părerea acestora despre bărbatul în

film şi cum şi-ar dori acestea să fie bărbatul, mai degrabă ca cel din film sau ca cel din

publicitate.

Spotul TV urmăreşte prezentarea unui produs şi persuasiunea receptorului de a achiziţiona

acel produs în timp ce filmul are o orientare artistică. Amândouă însă pătrund în psihologie şi

extrag din realitate. Am discutat în lucrarea de faţă posibila latură artistică a publicităţii, însă

suntem de părere că principalul scop al unei reclame este de a convinge receptorul să

achiziţioneze un produs, cu alte cuvinte să vândă, în timp ce latura artistică este prezentă doar

pe un plan secundar. Din această cauză putem afirma că filmul şi publicitatea au scopuri

diferite şi plecăm de la premisa că ele prezintă în mod diferit bărbaţii şi obiceiurile lor.

În această lucrare am tratat bărbatul în trei „realităţi”: realitatea înconjurătoare, realitatea

filmului românesc şi realitatea spotului TV. Nu ne-am axat foarte mult pe legătura dintre

aceste realităţi, dar am încercat totuşi să aflăm anumite căi care le unesc, cum ar fi în ce

măsura se regăseşte bărbatul din realitatea înconjurătoare în cel din realitatea filmului sau a

spotului TV sau cum şi-ar dori bărbatul din realitatea înconjurătoare să fie bărbatul din

celalelalte două realităţi. Acestor trei realităţi am adăugat şi părerea experţilor, pe care o

considerăm însă aflată la graniţele celor trei, deoarece aceştia lucrează în domeniu fiind în

același timp prezenţi şi în realitatea înconjurătoare.

În ceea ce priveşte metodologia lucrării am utilizat trei metode de cercetare. În primul rând

este vorba de ancheta sociologică, aplicată prin intermediul chestionarului. Acesta a avut ca

scop, pe lângă altele, descoperirea modului în care bărbatul primeşte informaţia din filme şi

din reclame şi să descopere de care se simt mai apropriat şi care dintre aceştia este mai

degrabă un model pentru el.

În al doilea rând este vorba de analiza de document. Aceasta va conţine atât reclame cât şi

filme dintr-o anumită perioadă de timp în care apare bărbatul. Scopul acesteia este de a

determina diferenţele de reprezentare a bărbatului în cele două domenii analizate. În acest

sens am realizat o grilă de analiză care va fi împărţită în două : Filme artistice româneşti şi

reclame de televiziune româneşti în care apare bărbatul în perioada analizată (2011-2012).

Fiecare dintre acestea au fost la rândul lor împărţite în mai multe categorii (de exemplu

43

reclamele vor fi împărţite în funcţie de produsul pe care îl promvează iar filmele în funcţe de

genul acestora: comedie, dramă, acţiune etc.)

În al treilea rând este vorba de interviul cu experţii. Prin intermediul acestuia am încercat să

aflăm ce părere au cei care lucrează atât în domeniul publicităţii şi a filmului cât şi părerea

unui profesor expert în studiul genurilor.

Trebuie să menţionăm însă că deşi cercetarea a fost realizată la nivel naţional prezintă

anumite limitări spațiale şi sociale. În primul rând din cauză că ancheta sociologică a fost

realizată prin intermediul internetului, publicul de vârsta a treia este foarte puţin prezent,

răspunsurile fiind dominate de către indivizi cu o vârstă cuprinsă între 20 şi 30 de ani. O altă

problemă a fost alegerea spoturilor care au fost ceretate prin intermediul grilei de analiză

deoarce au fost în primul rând greu de găsit din cauză că nu am putut identifica un loc unde

acestea să fie stocate şi catalogate, iar în al doilea rând numărul mare de reclame difuzate la

televizor a presupus un timp îndelungat de vizionare şi selectare a spoturilor. În ultimul rând,

au fost greu de diferenţiat spoturile care au fost realizate de către români (doar acestea fiind

cele urmărite în grila de analiză) de cele care au fost traduse şi emise la televizor.

În ceea ce priveşte experţii, aceştia au fost greu de contactat iar timpul pe care ni l-au acordat

pentru acest studiu a fost destul de scurt. Interviurile s-au realizat atât prin intermediul

internetului cât şi prin întâlniri personale şi înregistrate cu un reportofon şi filmate cu un

aparat foto DSLR.

1.1 Aspectul chestionarului

Pentru a realiza ancheta sociologică a fost folosit ca instrument de cercetare chestionarul.

Acesta a fost compus din 36 de întrebări, una din întrebări având 24 de subîntrebări. Din

cauza lungimii chestionarului și având în vedere că mediul utilizat a fost internetul, un mediu

unde receptorul își pierde repede răbdarea și navighează de pe un site pe altul fără a rămâne

în general mai mult de două minute pe un anumit website, pentru colectarea datelor a fost

nevoie de o răspândire mai mare a chestionarului. Acesta a fost creat cu ajutorul Google Docs

iar linkul de completare

(https://docs.google.com/forms/d/1Xsf0mNOYigaADSoRsecv_pZV8cnXNQNC8QeodwZQ

44

xoc/viewform) a fost distribuit prin intermediul e-mailului și a rețelelor de socializare (în

special pe Facebook unde a fost postat pe mai multe grupuri cât mai diversificate pentru a

atinge cât mai multe persoane). Chestionarul a fost disponibil online timp de o săptămână,

timp în care au fost colectate 191 de răspunsuri. Din cele 36 de întrebări 17 au fost întrebări

închise, 12 au fost întrebări deschise iar 7 întrebări au fost mixte. Chestionarul a fost compus

din două părți.

Prima parte a urmărit comportamentul receptorului în raport cu publicitatea și filmele

românești, cât și relația acestuia cu cinematografia și televizorul.

Cea de-a doua parte a urmărit variabile socio-demografice precum vârsta, mediul de

proveniență sexul și ultimul nivel de învățământ absolvit.

Întrebările deschise au urmărit în general preferințele publicului: filmul preferat, filmul

românesc preferat, spotul de televiziune preferat, actorul preferat, alcătuirea unui top trei a

filmelor pe care noi le-am cercetat prin intermediul unei grilei de analize, prima reclamă sau

primul film care le vine în minte, pe ce personaj de film masculin ar dori să cunoscă dacă

acest lucru ar fi posibil și părererile lor legate de succesul unor anumiți actori atât la publicul

masculin cât și la publicul feminin.

Întrebările închise au urmărit în mare măsură comportamentul publicului în relație cu filmul

și publicitatea: dacă au televizor acasă, prin ce dispun de posturi TV, cât de des se uită la

filme, cât de des merg la cinematograf, cum văd filmul și publicitatea românească în raport

cu cea occidentală, ce filme au vizionat, ce filme nu au vizionat, cât și alegerea dintr-o

multitudine de scene posibile într-un film sau într-un spot TV pe aceea pe care o preferă.

Întrebările mixte au urmărit așteptările și părerile publicului în raport cu filmul și

publicitatea: cu ce așteptări vizionează un film sau un spot TV, ce cuvinte ar alege pentru a

descrie un spot de publicitate, cum se simt când văd un personaj atractiv la televizor, în ce

reclame nu este potrivită prezența bărbatului, ce genuri de filme și ce posturi TV preferă și

împreună cu cine se uită la un film.

1.2 Aspectul grilei de analiză

45

Cea de-a doua metodă de cercetare folosită în această lucrare a fost analiza de document. În

acest sens au fost realizate două grile de analiză, una pentru filmele românești și una pentru

reclamele românești. Ambele au fost realizate cu ajutorul rezultatelor obținute la chestionar.

1.2.1 Aspectul grilei de analiză a reclamelor

Grila de analiza a reclamelor este compusă din 20 de variabile și conține 40 de reclame TV

din perioada 2011-2012. Spoturile analizate au fost alese în funcție de rezultatele obținute la

ancheta sociologică. La cele două întrebări legate de reclama românească preferată și bărbatul

din publicitatea românească care le vine prima dată în minte participanțiilor, am aflat că sunt

două categorii de produse în topul răspunsurilor: (bărbatul din) reclamele la băuturi alcoolice

și (bărbatul din) reclamele la firme care oferă servicii de telefonie mobilă. În acest sens cele

mai evocate firme au fost Vodafone, Orange și Cosmote (în ceea ce privește companiile de

servicii de telefonie mobilă) și Unirea, Bergenbier și Neumarkt (în ceea ce privește băuturile

alcoolice). Următorul pas a fost identificarea reclamelor difuzate la televizor în perioada

2011-2012 la produsele mai sus menționate. Au fost identificate în total 40 de reclame: 10

spoturi la Bergebier, 8 la Neumarkt, 3 la Unirea, 8 la Cosmote, 7 la Orange și 4 la Vodafone.

Cele 40 de reclame au fost analizate prin intermediul celor 20 de variabile, dintre care 10 s-au

regăsit și în chestionar însă sub formă de preferințe, pentru a putea analiza preferințele

publicului în relație cu poveștile pe care le prezintă reclamele. Cele 20 de variabile au fost:

Produsul care este promovat, tipul de produs, când apare produsul, unde apare bărbatul în

reclamă, cu cine apare acesta, vârsta lui (estimată), trăsăturile sale principale, ce face acesta

în reclamă, statutul său financiar (estimat), dacă este sau nu pasionat de sport, dacă are

parteneră sau este singur, dacă stă mai mult cu partenera sau stă mai mult cu prietenii, dacă

are copii sau nu, dacă are un fiu sau o fiică, dacă e fidel sau are o aventură, dacă se desparte

de parteneră sau nu, dacă este sentimental sau este dur, dacă bărbatul cucerește femeia sau

femeia cucerește bărbatul, dacă este vorba mai degrabă de o prietenie între bărbați sau o

poveste de dragoste și ce mesaj este transmis.

1.2.2 Aspectul grilei de analiză a filmelor

46

În total au fost analizate 26 de personaje principale masculine din 22 de filme românești din

perioada 2011-2012. Filmele au fost alese în funcție de topul încasărilor la cinematografe în

cei doi ani analizați iar apoi au fost introduse în chestionar pentru a verifica procentul

vizionării acestora. În grila de analiză au fost introduse doar filmele care au avut un procent

de vizionare mai ridicat de 5%. Aşadar filmele care au intrat în grila noastră de analiză sunt:

„Toată lumea din familia noastră” (2012), „ Minte-mă frumos” (2012), „Visul lui

Adalbert„ (2011), „Ursul” (2011), „După dealuri” (2012), „ Domestic„ (2012), „Despre

oameni și melci” (2012), „ Și caii sunt verzi pe pereți” (2012), „Undeva la Palilula” (2012),

„ Rocker-din tată în fiu” (2012), „ O lună în Thailanda” (2012), „ Din dragoste cu cele mai

bune intenții” (2011), „Nașa” (2011), ”Loverboy” (2011), „Nuntă în Basarabia” (2011),

„Morgen” (2011), „Bună! Ce faci?” (2011), „Marți după Crăciun” (2011), „Periferic” (2011),

„ Eu când vreau să fluier, fluier” (2011), „ Poker” (2011), „Websitestory” (2011).

Acestea au fost analizate în funcție de 23 de variabile, dintre care 16 s-au regăsit și în

chestionar însă sub formă de preferințe, pentru a putea analiza preferințele publicului în

relație cu poveștile pe care le prezintă filmele românești. Astfel variabilele au fost: titlul

filmului, anul apariției, genul filmului, conflictul filmului, dacă are un final trist sau un final

fericit, vârsta personajului principal masculin (estimată), statutul financiar al acestuia

(estimat), statutul său de muncă, dacă e pasionat sau nu de sport, dacă stă mai mult cu

prietenii sau stă mai mult cu partenera, dacă este sărac dar totuși face totul pentru familie sau

mai degrabă este bogat și nu are timp de familie, dacă are copii sau nu, dacă are un fiu sau are

o fiică, dacă e fidel sau are o aventură, dacă e atrăgător sau inteligent, dacă se desparte de

parteneră sau nu, dacă iartă sau se răzbună, dacă rezolvă problema singur sau este ajutat în a

rezolva problema, dacă e violent sau e pașnic, dacă se rănește sau rămâne nevătămat, dacă e

dur sau mai degrabă sentimental, dacă bărbatul cucerește femeia sau femeia cucerește

bărbatul și dacă este vorba mai degrabă de o poveste de dragoste sau de o prietenie între

bărbați.

1.3 Aspectul interviurilor cu experții

47

Deoarece în această cercetare, precum am menționat și mai sus, bărbatul a fost analizat în trei

„realități“ diferite (cea a filmului, cea a publicității și cea înconjurătoare) am considerat că

avem nevoie de trei tipuri de experți : experți în film, experți în publicitate și experți în

psihologie. Din acest motiv am realizat și trei tipuri de interviuri, unul pentru fiecare tip de

expert.

Interviul pentru experții în film a fost de două tipuri: unul structurat și unul semi structurat.

Cel structurat a fost transmis prin internet prin intermediul e-mailului. Acesta fost compus

din 8 întrebări deschise ce au urmărit răspunsurile unor regizori și critici de film la întrebări

legate de reprezentarea bărbatului atât în film cât și în publicitate. Experții care au răspuns la

aceste întrebări sunt regizorul din Republica Moldova Igor Cobielanski și regizorul și criticul

de film Andrei Dan Dobrescu. Întrebările au fost concepute în funcție de întrebările noastre

de cercetare:

1. Persoanajele masculine din filmele dumneavoastră se bazează pe caractere pe care le

cunoaşteţi în realitate sau care este sursa inspirației?

2. Cum aţi caracteriza în cateva cuvinte bărbatul din filmul românesc post decembrist?

3. Credeţi că bărbatul din filmele româneşti este cu mult diferit de cel din filmele americane? (dacă da, de ce se întâmplă asta)

4. De ce credeţi că este reprezentat diferit bărbatul în filme faţă de cel din publicitate?

5. De care credeţi că se simte publicul masculin mai apropiat, de bărbatul român din publicitate sau din film ?

6. Cum reuşiţi să prezentaţi un personaj atât de bine într-un timp relativ scurt? Folosiți fișe de pesonaje în acest scop?

7. Ce credeţi că îşi doreşte un bărbat de la un film: să se regăsească într-un personaj sau

să descopere o poveste inedită, ce lui nu i s-ar putea întâmpla?

48

8. Cum credeţi că sunt influenţaţi bărbaţii de persoanajele masculine din filme? Credeţi că aceştia încearcă să imite ceea ce văd în filme sau mai degrabă filmele sunt cele care imită bărbaţii din realitate?

Interviul semistructurat este construit din sașe întrebări deschise și a fost inițial înregistrat cu

ajutorul unui reportofon Olympus și unei camere de fotografiat DSLR Canon 60D. Expertul

care a răspuns la acest interviu este regizorul clujan și președintele Festivalului Inernațional

de Film Transilvania, câștigătorul premiului pentru cel mai bun scurtmetraj, la gala

Academiei de Film Europene (EFA) Tudor Giurgiu. Acesta a fost transcris pe calculator într-

un document Microsoft Word imediat după ce interviul a fost înregistrat. Locul de desfășuare

a interviului a fost ales de către cel intervievat și anume într-un birou la sediul TIFF.

A fost realizat şi un interviu cu un expert în domeniu publicităţii Adrian Demian-Groza, de la

agenția de publicitate Trend Comunications. Acesta a fost semi structurate și a fost realizat cu

ajutorul aceluiași reportofon și aceleiași camere foto iar mai apoi au fost transcrise pe

calculator într-un document Microsoft Word. Locul de desfășurare a interviului a fost ales de

către cel intervievat, la sediul central Trend Comunications.

Ultimul tip de interviu cu un expert, cel ce urmărea aflarea răspunsurilor unui expert în

psihologie a fost realizat prin intermediul e-mailurilor. Primul pas a fost contactarea

profesoarei de psihologie Elisabeth Ponocny-Seliger din cadrul Universității Viena, autoarea

cărții „ Männer in den Medien” carte pe care am citat-o în mai multe rânduri în partea

teoretică a acestei lucrări, iar mai apoi i-am trimis acesteia un document Microsoft Word cu

cele șapte întrebări. După completarea acestora, răspunsurile ne-au fost trimise tot prin

intermediul e-mailul-ului iar acestea au fost traduse din limba germană în limba română. Cele

șapte întrebări au urmărit părerea profesoarei despre reprezentarea bărbatului în film și în

publicitate cât și modul în care bărbatul percepe această reprezentare :

1. Rezultatele noastre arată că bărbatul din filme este reprezentat diferit față de cel din

publicitate. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

2. Cum ați caracteriza bărbatul reprezentat în publicitate?

3. Cum ați caracteriza bărbatul reprezentat în filme?

49

4. În România sunt difuzate multe reclame care sunt produse în alte țări. Ce efecte

credeți că are asupra spectatorului (vorbim aici mai ales de publicul masculin) faptul

că sunt prezetate astfel valori care nu corespund neapărat cu cele românești?

5. De ce credeți că se uită un bărbat la un film: pentru a se regăsi într-unul dintre

personaje, sau mai degrabă pentru a descoperi o poveste inedită ce lui nu i s-ar putea

întâmpla?

6. Descoperirile noastre arată că bărbatul român se identifică mai degrabă cu bărbatul

din filme decât cu bărbatul din publicitate. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

7. Credeți că mediile au puterea de a infulența comportamentul publicului sau că mai

degrabă publicul este cel care are puterea mai mare asupra mediilor. Altfel spus,

credeți că mediile sunt o oglindire a realității sau că acestea distorsionează realitatea și

o prezintă altfel decât este, pentru a putea atinge anumite scopuri?

1.3.1 Prezentarea experților

Tudor Giurgiu este un producător și regizor de film. S-a născut în anul 1972 în Cluj-Napoca.

El a reagizat atât scurt metraje, lung metraje ficționale cât și filme documentare. A câștigat

mai multe premii de film, dintre care cel mai important de menționat este premiul pentru cel

mai bun scurt-metraj „ Superman, Spiderman sau Batman” acordat de către Academia de

Film Europen (EFA). El este inițiatorul și președintele Festivalului Internațional de Film

Transilvania și deține propria companie independentă de producție de film, Librafilm. Primul

său lung metraj regizat a fost “Legături bolnăvicioase” în anul 2006.

Igor Coblielanski este un scenarist și regizor de teatru și film din Republica Moldova. S-a

născut în 1974 în orașul Comrat. A urmat cursurile Facultății de Regie Film și TV din cadrul

Academiei de Teatru și Film din București (1991-1995) după care s-a reîntors în Republica

Moldova unde a regizat mai multe filme, atât filme documentare cât și filme artistice. Filmele

sale au câștigat mai multe premii printre care amintim premiul pentru cel mai bun scurt

50

metraj din cadrul Zilelor Filmului Românesc de la Festivalul Internațional de Film (TIFF),

ediția a VII-a (2008) pentru filmul „Plictis și Inspirație”. El este cunoscut în special pentru

filmele sale de scurt metraj care prezintă într-un mod amuzant felii din viața unor oameni

obișnuiți.

Andrei Dan Dobrescu s-a născut în 1982 în Brașov. A studiat mai întâi Comunicare și Relații

Publice iar mai apoi în din 2007 Regie Film la Universitatea Națională de Artă Teatrală și

Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. În prezent acesa este regizor și și

scenarist, realizând scurt-metraje de ficțiune și documentare dar este și redactor șef la revista

„Film Menu”.

Adrian Demian-Groza este Media Analyst și Research Coordinator la o agenție de publicitate

din Cluj-Napoca. El s-a născut în localitatea Cugir și a absolvit Facultatea de Științe Politice,

Administrative și ale Comunicării în 2004. Din același an a început să lucreze la agenția

Trend Communications unde lucrează și în prezent.

Mag. Dr. Elisabeth Ponocny-Seliger s-a născut în 1970 în Lillenfeld. A absolvit Facultatea de

Psihologie în cadrul Universității Viena în 1992. Ea este autoarea mai multor cărți, printre

care și „Männer in den Meien”, carte pe care am citat-o în mai multe rânduri. În prezent ea

este profesoară la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Viena.

2. Ilustrarea şi interpretarea rezultatelor cercetării

2.1 Rezultatele anchetei sociologice

Chestionarul aplicat online a fost completat în total de 191 de persoane dintre care 62% (119

persoane) au fost de sex feminin și 38% (72 de persoane) au fost de sex masculin. Suntem de

părere că au completat mai multe femei decât bărbați deoarece acestea sunt mai cooperante și

dacă e să amintim teoria propusă de Doreen Kimura, teorie pe care am analizat-o mai pe larg

în partea teoretică, putem afirma că aceasta poate fi una din cauzele acestei completări a

chestionarului inegală între sexe. Conform acestei teorii, la majoritatea femeilor empatizarea

este mai dezvoltată. Acest lucru este rezultatul unei altei limitări a chestionarului prin

intermediul internetului, al faptului că este greu de controlat câte persoane de sex masclin și

51

câte persoane de sex feminin îl vor completa. Cea mai tânără persoană care a completat

chestionarul are o vârstă de 15 ani, în timp ce cea mai vârstincă are 59 de ani. 16% dintre

aceștia au o vârstă cuprinsă între 15 și 18 ani, 43% dintre aceștia au au o vârstă cuprinsă între

19 și 24 de ani, 19% au o vârstă cuprinsă între 25 și 30 de ani, 16% au o vârstă cuprinsă între

31 și 39 de ani iar 6% au o vârstă cuprinsă între 40 și 59 de ani. Majoritatea provin din

mediul urban 92% (176 de persoane) în timp ce doar 8% dintre persoane provin din mediul

rural (8%).

O altă diferență mare de procente reprezintă numărul de persoane care au televizor acasă față

de cele care nu au. Astfel 90% dintre persoanele chestionate (171 de persoane) posedă un

televizor iar numai 10% (20 de persoane) nu au un televizor în casă. Dintre aceștia 74%

dispun de posturi de televiziune prin cablu, 22% prin satelit iar 4% au ales opțiunea “altele”.

