+ All Categories
Home > Documents > Referat Ed, Fizica

Referat Ed, Fizica

Date post: 28-Nov-2015
Category:
Upload: lidia134ever
View: 123 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
31
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA FACULTATEA ECONOMIE GENERALA SI DREPT Specialitatea: administraţie publică REFERAT JOCURI OLIMPICE Autor: Studenta gr. AP 131, Stanţieri Lidia
Transcript

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA ECONOMIE GENERALA SI DREPT

Specialitatea: administraţie publică

REFERAT

JOCURI OLIMPICE

Autor:

Studenta gr. AP 131,

Stanţieri Lidia

Chişinău 2013

CUPRINS

Capitolul I. Jocuri Olimpice Antice......................................................................................3

Capitolul II. Jocuri Olimpice Contemporane........................................................................5

2.1. Baron Pierre de Coubertin şi rolul lui în renaşterea Jocurilor

Olimpice....................................................................................................................................8

2.2. Maraton – ca disciplină olimpică şi de atletism............................................10

Capitolul III. Participarea sportivilor din Moldova..........................................................13

2

Capitolul I. Jocuri Olimpice Antice

Jocurile olimpice antice, denumite originar Jocuri olimpice (Olympiakoi Agones) au

constat dintr-o serie de competiții atletice care aveau loc pe o arenă între diferite orașe ale

Greciei Antice. Acestea au început în anul 776 î.Hr. în Olympia, Grecia, și s-au serbat până în

anul 393 1 când au fost desființate de împăratul roman Teodosiu I. Unele surse consideră anul

884 î.Hr. ca dată probabilă a primelor Jocuri Olimpice, totuși, pentru istorici începând cu anul

776 î.Hr. există o cronologie exactă a jocurilor2.

Jocurile se desfășurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus, în nord-

vestul Peloponesului, în câmpia Olimpia. Participau doar bărbații de origine grecească în

timp ce femeilor nu le era permisă prezența nici ca spectatoare. De asemenea, doar cetățenii

liberi erau admiși, sclavii fiind excluși.

Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor se făceau de către

magistrați numiți Helladonike. Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă

și cu jertfe, cu defilarea concurenților și jurământul olimpic, se aprindea flacara olimpica, ea

ardea pe toata durata competitiei. Flacara era adusa in Olimp de trei oameni anume alesi, care

purtau pe cap coroane din ramuri de maslin; pana sa ajunga in Olimp ei calatoreau 3 luni prin

intreaga Grecie, nimeni nu avea voie sa stinga flacara sau sa faca vreun rau unuia din

purtatorii ei; asta insemna ca il nesocotea chiar pe Zeus, cel caruia ii erau dedicate aceste

intreceri..

În ziua a doua avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia

întreceri de alergare, lupte, pugilat și pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea de pentatlon

avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile „hoplitodorilor” (oameni înarmați), alergările de

care și călăria. De-a lungul timpului, ordinea întrecerilor s-a modificat de nenumărate ori.

1 http://encarta.msn.com/encyclopedia_761576089/Ancient_Olympic_Games.html

2 Flavia Rusu, pag 213

În ziua a cincea erau premiați învingătorii (Olimpionike, învingător la Olimpia). Ca

premiu, învingătorii nu primeau decât o cunună dintr-o ramură de măslin. Un copil localnic

tăia această ramură cu o seceră de aur, dintr-un măslin despre care se spunea că-l plantase

Hercule, fiul lui Zeus3. Cei care își mențineau titlul de campion la mai multe ediții succesive

sau erau câștigători a mai multor jocuri care se desfășurau pe teritoriul Greciei se numeau

periodonikes.

Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice naționale

care făceau parte din jocurile periodos, sau de “circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice

din Delphi, Jocurile Istmice din Corint și Jocurile din Nemeea.

O deosebire importantă dintre Jocurile grecești și cele moderne este că toate

evenimentele atletice indiferent de gradul de importanță erau organizate sub patronajul unei

divinități. La Delphi era onorat zeul Apollo, iar în Corint și Nemeea zeul Poseidon. Se credea

că zeii le dau atleților forța fizică și abilitatea necesară pentru a putea participa cu succes la

Jocuri, și drept urmare, atleții se închinau la zeitățile respective.

În timpul jocurilor olimpice încetau orice conflicte politice și militare dintre cetățile

grecești, instituindu-se așa-zisa „pace olimpică”. Intervalul dintre două ediții se numea

„olimpiadă”. Evenimentele importante din istoria acestei perioade sunt exprimate prin

numărul de ordine al Olimpiadei: de exemplu, lupta de la Termopile a avut loc în primul an al

Olimpiadei 75 (480 î.Hr.).

