Ed Fizica Si Sp in EU

Educaţie şiformare

Educaţia fizică

Raport Eurydice

şi sportul

în şcolile din Europa

Educaţ ia fizică

ş i sportul

în şcol i le d in Europa

Raport Eurydice

Educaţie şi formare

Acest document este publicat de Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA, Eurydice şi Sprijin pentru politici). Vă rugăm să citaţi această publicaţie, astfel: Comisia Europeană/EACEA/Eurydice, 2013. Educaţia fizică şi sportul în şcolile din Europa Raport Eurydice. Luxemburg: Oficiul pentru publicaţii al Uniunii Europene.

ISBN 978-92-9201-445-2 doi:10.2797/22564 Acest document este disponibil numai pe internet (http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice) Text finalizat în luna martie 2013. © Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură, 2013. Conţinutul acestei publicaţii poate fi reprodus parţial, cu excepţia scopurilor comerciale, cu condiţia ca extrasul să fie precedat de o referinţă la “Reţeaua Euryidice”, urmat de data publicării documentului. Cererile pentru permisiunea de a reproduce întregul document trebuie adresate EACEA, Eurydice şi Sprijin pentru politici. Traducerea a fost realizată de către Augustin Mihalache Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură Eurydice şi Sprijin pentru politici Avenue du Bourget 1 (BOU2) B-1140 Brussels Tel. +32 2 299 50 58 Fax +32 2 292 19 71 E-mail: [email protected] Website: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/

3

CUPRINS

Lista graficelor 5

Introducere 7

Sumar executiv 11

Capitolul 1: Strategii naţionale şi iniţiative la scară largă 13

1.1. Strategii naţionale 13

1.2. Iniţiative la scară largă 15

1.3. Monitorizarea strategiilor naţionale 15

Capitolul 2: Conţinutul curricular 17

2.1. Obiective naţionale 17

2.2. Rezultatele învăţării 18

2.3. Statutul activităţilor de educaţie fizică 20

2.4. Educaţia pentru sănătate 21

2.5. Raţiunile de politică educaţională pentru selectarea anumitor activităţi obligatorii 22

2.6. Scutirea de la educaţie fizică 23

Capitolul 3: Timpul de predare recomandat 25

3.1. Recomandări pentru timpul de predare în învăţământul obligatoriu 25

3.2. Modificări ale timpului de predare între 2006/07 şi 2011/12 26

3.3. Proporţia timpului de predare a educaţiei fizice în curriculum educaţional 28

Capitolul 4: Evaluarea elevilor 31

Capitolul 5: Profesorii 35

5.1. Gradul de specializare a profesorilor 35

5.2. Formarea iniţială şi calificările profesorilor specialişti 37

5.3. Dezvoltarea profesională continuă 37

Capitolul 6: Activităţi fizice și sportive extracurriculare 41

6.1. Autorităţi şi alte organisme implicate în furnizare 41

6.2. Principalele grupuri ţintă 43

6.3. Principalele tipuri de activităţi 44

Edu ca ţ i a f i z i c ă ş i sp o r t u l î n şco l i l e d i n Eu ro p a

4

Capitolul 7: Reforme planificate 47

7.1. Către noi strategii naţionale şi iniţiative la scară largă 47

7.2. Reformele curriculumului central 48

7.3. Reforme la nivelul profesorilor 49

7.4. Îmbunătăţirea echipamentului sportiv şi a infrastructurii 50

Glosar, baze de date statistice şi referinţe 51

Anexe 55

Anexa 1: Strategii naţionale şi principalele iniţiative la scară largă, 2011/12 55

Anexa 2: Timpul de predare recomandat 66

Mulţumiri 69

5

LISTA FIGURILOR

Capitolul 1: Strategii naţionale şi iniţiative la scară largă 13

Figura 1.1: Existenţa strategiilor naţionale şi a iniţiativelor la scară largă pentru promovarea educaţiei fizice şi a activităţii fizice în învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 14

Figura 1.2: Monitorizarea strategiilor naţionale în învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 16

Capitolul 2: Conţinutul curricular 17

Figura 2.1: Existenţa rezultatelor calitative şi cantitative ale învăţării în învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 19

Figura 2.2: Activităţi specificate în curriculumul central/documentele de lucru pentru învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 20

Figura 2.3: Statutul educaţiei pentru sănătate în curriculumul central/documentele de coordonare în învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 21

Figura 2.4: Raţiuni specifice de politică educaţională pentru selectarea activităţilor obligatorii în învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 22

Figura 2.5: Scutiri de la educaţie fizică în învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 23

Capitolul 3: Timpul de predare recomandat 25

Figura 3.1: Evoluţia numărului minim recomandat de ore pentru predarea educaţiei fizice obligatorii pe parcursul unui an exemplificativ în învăţământul primar şi în cel secundar general obligatoriu de zi, 2006/07 şi 2011/12 26

Figura 3.2: Timpul minim alocat educaţiei fizice ca disciplină obligatorie, ca proporţie din timpul total de predare, în învăţământul primar şi în cel secundar general obligatoriu de zi, 2011/12 28

Capitolul 4: Evaluarea elevilor 31

Figura 4.1: Evaluarea în educaţia fizică în învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 32

Capitolul 5: Profesorii 35

Figura 5.1: Recomandări privind specializarea necesară pentru predarea educaţiei fizice în învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 36

Figura 5.2: Nivelul educaţiei iniţiale a profesorilor specialişti în educaţie fizică în învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior (ISCED 2), 2011/12 37

Anexă 55

Timpul minim anual recomandat pentru predarea educaţiei fizice ca disciplină obligatorie în învățământul general obligatoriu de zi, 2011/12 66

7

INTRODUCERE

Pe parcursul copilăriei şi al adolescenţei, educaţia fizică în şcoală oferă o oportunitate excelentă pentru a învăţa şi practica abilitățile necesare pentru îmbunătățirea stării fizice și a sănătății, pe tot parcursul vieţii. Aceste activităţi zilnice pot include alergarea, înotul, ciclismul şi alpinismul, precum şi jocuri şi sporturi mai structurate. Dobândirea timpurie a abilităților de bază îi ajută în mod crucial pe tineri să practice şi să înţeleagă mai bine valoarea acestor activităţi în educaţia lor ulterioară sau, ca adulţi, la locul de muncă sau în timpul liber.

Cu toate acestea, educaţia fizică nu se limitează la formarea abilităților fizice, având mai mult decât o dimensiune recreativă. Implicarea în diverse activităţi fizice aduce un tip de cunoaştere şi înţelegere axat pe principii şi concepte, ca de exemplu “regulile jocului”, fair-play şi respect, conştientizare tactică şi fizică și conştientizarea socială corelată cu interacţiunea personală şi efortul realizat în echipă, în multe dintre sporturi. Obiectivele, care nu se limitează doar la educaţie fizică şi sport - precum o stare bună de sănătate, dezvoltarea personală armonioasă şi incluziunea socială – dau o mai mare greutate importanţei includerii acestei discipline în curriculumul şcolar. Valoarea socială a educaţiei fizice şi a sportului a fost, de asemenea, exprimată în diferite documente de către Comisia Europeană.

În Cartea albă privind sportul, (Comisia Europeană, 2007a), Comisia a punctat faptul că timpul petrecut pentru practicarea activităţilor sportive, ca parte a orelor de educaţie fizică din şcoală, cât şi în cadrul activităţilor extracurriculare, pot produce efecte benefice substanţiale pentru educaţie şi sănătate.

Ghidurile UE privind 'Activităţile fizice menite să îmbunătăţească sănătatea' (Grupul de lucru al UE 'Sport şi sănătate') au solicitat acordarea unei atenţii speciale problemelor de sănătate fizică şi mentală cauzate de declinul activităţii fizice în rândul tinerilor, concomitent cu creşterea unui stil de viaţă sedentar şi a obezităţii. Ghidurile au estimat că până la 80 % dintre copiii de vârstă şcolară sunt angrenaţi în activităţi fizice numai la şcoală şi că aceştia ar trebui să aibă zilnic cel puţin o oră de activitate fizică uşoară. Un timp suficient dedicat sportului şi activităţii fizice în şcoală, atât în cadrul curriculumului formal, cât şi prin activităţi extracurriculare, poate avea o contribuţie cheie la un stil de viaţă mai sănătos.

Comisia Europeană nu a avut pentru mult timp nicio bază legală pentru cercetări suplimentare în acest domeniu, întrucât statele membre erau singurele responsabile pentru implementarea măsurilor legate de educaţie fizică şi sport în şcoală. Aceste activităţi nu erau nici recunoscute ca o competenţă cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii în Cadrul European de Referinţă (Comisia Europeană, 2007b). Ca urmare, luările de poziţie referitoare la politicile în acest domeniu, cum ar fi Cartea Albă şi Ghidurile UE mai sus amintite, nu au avut nicio bază juridică sau de reglementare. Nu a existat nici o imagine de ansamblu actualizată asupra modului în care statele membre au definit rolul educaţiei fizice şi al activităţilor fizice sau a felului în care propriile lor politici în acest domeniu erau corelate cu dezvoltările recente în domeniile sănătăţii, educaţiei şi sportului.

Articolul 165 al Tratatului de la Lisabona din 2009 (1) a schimbat puţin această situaţie, deoarece oferă Uniunii Europene o bază legală pentru o nouă competenţă în domeniul sportului, care face apel la acţiune pentru dezvoltarea dimensiunii europene a sportului. De asemenea, Tratatul dă dreptul Uniunii Europene să 'contribuie la promovarea obiectivelor europene ale sportului' şi recunoaşte funcţia socială şi educativă a sportului. Cu această misiune mai amplă, Comunicarea Comisiei Europene privind sportul (Comisia Europeană, 2011) a articulat îngrijorarea câtorva state membre ale UE, referitoare la calitatea programelor de educaţie fizică şi la calificările profesorilor implicaţi în acestea.

Acest raport Eurydice poate fi astfel considerat pe drept ca o primă încercare a Comisiei de a identifica mai detaliat aceste îngrijorări şi de a schiţa stadiul actual al activităţilor de educaţie fizică şi sport, în şcolile din

(1) Versiunea consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, JO C83, 30.03.2010, pp. 47-199.


8

Europa. Concluziile acestuia ar putea conduce la includerea unor acţiuni şi măsuri mai concrete în acest domeniu, în cadrul viitorului Plan de lucru al UE pentru Sport şi în Programul Erasmus pentru toţi.

M e t o d o l o g i a

Acest raport asupra educaţiei fizice în şcoli a fost realizat de Eurydice în strânsă colaborare cu Directoratul-General pentru Educaţie şi Cultură al Comisiei Europene. El reprezintă un scurt exerciţiu de schiţare a situaţiei actuale, oferind informaţii comparative din 30 de ţări care fac parte din reţeaua Eurydice (2). Unitatea EACEA Eurydice şi Sprijin pentru politici este responsabilă pentru elaborarea raportului, care a fost verificat de către toate unităţile naţionale Eurydice care au contribuit la acesta.

Colectarea de date a fost bazată pe un scurt chestionar elaborat de Eurydice şi completat de unităţile naţionale Eurydice, având 2011/12 ca an de referinţă. Este cuprinsă informaţia referitoare la învăţământul primar şi secundar inferior (nivelurile ISCED 1 şi 2). Cu toate acestea, informaţiile privind timpul de predare – deja colectate şi publicate pe website-ul Eurydice – se referă la învăţământul general obligatoriu de zi.

S t r u c t u r a r a p o r t u l u i

Raportul începe cu un sumar executiv care evidenţiază principalele aspecte identificate şi concluziile acestui scurt exerciţiu de schiţare a situaţiei actuale.

Capitolul 1 analizează strategiile naţionale şi iniţiativele la scară largă, referitoare la educaţia fizică şi la activitatea fizică.

Capitolul 2 continuă cu examinarea curriculumului, inclusiv obiectivele naţionale, rezultatele învăţării, activităţile specificate în curriculumul central şi în documentele de coordonare şi scutirile de la educaţie fizică. O scurtă secţiune este dedicată educaţiei pentru sănătate.

Capitolul 3 examinează timpul de predare recomandat pentru educaţie fizică şi trece în revistă schimbările acestor recomandări pe parcursul ultimilor cinci ani. Este analizată, de asemenea, proporţia timpului de predare alocat acestui domeniu, comparativ cu alte discipline.

Capitolul 4 subliniază folosirea principalelor metode de evaluare în educaţia fizică. Sunt descrise şi instrumentele centrale de evaluare concepute pentru educaţia fizică. În plus, acest capitol examinează dacă performanța elevilor în acest domeniu este reflectată în rapoartele finale anuale.

Capitolul 5 se concentrează pe profesorii de educaţie fizică. Se examinează dacă această disciplină este predată de profesori generalişti sau specialişti şi se analizează calificările necesare pentru profesorii de specialitate. Capitolul acoperă şi oportunităţile pentru dezvoltarea profesională continuă (DPC) concepute pentru profesori.

Capitolul 6 se referă la activităţile fizice şi sportive extracurriculare, oferind numeroase exemple de bună practică, şi arată că sfera activităţilor fizice poate fi extinsă dincolo de practicarea activităţii fizice obligatorii.

Capitolul 7 este dedicat reformelor preconizate în domeniul educaţiei fizice şi activităţilor sportive. Sunt grupate cele mai frecvent întâlnite tipuri de reforme, de exemplu strategiile naţionale pentru promovarea educaţiei fizice, schimbările legate de curriculum şi profesori, precum şi îmbunătăţirea infrastructurii sportive din şcoli.

(2) Luxemburg, Olanda şi Elveţia nu au contribuit la raport.

I n t r od uce r e

9

În final, raportul este completat cu două anexe. Prima oferă o trecere în revistă cuprinzătoare a strategiilor naţionale şi a principalelor iniţiative la scară largă, în domeniul educaţiei fizice şi activităţii fizice în Europa, cu scurte descrieri şi trimiteri către website-uri. Cea de a doua anexă face o prezentare generală a timpului de predare recomandat pentru educaţia fizică în învăţământul general obligatoriu de zi.

11

SUMAR EXECUTIV

Toate statele europene recunosc importanţa educaţiei fizice în şcoală. Disciplina face parte din toate cadrele curriculumului central, fiind obligatorie în învăţământul primar şi secundar inferior, în toată Europa. Țările au accentuat, de asemenea, importanţa activităţii fizice și a sportului, ca un mod benefic de petrecere a timpului liber.

Aproximativ jumătate dintre sistemele educaţionale au strategii naţionale pentru promovarea dezvoltării educaţiei fizice şi a activităţii fizice (Capitolul 1), în timp ce în două treimi dintre sistemele educaţionale le sunt dedicate iniţiative la scară largă. Aceasta reflectă în mod clar o voinţă politică pentru dezvoltarea şi încurajarea unor astfel de activităţi, ca determinant al sănătăţii şi al bunăstării sociale. În documentele de coordonare referitoare la educaţia fizică, obiectivele sale principale includ dezvoltarea fizică, personală şi socială a elevilor (Capitolul 2). Sănătatea şi modul de viaţă sănătos sunt deseori menţionate în obiectivele naţionale şi în rezultatele învăţării pentru educaţia fizică, în timp ce educaţia pentru sănătate este în puţine ţări o disciplină de sine stătătoare. În câteva ţări, anumite activităţi sunt obligatorii, în timp ce, în altele, școlile au libertatea de a alege propriile activități de educație fizică. În puţine ţări, activităţile obligatorii coexistă cu autonomia şcolară.

Referitor la recomandările pentru timpul minim de predare a educației fizice (Capitolul 3), există mari diferenţe între țări. În general, timpul de predare se schimbă foarte puţin pe parcursul învăţământului obligatoriu şi corespunde unui număr de 50-80 de ore pe an, o alocare care a rămas aproximativ aceeași în ultimii cinci ani. Cu toate acestea, în comparaţie cu alte discipline, această alocare este totuşi relativ scăzută. În general, ea corespunde cu mai puţin de 10 % din timpul total de predare sau cu aproximativ jumătate din timpul dedicat matematicii.

Aproape toate ţările evaluează progresul personal şi performanţele la educaţie fizică, deși, în primii ani de şcoală, evaluarea nu este notată în mod formal (Capitolul 4). Atât evaluarea formativă, cât şi cea sumativă sunt folosite în învăţământul primar şi în cel secundar inferior, evaluarea sumativă fiind întâlnită puţin mai des. Sistemul de notare este de obicei acelaşi ca și pentru alte disciplinele obligatorii. Malta, România, Slovenia, Suedia, Marea Britanie (Anglia şi Ţara Galilor) şi Islanda au creat scale de progresie pentru nivelul naţional evaluare a performanţei în educaţia fizică. În Franţa, o nouă scală națională de evaluare naţională este testată pentru prima oară în 2012/13. Acest tip de instrument standardizat are un dublu scop, prin aceea că sprijină evaluarea realizată de către profesori şi, în acelaşi timp, creează un cadru pentru compararea naţională a rezultatelor învăţării. O testare naţională la educaţie fizică a fost realizată numai în Slovenia, în anul 2009.

În ceea ce priveşte profesorii de educaţie fizică, (Capitolul 5), disciplina este predată în învăţământul primar de către profesori generalişti sau specialişti. În câteva ţări, şcolile au libertatea de a decide să angajeze profesori generalişti sau specialişti în acest scop. La nivelul învăţământului secundar inferior, regula este reprezentată de către profesorii specialişti. În ceea ce privește calificările acestora, profesorii specialişti din învăţământul primar au de obicei o diplomă de licenţă, în timp ce în învăţământul secundar inferior, în aproape jumătate dintre ţări este necesară o diplomă de Master, în timp ce în cealaltă jumătate este necesară doar diploma de licenţă. Oportunităţile pentru dezvoltarea profesională continuă (DPC) în educaţia fizică sunt oferite nu numai profesorilor specialişti în acest domeniu, dar şi profesorilor generalişti, cât şi profesorilor specialişti care predau alte discipline. Este promovată în acest fel o abordare cros-curriculară a educaţiei fizice, ca şi includerea activităţii fizice regulate în alte discipline.

Educaţia fizică este integrată în timpul obişnuit de predare. Activităţile extracurriculare completează sau extind sfera activităţilor fizice (Capitolul 6). Acestea sunt de obicei axate pe competiţii sau alte evenimente organizate de şcoli sau de cluburi şcolare sau în parteneriat cu alte organisme. O schimbare


12

interesantă referitoare la conceptul de competiţii sportive este raportată de Grecia şi Finlanda, care sprijină natura participativă a acestora, mai degrabă decât pe cea competitivă. Ambele ţări raportează că este importantă motivarea elevilor, dar că aceştia ar trebui să aprecieze plăcerea pură şi satisfacţia implicării în sport. Astfel de evenimente sunt, de asemenea, gândite pentru a ajuta la combaterea violenţei şi a agresiunii în şcoală. Câteva ţări încearcă includerea unui număr mai mare de activităţi fizice în programul şcolar zilnic, și practicarea acestora pe parcursul zilei, în timpul pauzelor şi chiar în drumul către şcoală.

Aproximativ o treime din ţările respondente planifică reforme în domeniul educaţiei fizice (Capitolul 7). Portugalia şi Franţa intenţionează să crească profilul activităţilor fizice, în mod direct, prin creşterea timpului minim de predare alocat educaţiei fizice, în timp ce Grecia şi Ungaria intenţionează să diversifice oferta de activităţi fizice organizate la şcoală. De asemenea, reformele naţionale urmăresc îmbunătăţirea condiţiilor de predare a acestei discipline şi promovarea formării profesionale a celor care o predau.

13

CAPITOLUL 1: STRATEGII NAȚIONALE ȘI INIȚIATIVE LA SCARĂ LARGĂ

Promovarea educației fizice în școli presupune introducerea sau adaptarea politicilor care au ca scop sporirea conștientizării generale a valorii sociale și educative pe tot parcursul vieții, pe care o are activitatea fizică și sportul. În multe dintre țări, o astfel de acțiune necesită o abordare strategică și rațională pentru a mobiliza tinerii în a recunoaște acest principiu și pentru a crea oportunitățile ca aceștia să ia parte la activități fizice. Reformele în acest domeniu pot constitui o modalitate de a transmite comunității educaționale faptul că un aspect particular este considerat o prioritate guvernamentală. Strategiile naționale pot cuprinde măsuri, ca de exemplu reforma curriculară, sprijin pentru profesori, revizuirea finanțării, diferite inițiative regionale sau locale și alte acțiuni adecvate. Ele sunt de obicei dezvoltate de către autoritățile centrale (ministere ale educației și sportului sau ministere ale sănătății). Totuși, acestea reprezintă, în mod obișnuit, rezultatul unei strânse cooperări între o serie de organisme și grupuri diferite, care pot include asociații și federații sportive, Comitete Olimpice, profesori, elevi, părinți și parteneri din sectorul privat.

Lipsa unei strategii naționale poate însemna faptul că autoritățile centrale consideră autoritățile locale sau școlile ca fiind cele mai potrivite să întreprindă acțiunile în cauză. În alte părți, o strategie națională poate fi în desfășurare sau în curs de dezvoltare (vezi Capitolul 7). În plus, anumite țări pot dezvolta inițiative la scară largă, coordonate la nivel național, pentru promovarea educației fizice și a activității fizice, indiferent dacă au sau nu o strategie națională în acest domeniu.

Acest capitol trece în revistă abordările referitoare la strategia națională. Ulterior, este examinată existența inițiativelor la scală largă, care în anumite țări înlocuiesc strategia sau o completează. În final, se analizează dacă și cum o strategie este monitorizată. În Anexa 1 sunt cuprinse denumiri oficiale și legături către website-urile strategiilor și ale inițiativelor semnificative curriculare și extra-curriculare la scară largă.

1.1. Strategii naționale Țările europene adoptă abordări diferite pentru dezvoltarea strategiilor de promovare a educației fizice și a activității fizice. Strategiile naționale existente sunt, de obicei, bazate pe rezultatele celor anterioare, sau pe concluziile unor proiecte sau cercetări în domeniul educației fizice. El pot fi, de asemenea, rezultatul unui proces de consultare a diferiților actori interesați, cum ar fi organisme specializate sau experți în domeniul sportului. Strategiile existente nu menționează întotdeauna acțiuni concrete. Cu toate acestea, ele indică direcțiile și domeniile în care sunt necesare schimbări și îmbunătățiri. Este astfel anticipată dezvoltarea și implementarea unor măsuri concrete sau acțiuni în anumite domenii.

Strategiile se pot concentra pe educația fizică în școli, sau, mai amplu, pe societate ca întreg, cu măsuri specifice pentru copiii de vârstă școlară. O strategie oferă deseori cadrul general pentru dezvoltarea educației fizice și a activității fizice. Astfel, acțiunile concrete sunt ori menționate direct în strategie sau dezvoltate ulterior, în conformitate cu obiectivele generale ale acesteia (vezi Secțiunea 1.2).

Țările care nu au o strategie sau o inițiativă la scară largă, deseori citează cadrul sau curriculumul național, ca documente principale de orientare a educației fizice. Cu toate că acestea nu sunt strategii, ele pot constitui documente foarte detaliate, care acoperă toate aspectele referitoare la dezvoltarea curriculară sau extracurriculară a educației fizice în școală. Cu toate acestea, prezentul capitol examinează numai strategiile formale. Curriculumul este acoperit in Capitolul 2. În cele din urmă, deși legislația în domeniul educației și sportului poate reglementa politica unei țări în domeniul educației fizice, aceasta nu este analizată aici.

Ca p i t o l u l 1 : S t ra te g i i na ț i o na le ș i i n i ț i a t i v e l a sc a ră l a rg ă

14

Aproape jumătate dintre sistemele educaționale analizate adoptă strategii naționale pentru promovarea și dezvoltarea educației și activității fizice la școală (vezi Figura 1.1). Numele acestor strategii, calendarul lor și o scurtă descriere se află în Anexa 1, cu legături către website-ul care conține informații suplimentare despre acestea.

Figura 1.1: Existența strategiilor naționale și a inițiativelor la scară largă pentru promovarea educației și a activității fizice în învățământul primar (ISCED 1) și secundar inferior (ISCED 2), 2011/12

Strategie

Inițiativă

Nu există strategii sau inițiative

Informația nu este disponibilă

Sursa: Eurydice.

Notă specifică de țară Danemarca: O nouă strategie, introdusă în 2012, este implementată în totalitate în 2013/14.

Sfera de aplicare și grupurile țintă Strategiile existente în țările respondente vizează ori educația fizică în învățământul primar și secundar inferior în cadrul unei strategii generale care acoperă secțiuni mai largi ale populației, de exemplu în Letonia și Slovenia, ori sunt axate, mai direct, pe tineri, cum este cazul în Marea Britanie (Anglia). Totuși, anumite strategii sunt elaborate în mod specific pentru educație fizică și sport la școală, cum ar fi cele din Bulgaria, Spania și Croația.

Strategiile sunt axate sau pe întreaga educație fizică sau acoperă un anumit nivel educațional. Foarte des, strategiile sunt concepute pentru întregul învățământ secundar, incluzând atât nivelurile inferioare, cât și pe cele superioare.

Strategiile din anumite țări includ acțiuni și politici axate în mod specific pe anumite grupuri țintă. Cele mai frecvent menționate grupuri variază de la elevi cu cerințe educative speciale și elevi cu dizabilități, la fete și tineri sportivi talentați.

