ROMÂNIA

Acord privind Serviciile de Asistență Tehnică pentru

Consolidarea Cadrului Evaluării Impactului Reglementărilor în

România

Raport Proiect Pilot EIR:

Analiză privind locuințele sociale în România

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

Iulie 2015

2

Cuprins

Secţiunea 1. Informaţii generale despre iniţiativă .................................................................... 4

1.1. Departamentul responsabil ................................................................................................ 4

1.2. Persoane de contact ........................................................................................................... 4

Secţiunea 2. Argumentare pentru lansarea iniţiativei............................................................... 5

2.1. Definirea problemei ............................................................................................................ 5

2.2. Opţiunea non-acţiune (scenariu de referinţă) .................................................................. 28

2.3. Obiective ........................................................................................................................... 31

2.4. Formularea opţiunilor ....................................................................................................... 32

Secţiunea 3. Opţiunea preferată ............................................................................................. 35

3.1. Descrierea opţiunii ............................................................................................................ 35

3.2. Impacturi economice asupra autorităţilor publice ........................................................... 45

3.3. Impacturi economice asupra operatorilor economici şi consumatorilor ......................... 49

3.4. Impacturi sociale / în domeniul sănătăţii ......................................................................... 53

3.5. Impacturi asupra mediului ................................................................................................ 55

Secţiunea 4. Opţiuni alternative .............................................................................................. 57

4.1. Descrierea opţiunilor ........................................................................................................ 57

4.2. Impacturi financiare asupra autorităţilor de stat ............................................................. 65

4.3. Impacturi economice asupra operatorilor economici şi consumatorilor ......................... 68

4.4. pacturi sociale / în domeniul sănătăţii ............................................................................. 73

4.5. Impacturi asupra mediului ................................................................................................ 73

Secţiunea 5. Procesul de consultare publică (art. 7 din Legea Law 52/2003) ......................... 73

Secţiunea 6. Măsuri post-adoptare (doar pentru opţiunea preferată) ................................... 76

6.1. Măsuri de implementare .................................................................................................. 77

6.2. Activităţi de monitorizare şi evaluare ............................................................................... 78

Annex 1. Beneficiari ................................................................................................................. 80

Annex 2. Lista participanţilor în cadrul întâlnirilor .................................................................. 82

3

Lista Abrevierilor

IEPEC Institutul European pentru Performanța Energetică a Clădirilor

CECODHAS Rețeaua Europeană pentru promovarea locuințelor decente pentru

toate persoanele – Comitetul European de Legătură pentru Locuințele

Sociale

DGDRI Direcția Generală Dezvoltare Regională și Infrastructură (din cadrul

MDRAP)

UE Uniunea Europeană

HG Hotărâre de Guvern

APL Autorității Publice Locale

MS Ministerul Sănătății

MJ Ministerul Justiției

MMFPSPV Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

MFP Ministerul Finanțelor Publice

MDRAP Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

ONG Organizație Non-Guvernamentală

SNL Strategia Națională privind Locuințele

INS Institutul Național de Statistică

PPNLS Politica Publică Națională privind Locuințele Sociale

SNISRS Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei

POAT Programul Operațional Asistență Tehnică (pentru Guvernul Român)

SPC Standarde ale Puterii de Cumpărare (a se vedea EUROSTAT)

UPP Unitatea de Politici Publice (din cadrul MDRAP)

SICRMR Strategia de Incluziune a Cetățenilor Români aparținând Minorității

Rome, 2015-2020

EIR Evaluarea Impactului Reglementărilor

NF Notă de Fundamentare

RNF Raport de Notă de Fundamentare

GLTLS Grup de Lucru Tehnic responsabil de aspectele legate de locuințele

sociale în România

(constituit în cadrul MDRAP)

ONU Organizația Națiunilor Unite

CEONUE Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa

4

Secțiunea 1. Informații Generale despre Inițiativă

În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1/2013, cu modificările și completările

ulterioare, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (denumit în cele ce urmează

MDRAP) elaborează o politică guvernamentală în domeniul dezvoltării regionale, coeziunii și

dezvoltării teritoriale, cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale, disciplinei în

domeniul construcțiilor, amenajării teritoriale, urbanismului și arhitecturii, locuirii, locuințelor,

clădirilor rezidențiale, reabilitării termice a clădirilor, managementului rezidențial și urban, lucrărilor

publice, construcțiilor, administrației publice centrale și locale.

În ceea ce privește locuințele sociale, MDRAP întreprinde activități în baza funcțiilor strategice de

planificare. De exemplu, acesta elaborează Strategia Națională privind Locuințele, politicile și

programele naționale privind locuințele, joacă rolul de Secretariat al Centrului Național pentru Așezări

Umane; elaborează reglementări în aceste domenii (elaborează/actualizează cadrul legal și normele

tehnice) și implementează programele finanțate cu fonduri comunitare, naționale cât și pe cele

finanțate din alte surse constituite în mod legal.

Elaborarea acestei Evaluări a Impactului Reglementărilor (EIR) sub forma Analizei de Impact privind

Locuințele Sociale a fost inițiată în vederea revizuirii situației actuale a locuințelor sociale pentru a

fundamenta potențialele amendamente aduse Legii nr. 114/1996 – Legea Locuinței – având drept

scop formularea unei politici publice privind locuințele sociale, conform angajamentelor asumate de

către Guvern în Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei (2015-2020) și în

Strategia de Incluziune a Cetățenilor Români aparținând Minorității Rome (2015-2020).

1.1. Departamentul Responsabil

Structura responsabilă pentru evaluarea impactului reglementărilor este Grupul de Lucru Tehnic

responsabil de analizarea aspectelor legate de locuințele sociale în România, denumit în cele ce

urmează GLTLS, constituit de către Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice conform

Ordinului 1507/2014. Grupul de Lucru este compus din specialiști din departamentele principale ale

MDRAP, relevante pentru implementarea evaluării, din domeniul planificării strategice, tehnic,

economic și juridic.

1.2. Persoane de contact

Anca GINAVAR – Director General al Direcției Generale Dezvoltare Regională și Infrastructură (DGDRI),

anca.ginavar@mrdpa.ro;

Teofil GHERCA – Director Serviciu în cadrul Direcției Generale Dezvoltare Regională și Infrastructură

(DGDRI), teofil.ghercă@mrdpa.ro;

Bogdan GHINEA – Consilier evaluare-examinare DGDRI, bogdan.ghinea@mrdpa.ro;

Florin DEMIAN – Manager Public, UPP, florin.demian@mrdpa.ro;

Viorela KOVACS – Manager Public, UPP, viorela.kovacs@mrdpa.ro;

Cătălin BĂLAN – Manager Public, DGJRP, catalin.balan@mrdpa.ro;

Oana SACHELARI – Director Serviciu DGMFRUA, oana.sachelari@mrdpa.ro;

5

Secțiunea 2. Argumentare pentru lansarea inițiativei

Scopul locuințelor sociale este acela de a contribui la incluziunea socială a beneficiarilor prin

asigurarea condițiilor bune de locuit, care să faciliteze integrarea/ reintegrarea acestora pe piața

muncii, obținerea și menținerea unei stări de sănătate bune, acces adecvat și participare adecvată la

educație și/ sau formare profesională și participare socială activă.

Drept urmare aspectul de locuințe sociale este foarte cuprinzător și include elemente legate de

construirea locuințelor sociale, modalități de accesare a locuințelor de către diferite categorii sociale,

cât și administrarea stocului de locuințe sociale de către proprietari și întreținerea curentă a acestora

de către locatari pe durata utilizării.

În România, numărul de persoane ce se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesarea unei

locuințe adecvate este în continuare mare, și are o tendință de creștere în cazul anumitor grupuri

vulnerabile. Creșterea polarizării sociale1, atât în orașele mari și mici cât și în așezările rurale,

generează mai multe dificultăți pentru gospodăriile sărace, atât în ceea ce privește accesarea unei

locuințe convenabile cât și în ceea ce privește creșterea numărului celor care sunt practic excluși de la

a accesa o locuință, rămânând fără adăpost sau trăind în condiții insalubre.

Principala reglementare privind locuințele sociale este Legea nr. 114/1996 – Legea Locuinței – cu

modificările și completările ulterioare, republicată și completată prin normele de punere în aplicare.

Alte instrumente legale contribuie la reglementarea aspectelor legate de locuințele sociale: anumite

elemente referitoare la locuințele sociale se regăsesc totodată în Legea privind administrația publică

nr. 215/2001, cât și în Legea privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale nr. 116/2002, și

în Legea privind asistența socială nr. 292/2011.

2.1. Definirea problemei

2.1.1. Cadrul legal internațional în domeniul locuințelor

Accesul la o locuință este un drept fundamental ce poate fi considerat totodată ca fiind o condiție

prealabilă pentru accesarea și exercitarea altor drepturi fundamentale și a unei vieți demne. România

a semnat principale convenții internaționale și europene ce alcătuiesc cadrul privind dreptul la o

locuință, după cum urmează:

Convenția privind Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare Rasială din data de 15

septembrie 1970

Acordul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, din data de 9 decembrie

1974

Acordul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, din data de

9 decembrie 1974

Convenția Internațională pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare a Femeilor,

din data de 7 ianuarie 1982

Convenția cu privire la Drepturile Copilului, din data de 28 septembrie 1990

1 A se vedea de exemplu, articolul „Situaţia sărăciei în România, în contextul internaţional, în 2013”, în Calitatea Vieţii nr. 4/2013, ICCV, Bucureşti

6

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, din data de 20

iunie 1994

Convenția Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale, din data de 11 mai 1995

Carta Socială Europeană Revizuită, din data de 7 mai 1999.

Declarația Universală a Drepturilor Omului precizează că „orice om are dreptul la un nivel de trai care

să îi asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința și

îngrijirea medicală” (ONU, 1948, art. 25 alin. 1). Carta Socială Revizuită a Consiliului Europei include o

mențiune expresă la „dreptul la locuință” și solicită tuturor părților semnatare să ia măsuri cu scopul

„de a favoriza accesul la locuință la un nivel adecvat, pentru a preveni și atenua lipsa locuințelor, în

vederea eliminării progresive a acestei situații, să facă accesibil costul locuinței pentru persoanele care

nu dispun de resurse suficiente” (art. 31).

Conform principiului subsidiarității, locuințele reprezintă un domeniu de politică publică ce intră

exclusiv în competența Statelor Membre ale Uniunii Europene. Diversele strategii și politici privind

locuințele, implementate de către Statele Membre, evidențiază diferite realități cu privire la

dimensiunea și structura fondului locativ în funcție de tipul de proprietate sau de deținere a unităților,

evidențiate la rândul lor prin diferite abordări ale modalităților și măsurilor de sprijin acordat de către

autoritățile publice pentru îmbunătățirea accesului la locuințe adecvate.

Totuși, problemele legate de locuințe sunt influențate semnificativ de către reglementările și ghidurile

UE, în special de cele privind mediul, energia, dezvoltarea regională, și libera circulație a persoanelor,

bunurilor și serviciilor. Trebuie totodată menționat faptul că aspectele legate de locuințe se regăsesc

frecvent pe agenda europeană, având în vedere implicațiile sociale, economice și de patrimoniu ale

pieței imobiliare. Drept urmare, diferite documente europene precum declarațiile comune ale

Ministerelor Europene responsabile pentru locuințe, sau rapoartele și rezoluțiile Parlamentului

European, și reglementările și directivele creează un cadru comun pentru acțiune publică la nivel

european.

Pentru exercițiul actual, Rezoluția Parlamentului European din data de 11 iunie 2013, privind

locuințele sociale din Uniunea Europeană [2012/2293(INI)] este extrem de relevantă deoarece aceasta

furnizează direcții utile, atât pentru schimbarea reglementărilor actuale privind locuințele din

România, cât și cu privire la dezvoltarea unei politici publice integrate privind locuințele sociale ce ia

în considerare atât cadrul pentru construcții cât și obiectivele de incluziune socială relevante.

Politica Uniunii Europene în domeniul locuințelor sociale este orientată către asigurarea de locuințe

decente la prețuri accesibile pentru gospodăriile ce se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește

găsirea unei locuințe în condițiile și la prețul pieței, ca urmare a problemelor și nevoilor specifice ale

membrilor acestora (persoane cu dizabilități sau persoane în vârstă, imigranți, studenți, familii mari,

etc.), menținând în același timp un mix social în mediul urban și promovând integrarea socială prin

intermediul locuințelor.

Abordări internaționale în domeniul locuințelor sociale

Conform CEONUE,2 definirea unui concept unic, clar pentru locuințele sociale nu este ușor de realizat

deoarece conținutul acestuia diferă în funcție de țară.

2 Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa, Guidelines on Social Housing: Principles and Examples (Ghid privind Locuințele Sociale: Principii și Exemple), New York și Geneva, 2006

7

De obicei, conceptul este utilizat pentru a defini aspectul de „închiriere locuință socială”, deși acesta

include în anumite situații realități precum locuințele cooperative, locuințele aflate în proprietate ce

îndeplinesc criteriile prevăzute de către legislație pentru a fi clasificate drept locuințe sociale3 sau alte

tipuri de aranjamente. Stocul de locuințe sociale reflectă de-obicei doar o dimensiune fizică a politicii

privind locuințele sociale aplicată de către o anumită țară.

În cadrul statisticilor internaționale privind locuințele, stocul de locuințe de închiriat este de-obicei

împărțit în locuințe „închiriate privat” și „închiriate social” deși, în anumite situații, stocul de locuințe

sociale include totodată locuințele private închiriate sub forma locuințelor cu caracter social.

Locuințele sociale sunt de-obicei construite cu sprijinul sectorului public, cu condiția îndeplinirii

anumitor condiții specifice.

La nivel european, și în țările din Vest și în tranziție, următoarele elemente reprezintă cei mai

importanți factori ce permit diferențierea între închirierea locuințelor cu caracter social și alte tipuri

de locuințe.

Închirierea locuințelor cu caracter social în țările din Europa de Vest

Următoarele principii sunt de regulă utilizate în țările din Europa de Vest4 pentru a aborda aspectele

legate de locuințele sociale:

Sprijinul public este de-obicei acordat construirii de locuințe sociale. Sprijinul public din

partea administrației centrale și/ sau locale, este acordat corporațiilor ce închiriază

locuințe sociale. Sprijinul pentru construcții poate fi orientat atât către clădirile noi cât și

pentru reparațiile majore ale celor existente în vederea creșterii producției de locuințe,

îmbunătățirii calității locuințelor, promovării renovării și reducerii costurilor de capital.

Instrumentele de asistență includ împrumuturile acordate de către guvern, subvenții

pentru dobânzi, granturi, garanții sau reduceri de impozite, în diferite mixuri. Din

perspectiva chiriașilor, se utilizează extrem de mult un model cost-preț pentru a stabili

nivelul chiriei. Cheltuielile de capital și toate costurile operaționale suportate de către

proprietar, precum costul de administrare, întreținere și reparații și adesea costul pentru

încălzire sunt incluse în chirie. Multe țări reglementează chiriile și le mențin sub nivelurile

pieței astfel încât chiriașii să beneficieze de costuri de capital mai reduse.

Locuințele sociale sunt de-obicei alocate grupurilor de populație care au cea mai mare

nevoie. Acest lucru poate fi realizat utilizându-se criteriile de selecție stabilite de către

administrațiile centrale și locale, ce pot avea la bază plafoanele de venit și/sau un sistem

de rating explicit sau implicit ce ia în considerare diferiți factori ce afectează nevoile

gospodăriilor.

3 Este important ca această abordare să fie luată în considerare în contextul român, unde marea majoritate a fondului locativ

este privatizat și majoritatea locatarilor dețin propria locuință. Deși acest aspect este luat în considerare în AI, includerea acestei categorii de locuințe sub eticheta de „locuință socială” trebuie să fie analizată în detaliu, având în vedere dimensiunea situației și implicațiile economice și sociale.

4 Analiza de mai jos se referă în mod special la Europa Centrală și de Nord. Elaborarea unei politici privind locuințele și

locuințele sociale în majoritatea țărilor din Europa de Sud trebuie să fie într-o oarecare măsură diferită ca urmare a urbanizării tardive și a prezenței ridicate a așezărilor rurale, ceea ce a avut drept rezultat o implicare mai redusă a guvernelor în aspectele legate de locuințe.

8

Deținerea de locuințe cu caracter social pentru închiriere face obiectul restricțiilor, astfel

încât guvernul să poată garanta faptul că sprijinul acordat de către acesta deservește într-

adevăr obiectivele politicii privind locuințele. În cele mai des întâlnite acorduri de

proprietate, clădirile sunt deținute de către autoritățile locale (direct sau prin intermediul

companiilor deținute de către municipalități) sau de către organizațiile non-profit.

Rezidenții locuințelor cu caracter social închiriate beneficiază de-obicei de un nivel de

protecție mai ridicat împotriva evacuării decât rezidenții locuințelor private închiriate.

Rezidenții locuințelor sociale sunt de-obicei implicați în procesul decizional. Implicarea

chiriașului este impusă de lege sau este o practică utilizată de către proprietarii locuințelor

sociale.

Locuințele sociale în țările în tranziție

În țările în tranziție nu există o definiție comună pentru locuințele sociale. Totuși, următoarele

elemente reprezintă caracteristici comune.

Locuințele de închiriat sprijinite public sunt de-obicei orientate către gospodăriile cu un

venit mic și către gospodăriile dezavantajate, deoarece condițiile economice precare și

problemele larg răspândite ale locuințelor sociale, în special lipsa unei locuințe, pun

presiune asupra guvernelor pentru a soluționa doar cele mai stringente nevoi.

„Locuințele sociale” pot fi definite în diferite documente și programe privind locuințele

sociale, care sunt totuși implementate într-o manieră redusă dacă nu chiar deloc. În alte

instanțe, o parte din stocul de locuințe poate fi etichetat ca reprezentând locuințe sociale,

însă termenul de „locuințe sociale” nu este utilizat în documentele de politică sau în

legislație.

Locuințele municipale de închiriat par să fie cea mai des întâlnită modalitate pentru a

defini sau eticheta locuințele cu caracter social închiriate în țările în tranziție. Această

abordare poate fi observată de exemplu în Bulgaria, România, Federația Rusă, Slovacia și

Slovenia.

Definiția locuințelor sociale utilizată de către Comitetul European de Legătură pentru Locuințele

Sociale (CECODHAS) este des întâlnită la nivel de regiune. CECODHAS consideră că „în ciuda diversității

de forme de locuințe sociale din Statele Membre [ale CECODHAS], rolul principal al locuințelor sociale

este acela de a ajuta gospodăriile cu probleme să aibă acces la locuințele de pe piață, de a accesa

locuințe într-un mix social și urban adecvat. Caracteristica comună a locuințelor sociale din Statele

Membre este existența regulilor de alocare a locuințelor gospodăriilor beneficiare. Definirea acestor

reguli pentru alocarea locuințelor intră în responsabilitatea Statelor Membre și a autorităților publice

ale acestora. Acestea sunt orientate către soluționarea problemelor sistemului de locuințe cu privire la

cerere, prin libera funcționare a pieței, probleme ce rezultă dintr-un deficit structural de locuințe

decente și accesibile.”

9

2.1.2. Informații generale privind locuințele la nivel național

În momentul de față România se confruntă cu provocări serioase în ceea ce privește locuințele sociale

și serviciile sociale. În prezent, în România cât și în alte țări, numărul insuficient de locuințe sociale

accentuează disparitățile sociale și agravează procesele de integrare socială (a se vedea Tabelul 1). La

aproape 20 de ani de la adoptarea Legii Locuinței nr. 114/1996, în contextul provocărilor sociale și

economice ridicate, este necesară o reevaluare a acesteia în ceea ce privește actualitatea prevederilor,

impactul punerii în aplicare și concordanța conform noilor provocări. Această Analiză de Impact

intenționează să furnizeze dovezi și informații pentru a sprijini o astfel de reevaluare.

Tabelul 1. Numărul de locuințe construite în perioada 2000 - 2011

Sursa: Statistici teritoriale ale INS, 2011.

În perioada comunistă, tranziția de la o societate în principal agricolă la o societate bazată pe

industrializare masivă a fost acompaniată de fluxuri de migrație semnificative către zonele urbane,

care la rândul lor, au necesitat proiecte de construcții majore de locuințe colective, finanțate și

construite de către Stat.