Tradiția spune că începând cu anul 720 î.Hr. atleții concurau dezbrăcați 4.

3 http://www.vestul.ro/stiri/5490/scurta-incursiune-in-perioada-antica-a-jocurilor-olimpice.htm4 http://www.turism.home.ro/txt84.htm

4

Ultima ediție a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind interzise doi ani mai târziu printr-

un edict al împăratului roman Teodosiu I, din prejudecată religioasă (acesta era creștin, iar

membrilor acestui cult le repugnau toate tradițiile legate de religiile păgâne)5, el ordonând

distrugerea clădirilor Olimpiei6. Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile

Olimpice s-au desfășurat neîntrerupt o dată la patru ani; au avut loc 293 de ediții 7. În anul

426, Teodosiu al II-lea a ordonat distrugerea edificiilor din Olimpia.

5 Enciclopedia Britannica, articol Jocurile Olimpice, pagina 5 din 706 Enciclopedia Americana, Jocurile Olimpice7 Flavia Rusu, pag 22

5

Capitolul II. Jocuri Olimpice Contemporane

Prima iniţiativă de a relua Jocurile Olimpice i-a aparţinut grecului cu cetăţenie română

Evanghelie Zappa. Mare parte din averea adunată de acesta în timpul vieţii a fost lăsată prin

testament unei epitropii din Grecia, în scopul reînfiinţării Jocurilor Olimpice. Singura

condiţie pusă de Zappa a fost celebrarea din patru în patru ani a Jocurilor, exact ca în Grecia

Antică. Donaţia de proximativ 600.000 de franci, sumă exorbitantă la acea vreme, a fost

acceptată de guvernul grec.

Continuatorul lui Evanghelie Zappa a fost baronul francez Pierre de Coubertin. El a

avut o contribuţie foarte importantă la organizarea Olimpiadei Moderne. Congresul din 16-24

iunie 1894, convocat din iniţiativa "Uniunii societăţilor franceze a sporturilor atletice" în

scopul constituirii unui statut comun, universal, al sportului amator, şi-a schimbat urgent

titulatura în "Congresul pentru stabilirea J.O". Au participat delegaţi din 12 ţări (17 după alţi

autori) din Europa şi America cărora li s-au adăugat adeziuni scrise din alte 21 de ţări.

Delegaţii au acceptat în unanimitate "ideea celebrării de acum înainte' la fiecare patru ani şi

rând pe rând, diferite ţări, a J.O. cuprinzând toate formele de exerciţii folosite în lumea

civilizată". In memoriabila zi de 23 iunie 1894 se mai hotărăşte formarea unui Comitet

Internaţional Olimpic, însărcinat cu dezvoltarea mişcării olimpice şi cu organizarea primei

ediţii a J.O. din anul 1896 la Atena. Practic se naşte Olimpismul modern.

Pentru prima oară, J.O. moderne s-au desfăşurat la Atena în amintirea glorioaselor

jocuri ale grecilor din antichitate, în ziua de 6 aprilie 1896. Au participat 12 ţări. La maraton,

probă alergată chiar pe traseul istoric de la Maraton la Atena, a învins un păstor grec Spiridon

Louis. Jocurile s-au bucurat de succes.

A doua ediţie s-a desfăşurat la Paris în 1900 cu ocazia unei mari expoziţii

internaţionale. întrecerile au început în 14 iulie şi s-au terminat'în octombrie. Organizarea a

fost slabă. Primul român participant, George Plagino la proba de tir.

6

A treia ediţie a J.O. s-a organizaţia Saint Louisîn 1904, tot cu ocazia unei expoziţii.

Participarea a fcst slabă, au fost prezente doar 7 naţiuni. Probele atletice s-au redus la un

simplu meci New-York - Chicago.

J.O. din 1908 au fost în pericol. Roma a anunţat cu un an înainte că nu le pot ţine.

Londra a acceptat organizarea. Jocurile au durat câteva luni.

A cincea ediţie s-a disputat la Stockholm în 1912. Participarea a fost numeroasă, 5.000

de sportivi. Ediţia din 1916 nu s-a ţinut din cauza războiului. La Anvers, 1920 se ţine prima

ediţie post-belică. Organizare slabă, cu întreceri dominate de finlandezi. Paris, 1994 —

organizează jocurile unde finlandezul Paavlo Nurmi obţine patru medalii de aur, iar

americanul Johnny Weissmuler (Tarzan) câştigă probele de înot 100 m şi 400 m. Sunt

primele Jocuri Olimpice la care participă românii cu o echipă de fotbal şi una de rugbi şi la

care obţinem prima medalie olimpică de bronz (rugbi].