Un lucru interesant pe care l-am descoperit este faptul că persoanele chestionate se uită destul

de rar la filme la televizor. Cei mai mulți se uită mai rar de o dată pe lună (41 %), urmați de

cei care se uită o dată pe săptămână (26%) și de cei care se uită o dată pe lună (20%). Doar

6% din persoanele chestionate se uită zilnic la un film la televizor. Acest lucru considerăm că

este efectul pe care îl are internetul și pirateria în societatea contemporană, mai ales în rândul

tinerilor (majoritatea celor chestionați au o vârstă tânără). Filmele sunt mult mai accesibile în

mediul online și marele avantaj îl prezintă faptul că acestea pot fi alese în funcție de

preferințe și pot fi urmărite oricând, fără a depinde de ore fixe de difuzare și pauze publicitare

ca în cazul filmelor la televizor sau în cazul filmelor la cinematograf. Un alt avantaj al

filmelor disponibile pe internet este că acestea pot fi urmărite oricând și oriunde (mai ales

prin introducerea în zilele noastre a internetului portabil prin stick). Totuși subliniem faptul

că nu încurajăm pirateria, aceasta fiind ilegală și incorectă față de casele de producție.

6%7%

26%

20%

41%ZilnicO dată la două zileO dată pe săptămânăO dată pe lunăMai rar

52

Cât de des urmăriți filme la televizor?

Spunem că acesta ar putea fi efectul pe care îl are internetul deoarece am constatat că

persoanele chestionate nu văd foarte des filme la televizor dar nici nu frecventează foarte des

cinematograful. 43% (93 de persoane) merg la cinema mai rar decât o dată pe lună, 36% (68

de persoane) merg o dată pe lună, 10% (19 persoane) merg o dată la două săptămâni și doar

6% (11 persoane) merg o dată pe săptămână.

6%

10%

36%

49%

Cât de des mergeți la cinematograf?

O dată pe ziO dată pe săptămânăO dată la două săptămâniO dată pe lunăMai rar

Nu excludem nici ipoteza că persoanele chestionate nu sunt fani ai filmului sau pur și simplu

nu au timpul necesar pentru a viziona filme mai des preferând alte morduri de relaxare. O altă

explicație posibilă poate fi creșterea industriei de seriale TV și mai ales cea a Sitcom-urilor.

Accentuăm Sitcom-urile din toate tipurile de seriale deoarece am descoperit prin intermediul

chestionarului că genul preferat de film al publicului este comedia. Astfel 159 de persoane au

ales printre genurile favorite de film comedia. Pe locul doi se clasează în mod surprinzător un

gen aflat la polul opus, drama, cu 118 alegeri. Locul trei este ocupat de comedia romantică cu

103 alegeri (acest lucru se datorează cel mai probabil numărului mai mare de femei care au

completat chestionarul) fiind urmat de filmele de acțiune (102 alegeri), animații (96 de

alegeri), thriller (84 de alegeri), filme istorice (67 de alegeri) science fiction și fantasy (66 de

alegeri), biografice (55 de alegeri), scurt-metraje (48 de alegeri) și horror (45 de alegeri).

Cel mai urmărit post de către cei care au patricipat la acest chestionar este ProTV, cu un

procent de 21%. Interesant este că locul doi este ocupat de HBO (Home Box Office) cu 20%

din voturi. Spunem că acest lucru este interesant din caza răspunsurilor mai sus discutate, din

care am aflat că majoritatea se uită mai rar de o dată pe lună la un film la televizor, iar postul

HBO nu difuzează decât filme și seriale toată ziua. Din nou putem menționa aici creșterea

53

vizionării serialelor, ce ar putea fi o explicație a faptului că HBO ocupă locul doi în acest

clasament.

Locul trei este ocupat de cei care au ales opțiunea altele cu 12 procente. Printre aceste posturi

regăsim de multe ori Discovery, National Geographic, Eurosport, UTV, AXN, Universal,

Diva dar și altele. În continuarea topului se află posturile Antena 1 (9%), Antena 3 și

MTV(8%), Prima TV, TVR1 și Realitatea cu 4%.

În ceea ce privește preferințele vizionării filmelor, cei mai mulți au ales opținea „mă uit

singur la film” (139 de alegeri), fiind urmată de opțiunile „cu prietenii” (126 de alergeri), „cu

partenerul” (118 alegeri) și „cu familia” (56 de alegeri).

Cu cine vizionați un film

Am încercat să aflăm filmul preferat pentru a identifica dacă filmele cu cele mai multe alegeri

au un personaj prinicipal masculin iar dacă acesta este unul puternic și dur sau mai degrabă

unul sentimental. Filmul de pe primul loc are în mod clar personaje principale masculine,

majoritatea fiind puternice, dure, eroi. Este vorba de trilogia The Lord of the Rings, regizat de

Peter Jackson, care a strâns 14 alegeri. În filmul de pe locul doi, Inception (2010), care a

strâns 6 alegeri, personajul principal este de asemnea masculin. În acest caz însă, personajul

interpetat de Leondaro DiCaprio nu poate fi clasificat drept un bărbat dur, un exemplu de

masculinitate, ci mai degrabă unul sentimental, având în vedere că acesta alege la un moment

dat în film să rămână într-o lume fictivă, o lume a spațiului oniric deoarece numai acolo poate

fi împreună cu soția sa. Pe locul trei s-au clasat 2 filme cu 4 alegeri: Pulp Fiction(1994) și A

Clockwork Orange (1971), ambele având personaj principal masculin. Topul filemlor

preferate este continuat de către mai multe filme cu 3 alegeri, majoritatea dintre ele având un

personaj principal masculin: the Shawshank Redemption(1994), Pride and Prejudice (2005),

The Curious Case of Benjamin Button (2008), Scent of a Woman (1992), Iron Man 3 (2013),

54

Silence of the Lambs (1991), Cloud Atlas (2012) și seria Pirates of the Carribean. Cinci

persoane au menționat faptul că nu au un film preferat sau că nu pot să aleagă doar unul.

Filmul de pe locul întăi ocupă aceeași poziție și într-o cercetare asemănătoare cu a noastră

făcută în Austria, o țară nu foarte îndepărtată de România. În acel studiu însă, locurile doi și

trei au fost ocupate de Matrix (1999 și 2003), care nu se regăsește în topul preferințelor celor

chestionați de noi, repsectiv Pulp Fiction (1994), care ocupă locul trei în clasamentul nostru.

Dintre acestea topul pe genuri arată în felul următor:

Filmul preferat al femeilor chestionate: Primul loc este ocupat de „The Lord of the Rings”,

urmat de „Jeux d`enfant (Love me if you dare)”. Locul trei este împărțit de două filme și

anume „Cloud Atlas” și „Pirates of the Caribbean”.

Filmul preferat al bărbaților: Pe primul loc se situază din nou „The Lord of the Rings”. Pe

locul doi se află două filme care au primit același număr de alegeri “The Shawshank

Redemption” și “Inception”. Și pe locul al treilea se află două filme, și anume „ Pulp Fiction”

și „A Clockwork Orange”.

În ceea ce privește actorul preferat, cele mai multe alegeri le-a primit Johnny Depp, 19

persoane considerându-l actorul preferat. 14 alegeri a avut actorul Robert Downey Junior, iar

locul trei a fost ocupat de Anthony Hopkins cu 11 alegeri. Topul a fost urmat de Brad Pitt, Al

Paciono și Morgan Freeman, fiecare cu câte 7 alegeri, apoi Bruce Willis, Adam Sandler și

Tom Hanks cu câte 5 alegeri. 7 Persoane au menționat că nu au un actor prferat.

Participanții au fost rugați să aleagă, de asemnea, filmul lor românesc preferat. Am ales să

punem această înterbare din mai multe motive. În primul rând am dorit să aflăm dacă acestea

au un personaj principal masculin și de asemenea în ce perioadă au fost făcute filmele cu cele

mai multe voturi. Cele mai multe voturi (30) a primit filmul Filantropica (2002), regizat de

Nae Caranfil, având-ul în rol principal pe Mircea Diaconu. Pe locul doi s-a clasat, cu 16

voturi, un film care nu are un personaj principal masculin și este mai recent: După dealuri

(2012) regizat de Cristian Mungiu. Pe locul trei, cu 10 voturi, se află o serie de filme mai

vechi și anume seria BD (Brigada Diverse), film în care persoanajele principale sunt

masculine și sunt interpretate printre alții de Toma Caragiu și Jean Constantin. Topul este

urmat de un alt film mai vechi, dar tot cu un persoanj masculin în rolul principal, Nea Marin

milardar (1979) regizat de Sergiu Nicolaescu și seria de scurt metraje Amintiri din epoca de

aur (2009) regizate de Cristian Mungiu, ambele având 9 voturi. Important de menționat aici

55

este faptul că 23 de persoane au menționat că nu au un film românesc preferat, fie din cauză

că nu se uită la filme în general, fie că nu le plac filmele românești.

În relație cu întrebarea anterioară participanții au fost rugați să precizeze actorul lor preferat

din filmele românești. Cele mai multe alegeri le-a avut în mod surpinzător Florin Piersic. Nu

ne așteptam la acest rezultat deoarece persoanele chestionate au în cea mai mare măsură o

vârstă tânără. O explicație pentru care acest lucru s-a întâmplat poate fi faptul că persoanele

cu o vârstă mai înaintată, cei 6% cu vârsta cuprinsă între 40 și 59 de ani să-l fi ales pe acesta

ca fiind actorul lor preferat din filmele românești. O altă explicație pe care am găsit-o a fost

faptul că actorii românești nu sunt în general foarte cunoscuți după nume, pe când Florin

Piersic este cunoscut de către majoritatea oamenilor din România. Locul doi în preferințele

actorilor de film românesc este ocupat de către Dragoș Bucur, cu 13 alegeri. Acesta a jucat în

general în filme ce prezintă “felii de viață” precum rolurile sale din „Polițist, adjectiv” sau

„Boogie”. Acest lucru ne interesează deoarece una din întrebările noastre de cercetare este

dacă publicul dorește să se identifice cu personajul din filme. Vom discuta însă despre acest

lucru mai pe larg mai târziu în această lucrare. Pe locul trei s-au clasat, la egalitate, Gheorghe

Dinică și Horațiu Mălăele amândoi cu 10 alegeri. Câte 8 alegeri s-au efectuat pentru Marcel

Iureș, Toma Caragiu și Sergiu Nicolaescu. Cele 23 de persoane care la întrebarea anterioară

au menționat că nu au un film românesc preferat, nu au avut nici un actor românesc preferat,

un lucru, de altfel, destul de previzibil.

Am încercat să aflăm ce bărbații sunt văzuți ca fiind de succes în rândul publicului feminin și

care sunt caractersticile care îi fac de succes. Cele mai multe alegeri la întrebarea “Care actor

de sex masculine credeți că are lipici la femei și de ce” cele mai multe alegeri (31) le-a primit

actorul Johnny Depp. Printre motiviele alegerii acestuia regăsim aspectul, stilul vestimentar,

carisma și faptul că este amuzant și “reprezintă imaginea bărbatului rebel dar matur în același

timp”. Cu 30 de alegeri, pe locul doi, se află Brad Pitt. Motivările alegerii au fost faptul că

arată bine, e șarmant, talentul actoricesc, el fiind un „fel de Făt Frumos al Hollywood-ului“.

Pe locul, 3 cu 17 alegeri, se află Robert Downey Junior pentru talentul actoriscesc, pentru

aspectul fizic, șarmul său și pentru că are o animită „carsimă misterioasă”. Acesta este urmat

de George Clooney cu 16 alegeri. Din motivele alegerii acestuia menționăm din nou carisma,

aspectul fizic, șarmul și „că deși e în vârstă are atitudine de bad boy”. Încheiem acest top cu

actorul Ryan Gosling care a fost ales de 12 ori datorită aspectului și accentului său și “pentru

că joacă roluri în care este vulnerabil din punct de vedere sentimental”.

56

Următoarea întrebare le-a solicitat celor chestionați un răspuns în ceea ce privește actori care

au priză la publicul masculin. Din nou am solicitat chestionaților să motiveze alegerea făcută.

Am urmărit astfel ceea ce consideră ei a fi masculin și descoperirea unor trăsături care fac

anumiți bărbați să fie idolatrizați de către alți bărbați. Cele mai multe alegeri le-a strâns

actorul Jason Statham (16). Dintre principalele motive pentru care acesta a fost ales

menționăm masculinitatea pe care o emană, duritatea, puterea, faptul că joacă în filme de

acțiune iar „bărbații se identifică într-un asemenea caracter dur care rezolva situații

imposibile”. Locul doi este ocupat de către Brad Pitt, care a avut în total 13 alegeri. Motivele

prinicpale pentru alegerea acestuia au fost faptul că este arătos, frumos, are sex appeal,

„deoarece corespunde stereotipiei bărbatului actual: faimă, bani, aspect” sau pentru modul în

care a jucat în anumite roluri. Brad Pitt este urmat de Vin Diesel cu 9 alegeri datorită

aspectului fizic, duritatea emanată, din cauză că este impunător, periculos, dur și este

„înconjurat întotdeauna de femei și de mașini puternice”. Următorii doi bărbați au stâns ambii

câte 7 alegeri. Este vorba de Robert Downey Junior și de Johnny Depp. Pentru primul

motivele principale au fost faptul că emană masculinitate, joacă în filme de acțiune și este

“arogant într-o manieră sarcastică”. În ceea ce privește alergerea făcută pentru Johnny Depp

dintre motive menționăm faptul că arată bine și că intră în pielea oricărui personaj.

Concluzionăm la această întrebare faptul că principalele caracteristici pentu care un bărbat

este văzut ca fiind un model pentru alți bărbați sunt duritatea, masculinitatea, aspectul fizic,

autoritatea și faptul că joacă în filme de acțiune. Deși câțiva dintre actori se regăsesc și la

întrebarea aceasta și la întrebarea anterioară, intereasant de observat este faptul că motivarea

este făcută din punct de vedere al unor caracteristici diferite. Să luăm exemplul lui Robert

Downey Junior care este prezent în ambele topuri. Dacă pentru faptul că are succes la bărbați

motivările principale au fost că emană masculinitate, aroganța și faptul că joacă în filme de

acțiune, succesul lui în rândul publicului feminin a fost definit prin termeni precum carismă,

șarm, aspect fizic și talentul actoricesc. Cu alte cuvinte, putem spune că un bărbat poate avea

succes la publicul femnin dar și la cel masculin în același timp, însă prin caracteristici diferite

pentru fiecare, sensibilitatea fiind cea care este apreciată de publicul feminin, în timp ce

duritatea și puterea sunt apreciate de publicul masculin.

Am încercat de asemenea să aflăm ce personaj masculin de film ar dori cei chestionați să

cunoască dacă acest lucru ar fi posibil. Am vrut să aflăm acest lucru deoarece putem afla ce

tip de bărbat ar dori publicul să existe în viața de zi cu zi. Pe primul loc s-au clasat cu 16

alegeri personajele de film interpretate de de Robert Downey Junior (Iron Man, Sherlock

57

Holmes). Locul al doilea îl ocupă personajele interpretate de Johnny Depp cu 11 alegeri(în

special Jack Sparrow dar și altele). Personajele jucate de Morgen Freeman ocupă locul al

treilea cu 6 alegeri. Observăm aici că actorii Brad Pitt și Jason Statham care în întrebările

anterioare erau printre fruntași nu au avut decât câte două alegeri fiecare.

Prin următoarele întrebări din chestionar ne-am concentrat mai mult pe filmul românesc. Am

descoperit că filmele românești nu sunt foarte vizionate, deși majoritatea (48%) au considerat

că sunt la fel de bune ca cele străine. 20% au considerat că acestea sunt mai slabe decât

filmele străine, 19% că sunt mult mai slabe în timp ce doar 11% au considerat că sunt mai

bune și 5% că sunt mult mai bune. Pe o scară de la unu la cinci, unde unu înseamnă foarte des

și cinci înseamnă foarte rar, 40% se uită foarte rar la filme românești. 20% au ales opțiunea 4,

26% opțiunea 3, 8% opțiunea 2 iar numai un procent de 5% se uită foarte des la filme

românești.

Cum vi se par filmele românești în comparație cu filmele străine (1= mult mai bune, 5= mult mai slabe)

În continuare, persoanele au fost rugate să bifeze filmele din grila noastră de analiză pe care

le-au văzut. Un singur film a fost avut un procent de vizionare mai mare de 50%: „Eu când

vreau să fluier, fluier„ (2011) cu un total de 121 de vizionări (63%).

„Eu când vreau să fluier, fluier” (2011) : L-am văzut/ Nu l-am văzut

Celălalte 26 de filme au avut procente de vizionare între 3 și 37% : „După dealuri” (2012)

37% (71 de persoane), „Toată lumea din familia noastră”(2012) 14% (26 de persoane),

„Cooming soon” (2012), 3% (5 persoane), „Domestic” 8% (16 persoane), „Aglaja, de ce

58

fierbe copilul în mămăligă” (2012) 4% (8 persoane), „Minte-mă frumos” (2012) 20% (38 de

persoane), „Despre oameni și melci” (2012) 36% (69 de persoane), „Și caii sunt verzi pe

pereți” (2012), 17% (33 de persoane), „Undeva la Palilula” (2012) 17% (32 de persoane),

„Trei zile până la Crăciun” 15% (28 de persoane), „Rocker„(2012) 14% (27 de persoane), „O

lună în Thailanda” (2012) 13% (25 de persoane), ”Orizont” (2012) 7% (13 persoane),

„Kiddo” 4% (8 persoane), „Din dragoste cu cele mai bune intenții” (2011) 20% (39 de

persoane), „Visul lui Adalbert” (2011) 6% (12 persoane), „ Ursul” (2011) 12% (23 de

persoane), „Nașa” (2011) 20% (38 de persoane), „Loverboy” (2011) 37% (70 de persoane),

„Nuntă în Basarabia” 24% (45 de persoane), „Morgen” (2011) 11% (21 de persoane), „Bună,

ce faci?” (2011) 30% (58 de persoane), „Marți după crăciun„ (2011) 26% (50 de persoane),

„Periferic” (2011) 16% (31 de persoane), „Websitestory” 12% (22 de persoane) și „Poker”

(2011) 27% (51 de persoane).Participanții au fost după aceea rugați să alcătuiască un top 3 al

filmelor din lista prezentată. Problema care a aparut aici a fost faptul că mulți nu au vizualizat

nici măcar trei filme din cele propuse, astfel încât considerăm acest top nereprezentativ.

Urmatoarea parte a chestionarului s-a axat mai mult pe publicitate. În acest sens persoanele

care au participat la chestionar au fost rugate să aleagă pe o scară de la unu la cinci, unde unu

înseamnă foarte des iar 5 înseamnă foarte rar, cât de des se uită la reclamele TV. Majoritatea

(34%) se uită foarte rar la spoturi TV, 13% se uită rar, 32% din când în când, iar 9% se uită

foarte rar. Faptul că majoritatea se uită foarte rar se poate motiva prin răspunsurile la

următoarea întrebare care cerea participanților să aleagă dintr-o listă de cuvinte pe cele mai

potrivite pentru a descrie publicitatea. Principalele cuvinte pe care le-au ales au fost negative

la adresa reclamelor: 19% au ales printre altele opțiunea „enervante”, 16% opțiunea

„exagerate”, 14% opțiunea „stresante”, 9% opțiunea „inutile”, 6% alegând opțiunea „sexiste”.

Cu toate acestea au fost persoane care au ales și opțiuni pozitive sau neutre, 17% considerând

reclamele amuzante, 11% informative, 4% importante în decizia de cumpărare și doar 1%

considerându-le persuasive. Putem aminti aici de gradul de rezistență la persuasiune despre

care am vorbit și în partea teoretică, publicul fiind conștient că scopul reclamelor este de a

convinge iar de aceea procentele persoanelor care le-au considerat persuasive este extrem de

scăzut.

59

Cum sunt reclamele de la televizor după părerea dumneavoastră

Prin următoarea întrebare am încercat să aflăm la ce produse nu sunt potriviți bărbații să facă

reclamă. Acest întrebare a avut ca scop să descopere dacă există într-adevăr o gândire

stereotipică a publicului românesc în ceea ce privește rolurile genurilor. 36% consideră că

bărbatul nu se potrivește în reclamele la produse de curățat, 30% consideră că bărbatul nu

este potrivit în reclamele pentru produse cosmetice, 23% sunt de părere că bărbatul nu este

potrivit în reclamele pentru produse alimentare și de gătit iar 11% au ales varianta „Altele”

dintre care enumerăm „la produse pentru copii”, ”absorbante”. Prin urmare putem afirma că

bărbații sunt văzuți ca având roluri tradiționaliste, departe de treburile casnice și sarcinile de

creșterea și educarea copiilor. Acest lucru l-am observat însă și la analiza de document, unde

vom vorbi mai pe larg despre acest subiect.

În ceea ce privește reclama românească preferată, cele mai multe voturi le-a strâns campania

de promovare Cosmote (20 de voturi), imediat urmată de campania Orange cu 19 voturi.

Campania pentru o altă companie de telefonie, Vodafone, a primit 18 voturi fiind urmată de

reclamele la coniacul Unirea și la berea Bergenbier cu 11 voturi.

Printr-o întrebare deschisă am cerut pariticipanților să numească primul bărbat care le vine în

minte în momentul în care se gândesc la publicitate. Pe primul loc cu 14 alegeri s-au situat

Smiley pentru rolurile din reclamele Cosmote. Pe locul doi s-a situat cu 13 alegeri „Dorel”

din reclamele coniacului Unirea. Aceștia sunt urmați de bărbatul din reclamele campaniei

Vodafone „Maximia” cu 10 voturi și bărbații de reclamele de la bere („Bergenbier”,

„Neumarkt”) cu 7 voturi.

Participanții la chestionar au fost intrebați cum li se par reclamele românești în comparație cu

cele străine, pe o scara de la 1 la 5, 1 însemnând mai slabe și 5 mai bune. Majoritatea (46%) a

60

ales numărul 3, ceea ce înseamnă că ei nu percep diferențe majore între reclamele românești

și cele străine. 43% au fost de parere ca reclamele românești sunt mai bune (au ales numerele

4 sau 5) iar numai 22 de persoane (11%) sunt de părere că reclamele romănești sunt mai slabe

(au ales numerele 1 sau 2).

