Reînvierea 5-6/2011

REÎNVIEREAREÎNVIEREAREÎNVIEREARevista episcopiei Române unite, greco-catolice, de lugoj anul xii nr. 144 - 145 5-6/2011 mai - iunie

(Sionul Românesc)

În acest număr:

la mulți ani pf lucian mureșancondoleanțe Îps george guțiu

noul Îndreptar ecumenicpaternitatea spirituală

alegerea partenerului de viațăcăsătoria

caseta redacţiei Preşedinte de onoare:pSS Alexandru mesian

Director & Redactor şef:pr. răzvan oprişa

Comitetul de redacţie:raimondo-mario rupp, dan

pătraşcu, Adela oprişa

Responsabil ştiri:raimondo-mario rupp

Colaboratori articole: Sergiu Soica, Adela oprişa, pr.

Alexandru ploştinaru, pr. eugen Jurca, pr. remus dobra

Fotogra� e coperta 1: ramona Băluțescu

Concept gra� c și tehnoredactare:pr. răzvan oprişa, Adela oprişa,

lucia oprișa

Corespondeţa:Str. holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap. 5,

300270 timişoara, timiş, româ[email protected]

ISSN: 1844-8526

Tipar: S.C. partoş Srl

CUPRINSpag. secţiunea articole3-4 FeliCitĂri Întru mulți ani Stăpâne - PF Lucian Mureșan

5 CondoleAnȚe ÎPS George Guțiu

5-19 eVenimente din epiSCopie

Reculegeri la Orășie și la Mănăstirea Sf. Treimi GirocVizite pastorale la Deva, Comloș, Jimbolia și LugojÎntâlnirea eparhială a tinerilorCampinatul de fotbal interdiecezanÎntâlnirea națională a operatorilor mass-media catoliciPrima împărtășanie la Lugoj, Orăștie, Darova și TimișoaraCursuri de vară pentru perfecționarea cleruluiLansare de carte la TimișoaraSfi nțire de biserică la AradHirotonire Valentin Danciu în catedrală

20-21 teoloGie eCUmeniSm Noul îndreptar ecumenic

22-23 SpiritUAlitAte Paternitatea spirituală

24-25 iStoriA noAStrĂ Episcopul Ioan Bălan - Biografi e I

26-27 pSiho-SpiritUAlitAte Alegerea partenerului de viață

28-29 teoloGie - drept CAnoniC

Sacramente - Căsătoria

30 CUltUrAl Bal de ziua FranțeiSimpozionul internațional de sculptură în marmurăFestivalul de jazz de la GărânaZiua Timișoarei”Praznicul de Pită Nouă”Manyfest / Festival de scurt metraj, fotografi e și grafi că

Cei care doresc să scrie articole spre a fi publicate în revista Reînvierea sunt încurajaţi să o facă. Nu ezitaţi să ne scrieţi dacă aveţi nelămuriri. Pentru a fi publicate, articolele trebuie să poată fi încadrate în una din secţiunile revistei. Materialele trimise redacţiei nu se vor restitui. Redacţia nu este obligată în nici un fel să publice toate materialele propuse spre publicare. Întreaga responsabilitate privind exactitatea şi autenticitatea datelor prezentate în articole revine exclusiv autorilor. Responsabilitatea pentru respectarea copyright-ului aparţine integral autorilor articolelor. Le mulţumim tuturor colaboratorilor noştri pentru efortul material şi intelectual depus. Dumnezeu să-i răsplătească cu sănătate şi har!

căutăm colaBoRatoRi

3mai - iunie 2011

Întru mulţi şi fericiţi ani Preafericite Părinte Lucian!La aniversarea a 80 de ani

Mă consider ca unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai Preafericitului Lucian Mureşan, de-a lungul vieţii sale şi al idealului comun în slujba Bisericii lui Cristos, ajuns acum la patriarhala vârstă de 80 de ani. Idealurile noastre, încă din copilărie, au parcurs acelaşi drum, spre atingerea aceluiaşi scop: „Mărirea lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale” şi pentru mântuirea sufl etelor noastre şi a celor încredinţaţi nouă. Întrucât sunt mai tânăr cu câţiva ani decât Preafericirea Sa, aş putea să spun că pentru mine a avut o contribuţie foarte importantă la formarea mea, fi ind pentru mine ca un adevărat îndrumător spiritual, moral şi intelectual („director spiritual”, cum se spune în Biserică). Privind în urmă, constatăm cu mare bucurie adevăratele realizări care s-au succedat de-a lungul celor opt decenii de viaţă. Aceste realizări nu sunt altceva decât „Sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu”, care a căzut în pământ bun şi a dat roade îmbelşugate. Roadele de care ne bucurăm acum, au fost la început doar speranţă în ajutorul lui Dumnezeu Atotputernicul, dar acea speranţă a devenit realitate, a devenit adevărată credinţă. Putem spune şi noi, împreună cu Fericitul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea că „am trecut pragul speranţei”. Îmi aduc aminte cu multă bucurie de frumoasele scrisori pe care mi le trimitea din armată, iar mai târziu de scrisorile pe care mi le trimitea, ca student teolog, de la Alba-Iulia. Toate acestea erau un îndemn de a continua drumul spre sfi nţenie şi spre Sfânta Preoţie. Unele din aceste scrisori le-am dat să le citească şi colegei mele de serviciu din laboratorul de chimie al Uzinei de Plumb Ferneziu – Baia Mare, inginer Victoria Paşca (primul inginer femeie din România, călugăriţă din Congregaţia Maicii Domnului cu numele de călugărie „Sora Cornelia”). Citind frumoasele îndemnuri din aceste scrisori, sora Cornelia mi-a spus să păstrez legătura spirituală cu acest coleg de Teologie, care mă îndemna spre idealuri sfi nte, spre perfecţiune. De-a lungul vieţii mele, Dumnezeu mi-a hărăzit să întâlnesc mulţi oameni de o înaltă sfi nţenie: oameni de ştiinţă, oameni cu experienţă în mărturisirea credinţei, oameni ieşiţi din închisori, ca mărturisitori ai credinţei. Unii dintre ei au trecut deja pragul acestei vieţi în faimă de sfi nţenie. Ei au primit daruri spirituale extraordinare de la Spiritul Sfânt pentru binele general al Bisericii, dar şi pentru binele comunităţilor şi al lor personal. Printre aceştia îi găsim pe episcopii martiri şi mărturisitori ai Bisericii noastre, pe numeroşi clerici, religioşi şi laici. Toţi aceştia sunt persoane cu haruri speciale date de Spiritul Sfânt.

Făcând o scurtă trecere în revistă a vieţii Preafericitului Lucian, îmi permit să constat şi aici acelaşi har, lucrarea Spiritului Sfânt, care se refl ectă în Biserica lui Cristos în general, în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică în special: - A rămas consecvent pe calea vocaţiei Sfi ntei Preoţii în vremurile cele mai grele ale persecuţiei comuniste, când Biserica Română Unită a fost desfi inţată (1948-1989);- A avut o infl uenţă pozitivă asupra celor din jur, tineri sau vârstnici, ajutându-i să nu-şi piardă credinţa;- Activitatea sa pastorală chiar când era doar laic (până în anul 1964), a dat roade îmbelşugate;- După eliberarea episcopilor din închisori, prin amnistia generală din anul 1964, visul de a deveni preot s-a împlinit la 19 decembrie 1964, când a fost hirotonit preot în clandestinitate de către Episcopul de Maramureş Dr. Ioan Dragomir;- Din 1964 până în 1990, adică vreme de 26 de ani, a desfăşurat activitate pastorală clericală în clandestinitate, până la reînvierea Bisericii Române Unite;- A condus destinele Diecezei de Maramureş, după trecerea în eternitate a Episcopului Ioan Dragomir (1905-1985), în calitate de Ordinarius, iar de la 27 mai 1990 devine Episcop al Diecezei de Maramureş. Ceremonia consacrării Sale ca Episcop

ÎNTRU MULțI ANI STăPÂNE

p.f. lucian mureȘan

4 mai - iunie 2011

a avut loc în Baia Mare, la Monumentul ostaşului român de pe Câmpia Tineretului, în cadrul Sfintei Liturghii pontificată de către Mitropolitul Alexandru Todea, iar co-consacratori au fost Excelenţa Sa Arhiepiscopul Guido del Mestri, delegatul papal, şi P.S. Ioan Ploscaru, Episcop de Lugoj. În funcţia de Episcop de Maramureş – în libertate – a pus bazele activităţii pastorale. Astfel, s-a deschis în premieră la Baia Mare Institutul Teologic de grad universitar, care a început anul universitar 1990-1991 cu 70 de studenţi la cursurile de zi şi 20 la cursuri fără frecvenţă. Tot aici, la cursurile cu durata de trei ani din cadrul Facultăţii de Teologie Didactică-Catehetică, au început să studieze 89 de tineri şi tinere care vor preda mai apoi copiilor şi elevilor educaţie moral-religioasă în cadrul orelor de religie. Tot în anul 1990 – aşa cum a rămas în amintirea multora dintre noi – a avut loc primul concert de colinde susţinut la Teatrul Municipal din Baia Mare de un grup de 80 de studenţi teologi greco-catolici, eveniment care a dat şi el un semn al reînvierii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Mai sunt de amintit aici, cu referire la aceeaşi perioadă din viaţa şi activitatea Preafericirii Sale, numeroasele vizite pastorale în parohiile nou înfiinţate; sfinţirea a numeroase amplasamente pentru construire de biserici; încadrarea în muncă a numeroşi preoţi şi stăruinţa pe lângă Secretariatul de Stat pentru Culte de la Bucureşti în vederea obţinerii de posturi pentru personalul clerical şi, nu în ultimul rând, activitatea susţinută pentru intrarea în normalitate a Bisericii Greco-Catolice, reînviată;- În 1994 ajunge în fruntea Bisericii Române Unite, ca Arhiepiscop şi Mitropolit la Blaj;- La 16 decembrie 2005, prin ridicarea Bisericii Române Unite la rangul de Arhiepiscopie Majoră de către Papa Benedict al XVI-lea, devine primul Preafericit, primul Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite, având atribuţiuni patriarhale, conform Dreptului Canonic al Bisericilor Catolice Orientale (CCEO);- Acestea sunt doar câteva repere din bogatele haruri şi împliniri ale Preafericitului Lucian. Mai amintim aici că în anul 1999, cu ocazia vizitei Sântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, a concelebrat Sfânta Liturghie Greco-Catolică în limba română, în Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti;- În anul jubiliar 2000 s-a implicat în organizarea pelerinajului naţional la Roma, pelerinaj care a culminat cu Sfânta Liturghie concelebrată cu Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, în Bazilica „Sfântul Petru”, cu participarea câtorva mii de pelerini români. Cu ajutorul Sfântului Scaun, tot în anul 2000 reuşeste reeditarea „Bibliei de Blaj”, la 205 ani de la apariţia acesteia;- După cei 40 de ani de persecuţie, în ciuda multor restricţii, Biserica Română Unită s-a dezvoltat în mod providenţial de-a lungul celor 18 ani de când în fruntea ei, la Blaj, se găseşte Preafericitul Lucian: au avut loc consacrări de episcopi, numeroase hirotoniri de preoţi, construcţii de biserici, deschideri de noi parohii, dezvoltarea activităţii misionar-ecumenice a Bisericii, implicarea Bisericii noastre în soluţionarea unor aspecte sociale, etc.

Aşa cum am spus mai sus, viaţa noastră a fost o împletire de evenimente, atât de bucurie cât şi de aşa-zise insuccese. Aş dori să prezint doar câteva din aceste evenimente:- Suntem consăteni şi rude prin alianţă. Am trăit împreună întreaga perioadă a persecuţiei Bisercii Române Unite, dar ne-am bucurat foarte mult de reînvierea ei;- În anul universitar 1957-1958 eu am fost dat afară de la Seminarul Romano-Catolic din Iaşi, iar Preafericitul Lucian a fost dat afară din Seminarul Romano-Catolic din Alba-Iulia, în cel de-al patrulea an de studii;- Preafericitul Lucian era tehnician principal la Consiliul Judeţean Maramureş iar eu eram tehnician principal la IMMUM Baia Mare;- Amândoi nutream dorinţa de a deveni preoţi şi ne-am dedicat viaţa lui Cristos şi Bisericii Sale;- În anul 1964 devine preot în clandestinitate iar eu am devenit preot în clandestinitate în anul 1965, slujind Biserica în condiţiile existente;- În 1990 P.F. Lucian devine Episcop de Maramureş iar eu am devenit Vicar General al Episcopiei de Maramureş;- În 1994 P.S. Lucian devine Arhiepiscop şi Mitropolit la Blaj, iar eu am fost numit de Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, Episcop de Lugoj, Episcopie sufragană Blajului. Astfel, activitatea noastră pentru Biserica Română Unită are acelaşi ideal, dar de pe poziţii de mai multă răspundere.

Scopul comun al vieţii noastre, şi acum ca şi pe parcursul anilor, nu este altul decât să corespundem chemării lui Cristos, să dăm mărturie de credinţă în Cristos cel Înviat, aşa cum au făcut martirii Bisrricii, să conducem poporul lui Dumnezeu la mântuire, să dăm mărturie despre Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Biserică aflată continuu sub asistenţa Spiritului Sfânt şi a Miresei Sale, Preacurata Fecioară Maria.

** *

Ierarhul, Clerul, Persoanele consacrate şi credincioşii Diecezei Noastre de Lugoj, uniţi cu toţi cei care sărbătoresc, în aceste zile, pe Preafericitul Părinte Lucian, aduc mulţumiri lui Isus Cristos Întemeietorul Bisericii pentru toate darurile acordate, atât personal cât şi pentru Biserică.

Rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu, prin Preacurata Fecioară Maria, să dăruiască Preafericirii Sale deplină sănătate, multe haruri cereşti, bucurii pentru a conduce mai departe turma încredinţată păstoririi Sale..

Întru mulţi şi fericiţi ani, Preafericite Părinte Lucian!

P.S. Alexandru Mesian

5mai - iunie 2011

9-12 apRilieseRi de ReculegeRe spiRituală la oRăŞtie

Preoții din protopopiatul de Orăștie au continuat „misiunile populare destinate mirenilor”. După parohia greco-catolică din Romos au urmat conform programului parohiile: Geoagiu, Pricaz, Rapoltul Mare, Sărăcsău, Șibot.

Zilele de 10, 11 și 12 aprilie au adus sub denumirea de: „Trei seri de reculegere spirituală” Misiunile populare și meditații spirituale pentru mireni în parohia „Sfântul Ilie Tezviteanul” din Orăștie. Aceste reculegeri au fost susţinute de Pr. Prot. On. Eugen Damian, paroh la Hunedoara. În prima seară tema a fost: Despre Sacramente. „A fi om fără Sfi ntele Sacramente”, a spus Pr. Damian, „este ca și când ai hrăni și ai da să bea unui copil, este ca și cum îi dai toate cele necesare vieții dar nu-i acorzi un strop de afectivitate. Acel copil are confort, are hrană și căldură dar acelui copil îi va lipsi dragostea”. În a doua seară, tema propusă a fost despre Apostolatul laicilor. Părintele a încercat să deslușească credincioşilor ce trebuie, ce se poate și ce nu trebuie să facă un laic în munca de apostol al Bisericii lui Cristos. În ultima seară Părintele Damian Eugen a vorbit despre Relația cu aproapele. Omul nu poate trăi fără prezența lui Cristos, şi fără Sf. Euharistie.

Ajunși la sfârşitul acestor trei zile binecuvântate în care am ascultat cuvântul lui Dumnezeu, am refl ectat asupra identităţii noastre, asupra raporturilor noastre cu Dumnezeu, asupra raporturilor noastre interumane. Ne-am rugat împreună în biserică în fi ecare zi, ne-am rugat în familiile noastre şi personal. Ne-am rugat împreună şi am stat atenţi la cuvântul lui Dumnezeu care ne provoacă mereu, care ne judecă şi care ne cheamă, ne îndeamnă să mergem mereu înainte, ne îndeamnă să realizăm acea imagine frumoasă a celor care vor primi răsplata de a fi fi ii celui preaînalt care este bun şi cu cei

CONDOLEANțE

Î.p.s. george guțiu Am afl at cu tristeţe despre încetarea din viaţă a Î.P.S. Arhiepiscop George Guţiu, cel care a fost Episcop al Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică de Cluj-Gherla. L-am cunoscut de foarte mulţi pe Înalt Prea Sfi nţitul George, încă din perioada de clandestinitate a Bisericii noastre. Înaltul ierarh a suferit ani grei de închisoare în perioada în care Biserica Română Unită a fost înmormântată, dar Atotputernicul Dumnezeu l-a învrednicit să vadă ziua reînvierii Bisericii Greco-Catolice din ţara noastră, a putut vedea porţile infernului sfărâmate şi s-a bucurat să vadă cum Biserica lui Cristos, zidită pe Petru, piatra credinţei, îşi continuă misiunea sa în istoria mântuirii. Prin plecarea sa dintre noi, Biserica a pierdut un foarte zelos slujitor al altarului, un mărturisitor al credinţei, un erudit teolog şi un foarte mare pedagog, plin de zel şi altruism. Înalt Prea Sfi nţitul George se numără printre martirii şi mărturisitorii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Ierarhul, clerul şi credincioşii Diecezei Noastre de Lugoj se unesc în rugăciune cu toţi cei care-l deplâng, implorând bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu să dea odihnă veşnică servului Său. Transmitem sincere condoleanţe atât clerului şi credincioşilor Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla cât şi familiei îndoliate. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace ! În veci pomenirea lui ! Alexandru MESIAN Lugoj, 9 mai 2011 Episcop de Lugoj

EVENIMENTE IMPORTANTE

din episcopia de lugoJ

co

nd

olea

nte

Zilele de 10, 11 și 12 aprilie au adus sub denumirea de: „Trei seri de reculegere spirituală” Misiunile populare și meditații spirituale pentru mireni în parohia „Sfântul Ilie Tezviteanul” din Orăștie. Aceste reculegeri au fost susţinute de Pr. Prot. On. Eugen Damian, paroh la Hunedoara.fost susţinute de Pr. Prot. On. Eugen Damian, paroh la Hunedoara. În prima seară tema a fost: Despre Sacramente. „A fi om fără Sfi ntele Sacramente”, a spus Pr. Damian, „este ca și când ai hrăni și ai da să bea unui copil, este ca și cum îi dai toate cele necesare vieții dar nu-i acorzi un strop de afectivitate. Acel copil are confort, are hrană și căldură dar acelui copil îi va lipsi dragostea”. În a doua seară, tema propusă a fost despre Apostolatul laicilor. Părintele a încercat să deslușească credincioşilor ce trebuie, ce se poate și ce nu trebuie să facă un laic în munca de apostol al Bisericii lui Cristos. În ultima seară Părintele Damian Eugen a vorbit despre Relația cu aproapele. Omul nu poate trăi fără prezența lui Cristos, şi fără Sf. Euharistie.

6 mai - iunie 2011

nerecunoscători şi răi. Mulțumim Părinte Pr. Prot. On. Damian Eugen pentru tot ce ați semănat în inimile noastre!