1928 este anul în care J.O. se organizează la Amsterdam, iar femeile participă pentru

prima oară. Câţiva atleţi şi scrimeri români s-au numărat printre participanţi, dar "n-au putut

defila pentru că nu au avut costume...", spun gazetele vremii. Criza economică s-a răsfrânt

negativ asupra J.O. din 1932 de la Los Angeles. în 1936 J.O. au loc la Berlin. Aici se impune

unul dintre cei mai mari atleţi ai lumii, negrul american Jessie Owens care cucereşte patru

medalii de aur (100 m, 400 m lungime şi ştafetă 4x100 m)., România participă cu 20 sportivi,

la 8 ramuri sportive cucerind prin locotenentul Henri Rang, medalia de argint la călărie. Anii

grei ai războiului anulează organizarea J.O. în anii 1940 şi 1944.

În 1948, 59 de ţări şi aproape 5000 de participanţi participă la J.O. de la Londra.

Olandeza Fanny Blankers Koen — 4 probe şi Emil Zatopek sunt eroii jocurilor. J.O. din 1952

- Helsinki — au bătut toate recordurile de până atunci: 5867 concurenţi din care 573 femei,

69 de ţări participante. Această ediţie este de mare importanţă istorică pentru noi, obţinem

prima medalie olimpică de aur la tir, în proba de armă liberă calibru redus 40 focuri — culcat

prin losif Sârbu. Vasile Tiţa la box a cucerit medalia de argint, iar Gh. Fiat box şi Gh.

7

Lichiardopol la pistol — viteză, pe cele de bronz. Se remarcă din nou Emil Zatopek cu trei

medalii de aur (5000 m, 10000 m şi maraton), în 1956, J.O. s-au desfăşurat la Melbourn -

Australia.

Participarea a fost mai slabă: numai 67 de ţări cu 3539 de sportivi, din care 353 de

femei. Cea de-a XVII-a ediţie a J.O. moderne s-a ţinut la Roma în 1960 pe 25 august, unde au

participat 7000 de sportivi din 84 de ţări şi 1500 de ziarişti. Ca şi la Melbourn, URSS ocupă

primul loc. Următoarele ediţii s-au ţinut după cum urmează: Tokio - 1964, Ciudad de Mexico

- 1968, Munchen - 1972, Montreal - 1976, Moscova - 1980, Los Angeles -1984, Seul - 1988,

Barcelona - 1992, Atlanta -1996, Sidney - 2000.

2.1 Baron Pierre de Coubertin si rolul lui in renasterea Jocurilor Olimpice.

Baronul Pierre de Coubertin (1 ianuarie 1863-2 Septembrie1937), istoric si pedagog,

s-a nascut la Paris într-o familia aristocratica. Contactele sale cu colegiile britanice si

americane îi releva importanta pe care educatia fizica su sportiva o are în dezvoltarea

personalitatii tinerilor. Se implica în organizarea si conducerea unor asociatii sportive din

Franta, ajungand în pozitia de scretar general al "Uniunii societatilor franceze pentru

sporturile atletice".

Dupa o vizita în Grecia, realizata pe cand avea 26 de ani (1889) se alatura

grupului de sustinatori al ideii de renastere a vechii competitii antice, Jocurile Olimpice,

într-o forma moderna adecvata timpurilor si oamenilor din secolul al XX-lea care se

apropia.

Pentru a-si sustine planurile de restaurare a Jocurilor Olimpice,

Pierre de Coubertin foloseste ocazia creata de organizarea sub egida U.S.F.S.A, la

Sorbona, Paris, în luna iunie a anului 1894, a unui Congres International pentru studierea

si propagarea principiilor amatorismului, la care participa delegati din 49 de tari. La

8

16 iunie, în fata Conferintei, el propune reînfiintarea J.O. Cei 79 de delegati

prezenti la acea data la Sorbona accepta si sustin ideea lui Pierre de Coubertin de a

organiza la fiecare patru ani, pe rand în diferite tari, Jocurile Olimpice, care sa cuprinda toate

formele de exercitii fizice folosite în lumea civilizata. La 23 iunie 1894, ia fiinta primul

Comitet International Olimpic, format din 15 membri reprezentand 13 tari,

presedinte fiind ales grecul Demetrius Vikelas, iar secretar-general Pierre de

Coubertin. Acest organism avea ca sarcina pregatirea primei editii a J.O moderne, care

urma sa se desfasoare în anul 1896 la Atena.

