Ghidul practic al antreprenorului in 2020 Scris de Coltuc Marius Vicentiu,CEO https://coltucsiasociatii.ro/

Antreprenorii nu se nasc, se fac!

Ghidul este un document deosebit de util viitorilor sau actualilor antreprenori

Intrand in platforma Intrebari si Raspunsuri pe https://coltucsiasociatii.ro/raspunsuri-intrebari-juridice-avocatii-specialisti-raspund-intrebarile  puteti sa puneti intrebari , expertii nostri urmand sa va raspunda.

Cuprins

Ghidul are o structura dinamica,practica si raspunde tuturor intrebarilor pe care si le pune un antreprenor in Romania

Urmariti cu atentie titlurile si aveti raspunsul la intrebarile dvs.sub forma unui articol documentat la fiecare problema SI URMARITI EMOJI UL DE BUSINESS

Deci,LET THE GAMES BEGIN

Vrei să-ți faci firmă în 2020? Iată un ghid complet pentru înființarea unei companii

Pornește la drum încrezător, optimist, misiunea ta de înființarea unei firme este mult simplificată când știi exact ce ai de făcut.

Rezervare denumire firmă

Ai nevoie de un nume pentru firma ta, iar acesta trebuie anunțat la Registrul Comerțului pentru a i se verifica disponibilitatea și, apoi, pentru a fi rezervat. În acest sens, va trebui să depui o cerere și ai mai multe modalități prin care o poți face, prezentate mai jos.

Notă: Scrie în cerere trei denumiri, în ordinea preferințelor, astfel încât să câștigi timp în cazul în care primul nume solicitat nu este disponibil.

Pașii pentru rezervarea numelui:

accesarea site-ului Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC)  și click pe butonul roșu din dreapta-sus, numit "Portal ONRC servicii online". Ți se va afișa o pagină nouă, iar în partea stânga o lista de servicii din care vei alege "Verificare disponibilitate și rezervare denumire online" – este necesar să îți faci cont de utilizator;

completarea formularului online, tot pe site-ul ONRC, accesând portalul de servicii online (același buton roșu), dar, pe lângă contul de utilizator, ai nevoie și de semnătura electronică;

prezentarea la ghișeu a cererii standard completată, o poți descărcă de aici (oficiile ONRC din județele țării se află în apropierea tribunalelor, iar în București Oficiul Național al Registrului Comerțului este pe Intrarea Sectorului nr. 1, program L – J: 08.00 – 16.30, V: 08.00 – 14.00).

Sediu social firmă

Firma ta trebuie să aibă un sediu, așadar un loc în care să îți desfășori activitatea. Nu trebuie să fie obligatoriu un open-space într-o clădire de birouri, poate fi și un apartament. Este necesar să faci dovada că ai dreptul să folosești acel spațiu, așadar, în cazul unui apartament actul doveditor de la dosar poate fi contractul de vânzare-cumpărare (dacă ești proprietar), în cazul unui spațiu de tip comercial, contractul de închiriere.

De știut:

poți folosi un apartament ca sediu social, chiar dacă nu ești proprietar, lucru care se întâmplă cu ajutorul unui contract de comodat (bunul imobiliar este dat spre folosință cu titlu de împrumut, fără a fi menționată o perioadă determinată de timp);

sediul social mai poate fi găzduit de o firmă de avocatură care pune la dispoziție un astfel de serviciu contra unui onorariu;

în cazul în care firma ta va avea sediu într-un apartament de bloc, ai nevoie de semnătură de la administrator și semnături de la vecinii cu care ai perete comun (vecinul de sus, de jos, din stânga și din dreapta), așadar aceștia trebuie să își dea acordul pentru folosirea apartamentului ca sediu social (este nevoie inclusiv de ștampila asociației de proprietari; click aici pentru a descărca documentul cu care să te prezinți la bloc).

Act constitutiv

Dacă în cazul unui PFA este un singur fondator, în cazul unui SRL sunt mai multe persoane care se pot asocia pentru a înființa firma.

Actul constitutiv precizează obligațiile și drepturile asociaților, relația dintre aceștia și conține datele lor de identificare, precum și semnăturile. Așadar, va trebui să redactezi un act constitutiv, respectând informațiile pe care trebuie să le conțină.

De știut:

actul constitutiv respectă o anumită structură, trebuie menționate obligatoriu o serie de date precum:

o denumirea firmei;o sediul social;o obiectul principal de activitate al firmei și a celor secundare conform clasificărilor

din codul CAEN (Clasificarea Activităților Economice Naționale);o numele asociaților și aportul fiecăruia la capitalul social. portalul online ONRC pune la dispoziție model de act constitutiv, redactarea acestuia

se va face urmărind informațiile de acolo.

Depunere capital social

O altă etapă a înființării firmei este deschiderea unui cont bancar (la banca pe care o dorești) și depunerea capitalului social care este de minim 200 lei în cazul unui SRL. Documentele necesare pentru a depune în contul deschis capitalul social sunt:

actul constitutiv în original (semnat de asociați); dovada verificării disponibilității și rezervării firmei eliberată de ONRC; buletinele persoanelor care reprezintă firma.

Declarație pe proprie răspundere

Ca să îți înființezi firma nu trebuie să ai antecedente penale, prin urmare va trebui să declari ca îndeplinești condițiile legale. Acest lucru o vei face la un notariat unde vei completa o declarație. La biroul notarial te vei prezenta cu următoarele acte:

buletin; dovada verificării disponibilității și rezervării firmei eliberată de ONRC.

Specimen de semnătură

Pentru specimenul de semnătura va trebui să te prezinți tot la un notar public. Aici vei completa o declarație tip. Semnătura și sigiliul notarului public este un element nelipsit al îndeplinirii acestei proceduri.

Acte necesare firmă (alcătuirea dosarului)

În această etapă vei pune la un loc, într-un dosar clasic cu șină, toate documentele pe care le-ai obținut până acum. Cu acest dosar completat te poți prezenta la Registrul Comerțului sau poți să le depui online, prin intermediul portalului ONRC.

De știut:

dosarul cu actele necesare pentru înființarea firmei trebuie să conțină:o cererea de înregistrare firma la ONRC (depusă în vederea rezervării numelui firmei);o actul constitutiv semnat de asociați;o dovada eliberată de ONRC a verificării disponibilității și rezervării firmei;

o documentul care atestă dreptul de folosință asupra spațiului care îndeplinește rolul de sediu social, după caz poate fi: contract de vânzare-cumpărare, certificat de donație, certificat de moștenitor, contract de comodat ș.a.;

o în cazul în care sediul social este un apartament de bloc, acordul administratorului și al vecinilor cu care există perete comun (semnăturile tuturor acestor locatari);

o declarație pe proprie răspundere că îndeplinești condițiile legale pentru exercitarea funcției de administrator (autentificată la notar), la fel și în cazul asociaților (că îndeplinesc condițiile pentru funcția de asociat);

o specimenul de semnătură legalizat la notar;o dovada depunerii capitalului social (dosarul dat de la bancă);o copie după buletinele administratorului și al asociaților. actele pentru înființare firmă vor fi depuse la Registrul Comerțului sau online, click

pe butonul roșu, "Portal ONRC Servicii Online", iar apoi din lista serviciilor afișate în stânga se va selecta "Înregistrare în RC și autorizare PC" - în acest al doilea caz, ține cont că documentele trebuie scanate, salvate în format .pdf și, totodată, folosită semnătura digitală.

Eliberare acte firmă

Odată depuse actele la Registrul Comerțului, urmează să ți se elibereze actele firmei, acestea sunt:

certificat de înregistrare; certificat constatator (este precizat codul CAEN confirmat de tine).

Înregistrare fiscală la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF)

După procedura de înființare a firmei la Registrul Comerțului urmează înregistrarea fiscală care are loc la ANAF. În termen de 30 de zile, ai obligația să te prezinți și să declari existența firmei (vei plăti de-acum taxe și impozite la stat). În acest sens vei completa și vei depune Declarația 010. Poți apela și la un contabil pentru înregistrarea fiscală.

De ce oameni ai nevoie pentru a pune o afacere pe picioare in 2020

În managementul resurselor umane trebuie să se țină cont de faptul că activitățile desfășurate sunt temporare, ceea ce înseamnă că personalul implicat, dar și relațiile de muncă existente între membrii echipei unui proiect finanțat din fonduri nerambursabile vor fi planificate pentru o perioadă limitată de timp, până la finalizarea proiectului.

În toate situațiile, în cadrul planului de afaceri trebuie să detaliem pregătirea și experiența resurselor umane alocate pentru implementarea corectă a proiectului. Echipa de implementare a proiectului va avea atribuții precum:

respectarea termenului estimat pentru finalizarea fiecărei activități și a proiectului în general;

încadrarea în bugetul aprobat; procurarea resurselor materiale solicitate; respectarea condițiilor de eligibilitate; respectarea obligațiilor care decurg din contractul de finanțare.

Având în vedere complexitatea proiectului, o echipă de proiect trebuie să fie formată din mai mulți specialiști cu pregătire și experiență complementare.

1. Managerul de proiect

Managerul de proiect va coordona eficient toate activitățile proiectului, cu scopul atingerii obiectivelor stabilite, la cele mai înalte standarde de calitate. Managerul de proiect va avea următoarele sarcini importante:

coordonează activitatea celorlalți membri ai echipei de implementare a proiectului: asigură fluxul informațional în cadrul echipei de proiect; monitorizează în timp real progresul înregistrat, în comparație cu obiectivele propuse; ia măsuri de corecție, atunci când sesizează abateri sau situații dificile în proiect; comunică cu finanțatorul, conducerea societății și factorii

interesați/partenerii proiectului.

2. Responsabilul financiar

Orice proiect presupune cheltuirea de resurse financiare, în scopul procurării celorlalte resurse necesare implementării proiectului: echipamente, utilaje, dotări, mobilier, diverse servicii, resurse umane și altele.

Un responsabil financiar va urmări felul în care resursele financare pe care societatea la are la dispoziție pentru implementarea proiectului vor fi consumate eficient pentru atingerea obiectivelor propuse. De asemenea, un responsabil financiar va urmări:

ținerea evidenței cheltuielilor efectuate, înregistrând distinct cheltuielile eligibile și neeligibile ale proiectului;

va autoriza plățile efectuate în cadrul proiectului;

va planifica și va elabora documentația necesară achizițiilor din cadrul proiectului, ținând cont de prevederile finanțatorului și legislația din domeniul achizițiilor publice aplicabile.

Evidența contabilă primară a proiectului o va asigura contabilul sau echipa de contabili a societății, iar responsabilul financiar va asigura coordonarea acestora. În cadrul unei finanțări nerambusabile, se impune deschiderea unui cont bancar separat pentru operațiunile de plăți și încasări în cadrul proiectului și păstrarea unei evidențe distincte, cu ajutorul conturilor contabile analitice.