Scopuri și obiective Scopurile strategiilor naționale pot varia de la o țară la alta, în conformitate cu prioritățile politice, economice și sociale. Cele mai frecvent raportate scopuri se referă la sporirea numărului de tineri care iau parte la activitățile sportive, creșterea conștientizării asupra valorii educației fizice, dezvoltarea unor atitudini pozitive față de activitățile fizice și motivarea tinerilor să ia parte la acestea pe tot parcursul vieții. Astfel, multe dintre strategii se referă la rolul activității fizice și al sportului în promovarea sănătății și a unui stil de viață sănătos, ca și la contribuția mai amplă pe care o au la dezvoltarea fizică, personală și socială.

ISCED 2 LT

Edu ca ț i a f i z i că ș i s po r tu l î n șco l i l e d i n E u ro pa

15

Totuși, alte strategii naționale sunt mai axate pe aspecte particulare, vizând numai unul sau câteva dintre obiectivele generale. De exemplu, sănătatea elevilor și dezvoltarea sănătoasă se află în centrul strategiilor actuale din Austria, România, Slovenia și Marea Britanie (Țara Galilor). Câteva strategii se concentrează pe importanța echipamentului și infrastructurii sportive adecvate, de exemplu în Letonia și Croația. În ansamblu, strategiile accentuează nevoia de a îmbunătăți calitatea și disponibilitatea infrastructurii sportive pentru elevi, ca și deschiderea acesteia către comunitate în general.

În cele din urmă, strategiile includ, de obicei, atât activități curriculare (vezi Capitolul 2), cât și extracurriculare (vezi Capitolul 6).

1.2. Inițiative la scară largă Nouă sisteme educaționale, care nu au strategii naționale formale pentru promovarea educației fizice și a activității fizice, au introdus inițiative la scară largă, coordonate la nivel central pentru încurajarea și dezvoltarea activităților fizice (vezi Figura 1.1). Mai mult decât atât, în 14 sisteme educaționale care au strategii naționale în vigoare, inițiative semnificative există alături de acestea sau sunt dezvoltate în cadrul lor, pentru promovarea unuia sau a mai multor obiective ale acestora. Astfel de inițiative reprezintă de obicei programe sau proiecte cu un orizont definit de timp, buget, acțiuni și actori implicați.

În general, inițiativele coordonate la nivel central sunt implementate de organismele responsabile pentru promovarea educației și activității fizice. Ele sprijină școlile, tinerii sau alți actori implicați în eforturile acestora de dezvoltare și promovare a sportului și a activităților fizice. Cel mai frecvent, școlilor sau altor actori implicați în educația fizică li se acordă finanțare în cadrul unor astfel de programe sau proiecte. Implementarea acestora este deseori sprijinită de coordonatori sau consilieri special desemnați, care au sediul în școli sau autorități publice, în federații sportive naționale și diferite asociații.

Ca și strategiile, inițiativele la scară largă acoperă atât activitățile curriculare, cât și pe cele extracurriculare. Din punctul de vedere al conținutului, aceste inițiative sunt de obicei axate pe două aspecte. În primul rând, încurajează și sprijină oferirea de către școli a unei educații și activități fizice de înaltă calitate pentru toți elevii; iar în al doilea rând le încurajează și le provoacă să se implice în activități de acest fel.

1.3. Monitorizarea strategiilor naționale În toate țările europene, aproape fiecare aspect al educației școlare, inclusiv educația fizică, face obiectul unei evaluări periodice, internă și externă (sau a ambelor) care, de obicei, implică inspectoratul școlar. Totuși, evaluarea periodică de acest tip nu este discutată aici. În schimb, această secțiune examinează pe scurt acțiunile centrale organizate pentru monitorizarea implementării strategiilor naționale discutate mai sus.

Așa cum arată Figura 1.2, unsprezece din 19 sisteme educaționale își monitorizează strategiile. Metodele de monitorizare variază de la o țară la alta. În funcție de țara în cauză, sunt implicate în acest proces organisme naționale, regionale sau locale, precum și școlile însele.

Ca p i t o l u l 1 : S t ra te g i i na ț i o na le ș i i n i ț i a t i v e l a sc a ră l a rg ă

16

Figura 1.2: Monitorizarea strategiilor naționale în învățământul primar (ISCED 1) și secundar inferior (ISCED 2), 2011/12

Strategii cu monitorizare

Strategii fără monitorizare

Nu există strategii


Sursa: Eurydice.

Cel mai frecvent, monitorizarea presupune elaborarea unui raport, de obicei de către organismele responsabile cu strategia națională. Aceste rapoarte ajută autoritățile centrale să identifice orice aspect al politicilor care necesită schimbare sau să optimizeze folosirea resurselor financiare sau a altor resurse. Rapoartele sunt, în mod normal, publicate pe website-urile organismelor responsabile cu acestea.

În Belgia (Comunitatea Flamandă), Spania, Austria, România și Marea Britanie (Irlanda de Nord), autoritățile publice adoptă alte metode de monitorizare. Belgia (Comunitatea Flamandă) a înființat un comitet care verifică modul în care organizațiile finanțate implementează activitățile sportive în școli. În mod asemănător, în Austria, monitorizarea este realizată de către un comitet de coordonare. În Spania, au fost stabiliți indicatori de referință pentru perioada 2016-2020, iar instituția responsabilă cu monitorizarea este Consiliul Superior pentru Sport. România a înființat o Comisie Națională Comună pentru monitorizarea și revizuirea strategiei sale. În Marea Britanie (Irlanda de Nord) a fost realizat un studiu asupra educației fizice în școlile din sistemul de învățământ primar și post-primar.

17

CAPITOLUL 2: CONȚINUTUL CURRICULAR

Educația fizică reprezintă o disciplină obligatorie la nivel primar și secundar, în toate țările respondente. Există multe asemănări și câteva diferențe între aceste țări și abordările lor în acest domeniu. Acest capitol descrie, în primul rând, principalele obiective ale educației fizice, așa cum sunt definite în documentele centrale de coordonare. Ulterior, capitolul trece în revistă ceea ce se consideră ca rezultate ale învățării, analizând activitățile obligatorii și opționale de educație fizică predate în școală și rațiunile pentru alegerea activităților obligatorii. Se examinează, de asemenea, dacă educația pentru sănătate este tratată ca disciplină de sine stătătoare sau integrată în alte discipline. Capitolul se încheie cu o scurtă trecere în revistă a posibilelor scutiri de la educație fizică. Reformele planificate ale curriculumului național sunt rezumate în Capitolul 7.

2.1. Obiective naționale Toate țările menționează principalele obiective ale educație fizice la școală, completate, în anumite cazuri, de o definiție națională. Educația fizică nu poate fi limitată doar la îmbunătățirea abilităților fizice, întrucât acoperă a arie mai largă de abilități, unele de natură emoțională și socială, precum și procese cognitive, motivație și concepte morale. Astfel, aproape toate țările identifică dezvoltarea fizică, personală și social a tinerilor, ca fiind principalele obiective.

2.1.1. Dezvoltarea fizică Prin natura educației fizice, pe parcursul orelor acestei discipline, se acordă o importanță primordial abilităților fizice și motorii. Copiii și tinerii sunt astfel învățați să își dezvolte abilitățile fizice, să dobândească o mai bună coordonare, reacții mai rapide și o viteză mai mare, rezistență, suplețe, echilibru și forță. Lituania și Ungaria fac referire la oportunitatea obținerii unor abilități suplimentare, de exemplu atingerea posturii corecte și respirație regulată. Pe parcursul orelor de clasă se urmărește dezvoltarea abilităților motorii legate în special de anumite sporturi și jocuri. O altă preocuparea educației fizice este aceea de a compensa orele petrecute static la majoritatea celorlalte discipline desfășurate în clasă și, în general, de a descuraja un stil de viață sedentar.

Dezvoltarea fizică este strâns legată de promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos, inclusiv prin dobândirea plăcerii de a practica activităţi şi exerciţii fizice, pe tot parcursul vieţii. Aproape toate ţările accentuează faptul că este vital să fie apreciată valoarea acestui tip de activitate pentru sănătate, în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii. Tinerilor trebuie să li se ofere la şcoală oportunitatea de a învăţa mai mult despre factorii care le afectează abilităţile fizice. În cele din urmă, educația fizică oferă un cadru în care aceştia pot să își testeze în mod independent forma fizică, să experimenteze anumite activităţi şi să le practice în timpul liber, dacă doresc acest lucru.

2.1.2. Dezvoltarea personală Educaţia fizică poate contribui în mod decisiv la dezvoltarea personală a tinerilor ajutându-i să-şi dezvolte conştiinţa fizică şi încrederea în propriile abilităţi fizice, alături de un sentiment general de bine fizic şi astfel, o mai mare încredere şi stimă de sine. De asemenea, educaţia fizică le dezvoltă voinţa, simţul responsabilităţii, răbdarea şi curajul. În acelaşi timp, îi ajută să fie mai realişti în ceea ce priveşte propriile capacităţi fizice, decizii şi acţiuni, astfel încât învaţă atât să se accepte pe ei înşişi, cât şi să tolereze diferenţele faţă de ceilalţi.

Beneficiile pentru sănătate ale activităţilor fizice contribuie, de asemenea, la atitudini mentale echilibrate. Educaţia fizică urmăreşte dezvoltarea unui comportament asertiv stabil, într-o varietate de situații și permite tinerilor să discute și să descopere modalități prin care să facă față cu succes emoțiilor negative și stresului.


18

În plus, câteva țări – Letonia, Ungaria, Malta și Marea Britanie (Anglia) – accentuează modul în care educația fizică și sportivă la școală imprimă un avantaj competitiv în dezvoltarea personală. Elevii iau parte la competiții sau evenimente sportive în care învăță să concureze și să se confrunte cu diferite provocări. Învață, de asemenea, să planifice, să pună în practică și să evalueze acțiuni, idei și performanțe. Au astfel ocazia să experimenteze diferite roluri, de exemplu, jucător, arbitru, organizator și spectator și să aplice diferite strategii și tactici. Cu toate acestea, Finlanda raportează o abordare diferită. În această țară, este încurajată dezvoltarea abilităților atât pentru activitate individuale, cât și pentru cooperare, fără ca accentul să fie pus însă pe competiție.

2.1.3. Dezvoltarea socială Dezvoltarea socială cuprinde o largă varietate de abilități. Anumite țări fac referire la dobândirea de abilități sociale (soft skills), de exemplu o bună comunicare și cooperarea constructivă cu ceilalți, pe baze egale.

Multe țări accentuează valoarea integrării tinerilor în societate, a cultivării și dezvoltării simțului de solidaritate, interacțiunii sociale, lucrului în echipă și spiritului de echipă, corectitudinii și respectului pentru reguli și pentru ceilalți, ca parte a dezvoltării maxime a personalității acestora.

Semnificația valorilor mai ample, umane și privind mediul înconjurător, a fost menționată ferm de câteva țări. Islanda citează importanța responsabilității față de viețuitoare și de mediul înconjurător, în timp ce Danemarca accentuează faptul că educația fizică trebuie să îi facă pe copii și pe tineri conștienți de responsabilitatea pe care o au pentru propriile vieți, fiindu-le arătat cum să fie implicați din punct de vedere social în comunitate. Alte țări merg mai departe și evidențiază contribuția cheie pe care sportul o poate avea în prevenirea violenței.

Anumite țări subliniază relevanța educației fizice pentru sport în societate. Republica Cehă, Estonia și Ungaria accentuează faptul că încurajează tinerii să urmărească și să ia parte la evenimente sportive și să se informeze despre sport, în mod regulat. Liechtenstein privește sportul ca o componentă culturală în societate, care este astfel perceput ca fiind de interes public.

2.2. Rezultatele învățării Țările optează pentru moduri diferite de a defini rezultatele învățării pentru educația fizică la școală. Majoritatea descriu ținte generale, cele calitative fiind centrale. (vezi Figura 2.1) Diferența dintre obiectivele naționale și rezultatele învățării în educația fizică nu este foarte clară, făcând dificilă o distincție între acestea.

La fel ca și obiectivele naționale, rezultatele învățării acoperă, în general, abilitățile legate de dezvoltarea fizică, personală și socială și accentuează importanța unui stil sănătos de viață. Aceasta se aplică în special țărilor în care școlile au libertatea de a alege și de a implementa acele activități de educație fizică ce se potrivesc cel mai bine țintelor calitative. Câteva țări care stabilesc ținte calitative, fac de asemenea referire la activități fizice precise in sporturi precum gimnastica sau atletismul, ca rezultate ale învățării (vezi Secțiunea 2.3)

În afara competențelor și abilităților identificate în țintele naționale pentru educația fizică, cele vizate ca rezultate ale învățării sunt mai detaliate decât obiectivele principale sau lărgesc sfera acestora. De exemplu, aspectele legate de sănătate și atitudini pozitive față de activitățile sportive, pe tot parcursul vieții, sunt menționate în obiectivele naționale și, în aproape toate țările, reprezintă și rezultate ale învățării. Mai specific însă, aceasta înseamnă și combaterea obezității și a învăța despre aspecte nutriționale și de dietă. Mai mult, educația fizică urmărește să dezvolte igiena personală, să prevină accidentările și să sporească gradul de conștientizare și cunoștințele despre riscuri și măsuri siguranță, precum și să îi învețe pe tineri cum să reacționeze în caz de urgență.

Ca p i t o l u l 2 : Co n ț i nu tu l cu r r i c u la r

19

Printre țările care menționează rezultate calitative ale învățării, un grup distinct raportează și definirea rezultatelor învățării de manieră cantitativă, așa cum se arată în Figura 2.1. În aceste țări, este de așteptat ca elevii să alerge o anumită perioadă de timp, să înoate pe anumite distanțe sau să efectueze exerciții specifice pentru anumite sporturi.

Figura 2.1: Existența rezultatelor calitative și cantitative ale învățării în învățământul primar (ISCED 1) și în cel secundar inferior (ISCED 2), 2011/12

Ținte calitative

Ținte cantitative


Sursa: Eurydice.

Note explicative Rezultatele învățării reprezintă nivelurile concrete dezirabile de performanță, definite în termeni de cunoștințe, abilități și competențe. Acestea pot fi cantitative sau calitative. O țară marcată ca având ținte cantitative raportează cel puțin o activitate în care este stabilită o țintă cantitativă.

Note specifice de țară Slovenia: Țintele cantitative sunt stabilite numai pentru alergare (atletism), înot și drumeții. Suedia și Islanda: Țintele cantitative sunt stabilite numai pentru înot Marea Britanie (ENG): Țintele cantitative sunt stabilite numai pentru înot și numai pentru nivelul ISCED 1.

Anumite rezultate ale învățării sunt asociate cu alte materii decât educația fizică. În țări ca Germania, Portugalia, Marea Britanie și țările nordice, există o abordare cros-curriculară față de această disciplină, în cadrul căreia i se acordă propriile obiective distincte, dar și în conexiune cu alte discipline. Elevii pot avea ocazia să învețe despre aspecte complementare ale educației fizice, științelor naturale și sociale și să exploreze interesantele legături practice dintre acestea.

De exemplu, ţările nordice raportează că elevii învăţă cum să folosească hărţi şi alte mijloace de orientare în mediul natural. În Republica Cehă, Germania şi Norvegia, regulile de circulaţie pentru pietoni şi biciclişti fac parte din curriculumul educaţiei fizice, la fel cum este şi acordarea primului ajutor, în câteva ţări. Deloc surprinzător, Grecia, dar şi Republica Cehă şi Polonia fac referire la importanţa familiarizării tinerilor cu idealurile şi simbolurile Olimpice.

În plus, Letonia, Austria, Slovenia şi Finlanda au introdus măsuri pentru încurajarea tuturor profesorilor să includă activităţi de educaţia fizică în diferite discipline şcolare.

Ministerul Educaţiei din Letonia a susţinut proiectul de predare a unei posturi sănătoase în învăţământul primar şi a ajutat la organizarea unor cursuri de formare continuă a profesorilor, privind combaterea scoliozei. Profesorii care predau diferite discipline oferă acum elevilor, pe parcursul lecţiilor, pauze active sau dinamice, care durează 2-5 minute.

ISCED 2 UK-ENG


20

În Slovenia, curriculumul de educaţie fizică prevede o recomandare pentru minuta za zdravje (‘un minut pentru sănătate’), prin care încurajează profesorii care predau alte discipline să întrerupă ocazional lecţiile pentru reîmprospătarea aerului şi pentru ca elevii să facă pentru puţin timp activităţii motorii şi să se relaxeze.

2.3. Statutul activităţilor de educaţie fizică Autorităţile centrale din multe ţări includ în curriculumul primilor ani de învăţământ primar principalele activităţi fizice motorii, cum ar fi mersul pe jos, alergarea, săriturile şi aruncarea. Treptat, curriculumul adaugă la aceste activităţi de bază şi lărgesc sfera abilităţilor motorii pe care copiii le practică în disciplinele sportive. Cele mai întâlnite sunt trecute în revistă în Figura 2.2, cu o distincţie clară între activităţile obligatorii şi cele opţionale, care, în unele sisteme educaţionale sunt lăsate la latitudinea şcolilor. În plus, nu există diferenţe semnificative între învăţământul primar şi cel secundar inferior.

Figura 2.2: Activităţi specificate în curriculumul central/documentele de coordonare în învăţământul primar (ISCED 1) şi cel secundar inferior (ISCED 2), 2011/12

a) Activităţi obligatorii

Atletism

Dans

Jocuri

Gimnastică Sănătate şi condiţie fizică

bună Activităţi în aer liber şi

aventură Înot

Sporturi de iarnă

Altele

= Autonomie şcolară

b) Activităţi opţionale

Atletism

Dans

Jocuri

Gimnastică Sănătate şi condiţie

fizică bună Activităţi în aer liber şi

aventură Înot

Sporturi de iarnă

Altele

= Autonomie şcolară

Stânga ISCED 1

Dreapta ISCED 2

Nu există activităţi opţionale

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Includerea unei activităţi înseamnă că este predată în cel puţin un an la nivelul ISCED 1 sau 2.


21

În aproape o treime din sistemele educaţionale, şcolile, la ambele niveluri, au libertatea de a decide care activităţi sunt obligatorii. Şcolile şi profesorii decid astfel care sunt activităţile fizice care, cel mai probabil, vor duce la rezultate dezirabile ale învăţării. Deşi şcolile au în unele ţări niveluri semnificative de autonomie, există şi activităţi obligatorii, care sunt prescrise, recomandate sau efectuate în mod frecvent, fiind astfel incluse în Figura 2.2. Aceasta este situaţia în Danemarca, Spania, Lituania, Austria, România, Suedia şi Islanda. În celelalte ţări, activităţile fizice sunt stipulate în curriculum.

Printre activităţile obligatorii de educaţie fizică în şcoli, jocurile sunt cele mai frecvente. Unele ţări, raportează că jocurile stabilite – de obicei jocuri cu mingea – sunt cele desfășurate. Altele se referă la „jocuri” în general, dar specifică abilităților necesare pentru a fi predate, cum ar fi săritura, deplasarea cu un obiect, aruncarea, pasarea şi prinderea. După „jocuri”, urmează gimnastica, atletismul şi dansul. Activităţile, altele decât cele din Figura 2.2, care sunt raportate de câteva ţări, sunt, în principal, în sfera artelor marţiale şi sporturilor acvatice.

Autorităţile centrale din unele ţări menţionează anumite activităţi fizice opţionale. Totuşi, se raportează că, în principal, şcolile sunt cele care decid dacă aceste activităţi sunt predate – şi, în caz afirmativ, care dintre ele. În total, 17 sisteme educaţionale la nivelul învăţământului primar şi 21 la nivelul învăţământului secundar, raportează autonomia şcolară.

2.4. Educaţia pentru sănătate Un stil de viaţă sănătos este deseori menţionat de ţări ca fiind unul dintre obiectivele principale ale educaţiei fizice la şcoală. În plus, sănătatea şi o condiţie fizică bună sunt activităţi frecvente, aşa cum se arată în Figura 2.2. Într-adevăr, multe ţări includ diferite aspecte ale educaţiei pentru sănătate în predarea altor discipline, precum biologia şi ştiinţele sociale.

Figura 2.3: Statutul educaţiei pentru sănătate în curriculumul central/documentele de coordonare în învăţământul primar (ISCED 1) şi în cel secundar inferior (ISCED 2), 2011/12

Învăţământ primar Învăţământ secundar inferior

Disciplină obligatorie de sine stătătoare Autonomie şcolară


Integrată în alte discipline obligatorii Nu e obligatorie

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Acolo unde educaţia pentru sănătate este disciplină obligatorie de sine stătătoare, aceasta apare în cel puţin un an şcolar.

Notă specifică de ţară România: Educaţia pentru sănătate este o disciplină opţională, la nivel naţional, în învăţământul primar şi în cel secundar inferior, iar şcolile pot decide dacă aceasta este predată sau nu.


22

Câteva ţări oferă educaţia pentru sănătate ca disciplină obligatorie, de sine stătătoare în curriculum. Aceasta se aplică Ciprului, iar în învăţământul secundar inferior Irlandei şi Finlandei. În aproape toate ţările, educaţia pentru sănătate face parte integrantă din alte discipline obligatorii.

În Republica Cehă, şcolile pot alege dacă aspectele legate de educaţia pentru sănătate sunt predate ca disciplină de sine stătătoare sau ca parte a altor discipline obligatorii, în învăţământul secundar inferior.

Conform ţărilor respondente, educaţia pentru sănătate cuprinde de obicei una sau mai multe dintre următoarele subiecte: starea de bine fizică, personală şi socială; sănătate şi prevenirea bolilor; igienă; siguranţă; sănătate sexuală; dietă şi nutriţie; sănătate şi pericol social (alcool, tutun şi abuz de droguri).

2.5. Raţiunile de politică educaţională pentru selectarea anumitor activităţi obligatorii

Deşi şcolile au inclus în curriculum de câteva decenii anumite activităţi fizice şi discipline sportive, raţiunile pentru alegerea lor nu sunt aşa de clare. Ţările accentuează de obicei valoarea angajamentului pe termen lung pentru practicarea activităţilor fizice. Educaţia fizică este considerată ca o modalitate de a-i inspira pe copii şi pe tineri să experimenteze diferite activităţi, astfel încât să fie motivaţi pentru a se bucura de recreerea fizică pe tot parcursul vieţii.

Uneori, factorii de ordin practic condiţionează în mod semnificativ alegerea anumitor activităţi obligatorii oferite de către şcoli. Acestea trebuie să poată oferi infrastructura şi echipamentul adecvate pentru predarea educaţiei fizice pe parcursul unor lecţii care să dureze aproximativ o oră. Prezenţa unei infrastructuri sportive a comunităţii locale poate, de asemenea, să sporească oportunităţile pentru practicarea activităţilor fizice organizate şi să îmbunătăţească nivelul calitativ al acestora.

În timp ce autorităţile centrale din unele ţări prescriu activităţile obligatorii pentru educaţia fizică, în alte ţări, şcolile au libertatea de a alege aceste activităţi, în timp ce altele adoptă ambele abordări (vezi Secţiunea 2.3). Totuşi, toate ţările selectează activităţile obligatorii în conformitate cu anumite criterii. La întrebarea referitoare la argumentele de politică educaţională sau motivele pentru alegerea lor, aproape toate au făcut referire la obiectivele curriculare şi la rezultatele învăţării. Indiferent de nivel (central sau şcoală) ele aleg activităţile fizice pe care le consideră cele mai adecvate pentru atingerea scopurilor stabilite. Cu toate acestea, câteva ţări menţionează raţiuni specifice pentru selectarea anumitor activităţi fizice obligatorii.

Figura 2.4: Raţiuni specifice de politică educaţională pentru selectarea activităţilor obligatorii în învăţământul primar (ISCED 1) şi cel secundar inferior (ISCED 2), 2011/12

Tradiţii cultural şi istorice

Cercetare bazată pe evidenţe

Experienţa anterioară şi/sau practică internaţională

Niciun anumit motiv


Sursa: Eurydice.

ISCED 1 CY


23

Tradiţiile culturale şi istorice sunt cele mai întâlnite motive care stau la baza alegerii activităţilor fizice şcolare. Aceasta se reflectă şi în predarea dansurilor şi jocurilor tradiţionale, înrădăcinate în cultura societăţii. Spania face referire la activităţi fizice specifice predate în şcoli, corelate cu rezultatele aşteptate ale învăţării, dar raportează, de asemenea, faptul că majoritatea Comunităţilor Autonome includ în curriculum propriile sporturi şi jocuri tradiţionale ca activităţi obligatorii.

Activităţile fizice şi disciplinele sportive foarte vechi îşi au propriul loc în cadrul educaţiei fizice în şcoală. Totuşi, noile sporturi, sau cele la modă, ar putea, de asemenea, să motiveze elevii în a practica activitatea fizică. Letonia şi Lituania menţionează că, în afara jocurilor populare tradiţionale, noile sporturi, de exemplu hochei în sală sau frisbee, au fost introduse în educaţia fizică pentru a ajuta la dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de sport în rândul tinerilor.

Opt sisteme educaţionale evidenţiază activitatea experţilor, care realizează cercetări şi fac publice rezultatele, acestea fiind folosite ulterior ca bază în alegerea activităţilor fizice şcolare adecvate.