La jocuri puteau lua parte sportivi din toate tarile indiferent de

religie, rasa sau convingeri politice, dorindu-se dupa cum spunea creatorul lor, ca ele sa

devina cel mai important mijloc prin care sportul sa contribuie la dezvoltarea armonioasa a

omului si la construirea unei societati umane superioare.

Daca prima editie a putut fi considerata un succes, urmatoarele au fost organizate cu

mari eforturi si nu au reusit sa capteze atentia opiniei publice. Dar, pentru Pierre de

Coubertin, devenit presedinte al Comitetului Intenational Olimpic nici unefort nu era prea

mare pentru a reusi sa impuna în fata lumii ideea olimpismului. De la editie la

editie, în ciuda unor evenimente care au franat adesea evolutia normala a societatii umane

în general (primul si al doilea razboi mondial, razboiul rece, apartheid-ul,

divizarea lumii în blocuri de orientari diferite, globalizarea, terorismul, etc) miscarea

olimpica s-a dezvoltat ajungand sa fie astazi reprezentanta celui mai important eveniment

sportiv al lumii, care mobilizeaza forte si energii din cele mai diverse sfere de interes ale

societatii.

Pierre de Coubertin a detinut functia de presedinte al C.I.O pana în anul

1924, cand a fost înlocuit de belgianul Henri de Baillet-Latour, pastrandu-si însa

pana la moarte functia de presedinte de onoare al miscarii olimpice. S-a stins din

viata în anul 1937, la Geneva în Elvetia, fiind înmormantat la Lausane, unde s gaseste

9

sediul C.I.O, iar conform dorintei sale, inima sa a fost îngropata separat, în Grecia chiar în

mijlocul ruinelor antice ale Olimpiei.

Pe langa activitatea sa de organizator si conducator al miscarii

olimpice Pierre de Coubertin nu a încetat sa pledeze pentru introducerea ideii de olimpism

în educatie, considerand ca acesta actioneaza asupra echilibrului interior si exterior al

omului, formand caractere.

2.2 Maraton-ca disciplina olimpica si atletism

Maratonul este o cursa de alergare pe distanţă lungă, cu o distanţă oficială a 42.195

kilometri ( 26 mile 385 yarzi e, sau exact 26 ((Alice | 7 | 32)) mile), care de obicei se alerga

pe sosea. Evenimentul este numit după legenda soldatului grec Pheidippides, un mesager de

la Bătălia de la Marathon laAtena. Acurateţea istorică a acestei legende este pusă la îndoială,

contrazis de evenimente relatate de Herodot, în special.

Maratonul a fost unul dintre sporturile de la Jocurile Olimpice Moderne Originale din

1896, deşi distanţa nu a devenit standardizata până în 1921. Mai mult de 800 de maratoane se

desfasoara în întreaga lume în fiecare an, marea majoritate a concurenţilor fiind sportivi

amatori. Maratoanele mai mari pot avea zeci de mii de participanţi. în cazul în care ideea unui

Jocurile Olimpice moderne, a devenit o realitate la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea,

iniţiatorii şi organizatorii au fost în căutarea unui mare eveniment de popularizare, reamintind

gloria vechi din Grecia. Ideea de a organiza o cursa de maraton a venit de la Michel Bréal ,

care a vrut eveniment pentru a caracteristică în primele Jocuri Olimpice moderne in 1896 de

la Atena. Această idee a fost puternic susţinută de către Pierre de Coubertin , fondatorul

Jocurilor Olimpice moderne, precum şi la greci. Grecii au organizat o cursa de selecţie pentru

maraton olimpic pe 10 martie 1896, care a fost câştigat de către Vasilakos Charilaos în 3 ore

şi 18 minute (cu câştigătorul viitorul introductivă Jocurile Olimpice maraton vine în a

cincea). Câştigătorul de prima olimpic Marathon , la 10 aprilie 1896 (o rasă de bărbaţi 10

numai), a fost Spiridon "Spyros" Louis , un grec de apă-transportator. El a câştigat la Jocurile

Olimpice în 2 ore 58 minute si 50 de secunde.

Maraton de femei a fost introdus la Jocurile Olimpice de vară 1984 (Los Angeles,

SUA) şi a fost câştigat de către Joan Benoit din Statele Unite cu un timp de 2 ore 24 minute şi

52 secunde.