Cum vi se par filmele românești în comparație cu filmele străine (1= mult mai bune, 5= mult mai slabe)

În continuare le-am dat șansa participanților să intre în pielea unui scenarist să să aleagă din

26 de scene sau scenarii independente unul de altul, toate având un personaj principal

masculin, pe aceea pe care o preferă. Întrebarea a venit cu o explicație că poate fi vorba atât

de o scenă sau un scenariu dintr-un film cât și dintr-un spot publicitar. Astfel vom putea

urmări dacă preferințele publicului sunt în concordanță cu ceea ce prezintă filmele și

reclamele românești, majoritatea variabilelor de la această întrebare fiind introduse și în grila

de analiză. Vom analiza pe scurt rezultatele obținute iar mai târziu le vom compara și cu

rezultatele grilei de analiză.

54% (104 persoane) preferă o poveste de dragoste în favoarea unei prietenii între bărbați.

65% (124 de persoane) preferă ca personajul principal să fie dur și doar 35% preferă ca acesta

să fie sentimental.

54%46%

Poveste de dragoste Prietenie între bărbaţi

61

70% ( 134 de persoane) preferă un scenariu în care prietenul personajului principal moare iar

30% preferă un scenariu în care familia personajului principal moare.

În ceea ce privește dacă personajul principal să se rănească de-a lungul reclamei/ filmului

părerile au fost împărțite aproape egale, 96 de persoane preferând un scenariu unde

personajul principal se rănește iar 95 de persoane preferă ca acesta să rămână nevătămat.

Dacă la această întrebare lucurile sunt echilbarate, la următoarea întrebare, care le dădea

participanților posibilitatea de a alege dacă personajul principal să fie violent sau să fie

pașnic, diferența dintre alegeri este mai mare. Astfel 72% (137 de persoane) preferă ca acesta

să fie pașnic.

60% (115 persoane) preferă un scenariu în care personajul își rezolvă problemele singur iar

40% (76 de persoane) au ales opțiunea ca acesta să fie ajutat de către alții pentru a putea

rezolva problema.

Majoritatea (57%) preferă ca personajul principal din reclame sau din filme să aibe o familie

iar 43% preferă ca acesta să fie singur.

101 persoane (53%) preferă ca bărbatul din rolul principal să fie iertător, în timp ce 90

preferă ca acesta să nu ierte și să se răzbune.

În ceea ce privește relația acestuia cu soția, 74% (141 de persoane) preferă ca bărbatul să

rămână până la finalul filmului sau al spotului împreună cu soția iar 26% (50 de persoane) au

ales opțiunea ca acesta să se despartă de soție. Tot legat de relația bărbatului cu soția

participanții au avut de ales între un bărbat fidel și un bărbat care își înșală soția. O majoritate

de 71% (135 de persoane) au ales ca bărbatul să fie fidel în timp ce 29% preferă un scenariu

unde bărbatul își înșală soția.

64% (122 de persoane) preferă un film sau o reclamă în care bărbatul să fie sărac dar să facă

totul pentru familie în timp ce restul de 36% preferă ca acesta să fie bogat dar să nu aibe timp

de familie.

O altă diferență mai mare de procente o găsim între opțiunea de a alege dacă bărbatul din

reclamă sau din film să fie mai degrabă atrăgător sau inteligent. 71% (135 de persoane)

preferă ca acesta să fie inteligent.

62

În ceea ce privește începutul unei relații, 62% (118) preferă ca bărbatul să o cucerească pe

femeie în timp ce 38% (73 de persoane) preferă situația opusă în care femeia îl cucerește pe

bărbat.

Dacă e vorba de o luptă între două persoane pentru a cuceri pe cineva, 68% (130 de persoane)

preferă ca doi bărbați să se lupte pentru o femeie în timp ce restul de 32% (61 de persoane)

preferă o luptă între două femei pentru a cuceri un bărbat.

Participanții au avut de ales între un scenariu unde personajul principal masculin moare și un

scenariu unde prietena personajului principal masculin moare. 57% (109 persoane) au ales

scenariu în care prietena personajului principal moare iar 43% (82 de persoane) au ales

alternativa.

Următoarea întrebare le-a solicitat celor chestionați să aleagă între o reclama sau un film unde

bărbatul are copii și o reclama sau un film unde bărbatul să nu aibe copii. O majoritate de

61% (117 persoane) preferă ca bărbatul să fie tată, iar 39% (74 de persoane) au ales varianta

în care bărbatul nu are copii. În privința sexului copilului, 51% preferă ca acesta să fie de sex

masculin în timp ce 49% (93 de persoane) preferă ca acesta să fie de sex feminin.

Am urmărit și preferințele publicului în ceea ce privește comportamentul social al bărbatului

dintr-un rol principal. În acest sens 66% (127 de persoane) preferă ca acesta să aibe mai mulți

prieteni decât mai degrabă mai mulți dușmani.

61% (116 persoane) au ales un scenariu de film sau de reclamă unde bărbatul își petrece mai

mult timp cu partenera de viață, în timp ce 39% au preferat ca acesta să își petreacă mai mult

timp cu prietenii.

În privința pasiunii bărbatului pentru sport, 63% (120 de persoane) preferă ca personajul

principal să fie pasionat e sport iar 37% (71 de persoane) au ales varianta ca acesta să nu fie

pasionat de nici un sport.

Am vrut să aflăm și în ce măsură este acceptată homosexualitatea în reprezentarea bărbatului

în publicitate și în film. Pentru a afla acest lucru le-am dat posibilitatea să aleagă între un

scenariu de film sau de reclamă unde personajul principal este fie o femeie fie un bărbat

homosexual, singura opțiune de scenariu unde puteau alege un personajul principal care să nu

fie masculin. La această întrebare 80% (152 de persoane) au ales varianta ca personajul

principal să fie femeie și doar 20% (39 de persoane) au preferat ca personajul din rolul

63

principal să fie un homosexual. Cu același scop le-am oferit participanților posibilitatea de a

alege înte o scenă în care două femei se sărută și o scenă în care doi bărbați se sărută. Deși

majoritatea participanților au fost femei, la această întrebare s-a înregistrat cea mai mare

diferență de procente, 86% (165 de persoane) au ales scena în care două femei se sărută în

timp ce numai 14% (26 de persoane) au ales-o pe aceea în care doi bărbați se sărută.

Acest rezultat ne arată două lucruri. În primul rând că homosexualitatea nu este bine primită

de publicul român pe ecrane și în al doilea rând că dacă au de ales, preferă o relație între două

femei decât o relație între doi bărbați.

Am descoperit un lucru care întărește afimația precum că publicul din România are anumite

prejudecăți în ceea ce privește rolurile unui bărbat și rolurile unei femei în societate. 73%

(139 de persoane) sunt de părere că o femeie trebuie să apară într-o reclamă pentru un

detergent în timp ce 27% acceptă și prezența unui bărbat într-o astfel de reclamă.

Am ales să punem aceste 26 de subîntrebări în această formă deoarece dacă am fi dat o listă

din care participanții ar fi putut alege mai multe atribute cum ar dori să fie bărbatul din

publicitate și cel din film am fi primit cu sigurnață răspunsuri că acesta trebuie să fie și

atrăgător și inteligent, să aibe și un fiu și o fiică etc. obținând astfel un portret idealizat al

bărbatului.

Am aflat că deși bărbatul din publicitate este idealizat și este mai „aspirațional” precum

afirmă și unul dintre experții intervievați, Tudor Giurgiu, bărbații chestionați ar dori să fie

mai degrabă ca cei din filmul românesc decât ca cei din publicitata românească. În acest sens

83% dintre participanții au afirmat că își doresc să fie ca bărbatul din filmele românești.

64

83%

17%

Cum ai vrea să fii mai degrabă? Ca bărbatul din publicitate sau ca bărbatul din film?

Ca bărbatul din film ca bărbatul din publicitate

Cu toate acestea doar 66% se simt mai apropiați de bărbatul din film decât de bărbatul din

publicitate.

De bărbatul din reclamele

româneşti; 34%De bărbatul din

filmele româneşti; 66%

Și femeile preferă ca bărbatul să fie mai degrabă ca cel din filmul românesc decât ca cel din

spoturile TV românești. 89% dintre femei preferă ca băratul să semene cu cel din film și doar

11% preferă ca acesta să fie ca cel din publicitate.

Am încercat să aflăm și cu ce așteptări vizionează cei chestionați un film sau un spot TV.

Aceste întrebări au fost mixte, oferindu-le participanților posibilitatea de a alege între câteva

răspunsuri gata formulate dar și de a-și exprima opinia în caz că nu corespunde cu acestea.

65

În ceea ce privește vizionarea unui film, 43% au ales, printre altele, că se uită la un film

pentru a descoperi o poveste inedită, 33% pentru a se relaxa, 20% pentru a se regăsi într-unul

dintre persoanaje iar 5% au ales opțiunea „Altele” („să mă facă să îmi pun întrebări” „să învăț

ceva despre viață”, „să râd” „vreau să transmită un mesaj”, „să fie neașteptat”).

Lucrurile diferă un pic în ceea ce privește așteptările cu care un spectator urmărește un spot

TV. 54% dintre chestionați vizionează un spot publicitar pentru a afla mai multe informații

despre produsele prezentate, 36% vor să descopere o poveste inedită și doar 10% vor să se

regăsească într-unul dintre personaje.

Am încercat să aflăm și efecetul pe care îl are prezența unui bărbat sau a unei femei idealizate

pe ecrane. În acest sens 55% au afirmat că se simt mai motivați, 15% au afirmat că aceștia le

scad încrederea de sine, 10% că se simt prost iar 20% au ales opțiunea „Altele” („nu are nici

un efect asupra mea”, „îmi creează o impresie de falsitate”, „mă face să mă orientez după

standarte artificiale”, „mă pune pe gânduri”).

2.2 Rezultatele analizei de document

2.2.1 Rezultatele grilei de analiza a reclamelor

Au fost analizate 21 de reclame la o băutură alcoolică (Bergenbier, Neumarkt, Unirea) și 19

reclame la companii de servicii de telefonie mobilă (Vodafone, Orange, Cosmote).

În ceea ce privește locul unde este prezentat bărbatul constatăm că acesta se află în cele mai

multe cazuri în afara gospodăriei. El este prezentat doar de 12 ori fiind acasă și de 45 de ori în

cele 40 de reclame în afara gospodăriei. În afara casei el este prezentat de cele mai multe ori

în baruri, restaurante sau cafenele (de 13 ori), în oraș sau pe stradă (de 8 ori), în natură (de 7

ori) și la birou (de 5 ori). Putem spune că în reclame, rolul bărbatului nu este văzut ca fiind

acela de a avea grijă de gospodărie, de copil sau de familie, ci mai degrabă acesta este

reprezentat în oraș sau în natură încercând să îndeplinească dorințele publicului masculin de

66

libertate, de eliberare, de călătorie sau de confort. Putem vorbi aici și de o reprezentare a unor

stereotipuri precum că femeia este ceea care trebuie să aibe grijă de casă și de copii pe când

bărbatul este responsabil de aducerea banilor, mai pe scurt, putem vorbi de reprezentarea

bărbatului tradițional în reclamele analizate. Acest lucru este susținut de persoanele cu care

apare acesta în reclame: în 28 de cazuri bărbatul apare cu unul sau mai mulți prieteni, de 7 ori

singur, de 7 ori cu partenera și doar de două ori cu familia. Așadar prietenii sunt pe primul loc

pentru bărbatul din publicitate, pe locul doi fiind reprezentat fie cu partenera fie singur.

Acesta este reprezentat foarte rar împreună cu familia. De menționat aici este faptul că el este

prezentat cu familia doar în reclamele de la companiile de servicii de telefonie mobilă, în

reclamele la băuturi alcoolice familia nu apare nici măcar o dată. De remarcat este și faptul că

în reclamele la băuturi alcoolice, femeia este prezentă doar în 5 din cele 21 de reclame. Putem

spune așadar că băuturile alcoolice reprezintă mai mult bărbatul în mediul social, înconjurat

de unul sau mai mulți bărbați, departe de gospodărie și de parteneră, în timp ce reclamele la

companii de servicii de telefonie mobilă se axează și pe partea sentimentală a bărbatului, a

rolului important pe care îl joacă acesta într-o relație sau într-o familie. O explicație de ce se

întâmplă acest lucru o poate reprezenta publicul țintă. Dacă reclamele la băutrile alcoolice au

un public țintă exclusiv masculin (putem observa acest lucru chiar și după tagline-urile celor

trei produse : „ prietenii știu de ce”- Bergenbier, „ unde-s mulți puterea crește” - Unirea,

„gustul puternic și amărui ce îți rămâne în minte”- Neumarkt), reclamele la companiile

Vodafone, Orange sau Cosmote se adresează atât bărbaților cât și femeilor. Acest lucru poate

explica și diferențele de reprezentare a bărbaților: pe de o parte bărbatul insensibil, pasionat

de sport care își înșală soția, reprezentat în reclamele băuturilor alcoolice, iar pe cealaltă parte

bărbatul sensibil și fidel partenerei care este reprezentat în reclamele companiilor care oferă

servicii de telefonie mobilă.

Produsul apare de cele mai multe ori de abia la sfârșitul reclamelor (în 27 de cazuri). În 13

cazuri produsul este prezent pe parcursul întregii reclame (mai ales la berea Neumarkt unde

produsul este prezent pe parcursul întregii reclame în toate cele 8 spoturi publicitare).

În ceea ce privește vârsta, am descoperit că indiferent de produsul la care se face reclamă

(băutură alcoolică sau companie de servicii de telefonie mobilă), vârsta estimată a bărbatului

prezentat este fie una tânără, fie una medie. Doar în trei spoturi publicitare am identificat un

bărbat de vârstă înaintată, toate 3 fiind reclame la servicii de telefonie mobilă.

67

Am observat faptul că în 17 reclame starea acestuia este veselă, neavând probleme. De

asemnea predomină starea de relaxare și sentimentul de mândrie (mai ales mândria de a fi

bărbat în reclamele la băuturi alcoolice). Cu toate acestea am descoperit și bărbatul

reprezentat gânditor. Vorbim aici în special în reclamele de la Neumarkt, însă nu poate fi

vorba de o gândire filosofică ci mai degrabă o gândire ironizată, chiar satirică la adresa

bărbaților. Putem spune așadar că bărbatul din reclame este în general vesel, fericit, lipsit de

probleme și responsabilități, aflându-se în opoziție cu cel reprezentat în film cum vom vedea

în lucrarea de față.

În ceea ce privește activitatea bărbatului din reclame, acestea sunt foarte diversificate:

consumă produsul, stă de vorbă cu prietenii, urmărește un meci de fotbal, iese în oraș cu

partenera dar și multe altele.

Mesajele transmise de reclamele analizate sunt de asemnea diversificate. Obervam aici faptul

că mesajele transmise de spoturile la băuturi alcoolice se adresează mai mult bărbaților (spre

exemplu „bărbații merită ziua lor”, „Bergenbier vă așteaptă la organizația bărbaților din

România”, „gustul puternic și amărui care îți rămâne în minte”, „bărbaților le plac lucrurile

nefilitrate”, „încă un motiv să merităm ziua bărbatului”, „berea fotbalului românesc”.

Spoturile la companiile Vodafone, Orange și Cosmote apelează mai mult la latura sensibilă a

oamenilor prin mesaje de genul „primește și dăruiește”, „împreună suntem mai puternici”,

„nu găsim timp să ascultăm”, „poveștile nespuse trebuie descoperite” etc.

În continuare am analizat cele 10 variabile pe care le-am introdus și în chestionar. Vom

discuta în acest fel rezultatele obținute la analiza de documente și le vom compara cu

rezultatele obținute la chestionar.

Prima variabilă din cele 10 a urmărit dacă bărbatul reprezentat din reclamele analizate este

pasionat de sport sau nu. În 7 reclame am descoperit bărbatul reprezentat ca fiind pasionat de

sport, în general de fotbal, iar în 3 reclame am descoperit bărbatul reprezentat care nu este un

fan al sportului. Din păcate în restul de 30 de reclame nu a putu fi identificat dacă acesta era

sau nu un fan al sportului. Putem spune astfel că din această privință spoturile corespund

dorințele publicului, care reamintim aici că preferă ca personajul principal să fie pasionat de

sport cu un procent majoritar de 63%.

Am urmărit în continuare dacă bărbatul stă mai mult cu partenera de viață sau stă mai mult cu

prietenii. În 50% din reclamele analizate bărbatul stă mai mult cu prietenii, iar numai în 6

68

reclame stă mai mult cu partenera decât cu prietenii. În restul reclamelor acesta stă și cu

prietenii și cu partenera la fel de mult, stă cu un membru din familie sau stă singur. Acest

lucru nu corespunde dorințelor participanților noștri la chestionar, aceaștia preferând ca

bărbatul din rolul principal să stea mai mult cu partenera (61%).

Am analizat și câți bărbați reprezentați au un copil și câți nu au. Am putut să identificăm doar

în 18 cazuri dacă bărbatul este tată sau nu, astfel încât numai în 4 spoturi dintre cele analizate

acesta are un copil. Din nou aceast lucru nu corespunde dorințelor publicului, care preferă

într-un procent de 61% ca bărbatul să fie tată. În ceea ce privește sexul copilului, din cele 4

spoturi în două cazuri acesta este băiat, într-o reclamă este fată iar într-una tatăl are atât un fiu

cât și o fiică. Reamintim aici că 61% din cei chestionați preferă ca sexul copilului să fie

masculin.

Următorul lucru pe care l-am urmărit a fost dacă bărbatul cucerește femeia sau femeia

cucerește bărbatul. Din păcate numai în 9 reclame am putut determina acest lucru, iar în toate

aceste 9 spoturi bărbatul cucerește femeia. Deși nu într-un procent de 100%, preferințele

publicului corespund și în acest caz cu ceea ce este prezentat în reclame (62% preferă ca

bărbatul să cucerească femeia).

Am descoperit de asemnea că numai în două reclame bărbatul își înșală partenera de viață, în

celalte cazuri acesta fie îi este fidel, fie nu s-a putut identifica. Din nou, acest lucru

corespunde preferințelor publicului, care a optat pentu variantă unui scenariu unde bărbatul

este fidel într-un procent majoritar de 71%.

Și în ceea ce privește dacă bărbatul se desparte de partenera de viață sau nu, rezultatele

noastre corespund dorințelor publicului. Astfel în toate reclamele în care bărbatul are o

parteneră de viață aceasta rămâne împreună cu ea până la sfârșitul reclamei (în cele două

cazuri în care bărbatul își înșală partenera nu s-a putut identifica dacă aceasta rămâne sau nu

cu partenera sa).

Am descoperit de asemnea că în 16 reclame din cele analizate acesta este e senitmental, fiind

interesat și de alții nu numai de sine. Toate cele 16 reclame sunt la companiile care ofera

servicii de telefonie mobilă, în restul de 24 de reclame acesta nu este sentimental, lucru care

poate fi obervat mai ales în reclamele la băuturi alcoolice unde bărbatul este insensibil, chiar

egoist putem spune, deoarece toate acțiunile sale duc spre a-și face lui bine și în nicio reclamă

69

nu se gândește la binele altora. Din nou avem de a face cu o potrivire în ceea ce privește

preferințele publicului, din care numai 35% preferă ca bărbatul să fie sentimental.

Ultima variabilă analizată a fost dacă este mai degrabă o poveste de dragoste sau o prietenie

între bărbați. În 22 de cazuri este prezentată o prietenie între bărbați, în 7 cazuri este o

poveste de dragoste iar în restul este vorba fie de ambele fie de nicuna dintre aceste două

variante. Acesta este al doilea caz unde reclamele nu prezintă ceea ce preferă publicul (54%

dintre aceștia au optat pentru o poveste de dragoste în favoarea unei prietenii între bărbați).

2.2.2 Rezultatele grilei de analiză a filmelor

Grila de analiză a filmului este asemănătoare celei de analiză a spoturilor publicitare, având

însă câteva variabile în plus, care nu puteau fi aplicate la reclame din cauza timpului de

desfășurare prea scurt a unui spot. Au fost analizate 26 de personaje masculine din 22 de

filme românești (patru filme aveau două personaje masculine principale).

Cele 22 de filme sunt drame, comedii, comedii romantice sau o combinație între dramă și

comedie. Amintim aici că în topul genurilor de film realizat pe baza rezultatelor obținute la

chestionar genul preferat de către public este comedia urmată de dramă și comedie romantică.

Putem spune în acest sens că genul filemelor nu constituie o explicație pentru procentul

scăzut al vizionării acestora și pentru procentul ridicat al celor care consideră filmele

românești mai slabe sau mult mai slabe decât cele străine (39%).

Observăm în film o diferență în ceea ce privește vârsta personajelor. Dacă la reclamele

analizate vârsta bărbațiilor era predominant tânără sau medie, în filmele din grila noastră de

analiză bărbatul din roulul principal este de cele mai multe ori de vârstă mijlocie (în 19

cazuri). În 6 filme acesta este tânăr și numai într-un singur film („Poker”) persoanjul

principal are o vârstă înaintată. Ne ivim astfel de aceeași reprezentare scăzută a bărbatului de

vârsta a treia pe care am observat-o și în cazul spoturilor publicitare. Putem spune că bărbatul

bătrân este aproape inexistent în reprezentările sale, atât din spoturile publicitare cât și în din

filme.

70

În ceea ce privește locul de muncă cele mai multe dintre persoanjele masculine analizate au

un loc de muncă fix. Printre meserii regăsim domenii cât se poate de diversificate: medic,

preot, inginer, director de circ, profesor, taximetrist, dirijor, paznic, dar și șomer, pușcăriaș și

un personaj care este implicat în afaceri ilegale de trafic de carne vie.

Din punct de vedere al statutului financiar (estimat), predomină persoanjele cu un statut

finaciar sub medie (12 personaje). Pe locul doi din acest punct de vedere este reprezentat

bărbatul cu un venit financiar (estimat) mediu (11 persoanaje). Doar trei personaje au o

situație financiară bună sau peste medie. Obervăm așadar o nouă diferență față de

reprezentarea bărbatului în publicitate, unde predomina bărbatul cu un statut financiar mediu.

Aici poate fi vorba de o reprezentare idealizată a bărbatului în spoturile TV, în timp ce în

filme imaginea bărbatului este mai apropiată de imaginea și rolul său în societate din

realitate, fiind reprezentat așa cum este el, cu tot cu probleme și defecte.