3. Responsabilul tehnic

În cadrul proiectului, responsabilul tehnic este însărcinat cu urmărirea achizițiilor de resurse materiale necesare implementării în bune condiții a proiectului. Resposabilul tehnic va proiecta fluxul tehnologic și va cunoaște în detaliu informații despre echipamentele și utilajele necesare. Un responsabil tehnic va urmări:

furnizarea informațiilor tehnice necesare elaborării caietului de sarcini pentru desfășurarea procedurilor de achiziție;

oferirea de suport informațional pentru verificarea ofertelor, a specificațiilor tehnice și a altor detalii privind fluxul tehnologic prezentat de ofertanți în cadrul licitațiilor;

participarea, ca reprezentant al beneficiarului, la primirea, recepția și punerea în funcțiune a echipamentelor;

4. Responsabilul juridic

Implementarea unui proiect implică, de asemenea, întocmirea unor contracte și asumarea de responsabilități față de finanțator, partenerii proiectului, furnizorii de materii prime, personalul de execuție necesar în diverse etape ale implementării. Un responsabil juridic va urmări:

îndeplinirea obligațiilor care rezultă din contractul de finanțare încheiat; elaborarea contractelor necesare aprovizionării cu resurse materiale în cadrul

proiectului; propunerea modalității de desfășurare a procedurilor de achiziție din cadrul

proiectului; furnizarea informațiilor de specialitate pentru întocmirea raportărilor adresate

finanțatorului.

5. Responsabilul cu achizițiile publice

Prin contractul de finanțare, beneficiarului îi revine sarcina de a organiza proceduri de achiziție publică pentru achizițiile prevăzute în cadrul proiectului. Astfel, responsabilul cu achizițiile publice va avea următoarele atribuții:

va stabili procedura aplicabilă și va întocmi documentația necesară desfășurării licitației;

va asigura termenele necesare pentru pregătirea ofertelor, verificarea lor, formularea contestațiilor și soluționarea acestora;

va indica responsabilului financiar și managerului de proiect firma sau firmele declarate câștigătoare și va propune încheierea unor contracte de achiziție pentru procurarea resurselor necesare proiectului;

va urmări respectarea bugetului alocat pentru fiecare obiect de investiție.

6. Secretarul

Uneori neglijat, secretarul proiectului are atribuții importante, ocupându-se de toate sarcinile repetitive ale proiectului. Asigură, de asemenea, fluxul informațional dintre managerul de proiect și membrii echipei de implementare, pe de o parte, dar, pe de altă parte, și dintre managerul de proiect și factorii externi interesați de implementarea proiectului: finanțator, grup-țintă etc. Secretarul are atribuții precum:

transmite factorilor interesați documentele, informațiile necesare primite din exterior; stabilește, la solicitarea managerului de proiect, întâlniri între membrii echipei de

implementare; întocmește minuta discuțiilor și asigură diseminarea informațiilor; asigură secretariatul proiectului, fluxul de intrare și ieșire al documentelor și

informațiilor; se asigură de respectarea termenelor pentru transmiterea diverselor documente

solicitate de finanțator.

În mod evident, echipa de implementare a unui proiect nu poate fi restrânsă doar la acești specialiști. În funcție de complexitatea proiectului și activitățile pe care le va parcurge, o echipă de proiect va cuprinde, la nevoie, specialiști în resurse umane, comunicare, informare și publicitate sau altele. Totodată, alte servicii necesare pentru buna derulare a unui proiect vor fi externalizate:

Auditorul financiar

Auditorul financiar se asigură de respectarea procedurilor specifice de acordare a finanțării, a condițiilor și obligațiilor contractuale asumate. De asemenea, acest specialist va verifica legalitatea și oportunitatea cheltiuelilor efectuate din bugetul proiectului, înregistrările contabile efectuate. Pe baza celor constatate, va întocmi un raport de audit ce va fi luat în calcul la plata ajutorului financiar nerambusabil. Auditul financiar este întotdeauna obligatoriu în cazul proiectelor finanțate din fonduri publice.

Consultantul în afaceri pentru asigurarea managementului contractului de finanțare

Consultantul în afaceri va asigura respectarea contractului de finanțare, iar la nevoie va întocmi documentația necesară pentru modificările ce se impun. De asemenea, întocmește documentația necesară pentru încasarea ajutorului financiar nerambursabil, asigură întocmirea și transmiterea rapoartelor de progres ale proiectului.

Un instrument util în planificarea resurselor umane ale afacerii

Pentru a asigura un management și o comunicare adecvate în cadrul proiectului, se recomandă utilizarea unui instrument extrem de simplu și eficient, numit Diagrama RACI. Acronimul RACI vine de la

„Responsible” (responsabil); „Accountable” (autoritate); „Consulted (consultat); „Informed” (informat).

Metoda RACI presupune elaborarea unui tabel care indică rolurile și responsabilitățile participanților la un proiect. Atunci când se utilizează, Diagrama RACI asigură evitarea suprapunerii rolurilor în cadrul echipei de proiect și, totodată, asigură acoperirea tuturor activităților cu responsabili:

responsabilul asigură implementarea unei activități specifice a proiectului; persoana împuternicită cu autoritate este cea care răspunde pentru

implementarea activității respective, sau a proiectului în general; în rolul celor consultați se vor regăsi persoanele chestionate cu privire la

modalitatea optimă de desfășurare a unor activități, având expertiză în acele domenii. Aceste persoane nu vor avea autoritatea de a decide parcursul proiectului, rolul său fiind doar de consultanți;

persoanele informate nu se implică în proiect, dar vor fi ținute în permanență la curent cu desfășurarea proiectului.

În cazul proiectelor implementate într-o perioadă scurtă de timp și a organizațiilor cu resurse financiare mici și medii, echipa de proiect se poate restrânge la doar doi membri:

managerul de proiect; responsabilul financiar.

Celelalte funcții din cadrul echipei de implementare pot fi externalizate, atribuțiile urmând a fi preluate, în cele mai multe situații, de către consultanții în afaceri, în baza unui contract de consultanță externă.

În cât timp poți primi banii, atunci când derulezi un proiect cu finanțare nerambursabilă

După semnarea contractului de finanțare, antreprenorii trebuie să desfășoare două activități importante înainte de a solicita încasarea ajutorului financiar nerambursabil și anume:

derularea procedurilor de achiziție și selectarea furnizorilor, așa cum sunt impuse în ghidul solicitantului și contractul de finanțare;

efectuarea cheltuielilor asumate prin contractul de finanțare.

Una dintre cele mai importante reguli privind accesarea fondurilor nerambursabile este aceea că ajutorul financiar nerambursabil se plătește efectiv doar după ce beneficiarul efectuează cheltuielile asumate din surse proprii sau credite bancare. Cu toate că există și situații când se acordă sume de bani în avans (Programul Național pentru Dezvoltarea Rurală fiind cel mai bun exemplu în acest caz), cele mai multe programe de finanțare impun totuși această regulă.

Spre exemplu, chiar și programul Start-up Nation, cel mai important program de finanțare al ultimilor doi ani, decontează cheltuielile eligibile efectuate de beneficiar din alte surse:

credite bancare de tip punte; din fonduri proprii.

Totuși, efectuarea cheltuielilor eligibile nu este o condiție suficientă pentru a încasa ajutorul financiar nerambursabil din partea instituției finanțatoare. Utilajele și echipamentele plătite trebuie să fie livrate de către furnizor și puse în funcțiune înainte de a solicita decontarea cheltuielilor. De fapt, unul dintre principalele motive de întârziere în proiectele europene sau naționale îl reprezintă imposibilitatea furnizorului de a livra echipamentele contractate în termen util. Din moment ce bunurile nu au fost livrate, nici beneficiarul nu își poate recupera cheltuiala făcută.

În cazul în care plățile au fost făcute ca urmare a contractării unui credit bancar, beneficiarul va continua să plătească rate și dobânzi, conform graficului de rambursare asumat, până la livrarea echipamentelor, punerea lor în funcțiune, depunerea cererii de rambursare și încasarea ajutorului nerambursabil.

O cerere de rambursare trebuie să conțină următoarele documente:

facturile emise de furnizori; dovada plății efectuate; procesele verbale de predare-primire, recepție, punere în funcțiune; certificate de garanție comercială.

Din momentul în care cererea de decontare este întocmită și depusă la finanțator, termenul de soluționare este de 90 de zile, în cele mai multe situații. Totuși, trebuie amintit faptul că banii nu vor fi plătiți efectiv până când nu va avea loc o vizită în teren pentru verificarea fizică a echipamentelor achiziționate și a verificării situațiilor contabile.

Accesarea fondurilor nerambursabile: Ce este cererea de finanțare?

Cu toate că cererea de finanțare este primul document amintit în ghidul solicitantului, în mod practic acesta este ultimul formular care se completează, având în vedere că reprezintă un sumar al investiției propuse.

Cererea de finanțare face parte dintre documentele obligatorii pe care instituția finanțatoare le solicită la depunerea online a documentației în vederea obținerii unor fonduri nerambursabile, alături de:

planul de afaceri; documentele justificative pentru informațiile prezentate în cadrul proiectului.

Structura cererii de finanțare este impusă de către finanțator, iar orice modificare adusă acestui document, cu excepția completării secțiunilor indicate expres, poate determina respingerea proiectului de la finanțare.

Cu toate că cererea de finanțare este primul document amintit în ghidul solicitantului atunci când se prezintă lista de documente necesare obținerii unei finanțări, acest formular nu reprezintă nimic altceva decât o scurtă detaliere a investiției și un rezumat al proiectului depus. Prin urmare, completarea efectivă a cererii de finanțare nu poate fi realizată înainte ca planul de afaceri să fie completat, iar celelalte documente să fie obținute.

Iată care sunt pașii necesari completării cererii de finanțare:

1. Se descarcă formularul cererii de finanțare

Formularul cererii de finanțare poate fi modificat din momentul publicării documentației și momentul închiderii sesiunii de primire a proiectelor. Prin urmare, va trebui verificat periodic dacă un formular nou a fost publicat.

2. Se preiau informațiile din planul de afaceri

Cererea de finanțare conține mai multe secțiuni care prezintă în sumar informațiile din cadrul planului de afaceri:

denumirea solicitantului; datele de contact ale solicitantului; prezentarea succintă a proiectului; bugetul investiției și sursele de finanțare ale proiectului.

3. Se prezintă documentele atașate

În cadrul cererii de finanțare se realizează, în cele mai multe situații, și un opis al documentelor atașate. Prin urmare, această secțiune poate fi completată doar după ce aceste documente sunt efectiv obținute.

În această secțiune se vor inventaria următoarele documente:

certificatul de înmatriculare al societății; actul constitutiv și/sau certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului; oferte financiare și tehnice pentru investiția propusă; declarații pe proprie răspundere; CV-uri pentru personalul implicat în implementarea proiectului.

După întocmirea cererii de finanțare, aceasta se va depune în format electronic alături de celelalte documente necesare.

Cine poate accesa fonduri nerambursabile

Accesarea fondurilor nerambursabile europene sau naționale trebuie să se facă cu respectarea tuturor condițiilor exprimate în ghidul solicitantului. Unele dintre acestea vizează forma de organizare a solicitantului, în timp ce altele se referă la îndeplinirea unor criterii clare la momentul depunerii proiectului sau în perioada anterioară.

1. Persoanele fizice nu pot solicita fonduri nerambursabile

Cea mai importantă condiție cerută solicitanților de fonduri nerambursabile privește forma de organizare a acestora. Astfel, persoanele fizice nu pot depunere cereri de finanțare în cadrul programelor europene sau naționale de finanțare.