În cele din urmă, experienţa anterioară şi practica internaţională contribuie semnificativ la selectarea activităţilor fizice în învăţământul secundar inferior din Cipru, şi, atât la nivelul învăţământului primar, cât şi al celui secundar inferior, în Republica Cehă, Grecia, Finlanda, Lituania, Polonia, Croaţia şi Turcia. În Polonia, toate cele trei tipuri de motive pentru alegerea activităţii (aşa cum se arată în Figura 2.4) au o importanţă egală.

2.6. Scutirea de la educaţie fizică Din diferite motive, elevii nu pot întotdeauna să participe la orele de educaţie fizică. În acest caz, ei pot fi scutiţi permanent sau temporar. Dacă această scutire este parţială sau totală, depinde de capacitatea lor de a efectua măcar câteva dintre activităţile respective.

Figura 2.5: Scutiri de la educaţie fizică în învăţământul primar (ISCED 1) şi cel secundar inferior (ISCED 2), 2011/12

Certificat medical

Scutire de la părinţi

Scutire de la părinţi pentru cazuri ad-hoc, certificat medical pentru perioade mai lungi

Informaţia nu este disponibilă

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Scutirile se referă la scutire parţială sau totală, temporară sau permanentă.

Procedurile de scutire diferă în ţările respondente. Unele ţări cer elevilor să prezinte un certificat medical care să ateste incapacitatea lor de a efectua activităţi de educație fizică, caz în care numai o cerere de la părinţi nu este suficientă. Alte ţări acceptă, în mod obişnuit, cereri scrise de la părinţi ca motiv suficient


24

pentru scutire, deşi majoritatea procedează astfel numai pentru cazurile ad-hoc. Certificatele medicale pot fi necesare dacă scutirea este solicitată pentru perioade mai lungi. Belgia (Comunitatea Flamandă) raportează că scutirile de la părinţi pot să nu fie luate în considerare, în cazul în care există dubii asupra temeiniciei acestora, iar certificatele medicale obligă în mod formal şcolile să le accepte. În Danemarca, Ungaria şi Suedia, şcolile au libertatea de a decide dacă doar scutirea scrisă de la părinţi este suficientă sau este necesar şi un certificat medical.

Daca elevii sunt scutiţi de la educaţie fizică din cauza unei accidentări sau boli, se așteaptă, de obicei, ca aceştia să efectueze o activitate compatibilă cu starea lor. În cazul scutirii parţiale, aceasta poate presupune activităţi fizice pe care elevul respectiv le poate totuşi efectua în siguranţă, în ciuda accidentării sau a stării de sănătate. În alte cazuri, elevii pot trebui să realizeze activităţi teoretice, care au legătura cu educaţia fizică, de exemplu să scrie o lucrare despre acesta, aşa cum este cazul în Belgia (Comunitatea Franceză), să fie arbitrii sau să ţină scorul, aşa cum se întâmplă în Irlanda şi Italia. Este asigurat astfel faptul că aceștia pot dobândi ceva din lecţiile de educaţie fizică, chiar dacă sunt mai puţin implicaţi activ. De asemenea, se contribuie la descurajarea elevilor de a absenta de la orele de educaţie fizică pentru a-şi face temele sau pentru a lucra la alte discipline.

25

CAPITOLUL 3: TIMPUL DE PREDARE RECOMANDAT

Importanţa educaţiei fizice este accentuată în curriculumul tuturor ţărilor europene, în care aceasta este o disciplină obligatorie pe parcursul întregului învăţământ general obligatoriu de zi. Cu toate acestea, timpul de predare prescris pentru educaţie fizică diferă semnificativ de la o ţară la alta. Prima secţiune a acestui capitol examinează timpul minim de predare recomandat, atât în învăţământul primar, cât şi în cel secundar general. A doua secţiune trece în revistă schimbările acestor recomandări între anii 2006/07 şi 2011/12. În final, pentru a avea o mai bună imagine asupra importanţei percepute a a educaţiei fizice, în comparaţie cu alte discipline, cea de a treia secţiune examinează proporţia timpului de predare care îi este alocat în curriculum, la ambele niveluri educaţionale.

3.1. Recomandări pentru timpul de predare în învăţământul obligatoriu În aproximativ două treimi din ţările europene, autorităţile educaţionale centrale indică numărul minim de ore pentru toţi anii din învăţământul obligatoriu de zi (vezi Anexa 2). În unele ţări, totuşi, şcolile au libertatea de a decide distribuirea timpului de predare pentru educaţia fizică. În Estonia, Polonia, Slovacia, Finlanda, Islanda şi Norvegia, timpul de predare este indicat pentru fiecare etapă a unui nivel de învăţământ, în timp ce în Suedia este recomandată o cifră de ansamblu pentru întreaga perioadă a învăţământului obligatoriu. În Belgia (Comunitatea germană), Italia, Portugalia (anii 1-4), un timp flexibil de predare este alocat educaţiei fizice numai la nivelul învăţământului primar. În Belgia (Comunitatea flamandă), Olanda şi Marea Britanie, recomandările oficiale asupra timpului de predare se aplică tuturor disciplinelor şcolare, ca întreg. Şcolile au astfel libertatea de a alege cum să aloce acest timp pentru fiecare disciplină în funcţie de circumstanţele individuale. Deşi aceste ţări nu au un timp de predare prescris în mod precis, unele dintre ele au emis strategii sau recomandări asupra timpului dedicat activităţilor fizice în curriculum. Conform acestor ghiduri, elevii din Belgia (Comunitatea flamandă şi cea germană) şi din Marea Britanie (Ţara Galilor) ar trebui să fie implicaţi de cel puţin două ori pe săptămână în activităţi organizate de educaţie fizică şi sport.

Atunci când se analizează întregul interval de timp al învăţământului obligatoriu, timpul de predare alocat educaţiei fizice se schimbă foarte puţin în unele ţări, în timp ce în altele există diferenţe semnificative de la un an la altul (vezi Anexa 2). Astfel, în ţările în care există schimbări minore, timpul total de predare este relativ constant ridicat, ca în cazul Franţei şi Marii Britanii (Scoţia) sau, dimpotrivă, constant scăzut, în Irlanda şi Letonia. În ţările cu variaţii anuale semnificative, timpul de predare indicat este diminuat după primii patru – şase ani de învăţământ obligatoriu, de exemplu Germania, Spania, Luxemburg, Malta, Croaţia şi Turcia. În schimb, în câteva ţări, timpul de predare creşte, aşa cum se întâmplă în Danemarca, Grecia şi Cipru.

Când se compară timpul de predare alocat educaţiei fizice la nivelurile învăţământului primar şi secundar, diferenţele între ţări sunt substanţiale (vezi Figura 3.1). În învăţământul primar în 2011/12, timpul mediu de predare bazat pe minimul recomandat pentru un an exemplificativ, variază între 37 de ore în Irlanda şi 108 în Franţa. În învăţământul secundar, cifrele variază între 24-35 de ore în Spania, Malta şi Turcia şi 102-108 ore în Franţa şi Austria (Allgemeinbildende Höhere Schule – AHS).


26

3.2. Modificări ale timpului de predare între 2006/07 şi 2011/12 Între 2006/07 şi 2011/12, numărul anual recomandat de ore pentru educaţia fizică nu a fost modificat în majoritatea ţărilor europene. În unele ţări a fost puţin modificat. În general, aceste modificări nu au fost direct legate de organizarea educaţiei fizice, ci de fluctuaţiile numărului de zile de şcoală într-un an şi/sau durata lecţiilor, aşa cum s-a întâmplat în Republica Cehă, Cipru şi Liechtenstein. În Germania, reforma care a condus la scurtarea ciclului de învăţământ secundar, a afectat, în mod logic, timpul de predare dedicat educaţiei fizice, care s-a diminuat substanţial între cei doi ani de referinţă.

Numai în Slovacia, timpul de predare alocat educaţiei fizice s-a modificat substanțial, ca urmare a reorganizării predării acestei discipline. Într-adevăr, timpul de predare în învăţământul primar a fost redus considerabil între 2006/07 şi 2011/12

Figura 3.1: Evoluţia numărului minim recomandat de ore pentru predarea educaţiei fizice obligatorii pe parcursul unui an exemplificativ în învăţământul primar şi în cel secundar general obligatoriu de zi, 2006/07 şi 2011/12

Învăţământ primar

Învăţământ secundar general obligatoriu de zi

2006/07 2011/12 ● Disciplină obligatorie cu orar flexibil

Sursa: Eurydice. UK (1) = UK-ENG/WLS/NIR

C a p i t o l u l 3 : T i m p u l d e p r e d a r e r e c o m a n d a t

27

Date (Figura 3.1)

Primar Învăţământ secundar general obligatoriu de zi Primar Învăţământ secundar

general obligatoriu de zi 2006/07 2011/12 2006/07 2011/12 2006/07 2011/12 2006/07 2011/12 BE fr 61 61 81 81 NL BE de 71 71 AT – Volkschule 75 75 BE nl AT – AHS (a) 102 102

BG 45 45 57 57 AT – Hauptschule + PTS (b) 90 90

CZ 58 59 58 59 PL 93 110 96 DK 70 70 60 60 PT 90 90 DE – Grundschule 85 78 RO 59 59 49 49 DE – Gymnasium (a) 85 71 SI 98 98 70 70 DE – Hauptschule (b) 85 57 SK 86 56 62 56 DE – Realschule (c) 85 56 FI 57 57 57 57

EE 70 70 53 53 SE 56 56 56 56 IE 37 37 45 45 UK-ENG/WLS/NIR EL 54 53 60 60 UK-SCT 76 76 ES 58 53 35 35 FR 108 108 108 108 HR 72 72 53 53 IT 66 66 CY 48 46 76 73 IS 72 72 72 72 LV 46 46 48 47 TR 48 48 24 24 LT 66 66 62 59 LU 96 96 79 76 LI 90 88 90 88 HU 81 83 67 68 NO 68 68 76 76 MT 65 63 34 31 CH : : : :

Disciplină obligatorie cu orar flexibil Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Figura 3.1 arată numărul minim recomandat de ore (60 de minute) dedicate predării obligatorii a educaţiei fizice în învăţământul primar şi în cel secundar general obligatoriu de zi, pe baza recomandărilor naţionale minime în curriculum, pentru fiecare an de referinţă. Pentru detalii asupra metodei de calcul, vezi Timpul de predare anual recomandat pentru învăţământul obligatoriu de zi în Europa 2011/12 (Recommended annual taught time in full-time compulsory education in Europe 2011/12 - EACEA/Eurydice, 2012a). Pentru a obţine un an exemplificativ, norma totală de predare, exprimată în ore, pentru învăţământul primar şi cel secundar a fost împărţită la numărul de ani care corespund duratei fiecărui nivel educaţional. Pentru timpul exact (exprimat în ore) alocat anual în fiecare an şcolar pe parcursul întregului ciclu de învăţământ secundar general obligatoriu de zi, vezi Anexa 2 Învățământul obligatoriu general de zi se încheie în mod normal la finalizarea învățământului secundar inferior (nivelul ISCED 2) sau a structurii unice (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția Belgiei, Bulgariei, Franței, Italiei, Ungariei și Olandei (VWO și HAVO), Slovaciei și Regatului Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), unde, parțial sau total, nivelul ISCED 3 poate face parte din învățământul obligatoriu general de zi. Pentru mai multe informații, vezi The structure of European education systems 2011/12: schematic diagrams (EACEA/Eurydice, 2011). Pentru definiția 'orarului flexibil', vezi Glosarul.

Note specifice de țară Belgia (BE de, Be nl) și Marea Britanie (WLS): Deși nu există recomandări oficiale privind timpul de predare a educației fizice, în practică, acestei discipline i se alocă, respectiv, 61, 59 și 76 de ore într-un an exemplificativ. În Comunitatea germană din Belgia, aceasta se referă numai la învățământul primar. Polonia: În învățământul secundar obligatoriu de zi, datele din 2006/07 se referă la valoarea reală a timpului de predare într-un an exemplificativ ce trebuie aplicată în școli pentru educația fizică, în timp ce datele pentru 2011/12 se referă la valoarea minimă. Portugalia: În clasele 1-4 ale învățământului, primar, educația fizică (expressão físico-motora) este predată în cadrul disciplinei ’Expresii’; nu este alocat un timp special pentru educația fizică. Pentru clasele 5-6, timpul anual de predare alocat educației fizice este de 81 de ore. Suedia: Timpul de predare a educației fizice este alocat pentru întregul învățământ general obligatoriu de zi. Turcia: Deși, în mod formal, nu există nivelul ISCED 2 în sistemul de educație din Turcia, în scop comparativ cu alte țări, clasele 1-5 vor fi considerați ca nivel ISCED 1 și clasele 6-8 ca nivel ISCED 2.


28

3.3. Proporția timpului de predare a educației fizice în curriculum În vasta majoritate a țărilor cu recomandări pentru timpul anual de predare a educației fizice, proporția relativă a timpului alocat acestei discipline din timpul total de predare este mai mare în învățământul primar decât în cel secundar (vezi Figura 3.2). În învățământul primar, jumătate din țări, educația fizică reprezintă aproximativ 9-10 % din totalul timpului de predare. În Ungaria, Slovenia și Croația, această proporție atinge 15 %, în timp ce în Irlanda aceasta corespunde cu numai 4 %.

Figura 3.2: Timpul minim alocat educaţiei fizice ca disciplină obligatorie, ca proporţie din timpul total de predare, în învăţământul primar şi în cel secundar general obligatoriu de zi, 2011/12

%

Învățământ primar

Învățământ secundar general obligatoriu de zi ● Disciplină obligatorie

cu orar flexibil

UK (1) = UK-ENG/WLS/NIR

Primar (%)

Secundar general obligatoriu de zi

(%) Primar

(%) Secundar general obligatoriu de zi

(%)

BE fr 7 9 NL Bede 7 AT Volksschule + AHS (a) 11 11 BEnl AT Volksschule + Hauptschule + PTS (b) 11 10 BG 10 7 PL 13 11 CZ 8 7 PT 8 DK 8 6 RO 9 6 DE Grundschule + Gymnasium (a) 12 8 SI 15 9 DE Grundschule + Hauptschule (b) 12 9 SK 8 7 DE Grundschule + Realschule (c) 12 6 FI 8 8 EE 11 6 SE 8 8 IE 4 5 UK-ENG/WLS/NIR EL 8 8 UK-SCT ES 6 3 FR 10 14 HR 15 8 IT 7 IS 9 8 CY 6 9 TR 7 3 LV 8 6 LT 12 7 LI 11 9 LU 10 8 NO 9 9 HU 15 10 CH : : MT 7 4

Disciplină obligatorie cu orar flexibil Sursa: Eurydice.

C a p i t o l u l 3 : T i m p u l d e p r e d a r e r e c o m a n d a t

29

Notă explicativă Figura 3.2 arată legătura dintre timpul alocat predării educației fizice ca disciplină obligatorie și timpul total de predare pentru întreg învățământul primar și general obligatoriu de zi. Calculul s-a bazat pe numărul minim de ore (60 de minute) recomandate la nivel național. Pentru detalii asupra metodelor de calcul, vezi Timpul de predare anual recomandat pentru învăţământul obligatoriu de zi în Europa 2011/12 (Recommended annual taught time in full-time compulsory education in Europe 2011/12 - EACEA/Eurydice, 2012a). Învățământul general obligatoriu de zi se încheie în mod normal la finalizarea învățământului secundar inferior (nivelul ISCED 2) sau a structuri unice (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția Belgiei, Bulgariei, Franței, Italiei, Ungariei și Olandei (VWO și HAVO), Slovaciei și regatului Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), unde, parțial sau total, nivelul ISCED 3 poate face parte din învățământul general obligatoriu de zi. Pentru mai multe informații, vezi The structure of European education systems 2011/12: schematic diagrams (EACEA/Eurydice, 2011). Pentru definiția 'orarului flexibil', vezi Glosarul.

Notă specifică de țară Portugalia, Suedia și Turcia: Vezi Figura 3.1

În învățământul secundar, procentul timpului minim recomandat pentru educație fizică este în general de 6-8 % din totalul timpului de predare, în majoritatea țărilor. Franța iese în evidență cu 14 % din total, alocat pentru educație fizică, în timp ce în Spania, Malta și Turcia proporția este de numai 3-4 %.

Diferența dintre timpul de predare alocat educației fizice în învățământul primar și în cel secundar general este deosebit de mare în unele țări. De exemplu, în Estonia, Spania, Malta, Croația și Turcia, aproximativ de două ori mai mult timp de predare este alocat educației fizice la nivel primar decât la nivel secundar. În schimb, un mai mare accent este pus pe această disciplină la nivel secundar decât la nivel primar, în Belgia (Comunitatea franceză), Franța și Cipru. În patru țări, proporția timpului de predare dedicat educației fizice la ambele niveluri este aproape identică: în Austria (AHS), aceasta reprezintă 11 % din timpul total de predare, în Norvegia 9 %, în Finlanda 8 %, iar în Irlanda, mai puțin de 5 %.

O comparație între proporția timpului total de predare alocat educației fizice și a cea rezervată altor discipline arată că aceasta este percepută ca fiind mai puțin importantă, în raport cu cele din urmă. (EACEA/Eurydice, 2012b). Diferența este evidentă în special în învățământul primar. Aici, proporția timpului total de predare alocat educației fizice reprezintă aproximativ o treime din timpul alocat limbii de instrucție și aproximativ jumătate din timpul rezervat pentru matematică. În unele țări, de exemplu Cipru și Turcia, educației fizice îi corespunde o proporție a timpului de predare de o șesime, respectiv o cincime, comparativ cu limba de instrucție, și o treime, respectiv o jumătate, comparativ cu matematica. Totuși, în majoritatea țărilor, proporția timpului de predare pentru educația fizică este puțin mai mare decât cea pentru științe naturale sau limbi străine. Activităților de educație fizică și celor artistice li se alocă, în general, un interval de timp asemănător.

În învățământul secundar obligatoriu de zi, evoluția este duplicată, în ceea ce privește limba de instrucție, matematica și artele. Educației fizice îi este alocat aproximativ jumătate din timpul rezervat limbii de instrucție și matematicii. Totuși, proporția care îi este alocată în Austria (AHS) este mai aproape de proporția alocărilor pentru ambele discipline în oricare alta dintre țările respondente. În general, educația fizică și arta dețin o proporție asemănătoare din timpul total de predare la nivel secundar, ca și la cel primar. Cu toate acestea, spre deosebire de nivelul primar, proporția timpului de predare pentru educația fizică la nivel secundar este mai mică decât în cazul științelor naturale sau limbilor străine.

31

CAPITOLUL 4: EVALUAREA ELEVILOR

În Capitolul 2 au fost deja discutate principalele obiective ale educației fizice și ale activităților fizice organizate la școală, ca și rezultatele dezirabile ale învățării. În toate țările europene, implicarea, progresul și dezvoltarea elevilor prin educație fizică este monitorizată și evaluată periodic, pe parcursul anului școlar. Totuși, metodele de evaluare pot fi diferite, în funcție de țară și nivel de învățământ. Acest capitol descrie utilizarea metodelor formative și sumative, care sunt cel mai des folosite. În plus, sunt descrise instrumentele centrale de evaluare, special concepute pentru educație fizică. În final, capitolul examinează dacă realizările elevilor în acest domeniu sunt prezentate în rapoartele asupra progresului lor general, la sfârșitul fiecărui an școlar și dacă țările organizează testări naționale la această disciplină.

Educația fizică este obligatorie, atât la nivelul primar, cât și la nivel secundar inferior în sistemele educaționale ale tuturor țărilor respondente. În majoritatea cazurilor, progresele elevilor în domeniul educației fizice este evaluat, la fel ca la oricare altă disciplină. Numai în câteva țări elevii iau parte la orele de educație fizică fătă a avea loc o evaluare formală. Acesta este cazul Maltei și al Norvegiei, la nivel primar, în timp ce în Irlanda nu se realizează nicio evaluare formală, la nivel primar sau secundar inferior.

Deși evaluarea la educație fizică nu reprezintă o cerință din punct de vedere legal în Irlanda, școlile de la nivelul secundar inferior trebuie să raporteze părinților asupra progreselor înregistrate de copii și asupra participării la orele de educație fizică. Profesorii trebuie, de asemenea, să includă practici de evaluare în cadrul predării.

Majoritatea țărilor europene emit recomandări clare asupra metodelor de evaluare care trebuie folosite pentru evaluarea educației fizice la școală. Totuși, în Belgia și Islanda, instituțiile educaționale au libertatea de a aplica propriile metode de evaluare.

Conform țărilor respondente, cele mai frecvente metode de evaluare în educația fizică sunt cea formativă și cea sumativă. Evaluarea formativă este în principal calitativă și descriptivă (de exemplu, exprimată oral sau în scris). Aceasta identifică rezultatele învățării și performanțele elevilor într-o anumită perioadă, precum și viitoarele progrese pe care aceștia le-ar putea înregistra.

În Cipru, evaluarea formativă în învățământul secundar inferior se bazează pe următoarele criterii: progresul realizat într-o anumită perioadă (50 %); participarea activă și pozitivă la orele de educație fizică (30 %); și atitudinile elevilor față de educația fizică și în cadrul exercițiilor pentru sport și sănătate (20 %).

În Spania, procesele de învățare ale elevilor în educația fizică sunt evaluate periodic. În învățământul secundar inferior, se ține cont de aspectele legate de dobândirea unor obiceiuri sănătoase, punerea în aplicare a celor învățate, nivelul de auto-solicitare, abilitatea de a depăși dificultăți, dezvoltarea abilităților fizice, lucrul în echipă, dezvoltarea colectivă, participarea la activitățile sportive, implicarea, efortul, creativitatea, cunoștințele teoretice și practice, precum și abilitățile critice.

În învățământul primar și secundar inferior din Slovenia, pe parcursul anului și în toate etapele procesului de învățare, profesorii monitorizează dezvoltarea fizică, motorie li funcțională a elevilor și stăpânirea diferitelor abilităților sportive. Implicarea în activitățile extracurriculare precum și rezultatele sportive personale în educația fizică sunt evaluate în timpul orelor, la școală și la alte competiții.

În schimb, evaluarea sumativă este realizată în general prin note, exprimate prin cifre sau litere, asupra realizării anumitor activități sau teste, într-o perioadă dată de timp. Notele sunt, în mod normal, bazate pe o scală (care variază, de exemplu, de la 1 la 10 sau de la ’A’ la ‘E’) care în majoritatea cazurilor este folosită pentru toate disciplinele din curriculum.

În învățământul secundar inferior din Grecia, profesorii de educație fizică evaluează elevii pe parcursul lecției sau prin realizarea de către aceștia a unor scurte teste de condiție fizică. Timpul petrecut pentru testare trebuie să fie minim, astfel încât să nu scurteze timpul alocat predării. Scala de evaluare a performanței personale pentru fiecare disciplină este de la 1 la 20. Nota performanței anuale pentru educația fizică reprezintă media notelor celor trei semestre.


32

Figura 4.1: Evaluarea în educația fizică în învățământul primar (ISCED 1) și în cel secundar inferior (ISCED 2), 2011/12

Evaluare formativă

Evaluare sumativă

Raport anual final

Scale de evaluare centrală

Învățământ primar Autonomie școlară

Învățământ secundar inferior Nu există evaluare formală

Sursa: Eurydice.

Note specifice de țară Grecia: Notele pentru educație fizică sunt acordate numai începând cu anul trei de învățământ primar. Franța: Un nou cadru național pentru evaluarea educației fizice va fi testat pentru prima oară în 2012/13 (vezi Secțiunea 7.2) Letonia, Polonia și Slovenia: Notele pentru educație fizică sunt acordate numai începând cu anul patru de învățământ primar. Ungaria: Notele pentru educație fizică pot fi acordate la finalul celui de al doilea an de învățământ primar Portugalia: Notele pentru educație fizică sunt acordate numai începând cu anul cinci de învățământ primar. Finlanda: Notele pentru educație fizică sunt obligatorii numai în anii 8-9 (nivelul ISCED 2). Suedia: Notele pentru educație fizică, la sfârșitul fiecărui trimestru sau semestru, sunt acordate începând cu anul opt. Începând cu 2012/13, notele vor fi acordate începând cu anul șase.

Deși jumătate dintre țări folosesc atât metode formative, cât și sumative pentru evaluarea rezultatelor la educație fizică la ambele niveluri educaționale analizate, se pare că evaluarea sumativă este puțin mai frecventă (vezi Figura 4.1). Unele țări folosesc evaluarea sumativă ca metodă unică în învățământul primar și în cel secundar inferior, așa cum se întâmplă în Bulgaria, Germania, Franța, Austria și Croația, în timp ce în Danemarca și în Marea Britanie (Irlanda de Nord) se folosește exclusiv evaluarea formativă, la ambele niveluri.

Evaluarea formativă este folosită mai frecvent în învățământul primar decât în cel secundar inferior. În câteva țări, care folosesc evaluarea sumativă în învățământul primar (vezi Figura 4.1), notele sunt acordate în primul an al respectivului nivel. Aceasta este situația în Grecia, Letonia, Ungaria, Polonia, Portugalia și Slovenia. Pe parcursul acestor ani, evaluarea formativă este folosită în mod obișnuit, ulterior fiind combinată cu evaluarea sumativă.