În ceea ce privește conflictul bărbatului menționăm doar că acesta este foarte diversificat și

prezintă multe întâmâmplări și probleme din viața de zi cu zi, care până la urmă li s-ar putea

întâmpla oricui. (vezi Anexa Y).

Vom analiza în continuare 15 variabile care au fost introduse și în chestionar. Vom discuta, la

fel cum făcut și în cazul spoturilor publicitare, rezultatele obținute la analiza de document și

le vom compara cu rezultatele obținute de la chestionarele completate.

Prima variabilă pe care o vom analiza în acest sens este dacă bărbatul reprezentat în film este

sau nu este pasionat de sport. În acest sens 21 de personaje analizate nu sunt pasionate de

sport, în patru cazuri nu s-a putut identifica iar numai într-un singur caz („Visul lui

Adalbert”) personajul masculin principal este pasionat de sport. Așadar din acest punct de

vedere, personajele din filmele analizate sunt diferite de cele din spoturile TV (unde

predomina bărbatul pasionat de sport) și de dorințele publicului (63% dintre participanții la

chestionar preferă ca bărbatul dintr-un rol principal să fie pasionat de sport).

Am analizat în continuare dacă bărbații din film stau mai mult cu prietenii sau mai mult cu

partenera de viață. Astfel am observat că bărbatul din film stă mai mult cu partenera (11

persoaneje). Opt personaje analizate stau mai mult cu prietenii, 6 stau mai mult singure iar

unul dintre personaje stă mai mult cu colegii. Din acest punct de vedere, bărbatul din filmele

analizate este reprezentat diferit de bărbatul din publicitate, însă este mai aproape de

71

preferințele publicului (61% dintre cei chestionați preferă ca bărbatul dintr-un rol principal să

stea mai mult cu partenera).

Următoarea variabilă a urmărit să descopere dacă bărbatul cucerește femeia sau femeia

cucerește bărbatul. Am putut identifica 10 cazuri în care bărbatul cucerește femeia și numai

un caz în care femeia cucerește bărbatul. În restul de 14 filme fie nu s-a putut identifica acest

lucru, fie bărbatul reprezentat nu avea o parteneră de viață. Acestă situație corespunde și cu

situația descoperită în spoturile publicitare (unde din toate cele 9 cazuri identificate bărbatul

cucrește femeia) dar și cu preferințele celor chestionați (dintre care 62% preferă acest lucru).

Analizând câte dintre personajele masculine din filmele analizate au un copil, am aflat că 10

dintre acestea au un copil iar 16 nu au. Acest lucru reprezintă o diferență față de bărbatul din

publicitate (care în mare măsură este reprezentat ca un bărbat fără copii), dar corespunde

preferințelor celor care au participat la chestionar (61% dintre cei chestionați preferă ca

bărbatul să fie tată). În ceea ce privește sexul copilului, 7 dintre copii reprezentați în filmele

din grila noastră de analiză sunt de sex masculin iar 3 de sex feminin. Acest lucuru

corespunde atât descoperirii făcute în analiza de spoturi publicitare cât și preferințelor

participanțiilor la chestionarul online (61% dintre aceștia preferând ca sexul copilului să fie

masculin).

Am analizat în continuare dacă bărbatul este mai degrabă atrăgător sau mai degrabă

inteligent. Din această perspectivă am descoperit că în 8 filme acesta este mai degrabă

inteligent, în 5 filme este mai degrabă atrăgător. Surprinzător, în 11 cazuri am constatat că

acesta nu este nici atrăgător nici inteligent, iar în două cazuri este amândouă la un loc.

Menționăm totuși că această variabilă este una subiectivă deoarece nu am putut seta niște

valori calculabile a ceea ce este social perceput ca fiind atrăgător sau a ceea ce este social

perceput ca fiind inteligent. Din această cauză nu vom lua la calcul această variabilă în ceea

ce privește concluzile acestui studiu. Amintim totuși faptul că 71% dintre persoanele

chestionate preferă un scenariu în care bărbatul este mai degrabă inteligent decât atrăgător.

Faptul că 11 personaje nu sunt nici inteligente, nici atrăgătoare demonstrează faptul că

bărbatul din film este reprezentat cu tot cu defectele și problemele sale, este după cum vom

putea observa ca îl caracterizează regizorul Tudor Giurgiu, „luat aproape identic cu ceea ce

găsești pe stradă”.

Am analizat în continuare câte din cele 21 de personaje masculine care au o parteneră se

despart de aceasta și câte rămân împreună cu aceasta până la finalul filmului. Am aflat astfel

72

că numai 6 se despart de partenera de viață, în timp ce 15 rămân cu aceasta până la sfârșitul

filmului. Din nou, avem de a face cu cu o concordanță în ceea ce privește reprezentarea

bărbatului atât în filme cât și în publicitate, și cu preferințele publicului.

Din cei 26 de bărbați reprezentați în filmele analizate, 20 sunt ajutați în rezolvarea problemei

iar 6 rezolvă problema singuri. Din rezultatele chestionarului am aflat că majoritatea

pariticpanțiilor preferă situația opusă : 60% preferă ca personajul principal să își rezolve

singur problemele.

19 bărbați din filmele analizate sunt pașnici în timp ce 6 sunt violenți. Acest lucru corespunde

și cu gusturile publicului, dintre care 71% preferă un scenariu în care personajul principal

este pașnic.

Doar patru dintre cele 26 de personaje principale masculine se rănesc în acțiunea filmului.

Din acest punct de vedere reamintim faptul că participanții la chestionarul nostru au păreri

aproape în proporție de 50%-50% (96 preferă ca personajul principal dintr-un film sau

reclamă să se rănească iar 95 preferă ca acesta să rămână nevătămat).

Penultima variabilă analizată urmărește dacă filmul prezintă o poveste de dragoste sau mai

degrabă o prietenie între bărbați. Rezultatul obținut la această variabilă se află în opoziție cu

rezultatul obținut la analiza spoturilor publicitare, unde majoritatea prezentau o prietenie între

bărbați. În cazul filmelor, nici unul dintre cele 22 de filme nu prezintă o poveste construită în

jurul unei prietenii între bărbați. 14 dintre acestea pot fi privite ca niște povești de dragoste

(chiar dacă în cazul unor este mai degrabă vorba despre o dragoste neîmplinită), în timp ce în

celalte 12 filme nu este vorba de niciuna dintre cele două variante.

Ultima variabilă analizată a fost dacă filmul are un final fericit sau un final trist. Rezultatele

noastre arată că 15 filme au un final trist, 10 au un final fercit iar unul dintre filme are un

final dechis (vezi anexa X).

Acest lucru demonstrează faptul că filmul prezintă și părțile grele ale vieții, și povești care nu

se termină cu bine spre deosebire de spoturile publicitare. Acest lucru se întâmplă însă și din

cauză că multe filme care au fost introduse în grila noastră de analiză sunt drame.

2.3 Intereptretarea interviurilor cu experții

73

În această parte vom interpreta cele trei tipuri de interviuri cu experți din trei domenii diferite.

Vom începe cu interviurile experților în film.

2.3.1 Interpretarea interviurilor cu experții în film

Aceste interviuri au fost de două feluri: structurate și semi-structurate. Au existat astfel două

interviuri structurate care au fost transmise pe e-mail către regizorul Igor Cobielanski și către

regizorul și criticul de film Andrei Dobrescu. Cel semi-structurat l-a avut ca subiect pe

regizorul Tudor Giurgiu.

Acestora le-au fost puse mai multe întrebări pe care le vom analiza în continuare. I-am

întrebat în primul rând de personajele masculine din filmele lor, dacă acestea se bazează pe

caractere din realitate sau de unde se inspiră și dacă în construirea unui personaj folosesc fișe

de personaje. Tudor Giurgiu ne-a mărturisit că e foarte greu de răspuns la această întrebare

deoarece fiecare poveste are o sursă de insiprație, depinde dacă vorbim despre o adaptare de

operă literară, unde persoanjele sunt în mare parte cele care sunt în textul literar sau despre o

operă în care autorul poate să inventeze personaje noi. În acest sens el ne-a dat ca exemplu

primul său film, „Legături bolnăvicioase” (2006), unde „în cartea Ceciliei Ștefănescu era

povestea despre două fete, personaje principale, dar era un personaj al fratelui, care era foarte

puțin schițat în text și lucrând pe scenariu am căzut de acord împreună cu autoarea cărții,

scenarista filmului, să dăm o mult mai mare carne personajului masculin, care a devenit mai

apoi un personaj principal, fratele uneia din fete. Sigur în momentul în care iei o astfel de

decizie, în momentul în care inventezi un personaj, întodeauna ești tentat să-l legi de anumite

personaje reale pe care le-ai întâlnit, adică de prieteni, de rude.” El nu crede în teoria că

personajele masculine, indiferent dacă e o ecranizare sau nu, sunt ficțiuni, fiind de părere că

aceste personaje îi reprezintă pe scenariști și pe regizori într-o mare măsură deoarece aceștia

extrag din realitate, se gândesc la prieteni, la familie. Orice decizie de a modela un personaj

are la bază oameni și experiențe trecute pe care le-a avut regizorul, ne-a mărturist acesta.

Vorbind despre un film care momentan se află în producție, unde este vorba despre un

procuror care a existat în realitate dar a decedat acum 10-12 ani, el afirmă că „în general

74

persoanele care nu mai sunt, devin eroi, sunt urcați așa pe un piedestal și toată lumea vorbește

foarte frumos despre personajele respective. E foarte greu în momentul acesta să afli defapt

care au fost slăbiciunile unui astfel de erou în ochii tuturor, de lipsurile lui, despre ezitări,

despre renunțări, despre lucruri care nu sunt neapărat pozitive. Orice decizie de a lucra defapt

pe un scenariu unde apare un astfel de personaj, cred că dacă ești regizor și ești bărbat,

automat îți împrumuți sau cauți lucruri de care să te apropri, care țin de personalitatea ta. În

fiecare personaj principal al unui film cred că e foarte mult din tine, din omul care îl scrie sau

care îl regizează, acest lucru e inevitabil.”. Când este vorba însă de un personaj ficțional, îl

interesează mai mult să vadă cum relaționează cu cei apropiați și cum îl văd cei din jurul lui :

„Am observat că e o contradicție care e foarte interesantă de a fi speculată filmic între poziția

unui personaj, la cum e reflectat defapt în ochii celorlalți. Foarte mulți îl percep ca un înger,

alții ca un demon, cei de aproape probabil îl iubesc, alții îl detestă. Mă interesează mult

contradicțiile acestea și finalmente ce părere are el despre sine. Ideea de a lucra cu fișe mi se

pare cea mai bună.”.

Și Andrei Dan Dobrescu a mărturist că lucrează cu fișe de personaje, deși la începutul carierei

i se păreau o muncă inutilă și pretențioasă și că nu le găsea rostul. Câteodată i s-a întâmplat să

urmărească un model, un om pe care l-a întâlnit, și să încerce să-și imagineze cum a ajuns

așa. Următorul pas pe care îl constituie crearea unui personaj de film ne-a explicat regizorul,

este verificarea dacă actorul „înțelege” personajul gândit, repetițile fiind a doua sursă de

caracterizare și constituie și ele un proces de creație. În final, personajul devine complet abia

„în secundele acelea de pe platou, dintre motor și stop. Atunci faci ultimele ajustări: intonație,

gesturi, etc”. Regizorul și criticul de film, afirmă că în filmele sale a încercat să nu copieze

pur și simplu caracterele pe care le-a întâlnit : „Unde ar mai fi distracția, dacă m-aș mulțumi

doar să preiau ce văd în jur?”. Cu toate acestea ne-a dat un exemplu de film făcut de el, unde

personajul principal masculin este „un regizor ratat care are impresia că în sfârșit va ajunge

celebru”, unde s-a inspirat din povești auzite și lucruri pe care le-a găsit întâmplător pe

internet sau prin ziare. Cu toate acestea o mare parte din personajele sale de film sunt

inventate, principalul lucru fiind „să nu pierzi din vedere ideea și să nu te păcălești singur,

crezând că poți lipi aproape orice pe fața unui personaj. Nu poți! Unele lucruri pur și simplu

nu sunt de acolo și la prima repetiție cu actorii o să pară sau proaste sau inutile. În film se

caută mai mult verosimilitatea, decât realitatea.”

Igor Cobielanski pe de altă parte nu lucrează cu fișe de personaje. El afirmă că pur și simplu,

a urmărit mult timp, o viață, „comportamentul, tipologia, felul de a fi, dualitatea, mândria,

75

etc. a bărbaților vizați în scurtmetraje. Am încercat un fel de radiografiere a lor. Și, pentru că

e comedie, mi-am propus ca spectatorii să nu se vadă direct, pe ei însuși pe ecran, ci să-și

vadă vecinii, amiicii, dușmanii și să râdă de ei.”. Ne-a mărturisit faptul că personajele sale nu

își găsesc în mod direct prototipii la modul concret „cu adrese și buletine”, ci ele sunt

„portretizarea cu accente caricaturistice, a unui erou colectiv, a bărbaților moldoveni mai ales

din zona rurală. Sunt un fel de Păcală și Tăndală moderni.”

I-am întrebat pe experți dacă există o diferență între dintre bărbatul din filmul românesc și

filmul occidental, mai ales cel american. Din nou ne-am ivit la această întrebare de două

răspunsuri diferite. Pe de o parte regizorul din Republica Moldova este de părere că nu există

o diferență mare în reprezentarea bărbatului în filmele în din țările din est și în filmele din

țările din vest. Pentru el „ eroii sunt eroi oriunde, mecanismele de afirmare și de rezolvare a

afirmației lor ca „eroi” pot fi diferite însă.”.

Nici pentru Dan Dobrescu nu există o diferență foarte mare, singura diferență o constituie

faptul că filmele românesti redau „o parte, o ipostază” în timp ce filmele americane redau

„întreg spectrul”. El argumentează că această diferență se trage de la bugetele și numărul

scăzut de filme care se fac la noi în țară astfel încât la noi „nimeni nu are timp și bani să facă

povestioare liniștite, cu familii perfecte care merg la picnic. În România e greu să faci un film

despre un om fericit”.

Pe de cealată parte însă, Tudor Giurgiu ne-a explicat că este vorba în primul rând de două

culturi filmice foarte diferite. „ În zona americană întodeauna bărbatul e un învingător, e un

erou, e un salvator, un om care aduce ceva bun filmului pe când la noi bărbatul este

vulnerabil, are temeri, are frici, nu câștigă întotdeauna, are relații complicate, își înșală soția

dar nu are curaj să îi spună cum era cazul în „Marți după crăciun”. Sunt culturi foarte diferite

și e o diferență foare evidentă dacă te uiți la filmele noastre versus filmele americane. La noi

lipsește cultura asta, a happy end-ului în primul rând, lipsește cultura glorificării unor

aventuri, ale unui personaj principal care are de trecut prin mai multe primejdii și are de

depășit mai multe obstacole pentru a ajunge la ceva.” Noi vom afirma în acest sens că

diferențe există, fie că sunt „evidente” cum le numește Tudor Giurgiu sau sunt mici cum este

de părere Igor Cobielanski, de subliniat este faptul că acestea există. În filmul românesc nu a

apărut, sau cel puțin nu a apărut foarte dezvoltat prezentarea acelor personaje idealizate ca

cele din filmul american. Despre acest lucru vorbește și regizorul clujean dând exemplul

filmului „Bună ce faci”, film care se află și în analiza noastră de document.Giurgiu îl numește

76

un „eșec” pentru că „ au încercat să folosească un tipar sau o structură de comedie romantică

americană folosind niște actori care nu erau neapărat frumoși. Nu poți să mergi pe un film de

gen fără să respecți niște lucruri foarte clare care sunt ale genuli respectiv, adică personajele

să fie frumoase, seducătoare ceea ce nu era cazul în opțiunea de castig mai ales în ceea ce

privește persoanjul masculin [...]S-ar putea acum, dacă se vor face mai multe comedii și mai

multe filme pentru public va apărea întradevăr cultura asta a cosmetizării și a folosirii unor

actori care să propună un anume tip de macho și de personaj foarte reușit cu șanse mari la

succes.” Astfel el ne-a explicat că aceast pretext glorios și vitejesc al bărbatului din filmul

american nu există în filmul românesc, dar a existat în filmele lui Sergiu Nicolaescu, în

filmele sale de aventuri și în filmele sale istorice; acum însă bărbatul este reprezentat ca fiind

foarte vulnerabil. Vorbind despre modul în care producătorii filmului „Bună, ce faci” au

încercat să realizeze o comedie romantică de tip american ne-am adus aminte de un alt film

cercetat în analiza noastră de document, „The Godmother” („Nașa”) unde am observat o

încercare de a realiza un film românesc pe o structură americană și l-am întrebat pe regizorul

clujean ce părere are despre acesta. Ne-a răspuns că el consideră aceste tipuri de filme niște

clone nefericite și că acestea sunt taxate de public pentru că „dacă vrei să vezi un film

american de genul acela atunci te duci să vezi varianta originală, nu vrei să vezi un film

românesc care împrumută niște structuri, niște tipuri de personaje dar care sunt finalmente

livrate prost, scrise prost cu glume căznite și fără bogăția de efecte vizuale sau sonore care

sunt în filmul american. De aceea cred că competiția e inegală până nu va apărea întradevăr

un film românesc de aventură, cu urmăriri care să propună o experiență senzorială foarte

aproape de cea care ți-o oferă filmul hollywood-ian.”

Am vrut să aflăm părerea experților despre cum percep aceștia diferențele de reprezentare a

bărbatului din filmul românesc față de cel din reclamele românești. Igor Coblielanski a

mărturist că nu este un expert în pubicitate dar reclamele urmăresc alt scop decât filmul și „de

aceea există și diferențe în modul de reprezentre.”.

Andrei Dan Dobrescu explică faptul că această diferență este una normală deoarece e greu să

vinzi un produs arătând un personaj „agitat, nevrotic, pe punctul să-și piardă mintile” cum

este cel din film. Astfel regizorul se întreabă cine ar cumpăra „un șampon pe care îl folosește

un „individ trist, muncit de griji, pe care îl înșeală nevasta, care mai are și o amantă bolnava

și o mamă autoritară și e în pericol să-și piaradă job-ul? Daca nu are dințiii albi, o barbă

lăsată de doua zile, părul perfect strălucitor și o casă în care vreo 5 reflectoare se chinuie sa

redea razele de soare, nu o să intereseze pe nimeni.” Problema însă, observă Andrei Dan

77

Dobrescu este că dacă o să arate așa, lumea o să zică că e „făcătura, că nu există în realitate,

dar poate o să cumpere șamponul din cauză că o reclamă, oricât de slabă, îți dă o oarecare

senzație de încredere în produsul acela”.

Giurgiu ne-a oferit la această întrebare un răspuns mai elaborat considerând bărbatul din

publicitate e un tip foarte aspirațional pe când în filmele românești, „care prezintă felii de

viață, bărbatul are barbă, are burtă. Nu există tipologia asta foarte perfectă. Ce se întâmplă în

spoturi, nu numai în cele românești, reprezintă un fel de american beauty transpus în care

totul e ideal, totul e aspirațional, nu există probleme, bărbatul are grijă de copii, are grijă de

familie e un prototip perfect sau e întradevăr un simbol de frumusețe masculină, de succes

dacă vorbim de spoturi la produse cosmetice, de ras sau așa mai departe. Rareori am văzut

spoturi în care bărbatul să nu fie perfect, poate doar campania aceea la coniacul Unirea unde

pentru prima oară apărea în lumea publicității românești o zonă socială care era foarte

neprezentă pe ecrane și care a avut și succes pentru că a comunicat foarte bine pentru targetul

respectiv, folosind oameni, glume și umor de autobază”. El a concluzionat la această

întrebare că la noi în film lucrurile sunt mult mai lejere, personajele masculine care apar sunt

aproape luate identic cu ce găsești pe stradă și că „este o foarte mare reflectare și o foarte

mare calchiere a realității” neexitând un filtru”. Despre acest lucru, despre reflectarea

realității în film, ne-a vorbit și Igor Cobielanski pentru care filmul poate fi atât o oglindire a

realității cât și o imitație a ei, totul depinde „de dramaturgia pe care și-o propune autorul și,

evident, de felul în care vrea să spună o poveste”. Filmele „educă” în corelație cu alte

mijloace de comunicare, exprimare și standaritzare un anumit comportament, afirmă

regizorul. Cu toate acestea desprea asta ”putem vorbi la modul socio-filosofic. Spre exemplu

copii sunt atrași și influențați de personajele și eroii filmelor îndrăgite, iar maturii... mai puțin

sau deloc. La modul concret însă, fiecare film luat în parte, imită un anumit caracter

comportamental, fie el inspirat din realitatea unui prototip concret, fie bazat pe un cumul de

experiențe care-și găsesc sprijin în acceptul colectiv al portretului bărbatului”.

Am vrut de asemnea să aflăm ce cred experții că își dorește un bărbat de la un film: să se

regăsească într-un personaj sau să descopere o poveste inedită care lui nu i s-ar putea

întâmpla? Din nou ne-am ivit de păreri împărțite la această întrebare. Pe de o parte Igor

Cobielanski nu crede că vreun bărbat merge la cinema ca să se regăsească într-unul din eroii

de pe ecran ci „mai degraba, un bărbat vrea să vadă o poveste interesantă, care să vibreze cu

el și interiorul lui”. Pe de altă parte Tudor Giurgiu este de părere că amândouă variantele de

răspuns sunt corecte, explicația aflându-se undeva la mijloc. El vorbește aici despre un

78

escapism pe care ți-l oferă filmul afirmând că „în general spectatorii de aceea merg la film să

vadă lucruri pe care nu le-au mai întâlnit E un anumit orizont de escapism în care vrei să te

izolezi în lumea prezentată în film și să uiți de grijile de zi cu zi și să-ți propună filmul cu

totul altceva”. Pe de altă parte nu exclude nici varianta că cineva se uită la film și vede felii

de viață, cum sunt multe filme românești, dând ca exemplu două filme pe care le-a făcut

Radu Muntean: ”Boogie” și ”Marți după Crăciun”, care vorbesc foarte onest despre

experiențele pe care fiecare, într-un mod sau altul, le are. Acestea „sunt lucruri care nu te

proiectează pe tine ca spectator într-o realitate în care ai vrea să te teleportezi dar te aproprie

foarte mult de ceea ce trăiești și te face să-ți aduci aminte de momente pe care le-ai avut în

viața ta și să spui <<da, chiar așa e>> sau <<chiar așa s-a întâmplat>> și atunci identificarea

câtorva secvențe din viața ta cu adevărul din film îți dă un alt tip de satisfacție, nu o

satisfacție iluzorie ci te bucuri, îți aduci aminte și te identifici cu personajul de pe ecran, te

identifici cu succesul lui la femei, cu frica lui de a-și asuma anumite riscuri”

Și Andrei Dobrescu este de aceași părere, că este vorba despre o combinație între cele două

răspunsuri cu o a treia varianta, „cea în care bărbații încearcă să găsească răspunsuri la niște

probleme pe care le au: Identificare, escapism și terapie.” El este de părere că filmele

românești sunt departe de a crea modele pentru spectatori ele fiind filme de autor, nu de

public iar „un bărbat de 30-40 de ani din România nu o să meargă niciodată cu aceleași

așteptări la un film american și la un film românesc : de la primul așteaptă escapism, de la al

doilea terapie.”