Având în vedere că jocurile moderne au fost fondate, aceasta a devenit o traditie pentru

bărbaţi maraton olimpic care urmează să fie ultimul eveniment al calendarului atletism, cu un

finisaj din interiorul stadionului olimpic, de multe ori în termen de ore de la, sau chiar

încorporate în, la ceremoniile de închidere. Maratonul de 2004 Jocurile Olimpice de Vară a

reînviat traseul tradiţional de la Marathon la Atena , care se încheie la Stadionul Panathinaiko

, locul de desfasurare al Jocurilor Olimpice de vară 1896.

Rezultatele bărbaţilor olimpic este de 2:06:32, stabilit la 2008 Jocurile Olimpice de

vară de către Samuel Kamau wanjiru din Kenya. record olimpic femeilor este de 2:23:14,

stabilit la 2000 Jocurile Olimpice de vară de către Naoko Takahashi din Japonia

Un funcţionar IAAF curs de maraton trebuie să fie de cel puţin 42.195 km si poate fi de

până la 42 m mai lung. funcţionarilor Teren de a adăuga un factor de prevenire scurt curs de

până la un metru pe kilometru pentru măsurătorile lor pentru a reduce riscul unei erori de

măsurare producătoare de o lungime de mai jos, distanţa minimă.

Pentru evenimentele reglementate de norme IAAF, este obligatoriu ca traseul să fie

marcate astfel încât toţi concurenţii pot vedea distanţa parcursă în kilometri. Normele face

nici o mentiune cu privire la utilizarea de kilometri. IAAF va recunoaşte doar de recorduri

mondiale , care sunt stabilite la evenimente care sunt conduse în conformitate cu normele

IAAF. Pentru evenimente majore, se obişnuieşte să se publica timpii concurenţilor ", de la

marca jumătatea şi, de asemenea, la 5 km splitări; alergatori de maraton poate fi creditat cu

recorduri mondiale pentru distantele mai puţin recunoscut de IAAF (cum ar fi 20 km, 30 km

11

şi aşa mai departe) în cazul în care aceste dosare sunt stabilite în timp ce alergător este un

maraton şi absolvit un curs de maraton.

Recorduri mondiale nu au fost recunoscute oficial de către IAAF până la 1 ianuarie

2004; anterior, cele mai bune perioade pentru maraton au fost menţionate ca "lumea cel mai

bun". Cursurile trebuie să fie conforme IAAF standarde pentru o înregistrare care urmează să

fie recunoscute. Cu toate acestea, rutele de maraton variază încă foarte mult în elevaţie,

desigur, şi de suprafaţă, făcând comparaţii exacte imposibil. De obicei, cel mai rapid timp

sunt stabilite peste cursuri de plat relativ aproape de nivelul mării, în condiţii de vreme bună

şi cu asistenţa de pacesetters.

Actuală timp record mondial pentru bărbaţii de peste distanţa este de 2 ore 3 minute si

38 secunde, stabilit în Maratonul de la Berlin de către Patrick Makau din Kenya , la 25

septembrie 2011, o îmbunătăţire de 21 secunde peste recordul anterior, de asemenea, stabilite

în Maratonul de la Berlin de către Haile Gebrselassie din Etiopia la 28 septembrie 2008. Cele

mai bune lume (retrogradat de către IAAF de la statutul de record mondiala) pentru femei a

fost stabilit de Paula Radcliffe a Marii Britanii în Maratonul de la Londra la 13 aprilie 2003,

în 2 ore şi 15 minute şi 25 de secunde. Motivul pentru această reducere se datorează faptului

că de data aceasta a fost creat folosind masculinpacesetters , cel mai rapid timp de o femeie

fără a utiliza un pacesetter de sex masculin ("femeia-only") a fost, de asemenea, stabilit de

Paula Radcliffe, din nou în timpul Maratonul de la Londra, cu un timp de 2 oră 17 minute şi

42 secunde, la 17 aprilie 2005.

La 18 aprilie 2011, Geoffrey Mutai din Kenya a alergat cel mai rapid maraton vreodată

într-un timp de 2 ore 3 minute 2 secunde la 2011 Boston Marathon , dar marca nu va fi

recunoscut ca un record mondial, deoarece cursul Boston nu criteriile IAAF pentru lumea de

eligibilitate înregistrare .

12

Deşi nu a fost încă menţionat în statisticile oficiale ale IAAF, a Liliya Shobukhova

victoria e de la 2011 la Chicago Maratonul într-un timp de 2 ore 18 minute 20 secunde face

ca ei maratonist doilea cel mai rapid femeie.

Capitolul III. Participarea sportivilor din Moldova la Jocurile Olimpice.

În calitate de stat component al URSS, RSS Moldovenească a trimis reprezentanți la

Jocurile Olimpice desfășurate între anii 1952 și 1988. Aceștia au făcut parte din echipa

olimpică a URSS.