Ulterior căderii comunismului, a fost întreprins un proces major de privatizare a fondului locativ

existent, iar Statul a renunțat la rolul său de finanțator și dezvoltator principal de locuințe. Fondul

locativ a fost privatizat în mod semnificativ la începutul anilor 90 (98% din fondul locativ din România

este acum deținut în proprietate privată, iar în ceea ce privește imobilele de locuințe colective, marea

majoritate a acestora sunt ocupate de către proprietari) și doar locuințele ce erau ocupate de către

familiile foarte sărace în imobilele colective au rămas în proprietatea statului (dispersate, izolate în

clădiri).

Fondul locativ ce a făcut obiectul naționalizării sau confiscării după război (conace, vile, blocuri

construite în perioadă dintre războaie, etc.) au avut un traseu mai puțin coerent: o parte dintre

apartamente (unele dintre acestea create ulterior5) au fost vândute locatarilor, iar alte locuințe au

făcut obiectul restituirii către proprietarii anteriori sau sunt în continuare obiectul unui litigiu în

instanță.

5 Prin sub-divizarea vilelor sau apartamentelor de dimensiuni mai mari din clădirile construite în perioada dintre războaie în spații/apartamente locuibile de dimensiuni mai mici, adesea fără facilități sau utilizând în comun astfel de facilități precum bucătăria, baia, toaletele.

2000 2005 2010 2011

Private funds 24703 27742 45983 43062

Public funds 1587 5126 2879 2357

Total 26290 32868 48862 45419

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

10

Pe de o parte, întregul proces complicat și irelevant a contribuit la degradarea clădirilor, câteodată

accentuată și mai mult, fie din cauza utilizării iresponsabile, fie din cauza lipsei de resurse și

predictibilitate cu privire la viitor. Pe de altă parte, în multe situații calitatea locuințelor era extrem de

scăzută, în special în cazul imobilelor divizate în mod artificial, sau persoanele au rămas foarte

vulnerabile la evacuare.

Guvernul Român și-a luat angajamentul, prin documente obligatorii din punct de vedere juridic, să

atingă obiectivele specifice cu privire la locuințe, în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, reducerea

sărăciei și incluziunea socială a cetățenilor români aparținând grupurilor vulnerabile, inclusiv a celor

aparținând minorității rome. În acest context, sunt necesare analize ale politicilor și programelor

naționale privind locuințele cât și ale cadrului legal aplicabil6.

Cadrul legal actual

Cadrul legal ce reglementează sectorul locuințelor este reprezentant de către un pachet complex de

legislație ce a fost adoptată în etape, deoarece portofoliul de programe privind locuințele a crescut.

Lipsa unei strategii în domeniul locuințelor care să orienteze legislația și programele privind locuințele

a condus la diferite clasificări ale tipurilor de locuințe deținute sau dezvoltate de către autoritățile

locale, ce sunt adaptate deficitar la nevoile locale variate și în continuă schimbare.

Definiții

Conform art. 2, c) al Legii Locuinței nr. 114/1996, locuințele sociale sunt definite ca fiind un imobil cu

chirie subvenționată acordat persoanelor sau familiilor a căror situație economică nu le permite să

acceseze o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței.

Conform Art. 30 alineatul (3), a) al Legii nr. 292/2011, „serviciile sociale pot fi clasificate în servicii

sociale și servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată: centre rezidențiale, locuințe

protejate, adăposturi (de noapte), etc." Cazarea în astfel de instituții este însoțită de alte servicii

sociale precum îngrijire personală, integrare/ reintegrare etc. Caracteristicile instituțiilor diferă de la

caz la caz, în funcție de tipul de beneficiar cărora li se adresează.

Din perspectiva subliniată mai sus, autoritățile române înțeleg în prezent faptul că, în temeiul cadrului

legal actual, locuințele sociale nu pot fi incluse în categoria de servicii sociale deoarece asigurarea de

spații de locuit adecvate populației defavorizate, fără ca aceste servicii să fie însoțite de către alte

servicii sociale furnizate acestor persoane, la locație, de către specialiști, nu se poate cataloga ca fiind

serviciu social. Totuși, cadrul actual privind serviciile sociale – în maniera în care acesta este definit de

către Legea nr. 292 și legislația conexă – permite includerea locuințelor sociale într-o categorie mai

mare de servicii sociale, pentru a asigura o abordare mai integrată a acestora.

6 În acest sens, două exerciții complementare sunt în curs de desfășurare și au drept scop fundamentarea viitoarei acțiuni a Guvernului în ceea ce privește elaborarea politicii privind locuințele sociale. Ambele exerciții sunt realizate cu asistență din partea Băncii Mondiale. Unul dintre exerciții face referire la prezenta evaluare a impactului reglementărilor, iar cel de-al doilea este realizat în cadrul proiectului „Coordonarea și selecția eficientă și transparentă a proiectelor de infrastructură finanțate din instrumente structurale și de la bugetul de stat pentru perioada 2014 - 2020", implementat de către MDRAP și finanțat prin Programul Operațional Asistență Tehnică (POAT).

11

Caseta 1. Sistemul de servicii sociale din România

Sistemul de servicii sociale din România este reglementat și definit prin Legea nr. 292 din 2011

privind asistența socială (Capitolul III „Sistemul de Servicii Sociale”, Secțiunea 1 „Servicii Sociale

Definiție și clasificare”). Conform legii, sistemul de servicii sociale face referire la activităţile

destinate nevoilor sociale şi speciale, la nivel de familie, individ sau grup, pentru a permite depăşirea

situaţiilor dificile, preveni şi combate riscul de excluziune socială, promova incluziunea socială şi

pentru a contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Drept urmare, serviciile sociale sunt considerate

ca fiind de interes general. Acestea sunt organizate în fluxuri şi structuri diferite, conform activităţii/

activităţilor specifice întreprinse şi nevoilor specifice soluţionate pentru fiecare categorie de

beneficiari.

Serviciile sociale necesită o abordare proactivă şi integrată a nevoilor beneficiilor în ceea ce priveşte

aspectele socio-economice, sănătatea, educaţia şi mediul social al acestora. Pornind de la nevoile

fiecărei persoane, serviciile sociale pot fi concepute pentru a avea o adresabilitate mai mare, fiind

orientate către grupuri sau comunităţi. În vederea realizării de acţiuni sociale consecvente,

uniforme şi eficace, în beneficiul persoanelor, serviciile sociale trebuie să fie organizate şi furnizate

într-o manieră integrată, alături de ocupare, sănătate, educaţi şi alte servicii sociale de interes

general.

Serviciile sociale pot fi clasificate pe baza unor criterii diferite, şi anume: scop, categorii de

beneficiari, regim de asistenţă, locul unde vor fi livrate, regimul legal al furnizorilor de servicii

sociale, cerinţele de acces.

Conform obiectivului acestora, serviciile sociale pot fi clasificate ca fiind: servicii de asistenţă şi

suport destinate asigurării nevoilor de bază ale persoanei, îngrijire personală, recuperare/

reabilitare, servicii de inserţie/ reinserţie socială etc.

Conform categoriilor de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate ca fiind servicii sociale

pentru copii şi/ sau familii, persoane cu dizabilităţi, persoane vârstnice, victime ale violenţei

domestice, persoane fără adăpost, persoane ce suferă de diferite forme de dependeţă (alcool,

droguri, alte substanţe toxice, internet, jocuri de noroc, etc.), victime ale traficului de fiinţe

umane, persoane reţinute, persoane ce fac obiectul serviciilor de probaţiune educaţională sau

non-custodială, persone cu tulburări mintale, persaone din comunităţile izolate, şomeri de

lungă durată, cât şi servicii de asistenţă pentru îngrijitorii beneficiarilor.

Conform regimului de asistenţă, serviciile sociale sunt clasificate în servicii cu sau fără cazare.

Serviciile sociale cu cazare sunt furnizate pentru perioade determinate sau nedeterminate în

zone rezidenţiale, locuinţe protejate, adăposturi pentru persoanele fără locuinţă etc. Serviciile

fără cazare sunt furnizate în căminele de zi şi / sau unităţile de îngrijire la domiciliu, cantinele

sociale, asistenţă livrare mobilă mâncare, ambulanţele sociale etc.

Conform locului unde vor fi livrate, serviciile sociale pot fi furnizate: la locuinţa beneficiarului,

în căminele de zi sau rezidenţiale, la domiciliul persoanei care furnizează serviciul sau în

comunitate.

Conform regimului juridic al furnizorilor, serviciile sociale pot fi organizae în structuri publice

sau private.

Conform cerinţelor de acces, serviciile sociale sunt furnizate conform unui regim standard sau

special. Serviciile standard sunt furnizate conform unui regim normal de acces, contractare şi

12

documentare. Alte servicii sociale sunt furnizate conform unui regim special, asigurând

eligibilitatea şi accesibilitatea extinsă precum măsuri preventive cu birocraţie redusă sau servicii

sociale ce pot accesate de către beneficiari cu condiţia păstrării anonimităţii acestora

(dependenţi de droguri sau alcool, prostituate, victime ale violenţei domestice etc.). Având în

vedere caracterul specific, astfel de servicii cu regim special pot fi furnizate fără a încheia

contracte cu beneficiarii. Cea de-a treia categorie include servicii furnizate în regim special,

reglementate prin legi speciale.

În plus, este considerat că deși cadrele legale privind locuințele și incluziunea socială sunt

complementare, și nu ridică probleme majore legate de corelare, în practică există o serie de

deficiențe în ceea ce privește implementarea politicilor și programelor specifice.

Locuințe

Conform legislației în vigoare, stocul de locuințe sociale este constituit prin intermediul construcțiilor

noi și prin reabilitatea clădirilor existente. Locuințele sociale pot fi situate doar pe domeniul ce

aparține unităților teritorial-administrative locale, iar legea interzice vânzarea acestora. Acestea sunt

alocate de către unitățile teritorial-administrative ce le administrează, pe baza criteriilor stabilite de

către acestea anual, conform prevederilor legale.

Consiliile locale controlează și sunt responsabile pentru stocul de locuințe sociale situate în aria de

acoperire administrată de către acestea.

Locuințele sociale sunt finanțate de la bugetele locale, conform limitelor aprobate anual de către

prevederile bugetare ale consiliilor locale, pentru care este constituită o linie separată de cheltuieli în

respectivele bugete.

În plus față de contribuțiile locale, statul oferă asistență pentru construirea locuințelor sociale prin

transferuri de la bugetul de stat, constituite anual în acest sens în cadrul bugetului Ministerului

Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului7, prin intermediul legii anuale privind bugetul de stat.

În același timp, conform prevederilor legale în vigoare, persoanele fizice și operatorii economici pot

oferi asistență pentru construirea locuințelor sociale prin intermediul donațiilor și contribuțiilor.

Beneficiari

Legea nr. 114/ 1996, privind locuințele, cu modificările ulterioare, prezintă categoriile potențialilor

beneficiari de locuințe sociale. Potențialii beneficiari trebuie să îndeplinească o serie de condiții

simultan. În primul rând, venitul per cap de locuitor al potențialilor beneficiari trebuie să fie sub un

anumit prag. În al doilea rând, beneficiarii trebuie să îndeplinească condițiile necesare care să permită

includerea acestora în anumite categorii predefinite, dar relativ limitate, prevăzute de către lege. În al

treilea rând, potențialii beneficiari de locuințe sociale: i) nu trebuie să dețină un imobil, ii) nu trebuie

să fi vândut un imobil după anul 1990 și iii) trebuie să fie chiriași într-un imobil ce aparține fondului

locativ deținut de către stat.

7 Ministerul a fost numit în acest sens la momentul adoptării Legii 114. MDRAP este succesorul acestuia.

13

Conform prevederilor legale în vigoare, familiile sau persoanele ce au un venit net lunar per persoană

pentru ultimele 12 luni mai mic decât salariul mediu pe economie8, au dreptul să închirieze o locuință

socială. Venitul net lunar per gospodărie este stabilit pe baza declarațiilor de venit și a altor documente

justificative. Contractul de închiriere este încheiat de către beneficiarii stabiliți de către consiliul local

și primar sau altă persoană autorizată, pentru o perioadă de 5 ani. Contractul de închiriere poate fi

prelungit pe baza declarației de venit a beneficiarilor și a altor documente justificative. Conform legii,

chiria ce trebuie să fie plătită de către beneficiari nu ar trebui să depășească 10% din venitul net lunar

per familie, calculat pentru ultimele 12 luni. Diferența până la chiria nominală va fi subvenționată de

la bugetul local.

În momentul de față locuințele sociale pot fi alocate de către autoritățile locale, pe baza setului de

criterii stabilit anual de către acestea, uneia sau mai multor categorii de potențiali beneficiari, dintre

cele nouă prezentate mai jos:

1. Persoanele sau familiile evacuate sau ce urmează să fie evacuate din imobilele retrocedate de

către proprietarii anteriori

2. Tineri, cu vârste de până la 35 de ani

3. Tineri din instituții de protecție socială și care au ajuns la vârsta majoratului

4. Persoane cu handicap grad 1 sau 2

5. Persoane cu dizabilități

6. Pensionari

7. Veterani de război sau văduve

8. Beneficiari conform Legii nr. 341/20049

9. Beneficiarii prevederilor Decretului-Lege nr. 118/199010

Legea Locuinței prevede totodată faptul că „alte persoane sau familii, a căror situație economică nu

le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței, conform

prevederilor privind chiria subvenționată” au acces la locuințele sociale, fără a furniza detalii cu privire

la categorii.

Totuși, categoriile de beneficiari trebuie să fie armonizate într-o abordare integrată în ceea ce privește

administrarea fondului locativ public, furnizând alte servicii de protecție socială complementare și/

sau beneficii, pornind de la definiția actuală oficial asumată a grupurilor vulnerabile în cadrul

sistemului național de securitate socială.

Anexa 1 prezintă o descriere detaliată a beneficiarilor în funcție de programele adoptate de către

Guvernul Român până în prezent.

8 În maniera comunicată de către Institutul Național de Statistică în ultimul buletin statistic, înainte de revizuirea cererilor pentru locuințe sociale și alocarea unei locuințe sociale.

9 A recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987, cu modificările și completările ulterioare

10 Privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată începând de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonier

14

2.1.3. Strategii privind locuințele sociale

România a adoptat sau este pe cale să adopte diferite strategii sectoriale la nivel național relevante

pentru locuințe. Aceste strategii sunt promovate de către diferite organisme guvernamentale și includ:

Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei (2014-2020), recent aprobată

(27 mai 2015)

Strategia de Incluziune a Cetățenilor Români aparținând Minorității Rome pentru perioada 2015-2020 (HG 1221/2011)

Strategia Națională privind Incluziunea Socială a Tinerilor ce Părăsesc Sistemul de Protecție a

Copilului (HG 669/2006);

Strategia Națională pentru Tineret 2015-2020 (HG 24/2015);

Strategia Națională privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabilități 2014-2020 (supusă

spre aprobare prin HG)

Strategie de Dezvoltare Teritorială a României 2035 (în consultare publică, înainte de aprobare)

Strategia Națională privind Locuințele, ce va fi elaborată de către MDRAP.

Toate documentele strategice mai sus menționate includ o serie de măsuri directe privind aspectele

legate de locuințele sociale sau măsurile ce au un impact direct. Provocarea cheie constă în

transpunerea obiectivelor și acțiunilor strategice în activități integrate ce urmează să fie implementate

într-o manieră coordonată, pe baza unui cadru legal, instituțional și operațional funcțional.

2.1.4. Părţile interesate din sectorul locuinţelor

Complexitatea cadrului legal a condus totodată la o distribuire la fel de complexă a rolurilor şi

obligaţiilor diferitelor autorităţi publice, care au nevoie în momentul de faţă de o mai bună

coordonare. Principalii actori instituţionali relevanţi în acest domeniu sunt:

Actori instituţionali

La nivel central: Ministerele

MDRAP are responsabilitatea de a elabora și implementa strategii, politici și programe în domeniul

planificării urbane și regionale, locuințelor, infrastructurii și dezvoltării locale. Ministerul Muncii,

Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), stabilește și implementează, atât

direct cât și prin intermediul structurilor regionale, politici de asistență socială orientate către

grupurile vulnerabile, inclusiv crearea de centre sociale pentru situații de urgență11.

Deși există un set de obiective naționale integrate în acest domeniu, abordarea autorităților mai sus

menționate în ceea ce privește grupurile vulnerabile este diferită.

MDRAP administrează programele de investiții orientate către îmbunătățirea condițiilor de trai ale

grupurilor marginalizate din punct de vedere economic12, în timp ce MMFPSPV administrează

programele de asistență socială pentru grupurile vulnerabile (în principal subvențiile).

11 A se vedea HG nr. 197/2006 - Anexa nr. 7

12 Conform art 2 HG 1/2013

15

Cele două ministere au responsabilități complementare și acționează în cadre legale specifice

integrate insuficient. În anumite domenii de legislație și acțiune, cele două instituții trebuie să

îmbunătățească coordonarea reciprocă pentru a acorda dreptul la o locuință (conform Legii nr.

116/2002 privind prevenirea și combaterea excluziunii sociale, a cărei implementare este coordonată

de către MMFPSPV), și pentru a asigura accesul liber și neîngrădit la o locuință ca un drept al fiecărui

cetățean (conform Legii Locuinței nr. 114/1996, a cărei implementare este coordonată de către

MDRAP).

Dezvoltarea și implementarea programelor în domeniul locuințelor sociale sau a programelor pentru

zonele defavorizate ar trebui să facă obiectul acțiunilor și investițiilor concertate. Totuși, analiza

programelor realizate până în momentul de față a evidențiat o coordonare limitată în acest sens din

partea celor două autorități.

Consecințele acestui fapt se reflectă, de exemplu, în abordarea marginalizării populației rome.

MMFPSPV subliniază intervențiile prioritare și măsurile de sprijin pentru integrarea comunităților de

romi, prin inițierea și coordonarea implementării Strategiei Guvernului privind Incluziunea Cetățenilor

Români aparținând Minorității Rome.

În paralel, MDRAP a inițiat în anul 2008 un proiect pilot intitulat „Locuințe sociale pentru comunitățile

de romi", care până în momentul de față nu a avut drept rezultat locuințe finalizate, parțial din cauza

alocărilor bugetare insuficiente. În plus, îmbunătățirea condițiilor de trai ale comunităților de romi,

prin creșterea accesului acestora la infrastructură (apă, canalizare și drumuri) nu poate fi asigurată în

momentul de față în așezările informale.13 Pentru a putea dezvolta astfel de proiecte de investiții,

MDRAP ar trebui să constituie mai întâi un cadru legal și tehnic adecvat, în cadrul căruia astfel de zone

(și anume așezările informale) ar putea fi identificate, evaluate, documentate și branșate la utilități.

În ceea ce privește locuințele sociale, cele două autorități au responsabilități și abordări diferite.

Documentele strategice inițiate de către Ministerul Muncii subliniază importanța locuințelor sociale

pentru a îmbunătăți condițiile de trai și integrarea socială a grupurilor vulnerabile. Strategia Națională

pentru Tineret 2015-2020 și Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei

(2014-2020) includ secțiuni specifice cu privire la formatul noilor programe de construire și dezvoltare

locuințe sociale. În mod specific, documentele strategice anterior menționate oferă direcții pentru

prevederile legale necesare în vederea asigurării accesului grupurilor defavorizate la locuințe

accesibile și pentru a atinge obiectivul de a dezvolta un stoc de locuințe sociale care să acopere 20%

din necesar până în 2020. Prin promovarea acestor strategii, guvernul dorește să realizeze programe

de dezvoltare locuințe sociale, axându-se pe persoanele fără adăpost sau pe alte persoane ce nu își

pot permite o locuință.

Totodată, creșterea accesului la locuințe este un element esențial pentru a atinge unul dintre

obiectivele Strategiei Europa 2020, și anume de a reduce numărul de persoane expuse la riscul de

sărăcie și excluziune socială. Există diferite grupuri vulnerabile care sunt expuse la riscul de sărăcie

extremă, precum persoanele fără adăpost și persoanele ce locuiesc în așezări ilegale sau improvizate

și care nu sunt suficient acoperite de către programele de asistență existente.

13 Fiecare proiect de investiții finanțat din fonduri publice trebuie să fie justificat de către un număr de gospodării ce vor beneficia în urma respectivei investiții. Așezările informale nu sunt evidențiate în datele statistice oficiale în ceea ce privește numărul de imobile, drept urmare în astfel de situații solicitarea de fonduri nu poate fi formulată din punct de vedere tehnic.