Prin urmare, primul pas pe care o persoană fizică trebuie să îl facă este acela de a-și înregistra viitoarea afacere la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC). Dintre toate formele juridice permise, se recomandă înființarea unei societăți cu răspundere limitată (SRL), pentru a păstra mai multe opțiuni de finanțare.

Prin înființarea unei societăți comerciale noi, solicitantul va putea solicita finanțare nerambursabilă doar în cadrul acelor programe de finanțare care sprijină firmele start-up (firmele debutante).

2. Solicitantul trebuie să îndeplinească mai multe criterii

Ghidul solicitantului prevede și condițiile de eligibilitate pe care orice solicitant de fonduri nerambursabile trebuie să le îndeplinească. În cazul firmelor cu istoric, cele mai importante criterii de eligibilitate se referă la:

încheierea unui exercițiu financiar complet; existența profitului la finalul ultimul bilanț încheiat; existența unui anumit număr de salariați la finalul anului anterior.

Pe de altă parte, o firmă nou-înființată trebuie să respecte mai puține condiții, acestea fiind valabile și firmelor cu istoric:

să nu aibă datorii restante la bugetul de stat sau bugetele locale; activitatea pentru care cere finanțare trebuie să fie înregistrată în prealabil la ONRC; proiectul trebuie să fie întocmit conform cerințelor exprimate în ghidul solicitantului; proiectul trebuie să fie însoțit de oferte pentru bunurile ce vor fi achiziționate.

Cum se completează ordinul de plată pentru obligații fiscale

Câmpurile care dau dureri de cap, de fiecare dată, sunt cele referitoare la Beneficiar și CUI beneficiar, nu?

În primul rând, trebuie să știi că aceste plăți se fac în conturi de Trezorerie, deci, indiferent de ce bancă utilizezi și indiferent de cum arată aplicația online a acestora, trebuie întâi să identifici modelul de ordin de plată/tranzacție pentru Trezorerie, astfel încât să poți trece toate informațiile necesare:

Contul din care se face plata: contul din care vor pleca banii.

Suma de plată: suma pe care vrei să o plătești, de exemplu, 100 lei.

Numele beneficiarului: la ce buget se trimit banii (de exemplu, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale etc).

Contul beneficiarului: întotdeauna un cont de trezorerie va avea în componență „TREZ”, de exemplu, RO60TREZ70320470101XXXXX.

Banca beneficiarului: TREZORERIA.

CUI/CNP Beneficiar: aici se trece cnp/cui pentru cine se plătește, nu cif-ul Bugetului unde plătești. Deci, dacă achiți un impozit pe persoană fizică, vei scrie cnp-ul tău, iar dacă vei plăti un impozit pentru societate, vei trece cui-ul societății.

Detalii de plată: ce anume plătești.

Atenție mare când completezi partea cu cnp/cui, pentru că altfel banii se duc pe fișa altcuiva ori se întorc.

Să luăm un exemplu, care se poate întâmpla, din păcate: cineva deține 2 firme, A și B, și dorește să facă o plată către bugetul de stat pentru firma A. Din greșeală însă, când completează ordinul de plată, scrie la rândul cui/cnp beneficiar cui-ul firmei B.

Nu va conta în acel moment că se plătește din contul firmei A, că la plătitor scrie numele firmei A, va conta cui-ul și plata se va duce în contul obligațiilor firmei B. Iar

mutarea la ANAF a sumelor de la o firmă la alta este aproape imposibilă sau până se întâmplă, vine deja următorul termen de plată și poate aveți plăți de făcut și la firma B.

Cum alegi contabilul potrivit pentru afacerea ta

Este bine ca, înainte de a discuta cu un contabil, să ai pregătit un set de întrebări. Iată mai jos câteva exemple, pe lângă aspectele legate de acreditări și tariful practicat, pe care le poți adresa contabililor pentru a-ți da seama care ar fi cel mai potrivit pentru tine și afacerea ta.

Cu ce tipuri de clienți lucrezi?

Vei dori să te asiguri că înțelege tipul de afacere, că are experiență pe industria respectivă. Un restaurant va avea anumite reguli de urmat pentru salarii, așa cum o firmă de construcții trebuie să se ocupe de problemele legate de lucrătorii contractuali, iar o firmă de dezvoltare imobiliară va avea anumite criterii privind modul în care este raportat venitul.

Cine va face munca?

Unii contabili vor avea adesea colaboratori sau angajați proprii. Va fi nevoie să stabilești cu cine vei comunica, pentru a fi cât mai ușor pentru ambele părți.

Cum minimizezi riscul pentru erori în activitatea desfășurată?

Este important să afli modul în care lucrează contabilul tău și dacă există un sistem de verificări.

Cât de mult se poate implica și în alte acțiuni (de exemplu, reducerea costurilor)?

Aceasta poate fi o întrebare provocatoare, mai ales dacă este un contabil la început de activitate. În timp ce unii contabili își îndeplinesc cu strictețe obiectivele strict legate de raportările fiscale, alții merg mai departe puțin, făcând sugestii și identificând domenii în care se pot face economii.

Cum gestionează lucrul cu mai multe entități?

Dacă ai mai multe societăți pe care le administrezi sau intenționezi să deschizi mai multe unități, asigură-te că persoana pe care o angajezi le poate gestiona simultan.

Cum facturezi pentru serviciile de contabilitate?

Unii contabili au un tarif pe oră, alții facturează o rată fixă pe lună în funcție de volumul de documente.

Cât de des vom comunica despre problemele fiscale?

Fiecare contabil va fi diferit atunci când vine vorba de frecvența comunicării în scopuri de planificare fiscală. Întreabă și asigură-te că ești mulțumit de gradul de comunicare.

În plus, contabilul pe care îl alegi ar trebui să corespundă modului tău de lucru.

Dacă ești o persoană familiară cu tehnologia, care își verifică e-mail-ul constant, folosește aplicații și comunică mai degrabă virtual decât prin întâlniri, atunci ar trebui să cauți un contabil care preferă același mod de lucru. Legislația facilitează acest mod de lucru fiindcă multe documente nu mai trebuie semnate, ștampilate, arhivele se pot ține electronic și semnatura electronică permite să accesezi dosarele fiscale direct de pe site-ul Fiscului.

Dacă, dimpotrivă, preferi să te întâlnești periodic cu acesta, să predai documentele în format fizic, să beneficiezi de consultanță la întâlniri, atunci va trebui să te orientezi către un alt tip de contabil.

Așadar, stabilește de la început modul de contact și orele la care este disponibil pentru întrebări. Acestea ar trebui menționate în contractul de colaborare pentru a evita neînțelegerile ulterioare și posibilele frustrări.

Este important ca tu, ca antreprenor, să respecți programul personal al contabilului tău, dar să știi că atunci când ai o problemă urgentă, excepțională, în afara programului normal de lucru, să te poți baza pe ajutorul său.

Cum circulă banii într-o firmă și care sunt fluxurile operaționale, indiferent de tipul firmei

V i se întâmplă să aveți insuficient cash pentru a onora datoriile? Sau contabilul vă anunță că niște datorii semnificative au devenit scadente, nu aveți suficient cash să le plătiți și acest lucru v-a luat prin surprindere? Nu știți exact cam care sunt intrările și ieșirile de cash în firmă zilnice/lunare/trimestriale și nu aveți o estimare a încasărilor și plăților viitoare? Nu știți dacă în viitorul apropiat cash-ul generat de firmă va fi suficient pentru onorarea datoriilor sau dacă va trebui să apelați la un credit? Sau, altfel spus, planificați și controlați suficient cash-ul în firmă?

Pentru a planifica și controla corespunzător cash-ul și performanțele firmei, este important să știm cum circulă banii într-o firmă și să înțelegem fluxurile operaționale dintr-o firmă precum și reflectarea lor în rapoartele financiare.

Profitul este un indicator critic în monitorizarea performanței, dar nu este suficient să monitorizăm doar profitul.

Atenție! Profitul anual al unei firme nu este același lucru cu banii încasați, după cum pierderea nu reprezintă banii ieșiți din afacere, altfel spus.

Profitul firmei nu este egal cu Cash-ul

Cash-ul este un indicator la fel de important și trebuie monitorizat constant. Deteriorarea cash-ul poate genera riscul de incapacitate de plată, care, dacă persistă, poate să pună în pericol continuarea activității.

De aceea, firmele trebuie să monitorizeze atât Contul de Profit și Pierdere (P&L), cât și Situația Cash Flow-ului.

Raportul Situația Cash Flow-ului reflectă cum au circulat  banii în firmă pe parcursul anului, indicând mișcările de numerar (încasări și plăți) pe cele trei grupe de activități: exploatare, investiții și de finanțare.

Putem vorbi atât de o planificare a cash flow-ului viitor, cât și de o monitorizare a cash-ului real versus cash planificat, care ne ajută să identificăm blocaje, riscuri și să luăm măsuri de corecție.

Așadar, este important să înțelegem principalele tipuri de activități (fluxurile operaționale) dintr-o firmă.

Fluxurile operaționale și reflectarea lor în Situațiile Financiare:

flux/activități de exploatare; flux investițional; flux de finanțare.

1. Flux/activități de exploatare (operaționale)

Implică activitățile de producție sau achiziție produse/ servicii aferente obiectului de activitate al firmei și comercializarea acestora.

Exemple:

cheltuieli cu materia primă, mărfuri, produse finite; cheltuieli cu angajații; cheltuieli de administrare: chirie, lumină, telefoane, etc; venituri din vânzarea produselor.

Unde le găsim reflectate în Situațiile Financiare:

În P&L: venituri din vânzări și diferite tipuri de cheltuieli de exploatare; În Bilanț - active și datorii curente: stocuri, clienți, furnizori, cash; În situație Cash Flow-ului: încasări și plăți din activități de exploatare.

2. Flux investițional

Implică activitățile de achiziție active imobilizate sau proiecte de investiții de dezvoltare de active imobilizate care vor genera profituri viitoare pe o perioadă mai mare de 1 an.

Exemple:

investiția în clădiri, utilaje, mașini, unități de producție sau administrative; vânzarea clădirilor sau alte active imobilizate.

Unde le găsim reflectate în situațiile financiare:

În Bilanț: sume pe care le capitalizăm în linia active imobilizate din Bilanț vor impacta profitul, dar nu imediat, ci treptat, prin cheltuiala lunară cu amortizarea pe durata de viață a activelor;

În P&L: cheltuiala cu amortizarea; În situație Cash Flow-ului: încasări și plăți din activități de investiții.

3. Flux de finanțare

Implică activități de atragere de fonduri de finanțare de care firma are nevoie pentru fluxul operațional și de investiții. Fondurile pot fi proprii (capital social) sau atrase (împrumuturi).

Exemple:

Obținere fonduri prin majorare de capital; Obținerea unui împrumut; Plăți de dividende sau dobânzi.

Unde le găsim reflectate în situațiile financiare:

În Bilanț: în cadrul datorii pe termen lung și capital social; În P&L: cheltuiala cu dobânzile; În situație Cash Flow-ului: încasări din emisiunea de capital social și din

împrumuturi pe termen lung, plăți cu dividende.

Situația Cash Flow-ului

În cazul Situației Cash Flow-ului, rețineți aceste trei fluxuri operaționale, în paralel cu intrările și ieșirile de cash aferente unei firme.