2.3.2 Interpretarea interviului cu expertului în publicitate.

Pentru a afla părerea unui expert în publicitate în ceea ce privește reprezentarea bărbatului am

apelat la ajutorul lui Adrian Demian-Groza care în prezent este Media Analyst și Research

Coordinator la agenția de publicitate Trend Communications.

L-am rugat în primul rând să ne descrie în câteva cuvinte imaginea bărbatului din reclamele

românești. Ne-a explicat că există mai multe categorii de bărbați reprezentați în reclame.

Primul care i-a venit în minte a fost bărbatul din reclamele de la Unirea „care e Dorel-ul

clasic și lucrează la drumuri și poduri, la asfaltări și carea bea țuică proastă. Mai sunt aceia

79

din reclama cu micii, cu McMicii, care merg pe același public țintă.” El este de părere că

imaginea bărbatului din reclame depinde în prinicipal de publicul căruia i se adresează

reclama, astfel „dacă e să zicem o reclamă la un gel de ras cu siguranță va fi un băiat

simpatic, un Răzvan Fodor. Dacă e reclamă la o țuică proastă e un Dorel.” O altă categorie de

bărbați pe care a identificat-o sunt vedetele care fac testimoniale cum ar fi „Gică Hagi, Chivu

sau Ilie Năstase, Doroftei sau Lucescu junior care făcea reclamă la un iaurt și la asamblu de

locuințe din Brașov.” El afirmă că în principiu regula este că bărbații din reclame trebuie să

semene cu publicul cărora li se adresează, în cazul în care nu e vorba de testimoniale, iar la

testimoniale „iei o vedetă și o pui acolo să își facă treaba, să <<be itself>>”.

În continuare l-am întrebat de ce crede că bărbatul este reprezentat diferit în publicitate și în

filme. „Pentru că nu suntem toți eroi” ne-a răspuns acesta, „adică în publicitate trebuie în

primul rând să ne identificăm într-o oarecare măsură cu eroul din reclamă. În filmul românesc

bărbații nu sunt neapărat niște eroi legendari, niște eroi exemplari.” Primul bărbat care i-a

venit în minte când am discutat despre bărbatul din film a fost personajul interepretat de

Mimi Brănescu în „Marți după Crăciun”, film despre care de altfel ne-a vorbit și Tudor

Giurgiu și care se află și în grila noastră de analiză. Adrian Demian-Groza l-a carcterizat pe

acesta puțin diferit de modul în care l-a carcterizat regizorul clujan, afirmând că acesta nu

este nici legendar, nici exemplar, ci mai degrabă este un „fustangiu care...mă rog, e băiat de

treabă și îi spune nevestei”. Un alt exemplu pe care ni l-a dat Adrian Demian-Groza este

domnul Lăzărescu din filmul „Moartea domnului Lăzărescu” (2005) pe care îl caracterizeză

ca fiind „un moșulache de 65 de ani ca mulți alți moșulache de 65 de ani din zilele noastre”.

El este de părere că publicitatea este o ficuțiune cu mult mai puțină legătură cu realitatea

decât filmul. Pentru el filmul din „așa numitul nou val românesc” se revendică „oarecum de

la un un neo-realism în cinematografie, chiar hiper-realism în anumite cazuri”. În acest sens

Adrian Demian-Groza face o paralelă a cinematografiei românești cu neo-realismul italian de

după război, din anii 50 unde „societatea era decăzută, oamenii erau amărâți, necăjiți, săraci,

mizeri și așa mai departe și cinematografia venea ca să portretizeze societatea acestea și

oamenii care o compuneau. Filosofic vorbind, din punct de vedere conceptual, filmele anilor

2000 în cinematografia românească în zona asta mergeau.” Publicitatea în schimb, afirmă el,

trebuie să-ți dea eroi cu care să te identifici și să te facă să folosești artefactele pe care le

folosesc ei.

L-am întrebat dacă este de părere că bărbatul din reclamele românești este diferit de bărbatul

din reclamele occidentale. Ne-a răspuns că da, explicând că acest lucru se întâmplă pentru că

80

modelele noastre și aspirațile noastre sunt diferite de cele din culturile occidentale.

Următoarea întrebare a venit ca urmare a răspunsului primit. L-am întrebat ce efect crede că

are asupra bărbatului faptul că multe din reclamele difuzate la noi în țară sunt traduse din alte

limbi, prezentând așadar valori care nu corespund neapărat cu cele românești. A fost de

părere că „gafe” prea mari nu s-au făcut și că „până la urmă și cultura română este o cultură

europeană, deși e undeva la periferie. Ea nu diferă în nucleul ei valoric de celălalte culturi

europene sau euro-atlantice.” După părerea lui o problemă ar fi numai dacă ar fi difuzată o

reclamă dintr-o cultură cu mult diferită de a noastră, spre exemplu cea japoneză, atunci s-ar

produce ceea ce el numește „un crash cultural” afirmând că „până la urmă, de exemplu

reclamele la mașini care sunt foarte mult importate, mai mult decât se produc aici, au ca axe

principale dorința de libertate, de călătorie, de confort, de expansiune în teritoriul de control

și așa mai departe. Dorințele de genul acesta sunt în definitiv aproape universale”

În continuare l-am întrebat cum crede că sunt influențați bărbații de imaginea idealizată a

sexului masculin pe care o văd în reclame. Aici el a vorbit despre un mecanism psihologic

după care funcționează reclamele, afirmând că acesta nu mai respectă „rețeta aceea cu glonțul

magic de acum o sută de ani”. Drept argument ni l-a dat exemplu pe Răzvan Lucescu în

reclama la Danone spunând că nu e ca și cum dacă l-ai vedea pe Răzvan Lucescu „mâncând

iaurtul Danone ție ți se pare că Răzvan Lucescu e o persoană dezirabilă așa încât dai fuga

până la magazinul din colț și îți cumperi un bax de Danone. Nu, nu merge așa. În principiu

mecanismul este mai insidios, practic ceea ce trebuie tu să faci ca vedetă e să îi crești

awerness-ul, notorietatea, să audă lumea de Danone și așa mai departe.” Pe de altă parte, el

este de părere că dacă consumatorul îl vede pe Răzvan Lucescu de exemplu, și are încredere

în el și în alegerile pe care le face, s-ar putea ca acesta să ia în considerare să cumpere

Danone în loc de Prodlacta sau altă marcă fără beneficile de imagine asociată cu Răzvan

Lucescu. Rezumând răspunsul la această întrebare Adrian Demian-Groza, este de părere că

„mărcile primesc din partea vedetelor care le fac reclamă un pic de notorietate în plus și o

aură simbolică suplimentară, dar bărbații cărora li se adresează nu o să fugă în supermarket să

își cumpere produsul”.

2.3.3 Interpretarea interviului cu expertul în psihologie

81

Pentru a afla părerea unui expert în psihologie și în studiul genurilor am apelat la ajutorul

profesoarei de psihologie Elisabeth Ponocny-Seliger. Interviul a fost realizat prin e-mail în

limba germană iar mai apoi tradus în limba română. Profesoara a fost rugată să ne răspundă la

7 întrebări.

La prima întrebare am încercat să aflăm părerea acesteia în ceea ce privește modul diferit de

reprezentare a bărbatului în reclame față de cel din filme. Ne-a răspuns că în reprezentările

filmice ale bărbatului există o mai mare varietate iar că filmele din zilele noastre prezintă

mult mai multe tipuri de bărbați decât o făceau filmele de acum 20 sau 50 de ani. Acest lucru

se întâmplă deoarece filmele se adresează unui public mult mai larg în timp ce reclamele au

un public țintă mai restrâns. Reprezentările bărbatului sunt strâns legate cu un produs iar

majoritatea produselor sunt adresate doar unui anumit public țintă și încearcă în acest fel să

nu se adreseze neapărat tuturor receptorilor. Acest lucru și faptul că un într-un spot publicitar

timpul pentru a prezenta o poveste este mult mai scurt duce la faptul că publicitatea lucrează

mai mult cu „bărbați simbol, adică o imagine a bărbatului gravată în lemn.”

Prin următoarele două întrebări am rugat-o pe profesoara Elisabeth Ponocny-Seliger să

caracterizeze bărbatul din publicitate și bărbatul din film. În ceea ce privește bărbatul din

publicitate aceasta a afirmat că acesta „este o administrare concomitentă a unui produs, sau el

servește la prezentarea unui produs” iar din această cauză are puțină psihologie, ba chiar

deloc în unele cazuri. El este, după părerea acesteia, construit pe baza unor anumitor

stereotipuri ( de exepmplu „soțul tânăr”, „eroul independent” etc.) din cauză că într-un spot

publicitar nu este destul timp pentru a prezenta un bărbat unic cu trăsături specifice.

În ceea ce privește bărbatul din film, ea este de părere că există o multitudine de tipuri

diferite cu multe contexte psihologice diferite care variază în funcție de genul filmului și sunt

create astfel difereite tipuri de de prieteni ai eroului, de partenere de viață, de răufăcători etc.

I-am semnalizat faptul că multe reclame difuzate în țara noastră sunt făcute în alte țări iar mai

apoi traduse. Profesoara de psihologie a explicat că situația economică globalizată duce în

mod direct la globalizarea reclamelor. Reclamele devin sincronizate și se pot urmări în mai

multe țări într-un mod identic sau sunt traduse și li se dă o anumită aură din cultura

respectivă. Din punct de vedere social-psihologic, argumentează expertul, acest lucru duce, la

fel ca și situația economică, la un grad crescut de conformism.

82

Prin urmatoarea întrebare am încercat să aflăm părerea acesteia despre motivul pentru care un

bărbat vizionează un film: pentru a se regăsi într-unul din personaje sau pentru a descoperi o

poveste inedită ce lui nu i s-ar putea întâmpla. În acest sens ea a spus că ambele variante sunt

corecte și că acestea se schimba cel mai probabil în funcție de vârsta receptorului:

„Adolescenții și bărbații tinerii urmăresc în mod clar într-o mai mare măsură să se identifice

cu personajele masculine prezentate. Mai târziu odată cu înaintarea în vârstă povestea devine

mai importantă decât imaginea bărbatului reprezentat.” Din ceea ce privește încasările unui

film, pentru producători este cu sigurnață mai important ca un adolescent sau un bărbat tânăr

să vrea și să poată să se identifice cu personajele prezentate este de părere profesoara.

Am întrebat-o și despre un alt subiect discutat de noi, mai ales în partea teoretică, dacă

mediile sunt o oglindire a realității sau ele prezintă adevărul într-un mod distorsionat pentru a

atinge anumite scopuri. Ne-a explicat că aceasta este o întrebare tipică după modelul „ cine a

fost primul, oul sau găina?” și că în mod cert ambele varainte de răspuns sunt corecte.

„Medile sugerează multe lucruri” afirmă profesoara, „chiar dacă au un scop foarte bine

definit sau sunt aleatoriu alese. Această industrie trăiește din faptul că receptorul dorește să

vizioneze produsele oferite. În acest fel produsele sunt cu siguranță o oglindire a realității,

prezentând însă o oglindă în care o comunitate să privească cu plăcere.”

I-am vorbit expertului despre rezultatele noastre obținute prin intermediul chestionarului, mai

exact că participanții se identifică mai degrabă cu bărbatul reprezentat în film decât cu cel

reprezentat în spoturile publicitare. Ea este de părere că acest lucru se întâmplă probabil din

cauză ca în film există o varietate mai bogată de personaje: „Adică cine poate să se identifice

cu adevărat în realitatea scurtată prezentată în reclame? În afară de acest lucru, se observă și

intenția reclamelor de a-ți vinde un produs, ceea ce cu siguranță nu ajută la o identificare mai

bună.” a concluzionat aceasta.

3. Concluzii

În acest capitol vom relua cele sașe întrebări de cercetare și vom trage concluzii pe baza celor trei metode folosite în această lucrare.

83

3.1 Ce fel de bărbat este reprezentat în filme și ce fel de bărbat este

reprezentat în spoturi?

Am descoperit anumite diferențe în ceea ce privește modul de reprezentare a bărbatului în

cele două industrii analizate. Am observat că bărbatul din publicitate este portretizat într-un

mod idealist, departe de problemele și responasbilitățile familiale. El este prezentat de cele

mai multe ori în afara gospodăriei, este în general tânăr și reprezintă ceea ce Adrian Demian-

Groza numește un erou legendar, un erou exemplar. El este reprezentat astfel încât să poată

îndeplini dorințele publicului țintă, dorințele de „libertate, de călătorie, de confort, de

expansiune în teritoriul de control„ cum le numește specialistul în publicitate mai sus

menționat. Am observat de asemnea că în publicitate bărbatul este construit pe baza unor

stereotipuri, fiind portretizat bărbatul tradițional, care aduce banii în casă și prin acest fel este

scutit de sarcinile parentale. Elisabeth Ponocny-Seliger afirmă faptul că el este o administrare

concomitentă a unui produs, el servește la prezentarea unui produs; ea explică faptul că

bărbatul este construit pe baza unor stereotipuri din cauză că nu este suficient timp într-o

reclamă pentru a prezenta un bărbat unic cu trăsături specifice.

Bărbatul din publicitate este acel bărbat care își petrece mai mult timp cu prietenii decât cu

familia, care este pasionat de sport și pentru care femeia nu este așa importantă, fapt

demonstrat și de prezența foarte scăzută a apariției acesteia în spoturile publicitare analizate.

El este în așa fel construit încât să alimenteze aspiraţiile bărbaţilor, să ofere modele de urmat

(o data ce receptorul se identifică cu personajul, se va identifica şi cu produsul). De aceea el

este mai mereu liber şi mai presus decât femeia, face numai ce vrea, indiferent de consecinţe,

iar când greşește, rezolvă problema cu creativitate. Este mai puternic și mai în largul său

atunci când se află în grup.

Trebuie să reamintim însă și de diferențele de reprezentare a bărbatului existente dintre

reclamele la băuturiile alcoolice analizate și reclamele la companiile care oferă servicii de

telefonie mobilă. În timp ce în reclamele la cele 3 bături alcoolice analizate (Bergenbier,

Unirea și Neumarkt) bărbatul reprezentat este insensibil, chiar egoist putem spune, deoarece

toate acțiunile sale duc spre a-și face lui bine și în nicio reclamă nu se gândește la binele

altora, bărbatul reprezentat în reclamele de la Vodafone, Orange și Cosmote este mai sensibil,

se gândește și la binele altora și ține mai mult la familie. Cu toate acestea, chiar și în cadrul

84

reclamelor la companiile care oferă servicii de telefonie mobilă putem identifica două tipuri.

O să dam aici exemplu reclamelor la Cosmote unde regăsim și bărbatul de vârstă înaintată (în

reclamele Cosmoste acesta apare de două ori din totalul din cele 3 apariții pe care îl are

bărbatul de vârsta a treia în reclamele analizate), bărbatul familist care are un copil acasă și

lucrează toată ziua pentru ca să îl poată face fericit dar regăsim și bărbatul tânăr și creativ

care își înșală partenera. Acest lucru se poate explica prin faptul că toate reclamele au un

public țintă bine definit. Adrian Demian-Groza concluziona în acest sens că regula este că

bărbații din reclame trebuie să semene cu publicul cărora li se adresează, trebuie să le ofere

modele de urmat. Astfel faptul că bărbații din reclamele la bere stau mai mult cu prietenii și

își petrec mai mult timp afară se datorează faptului că se adresează unor bărbați consumatori

de bere, care până la urmă nu o vor consuma produsul acasă cu soția, ci mai degrabă în oraș

cu prietenii.

Bărbatul din film este, după cum afirmă Tudor Giurgiu, aproape luat identic cu ce se găsește

pe stradă: „E o foarte mare reflectare și o foarte mare calchiere a realității”. Conform

descoperirilor noastre de pe urma analizei de document acesta este de cele mai multe ori

reprezentat ca fiind de vârstă medie, cu o stare financiară medie sau sub medie în cele mai

multe cazuri, stând mai mult cu partenera, cu care are de cele mai multe ori și un conflict.

Este reprezentat așadar în mod diferit față de cel din spoturi, bărbatul din film fiind potretizat

cu tot cu probleme și dificultăți. El se lovește de obstacole și nu mai predomină starea de

fericire și veselie ca în cazul celui din reclame, ci starea de frustrare, de îngândurare, de

nervozitate și nevoia de a rezolva o problemă. El este, așa cum spune și Tudor Giurgiu,

bărbatul cu „burtă”, cu „barbă”, în film lipsind tipologia perfectă care este prezentă în

publicitate.

În ceea ce priveşte relaţia cu femeia, acesta nu mai este aşa impunător şi dominant precum

este în spoturile TV. Este tensionat, trece prin situații inedite, gândeşte mult mai mult decât

cel din spoturile publicitare şi este mai tot timpul preocupat de ceva.

Andrei Dan Dobrescu vorbește despre acesta ca fiind agitat, nevrotic, pe punctul să-și piardă

mințile. Bărbatul din filmul românesc este după părerea lui un personaj puternic, dar de cele

mai multe ori ratat profesional sau nemulțumit cu slujba pe care o are. El nu are liniște nici la

început, nici la final iar „de obicei participăm la un fel de sesiune la psiholog, la finalul cărei

și pacientul și doctorul apar ca nebuni.” El concluziona că primul lucru care te șochează la un

personaj masculin dintr-un film românesc este lipsa unei vieți liniștite.

85

3.2 De care se simte mai apropiat bărbatul român, de cel din publicitate sau din

film?

Conform rezultatelor obținute în urma completării chestionarului online, am descoperit că

66% dintre participanți se simt mai apropriați bărbatului reprezentat în filme iar 34% se simt

mai apropriați bărbatului reprezentat în spoturile publicitare.

Elisabeth Ponocny-Seliger este de părere că am obținut acest rezultat pentru că în filme există

o varietate mai bogată de personaje masculine decât în spoturile publicitare și că este mai

dificil ca cineva să se identifice cu un personaj prezentat într-o „realitate scurtată”. De

asemnea ea explică faptul că și scopul reclamelor de a convinge duce la un grad mai scăzut

de identificare a bărbaților cu modelele oferite.

Andrei Dan Dobrescu afirmă că adevărul e că „publiciatea românească, nu reușește să creeze

modele. Când nu copiaza reclama străină și adaugă voci românești peste personaje care

vorbesc cine știe ce limba, merge sau spre parodie sau spre o chestie artificiala, care cred că

ar fi clasa de mijloc: familia perfectă cu doi copii, un câine și un apartament Ikea.” De

asemenea el afirmă că nu-și aduce aminte de vreo reclamă româneacă în care să fie un

personaj cu care cineva să se poată identifica. Așadar el este de părere că bărbatul român se

simte mai apropriat de personajul masculin din film, deoarece chiar dacă nu-i place neapărat

ceea ce vede, tot nu poate să nu recunoască anumite asemănări.

3.3 Cum îşi doreşte bărbatul să fie, ca cel din publicitate sau ca cel din filme?

Vom discuta aici în primul rând rezultatele obținute la ancheta sociologică. Am descoperit că

bărbații chestionați ar dori să fie mai degrabă ca cei din filmul românesc decât ca cei din

publicitata românească. În acest sens 83% dintre participanții au afirmat că își doresc să fie ca

bărbatul din film și numai 17% își doresc să fie ca cel din publicitate.

Considerăm acest lucru interesant deoarece bărbații chestionați nu își doresc să fie ca acel

bărbat lipsit de resonsabilități cum este cel din reclame ci mai degrabă ca cel din film, plin de

86

probleme, care se lovește de multe obstacole în drumul său. Faptul că se simt mai apropriați

de cel din filme nu ne surprinde, deoarece acesta este, precum am văzut, mai apropiat de

realitate.

Interesant însă este faptul că dacă 66% se simțeau mai apropiați de cel din film, procentul

crește la 83% în ceea ce privește cum și-ar dori să fie.

3.4 Ce îşi doreşte bărbatul de la un film sau de la un spot, să se regăsească sau să

descopere o poveste inedită, ce lui nu i s-ar putea întâmpla?

Conform răspunsurilor obținute de la cei chestionați, în ceea ce privește vizionarea unui film,

43% au ales, printre altele, că se uită la un film pentru a descoperi o poveste inedită, 33%

pentru a se relaxa, 20% pentru a se regăsi într-unul dintre persoanaje iar 5% au ales opțiunea

„Altele” („să mă facă să îmi pun întrebări” „să învăț ceva despre viață”, „să râd” „vreau să

transmită un mesaj”, „să fie neașteptat”). Așadar cel mai important pentru un spectator al

unui film este povestea filmului. Elisabeth Ponocny-Seliger era de părere că acest lucru se

schimbă în funcție de înaintarea în vârstă a receptorului, în adolescența unui bărbat fiind mai

importantă identificarea acestuia cu un personaj, dar odată cu acumularea experienței și

trecerea timpului devine mai importantă povestea. Tudor Girgiu este de părere că este vorba

de regăsirea spectatorului într-unul dintre personaje dar că și povestea este importantă și că în

general spectatorii de aceea merg la film să vadă lucruri pe care nu le-au mai întâlnit,

existând „ un anumit orizont de escapism în care vrei să te izolezi în lumea prezentată în film

și să uiți de grijile de zi cu zi și să-ți propună filmul cu totul altceva ”. Pentru Igor

Cobielanski povestea este mai importantă, el fiind de părere că un bărbat vrea să vadă o

poveste interesanta, care „sa vibreze cu el și interiorul lui.”