16 apRilie zi de ReculegeRe a tineRiloR pentRu sfintele paŞti la mănăstiRea „pReasfânta tReime” timiŞoaRa

„Toate sunt curate pentru cei curaţi;iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat,ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul”. (Tit 1, 15)

Un grup de 18 tineri de la catedrala “Coborârea Sfântului Spirit”, Lugoj şi de la parohia “Sfântul Iosif”, Timişoara însoţiţi de Pr. Robert Trubiansky (paroh la Păru), au participat sâmbătă, 16 aprilie, la o zi de reculegere la Mânăstirea “Preasfânta Treime” de lângă Timişoara. Meditaţiile au fost conduse de părintele Jose Refugio Vela care le-a vorbit tinerilor despre păcat şi purifi care. Programul a început de dimineaţă cu prima meditaţie având titlul: „Structura păcatului în realitatea noastră”. După meditație tinerii au avut posibilitatea de a refl ecta în particular asupra temei şi asupra întrebărilor propuse de pr. Jose, după care a avut loc a doua meditaţie. Pornind de la întrebarea “De ce trebuie să ne purifi căm”, pr. Jose le-a vorbit tinerilor despre criza morală şi spirituală de azi. Fiecare tânăr a primit în formă scrisă câteva puncte de refl exie inspirate din cartea “Back to virtute” a lui Peter Kreeft unde sunt prezentate cele şapte vicii capitale în raport cu lumea de azi, precum şi antidotul la fi ecare viciu. De asemeni Părintele a oferit tinerilor spre meditare şi multe referinţe din Sfânta Scriptură. A urmat masa de prânz, oferită cu generozitate de către Fraţii Sfi ntei Cruci. După prânz pr. Jose şi Pr. Robert au stat la dispoziţia tinerilor pentru colocvii personale, respectiv pentru sfânta spovadă.Refl ecţia personală a culminat cu un moment de discuţie şi împărtăşire comunitară pe marginea temelor prezentate înainte de prânz. Ziua de reculegere s-a încheiat cu Sfânta Liturghie.

Pr. Davide Giuseppe Muntoni si Pr. Jose Refugio Vela fac parte din ordinul monastic „Fraţii Sfi ntei Cruci” şi au venit în România din Italia, ca misionari, acum 15 ani. La început au fost primiţi la Lugoj de către PS Ioan Ploscaru, cu ajutorul căruia au frecventat cursurile Seminarului Teologic de la Blaj. Au fost trimişi apoi la Timişoara, unde au o deosebit de rodnică activitate catehetică şi pastorală, fi ind perfect integraţi în ritul bizantin al Bisericii noastre.

16 apRilie înmoRmântaRea ps ioan siŞeŞtean la Baia maRe (comunicat)

Aducând un ultim pios omagiu Episcopului Ioan Şişeştean, clerul şi credincioşii Eparhiei greco-catolice de Maramureş doresc să mulţumească tuturor celor care le-au fost alături în momentele de încercare, cauzate de trecerea la Domnul a Episcopului eparhial. Adresăm respectuoase mulţumiri, alăturate de sentimente de stimă şi preţuire, tuturor Ierarhilor Bisericii Catolice din România, în mod special Preafericirii Sale Lucian Mureşan, Arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice, şi Excelenţei Sale Francisco-Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova. Mulţumim pentru mesajele de condoleanţe şi participarea la ofi ciul funerar tuturor reprezentanţilor autorităţilor centrale sau locale ale Statului: Guvernului României, Secretariatului de Stat pentru Culte, Prefecturii Judeţului Maramureş, Consiliului Judeţean Maramureş, Primăriei Municipiului Baia Mare, excelenţelor lor senatori şi deputaţi, Inspectoratului de Jandarmi, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratului judeţean de Poliţie Maramureş. Recunoştinţa noastră se îndreaptă şi spre cei care s-au implicat, au sprijinit şi au făcut posibilă organizarea ceremoniilor de înmormântare, din punct de vedere tehnic şi logistic. Rugând pe milostivul Dumnezeu să-i facă parte Episcopului Ioan Şişeştean cu cei drepţi ai Săi, îndreptăm mulţumiri şi recunoştinţă către toţi participanţii la ceremoniile funerare. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace! (Vicar general, pr. Simion Ilieş; secretar eparhial, pr. Augustin Butica)

25 apRilievizita pastoRală a ps alexandRu mesian la deva

În fi ecare an – începând din 2001 – în a doua zi de Paşti credincioşii parohiei “Imaculata” din Deva au deosebita onoare şi bucurie de a-l primi în mijlocul lor pe Preasfi nţia Sa Alexandru. Preasfi nţia Sa a fost însoţit şi în acest an de Mons.

7mai - iunie 2011

Pop Angelo Narcis – vicar general eparhial. La Sfânta Liturghie, alături de PS Alexandru şi Mons. Angelo s-au afl at: pr. Micu Ceciliu Vasile, protopop al Devei, şi pr. Didi Nicolae Adrian, paroh de Turdaş.

În după-masa aceleiaşi zile, cu începere de la orele 18.00, a avut loc un Concert Cameral susţinut de către un cvartet de distinşi profesori violonişti de la Liceul de Muzică “Sigismund Toduţă” din localitate: prof. Iudith Mărăşescu – vioară, prof. Rodica Bucur – vioară,

prof. Adrian Lazăr – violă, prof. Camelia Iakab – violoncel. În program s-au interpretat fragmente din: Joseph Haydn – Cvartet de coarde în Si bemol major, Op.1 Nr. 1, Wolfgang Amadeus Mozart – Cvartet în La major, KV 169, Johann Pachelbel – Canon, Georg Friedrich Handel – Lascia ch’io pianga, Wolfgang Amadeus Mozart – Lacrimosa, Tomaso Albinoni – Adagio.

1 maiReŞiţa: comuniune cu Roma la BeatificaRea sfântului păRinte ioan paul al ii-lea

Ziua de Duminică 1 Mai 2011 a fost şi pentru comunitatea română unită din Reşiţa o zi deosebită: beatifi carea Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea. Credincioşii greco-catolici din această parohie au ca ocrotitoare pe Maica Domnului de la Fatima. Iar legătura acestui hram cu personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea este foarte strânsă. În lăcaşul de cult a fost organizată o mică expoziţie şi s-a iniţiat un altar dedicat acestei beatifi cări. Au fost surprinse aspecte din copilăria, tinereţea, hirotonirea la toate treptele ierarhice ale lui Karol Wojtyla cu al său pontifi cat presărat cu vizite pastorale, relaţii cu celelalte confesiuni creştine şi religii, atentatul şi apusul. Serviciul divin a inclus evocarea unor evenimente din viaţa sa, culminând în ceea ce-i priveşte pe români cu vizita la Bucureşti în 1999. S-a subliniat pontifi carea Liturghiei în ritul român unit din Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti cu evocarea martiriului Bisericii Greco-Catolice din România şi evidenţierea Cardinalului Alexandru Todea.La fi nal s-au împărţit imagini cu chipul Fericitului Ioan Paul al II-lea.

3 mailituRghia sf. ioan guRă de auR celeBRată în Bazilica san pietRo

Ca mulţumire pentru aportul adus de Fericitul Ioan Paul al II-lea la învierea Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică din România, marţi, 3 mai a.c. s-a celebrat Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în Capela Corului din Bazilica San Pietro, aproape de Capela Sfântul Sebastian, unde a fost depus sicriul cu trupul Fericitului Ioan Paul al II-lea. Evenimentul este de o însemnătate aparte deoarece în Altarul Capelei Corului se afl ă moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. Sfânta Liturghie a fost celebrată de PS Florentin Crihălmeanu, Episcop Eparhial de Cluj-Gherla împreună cu pr. Claudiu-Lucian Pop, rector al Colegiului Pio Romeno din Roma, pr. Vasile Man, vicerector al aceluiaşi colegiu, pr. Gabriel Buboi, rector al Misiunii Greco-Catolice din Paris, preoţii din Colegiul Pio Romeno precum şi alţi preoţi greco-catolici din România, afl aţi la Roma pentru ceremoniile de beatifi care a Papei Ioan Paul al II-lea. Răspunsurile la Liturghie au fost date de către seminarişti ai Colegiului Pio Romeno, fi ind prezente şi călugăriţe din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare precum şi reprezentanţi ai Acţiunii Catolice din România şi ai Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice. În cuvântul de învăţătură pe care l-a ţinut PS Florentin a vorbit despre vestea bună şi anume faptul că Dumnezeu ne iubeşte iar ca dovadă a iubirii Sale Divine l-am primit pe Papa Ioan Paul al II-lea. A subliniat de asemenea importanţa acestui Papă pentru Biserica noastră. „Pe lângă faptul că bulele de numire a primei generaţii de Episcopi de după 1989 poartă semnătura lui, Papa Ioan Paul al II-lea a redeschis Colegiul Pio Romeno din Roma unde au reînceput să vină studenţi seminarişti greco-catolici români pentru a se specializa la universităţile pontifi cale din Roma, primind burse de studiu. Tot Papa Ioan Paul al II-lea a fost cel care a creat pe cel de-al doilea Cardinal al Bisericii noastre, ES Alexandru Todea. Cu ocazia Jubileului din anul 2000 ne-a oferit marea onoare de a celebra Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur la Altarul Major din Bazilica San Pietro, unde celebrează doar Papa. La această Liturghie, celebrată de PF Lucian Mureşan, pe acea vreme Arhiepiscop şi Mitropolit de Blaj, Sfântul Părinte a asistat de pe un tron lateral.” „În această perioadă post-pascală, după ce am primit lumina Învierii, trebuie să mergem tot timpul spre această lumină şi astfel întunericul rămâne în urma noastră pentru că dacă ne îndepărtăm de lumină, avem întunericul înainte.” Astfel i-a sfătuit pe cei prezenţi PS Florentin, mulţumind celor care au făcut posibilă această celebrare. Faptul că au fost prezenţi reprezentanţi ai fi ecărei categorii de credincioşi din Biserica Greco-Catolică din România, clerul, seminariştii, persoanele consacrate şi laicii, înseamnă că întreaga Biserică aduce un omagiu Fericitului Ioan Paul al II-lea şi se roagă ca din Ceruri să vegheze asupra noastră şi să mijlocească pentru noi. La fi nalul Sfi ntei Liturghii s-a cântat troparul şi condacul Sfântului Ioan Gură de Aur.

Pop Angelo Narcis – vicar general eparhial. La Sfânta Liturghie, alături de PS Alexandru şi Mons. Angelo s-au afl at: pr. Micu Ceciliu Vasile, protopop al Devei, şi pr. Didi Nicolae Adrian, paroh de Turdaş.

În după-masa aceleiaşi zile, cu începere de la orele 18.00, a avut loc un Concert Cameral susţinut de către un cvartet de distinşi profesori violonişti de la Liceul de Muzică “Sigismund Toduţă” din localitate: prof. Iudith Mărăşescu – vioară, prof. Rodica Bucur – vioară,

8 mai - iunie 2011

5 maicompetiţia inteRconfesională la tenis de masă Şi sah. peRiam, ediţia a ii-a

La iniţiativa părintelui paroh Ardelean Gheorghe Traian şi cu sprijinul Primăriei Periam, a avut loc pe data de 5 mai 2011, a doua ediţie a competiţiei interconfesionale la tenis de masă şi şah. Ediţia din acest an s-a desfăşurat pe trei grupe: clasele V-VIII, IX-XII şi credincioşi peste 20 de ani. La competiţie au participat credincioşi de toate confesiunile. Câştigătorii locurilor 1 şi 2 au primit diplome şi cupe. Atmosfera sportivă a fost foarte plăcută, făcându-se socializare şi prietenii între competitori de toate confesiunile. Vrem ca şi pe viitor să păstrăm tradiţia şi dacă sportul este perceput ca şi limbă internaţională, la fel poate fi şi interconfesională. Mens sana in corpore sano.

7 maiîntâlniRea tineRiloR din epaRhia de lugoj, ediţia a xii-a

Cu binecuvântarea Preasfi nţitului Alexandru Mesian, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Lugoj, în colaborare cu ASTRU eparhial Lugoj, a organizat în data de 7 mai 2011, cea de-a XII-a ediţie a Zilei Tineretului greco-catolic din Eparhia de Lugoj. Tema principală a ediţiei de anul acesta a fost motoul sugerat de Papa Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XXVI-a ediţie a Zilei Mondiale a Tineretului: „Înrădăcinaţi şi zidiţi în Cristos, întăriţi în credinţă” (cf. Coloseni 2,7). Întâlnirea a început la ora 9 la reşedinţa Episcopiei, unde au fost primiţi peste 300 de tineri din parohiile afl ate pe teritoriul a cinci judeţe ale ţării. Grupurile parohiale de tineri au fost întâmpinate de gazde – tinerii din Lugoj şi membrii ASTRU -, care le-au înmânat câte un ecuson cu sigla locală a manifestării şi i-au repartizat în cele 12 grupuri de discuţii. PS Alexandru le-a urat bun venit pelerinilor şi la ora 9,30, cu toţii au pornit în procesiune spre Catedrala episcopală, intonând cântece religioase. PS Alexandru a celebrat Sfânta Liturghie avându-i alături la altar pe toţi preoţii veniţi la Lugoj pentru această zi de sărbătoare a tineretului. Înainte de începerea Sfi ntei Liturghii, toţi cei prezenţi au recitat o decadă din Rozariu. În cuvântul de învăţătură, Preasfi nţia Sa a salutat prezenţa numeroşilor preoţi şi tineri veniţi la Lugoj – unii chiar de la peste 200 de kilometri – pentru a petrece o zi de rugăciune în prima parte şi de voie bună în partea a doua a programului. Episcopul le-a prezentat tinerilor câteva fragmente din Mesajul Papei Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XXVI-a ediţie a Zilei Mondiale a Tineretului. „Credinţa în Cristos”, a afi rmat Preasfi nţitul, „este rădăcina speranţei şi a vieţii noastre… Sfântul Apostol Pavel, prin cuvintele ‘înrădăcinaţi şi întemeiaţi’, ne învaţă cine trebuie să fi e temelia credinţei noastre: nimeni altcineva decât însuşi Mântuitorul Isus Cristos. Pentru aceasta este necesar să cunoaştem învăţătura din Catehismul Bisericii Catolice, problemele de credinţă, ca să putem înţelege ce înseamnă să fi m întemeiaţi, dar în acelaşi timp trebuie să ne întărim în credinţă prin rugăciune şi participarea la orele de cateheză; să ne întărim mereu prin activitatea noastră”. După Sfânta Liturghie, cu toţii au revenit în procesiune la reşedinţa Episcopiei de Lugoj unde, la ora 12, au mâncat de prânz. În deschiderea primei părţi a programului artistic, la orele 13, au debutat tinerii din parohia Şimand – reuniţi în ansamblul popular „Junii Şimandului”, condus de pr. Roman Dubeştean. Aceştia au prezentat câteva dansuri populare din Ţara Zarandului, Valea Crişului şi Valea Mureşului. La orele 13.45, au început discuţiile pe grupuri coordonate de animatorii ASTRU şi de alţi tineri, alături şi de un moderator, preot sau persoană consacrată. Anul acesta participanţii la întâlnire au fost repartizaţi în 12 grupuri de discuţii: şase pentru tineret şi şase pentru copii. Dacă anul trecut grupele de discuţii au purtat nume de sfi nţi care au trecut în patria cerească la o vârstă timpurie, anul acesta s-a propus ca grupurile de discuţii să poarte numele celor 12 Episcopi greco-catolici care au îndurat vremurile de prigoană din timpul regimului comunist. Tema din cadrul grupelor de discuţii, pe lângă tema generală a întâlnirii sugerată de Sfântul Părinte, au fost cuvintele Cardinalului Iuliu Hossu: „Credinţa noastră este viaţa noastră”.

9-12 maiîntîlniRea națională a opeRatoRiloR mass/media catolici

Ajunsă la cea de a XI-a ediţie, Întâlnirea Naţională a Operatorilor din Mass-media Catolice (INOMC) din acest an a fost dedicată refl ecţiei asupra „Reţelelor de socializare – o provocare pentru comunicarea Bisericii Catolice”. INOMC 2011 s-a desfăşurat în perioada 9-12 mai la Mănăstirea călugărilor carmelitani desculţi de la Ciofl iceni (Snagov), sub egida

pelerinilor şi la ora 9,30, cu toţii au pornit în procesiune spre Catedrala episcopală, intonând cântece religioase.pelerinilor şi la ora 9,30, cu toţii au pornit în procesiune spre Catedrala episcopală, intonând cântece religioase.

9mai - iunie 2011

Comisiei Media a Conferinţei Episcopilor Catolici din România. La Întâlnire au participat 24 de persoane implicate în mass-media catolice din România, din diferite Dieceze, Eparhii şi ordine religioase. Din partea Eparhiei de Lugoj a participat teol. Raimondo-Mario Rupp. La lucrările INOMC a fost prezent şi Înalt Preasfi nţitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, responsabil pentru mass-media în Conferinţa Episcopală Română. La refl ecţia asupra temei întâlnirii şi-au adus o contribuţie importantă conferenţiarii: Cristian Manafu (www.manafu.ro) – Social Media în România; pr. Antonio Spadaro S.I. (www.cyberteologia.it) – Cum schimbă internetul (web 2.0) modul de a gândi şi de a trăi credinţa; Juan Narbona (web editor, www.opusdei.org) – Social Media Strategy: O propunere pentru Biserică; Leo Spadaro (consultant, Serviciul Internet al Conferinţei Episcopilor Catolici din Italia) – Web 2.0.: O oportunitate pentru comunităţile creştine; Pr. Paolo Padrini (www.ibreviary.com) – O mărturie tehnologică (via Skype); Christian Scholtes (consultant, Hermes Advisors) – Ipostaze şi “apostaze” în spaţiul virtual; Maria Garcia şi German Bustamante (School of Journalism, University of Missouri) – Comunicarea prin Social Media (via Skype). „La nivel mondial România ocupă locul al patrulea în ce priveşte viteza de navigare pe internet şi sunt peste trei milioane de români care au un profi l pe Facebook. Lumea digitală, aşa cum a afi rmat şi Papa Benedict al XVI-lea, este un nou continent, un nou spaţiu al misiunii de evanghelizare. Şi dacă până acum prezenţa Bisericii pe internet era considerată un optional, acum e un lucru absolut necesar”, a declarat pr. Francisc Doboş, secretar al Comisiei media din cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici din România.

12-15 maipaRticipaRe la campionatul inteRdiecezan de fotBal sinaia-2011

Asociația „Clubul Sportiv Român” (CSR) în colaborare cu Centrul Diecezan pentru Pastoraţia Tineretului din Arhidieceza Romano-catolică de București a organizat la Sinaia, în perioada 12-15 mai, a IX-a ediţie a campionatului de fotbal între diecezele şi eparhiile catolice din România. Început din anul 2003 cu numai trei echipe participante din 11 dieceze, campionatul a adunat la startul acestei ediţii nu mai puţin de 12 echipe reprezentative ale diecezelor şi eparhiilor catolice din întreaga ţară (Bucureşti, Iaşi, Oradea, Cluj, Satu Mare, Lugoj, Câmpia Turzii, Ohaba-Forgaci, Cugir, Bărăția, Popeşti-Leordeni) Scopul acestui campionat ajuns la ediţia a noua este pe lângă o mai bună cunoaștere reciprocă a tinerilor din

diecezele şi eparhiile noastre şi formarea unui spirit de competitivitate şi comuniune prin intermediul sportului. Dacă în alţi ani Eparhia de Lugoj a participat doar cu o echipă, anul acesta s-a prezentat în competiţie cu trei echipe. Alături de lugojenii de la Catedrală conduşi de Mons. Angelo-Narcis Pop (Vicarul General al Eparhiei de Lugoj), s-a alăturat echipa din parohia Ohaba-Forgaci (condusă de pr. Ovidiu Neiconi) şi echipa din parohia Cugir (condusă de pr. Viorel Codrea). Deşi rezultatele echipelor lugojene nu au fost în fruntea clasamentului, participarea, jocul, şi buna dispoziţie pe durata acestui campionat, au lăsat frumoase amintiri în rândul tinerilor participanţi. Credem că echipele lugojene au plecat mulţumite de la Sinaia pentru că au conştientizat faptul că la orice competiţie este mai importantă însăşi participarea, cunoaşterea şi împărtăşirea diverselor experienţe cu ceilalţi tineri catolici din ţară precum crearea şi menţinerea legăturilor si pe viitor. Participanţii la această ediţie a campionatului de la Sinaia (atât jucătorii cât şi însoţitorii echipei) aduc deosebite mulţumiri PS Episcop Alexandru Mesian şi Mons. Angelo Narcis-Pop pentru sprijinul acordat.