Situația Cash Flow-ului: mișcările de numerar (încasări și plăți) pe parcursul anului pe cele trei grupe de activități: exploatare, financiar și investiții.

Cash (Sold Final) = Cash (Sold Inițial) +/- Cash din activități operaționale+/- Cash din activități de investiții +/- Cash din activități de finanțare

Ce informații ne furnizează  Situația Cash Flow-ului:

care au fost sursele de cash ale firmei și cum s-au cheltuit în decursul unui an pe principalele tipuri de activități: operaționale, de investiție și de finanțare;

care este cash-ul obținut din activitatea operațională versus profit net. Dacă cash-ul din activitatea operațională este considerabil sub valoarea profitului net, poate fi un semnal de alarmă de ce profitul contabil nu se transformă în cash. Totuși, trebuie să reținem că anumite venituri și cheltuieli sunt de natură  “non cash” și nu vor genera încasări sau plăți;

dacă cash-ul obținut din activitatea operațională este suficient pentru a acoperi cash-ul necesar în activitățile de investiții. În caz contrar, societatea va apela la cash din activități de finanțare.

De la ce nivel devine profitabilă afacerea ta? Cinci pași pentru analiza pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate reprezintă nivelul minim al vânzărilor care trebuie realizate, astfel încât firma să nu înregistreze pierderi. Este dependent de nivelul și structura costurilor fixe și variabile ale firmei.

Cu alte cuvinte, pragul de rentabilitate este acel nivel al producției la care veniturile obținute din vânzări sunt egale cu costurile totale suportate de către societate, iar profitul este zero. De la acest nivel, orice unitate de produs vândută în plus va aduce profit.

Este foarte posibil ca pe termen scurt veniturile pe care o afacere le generează să nu acopere costurile fixe și variabile pe care activitatea le determină. Imediat după lansare, o afacere se confruntă cu lipsa pieței de desfacere, cu dificultăți în atragerea unor noi clienți și fidelizarea acestora, cu lipsa unor proceduri eficiente care să fie cunoscute și respectate de către toți angajații. În plus, orice acțiuni de promovare pe care managementul societății le întreprinde vor genera costuri suplimentare, care vor rămâne neacoperite până la momentul în care încasările vor crește și vor ajunge la un nivel suficient de ridicat astfel încât să acopere toate cheltuielile afacerii.

Determinarea pragului de rentabilitate trebuie să reprezinte o preocupare a oricărui antreprenor dornic să demareze o afacere. Cunoașterea nivelului la care încasările sunt egale cu costurile este esențială pentru creșterea profitabilității oricărei societăți comerciale.

Analiza pragului de rentabilitate poate fi făcută în două situații:

la nivelul întregii activități a societății, luând în calcul toate veniturile pe care afacerea le generează, dar și toate costurile pe care aceasta le suportă;

pentru un singur produs, la momentul lansării acestuia pe piață, luând în calcul doar veniturile, dar și costurile fixe și variabile pe care acest produs le generează. În acest caz, cunoașterea pragului de rentabilitate este esențială pentru determinarea nivelului critic al vânzărilor care va permite societății obținerea de profit.

Calcularea pragului de rentabilitate, numit și punct critic al vânzărilor, se bazează pe o serie de ipoteze:

analiza este efectuată pe o perioadă scurtă de timp, presupunând că toate elementele sunt stabile și nu suferă modificări: capacitatea de producție, prețul produselor, prețurile factorilor de producție. O modificare a acestora implică, în mod evident, o schimbare a ipotezelor care stau la baza analizei pragului de rentabilitate;

sunt neglijate aspectele ce țin de fluxul de trezorerie, precum ddecalajul temporar între angajarea unei cheltuieli și plata acesteia sau realizarea unui venit și încasarea efectivă a numerarului. De aceea, în analiza pragului de rentabilitate vom presupune că toate cheltuielile se vor efectua la momentul producerii lor și toate vânzările vor fi încasate pe loc;

se elimină din ipotezele de lucru conceptul producției stocate, presupunând că toate produsele realizate de către societate vor fi vândute;

pentru a simplifica suplimentar lucrurile, nu va fi luată în calcul taxa pe valoarea adăugată, care ar putea complica calculele ce țin de plata sau rambursarea acestia în relația cu bugetul de stat.

Determinarea pragului de rentabilitate (PR) se face potrivit ecuatiei:

Pragul de rentabilitate = Costuri fixe / (Pretul de vanzare al unitatii – Costurile variabile pe unitate)

Pentru ușurința efectuării calculelor și înțelegerea rapidă a conceptului de prag de rentabilitate, se recomandă parcurgerea acestor cinci pași:

1. Stabilirea costurilor fixe pe care societatea le înregistrează

Costurile fixe sunt acele cheltiueli pe care firma le va suporta indiferent de volumul activității sau chiar de lipsa acesteia. Principalele costuri fixe sunt:

cheltuielile cu salariile personalului administrativ; chiria spațiilor administrative; abonamentele de telefonie și internet; cheltuielile cu apa, electricitatea, ridicarea gunoiului menajer pe care firma va trebui

să le plătească de la momentul semnării contractelor cu furnizorii de utilități; cheltuieli cu asigurările; rambursarea împrumuturilor și plata dobânzilor pentru creditele deja contractate.

Aceste costuri apar indiferent de volumul activității, iar societatea trebuie să le achite lunar din încasările pe care afacerea le generează, astfel încât antreprenorul să nu fie nevoit să aducă bani de acasă.

2. Stabilirea costurilor variabile implicate în procesul de producție

În același timp, demararea activității va determina apariția unor costuri variabile, legate de volumul producției realizate. Aceste costuri sunt zero atunci când producția este zero și vor crește într-o relație de dependență cu volumul producției.

Majoritatea costurilor varibile rămân variabile pe termen scurt. Pe termen lung ele devin costuri fixe. Spre exemplu, imediat ce ai angajat personalul direct productiv, va trebui să achiți salariile și contribuțiile sociale indiferent de volumul producției realizate. Totuși, așa cum am explicat și mai sus, vom simplifica ipotezele de lucru la extrem, pentru a permite o înțelegere ușoară a conceptului de prag de rentabilitate.

Iată câteva exemple de costuri variabile:

cheltuielile cu materiile prime și materialele necesare în procesul de producție; cheltuielile cu salariile personalului implicat în procesul de producție; chiria spațiului de producție; întreținerea și reparația echipamentelor de producție; cheltuielile cu salariile personalului implicat în procesul de vânzare;

Totodată, unele cheltuieli variabile pot fi exprimate ca procent din volumul vânzărilor societății, precum este cazul comisionului de vânzare al echipei de agenți comerciali ai societății.

3. Stabilirea prețului de vânzare al produsului

Stabilirea prețului de vânzare al produsului implică realizarea unei analize de piață, identificarea principalilor competitori și analiza prețurilor practicate de aceștia pe piață.

Prețul de vânzare trebuie să permită acoperirea cheltuielilor fixe și a cheltuielilor variabile și obținerea de profit, după depășirea pragului critic al producției.

4. Intepretarea informațiilor obținute din analiza pragului de rentabilitate

După stabilirea costurilor fixe, a costurilor variabile și a prețului de vânzare pe care societatea îl va practica pentru produsul sau produsele sale, antreprenorul ar trebui să analizeze informațiile rezultate.

În primul rând, analiza pragului de rentabilitate furnizează informații cu privire la volumul vânzărilor la care profitul va fi zero. La acest nivel, societatea își acoperă costurile implicate în activitatea sa. Dincolo de acest prag, societatea va obține și profit.

Totuși, un prag de rentabilitate foarte ridicat poate semnala o posibilă situație critică: societatea va trebui să producă, lună de lună, o cantitate foarte mare de produse doar pentru a-și acoprei cheltuielile periodice.

De aceea, apar cel puțin două întrebări:

ce se întâmplă dacă ritmul de producție nu poate fi susținut pe termen îndelungat? ce se întâmplă dacă echipa de vânzare nu poate atrage un număr suficient de mare

de clienți pentru a susține vânzările estimate de către societate?

De aceea, este recomandat ca pragul de rentabilitate să fie cât mai scăzut. Iar acest lucru se poate efectua printr-o serie de corecții explicate în pasul următor.

5. Ajustarea ipotezelor de lucru

În cazul în care volumul producției care asigură acoperirea costurilor fixe și variabile este foarte ridicat și nu poate fi susținut pe termen lung, societatea poate aplica o serie de corecții:

se poate ajusta prețul de vânzare la un nivel superior, astfel încât numărul necesar de unități necesare a fi produse să fie mai mic, în condițiile menținerii aceluiași nivel al veniturilor:evident, noul preț de vânzare trebuie să fie în corelație cu piața, prețurile practicate de către concurenți și disponibilitatea clienților de a plăti un preț mai mare;

se pot ajusta costurile fixe sau costurile variabile, în sensul diminuării lor pentur a permite coborârea pragului de rentabilitate la un nivel sustenabil.

Analiza pragului de rentabilitate într-un exemplu practic

În exemplul atașat la finalul articolului, am luat în considerare un preț de vânzare fără TVA de 350 de lei pentru fiecare unitate produsă și vândută de către societate.

Ipotezele de lucru avute în vedere au ținut cont de următoarele cheltuieli fixe:

Prin urmare, societatea va trebui să atingă acel nivel al producției care să îi permită acoperirea în întregime a sumei de 7.660 de lei, reprezentând costurile fixe totale. Acest nivel reprezintă cheltuielile pe care societatea le va suporta integral, lună de lună, chiar și în situația în care producția este zero.

Imediat ce producția începe, societatea va înregistra costuri variabile. Acestea au fost exprimate per unitatea de produs realizat.

În plus, unele costuri variabile sunt calculate ca procent din valoarea totală a producției realizate, cum ar fi cazul comisioanelor de vânzare. În exemplul atașat, acest comision de vânzare este de 5% din vânzările totale, iar prin simplificare, este de 5% din valoarea prețului de vânzare unitar.

Astfel, pentru realizarea unui singur produs, societatea va suporta costuri variabile de 295 de lei + 5% din valoarea prețului de vânzare datorat agenților comreciali pentru realizarea vânzării. Astfel, costul variabil total este de 312,50 de lei / unitatea de produs, ceea ce înseamnă că marja unitară este de doar 37,50 lei.

Societatea va trebui să își acopere costurile fixe totale de 7.660 de lei din această marjă unitară de 37,50 lei / produs.

Cu alte cuvinte, câte produse trebuie să vândă societatea pentru a reuși să acopere o cheltuială totală de 7.660 de lei, în condițiile în care o singură unitate vândută contriubie cu doar 37,50 de lei la acoperirea costurilor totale?

Astfel, societatea va trebui să vândă cel puțin 205 produse cu un preț unitar de 350 de lei pentru a acoperi atât cheltuielile fixe, cât și cheltiuelile variabile.

În același timp, volumul vânzărilor necesar atingerii pragului de rentabilitate în ipotezele expuse mai sus este de 71.493,33 de lei. Acest nivel poate să scadă doar dacă prețul de vânzare va crește sau dacă societatea identifică soluția pentru diminuarea costurilor fixe sau variabile. Analiza pragului de rentabilitate este un proces absolut necesar în orice afacere, mai ales în fazele incipiente de dezvoltare ale acesteia sau chiar înainte de lansare. Ea va permite antreprenorului identificarea nivelului producției pe care va trebui să o realizeze pentru acoperirea tuturor cheltuielilor implicate în activitate: atât cele variabile, cât și cele fixe.