Așa cum s-a arătat deja, evaluarea sumativă tinde să folosească notele aplicabile tuturor celorlalte discipline din curriculum. Nu este neobișnuit ca școlile să dezvolte instrumente de evaluare specifice pentru educația fizică pentru a evalua rezultatele învățării la această disciplină, cât mai exact posibil. Astfel de instrumente sunt de obicei sub forma unei scale formată din lista activităților sportive, descrierea rezultatelor vizate ale învățării și așteptările cu privire la performanță, ca și notele corespunzătoare, pe care se bazează evaluarea.

Franța are un cadru național de referință pentru competențele pentru educația fizică la nivel primar, dar nu există scale de evaluare corespondente pentru activitățile fizice. Prin urmare, fiecare școală pregătește criterii de evaluare proprii, în funcție de activitățile sportive care sunt practicate în instituție.

Unele țări au creat scale centrale de evaluare, cu scopul de a oferi o evaluare standard pentru întregul sistem de educație fizică din țară, dar și pentru a permite compararea la nivel național a rezultatelor învățării.

Ch ap te r 4 : Ev a l ua re a e le v i l o r

33

Obiectivele predării și rezultatele învățării pentru educația fizică din Malta sunt definite pentru fiecare activitate fizică în parte, de exemplu, atletism, dans, condiție fizică și gimnastică. Fiecare obiectiv are zece niveluri de performanță, care sunt descrise și folosite pentru a evalua progresul elevilor la educația fizică.

În Suedia, cerințele de abilități pentru educația fizică sunt stabilite și descrise pentru finalizarea a două etape ale educației (la finalul anilor 6 și 9). Sunt definite nivelurile vizate de performanță și sunt indicate note (de la A la E) corespunzătoare acestor niveluri, pentru fiecare dintre etape.

În Marea Britanie (Anglia și Țara Galilor), curriculumul și documentele de coordonare conțin ‘descrieri ale nivelelor’ (de la 1 la 8) pe baza cărora se realizează evaluarea sumativă a performanțelor unui elev, de regulă la finalul unui ciclu cheie de învățământ. (finalul anilor 2 și 6). Descrierile dau posibilitatea ca evaluările să se realizeze în raport cu obiectivele de performanță și indică tipurile și gama de performanțe pe care un elev, care studiază la un anumit nivel, ar trebui să le demonstreze in mod obișnuit într-o perioadă de timp.

În câteva țări, scalele de evaluare sunt împărțite pentru o anumită activitate sportivă din curriculumul pentru educație fizică. Aceasta se aplică, de exemplu, în Slovenia și Islanda, unde înotul nu este evaluat la fel ca celelalte sporturi practicate în cadrul orelor de educație fizică pe parcursul învățământului obligatoriu.

Școlile din Slovenia monitorizează înotul copiilor de cel puțin două ori, prima dată în anul doi sau trei și, ulterior, în anul 6. Elevii sunt evaluați pe o scală în care sunt specificate nivelurile de performanță la înot, de la 0 la 8.

În Islanda, înotul este evaluat foarte precis pe tot parcursul învățământului obligatoriu (anii 1-10) prin testarea abilității, la finalul fiecărui an școlar, atunci când se presupune că elevii au dobândit anumite abilități.

În majoritatea țărilor elevii primesc un raport final la finalul fiecărui an, acesta conținând rezultatele la educație fizică, alături de celelalte discipline. Totuși, în Lituania, rapoartele anuale includ educația fizică numai la nivelul învățământului primar, în timp ce în Estonia și în Cipru este inclusă numai la nivelul învățământului secundar inferior. În câteva țări, evaluarea finală la educație fizică nu este inclusă în rapoartele anuale, ci într-un certificat de performanță acordat elevilor la finalul învățământului secundar inferior. Acesta este cazul, de exemplu, în Franța, Finlanda și Islanda.

Testarea națională la educație fizică în Europa este foarte rară. Totuși, aceasta a fost aleasă ca disciplină pentru examinarea națională la finalul învățământului secundar inferior, în Slovenia, în anul 2009.

35

CAPITOLUL 5: PROFESORII

Profesorii joacă un rol cheie în traducerea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului în practică efectivă la şcoală. Capitolul 2 a conturat activităţile fizice menţionate în curriculumul central, iar Capitolul 4 a prezentat modul în care pot fi evaluate realizările elevilor la educaţie fizică. Totuşi, este de aşteptat ca profesorii care predau această disciplină să poată nu numai practica şi organiza activităţile de educaţie fizică şi sport, ci să aibă şi abilităţile necesare pentru a promova un mod de viaţă sănătos, de a spori motivaţia tinerilor pentru exerciţiul fizic şi de a-i implica in diferite sporturi. Pentru a face asta, ei trebuie să beneficieze de educaţie iniţială adecvată şi dezvoltare profesională continuă (DPC), ambele fiind analizate în acest capitol.

Prima secţiune a capitolului examinează dacă profesorii generalişti sau cei de specialitate sunt cei care predau educaţia fizică și sportul la nivelurile primar şi secundar inferior. A doua secţiune se concentrează pe calificările necesare pentru profesorii specialişti. Secţiunea a treia acoperă oportunităţile de DPC concepute pentru profesorii de educație fizică. Sunt analizate, de asemenea, obiectivele, conţinutul şi furnizorii de CPD.

5.1. Gradul de specializare a profesorilor Depinde de nivelul de învăţământ dacă orele de educaţie fizică sunt în sarcina profesorilor generalişti sau a celor specialişti. La nivelul primar, există trei posibilităţi: educaţia fizică este predată de profesori generalişti, de specialişti sau de profesori care aparţin ambelor categorii, în funcţie de autonomia şcolii şi de resursele de personal. La nivel secundar inferior, profesorii de educaţie fizică sunt de obicei specialişti în această disciplină (vezi Figura 5.1).

În câteva ţări, numai profesorii specialişti care au fost formaţi în domeniul educaţiei fizice au dreptul de a preda această disciplină la nivel primar. Aşa se întâmplă în Belgia (Comunităţile franceză şi flamandă), Bulgaria, Grecia, Spania, Letonia, Polonia (anii 4-6), Portugalia (anii 5 şi 6), România şi Turcia.

În alte ţări, educaţia fizică este predată de generalişti calificaţi din punct de vedere formal să predea toate (sau aproape toate) disciplinele din curriculum, inclusiv educaţia fizică. De exemplu, aceasta se aplică în Germania, Irlanda, Franţa, Italia şi Polonia (anii 1-3), Portugalia (anii 1-4) şi Slovenia (anii 1-3). Totuşi, în ţările în care profesorii generalişti predau educaţia fizică la nivel primar, ei pot fi asistaţi de un antrenor sportiv sau consilier angajat de către şcoală, aşa cum se întâmplă în Germania; Franţa şi Irlanda sau de un profesor de specialitate, ca în Slovenia. Malta raportează o situaţie în care fiecare oră este predată de ambele categorii de profesori: un specialist, care este responsabil pentru o lecţie pe săptămână, în timp ce un profesor generalist este responsabil pentru celelalte lecţii rămase. Antrenori externi organizează, de asemenea, sesiuni cu elevii din învăţământul primar.

În câteva ţări, școlile pot decide dacă educația fizică la nivel primar va fi predată de un profesor generalist calificat să predea această disciplină sau de către un specialist. Astfel de decizii depind în principal de disponibilitatea şi distribuţia resurselor de personal în fiecare şcoală. De exemplu, în Belgia (Comunitatea germană) şi în Marea Britanie (Scoţia), profesorii generalişti sunt calificaţi din punct de vedere formal să predea educaţia fizică, dar pot fi angajaţi şi profesori specialişti. În ambele, proporţia profesorilor specialişti care predau această disciplină este de aproximativ 50 %. În alte ţări, structura instituţională unică în învăţământul primar şi în cel secundar inferior permite profesorilor specialişti să predea educaţia fizică la ambele niveluri, în cadrul aceleiaşi şcoli. Aceasta se aplică în Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Ungaria, Slovenia (în anii 4-6), Slovacia, Suedia, Islanda şi Norvegia.


36

În câteva ţări, în care profesorii specialişti predau educaţia fizică la nivel primar, profesorii generalişti pot să predea numai în situaţii excepţionale, cum ar fi numărul insuficient de profesori specialişti. Aceasta este situaţia în Belgia (Comunitatea franceză), Grecia şi România. În România, unde în zonele rurale tind să apară insuficienţe de personal în mediul, proporția profesorilor generalişti care predau educaţia fizică la nivel primar este estimată la 15 %.

În ceea ce priveşte nivelul secundar inferior, profesorii de educaţie fizică sunt de obicei specialişti. Numai în Danemarca, Islanda şi Norvegia, şcolile se bucură de autonomie în angajarea profesorilor generalişti sau specialişti la acest nivel. Patru ţări raportează situaţii mai neobişnuite. În primul rând, în anii 5 şi 6, în Bulgaria şi în Ungaria, profesorii generalişti pot preda educaţia fizică dacă au calificări suplimentare, care să le dea acest drept. În Bulgaria, acest lucru nu este obişnuit, în condiţiile în care proporţia profesorilor generalişti în această poziţie, la nivel secundar inferior, este de aproximativ 20 %. În al doilea rând, în cazul în care există un număr insuficient de profesori specialişti în educaţie fizică, în Republica Cehă profesorii specializaţi în alte discipline pot să o predea la nivel secundar inferior, dar numai în caz excepţional şi temporar. În cele din urmă, deşi în Irlanda este recomandat ca profesorii specialişti să predea educaţia fizică, în practică, profesorii generalişti care au un interes particular pentru aceasta sau calificarea de antrenor pentru un anumit sport, sunt uneori detaşaţi pentru a preda educație fizică. Această situație se aplică la aproximativ o treime dintre profesorii de la acest nivel.

Figura 5.1: Recomandări privind specializarea necesară pentru predarea educaţiei fizice în învăţământul primar (ISCED 1) şi în cel secundar inferior (ISCED 2), 2011/12


Profesori generalişti

Profesori specialişti

Autonomie şcolară

Informaţia nu este disponibilă

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Profesor generalist: Un profesor care este calificat să predea toate (sau aproape toate) disciplinele din curriculum, inclusiv educație fizică. Aceşti profesori pot preda educaţie fizică, indiferent dacă au sau nu o formare în acest domeniu. Profesor specialist: Un profesor calificat pentru a preda una sau două discipline diferite. Pentru un profesor specialist în educaţie fizică aceasta include numai educaţia fizică sau educaţie fizică şi o altă disciplină.

Note specifice de ţară Estonia: Profesorii generalişti sunt calificaţi să predea educaţia fizică în anii 1-4 din învăţământul primar. Finlanda: Profesorii generalişti sunt calificaţi să predea educaţia fizică în anii 1-6 din învăţământul primar.

Ca p i t o l u l 5 : Pro f eso r i i

37

5.2. Formarea iniţială şi calificările profesorilor specialişti În majoritatea ţărilor în care profesorii specialişti predau educaţia fizică la nivel primar, calificarea minimă necesară este diploma de licenţă. Pentru cei care lucrează în învăţământul secundar inferior, în peste jumătate din ţări, formarea iniţială a profesorilor se încheie, de asemenea, cu acest tip de calificare. În 15 ţări, profesorii specialişti de educaţie fizică din învăţământul secundar inferior au diplomă de Master (vezi Figura 5.2). În majoritatea ţărilor, diploma necesară pentru profesorii specialişti este cea cu specializare în educaţie fizică şi sport. Diplomele din Suedia şi Islanda se concentrează şi pe ştiinţele sănătăţii.

Figura 5.2: Nivelul formării iniţiale a profesorilor specialişti în educaţie fizică în învăţământul primar (ISCED 1) şi în cel secundar inferior (ISCED 2), 2011/12


Diplomă de licenţă Informaţia nu este disponibilă

Diplomă de master Nu este aplicabil (nu sunt profesori specialişti la

acest nivel) Source: Eurydice.

Note specifice de ţară Austria: Calificarea solicitată pentru profesorii de educaţie fizică la Hauptschule este diploma de licenţă, în timp ce pentru Allgemeinbildende Höhere Schule (AHS) este necesară diploma de master. Liechtenstein: Formarea profesorilor se efectuează în străinătate.

5.3. Dezvoltarea profesională continuă Ţările europene oferă profesorilor, în mod sistematic, oportunităţi pentru dezvoltarea profesională continuă (DPC). În unele dintre acestea, DPC reprezintă o condiţie de serviciu obligatorie pentru toţi profesorii din învăţământul primar şi secundar inferior, inclusiv pentru cei care predau educaţie fizică.

În majoritatea cazurilor, ţările au strategii generale care includ programe sau cursuri pentru DPC concepute pentru toţi profesorii. În câteva ţări, sunt disponibile diferite forme de DPC axate pe educaţie fizică pentru profesorii specialişti, dar şi pentru cei generalişti care doresc să îşi îmbunătăţească competenţele pentru această disciplină. Organizarea cursurilor şi furnizorii acestora diferă de la o ţară la alta. Cursurile pentru DPC diferă din punct de vedere al duratei, obiectivelor şi conţinutului. În unele ţări, furnizarea cursurilor este în întregime descentralizată şi nu există informaţii disponibile.

Mai multe ţări raportează existenţa unor activităţi de DPC care se adresează în mod specific profesorilor de educaţie fizică. Scopul acestora este de a îmbunătăţi calitatea proceselor de predare şi învăţare, actualizarea competențelor profesorilor, cărora li se prezintă noile tehnici şi evoluţiile metodologiei de predare a educaţiei fizice în şcoală. Aceste activităţi includ, de asemenea, strategii pentru a motiva elevii să se implice activ în sport.


38

Cipru şi Turcia oferă periodic DPC obligatorie pentru profesorii de educaţie fizică. În Cipru, sunt organizate de două ori pe an seminarii naţionale şi cursuri DPC pentru profesori, alături de un program de DPC anual, cu o durată de două zile, între semestrele şcolare. În Turcia, cursurile pentru DPC sunt în general organizate la începutul fiecărui semestru.

În ţările europene, DPC în domeniul educaţiei fizice la şcoală acoperă o varietate de subiecte, inclusiv diferite activităţi fizice, aspecte metodologice şi instrucţiuni de siguranţă. Printre ele se numără şi următoarele:

• ‘Mişcare, postură, dans în învăţământul primar’, în Belgia (Comunitatea germană);

• ‘Gimnastică în învăţământul secundar, în Belgia (Comunitatea germană);

• ‘Cursuri pentru instructorii de schi alpin’, în Republica Cehă şi Slovacia;

• ‘Introducere în metodele de evaluare a educaţiei fizice’, în Liechtenstein;

• ’Dezvoltarea abilităţilor de coordonare ale elevilor din învăţământul primar’, în Slovacia;

• ‘Formare introductivă pentru noile echipamente şi folosirea în siguranţă a acestora‘, de exemplu pentru escaladă, în Liechtenstein;

• ‘Prevenirea accidentelor în procesul educaţional al educaţiei fizice şi sportului’, în Slovacia.

În unele ţări, programele naţionale de DPC sunt, de asemenea, legate de implementarea unui nou curriculum sau de adoptarea unor noi programe educaţionale. Ele sunt menite să sprijine profesorii în realizarea anumitor sarcini legate de aceste schimbări. Aceasta se aplică noului curriculum din Estonia, Cipru şi Malta care a fost implementat treptat din anul şcolar 2011/12.

Un nou curriculum pentru învăţământul primar şi cel secundar inferior a fost introdus şi implementat treptat în Estonia din 2011/12. DPC legată de acest curriculum a fost concepută pentru toţi profesorii. Profesorilor de educaţie fizică li se oferă cursuri de DPC dezvoltate de Asociaţia estoniană pentru educaţie fizică.

În Cipru, un nou curriculum pentru educaţie fizică a fost implementat progresiv din 2011/12. În consecinţă, inspectorii şi consilierii de educaţie fizică au vizitat şcolile şi au oferit sprijin profesorilor. În acelaşi timp, au fost produse materiale de sprijin, care au fost publicate pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Culturii.

În Lituania, un program general de educaţie pentru sănătate a fost aprobat în 2012. Implementarea acestui program implică îmbunătăţirea calificărilor profesorilor de educaţie fizică.

În Malta, un nou curriculum de educaţie fizică pentru învăţământul secundar inferior a fost introdus treptat din 2011/12. Profesorii de educaţie fizică participă la cursuri de DPC, legate de acesta, cu o durată totală de 24 de ore.

Necesarul de DPC pentru profesorii de educaţie fizică poate fi analizat nu numai la nivel naţional, dar şi regional sau local, aşa cum se întâmplă în Lituania sau chiar în cadrul şcolilor, ca în Germania, Malta, Slovacia, Suedia, Marea Britanie (Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord) şi Liechtenstein. Cursurile şi programele pot fi concepute în concordanță cu circumstanţele specifice care derivă, de exemplu, din planul de dezvoltare a personalului, cerinţe profesionale standard legate de calificările de predare sau anumite nevoi ale personalului. În anumite Länder din Germania, cursurile de DPC reprezintă responsabilitatea consilierilor speciali pentru educaţie fizică, angajaţi de instituţiile şcolare pentru a-i forma pe profesori. În Malta, toţi profesorii specialişti de educaţie fizică beneficiază de DPC cu durata de 90 de minute, organizată săptămânal în şcoală. Profesorii specialişti sunt, la rândul lor, responsabili pentru transmiterea către profesorii generalişti a conceptelor legate de educaţie fizică.

Programele şi proiectele la scară largă aflate în derulare în anumite ţări (vezi Capitolul 1) sunt destinate îmbunătăţirii calităţii educaţiei fizice din cadrul acestora şi sporirii cunoştinţelor şi competenţelor profesorilor din acest domeniu. Ele prevăd schimburi de profesori, (în Republica Cehă), oferă o varietate

Ca p i t o l u l 5 : Pro f eso r i i

39

de cursuri despre educaţie fizică şi sport la şcoală (în Irlanda) sau oferă îndrumare şi standarde pentru DPC (în Marea Britanie – Ţara Galilor).

În Republica Cehă, sunt organizate întâlniri periodice pentru profesorii de educaţie fizică din învăţământul primar şi cel secundar inferior, de către Facultatea de cultură fizică din cadrul Universităţii Palacký din Olomouc şi de către Facultatea de educaţie fizică şi sport a Universităţii Carol din Praga. Aproximativ 300 de participanţi se reunesc într-un anumit oraş. Programele acestor întâlniri includ noile tendinţe în sport şi teoria şi practica educaţiei fizice.

Din 2010 în Irlanda, este oferit sprijin pentru educaţia fizică printr-un program naţional unic, care acoperă învăţământul primar şi pe cel secundar inferior. Serviciul pentru Formarea Profesională a Profesorilor (PDST) creează o reţea naţională de centre ale profesorilor în scopul DPC. Aceste centre sunt concepute pentru a forma baza comunităţilor profesionale de învăţare, care se axează pe educaţia fizică. În plus, profesorilor din învăţământul primar le-au fost oferite cursuri despre relaţiile dintre educaţia fizică şi alfabetizare/calcul matematic. Profesorii din învăţământul secundar inferior au avut oportunitatea de a urma cursuri de TIC în educaţia fizică, alfabetizare motrică şi aspecte pedagogice, cum ar fi 'implicarea unui participant reticent'.

În Slovenia, proiectul ’formarea lucrătorilor profesionişti în sport 2011-14’ este sprijinit financiar prin Fondul Social European. Scopul acestuia este de a promova ocuparea forţei de muncă şi asigurarea faptului că personalul implicat în sport este mai mobil şi beneficiază de DPC. Participanţilor li se oferă oportunitatea de a participa la DPC şi la alte programe de înaltă calitate, ulterior obţinând o licenţă în domenii cum ar fi turismul sportiv, educaţie fizică extracurriculară pentru copii şi tineri, sport pentru persoanele cu dizabilităţi, competiţii sportive şi managementul infrastructurii sportive, etc.

În Marea Britanie (Ţara Galilor), în 2001, grupul de lucru pentru educaţie fizică şi sport şcolar a recomandat identificarea ariilor prioritare pentru dezvoltarea profesorilor în domeniul educaţiei fizice şi luarea măsurilor necesare pentru acoperirea lacunelor din oferta educaţională. Au fost dezvoltate o varietate de cursuri însoţite de resurse de înaltă calitate. În plus, a fost elaborat un document ‘CPD-PE şi codul de practică’, pentru a clarifica aşteptările profesorilor şi ale furnizorilor de educaţie fizică (supraveghetori pe parcursul mesei de prânz, asistenţi etc.) în legătură cu oportunităţile pentru DPC. Documentul stabileşte activităţile standard pentru DPC, oferind sprijin pentru o ofertă de înaltă calitate în întreaga Ţara Galilor. Codul face parte din proiectul pentru educaţie fizică şi sport şcolar (vezi Anexa 1), care este finanţat de Guvernul Ţării Galilor. Oportunităţile pentru DPC reprezintă o parte esenţială a acestui proiect.

Unele ţări, inclusiv Letonia (vezi Secţiunea 2.2), Lituania, Suedia, Slovenia (vezi Secţiunea 2.2), Marea Britanie (Scoţia) şi Norvegia au elaborat strategii care cuprind activităţi pentru DPC în domeniul educaţiei fizice, care se adresează nu numai profesorilor specialişti, dar şi celor generalişti şi profesorilor care predau alte discipline şi doresc să îşi îmbunătățească abilităţile şi cunoştinţele în acest domeniu. Astfel de cursuri pentru DPC au o mare importanţă, întrucât îi ajută pe participanţi să adopte o abordare cros-curriculară asupra educaţiei fizice şi să includă activităţile de educaţie fizică în orele lor, pe parcursul întregii zi de şcoală.

În Suedia, programul de ’stimulare a profesorilor’ are ca scop oferirea de oportunităţi pentru DPC profesorilor cărora le lipsesc calificările formale pentru disciplinele pe care le predau deja ca parte a responsabilităţilor lor. În ceea ce priveşte educaţia fizică, această iniţiativă oferă câteva cursuri destinate special pentru profesorii generalişti, responsabili cu educaţia fizică în învăţământul primar.

În Norvegia, strategia naţională ’competență pentru calitate’ are ca obiectiv încurajarea profesorilor pentru a-şi îmbunătăţi competenţele de predare într-o varietate de discipline, printre care şi educaţia fizică. Programul de DPC ’PE 1’ este destinat profesorilor care nu sunt specializaţi în educaţie fizică, în vederea dobândirii de cunoştinţe despre obiective, conţinut, organizare şi evaluare la această disciplină. În plus, profesorii sunt formaţi să considere activitatea fizică drept parte a vieţii şcolare de zi cu zi şi educaţia fizică într-o perspectivă interdisciplinară. Programul ’PE 2’ este destinat profesorilor care au o calificare în educaţie fizică şi este construit pe ’PE 1’. Costurile programului sunt suportate de către guvern, municipalitate şi de către profesorii implicaţi.

Furnizorii de cursuri sau programe pentru DPC în domeniul educaţiei fizice diferă. În mai multe ţări, instituțiile de învăţământ superior sunt principalii organizatori ai unor astfel de cursuri, aşa cum se întâmplă în Bulgaria, Republica Cehă, Austria, Finlanda şi Slovenia. Ţări precum Republica Cehă şi România se pot baza, de asemenea, pe centrele pentru DPC şi formarea profesorilor la locul de muncă, în timp ce asociaţiile profesorilor de educaţie fizică reprezintă o sursă de furnizori, de exemplu în Belgia (Comunitatea flamandă), care se bazează în acest scop şi pe reţelele şcolare, Portugalia şi Slovenia.


40

Unele dintre aceste organisme publică materiale de sprijin pentru profesorii de educaţie fizică. De exemplu, asociaţia profesorilor de educaţie fizică din Portugalia pregăteşte materiale educaţionale care promovează interesul ştiinţific şi educaţional pentru educaţia fizică. În Germania şi Malta, cursurile pentru DPC se desfăşoară în cadrul şcolilor, iar în anumite Länder, sunt oferite de consilieri sau profesori de educaţie fizică, aşa cum s-a menţionat anterior.

41

CAPITOLUL 6: ACTIVITĂŢI FIZICE ŞI SPORTIVE EXTRACURRICULARE

Pe lângă desemnarea educaţiei fizice ca disciplină obligatorie în curriculumul şcolar, ţările europene încearcă în diferite moduri să încurajeze tinerii pentru a fi activi din punct de vedere fizic şi în afara programului obişnuit de şcoală. Acestora li se oferă oportunități pentru a considera activitatea fizică şi sportul ca fiind atractive şi accesibile, astfel încât să fie mai motivaţi să se bucure de acestea, în număr cât mai mare. Aici, activităţile extracurriculare sunt cele concepute pentru tinerii de vârstă şcolară, acestea desfăşurându-se în afara timpului dedicat în mod normal curriculumului şcolar (vezi Capitolul 2).

Activităţile extracurriculare urmăresc aceleaşi rezultate, ca şi cele specificate în obiectivele naţionale pentru educaţia fizică în şcoală. În comparaţie cu prevederile obligatorii pentru această disciplină, scopul lor principal este extinderea sau completarea activităţilor specificate în curriculumul central.