16

Conform Strategiei Naționale privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei (2014-2020), guvernul

dorește să evalueze nevoile de locuințe sociale ale grupurilor vulnerabile și să constituie un cadru

strategic național orientat în mod specific către politica în domeniul locuințelor și care să includă

coordonarea și cooperarea intersectorială între autoritățile centrale și locale. Totuși, până în

momentul de față, angajamentele guvernului pentru ca MDRAP să construiască locuințe sociale au

fost limitate, așa cum a fost confirmat de către alocările bugetare reduse. În 2011, programele privind

locuințele sociale din România au avut o alocare de 2,66 PPS per cap de locuitor, în timp ce media UE-

28 a avut o valoare mai mare de 145 PPS (conform Eurostat).

Alte ministere și instituții din cadrul administrației române sunt relevante pentru aspectele privind

locuințele sociale:

Ministerul Finanțelor Publice, în special ministrul delegat pentru buget, și MDRAP dețin

responsabilități în domeniul structurii bugetului și alocărilor, impozitării.

Ministerul Justiției activează în domeniul evacuărilor silite și aprobării actelor normative;

Ministerul Sănătății este un actor relevant în ceea ce privește sănătatea publică și condițiile

de locuit insalubre.

Consilii Județene

Consiliile județene au responsabilități în domeniul locuințelor, și anume:

Finanțarea și administrarea locuințelor protejate și asistate;

Asigurarea accesului la locuințe pentru persoanele cu vârste de până la 35 de ani care nu își

pot permite să achiziționeze o locuință de pe piață.

Direcțiile de Servicii Sociale și Protecția Copilului sunt responsabile pentru administrarea acestor

acțiuni, în plus față de dezvoltarea și implementarea strategiilor pentru servicii sociale la nivel de

județ.

Consiliile județene sunt mandatate prin Legea 116/2002 privind prevenirea și combaterea excluziunii

sociale, să sprijine accesul la locuințe pentru tinerii cu vârste de până la 35 de ani care nu își pot

permite să achiziționeze o locuință la prețul pieței. Această lege le permite consiliilor județene să

acopere integral avansul pentru achiziționarea sau construirea unei locuințe, și, alternativ chiria

pentru o perioadă de până la trei ani. Pe baza ghidurilor existente, valoarea avansului ce trebuie să fie

acoperit prin intermediul acestui instrument ar trebui să fie stabilită la începutul fiecărui an fiscal de

către Consiliul Județean (sau de către Consiliul General al Municipiul București). Valorile pot fi ajustate

periodic în funcție de tendințele prețurilor de consum și prețurilor locuințelor.

Conform prevederilor legale în vigoare, bugetele pentru astfel de investiții pot fi acoperite printr-o

cotă din sumele redistribuite Consiliilor Județene de la bugetul central, o cotă din veniturile proprii ale

consiliilor județene obținute din impozitele locale impuse persoanelor care dețin o locuință dar care

nu locuiesc acolo sau care nu o închiriază, cât și din donații, sponsorizări și alte surse permise conform

legii.

Totuși, prevederile aceste legi, sunt în contradicție cu alte principii ale politicii privind locuințele și

legislația relevantă ce încurajează persoanele eligibile (și anume persoanele ce dețin resurse limitate)

să achiziționeze sau să construiască imobile. Cu alte cuvinte, beneficiarii cu venituri reduse ce nu pot

17

achiziționa o casă de pe piața liberă sunt incluși în politici și programe ce impun contribuții financiare

semnificative din partea beneficiarilor.

În ceea ce privește impozitul anual stabilit prin lege pentru deținerea unei locuințe vacante, există

anumite limitări. În primul rând, prevederea este discriminatorie deoarece aceasta se aplică doar

persoanelor fizice, nu și persoanelor juridice. Pe de altă parte, nu este clar dacă și cum poate fi

implementat în lipsa mecanismelor legale și financiare de punere în aplicare. Într-adevăr, conform

Codului Fiscal (art. 252), persoanele fizice ce dețin una sau mai multe imobile sunt obligate să

plătească un impozit de 65% pentru primul imobil, excluzând reședința principală, un impozit de 150%

pentru cel de-al doilea imobil și un impozit de 300 % pentru cel de-al treilea imobil sau orice alte

imobile suplimentare. Totuși, nu există nici un mecanism financiar clar prin care să se asigure faptul

că impozitul colectat va fi alocat de către autoritățile locale pentru investiții în locuințe, în

conformitate cu obligațiile prevăzute de către Legea nr. 116/2002.

În acest sens, trebuie să fie clarificate o serie de aspecte legale și budgetare, luându-se în considerare

faptul că asistența în domeniul locuințelor acordată persoanelor defavorizate este justificată din punct

de vedere economic și este considerată ca fiind o prioritate în toate strategiile naționale.

Consiliile locale

Conform Legii nr. 114/1996, consiliile locale controlează și sunt responsabile pentru stocul de locuințe

sociale la nivel teritorial ce țin de unitățile teritorial administrative ale acestora. Consiliile locale au

responsabilități comune în ceea ce privește locuințele pentru grupurile sărace și vulnerabile.

Programele dedicate locuințelor sunt implementate în parteneriat cu MDRAP, în timp ce cooperarea

cu consiliile locale este necesară în ceea ce privește locuințele asistate și protejate pentru tineri și

persoanele fără adăpost. În ceea ce privește responsabilitățile față de tineri, cadrul legal ce

reglementează relația dintre minister și consiliile locale este clar, totuși acțiunile ce trebuie să fie

întreprinse pentru a îmbunătăți situația persoanelor fără adăpost necesită analiză și clarificări

suplimentare, însă nu este suficient de bine clarificat care sunt responsabilitățile față de persoanele

fără adăpost.

La nivel local companiile de utilități publice, în multe cazuri autonome în relația cu autoritățile locale,

au relevanță atunci când vine vorba de implementarea programelor privind locuințele sociale.

2.1.5. Alte părți interesate

O serie de alte părți interesate, externe domeniului administrației publice, sunt relevante în momentul

conceperii și implementării legislației, programelor și beneficiilor privind locuințele sociale. Printre

acestea se numără și următoarele părți interesate:

1. Actorii privați ce activează în domeniul construcțiilor de locuințe și activităților conexe:

Societățile comerciale al cărui obiect de activitatea este proiectarea/execuția lucrărilor de

construcții, inclusiv lucrări publice urbane;

Dezvoltatori imobiliari;

Diverși experți independenți, reglementați prin diferite legi: specialiști revizuire proiecte;

experți tehnici autorizați de către MDRAP; experți tehnici autorizați de către Ministerul

Culturii; geotehnicieni; auditori energetici autorizați;

18

Producători și furnizori de produse de construcții;

Băncile implicate în finanțarea proiectelor privind locuințele sau locuințele sociale.

2. Organizațiile non-guvernamentale:

Organizațiile ce reprezintă, apără, promovează interesele diferitelor categorii de

beneficiari;

Organizațiile locale, naționale sau internaționale ce apără sau promovează obiectivele din

domeniul locuințelor sau locuințelor sociale (de exemplu Habitat for Humanity);

Asociațiile profesionale ce activează într-un domeniu conex, grupurile de arhitecți,

arhitecți urbanistici, antreprenori, ingineri (UAR, RUR, APUR, ARACO, AGIR, OAR, AII,

OPSEC, ANEVAR).

3. Mediul academic și alte institute de cercetare specializate:

Institutul National pentru Cercetare și Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare

Teritorială Sustenabilă „URBAN - INCERC”;

Universitatea București – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială;

Academia Română – Institutul de Cercetare a Calității Vieții;

Centrul Român de Modelare Economică;

Universitatea Tehnică de Construcții București;

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca,

Universitatea Politehnică Timișoara, și altele.

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.

4. Părți interesate nereprezentate ce sunt potențiali beneficiari

Persoanele și familiile ce îndeplinesc condițiile necesare pentru a beneficia de locuințe sociale conform

cadrului legal în vigoare nu pot organizate în sau reprezentate de către asociații care să le apere

drepturile în interacțiunea cu autoritățile publice; în astfel de situații metodele de comunicare,

consultare și implicare ale acestor categorii ar trebui să fie identificate pentru a preveni situațiile în

care acestea rămân o masă amorfă, cel mult un beneficiar pasiv de asistență socială.

2.1.6. Care sunt factorii determinanți ai problemei?

Discuțiile cu părțile interesate (a se vedea Secțiunea 5 de mai jos) au evidențiat o serie de probleme,

majoritatea dintre acestea fiind în ceea ce privește persoanelor aflate în situația de sărăcie.

Printre acestea, pot fi subliniate următoarele probleme:

19

Fond locativ insuficient comparativ cu numărul de cereri. Așa cum a fost raportat de către autoritățile și organizațiile locale ce oferă asistență persoanelor care au nevoie de aceasta pentru a avea acces la locuințe, numărul de persoane care au nevoie de locuințe sociale este mult mai mare decât numărul de imobile disponibile. Totuși, solicitările de finanțare transmise către MDRAP de autoritățile locale sunt adesea mai mici (în ceea ce privește sumele cumulate) decât fondurile alocate prin legea privind bugetul de stat. Explicația se poate regăsi parțial în alte probleme enumerate mai jos.

Autoritățile locale nu dețin politici adecvate bazate pe dovezi. Această situație este evidentă în domeniul construcțiilor, renovării, reabilitării locuințelor conform nevoilor diferitelor categorii de beneficiari, unde sunt disponibile puține date statistice/informații reale, iar autoritățile reacționează mai degrabă pentru a soluționa situațiile de criză.

Responsabilitățile diferitelor structuri însărcinate cu aspectele privind locuințele sociale (inclusiv construcții, administrare și servicii sociale) nu sunt corelate în mod explicit. La nivel local sunt situații în care există un anumit nivel de coordonare. Totuși, astfel de situații nu reflectă existența unor cerințe legale specifice, ci mai degrabă înțelegerea importanței coordonării proceselor la nivel individual. Astfel de situații și politicienii și specialiștii implicați pot fi extrem de relevante pentru soluționarea problemei și diseminarea bunelor practici.

Informațiile cu privire la stocul de locuințe sociale nu sunt destul de transparente. Conform opiniilor exprimate în cadrul întâlnirii cu părțile interesate, lipsa transparenței se datorează „fricii de abuz”; pot avea loc „invazii” abuzive ale locuințelor sau pot exista situații în care imobilele devin ținta grupurilor infracționale interesate de restituire.

La nivelul capitalei București, există o distribuire neclară a responsabilităților între primăria generală a orașului București și primăriile de sector. Conform unor informații colectate în etapa de consultare a EIR: „este dificil de aflat unde trebuie înregistrat cazul [pentru a avea acces la/beneficia de o locuință socială, în special în ceea ce privește persoanele evacuate sau cele în situație de sărăcie extremă]. Biroul primăriei generale transmite la noi, la rândul nostru noi transmitem cererile/dosarele către acesta, de la primăria de sector. Și așa plimbăm dosarele de la unii la alții."

Lipsa informațiilor clare și complete cu privire la procedurile administrative, în special cu privire la pașii ce trebuie să fie urmați pentru a obține o locuință socială, și instituțiile ce trebuie să fie contactate.

Informarea neadecvată a tuturor beneficiarilor, având în vedere faptul că majoritatea informațiilor sunt publicate pe paginile de internet oficiale ale municipalităților. Având în vedere faptul că părțile afectate de aceste decizii includ și persoanele evacuate, cu acces redus la internet, singura modalitate prin care acești beneficiari pot obține informațiile relevante este direct de la autoritățile publice (Direcțiile Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului, sau prin intermediul avizierelor instituțiilor), și există posibilitatea ca acestea să nu cunoască acest aspect, având în vedere abordarea proactivă limitată a anumitor autorități.

Conform organizațiilor non-guvernamentale, una dintre problemele recurente este lipsa posibilității apărării persoanelor ce urmează să fie evacuate. Conform acestora, au existat situații în care restituirea nu a fost realizată pe baza dosarelor complete sau a fost realizată pe baza documentelor false (în aceste sens există procese pe rol cu privire la ilegalitatea restituirii proprietății).

20

În multe situații, persoanele evacuate nu au resursele necesare pentru a soluționa situația în instanță pentru a-și apăra drepturile și nu dețin competențele necesare pentru a evalua legalitatea documentelor pe baza cărora este realizată evacuarea.14

Lipsa resurselor umane – în special la nivel local, și cvasi absente în orașele mici și unitățile administrative rurale - necesare pentru a administra procesele programelor de planificare și implementare în domeniul construcțiilor și/sau reabilitarea locuințelor sociale la nivel local.

Dificultăți în ceea ce privește administrarea fondul locativ public – îmbunătățirea, întreținerea, repararea, branșarea la utilități; în ceea ce privește stocul de locuințe sociale vechi, costurile pot fi mai mari decât posibilitățile bugetare, iar pentru investițiile recente aceste costuri de întreținere/deservire ulterioare sunt subestimate sau nu sunt luate în considerare deloc, conducând la situații ce nu pot fi gestionate (chiar și orașele de dimensiuni medii au solicitat ani la rândul să li se permită „să vândă” stocul de locuințe sociale, pentru a „scăpa de problemă”).

Structură de finanțare inadecvată la nivel local. Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei (2014-2020) stipulează faptul că locuințele sociale din România sunt finanțate în principal din bugetele municipalităților, cu fonduri suplimentare limitate, de la bugetul de stat, ce sunt furnizate ocazional. Autoritățile locale doresc să extindă stocul de locuințe sociale existent ca urmare a creșterii cererii la nivel local, însă nu dețin resursele financiare, de teren și/ sau clădiri vacante necesare. Totodată, administrarea și managementul financiar al locuințelor sociale se confruntă cu provocări semnificative: de exemplu, din cauza facturilor la utilități neplătite de către anumiți chiriași, în absența contoarelor individuale, întreaga clădire poate fi debranșată de la rețeaua de utilități. Evacuările sunt des întâlnite acolo unde există arierate.

Capacitatea limitată a autorităților locale de a dezvolta și administra locuințele sociale și protejate/ asistate pentru grupurile vulnerabile în mod eficient și responsabil din punct de vedere social, în lipsa unui cadrul legal adecvat și a mecanismelor de asistență financiară (a se vedea detaliile de mai sus).

Cadrul legal nu mai permite autorităților locale să achiziționeze imobile de pe piața liberă, ce ar putea asigura, în anumite situații, un răspuns rapid la nevoile persoanelor sărace, deoarece construirea acestora este un proces lung și costisitor.

Lipsa mecanismelor care să le permită ONG-urilor să pună presiune în ceea ce privește intervențiile în domeniul locuințelor în situații de criză (cele de tipul „habitat for humanity” sau altele); în circumstanțe bune, parteneriatul este limitat la procesarea eficientă a documentelor și mai rar la alocarea terenului, de-obicei nu în zonele deservite.

Cadrul legal este insuficient în ceea ce privește evacuarea forțată a categoriilor vulnerabile. Protejarea acestor categorii în ceea ce privește posesiunea nu este acoperită. De exemplu, persoanele și familiile ce aparțin minorității rome nu au de-obicei drepturi de a deține bunuri imobiliare și locuiesc în așezări informale. Astfel de cazuri au fost tolerate decenii la rând de către autoritățile locale, însă acest grup este vulnerabil la orice acțiune a autorităților ce poate viza relocarea acestora.

Prevederi legale insuficiente cu privire la construirea de adăposturi și alte categorii de locuințe

de asistență socială, în maniera prevăzută de către legislația specifică.

Dificultăți în ceea ce privește administrarea stocului de locuințe sociale/ locuințelor din domeniul public, ca urmare a lipsei de resurse adecvate a chiriașului pentru a suporta costurile de întreținere.

14 Situațiile sunt complicate și adesea apare suspiciunea de corupție, atunci când cererile de restituire sunt „vândute” intermediarilor; în multe cazuri proprietarii anteriori solicită restituirea, iar locatarii (mai mult sau mai puțin în condiții legale) sunt de fapt cei care „pierd” în acest proces

21

Tabelul 2. Nivelul de datorie al locuințelor sociale la nivel de oraș15*

Sursa: MDRAP

Fondul locativ și costurile locuințelor

Principalul factor determinant, definit în mod sintetic, este neconcordanța dintre cererea și oferta

de locuințe sociale din România. Privatizarea masivă a fondului locativ ulterior căderii comunismului

a făcut ca România să se confrunte cu diferite provocări. Pe de o parte, România are una dintre cele

mai ridicate cote de locuințe deținute în proprietate la nivel european.

Cultura împământenită de locuințe deținute în proprietate chiar și în rândul segmentului de tineri,

piața de închiriere mai puțin robustă16, și condițiile bancare nefavorabile explică și contribuie la

perpetuarea nivelului înalt de proprietate din România, unde 96,6% dintre cetățeni dețin un imobil

comparativ cu 70,7% în țările UE -27.17

* Aproximativ două treimi din orașe au raportat faptul că au înregistrat datorii restante pentru utilități și chiria aferentă locuințelor sociale – Analiză elaborată de către MDRAP și Banca Mondială, Studiu privind Locuințele sociale elaborat în perioada septembrie – noiembrie 2014.

16 Conform unei analize recente realizate de către Banca Mondială în ceea ce privește locuințele, „există o cantitate redusă de date disponibile pentru a evalua dimensiunea pieței de închirieri din România, însă cifrele neoficiale sugerează faptul că aceasta ar putea reprezenta aproximativ 15-20% din fondul locativ din București și alte orașe mari, deoarece acesta este în mare parte informal – fără contracte oficiale și ce pot fi puse în aplicare. Acest lucru se poate datora legilor de închiriere pro-chiriași, și unei T.V.A. ridicate (24%) și impozitului pe venit pentru câștigul din chirie. Oferta foarte limitată de imobile de închiriat „formale” implică chirii foarte mari, făcând imposibilă accesarea de către gospodăriile cu un nivel de venit mediu și mic. Lipsa unei piețe de închiriere robuste limitează mobilitatea muncii; în cazul României, acest lucru crește în mod neintenționat cererea de a cumpăra (decât de a închiria), drept urmare accentuând dezechilibrul proprietar-chiriaș. Banca Mondială (2015), Housing in Romania – Towards a National Housing Strategy (Locuințele în România – Drumul către o Strategie Națională privind Locuințele), Raport Final, August 17 Institutul Național de Statistică și Eurostat, citat de către CBRE, Bucharest Area Residential MarketView (Imaginea Pieței

Rezidențiale din București), H1 2013.

9

9

5

16

23

4

12

18

15

7

0

4

2

17

16

28

11

5

22

10

21

18

20

41

24

10

27

21

23

20

17

24

17

20

82

57

76

58

59

64

44

47

65

66

74

69

73

57

56

39

63

5

13

10

5

0

12

3

10

10

5

4

4

9

4

17

6

0% 20% 40% 60% 80% 100%

N-E

S-E

S-Muntenia

S-W

W

N-W

Center

1.6-9.9K

10-19.9K

20-49.9K

50+K

Q1 - The smallest rates of poverty

Q2

Q3

Q4

Q5 - The highest rates of poverty

All cities with social housingD

eve

lop

me

nt

Re

gio

n

Po

pu

lati

on

Siz

e

(20

11

ce

nsu

s)

Inco

me

po

vert

y ra

tes

(AR

OP

)T

OT

AL

Zero debts

Debts to rent, non-responseregarding util ities

Debts to rent and util ities

Non-response

% of Cities with

social housing with:

22

Imobilele deținute de către stat reprezintă doar 1,13% (2,1% în municipalități și orașe și 0,7% în

comune) din fondul locativ total.18

Pe de altă parte, costurile aferente locuințelor sunt din ce în ce mai mult o povară pentru gospodăriile

cu venituri mai mici, atât pentru cei care dețin o locuință în proprietate (din cauza costului destul de

ridicat al utilităților, comparativ cu venitul), și chiar mai mult pentru cei care trebuie să plătească și

chirie (chiar dacă aceasta este subvenționată, în situațiile definite de către Legea Locuinței nr.