Pornind de la această analiză, antreprenorul poate lua decizii informate cu privire la conducerea afacerii sale, angajând personal suplimentar, închiiriind un spațiu de producție mai mare, mărind echipa de vânzări, toate acestea până la un nivel sustenabil pe termen lung.

Cum să eviți cele mai frecvente greșeli care determină eșecul afacerilor mici

Lansarea unei afaceri noi este însoțită întotdeauna de entuziasm, însă acesta este doar unul dintre ingredientele necesare și în niciun caz soluția magică ce poate garanta succesul. Pe lângă entuziasm, antreprenorii au nevoie de intuiție, cunoașterea în amănunt a pieței, educație financiară, dar și bani sau cel puțin acces la finanțare.

Iată care sunt cele mai mari probleme care provoacă eșecul afacerilor încă din primii ani de activitate:

1. Nevoia nu a fost identificată în mod corect

De departe, aceasta este principala cauză pentru care afacerile eșuează. Atunci când nu avem informații suficiente privind piața de desfacere, clienții potențiali și așteptările lor de la produsul sau serviciul pe care noi intenționăm să îl oferim, comenzile vor fi mai scăzute decât cele estimate. Iar dacă banii lipsesc, afacerea nu poate supraviețui pentru o perioadă prea lungă.

Această problemă trebuie să fie identificată și analizată încă din fazele incipiente ale pregătirii planului de afaceri, astfel încât piața de desfacere să existe și să accepte produsul sau serviciul oferit.

2. Lipsa finanțării necesare

Lipsa finanțării necesare poate afecta un număr foarte mare de societăți debutante, în cazul în care antreprenorii nu și-au întocmit un plan pe o durată cel puțin medie de timp. Este cunoscut faptul că orice afacere are nevoie de sprijin financiar în etapa de debut, însă aceste probleme ar trebui să fie diminuate și eliminate pe măsură ce timpul trece, iar activitatea continuă să fie desfășurată.

Cu toate acestea, afacerea poate înregistra sincope mari, atunci când planificarea nu a fost efectuată temeinic, cheltuielile au fost subestimate, iar încasările supraestimate.

De aceea, identificarea unor surse de finanțare este crucială nu doar în etapa de lansare a afacerii, ci și în perioada următoare.

Chiar dacă cei mai mulți antreprneori debutanți consideră că fondurile nerambursabile rezolvă problema lipsei lichidităților, trebuie menționat faptul că acest tip de finanțare este caracterizat printr-o birocrație ridicată, astfel că este recomandat doar pentru finanțarea unor planuri de dezvoltare.

3. Echipa nu este potrivită

Alegerea unor persoane nepotrivite reprezintă, de asemenea, una dintre problemele cele mai mari care afectează o afacere. Nimic nu este mai rău pentru o afacere debutantă decât fluctuația ridicată a personalului și schimbarea atenției de la planurile de dezvoltare la cele ce țin de recrutarea și selecția unor persoane noi.

De aceea, persoanele care se vor implica în dezvoltarea unei afaceri noi ar trebui să fie bine motivate, iar aspectul financiar nu reprezintă decât unul dintre aspecte. Perspectivele de dezvoltare profesională trebuie să fie clare și să fie parte a dezvoltării viitoare a afacerii.

4. Presiunea concurențială poate bloca dezvoltarea firmelor mici

Micile afaceri, în special cele debutante, sunt vulnerabile în fața concurenței, ținând cont de faptul că firmele cu istoric au un portofoliu de clienți, resurse financiare și imagine.

De aceea, o bună strategie pentru momentul în care afacerea va fi confruntată cu presiunile concurențiale este aceea de a-și identifica o nișă comercială, un produs sau serviciu nou sau suficient de bine particularizat, astfel încât să poată identifica și menține clienți.

5. Stabilirea unor prețuri de vânzare prea mici

Din dorința de a intra pe piață și de a câștiga un număr important de clienți, cei mai mulți antreprenori sunt tentați să scadă prețul produselor sau serviciilor comercializate până la un nivel la care oferta să nu poată fi refuzată. Totuși, strategia nu poate funcționa pe termen lung, din cel puțin următoarele motive:

clienții atrași cu un preț foarte mic nu vor putea fi menținuți pe termen lung după ce reducerile vor fi eliminate, iar prețul va crește;

un preț mic nu acoperă costurile de funcționare, astfel că menținerea pe termen lung a acestei strategii poate să însemne acumularea unor pierderi financiare tot mai mari;

concurența prin preț este ușor de contracarat din partea firmelor cu istoric, care în plus au și resursele financiare necesare pentru a menține ofertele promoționale pentru o perioadă de timp mai îndelungată.

Antreprenor în 2020: Zece sfaturi utile pentru debutanții în afaceri

1. Testează ideea înainte de a lansa afacerea

Înainte de a lansa afacerea, încearcă să testezi dacă ea va funcționa. În timp ce cunoscuții tăi ar putea avea doar cuvinte de laudă pentru ideea ta de afaceri, încearcă să interacționezi cu oameni noi, în cadrul unor evenimente de afaceri, care să îți confirme sau să îți infirme așteptările.

Iată ce poți face pentru a-ți testa ideea de afaceri, înainte de a-ți asuma riscul de a demara efectiv activitatea:

participă la cursuri de antreprenoriat, înscrie-te la conferințe de afaceri și notează-ți ideile discutate;

oferă mostre ale produsului tău unor persoane și cere-le să îți ofere un testimonial obiectiv;

prezintă-ți ideea de afaceri în cadrul unor concursuri pentru obținerea diverselor finanțări. Chiar dacă nu vei câștiga, interacțiunea cu un public atent și dedicat îți poate oferi exact informațiile care îți lipseau pentru a lua cele mai bune decizii.

2. Întocmește un mini-plan de afaceri

Lansarea unei oricărei afaceri necesită o planificare riguroasă a tuturor resurselor disponibile pe care antreprenorul le va investi. Dacă nu sunt controlate cu atenție, este posibil ca ele să se epuizeze înainte ca afacerea să devină sustenabilă, iar în lipsa unei finanțări suplimentare, afacerea să se îndrepte către faliment.

De aceea, este recomandat ca planificarea unei afaceri să fie fundamentată pe unele estimări realiste privind:

evoluția pieței și a preferințelor consumatorilor; comportamentul competitorilor; încasările și plățile pe care afacerea le va genera; sursele de finanțare ale afacerii, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

3. Calculează pragul de rentabilitate

Planificarea încasărilor și a plăților și stabilirea nivelului de vânzări de la care afacerea va deveni profitabilă trebuie să fie un element central al oricărui plan de afaceri.

Indiferent dacă activitatea economică a demarat sau nu, indiferent de volumul acestei activități economice, orice afacere va trebui să acopere unele costuri fixe: chiria spațiului pe care îl utilizează, salariile personalului administrativ, abonamentele de internet, telefon.

Atunci când activitatea economică va demara, societatea va suporta și costuri variabile: salariile muncitorilor, achiziționarea cu materii prime și materiale, plata utilităților, etc.

Toate aceste costuri vor fi acoperite prin intermediul încasărilor societății, însă antreprenorul trebuie să cunoască care va fi nivelul vânzărilor care îi acoperă în întregime aceste costuri fixe și variabile. Cu alte cuvinte, va trebui calculat pragul de rentabilitate al afacerii. Doar dacă societatea va produce peste acest prag va reuși să obțină profit.

4. Alege forma de organizare potrivită

Pentru a putea începe efectiv activitatea, va trebui să alegi forma juridică adecvată afacerii pe care vrei să o demarezi. Deși sunt multe variante posibile, alegerea va trebui făcută, cel mai probabil pentru o afacere mică, pe considerente fiscale, optimizându-ți astfel plățile către buget.

Cu toate acestea, mai sunt cel puțin alte două considerente de care ar fi bine să ții cont:

preferința clienților de a lucra mai degrabă cu o societate comercială cu răspundere limitată (SRL) decât cu o persoană fizică autorizată (PFA), chiar dacă niciun alt element nu diferă semnificativ;

în cazul în care în viitor vei dori să accesezi diverse programe de finanțare nerambursabilă ar trebui să iei în calcul înregistrarea afacerii sub forma unui SRL. În cazul unui PFA, fondurile nerambursabile sunt

5. Caută mai multe surse de finanțare pentru afacerea ta

O afacere nou înființată are nevoie de finanțare pe termen scurt, iar resursele financiare pot fi asigurate de antreprenor din mai multe surse:

fonduri proprii ale proprietarilor afacerii; linii de credit pe termen scurt; credite de investiții pentru implementarea unor proiecte ce vizează achiziția de

echipamente, utilaje sau mijloace de transport, realizarea unor construcții, etc; fonduri nerambursabile europene sau naționale.

În lipsa unor garanții și a unui istoric minim, finanțarea bancară va fi extrem de dificil de obținut, astfel că antreprenorul va trebui să își planifice cu atenție resursele financiare proprii.

Obținerea unei finanțări nerambursabile nu reprezintă o certitudine, având în vedere diversele condiții de eligibilitate pe care firma ar trebui să le respecte și concurența existentă pentru acest tip de finanțare.

6. Oferă soluții la problemele clienților tăi

În loc să îți fundamentezi întregul plan de afaceri pe ideea de a vinde produse sau servicii, gândește-te la problemele pe care le vei rezolva. Este mai ușor să câștigi și să menții un număr mare de clienți atunci când afacerea ta se focalizează pe oferirea de soluții pentru probleme reale pe care aceștia le întâmpină zi de zi în activitatea lor. Prin urmare, afacerea ta ar trebui să umple un gol pe o piață bine definită (nișă de piață).

Spre exemplu, dacă lansezi o aplicație software, ar trebui să îți găsești și o altă motivație, dincolo de pasiunea ta pentru acest domeniu. Cu ce îi ajută acest program pe clienții tăi? În cel activitatea lor va fi optimizată, reducându-le timpul de lucru? Îi scutește produsul tău de corvoada de a citi zeci de pagini depsre schimbările legislative din domeniul fiscal?

Dacă poți găsi răspunsuri la aceste întrebări, atunci poți miza pe aprecierea clienților tăi și pe fidelizarea lor.

7. Câștigă clienți înainte de a lansa afacerea

Identificarea unor clienți noi este un element esențial oricărei afaceri. Cu toate acestea, o firmă cu activitate începută se poate baza pe resursele financiare obținute din vânzările anterioare, în timp ce tu nu te poți bucura de aceeași liniște.

Tocmai de aceea, încearcă să popularizezi afacerea ta, înainte ca activitatea să fi început efectiv. Participă la evenimente, vorbește potențialilor clienți despre beneficiile produsului sau serviciului tău, oferă mostre gratuite sau perioade de probă în care ei pot testa calitățile (și defectele, de asemenea).

Cere pentru toate acestea un testimonial. În cazul în care ele sunt favorabile, le poți afișa pe site-ul tău, iar dacă sunt negative, folosește aceste informații pentru a remedia defecțiunile respective.