Reamintim aici și de ce ne-a mărturisit Andrei Dan Dobrescu, că realitatea se află ascunsă

într-o combinație din cele două variante de răspuns cu o a treia variantă, cea în care bărbatul

încearcă să găsească răspunsuri la niște probleme pe care le are urmărind identificare,

escapism și terapie.

Lucrurile diferă un pic în ceea ce privește așteptările cu care un spectator urmărește un spot

TV. 54% dintre chestionați vizionează un spot publicitar pentru a afla mai multe informații

87

despre produsele prezentate, 36% vor să descopere o poveste inedită și doar 10% vor să se

regăsească într-unul dintre personaje. Acest lucru suține descoperirile noastre care arată că

bărbații se simt mai apropriați de persoanajele masculine prezentate în filme și își doresc să

fie mai degrabă ca acestea decât ca cele din spoturile publicitare.

3.5 Cum își doresc bărbații/femeile să fie bărbatul din filme și din publicitate?

Pentru a putea răspunde la această întrebare am dat posibilitatea celor chestionați de a alege

ce preferă dintre 26 de scene sau scenarii independente unul de altul, toate având un personaj

principal masculin. Întrebarea a venit cu o explicație că poate fi vorba atât de o scenă sau un

scenariu dintr-un film cât și dintr-un spot publicitar. Astfel, conform rezultatelor obținute,

reprezentarea bărbatului din filme și publicitate ar trebui să arate în felul următor:

Să fie prezentată o poveste de dragoste, în care personajul principal masculin să fie dur, însă

numai în cazul în care este provocat, în rest acesta ar trebui să fie pașnic. El trebuie să aibă o

familie sau o parteneră cu care să rămână până la sfârșitul filmului sau a spotului publicitar.

Bărbatul trebuie să fie inteligent și să îi fie fidel partenerei, să aibe mulți prieteni și puțini

dușmani, iar chiar dacă este sărac, acesta ar trebui să facă totul pentru familia sa. Bărbatul

este cel care trebuie să cucerească femeia, cu care mai apoi să își petreacă mai mult timp

decât cu prietenii iar majoritatea preferă ca aceștia să aibe și un copil împreună. În ceea ce

privește copilul, publicul preferă ca acesta să fie băiat. Finalul filmului sau al spotului

publicitar, trebuie să fie, conform preferințelor celor chestionați, un final fericit iar toate

problemele personajului principal să fie rezolvate până la sfârșit.

Desigur, nu am identificat nici un spot și nici un film din grilele de analiză care să

urmărească cu exactitate aceste caracteristici fără să se abată nici măcar de la una singură. Cu

toate acestea majoritatea filmelor și a reclamelor respectă aceste caracteristici. Așadar nu

putem spune că vizionarea scăzută a filmelor românești și părerea proastă pe care o au

participanții la chestionarul nostru se datorează scenarilor. Acest lucru se poate datora lipsei a

ceea ce Tudor Giurgiu numește „bogăția de efecte vizuale sau sonore” din filmul american.

Suntem de părere că filmul românesc și spoturile publicitatare din România se vor dezvolta

pe parcursul următorilor ani și vor apărea noi tipuri de bărbați reprezentați în ambele

industrii. Dacă în filmul românesc putem observa deja o diversificare mult mai largă a

88

reprezentării bărbatului (chiar și în filmele analizate am descoperit personaje foarte diferite,

de la preoți la pușcăriași), probabil acest lucru se va întâmpla și în cazul spoturilor publicitare

deoarece lumea se află într-o continuă schimbare, și cu aceasta se schimbă și apar în

permanență noi roluri și tipuri de bărbați (cum ar fi, de exemplu, în ultima perioadă,

metrosexualul).

Bibliografie

Volume

Alfermann, D.(1996). Geschlechterrollen und geschlechtstypisches Verhalten, Kohlhammer

Anja, K., Patrick, M., Sturm, D.(2008) Wenzel Eike: die Männerstudie, Strategien für ein erfolgreichen Marketing. Kelkheim

Baron-Cohen, S.(2004) Essential Difference: Male and Female Brains and the Truth about Autism , editura Basic Books

Barthes,R. (1997). Mitologii. Institutul European, Iaşi

Bischof-Köhler, D. (1985). Zur Phylogenese menschlicher Motivation

Briggs,A., Cobley, P.(2002). The Media: An introduction. Pearson Education

89

Challies, T.(2011). The next story: life and faith after the digital explosion, Michigan

Craig, S.(1992) Men, Masculinity and the Media, Sage Publications, London

Forster, I.(2011) "Wann ist ein Mann ein Mann?" Analyse der Darstellung von Männerrollen in der Werbung für Herrenkosmetikprodukte, editura Grin GmbH, Norderstedt

Gauntlett, D. (2002).Media, gender and identity: an introduction, Routledge, London

Hißnauer, T., Klein, T.(2002) Männer Machos Memmen. Männlichkeit im Film, ediutra Bender, Mainz

Hurrelmann, K.(1999) Konkurrenz, Karriere, Kollaps: Männerforschung und der Abschied vom Mythos Mann,editura Kohlhammer

Kimmel, M.(2005) The History of Men: Essays in the History of American and British Masculinities, editura State University of New York

Kimura,D. (2000).Sex and Cognition, Cambridge,

Louw, J., Takaaki, D., Ulrike, E,(2012) Encounter in Pastoral Care and Spiritual Healing: Towards an Integrative and Intercultural Approach, editura LIT, Münster

Macnamara, J.(2006). Media & Male Identity: The Making & Remaking of Men.U.K

Niemann, C.(2006). Geschlechtsrollen in der werbung. Rollenverteilung, klichees. Vorurteile, saarbrucken, editura VDM

O’Donnell, Kable.J. Persuasion: An interactive dependency approach. Random House, Ney York, 1982

Pease, A., Pease, B.(2009) De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda, editura Curta Veche, Bucureşti

Ponocny-Seliger, E., Ponocny,I.(2006) Männer in den Medien , ediura BMSG, Viena

Pross, H.(2003). Frauenfragen sind Männerfragen. Verlag für Sozialwissenschaften

Ries, A. Ries, L.(2004)The Fall of Advertising and the rise of PR, editura Perfectbound, New York

Stern, W.(2006). Die Differentielle Psychologie in ihren methodischen Grundlagen. Editura Barht, Leipzig

Walter,H.(1999) Männerdammerung, von Tattern, Opfern, Schurken und Helden. Göttingen

Wendebourg, E.(2004) Geschlecht verstehen: Entwicklung eines multimedialen Lernprogramms zur Analyse von Werbebotschaften, editura Kovac

90

Aricole de specialitate

Allyn, J., & Festinger, L. The effectiveness of unanticipated persuasive communications. Journal of Abnormal and Social Psychology, 1961

Bennet, A., Shaywitz, S. Sex differences in the functional organisation of the brain for language. Nature, 373, 1995

Böll, H. Stiftung, Regionalbüro Sarajewo, & KulturKontakt Austria (Hrsg.), Die Gender-Perspektive im Unterricht. Möglichkeiten und Anregungen

Coolican, C. R. (1999). The effect of television programming that emphasizes beauty/thinness on women’s body image and selfesteem (Teză de doctorat nepublicată). Edmonton: University of Alberta

Craig, S. Men's Men and Women's Women: How TV Commercials Portray Gender to Different Audiences, This article appeared as a chapter in Issues and Effects of Mass Communication: Other Voices, San Diego, Capstone Publishers, 1992

Cramphorn, M. Gender effects in advertising, nternational Journal of Market Research Vol. 53 Deac, M. Reprezentări sociale ale familiei în publicitatea românească, teză de doctorat nepublicată Diller,T., Rankin-Williams,E., Bartsch, R., Burnett, T. Gender Representation in Television Commercials: Sex Roles, Vol. 43, 2000

Foerster, E.J. Männlichkeit und Macht in der Werbung. Medienimpulse, 1995

Furnham, A., Mak, T. Sex-Role Stereotyping in Television Commercials:A Review and Comparison of Fourteen Studies Done on Five Continents Over 25 Years, Sex Roles, Vol. 41, 1999

Gentry, J., Doering,M., O'Brien. M. Masculinity and Femininity Factors in Product Perception and Self Image, publicat în Advances in Consumer Research Vol. 5, 1978,pp. 326-332

Grimm, P. Eine Einführung in die Praxis der Interpretation am Beispiel des Werbespots., Zeitschrift für Rezensionen zur germanistischen Literaturwissenschaft , Vol. 17 (2) de Gruyter Jan 1, 1999

Hedley, M. The Presentation of Gendered Conflict in Popular Movies: Affective Stereotypes, Cultural Sentiments, and Men's Motivation, publicat în Sex Roles, Vol 31, Noiembrie, 1994

Howerton C, Ellington B, Henley C. Breast augmentation: motives and the role of the family nurse practitioner. Carson-Newman College, School of Nursing and Behavioral Health, Jefferson City

Jones, L.Encyclopedia of Religion, Vol. 5, Detroit: Macmillan Reference USA, 2005, pp. 3420-3423

91

Julie, M. Rosselli, F. Women as Sex Objects and Victims in Print Advertisements. Publicat online: 2008

Leung, K., Li, F., Zhou, F. Sex Differences in Social Cynicism Across Societies: The Role of Men’s Higher Competitiveness and Male Dominance, publicat în Journal of Cross-Cultural Psychology, 2012

Lytton, H., Romney, D.(1991). Parents’ differential socialization of boys and girls. A meta-analysis. Psychological Bulletin, nr. 109, pp. 267-296.

Macnamara, J. R. Media and Male Identity Why Study Mass Media Portrayals of Men and Male Identity, 2006,

Malamuth, N. M. Rape proclivity among males. Journal of Social Issues, 1981

Messner, M. Male identity in the life course of the jock, 1987

Nathanson, P., Young, K. (2001). Spreading misandry: the teaching of contempt for men in popular culture. Quebec, Canada: McGill-Queen’s University Press

Royo-Vela, M. Alda´s-Manzano,J., Kuster, B, Vila-Lopez, N. Gender role portrayals andsexism in Spanish magazines, publicat în Equal Opportunities International, Vol. 26 Iss: 7

Sen, K. Repression and resistance: Interpretations of the feminine in New Order cinema, publicat în Culture and society in New Order Indonesia, ed. Virginia Hooker, Kuala Lumpur, 1995, pp. 116–133

Skorek, M., Yarrow Dunham, Self-Enhancement Following Exposure to Idealized Body Portrayals in Ethnically Diverse Men: A Fantasy Effect of Advertising, publicat în Sex Roles, Vol. 66, 2012, pp. 655–667

Stoica, M., Millerb, D., Ardeleac, D. (2011) An examination of gender role portrayals in television commercials in Romania: A gender of nations approach, Journal of Marketing Communications Vol. 17, Nr. 4

Strate, L. Beer Commercials: A Manual on Masculinity, 1992 pp. 78-92.

Van der Watt. Masculine identity and the projection of ‘male images’ in mass media: towards a pastoral hermeneutics in theory formation, Stellenbosch University

Site-uri, aticole din ziare sau bloguri

92

50 Best Guy Movies of All-Time. Articol diponibil la adresa http://www.filmsite.org/guyfilms.html, accesat în data e 03.03.2013

Cantrell, A. 10 Famous Films That Surprisingly Fail The Bechdel Test,dispobibil la adresa http://www.filmschoolrejects.com/features/10-famous-films-that-surprisingly-fail-the-bechdel-test.php?_r=true publicat în data de 22.11.2011, accesat în data de 07.06.2013

Kennedy,D., Salisbury, L. Boys to men.dispobibil la adresa http://www.childrennow.org/uploads/documents/boys_to_men_1999.pdf , accesat în data de 23.04.2013

Parker, T. A Decade of Boosting Breast Size, publicat în data de 21.03.2011, disponibil la adresa http://well.blogs.nytimes.com/2011/03/21/a-decade-of-boosting-breast-size/

IVE Research International (1998). Grundlagenstudie Maskulinitätsindex.http://www.dsf.de/media/pdf/unternehmen/media/research/Maskulinitaetsindex1.pdf

SevenOne Media: trendreport Männer, Konsum zwischen Aufelge und Abdeckstift, dinsponibil la adresa www.sevenonemedia, accesat în data de 08.01.2013

Simpons, M. Here come the mirror men, disponibil la adresa Marksimpson.com 'Here come the mirror men' by Mark Simpson - first usage of the word 'metrosexual'

World Health Organization. (2000, June). Violence against women. (Fact Sheet No. 239). Retrieved December 30, 2002, disponibil la adresa http://www.who.int/inf-fs/en/fact239.html, accesat în data de 02.01.2013

Reclame, documentare –surse video

Charles Woolley în emisiunea 60 Minutes, 24 August 2003, disponibilă la adresa http://www.youtube.com/watch?v=GM7KF-54Yk4, accesată în data de 22.02.2013

Reclamă Hyundai Accura- http://www.youtube.com/watch?v=FPT_9BZ9vFc

The virtual revilution, episod 3.Documentar realizat de BBC, disponibil la adresa http://www.youtube.com/watch?v=vHfd_JQp-Lc, accesat în data de 16.05.2013

93

Anexe

Anexa 1: Interviu cu Adrian Demian-Groza

Cum ați caracteriza bărbatul din reclamele românești?

Sunt mai multe categorii. Îmi vine acuma în minte imaginea bărbatului din reclamele de la

Unirea, care e Dorel-ul clasic și lucrează la drumuri și poduri, la asfaltări și carea bea țuică

proastă. Mai sunt aceea din reclama cu micii, cu McMicii care merg pe același public țintă. În

definitiv depinde de publicul la care se adresează. Dacă e să zicem o reclamă la un gel de ras

cu siguranță va fi un băiat simpatic, un Răzvan Fodor. Dacă e reclamă la o țuică proastă e un

Dorel. Mai sunt reclamele în care apar bărbați în testimoniale cum era Gică Hagi, Chivu sau

Ilie Năstase, Doroftei care apărea într-o reclamă, Lucescu junior care făcea reclamă la un

iaurt și la asamblu de locuințe din Brașov, Avangarden. În principiu regula este că bărbații

94

din reclame trebuie să semene cu publicul cărora li se adresează, în cazul în care nu e vorba

de testimoniale. La testimoniale iei o vedetă și o pui acolo să își facă treaba să be itself.

De ce credeți că este reprezentat diferit bărbatul din publicitate de cel din filme?

Pentru că nu suntem toți eroi, adică în publicitate trebuie în primul rând să ne identificăm

într-o oarecare măsură cu eroul din reclamă. În filmul românesc bărbații nu sunt neapărat

niște eroi legendari, niște eroi exemplari. Mă gândesc la Mimi Brănescu în Marți după

Crăciun care nu e nici legendar nici exemplar. E un fustangiu care...mă rog, e băiat de treabă

și îi spune nevestei. Sau domnul Lăzărescu de exemplu e un moșulache de 65 ca mulți alți

moșulache de 65 de ani din zilele noastre. Pe de altă parte aici intervine și o altă chestiune, pe

de o parte publicitatea e o ficțiune cu mult mai puțină legătură cu reaitatea decât filmele din

așa numitul nou val românesc care se revendică oarecum de la un neo-realism în

cinematografie, chiar hiper-realism în anumite cazuri. Se fac în definitiv niște paralele cu

neo-realismul italian de imediat de după război în anii 50 în care societatea era decăzută,

oamenii erau amărâți, necăjiți, săraci, mizeri și așa mai departe și cinematografia venea ca să

portretizeze societatea acestea și oameni care o compuneau. Filosofic vorbind, din punct de

vedere conceptual filmele anilor 2000 în cinematografia românească în zona asta mergeau.

Ori publicitatea trebuie să-ți dea eroi cu care să te identifici și să folosești artefactele pe care

le folosesc ei.

Cum credeți că sunt influențați bărbații de imaginea idealizată a bărbatului pe care o

văd în reclame?

Mecanismul psihlogic după care funcționează reclamele și tot ce înseamnă imagine în

mișcare nu respectă neapărat regula rețeta aceea cu glonțul magic de acum o sută de ani.

Adică dacă-l vezi pe Răzvan Lucescu mâncând iaurtul Danone ție ți se pare că Răzvan

Lucescu e o persoană dizirabilă așa încât dai fuga până la magazinul din colț și îți cumperi un

bax de Danone. Nu, nu merge așa. În principiu mecanismul este mai insidios, practic ceea ce

trebuie tu să faci e să îi crești awerness-ul, notorietatea să audă lumea de Danone și așa mai

departe. Bine acum, dacă îl vezi pe Răzvan Lucescu și să zicem ai încredere în el și în

alegerile pe care le face, la o adică ai putea să iei în considerare să cumperi Danone în loc de

Prodlacta sau mai știu eu ce altă marcă fără beneficile de imagine asociată cu Răzvan

Lucescu. Prin urmare, rezumând, mărcile primesc in partea vedetelor care le fac reclamă un

pic de notorietate în plus și o aură simbolică suplimentară , dar bărbații cărora li se adresează

nu fug ei în supermarket să își cumpere produsul.

95

De ce credeți că bărbatul din reclamele românești este diferit de cel din reclamele

occidentale?

Pentru că și modelele noastre sunt diferite dar și aspirațiile sunt diferite.

Și atunci ce efect credeți că are asupra bărbatului faptul că multe din reclamele

difuzate la noi sunt traduse și difuzate prezentând valori ce nu corespund neapărat cu

cele românești?

Gafe foarte mari nu cred , cel puțin nu știu că s-au făcut, adică să dea cu oiștea în gard rău de

tot cum se poate întâmpla din princină de diferențe culturale. Până la urmă și cultura română

este o cultură europeană, deși e undeva la periferie. Ea nu diferă în nucleul ei valoric de

celălalte culturi europene sau euro-antlantice. Problemele ar apărea de exemplu dacă ar fi o

reclamă japoneză care e difuzată aici sau vice versa. Atuncia ar fi un crash cultural. Până la

urmă , să zicem reclamele la mașini care sunt foarte mult importate, mai mult decât se produc

aici au ca axe principale dorința de libertate, de călătorie, de confort, de expansiune în

teritoriul de control și așa mai departe. Dorințele de genul acesta sunt în definitiv aproape

universale.

Anexa 2. Interviul cu Andrei Dan Dobrescu

Aş dori să vă pun câteva întrebări legate de munca dumneavoastră.

Voiam să va întreb în primul rând dacă persoanajele masculine din filmele

dumneavoastră se bazează pe caractere pe care le cunoaşteţi în realitate sau de unde vă

vine inspiraţia?

Am încercat de fiecare dată să nu copiez pur și simplu caracterele pe care le-am întâlnit.

Unde ar mai fi distracția, dacă m-aș mulțumi doar să preiau ce văd în jur? Cu toate astea,

biografia personajului principal din filmul de diplomă, un regizor ratat care are impresia că în

sfârșit va ajunge celebru, are frânturi de realitate, povești auzite, și lucruri pe care le-am găsit

întâmplător pe internet sau prin ziare. Și da, o mare parte e inventata. Totul e să nu pierzi din

vedere ideea și să nu te păcălești singur, crezând că poți lipi aproape orice pe fața unui

personaj. Nu poți! Unele lucruri pur și simplu nu sunt de acolo și la prima repetiție cu actorii

o să pară sau proaste sau inutile. În film se caută mai mult verosimilitatea, decât realitatea.

96

Cum aţi caracteriza în cateva cuvinte barbatul din filmul românesc post decembrist?

Primul lucru care te șochează e lipsa unei vieți liniștite. Bărbatul din filmul românesc e agitat,

nevrotic, pe punctul să-și piardă mințile. E un personaj puternic, dar de cele mai multe ori

ratat profesional sau nemultumit cu slujba pe care o are. Nu are liniște nici la început, nici la

final. De obicei participăm la un fel de sesiune la psiholog la finalul cărei și pacientul și

doctorul apar ca nebuni.

Credeţi că bărbatul din filmele româneşti este cu mult diferit de cel din filmele

americane? (dacă da , de ce se întâmplă asta)

Nu este diferit. Și americanii au nenumărate exemple de nevrotici, de oameni care suferă un

de-click și o iau razna. Michael Douglas în Falling Down cred că e exemplul cel mai

puternic. Filmele românești redau o parte, o ipostaza. Filmele americane redau întreg

spectrul. La noi se fac atât de puține filme, încât nimeni nu are timp și bani să facă

povestioare liniștite, cu familii perfecte care merg la picnic. În România e greu să faci un film

despre un om fericit...

De ce credeţi că este reprezentat diferit bărbatul în filme faţă de cel din publicitate?

Pai, în primul rând pentru că e greu să vinzi ceva aratând un personaj ca cel despre care

spuneam mai sus. Cine ar cumpară un șampon pe care îl folosește un individ trist, muncit de

griji, pe care îl înșeală nevasta, care mai are și o amantă bolnavă și o mama autoritara și e în

pericol să-și piaradă job-ul? Daca nu are dintiii albi, o barbă lăsată de două zile, parul perfect

strălucitor și o casă în care vreo 5 reflectoare se chinuie să redea razele de soare, nu o sa

intereseze pe nimeni. Iar dacă o să arate așa, lumea o sa zică că e făcătură, că nu există în

realitate, dar poate o să cumpere șamponul din cauză că o reclama, oricât de slabă, îți dă o

oarecare senzatie de încredere în produsul ăla.

De care credeţi că se simte publicul masculin mai apropiat, de bărbatul român, din

publicitate sau din film ?

97

Adevarul e că nu prea poți să-ți dorești să fii personajul masculin din Moartea Domnului

Lăzarescu, nici măcar cel din Pozitia copilului sau Politist Adjectiv. Publiciatea românească,

la rândul ei, nu reușește să creeze modele. Când nu copiază reclama străina și adaugă voci

românești peste personaje care vorbesc cine știe ce limba, merge sau spre parodie sau spre o

chestie artificiala, care cred că ar fi clasa de mijloc. Familia perfectă cu doi copii, un câine și

un apartament Ikea. Nu-mi aduc aminte de vreo reclama româneacă în care să fie un personaj

cu care cineva să se poata identifica.