114/1996 ca fiind locuințe sociale). De exemplu, pentru cele mai sărace gospodării (primul „decil” de

venit), costul utilităților (fără a lua în considerare chiria sau ipoteca „Prima Casă”, atunci când este

cazul) reprezintă 43,7 % din venitul lunar.19

În ceea ce privește stocul de locuințe sociale, 25% dintre imobilele sociale din cadrul

blocurilor/condominiilor au fost construite înainte de anul 1977, în timp ce 84% dintre imobilele

sociale din cadrul clădirilor individuale au fost construite înainte de 1977. Figura 1 prezintă vechimea

imobilelor sociale totale, 42% dintre acestea fiind construite înainte de anul 1977. Având în vedere

faptul că în mod normal ciclul de viață al unei clădiri este, în medie, de 50 de ani, se poate concluziona

faptul că aceste clădiri necesită lucrări urgente de reabilitate/ consolidare, pentru a putea fi aduse la

standardele tehnice actuale și pentru a se putea extinde ciclul normal de viață al acestora. Totuși

nivelul avansat de degradare al clădirilor este o caracteristică constantă pentru majoritatea stocului

locativ la nivel național, inclusiv în ceea ce privește proprietățile private.

Figura 1. Total locuințe sociale după anul construcției

Sursa: MDRAP

18 Institutul Național de Statistică, 2014.

19 Studiu Buget Locuințe, INS, în „Raportul Contribuții la strategia în domeniul locuințelor”, noiembrie 2014, p. 118

23

În ceea ce privește discrepanța dintre cerea și oferta de locuințe sociale, Figura 2 evidențiază faptul că

necesarul de locuințe sociale este de două ori mai mare decât oferta. Trebuie luat în considerare faptul

că locuințele sociale existente sunt deja ocupate, iar cererea prezentată în grafic reprezintă numărul

de imobile necesare, suplimentar față de stocul existent. Trebuie menționat totodată faptul că datele

cu privire la cerere reprezintă doar cererile înregistrate pentru locuințe sociale, nu numărul total al

persoanelor ce au nevoie, ce nu poate fi cunoscut și care necesită interpretarea datelor statistice

pentru a putea fi estimat.

Figura 2. Cererea și oferta de locuințe sociale (în mediul urban)

Sursa: MDRAP

Cel de-al doilea aspect al Figurii 2 se referă la raportul dintre numărul de imobile solicitate – de fapt

cererile înregistrate – la nivelul administrației locale (APL, autoritățile administrației publice locale) și

numărul locuințelor primite/date în folosință finanțate prin implementarea programelor MDRAP

existente. Așa cum rezultă din datele de mai sus, cele două programe implementate de către MDRAP

pentru construirea de locuințe sociale, satisfac doar parțial nevoile APL-urilor. Există posibilitatea ca

unele APL-uri să nu cunoască/să nu considere prioritară nevoia de locuințe sociale, și drept urmare

datele agregate la nivelul MDRAP să fie sub nevoia reală de locuințe sociale la nivel național.20

2.1.7. De ce este necesară o acțiune a Guvernului?

Cadrul legislativ (centrat în jurul Legii Locuinței nr. 114/1996, cu numeroase modificări) necesită

îmbunătățiri suplimentare și ar trebui să asigure soluții echilibrate pentru problematica locuințelor

sociale, așa cum este considerat de către majoritatea părților interesate consultate pentru acest

Raport. Majoritatea programelor inițiate de către guvern au avut impact limitat, iar foarte multe dintre

autoritățile locale au decis să nu solicitate fonduri guvernamentale și/sau nu au avut capacitatea

financiară și/sau instituțională de a dezvolta și implementa proiecte în domeniul locuințelor sociale.

20 Așa cum a fost menționat în cadrul întâlnirilor cu părțile interesate, cât și în literatura de specialitate, stocul de locuințe sociale este perceput de către multe autorități locale ca „o pierdere”, din cauza dificultăților de a-l construi și administra, și din cauza costurilor generate de către rău-platnici în ceea ce privește chiria și costurile utilităților.

24

Transferul responsabilităților către autorităților locale a însemnat de fapt, în majoritatea cazurilor,

transferul dificultăților: de a distribui stocul public de locuințe, de a-l administra, de a încasa chiria și

costurile utilităților. O parte din stocul de locuințe deținut la nivel local este format din fostele cămine

pentru nefamiliști și/sau barăcile șantierelor de construcții, în stare precară și având un nivel inadecvat

de salubrizare, necesitând investiții dificil de acoperit din bugetele locale, în special în orașele mici și

în zonele rurale. În multe cazuri, anumite zone din orașe s-au deteriorat și au devenit zone cu sărăcie

extremă și au făcut obiectul diferitelor tipuri de segregare.

Având în vedere situația mai sus descrisă, problema în cauză poate fi definită după cum urmează:

În contextul polarizării sociale și dezechilibrelor dintre diferite bugete publice locale, având în vedere

dimensiunea, structura și starea fondului locativ, în general, și a fondului de locuințe în mod special,

diferența dintre nevoi și oferta de locuințe sociale este în creștere, iar diferite grupuri rămân total

neabordate (de exemplu, persoanele foarte sărace), iar fondul locativ este degradat și fără a avea

o politică publică națională privind locuințele sociale.

Lipsa informațiilor și drept urmare lipsa unei reacții adecvate din partea administrațiilor centrale și

locale cu privire la dimensiunea și diversitatea nevoilor; lipsa cvasi-totală a politicilor regionale/locale,

situația economică dificilă a multor așezări, în special orașe de dimensiuni mici și cadrul legal depășit

și incomplet, ce trebuie să fie actualizat, contribuie la agravarea problemei privind locuințele sociale.

O Politică Națională privind Locuințele Sociale este drept urmare o prioritate absolută. Lipsa acestei

politici contribuie la o serie de situații, precum incoerența acțiunilor, programe și proiecte concepute

în mod arbitrar și/sau implementate parțial, alocare ineficientă sau pierderea fondurilor publice, lipsa

încrederii între autorități la diferite niveluri, reticența de a încheia parteneriate de orice fel și drept

urmare creșterea nivelurilor deja ridicate de sărăcie. În cadrul adoptării viitoarei Strategii Naționale

privind Locuințele, existența unei politici publice naționale clare privind locuințele sociale va contribui

la identificarea priorităților, orientarea către grupuri specifice, alocarea resurselor în mod adecvat și

o mai bună coordonare în rândul actorilor instituționali.

Pentru a contribui mai bine la obiectivul general al Strategiei Naționale privind Locuințele – de a

asigura accesul la locuințe adecvate pentru toate grupurile de venit până în 2030 – toate acțiunile în

domeniul locuințelor sociale – articulate în programe sau proiecte – ar trebui să aibă la bază o Politică

Națională privind Locuințele Sociale, ce va incorpora mai bine realitățile la nivel de țară în aspectul

de locuințe sociale.

Această politică trebuie să fie fundamentată în mod corect pe baza datelor exacte și cunoștințelor cu

privire la procesele schimbării, reflectând în mod adecvat diferențele dintre nevoile grupurilor sociale,

cât și între diferite contexte locale – economic, social și sau teritorial/regional. Articulând prevederile

relevante ale Strategiei Naționale privind Locuințele (în curs de realizare) și ale Strategiei naționale

privind incluziunea socială și reducerea sărăciei (aprobată recent), politica privind locuințele sociale

trebuie să integreze și să asigure coerența prevederilor relevante a altor documente strategice

aprobate de către guvernul român21.

21 Strategia privind incluziunea socială a minorității rome, 2015-2020 (aprobată recent), Strategia națională privind incluziunea socială a tinerilor ce părăsesc sistemul de protecție a copilului (2006), Strategia națională pentru tineret 2015-2020 (2015), Strategia națională privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, 2014-2020, Strategia privind dezvoltarea teritorială a României (2015).

25

Pentru a avea o implementare de succes, o Politică Publică Națională privind Locuințele Sociale trebuie să fie implementată pe baza și cu ajutorul unei legislații coerente, solide și incrementale ce include două aspecte într-un pachet echilibrat și integrat:

Prevederi cadru, precum definirea responsabilităților și rolurilor diferiților „actori” și ale autorităților publice la toate nivelurile, cât și a principiilor precum parteneriate sau implicarea comunității; și,

Prevederi operaționale, precum mecanismele de finanțare, instrumentele fiscale și alte instrumente, priorități, criterii specifice etc.

Pe baza acestui cadrul legal clar și cuprinzător, instituțiile responsabile, atât la nivel central cât și la nivel local, vor dezvolta și implementa programe și/sau proiecte specifice, care vor răspunde nevoilor specifice ale grupurilor țintă, sau vor soluționa situații specifice în anumite domenii, și drept urmare vor fi adaptate la condițiile locale cât și la prioritățile stabilite în mod special.22

Așa cum a fost dovedit deja, declarația cu privire la politică și adoptarea unui cadru legal nu sunt suficiente și tocmai de aceea o altă prioritate constă în constituirea unui cadru interinstituțional, atât la nivel central cât și la nivel local, operațional în implementarea politicii și prevederilor legale, și capabil să întreprindă și să administreze situații speciale, să conceapă, să articuleze și să implementeze programe și proiecte adaptate la contextul local/regional.

În contextul descentralizării, crearea unui cadru instituțional corespunzător și definirea unui mecanism de orice natură (legal, fiscal, financiar, participativ) devine relevantă doar dacă este dezvoltată capacitatea administrativă și tehnică la nivel județean și local (și pentru anumite subiecte/ tipuri de acțiuni și la nivel central). Acest lucru trebuie să fie realizat într-o manieră în care autoritățile locale vor fi pregătite nu doar pentru a utiliza mai bine oportunitățile generate de către programele UE, naționale sau alte tipuri de programe, și vor fi totodată mai reactive și creative în ceea ce privește soluționarea problemelor locale în domeniul locuințelor sociale, ca partea a dezvoltării și managementului planificării regionale și urbane.

Un domeniu problematic critic este legat de diseminarea informațiilor și calitatea acestora (structurate și actualizate), atât la nivelul autorităților centrale, între diferite niveluri ale administrației publice și în rândul autorităților locale. Constituirea mecanismelor și practicilor cu privire la dialog și împărtășirea informațiilor vor asigura, pe de o parte, cunoștințe și transparență cu privire la deciziile și acțiunile întreprinse, iar pe de altă parte, vor asigura șansele unor reacții mai rapide și a unor intervenții/programe/proiecte mai bine adaptate la beneficiarii ce au nevoie (foarte mulți dintre aceștia afectați de sărăcie extremă sau alte vulnerabilități, sunt mai mult sau puțin remarcaţi sau chiar marginalizați).

2.1.8. Părțile afectate, în ce modalitate și în ce măsură?

Beneficiarii de locuințe sociale

Principalele categorii de beneficiari, eligibili sau potențiali, de locuințe sociale, așa cum este prevăzut

în Legea Locuinței, sunt descrise în secțiunea 2.1.2 a prezentei Analize de Impact. Acestea includ

persoanele și familiile evacuate sau care urmează să fie evacuate din imobilele restituite proprietarilor

anteriori; tineri, cu vârste de până la 35 de ani; tineri din instituțiile de protecție socială care au ajuns

la vârsta majoratului; persoanele cu handicap de gradul 1 sau 2; persoanele cu dizabilități; pensionari;

veterani de război și văduve; beneficiarii Legii nr. 341/2004 și; beneficiarii prevederilor Decretului-

Lege nr. 118/1990.

22 Politica stabilește prioritățile și acțiunile, cadrul legal definește responsabilitățile și mecanismele/instrumentele, iar programele și proiectele sunt planurile operaționale adaptate la condițiile și prioritățile locale/specifice. Există în continuare un nivel de confuzie între rolul și conținutul legii și programelor, inclusiv în conținutul Legii 114 (Atelier de lucru Schimb de Informații, MDRAP/Banca Mondială, 24 iulie 2015, București).

26

Totuși, principalele grupuri vulnerabile din România, în maniera în care acestea sunt identificate în

Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei (2014-2020), sunt mult mai

diverse și includ:

1. Persoanele sărace, din următoarele sub-grupuri: copii săraci, în special cei care provin din familii

cu mulți copii sau familii monoparentale; persoane angajate sărace, în special muncitorii cu

calificări reduse (în principal în zonele rurale); liberii profesioniștii ce activează în agricultură și în

alte domenii; tinerii și persoanele care nu sunt încadrate profesional și care nu urmează un

program de educație sau formare (NEETs); persoanele cu vârste cuprinse între 50 și 64 de ani care

nu sunt încadrate profesional și care nu sunt incluse în programe de asistență socială.

2. Copii sau tinerii care nu beneficiază de îngrijire sau sprijin din partea părinților, din următoarele

sub-grupuri: copii abandonați din instituțiile de sănătate; copii care locuiesc în orfelinate mari sau

de calitate redusă; copii care părăsesc instituțiile de tip rezidențial; copii și tinerii care locuiesc pe

străzi; copii ai căror părinți lucrează în străinătate, în special cei ai căror ambii părinți lucrează în

străinătate și cei care experimentează separarea pe termen lung de părinți; copii care sunt privați

de libertate; și mamele adolescente.

3. Persoanele vârstnice singure sau în întreținere: persoanele vârstnice care locuiesc singure și/sau

cu nevoi complexe de întreținere.

4. Populația romă: copii și adulții romi expuși la riscul de a fi excluși din familiile ce nu beneficiază de

un venit sustenabil.23

5. Alte grupuri vulnerabile pot include: persoanele dependente de droguri; foștii deținuți sau

persoanele aflate sub control judiciar; persoanele fără adăpost; victime ale violenței domestice;

victime ale traficului de persoane; refugiați sau imigranți.

O parte dintre categoriile de persoane sau familiile mai sus menționate pot fi afectate negativ de faptul

că aparțin comunităților marginalizate: comunități rurale sărace; comunitățile urbane marginalizate;

comunitățile de romi sărace și marginalizate.

Grupurile vulnerabile menționate în Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea

Sărăciei sunt vizate în mod redus de către inițiativele existente cu privire la locuințele sociale, iar

această problemă trebuie să fie soluționată.

23 Majoritatea romilor din România locuiesc în comunități segregate. RRS a determinat faptul că 56% dintre comunitățile de romi locuiesc în așezări unde etnicitatea predominantă este cea romă, indicând un nivel de segregare teritorială. Segregarea teritorială este strâns corelată cu o stare de sănătate mai redusă, abandon școlar timpuriu, adaptare scăzută pe piața muncii, și acces costisitor la alte servicii (transport public, instituții de sănătate, etc.). Aproximativ jumătate (51%) din gospodăriile de romi ce locuiesc în comunități segregate trăiesc în case dărăpănate sau în condiții de mahala. O cotă semnificativă din populația romă trăiește în case având o calitate redusă cu infrastructură neadecvată, supraaglomerate, și fără a avea siguranța duratei de locuit. Condițiile de locuit ale gospodăriilor populației rome sunt mult mai deficitare decât cele ale gospodăriilor non-rome: RRS a determinat faptul că 30% dintre gospodăriile rome se regăsesc într-o locuință deteriorată sau într-o mahala, comparativ cu 4% dintre gospodăriile non-rome ce se regăsesc în apropiere. Doar jumătate din gospodăriile rome din zonele urbane au acces la locuințe de calitate relativ bună—fie locuințe nou-construite, case realizate din materiale tradiționale în așezări mai vechi, sau locuințe sociale asigurate de către autoritățile locale. Restul de 40–45% locuiesc în blocuri de calitate redusă sau în mahalale, sau în tabere temporare cu structuri de calitate redusă și infrastructură inadecvată; doar 20% din populația non-romă locuiește în astfel de condiții deficitare. În zonele rurale, aproximativ o treime din gospodăriile rome locuiesc în case de calitate redusă. Banca Mondială (2014), Achieving Roma Inclusion in Romania – What does it take? (incluziunea romilor din România – De ce este nevoie?), Washington, Februarie

27

Alți potențiali beneficiari de locuințe sociale ar trebui să includă în mod specific în categoriile de

grupuri vulnerabile persoanele și gospodăriile ale căror locuințe sunt situate în zonele afectate/

potențial afectate de către dezastre naturale, având nevoie / potențiala nevoie de relocare urgentă

(zone cu riscuri seismice mai mari decât media sau cu risc de alunecări de teren – de exemplu: Ocnele

Mari; zonele inundabile, situate de-a lungul malurilor fluviilor majore).

Alți potențiali beneficiari de locuințe sociale24 nu se referă la grupuri vulnerabile ci la persoane și/sau

familii ale căror competențe pot fi necesare la nivel local pentru a satisface mai bine nevoile de

dezvoltare ale societății sau pieței:

Experții din domeniul agriculturii, educației, sănătății, administrației publice sau cultelor,

dispuși să își stabilească domiciliul în mediul rural, atunci când este cazul;

Persoane cu un nivel înalt de specializare, pentru a satisface nevoile de muncă de nișă (de

exemplu: Centrala Nucleară Cernavodă, Platforma de Cercetare Măgurele).

Drept urmare, principalele probleme ale sistemului legal actual cu privire la potențialii

beneficiari ai locuințelor sociale pot fi rezumate după cum urmează și trebuie să fie

soluționate:

Criteriile de eligibilitate trebuie să fie îndeplinite simultan de către potențialii beneficiari

de locuințe sociale, iar acest lucru reduce în mod semnificativ numărul real de beneficiari

de locuințe sociale;

Deși lista potențialilor beneficiari rămâne deschisă, permițând adăugarea altor categorii

dacă este cazul, autoritățile centrale sau locale nu percep acest lucru ca fiind o autorizare

legală de a include în lista de beneficiari persoanele ce evidențiază mai bine situația

existentă;

Deși legea permite autorităților locale să stabilească ordinea prioritară a categoriilor de

beneficiari prevăzute de către lege, ce ar putea conduce la rezultate mai bine adaptate la

realitățile locale, nici o intervenție prioritară nu poate fi orientată la nivel național; în plus,

autoritățile locale pot stabili criterii de alocare a locuințelor sociale dificil de îndeplinit de

către cei care au nevoie;

Alte grupuri vulnerabile, cu nevoi mai stringente, în maniera prevăzută de către diferite

acțiuni de politică ce nu sunt incluse în lege;

O mare parte din populație poate fi afectată și este de fapt afectată de către situațiile

ciclice negative ale economiei; deși nu au neapărat nevoie de o locuință socială, acestea

se confruntă cu riscuri semnificative de a avea în viitor nevoie de o locuință socială; legea

curentă nu asigură soluții de prevenție;

Prioritățile privind locuințele sociale ce sunt slab corelate cu sprijinul financiar necesar din

surse publice pentru astfel de inițiative, constrângerile bugetare centrale și locale

limitează și mai mult rezultatele locuințelor sociale la nivel teritorial. Impactul financiar

asupra bugetelor naționale și locale trebuie să fie mai bine fundamentat.

24 Acest sub-grup nu este prevăzut în mod specific în Lege, ci indirect, deoarece Legea include conceptul de „locuință de serviciu”.

28

Administrația centrală

Administrația centrală nu are în momentul de față o imagine clară și detaliată cu privire la dimensiunea

actuală a problemei locuințelor cu care se confruntă cetățenii. Alocarea fondurilor publice pentru

locuințele sociale este afectată în mod negativ de către lipsa unei soluții coerente cu privire la partea

de ofertă a problemei. Cele mai vulnerabile grupuri sunt vizate în mod redus și se confruntă cu riscul

înrăutățirii ulterioare a statutului economic și social cu impacturi viitoare negative la nivel de societate

și cu privire la cheltuielile publice pentru măsurile de protecție socială.

Administrațiile locale

În lipsa unui angajament clar și sustenabil la nivel național pentru a sprijini financiar inițiativele

autorităților locale în domeniul locuințelor sociale, autoritățile locale cu probleme financiare se

confruntă cu constrângeri bugetare în ceea ce privește implicarea activă a acestora în soluționarea

problemelor locale privind locuințele sociale.

Operatorii economici din domeniul construcțiilor

Companiile de construcții și cele ce operează în domeniul furnizării de bunuri și servicii conexe au fost

afectate în mod negativ de către scăderea cheltuielilor publice privind investițiile în domeniul

locuințelor.

Societatea

Lipsa unei politici coerente privind locuințele sociale și a investițiilor adecvate și eficiente pentru

dezvoltarea unor astfel de proiecte, atunci când nu soluționează problema locuințelor sociale, poate

conduce, printre altele, la efecte negative corelate cu dimensiunile societale în domenii precum:

starea de sănătate, rata infracționalității, accesul la ocupare, bunăstare, accesul la educație și

coeziunea comunității. Cuantificarea acestor efecte negative necesită în primul rând identificarea

clară a nevoilor, pe care prezenta Analiză de Impact încearcă să le evidențieze în mod repetat.