15 maihRamul paRohiei gReco-catolice din ReŞiţa

Comunitatea greco-catolică din Reşiţa şi-a serbat, ca în fi ecare an – în duminica cea mai apropiată de 13 mai, hramul: Maica Domnului de la Fatima. Anul acesta elecbrările au avut loc duminică 15 mai, în curtea bisericii, în prezenţa unui însemnat număr de credincioşi. Organizatorii s-au îngrijit de amenajarea condiţiilor pentru ofi cierea serviciului divin: altarul, statuia Maicii Domnului de la Fatima, portretul Fericitului Ioan Paul al II-lea, scaunele şi băncile pentru credincioşi şi invitaţi, locul special pentru corul de la Caransebeş, mesele şi alimentele pentru servirea de la fi nal a agapei fraterne. Împreună cu pr. Marian I. Ştefănescu, protopop de Reşiţa, au mai concelebrat preoţii: Iuliu Hasciar (paroh de Scăiuş), Viorel Costinar (paroh de Târnova), Vasile Chindriş (paroh de Ramna) şi Petru Iluţiu (administrator parohial Reşiţa 3). Câte un cuvânt de învăţătură legat de Evanghelia zilei – a vindecării paraliticului -, de arătarea de la Fatima şi de

10 mai - iunie 2011

personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea, au fost rostite după citirea Evangheliei de pr. Marian I. Ştefănescu şi spre sfârşitul Liturghiei de pr. Iuliu Hasciar. S-a menţionat faptul că se doreşte de către comunitatea unită din Reşiţa ca al doilea patron al parohiei să devină Fericitul Ioan Paul al II-lea. A fost citită o rugăciune de consacrare la Inima Neprihănită a Mariei şi Rugăciunea pentru ridicarea la cinstea altarelor a Episcopilor martiri şi mărturisitori ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. La fi nalul Liturghiei s-a desfăşurat o procesiune cu statuia Maicii Domnului de la Fatima şi portretul Papei Ioan Paul al II-lea, la care s-au mai adăugat credincioşi care veneau de la alte biserici. Evenimentul s-a încheiat cu o agapă fraternă. Dl. Mihai Stepanescu, primarul Reşiţei, participant şi el la eveniment, s-a interesat de bunul mers al parohiei, între problemele discutate fi ind şi aceea a ridicării unui bust al Episcopului mărturisitor Valeriu Traian Frenţiu, originar din Reşiţa.

21 maipeleRinajul cRedincioŞiloR din epaRhia de lugoj la Bazilica maRia-Radna

Cu binecuvântarea Preasfi nţitului Episcop Alexandru Mesian, în data de 21 mai a avut loc al doilea pelerinaj eparhial la sanctuarul Maria Radna, prevăzut pentru credincioşii greco-catolici din Eparhia de Lugoj. Au participat numeroşi credincioşi, din aproape toate protopopiatele Eparhiei, din judeţele: Caraş-Severin, Timiş, Hunedoara şi Arad. Programul a început la 9.30 cu rugăciunea Sfântului Rozar. La ora 10.00 a urmat Sfânta Liturghie solemnă. Alături de Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj au concelebrat: pr. Nistor-Chişbora, prelat papal şi protopop emerit, pr. Radu Vorindan, paroh de Arad-Centru şi protopop de Arad, pr. Nicolae Teodorescu, Vicar foraneu de Timişoara, consilier eparhial, şi un sobor de 17 preoţi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de

corul „Magnifi cat” al parohiei „Naşterea Sfi ntei Fecioare Maria” din Arad condus de prof. Lisaveta. În cuvântul de învăţătură Mons. Angelo a vorbit despre sanctuarul marian de la Radna, la care anual vin mulţi pelerini. De asemenea a transmis credincioşilor din partea Preasfi nţitului Alexandru Mesian salutul şi binecuvântările arhiereşti. După Sfânta Liturghie, a avut loc Binecuvântarea euharistică. Mulţi credincioşi din zona de vest a ţării, vin în fi ecare an la Radna pe 15 august şi 8 septembrie. Aici există o icoană a Preacuratei Fecioară Maria cu Pruncul Isus, tipărită pe hârtie în atelierul meşterului tipograf Remondini din Bassano del Grappa, în Italia care a fost dăruită capelei fraţilor franciscani din Radna de către bătrânul Georg Vriconosa în anul 1668. Această icoană în mod miraculos nu a ars în timpul incendiului din anul 1695 când soldaţii otomani au asediat cetatea Lipova şi au incendiat inclusiv capela franciscanilor situată pe dealul de dincolo de Mureş, în Radna. În anul 1992, Fericitul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, a conferit bisericii din Maria-Radna titlul de Basilica Minor. Cu această ocazie, Arhiepiscopul titular dr. Adalbert Boros a dăruit bazilicii din Maria-Radna un nou altar, în semn de mulţumire faţă de Sfânta Fecioara de la Maria-Radna pentru ocrotirea acordată Bisericii şi Diecezei în vremurile grele ale comunismului.

22 maivizită pastoRală în paRohiile comloŞu maRe Şi jimBolia

În Duminica a V-a după Paşti (a Samarinencei), la 22 mai, PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, s-a afl at în mijlocul credincioşilor din parohiile Comloşu Mare şi Jimbolia, care aparţin de Protopopiatul Sânicolaul Mare. Prea Sfi nţia Sa a fost însoţit de către Mons. Angelo Pop, Vicarul General al Episcopiei de Lugoj. Prima parohie vizitată a fost Comloşu Mare. Este cea de a treia vizită pe care Preasfi nţitul Alexandru o face în această parohie. Ultima vizită a avut loc în toamna anului 2009 când Înaltul Ierarh a sfi nţit lăcaşul de cult în urma lucrărilor de reparaţii şi restaurare integrală şi când a luat fi inţă Reuniunea Mariană. La sosire, PS Alexandru a fost întâmpinat la intrarea în localitate de parohul actual al Comloşului, pr. Dumitru Crişan, de numeroşi credincioşi plini bucurie şi speranţă, cu tradiţionala pâine şi sare precum şi cu buchete de fl ori. Primarul localităţii Comloşu Mare, Ovidiu Ştefănescu i-a urat Înaltului Ierarh bun venit în mijlocul comloşenilor. Împreună cu primarul localităţii Jimbolia, Kaba Gabor l-au însoţit pe Preasfi nţitul până la biserica greco-catolică într-o caleaşcă trasă de doi cai. Ajunşi în faţa bisericii împodobite de sărbătoare, Preasfi nţia Sa a fost salutat de: pr. prot. Marius Pârvu, consilier eparhial, protopop de Sânicolau Mare şi paroh la Sânnicolau Mare, pr. Gheorghe Traian Ardelean, paroh la Periam şi pr. Gheorghe Berciu, paroh de Cenad.

11mai - iunie 2011

Cuvântul de învăţătură, pe marginea Evangheliei zilei, a fost rostit de pr. Marius Pârvu. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul parohial. În cadrul Sfi ntei Liturghii, 10 copii au primit Prima Sfântă Împărtăşanie. La sfârşitul Liturghiei arhiereşti, Excelenţa Sa a vorbit despre scopul vizitei în această parohie şi despre sărbătoarea Primei Sfi nte Împărtăşanii a celor 10 copii. I-a mulţumit primarului Ovidiu Ştefănescu pentru prezenţa sa la acest eveniment al parohiei greco-catolice, a mulţumit corului bisericii pentru răspunsurile date la Sfânta Liturghie, precum şi tuturor credincioşilor prezenţi la eveniment. După toate aceste momente încărcate de spiritualitate şi emoţie, PS Alexandru, împreună cu invitaţii la ceremonie, au participat la o agapă frăţească organizată la Casa Naţională „Iulian Grozescu” din localitate. În cadrul agapei tinerii din parohie îmbrăcaţi în costume populare au prezentat un frumos program de dansuri folclorice. În după-masa aceleiaşi zile, Preasfi nţitul Alexandru însoţit de Mons. Angelo Pop, a vizitat parohia Jimbolia, administrată de pr. Dumitru Crişan. În capela devenită neîncăpătoare cu toţii s-au rugat Rozariul după care a urmat Binecuvântarea Euharistică. La fi nal PS Alexandru a adresat credincioşilor câteva gânduri, mulţumind lui Dumnezeu pentru faptul de a putea fi împreună în rugăciune. La program a luat parte şi Kaba Gabor, primarul localităţii Jimbolia. În continuarea vizitei, primarul l-a invitat pe PS Alexandru să viziteze câteva obiective de atracţie ale oraşului; mai întâi i-a prezentat Preasfi nţitului Alexandru imagini cu oraşul Jimbolia, după care s-au deplasat la noua uzină de apă a oraşului. Ultimul obiectiv a fost Muzeul Presei „Sever Bocu”. Vizita la Jimbolia s-a încheiat cu o cină festivă.

23 maisăRBătoRiRea hRamului în paRohia lugoj iii

Dupămasa zilei de 23 mai a.c., a fost prilej de sărbătoare pentru comunitatea de credincioşi ai parohiei Lugoj III, (cartierul “Mondial”), şi anume sărbătorirea hramului, Sf. Ioana Antida. Centrul Educativ Socio-Sanitar „Sf. Ioana Antida”a fost construit de Episcopia Lugojului cu ajutorul unor binefăcători din ţară şi din străinătate. Anul acesta s-au împlinit şase ani de la inaugurarea acestui Centru şi de la înfi inţarea parohiei Lugoj III, al cărei administrator parohial este Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj. Astăzi Surorile de Caritate se îngrijesc de copiii săraci din acest cartier defavorizat, desfăşurând zilnic de luni până vineri diferite activităţi educativ-recreative, iar în fi ecare duminică şi sărbătoare se celebrează o Sfântă Liturghie în rit bizantin pentru populaţia întregului cartier.

La orele 17.00 a început Sfânta Liturghie care a fost pontifi cată de Mons. Angelo-Narcis Pop. Alături, la masa altarului s-au afl at: pr. Teodor Baba, Protopop de Lugoj, Pr. Olariu Cristian paroh la Balinţ şi Pr. Ovidiu Neiconi, paroh la Ohaba-Forgaci. Răspunsurile au fost date de Surorile de Caritate, de Surorile Baziliene şi de zecile de copii prezenţi. Sfânta Liturghie s-a încheiat cu o rugăciune către Sfânta Ioana Antida, şi cu un imn în cinstea acestei sfi nte. În Cuvântul de Învăţătură, Mons Angelo a vorbit despre viaţa Sfi ntei Ioana de Antida, despre misiunea şi carisma Surorilor de Caritate care o au ca patroană pe această sfântă. A mulţumit Surorilor de Caritate pentru activitatea pe care o desfăşoară cu copiii şi cu oamenii săraci din acest cartier, încă dinaintea înfi ințării parohiei. În fi nal Mons. Angelo a mulțumit tuturor celor care au făcut posibilă această sărbătoare de hram: preoților invitați şi celor care s-au implicat în buna organizare a sărbătorii de hram. Programul zilei s-a încheiat cu o agapă în aer liber, pregătită cu generozitate de credincioşii acestei parohii.

24-26 maiconfeRința episcopală Română - BiseRica catolică doReŞte să paRticipe la dezBateRile legislative caRe pRivesc activităţile sale sociale Şi educative

Episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România consideră discriminatorie actuala formă a Proiectului de Lege care stabileşte parteneriatul între Stat şi culte în domeniul asistenţei sociale şi susţin principiul egalităţii de şanse a furnizorilor de servicii în accesarea fondurilor publice şi principiul competiţiei deschise şi transparente. Înalţii ierarhi au dezbătut această problemă în cadrul sesiunii ordinare a Conferinţei Episcopale Române ce a avut loc în perioada 24-26 mai, la Mănăstirea călugărilor carmelitani desculţi de la Ciofl iceni (Snagov). În acest sens, episcopii au decis ca la dezbaterile ce vor avea loc în data de 31 mai la Senatul României, Biserica Catolică din România să fi e reprezentată de PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, Pr. Nicolae Anuşcă şi dl. Eugen Ştefănescu. Episcopii au dezbătut şi asupra textului Legii

Dupămasa zilei de 23 mai a.c., a fost prilej de sărbătoare pentru comunitatea de credincioşi ai parohiei Lugoj III, (cartierul “Mondial”), şi anume sărbătorirea hramului, Sf. Ioana Antida. Centrul Educativ Socio-Sanitar „Sf. Ioana Antida”a fost construit de Episcopia Lugojului cu ajutorul unor binefăcători din ţară şi din străinătate. Anul acesta s-au împlinit şase ani de la inaugurarea acestui Centru şi de la înfi inţarea parohiei Lugoj III, al cărei administrator parohial este Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj. Astăzi Surorile de Caritate se îngrijesc de copiii săraci din acest cartier defavorizat, desfăşurând zilnic de luni până vineri diferite activităţi educativ-recreative, iar în fi ecare duminică şi sărbătoare se celebrează o Sfântă Liturghie în rit bizantin pentru populaţia întregului cartier.

La orele 17.00 a început Sfânta Liturghie care a fost pontifi cată de Mons. Angelo-Narcis Pop. Alături, la masa altarului La orele 17.00 a început Sfânta Liturghie care a fost pontifi cată de Mons. Angelo-Narcis Pop. Alături, la masa altarului

12 mai - iunie 2011

Educaţiei Naţionale (Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011), din perspectiva modului în care aceasta reglementează activitatea educativă în unităţile de învăţământ înfi inţate la solicitarea cultului catolic. Ierarhii Bisericii Catolice au solicitat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ca în activitatea de elaborare a metodologiilor şi protocoalelor care reglementează învăţământul confesional să participe şi o delegaţie din partea Bisericii Catolice. De asemenea, în cadrul lucrărilor au fost dezbătute diferite probleme de ordine interioară şi s-a stabilit programul Întâlnirii animatorilor implicaţi în pastoraţia familiilor în diecezele şi eparhiile catolice din România. Această întâlnire are ca scop pregătirea pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor care va avea loc la Milano în perioada 30 mai-3 iunie 2012. S-a stabilit ca următoarea sesiune ordinară a Conferinţei Episcopilor Catolici din România să se desfăşoare la Chişinău (Republica Moldova), la invitaţia PS Anton Coşa, episcopul Diecezei de Chişinău, în perioada 20-23 septembrie 2011. Conferinţa Episcopală Română îi reuneşte pe toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România şi exprimă unitatea Bisericii locale şi uniunea intimă cu Urmaşul lui Petru, Sfântul Părinte. (Biroul de presă al Conferinţei Episcopale)

5 iuniepRima împăRtăŞanie în paRohiile daRova Şi timiŞoaRa i. ReînfiinţaRea Reuniunii maRiane la timiŞoaRa

Pentru credincioşii parohiei “Sf. Iosif” din Timişoara ziua de duminică, 5 iunie (a şaptea după Paşti), a fost o dublă sărbătoare: Prima Sfântă Împărtăşanie solemnă a opt copii şi reînfi inţarea Reuniunii Mariane la care au aderat 121 de credincioşi. Sfânta Liturghie a fost celebrată de Mons. Angelo-Narcis Pop, vicarul General al Eparhiei de Lugoj, alături la masa altarului concelebrând: pr. protopop Nicolae Teodorescu, vicar foraneu de Timişoara şi Consilier eparhial, pr. Ioan Chişărău, asistentul spiritual al Reuniunii Mariane în Eparhia de Lugoj şi paroh la “Sf. Maria Regina Păcii”, pr. dr. Eugen Jurcă, paroh Timişoara IV şi pr. Daniel Muntean de la parohia Sf. Iosif. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul parohial dirijat de prof. Doina Boşca. Înainte de rostirea Crezului – aşa cum se obişnuieşte – candidaţii la Prima Împărtăşanie şi-au reînnoit promisiunile făcute de naşii lor la Botez. În prezenţa credincioşilor şi a familiilor emoţionate, cei opt copii şi-au mărturisit credinţa

spunând Crezul şi au recitat împreună rugăciunea domnească Tatăl nostru, la momentul cuvenit. Ca semn al pregătirii lor pentru această minunată zi de primă mărturisire şi împărtăşanie solemnă, copiii au recitat de asemenea rugăciunile de pregătire la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Pr. Daniel Muntean i-a pregătit pe micuţi pentru această deosebită sărbătoare. În cuvântul său de învăţătură, Mons. Angelo a vorbit despre importanta Primei Împărtăşanii pentru copii, oferind ca exemplu martiriului Sfântului Tarciziu. Apoi, a amintit despre importanţa activităţii Reuniunilor Mariane în viaţa parohiei şi a credincioşilor. De asemenea Mons. Angelo a transmis credincioşilor din partea Preasfi nţitului Alexandru Mesian salutul şi binecuvântările arhiereşti. Copiii au primit câte o diplomă personalizată şi un rozar care le va aminti mereu de acest moment atât de important din viaţa lor. La sfârşitul Sfi ntei Liturghii a avut loc primirea celor 121 de credincioşi în Reuniunea Mariană, în faţa Mons. Angelo, precum şi a preoţilor şi credincioşilor prezenţi. Mons. Angelo a înmânat diploma mariană şi “Medalia Miraculoasă a Sfi ntei Fecioare Maria” noilor membrii. Reuniunea Mariană din parohia Timişoara II poartă numele “Neprihănita Zămislire”; asistentul spiritual este părintele protopop Nicolae Teodorescu.

Tot în data de 5 iunie patru băieţi şi patru fetiţe din parohia Darova, Protopopiatul Lugoj, au primit Prima Sfântă Împărtăşanie. Evenimentul a avut loc în atmosfera de bucurie a persoanelor prezente şi a celor care au aşteptat acest moment. Celebrarea a început cu o procesiune solemnă la care au participat copiii, îmbrăcaţi în haine de culoare albă, haine specifi ce pentru această sărbătoare, ca un semn al purităţii şi inocenţei, pe care şi-au dobândit-o printr-o spovadă bună, însoţiţi de părinţi şi de părintele paroh. În cadrul Sfi ntei Liturghii, după reînnoirea promisiunilor făcute la Botez, copiii au primit Sfânta Taină a Împărtăşaniei. În predica ţinută cu această ocazie părintele Ioan i-a îndemnat pe copii să fi e mereu aproape de El. I-a felicitat pentru că au participat la eveniment şi pe părinţii lor pentru că i-au îndemnat către Sfânta Biserică. La sfârşitul Liturghiei copiii au primit diplome şi icoane care să le aducă aminte peste ani de acest moment fericit al Primei Sfi nte Împărtăşanii.

Pentru credincioşii parohiei “Sf. Iosif” din Timişoara

Teodorescu, vicar foraneu de Timişoara şi Consilier eparhial,

Înainte de rostirea Crezului – aşa cum se obişnuieşte –

13mai - iunie 2011

8-10 iuniecomunicat: sesiune a sinodului episcopiloR BRu

În perioada 8-10 iunie 2011 s-au desfăşurat la Blaj, în sediul Arhiepiscopiei Majore, lucrările sesiunii ordinare de primăvară a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Au participat următorii membri: Preafericitul Părinte Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică; Preasfi nţitul Virgil Bercea, Episcop de Oradea; Preasfi nţitul Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla; Preasfi nţitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj; Preasfi nţitul Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar de Alba Iulia şi Făgăraş, vicar de Bucureşti; Preasfi nţitul Vasile Bizău, Episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore. A absentat Preasfi nţitul John Michael Botean, Episcop de St. George în Canton, Ohio (SUA), care s-a adresat Sinodului printr-o scrisoare, şi care a participat la unele lucrări prin intermediul mijloacelor electronice. Sinodul a început în după-masa zilei de 8 iunie prin celebrarea unui Te Deum laudamus în Catedrala din Blaj, în cadrul căruia au fost pomeniţi Episcopii de pie memorie Ioan Şişeştean şi George Guţiu, recent trecuţi la Domnul. În prima parte a lucrărilor Sinodului s-au discutat subiecte cu caracter administrativ intern. În continuare, Sinodul a abordat teme referitoare la realitatea ecumenică precum şi unele decizii de numire. Astfel, au fost reconfi rmaţi în funcţia de secretar al Sfântului Sinod, Preasfi nţia Sa Virgil, Episcop Eparhial de Oradea Mare; în funcţia de notar pr. William A. Bleiziff er, Vicar judecătoresc al Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Făgăraş; şi a fost reconfi rmată componenţa Sinodului Permanent. Tot la nivel decizional s-a aprobat Statutul Seminariilor Majore, ca document unic pentru toate Institutele superioare de pregătire a viitorilor preoţi greco-catolici, dar şi Statutul Curiei Arhiepiscopiei Majore şi Regulamentul de funcţionarea a acesteia. De asemenea, s-a decis aprofundarea studiului referitor la posibilitatea reorganizării limitelor Eparhiilor Bisericii, precum şi organizarea unei întruniri a responsabililor din domeniul disciplinei personalului angajat pentru o informare punctuală asupra noilor reglementări în domeniul legislaţiei muncii. Sinodul a desemnat, de asemenea, membrii care vor face parte din Comisia pregătitoare pentru stabilirea principiilor şi metodologiei de lucru a Comisiei mixte de dialog între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Pe agenda lucrărilor s-au mai regăsit teme de actualitate ale vieţii şi activităţii bisericeşti din ţară şi străinătate, precum şi probleme disciplinare şi canonice. S-a stabilit ca următoarea sesiune ordinară a Sinodului să aibă loc în perioada 18-20 octombrie 2011 la Blaj.