8. Ai nevoie de ajutor de specialitate

Doar pentru că începi o afacere nouă nu înseamnă că ești un specialist în toate aspectele care țin de organizarea sau conducerea unei companii. Iar dacă timpul sau pregătirea profesională nu îți permit să le rezolvi singur, apelează la ajutor de specialitate.

Dacă ai nevoie de un casier, angajează unul, așa cum se va dovedi mai înțelept să apelezi la serviciile unui avocat atunci când îți stabilești modelele de contract pe care le vei utiliza în activitatea ta. Chiar dacă aceste servicii sunt scumpe, ele sunt mai accesibile decât costurile pe care le vei avea de suportat în cazul în care contractele întocmite cu partenerii tăi nu te protejează.

9. Fii prezent acolo unde și clienții tăi se află

Afacerea ta trebuie să fie vizibilă în rândul clienților potențiali, prin urmare va trebui să stabilești clar care sunt evenimentele pe care aceștia le urmăresc, care sunt obiceiurile de consum și cum poți livra rapid și cu costuri minime mesajul tău către ei.

Dacă vinzi piese auto, nu te va ajuta deloc să împarți pliante oamenilor pe stradă. Aceasta poate fi modalitatea potrivită pentru a anunța deschiderea unui nou magazin alimentar în zonă, însă orice afacere are un public țintă diferit.

De aceea, dacă cei mai mulți clienți de-ai tăi sunt prezenți în mediul online, fă-ți un blog și prezintă periodic informații utile acestora.

10. Stabilește-ți procedurile de lucru

Înainte de a lansa efectiv afacerea, stabilește care vor fi efectiv procedurile de lucru. Cel mai bun sfat pentru a face asta este să te pui în pielea clientului tău, ceea ce nu ar fi dificil de făcut, având în vedere că suntem cu toții consumatori de bunuri și servicii. Cum va putea comanda clientul produsul sau serviciul tău? În cât timp va fi contactat de un reprezentant de vânzări? Cum și în cât timp îi este livrat produsul comandat? Cum vei rezolva plângerile clienților? De cât timp ai nevoie pentru a remedia o problemă? Cât timp vei păstra în service produsele cu defecțiuni?

Toate acestea sunt întrebări pe care orice consumator și le pune, iar dacă vei stabili încă de la început proceduri clare de lucru pentru echipa ta, vei putea să te concentrezi pe dezvoltarea afacerii tale.

Salarizare 2020: Tot ce trebuie să știi ca angajat, conform ultimelor modificări

La fel ca orice inceput de an din ultima decada, inceputul de an 2020 vine cu noutati in domeniul salarizarii.

Acestea sunt :

1.Cresterea salariului minim pe economie, incepand cu 01.01.2020, de la 2.080 lei la 2.230 lei.

Baza legala : HG 935/2019 publicata in Monitorul oficial nr. 1010 /16.12.2019 .

Asadar, de la 01.01.2020, avem urmatoarele salarii minime :

2.230 – salariul minim general;

2.350 – salariul minim pentru studii superioare

3.000 lei – salariul minim in constructii.

Inregistrarea in REVISAL trebuie efectuata pana in 31.01.2019.

2.Reducerea suprataxarii contractelor cu timp partial

Baza legala : Legea 263/2019 publicata in Monitorul Oficial nr. 1054/30.12.2019.

Prin aceasta lege se revine la calculul taxelor aferente contractelor cu timp partial avand ca baza venitul brut realizat si nu un salariu minim brut pe economie . Suprataxarea contractelor part time a inceput in 2017 si presupunea calculul taxelor la nivelul unui salariul minim pe economie, cu cateva exceptii :Exceptiile de la aceasta regula se se vor aplica pentru angajatii care se afla in urmatoarele situatii:

persoana realizeaza in cursul aceleiasi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor in baza a doua sau mai multe contracte individuale de munca, dintre care unul este cu norma intreaga, iar baza lunara de calcul al acestuia este cel putin egala cu salariul minim brut pe tara;

sunt elevi sau studenti, cu varsta de pana la 26 de ani, aflati intr-o forma de scolarizare;

sunt ucenici in varsta de pana la 18 de ani;

sunt persoane cu dizabilitati carora prin lege li se recunoaste posibilitatea de a lucra sub opt ore pe zi;

sunt pensionari pentru limita de varsta din sistemul public de pensii, cu exceptia pensionarilor care beneficiaza de pensii in baza unor legi speciale, precum si a celor care cumuleaza pensia din sistemul public de pensii cu orice alta pensie stabilita intr-un sistem de pensii neintegrat sistemului public de pensii.

In acest sens, angajatii cu contracte part-time trebuiau sa declare in fiecare luna daca se incadrau sau nu la exceptiile de mai sus.

Iata mai jos un calcul pornind de la un salariu minim pentru 2 ore – 2019 vs 2020. Observam ca totalul taxelor aferente contractelor in 2020 este cu 531 lei mai mic in contextul in care salariul net este cu 24 de lei mai mare.

An 2019

Salariul pentru 8 ore 2080

Salariu minim  2 ore 520

Taxe angajat

CAS 25% 130

CASS 10% 52

Deducere personala-fara persoane 510

Impozit 10% 0

Salariu net 338

Taxe angajator

Diferenta CAS 390

Diferenta CASS 156

CAM 2.25% 12

Total taxe angajat+angajator 740

3.Cresterea contributiei pentru persoane cu handicap neincadrate

Aceasta contributie este corelata cu salariul minim pe economie.

Potrivit Legii nr. 448/2006 art.78 alin. (2) si (3) autoritatile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel putin 50 de angajati, au obligatia de a angaja persoane cu handicap intr-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati. Daca nu angajeaza persoane cu handicap, platesc lunar catre bugetul de stat o suma reprezentand salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu au angajat persoane cu handicap.

De exemplu, o entitate cu 100 de angajati,  are obligatia fie de a angaja persoane cu handicap intr-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati, respectiv 4% * 100 = 4, fie de a plati la stat lunar o suma egala cu 4* 2.230 lei = 8.920 lei.

Anterior acestei modificari, suma pe care o datora era de 4* 2.080 lei = 8.320 lei, cu 600 de lei/luna mai putin.

4.Indemnizatia de internship

Si indemnizatia de intership este in stricta legatura cu majorarea salariului minim pe economie in 2020.

Potrivit art. 8 al Legii nr. 176 din 17 iulie 2018 privind internshipul, internul are dreptul la o indemnizatie pentru internship, platita de organizatia-gazda, al carei cuantum este stipulat in contractul de internship. Cuantumul indemnizatiei pentru internship este egal cu cel puțin 50% din salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata si se acorda proportional cu numarul de ore de activitate desfasurata.

Asadar, din 2020, plafonul minim al indemnizatiei de interniship este de 50%* 2.230 lei  = 1.115 lei.

Revisal: Angajatorii au mai mult timp să raporteze majorarea salariului minim din ianuarie 2020

Până de curând, orice modificare a salariului brut al unui angajat trebuia raportată în Revisal înainte să-și producă efectele, se arăta în Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților. Concret, schimbarea necesită, de principiu, atât încheierea unui act adițional la contractul de muncă, cât și rapotarea schimbării în Revisal. Transmiterea informațiilor din Revisal se face online, cu ajutorul portalului de la adresa Reges.inspectiamuncii.ro, potrivit Ordinului Ministerului Muncii nr. 1.918/2011. Dacă un angajator deține o semnătură electronică extinsă, depunerea registrului se poate face și la adresa de e-mail pusă la dispoziție de Inspecția Muncii. O altă modalitate de transmitere a informațiilor din registru este depunerea la sediul inspectoratului teritorial de muncă.

În ce afaceri să investești în 2020? Domeniile de activitate care vor crește puternic în anul viitor

Afaceri specializate HoReCa

Investiția într-o astfel de afacere poate reprezenta câteva zeci de mii de euro, bani care sunt consumați pentru achiziționarea unei rulote alimentare și pentru procurarea acelor dotări și echipamente strict necesare.

Banii plătiți pentru rulotă pot fi economisiți și direcționați către alte laturi ale afacerii, în cazul în care poate fi închiriată o mică încăpere sau magazin amplasat într-o zonă cu trafic pietonal intens.

Aceste afaceri, chiar dacă nu implică un transfer de cunoștințe foarte consistent, se bazează pe multiplicarea unor proiecte care și-au dovedit viabilitatea pe piață, astfel că o altă soluție pentru intrarea pe piață ar fi achiziția unei francize.

Afacerile inițiate în anul 2018 în industria HoReCa se vor caracteriza printr-o ultra-specializare a activității: cafenele, gogoșerii, patiserii, mici unități care prepară și vând sandvișuri.

Crearea de programe și aplicații software

Spre deosebire de exemplul anterior, investiția într-o firmă care produce sisteme software nu va fi la fel de costisitoare, însă este o afacere care necesită un nivel foarte ridicat de cunoștințe tehnice din partea antreprenorului sau al angajaților săi.

Prin urmare, deși nu foarte costisitoare, o afacere în acest domeniu de activitate nu este nici foarte ușor de demarat.

Totuși, cei care creează aplicații mobile sau programe software dedicate rezolvării unei nevoie sau probleme vor avea perspective foarte favorabile în anul 2018.

Industria IT a înregistrat creșteri foarte puternice în ultimii ani, iar perioada următoare va continua să fie excelentă pentru aceste afaceri: perspectiva realistă a următorilor zece ani este că sectorul IT va contribui cu cel puțin 10% din Produsul Intern Brut al României, spre deosebire de 6% cât este contribuția sa actuală.

Afacerile online

Chiar dacă afacerile online sunt recomandate și în perioadele de recesiune economică, având în vedere costurile mai mici în ceea ce privește investiția inițială, dar și cheltuielile de operare, acest domeniu de activitate este cu atât mai atractiv în perioadele de creștere ale unei economii ce se bazează, mai ales, pe consum.

Demararea unei afaceri în mediul online este cu atât mai simplă în acest moment decât în urmă cu câțiva ani, cu cât utilizarea internetului și al noilor tehnologii este mai în creștere, ceea ce înseamnă, în cele din urmă, o piață de desfacere mai mare.

Succesul afacerilor pe internet nu este o surpriză, având în vedere cifrele de afaceri pe care le derulează Alibaba sau Amazon, care permit și micilor agenți economici să beneficieze de forța lor de vânzare. Același lucru l-a implementat recent și Facebook, ceea ce reprezintă un alt element de sprijin în favoarea afacerilor online.

Și pe plan local marii jucători din internet câștigă sume importante de bani din intermedierea dintre cererea și oferta de bunuri: Emag are cea mai mare rețea online de vânzări, însă nici Olx nu trebuie neglijat.

În cazul în care intenționezi să începi o afacere online, poți beneficia de expunerea uriașă și forța de vânzare ridicată pe care ți le garantează apartenența într-un astfel de circuit.

Atelierele custom-made

Pe măsură ce oamenii câștigă mai bine, gusturile și preferințele lor se modifică, preferând lucrurile de calitate, în serie mică și, dacă este posibil, unicate.

Tocmai de aceea, investițiile în ateliere de confecții sau încălțăminte sunt de preferat atunci când economia se află pe o pantă ascendentă.