2.2. Opțiunea de non-acțiune (scenariu de referință)

Locuințele sociale reprezintă un aspect pentru care este necesară intervenția publică, pentru a

soluționa dimensiunea socială și problemele asociate lipsei de locuințe pentru un anumit număr de

persoane, și pentru a putea reduce nivelurile de sărăcie și excluziune socială. Dezechilibrele dintre

nevoi (cererea potențială) și oferta de locuințe sociale sunt în creștere în România, fără ca

administrația, la diferite niveluri, să aibă capacitatea de a reduce aceste diferențe. Orice decalaje

viitoare în a aborda aceste aspecte pot crea viitoare probleme, iar soluționarea acestora ar fi mult mai

dificil de realizat într-o manieră eficientă în cazul în care nu există o abordare strategică care să ia în

considerare diferitele elementele relevante ce sunt cauza problemei.

Intervenția publică este drept urmare necesară, iar opțiunea de non-acțiune nu poate decât să

exacerbeze dezechilibrele descrise. Așa cum a fost identificat în Secțiunea privind factorii determinanți

ai problemei, decalajele actuale au luat amploare de-a lungul anilor, și este preconizat faptul că

această tendință va continua în lipsa unei intervenții a guvernului. Acest lucru înseamnă că se poate

aștepta o cerere mai mare de locuințe sociale, în timp ce oferta ar putea să nu fie suficientă pentru a

satisface numărul de locuințe necesare pentru diferite tipuri de grupuri sociale. Fără a cunoaște

dimensiunea problemei, resursele financiare dedicate construirii, reparării și întreținerii locuințelor

sociale ar putea să nu fie suficiente. În lipsa unei viziuni strategice clare cu privire la modul în care

29

acest aspect poate fi abordat, există posibilitatea ca administrațiile locale să nu înțeleagă care sunt

prioritățile, iar resursele (financiare, umane, tehnice) limitate ale acestora ar putea să nu fie suficiente

pentru a soluționa situația.

În ceea ce privește problema identificată, lipsa unei acțiuni a guvernului (sau orientarea foarte limitată

a acesteia sau a fondurilor asigurate) ar crea cel mai probabil un decalaj mai mare între locuințele

necesare pentru a satisface cererea. Datele preluate dintr-un studiu recent realizat în perioada

septembrie-noiembrie 2014 pentru o evaluare a domeniului locuințelor de către Banca Mondială, a

evidențiat complexitatea și dezechilibrele dintre cererea și oferta de locuințe sociale (Caseta 1).

Caseta 1. Principalele rezultate ale studiului cu privire la stocul de locuințe sociale

Un studiu realizat de către Banca Mondială cu privire la evaluarea locuințelor, a relevat aspecte

interesante cu privire la distribuirea locuințelor sociale, cât și în ceea ce privește provocările cu care

se confruntă autoritățile locale în ceea ce privește locuințele sociale. Totuși, datele trebuie să fie

interpretate cu grijă în contextul diferitelor interpretări ale „locuințelor sociale” de către autoritățile

locale. A existat o diferență remarcabilă între răspunsuri, potrivit cărora în multe cazuri „locuințele

sociale” au fost percepute în sensul strict legal, și anume imobilele sociale construite prin intermediul

unor programe concepute în mod special în acest sens și respectând reglementările legale în vigoare;

în alte cazuri, autoritățile locale au raportat includerea „tuturor locuințelor cu caracter social” (și

anume, imobilele publice închiriate către diferite grupuri vulnerabile). Și totuși, au fost incluse sub

eticheta de locuințe sociale alte tipuri de locuințe publice – precum locuințele pentru tineri, locuințele

de necesitate etc. – care sunt din punct de vedere legal sau au la bază surse de fonduri, nu locuințe

sociale. Principalele constatările includ:

Stocul de locuințe sociale raportat în municipalitățile respondente este de 29.167 de locuințe sociale (din punct de vedere juridic) și 47.507 de unități dacă sunt incluse și imobilele cu caracter social din domeniul public.

Mai puțin de două treimi din municipalitățile respondente (57%) au raportat că au un stoc de locuințe sociale. Există totodată disparități inter-regionale semnificative, proporțiile mai mari de orașe cu locuințe sociale fiind situate în Regiunile de S-E, N-V și Centru (62-68%) comparativ cu Regiunea Muntenia Sud (53% dintre orașe).

Un număr mai mic de locuințe sociale sunt înregistrate în orașele mai mici. Ponderea orașelor cu locuințe sociale crește de la 39% în orașele foarte mici (cu o populație sub 10.000 de locuitori) la 49% în orașele mici (populație de 10.000-20.000 de locuitori), și 79% în orașele medii (populație de 20.000-50.000 de locuitori). De fapt toate orașele respondente cu o populație de peste 50.000 de locuitori au raportat ca având un anumit stoc de locuințe sociale.

Prezența locuințelor sociale este corelată cu nivelul de dezvoltare al orașelor respondente. Cota de orașe cu locuințe sociale crește incremental de la 25% în cele mai puțin dezvoltate (cel mai scăzut LHDI 2011) la peste 86% în cele mai dezvoltate orașe. În același timp, doar 30% dintre orașe au rate mai ridicate de populație săracă ce beneficiază de locuințe sociale, în timp ce cota ajunge la 81% în orașele cu un nivel redus de sărăcie în rândul populației. Acest lucru evidențiază faptul că stocul de locuințe sociale poate fi generat mai mult de către capacitatea de implementare (și anume, orașe mai dezvoltate) decât de severitatea nevoii.

O mare parte dintre imobilele sociale (38%) este concentrată în două regiuni, S-E și Centru, în timp ce în partea de N-E, Muntenia Sud, S-V (8%) și în special în București-Ilfov (5%) se regăsesc valori mici. Mai mult de jumătate (54%) din locuințele sociale existente sunt situate în orașe cu peste 50.000 de locuitori. Împreună, toate cele 134 de orașe cu mai puțin de 10.000 de locuitori

30

constituire doar 9,2% din imobilele sociale totale (2.693 de unități). Printre orașele mici, 51 dintre cele nou declarate (în perioada 2002-2006) sunt cele mai dezavantajate, și includ doar 0,5% din numărul total de imobile sociale (un număr total de 139 de unități). În cele 65 de orașe cu cel mai mare nivel de sărăcie, sunt disponibile doar 2% dintre imobilele sociale din zona urbană din România (un număr total de 592 de unități).

Locuințele sociale înregistrează în general un nivel integral de ocupare (rata totală de ocupare fiind cuprinsă între 96-97%). Beneficiarii de locuințe sociale reprezintă în principal gospodăriile cu venit mic: 56-57% sunt închiriate familiilor cu venit mic. Totuși, celelalte 40% sunt închiriate altor grupuri țintă.

Aproximativ 87% dintre autoritățile locale ce au participat în studiul cu privire la locuințe sociale, anterior menționat, consideră că sunt necesare investiții suplimentare în locuințele sociale din localitățile acestora. Marea majoritate oferă totodată o estimare a nevoii, între 10 și 6.000 de unități, cu un număr mediu de 233 de unități. Totuși, numărul mediu de unități variază foarte mult de la aproximativ 70 de unități în orașele foarte mici (o populație mai mică de 10.000 de locuitori) la aproximativ 150 de unități în orașele mici (o populație de 10.000-20.000 de locuitori), 230-250 de unități în orașele medii (o populație de 20,000-50.000 de locuitori), și aproximativ 900 de unități în orașele mari (o populație de peste 50.000 de locuitori).

Programul de debite restante este confirmat în mare parte de către datele studiului. O cotă de 30% din imobilele sociale au raportat facturi de utilități restante. Procentul crește până la 45-48% în orașele din regiunea N-E (cele mai sărace din România), cât și în orașele cu cea mai mare rată de sărăcie, și scade până la 23% în regiunea Centru. Datoriile la utilitățile aferente locuințelor sociale sunt estimate ca având o valoare de 2,8 milioane de euro.

Sursa: Banca Mondială (2015), Housing in Romania – Towards a National Housing Strategy (Locuințe Sociale în România – O

Strategie Națională pentru Locuințe), Raport Final, August

În plus, persoanele fără locuință ar putea fi într-o situație mai delicată în ceea ce privește excluziunea

și sărăcia. Condițiile de locuit pentru un segment mare de grupuri sărace și vulnerabile sunt inadecvate

în circumstanțele actuale, iar asistența din partea guvernului nu este nici pe departe suficientă pentru

a soluționa nevoile. România are cel mai „mare nivel de privare de locuințe” în rândul țărilor UE-27.

Conform unei analize recent realizată de către Banca Mondială, „grupurile sărace și marginalizate ale

țării sunt adesea nevoite să locuiască în condiții de mizerie și supraaglomerare în mahalale sau ÎN

„blocuri” vechi sau imobile sociale neîngrijite, având o vechime incertă. Aceste grupuri nu au adesea

dovada domiciliului și/sau cărți de identitate, și se confruntă cu discriminare și excluziune, și sunt

adesea victime ale excluziunii sociale, economice și fizice. Alte grupuri vulnerabile includ orfanii,

persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice, etc., foarte multe dintre aceștia neavând acces la

locuințe adecvate fără asistență orientată din partea sectorului public. Condițiile de locuit variază în

funcție de tipurile de așezări sărace din zonele urbane, peri-urbane și rurale. Așezările urbane din

zonele din interiorul orașelor sunt de departe în cea mai precară situație, având locuințe de calitate

inferioară, infrastructură redusă sau chiar deloc, și niveluri foarte ridicate de șomaj și sărăcie.”25

Ca urmare a lipsei datelor și informațiilor suficiente, este dificil de estimat în acest moment care este

impactul exact al acestei tendințe. Totuși, anumiți indicatori pot evidenția severitatea acestui aspect

ce ar putea fi exacerbat:26

25 Banca Mondială (2015, 8).

26 Banca Mondială (2015, 110).

31

În 2012, conform Strategiei Naționale privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăcie (2014-2020), România se regăsea în topul celor cinci țări din Europa în ceea ce privește costurile locuințelor, cu 16,5% din populație fiind supraîncărcată de costurile locuințelor.27

În același an, peste 41,4% dintre persoanele aflate într-o situație de risc de sărăcie relativă s-au confruntat cu supraaglomerare, același indicator având o valoare puțin peste 38,9% în statele UE-27.

Peste un sfert din populație – și o treime din populația ce locuiește în gospodării care au copii în întreținere – au cheltuieli cu utilitățile neplătite pentru anul anterior; mai puțin de 10% din media UE27 a avut astfel de datorii.

În același an, 14,5% dintre români au fost afectați de către nivelul precar al combustibilului, care este definit de către imposibilitatea de a-și permite încălzire adecvată; același indicator a avut valoarea de 10,8% pentru UE-27.

Acest lucru evidențiază faptul că, în lipsa unei acțiuni din partea guvernului, există un risc ridicat ca

indicatorii sociali și indicatorii privind locuințele să se înrăutățească. Lipsa corelării locuințelor cu

nivelul de sărăcie, vulnerabilitate și excluziune socială, pe baza indicatorilor relevanți, este un factor

ce ar trebui să fie luat în considerare în cadrul oricărei acțiuni viitoare privind reducerea deficiențelor

actuale. Fără a face acest lucru, situația poate deveni mai complexă, iar soluțiile pot fi mai dificil de

implementat. Locuințele sociale reprezintă într-adevăr un aspect orizontal ce trebuie să fie abordat

din perspectiva guvernamentală, iar cadrul instituțional și legal actual nu par să fie adaptate pentru

viitoarele provocări.

2.3. Obiective

Obiectivul general al acțiunii guvernului este acela de a reduce decalajul dintre cererea și oferta de

locuințe sociale, deservind grupurile sociale care au cea mai mare nevoie de o locuință și asigurând

faptul că locuințele sociale contribuie la bunăstarea socială a acestora.

Pentru a atinge acest obiectiv general, trebuie să fie luate în considerare următoarele obiective

specifice:

1. Stabilirea țintelor clare pentru grupuri specifice, în ceea ce privește principalele tipuri de

intervenții (locuințe noi, acces la locuințe mai bune, o stare mai bună o fondului locativ,

asistență/ajutor pentru cheltuielile cu utilitățile) – respectându-se principiul „coerență și echilibru

în ceea ce privește soluționarea nevoilor de locuințe sociale”;

2. Elaborarea și adoptarea unui cadru legal clar pentru toate tipurile de intervenții ce pot fi

utilizate, în ceea ce privește responsabilitățile, mecanismele de cooperare, cofinanțarea,

procedurile, standardele ce trebuie să fie îndeplinite – respectându-se principiul unui „cadrul legal

clar și coerent”

3. Coordonarea permanentă cu strategiile guvernamentale aferente domeniilor/temelor relevante

pentru locuințele sociale – respectându-se principiul „abordărilor concertate de către

administrația centrală” (în principal gama de strategii privind asistența socială, cât și cele de

dezvoltare teritorială și urbană, dezvoltare infrastructură, educație, etc.)

27 Eurostat definește rata de supraîncărcare aferentă cheltuielilor pentru locuințe ca reprezentând 40% din venitul net lunar.

32

4. Definirea și dezvoltarea de parteneriate operaționale [„funcționale”] și clare în rândul actorilor

publici (autoritățile și instituțiile administrației publice) – respectându-se principiul

„descentralizării valorificate prin cooperare”

5. Dezvoltarea de parteneriate eficace cu ONG-urile și organizațiile comunitare, atât la nivel

strategic cât și la nivel de program/proiect – respectându-se principiul „parteneriatului cu toate

părțile interesate pentru a obține rezultate mai bune”

6. Colectarea de cunoștințe structurate, atât cu privire la situațiile existente (în principal în ceea ce

privește natura și dimensiunea grupurilor țintă în domeniul locuințelor sociale, fondului locativ,

disparitățile regionale și locale, procesele de schimbare demografice, sociale, economice), cu

privire la evoluțiile și rezultatele diferitelor programe și proiecte, și totodată cu privire la bune

practici (programe și proiecte) la nivel național și internațional;

7. Dezvoltarea și implementarea diferitelor programe și proiecte pilot în diverse locații, pentru a

verifica atât operaționalizarea instrumentelor și programelor, cât și dobândirea de experiență

ce poate fi diseminată/valorificată în dezvoltarea capacității pentru succesul liniilor de acţiune ale

politicii privind locuințele sociale;

8. Creșterea capacității autorităților locale de a soluționa problemele privind locuințele sociale,

inclusiv capacitatea de a formula politici locale privind locuințele sociale (pentru orașele mari) sau

programe integrate privind locuințele sociale;

9. Monitorizarea și evaluarea situației și stadiului de implementare a programelor și proiectelor, în

vederea înțelegerii impacturilor și în vederea adaptărilor ulterioare a bazei legale sau revizuirea

instrumentelor/portofoliului de programe.

Drept urmare, trebuie să fie obținute o serie de rezultate pentru a asigura faptul că obiectivele mai

sus menționate sunt atinse. Acestea includ:

1. Elaborarea unei Politici Naționale Publice privind Locuințele Sociale, conformă cu și ca parte a

implementării Strategiei privind Locuințele, ce urmează să fie adoptată.

2. Revizuirea cadrului legal și de reglementare privind locuințele sociale, a Legi privind Locuințele

Sociale în vigoare, pentru a asigura baza pentru implementarea politicii.

3. Definirea programelor prioritare pe termen scurt.

4. Elaborarea și implementarea unui sistem funcțional de colectare și utilizare date.

5. Elaborarea unui set de indicatori pentru monitorizarea și evaluarea locuințelor sociale, atât la nivel

local cât și la nivel național.

În conformitate cu obiectivele și componentele rezultate mai sus menționate, următorii pași trebuie

să reprezinte o prioritate:

1. Elaborarea și aprobarea unei politici publice privind locuințele sociale pentru a integra și coordona elementele strategiilor mai sus menționate. 2. Înlocuirea, revizuirea sau completarea legislației relevante

3. Crearea unui cadru interinstituțional și a mecanismelor la nivel central și local, responsabile

pentru implementarea coordonată a acestora, prin programe adecvate și orientate în mod

specific.

4. Crearea mecanismelor de informare reciprocă între autoritățile responsabile, atât pentru creșterea transparenței, cât și pentru reacții și soluții mai eficace și eficiente adresate persoanelor care au nevoie (o parte dintre aceștia aflându-se în condiții de sărăcie extremă sau vulnerabilitate).

33

2.4. Formularea opțiunilor

Pentru a aborda nevoile și problemele privind locuințele sociale, două opțiuni sunt propuse pentru

acțiunea guvernului, pentru a fi luate dezbătute și aprobate, ambele opțiuni fiind orientate către o

abordare mai coerentă, prin intermediul unei politici publice.

Atunci când sunt propuse opțiunile, cât și ulterior, atunci când este implementată cea selectată28,

trebuie să fie luați în considerare cei patru pași recomandați de către teorie29: (1) Definirea problemei

ce urmează să fie abordată, într-o manieră în care aceasta să poată fi modificată prin acțiuni sau

intervenții de politică; (2) Modelarea și analizarea situației în vederea intervenției cu instrumente de

politică specifice, inovații instituționale, sau metode de mobilizare socială; (3) Elaborarea uneia sau

mai multor potențiale soluții sub formă de politici, planuri de acțiuni, inovații instituționale, etc.,

exprimate din punct de vedere al: acțiunilor viitoare, spațiului-locației, resurselor necesare,

procedurilor de implementare și procedurilor de reacție (feedback) și evaluare; (4) Realizarea unei

analize detaliate a soluțiilor alternative propuse din punct de vedere al fezabilității tehnice a acestora,

raportului cost-eficacitate, efectelor probabile asupra diferitelor grupuri de populație, acceptabilității

politice, etc.

Prima opțiune (preferată) este mai cuprinzătoare și corespunde unei abordări mai sustenabile pe

termen lung în ceea ce privește locuințele sociale, în timp ce a doua opțiune (alternativă) se referă la

soluții rapide ce pot contribui la reducerea principalelor provocări actuale, însă nu poate asigura soluții

sustenabile pe termen mediu și lung.

În ambele situații, anumite elemente importante sunt corelate cu liniile prioritare de acțiune

menționate mai sus: (1) o abordare de politică publică prin intermediul utilizării

acțiunilor/instrumentelor mai coerente și echilibrate, și programe mai bine orientate, (2)

elaborarea/revizuirea cadrului legal în vigoare.

Ambele opțiuni au impacturi pozitive și negative, ce sunt descrise în Tabelul 3 de mai jos.

Tabelul 3. Avantajele și dezavantajele opțiunilor

Opțiune Avantaje Dezavantaje

Abordare globală

Coerența abordării

O mai bună aplicabilitate a cadrului legal la obiectivele politicii

O mai bună ancorare în realitate

Șansele unui proces mai deschis/participativ

Mai mult timp pentru dialog, negocierea opțiunilor cu toți actorii

Programe mai bine elaborate și mai adecvate

Durata întregului procesului ar putea fi destul de lungă [mai lungă pentru cea de-a doua opțiune]

Lipsa satisfacției anumitor actori din cauza acțiunilor/proiectelor realizate cu întârziere

Riscul unei ambiții prea mari

28 A se vedea ultima secțiune, ce face referire la acțiunile de implementare

29 Friedmann, John (1987), Planning in the Public Domain: from Knowledge to Action (Planificare în Domeniul Public: de la Informații la Acțiune), Princeton University Press, 1987

34

Instrumente mai adecvate

Mai puțină rezistență din partea autorităților locale și un nivel de răspuns mai bun, şi un nivel de conformare mai ridicat al părților interesate în general

Adaptabilitate corespunzătoare inclusă în politică și cadrul legal

[Șanse mai mari de] Sustenabilitate mai ridicată

Gândire pozitivă (din partea politicienilor, cât și din partea experților sau grupurilor țintă)

Costuri pentru dezvoltarea și implementarea proceselor

Abordare reactivă rapidă

Reacție promptă în funcție de acțiuni

Posibilitatea ca situațiile/nevoile urgente să găsească programe prin care să fie soluționate

Costuri de implementare mai scăzute

Abordare orientată către modificări legale repetate și limitate din punct de vedere al domeniului de aplicare, rezultate din câștigurile de capital politic pe termen scurt

Lipsa unui echilibru între diferite linii de acțiune/alocări ar putea fi mai dificil de corectat; eficacitate și eficiență mai scăzută a cheltuielilor publice

O implicare mai redusă a altor actori, în afară de administrația centrală

Ambele opțiuni vor fi descrise și comparate pe baza selecției unor acțiuni sau inițiative cheie ce vor fi

întreprinse pentru a atinge obiectivele definite ale acțiunii guvernului.