Comitetul Național Olimpic al Republicii Moldova a fost fondat la 29 ianuarie 1991, el

fiind recunoscut în 1993 de către Comitetul Internațional Olimpic. Comitetul a fost condus de

către următorii prețedinși: Efim Josanu (1991-2001) și Nicolae Juravschi (din 2001).

În anul 1992, 11 sportivi din Republica Moldova au participat la Jocurile Olimpice de

vară de la Barcelona (1992), aceștia fiind incluși în Componența echipei unificate a CSI.

Reprezentanții moldoveni au obținut rezultate valoroase: Tudor Casapu -campion olimpic la

haltere - cat. 75 kg (mijlocie), Iurie Bașcatov - medaliat cu argint la înot - în tafeta de 4x100

m liber, Natalia Valeeva - dublă medaliată cu bronz la tir cu arcul (individual și pe echipe)

și Sergiu Mariniuc - medaliat cu bronz cu echipa de polo a CSI.

Prima participare a Republicii Moldova la Jocurile Olimpice a fost la Jocurile Olimpice

de iarnă de la Lillehammer (1994). Începând de atunci, statul moldovean nu a ratat nici o

participare la jocurile olimpice.

Până în prezent, șase sportivi din Republica Moldova au câștigat un total de 5 de

medalii olimpice (2 de argint și 3 de bronz), dintre care cele maimulte medalii au fost

obținute la box. Nici un sportiv din Republica Moldova nu a fost medaliat la Jocurile

Olimpice de iarnă.

13

1991

La 29 ianuarie a fost fondat Comitetul Olimpic al Republici Moldova. Efim JOSANU a

fost ales presedinte, Nicolae AMBROSI - secretar general, Grigore POPOVICI si Valentin

GUTU - vicepresedinti.51 de persoane au devenit membri ai CNO.

1992

Republica Moldova a fost vizitata de Presedintele CIO, J.A.Samaranch. 11 sportivi din

Republica Moldova au participat la Jocurile Olimpice de la Barcelona, in componenta echipei

unite a CSI. Hlaterofilul Tudor CASAPU a devenit campion olimpic, inotatorul Iurie

BASCATOV medaliat cu argint, iar Natalia VALEEV, tir cu arcul, si poloistul Sergiu

MARINIUC au cucerit "bronzul" olimpic.

1993

Echipa noastra a participat la a doua editie a Zilelor Olimpice ale Tineretului din

Europa (Olanda). In cadrul acestui turneu judocanul Vitalie MIHAILOV a castigat medalia

de bronz. Din initiativa CNO a fost fondata Academia Nationala Olimpica. Reprezentantii

Republicii Moldova au participat pentru prima data la sesiunile Academiei Internationale

Olimpice.

1994

Pentru prima data de la proclamarea Independentei, Republica Moldova a participat cu

o echipa la Jocurile Olimpice de iarna de la Lillehammer (Norvegia). La Chisinau s-a aflat in

vizita Presedintele Asociatiei Comitetelor Nationale Olimpice Europene, Jaques ROGGE,

actualmente Preşedinte al CIO.

14

1995

Participarea la a 3-a editie a Zilelor Olimpice ale Tineretului din Europa (Anglia). Ion

Luchian - atletism, locul 4.Vizita sefului Departamentului Sport a Consiliului Europei,

George WALKER.

1996

Pentru prima data de la proclamarea Independentei, Republica Moldova a participat cu

o echipa la Jocurile Olimpice de vara de la Atlanta. Nicolae JURAVSCHI si Victor

RENEISCHI au intrat in posesia medaliei de argint la canoe dublu, iar luptatorul de stil

greco-roman, Sergiu MUREICO a castigat medalia de bronz.

1997

Efim JOSANU a fost reales in postura de presedinte al CNO. Grigore POPOVICI

secretar general, Nicolae JURAVSCHI si Valentin GUTU - vicepresedinti, Nicolae

AMBROSI - director executiv, iar numarul membrilor CNO a crescut la 55. Participarea

Lotului de Tineret la a 4-a editie a Zilelor Olimpice ale Tineretului din Europa (Portugalia).

Alexandru Ivlev, nataţie - locul 7.

1998

Doi sportivi din Republica Moldova au participat la Jocurile Olimpice de iarna din

Nagano, Japonia. La Moscova au fost organizate, pentru prima data, Jocurile Olimpice

rezervate copiilor. La aceasta competitie a participat si echipa Republicii Moldova, cucerind

3 medalii (aur, argint, bronz).