Produsele textile sau pantofii realizate în serii mici sunt foarte apreciate de oamenii care câștigă bine și pentru care imaginea este esențială. Totodată, ei au tendința de a rămâne fideli acelor mărci care le-au câștigat încrederea și atunci când la nivel macroeconomic lucrurile nu rămân pe o pantă ascendentă. De aceea, unele ateliere continuă să aibă vânzări importante chiar și în perioadele de criză.

Acest lucru este posibil tocmai pentru că pe lângă produse de calitate, aceste ateliere oferă servicii particularizate ireproșabile.

Cum identifici problemele din afacerea ta?

O analiză diagnostic va cuprinde și sugestii privind corectarea problemelor identificate

Desfășurarea oricărei analize diagnostic a societății presupune parcurgerea a trei etape:

1. Pregătirea diagnosticului

Prima etapă a oricărei analize presupune pregătirea cadrului în care se va efectua colectarea datelor și informațiilor necesare. În acest moment, se vor stabili atribuțiile celor două părți (colectivul cu atribuții de analiză și firma analizată) și se va propune un  calendar al tuturor activităților ce vor trebui parcurse.

Este important ca în acest moment să se stabilească lista documentelor necesare pe care evaluatorii trebuie să le solicite și să le primească. Întregul proces va fi dependent de felul în care această etapă va fi parcursă.

Pentru a nu omite informații sau documente importante, este recomandat ca structura chestionarului să urmărească principalele departamente ale societății: juridic, al resurselor umane, comercial, operațional și financiar. Mergând cu analiza în amănunt, pentru fiecare nivel al analizei diagnostic se vor cere informații și documente specifice, evitând suprapunerea informațiilor cerute în secțiuni diferite ale analizei diagnostic, dar și omiterea unor aspecte importante.

Primirea documentelor și informațiilor trebuie să fie făcută în timp util, astfel încât, dacă sunt necesare lămuriri suplimentare, ele să poată fi cerute înainte de termenul limită al predării analizei diagnostic.

2. Analiza documentelor și informațiilor

Analiza documentelor și informațiilor este cea mai importantă etapă a analizei diagnostic, permițând evaluatorului că cunoască în amănunt detalii despre societatea în cauză.

3. Elaborarea concluziilor diagnosticului

Pe baza analizei efectuate la punctul anterior, analiza diagnostic își propune să indice aspectele negative identificate și să propună acele măsuri de corecție care se impun, pentru aducerea companiei în interiorul unor limite agreate.

Ori de câte ori este posibil, este recomandat ca informațiile colectate prin intermediul actelor financiar-contabile să fie confruntate cu situația din teren, efectuându-se vizite și inspecții ale obiectivelor analizate. Situațiile neclare, precum și solicitările unor informații suplimentare, ar trebui discutate în cadrul unor interviuri cu factorii de decizie.

Analiza mediului intern și extern al organizației

Diagnosticul unei întreprinderi presupune și realizarea unei analize a mediului intern și extern în care societatea își desfășoară activitatea.

Din mediul intern vor rezulta punctele tari și punctele slabe ale societății, respectiv aspectele ce ar trebui păstrate și lucrurile ce necesită o îmbunătățire rapidă, înainte de a aduce pierderi suplimentare organizației.

Se vor identifica amenințările mediului extern de care societatea va trebui să țină cont în activitatea sa. Atunci când nu este posibilă eliminarea lor, vor trebui propuse soluții de diminuare a efectelor. Pentru oportunitățile identificate, societatea își va construi un plan de acțiune, valorificând șansele apărute.

O analiză diagnostic poate fi structurată pe cinci componente:

Prezentarea generală a societății

Această secțiune a analizei diagnostic are rolul de a prezenta informațiile generale privind solicitantul și activitatea sa.

În acestă secțiune se vor prezenta informații cu privire la:

data înfiinţării; datele de identificare ale societății; adresa sediului social și a punctelor de lucru pe care societatea le are înregistrate în

Actul Constitutiv și la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC); obiectele de activitatate înregistrate, autorizate și pe care societatea le desfășoară; scurt istoric al firmei analizate; structura capitalului social şi evoluţia acestuia de la înfiinţare; participaţii la alte societăţi.

Cele mai frecvente probleme care pot interveni în această secțiune a analizei diagnostic sunt:

sediul social sau punctele de lucru sunt expirate, ca urmare a faptului că nu au fost prelungite contractele de comodat, închiriere, etc;

societatea nu și-a autorizat la ONRC toate activitățile comerciale desfășurate;

participații la societăți care se confruntă cu pierderi economice, pe care societatea ar trebui să le acopere.

Analiza diagnostic trebuie să suprindă toate problemele identificate în această secțiune, dar și propunerile de corectare a acestora.

Diagnosticul juridic

În acestă secțiune se vor prezenta informații cu privire la:

litigii în desfăşurare, dacă este cazul (atât în calitate de reclamant, cât şi în calitate de pârât);

informaţii privind situaţia juridică a mijloacelor fixe; informaţii privind situaţia juridică a imobilizărilor necorporale de natura brevetelor,

licenţelor, mărcilor înregistrate şi a altora de aceeaşi natură; informaţii privind situaţia creditelor contractate de societate; informaţii privind situaţia plăţilor restante comparativ cu termenele scadente;

Cele mai frecvente probleme juridice sunt:

societatea are litigii în desfășurare, fiind posibilă pierderea proceselor și, ca o consecință, a unos sume de bani, ceea ce va afecta stabilitatea financiară a întreprinderii;

contractele de folosință asupra mijloacelor fixe sau a acelorlalte active se apropie de scadență și vor trebui prelugite;

societatea acre credite restante, plățile întârziate putând declanșa o acțiune în instanță sau o procedură de executare silită din partea creditorilor;

societatea nu a respectat termenele scadente, ceea ce ar afecta păstrarea parteneriatelor cu furnizorii.

Diagnosticul resurselor umane

În cadrul secțiunii privitoare la resursele umane, se vor colecta și prezenta informații cu privire la managementul societății, dar și la personalul folosit în activitatea de execuție. Se vor scoate în evidență persoanele cheie, prezentând calificările și experiența acestora și se va prezenta, de asemenea, organigrama societății.

Principalele aspecte care se vor prezenta în cadrul diagnosticului privind resursele umane sunt:

numărul mediu de salariaţi la sfîrşitul ultimelor exerciții financiare, precum şi pentru ultimele luni anterioare efectuării analizei diagnostic;

structura resurselor umane după principalele categorii de salariaţi, după vechimea în societate, după vârstă, după sex, după nivelul studiilor de calificare;

fluctuaţia personalului pentru ultimul exerciţiu financiar (coeficientul intrărilor, ieşirilor, mişcării totale).

Cele mai frecvente probleme:

Una dintre cele mai grave probleme care ar putea afecta activitatea firmei ar fi o fluctuație mare a personalului, peste media altor perioade de timp sau peste media sectorului de activitate. Acest lucru poate fi perceput ca un semnal al unor probleme mai grave: deteriorarea mediului de lucru; salarizare insuficientă, lipsa motivației, absența posibilităților de avansare în carieră, etc.

De asemenea, în acesată secțiune se pot identifica și alte probleme:

numărul personalului este în scădere, deși volumul de activitate nu s-a redus proporțional, ceea ce poate semnala o suprasolicitare a personalului existent;

o pondere foarte mare a persoanelor tinere poate fi un semnal al lipsei de experiență.

Diagnosticul comercial

În cadrul diagnosticului comercial, se vor analiza aspectele ce țin de felul în care activitatea societății se raportează la piață și mediul concurențial.

Se vor analiza principalii concurenți ai societății, indicând, atunci când este posibil, ponderea pe care aceștia o dețin în piață, pe produse sau servicii similare. De asemenea, trebuie efectuată o apreciere obiectivă a raportului calitate –preț a produselor sau serviciilor pe care societățile concurente le oferă.

Se vor indica, de asemenea:

informaţii privind modalităţile de distribuţie şi desfacere a produselor (desfacere în magazine proprii, distribuţie către alţi comercianţi, reţea de distribuţie proprie, etc);

informaţii privind principalii clienţi ai societăţii; informaţii privind principalii furnizori ai societăţii; informaţii privind analiza structurală a vînzărilor pe principalele tipuri de produse; informaţii referitoare la acţiunile de promovare a produselor societăţii (participări la

târguri, expoziţii, campanii publicitare, evoluţia costurilor cu reclama şi ponderea lor în cifra de afaceri, imaginea întreprinderii şi a produselor / serviciilor sale pe piaţă).

Cele mai frecvente probleme care pot interveni în această secțiune a analizei diagnostic sunt:

concurenții utilizează măsuri mai eficiente de promovare a propriei activități, având o imagine mai bună în piață;

dacă societatea este dependentă de un număr restrâns de clienți, acest lucru poate fi interpretat ca un risc major: pierderea unui client poate provoca pierderi financiare importante;

de asemenea, dependența ridicată de un singur furnizor poate provoca probleme în cazul creșterii costurilor de aprovizionare sau al deteriorării calității produselor aprovizionate.

Diagnosticul operațional

Diagnosticul operațional vizează starea de funcționare a mijloacelor fixe, a clădirilor și a mijloacelor de transport pe care societatea le deține sau le folosește în activitatea operațională.

De asemenea, în această secțiune se vor prezenta detalii cu privire la:

tehnologia utilizată, gradul de noutate al acesteia comparativ cu cele existente în dotarea firmelor

concurente ; calitatea generală a produselor sau serviciilor; eventualul impact asupra mediului.

Societatea este un sistem deschis spre mediul general cu care întreține relații de piață (cu furnizorii, clienții, salariații, etc). Pentru a-și desfășura activitățile în condiții optime, societatea va trebui să identifice aspectele negative ale afacerii și să aducă toate corecțiile care se impun.

La ce trebuie să se aștepte un antreprenor la debutul său în afaceri

1. Antreprenoriatul reprezintă singura cale de a câștiga bani mulți

Evident, cei mai bogați oameni din lume sunt antreprenori, însă aceasta nu este singura cale către câștiguri financiare importante. Spre exemplu, compania Microsoft a creat, de-a lungul timpului, peste 10.000 de milionari în dolari, iar aceștia nu erau, în mod evident, proprietari ai companiei. Chiar dacă unii dintre aceștia au deținut acțiuni în cadrul companiei, este o certitudine că au ajuns să câștige sume importante de bani ca urmare a implicării lor în activitățile care le reveneau ca angajați ai companiei.

Persoanele care se implică în activitățile companiilor ale căror angajați sunt, încercând să implementeze idei noi care să conducă la reducerea costurilor și creșterea încasărilor sunt numite, adeseori, intraprenori. Prin urmare, nu demararea unei afaceri pe cont propriu reprezintă calea de a câștiga mai mulți bani, ci implicarea activă în îmbunătățirea proceselor din cadrul organizațiilro în care lucrează.

2. Antreprenorii lucrează cot la cot cu angajații

Această afirmație nu este neapărat adevărată și ține mai mult de capitalul investit în demararea afacerii. Atunci când nu ai suficienți bani, trebuie să te implici și să rezolvi o parte din sarcinile zilnice. Atunci când dispui de banii necesari, este posibil să angajezi persoanele potrivite fiecărei activități. Totuși, mulți antreprenori preferă să se implice personal și să cunoască, în acest fel, fiecare detaliu al afacerii lor. Decizia se poate dovedi, pe termen lung, neinspirată, dacă refuză să delege sarcini angajațillor, creând astfel o dependență nesănătoasă a afacerii față de o singură persoană.