11 iuniecomunicat: pReasfinția sa vasile Bizău este noul episcop epaRhial al maRamuReșului

În perioada 8-10 iunie 2011 s-au desfăşurat la Blaj, sediul Arhiepiscopului Major, lucrările sesiunii ordinare de primăvară a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Considerând vacanța Scaunului Eparhial al Maramureșului, ca urmare a procesului electoral desfășurat canonic, după ce a primit consensul Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, conform can. 85 § 2, 20 al Codului Canoanelor Bisericilor Orientale, Preafericirea Sa Lucian Mureșan, în calitate de Arhiepiscop Major, a transferat pe Preasfi nțitul Episcop Vasile, în prezent episcop titular de Appiaria şi episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore, la sediul eparhial de Maramureş. Preasfi nţitul Vasile Bizău s-a născut la 14 octombrie 1969 în Dragomireşti, judeţul Maramureş. S-a pregătit la preoţie în Seminarul din Baia Mare şi apoi la Universitatea Pontifi cală Gregoriana din Roma. A fost hirotonit preot la 31 august 1997. A desfăşurat activități pastorale în diferite parohii. Din anul 1999 este profesor de Teologie la Facultatea de Teologie din cadrul Universității de Nord din Baia Mare. La 20 iunie 2007 este ales de către Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, ca episcop al Curiei

În perioada 8-10 iunie 2011 s-au desfăşurat la Blaj, sediul Arhiepiscopului Major, lucrările sesiunii ordinare de primăvară a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Considerând vacanța Scaunului Eparhial al Maramureșului, ca urmare a procesului electoral desfășurat canonic, după ce a primit consensul Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, consensul Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, conform can. 85 § 2, 20 al Codului Canoanelor Bisericilor Orientale, Preafericirea Sa Lucian Mureșan, în calitate de Arhiepiscop Major, a transferat pe Preasfi nțitul Episcop Vasile, în prezent episcop titular de Appiaria şi episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore, la sediul eparhial de Maramureş. Preasfi nţitul Vasile Bizău s-a născut la 14 octombrie 1969 în Dragomireşti, judeţul Maramureş. S-a pregătit la preoţie în Seminarul din Baia Mare şi apoi la Universitatea Pontifi cală Gregoriana din Roma. A fost hirotonit preot la 31 august 1997. A desfăşurat activități pastorale în diferite parohii. Din anul

Universității de Nord din Baia Mare. La 20 iunie 2007 este ales de către Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, ca episcop al Curiei

14 mai - iunie 2011

Arhiepiscopiei Majore, fi ind mai apoi proclamat de Sfântul Părinte Papa Benedict XVI la 27 octombrie 2007 ca episcop titular de Appiaria. A fost hirotonit episcop la 16 decembrie 2007 în catedrala Arhiepiscopală din Blaj. În calitate de Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore a coordonat activitățile acesteia și îndeplinește funcția de președinte al Comisiei Sinodale Sociale. A desfășurat de asemenea o bogată activitate pastorală în Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș. Întronizarea ca Episcop eparhial de Maramureș este programată pentru data de 23 iulie a.c. la Baia Mare.Ne unim în rugăciune de mulțumire cu toți credincioșii Eparhiei Maramureșului, şi invocând, la praznicul Sărbătorii Rusaliilor, plinătate de haruri peste noul Eparh, îi dorim îndelungată și binecuvântată păstorire.Întru mulți ani, Preasfi nțite Părinte!

11 iuniecomunicaRe la lugoj cu tema „tRaficul uman … e inuman”

Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Lugoj şi Parohia Greco-Catolică Balinţ în colaborare cu fi liala Lugoj a ASTRU-lui Eparhial, au organizat în data de 11 iunie 2011, începând cu orele 18.00, în Aula Mare a Centrului Pastoral Eparhial „Sf. Vasile cel Mare” Lugoj o comunicare cu tema ”Trafi cul uman .. e inuman”.

Am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru printre invitaţi pe Prea Sfi nţia Sa Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj. Alţi participanţi care au onorat invitaţia au fost: Pr. Viorel Codrea, Asistentul Spiritual ASTRU Eparhial Lugoj, pe D-şoara Anca-Maria Jurcuţa, preşedinte ASTRU Eparhial Lugoj, Costel Borhan, Vicepreşedinte ASTRU Ep. Lugoj, pr. Olariu Cristian, paroh la Balinţ, Pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru şi nu în ultimul rând D-na Prof. Olimipa Drăgan, dirijoarea corului catedralei şi un grup de tineri de la catedrala din Lugoj. Prezentarea comunicării a fost susținută de prof. Bianca Olariu, şi prof. Gabriel Lupşa. S-a început cu o introducere având titlul „Trafi cul de fi inţe umane sclavia secolului XXI” în care Gabriel a arătat câteva puncte despre conceptul de trafi c, despre sclavie atât din punct de vedere etimologic, cât şi din punct de vedere istoric şi fi lozofi c. „În zilele noastre”, – se arată în prezentare – „sclavia nu mai este

recunoscută ofi cial de nici un guvern din lume. Cu toate acestea sclavia continuă să existe în foarte multe părţi ale lumii. Secolul XXI a adus un alt fel de sclavie: trafi cul de fi inţe umane” Următorul moment a fost prezentarea făcută de Bianca despre însăşi tema comunicării „Trafi cul uman … e inuman”. Pornind de la întrebarea „Ce este trafi cul uman?” Bianca a prezentat auditoriului câteva date despre trafi c continuând cu etapele trafi cului de fi inţe umane (recrutarea, transportul, trecerea frontierei, vânzarea, exploatarea). A arătat în câteva puncte în care – apelând fără să fi m prudenţi - putem cădea pradă trafi canţilor urmate de câteva sfaturip entru a nu deveni victimă a trafi cului de fi inţe umane: Participanții au avut ocazia să completeze un chestionar cu privire la trafi cul de fi inţe umane şi consumul de droguri.Un alt moment al întâlnirii a fost vizionarea unui documentar cu o antologie de interviuri şi mărturii ale persoanelor care au trecut prin coşmarul trafi cului de fi inţe umane. Acest material video a fost realizat de Secours Catholique Franţa, Confederaţia Caritas România, Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii, Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor Maramureş La sfârşit Prea Sfi nţitul Alexandru i-a felicitat pe susținătorii comunicării şi pe organizatori. A subliniat necesitatea realizării unor astfel de campanii de de informare şi educaţie pentru a preveni această formă de sclavie a secolului XXI.Participanţii au primit câte un pliant de informare asupra temei prezentate.

12 iunie săRBătoaRea sfinteloR Rusalii Şi pRima împăRtăŞanie la lugoj

Şi anul acesta de Sfi ntele Rusalii, credincioşii Catedralei din Lugoj au sărbătorit două momente solemne: hramul Catedralei şi Prima Sfântă Împărtăşanie a unui număr de 13 copii. Pregătiţi ca în fi ecare an de surorile baziliene, acest moment a devenit deja o tradiţie, începută imediat după 1990. Prima grupă de copii a primit Sfânta Împărtăşanie în anul 1991 din mâinile PS Ioan Ploscaru. Invitatul de onoare la sărbătoarea hramului din acest an a fost pr. dr. Marius-Petru Pop, consilier eparhial şi secretar episcopal, paroh la Lugoj II. Programul a început cu o procesiune a copiilor de la Centrul pastoral „Ioan Ploscaru” spre Catedrală, fi ind însoţiţi de către surorile baziliene, şi de alţi copii şi tineri. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preasfi nţia Sa Episcopul Alexandru Mesian, care i-a avut alături pe Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul general al Eparhiei de Lugoj, pr. dr. Marius-Petru Pop, pr. Teodor Baba, consilier eparhial şi protopop greco-catolic de Lugoj, şi pr. Ioan Pop, parohul Catedralei. Răspunsurile au fost date de corul catedralei “Reînvierea”, dirijat de prof. Olimpia Drăgan. Alături de numeroşii credincioşi, la

Am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru printre invitaţi pe Prea Sfi nţia Sa Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj. Alţi participanţi care au onorat invitaţia au fost: Pr. Viorel Codrea, Asistentul Spiritual ASTRU Eparhial Lugoj, pe D-şoara Anca-Maria Jurcuţa, preşedinte ASTRU Eparhial Lugoj, Costel Borhan, Vicepreşedinte ASTRU Ep. Lugoj, pr. Olariu Cristian, paroh la Balinţ, Pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru şi nu în ultimul rând D-na Prof. Olimipa Drăgan, dirijoarea corului catedralei şi un grup de tineri de la catedrala din Lugoj. Prezentarea comunicării a fost susținută de prof. Bianca Olariu, şi prof. Gabriel Lupşa. S-a început cu o introducere având titlul „Trafi cul de fi inţe umane sclavia secolului XXI” în care Gabriel a arătat câteva puncte despre conceptul de trafi c, despre sclavie atât din punct de vedere etimologic, cât şi din punct de vedere istoric şi fi lozofi c. „În zilele noastre”, – se arată în prezentare – „sclavia nu mai este

recunoscută ofi cial de nici un guvern din lume. Cu toate acestea sclavia continuă să existe în foarte multe părţi ale lumii. recunoscută ofi cial de nici un guvern din lume. Cu toate acestea sclavia continuă să existe în foarte multe părţi ale lumii.

15mai - iunie 2011

slujbă a luat parte şi Marius Martinescu, fost primar al Mun. Lugoj. De-asemenea a fost prezentă şi Superioara Generală a surorilor baziliene, Maica Miriam Claire Kowal, afl ată în România pentru vizita canonică, fi ind însoţită de Vicara Generală, sora Joanne Lickvar şi Superioara Provincială, Maica Valentina Hădărău. Predica a fost ţinută de pr. dr. Marius Petru Pop. „Sărbătoarea de astăzi ca de altfel fi ecare zi a vieţii noastre, este o ocazie fericită pentru a cere prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, darurile Spiritului Sfânt; să cerem de la Tatăl nostru cel ceresc înţelepciunea, înţelegerea; să cerem sfatul, ştiinţa, să cerem tăria, să cerem evlavia; să cerem frica de Dumnezeu. [...] În această măreaţă zi de sărbătoare”, a spus în încheiere Pr. Marius, „să cerem cu toată evlavia de la bunul Dumnezeu toate cele de trebuinţă pentru viaţa

noastră; să cerem darurile Sale pentru a trăi după placul bunului Dumnezeu, pentru a împlini poruncile Sale.” Înainte de rostirea Crezului, copiii pregătiţi pentru prima împărtăşanie împreună cu toţi credincioşii prezenţi la Sfânta Liturghie au reînnoit promisiunile de la Botez. La sfârşitul Sfi ntei Liturghii copiii au recitat poezii specifi ce pentru prima împărtăşanie. În semn de amintire de la acest deosebit moment, Preasfi nţia Sa le-a înmânat copiilor câte un rozar şi câte o diplomă. PS Alexandru le-a spus copiilor că ei sunt în centrul atenţiei Bisericii. „Bunul Dumnezeu, Preacurata Fecioară Maria şi îngerii privesc spre voi şi îl văd în sufl etele voastre pe Isus Cristos. Pentru voi, dragi copii, este o zi foarte importantă. V-aţi pregătit prin ştiinţă şi prin taina Sfi ntei Spovedanii, unde păcatele voastre au fost şterse.” Preasfi nţitul Alexandru i-a felicitat pe copii pentru faptul că au ales să participe la un astfel eveniment, pe părinţii lor pentru că i-au îndemnat către Sfânta Biserică şi i-a sfătuit ca şi în viitor, duminica să fi e prezenţi la Sfânta Liturghie, Sfânta Spovadă şi la primirea în continuare a Sfi ntei Împărtăşanii. Sărbătoarea a continuat cu procesiunea în jurul Catedralei apoi sfi nţirea spicelor de grâu. La orele 17.45 a avut loc Rânduiala Vecerniei cu plecarea genunchilor. Programul zilei de Rusalii s-a încheiat cu Sfânta Liturghie de la orele 18.30.

12 iuniepRima împăRtășanie solemnă la BiseRica „ sfântul pRooRoc ilie tezvitenul” din oRăștie

Bucuria sărbătorii Coborârii Sfântului Spirit, Rusaliile, a adus anul acesta în parohia greco-catolică „Sfântul Ilie Tezviteanul” din Orăștie veselia copilăriei. O nouă generaţie de copii încununează strădaniile pregătirilor și ale învățăturii cu sacrul moment al primei lor Împărtășanii. După o îndelungată și bine făcută pregătire alături de Părintele paroh Pr. Protopop Silviu Lucian Bindea, zece copilași de la grupa de pregătire pentru prima Sfântă Împărtășanie au primit pe Cristos sub specia pâinii și a vinului. Șase fetițe și patru băieței îmbrăcați de ceremonie, au intrat în biserică însoțiți de Pr. Silviu, de ministranți, iar din bănci, de privirile tuturor; dar parcă mai arzătore și mai îngrijorate decât ale tuturor erau privirile părinților și ale rudeniilor micilor prinți, și nu greșesc când îi numesc prinți, deoarece în data de 12. 06. 2011 ei au fost cei mai importați oameni din comunitatea

noastră; atenția și grija tuturor s-a canaliza spre ei. La Sfânta Liturghie, tot micii noștri prieteni au dat răspunsurile, tot ei fi ind cei ce au rostit Crezul, Tatăl Nostru, Cred Doamne… și alte rugăciuni și frumoase poezii. Ei le-au readus aminte celor de față cele Zece Porunci și multe altele. Părinte Silviu i-a felicitat pe copii: „Deoarece pentru voi, dragi copii, este o zi foarte importantă, pentru care v-aţi pregătit prin învăţătură şi prin taina Sfi ntei Spovedanii, unde păcatele voastre au fost şterse”. I-a felicitat pe părinţii lor pentru că i-au îndemnat către Sfânta Biserică şi i-a sfătuit ca şi în viitor, duminica și în sărbători, să fi e prezenţi la Sfânta Liturghie, la Sfânta Spovadă şi la primirea în continuare a Sfi ntei Împărtăşanii.

La sfârşitul Sfi ntei Liturghii, copiii au primit în semn de amintire a acestui deosebit moment, câte o diplomă, practică devenită regulă nescrisă la primele împărtăşanii solemne. Agapa de la demisol a încheiat festivitatea Primei Împărtășanii, urmând ca Vecernia Plecării genunchilor să încheie frumoasa zi de sărbătoare a Rusaliilor.

slujbă a luat parte şi Marius Martinescu, fost primar al Mun. Lugoj. De-asemenea a fost prezentă şi Superioara Generală a surorilor baziliene, Maica Miriam Claire Kowal, afl ată în România pentru vizita canonică, fi ind însoţită de Vicara Generală, sora Joanne Lickvar şi Superioara Provincială, Maica Valentina Hădărău. Predica a fost ţinută de pr. dr. Marius Petru Pop. „Sărbătoarea de astăzi ca de altfel fi ecare zi a vieţii noastre, este o ocazie fericită pentru a cere prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, darurile Spiritului Sfânt; să cerem de la Tatăl nostru cel ceresc înţelepciunea, înţelegerea; să cerem sfatul, ştiinţa, să cerem tăria, să cerem evlavia; să cerem frica de Dumnezeu. [...] În această măreaţă zi de sărbătoare”, a spus în încheiere Pr. Marius, „să cerem cu toată evlavia de la bunul Dumnezeu toate cele de trebuinţă pentru viaţa

noastră; să cerem darurile Sale pentru a trăi după placul bunului Dumnezeu, pentru a împlini poruncile Sale.” Înainte de

noastră; atenția și grija tuturor s-a canaliza spre ei.

16 mai - iunie 2011

13 iuniesăRBătoaRea sf. anton la catedRala din lugoj

În fi ecare an la 13 iunie Biserica Catolică de rit latin, îl sărbătoreşte pe Sfântul Anton de Padova. Cunoscut sub numele de „Sfântul minunilor”, Sf. Anton a devenit atât de popular încât a ajuns să fi e cinstit nu numai de credincioşii catolici de ambele rituri şi chiar de unii credincioşi ortodocşi. La Lugoj de mai bine de 20 de ani, Sfântul minunilor este cinstit de mulţi credincioşi lugojeni care vin în fi ecare marţi la biserică pentru a-i mulţumi şi a-i cere sprijinul. Anul acesta, ziua 13 iunie a coincis cu sărbătoarea „Preasfi ntei Treimi”, doua zi de Rusalii. Sfântul Anton a fost sărbătorit într-un mod solemn în Catedrala din Lugoj în cadrul programului de seară al ofi ciilor liturgice. La orele 17.30 a început Sfântul Rozar, după care a urmat o scurtă procesiune cu aducerea coşurilor de pâine, fi ind

binecuvântate de către preoţii prezenţi. Sfânta Liturghie solemnă, a fost prezidată de pr. prot. on. Ioan Pop, parohul Catedralei, avându-i alături pe pr. cons. Teodor Baba, protopop de Lugoj, pr. Olariu Cristian, paroh la Balinţ, pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul „Reînvierea” al Catedralei, dirijat de prof. Olimpia Drăgan. Predica a fost ţinută de pr. Ioan Pop care a prezentat viaţa Sfântului Anton de Padova. „Sfi nţii sunt modele de viaţă”, a spus părintele, „ne arată calea, ne spun cum să ne convertim, cum trebuie să ne sfi nţim viaţa noastră. Papa Leon al XIII-lea l-a numit pe Sfântul Anton Sfântul lumii întregi”. A ne ruga la sfi nţi, a concluzionat părintele Ioan, „nu înseamnă doar a le tămâia icoanele, a le ţine elogii pentru că sfi nţii nu mai au nevoie de aceste lucruri. A ne ruga la sfi nţi, a recurge la ei, înseamnă a recunoaşte în sfi nţi un model de urmat, şi asemeni Sfântului Anton să încercăm să îi urmăm exemplul deosebit de viaţă ce la dat.” După Sfânta Liturghie, au urmat mai multe feluri de rugăciuni către Sfântul Anton, rostite de către preoţii concelebranţi (rugăciuni pentru familii, reuşita la examen, pentru bolnavi, pentru a avea copii). Preasfi nţitul Alexandru Mesian a rostit rugăciunea de sfi nţire a crinilor, binecuvântându-i mai apoi. Programul serii s-a încheiat cu o frumoasă procesiune în jurul Catedralei cu Sfântul Sacrament, precum şi cu moaştele şi statuia Sfântului Anton.