Dar, ca să încerc să răspund la întrebare, cred totuși că e mai aproape de personajul din film.

Chiar dacă nu-i place ce vede, tot nu se poate opri să nu recunoască niște asemănări.

Cum reuşiţi să prezentaţi un personaj atât de bine într-un timp relativ scurt? Folosiți

fișe de pesonaje în acest scop?

Când auzi prima oara de fișele de personaje, ți se par o muncă inutilă și pretențioasă. Cel

puțin mie așa mi s-a întâmplat. Nu le găseam rostul și toate caracteristicile pe care le puneam

acolo păreau false și imposibil de folosit. Cred că greșeam la punctul cel mai important.

Fișele te ajuta în momentul în care ai o idee, oricât de vagă, despre ce fel de personaj vrei să

redai. După asta e simplu: aduni materiale, le sortezi, dai afara tot ce nu se leagă de ideea ta.

Câteodată mi s-a întâmplat să urmăresc un model, un om pe care l-am întâlnit, și să încerc să-

mi imaginez cum a ajuns așa. Asta a funcționat. A mai mers atunci când am încercat să-l las

să „vorbească” liber. Să fac dialogul fără restricții și să toarne pagini întregi de text. La un

moment dat ceva începe să se lege și găsești matricea. Ce n-a mers a fost să mă arunc cu

capul înainte și să pun pe foaie cv-ul personajului. Asta e inutil. Oricât de puțin, materialul pe

care îl aduni trebuie să funcționeze. La nivel de poveste, sau la nivel de limbaj.

Apropo de asta, un lucru foarte util e să-ți dai seama cum vorbește personajul.

Să zicem că în holul unui hotel doi australieni s-au luat la bataie. Receptionerul o să-ți

povestească ce s-a intamplat cu totul altfel decât angajatul de la bancă, care a fost cazat acolo.

E de ajuns să găsești un element de jargon, să observi o întorsătură mai ciudat de fraza și

personajul devine verosimil. Asta merge mai ales în scurtmetraj, unde fiecare cuvânt e

îngrozitor de prețios.

98

După fișa de personaj, pe care o faci linistit acasa, vine partea a doua. Trebuie să vezi dacă

actorul înțelege personajul pe care l-ai gândit. Repetitiile sunt a doua sursă de caracterizare și

sunt și ele un proces de creație. Am încercat de câteva ori varianta simplă, să iau actori care

semănau în comportament cu personajul pe care vroiam să-l redau. Nu e o chestie neaparat

bună. E parca mai interesant să vezi un tip foarte stabil și sigur pe el, care reușește să joace

rolul unui bărbat deprimat și vulnerabil. Lucru ăsta le dă actorilor mai multă libertate de

mișcare și îi lasă să gândească mai mult rolul, o dată ce sunt scoși din zona lor de confort.

În final, personajul devine complet abia în secundele ălea de pe platou, dintre motor și stop.

Atunci faci ultimele ajustări. Intonatie, gesturi, etc. Dacă nu ai o fișa cât de cât gândită,

indicațiile o să fie aiurite, o să se bată cap în cap și actorul o să renunțe să te mai asculte și o

să facă cum crede el mai bine...Atunci fiecare o să facă alt film.

Ce credeţi că îşi doreşte un bărbat de la un film: să se regăsească într-un personaj sau

să descopere o poveste inedită, ce lui nu i s-ar putea întâmpla?

Cred că e de fapt o combinație între cele două cu o a treia variantă, cea în care încearcă să

găsească răspunsuri la niște probleme pe care le au. Identificare, escapism si terapie. Dar nu

cred că poți face o regula din asta. Filmele românești sunt departe de a crea modele pentru

spectatori. Sunt filme autor, nu de public. Americanii sunt mai sensibili la chestia asta, la

crearea de modele. Un bărbat de 30-40 de ani din România nu o să meargă niciodată cu

aceleași așteptări la un film american și la un film românesc. De la primul așteaptă escapism,

de la al doilea terapie.

Cum credeţi că sunt influenţaţi bărbaţii de persoanajele masculine din filme? Credeţi

că aceştia încearcă să imite ceea ce văd în filme sau mai degrabă filmele sunt cele care

imită bărbaţii din realitate?

Întotdeauna schimbul a fost reciproc. Nu pot să uit de puștanii care încercau figurile din

filmele de karate făcute in epoca de glorie a Hong Kong-ului, în studiorile fraților Shaw. Și

nu pot să nu mă gândesc că multi barbați își măsurau bicepsii în oglindă după ce vedeau

Rocky sau Sport Sangeros. Procesul e mai subtil în ce privește filmele mai aproape de

realitate. Nu e pur și simplu imitare. Nu-ți mai verifici bicepsii, dar începi să-ți pui întrebari.

Oare asta mi se poate întampla dacă...și aici variantele sunt nelimitate.

99

În ce priveste filmul, citeam despre procesul prin care verifică americanii cât de bine o să fie

primit un film de public, despre proiecțiile astea de probă, făcut pe sexe, pe segemente de

vârstă, cu chestionare. E o industrie care se aseamană foarte mult cu publicitatea, amândouă

caută să se adapteze target-ului. Filmele nu cred că au curajul să imite bărbați din realitate,

decât în masura în care specatorii îi pot lua ca modele, și atunci cu multe rezerve și adaugiri.

Nici măcar biopics-urile nu sunt 100% adevarate, și nici documentarele cel mai radicale, de

felul celor fly-on-the-wall nu pot accede la ideea asta. Mereu apare intenția celui care face

filmul, intenție care deformează în mii de feluri realitatea și o adaptează unei idei.

Anexa 3. Interviul cu Igor Cobielanski

În filmele dumneavoastra bărbaţii sunt caracterizaţi mai ales prin comicul de sitaţie ( ca

cei din „ când se stinge lumina”, "Plictis & Inspiratie" sau „Sasa Grisa si Ion”). Voiam

să va întreb dacă aceste persoanaje se bazează pe caractere pe care le cunoaşteţi în

realitate sau de unde vă vine inspiraţia?

Nu cred că a-și putea spune că personajele mele din scurtmetrajele de comedie își găsesc în

mod direct prototipii, la modul concret, cu adrese și buletine! Întrun fel, ele sunt portretizarea

cu accente caricaturistice, a unui erou colectiv, a bărbaților moldoveni mai ales din zona

rurală. Sunt un fel de Păcala și Tăndala moderni.

Credeţi că bărbatul din filmele europene de est este cu mult diferit de cel din realitate?

Cu alte cuvinte, credeţi că filmul este o oglindă a realităţii sau mai degrabă o realitate

distorsionată care are ca scop satisfacerea publicului ţintă?

100

Am sa încep cu „satisfacerea publicului țintă”. Acesta poate fi, sau ba, un scop strict personal

sau „corporativ” (mă refer la producătorii mari, care intuiesc gusturile spectatorilor și răspund

solicitărilor lor). Altfel, filmul din perspectiva mea poate fi atât oglindire a realitații cât și

imitație a ei. Totul depinde de dramaturgia pe care și-o propune autorul și, evident, de felul în

care vrea să spună o poveste. În rest, diferențe mari între bărbații eroi din est și din vest nu

cred că sunt. Eroii sunt eroi oriunde, mecanismele de afirmare și de rezolvare a afirmației lor

ca „eroi” pot fi diferite însă.

Dumneavoastră aţi realizat mai multe scurt-metraje. Cum reuşiţi să carcterizaţi un

personaj atât de bine într-un timp aşa de scurt? Folosiţi în acest sens fişe de persoanaje?

Nu folosesc fișe sau ceva de acest gen. Pur și simplu, am urmărit mult timp (o viață),

comportamentul, tipologia, felul de a fi, dualitatea, mândria, etc. a bărbatilor vizați în

scurtmetraje. Am încercat un fel de radiografiei a lor. Și, pentru că e comedie, mi-am propus

ca spectatorii să nu se vada direct, pe ei însuși pe ecran, ci să-și vadă vecinii, amiicii,

dușmanii... și să râdă de ei.

Ce credeţi că îşi doreşte un bărbat de la un film: să se regăsească într-un personaj sau

să descopere o poveste inedită, ce lui nu i s-ar putea întâmpla?

Nu cred că cineva dintre bărbați merge la cinema că să se regăsească într-unul din eroii de pe

ecran. Mai degraba, totuși, un bărbat vrea să vadă o poveste interesantă, care să vibreze cu el

și interiorul lui.

Cum credeţi că sunt influenţaţi bărbaţii de persoanajele masculine din filme? Credeţi

că aceştia încearcă să imite ceea ce văd în filme sau mai degrabă filmele sunt cele care

imită bărbaţii din realitate?

Bățul are două capete! Evident, filmele „educă”, în corelație cu alte mijloace de comunicare,

exprimare și standartizare, un anumit comportament. Dar, despre asta putem vorbi la modul

socio-filozofic. Spre exemplu copii sunt atrași și influențați de personajele și eroii filmelor

îndrăgite, iar maturii... mai puțin sau deloc. La modul concret însă, fiecare film luat în parte,

imită un anumit caracter comportamental, fie el inspirat din realitatea unui prototip concret,

101

fie bazat pe un cumul de experiențe care-și găsesc sprijin în acceptul colectiv al portretului

„bărbatului”.

Noi am descoperit în cercetarea noastră că bărbatul este diferit reprezentat în

publicitate față de film. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

Nu sunt un expert în publicitate dar publicitatea urmărește alt scop decât filmul și de aceea

există și diferențe în modul de reprezentre.

Cu respect,

Igor Cobileanski

Anexa 4. Interviul cu Elisabeth Ponocny-Seliger ( Original)

Nach unserer Forschung haben wir gefunden dass der Mann aus den Filmen unterschiedlich von denn Mann aus der Werbungen representiert ist. Wieso glauben Sie dass das geschiet?

Ich sehe, dass wir in der filmischen Darstellung, insbesondere wenn wir von Mainstremaformaten weggehen, in der Darstellung von Männlichkeit sehr viel Varianz finden, heute viel mehr als noch von 20 Jahren, oder vor 50 Jahren. Etwas anders ist das bei US-Mainstremaproduktionen, die hier doch noch deutlich verengtere Männlichkeitsschabolenen präsentieren; aber wenn man sich etwas vom Mainstream wegbewegt gibt es sehr viel. Filme bedienen somit ein sehr breites Publikum, von Jung bis Alt, von Gebildet bis weniger Gebildet etc.

Männlichkeitsdarstellungen in Werbungen sind stark mit einem Produkt verknüpft und die meisten Produkte zielen auch auf bestimmte Zielgruppen ab und versuchen nicht notwendigerweise alle möglichen Konsumenten anzusprechen. Das und die Tatsache, dass in einem Werbefilm viel weniger Zeit vorhanden ist, um eine Geschichte zu erzählen führt wohl dazu, dass mehr mit ‚Symbolmännern’ – also etwas holzschnittartig gezeichneten – Männerdarstellungen – gearbeitet wird.

Wie würden Sie den Mann aus den Film charackterisieren?

102

Hier gibt es ganz viel verschiedene Typen mit ganz viel verschiedenen psychologischen Hintergründen, ich fürchte, diese Frage ist zu allgemein gestellt, um eine einfache Antwort zu geben, je nach Genre habe sie ganz verschiedene Typen Held, ganz verschiedene Typen Freunde des Helden, ganz verschiedene Typen Liebespartner, ganz verschiedene Bösewichte etc.

Wie würden Sie den Mann aus der Werbung charackterisieren?

Der Mann in der Werbung ist die Begleiterscheinung zu einem Produkt, oder er dient der Präsention eines Produkts, er hat demnach wenig bis keine Psychologie, sondern folgt stereotypen Gesetzten, stereotypen Vorstellungen – junger Ehemann, junger unabhängiger Held, Mann von nebenan etc. Ein Mann tritt auf, man muss sofort wissen was für ein Typ das ist, er präsentiert ein Produkt und dann ist der Werbefilm auch schon wieder vorbei; da geht sich nicht viel Einzigartigkeit aus.

In Rumänien werden viele Werbungen und Filme ausgestrahlt die in den westlichen Länder gedreht wurden. Welches Effekt glauben Sie das diese an den Zuschauer haben wobei die präsentierte Werte nich umbedingt mit den rumänischen Werte entsprechen?

Die globalisierte Wirtschaftssituation führt natrülich auch zu globalisierten Werbungen, Werbungen werden synchronisiert und sind damit in vielen Ländern zu sehen, oder sie werden in der Landessprache mit landeseigenem Flair nachgedreht etc. Sozialpsychologisch führt das, wie auch die wirtschaftliche Situation, zu vermehrtem Konformismus. Wir können europaweit dieselben Produkte konsumieren und konsumieren europaweit diesleben Männerbilder und ändern damit natürlich bei den Konsumenten und Konsumentinnen die Repräsentativitätsheuristiken.

Wozu sieht sich ein Mann ein Film: um sich mit einer Gestalt zu identifizieren, oder um eine einzigartige Geschichte zu finden?

Hier gibt es sicherlich beides und das ändert sich wahrscheinlich auch über die Lebensspannen. Jugendliche und junge Männer sehen sicherich noch höheren identifikatorischen Wert in den gezeigten Männlichkeitskonstruktionen, später in der Lebensspanne wird dann die Geschicht sicherlich wichtiger, als die gezeigten Männer. Aber in der Phase der Aduleszenz und bei jungen Erwachsen ist es sicherlich absatzförderlich, wenn sich die Konsumenten auch mit Darstellern identifizieren können und wollen.

Unsere Ergebnisse zeigen dass der rumänische Mann sich mehr mit den Mann aus dem Film identifieziert als mit dem Mann aus der Werbung. Wieso glauben Sie dass das passiert?

Wahrscheinlich es es doch die höhere Varianz und der höhere Variantenreichtum im Film wie in Frage 1 dargelegt, die das deutlich vereinfacht. Wer kann sich schon mit werbemäßig verkürzten Darstellungen wirklich identifizieren, außerdem merkt man doch auch die Intention, nämlich ‚Kaufe das Produkt’ was sicherlich auch nicht zu einer besseren Identifikation beiträgt.

103

Glauben Sie dass die Medien die Zuschauern beeinflüssen und ihre Wünschen und Handlungen somit ändern, oder dass die Zuschauern die Macht haben was in den Medien präsentiert wird zu kontrolieren. Anders gesagt, glauben Sie dass die Medien ein Spiegel der Realität ist, oder dass die Medien die Realität verfälscht um bestimmte Ziele zu erreichen?

Das ist die typische Korrelationsfrage, was war zuerst Ei oder Henne, richtig ist sicherlich beides. Die Medien suggerieren viele Dinge, ob jetzt ganz gezielt eingesetzt oder mehr oder weniger zufällig. Aber gerade die Filmindustrie lebt davon, dass sie auch konsumiert werden will, also, wenn ein Produkt vom Publikum nicht angenommen wird, dann kann er auch nichts bewirken. Somit sind diese Produkte sicherlich auch immer Spielgel einer Gesellschaft – also ein Spiegel in den eine Gesellschaft auch ganz gerne hineinblickt – und das ist für uns SozialwissenschaftlerInnen auch interessant, welche gesellschaftlichen Ideale und Normvorstellungen sehen wir in den Filmen bestimmter Epochen.

Anexa 5. Interviul cu Elisabeth Ponocny-Seliger (Tradus)

Rezultatele noastre arată că bărbatul din filme este reprezentat diferit față de cel din

publicitate. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

Eu văd în reprezentările filmice ale bărbatului, mai ales dacă vorbim despre formatele

mainstream, o foarte mare varietate. Ceea ce putem vedea astăzi în filme diferă cu foarte

mult de ceea ce puteam vedea acum 20 sau 50 de ani. Un pic altfel stă situația în ceea ce

privește filmele din Statele Unite ale Americii, care prezintă totuși un șablon mai restrâns a

reprezentării bărbatului. Cu toate acestea dacă ne îndepărtăm un pic de la formatul

mainstream putem observa și în cazul acelor filme o varietate foarte mare. Important de

menționat este faptul că filmele se adresează unui public foarte larg, de la tinerii la bătrâni, de

la oameni culți la oameni mai puțin culți.

104

În publicitate reprezentările bărbatului sunt strâns legate cu un produs iar majoritatea

produselor sunt adresate doar unui anumit public țintă și încearcă în acest fel să nu se

adreseze neapărat tututror receptorilor. Acest lucru și faptul că un într-un spot publicitar

timpul pentru a prezenta o poveste este mult mai scurt duce la faptul că publicitatea lucrează

mai mult cu <<bărbați simbol>> , adică o imagine a bărbatului gravată în lemn.

Cum ați caracteriza bărbatul reprezentat în film?

Aici există o multitudine de tipuri diferite cu multe contexte psihologice diferite și îmi este

teamă că îmi este greu să găsesc un răspuns ușor. În funcție de genul filmului există tipuri

foarte diferite de prieteni ai eroului, tipuri diferite de partenere de viață, tipuri diferite de

răufăcători etc.

Cum ați caracteriza bărbatul reprezentat în publicitate?

Bărbatul din publicitate este o administrare concomitentă a unui produs, sau el servește la

prezentarea unui produs. Din această cauza el are puțină psihologie, dacă chiar nu deloc.

Acesta urmează niște anumite reguli și închipuiri ale unor stereotipuri: soț tânăr, erou tânăr și

independent, bărbatul din vecini etc. În momentul când apre un bărbat în reclamă, trebuie să

ne putem da seama din prima ce fel de tip este. El prezintă un produs, și imediat după aceea

s-a și terminat reclama. Din această cauză nu este timp suficient pentru a prezenta un bărbat

unic cu trăsături specifice.

În România sunt difuzate multe reclame care sunt produse în alte țări. Ce efecte credeți

că are asupra spectatorului (vorbim aici mai ales de publicul masculin) faptul că sunt

prezetate astfel valori care nu corespund neapărat cu cele românești?

Situația economică globalizată duce în mod direct la globalizarea reclamelor. Astfel

reclamele devin sincronizate și se pot urmări în mai multe țări într-un mod identic sau sunt

traduse și li se dă o anumită aură din cultura respectivă. Din punct de vedere social-psihologic

acest lucru duce, la fel ca și situația economică, la un grad de conformism crescut.

De ce credeți că se uită un bărbat la un film: pentru a se regăsi într-unul dintre

personaje, sau mai degrabă pentru a descoperi o poveste inedită ce lui nu i s-ar putea

întâmpla?

In acest sens sunt ambele variante corecte și acestea se schimba cel mai probabil în funcție de

vârsta receptorului. Adolescenții și bărbații tinerii urmăresc în mod clar într-o mai mare

105

măsură să se identifice cu personajele masculine prezentate. Mai târziu odată cu înaintarea în

vârstă devine povestea mai importantă decât imaginea bărbatului reprezentat. Din ceea ce

privește încasările unui film, pentru producători este cu sigurnață mai important ca un

adolescent sau un bărbat tânăr să vrea și să poată să se identifice cu personajele prezentate.

Descoperirile noastre arată ca bărbatul român se identifică mai degrabă cu bărbatul

din filme decât cu bărbatul din publicitate. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

Probabil acest lucru se întâmplă din cauză ca în film există o varietate mai bogată așa cum am

explicat și la prima întrebare. Adică cine poate să se identifice cu adevărat în realitatea

scurtată prezentată în reclame? În afară de acest lucru, se observă și intenția reclamelor de a-ți

vinde un produs, ceea ce cu siguranță nu ajută la o identificare mai bună.

Credeți că mediile au puterea de a infulența comportamentul publicului sau că mai

degrabă publicul este cel ce are puterea mai mare asupra mediilor. Altfel spus, credeți

că mediile sunt o oglindire a realității sau că acestea distorsionează realitatea și o

prezintă altfel decât este, pentru a putea atinge anumite scopuri?

Aceasta este întrebarea tipică, dacă a fost întâi găina sau a fost întâi oul. Cu siguranță că

ambele variante sunt corecte. Medile sugerează multe lucruri, chiar dacă au un scop foarte

bine definit sau sunt aleatoriu alese. Această industrie trăiește din faptul, că receptorul dorește

să vizioneze produsele oferite. În acest fel produsele sunt cu siguranță o oglindire a realității,

prezentând astfel o oglindă în care o comunitate să privească cu plăcere. Acest lucru este

pentru mine foarte interesant de cercetat, mai exact: care sunt idealurile și normele sociale din

anumite epoci și cum sunt acestea reprezentate în film.

Anexa 6. Interviul cu Tudor Giurgiu

Voiam să vă întreb în primul rând dacă persoanajele masculine din filmele

dumneavoastră se bazează pe caractere pe care le cunoaşteţi în realitate sau de unde vă

vine inspiraţia?

E foarte greu de zis pentru că fiecare poveste are o sursă de insiprație, adică dacă vorbim de o

adaptare după o operă literară, personajele sunt în mare parte cele care sunt în textul literar,

sau autorul poate să inventeze personaje noi. În caz concret, la primul meu film, la “Legături

bolnăvicioase” în cartea Ceciliei Ștefănescu era povestea despre două fete, personaje

106

principale, dar era un personaj al fratelui, care era foarte puțin schițat în text și lucrând pe

scenariu am căzut de acord împreună cu autoarea cărții, scenarista filmului, șă dăm o mult

mai mare carne personajului masculin, care a devenit mai apoi un personaj principal, fratele

uneia din fete. Sigur în momentul în care iei o astfel de decizie, în momentul în care inventezi

un personaj, întodeauna ești tentat să-l legi de anumite personaje reale pe care le-ai întâlnit,

adică de prieteni , de rude. Adică cine spune că personajele masculine, indiferent dacă e o

ecranizare sau nu sunt ficțiuni, greșește, eu nu cred în teoria asta. Eu cred că într-o mare

măsură de reprezintă pe tine sau într-o mare măsură îți iei din realitate, te gândești la prieteni,

te gândești la familie. Adică orice decizie de a modela un personaj cred că are la bază oameni

și experiențe trecute pe care le-ai avut. Eu acuma lucrez la o poveste după un caz real, o

poveste despre sistemul de justiție, despre procurori. Este vorba despre un personaj care a

existat și a murit acum vre-o 10-12 ani. La fel în momentul în care am scris scenariul, în care

am început să lucrez la distribuția filmului inevitabil personajul respectiv pe care eu nu l-am

cunoscut, am aflat despre el doar după ce a murit și desigur că portretul pe care alții îl fac

despre un personaj real, cum e și cazul acestui procuror,e unul foarte măgulitor. În general

persoanele care nu mai sunt, devin eroi, sunt urcați așa pe un piedestal și toată lumea vorbește

foarte frumos despre personajele respective. E foarte greu în momentul acesta să afli defapt

care au fost slăbiciunile unui astfel de erou în ochii tuturor, de lipsurile lui, despre ezitări,

despre renunțări, despre lucruri care nu sunt neapărat pozitive. Orice decizie de a lucra defapt

pe un șcenariu unde apare un astfel de personaj cred că dacă ești regizor și ești bărbat automat

îți împrumuți sau cauți lucruri de care să te apropri care țin de personalitatea ta. În fiecare

personaj principal al unui film cred că e foarte mult din tine din omul care îl scrie sau care îl

regizează, acest lucru e inevitabil.