1999

Cu ocazia Zilei Mondiale Olimpice, Republica Moldova a fost vizitata, pentru a doua

oara, de presedintele CIO J.A.SAMARANCH. A fost infiintata Asociatia Nationala a 15

Atletilor Olimpici (ANAO), iar presedinte a fost ales Nicolae JURAVSCHI. Pe bulevardul

Renasterii din Chisinau a fost deschisa Aleea Olimpica.

Participarea la editia a V-a a Zilelor Olimpice ale Tineretului din Europa (Danemarca).

In cadrul acestui turneu judocanii Andrei CECAN si Veaceslav MANOLACHE au castigat

respectiv medalie de argint şi o medalie de bronz.

Au fost organizate stagiuni la urmatoarele teme: Sportul si medicina, Sportul si femeia,

Sportul si mediul inconjurator. Doua lucrari ale reprezentantilor Republicii Moldova de la

concursul Sportul si arta au fost expuse la Muzeul Olimpic din Lausanne, Elvetia.

2000

Lotul olimpic al Republicii Moldova a participat la Jocurile Olimpice de la Sydney,

editia XXVII. Oleg MOLDOVAN (tir) a castigat medalia de argint, iar Vitalie GRUSAC

(box) a intrat in posesia medaliei de bronz. In clasamentul pe natiuni Republica Moldova s-a

clasat pe locul 62 din 199 de tari participante.

2001

10 ani de la fondarea CNO. Pe 29 ianuarie la Palatul Republicii din Chisinau a avut loc

festivitatea de sarbatorire a acestui eveniment. Au participat reprezentanti de la CIO, de la

Comitetele Olimpice din peste 20 de tari (Georgia, Ucraina, Belarus, Rusia, Polonia, Turcia,

Grecia, Macedonia, Bulgaria etc.), veterani ai sportului, sportivi si antrenori.

La 30 martie Adunarea Generala a CNO l-a ales pe Nicolae JURAVSCHI in calitate de

presedinte al CNO. Grigore POPOVICI si-a pastrat postul de secretar general. Vice-presedinti

au devenit Mihai HANCU si Tudor CASAPU. Fostul presedinte Efim JOSANU a fost ales

presedinte de onoare. Nicolae AMBROSI si-a pastrat postul de director executiv, iar numarul

de membri ai CNO a crescut la 81. Nicolae JURAVSCHI a fost desemnat de ziaristii sportivi

din Republica Moldova cel mai bun sportiv moldovean din secolul XX.

16

Echipa olimpica de tineret a participat la a 6-a editie a Festivalului Olimpic European

din Murcia (Spania). La aceasta competitie Inna ERHAN si Dorel IURCU au cucerit

medaliile de aur si, respectiv, de bronz, la judo. Au fost fondate 11 Agentii Teritoriale

Olimpice in judetele republicii.

La Filarmonica Nationala a avut loc "Gala Olimpica - 2001". Printre oaspeti s-a

numarat si prim-ministrul, Vasile TARLEV. Ghenadie TULBEA a fost desemnat cel mai bun

sportiv al anului.

2002

Lotul Olimpic, format din 5 sportivi, a participat la Jocurile Olimpice de iarna de la

Salt Lake City, la biatlon, schi si sanie. A fost fondat ziarul olimpic Sport Plus. Pentru prima

data s-a desfasurat Saptamina Olimpica, dedicata Zilei Mondiale Olimpice. A fost organizată

sarbatoarea cultural-sportivă "Armonia Olimpica in miez de ciresar" cu participarea

interpretului de muzica usoara Dan SPATARU.

Lotul Olimpic de Tineret, format din 17 sportivi, a participat la Zilele Olimpice ale

Tarilor Balcanice. La aceste competitii sportivii moldoveni s-au intors acasa cu 15 medalii (6

de aur, 4 de argint si 5 de bronz).

Teatrul de Opera si Balet a gazduit "Gala Olimpica - 2002". In cadrul acestei gale

Presedintele Republicii Moldova, Vladimir VORONIN a fost decorat cu "Ordinul Olimpic"

al Republicii Moldova.

2003

La Palatul Republicii s-a desfasurat Sedinta Comitetelor Olimpice din CSI. A fost

organizat concursul pentru selectarea Imnului Olimpic. Castigatori au devenit Valentin

DANGA (muzica) si Ion HADARCA (text). A fost selectata melodia olimpica "Vivat

Olimp". Lotul Olimpic de Tineret a participat la festivalul Tineretului

17

European din Paris. La aceasta competitie atleta Olga CRISTEA a castigat medalia de

aur.