3. Dacă începi o afacere, nu vei mai avea șefi

Acesta este unul dintre principalele argumente aduse în discuție de oricine își dorește să înceapă o afacere pe cont propriu. Un angajat răspunde în fața șefului său, iar acesta în fața administratorului sau directorului general, iar aceștia răspund pentru rezultatele lor în fața consiliului de administrație și acționariatului. Prin urmare, atunci când demarezi o afacere, vei fi propriul tău șef și vei face ceea ce consideri tu că este potrivit în fiecare situație. Totuși, și antreprenorii sunt răspunzători pentru calitatea produselor sau a serviciilor prestate în fața clienților, iar presiunea psihică poate fi chiar mai puternică decât în cazul unui simplu angajat.

4. Antreprenorii au mai mult timp liber la dispoziție

Dacă ești genul de persoană căreia îi place să se implice direct și să aibă controlul asupra propriei afaceri, atunci timpul liber va fi primul lucru pe care îl vei pierde. De foarte multe ori vei fi nevoit să lucrezi peste program sau în zilele de sâmbătă și duminică, astfel că vei avea din ce în ce mai puțin timp pentru tine. Acest lucru poate dura o perioadă de timp mai îndelungată, până când vei reuși să angajezi personalul suplimentar de care ai nevoie sau până în momentul în care afacerea își va găsi starea de echilibru.

5. Îți trebuie o idee grozavă pentru a lansa o afacere

O altă piedică pe care ne-o punem singuri în calea către propria afacere este lipsa unei "idei minunate". Undeva de-a lungul liniei, "antreprenoriatul" a devenit sinonim în mintea publică cu "inovația" sau cel puțin "neconvenționalul". În tip ce acesta este cazul multor afaceri, trebuie să recunoaștem că  în multe alte situații vorbim de idei banale lansate în sectoare de activitte clasice, precum industria alimentară, fabricarea unor produse de larg consum, precum mobila, sau în cazul spălătoriilor auto.

În plus, o "idee grozavă" este mai puțin importantă decât un model de afaceri rentabil și dovedit, astfel că seriozitatea și determinarea, precum și capacitatea de a urmări un plan prestabilit sunt de multe ori calitățile care ne asigură succesul.

6. Ai nevoie de un plan de afaceri

Nenumărați antreprenori și-au amânat lansarea afacerilor, deoarece nu aveau un plan de afaceri formal. Se spune că adevărații oameni de afaceri nu iau nici un fel de

acțiune fără o planificare serioasă în avans. Afirmația este, cu siguranță, corectă, însă nu este nici pe departe completă.

Înainte de lansarea unei afaceri trebuie să cunoaștem foarte bine următoarele informații: cine sunt potențialii clienți, care sunt dorințele lro și cum putem livra un produs sau serviciu într-un mod profitabil. Dincolo de aceste trei elemente, orice întârziere poate fi fatală, întrucât oportunitățile de afaceri nu rămân neacoperite pentru prea mult timp.

7. Trebuie să îți asumi riscuri

Cu siguranță, pentru a profita de o oportunitate de afaceri trebuie să îți asumi din când în când și anumite riscuri, însă acestea trebuie să fie calculate și înțelese pe deplin. Uneori, lnia dintre un risc calculat și o acțiune nesăbuită poate fi depășită foarte ușor.

8. Cu cât mai mulți clienți, cu atât mai bine

În final, ceea ce contează este calitatea clienților tăi și în niciun caz numărul lor. De aceea, nu trebuie să îți consumi energia pentru a atrage un număr cât mai mare de clienți, atunci când ești încă la început, iar produsul sau serviciul tău nu este complet testat pe piață. Eventualele defecte i-ar putea îndepărta pentru totdeauna pe mulți dintre clienții tăi. De aceea, este recomandabil să îți planifici o creștere sustenabilă, acordând suficientă atenție fiecărui client și rezolvând rapid eventualele lor nemulțumiri. Se spune că veștile proaste circulă cu o ușurință mai mare, astfel că un client nemulțumit îți poate afecta vânzările viitoare.

9. Nu îți trebuie școală să faci afaceri

Doar pentru că unii dintre cei mai cunoscuți antreprenori au renunțat la școală pentru a se putea dedica în întregime afacerilor pe care le-au dezvoltat, asta nu înseamnă că există o relație de condiționalitate între cele lipsa educației și succesul în afaceri. Ba chiar din contră. Oamenii se implică și au succes în domeniile în care sunt foarte bine pregătiți. Este greu de crezut că poți concura și poți avea succes într-un domeniu pe care nu îl cunoști în amănunt. De aceea, trebuie să dedici suficient timp educației și formării tale profesionale.

10. Ține ideea secretă, altfel riști ca altcineva să o fure

Adevărul este că trebuie să discuți ideea ta de afacere cu persoanele potrivite, întrucât părerile avizate îți pot oferi o altă perspectivă asupra lucrurilor. În acest fel, poți îmbunătăți aspecte legate de fluxul de producție, interacțiunea cu clienții, oferirea unor servicii de garanție satisfăcătoare. De asemenea, interacțiunea cu persoanele potrivite îți pot da încrederea necesară pentru lansarea unei noi afaceri. În mod evident, nu trebuie să oferi detalii despre afacerea ta oricui e dispus să te asculte.

Trend in antreprenoriatul romanesc: promovarea afacerii pe platformele de social media

Potrivit unui studiu intocmit de catre EY Romania, 74% dintre antreprenorii chestionati au spus ca isi promoveaza business-ul prin intermediul platformelor de social media.

Platformele de socializare, precum Facebook, Instagram, LinkedIn, Twitter sau Google+, sunt in momentul de fata cele mai folosite in tara noastra, campaniile de promovare isi gasesc mult mai usor tinta, costurile sunt relativ scazute, mare parte dintre romani fiind prezenti in mediul online.

Gratie social media, antreprenorul isi poate promova site-ul si blog-ul, poate oferi materiale informative pentru a-si atinge mult mai usor tinta, poate intra in contact cu un public vast, acolo unde ar regasi, fara doar si poate, persoane din sfera sa de activitate.

Social-media a luat amploare odata cu aparitia Facebook, care in scurt timp a devenit unul dintre cele mai folosite canalele de promovare online. Fenomenul Facebook este astazi predat in facultatile de marketing si managementul afacerii, raportul rezultate/ costuri fiind destul de bun, tocmai datorita numarului mare de utilizatori.

Chiar daca prezenta in social media este una dintre metodele foarte uzitate de catre antreprenorul roman, uneori aceasta nu este folosita corespunzator.

Pentru a fi sigur de reusita in promovarea online a afacerii tale, trebuie sa respecti urmatoarele aspecte:

1.    Sa te documentezi in privinta promovarii in mediul online sau sa angajezi un specialist in domeniu

Desi, la prima vedere, promovarea afacerii pe Internet pare un lucru usor de infaptuit, ar trebui sa citesti, in prealabil, anumite carti de marketing, comunicare sau psihologia consumatorului, precum si bloguri ale expertilor din domeniu sau site-uri despre social media, pentru a intelege ce presupune aceasta activitate. Daca nu, iti poti angaja un specialist in domeniu care sa se ocupe de marketingul online.

In derularea oricarei campanii de promovare online, trebuie sa tii cont de specificul domeniului de activitate, tipologia de client, tipul de postare, informatia transmisa, frecventa mesajelor etc.

2.    Sa postezi articole, videoclipuri sau materiale referitoare la activitatea pe care o desfasoriCu cat postezi mai multe articole bine documentate, cu atat numarul de urmaritori creste. Totodata, poti sa adaugi pe pagina sau pe profilul tau materiale video sau imagini reprezentative pentru a atrage publicul.

3.    Sa interactionezi cu publiculPentru a castiga increderea publicului, trebuie sa conversezi cu acesta, sa-i oferi detalii despre compania ta, despre serviciul oferit si sa-i ceri un feed-back, sa interactionezi cu el, sa-l integrezi in sfera afacerii tale, sa-l faci sa simta ca parerea lui este luata in considerare.

4.    Sa urmaresti activitatea concurentei si sa oferi clientilor beneficii mai multeUn antreprenor de succes trebuie sa fie constient de nivelul business-ului sau, sa vada ceea ce intreprind ceilalti competitori, sa invete de la acestia – acolo unde e cazul – si sa ofere beneficii mai bune pentru client, incepand cu pretul la nivel competitiv, pana la servicii post vanzare, follow-up si mentenanta.

5.    Pentru a-ti creste publicul, poti organiza si concursuriIn social media, totul tine de public, de vastitatea acestuia. Daca te urmaresc foarte multe persoane, inseamna ca esti pe drumul cel bun. In caz contrar, trebuie sa te autoanalizezi si sa vezi unde gresesti. Fie ca ai multi urmaritori, fie ca nu, scopul tau ramane acelasi: sa cresti numarul acestora, iar concursurile intotdeauna atrag. Premiul oferit nu trebuie sa aiba o valoare enorma, ci sa aiba legatura cu domeniul tau de activitate.

Atentie! Chiar daca o sa ai multi urmaritori, aceasta nu inseamna ca vanzarile iti vor creste dintr-odata. Publicul trebuie sa devina interesat de serviciile tale.

6.    Sa mentii publicul pe profilul sau pe pagina taOdata ce ai dobandit un numar semnificativ de urmaritori, trebuie sa-l si mentii, castigandu-i increderea. Pentru aceasta, trebuie sa revii la unele aspecte prezentate anterior, la interactionarea  cu publicul si la postarea unor articole relevante domeniului tau de activitate.

7.    Cunoaste-ti publiculDupa ce ai interactionat cu publicul tau, este necesar sa faci si o scurta analiza a sa. Doar asa iti vei putea construi o strategie de piata pe termen mediu si lung, nisandu-te pe propria audienta: distributia pe sexe si varsta, locatie, interese, interactiuni etc. In functie de profilul obtinut, poti realiza mesaje specifice si produse/ servicii potrivite pentru segmentele tale de consumatori.

CELE „10 PORUNCI” ALE ANTREPRENORULUI DE SUCCES

 Nu cred ca am zece porunci, insa cele mai importante lucruri pe care le-as recomanda sunt urmatoarele:

– nu incepeti o afacere cu o echipa nepotrivita (sau altfel spus, alegeti cei mai buni, cei mai potriviti oameni, de la bun inceput, fara compromisuri)

– nu intrati pe o piata fara oportunitati (preferabil sa fie o piata care este in plina dezvoltare sau una emergenta, dar la care sa existe o estimare a unui punct de inflexiune catre o dezvoltare semnificativa, cat mai curand)

– luati decizii rapid, chiar daca uneori nu vor fi cele mai bune decizii (daca nu iei decizii sau le amani nejustificat, este o cale sigura spre esecul afacerii)

– invatati din greseli, atat din greselile voastre, dar mai ales din ale altora

– retineti ca antreprenorii nu se nasc, ci se dezvolta, se educa, in timp, asa ca alocati timp suficient si pentru studiu, inclusiv pentru forme organizate de studiu, cum ar fi o scoala antreprenoriala

COLTUC MARIUS VICENTIU,CEO COLTUC si ASOCIATII

https://coltucsiasociatii.ro/