17 iunielansaRe de caRte „BiseRica gReco-catolică din Banat în peRioada aniloR 1920 – 1948”

În această perioadă a apărut cartea „Biserica Greco-catolică din Banat în perioada anilor 1920 – 1948” al cărei autor este drd. Sergiu Soica. Cartea a apărut cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş. Această lucrare doreşte să prezinte aspecte din viaţa Bisericii Române Unite din Banat, în perioada anilor interbelici şi nu numai. După unirea din 1918 au apărut noi schimbări şi înnoiri la nivelul întregii ţări: „România Mare”, în toate domeniile. Evident şi Biserica Română Unită a trăit această epocă de reînnoire. Printre marile personalităţi ale perioadei interbelice a excelat fi gura Mitropolitului Vasile Suciu. În cadrul României Mari, timp de 15 ani, Mitropolitul a condus Biserica Română Unită cu multă înţelepciune. A înţeles că Blajul, în sfera românească, are o nouă misiune şi de aceea s-a străduit să ridice o serie de şcoli care i-au conferit titlul de ,,al doilea ctitor al Blajului”. Mitropolitului Vasile Suciu i-a urmat Episcopul Lugojului Alexandru Nicolescu (1936-1941), instalat în 19 septembrie 1936. Biserica Greco-catolică din Banat, în perioada 1920 – 1948, cu sediul Episcopiei la Lugoj cuprindea judeţele: Timis, Caras-Severin, Arad, Hunedoara şi o parte din Alba. Referirile din perioada 1920 – 1948 arată cum era împărţită Episcopia de Lugoj, structura era formată din cinci Decanate, care la rândul lor aveau în subordine districte. Cele cinci decanate cuprindeau 14 protopopi cu peste 200 de preoţi. Mai observăm din această carte că pe lângă Arhiereu, Episcopia de Lugoj era formată din: Capitlul Catedral; Casa Centrală Diecezană, Cancelaria Diecezană, Tribunalul Matrimonial, Examinatorul prosinodal, Esactorul Diecezan. În această perioadă Episcopi în dieceza Lugojului, au fost: Valeriu Traian Frenţiu (transferat în anul 1922 la Episcopia de Oradea), Ioan Boroş Episcop titular de „Tesbia”, Dr. Alexandru Nicolescu (devenit Mitropolitul Bisericii Române Unite) şi Episcopul Ioan Bălan. Întreaga activitate şi opera acestor arhierei, din Episcopia de Lugoj, este prezentată aproape în detaliu în capitolele special dedicate. Peste toate acestea, apare creionată viaţa, activitatea şi opera arhiereului Ioan Bălan, până în

binecuvântate de către preoţii prezenţi. Sfânta Liturghie solemnă, a fost prezidată de pr. prot. on. Ioan Pop, parohul Catedralei,

Biserica Greco-catolică din Banat, în perioada 1920 – 1948, cu sediul Episcopiei la Lugoj cuprindea judeţele: Timis,

17mai - iunie 2011

perioada 1948, prea puţin mediatizată. Chinurile pe care le-a îndurat acest mare Episcop al eparhiei de Lugoj împreună cu ceilalţi arhierei uniţi i-au încoronat fruntea cu aureola martiriului. Referinţele din capitolele dedicate preoţilor, arată grija deosebită a Ierarhilor pentru viaţa spirituală a preoţilor. Această grijă s-a manifestat prin introducerea exerciţiilor spirituale pentru preoţi de către Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, care au devenit constante până în ziua de astăzi. Pe lângă viaţa spirituală preoţii trebuiau să participe şi la sinoadele protopopiale, care se desfăşurau de două ori pe an. La aceste sinoade preoţii erau informaţi de problemele Bisericii având teme exacte de discuţii. Tot din această perioadă arhiereii au avut grijă să ajungă la timp toate predicile şi informaţiile, la fi ecare preot şi parohie prin revista „Sonul Românesc”. Viaţa Bisericii Române Unite din Banat în perioada anilor 1920 – 1948, afl ăm din această carte că, a fost foarte bogată, începând cu grija vieţii spirituale a laicilor şi a preoţilor, Episcopia ocupându-se de învăţământul confesional, pelerinajele credincioşilor, exerciţii spirituale pentru preoţi, sinoade eparhiale şi protopopiale. În ultima parte a cărţii sunt descrise vizitele Nunţilor în Episcopia de Lugoj. Tot din această carte observăm că scrierile publicate de Biserica Română Unită din Banat în această perioadă au fost de asemenea variate, extinzându-se de la cărţi de teologie, istorie bisericească, manuale de religie, rugăciuni, până la literatură beletristică. În încheiere acest itinerar istoric scoate la lumină documente ale Bisericii Române Unite din Banat din perioada anilor 1920 – 1948 ordonate tematic şi cronologic în anexele documentare. Cartea a fost prezentată la Biblioteca Judeţeană Timiş, American Corner de: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj, D-na Pia Brînzeu Prorector Universitatea de Vest Timişoara şi Dorin – Olimpiu Hehn, Secretar Comisia pentru Cultură Învăţământ, Tineret şi Sport, din Consiliul Judeţean Timiş.

6-10 iunie Şi 14-18 iuniecuRsuRi de vaRă, ediţia 2011 pentRu peRfecţionaRea cleRului epaRhiei de lugoj

La Centrul pastoral eparhial „Sfântul Vasile cel Mare” din Lugoj, str. Episcop Dr. Ioan Bălan nr. 4, a avut loc, în perioada 6-10 iunie şi 14-18 iunie 2011, cea de a treia ediţie a Cursurilor de vară pentru perfecţionarea Clerului Eparhiei de Lugoj. Scopul acestor cursuri este recapitularea cunoştinţelor teologice, actualizarea şi aprofundarea lor, prin intermediul unor module succesive de trei ani de studiu. Cursurile s-au desfăşurat în colaborarea şi cu sprijinul Asociaţiei „Renovabis” din Germania şi au fost structurate astfel: o parte de predare, o parte de discuţii pe grupuri urmate de plenare şi evaluarea cunoştinţelor. Prezenţa la cursuri s-a făcut în două serii a câte 50 de preoţi.

Modulul organizat a avut o programă de bază compusă din următoarele discipline:- Catehismul Bisericii Catolice, materie expusă de Prea Sfi nţia Sa Episcop Alexandru Mesian. În anul 2009 s-au tratat probleme de credinţă şi mărturie a credinţei în lumea contemporană, în anul 2010 s-a tratat Despre cele 10 Porunci iar în acest an 2011 s-au tratat Sfi ntele Sacramente din punct de vedere dogmatic şi din punct de vedere al Uzului Sacramentelor;- Teologie Morală, materie prezentată de Rev. Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General;- Studiu Biblic: Noul Testament – Lect. Univ. Pr. Dr. Călin-Daniel Paţulea, Rectorul Institutului Teologic de grad universitar „Bunavestire” de la Blaj;- Aspecte tipiconale legate de celebrarea Dumnezeieştii Liturghii a celui întru Sfi nţi, Părintelui nostru Ioan Gură-de-Aur – Rev. Pr. dr. Marius-Petru Pop, Consilier şi Secretar Episcopal. Zilnic s-a celebrat Sfânta Liturghie şi s-au spus Orele Canonice. Cazarea şi masa au fost asigurate la Episcopia de Lugoj. Cursurile, plenarele, discuţiile pe grupuri şi evaluările au fost susținute în Aula Magna a Centrului pastoral eparhial „Sfântul Vasile cel Mare”. Aceste cursuri de vară au o mare importanţă pentru formarea continuă a preoţilor, nu numai pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice ci şi pentru viaţa spirituală a clerului din Eparhia de Lugoj trăită în comuniune în aceste două săptămâni (înainte şi după Sărbătoarea Sfi ntelor Rusalii). Toate spre mai mare mărirea lui Dumnezeu şi mântuirea sufl etelor noastre.

19 iuniesfinţiRea unei noi BiseRici la aRad

În Duminica I după Rusalii, (a Tuturor Sfi nţilor), la 19 iunie 2011, Preasfi nţia Sa Alexandru Mesian, Episcop al eparhiei de Lugoj, împreună cu Excelenţa Sa Martin Roos, Episcop al Diecezei de Timişoara, s-au afl at în mijlocul credincioşilor arădeni din cartierul Micălaca pentru a sfi nţi un nou lăcaş de cult cu hramul “Sfântului Anton de Padova”. La eveniment alături de

La Centrul pastoral eparhial „Sfântul Vasile cel Mare” din Lugoj, str. Episcop Dr. Ioan Bălan nr. 4, a avut loc, în perioada 6-10 iunie şi 14-18 iunie 2011, cea de a treia ediţie a Cursurilor de vară pentru perfecţionarea Clerului Eparhiei de Lugoj. Scopul acestor cursuri este recapitularea cunoştinţelor teologice, actualizarea şi aprofundarea lor, prin intermediul unor module succesive de trei ani de studiu. Cursurile s-au desfăşurat în colaborarea şi cu sprijinul Asociaţiei „Renovabis” din Germania şi au fost structurate astfel: o parte de predare, o parte de discuţii pe grupuri urmate de plenare şi evaluarea cunoştinţelor. Prezenţa la cursuri s-a făcut în două serii a câte 50 de preoţi.

Modulul organizat a avut o programă de bază compusă din următoarele discipline: Modulul organizat a avut o programă de bază compusă din următoarele discipline:

18 mai - iunie 2011

reprezentanţi ai autorităţilor locale a participat pr. Enzo Poiana, OFMConv, rectorul Bazilicii Sf. Anton de la Padova , precum si numeroşi credincioşi din localitate. Ceremonia a început la orele 10, cu ofi ciul Sfi nţirii Apei după care s-a sfi nţit noul lăcaş de cult prin ungere cu sfântul şi marele mir şi stropire cu apă sfi nţită mai întâi zidurile exterioare ale bisericii, urmată de sfi nţirea sfi ntei mese a altarului şi continuând apoi cu sfi nţirea zidurilor interioare ale bisericii. Înainte de a se intra în lăcaşul de cult, a fost sfi nţită o cruce de lemn afl ată în faţa bisericii. Parohia a primit de la Vicarul Provincial de la Padova, pr. Giovanni Voltan, OFMConv, un frumos relicvariu în care sunt păstrate moaştele Sfântului Anton, acestea fi ind aduse personal de la Bazilica Sfântului de la Padova de către pr. Poiana, rectorul acestei Bazilici. S-a sfi nţit şi o impozantă statuie a Sfântului Anton de Padova cu Pruncul Isus.

Ceremonia a continuat cu ofi cierea Sfi ntei Liturghii arhiereşti. În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru a vorbit despre sărbătoarea tuturor Sfi nţilor şi despre evanghelia zilei. Le-a făcut cunoscut credincioşilor faptul că parohia lor este prima biserică din Eparhia de Lugoj consacrată Sfântului Anton de Padova cu toate că în multe parohii din eparhia de Lugoj, Sf. Anton este cunoscut, apreciat, cinstit şi implorat de mulţi credincioşi pentru a mijloci de la Dumnezeu diferite daruri. Episcopul i-a conferit titlul de iconom stavrofor (purtător de cruce) pr. paroh Romeo Bodea, dăruindu-i crucea pectorală “pentru activitatea pastorală desfăşurată pe parcursul a peste 10 de preoţie, într-o perioadă foarte grea de refacere a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, dar într-un mod deosebit pentru perseverenta implicare la construcţia bisericii din parohia Arad-Micălaca” – se arată în protocolul cu nr. 468/2011 citit de pr. dr. Marius-Petru Pop.

La fi nal, parohul a rostit un cuvânt, în nume personal şi în numele credincioşilor păstoriţi, prin care a mulţumit Domnului şi tuturor celor care în numele Lui au contribuit la ridicarea bisericii. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frăţească.

24 iunievizită pastoRală a ps alexandRu în paRohia lugoj ii

Cu ocazia sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, a efectuat o vizită pastorală – devenită deja tradiţională – în parohia „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Lugoj, cu ocazia sărbătorii hramului. La sosirea în parohie a fost întâmpinat cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de pr. Teodor Baba, consilier eparhial şi protopop greco-catolic al Lugojului şi de pr. dr. Marius-Petru Pop, consilier şi secretar eparhial, parohul comunităţii. Programul liturgic a început de la orele 10 cu celebrarea Sfi ntei Liturghii arhiereşti. Alături de Prea Sfi nţia Sa au concelebrat: Mons. Angelo Narcis Pop, Vicarul general al Episcopiei de Lugoj, pr. Teodor Baba şi pr. dr. Marius-Petru Pop. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul „Reînvierea”al Catedralei din Lugoj, dirijat de prof. Olimpia Drăgan. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de pr. Teodor Baba, care a făcut un frumos portret al Sfântului sărbătorit. La fi nalul Sfi ntei Liturghii s-a ofi ciat parastasul pentru cei adormiţi în Domnul, care îşi dorm somnul de veci în cimitirul în care se afl ă biserica parohială şi pentru alţi răposaţi din familiile celor prezenţi.

Preasfi nţitul Alexandru i-a felicitat pe credincioşii parohiei şi pe păstorul lor pentru bunul mers al activităţii pastorale în această parohie, îndemnându-i şi pe mai departe la aceeaşi fervoare a credinţei şi a grijii faţă de biserică. Parohul locului a mulţumit bunului Dumnezeu pentru faptul de a putea fi din nou împreună, Preasfi nţitului Alexandru şi sfi nţiţilor slujitori ai altarului prezenţi la sărbătoarea comunităţii pe care o păstoreşte, corului Catedralei şi credincioşilor săi, care s-au implicat cu multă dragoste în buna desfăşurare a sărbătorii. Momentele de rugăciune au fost urmate de o agapă frăţească pregătită cu generozitate de credincioşii acestei parohii.

19mai - iunie 2011

24 iunieBiseRica din zădăReni: 140 de ani de existenţă

Cu ocazia hramului bisericii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din localitatea Zădăreni, judeţul Arad, credincioşii greco-catolici din parohie şi-au serbat cu bucurie şi emoţii un deceniu de la înfi inţare. În acelaşi timp s-au sărbătorit şi 140 de ani de la ridicarea bisericii romano-catolice din Zădăreni, în care din 2001, cu acordul PS Martin Roos de Timişoara, şi comunitatea greco-catolică îşi desfăşoară slujbele. În anul 2004, în luna iunie, PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, a făcut prima vizită canonică la Zădăreni, ocazie cu care i-a cunoscut pe credincioşii parohiei. Astăzi în comună există o frumoasă comunitate greco-catolică afl ată într-un continuu proces de formare. Cu ocazia hramului bisericii, Sfânta Liturghie a început la orele 10.30 şi a fost săvârşită de către protopopul greco-catolic al

Aradului, pr. Vorindan Radu – fost administrator bisericesc timp de zece ani în Zădăreni – şi pr. Crişan Ovidiu, actualmente administrator al parohiei. Răspunsurile la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie au fost date de către corul parohiei. Înainte de binecuvântarea fi nală, cei doi preoţi au rostit câteva rugăciuni de laudă şi mulţumire aduse lui Dumnezeu pentru comunitate. După terminarea Sfi ntei Liturghii toţi credincioşii au luat parte la o agapă frăţească, bucurându-se de această zi binecuvântată de Dumnezeu.

26 iuniehiRotoniRe de pReot în catedRala lugojului

În Duminica a II-a după Rusalii, 26 iunie 2011, în Catedrala Coborârea Sfântului Spirit din Lugoj, PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, a hirotonit întru preoţie pe diaconul Valentin Danciu. După ce a terminat Facultatea de Teologie, candidatul la preoţie s-a ocupat timp de aproape 10 ani de cateheza cu adulţii, în parohia Sfânta Maria Regina Păcii din Timişoara. La eveniment au participat, alături de familia celui nou hirotonit, un grup numeros de credincioşi din Timişoara, Arad, Mocrea (jud. Arad), Bumbeşti-Livezeni (jud. Gorj), etc. La masa altarului, alături de PS Alexandru Mesian, s-au afl at: pr. prot. Nicolae Teodorescu, Vicar foraneu de Timişoara şi Consilier eparhial; pr. Davide Giuseppe Muntoni şi pr. Jose Refugio Vela care fac parte din ordinul monastic Fraţii Sfi ntei Cruci Timişoara; Mons. Ioan Chişărău, paroh la Timişoara III; şi pr. Ioan Pop, parohul catedralei. Răspunsurile liturgice au fost date de corul Reînvierea al catedralei, condus de prof. Olimpia Drăgan. În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru a vorbit pe marginea Evangheliei zilei – chemarea apostolilor – apoi l-a felicitat şi încurajat pe tânărul preot. Preasfi nţia Sa i-a amintit nou hirotonitului rolul preotului: „Iubite frate întru preoţie, una dintre atribuţiile esenţiale ale unui preot este celebrarea Sfi ntei Liturghii în fi ecare zi şi împărtăşirea cu evlavie, dar şi a continua să îi înveţe pe oameni Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Preotul este luat dintre oameni şi pus pentru oameni în cele ce sunt către Dumnezeu, administrarea Sfi ntelor Sacramente”. Părintele Valentin a mulţumit în primul rând Bunului Dumnezeu şi Preacuratei Fecioare Maria pentru chemarea la preoţie, în al doilea rând Preasfi nţitului Episcop Alexandru pentru sprijinul acordat şi încredinţarea darului preoţiei. „Acest dar”, a spus pr. Valentin, „se dă pentru că lumea care nu îl cunoaşte pe Dumnezeu are nevoie de îndurarea lui şi Dumnezeu săvârşeşte încă un act, încă o încercare printr-o nouă vocaţie pentru a-şi manifesta această îndurare a Lui faţă de noi”. Un gând aparte de mulţumită şi recunoştinţă a avut pentru părinţii săi precum şi faţă de soţia sa şi cei apropiaţi. A mulţumit tuturor preoţilor, începând cu preotul care l-a botezat, cu preotul care l-a îndrumat către studiile teologice, apoi pr. Jose Vela şi pr. Davide Muntoni din comunitatea „Fraţilor Sfi ntei Cruci” – Timişoara, care au fost aproape de el în tot acest timp de formare a vocaţiei. A mai mulţumit pr. prot. Nicolae Teodorescu, care l-a sprijinit şi a fost alături de el, Mons. Ioan Chişărău care cu foarte multă încredere şi generozitate i-a oferit spaţiul necesar pentru a practica vocaţia pedagogică prin orele de cateheză în comunitatea Sfânta Maria Regina Păcii. A mulţumit tuturor celorlalţi binefăcători, rudelor şi pelerinilor care au venit la acest eveniment. Nu în ultimul rând a mulţumit şi corului care a contribuit la solemnitatea acestei sfi nte hirotoniri întru preoţie. Părintele Valentin are numire pentru parohia Dragşina din protopopiatul de Timişoara. În încheiere, preotul nou hirotonit a acordat binecuvântarea tuturor celor prezenţi şi apoi în mod particular fi ecăruia, începând cu ierarhul consacrator. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă fraternă.

Aradului, pr. Vorindan Radu – fost administrator bisericesc timp de zece ani în Zădăreni – şi pr. Crişan Ovidiu, actualmente Aradului, pr. Vorindan Radu – fost administrator bisericesc timp de zece ani în Zădăreni – şi pr. Crişan Ovidiu, actualmente

20 mai - iunie 2011

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a publicat, la 25 martie 1993, noul Îndreptar pentru aplicarea principiilor şi normelor cu privire la ecumenism. Acest document face o amplă referire la canoanele din CCEO şi din CIC cu privire la chestiuni de natură ecumenică.

Noua ediţie a Îndreptarului „este menită să fie un instrument pus în slujba întregii Biserici şi mai ales celor care sunt direct angajaţi într-o activitate ecumenică în Biserica Catolică”.

În canoanele 670 şi 671, CCEO, tratează despre împărtăşirea cultului divin şi a vieţii sacramentale cu membrii diferitelor Biserici şi Comunităţi ecleziale necatolice.