Aceste activităţi consolidează, în mod normal, munca de echipă, comunicarea, cooperarea şi legăturile dintre şcoli şi comunitate în sens larg. Ele sunt, de asemenea, considerate ca adecvate în rezolvarea problemelor legate de violenţă şi agresiune în şcoală, şi, mai general, în susținerea valorilor universale de egalitate şi pace.

Prima secțiune a acestui capitol examinează modul în care este organizată furnizarea de activităţi fizice extracurriculare şi care sunt actorii implicaţi. A doua secţiune acoperă principalele grupuri ţintă şi tipurile de activităţi oferite.

6.1. Autorităţile şi alte organisme implicate în furnizare Furnizarea activităţilor extracurriculare este menţionată de aproape toate ţările respondente. Aceste activităţi sunt organizate şi sprijinite la iniţiativa autorităţilor naţionale, regionale şi locale sau a şcolilor însele. În unele ţări, există o bază legală care oferă cadrul general pentru aceste activităţi.

În Bulgaria, este adoptat anual calendarul naţional sportiv al ministerului, care cuprinde informaţii asupra tuturor tipurilor de activităţi extracurriculare planificate pentru anul şcolar.

În Cipru, furnizarea activităţilor fizice extracurriculare în şcoală este reglementată prin lege.

În Portugalia, programul de activităţi pentru îmbogăţirea curriculumului, adoptat prin lege, permite şcolilor primare (clasele 1-4) să ofere diferite activităţi extracurriculare, care completează educaţia fizică obligatorie.

Conform legii, în Slovenia, curriculumul naţional pentru educaţie fizică stipulează că şcolile la nivel primar şi secundar inferior trebuie să ofere activităţi fizice extracurriculare şi programe sportive suplimentare, în afara activităţilor curriculare.

În mai multe ţări, ministerele realizează acorduri cu alte autorităţi publice la diferite niveluri şi oferă bugetul pentru activităţile extracurriculare. Foarte des, aceste autorităţi iniţiază, organizează şi sprijină financiar competiţiile şi evenimentele sportive naţionale, regionale şi locale.


42

Iniţiativa Deporte en edad escolar (‘sportul la vârsta şcolară’) din Spania este organizată de Consiliul Sportiv Superior, în colaborare cu Comunităţile Autonome şi are ca scop promovarea activităţilor extracurriculare în şcoli, cluburi, asociaţii şi alte organism. Sunt implicaţi atleţi de vârstă şcolară, prin intermediul campionatelor naţionale şi prin acordarea de distincţii sportive şi granturi, făcându-se eforturi pentru încurajarea promotorilor şcolari ai activităţii fizice şi sportului.

În Franţa, schiul în regiunea Alpilor sau navigarea în regiunea Atlanticului nu este uşor de realizat ca parte a orelor săptămânale de educaţie fizică în şcoală. De aceea, profesorii au adeseori oportunitatea de a organiza aceste activităţi în zile consecutive şi beneficiază de sprijin financiar, în principal din partea regiunilor. Diferite forme de sprijin includ echipamentul, transportul şi cazarea.

În Austria a fost semnat un acord între Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sportului. Competiţii sportive naţionale, regionale şi locale sunt organizate pentru aproape 30 de discipline sportive.

Şcolile din Slovacia pot înfiinţa grupuri de interese în scop sportiv. Şcolarii primesc tichete educaţionale din partea ministerului, care pot fi folosite pentru a sprijini financiar activităţile fizice ale acestor grupuri.

În Marea Britanie (Scoţia), Guvernul scoţian investeşte în programul ’Școli active’, care este desfășurat de sportscotland, o agenţie naţională pentru sport, în parteneriat cu autorităţile locale. Scopul programului este sporirea oportunităţilor de implicare a copiilor în activităţi fizice şi sport şi dezvoltarea legăturilor între şcoli, cluburi sportive şi comunitatea sportivă locală.

În Croaţia, a fost înfiinţată prin lege Asociaţia Croată a Sportului Şcolar, un organism naţional pentru promovarea şi organizarea diferitelor activităţi sportive în şcoală. Aceasta organizează campionate naţionale anuale, care sunt de obicei precedate de competiţii locale şi regionale organizate de societăţile sportive şcolare şi de asociaţiile sportive judeţene – organisme la un nivel mai mic, finanţate de către autorităţile locale şi regionale.

În afara autorităților publice, și alți actori implicați în domeniul sportului, precum comitetele olimpice, federațiile sportive, asociațiile și fundațiile, inițiază și contribuie la furnizarea de activități extracurriculare. Acestea cooperează, în mod inevitabil cu școlile la organizare și implementare.

În Letonia, activitățile extracurriculare sunt organizate în cooperare cu organisme precum Federația letonă a sportului școlar, ca și cu autoritățile locale.

Consiliul sportiv din Malta oferă activități extracurriculare atât în timpul, cât și în afara orelor de școală. Aceasta lucrează alături de cluburile sportive pentru promovarea unei formări de calitate pentru toți copiii din școală. Federațiile sportive organizează activități pentru tinerii sportivi după orele de școală și la sfârșit de săptămână.

Competițiile sportive școlare din Slovenia reunesc elevi, profesori, părinți și școli, alături de persoanele responsabile de sport la nivel local, precum și asociații și organizații sportive.

În plus față de diferitele inițiativele care pornesc de sus în jos, școlile iau deseori inițiativa de a propune, organiza și susține financiar activități extracurriculare, caz în care sunt ajutate de către elevi, părinți și voluntari. Furnizarea activităților extracurriculare poate include, de exemplu, proiecte educaționale și planuri de acțiune ale profesorilor sau școlilor. Aceste proiecte pot să acopere mai eficient nevoile și interesele individuale ale tinerilor din școală și să reflecte situațiile geografice, financiare sau de altă natură, cu care se confruntă școlile. În multe țări, cluburile sportive școlare sunt înființate pentru acest scop. Ele joacă un rol important în organizarea activităților extracurriculare și oferă o gamă variată de discipline sportive, în funcție de resursele financiare, materiale, tehnice și umane pe care le au, precum și de interesele și abilitățile tinerilor în cauză.

Ca p i t o l u l 6 : Ac t i v i tă ț i f i z i c e ș i spo r t i ve ex t rac u r r i cu l a r e

43

Asociația Cluburilor sportive școlare din Republica Cehă organizează în școli cursuri speciale de educație fizică și competiții sportive, care pornesc de la nivel interșcolar și ajung la nivel național. Asociația oferă posibilitatea celor mai buni elevi să ia parte la competiții internaționale.

În Estonia, începând din anul 1981 este organizată anual, la Gimnaziul german din Talinn, o competiție de gimnastică, cu durata de două zile. Toți elevii din anii 2-4 concurează împreună, iar cei din anii 5-12 concurează individual sau pe echipe. Competitorii sunt aleși chiar de către elevi, arbitrii sunt părinți sau foști elevi. Competiția este transmisă la televiziunea națională.

În Ungaria, o școală care are cel puțin patru ani de învățământ trebuie să asigure funcționarea unui club sportiv.

6.2. Principalele grupuri țintă Activitățile extracurriculare, de obicei, se adresează elevilor în general. Cu toate acestea, o parte a ofertei este concentrată pe anumite grupuri de elevi, cu regim special, permițându-le acestora să efectueze activități fizice în școlile care oferă învățământ general de masă.

C o p i i c u d i z a b i l i t ă ț i s a u c e r i n ț e e d u c a ț i o n a l e s p e c i a l e

În timp ce toate țările sunt preocupate de dezvoltarea educației fizice pentru tineri, unele dintre ele se concentrează pe anumite grupuri și concep activități fizice sau programe întregi pentru acestea. Primul grup cuprinde copii cu dizabilități sau cu cerințe educaționale speciale.

Câteva țări implementează programe sportive care se concentrează în mod special asupra unor astfel de copii, pentru a îmbunătăți înțelegerea nevoilor acestora, astfel încât să fie pe deplin acceptați de către societate.

În Belgia (Comunitatea flamandă), Fundația flamandă pentru sportul școlar oferă o gamă largă de activități extracurriculare (de exemplu, antrenamente suplimentare în după-amiezile de miercuri, competiții și evenimente sportive), inclusiv activități pentru școlarii cu cerințe educaționale speciale.

Grecia implementează programe care sprijină participarea activă a copiilor cu cerințe speciale la evenimentele sportive. Programele au ca scop schimbarea percepțiilor sociale asupra dizabilității și oferirea de sprijin pentru diversitate.

Spania a lansat un program pentru activități sportive organizate, care acordă o atenție special diversității și integrării copiilor, indiferent de natura dificultăților acestora. Programul are de asemenea ca obiectiv integrare fetelor, a imigranților și a copiilor cu dizabilități.

T i n e r i a t l e ț i t a l e n t a ț i

Cel de al doilea grup țintă pentru care se concep programe speciale cuprinde tineri sportivi de performanță care țintesc către o carieră sportivă și care doresc să aloce un timp suplimentar activităților fizice preferate. În același timp, ei doresc, în mod normal, să progreseze temeinic din punct de vedere educațional, și trebuie să pună în acord antrenamentele sportive cu cerințele pe care le au la școală. În general, tinerii sportivi excepționali au posibilitatea de a urma școli sportive speciale în țările europene. Totuși, școlile generale de masă, își pot adapta curriculumul și orarul pentru a stimula perspectivele de carieră sportivă ale acestor elevi, în timp ce încă studiază.

Câteva țări subliniază reglementările speciale pentru tinerii sportivi talentați pentru ca aceștia să practice sportul preferat la nivel înalt în școlile de masă.

În Danemarca, școlile pot aplica pentru un profil de sprijin pentru sport. Astfel de 'școli de profil', oferă elevilor patru lecții suplimentare corespunzătoare vârstei elevilor, de două ori pe săptămână. Acest profil este obținut în cooperare cu Team Danmark.


44

În Liechtenstein, proiectul ‘Școala sportivă Liechtenstein’ a început la școala de masă de nivel secundar din Schaan (nivelurile ISCED 2 și 3). Aceasta oferă condiții speciale elevilor care tind către o carieră în competițiile sportive, prin organizarea unor zile de școală adaptate, în care pot beneficia de antrenamente periodice supravegheate de către un antrenor de club, de două ori pe zi.

Unele țări au reglementări speciale pentru tinerii sportivi talentați, care implică părinții, școala sau autoritățile publice, astfel încât să pună în acord cerințele școlii de masă cu antrenamentele și competițiile sportive.

Belgia (Comunitatea franceză) pregătește o listă a activităților sportive și a grupelor de vârstă, iar o comisie specială alcătuiește o lista de tineri care sunt recunoscuți ca sportivi de înalt nivel. Guvernul confirmă listele propuse de către comisie și, de cel puțin două ori pe an, determină durata acestei recunoașteri (pe o perioadă de maximum doi ani).

Conform legii din Slovenia, elevii care sunt viitori sportivi pot dobândi un statut special. Școala și părinții lor semnează un acord în care sunt definite ajustări la activitatea școlară (în ceea ce privește evaluarea și prezența etc.). Școlile primare (nivelurile ISCED 1 și 2) trebuie să aibă reguli care includ detalii privind procedura pentru abținerea acestui statut special.

6.3. Principalele tipuri de activități Diferitele tipuri de activități extracurriculare oferite elevilor pot fi grupate în trei categorii principale

• competiții și alte evenimente;

• activități legate de sănătate;

• măsuri pentru ‘ziua activă a școlii‘.

C o m p e t i ț i i ș i a l t e e v e n i m e n t e

Evenimente sportive care cuprind o varietate de discipline sunt deseori organizate de către școli și alte organisme sportive și includ Olimpiade sau zile Olimpice, festivaluri sau campionate sportive. Grecia a accentuat recenta trecere de la competiție la un stil mai participativ al campionatelor școlare.

Participarea la astfel de evenimente este deseori posibilă în primii ani de învățământ primar. În general, competițiile progresează de la etapele școlare, locale sau regionale la nivelul final, național, iar uneori, cei mai buni tineri sportivi iau parte la evenimente internaționale. Pregătirea acestor competiții implică mai multe sesiuni variate de antrenament și solicită motivație pe termen lung și bucuria de a participa activ la sport. Competițiile pot fi finanțate din resurse publice sau de către sponsori privați (sau ambele). Activitățile de voluntariat contribuie de asemenea la organizarea acestora. Competițiile din unele țări se bazează pe tradiții străvechi sau sunt considerate evenimente naționale sau internaționale importante, cu ceremonii de deschidere și închidere de tip olimpic.

Într-adevăr, spiritul olimpic a inspirat deseori, deopotrivă participanții și organizatorii unor astfel de evenimente.

Cipru a înființat un program Olimpic care are ca scop să îi inspire pe elevi să participe la cât mai multe sporturi posibil și să evidențieze impactul pozitiv al sportului și al participării la acesta, ca un angajament pe tot parcursul vieții. Programul educațional olimpic promovează valorile și idealurile olimpice.

Ca p i t o l u l 6 : Ac t i v i tă ț i f i z i c e ș i spo r t i ve ex t rac u r r i cu l a r e

45

În Germania, Fundația germană a sportului școlar și Länder finanțează Jugend trainiert für Olympia (Antrenamentul tinerilor pentru Jocurile Olimpice), în care echipele școlare concurează în 17 discipline Olimpice, la nivel local și regional. Competiția finală la nivel național este finanțată de către guvernul federal. Unul dintre principalele obiective ale competiției este de a sprijini sportul, în afara învățământului obligatoriu.

Ambele gazde recente ale Jocurilor Olimpice (Grecia și Marea Britanie) au întreprins acțiuni special legate de Jocurile Olimpice de vară din anul 2004 și din anul 2012.

Grecia a implementat un program de vizite educaționale la locurile de desfășurare ale Jocurilor Olimpice din 2004. Elevii pot de asemenea efectua diferite activități fizice pe terenurile olimpice.

În perioada premergătoare Jocurilor Olimpice, Marea Britanie (Anglia) a introdus Jocurile școlare pentru a motiva și inspira milioane de tineri din întreaga țară pentru a lua parte la mai multe competiții sportive școlare. Jocurile continuă și după vara anului 2012.

A c t i v i t ă ț i l e g a t e d e s ă n ă t a t e Anumite programe și proiecte pentru promovarea și îmbunătățirea sănătății sunt, de asemenea, concepute pentru școli și implică, în principal, (deși nu în exclusivitate) activități extracurriculare. În timp ce unele dintre acestea sunt axate pe anumite aspecte, altele vizează aspecte mai generale despre sănătate și obiceiuri sănătoase ce pot fi formate în viața de zi cu zi.

Cipru a lansat un program de implementare a activităților fizice pentru îmbunătățirea sănătății copiilor și tinerilor. Principalele obiective sunt creșterea numărului celor implicați în activitatea fizică și a timpului total care îi este dedicat, atât în cadrul școlii, cât și în afara acesteia. Se pune un accent deosebit pe îmbunătățirea capacității cardio-respiratorii a celor cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani (nivelul ISCED 2).

Principalul scop al școlilor, la nivelul ISCED 1 în Programul Pessoa din Portugalia este promovarea unui comportament alimentar sănătos și creșterea activității fizice pentru prevenirea obezității prin intermediul unei metodologii speciale. Acțiunea include un program educațional despre sănătate și greutate pentru părinți, care este conceput pentru încurajarea alegerilor sănătoase în cadrul întregii familii.

Islanda a adoptat un proiect cunoscut ca ‘Școli care promovează sănătatea’. Toate persoanele din școală (inclusiv copii și profesori) sunt implicate în dezvoltarea politicii de promovare a sănătății, care încorporează elemente precum dieta și igiena dentară, mișcarea și siguranța, promovarea sănătății mentale și a unui stil de viață sănătos, în general.

M ă s u r i p e n t r u ‘ Z i u a a c t i v ă a ș c o l i i ’

Unele țări sunt interesate de extinderea implicării în activități fizice dincolo de prevederile din curriculumul pentru educația fizică, astfel încât acestea să fie parte a unei zile obișnuite de școală. În acest sens, respectivele activități, deși în sens strict sunt în afara curriculumului, fac totuși parte integrantă din ziua de școală și pot fi organizate în diferite momente din programul acesteia, cum ar fi pauzele sau chiar în drumul spre școală.

Multe școli din Danemarca practică ‘alergarea de dimineață’ înainte de începerea școlii. În plus, a fost dezvoltat și un concept numit ‘aleargă și citește’. Profesorii aleagă împreună cu copiii aproximativ 20 de minute și după aceea se așază și citesc pentru o perioadă aproape egală de timp. Exercițiul are ca scop creșterea concentrării copiilor.

În Cipru, Programul pilot ‘Pauze școlare active’ încurajează copiii să ia parte la activități fizice – non-competitive în special – în timpul pauzelor școlare. Principalul scop al acestuia este de a reduce violența și agresiunea.

În Austria, programul ‘Die 4 besten 5’ promovează cinci exerciții pe săptămână pe o perioadă de patru săptămâni. Ele pot fi efectuate în timpul orelor sau după acestea și au ca scop creșterea concentrării elevilor.

În Finlanda, un program cunoscut ca ‘Școlile finlandeze în mișcare’ coordonează modelele de acțiune existente sau pe cele noi pentru a face ziua de școală mai activă din punct de vedere fizic. Proiectul are ca obiectiv creșterea activității fizice pe parcursul zilelor de școală.

Școlile din Slovenia pot organiza pauze mai lungi dedicate activităților fizice. Copiii părăsesc clasa și iau parte la diferite activități pe terenul de sport al școlii în aer liber sau în sala de sport.

47

CAPITOLUL 7: REFORME PLANIFICATE

Aproximativ o treime din țările europene cuprinse în prezentul raport sunt în prezent angajate în reforme naționale sau dezbateri legate atât de sportul practicat în general în societate, cât și de educația fizică în școală. Acest capitol se axează pe reformele din următoarele patru domenii

• dezvoltarea strategiilor naționale și a inițiativelor la scară largă;

• reforma curriculum/ului central;

• educația profesorilor și dezvoltarea profesională continuă (DPC);

• îmbunătățirea echipamentului și a infrastructurii sportive.

În unele țări, reformele sunt cuprinzătoare și acoperă simultan mai multe aspecte ale educației fizice. În Ungaria, de exemplu, o nouă reformă vizează curriculumul central, DPC și echipamentul sportiv școlar. Finlanda planifică să crească timpul de predare dedicat educației fizice și să promoveze specializarea profesorilor în această disciplină.

7.1. Către noi strategii naționale și inițiative la scară largă Mai mult țări introduc și implementează în prezent noi strategii naționale pentru promovarea sportului și a educației fizice. În trei dintre ele, în care astfel de strategii naționale s-au încheiat recent (în 2010 în Slovenia și în 2012 în Letonia și în România), autoritățile centrale lucrează în prezent la urmărirea rezultatelor acestora și la dezvoltarea unor noi politici pentru promovarea educației fizice și a activității fizice.

În Danemarca, o nouă strategie a început să se desfășoare în anul 2012. Aceasta are ca scop să sporească învățarea, să îmbunătățească abilitățile sociale și personale și motivația, să promoveze incluziunea socială și să reducă agresiunile și părăsirea timpurie a școlii. Cu toate acestea, dezvoltarea conținutului acestuia și monitorizarea va continua până la implementarea sa efectivă, începând cu anul școlar 2013/14.

În Letonia, noi ghiduri pentru politica în domeniul sportului vor acoperi perioada 2013-2020 și se vor axa pe următoarele aspecte: sport pentru copii și tineri, sport pentru toți, sport de performanță, sport pentru persoanele cu dizabilități, supraveghere medicală și ocrotirea sănătății, infrastructură sportivă și finanțare. Strategia determină, de asemenea, rolul statului în îmbunătățirea facilităților pentru tinerii sportivi, în planificarea și utilizarea tuturor tipurilor de resurse în sport și în promovarea cercetării științifice în acest domeniu. Principalele grupuri țintă includ copiii și tinerii, practicanții sportului, specialiști în acest domeniu și sportivi.

Începând cu anul 2013, Austria lucrează la o nouă strategie pentru promovarea sănătății și a condiției fizice în toate tipurile de școli. Strategia va acoperi aspecte precum sănătatea fizică și psihologică a școlarilor, asistență medicală în școli și îmbunătățirea infrastructurii sportive. Una dintre preocupările centrale este reprezentată de îmbunătățirea condiției fizice a copiilor și a tinerilor prin includerea unor activități specifice în cadrul disciplinelor obișnuite, îmbunătățirea calității educației fizice și creșterea cooperării cu federațiile sportive.

România a lansat o nouă strategie pentru organizarea și dezvoltarea sistemului de educație fizică și sport pentru perioada 2012-20. Printre obiectivele principale ale strategiei se numără următoarele: să sporească educația, sănătăatea și socializarea cetățenilor, prin implicarea acestora în activități fizice și sportive; să îmbunătățească educația fizică în școală prin alocarea unui timp de predare adecvat; și să modernizeze și să îmbunătățească formarea profesorilor de educație fizică.

O inițiativă lansată recent în Cipru se axează în special pe încurajarea elevilor din învățământul secundar să se implice în activități sportive extracurriculare;

În lumina rezultatelor unor cercetări care arată o situație alarmantă a stării de sănătate a elevilor din Cipru, Ministerul Educației și Culturii, în colaborare cu Organizația Sportivă din Cipru, planifică prelungirea programului de activități fizice pentru elevi care se desfășoară după-amiaza în învățământul secundar. Vor fi înființate cluburi sportive în zece școli pilot, începând cu anul 2014, cu scopul de a încuraja mai mulți elevi să practice activități sportive, în vederea îmbunătățirii sănătății.

Edu ca ț i a f i z i c ă ș i sp o r t u l î n șco l i l e d i n Eu ro p a

48

7.2. Reforme ale curriculumului central Mai multe țări sunt angajate în prezent în reforme curriculare care sunt direct legate de diferite aspecte ale educației fizice în școală, precum obiectivele și conținutul acestei discipline, timpul de predare care îi este alocat și evaluarea progresului elevilor. În câteva țări, reformele acordă școlilor mai multă autonomie în organizarea propriului curriculum sportiv.

De exemplu, curriculumul revizuit din Cipru și din Marea Britanie (Anglia) a stabilit obiective mai precise, perspective și rezultate dezirabile ale învățării pentru educație fizică în școală.

În Cipru, noul curriculum pentru educație fizică la nivel primar a fost implementat treptat începând cu anul 2011/12. Documentul revizuit este clar și simplu. Conține obiective precise și indicatori clari de succes, iar o largă varietate de activități pentru copiii de toate vârstele îi ajută pe profesori să își planifice eficient munca.

În Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), curriculumul revizuit, care a fost supus consultării publice în luna februarie 2013 și va intra în vigoare în septembrie 2014, continuă să includă educația fizică drept disciplină obligatorie, cu perspectiva ca toți copiii să învețe să înoate. Curriculumul conține, de asemenea, un accent pe sportul competitiv. Cu toate acestea, se face propunerea de scurtare a programului de studiu care se axează pe predarea cunoștințelor și a abilităților esențiale. Aceasta acordă școlilor o mai mare libertate pentru dezvoltarea propriului curriculum într-un mod care răspunde cel mai bine nevoilor elevilor.

Reformele planificate în Portugalia și Finlanda vor atribui o mai mare importanță educației fizice în cadrul curriculumului. Portugalia planifică prelungirea educației fizice obligatorii pentru toți anii din învățământul primar, în timp ce Finlanda intenționează să mărească timpul de predare alocat educației fizice pe parcursul învățământului obligatoriu.

În Portugalia nu există o disciplină obligatorie de sine stătătoare dedicată educației fizice la nivel primar (clasele 1-4); cu toate acestea, activitățile fizice sunt incluse în aria disciplinară ‘Expresii’. Un proiect pilot este conceput în prezent pentru a extinde programul de educație fizică la toți anii de învățământ primar. Obiectivul acestuia este de a reduce comportamentul sedentar și de a crește deprinderile unei vieți sănătoase.

Un nou program guvernamental în Finlanda are ca scop consolidarea predării educației fizice. Ministerul Educației a făcut o propunere în acest sens pentru a mări perioada anuală de timp dedicată acestei discipline, pe tot parcursul învățământului obligatoriu (clasele 1-9), începând cu anul școlar 2016/17. Perioada de timp va crește în medie de la 57 la 63 de ore pe an (vezi Capitolul 3).

Prin reformele curriculare din Grecia și Ungaria se intenționează nu numai mărirea timpului de predare a educației fizice, dar și sporirea și diversificarea conținutului acesteia prin completarea sporturilor tradiționale practicate în școală cu noi activități. Mai mult decât atât, aceste reforme extind autonomia școlară în ceea ce privește organizarea educației fizice, atât în cadrul curriculumului dar și cu privire la activitățile extracurriculare.

În Grecia, timpul de predare săptămânal dedicat educației fizice în primii patru ani de învățământ primar va fi dublat în toate școlile pilot din învățământul primar, în care se implementează un curriculum unitar reformat. Aceste școli sunt invitate să includă module ce conțin noi forme de expresie a dansului (de exemplu, hip hop și jazz) și să aplice o abordare cros-curriculară pentru a lega aceste activități de celelalte discipline. Mai mult decât atât, profesorii de educație fizică pot utiliza module pentru aceste noi activități, în vederea pregătirii activităților extracurriculare, precum evenimente și spectacole școlare.