Folosiți fișe de personaje sau cum construiți personajele masculine?

Depinde, adică sunt cazuri foarte diferite. Dacă vorbim de un personaj real întotdeauna plec

de la cine a fost omul respectiv și de la o fișă foarte amănunțită de personaje să văd care au

fost relațile lui în mediul social, ce îi place , ce nu-i place, ce date are personajul respectiv.

Dacă e un personaj ficțional mă interesează mai mult să văd cum relaționează cu cei apropiați

și cum îl văd cei din jurul lui. Am observat că e o contradicție care e foarte interesantă de a fi

speculată filmic între poziția unui personaj, la cum e reflectat defapt în ochii celorlalți. Foarte

mulți îl percep ca un înger, alții ca un demon, cei de aproape probabil îl iubesc, alții îl detestă.

Mă interesează mult contradicțiile acestea și finalmente ce părere are el despre sine. Ideea de

a lucra cu fișe mi se pare cea mai bună.

107

Ați vorbit despre influența pe care o are regizorul asupra personajelor sale, credeți că

din această cauză există așa o mare diferență între cum este reprezentat bărbatul în

filmul românesc și filmul occidental. Credeți că diferența dintre culturi afectează modul

de reprezentare?

Vorbim și de două culturi foarte diferite, de două culturi filmice. În zona americană

întodeauna bărbatul e un învingător, e un erou, e un salvator, un om care aduce ceva bun

filmului pe când la noi bărbatul este vulnerabil, are temeri, are frici, nu câștigă întotdeauna,

are relații complicate, își înșală soția dar nu are curaj să îi spună cum era cazul în „Marți după

crăciun”. Sunt culturi foarte diferite și e o diferență foare evidentă dacă te uiți la filmele

noastre versus filmele americane. La noi lipsește cultura asta, a happy end-ului în primul

rând, lipsește cultura glorificării unor aventuri, ale unui personaj principal care are de trecut

prin mai multe primejdii și are de depășit mai multe obstacole pentru a ajunge la ceva.

Existau înainte în filmele lui Sergiu Nicolaescu filme de aventuri, filme istorice și cam toate

aveau același pretext să spunem așa glorios și vitejesc. Acuma bărbatul e foarte vulnerabil.

am văzut de curând și un scurt-metraj foarte interesant, apropo de analiza între tată și fiu, un

scurt-metraj făcut de Dorian Boguță care se cheamă „De azi înainte„ unde era vorba despre o

relație dintre un tată și un fiu. Fiual are 18 ani și tatăl îl trezește dimineața să-l învețe să

conducă mașina pentru că îi spune că la vârsta asta trebuie să conduci mașina și toată lecția

asta de condus mașina se transformă defapt înt-o lecție de maturizare așa cum o înțelege tatăl,

care e un personaj care vine din alte timpuri cu concepții foarte tradiționaliste. Acesta îi dă să

bea vodcă și vrea să îl ducă și la femei. Toată această experiență de maturizare care se petrece

înt-un sfer de oră eșuează total pentru că la final copilul îi spune că este homosexual. E

interesant cum se ciocnesc niște mentalități masculine foarte diferite și e pentru prima dată

când am văzut în filmul românesc foarte clar reprezentate două lumi și două tipologii de

personaje foarte diferite.

Noi am descoperit în cercetarea noastră că bărbatul este diferit reprezentat în

publicitate față de film. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

Bărbatul din publicitate e un tip foarte aspirațional pe când în filmele românești care prezintă

felii de viață, bărbatul are barbă, are burtă, nu e tipologia asta foarte perfectă. Ce se întâmplă

în spoturi, nu numai în cele românești, reprezintă un fel de american beauty transpus în care

totul e ideal, totul e aspirațional, nu există probleme, bărbatul are grijă de copii, are grijă de

familie e un prototip perfect sau e întradevăr un simbol de frumusețe masculină, de succes

108

dacă vorbim de spoturi la produse cosmetice ,de ras sau așa mai departe. Rareori am văzut

spoturi în care bărbatul să nu fie perfect, poate doar campania aceea la coniacul Unirea unde

pentru prima oară apărea în lumea publicității românești o zonă socială care era foarte

neprezentă pe ecrane și care a avut și succes pentru că a comunicat foarte bine pentru targetul

respectiv, folosind oameni și glume și umor de autobază.Altfel, în film lucrurile sunt departe

de a fi aspiraționale. Ba mai mult , în singurul film care se voia a fi o comedie romantică

„buna ce faci” a eșuat la box-office și mulți au scris lucrul acesta pentru că au încercat să

folosească un tipar sau o structură de comedie romantică americană folosind niște actori care

nu erau neapărat frumoși. Nu poți să mergi pe un film de gen fără să respecți niște lucruri

foarte clare care sunt ale genuli respectiv , adică personajele să fie frumoase, seducătoare

ceea ce nu era cazul în opțiunea de castig mai ales în ceea ce privește persoanjul masculin.

Deci cred că la noi în film lucrurile sunt mult mai lejere, personajele masculine care apar sunt

aproape luate identic cu ce găsești pe stradă. E o foarte mare reflectare și o foarte mare

calchiere a realității, nu există un filtru. S-ar putea acum, dacă se vor face mai multe comedii

și mai multe filme pentru public va apărea întradevăr cultura asta a cosmetizării și a folosirii

unor actori care să propună un anume tip de macho și de personaj foarte reușit cu șanse mari

la succes.

Ați vorbit de felul în care au încercat producătorii filmului Bună ce faci să imite un stil

de film specific american. Același lucru au încercat și realizatorii filmului The

Godmother. Ce părere aveți despre această încercare de a introduce stilul american în

filmul românesc?

Eu cred că sunt niște clone nefericite pentru că publicul taxează. Dacă vrei să vezi un film

american de genul acela atunci te duci să vezi varianta originală, nu vrei să vezi un film

românesc care împrumută niște structuri, niște tipuri de personaje dar care sunt finalmente

livrate prost, scrise prost cu glume căznite și fără bogăția de efecte vizuale sau sonore care

sunt în filmul american. De aceea cred că competiția e inegală până nu va apărea întradevăr

un film românesc de aventură, cu urmăriri care să propună o experiență senzorială foarte

aproape de cea care ți-o oferă filmul hollywood-ian.

Ce credeți că își dorește un bărbat de la un film: să se regăsească într-un personaj sau

să descopere o poveste inedită ce lui nu i s-ar putea întâmpla?

Eu cred că teoretic amândouă. În general spectatorii de aceea merg la film să vadă lucruri pe

care nu le-au mai întâlnit, e un anumit orizont de escapism în care vrei să te izolezi în lumea

109

prezentată în film și să uiți de grijile de zi cu zi și să-ți propună filmul cu totul altceva, ceea

ce e foarte bine. Am văzut recent la închiderea TIFF un film de aventuri despre o expediție a

unui mare explorator norvegian în care vezi cum niște bărbați s-au dus cu pluta pe ocean din

peru până în Polinezia. E un film unde nu te poți apropria uitându-te la experiența aia ca și

cum să-ți aparțină și să te identifici dar în același e o proiecție a unor visuri pe care fiecare

bărbat le are, visuri legate de aventură, visuri legate de puterea de a-ți depăși limitele, visuri

legate de ce cu toții ne-am imaginat când eram mici când citeam cărți de aventură iar lumea

propusă acolo pe ecran e foarte coerentă, un film realizat excepțional care întradevăr îți dă

această satisfacție de a fi urmărit un spectacol și are niște personaje masculine depășesc

greutăți, își depășesc propriile limite iar relațile dintre ei sunt foarte puternice. Pe de altă parte

nu exclud nici varianta că te uiți la film și vezi felii de viață cum sunt multe filme românești,

de exemplu un caz concret două filme pe care le-a făcut Radu Muntean Boogie și Marți după

crăciun sunt filme care vorbesc foarte onest despre experiențele pe care fiecare într-un mod

sau altul le are. Sunt lucruri care nu te proiectează pe tine ca spectator într-o realitate în care

ai vrea să te teleportezi dar te aproprie foarte mult de ceea ce trăiești și te face să-ți aduci

aminte de momente pe care le-ai avut în viața ta și să spui <<da, chiar așa e>> sau <<chiar

așa s-a întâmplat>> și atunci identificarea câtorva secvențe din viața ta cu adevărul din film

îți dă un alt tip de satisfacție, nu o satisfacție iluzorie ci te bucuri, îți aduci aminte și te

identifici cu personajul de pe ecran, te identifici cu succesul lui la femei, cu frica lui de a-și

asuma anumite riscuri

Anexa 7 : Grafice rezultate chestionar

Aveți televizor acasa? Da:171 Nu:20

Dacă da, prin ce dispuneți de posturile TV Cablu: 127 Satelit : 38 Altele : 7

110

Cât de des urmăriți filme la televizor : Zilnic: 6%, O dată la două zile : 7%, O dată pe săptămână 26%, O dată pe lună 20%, Mai rar :41%

Ce posturi TV urmăriți cel mai des?

Cât de des mergeți la cinematograf?

O dată pe zi 0 0%

O dată pe săptămână 11

6%

O dată la două săptămâni 19

10%

111

O dată pe lună 68

36%

Mai rar 93

49%

Mă uit la filme : (mai multe variante posibile)

Singur 139 32%

Cu partenerul

118 27%

Cu prietenii 126 29%

Cu familia 56 13%

Altele 2 0%

Cât de des urmăriţi filme româneşti? Pe o scară de la unu la 5 unde 1= foarte des, 5= foarte rar

1 9 5%

2 16 8%

3 50 26%

4 39 20%

5 77 40%

112

Îmi plac filmele de genul: (mai multe variante posibile)

Cum vi se par filmele românești în comparație cu filmele străine. Pe o scară de la 1 la 5 unde 1= mult mai bune și 5= mult mai slabe

113

1 4 2%

2 21 11%

3 92 48%

4 38 20%

5 36 19%

Din lista următoarelor filme românști pe care le-ați văzut?

După dealuri (2012)

Toată lumea din familia noastră (2012)

Cooming soon (2012)

Domestic (2012)

114

Minte-mă frumos (2012)

Despre oameni și melci (2012)

Și caii sunt verzi pe pereți (2012)

Undeva la Palilula (2012)

Rocker (2012)

O lună în Thailanda (2012)

115

Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)

Visul lui Adalbert (2011)

Ursul (2011)

Nasa (2011)

Loverboy (2011)

Nuntă în Basarabia (2011)

116

Bună, ce faci? (2011)

Marți după crăciun (2011)

Periferic (2011)

Eu când vreau să fluier, fluier (2011)

Websitestory (2011)

Poker (2011)

117

Imaginați-vă că vă uitați la un film sau la o reclamă unde personajul principal este un bărbat.Alegeti din lista următoare situația pe care o preferați :

Prietenie între bărbați 87 46%

Poveste de dragoste 104 54%

PP e sentimental

67 35%

PP e dur 124 65%

118

Familia PP moare 57 30%

Prietenul PP moare 134 70%

PP se rănește 96 50%

PP rămâne nevătămat 95 50%

PP e violent 54 28%

PP e pașnic 137 72%

PP rezolvă problema singur 115 60%

PP este ajutat de către alții să rezolve problema 76 40%

PP are familie

109 57%

119

PP e singur 82 43%

PP iartă 101

53%

PP se răzbună 90 47%

PP se desparte de soție 50 26%

PP rămâne până la sfârșitul filmului cu soția 141 74%

PP este femeie 152 80%

PP este homosexual

39 20%

PP este atrăgător 56 29%

120

PP este inteligent 135 71%

PP este fidel 135 71%

PP are o aventură 56 29%

PP are mulți prieteni 127 66%

PP are mulți dușmani 64 34%

PP are mulți bani , dar nu are timp de familie 69 36%

PP e sărac dar face totul pentru familie 122 64%

Bărbatul o cucerește pe femeie

118 62%

Femeia îl cucerește pe bărbat 73 38%

121

Două femei se sărută 165 86%

Doi bărbați se sărută 26 14%

PP moare 82 43%

Prietena personajului principal moare

109 57%

Doi bărbați se luptă pentru o femeie 130

68%

Două femei se luptă pentru un bărbat 61 32%

Un bărbat face reclamă pentru un produs de curățare a hainelor 52 27%

O femeie face reclamă pentru un produs de curățare a hainelor 139

73%

122

PP are copii 117

61%

PP nu are copii 74 39%

PP are un fiu 98 51%

PP are o fiică 93 49%

PP stă mai mult cu prietenii 75 39%

PP stă mai mult cu femeia 116

61%

PP e pasionat de sport 120 63%

PP nu e pasionat de sport

71 37%

123

Filmul/reclama are un final fericit 146 76%

Filmul/reclama are un final trist 45 24%

Mediul de proviniență

Mediu rural 15 8%

Mediul urban 176 92%

Anexa 8. Chestionarul

Bărbatul în filme vs. bărbatul în reclame

Bună ziua! Mă numesc Târziu Vlad-Alexandru, sunt student la Facultatea de Știinţe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Publicitate și realizez o cercetare despre reprezentările bărbatuului în publicitate şi filme. Toate informaţiile din acest chestionar vor fi anonime și vor folosi doar pentru realizarea cercetării. Vă mulţumesc pentru timpul acordat!*Obligatoriu

Aveți televizor acasă? *

o  da

o  nu

Dacă da, prin ce dispuneți de programele TV

o  Cablu

o  Satelit

o  Altele

124

Cat de des urmăriți filme la televizor *

o  Zilnic

o  O dată la două zile

o  O dată pe săptămână

o  O dată pe lună

o  Mai rar

Ce programe TV urmăriți cel mai des?

o  ProTV

o  Antena 1

o  Prima TV

o  TVR1

o  Kanal D

o  B1 TV

o  Antena 3

o  Realitatea

o  Sport.ro

o  Digi Sport 1

o  HBO

o  Acasa

o  MTV

o  Altele: 

Cât de des mergeți la cinematograf? *

o  O dată pe zi

o  O dată pe săptămână

o  O dată la două săptămâni

o  O dată pe lună

o  Mai rar

Mă uit la filme : (mai multe variante posibile) *

o  Singur

o  Cu partenerul

o  Cu prietenii

o  Cu familia

o  Altele: 

125

Îmi plac filmele de genul: (mai multe variante posibile) *

o  Action

o  Thriller

o  Drama

o  Comedie

o  Comedie romantică

o  Horror

o  Fantasy

o  SF

o  Istorice

o  Musical

o  Animații

o  Scurt metraje

o  De copii

o  Biografice

o  Western

o  Experimentale

o  Independente

o  Altele: 

Care este filmul dumneavoastră preferat? *

Care este actorul dumneavoastră preferat? *

Care este filmul românesc preferat de dumneavoastră? *

126

Care este actorul român preferat de dumneavoastă? *

Cât de des urmăriți filme românești? *

1 2 3 4 5

Foarte desSelectaţi o valoare din intervalul 1, Foarte des, - 5, Foarte rar,.

Foarte rar

Cum vi se par filmele românești în comparație cu filmele străine *

1 2 3 4 5

Mai buneSelectaţi o valoare din intervalul 1, Mai bune, - 5, Mai slabe,.

Mai slabe

Din lista următoarelor filme românști pe care le-ați văzut? *

L-am văzut NU l-am văzut

După dealuri (2012)

Toată lumea din familia noastră (2012)

Cooming soon (2012)

Domestic (2012)

Aglaja( de ce fierbe copilul în mămăligă) (2012)

Minte-mă frumos (2012)

Despre oameni și melci (2012)

127

L-am văzut NU l-am văzut

Și caii sunt verzi pe pereți (2012)

Undeva la Palilula (2012)

Trei zile până la crăciun (2012)

Rocker (2012)

O lună în Thailanda (2012)

Orizont (2012)

Kiddo (2012)

Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)

Visul lui Adalbert (2011)

Ursul (2011)

Nasa (2011)

Loverboy (2011)

Nuntă în Basarabia (2011)

Morgen (2011)

Bună, ce faci? (2011)

Marți după crăciun (2011)

Periferic (2011)

Eu când vreau să fluier, fluier (2011)

Websitestory (2011)

Poker (2011)

Alcătuiți un top 3 al filmelor mai sus enumerate *

128

Care actor credeți că are “lipici la femei “ și de ce? (puteți alege atât actori români cât și străini) *

Care actor credeți că are “lipici la bărbați “ și de ce? (puteți alege atât actori români cât și străini) *

Dacă ați putea cunoaște un personaj de film masculin, pe cine ați vrea sa cunoașteți *Puteți alege atât un personaj de film românesc cât și un personaj de film străin

Cât de des urmăriți reclamele de la televizor? *

1 2 3 4 5

Foarte desSelectaţi o valoare din intervalul 1, Foarte des, - 5, Foarte rar,.

Foarte rar

Reclamele de la televizor sunt după părerea dumneavoastră: *Mai multe variante posibile

o  Informative

o  Amuzante

o  Importante în decizia de cumpărare

129

o  Inutile

o  Enervante

o  Exagerate

o  Sexiste

o  Convingătoare

o  Stresante

o  Altele: 

Dacă vă gândiți la bărbatul din publicitate, care vă vine primul în minte? *

Dacă vă gândiți la bărbatul din filme, care vă vine primul în minte? *

La ce produse sunteți de părere că nu sunt potriviți bărbații în reclame? *

o  La produse cosmetice

o  La produse de curățat 

o  La produse de alimentație/gătit

o  Altele: 

Care este reclama românească preferată de dumneavoastră? *

Cum vi se par reclamele românești în comparație cu cele străine? *

1 2 3 4 5

130

Mai buneSelectaţi o valoare din intervalul 1, Mai bune, - 5, Mai slabe,.

Mai slabe

Imaginați-vă că vă uitați la un film sau la o reclamă unde personajul principal este un bărbat.Alegeti din lista următoare situația pe care o preferați : *Vom prescurta termenul de personaj principal cu literele PP

o  Prietenie între bărbați

o  Poveste de dragoste

*

o  PP e sentimental

o  PP e dur

*

o  Familia PP moare

o  Prietenul PP moare

*

o  PP se rănește

o  PP rămâne nevătămat

*

o  PP e violent

o  PP e pașnic

*

o  PP rezolvă problema singur

o  PP este ajutat de către alții să rezolve problema

*

o  PP are familie

o  PP e singur

*

o  PP iartă

o  PP se răzbună

*

o  PP se desparte de soție

o  PP rămâne până la sfârșitul filmului cu soția

*

o  PP este femeie

o  PP este homosexual

131

*

o  PP este atrăgător

o  PP este inteligent

*

o  PP este fidel

o  PP are o aventură

*

o  PP are mulți prieteni 

o  PP are mulți dușmani

*

o  PP are mulți bani , dar nu are timp de familie

o  PP e sărac dar face totul pentru familie

*

o  Bărbatul o cucerește pe femeie

o  Femeia îl cucerește pe bărbat

*

o  Două femei se sărută

o  Doi bărbați se sărută

*

o  PP moare

o  Prietena personajului principal moare

*

o  Doi bărbați se luptă pentru o femeie

o  Două femei se luptă pentru un bărbat

*

o  Un bărbat face reclamă pentru un produs de curățare a hainelor

o  O femeie face reclamă pentru un produs de curățare a hainelor

*

o  PP are copii

o  PP nu are copii

*

o  PP are un fiu

o  PP are o fiică

132

*

o  PP stă mai mult cu prietenii 

o  PP stă mai mult cu femeia

*

o  PP e pasionat de sport

o  PP nu e pasionat de sport

*

o  Filmul/reclama are un final fericit

o  Filmul/reclama are un final trist

De care bărbat te simţi mai apropiat (în care te regăseşti ) ?:NU răspunde dacă ești femeie

o  Bărbatul din reclamele românești 

o  Bărbatul din filmele românești

Cum ai vrea să fii mai degrabă? Ca bărbatul din publicitate sau ca bărbatul din film?NU răspunde dacă ești femeie

o  Ca bărbatul din publicitate

o  Ca bărbatul din filme

Cum ti-ai dori să fie bărbatul mai degrabă, Ca bărbatul din publicitate sau ca bărbatul din film?NU răspunde dacă ești bărbat

o  Ca bărbatul din publicitate

o  Ca bărbatul din film

Când vezi un bărbat/femeie atractivă într-o reclamă sau într-un film, cum te face să te simți*Mai multe variante posibile

o  mai motivat/ă

o  mă face să mă simt prost

o  îmi scade încrederea de sine

o  Altele: 

Cu ce aşteptări vizionezi un film: *

o  vreau să mă regăsesc într-unul dintre personaje

o  Vreau să descopăr o poveste inedită

o  Vreau să mă relaxez

o  Altele: 

Cu ce aşteptări vizionezi un spot publicitar? *

133

o  vreau să mă regăsesc într-unul dintre personaje

o  vreau să descopăr o poveste inedită

o  vreau să aflu mai multe informații despre produsele prezentate

Sexul dumneavoastră *

o  Masculin

o  Feminin

Vârsta dumneavoastră *

Ultimul nivel de studii absolvit: *

o  Școala generală

o  Liceul

o  Studii universitare

o  Studii post universitare

Mediul de proviniență *

o  Mediu rural

o  Mediul urban

134