Prin cult divin se înţelege orice act religios prin care oamenii devin adevăraţi adoratori ai lui Dumnezeu. „Biserica pentru a împlini funcţia de sfinţire a oamenilor aduce cult lui Dumnezeu, reuşind acest lucru mai ales în celebrarea cultului liturgic”. Prin cult divin sau liturgic se înţelege, aici, „cultul celebrat conform cărţilor, normelor şi obiceiurilor unei Biserici sau comunităţi bisericeşti, prezidat de un slujitor sau de un delegat al respectivei Biserici sau comunităţi. Acest cult liturgic poate avea un caracter nesacramental sau mai poate fi celebrarea unuia sau mai multor sacramente creştine”.

În această delicată materie a împărtăşirii liturgiei nesacramentale, can. 670 cere observarea dispoziţiilor stabilite de Episcopul eparhial sau de autoritatea superioară, ţinând seama de gradul de comuniune al altor Biserici sau comunităţi eclesiale cu Biserica catolică. În acest sens este de notat faptul că gradul de comuniune în credinţă cu Bisericile Orientale Ortodoxe este atât de profund, încât, prin „celebrarea Euharistiei Domnului în fiecare din aceste Biserici se zideşte şi creşte Biserica lui Dumnezeu”, şi „ aceste Biserici deşi despărţite, au sacramente adevărate şi, mai ales, în puterea succesiunii apostolice, au Preoţia şi Euharistia, prin care rămân foarte strâns unite cu noi...”.

Conform can. 670, §1 creştinii catolici pentru un motiv just pot să asiste la cultul divin al altor creştini şi pot lua parte la acesta. Un motiv just ar putea fi, de exemplu, exerciţiul unui oficiu public sau înmormântarea unei rudenii, precum şi întâlnirile ecumenice sau dorinţa unei mai bune cunoaşteri.

În astfel de circumstanţe nu le este interzisă catolicilor participarea la cântecele, gesturile liturgice şi acţiunile Bisericii în care sunt oaspeţi sau de a ţine locul lectorului în liturgie „cu condiţia ca acestea să nu contrazică credinţa catolică excluzând întotdeauna primirea Euharistiei”. Chiar Îndreptarul ecumenic la nr. 118 stabileşte ca: „în celebrările liturgice care au loc în alte Biserici şi comunităţi bisericeşti, se recomandă catolicilor să participe la psalmi, responsorii, imnuri şi gesturi comune ale Bisericii ai căror invitaţi sunt. Dacă gazdele le propun, pot citi o lectură sau să predice”.

Potrivit prevederilor dreptului particular al propriei Biserici sui iuris, Episcopul eparhial poate permite creştinilor necatolici folosirea unui edificiu catolic sau a unui cimitir sau a unei biserici, dacă acestea le lipsesc.

Conform can. 671, §1, slujitorii catolici administrează în mod licit sacramentele numai credincioşilor creştini catolici, care de asemenea le primesc în mod licit numai de la slujitorii catolici.

Totuşi, sacramentele, înainte de a semnifica şi manifesta unitatea, sunt mijloace de har şi de mântuire. Acesta constituie un motiv valid pentru ca Biserica Catolică să permită împărtăşirea vieţii sacramentale cu membrii altor Biserici şi comunităţi ecleziale, în particular Euharistia, în anumite circumstanţe şi condiţii determinate, stabilite în §§

2-4 ale can. 671.Gradul de comuniune în credinţă cu Bisericile

ortodoxe „constie un fundament ecleziologic şi sacramental pentru a permite şi chiar încuraja o anumită împărtăşire cu acele Biserici în ambientul cultului liturgic, chiar în privinţa Euharistiei, „în împrejurări favorabile şi cu aprobarea autorităţii bisericeşti”. Cu toate acestea canonul 1440 din CCEO stabileşte că „cel care încalcă normele dreptului privitoare la comuniunea întru cele sacre, poate fi pedepsit cu pedeapsa corespunzătoare”.

Preotul, în îndatorirea pe care o are de a catehiza populus Dei, trebuie să-l înveţe pe acesta, că pentru o cauză întemeiată, cu condiţia să se evite pericolul erorii şi al indiferentismului, este licit credincioşilor catolici, cărora le este imposibil din punct de vedere fizic sau moral să ajungă la slujitorul catolic să primească sacramentele Penitenţei,

NOUL ÎNDREPTAR ECUMENIC

implicații euharistice

21mai - iunie 2011

Euharistiei şi Ungerii bolnavilor de la slujitorii necatolici, în a căror Biserică sunt valide sacramentele enumerate mai sus.

Canonul 671, §3 se referă la credincioşii creştini ortodocşi. Pentru aceleaşi motive deja expuse, miniştri catolici pot administra sacramentele Penitenţei, Euharistiei şi Ungerii bolnavilor acestor credincioşi, dacă cer acest lucru în mod spontan şi au cuvenita dispoziţie. Iar „în acest cazuri, trebuie acordată atenţie disciplinei Bisericilor orientale pentru proprii lor credincioşi şi evitat orice prozelitism fi e şi aparent”.

Paragraful 4 al aceluiaşi canon se referă la credincioşii creştini protestanţi, chiar dacă în stadiul actual al relaţiilor Bisericii Catolice cu Comunităţile bisericeşti ieşite din Reformă nu s-a ajuns încă la un acord în privinţa sacramentelor şi în special asupra hirotonirilor. De aceea, şi normativa este mai restrictivă în ceea ce priveşte administrarea sacramentelor Penitenţei, Euharistiei şi Ungerii bolnavilor membrilor acestor comunităţi ecleziale. Doar în cazul pericolului morţii este licit slujitorilor catolici a administa aceste sacramente protestanţilor.

III.3. Restabilirea deplinei comuniuni cu Biserica Catolică

Titlul XVII din CCEO tratează despre „botezaţii necatolici care vin la comuniunea deplină cu Biserica Catolică”, şi cuprinde 6 canoane (can. 896-901), formulate în perspectiva ecleziologică şi ecumenică a Conciliului Vatican II, şi corespondente în mare parte stabilirii rapoartelor dintre Biserica Catolică cu celelalte Biserici şi comunităţi bisericeşti. Totuşi în aşteptarea restabilirii deplinei comuniuni, „Biserica Catolică nu poate refuza cererea liberă şi spontană a acelor creştini, care sub impulsul harului Spiritului Sfânt vin la unitatea catolică”.

Orice creştin, botezat într-o Biserică necatolică are dreptul „din motive de conştiinţă, să hotărească liber de a intra în deplina comuniune catolică”.

Canonul 897 se referă la acei creştini născuţi şi botezaţi într-una din Bisericile Orientale Ortodoxe, care în mod evident nu pot fi acuzaţi de păcatul separării; de aceea neputând fi acuzaţi de un astfel de păcat, dacă doresc în mod spontan să îmbrăţişeze Biserica Catolică „nu li se va cere mai mult decât pretinde simpla profesiune a credinţei catolice”.

Canonul 898, § 1 tratează simpla primire în Biserica Catolică a unui Episcop oriental necatolic. Aceasta îi revine Pontifului Roman, dar în Bisericile patriarhale, arhiepiscopale majore şi mitropolitane sui iuris, acest drept este conferit respectiv Patriarhului şi Arhiepiscopului major cu consimţământul Sinodului Episcopilor propriei Biserici, şi Mitropolitului cu consimţământul Consiliului Ierarhilor.

Canonul 901 se referă la necatolicii care aparţin Bisericilor sau comunităţilor bisericeşti ale Reformei şi stabileşte că dacă sunt botezaţi valid să fi e primiţi în Biserica Catolică precum orientalii necatolici, aplicându-se normele date mai sus cu referinţele de rigoare.

Din toate aceste norme ale CCEO rezultă în mod evident intenţia legislatorului de a crea, în materie ecumenică, o situaţie disciplinară pentru credincioşii Bisericilor Orientale Catolice. Noul Îndreptar pentru aplicarea principiilor şi normelor cu privire la ecumenism face o amplă referire la canoanele din CCEO care privesc chestiuni de natură ecumenică. După promulgarea CCEO noul Îndreptar ecumenic constituie un important punct de referinţă în interpretarea sus-numitelor canoane, dar şi un adevărat stimul pentru aplicarea lor şi întocmirea dreptului particular în materie.

P. Remus Dobra

22 mai - iunie 2011

Reflexii istoRico-exegetice

Din punct de vedere cronologic, prima epistolă către tesaloniceni este prima scrisoare din canonul Noului Testament. Cercetătorii datează apariţia ei în jurul anului 51 d.C.. Ea descrie roadele propovăduirii pauline în comunitatea din Tesalonic, din paginile acesteia remarcându-se în mod deosebit afecţiunea Apostolului neamurilor pentru fii săi spirituali, care sunt rod al suferinţelor misiunii sale apostolice. Epistola a fost expediată din Corint, ca urmare a veştilor bune pe care Paul le-a primit prin intermediul discipolului său Timotei.

Pe întreg conţinutul acestei epistole, în mod particular în cap.5, se respiră un aer escatologic în care se preamăreşte a doua venire a Domnului. Imboldul pe care Sf. Ap. Paul îl transmite întregii comunităţi este în mod profund impregnat de paternitatea sa spirituală. Aceasta se manifestă printr-un limbaj încurajator, al cărui scop este de a-i determina pe toţi să crească în comuniunea şi iubirea frăţească.

Această comunitate a fost întemeiată de Sf. Ap. Paul în timpul celei de a doua călătorii apostolice (cf. Fap. 17,1-9), ocazie cu care a fost însoţit de Sila şi de Timotei.

Bazându-ne pe datele istorice pe care le avem, putem presupune că ecoul predicării pauline a fost puternic datorită prezenţei îndelungate a lui Paul în cetate, timp de câteva luni. Punctul forte al acestei ipoteze stă în faptul că, scrisoarea se adresează unei comunităţi stabile şi puternice, formată îndeosebi din creştini proveniţi de la păgânism (cf. 1 Tes. 1,9 şi 2,4) şi doar din puţini iudeo-creştini.

În versetul 12 al acestei scrisori, ne prezintă în mod insistent atitudinea pe care creştinii trebuie să o aibă în privinţa superiorilor comunităţii. Aceşti “superiori”, despre care aminteşte Paul şi care nouă ne sunt necunoscuţi, au avut ca exemplu imediat pe apostolul neamurilor şi pe colaboratorii săi.

Paul îi invită şi îi îndeamnă pe păstorii comunităţii, să crească în caritate care deja se manifestă în abnegaţia lor apostolică, trăită în numele lui Cristos (cf. 1 Tes. 3,12).

Versetele 13-16 conţin sfaturi către întreaga comunitate despre modalitatea în care trebuie să-i respecte pe superiori şi pe ceilalţi fraţi întru Cristos; vs. 15 atrage atenţia păstorilor de suflete despre faptul că, comunitatea nu este formată din persoane perfecte, fiind enumerate cu acest prilej trei categorii de creştini “dificili”:

1. indisciplinaţii, care nu acceptă regulile necesare dezvoltării unei trăiri armonioase creştine pe care superiorii o controlează conform vocaţiei primite de la Spiritul Sfânt pe care o găsim şi în cap. 12 al Primei Scrisori către Corinteni.

2. căldiceii, care nu au curajul de a se integra în sânul

PATERNITATEA SPIRITUALă

de la sf. pavel până azicomunităţii şi care nu reuşesc să pună în valoare darurile Spiritului pe care cu toţii le-au primit, decât dacă sunt împinşi de la spate.

3. cei slabi, care manifestă o mare instabilitate atât la nivel moral, cât şi comunitar.

intineRaRiu spiRitual pentRu cei caRe sunt chemaţi să conducă o comunitate eclezială

Urmând schema paulină în care comunitatea bisericească este prezentată ca un trup organic în relaţia ei

de cap-trup voită în mod direct de Cristos-Cap, mire al Bisericii-trup (cf. Ef. 5,21-22 şi LG 7), doresc să prezint superiorii comunităţii din Tesalonic, şi de fapt ai oricărei comunităţi bisericeşti ca fiind cei care au primit de la Cristos-Cap, vocaţia lor de-a fi conducători şi păstori ai credincioşilor şi care sunt chemaţi să trăiască şi să se lase transformaţi de aceeaşi iubire a lui Cristos care este Spiritul.

Dacă aplicăm acest principiu teologic la nivelul vocaţiei sacerdotale şi deci, ierarhice, putem spune că cei care sunt investiţi prin impunerea mâinilor devin “în Biserică şi pentru Biserică o reprezentare sacramentală a lui Cristos Cap şi Păstor”.

Pentru a nu cădea într-un limbaj strict juridic, dezbrăcat de sentimentul viu al focului spiritual care “arde şi nu consumă”, urmând un limbaj în mod specific oriental, doresc să examinez figura carismatică a lui Paul din Tars în aspectul său de călăuză şi păstor, părinte şi coordonator al comunităţilor întemeiate de el.

După întemeierea primelor comunităţi creştine în Orientul Mijlociu, bazate în special pe convertiţii de la păgânism, Apostolul are grijă de unitatea acestora (fie la nivel ad intra, impulsionând unitatea între superiorii locali şi credincioşi,

fie ad extra, printr-un spirit de comuniune universală) cu Bisericile iudeo-creştine ale Palestinei pentru a evita orice tip de ruptură având o profundă conştiinţă că Biserica este Trupul lui Cristos care niciodată nu trebuie să fie divizat.

Sfântul Paul nu este doar un mare misionar, ci şi un păstor plin de zel. Călătoriile sale sunt în acelaşi timp vizite pastorale la comunităţile deja întemeiate cu scopul de a ţine viu spiritul de comuniune şi caritate în adevărul lui Cristos. Chiar dacă nu este prezent în mod fizic, scrierile sale ne dezvăluie că el transmite ordine precise şi se manifestă capabil de a adopta măsuri disciplinare puternice – chiar anatema – pentru gravele păcate care se comit în interiorul comunităţii.

Aşteptarea unei iminente parusii, care pe timpul lui Paul a cauzat nu puţine deviaţii practice şi doctrinare în comunităţi, în mod special în cea din Tesalonic, l-a determinat pe Apostol să pună în lumină şi să adopte carisma de a fi

spir

itu

ali

tate

23mai - iunie 2011

“părinte în Spirit”. Timotei şi Tit sunt chemaţi de el “iubiţii săi fi i” (cf. 2 Tim. 1,2). El nu-şi exercită autoritatea spirituală de “abba” în mod despotic, ci se manifestă plin de iubire chiar şi în deciziile în care este necesară corijarea fraternă a unor membrii.

În prima Scrisoare către Corinteni găsim un aspect al paternităţii spirituale în care se manifestă harul primit de la Dumnezeu de “a-i fi generat în Cristos Isus prin Evanghelie” (cf. 1 Cor. 4,15). Este emoţionant să-l ascultăm în postura de părinte care se lamentează pentru că este abandonat de fi ii săi, cărora le deschide inima s-a şi le cere să-l imite (cf. 2 Cor. 6,11-13; 7,2-3).

Sfântul Paul descoperă în trăirea sa de zi cu zi, în lupta sa spre perfecţiune, că paternitatea sa are ca şi izvor direct Paternitatea lui Dumnezeu: “pentru aceasta, spun, eu plec genunchii înaintea Tatălui, de la care i-a nume orice paternitate din ceruri sau de pe pământ, pentru ca să vă dăruiască, după bogăţia măririi sale, de a fi puternic întăriţi de Spiritul său în omul interior” (Ef. 3,14-15).

Termenul se prezintă în adevărata lui splendoare în contextul Părinţilor deşertului. Ei sunt pater sau abba, iar scrierile care adună bogăţia lor spirituală au primit numele de Pateric.

La fel precum Tatăl generează veşnic Cuvântul, în aceleşi mod şi tu, dacă ai spiritul de adopţie, Dumnezeu te generează prin fi ecare acţiune sau gând al tău; astfel generat, continui să te naşti în mod continuu ca şi fi u al lui Dumnezeu în Isus Cristos.

Ideea unei continue naşteri în Dumnezeu fundamentează posibilitatea unei participări permanente la paternitatea divină, nu doar prin primirea sfi ntelor sacramente, ci şi prin întregul proces de creştere şi formare sprituală.

Prin analogie putem să numim părinţii spirituali, acele persoane care vor avea aceste bune intenţii şi vor cultiva aceste bune gânduri în Spiritul de adopţie.

Sf. Pahomie “este părintele nostru spiritual, al tuturor, după Dumnezeu”, spune sf. Teodor din Tabenis. Sf. Simion Stilitul se aresează astfel unei persoane spirituale căreia i-a cerut sfatul: “tu eşti părintele şi maica mea...ghidul meu către Împărăţia cerurilor”.

cele tRei calităţi moRale ale păRintelui spiRitual

În continuare vom prezenta câteva dintre calităţile pe care spiritualitatea bizantină le consideră necesare pentru a îndeplini funcţia de îndrumător spiritual:

a. caritatea. Nimeni nu se apropie de Dumnezeu dacă nu prin intermediul carităţii, spune Iacob din Sarug. Sfi nţenia vieţii şi întreaga îndrumare spirituală constă în apropierea de Dumnezeu prin intermediul carităţii.

b. discernământul (diakrisis). Aceasta este calitatea care-l transformă pe abba în adevăratul medic al sufl etului capabil de a prescrie cura adecvată. Aceste două calităţi sunt esenţiale şi aparţin prin excelenţă celui care este chemata fi pater-abba.

c. sfi nţenia. Acestă calitate joacă un rol foarte important. Pentru a câştiga încrederea fi ului spiritual abba trebuie să fi e un sfânt cu un puternic şi viu sentiment de a fi un păcătos care a primit milostivirea lui Dumnezeu.

Din această perspectivă putem vedea cele trei calităţi pe care sf. Paul le inserează în pericopa neotestamentară

aleasă pentru acestă temă.“Fiţi mereu bucuroşi”. Bucuria menţionată aici este

fructul prezenţei Spiritului în inima credinciosului. Un sufl et atent la şoaptele Spiritului, cultivând ferma convingere că Dumnezeu este iubirea care mântuieşte şi regenerează, conduce pe omul lui Dumnezeu chemat a conduce comunitatea şi pe fi ecare creştin în parte, să trăiască pergustând chiar dacă în mod parţial şi imperfect, bucuria Împărăţiei lui Dumnezeu în această lume, în aşteptarea perfecţiunii sale odată cu venirea în glorie a lui Isus.

“Rugaţi-vă neîncetat”. Paul nu uită şi nu lasă de-o parte relaţia pe verticală care manifestă prioritatea chemării la comuniunea intimă cu Dumnezeu. Abba trebuie să fi e în primul rând “expert în dialogul cu Dumnezeu” în rugăciune. Apostolatul fără rugăciune devine steril de aceea urmând porunca Mântuitorului: “vegheaţi şi vă rugaţi în orice moment...” (Lc. 21,36), apostolul Paul face acesta adevărul său de credinţă şi-l cultivă în mod personal ca şi izvor viu care dă viaţă fi ilor săi spirituali. După exemplul lui Isus şi Paul îşi manifestă paternitatea sa cerând comunităţilor întemeiate de el şi totodată superiorilor locali şi tuturor credincioşilor – în virtutea carităţii – de-al imita în rugăciunea neîncetată.

“în orice lucru aduceţi mulţumire”. Rugăciunea creştinului, cu inima plină de bucurie, trebuie să-l conducă atât la nivel personal cât şi comunitar să devină în Cristos “acţiune de har”. Nimeni nu poate deveni adevărat fi u al lui Dumnezeu fără o vie participare la viaţa liturgică a bisericii, Euharistia fi ind maxima acţiune de har al lui Isus în privinţa lui Dumnezeu Tatăl. Fiind îndemnat de Paul, ca în fi ecare moment al vieţii sale să cultive dialogul cu Dumnezeu în inima sa (ce trebuie să fi e menţinută pură, deschisă la acţiunea Spiritului Sfânt), creştinul trebuie să ofere în Cristos trupul său, mai bine spus întreaga fi inţă ca şi sacrifi ciu viu plăcut lui Dumnezeu (Rom. 12,1). Aici se formează adevărata acţiune a harului creştin.