În Ungaria, noua reformă care este implementată treptat începând cu anul școlar 2012/13 va spori crește timpul de predare alocat educației fizice obligatorii, oferind elevilor oportunitatea de a practica sportul și activitățile fizice de cinci ori pe săptămână. În învățământul secundar inferior, timpul de predare alocat acestei discipline va fi dublat. Mai mult, noi alocări flexibile ale timpului pentru această disciplină va permite școlilor să includă în curriculumul lor forme alternative de activitate sportivă, precum dansul, înotul, și echitația. Două ore pe săptămână, dintr-un total de cinci, pot fi utilizate pentru astfel de activități, în anumite cazuri în cadrul cluburilor sportive școlare.

Ca p i t o l u l 7 : Re fo rme l e p l a n i f i ca t e

49

Patru țări sunt în proces de revizuire a standardelor de evaluare și a abordărilor referitoare la rezultatele dezirabile ale învățării în educația fizică, pentru a standardiza și a facilita evaluarea, simplificând astfel compararea rezultatelor obținute. De exemplu, În Franța, unde școlile sunt în prezent responsabile cu elaborarea scalelor de evaluare pentru educația fizică (vezi Capitolul 4), un nou instrument de evaluare va permite compararea la nivel național a realizărilor sportive ale elevilor.

În Republica Cehă, sunt în curs de pregătire standarde pentru educație fizică (alături de cele pentru alte discipline) pentru a îmbunătăți evaluarea rezultatelor învățării elevilor în acest domeniu. Standardele vor include indicatori detaliați pentru rezultatele așteptate, cu exemple de evaluare.

Franța are o listă de activități sportive care include abilitățile identificate la nivel național, acestea reprezentând baza pentru programele de educație fizică ale fiecărei instituții. Recent, a fost creat un nou cadru de evaluare, care include, de exemplu, criterii și note sau puncte pentru fiecare activitate sportivă, la finalul învățământului secundar inferior. Aceasta nu numai că permite ca evaluarea corectă a elevilor, la nivel individual, dar oferă și o comparație între școli, la nivel național. Unul dintre obiectivele cadrului este de a stabili un nivel național de performanță în educația fizică. Acest proiect de evaluare la nivel național este testat pentru prima oară în anul școlar 2012/13.

Austria implementează ghiduri care definesc standardele care trebuie atinse în educația fizică în clasa a opta. Aceste standarde acoperă abilitățile personale, sociale și sportive, iar folosirea lor permite identificarea domeniile în care trebuie făcute îmbunătățiri, atunci când performanța elevului apare ca fiind nesatisfăcătoare.

Începând cu anul 2013, în Portugalia, este implementată Platforma FitEscola care oferă tuturor școlilor instrumentele necesare pentru aplicarea unei baterii de teste necesare evaluării abilităților fizice.

7.3. Reforme la nivelul profesorilor În câteva țări, reforma educației fizice îi afectează în mod direct și pe profesorii care predau această disciplină, în ceea privește formare inițială a acestora, intrarea în profesie și DPC. De exemplu, este de așteptat ca reforma din Finlanda, amintită în secțiunea anterioară, să atragă elevii către profesia de cadru didactic în domeniul educației fizice, în timp ce Franța, a reformat recent competiția națională pentru ca viitorii profesorii să ia în considerare contextul școlar în schimbare.

În Franța, viitorii profesori de educație fizică sunt supuși unui nou examen practic, axat pe competențele profesionale. Testul se bazează pe fotografii autentice, realizate pe parcursul orelor de educație fizică, pe care candidații trebuie să le analizeze înainte de a sugera următoarea lecție, conform planului școlar pentru această disciplină.

Consolidarea in continuare a predării educației fizice și numărul sporit de ore propus de noul program guvernamental din Finlanda, precum și îmbătrânirea profesorilor din această țară, a mărit cererea pentru profesori mai calificați la această disciplină. Prin urmare, profesorii sunt încurajați să se specializeze în acest domeniu, în timp ce sunt create noi oportunități profesionale și sunt făcute eforturi pentru atragerea elevilor către această profesie.

Trei țări întreprind sau planifică reforme ale curriculumului central pentru educație fizică, care vor afecta DPC a profesorilor. Pentru a facilita implementarea acestor reforme, profesorii sunt sprijiniți în realizarea anumitor sarcini sau li se oferă oportunități de a urma cursuri pentru DPC, care sunt legate de aceste schimbări curriculare. Aceasta se aplică în Estonia, Cipru și Malta, unde reformele curriculare au fost implementate gradual din 2011/12 (vezi Secțiunea 5,3) și în Ungaria, care planifică o reformă a educației fizice, care va intra în vigoare începând cu 2012/13 (vezi Secțiunea 7.2).

Edu ca ț i a f i z i c ă ș i sp o r t u l î n șco l i l e d i n Eu ro p a

50

7.4. Îmbunătățirea echipamentului sportiv și a infrastructurii În câteva țări, una dintre prioritățile actuale în dezvoltarea activităților fizice este reprezentată de îmbunătățirea condițiilor în care elevii practică sportul în școală, prin modernizarea infrastructurii sportive și a echipamentului. De exemplu, în Belgia (Comunitatea germană) mai multe săli de sport sunt în prezent modernizate pentru a îmbunătăți calitatea acestora. Începând cu anul 2013, autoritățile centrale din Bulgaria și Ungaria intenționează asumarea unei mai mari responsabilități pentru infrastructura sportivă din școli.

În Bulgaria, se așteaptă intrarea în vigoare a noii legi a învățământului preuniversitar în anul 2013. Aceasta prevede adoptarea unui nou standard național pentru educația fizică, ce va afecta infrastructura sportivă școlară.

În Ungaria, existența și calitatea infrastructurii sportive în școli depinde în mare măsură de situația financiară a fiecărei municipalități, ceea ce conduce la diferențe semnificative de la o școală la alta în ceea ce privește accesul la exerciții sportive organizate și la infrastructura sportivă. Cu scopul de a garanta șanse egale pentru predarea și practicarea sportului la un nivel calitativ similar în toate instituțiile, responsabilitatea operațională pentru infrastructura școlară din municipalitățile de mici dimensiuni (cu o populație mai mică de 3000 de persoane) a fost transferată de la școli la Guvern, începând cu data de 1 ianuarie 2013.

51

GLOSAR, BAZE DE DATE STATISTICE ȘI REFERINȚE

Codurile țărilor

EU/EU-27 Uniunea Europeană PL Polonia BE Belgia PT Portugalia

BE fr Belgia – Comunitatea franceză RO România

BE de Belgia – Comunitatea germană SI Slovenia

BE nl Belgia – Comunitatea flamandă SK Slovacia

BG Bulgaria FI Finlanda

CZ Republica Cehă SE Suedia

DK Danemarca UK Marea Britanie

DE Germania UK-ENG Anglia

EE Estonia UK-WLS Țara Galilor

IE Irlanda UK-NIR Irlanda de Nord

EL Grecia UK-SCT Scoția

ES Spania Țară în curs de aderare

FR Franța HR Croația

IT Italia Țări candidate

CY Cipru IS Islanda

LV Letonia TR Turcia

LT Lituania Statele EFTA LU Luxemburg Două țări ale Asociației Europene a

Liberului Schimb

HU Ungaria

MT Malta LI Liechtenstein

NL Olanda NO Norvegia

AT Austria CH Elveția

Cod statistic

: Informațiile nu sunt disponibile


52

Convenții internaționale DPC Dezvoltare Profesională Continuă

TIC Tehnologia Informației și Comunicațiilor

ISCED Clasificarea Internațională Standard a Educației

PE Educația fizică

Abrevieri naționale în limba de origine AHS Allgemeinbildende Höhere Schule AT

HAVO Hoger algemeen voortgezet onderwijs NL

PTS Polytechnische Schule AT

VWO Voorbereidend wetenschappelijk onderwijs NL

Clasificări C l a s i f i c a r e a I n t e r n a ț i o n a l ă S t a n d a r d a E d u c a ț i e i ( I S C E D 1 9 9 7 )

Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED) reprezintă un instrument adecvat pentru elaborarea statisticilor referitoare la educația la nivel internațional. Aceasta acoperă două variabile de trans-clasificare: nivelurile și domeniile educației cu dimensiunile complementare ale orientării generale/vocaționale/pre-vocaționale și ale destinației pentru educație/piața forței de muncă. Versiunea actuală, ISCED 97 (3) distinge șapte niveluri de educație. În mod empiric, ISCED presupune că există mai multe criterii care pot ajuta la alocarea programelor de educație la nivelurile de învățământ. În funcție de nivelul și tipul de educație în cauză, este necesară stabilirea unui sistem de clasificare ierarhic între criteriile principale și cele subsidiare (calificare tipică de acces, cerința minimă de acces, vârsta minimă, calificarea personalului etc.).

ISCED 1: Învățământ primar

Acest nivel începe între patru și șapte ani, este obligatoriu în toate țările și, în general, durează de la cinci la șase ani.

ISCED 2: Învățământ secundar inferior

Învățământul secundar inferior continuă programele de bază începute la nivelul învățământului primar, deși predarea este de obicei mai axată pe disciplină. În mod obișnuit, sfârșitul acestui nivel coincide cu finalul învățământului obligatoriu.

ISCED 3: Învățământ secundar superior Acest nivel începe la sfârșitul învățământului obligatoriu. Vârsta de acces este de obicei 15 sau 16 ani. Calificările de acces (la finalul învățământului obligatoriu) și alte cerințe minime sunt în mod obișnuit necesare. Instruirea este adesea mai orientată pe disciplină decât la nivelul ISCED 2. Durata tipică a nivelului ISCED 3 variază de la doi la cinci ani.

(3) http://www.uis.unesco.org/ev.php?ID=3813_201&ID2=DO_TOPIC

Glosa r , B az e de d a t e s ta t i s t i ce ș i R e f e r i n țe

53

Definiții Curriculum se referă la 'documente de coordonare', care sunt definite după cum urmează: diferite documente oficiale care conțin ghiduri, obligații și/sau recomandări pentru educația fizică și pentru instituții. Mai multe tipuri de documente de coordonare pot exista în același timp pentru educația fizică.

Î n v ă ț ă m â n t g e n e r a l o b l i g a t o r i u d e z i

Perioada care se încheie în mod normal la absolvirea învățământului secundar inferior (nivelul ISCED 2) sau la finalul unei structuri unice (nivelurile ISCED 1 și 2), exceptând Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), unde parțial sau întregul nivel ISCED 3 poate fi parte a învățământului general obligatoriu de zi (Pentru mai multe informații, vezi Structura sistemelor educaționale europene 2011/12 (EACEA/Eurydice, 2011)).

O r a r f l e x i b i l

Indică fie faptul că perioada de timp alocată diferitelor discipline obligatorii nu a fost stabilită, fie că, suplimentar față de perioada de timp care le-a fost alocată, curriculumul prevede un anumit număr de ore pe care elevul sau școala le poate dedica disciplinei, la alegerea lor.

P r o f e s o r g e n e r a l i s t

Un profesor care este calificat să predea toate (sau aproape toate) disciplinele din curriculum, inclusiv educația fizică. Aceşti profesori pot preda educaţie fizică, indiferent dacă au sau nu o formare în acest domeniu.

P r o f e s o r s p e c i a l i s t

Un profesor calificat pentru a preda una sau două discipline diferite. Pentru un profesor specialist în educaţie fizică aceasta include numai educaţia fizică sau educaţie fizică şi o altă disciplină.

S t r a t e g i e Un plan sau o metodă de abordare dezvoltată în mod obișnuit de către guvernul național/regional, în efortul de a realiza cu succes un scop sau un obiectiv general. O strategie nu specifică, în mode necesar, acțiuni concrete.

T i m p u l d e p r e d a r e

Timpul în care elevilor li se predau una sau mai mult discipline din curriculum, exprimat de obicei în ore. Exclude timpul petrecut de către elevi pentru teme, realizarea unui proiect sau a altui tip de studiu în particular. Poate face obiectul recomandărilor sau reglementărilor autorităților centrale sau locale sau poate fi lăsat la latitudinea școlilor. Termenul diferă de ‘numărul de ore‘, care se referă la numărul efectiv de pre pe care profesorii le petrec împreună cu clasele lor.


54

Referințe EACEA/Eurydice, 2011. The structure of the European education systems 2011/12: schematic diagrams. Brussels: Eurydice.

EACEA/Eurydice, 2012a. Recommended annual taught time in full-time compulsory education in Europe, 2011/12. Brussels: Eurydice.

EACEA/Eurydice, 2012b. Key Data on Education in Europe 2012. Brussels: Eurydice.

EU Working Group 'Sport & Health', 2008. EU Physical Activity Guidelines. [pdf] Disponibil la: http://ec.europa.eu/sport/library/documents/c1/eu-physical-activity-guidelines-2008_en.pdf [Accesat la 12 martie 2013].

Comisia Europeană, 2007a. White Paper on Sport. COM(2007) 391 final. [pdf] Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2007:0391:FIN:EN:PDF [Accesat la 12 martie 2013].

Comisia Europeană, 2007b. Key Competences for Lifelong Learning – European Reference Framework. [pdf] Disponibil la: http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/publ/pdf/ll-learning/keycomp_en.pdf [Accesat la 12 martie 2013].

Comisia Europeană, 2011. Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Developing the European Dimension in Sport. COM(2011) 12 final. [pdf] Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0012:FIN:EN:PDF [Accesat la 12 martie 2013].

http://ec.europa.eu/sport/library/documents/c1/eu-physical-activity-guidelines-2008_en.pdf

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2007:0391:FIN:EN:PDF

http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/publ/pdf/ll-learning/keycomp_en.pdf

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0012:FIN:EN:PDF

55

ANEXE

Anexa 1: Strategii naționale și principalele inițiative la scară largă, 2011/12

Belgia (Comunitatea germană) Inițiativă la scară largă

Programul sportiv în școală pentru anul 2011-12 (Schulsportprogramm 2011-12) http://www.dglive.be/PortalData/29/Resources/dokumente/schulsport/SCHULSPORTPROGRAMM_2011-2012_1_.pdf

Sunt indicate toate inițiativele pentru promovarea educației fizice în școală, inclusiv activitățile curriculare, cât și cele extra-curriculare (campionate școlare și activități sportive școlare la reuniuni naționale și internaționale, colaborarea cu asociații și cluburi, evenimente de solidaritate și formarea profesorilor, etc).

Belgia (Comunitatea flamandă) Strategie națională

Strategia pentru organizarea sportului în școli, 2009-14 http://www.schoolsport.be/upload/Centraal/Structuur/Decreet_130209_mbt%20org%20v%20schoolsport.pdf

Principalele domenii ale politicii sunt: a) inovarea, planificarea și dezvoltarea sportului în școli; b) stimularea interacțiunii între disciplina școlară ‘educație fizică’ și activitățile sportive din școală, pe de o parte și inițiativele sportive locale în vederea realizării participării la sport și a mobilității active pe tot parcursul vieții, pe de altă parte; c) organizarea activităților sportive extra-curriculare în învățământul preșcolar, primar și secundar.

Bulgaria Strategie națională

Strategia Națională pentru dezvoltarea educației fizice și sportului în Republica Bulgaria, 2012-22 http://mpes.government.bg/Documents/Documents/Strategii/Strategia_2012-2022.pdf

Strategia are ca scop creșterea numărului de persoane care iau parte la activități sportive în toate etapele vieții, indiferent de statutul lor social, economic, de sănătate și de gen. În ceea ce privește educația fizică organizată în școli, strategia are ca scop sensibilizarea tinerilor cu privire la importanța implicării în activități sportive, actualizarea curriculumului și finanțarea activităților care au loc în școală.

Czech Republic Strategie națională

Conceptul de sprijin din partea statului pentru sport în Republica Cehă, 2011 http://www.msmt.cz/sport/koncepce-statni-podpory-sportu-v-ceske-republice

O secțiune a Conceptului este dedicată educației fizice în școală. Celelalte secțiuni acoperă, printre altele, sportul pentru toți, sportul pentru elevii talentați, educația și cercetarea, finanțarea sportului, întreținerea și funcționarea infrastructurii sportive.

Danemarca Strategia națională

NB: strategia națională este în curs de dezvoltare și va fi implementată în 2013/14.

http://www.dglive.be/PortalData/29/Resources/dokumente/schulsport/SCHULSPORTPROGRAMM_2011-2012_1_.pdf

http://www.schoolsport.be/upload/Centraal/Structuur/Decreet_130209_mbt%20org%20v%20schoolsport.pdf

http://mpes.government.bg/Documents/Documents/Strategii/Strategia_2012-2022.pdf

http://www.msmt.cz/sport/koncepce-statni-podpory-sportu-v-ceske-republice


56

Germania Inițiativă la scară largă

Antrenamentul tinerilor pentru Jocurile Olimpice (Jugend trainiert für Olympia), din1969 http://www.jtfo.net/home/

Cu un număr de 800 000 de copii și tineri care concurează, această competiție națională a echipelor școlare este considerată cea mai mare competiție sportivă din lume. Este organizată sub auspiciile Președintelui Republicii Federale Germania.

Antrenamentul tinerilor pentru Jocurile Olimpice cuprinde în prezent 17 discipline Olimpice și are la bază o varietate de antrenamente, motivație și bucuria pe termen lung de a lua parte la evenimente sportive, precum și promovarea voluntariatului. Evenimentul a implicat peste 25 de milioane de copii și tineri, începând cu anul 1969, și 2.3 milioane de profesori și supraveghetori. Participarea este posibilă din primul an de învățământ primar până la Abitur (calificarea generală care permite accesul la universitate).

Antrenamentul tinerilor pentru Jocurile Paralimpice (Jugend trainiert für Paralympics), din 2010 http://www.jtfp.de

Această inițiativă a început ca un proiect pilot în anul 2010 și 2011 și a fost implementată anual. În 2012, aproximativ 300 de concurenți au luat parte la finalele naționale. În viitor, finalele naționale ale 'Antrenamentului tinerilor pentru Jocurile Olimpice' și ale 'Antrenamentului tinerilor pentru Jocurile Paralimpice' vor avea loc în cadrul a trei evenimente naționale comune, pentru următoarele categorii: fotbal, atletism, baschet în scaun cu rotile, tenis de masă și schi fond.

Federal Youth Games (Bundesjugendspiele), din 1979 http://www.bundesjugendspiele.de

Jocurile anuale obligatorii pentru toți școlarii din clasa întâia până în clasa a zecea, au ca scop familiarizarea acestora cu sporturile de bază ‘atletism, gimnastică și înot‘. Competițiile urmăresc, de asemenea, creșterea motivației copiilor cu performanțe mai scăzute la aceste sporturi.

Estonia Inițiativă la scară largă

Zilele naționale ale sănătății în: • septembrie: http://www.koolisport.ee/reipalt-koolipinki-tervisepaev • februarie: http://www.koolisport.ee/tervisepaev-talvevolud • aprilie: http://www.koolisport.ee/tervisepaev-looduse-kilomeetrid

http://www.koolisport.ee/index.php În septembrie – o zi a sănătății numită ‘Vioi la școală’

Pentru toți copii din clasele 1-12, inclusiv pentru părinții acestora:

• Zile și activități sportive (atletism ușor, excursii cu bicicleta și skateboard, etc.) în aer liber;

• Drumeții (pentru a învăța despre natură în împrejurimile școlii, supraviețuirea în natură și discuții despre mediul de acasă și dezvoltarea durabilă).

În februarie – o zi a sănătății numită ’Iarna magică’.

Pentru toți copii din clasele 1-12, pentru promovarea sporturilor de iarnă (schi, patinaj, săniuș și drumeții, etc.) și pentru a obține noi idei despre activitățile de cooperare pe timpul iernii.

În aprilie – o zi a sănătății numită ’Aventuri în natură’.

Pentru toți copii din clasele 1-12, pentru promovarea activităților sportive (drumeții, mers pe jos, alergare, ciclism și mersul pe role, etc.) în aer liber.

http://www.jtfo.net/home/

http://www.jtfp.de/

http://www.koolisport.ee/reipalt-koolipinki-tervisepaev

http://www.koolisport.ee/tervisepaev-talvevolud

http://www.koolisport.ee/tervisepaev-looduse-kilomeetrid

Ane xa

57

Grecia Inițiativă la scară largă

Programul de educație și sport la stadionul Panatenaic și Olimpia antică

‘Atletism pentru copii’ (ISCED 1) http://et.diavgeia.gov.gr/f/minedu/ada/45%CE%A0%CE%919-%CE%9D%CE%9A9 http://et.diavgeia.gov.gr/f/minedu/ada/%CE%92%CE%9F%CE%96%CE%969-%CE%9D%CE%9D%CE%97

Aceasta implică vizite la stadionul Panatenaic, unde copiii din învățământul primar pot lua parte la diferite activități sportive.

Sunt oferite materiale promoționale și informații despre Jocurile Olimpice.

Programul de educație și sport la Complexul atletic olimpic ‘Spiros Louis’ din Atena. http://www.oaka.com.gr/article_detail.asp?e_article_id=1158&e_cat_id=265

Acesta constă în vizite educaționale și activități sportive pentru elevii din învățământul primar și cel secundar. Obiectivul principal îl reprezintă oferirea de informații asupra evenimentelor sportive și culturale care au avut loc în Complexul sportiv pe parcursul ultimilor 30 de ani. Copiii desfășoară activități sportive.

Programul educație și sport referitor la Jocurile Olimpice și Paralimpice http://www.eaom-amea.gr/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=32&Itemid=18 http://www.specialolympicshellas.gr/

Acest program are ca obiectiv să încurajeze sprijinul pentru diversitate, să îmbunătățească înțelegerea aplicațiilor practice ale incluziunii în educația și activitatea fizică și schimbarea percepției sociale asupra dizabilității. Implică participarea activă a elevilor cu nevoi speciale la evenimente sportive organizate, ajutându-i astfel să experimenteze satisfacția și împlinirea oferită de exercițiul fizic. De asemenea, programul își propune să ofere șanse egale și să prevină stereotipizarea persoanelor cu dizabilități intelectuale, în scopul de a-i ajuta pe elevii cu dizabilități intelectuale să își îmbunătățească stima de sine și să devină parte a comunității școlare.

Spania Strategie națională

Plan integral pentru activitate fizică și sport (Plan integral para la actividad física y el deporte), 2010-20 http://www.csd.gob.es/csd/estaticos/plan-integral/LIBRO-PLAN-AD.pdf

Planul are ca scop promovarea accesului universal la sport de calitate pentru întreaga populație. Guvernul spaniol este obligat să transmită și să distribuie informații despre activitatea fizică, sănătate, sport și recreere.

Acest plan are patru obiective, dinte care unul este ’extinderea sportului la vârstă școlară’. Promovează educația fizică în curriculum și activitatea fizică și sportul în sistemul educațional;, de asemenea, implementarea sa este extinsă la proiectele educaționale ale școlilor, în coordonare cu ceilalți actori implicați.

Plan integral pentru activitate fizică şi sport pentru copiii de vârstă şcolară (Plan integral para la actividad física y el deporte en edad escolar), 2010-20 http://www.csd.gob.es/csd/estaticos/plan-integral/escolar.pdf

Acest plan derivă din planul integral general. Obiectivul acestuia este de a promova sportul şi activitatea fizică de calitate în rândul copiilor de vârstă şcolară (de la 3 la 18 ani), inclusiv la nivelul furnizării în şcoli şi, de asemenea, în cluburi sportive sau alte entităţi şi organizaţii sociale. Include obiectivele generale, principalele linii de acțiune strategică şi o listă proiecte specifice, măsuri şi iniţiative care trebuie dezvoltate (împreună cu fazele şi calendarul lor), în funcţie de ordinea de prioritate, ca şi o listă de indicatori pentru evaluarea acesteia.

Iniţiativă la scară largă

Programul Naţional pentru promovarea şi sprijinul sportului şcolar (PROADES), 2010-20 http://www.csd.gob.es/csd/promocion/deporte-escolar/ http://www.csd.gob.es/csd

Programul este dezvoltat prin proiecte şi programe şcolare şi este menit să sprijine eforturile Comunităţilor Autonome şi acţiunea tehnică a diferitelor federaţii sportive pentru încurajarea practicării şi promovării activităţii fizice în mediul şcolar. Este compus din două sub-programe, şi anume ‘joacă-te la şcoală’şi Programul Naţional pentru sprijinul sportivi din şcoli.

http://et.diavgeia.gov.gr/f/minedu/ada/45ΠΑ9-ΝΚ9

http://et.diavgeia.gov.gr/f/minedu/ada/ΒΟΖΖ9-ΝΝΗ

http://www.oaka.com.gr/article_detail.asp?e_article_id=1158&e_cat_id=265

http://www.eaom-amea.gr/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=32&Itemid=18

http://www.specialolympicshellas.gr/

http://www.csd.gob.es/csd/estaticos/plan-integral/LIBRO-PLAN-AD.pdf

http://www.csd.gob.es/csd/estaticos/plan-integral/escolar.pdf

http://www.csd.gob.es/csd/promocion/deporte-escolar/


58

Campionatul spaniol pentru copii şi tineri de vârstă şcolară, 2010-20 http://www.csd.gob.es/csd/promocion/deporte-escolar/2campeonatosEspEscolar/

Aceste campionate sunt organizate anual de către echipe regionale. Consiliul sportiv superior publică anunţul oficial, regulamentele generale şi tehnice şi datele şi locaţiile competiţiilor şi anunţă, de asemenea, subvenţiile pentru transport, cazare şi întreţinere şi pentru organizarea campionatelor de către diferitele Comunităţi Autonome.