A fost petrecuta Saptamina Olimpica in judete, cursa de alergari Hancesti-Chisinau,

cursa de ciclism in Piata Marii Adunari Nationale, concertul "Armonia Olimpica in miez de

ciresar" cu participarea Madalinei MANOLE si a formatiei "O-ZONE". Conform Hotararii

Guvernului, blocul de pe strada Puskin, 11 a trecut la balanta CNO. A inceput constructia

sediului CNO pe strada Mateevici.

2004

Vizita oficiala in Moldova a presedintelui Comitetului Olimpic European, Mario

PESCANTE si a secretarului general, Patrick HICKEY. Mario PESCANTE a fost decorat cu

Ordinul Olimpic al CNO Moldova şi i s-a conferit titlul onorific "Doctor Honouris Causa".

Conform hotararii Guvernului, baza de la Romanesti a fost data in folosinta

Comitetului National Olimpic. In vizita la baza olimpica de la Romanesti s-a aflat

Presedintele Moldovei, Vladimir Voronin. A fost creat Muzeul Olimpic din Moldova.

Participarea lotului olimpic la Jocurile Olimpice de la Atena. Desfăşurarea ştafetei

Olimpice Soroca-Chişinău-Cahul- Chişinău, consacrată - 500 ani de la trecerea în eternitate a

domnitorului Ştefan cel Mare.

Organizarea primei ediţii a concursului Internaţional la ciclism dotat cu premiul „Cupa

Preşedintelui Republicii Moldova".Adunarea generală a CNO Moldova i-a reales în funcţia

de Preşedinte pe dl Nicolae Juravschi, Secretar general dl Grigorii Popovici.

2005

Organizarea Lunei Olimpice dedicate Zilei Mondiale Olimpice în cadrul căreia au

participat peste 70.000 sportivi.Participarea la ediţia a 8-a a Festivalului Olimpic al

Tineretului European din Italia cu 15 sportivi, s-au cucerit 6 medalii: 2 argint, 4 bronz.

18

Concursul Internaţional „Sportul şi Literatura" - 3 trofee ale CIO sunt decernate

participanţilor din Moldova la trei categorii de vărstă.

Curs naţional „Medicina sportivă" cu experţi din Romania.N.Juravschi - purtător al

Făcliei Olimpice, parcurge distanţa de 400 metri cu Torţa Olimpică pe străzile centrale ale

Romei pentru Jocurile Olimpice de la Torino-2006.

2006

Participarea lotului la Jocurile Olimpice de iarnă 10-26 februarie de la Torino. 7

participanţi la 3 probe sportive: biatlon, sanie, schi-fond. Locul 8 la biatlon 15 km sportiva

din Moldova Natalia Levcencova.

Luna Olimpică dedicată Zilei Mondiale Olimpice a majorat numărul participanţilor

peste 100.000.Elaborarea Programului „Strategia Mişcării Olimpice în Moldova".Fondarea

Redacţiei Olimpice „Sport Time".

2007

Participarea dlui N.Juravschi la întrunirea cu Comitetul Organizatoric în Beijing,

China.Stagiunea „Medicina sportivă" cu experţi străini din Belorusia.Curs de Administraţie

sportivă cu Preşedinţii şi Secretarii Generali a Federaţiilor sportive.Luna Olimpică dedicată

Zilei Mondiale Olimpice în Moldova.Cursa Olimpică municipală pe arterele principale ale

municipiului Chişinău - 10 mii sportivi în echipament unic.Participarea la expoziţia „Sport

Shou" la Moldexpo.Participarea la Festivalul Olimpic al Tineretului European din Belgrad,

Serbia.Vizita dnei Pamela Vipond şi Gianluca de Angeles, membrilor Solidarităţii Olimpice

în Republica Moldova.Deschiderea Muzeului Olimpic din Moldova în cadrul Lunarului

Olimpic.Organizarea „Curs de Administraţie sportivă" cu preşedinţii, secretarii generali,

Cluburile sportive şi directorii Agenţiilor Teritoriale Olimpice.

19

2008

Participarea Viceprim-ministrului dlui Victor Stepaniuc la lucrările Adunării generale a

CNO Moldova.17-23 iunie s-a desfăşurat Lunarul Olimpic consacrat Zilei Mondiale

Olimpice în Republica Moldova, ştafete olimpice prin localităţile săteşti ale Agenţiilor

Teritoriale Olimpice.

Organizarea primului turneu tradiţional la minifotbal.Participarea lotului naţional la

Jocurile Olimpice din Beijing (China), 29 sportivi la 8 probe sportive. Din 205 ţări

participante, Republica Moldova s-a clasat pe locul 81.

20


Recommended