Aceasta o dezvăluie în toată luminozitatea sa cel mai vechi text neotestamentar care conţine sinaxa primelor comunităţi creştine pauline, pe care o găsim în 1 Cor. 11,24: “... după ce a mulţumit, a frângând a spus: “acesta este trupul meu care pentru voi...face-ţi aceasta în amintirea mea...”.

Această calitate este şi mai impellente pentru toţi cei care sunt chemaţi să fi e ”abba”, îndrumători de sufl ete capabili să dezvăluie celor îndrumaţi vocaţia lor de fi i ai lui Dumnezeu, iubiţi şi mântuiţi.

concluzie

În aceste câteva rînduri am încercat să dezvolt unele puncte ale misterului soteriologic din viaţa creştinului, chemat la misiunea de a fi în Cristos Capul îndrumător de sufl ete, după linia teologică a scrierilor sf. Paul şi putem afi rma că aceste texte ne revelează o profundă cunoaştere a misterului ascuns în Sacramentul Botezului: “câţi în Cristos v-aţi botezat, în Cristos v-aţi şi îmbrăcat, Aliluia!”. Doresc să conclud cu cuvintele sf. Paul, aplicându-le în mod particular tuturor celor investiţi cu marele dar al preoţiei ministeriale şi în mod special celor care au carisma de a fi îndrumători spirituali: “Nu stingeți Spiritul, nu disprețuiți profețiile, toate să le încercați și să păstrați ceea ce este bun, abținețivă de la a face orice fel de rău” (1 Ts 5,19-22).

P. Remus Dobra

spiritu

alita

te

24 mai - iunie 2011

isto

ria

no

ast

ră

Episcopul Ioan Bălan este unul dintre prelaţii de seamă ai Bisericii Greco-Catolice din Banat şi a Bisericii Române Unite. A condus Episcopia de Lugoj între anii 1936 – 1959.

Ioan Bălan s-a născut la Teiuş, judeţul Alba, în 11 februarie 1880. Studiile le-a urmat la Blaj, apoi a fost trimis la studii teologice la Budapesta şi Viena, unde a obţinut doctoratul în teologie la anul 1906 cu o teză despre dipticile liturgice: „Die kirche Dyptichen. Ihr Wesen und Gebrauch” (Studiu Isotric şi liturgic asupra dipticelor).

În 24 iunie 1903 este hirotonit preot celib, numit apoi subprefect la Internatul de băieţi (Vancean) din Blaj şi notar consistorial, tot în acest an îşi începe activitatea de colaborator la gazeta blăjeană Unirea, cu studii şi articole din sfera problematicii Bisericii Române Unite. Peste un an îşi continuă studiile la Viena. În această perioadă fiind prieten cu Iuliu Maniu, candidează în alegeri pe listele Partidului Naţional Român, este ales deputat, dar părăseşte politica.

Datorită calităţilor intelectuale ale preotului Ioan Bălan, după mai multe discuţii cu episcopul romano-catolic Raimund Netzhammer şi cu alţi fruntaşi din Transilvania, domiciliaţi în Bucureşti, s-a ajuns la ideea de a construi o biserică greco-catolică în Capitala ţării, pe strada Polonă nr. 48, teren proprietate, atunci, a Bisericii Romano-catolice. S-a întocmit un plan de construcţie al bisericii. În anul 1909, de ziua Sfinţilor Constantin şi Elena, preotul Ioan Bălan, cu participarea arhiepiscopului romano-catolic din Bucureşti, au sfinţit piatra fundamentală a viitoarei biserici, iar din partea Mitropoliei greco-catolice din Blaj a fost prezent Ioan Micu Moldovan.

Din acest moment Bucureştiul a avut nevoie de un confesor greco-catolic. Datorită faptului că preotul Ioan Bălan era deosebit de activ la Blaj, atât pe plan cultural, cât şi în pastoraţie, unii dintre fruntaşii Mitropoliei s-au opus plecării lui definitive în Bucureşti. A fost sprijinit de canonicul Augustin Bunea şi, astfel, preotul Ioan Bălan, pleacă, în anul 1909, la Bucureşti, cu paşaport maghiar. Pentru a-i uşura întreţinerea materială, episcopul romano-catolic l-a

EPISCOPUL IOAN BăLAN

biografie - inumit pe Ioan Bălan profesor de Limba română şi Limba latină la micul seminar al arhiepiscopiei bucureştene, unde beneficia şi de locuinţă.

După instalare, preotul Ioan Bălan a început recenzarea credincioşilor greco-catolici din Bucureşti, ţinând o evidenţă clară a lor, iar biserica a fost sfinţită în ziua de Sfântul Nicolae, pictura bisericii a fost sprijinită financiar de către Ioan Bianu. În anul 1911 preotul Ioan Bălan a fost ridicat la rangul de protopop.

Dat fiind faptul că preotul Ioan Bălan era cetăţean al statului austro-ungar, a fost arestat în anul 1916 şi dus la fortul Domneşti, împreună cu alţi clerici catolici şi laici. A fost mutat apoi la Huşi, unde existau multe călugăriţe romano-catolice, şi de acolo la Iaşi, unde a început să poarte discuţii cu I.G. Duca. Dat fiind faptul că Ioan Bălan vorbea curent limba franceză, a lucrat la Spitalul Militar Bucureşti – refugiat pe atunci la Iaşi – ca traducător sau în alte servicii.

Un merit însemnat are protopopul Ioan Bălan şi în construirea bisericii „Maica Domnului” din Bucureşti, de pe strada Aquila, pentru care Papa Pius al X-lea a donat suma de 20.000 franci francezi. După anul 1919 Ioan Bălan revine la Blaj şi devine în anul 1920 canonic mitropolitan, iar din 1921 rector al Academiei de Teologie. În această perioadă este secretar şi preşedintele Reuniunii arhidiecezane pentru misiuni, preşedintele societăţii de editură „Sfânta Unire”, preşedinte al tribunalului matrimonial pentru diecezele sufragane, directorul asociaţiei „Sfântul Nichita” a preoţilor din arhidieceză, pentru care a compus statutele, secretar, apoi preşedinte al Astrei, superiorul călugăriţelor din ordinul Sfânta Maria din Blaj. În anul 1929 a fost delegat al Provinciei Mitropolitane greco-catolice româneşti în comisia pentru codificarea dreptului canonic oriental cu sediul la Roma, sub conducerea cardinalului Petru Gaspari. La Roma a petrecut 6 ani, rămânând şi după plecarea sa mai departe consultator al comisiei pentru redactarea Codului.

Canonicul Ioan Bălan afirma că o bună pastoraţie nu se poate realiza decât cu preoţi de o înaltă ţinută

intelectuală şi spirituală. În acest scop înfiinţează Asociaţia Sfântul Nichita, al cărui preşedinte a fost. Publică, în 1934, la Blaj, o broşură tocmai în acest scop, intitulată Rostul Asociaţiei preoţeşti Sfântul Nichita al Remesianei, ce cuprinde statutele de funcţionare; organizaţie bisericească a cărei menire este desăvârşirea creştinească a preoţilor, îndeosebi a celor celibatari.

Sfântul Scaun de la Roma odată cu numirea Episcopului Alexandru Nicolescu ca Mitropolit la Blaj, în data de 30 august 1936 a numit şi noul Episcop de Lugoj în persoana Canonicului Ioan Bălan. Mitropolitul Nicolescu şi Episcopul Bălan au depus jurământul în faţa Regelui Carol al II-lea, în ziua de 15 septembrie 1936 în castelul Peleş, iar martori ai acestui jurământ din partea mitropolitului au fost Dr. Victor Macavei şi Iacob Popa de la Blaj, iar ai episcopului au fost Dr. Nicolae Muntean şi Dr. Nicolae Brînzeu de la Lugoj.

Cu această ocazie Episcopul Ioan Bălan a rostit un discurs spunând următoarele: „Sire, prezentându-mă în faţa augustei persoane a Majestăţii Voastre spre a face jurământul ce mi-l impune atât legea bisericii cât şi legea ţării, primul meu cuvânt este de adâncă recunoştinţă şi de profundă mulţumire pentru Majestatea Voastră, care a binevoit să-şi dea asentimentul la numirea mea în Scaunul episcopal al Lugojului. Dat fiindcă episcopii celor două biserici româneşti nu ocupă numai un rol bisericesc, ci mai au şi o importantă chemare faţă de ţara şi neamul lor, sunt fericit, Sire, că mai înainte de a-mi ocupa scaunul, pot să asigur pe Majestatea Voastră, prin jurământul solemn de fidelitatea ce o voi păstra Majestăţii Voastre şi scumpei noastre ţări…”(Sionul Românesc).

Consacrarea întru Episcop a Dr. Ioan Bălan a avut loc la catedrala din Blaj în 18 octombrie 1936. La liturghie, în cadrul căreia s-a desfăşurat ceremonia consacrării, Mitropolitul Alexandru Nicolescu a fost asistat de episcopii Dr. Iuliu Hossu de Cluj – Gherla, şi Dr. Alexandru Rusu Baia Mare, au concelebrat Capitulul Mitropolitan, precum şi reprezentanţi ai Eparhiei de Lugoj: Dr. Nicolae Brînzeu, Canonicul

25mai - iunie 2011

istor

ia n

oa

stră

Ioan Ienea, Pr. George Muntean vicarul Timişoarei, Pr. Romulus Stoica protopopul Lugojului şi Dr. Iuliu Raţiu primnotar consistorial.

Episcopul Bălan a sosit la Lugoj în 1 noiembrie cu trenul. Pe parcursul drumului Episcopul a avut excelente primiri în diferite gări, la plecarea din Blaj în gară se afl au: studenţii Academiei Teologice şi profesorii săi, călugăriţele de la Sf. Maria cu superioarele lor, Şcoala Normală de fete. Mitropolitul Alexandru Nicolescu şi membrii Capitului Blăjean l-au condus pe PS Ioan Bălan la gară. În gara Teiuş, locul de naştere al episcopului, a fost aşteptat de autorităţile locale, parohul locului Pr. Gruia, care cu o delegaţie de 30 de persoane îl însoţesc până la Lugoj. Alte opriri au fost la Şibot unde episcopul a luat contact cu teritoriul eparhiei Sale. La Orăştie protopopul districtului împreună cu toţi preoţii şi numeroşi credincioşi îl salută. Episcopul s-a mai oprit la Simeria, Deva, Părul, Nevrincea şi Coşteiul Mare.

În gara din Lugoj, Episcopul a fost aşteptat de: canonicul Nicolae Muntean, primarul Dr. Alexandru Bireescu, subprefectul Dr. Daminescu, protopopul ortodox Dr. Mihăiescu, ofi ţeri din Garnizoana Lugoj, Dr. Nicolae Proşteanu preşedintele Tribunalului Lugoj cu mulţi magistraţi, directorii de şcoli împreună cu profesorii de la cele cinci şcoli din Lugoj împreună cu elevii lor. De aici episcopul porni într-un convoi spre catedrală, unde a fost aşteptat de Capitlu şi corul „Lira”. Noul Arhiereu a fost întâmpinat şi salutat de vicarul capitular Dr. Nicolaie Brînzeu. La catedrală într-un cadru solemn s-a ofi ciat vecernia. După terminarea vecerniei, înainte de a se îndrepta spre reşedinţa Episcopiei, Ioan Bălan vizitează casa Prepozitului Capitular Ioan Boroş în etate de 86 de ani fi ind bolnav şi neputându-se deplasa la catedrală.

La Liturghia solemnă de instalare, din 1 noiembrie 1936 au mai participat directorul general de la Ministerul Cultelor, Stancu Brădişteanu, reprezentanţi ai Capitului Mitropolitan, protopopul Bucureştiului Dr. Vasile Aftemie, Ministrul Instrucţiuni Valer Pop, precum şi autorităţile locale.

După liturghie la reşedinţa episcopală Episcopul Augustin Pacha a vorbit în numele biserici latine, Pr. Nicolae Sintescu şi Pr. Suru din partea biserici ortodoxe, Protopopul Nemeş din partea cultului evanghelic, precum şi un delegat din partea cultului mozaic Din partea autorităţilor locale au vorbit: Victor Curuţiu, prefect pentru judeţul Severin, Dr. Octavian Jucu, subprimar al municipiului Lugoj, Colonelul Panait Boitan din partea armatei, Primprocurorul Dr. Fabius Rezei din partea Tribunalului Lugoj.

Episcopul Ioan Bălan în primul său discurs din 1 noiembrie 1936 la instalarea sa, afi rma că dorinţa lui de episcop este: „vestirea învăţăturii Domnului şi să fac pe oameni să o îmbrăţişeze cu atâta dragoste, încât după ea să-şi îndrepte toată viaţa”.

Ioan Bălan în timpul episcopatului său se străduieşte să trimită în străinătate (Roma, Viena, Strasbourg) la studii, cât mai mulţi clerici, deoarece pentru Episcopul Bălan era foarte importantă cultura clerului şi formarea unui cler superior. În acelaşi timp, sprijină ordinele călugăreşti, o continuare a activităţii de la Blaj, unde i-a ajutat mereu pe călugării

asumpţionişti francezi în misiunea lor educativă. În anul 1940, cu ocazia jubileului de 60 de ani Episcopul Ioan

Bălan este decorat de către Directorul Ministerului Cultelor, Daniel Pepa cu decoraţia „Coroana României” în grad de Mare Ofi ţer, acordată de Regele Carol al II-lea.

O perioadă grea pentru episcopul Ioan Bălan a fost perioada 1940 – 1942, din cauza unei boli la ochi (cataractă dublă). Această boală i-a cauzat orbirea. Operaţia nu se putea face decât până la evoluţia deplină a cataractei. Operaţia la care a fost supus Ioan Bălan a reuşit. La un ochi s-a operat în Lugoj, iar la celălalt în Bucureşti. După ce şi-a recăpătat vederea episcopul a afi rmat: ,,Dumnezeu mi-a redat vederea ca să pot tălmăci cuvântul Lui”

Prigoana provocată de Guvernul comunist a pricinuit mari dureri episcopilor şi clerului Greco-catolic. Aceştia au trebuit să privească, aproape neputincioşi, cum se destramă Biserica Greco-Catolică. Guvernul Petru Groza ştia foarte bine că pentru a distruge creştinismul trebuie să desfi inţezi Biserica, iar pentru a nimici Biserica să loveşti în conducători: „Voi bate păstorul şi oile turmei vor fi risipite”.

(continuare în numărul următor)

Sergiu Soica

26 mai - iunie 2011

psih

o -

spi

rit

ua

lita

te

Ceea ce mi se pare bizar în Occident e cum se face că doi oameni trăiesc ani de zile împreună în concubinaj, elegant spus: ori printr-un „contract de uniune consensuală” ori printr-o logodnă religioasă; având atâta timp la dispoziţie să se cunoască, cei doi iau o decizie – chipurile –„matură”, bine „elaborată”; se căsătoresc şi, în mod ciudat, după un an de zile divorţează!? La noi, însă persistă modelul invers: doi bezmetici se „agaţă” în tren sau într-un bar – mai nou fac dragoste „virtual” pe computer! – se „îndrăgostesc lulea” şi se căsătoresc în mare grabă, de parcă ar pierde ultimul tren. Ba mai cer şi binecuvântarea Bisericii, pe motiv „că aşa se face”, fără să aibă nici cel mai mic habar de indisolubilitatea, responsabilităţile şi demnitatea sacramentală a cununiei religioase. Mai şi toarnă unu-doi copii, apoi – după ani de zile – divorţează, pe motiv de: „nepotrivire de caracter”.

Întrebările ce se nasc în astfel de cazuri sunt: oare când e timpul să afli caracterul persoanei cu care vrei să te însoţeşti la drum pe viaţă, înainte sau după căsătorie? când e cazul să faci alegerea şi să iei decizia de căsătorie, înainte sau după înfăţişarea înaintea ofiţerului stării civile sau a preotului? când, cu cine şi dacă e cazul să te căsătoreşti? Bineînţeles că nu e locul acum să dăm răspuns tuturor acestor întrebări, care pot constitui subiecte ale unor volume de studii. În schimb vom încerca să atragem atenţia asupra a trei situaţii categoric „contraindicate” deciziei pentru căsătorie.

1. căsătoRia de milă

Un cunoscut proverb spune că: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti!” Există persoane care-ţi stârnesc mila, compasiunea sau le place să se victimizeze. Se întâmplă să intri într-o relaţie proastă – ba chiar într-un moment prost al vieţii tale! – căreia îţi vine extrem de greu să-i pui capăt ulterior, ca să nu lezezi, să nu jigneşti, să nu-l faci pe celălalt să sufere. Nu-l poţi părăsi că „plânge” sau „cade în depresie”!? Ba te şi mai şantajează că dacă-l părăseşti se sinucide! Isterie curată! Se agaţă de tine „scai”, te sufocă şi nu poţi nicidecum să te descotoroseşti de el. Eşti în capcana unei dependenţe emoţionale, nu sub imperiul unei dragoste adevărate. Dar, o altă zicală înţeleaptă spune: „Şi de tine mi-e milă, dar de mine mi se rupe sufletul!” Se cere vigilenţă, fermitate şi discernământ.

Riscul e că „slăbănogul”, când se pune pe picioare, devine zmeu! Uită de actul de „caritate” pe care l-ai făcut cu el şi „te călăreşte în picioare” (à propos de parabola servitorului neîndurător, Matei 18, 23-34). Şi pe bună dreptate, pentru că sentimentul normal ce trebuie să conducă spre căsătorie este cel de dragoste reală, pe „picior de egalitate” şi de reciprocitate afectivă, nu de ataşament nevrotic faţă de „persoana-arac”. Nu-i exclus să se mai întâmple şi acte nesăbuite, de suicid „pasional”, dar şantajul emoţional nu este nicidecum un motiv de încheiere a unui legământ „pe

ALEGEREA PARTENERULUI DE VIAță

ne/căsătoria de milă, ”de pilă”, de silă

viaţă”. Important devine însă şi faptul de a şti să te retragi la timp, pentru a nu te cufunda în smârcurile unei relaţii fără sorţi de continuitate şi de finalitate. Nu e nici de bun simţ, nici etic să dai speranţe deşarte!

2. căsătoRia „de pilă”

Sub această sintagmă se ascunde căsătoria din interes, de orice natură ar fi: economic (o „partidă grasă”, un „băiat de bani gata”, o „fată cu zestre”, unchi „inginer agronom” care împarte pământurile!), ascensiune socială, profesională („fiica directorului”, „ruda senatorului”, „nepoata protopopului”, cu tot cu parohie!), VIP-uri (fotomodel, fotbalist, „macho cu jeepan”, inclusiv „umbrele sfioase de coloane” de prin catedrale, ce se „nevoiesc să ajungă preotese”!) etc. Pe vremea „de tristă amintire” mulţi seminarişti bezmetici, fără nici cea mai mică experienţă de viaţă se căsătoreau în pripă cu prima ieşită în cale, doar ca să fie hirotoniţi şi să nu piardă o eventuală parohie. La divorţul de peste câteva luni pierdeau şi „nevasta” şi parohia, ba se mai trezeau şi cu „cazier canonic”. Cât de tristă este imaginea succesiunii parohiale prin „ereditate”, unde ginerele trebuie să suporte toate capriciile socrului-paroh până la moartea acestuia!?

De altfel „ereditatea” se poartă la români şi în politică

27mai - iunie 2011

şi în medicină şi în sistemul universitar, peste tot, de ce ne-ar mira să fi e prezentă şi în ambiente religioase? Pe de altă parte, nu puţine sunt cazurile căsătoriilor contractate dintr-un interes sau altul. La asemenea căsătorii naş devine „ucigă-l-toaca”, pentru că inclusiv naşii sunt recrutaţi tot dintre cei „pricopsiţi” şi cu „dare de mână” [!?], dar „cu cârcei la inimă”! Nu întâmplător Mântuitorul ne avertizează că: „unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6, 21). În ce sistem de valori te afl i, în acel sistem îţi vei găsi fi e împlinirea fi e pierzania!