Potențialul impact al respectivelor acțiuni sau inițiative va fi ulterior evaluat, pentru a identifica pentru

care dintre acestea beneficiile sunt mai mari decât costurile.

Pentru a evalua impactul opțiunilor de politică, de-obicei trebuie urmați trei pași metodologici:

identificarea legăturilor dintre locuințele sociale și rezultatele preconizate (economice, sociale etc.),

apoi cuantificarea efectelor identificate și finalmente atribuirea valorilor monetare. Există o cantitate

considerabilă de literatură de specialitate30 ce analizează din punct de vedere teoretic legătura dintre

locuințele sociale și rezultatele economice și sociale. Totuși, trebuie avut grijă ca această corelare să

nu fie confundată cu cauzalitatea. Factorii asociați, dificil de controlat, influențează de-obicei relația

dintre cele două, iar relația precisă cauză-efect între locuințele sociale și rezultatele socioeconomice

și economice pozitive nu poate fi evidențiată cu ușurință.

La nivel individual (micro), dovezile cuantificate cu privire la impactul direct atribuibil locuințelor

sociale sunt limitate sau sunt mai mult sau mai puțin anecdotice. În ceea ce privește România, lipsa

dovezilor cuantificate, atribuibile înseamnă că nu există posibilitatea de a estima în mod fiabil

beneficiile investițiilor publice în locuințele sociale în ceea ce privește rezultatele pentru chiriașii

30 A se vedea Monk S. et al., What does the literature tell us about the social and economic impact of housing? (Ce ne spune literatura de specialitate despre impactul social și economic al locuințelor?) Raport pentru Serviciile Analitice ale Comunităților Guvernului Scoțian, 2010

35

sociali, deoarece dovezile disponibile nu sunt destul de robuste și ca urmare a diversității nevoilor. În

anumite domenii, informațiile necesare nu sunt suficiente pentru a cuantifica impacturile.

La nivel agregat, există dovezi disponibile ce indică faptul că investițiile în locuințele sociale sprijină

obiective sociale multiple.

În cadrul exercițiului curent, evaluarea va fi realizată într-o manieră calitativă, deoarece informațiile și

datele necesare lipsesc. Dovezile necesare au fost obținute din cunoștințele personalului tehnic și

experților externi, cât și prin intermediul informațiilor colectate pe durata întâlnirilor cu părțile

interesate și discuțiilor cu MMFPSPV (a se vedea Secțiunea 5).

Metodologia utilizată pentru a e evalua impacturile de natură diferită și asupra diferitelor grupuri

potențial afectate este descrisă mai jos. Tabelele din următoarele secțiuni prezintă efectele nete totale

preconizate ale fiecărei măsuri la nivelul corespunzător al administrației publice, beneficiarilor și

operatorilor economici. Din cauza lipsei datelor sau datelor insuficiente, clasificările au fost asociate

fiecărei acțiuni sau intervenții propuse pentru a evidenția dimensiunea și semnul impactului

preconizat. Drept urmare în această Analiză de Impact următoarele clasificări trebuie să fie

interpretate după cum urmează:

„++” sau „2” ar trebui să fie interpretat ca măsura preconizată a avea un impact ridicat și pozitiv;

„+” sau „1” ar trebui să fie interpretat ca măsura preconizată a avea un anumit impact pozitiv;

„0” trebui să fie interpretat ca măsura preconizată a nu avea nici un fel de impact (impact neutru

preconizat);

„NA” trebui să fie interpretat ca nici o evaluare a impacturilor nu poate fi realizată din cauza lipsei

de informații sau ca urmare a faptului că măsura nu poate fi aplicată;

„-“ sau „-1” trebui să fie interpretat ca măsura preconizată ca având un anumit impact negativ;

„- -“ sau “-2” trebui să fie interpretat ca măsura preconizată ca având un impact negativ și ridicat

(se preconizează un impact negativ ridicat).

Secțiunea 3. Opțiunea Preferată

3.1. Descrierea opțiunii

Prima opțiune, și cea preferată constă într-o abordare holistică și detaliată a locuințelor sociale, ce

este compusă din diferite procese și inițiative ce sunt foarte bine corelate. Aceste procese includ

următoarele trei elemente:

Elaborarea unei Politici Publice Naționale privind Locuințele Sociale, bazată în principal

pe prevederile constituționale și aspectele relevante reglementate de către Legea privind

Administrația Publică Locală (215/2001), Legea privind Asistența Socială (292/2011),

conform recomandărilor și reglementărilor UE, și luându-se totodată în considerare

Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei, ce a fost aprobată în

mai 2015. Această politică va fi totodată corelată cu obiectivele Strategiei Naționale

privind Locuințele (ce se află în procesul de a fi elaborată și adoptată), în calitate de cadru

principal pentru programele și proiectele privind locuințele sociale. Aceasta trebuie să

includă anumite elemente: definiții mai coerente ale conceptelor și grupurilor țintă,

referințe la metodele de intervenție și tipurile de instrumente, definirea programelor

36

prioritare și a mecanismelor pentru dezvoltarea capacității tuturor actorilor (fără a fi

limitate la, dar axându-se pe autoritățile publice la nivel județean/regional și la nivel local);

Revizuirea cadrului legal și de reglementare actual privind locuințele sociale31, ca bază

legală principală pentru implementarea politicii naționale (și a politicilor regionale/locale).

Aceasta trebuie să includă și să explice în detaliu conceptele cheie și responsabilitățile în

domeniul locuințelor sociale; trebuie să definească în mod clar instrumentele financiare,

operaționale și de planificare; să stabilească procedurile, nivelurile de referință și limitele

pentru constituirea parteneriatelor; și reglementările tehnice ulterioare;

Implementarea acțiunilor pentru dezvoltarea cunoștințelor și informațiilor corecte

privind locuințele sociale, prin intermediul studiilor și evaluărilor. Acestea trebuie să

includă o analiză a datelor recensământului existente, însă trebuie să fie îmbunătățite

(atunci când este cazul) și actualizate, pentru a explora variațiile și diferențele dintre

diferitele situații.

Cele trei procese nu trebuie să fie considerate ca fiind consecutive; acestea trebuie să fie realizate în

paralel, prin coordonarea diferiților actori și luând în considerare faptul că, de exemplu, legea va

reprezenta baza legală pentru implementarea politicii, însă luând în considerare totodată faptul că

atât politica, inclusiv stabilirea și definirea priorităților grupurilor țintă principale și/sau a tipurilor de

programe, cât și procedurile sau reglementările tehnice incluse în lege ar trebuie să fie fundamentate

în mod corespunzător prin date și studii corecte, ținte și rezultate.

Pentru a soluționa problema identificată și pentru a atinge obiectivele stabilite în secțiunile anterioare,

implementarea celor trei procese necesită o serie de acțiuni și intervenții ce sunt prezentate mai jos.

O evaluare calitativă mai detaliată a costurilor și beneficiilor fiecărei acțiuni sau intervenții, în funcție

de categoria de actori implicați, este prezentată în anexele diferitelor secțiuni cu privire la impacturi.

3.1.1. Acțiuni și intervenții în cadrul opțiunii de politică preferată și costurile și beneficiile

asociate

Prezenta secțiune evidențiază listele de acțiuni și intervenții ce vor fi întreprinse în cadrul opțiunii de

politică preferată ce se adresează soluționării problemei locuințelor sociale. Fiecare măsura este

evaluată pe scurt în ceea ce privește costurile și beneficiile aferente. Măsurile sunt grupate conform

celor trei componente/etape majore ale scenariului:

• Acțiunile/intervențiile ce fac parte din Politica Publică Națională privind Locuințele

Sociale și constituie baza pentru programe sau proiecte la diferite niveluri administrative

și la diferite scări teritoriale (prezentate în secțiunea 3.1.1.1).

• Măsurile/subiectele ce vor fi luate în considerare în noua Lege privind Locuințele Sociale

(prezentate în secțiunea 3.1.1.2).

• Măsurile/liniile de acțiune ce fac referire la dezvoltarea cunoștințelor și a capacității

instituționale (prezentate în secțiunea 3.1.1.3).

31 Aceasta poate fi o Lege nouă privind Locuințele Sociale sau o revizuire integrală a Legii Locuinței în vigoare, cu toate prevederile necesare, în funcție de decizia politică ce trebuie să fie luată la nivelul Guvernului Român.

37

3.1.1.1. Intervenții / acțiuni ce vor fi incluse în Politica Publică Națională privind Locuințele

Sociale

Intervențiile/acțiunile enumerate mai jos sunt cele ce au fost identificate, în urma analizei și întâlnirilor

cu părțile interesate, și considerate ca fiind recomandabile în circumstanțele actuale. Decizia de a le

enumera a luat în considerare nevoile prioritare, grupurile țintă cele mai afectate, fezabilitatea

acestora de a fi implementate sau de a fi concepute și puse în practică, cât și practicile instituționale

necesare.

Natura acestora este destul de diferită: există intervenții directe privind fondul locativ, modalități mai

integrate de acțiune la scară urbană, măsuri privind diferite grupuri de beneficiari de locuințe sociale,

existenți sau potențiali, sau chiar nevoia de a defini mai bine noțiunile sau practicilor existente, și chiar

abordările utilizate în alte domenii, în contextul român. În mod special în ceea ce privește România,

investițiile de capital în locuințele sociale pentru diferite grupuri țintă (orientate către creșterea

stocului de locuințe sociale, cât pentru investiții majore în clădirile existente) trebuie să fie corelate

cu măsuri pentru a asigura sustenabilitatea inițiativelor în domeniul locuințelor sociale (asigurând

costul de întreținere) și pentru a fi mai bine integrate cu alte cheltuieli operaționale publice privind

protecția socială (precum suport pentru accesibilitatea utilităților), educația, serviciile de sănătate etc.

O parte dintre abordările/instrumentele des utilizate în alte țări ale UE nu sunt incluse în listă,

deoarece situația actuală, practicile curente și cadrul instituțional sugerează lipsa eficacității – de

exemplu, „controlul chiriei” nu este inclus, deoarece majoritatea pieței private de închiriere locuințe

este în mare parte gri.

Construirea de locuințe sociale noi

Această acțiune vizează creșterea stocului de locuințe sociale pentru a răspunde mai bine nevoilor și

condițiilor locale, continuând într-o manieră mai bine orientată și integrată programele existente și

adăugând programe noi. În ceea ce privește costurile și beneficiile, construirea de locuințe sociale noi

va genera costuri de construcție per unitate similare cu cele suportate în anii anteriori, deși în cazul

ajustării standardelor generale de construcție pentru a răspunde mai bine nevoilor de locuințe sociale,

aceste costuri pot scădea. Numărul de unități construite vor fi proporționale cu numărul de chiriași

sociali ce vor beneficia de locuințe noi. Autoritățile județene și locale vor implementa politica la nivel

național în colaborare și beneficiind de cofinanțare (cu sprijinul administrației centrale), iar sectorul

de construcții va benefica de contracte noi și niveluri de productivitate mai ridicate.

Achiziția de imobile pentru a fi utilizate ca locuințe cu caracter social

Acțiunea vizează creșterea stocului de locuințe sociale, în special atunci când condițiile pieței locale

sunt adecvate în acest sens. În ceea ce privește beneficiile aferente acțiunii, potențialii chiriașii sociali

vor beneficia de o mai bună integrare a oportunităților, deoarece scopul măsurii este acela de a

asigura un mix social adecvat prin asigurarea oportunităților de a accesa o locuință. În ceea ce privește

costurile, se preconizează faptul că achiziția imobilelor existente va fi realizată în principal de

autoritățile locale, în timp ce administrația județeană și centrală vor contribui doar marginal la efortul

financiar. Sectorul construcțiilor va fi afectat în mod neutru de către măsură.

38

Transformarea clădirilor existente având altă destinație inițială în locuințe sociale

Acțiunea ar trebui să fie orientată către clădirile aflate în domeniul public, care nu mai sunt utilizate

conform destinației inițiale a acestora sau care nu mai sunt adecvate pentru destinaţia inițială a

acestora de către autoritățile publice. În ceea ce privește costurile și beneficiile asociate acțiunii,

potențiali chiriași sociali vor beneficia de oportunități de locuit mai mari. Administrația publică

centrală și județeană va fi afectată neutru de către măsură, deoarece autoritățile locale sunt cele care

dețin în general dreptul de proprietate asupra clădirilor existente ce vor fi transformate. În plus,

furnizorii de utilități trebuie să realizeze investiții (finanțate totodată de către județe la nivel local)

pentru a asigura accesul viitorilor chiriași sociali la utilități. Sectorul construcțiilor poate beneficia în

mod redus de activitatea suplimentară necesară pentru transformarea clădirilor existente.

O definiție mai bună pentru conceptul de „locuință convenabilă” în ceea ce privește

standardele pentru locuințe32

Acțiunea poate fi realizată și se poate dovedi a fi benefică în cadrul unei abordări globale și integrate

de modificare a cadrului legal în vigoare privind locuințelor sociale (opțiunea de politică preferată) și

poate include, printre altele:

• Flexibilizarea standardelor tehnice cu privire la suprafață, numărul de camere, facilitățile

și utilitățile imobilelor sociale nou construite, pentru a corespunde condițiilor de locuit

existente pe piața de locuințe și/sau

• Flexibilizarea standardelor cu privire la numărul maxim de chiriași sociali per imobil social,

orientate către a soluționa cele mai urgente nevoi și atunci când un nivel rezonabil de

supra-locuire este acceptat din punct de vedere cultural în rândul chiriașilor sociali.33

Conform logicii de mai sus, termenul de „locuință convenabilă” poate fi utilizat cu standardele definite

(o categorie sau mai bine două categorii: de exemplu „locuință decentă” și (mai restrictiv) „locuință

minimală” pot fi introduse cu standarde mai puțin restrictive). În urma introducerii, conceptul de

„locuință sub-standard” poate fi definit prin lege, generând programe de eradicare sau (atunci când

este posibil) de îmbunătățire a standardelor acceptabile.34

32 Așa cum a fost menționat în descrierea situației actuale, standardele prevăzute de către Legea 114 și prevederile acesteia sunt în anumite situații, precum cele privind dimensiunea locuințelor, facilitățile de salubritate, etc., mai ridicate decât standardele similare din statele membre UE (de exemplu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord). O cotă semnificativă a locuințelor din România este de fapt sub respectivele standarde, foarte multe dintre locuințele colective, dar și o mare parte dintre locuințele rurale. Conform Strategiei Naționale privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei, privarea severă în ceea ce privește starea locuințelor afectează 23% din populația totală (în principal deoarece o mare parte a populației locuiește în așezările rurale, în locuințe fără facilități adecvate sau chiar minime); drept urmare 47% dintre cei săraci sunt afectați, și 37% din populația de copii. 33 Acest aspect trebuie să fie avut în vedere, nu ca promovare a supra-ocupării (trebuie să fie stabilite anumite limite superioare); în astfel de situații (atunci când familiile mai mari locuiesc într-o locuință „medie”), o inspecție mai atentă a condițiilor de trai ar putea fi implicită, pentru a nu permite condițiile insalubre. Această atitudine mai flexibilă poate permite familiilor cu mulți membri și cu un venit redus să își îmbunătățească în continuare condițiile de locuit prin accesarea locuințelor sociale și le poate permite totodată să acopere cheltuielile suportate. 34 Această opțiune poate genera drept urmare o imagine mai rafinată a problemelor existente privind locuințele, în cazul în care vor fi luate în considerare categorii noi în cadrul următorului recensământ. În afară de acest lucru, aceste categorii noi de locuințe nu sunt doar „sociale”, deoarece foarte multe locuințe private se încadrează în această categorie, atunci când sunt evaluate (a se vedea de exemplu, datele cu privire la accesul la utilități sau camere cu lumină naturală suficientă). Trebuie luat notă de faptul că, aceste categorii noi necesită în continuare introducerea în legislație a „locuinței insalubre” (situație în care va fi evaluată nu doar dimensiunea și echipamentele necesare, ci și alte aspecte cu privire la starea și destinația locuinței).

39

În ceea ce privește costurile și beneficiile aferente acțiunii, potențialii chiriași sociali vor beneficia de

oportunități mai ridicate de locuire. Totuși, trebuie avut grijă ca aceste proiecte de locuințe sociale să

fie dezvoltate într-o manieră care să asigure un nivel adecvat de mix social prin intermediul accesului

non-discriminator al chiriașilor sociali la infrastructura generală și de servicii publice. Administrația

centrală și publică va fi afectată în mod pozitiv de reducerea costurilor de construcții și a celor de

protecție socială. Sectorul construcțiilor poate beneficia de lucrările suplimentare necesare pentru

construirea imobilelor sociale, însă există posibilitatea unei profitabilități scăzute a acestor imobile

sociale.

Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent

Măsura vizează lucrările de modernizare aferente imobilelor sociale existente, în ceea ce privește

condiția/starea actuală a clădirilor, utilitățile, izolația, facilitățile, etc. Chiriașii sociali existenți vor

beneficia de condiții de locuit îmbunătățite și de facturi pentru utilități mai mici în viitor. Este

preconizat faptul că administrația centrală va contribui financiar cu programe dedicate, însă marea

majoritate a costurilor vor fi cel mai probabil suportate de către autoritățile locale ce dețin drepturi

de proprietate în ceea ce privește stocul de locuințe sociale. Sectorul construcțiilor va beneficia într-o

oarecare măsură de solicitările pentru lucrări de îmbunătățire din partea consiliilor locale.

Asistență directă pentru persoanele ce locuiesc în condiții precare

Măsura este orientată către îmbunătățirea clădirilor – făcându-se diferența între cele

deținute/construite legal sau informal – pentru a preveni situațiile în care persoanele ce locuiesc în

astfel de condiții rămân fără adăpost și drept urmare, au nevoie de locuințe sociale.35 În ceea ce

privește efectele, măsura va fi în beneficiul locuitorilor existenți ai imobilelor „în condiții precare”36.

Cota majoră a poverii financiare va fi suportată de către administrația locală și posibil de către

MMFPSPV și/sau MDRAP la nivelul administrației centrale. Sectorul construcțiilor poate beneficia de

solicitări de lucrări de reparații din partea autorităților locale.

Intervenții urbane în așezările sau zonele informale și în orașe mari sau mici37

Intervențiile urbane,38 deși mai costisitoare decât îmbunătățirile imediate ale imobilelor existente, pot

fi mai benefice pentru potențialele grupuri/comunități țintă și mai eficiente ca și investiție. O mare

parte dintre costurile de investiție vor fi suportate de către autoritățile locale, deși la nivel central pot

Se poate menționa faptul că în cazul în care aceste două tipuri de probleme nu sunt soluționate prin intermediul programelor mai cuprinzătoare, mai bine orientate și sustenabile, aceste două tipuri de probleme – locuințele din mahalale și sub orice standarde decente, și în condiții insalubre de locuit – vor contribui în mod semnificativ la condițiile defavorabile ale locuințelor pentru persoanele cele mai sărace (Atelier de Lucru Schimb de Cunoștințe, MDRAP/Banca Mondială 24 iulie 2015, București).

35 Având în vedere condițiile locuințelor pentru cele mai sărace grupuri din societate, această măsură „preventivă”, chiar dacă nu pare a avea o legătură directă cu locuințele sociale, poate contribui în mod semnificativ la evitarea situației în care multe familii rămân fără locuință sau trebuie să locuiască sub standardele acceptabile.

36 Chiar dacă noțiunea este utilizată în legislația privind protecția socială, nu există criterii sau standarde clare pentru aceasta, ca și exemplu lipsa coordonării în rândul legislațiilor sectoriale

37 Conform Atlasului de Zone Urbane Marginalizate, 28% din populația urbană din România locuiește în diferite tipuri de zone defavorizate și 3,2% locuiește în zone urbane marginalizate dezavantajate. Populația ce locuiește în așezările informale/ilegale din zonele rurale trebuie să fie inclusă în aceste valori.

38 Acestea pot include construcția sau îmbunătățirea drumurilor, iluminatul public, asigurarea de zone de joacă sau spații verzi mici, cât și accesul la apă sau infrastructura pentru serviciile sociale generale (educație, sănătate, servicii sociale, facilități pentru comunitate)

40

fi realizate programe dedicate. Operatorii din sectorul construcțiilor vor beneficia de cereri

suplimentare de lucrări.

Operațiuni de reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de locuințe sociale

Măsura va fi dezvoltată în cadrul programelor dedicate, inclusiv programe specifice pentru locuințele

sociale, cât și prin intermediul intervențiilor în spații publice și cele privind serviciile sociale specifice.