Şcolile promovează educația fizică şi sportul, din 2011

http://www.csd.gob.es/csd/promocion/deporte-escolar/2022-centros-escolares-promotores-de-la-actividad-fisica-y-el-deporte-subvenciones-a-comunidades-autonomas-para-su-desarrollo/view?set_language=en&cl=en

Această inițiativă își propune să dezvolte centre şcolare care promovează educaţia fizică şi sportul. În plus, a fost realizat un ghid care să ajute şcolile pentru a crea propriul Plan Sportiv Şcolar şi să susţină măsurile existente pentru îmbunătăţirea curriculumului de educaţie fizică.

Irlanda Iniţiativă la scară largă

Steagul şcolii active, din 2009 http://www.activeschoolflag.ie/

O iniţiativă non-competitivă care urmăreşte să recunoască şcolile care fac eforturi pentru realizarea unei comunităţi şcolare activă şi educată din punct de vedere fizic. Iniţiativa încurajează, de asemenea, o abordare de parteneriat şi împuterniceşte şcolile să devină mai proactive în abordarea actorilor interesaţi de educaţia fizică.

Italia Iniţiativă la scară largă

Proiectul de alfabetizare motrică (Alfabetizzazione motoria), începând cu anul şcolar 2009/10 până în 2012/13 http://www.alfabetizzazionemotoria.it/

Obiectivul proiectului este îmbunătăţirea abilităţilor motorii şi cognitive şi a sănătăţii preadolescenţilor. În acest scop, profesorul este susţinut de un asistent cu diplomă în ştiinţe motorii, necesară pentru efectuarea unui număr de 30 de ore de educaţie fizică în învăţământul primar.

Website-ul proiectului oferă informaţii, materiale şi documente de studiu. O parte a platformei este dedicată colectării de date pentru analiza statistică viitoare. Începând cu anul şcolar 2009/10 sunt promovate, de asemenea, seminarii specifice de informare pentru profesori, la nivel regional şi naţional.

Jocurile sportive studenţeşti (Giochi Sportivi Studenteschi), începând cu anul şcolar 2010/11 http://hubmiur.pubblica.istruzione.it/web/istruzione/giochi-sportivi-studenteschi

Jocurile Sportive Studenţeşti (JSS) se adresează elevilor care urmează şcoli de stat şi şcoli recunoscute oficial la nivelul învăţământului primar, secundar inferior şi secundar superior. În plus, JSS dezvoltă activitatea desfăşurată de către profesorii de educaţie fizică. Abordarea orientată către practica sporturilor extracurriculare continuă, de asemenea, dezvoltarea studenţilor ca fiinţe umane. Federaţiile sportive contribuie la finalele naţionale ale JSS din punct de vedere al organizării şi al finanţării.

Fondul naţional pentru proiecte sportive, din 2006 http://hubmiur.pubblica.istruzione.it/alfresco/d/d/workspace/SpacesStore/d897a8ab-9caa-41a6-9993-ee496b84b0c3/CCNL%20scuola%202006_2009.pdf

Acest fond naţional este în beneficiul profesorilor de educaţie fizică din învăţământul secundar (nivelurile ISCED 2 şi 3) care demarează proiecte sportive (Articolul 87). Fondul le plăteşte un salariu suplimentar pentru activităţi care implică până la şase ore de lucru pe săptămână, în plus faţă de timpul normal de predare de 18 ore. Acest fond le permite să antreneze elevii pentru competiţiile naţionale şi internaţionale şi oferă sprijin şcolilor când iniţiază diferite proiecte sportive, adeseori în colaborare cu alţi parteneri.

http://www.csd.gob.es/csd/promocion/deporte-escolar/2campeonatosEspEscolar/

http://www.csd.gob.es/csd/promocion/deporte-escolar/2022-centros-escolares-promotores-de-la-actividad-fisica-y-el-deporte-subve

http://www.csd.gob.es/csd/promocion/deporte-escolar/2022-centros-escolares-promotores-de-la-actividad-fisica-y-el-deporte-subve

http://hubmiur.pubblica.istruzione.it/web/istruzione/giochi-sportivi-studenteschi

http://hubmiur.pubblica.istruzione.it/alfresco/d/d/workspace/SpacesStore/d897a8ab-9caa-41a6-9993-ee496b84b0c3/CCNL%20scuola%202

http://hubmiur.pubblica.istruzione.it/alfresco/d/d/workspace/SpacesStore/d897a8ab-9caa-41a6-9993-ee496b84b0c3/CCNL%20scuola%202

Ane xa

59

Cipru Iniţiativă la scară largă

Programul de educaţie Olimpică, din 2006 http://www.schools.ac.cy/klimakio/Themata/Diathematika/Olym_paideia/index.htm

Programul este organizat sub auspiciile Ministerului Educaţiei şi Culturii şi ale Comitetului Olimpic din Cipru. Este conceput pentru elevii cu vârste între 6 şi 18 ani. Programul promovează valorile şi idealurile Olimpice.

Schema ‘Eticheta naţională a sportului şcolar’ din Cipru, Septembrie 2010 - Mai 2013 http://www.moec.gov.cy/en/

Există două nivele de premii: 1. Criteriile pentru Insigna elevului sportiv sunt depăşirea unui test aerobic de 15 minute (alergare şi/sau mers pe jos) şi participarea la cel puţin 20 de ore de activitate fizică pe lună. 2. Criteriile pentru Drapelul şcolii sportive: drapelul este acordat unităţilor şcolare în care 45 % dintre elevi, din totalul populaţiei şcolare, primesc insigna sportivă. Unitatea şcolară are dreptul să arboreze steagul pentru o perioadă de trei ani.

Principalele obiective ale iniţiativei sunt perfecţionarea activităţii fizice care îmbunătăţeşte starea de sănătate şi creşterea timpului petrecut de elevi pentru desfăşurarea activităţii fizice, în mediul şcolar şi în afara acestuia, precum şi numărul de elevi care sunt implicaţi. Schema este concepută pentru nivelul ISCED 2.

Letonia Strategie naţională

Ghidurile politicii în domeniul sportului pentru anii 2004 - 2012 şi Programul Naţional pentru Dezvoltarea Sportului pentru anii 2006 - 2012 http://izm.izm.gov.lv/upload_file/Sports/IZM_190710_SPP.pdf

Principalele cinci obiective sunt 1) sportul pentru copii şi tineri, 2) sportul de performanţă, 3) sportul pentru toţi, 4) sportul pentru persoanele cu dizabilităţi şi 5) infrastructura sportivă. Politica în domeniul sportului pentru copii şi tineret are ca scop să ofere oportunităţi pentru fiecare tânăr să facă sport, să determine responsabilitatea statului pentru educaţia fizică obligatorie, să ajute la îmbunătăţirea performanţei tinerilor sportivi talentaţi şi să asigure planificarea şi utilizarea tuturor tipurilor de resurse pentru sportul copiilor şi tinerilor.


Jocurile Olimpice ale tineretului, din 1992 http://www.latvijasolimpiade.lv/lv/

Jocurile Olimpice de vară ale tineretului sunt organizate bianual în cooperare de către Ministerul Educaţiei şi autoritatea locală a oraşului gazdă. Acestea cuprind mai mult de 30 de discipline. În 2011 au fost introduse trei noi sporturi – golf, rugby şi sporturi ecvestre. Jocurile Olimpice de iarnă ale tineretului au loc în fiecare an, începând cu 1994 şi atrag anual un număr crescut de tineri. Jocurile includ şase sporturi, şi anume hochei pe gheaţă, o probă de biatlon, schi fond, schi alpin, patinaj, snowboard şi sanie.

Profesorul de sport al anului, din 2004 http://www.izm.gov.lv/nozares-politika/sports/pasakumi/konkurss2012.html

Începând cu anul 2004, fiecare şcoală a avut posibilitatea de a-şi înscrie profesorii de sport în această competiție pentru nominalizarea ca cel mai bun profesor de sport al anului. Juriul naţional asistă la o lecţie de educaţie fizică susţinută de şase finalişti şi o evaluează. Ca parte a Premiului sportiv anual, această competiţie atrage o mare atenţie publică, ceremonia naţională de premiere fiind televizată.

Lituania Strategie naţională

Strategia de dezvoltare a sportului, 2011-20 http://tar.tic.lt/Default.aspx?id=2&item=results&aktoid=22FA25A7-8395-4B1F-B6EB-5149504F601C

Principalele sarcini legate de educaţia fizică au ca obiectiv să crească numărul lecţiilor săptămânale de educaţie fizică prin educaţie formală şi informală şi să promoveze utilizarea infrastructurii sportive aflată în incinta instituţiilor de învăţământ.

http://www.schools.ac.cy/klimakio/Themata/Diathematika/Olym_paideia/index.htm

http://www.moec.gov.cy/en/

http://izm.izm.gov.lv/upload_file/Sports/IZM_190710_SPP.pdf

http://www.latvijasolimpiade.lv/lv/

http://www.izm.gov.lv/nozares-politika/sports/pasakumi/konkurss2012.html

http://tar.tic.lt/Default.aspx?id=2&item=results&aktoid=22FA25A7-8395-4B1F-B6EB-5149504F601C


60


Festivalul Olimpic lituanian al şcolarilor, din 2005 http://www.lmssc.smm.lt/index.php?option=com_content&view=article&id=57&Itemid=55

În fiecare an, aproape 40 % din totalul şcolarilor iau parte la aproximativ 23 de evenimente ale festivalului. Festivalul constă atât în evenimente sportive, cât şi artistice. Fiecare copil concurează la un anumit sport sau pictează, face fotografii sau scrie poezii pe o temă sportivă. Festivalul durează pe întregul an şcolar, începând în luna octombrie şi încheindu-se astfel încât să coincidă cu evenimentul Zilei Olimpice internaţionale.

Programul 'Copiii înoată în şcoli complete', 2008-2015 http://www.kksd.lt/index.php?4085629838

Acest program are ca obiectiv să înveţe cât mai mulţi copii posibil să înoate şi să se simtă în siguranţă atunci când se află în apă.

Malta Strategie naţională

Reconturarea sportului: Către dezvoltare personală, sănătate şi succes, din 2007 http://www.sportmalta.org.mt/userFiles/Sport%20Strategy%202007.pdf

Principalele obiective sunt promovarea de programe pentru copii şi pentru părinţii acestora, astfel încât să atingă un nivel superior de angajament în activităţile sportive şi să dezvolte alfabetizarea motrică şi un stil de viaţă sănătos în rândul copiilor.

Inițiativă la scară largă

Fete în mişcare, din 2009 http://www.sportmalta.org.mt/programmes

Principalele obiective sunt de a creşterea oportunităţilor fetelor de a lua parte la sport şi la alte activităţi fizice, într-un mediu sigur şi în care să fie sprijinite, pentru a remedia subreprezentarea fetelor în câteva dintre ramurile sportive.

Programul de sport în aer liber,din 2008 http://www.sportmalta.org.mt/programmes

Acesta este un program de sporturi alternative, în care tinerii din învăţământul secundar inferior sunt expuşi la sporturile de aventură şi la situaţii dificile. Programul are ca obiectiv să îi ajute pe tineri să îşi dezvolte abilităţile de lideri şi un spirit sănătos de echipă, să le insufle încrederea în sine şi să cultive o mai mare apreciere a mediului natural, în timp ce sunt dobândite abilităţi practice în aer liber.

Austria Strategie naţională

Strategia pentru sănătatea copilului, din 2011 http://bmg.gv.at/home/Schwerpunkte/Praevention/Eltern_und_Kind/Kindergesundheitsstrategie

Principalele obiective legate de educaţie fizică şi sport sunt consolidarea abilităţilor de viaţă ale copiilor şi ale adolescenţilor, utilizarea educaţiei în mod pozitiv, ca un factor cheie care influenţează sănătatea, încurajarea tinerilor să practice exerciţiul fizic şi să dezvolte obiceiuri alimentare sănătoase în rândul acestora.


Jocurile sportive şcolare http://schulsportinfo.at/

Jocurile sportive şcolare organizate la 25 de discipline se axează pe cele mai bune echipe şi sportivi, dar includ şi puternice elemente culturale, precum ceremonii de deschidere şi închidere şi oportunităţi pentru implicarea elevilor în organizare, în oficierea competițiilor sau în activităţi de voluntariat.

Şcoala sănătoasă (Gesunde Schule), din 2007 http://www.gesundeschule.at/

Principalele obiective sunt o mişcare mai bună în orele obişnuite de predare, lecţii mai bune, ca rezultat al autonomiei curriculare, sporirea activităților fizice ale şcolarilor în timpul liber şi o mai bună cooperare între şcoli şi federaţiile şi cluburile sportive.

http://www.lmssc.smm.lt/index.php?option=com_content&view=article&id=57&Itemid=55

http://www.kksd.lt/index.php?4085629838

http://www.sportmalta.org.mt/userFiles/Sport%20Strategy%202007.pdf

http://www.sportmalta.org.mt/programmes

http://www.sportmalta.org.mt/programmes

http://bmg.gv.at/home/Schwerpunkte/Praevention/Eltern_und_Kind/Kindergesundheitsstrategie

http://schulsportinfo.at/

http://www.gesundeschule.at/

Ane xa

61

Polonia Strategie naţională

Strategia de dezvoltare a sportului în Polonia, 2007-15 http://www.cie.gov.pl/HLP%5Cfiles.nsf/0/D0E768D1C8CB4F1EC1257346002D1779/$file/Strategia_rozwoju_sportu_2015.pdf?Open

Obiectivul principal al strategiei este o societate activă şi aflată în formă fizică bună. Strategia include o secţiune referitoare la starea fizică a copiilor şi a tinerilor. Dezvoltarea sportului se axează pe educaţia fizică obligatorie, precum şi pe sport şi activităţi fizice extracurriculare.


Terenul meu de sport – ORLIK 2012 (Moje Boisko – Orlik 2012) http://orlik2012.pl/index.php

Acesta este un program pentru construirea de terenuri de sport cu acces gratuit şi multi-funcţionale pentru elevi şi tineri. Se axează pe autorităţile locale (ca parte a dezvoltării infrastructurii sportive locale). Anumite proiecte asociate includ Animator – Moje Boisko – Orlik 2012 pentru angajarea personalului care să organizeze şi să desfăşoare orele de sport pe terenurile nou construite.

Portugalia Strategie naţională

Sportul şcolar (Desporto escolar), 2009-13 http://www.desportoescolar.min-edu.pt/institucional.aspx

Acesta este un mijloc esenţial de promovare a sănătăţii, sportului şi activităţilor fizice, în general, precum şi pentru integrarea socială şi prevenirea eşecului şcolar. Obiectivele strategice se concentrează, printre altele, pe creşterea gamei de oportunităţi pentru practicarea activităţilor fizice de înaltă calitate, în fiecare şcoală.


‘Activităţi de îmbogăţire a curriculumului’ în învăţământul primar (clasele 1-4), din 2008 http://www.dgidc.min-edu.pt/aec/index.php?s=directorio&pid=1

Această iniţiativă are ca scop să extindă experienţele de învăţare în mai multe domenii, inclusiv activitatea fizică. Este sprijinit, de asemenea, răspunsul social la nevoile familiale şi cooperarea între şcoli, comunitate şi familii.

Programul Pessoa, din 2007/08 http://programapessoa.dgidc.min-edu.pt

Principalele obiective ale acestui program sunt promovarea alimentaţiei sănătoase şi creşterea nivelului de activitate fizică pentru a contracara obezitatea, utilizându-se o metodologie specială.

România Strategie națională

Protocol între Ministerul Educației, Comitetul Olimpic și Agenția pentru Tineret și Sport, 2008-12 http://www.edu.ro/index.php/pressrel/8297

Obiectivul general al Protocolului este îmbunătățirea sănătății populaţiei prin implicarea elevilor şi studenţilor în activităţi sportive. Recomandarea implică practicarea a minimum trei ore de educație fizică și sport în școli, în fiecare săptămână. Protocolul are ca scop creșterea numărului de competiții sportive. Urmărește, de asemenea, crearea unui registru național de monitorizare biometrică a populației școlare, care va arăta evoluțiile relevante, de la o generație la alta.

http://www.dgidc.min-edu.pt/aec/index.php?s=directorio&pid=1

http://www.edu.ro/index.php/pressrel/8297


62


‘Tinere speranțe‘ ale badmintonului, anul școlar 2011/12 http://www.badminton.ro/

Grupul țintă este constituit de copiii din învățământul primar (nivelul ISCED 1). Obiectivele proiectului sunt promovarea badmintonului în școli în vederea creșterii oportunităților școlarilor de a juca badminton și pentru a-I antrena pe aceia care ar putea reprezenta România în cadrul competițiilor internaționale de ‘juniori’ și ‘seniori’

‘Redescoperă Oina – Parte a identității noastre românești’, anul școlar 2011/12 http://www.froina.ro/print.php?news.184

Principalele obiective al acestei acțiuni sunt promovarea oinei în toate instituțiile de învățământ, pentru a spori conștientizarea în rândul copiilor și tinerilor a valorilor și atitudinilor pe care le creează acest sport și introducerea competițiilor de oină în activitățile școlare.

Slovenia Strategie națională

Strategia națională referitoare la activitatea fizică pentru îmbunătățirea sănătății, 2007-12 http://www.mz.gov.si/fileadmin/mz.gov.si/pageuploads/mz_dokumenti/delovna_podrocja/javno_zdravje/strategija_vlade_RS_podrocje_telesne_dejavnosti.pdf

Strategia are ca scop promovarea tuturor formelor de mișcare regulată și exercițiu fizic pentru sănătate pe tot parcursul vieții și pentru crearea unei culturi a activității fizice pentru îmbunătățirea sănătății copiilor, în special a acelora cu nevoi speciale. De asemenea, strategia urmărește motivarea copiilor și a adolescenților să coopereze în cadrul orelor obișnuite de școală și în cele de educație fizică și să ia parte la diferite forme de activități sportive care se desfășoară după-amiaza. Se intenționează ca ei să fie activi din punct de vedere fizic, cel puțin o oră pe zi. Strategia este, de asemenea, orientată către promovarea sănătății și a unui stil de viață sănătos în școlile din învățământul secundar de bază și cel superior și către implementarea sistematică a programelor pentru DPC, legate de sănătate și educație fizică.


Soarele de aur (Zlati sonček), din 1997 și Krpan, din 1999 http://www.sportmladih.net/programi_som/zlati_soncek http://www.sportmladih.net/programi_som/krpan

‘Soarele de aur’ este destinat copiilor cu vârste între 5 și 8 ani, iar Krpan, pentru cei între 9 și 11 ani. Ambele programe urmăresc să îmbogățească timpul liber al copiilor cu activități sportive pe parcursul întregului an. Ele sunt realizate de instituțiile preșcolare, școli de masă, și după-amiaza de către ONG-uri și întreprinderi private. Programele sunt non-competitive, obiectivele fiind jocul copiilor și dezvoltarea abilităților motorii ale acestora

Stil de viață sănătos (Zdrav življenski slog), 2010-13 http://www.sportmladih.net/programi_som/zdrav_zvivljenjski_slog

Proiectul Stil de viață sănătos urmărește dezvoltarea abilităților motorii de bază, dobândirea abilităților de mișcare și promovarea unui stil de viață sănătos. Se adresează claselor 1-9 (nivelurile ISCED 1-2). În cazul în care doresc, școlarii pot beneficia de cinci ore de educație fizică pe săptămână. Luând parte la proiect, aceștia experimentează sportul ca fiind o modalitate plăcută, interesantă și benefică de petrecere a timpului liber, învățând, în același timp, despre o dietă sănătoasă și despre importanța activității sportive regulate.

Să învățăm să înotăm (Naučimo se plavati), din 1994 http://www.sportmladih.net/programi_som/naucimo_se_plavati

Scopul principal al acestui program este să crească numărul de înotători și să îmbunătățească înotul copiilor și tinerilor, prin intermediul cursurilor și testelor de înot. Datele obținute de la acest program sunt folosite anual pentru analize la nivel național asupra cunoștințelor de înot.

http://www.badminton.ro/

http://www.froina.ro/print.php?news.184

http://www.mz.gov.si/fileadmin/mz.gov.si/pageuploads/mz_dokumenti/delovna_podrocja/javno_zdravje/strategija_vlade_RS_podrocje_t

http://www.mz.gov.si/fileadmin/mz.gov.si/pageuploads/mz_dokumenti/delovna_podrocja/javno_zdravje/strategija_vlade_RS_podrocje_t

http://www.sportmladih.net/programi_som/zlati_soncek

http://www.sportmladih.net/programi_som/krpan

http://www.sportmladih.net/programi_som/zdrav_zvivljenjski_slog

http://www.sportmladih.net/programi_som/naucimo_se_plavati

Ane xa

63

Slovacia Strategie națională

Concept pentru dezvoltarea activităților fizice în rândul copiilor și tinerilor, 2011 http://www.minedu.sk/sportovanie-deti-ziakov-a-studentov/

Scopul conceptului este dezvoltarea unei atitudini pozitive față de activitățile fizice pe tot parcursul vieții, în rândul copiilor și tinerilor. În plus, sunt propuse îmbunătățirea curriculumului pentru oferta de educație fizică și creșterea timpului de predare. Grupul țintă este cel cu vârsta între 6 și 18 ani.

Finlanda Inițiativă la scară largă

Școlile finlandeze în mișcare, 2010-15 http://www.liikkuvakoulu.fi/

Acest proiect coordonează modelele noi de acțiune și pe cele deja existente, concepute pentru a face ziua de școală mai activă din punct de vedere fizic. Scopul este creșterea activității fizice pe parcursul zilei de școală, atât pe drumul către școală, în timpul pauzelor sau prin includerea activității fizice în diferite discipline școlare.

Marea Britanie (Anglia) Strategie națională

Strategia de sport pentru tineret: Crearea obiceiurilor sportive pentru întreaga viață, 2012-17 http://www.culture.gov.uk/images/publications/creating_a_sporting_habit_for_life.pdf

Strategia constituie o parte cheie a unei strategii pentru sport, cu durata de cinci ani, destinată tineretului, care are ca scop realizarea promisiunii că Jocurile Olimpice și Paralimpice de la Londra, din anul 2012, vor crea o moștenire durabilă. Principalele obiective sunt crearea unei moșteniri durabile a sportului competitiv în școli, îmbunătățirea legăturilor între școli și cluburile sportive din comunitate și conlucrarea cu organismele guvernamentale în domeniul sportului, pentru a se asigura faptul că activitățile acestora se axează pe tineri, precum și cu sectorul comunitar și voluntar, în vederea extinderii cât mai mult posibil a ofertei sportive pentru tineri.


Jocurile Școlare, 2010-15 http://www.yourschoolgames.com/

Toate școlile au oportunitatea de a crea un calendar sportiv pentru tot anul, care cuprinde aproximativ 30 de sporturi disponibile, conceput special pentru a atrage tinerii să iaparte la competițiile organizate la nivel intrașcolar și interșcolar și culminând cu evenimentele locale, regionale și naționale. Toate sporturile care fac sunt parte din Jocurile Școlare au formate de competiție pentru includerea tinerilor cu dizabilități, ceea ce înseamnă că aproape jumătate dintre școlile din Anglia pot oferi pentru prima oară competiții sportive pentru persoanele cu dizabilități. Există, de asemenea, un puternic element cultural al Jocurilor Școlare, inclusiv ceremonii de deschidere și de închidere, precum și oportunități pentru ca elevii să se implice în organizare, în oficierea competițiilor sau în activități de voluntariat. Jocurile Școlare sunt organizate la nivel național și local, în parteneriat. Parteneriatul național este între Departamentul pentru Cultură, Media și Sport, Sport Anglia, Asociația Paralimpică Britanică și Fondul de Sport pentru Tineret.

Marea Britanie (Țara Galilor) Strategie națională

Strategia pe o perioadă de 20 de ani pentru sport și activitate fizică în Țara Galilor, 2005-25 http://wales.gov.uk/depc/publications/cultureandsport/sport/climbinghigher/strategy/climbinghighere.pdf?lang=en

Strategia se axează pe sănătatea națiunii și pe alfabetizarea fizică a elevilor. Aceasta accentuează rolul educației fizice pentru sănătate și pentru starea de bine din punct de vedere psihologic, ca și importanța infrastructurii de interior și a terenurilor de sport. Obiectivele suplimentare sunt reprezentate de îmbunătățirea calificării profesioniștilor și a voluntarilor și găsirea modalităților inovatoare pentru asigurarea participării.

http://www.minedu.sk/sportovanie-deti-ziakov-a-studentov/

http://www.culture.gov.uk/images/publications/creating_a_sporting_habit_for_life.pdf

http://wales.gov.uk/depc/publications/cultureandsport/sport/climbinghigher/strategy/climbinghighere.pdf?lang=en


64

Crearea unei Țări active a Galilor, 2009-20 http://www.sportwales.org.uk/media/144469/creating%20an%20active%20wales.pdf

Accentul secțiunii despre 'copii și tineri activi' este pus pe încurajarea acestora să se implice în îndeajuns de multe activități fizice benefice pentru sănătate și pentru starea de bine, pe tot parcursul vieții.