3. căsătoRia de silă

Acest gen de căsătorie reprezintă o altă „plagă decizională” sau un atentat la libertatea şi demnitatea persoanei. Se spune că: „dragoste cu de-a sila nu se face!” Nu puţine căsătorii au fost „contractate” pe motive de constrângere: „necinstirea” fecioarei, graviditate (reală sau prin şantaj), ameninţare cu moartea (chiar la propriu: „cu pistolul la cap”, în cazuri de pasiune erotomană), neputinţa de a spune NU etc. În realitate, orice act silnic, chiar dacă ne-am afl a în faţa unei „simple” constrângeri psihologice, nu are valoare de act uman responsabil.

Pentru a înţelege mai bine fenomenul, ne vom mulţumi să amintim cazul unui ins suferind de anxietate generalizată, care, paralizat de frică, „dus cu japca” până în faţa ofi ţerului stării civile, nu a avut curajul nici acolo să-şi refuze „nevasta” care-l „ceruse de bărbat”, încât după ce a spus DA, în chiar după masa nunţii a dispărut, refugiindu-se în căminul părintesc securizant, de unde nu a mai apărut nici măcar la citaţia de divorţ intentat după o vreme de „soţie”.

În alt caz, deşi era „ferm hotărâtă” să rupă relaţia cu prietenul ei extrem de gelos şi posesiv (cu o tulburare de personalitate de tip paranoid), la numai o săptămână, o tânără ia „decizia” de a se căsători cu el, de teama de a nu fi ucisă. Toată viaţa ei a trăit sub teroarea acestei ameninţări... Mereu afl ăm de la televizor cazuri de crime pasionale şi de suicid al criminalului! Pe unii, şi mai „cruzi” emoţional, îi căsătoresc şi îi conduc toată viaţa părinţii. Să nu uităm şi de aceia care văd că nu se potivesc nicidecum şi atunci, în loc să rupă relaţia, „decid” să se căsătorească sau să facă un copil, că „poate aşa se vor înţelege mai bine”!

Având în vedere cele de mai sus, nu de puţine ori mă văd nevoit să atrag atenţia tinerilor că nu se face căsătoria: nici de milă, nici de „pilă”, nici de silă. Aceste trei situaţii ne pun în faţa necesităţii unei alegeri lucide şi bine chibzuite a partenerului de viaţă, a luării unei decizii mature, creştine şi responsabile, elaborate în timp şi în legătură cu preotul duhovnic, în cazul celor religioşi, sau cu persoane de competenţă profesională în domeniul clinic şi marital, unde circumstanţele impun.

P. Eugen Jurca

psiho

- spiritu

alita

te

28 mai - iunie 2011

În antichitate romanii practicau trei forme diferite de căsătorie, care situau femeia sub manum viri, adică sub puterea soțului.

Prima formă de căsătorie se numea confarreatio, iar cei doi viitori soți aduceau ca şi ofrandă Zeului Jupiter o pâine din tărâțe în prezența sumus pontifex și a celui care oficia ritul numit flamen dialis. A doua formă era cunoscută sub numele de coemptio, adică tatăl plebeo, cetățean roman din clasa de jos sau săracă, în mod simbolic își vindea fiica viitorului ei soț, acest lucru semnificând emanciparea acesteia. Ultima formă, mai puțin oficială, era așa zisa usus, adică conviețuirea neîntreruptă timp un an de zile dintre un plebeu și o patriciană (cetățeacă romană din clasa nobilă), venea considerată ca și căsătorie legală. În secolul al-II-lea d.C. toate aceste trei forme de căsătorie dispăruseră deja și își făcuse loc o altă formă din care derivă căsătoria din zilele noastre.

Această căsătorie romană era precedată de logodnă, care nu condiționa căsătoria impunând condiții sau obligații. În cadrul ceremoniei logodnei cei doi, bărbat şi femeie își făceau angajamente reciproce pentru viitor în fața nașilor (care aveau rol de martori) și a rudelor apropiate, totul terminându-se cu un festin sau banchet. În timpul ceremoniei bărbatul (vir), dăruia viitoarei soții (mulier), cadouri mai mult sau mai puțin valoroase și un inel de aur sau îmbrăcat în aur, care venea pus pe digitus anularis, adică degetul inelar al mâinii stângi a femeii. Și astăzi ne întrebăm de ce verighetele se pun pe inelarul mâinii stângi? Tot romanii ne ofera un răspuns. Egiptenii au observat atunci când făceau disecțiile pentru ritualul mumificării că degetul inelar este singurul dintre cele cinci care are un nerv ce comunică direct cu inima. De aceea s-a considerat a fi oportun să-i fie încredințată acestui deget „onoarea” de a purta inelul, tocmai datorită legăturii sale directe cu inima, dublând astfel importanța fizică cu cea spirituală, dorind să evidențieze seriozitatea căsătoriei ca și act public, premiză a legăturii juridice a actului matrimonial.

Este vizibil asemănătoare această formă a căsătoriei cu cea catolică de rit latin: ceremonia verighetelor, rolul

preotului ca și martor, iar cei doi care se căsătoresc celebrează ei însăși căsătoria ca și contractum matrimoniale inter baptizatos prin schimbul de consens care este elementul constitutiv al căsătoriei. La fel ca și la anticii romani, există și astăzi o formulă verbală pe care viitori soți și-o rostesc și prin care își dau consensul, acest moment fiind considerat esențial și totodată cel prin care se înfăptuiește căsătoria. Formula romană prin care femeia se lega de bărbat pentru toată viața era: Ubi tu Gaio, ego Gaia (Acolo unde ești/mergi tu Gaio voi fi și eu Gaia).

Această mentalitate de căsătorie-contract nu a fost una străină în partea orientală a imperiului roman din primele secole, iar acesta ne este confirmat de scriitorii creștini ai acelei epoci. În mod treptat s-a trecut de la mentalitatea contractuală la cea pur religioasă și sacramentală, prin care ritul religios a devenit elementul constitutiv al celebrării căsătoriei nu doar cu semnificația de consens ca inclus și subînțeles, ci și ca deschidere spre aspectul sacramental care conferă harul.

Biserica bizantină, pentru multe secole, a revendicat în fața statului roman, dreptul de a oficia căsătoriile în conformitate cu credința creștină, cerând astfel chiar modificarea legislației imperiale. Acestă schimbare nu a fost una imediată, ci graduală. Scopul căsătoriei religioase nu era acela de a submina această instituție civilă, dar venea ca și o cerință din partea creștinilor, care doreau să-i atribuie un caracter sacru și chiar mai solid, cerând totodată și aprobarea autorităților civile pentru această intenție. La început, căsătoriile religioase aveau loc într-un cadru restrâns în sânul familiei, treptat însă au fost introduse în rituri liturgice. După pacea constantiniană (313), când Bisericii i s-a oferit posibilitatea să exercite o mai mare influență asupra legilor statului, mulți Sfinti Părinți au intervenit în mod energic pentru sacramentalizarea și ritualizarea căsătoriei în detrimentul concepțiilor păgâne în vigoare la acea vreme. În Ecloga împăratului Leon al-III-lea (717-741), căsătoria putea fi oficiată în mod valid cu toate efectele civile atât prin simplul schimb al consensului cât și celebrată prin ritul sacru. Biserica bizantină și-a atins scopul definitiv, care timp de secole doctrina sa dorea să-l ajungă, abia în secolul al IX-lea, când împăratul Leon al-VII-lea cel Înțelept (886-912), în anul 893, prin Novella 89, declara nule, chiar și în fața legilor Statului roman, căsătoriile oficiate fără ritul sacru religios. Prin această normă Împăratul, Leon al-VII-lea recunoștea în mod clar că instituția căsătoriei este o legătură între om și Dumnezeu, iar această legătură matrimonială creștină nu poate fi celebrată în afara unui cadru liturgic al Bisericii. Astfel începând cu secolul al IX-lea, după promulgarea Novellei imperiale mai sus amintită, în legislația tuturor Bisericilor de tradiție bizantină, o căsătorie oficiată fără ritualul liturgic celebrat de către preot, a fost considerată în domeniul juridic ca și act inexistent și ca atare totodată invalid.

În Biserica latină însă, sacramentalitatea căsătoriei a îmbrăcat un aspect oficial odată cu Conciliul Tridentin (1545-1563), unde prin decretul Tametsi (11 noiembrie 1563) se impunea ca sacramentul căsătoriei să fie în mod

SACRAMENTE

căsătoria

teo

log

ie -

dr

ept

ca

no

nic

29mai - iunie 2011

obligatoriu și necesar celebrat în fața unui preot sau paroh care binecuvânta legătura matrimonială în cadrul unui ritual liturgic și totodată a unor martori. Astfel prezența parohului și a martorilor devine forma canonică necesară de urmat pentru ca o căsătorie să fi e validă.

Biserica latină are o viziune diferită supra ministrului sacrementului căsătoriei care, de fapt, sunt bărbatul şi femeiea care se căsătoresc, iar preotul are rolul de a asista ca martor și de a binecuvânta ca și reprezentant din partea divinității, în momentul în care cei doi își dau reciproc consimțământul pentru a celebra legătura matrimonială. Actul care constituie căsătoria este consensul dat, iar prin binecuvântarea preotului se invocă Spiritul Sfânt asupra celor doi tineri pentru a-i transforma în icoana unității desăvârșite între Cristos și Biserică, emanând asupra lor harul sacramental, care să-i ajute să-și trăiască viața conjugală ca și pe o refl ecție a vieții trinitare.

În schimb, viziunea orientală bizantină este diferită, deoarece ministrul sacramentului este preotul sau parohul care îi binecuvintează pe cei doi tineri. Preotul este mijlocul prezent la evenimentul căsătoriei prin care Spiritul Sfânt sfi nțește și tranformă pe cei doi tineri, care prin consensul personal dat reciproc stabilesc între ei un consorțiu pentru toată viața, devenind astfel icoana uniunii la fel ca și cea dintre Cristos și Biserică.

Căsătoria, în viziunea Bisericii Catolice, are două proprietăți esențiale: unitatea și indisolubilitatea. Concret și concis, unitatea în căsătorie se referă la fi delitatea dintre cei doi soți și exclude categoric poligamia sau alte legături extramatrimoniale. Indisolubilitatea se referă la faptul că legătura matrimonială este pentru toată viață, nu există „căsătorie de probă” sau „cât merge bine”, deci exclude posibilitatea divorțului, iar căsătoria „este pe bune” și pentru totdeauna. În cazul căsătoriilor în care cei doi soți nu se mai înțeleg ei pot alege să nu mai locuiască împreună.

Sunt cazuri în care se identifi că aspecte, vicii, impedimente sau alte elemente din timpul celebrării sau momentul imediat anterior al acestea, care au dus la celebrarea unei căsătorii invalide, iar în acest caz, dacă există probe doveditoare solide, se poate declara nulitatea căsătoriei.

Este diferit faptul că se constată nulitatea căsătoriei, adică că acea căsătorie nu a fost niciodată celebrată

conform doctrinei Bisericii Catolice, în comparație cu idea de divorț religios practicat în Biserica Ortodoxă sau de către statul civil. Divorțul civil sau religios anulează efectele juridice ale căsătoriei care a existat ca și act juridic, pe când în cazul unei căsătorii celebrate în mod invalid, de fapt se constată că acea căsătorie nu a existat niciodată ca act juridic și sacrament, iar acolo unde nu poate fi demonstrat acest lucru sau nu au existat impedimente reale, cei doi sunt considerați în continuare căsătoriți îndiferent de viziunile lor și nu se mai pot căsători pentru a doua oară în cadrul Bisericii Catolice, deorece ar fi considerați poligami.

Un alt aspect important al legăturii matrimoniale este scopul acesteia, scop mai presus de basic instinct-ul uman sau pentru „că așa face toată lumea”. S-a discutat mult despre scopul căsătoriei de a lungul secolelor, mai ales în occident, dar și în orient, iar Biserica Catolică astăzi propune două scopuri paralele cu o oarecare prioritate între ele. Primul scop ca şi importanță este procrearea urmașilor și educarea lor, iar al doilea fi ind ajutorul reciproc dintre cei doi soți, alimentarea relației lor în permanență cu iubire. Referitor la primul scop, Biserica Catolică îndeamnă cuplurile căsătorite să nu evite faptul de a avea copii, în ciuda difi cultăților materiale și nu numai. Totodată consideră grav faptul ca unul dintre soți să-i nege celuilalt dreptul de a avea copii, pentru „că lui nu îi plac” sau „nu vrea” excluzând în mod absolut și pentru totdeauna copiii. Biserica nu

are nicio problemă însă cu „amânarea programată” pentru o perioadă relativ mai lungă, din cauza difi cultăților sau a altor motive.

Cei doi soți se bucură de egalitate în drepturi, iar Biserica, cea care anunţă planul lui Dumnezeu, are multe de spus bărbaţilor şi femeilor cu privire la esenţa egalităţii complementare şi a diferitelor înzestrări şi îndatoriri pe care le au cei doi soţi în viaţa matrimonială. Bărbatul şi femeia sunt diferiţi, dar în acelaşi timp egali; diferenţele dintre ei trebuiesc respectate şi niciodată folosite pentru a justifi ca dominarea unuia asupra celuilalt.

În colaborare cu societatea, Biserica apără şi propovăduiește într-un mod efi cient demnitatea şi drepturile familiei creștine.

P. Alexandru Ploștinaru

teolo

gie - d

rept c

an

on

ic

30 mai - iunie 2011

Bal de ziua fRanțeiInstitutul francez din Timişoara

(IFT) are plăcerea să vă invite în data de 13 iulie, ora 21:30 la River deck, la balul verii:

”Bal musette” cu dansatorii de la Carnet de Bals din Paris.

8 dansatori profesionişti de la Carnet de Bals din Paris vin la Timişoara pentru a ne face să retrăim prin dans atmosfera seducătoare şi lipsită de griji a balurilor „musette” de la sfârşitul secolului IX – începutul secolului XX.

Publicul este invitat să vină îmbrăcat în costum de epocă.

Accesul este gratuit!.

simpozionul inteRnaţional de sculptuRă în maRmuRă

La Caransebeş, pe 15 iulie, va avea loc vernisajul Simpozionului Internaţional de Sculptură Monumentală în Marmură, ediţia a II-a, în prezenţa celor zece artişti care au realizat sculpturile, a criticului de artă Pavel Şuşară, a primarului municipiului, Marcel Vela, a numeroşi invitaţi din Caransebeş şi Reşiţa, precum şi în prezenţa publicului alcătuit din profesionişti şi amatori ai artelor.

festivalul de jazz de la găRânaÎntre 21 și 24 iulie Gârâna

devine destinaţia perfectă, în timpul verii, pentru vreo 10 000 de oameni. Micul sat de munte, cocoţat la peste 1 000 de metri altitudine, se animă brusc. Maşinile merg în coloană, supravegheate de poliţişti şi jandarmi, oameni ce urcă sau coboară, agale sau

EVENIMENTE CULTURALE

iulie - augustvioi, corturi, vacile satului ce nu înţeleg ce se întâmplă, câini. Câinii se bucură. Experienţă i-a învăţat că Festivalul de Jazz de la Gârână aduce după sine generozitatea excursionistilor, materializată în cantităţi îndestulătoare de papa….

… aici, sunt tabere de sculptură şi pictură, festival de muzică veche, de jazz, de rock şi folk, expoziţii, lansări de carte, competiţii de enduro şi mountainbike. Este raiul turismului cultural est-european!

ziua timișoaRei - 3august3 August a fost stabilită Ziua

Timişoarei prin HCL nr. 217 din 1999 şi marchează intrarea trupelor armatei române sub comanda generalului Economu în Timişoara şi instaurarea administraţiei româneşti în Banat, la 3 August 1919.

Cu ocazia aniversării sunt programate multe activități interesante pentru timișoreni! Muzică, teatru, film, proiecții 3D și activități sportive sunt doar o parte din ingredientele pentru Timișoara în weekendul de aniversare.

Vineri 29 iulie în Piața Unirii la orele 20:30 este programat un Concert al Filarmonicii Banatul din Timişoara, iar la 21:30 o proiecţie de filme.

Sâmbătă, 30 iulie, de la ora 20.30 în Piaţa Unirii vor concerta Adi Bărar, Călin Cercel (bass), Cristi Raţiu (tobe) şi Bebe Bicha (voce) urmaţi de formaţia Compact. Seara se va încheia după ora 23.30, cu proiecţii de animaţii 3D pe faţada Muzeului de Artă.

Duminică 31 iulie tot în Piața Unirii, la 20:30 va concerta formaţia PLAY&WIN, urmată la 21:30 de Narcotic Sound și la 22:30 de Horia Brenciu și HB Orchestra.

În această perioadă, tot in Piaţa Unirii, Asociaţia Bărbaţilor Creştini va desfăşura proiectul umanitar “Limonada lui Iulian” care are ca scop strângerea de fonduri pentru amenajarea unui loc de joacă la Centrul de Recuperare şi Reabilitare a copiilor cu polihandicap neuropsihic din cadrul DGASPC Timiş.

„pRaznicul de pită nouă”„Praznicul de pită nouă” de la

Pecica se va desfăşura pe parcursul

a patru zile, de joia şi până duminica (18 -21 august). Ediţia din acest an cuprinde manifestări sportive, expoziţii, prezentare de modă, paradă hipo, concurs de gătit la ceaun şi concurs de prins purcei, paradă a portului popular, discotecă şi multe spectacole. Nu vor lipsi din program şedinţa festivă a Consiliului Local şi sfinţirea pâinii.

manyfest ediția a 5-aCea de a cincea ediţie ManyFest

va avea loc în perioada 22-31 august 2011, la Timişoara, continuând drumul comun pornit cu cel de al doilea festival al asociaţiei, T4T, Festival de teatru în limba engleză pentru adolescenţi (24-31 august). În acest an ManyFest va conţine secţiunile de scurt-metraj şi fotografie, cea de desen transformându-se în grafica.

Tema acestei ediţii este “Identitate”.

Pentru a se putea înscrie în Festival, participanţii trebuie să realizeze cele două lucrări (pentru grafica si fotografie) respective una (pentru scrut-metraj) tinând cont de tema dată. Prin temă se dă un exemplu a modului în care poate fi concepută identitatea.

Adela Oprișa(surse: evive.ro, aradon.ro,

argument/cs.ro)

cu

ltu

ra

l

Mulţumim celor care au făcut posibilă apariţia acestui număr al revistei noastre.

Dumnezeu să-i binecuvinteze!

aBonamente:Abonamentele se pot face plătind în avans contribuţia recomandată pentru susţinerea revistei,

corespunzătoare numărului de apariţii dorit. Abonamentele se fac prin pArohie, sau se poate trimite contribuţia pentru abonament prin mAndAt poştAl la adresa:

OPRIŞA Mihai RăzvanStr. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap.5, 300270 Timişoara, jud. Timiş.Vă rugăm să menţionaţi pe mandat “Abonament reînvierea”, numele şi adresa unde să vă trimitem

revista, eventual şi totalul de exemplare dorit dacă doriţi mai multe din acelaşi număr.Contribuţia recomandată este de 5 ron pe exemplar (30 ron pentru 6 numere / 60 ron pentru 12

numere). dacă vor apărea numere cumulate pe mai multe luni, abonamentul rămâne valabil până la primirea numărului de reviste plătite în avans.

susţineRea Revistei:În momentul de faţă 50% din costul revistei este susţinut de către episcopie, iar 50% de către credincioşi

prin contribuţia pentru revistă. rugăm pe toţi cei care ar putea ajuta la acoperirea unei părţi din cheltuielile de tipărire să facă acest gest de caritate şi de cultură în acelaşi timp.

dumnezeu să răsplătească acest efort şi să vă binecuvinteze. toţi binefăcătorii vor fi pomeniţi la Sfânta liturghie.

contRiBuţia Recomandată:pentru a sprijini revista, contribuţia recomandată pentru fiecare număr este de 5 Ron.

Date post:	09-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	revista-reinvierea
View:	223 times
Download:	1 times

Reînvierea 5-6/2011

Documents