Așa cum este cazul intervențiilor urbane în așezări informale/ilegale, operațiunile de reînnoire urbană

în zonele unde predomină locuințele sociale vor fi mai benefice pentru potențialii beneficiari decât

îmbunătățirile imobilelor individuale, iar investițiile vor fi mai eficiente. O mare parte dintre costurile

de investiție sunt suportate de către autoritățile locale. Programele dedicate pot fi elaborate la nivel

central. Operatorii din sectorul construcțiilor vor beneficia de cereri mai mari de lucrări de construcții.

O separare mai clară între măsurile ce se adresează persoanelor sărace ce locuiesc în imobilele

deținute în proprietate și persoanele care locuiesc în imobile sociale

Principiul mai sus menționat pentru sprijinirea acțiunilor guvernului în domeniul locuințelor sociale,

ar trebui să fie adaptat la o abordare mai situațională. În momentul de față, pentru mulți dintre

(potențialii) chiriașii sociali, nivelurile de chirie lunară ridicate aferente utilităților locuințelor

reprezintă o barieră semnificativă pentru accesarea sau menținerea oportunităților de locuințe

sociale. În plus, nivelurile ridicate ale arieratelor utilităților cresc riscul persoanelor sărace, ce locuiesc

în locuințele deținute în proprietate, de a rămâne fără un adăpost și de a necesita locuințe sociale în

cazul în care nu beneficiază de sprijin adecvat și în timp util.39 Este preconizat faptul că beneficiarii de

locuințe sociale vor beneficia cel mai mult de astfel de măsuri deoarece acestea le satisfac mai bine

nevoile. În plus, persoanele sărace ce locuiesc în propriile locuințe pot beneficia de sprijin financiar

pentru a-și acoperi o parte dintre cheltuielile cu utilitățile. Impactul asupra autorităților

guvernamentale este dificil de evaluat. Totuși este preconizat faptul că efortul de a concepe mai bine

schemele existente dedicate pentru a sprijini nevoile de locuințe sociale va fi compensat prin

cheltuirea mai eficientă a resurselor publice. Impactul măsurii asupra sectorului de construcții este

preconizat a fi neutru.

Măsuri de sprijin pentru chiriașii sub pragul de sărăcie

Pragul relativ de sărăcie (60% din venitul mediu național egalizat, după transferurile sociale), ce este

conform cadrului legal actual limita superioară de venit până la care persoanele pot beneficia de

locuințe sociale, este relativ ridicat40 atunci când este comparat cu fondurile publice disponibile pentru

astfel de beneficii. Ca și consecință, cele mai vulnerabile grupuri pot fi private de drepturile la o

locuință ca urmare a orientării insuficiente a măsurilor privind locuințele sociale. Măsura va fi benefică

pentru majoritatea chiriașilor ce se regăsesc sub pragul de sărăcie, deoarece aceștia se confruntă cu

un risc mai ridicat de a rămâne fără adăpost, pierzându-și locul de muncă și accesul la serviciile de

sănătate și educație etc. Autoritățile administrației centrale și locale pot suporta costuri mai ridicate

39 În 2012 16,5% din populație era „supraîncărcată” cu costurile aferente locuinței (costurile aferente locuinței depășesc 40% din venitul gospodăriei) iar 25% din populație (și peste 1/3 din numărul familiilor cu copii) a avut arierate pentru utilități timp de câteva luni. Pentru cei mai săraci, situația este mai dificilă: 39,2% din cel mai mic cvintal de venit beneficiază în momentul de față de subvenții pentru a acoperi costurile pentru încălzire. (SNISCS, pe baza datelor Eurostat)

40 Ratele relative de sărăcie au o valoare de 11% pentru zonele urbane și de 38% pentru zonele rurale, cu situații dificile în regiunile NV, SV și SE (între 29 și 33% din populație se află sub pragul de sărăcie) [estimările BM, pe baza Recensământului din 2011]

41

pe termen scurt, ce pot fi compensate pe termen mediu și lung prin economii ale cheltuielilor publice

cu alte beneficii sociale. Sectorul construcțiilor nu va fi afectat de către măsură.

Introducerea conceptului de „chirie socială”

Această opțiune impune elaborarea de studii detaliate cu privire la implicații și consecințe, luându-se

totodată în considerare potențiala împotrivire a proprietarilor ce dețin imobile multiple,41 în cazul în

care vor fi introduse mecanisme de chirie socială și control valoare. Măsura preconizează efecte

similare cu cele ale asistenței financiare acordate chiriașilor sau proprietarilor sub pragul sărăciei.

Furnizarea posibilității autorităților locale de a „impune” un anumit procent de locuințe sociale

în cazul schemelor de dezvoltare locuințe medii și mari

Măsura vizează să obțină un mix social și să beneficieze de condițiile de piață, atunci când și unde

sectorul imobiliar se dezvoltă. Este preconizat faptul că măsura va fi în beneficiul potențialilor locuitori

sociali din orașele mari, cât și în beneficiul autorităților locale.

Acordarea de stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați de locuințe noi sau

existente care se angajează să dețină „locuinţe sociale”

Subvențiile pentru chirie și alte stimulente fiscale ce vor fi acordate proprietarilor de locuințe pot

încuraja extinderea inițiativelor privind locuințele sociale la nivel local. Chiriașii locuințelor sociale vor

beneficia de chirii mai mici, deși mecanismul se poate dovedi a fi ineficient deoarece proprietarii pot

încerca să își însușească subvenția fără a transfera sprijinul financiar beneficiarilor vizați.42 Schemele

de contribuții comune asigurate de către administrația centrală, județeană sau locală pot fi concepute

în sensul împărțirii sarcinii financiare. Sectorul construcțiilor nu va fi afectat de către schemă.

Scheme financiare ce vizează autoritățile locale proactive, atunci când acestea dezvoltă/se

implică în programe/proiecte privind locuințele sociale

În cadrul unor astfel de scheme de finanțare, autoritățile centrale și județene vor suporta costul

stimulentelor financiare, iar cele locale vor beneficia de astfel de stimulente și vor dezvolta proiecte

de locuințe sociale în beneficiul persoanelor și gospodăriilor care au nevoie, iar sectorul construcțiilor

va fi implicat.

Utilizarea autorităților județene pentru a furniza asistență tehnică și pentru a distribui

fondurile de stat autorităților rurale

Măsura vizează să implice și mai mult autoritățile la nivel județean în vederea soluționării aspectelor

privind locuințele sociale cu care se confruntă în mod constant comunitățile rurale locale. Autoritățile

la nivel județean se vor transforma într-un canal de finanțare mai funcțional pentru fondurile aferente

locuințelor sociale transferate de la bugetul de stat, asigurând în același satisfacerea nevoilor locale

pentru asistență tehnică în vederea dezvoltării și întreținerii stocului de locuințe sociale. În ceea ce

41 Încă este dificil să se estimeze numărul de locuințe, ce sunt închiriate (sau chiar sub-închiriate) de către proprietari/chiriași privați, deoarece piața de închiriere privată este foarte mult în zona „gri”. Pe de altă parte, în multe situații, atunci când condițiile favorizează acest aspect (și mai ales în orașele mari și dinamice), anumite locuințe aflate în proprietatea aceleași persoane pot fi închiriate nu ca și locuințe, ci ca și birouri și pentru furnizorii mici de servicii, situație ce nu este integral evidențiată în datele recensământului.

42 Acest lucru presupune o anumită formă de control a chiriilor; controlul chiriei, sub forma unui mecanism mai larg nu este luat în considerare, fiind considerat dificil de introdus și de pus în aplicare – drept urmare acesta nu este inclus în rândul abordărilor recomandate.

42

privește costurile și beneficiile asociate părților interesate, implicarea autorităților județene în

asistența tehnică a autorităților locale și în transferarea fondurilor pentru locuințe sociale de la

administrația centrală va îmbunătăți cel mai probabil eficiența procesului de finanțare atât în

beneficiul sectorului de construcții cât și în beneficiul potențialilor beneficiari de locuinţe sociale.

3.1.1.2. Măsuri/aspecte ce trebuie să fie luate în considerare în noua Lege privind Locuințele

Sociale

Opțiunea preferată are la bază un mix format dintr-o politică publică și activitatea de revizuire a

cadrului legal și de reglementare actual privind locuințele sociale, ca și instrumentul legal principal

pentru a pune în aplicare politica. Ulterior adoptării politicii, legea va atribui putere juridică

conceptelor, definiției grupurilor țintă și tipurilor de locuințe și va asigura repartizarea

responsabilităților și mecanismele de cooperare. Aceasta va stabili totodată instrumentele financiare,

de planificare, proiectare și implementare, identificând tipurile de programe și/sau proiecte ce pot fi

dezvoltate de către autoritățile responsabile.

O lege revizuită ar putea asigura în general atât anvergura cât și flexibilitatea programelor și/sau a

proiectelor ce pot fi dezvoltate și reclasificate ca fiind prioritare, având în vedere schimbările în cadrul

politicii, respectând nevoile reale și opțiunile ghidate de către politică. O parte dintre aspectele ce

trebuie să fie luate în considerare atunci când este revizuit cadrul legal și de reglementare sunt

enumerate mai jos, împreună cu comentarii scurte ce evidențiază câştigurile rezultate din această

opțiune preferată.

Definiția locuințelor sociale

Definiția locuințelor sociale, a cărei revizuire este critică pentru îmbunătățirea situației, pentru a fi mai

bine orientată către acțiuni și către o utilizare mai eficientă a resurselor, poate fi restructurată/extinsă

într-o manieră ușoară, rezultând într-o definiție mai adecvată în conformitate cu realitățile sociale și

economice din România.43

Definiția grupurilor țintă

Definiția grupurilor țintă trebuie să fie mai coerentă, pe baza unei distincții între diferite grupuri de

beneficiari identificați în politică, ce rezultă din datele actualizate și studiile analitice. Definiția poate

lua totodată în considerare includerea unei „liste deschise”, care va permite flexibilitate în viitor.

Tipurile de locuințe sociale

După identificarea grupurilor țintă, legea ar trebui să includă o listă a tipurilor de locuințe, corelată

într-o manieră mai coerentă cu politica, și mai adaptată la realitate.

Rolul sectorului public

Evidențiind angajamentele avizate în politica publică, rolul sectorului public ar trebui să fie mai clar și

mai bine definit, corelat cu potențiala implicare a sectorului privat, cât și a comunității și/sau a

organizațiilor non-guvernamentale.

43 A se vedea nota de subsol de mai sus, privind standardele de locuit și conceptul de „locuință convenabilă”. Pe de altă parte trebuie luată în considerare diferența dintre „locuire” ca nevoie de bază și ca activitate urbană complexă (termenul urban este utilizat în această situație la modul general, și pentru așezările rurale) și „locuință” în calitate de „unitate de locuit”. Legea 114 definește conceptul de „locuințe convenabile” și „locuințe sociale”, în timp ce în prezenta Analiză de Impact se propune o abordare mai coerentă, în vederea adresării componentelor principale ale „nevoilor de locuit”.

43

Alocarea responsabilităților

Pentru a garanta aplicabilitatea acțiunilor politicii, separarea responsabilităților cu privire la stocul de

locuințe sociale (extinderea, administrarea acestuia, etc.) și asigurarea accesului beneficiarului la

acesta (criteriile de eligibilitate, selecție, grupurile prioritare, etc.) vor fi clar definite atât pentru

tipurile de locuințe sociale cât și pentru grupurile țintă.

Instrumente de planificare

O lege actualizată poate asigura o integrare mai bună a instrumentelor privind locuințele sociale și a

celor de planificare și proiectare urbană, și poate stabili totodată modele pentru politici publice locale

privind locuințele sociale.

Instrumente financiare

Legea ar trebui să stabilească instrumente financiare, clare și în același timp adaptabile, conform

mecanismelor financiare și normelor fiscale, asigurând o armonizare adecvată cu legislația în cauză;

aceste instrumente pot fi mai bine adaptate la situații/grupuri țintă/tipuri de locuințe sociale.

Instrumente operaționale

În ceea ce privește tipurile de intervenții/acțiunile mai sus menționate, trebuie să fie descrise

instrumentele operaționale adecvate, în special pentru intervențiile în parteneriat și

programele/proiectele cu surse multiple de finanțare.

Acorduri de parteneriat

Deoarece politica prevedere o abordare cu actori multipli ce este descrisă în lege, prevederile specifice

aferente diferitelor tipuri de parteneriate – public-public, public-privat sau altele – vor fi mai

cuprinzătoare.

Baza legală pentru reglementările tehnice

Având în vedere natura legii cadru, va fi elaborat un set de reglementări ulterioare în baza prevederilor

acesteia, în concordanță cu autoritățile/instituțiile responsabile, și va include totodată posibilitatea

adaptării și regulilor/normelor/standardelor ad-hoc.

3.1.1.3. Măsuri / linii de acțiune privind dezvoltarea cunoștințelor și a capacității

instituționale

O politică coerentă și bine orientată trebuie să aibă la bază date actualizate cu privire la situația

existentă și procesele de schimbare. Având în vedere faptul că lipsa informațiilor este considerată de

către toate părțile interesate ca fiind o problemă importantă, un element cheie al acestei opțiuni este

corelat cu dezvoltarea cunoștințelor și are o legătură directă cu nevoia de a dezvolta capacitatea

instituțională.44

Liniile de acțiune prezentate mai jos sunt esențiale pentru implementarea de succes a politici cât și a

cadrul legal și de reglementare privind locuințele sociale deoarece acestea trebuie să facă parte din

44 În foarte multe cazuri de-a lungul anilor, definirea noilor responsabilități – în special pentru autoritățile locale – nu a fost însoțită de către ajustările sau îmbunătățirile necesare în cadrul instituțional – dimensiunea, organigrama și nevoile de personal ale instituției locale, în special, dar și pentru cele județene și centrale (descentralizarea este criticată ca și proces, iar în ceea ce privește dezvoltarea urbană, situațiile din Legea 50/1991 și Legea 350/2001 sunt relevante).

44

două procese: unul dedicat dezvoltării unei baze de cunoștințe corecte și ce poate fi actualizată, și cel

de-al doilea dedicat dezvoltării capacităților tehnice ale autorităților județene și locale. Acest lucru va

contribui la o mai bună evaluare a situațiilor, elaborarea propriilor politici și proceduri locale în noul

cadru legal, la cooperarea cu toate tipurile de părți interesate de elaborarea și implementarea

programelor și proiectelor privind locuințele sociale (inclusiv accesul la surse multiple de finanțare),

administrarea stocului de locuințe sociale și monitorizarea și evaluarea situațiilor, schimbărilor, noilor

nevoi.

Primul proces – dezvoltarea unei baze de cunoștințe – poate fi realizat treptat, în paralel cu formularea

politicii, contribuind în etape la abordări mai realiste și la instrumente mai adecvate și flexibile

destinate acțiunilor.

Cel de-al doilea proces – dezvoltarea capacității – poate începe cu transferul de cunoștințe și bune

practici existente în primele etape, însă acesta trebuie să fie mai bine coordonat cu situația

socioeconomică diferită din unitățile administrative locale variate (inclusiv limitările/constrângerile

bugetare) – urbane/rurale și conform dimensiunii.

Pentru ambele procese, opțiunea preferată permite un nivel mai ridicat de concordanţă, eficacitate și

eficiență, în maniera descrisă în comentariile prezentate pe scurt mai jos.

Revizuirea datelor existente

Chiar dacă există date disponibile din diferite surse – în special din recensământul aferent anului 2011,

dar nu numai – nu există încă o analiză detaliată privind locuințele sociale.

În plus, structura anumitor bănci de date nu permite realizarea acestui tip de analiză45, împreună cu

lipsa de cunoștințe locale.46

Evaluarea datelor și corelarea acestora cu cercetarea în teren, poate conduce totodată la

restructurarea băncilor de date din domeniul locuințelor sociale – inclusiv a metodologiei INS pentru

recensământ privind colectarea și utilizarea, și poate contribui la realizarea de seturi reduse de

indicatori ce pot fi utilizați de către autoritățile locale pentru monitorizarea situației, drept urmare

permițând realizarea de analizele comparative inter-recensăminte.

Cercetări în teren/studii detaliate

În mod evident cercetarea în teren va permite realizarea de studii detaliate mai bune și o imagine mai

completă a diferitelor tipuri de diferențe (din punct de vedere teritorial, economic, social) în ceea ce

privește ambele grupuri de beneficiari potențiali/existenți, cât și fondul locativ și starea acestuia.

Aceasta este totodată cea mai bună modalitate de a corela politica și instrumentele privind locuințele

sociale cu asistența socială și strategiile și politicile pentru combaterea sărăciei. Având în vedere ritmul

schimbărilor, acestea pot fi orientate către consolidarea rolului acțiunilor preventive. Opțiunea

preferată va favoriza o valorificare incrementală și mai cuprinzătoare a unei astfel de cercetări, cu mai

multă acuratețe.

45 De exemplu, în timpul recensământului, atunci când se face referire la clădiri/locuințe, există doar categoria celor deținute de către „stat”, incluzând toate tipurile de proprietăți publice și drept urmare datele sunt irelevante pentru o analiză detaliată structurată.

46 Majoritatea orașelor mari (București ocupând prima poziție) nu dețin nici măcar în momentul de față (la 17 ani de la adoptarea Legii privind proprietatea publică) un inventar clar cu privire la proprietățile imobiliare, sau cu privire imobile în funcție de tipul de utilizare; respectivul inventar există în orașe mai mici sau în zonele rurale, însă stocul este oarecum mic.

45

Concertarea părților interesate

O politică coerentă (formulată împreună cu toate tipurile de părți interesate) va permite formularea

de eforturi concertate pentru a soluționa nevoile privind locuințele sociale47. Concertarea la diferite

niveluri și având forme de cooperare adaptabile reprezintă un aspect cheie pentru legislație.

Îmbunătățiri aduse capacității instituționale

În cadrul unei politicii coerente și, cel puțin pe termen mediu, schimbările instituționale vor fi

sistematice și sustenabile. Acestea pot fi diferite și în conformitate cu responsabilitățile atribuite în

mod legal pentru orașele mari, ce pot soluționa în mod direct și autonom problemele legate de

locuințele sociale, și pentru orașele mici și unitățile administrative rurale, unde asistența la nivel de

județ este esențială.

Dezvoltarea capacității tehnice

Politica va avea o secțiune dedicată dezvoltării capacității tehnice, deoarece acest aspect este

considerat în prezent ca fiind unul critic atât pentru dezvoltarea unei atitudini mai proactive, cât și

pentru programe și proiecte mai bine ajustate. Dezvoltarea acestei capacități prin utilizarea tuturor

modalităților – programe de formare, proiecte pilot și schimburi de bune practici, dezvoltarea

comunicării, mobilizarea socială, abilitățile de negociere și monitorizare – vor permite ca schimbările

instituționale să fie corelate cu capabilitățile tehnice mai bune. Legea poate include măsuri pentru a

structura și finanța acest proces, inclusiv accesarea fondurilor UE. Pe de altă parte, dezvoltarea

abilităților și obiceiurilor privind activitatea interdisciplinară, în principal prin intermediul personalului

și echipelor de asistență socială, cât și în domeniul planificării urbane și utilităților, ar trebui să fie o

țintă mai ușor de atins în cazul în care această activitate este realizată pe baza unei politici clare și

conform prevederilor legale.

Monitorizare și evaluare

Având în vedere faptul că lipsa cunoștințelor cu privire la procesele de schimbare existente este

considerată ca fiind un punct slab, și faptul că legea existentă și programele curente nu fost niciodată

evaluate în mod coerent și comparativ, definirea mecanismelor de monitorizare și a setului de

indicatori relevanți va fi realizată mai ușor și mai detaliat dacă aceasta este corelată cu politica privind

locuințele sociale și cu tipurile de programe și instrumente stabilite după revizuirea cadrului legal și

de reglementare privind locuințele sociale.

3.2. Impactul financiar asupra autorităților publice

Evaluarea impactului financiar al opțiunii de politică preferată asupra autorităților publice nu este o

activitate ușoară, având în vedere caracterul general destul de ridicat și incertitudinea asociată

conținutului final al opțiunii de politică, în ceea ce privește scopul acțiunilor și intervențiilor vizate.

Toate cele trei fluxuri de activități, și anume elaborarea politicii publice privind locuințele sociale,

crearea unui cadru legal mai clar dedicat locuințelor sociale cât și colectarea informațiilor necesare

prin intermediul unei fundamentări aprofundate a politicii publice privind locuințele sociale, necesită

eforturi semnificative din partea autorităților publice pe termen scurt.