'Sporturile dragonului' http://www.sportwales.org.uk/community-sport/education/dragon-multi-skills--sport.aspx

Acest program este conceput pentru a le oferi copiilor cu vârste între 7 și 11 ani oportunități sportive care sunt plăcute și distractive. Copiii sunt inițiați în antrenorat, dezvoltarea abilităților și competiție adecvată, prin folosirea unor versiuni ale jocurilor pentru adulți, care sun modificate astfel încât să răspundă nevoilor copiilor și nivelurilor de abilități ale acestora. Un portofoliu de opt sporturi modificate este folosit în această schemă (rugby, atletism, crichet, fotbal, hochei, netball, tenis și golf). Programul este sprijinit de către o gamă cuprinzătoare de resurse educaționale și echipamente, suplimentate cu resurse de ordin material pentru recrutarea și formarea părinților voluntari, a profesorilor și antrenorilor. Programul se concentrează pe utilizarea acestor resurse pentru dezvoltarea unor oportunități în afara curriculumului școlar și în comunitate. Toate resursele sunt compatibile cu prevederile curriculare, astfel încât multe școli și profesorii pot alege să le utilizeze în cadrul lecțiilor de educație fizică.

'5x60', 2009-20 http://www.sportwales.org.uk/community-sport/education/5x60.aspx

Programul are ca scop creșterea numărului de copii din învățământul secundar care iau parte la activități fizice și sportive pentru 60 de minute, de cel puţin cinci ori pe săptămână. Sunt sporite oportunităţile pentru sport extracurricular şi sesiuni de activitate fizică pentru copii din învăţământul primar şi completează prevederile existente pentru sport şi educaţie fizică în şcoli. Sunt oferite o varietate de activităţi pentru toţi copiii, indiferent de abilităţile acestora. Un principiu cheie este acela că înşişi copiii ar trebui să aleagă activităţile, care includ competiții sportive, activităţi informale, precum dans şi aerobic, activităţi coordonate de un antrenor şi activităţi în aer liber.

'PE& Sport Şcolar' (PESS), din 2000 http://www.sportwales.org.uk/community-sport/education/pe--school-sport/about-pess.aspx

Programul a fost început în anul 2000 şi restructurat în 2011. Scopul acestuia este să asigure că fiecărui tânăr i se oferă o provocare şi este sprijinit să ia parte la educaţie fizică şi sport şcolar. Oferta cross-curriculară, extracurriculară şi comunitară este angajantă pentru toţi tinerii, oferindu-le abilităţile, încrederea şi entuziasmul necesare pentru a fi dependenţi de sport întreaga viaţă.

Marea Britanie (Irlanda de Nord) Strategie Naţională

Sportul contează: Strategia Irlandei de Nord pentru sport şi recreere fizică, 2009-19 http://www.dcalni.gov.uk/sport_matters.pdf

Strategia are ca obiectiv să ofere fiecărui copil din Irlanda de Nord, cu vârsta de peste 8 ani, oportunitatea de a lua parte la cel puţin două ore pe săptămână de sport extracurricular şi recreere fizică, recomandând, în continuare, crearea unor baze de date asupra numărului de copii din învăţământul obligatoriu care beneficiază de cele două ore săptămânale de educaţie fizică recomandate de către Departamentul pentru Educaţie.


'Activ8', din 2009 http://www.activ8ni.net/

Această campanie continuă de marketing social promovează opt paşi (‘Activ8’) pentru creşterea gradului de conştientizare în rândul copiilor din învăţământul primar asupra importanţei de a lua parte la cel puțin 60 de minute de activitate fizică, în fiecare zi, şi de a avea o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată. Cei opt paţi sunt ‘mişcă-ţi corpul’, ‘fii parte din echipă’, ‘crează-ţi propriul joc’, ‘implică-ţi familia’, ‘manâncă bine’, ‘mergi în aer liber’, ‘fii un lider’ şi ‘măsoară-ţi succesul’. O gamă de programe Activ8 a fost, de asemenea, dezvoltată. Activ8 este un program de sport în Irlanda de Nord.

http://www.sportwales.org.uk/media/144469/creating%20an%20active%20wales.pdf

http://www.sportwales.org.uk/community-sport/education/dragon-multi-skills--sport.aspx

http://www.sportwales.org.uk/community-sport/education/5x60.aspx

http://www.sportwales.org.uk/community-sport/education/pe--school-sport/about-pess.aspx

http://www.dcalni.gov.uk/sport_matters.pdf

http://www.activ8ni.net/

Ane xa

65

Marea Britanie (Scoţia) Iniţiativă la scară largă

Şcoli active', 2005-15 http://www.sportscotland.org.uk/schools/Active_Schools/Active_Schools1

Obiectivul acestui program îl reprezintă suplimentarea educaţiei fizice din şcoli prin întărirea activităţii extracurriculare şi sporirea oportunităţilor pentru copii de a fi implicaţi în activităţi fizice şi sport, precum şi prin dezvoltarea legăturilor între şcoli, cluburi sportive şi comunitatea sportivă locală.

Islanda Strategie naţională

Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Politicii Culturale în domeniul sportului (Stefnumótun mennta- og menningarmálaráðuneytisins í íþróttamálum), 2011 http://www.menntamalaraduneyti.is/utgefid-efni/vefrit/20111710/nr/6256

Pentru a combate efectele stilului de viaţă sedentar, este necesar să se accentueze, prin educaţie, importanţa exerciţiului pentru copii. Trebuie crescut numărul activităţilor legate de sănătate sau sport în şcolile din învăţământul primar şi secundar. Spaţiile şcolare ar trebui proiectate cu un accent pus pe activitatea sportivă. Toate şcolile trebuie să încurajeze activitatea fizică în aer liber. Cooperarea dintre şcoli şi cluburi sportive trebuie sporită pentru a sprijini legătura dintre ziua de şcoală şi timpul liber. Un accent sporit trebuie pus pe învăţarea de către copii şi tineri a valorii unui stil de viaţă sănătos.


Şcoli care promovează sănătatea http://www.landlaeknir.is/heilsa-og-lidan/verkefni/item12345/Heilsueflandi_framhaldsskoli

Şcolile în cauză au o politică integrală clară, referitoare la principalele criterii pentru promovarea sănătăţii.

Liechtenstein Strategie naţională

Conceptul naţional pentru sport, 2005

Conceptul evidenţiază importanţa activităţilor fizice în societatea contemporană, precum şi rolul statului, asociaţiilor şi al altor actori implicaţi, precum și măsurile şi obiectivele politicii sportive. În ceea ce priveşte educaţia fizică, conceptul se concentrează pe promovarea şi îmbunătăţirea furnizării de activităţi sportive opţionale şi voluntare şi pe participarea şcolii la competiţiile şcolare internaţionale.

Iniţiativă la scală largă

Sportul şi competiţiile şcolare, din 1982 la nivelul ISCED 2 şi din 2006 la nivelul ISCED 1 http://www.schulsport.li/

Obiectivul principal îl reprezintă oferirea unei activităţi suplimentare în cadrul vieţii şcolare zilnice şi acces la activităţi extracurriculare. În colaborare cu profesorii de educaţie fizică, cluburile sportive din Liechtenstein organizează campionate şcolare sportive anuale.

Croaţia Strategie naţională

Strategia pentru dezvoltarea sportului şcolar în Croaţia, 2009-14 http://public.mzos.hr/lgs.axd?t=16&id=15673

Strategia are ca obiectiv să ofere condiţii optime pentru dezvoltarea sistematică a sportului şcolar în Croaţia şi să răspundă aspectelor legate de infrastructura necesară pentru o astfel de dezvoltare, formarea antrenorilor profesionişti şi organizarea competiţiilor şcolare la toate nivelurile, de la cel al şcolii, trecând de cele locale şi regionale, până la nivelul naţional. Sunt, de asemenea, discutate modelele de organizare administrativă şi finanţare. Alte obiective sunt reprezentate de activităţile competiţionale sportive în şcoli, facilitarea coeziunii sociale în rândul şcolarilor, îmbunătăţirea incluziunii sociale a copiilor dezavantajaţi şi a celor cu nevoi speciale şi îmbunătăţirea increderii de sine a acestora, prin realizări sportive.

http://www.sportscotland.org.uk/schools/Active_Schools/Active_Schools1

http://www.menntamalaraduneyti.is/utgefid-efni/vefrit/20111710/nr/6256

http://www.landlaeknir.is/heilsa-og-lidan/verkefni/item12345/Heilsueflandi_framhaldsskoli

http://public.mzos.hr/lgs.axd?t=16&id=15673


66

Anexa 2: Timpul de predare recomandat

Timpul minim de predare recomandat pentru educaţia fizică – disciplină obligatorie în învăţământul obligatoriu general de zi, 2011/12

Belgia – Comunitatea franceză

Belgia – Comunitatea germană

Belgia – Comunitatea flamandă

Bulgaria

Republica Cehă ZŠ/G - FEP BE

Danemarca Germania Grundschule + Gymnasium

Germania Grundschule + Hauptschule

Germania Grundschule + Realschule

Estonia Irlanda Grecia

Spania Franţa Italia Cipru

Letonia Lituania Luxemburg Ungaria

Orar flexibil

Numărul de ore recomandate pentru distribuire pe parcursul anumitor ani şcolar

n: Invăţământ obligatoriu general cu frecvență (de zi)

Axa orizontală: Numărul de ore per an şcolar Axa verticală: Clasele

Sursa: Eurydice.

Ane xa

67

(continuare) Timpul minim de predare recomandat pentru educaţia fizică – disciplină obligatorie în învăţământul obligatoriu general de zi, 2011/12

Malta Olanda Austria Volksschule + Allgemeinbildende Höhere Schule

Austria Volksschule + Hauptschule + Polytechnische Schule

Polonia Portugalia România Slovenia

Slovacia Finlanda Sudia Marea Britanie – Anglia and Ţara Galilor

Marea Britanie – Irlanda de Nord

Marea Britanie – Scoţia

Croaţia

Islanda Turcia Liechtenstein Norvegia

Orar flexibil

Numărul de ore recomandate pentru distribuire pe parcursul anumitor ani şcolar

n: Invăţământ obligatoriu general cu frecvență (de zi)

Axa orizontală: Numărul de ore per an şcolar Axa verticală: Clasele

Sursa: Eurydice.


68

Notă explicativă Figura arată numărul minim de ore (60 de minute) dedicate predării obligatorii a educaţiei fizice pe parcursul învăţământului obligatoriu general de zi, pe baza recomandărilor naţionale minime în curriculum, pentru anul de referinţă indicat. Pentru detalii asupra metodei de calcul, vezi Timpul de predare anual recomandat pentru învăţământul obligatoriu de zi în Europa 2011/12 (Recommended annual taught time in full-time compulsory education in Europe, 2011/12 (EACEA/Eurydice, 2011)).

Învăţământul obligatoriu general de zi se încheie în mod normal la finalizarea învăţământului secundar inferior (nivelul ISCED 2) sau a structurii unice (nivelurile ISCED 1 şi 2), cu excepţia Belgiei, Bulgariei, Franţei, Italiei, Ungariei şi Olandei (VWO şi HAVO), Slovaciei şi Regatului Unit (Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord), unde, parţial sau total, nivelul ISCED 3 poate face parte din învăţământul obligatoriu general de zi. Pentru mai multe informaţii, vezi The structure of European education systems 2011/12: schematic diagrams (EACEA/Eurydice, 2011). Clasele din învăţământul obligatoriu general de zi corespund unor vârste diferite, în funcţie de ţară. Pentru informaţii referitoare la corespondenţa dintre vârsta exemplificativă a elevilor şi clase, vezi The structure of European education systems 2011/12: schematic diagrams (EACEA/Eurydice, 2011).

Pentru definiţia 'orarului flexibil', vezi Glosarul, Bazele de date statistice şi secţiunea de bibliografie.

69

MULŢUMIRI

AGENŢIA EXECUTIVĂ PENTRU EDUCAȚIE, AUDIOVIZUAL ŞI CULTURĂ

EURYDICE ŞI SPRIJIN PENTRU POLITICI

Avenue du Bourget 1 (BOU2) B-1140 Bruxelles

(http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice)

Editor coordonator

Arlette Delhaxhe

Autori

Viera Kerpanova (coordonator)

Olga Borodankova

Contribuţie externă

Renata Morneau Kosinska

Machetare şi grafică

Patrice Brel

Coordonator de producţie

Gisèle De Lel

Edu ca ţ i a f i z i c ă ş i sp o r t u l î n şco l i l e d i n Eu ro p na

70

U N I T Ă Ţ I N A Ţ I O N A L E E U R Y D I C E

BELGIA Unitatea Eurydice a Federaţiei Valone-Bruxelles Ministerul Federaţiei Valone-Bruxelles Direcţia relaţii internaţionale Boulevard Léopold II, 44 – Bureau 6A/012 1080 Bruxelles Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună Unitatea Flamandă Eurydice Departement Onderwijs en Vorming/ Afdeling Strategische Beleidsondersteuning Hendrik Consciencegebouw Koning Albert II-laan 15 1210 Brussel Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună Eurydice - Unitatea Comunităţii Germane Autonome Hochschule in der DG Monschauer Strasse 57 4700 Eupen Contribuţia Unităţii: Stéphanie Nix

BULGARIA Unitatea Eurydice Centru pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Unitatea pentru Cercetarea în educaţie şi planificare 15, Graf Ignatiev Str. 1000 Sofia Contribuţia Unităţii: Lachezar Afrikanov (expert)

REPUBLICA CEHĂ Unitatea Eurydice Centrul de Servicii Internaţionale Agenţia Naţională pentru Programe Educaţionale Europene Na Poříčí 1035/4 110 00 Praha 1 Contribuţia Unităţii: Jana Halamová, Helena Pavlíková; experţi: Petr Drábek, Jan Tupý, Pavel Šimáček

DANEMARCA Unitatea Eurydice Agenţia Daneză pentru Universităţi şi Internaţionalizare Bredgade 43 1260 København K Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună

GERMANIA Unitatea Federală Eurydice Agenţia pentru Managementul Proiectelor Parte a Centrului Aerospaţial German (DLR) Biroul UE al Ministerului German al Educaţiei şi Cercetării Heinrich-Konen-Str. 1 53227 Bonn Unitatea Federală Eurydice Agenţia pentru Managementul Proiectelor Parte a Centrului Aerospaţial German (DLR) Biroul UE al Ministerului German al Educaţiei şi Cercetării Rosa-Luxemburg-Straße 2 10178 Berlin Eurydice- Serviciul de informare al Landurilor în Secretariatul Ministerului Culturii Graurheindorfer Straße 157 53117 Bonn Contribuţia Unităţii: Brigitte Lohmar

ESTONIA Unitatea Eurydice SA Archimedes Koidula 13A 10125 Tallinn Contribuţia Unităţii: Inge Raudsepp (Expert superior – Educaţie fizică, Arte, Muzică – Fundaţia Innove)

IRLANDA Unitatea Eurydice Departmentul pentru Educaţie şi Competenţe Secţiunea internaţională Marlborough Street Dublin 1 Contribuţia Unităţii: Tony Weir (Inspector superior, educaţie fizică), Seán Mc Grath (învăţământ post-primar, Inspector, educaţie fizică)

GRECIA Unitatea Eurydice Ministerul Educaţiei şi Religiei, Culturii şi Sportului Direcţia pentru Relaţiile cu Uniunea Europeană 37 Andrea Papandreou Str. (Office 2172) 15180 Maroussi (Attiki) Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună

SPANIA Unitatea Spaniolă Eurydice-REDIE Centrul Naţional pentru Inovare şi Cercetare în Domeniul Educaţiei (CNIIE) Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sportului c/General Oraa 55 28006 Madrid Contribuţia Unităţii: Flora Gil Traver; Montserrat Grañeras Pastrana; Mario Andrés Candelas; Amparo de la Loma Moragón Sahuquillo

Mul ţu mi r i

71

FRANŢA Unitatea franceză Eurydice Ministerul Educaţiei Naţionale, Învăţământului Superior şi Cercetării Direcţia evaluare, prospectivă şi performanţă Misiunea pentru relaţii europene şi internaţionale 61-65, rue Dutot 75732 Paris Cedex 15 Contribuţia Unităţii: Thierry Damour; expert: Jean-Pierre Barrué (inspector general pentru educaţie naţională)

CROAŢIA Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului Donje Svetice 38 10000 Zagreb Contribuţia Unităţii: experţi: Duje Bonacci, Fadila Gracin

ISLANDA Unitatea Eurydice Institutul pentru testări educaţie Borgartúni 7a 105 Reykjavik Contribuţia Unităţii: Margrét Harðardóttir şi Védís Grönvold

ITALIA Unitatea italiană Eurydice Institutul Naţional pentru Documentare, Inovare şi Cercetare educaţională (INDIRE) Agenţia LLP Via Buonarroti 10 50122 Florenţa Contribuţia Unităţii: Alessandra Mochi; experţi: Giuseppe Pierro (Şeful Biroului "Afaceri generale" – Biroul V "Sport" – Direcţia Generală pentru studenţi, integrare, participare şi comunicare – MIUR); Mario Bellucci (Expert în politici de tineret şi educaţie fizică al MIUR)

CIPRU Unitatea Eurydice Ministerul Educaţiei şi Culturii Kimonos and Thoukydidou 1434 Nicosia Contribuţia Unităţii: Christiana Haperi; experţi: Anna Poiriazi, Giorgios Giallourides (Ministerul Educaţiei şi Culturii)

LETONIA Unitatea Eurydice Valsts izglītības attīstības aģentūra Agenţia de Stat pentru Dezvoltarea Educaţiei Vaļņu street 3 1050 Riga Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună a Unităţii şi a experţilor: Imants Vasmanis, Inese Bautre (Centrul Naţional pentru Educaţie) şi Maija Priedīte (Gimnaziul de stat Valmiera)

LIECHTENSTEIN BIroul de Informaţii Eurydice Schulamt des Fürstentums Liechtenstein Austrasse 79 9490 Vaduz Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună

LITUANIA Unitatea Eurydice Agenţia Naţională pentru Evaluare Şcolară Didlaukio 82 08303 Vilnius Contribuţia Unităţii: Egidija Nausedienė şi Jurgita Nemanienė

LUXEMBURG Unitatea Eurydice Ministerul Educaţiei Naţionale şi Formării Profesionale (MENFP) 29, rue Aldringen 2926 Luxembourg

UNGARIA Unitatea Naţională Eurydice Institutul Ungar pentru Cercetare şi Dezvoltare Educaţională Szalay u. 10-14 1055 Budapesta Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună

MALTA Unitatea Eurydice Departamentul pentru Cercetare şi Dezvoltare Directoratul pentru Calitate şi Standarde în Educaţie Great Siege Rd. Floriana VLT 2000 Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună

OLANDA Eurydice Olanda Ministerul Educaţiei, Culturii şi Ştiinţei Direcţia Relaţii Internaţionale Etaj 4 Rijnstraat 50 2500 BJ Haga

NORVEGIA Unitatea Eurydice M Ministerul Educaţiei şi Cercetării AIK-avd., Kunnskapsdepartementet Kirkegata 18 0032 Oslo Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună

AUSTRIA BIroul de Informaţii Eurydice Ministerul Federal al Educaţieii,Ştiinţei şi Culturii Abt. IA/1b Minoritenplatz 5 1014 Viena Contribuţia Unităţii: expert: Günther Apflauer

Edu ca ţ i a f i z i c ă ş i sp o r t u l î n şco l i l e d i n Eu ro p na

72

POLONIA Unitatea Eurydice Fundaţia pentru Dezvoltarea Sistemului Educaţional Mokotowska 43 00-551 Varşovia Contribuţia Unităţii: Beata Płatos în cooperare cu experţii din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Ministerului Sportului

PORTUGALIA Unitatea Portugheză a Reţelei Eurydice (UPRE) Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei Direcţia Generală de Statistică a Educaţiei şi Ştiinţei (DGEEC) Av. 24 de Julho, 134 1399-54 Lisabona Contribuţia Unităţii: Isabel Almeida; experţi: Anália Gomes, Jorge Moreira

ROMÂNIA Unitatea Eurydice Agenţia Naţională de Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale Calea Şerban Vodă, no. 133, etaj 3 Sector 4 040205 Bucureşti Contribuţia Unităţii: Veronica – Gabriela Chirea, în cooperare cu experţii: Elena Nely Avram (Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare) şi Alin Cătălin Păunescu (Ministerul Educaţiei Naţionale)

ELVEŢIA Fundaţia pentru Colaborare Confederală Dornacherstrasse 28A Postfach 246 4501 Solothurn

SLOVENIA Unitatea Eurydice Ministerul Educaţiei, Ştiinţei, Culturii şi Sportului Biroul pentru Dezvoltarea Educaţiei Maistrova 10 1000 Liubliana Contribuţia Unităţii: Barbara Kresal Sterniša; experţi: Marjeta Kovač (Universitatea din Liubliana, Facultatea de sport) şi Nives Markun Puhan (Institutul Naţional de Educaţie al Republicii)

SLOVACIA Unitatea Eurydice Asociaţia Academică Slovacă pentru Cooperare Internaţională Svoradova 1 811 03 Bratislava Contribuţia Unităţii: Marta Ivanova, Martina Račkova

FINLANDA Eurydice Finlanda Consiliul Naţional Finlandez al Educaţiei P.O. Box 380 00531 Helsinki Contribuţia Unităţii: Hanna Laakso şi Matti Pietilä

SUEDIA Unitatea Eurydice Departmentul de Promovare a Internaţionalizării Biroul International de Programe pentru Educaţie şi Formare Profesională Kungsbroplan 3A Box 22007 104 22 Stockholm Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună

TURCIA Unitatea Eurydice a Turciei MEB, Strateji Geliştirme Başkanlığı (SGB) Eurydice Türkiye Birimi, Merkez Bina 4. Kat B-Blok Bakanlıklar 06648 Ankara Contribuţia Unităţii: Osman Yıldırım Ugur; Dilek Güleçyüz

MAREA BRITANIE Unitatea Eurydice pentru Anglia,Ţara Galilor şi Irlanda de Nord Fundaţia Naţională pentru Cercetări Educaţionale (NFER) Centre for Information and Reviews The Mere, Upton Park Slough, Berkshire, SL1 2DQ Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună Unitatea Eurydice a Scoţiei c/o Unitatea de Informaţii Servicile pentru educaţie analitică Guvernul Scoţian Area 2D South, Mail point 28 Victoria Quay Edinburgh EH6 6QQ Contribuţia Unităţii: Responsabilitate comună

Comisia Europeană; EACEA; Eurydice Educaţia fizică şi sportul în şcolile din Europa Luxemburg: Oficiul pentru publicaţii al Uniunii Europene 2013 – 76 p. Raport Eurydice ISBN 978-92-9201-445-2 doi:10.2797/22564 Descriptori: educaţie fizică, curriculum, rezultatul învăţării, educaţie pentru sănătate, timp de predare, evaluarea elevilor, profesor, professor generalist, profesor specialist, activităţi extra-curriculare, reformă educaţională, învăţământ primar, învăţământ secundar, secundar inferior, învăţământ general, analiză comparativă, Croaţia, Turcia, EFTA, Uniunea Europeană

Educaţia fizică şi sportul în şcolile din Europa schiţează situaţia actuală a educaţiei fizice şi a activităţilor sportive în şcolile din 30 de ţări europene. Raportul acoperă învăţământul primar şi secundar inferior şi oferă o înţelegere a următoarelor subiecte: strategii naţionale şi inişiative la scară largă, acolo unde acestea există, statutul educaţiei fizice în curriculumul naţional şi în documentele de coordonare, timpul de predare anual recomandat, evaluarea elevilor, formarea profesorilor, activităţi extracurriculare şi reforme planificate. Raportul constituie rezultatul unei analize aprofundate a datelor primare furnizate de către Unităţile naţionale Eurydice şi poate fi considerat ca o primă încercare a Comisiei Europene de a identifica îngrijorările principale şi punctele tari cu privire la educaţia fizică în şcolile din ţările europene.

Reţeaua Eurydice este format din 40 de unităţi naţionale situate în 36 de ţări (state member ale UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Elveţia, Croaţia, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia şi Turcia). Eurydice is coordonată de către Unitatea Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură a UE.

Reţeaua Eurydice serveşte în principal pe cei implicaţi în elaborarea politiclor educaţionale la nivel naţional, regional şi local, precum şi în cadrul instituţiilor Uniunii Europene. Aceasta se concentrează în principal pe modul în care educaţia din Europa este structurată şi organizată la toate nivelurile. Publicaţiile sale, în ansamblu, pot fi împărţite în descrieri ale sistemelor educaţionale naţionale, studii comparative dedicate anumitor subiecte, indicatori şi statistici. Acestea sunt disponibile gratuit pe site-ul Eurydice sau, la cerere, în formă tipărită.

EURYDICE pe Internet –

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/contacts_national_units_en.php

http://eacea.ec.europa.eu/index_en.php

http://eacea.ec.europa.eu/index_en.php

EC-31-13-672-R

O-N

Date post:	20-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	ctinpaula
View:	26 times
Download:	4 times