47 Așa cum a fost evidențiat în procesul EIR, părțile interesate au furnizat informații detaliate și au identificat în mod concret grupurile și situațiile ce nu sunt abordate sau ce sunt incluse doar parțial în programele privind locuințele sociale.

46

Pentru a asigura o abordare coerentă privind locuințele sociale, este necesară eficientizarea

proceselor sprijinite de către o infrastructură instituțională adecvată. Trebuie să fie întreprinse

eforturi financiare la nivelul administrației centrale prin intermediul ministerelor cu responsabilități în

domeniul locuințelor, protecției sociale, finanțelor publice sau cadrului legal (MDRAP, MMFPSPV,

MPF, MJ etc.).

Administrația centrală va fi afectată în mod semnificativ din punct de vedere financiar pe termen

mediu, atunci când vor fi implementate acțiunile și intervențiile privind locuințele sociale. Totuși,

astfel de eforturi vor fi cel puțin parțial compensate prin cheltuieli publice mai eficiente și eficace. Este

preconizat faptul că pe termen lung, politica preferată în domeniul locuințelor sociale va reduce

povara financiară a autorităților publice având alte măsuri de protecție socială ce ar putea să nu mai

fie necesare din momentul în care problema locuințelor este atenuată pentru cele mai vulnerabile

grupuri de populație.

Pe termen scurt sunt necesare eforturi financiare suplimentare pentru integrarea autorităților

județene și locale în cadrul proceselor prevăzute la opțiunea de politică preferată dedicată reducerii

problemei privind locuințele sociale. Ca și în cazul autorităților guvernamentale centrale, este

preconizat faptul că implementarea acțiunilor și intervențiilor privind locuințele sociale va genera cea

mai semnificativă cotă de cheltuielii publice locale ce trebuie să fie acoperite pe termen mediu. Este

preconizat faptul că o reducere similară a efortului financiar dedicat altor măsuri de protecție socială

va apărea pe termen mediu și lung deoarece problema locuințelor sociale poate fi atenuată treptat

prin intermediul măsurilor opțiunii de politică preferată.

Autoritățile județene vor fi afectate într-o mică măsură pe durata implementării proceselor politicii

publice deoarece doar la acest nivel sunt prevăzute a fi asumate doar rolurile de alocare financiară și

asistență tehnică.

Tabelele de mai jos prezintă pe scurt efectele principale ale setului de acțiuni și intervenții propuse

pentru a soluționa problematica locuințelor sociale la nivel central, județean și local, respectiv în ceea

ce privește impacturile financiare. Dintre toate măsurile aferente locuințelor sociale (acțiuni sau

intervenții) luate în considerare, este preconizat faptul că cel mai mare impact pozitiv asupra tuturor

nivelurilor administrației publice, îl vor avea următoarele, prezentate în ordine descrescătoare:

O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește

standardele locuințelor, atât prin flexibilizarea standardelor tehnice cu privire la

suprafață, numărul de camere, facilitățile și utilitățile imobilelor sociale noi, pentru a

corela condițiile locuințelor existente pe piața imobiliară și/sau flexibiliza standardele cu

privire la numărul maxim de chiriași sociali per imobil social, fiind orientate către a

soluționa cele mai urgente nevoi și atunci când un nivel rezonabil de supra-locuire este

acceptabil din punct de vedere cultural în rândul chiriașilor sociali,

Implicarea autorităților la nivel județean în asistența tehnică și alocarea fondurilor către

administrația locală și

Atribuirea dreptului autorităților locale de a solicita ca un anumit procent de imobile

sociale să fie construite în cadrul proiectelor de dezvoltare locuințe de dimensiuni medii

și mari, pentru a menține un mix social.

47

În ceea ce privește nivelul inferior al spectrului de beneficii nete, se pot regăsi cele mai costisitoare

acțiuni și intervenții ale administrației publice, respectiv:

Achiziția de imobile pentru a majora stocul de locuințe sociale, și

Acordarea de stimulente financiare (subvenții chirie) și/sau fiscale proprietarilor privați

de imobile nou construite sau existente ce asigură servicii de locuințe sociale.

Este preconizat faptul că următoarele elemente vor avea un impact neutru asupra întregului spectru

al administrației publice:

Construirea de locuințe sociale noi, mai bine adaptate la nevoile și condițiile locale,

O separare mai clară și mai bine adaptată la diferite situații între diferite măsuri ce se

adresează persoanelor sărace ce locuiesc în imobile deținute în proprietate și persoanelor

ce locuiesc în imobile sociale și

Scheme financiare ce se adresează autorităților locale proactive atunci când acestea

realizează programe sau proiecte privind locuințele sociale.

Tabelul 4. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra autorităților publice centrale

Nr. Intervenții sau acțiuni

Impact asupra autorităților guvernamentale centrale (*)

-2 -1 0 NA +1 +2

1 Construirea de imobile sociale noi -1

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale -1

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale 0

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

+2

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent NA

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

-1

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici

-1

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale -1

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

NA

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei -1

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” -1

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

0

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

-1

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

-1

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

+1

Sursă: evaluarea autorilor

(*) MDRAP în principal, dar și alte ministere de linie (MMFPSPV, MFP, MJ, MS etc.)

48

Tabelul 5. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra autorităților publice județene

Nr. Intervenții sau acțiuni

Impact asupra autorităților județene (*)

-2 -1 0 NA +1 +2

1 Construirea de imobile sociale noi -1

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale -1

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale 0

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

+1

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare 0

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici NA

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale NA

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

NA

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei 0

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” 0

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

0

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

-1

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

-1

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

0

Sursa: evaluarea autorilor

(*) Consilii locale, administrația locală, servicii publice descentralizate și furnizorii publici de servicii de utilități

Tabelul 6. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra autorităților publice locale

Nr. Intervenții sau acțiuni

Impact asupra autorităților locale (*)

-2 -1 0 NA +1 +2

1 Construirea de imobile sociale noi -2

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale -2

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale -1

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

+2

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent -1

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

-1

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici

-1

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale -1

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

NA

49

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei -1

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” -1

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

+1

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

-1

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

+2

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

+1

Sursa: evaluarea autorilor

(*) consiliile locale, serviciile publice descentralizate și furnizorii publici de servicii de utilități

3.3. Impacturi economici asupra operatorilor economici și consumatorilor

Principalii beneficiari de locuințe sociale sunt grupurile de populație vizate de către opțiunea de

politică preferată privind locuințele sociale. Beneficiarii suplimentari includ companiile ce activează în

sectorul de construcții și servicii conexe, precum, planificare urbană, arhitectură, dezvoltare proiecte,

utilități și alți beneficiari indirecți precum furnizorii de materiale de construcții. Datorită nivelului

destul de general al formulării politicii și domeniului de aplicare general al acțiunilor și intervențiilor,

în această etapă este dificil să fie colectate informațiile adecvate pentru realizarea unui evaluări

cantitative detaliate.

A fost aplicată o abordare metodologică similară cu cea utilizată pentru a evalua impactul măsurii de

politică preferată asupra administrației publice, în vederea evaluării impactului net asupra

beneficiarilor, chiriașilor sociali existenți și viitori, cât și asupra operatorilor economici implicați în

furnizarea bunurilor și serviciilor necesare pentru implementarea politicii în domeniul locuințelor

sociale.

Impactul economic asupra beneficiarilor

Destul de evident, în cadrul opțiunii de politică preferată, toate acțiunile și intervențiile incluse în

opțiunea de politică preferată sunt preconizate a avea un impact pozitiv net asupra beneficiarilor.

Totuși, este estimat faptul că următoarele acțiuni și intervenții vor avea cel mai mare impact pozitiv

net asupra beneficiarilor direcți de locuințe sociale:

Construirea de locuințe sociale noi mai bine adaptate la nevoile și condițiile locale,

Achiziționarea de imobile acolo unde condițiile pieței locale sunt favorabile în acest sens,

menținând-se în același timp un anumit nivel de mix social,

Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale,

Măsuri mai bine orientate adresate persoanelor și familiilor sărace ce locuiesc în propriile

imobile și persoanelor sau familiilor ce locuiesc în imobile sociale,

Măsuri orientate pentru a oferi asistență chiriașilor sub pragul sărăciei,

50

Pentru următoarele acțiuni și intervenții, deși este preconizat faptul că acestea vor avea impacturi

nete pozitive asupra beneficiarilor, dimensiunea impactului este estimată ca fiind relativ mai mică:

Transformarea clădirilor existente din domeniul public în locuințe sociale

O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” din punct de vedere al

standardelor locuințelor, prin flexibilizarea standardelor tehnice cu privire la suprafață,

numărul de camere, facilitățile și utilitățile imobilelor sociale noi, și/sau prin flexibilizarea

standardelor cu privire la numărul maxim de chiriași sociali per imobil

Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent în ceea ce privește clădirile, utilitățile,

izolația, facilitățile, etc.

Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în imobile „în condiții precare”,

orientate către îmbunătățirea clădirilor pentru a preveni situația în care acestea rămân

fără adăpost sau au nevoie de o locuință socială

Măsuri pentru a oferi sprijin chiriașilor sub pragul sărăciei

Introducerea conceptului de „chirie socială”

Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe

sociale

Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de

locuințe sociale

Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat

către autoritățile publice din zonele rurale.

Impactul economic asupra sectorului de construcții

În ceea ce privește impactul opțiunii de politică preferată privind locuințele sociale asupra sectorului

de construcții, este preconizat faptul că dezvoltarea de imobile sociale noi va avea cel mai mare impact

pozitiv net.

Următoarele elemente vor avea un impact pozitiv însă ceva mai mic asupra sectorului de construcții:

Transformarea clădirilor existente din domeniul public în locuințe sociale

Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent (în ceea ce privește starea clădirii,

utilitățile, izolația, facilitățile, etc.)

Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în imobile „în condiții precare”,

orientată către îmbunătățirea clădirilor

Intervenții urbane în așezările sau zonele informale, în orașe mici sau mari,

Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale, prin intermediul

programelor integrate, inclusiv prin intermediul proiectelor orientate către imobilele

sociale, cât și prin intervenția în spațiile publice și servicii sociale personalizate conexe

51

Impactul unei mai bune definiri a conceptului de „unitate de locuit convenabilă/acceptabilă”, cu

privire la standardele locuințelor este dificil de evaluat în lipsa informațiilor adecvate. Flexibilizarea

standardelor tehnice aplicabile imobilelor sociale nou construite în ceea ce privește suprafața totală,

numărul de camere, facilitățile și utilitățile, ar putea genera venituri mai mici pentru operatorii ce

activează în sectorul construcțiilor, însă au o eficiență operațională mai mare.

Finalmente, următoarele acțiuni și intervenții sunt preconizate a avea un efect neutru asupra

sectorului de construcții:

O mai bună separare a măsurilor adresate persoanelor sărace ce locuiesc în imobilele

deținute în proprietate și cele adresate persoanele ce trăiesc în locuințe sociale,

Măsuri de asistență pentru chiriașii sub pragul de sărăcie,

Introducerea conceptului de „chirie socială”,

Atribuirea dreptului administrației locale de a impune un anumit procent de imobile

sociale în cazul proiectelor rezidențiale medii și mari,

Acordarea de subvenții pentru chirie și/sau stimulente fiscale proprietarilor privați de

complexe rezidențiale noi sau existente, ce oferă servicii de locuințe sociale.

Sarcina administrativă generată de către adoptarea opțiunii de politică preferată nu poate fi evaluată

în această etapă, deoarece scopul exact al acțiunilor și inițiativelor nu este clar definit. Totuși, în cazul

în care sunt introduse categorii noi de beneficiari în grupurile țintă privind locuințe sociale, beneficiile

vor fi însoțite de către obligațiile conexe ale beneficiarilor față de autorități. La rândul lor, autoritățile

publice vor fi nevoite să administreze mai multe informații cu privire la implementarea opțiunilor de

politică. Astfel de detalii sunt critice atunci când se decide conținutul final al măsurii de politică și

trebuie avut grijă pentru a se obține un echilibru adecvat între satisfacerea nevoilor de informare și

costurile asociate procesării acestora. Este preconizat faptul că sectorul de construcții nu va suporta

sarcini administrative suplimentare. Sarcina administrativă suportată de către sectorul de construcții

este dificil de evaluat în această etapă. Diferitele stimulente acordate operatorilor economici ce au

ales să se implice în proiecte de construcții în domeniul locuințelor sociale pot fi însoțite de către

cerințe administrative suplimentare pentru a asigura eficiența și eficacitatea cheltuielilor publice. Un

aspect pozitiv este acel că astfel de stimulente pot include proceduri administrative simplificate

pentru implementarea proiectelor de construcții locuințe sociale (și anume, proceduri simplificate și

mai puțin costisitoare pentru a obține autorizațiile de construcție, etc.).

În funcție de conținutul exact al viitoarelor stimulente financiare și/sau fiscale ce vor fi acordate

operatorilor economici pentru a încuraja implicarea acestora în furnizarea de imobile sau servicii

sociale, trebuie să fie evaluat cu foarte mare atenție impactul asupra concurenței sau ajutorului de

stat.

Este preconizat faptul că opțiunea preferată va avea un impact limitat sau inexistent asupra IMM-

urilor.

52

Tabelul 7. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra beneficiarilor

potențiali/țintă de locuințe sociale

Sursa: evaluarea autorilor

(*) beneficiarii de locuințe sociale, inclusiv proprietarii de locuințe și persoane ce aparțin grupurilor vulnerabile, pentru acțiuni specifice

Nr. Intervenții sau acțiuni

Impact asupra beneficiarilor (potențiali) (*)

-2 -1 0 NA +1 +2

1 Construirea de imobile sociale noi +2

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale +2

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale +1

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

+1

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent +1

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

+1

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici +2

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale +2

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

+2

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei +1

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” +1

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

+1

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

+1

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

+1

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

+1

Tabelul 8. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra sectorului de construcții

Nr. Intervenții sau acțiuni

Impact asupra sectorului de construcții (*)

-2 -1 0 NA +1 +2

1 Construirea de imobile sociale noi +2

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale 0

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale +1

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

-

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent +1

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

+1

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici

+1

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale

+1

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

0

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei 0

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” 0

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

0

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

0

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

+1

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

+1

Sursa: evaluarea autorilor

(*) Sectorul de construcții este împărțit în companii de construcții, dezvoltatori, proiectanți etc.

3.4. Impacturi sociale / în domeniul sănătății

Există puține cercetări care să evidențieze în mod clar legătura cantitativă dintre locuințe, rețelele

sociale și rezultatele ocupării forței de muncă în raport cu locuințele sociale. În general, acțiunea

guvernului sub forma locuințelor sociale soluționează disfuncționalitatea pieței, asigurând locuințe

decente gospodăriilor sărace. Asigurarea directă de locuințe accesibile are beneficii suplimentare, în

special ca parte a activității de creare de comunități mixte.

În general, proiectele privind regenerarea locuințelor, contribuie la stabilizarea cartierelor în declin.

Totuși, reînnoirea locuințelor nu este suficientă pentru o regenerare sigură. Este totodată necesară

corelarea strategiilor economice în vederea creării de locuri de muncă și îmbunătățirea cererii pieței.

În plus, în România există deficite semnificative de cunoștințe sau înțelegere în ceea ce privește

impacturile economice și sociale ale locuințelor. Acest lucru rezultă în principal din lipsa de date

relevante despre locuințe cu privire la impactul economic, și din cauza dificultății de a dezagrega alți

factori pentru a măsura impacturile locuințelor asupra sănătății, educației și așa mai departe.

Sănătate

O cantitate mare de cercetări în domeniul locuințelor și sănătății evidențiază faptul că, în general,

condiții de locuit deficitare în ceea ce privește supraaglomerarea, izolația redusă sau problemele

legate de calitatea aerului conduc la o stare de sănătate fizică autoevaluată redusă cât și la stres și

probleme mentale48. Totuși, relația dintre condițiile de locuit deficitare și sănătatea precară poate

evidenția o acumulare de probleme unde condițiile de locuit reduse sunt doar un aspect, dar nu

singurul factor ce cauzează probleme de sănătate.

Este preconizat faptul că accesul îmbunătățit la locuințele sociale este asociat cu beneficiile de

sănătate, inclusiv cu probleme reduse în ceea ce privește auto-îngrijirea, și anxietatea și depresia

redusă. Accesul îmbunătățit la locuințele sociale poate conduce totodată la beneficii de sănătate prin

îmbunătățirea calității locuinței (de exemplu, încălzire îmbunătățită, umiditate redusă, accesul mai

bun la utilități, medii de locuit mai curate), care este asociată beneficiilor de sănătate. În cazul în care

mixul social este întreținut și consolidat, accesul la serviciile de sănătate va fi asociat cu locuințele

sociale. Pe de altă parte, mediile mai curate pot reduce cheltuielile publice privind serviciile de

sănătate.

Infracționalitate

O creștere generală a investițiilor în locuințe nu va conduce neapărat la reducerea infracționalității.

Investițiile majore în alte politici sociale, în special în cele ce se adresează sărăciei și șomajului, vor

reduce cel mai probabil infracțiunile cât și vor proteja investițiile în locuințele existente. Îmbunătățirea

ofertei de servicii de locuințe sociale este preconizată a fi corelată în mod pozitiv cu prevenirea

infracțiunilor, în special prin reducerea numărului de persoane fără adăpost și supraaglomerării

locuințelor informale și inadecvate. Măsurile politicii privind locuințele sociale vor permite

beneficiarilor un acces mai bun la educație și piața muncii, care la rândul lor sunt asociate în mod

pozitiv cu reducerea infracțiunilor. În cazul în care este vizat un nivel adecvat de mix social, atunci se

poate aștepta o corelare pozitivă între locuințele sociale şi respectarea normelor sociale. Totuși,

asigurarea unei cauzalități directe între accesul îmbunătățit la locuințele sociale și reducerea

infracțiunilor poate fi dificilă.

Rezultate piața muncii

Impactul teoretic pozitiv al accesului îmbunătățit al beneficiarilor la locuințe sociale pe piața muncii

este evident, în special pentru cele mai vulnerabile grupuri, precum tinerii fără adăpost și/sau cei

părăsesc instituțiile de plasare temporară. În plus, accesul îmbunătățit la locuri de muncă, generează

la rândul său venituri disponibile ce pot fi utilizate pentru întreținerea locuinței, plata utilităților etc.,

asigurarea sustenabilității investiției publice inițiale. Totuși, în ceea ce privește cele mai vulnerabile

grupuri, sunt necesare măsuri de sprijin social suplimentare pentru a compensa veniturile din muncă

insuficiente, deoarece România are cea mai mare cotă de populație angajată aflată în sărăcie din

Uniunea Europeană. Aspectul negativ este acela că studiile existente evidențiază o mobilitate redusă

în rândul chiriașilor din sectorul social.

48 Așa cum a fost rezumat în Cercetarea privind Locuințele și Planificarea realizată de către Cambridge Centre (2010) What

does the literature tell us about the social and economic impact of housing? Report to the Scottish Government: Communities Analytical Services (Ce ne spune literatura de specialitate despre impactul social și economic al locuințelor? Raport realizat pentru guvernul scoțian: Servicii Analitice Comunități)

55

Bunăstare

Un nivel de satisfacție mai ridicat în ceea ce privește locuințele este de-obicei asociat unui nivel mai

mare de satisfacție asociat vieții, însă acesta nu stabilește cauzalitatea. Pentru a identifica nivelul

corelării sunt necesare anchete suplimentare.

Educație

Lipsa locuințelor și supraaglomerarea pot avea un impact negativ asupra rezultatelor educaționale ale

copiilor, de exemplu prin impacturi negative asupra sănătății sau prin reducerea sprijinului disponibil

din partea părinților. Pentru cele mai vulnerabile grupuri, lipsa condițiilor minime de locuit și/sau

locuitul în așezări informale, câteodată izolate de celelalte orașe sau sate, poate avea drept rezultat

rate foarte ridicate de abandon școlar.

Coeziunea comunității

Condițiile de locuit îmbunătățite, pot avea în general drept rezultat beneficii în ceea ce privește

coeziunea comunitară, iar literatura de specialitate identifică schimbări ale aspectelor precum

socializarea adulților și dezvoltarea copiilor în urma îmbunătățirilor aduse locuinței, cât și un nivel de

siguranță mai ridicat. Totuși, este dificil să se identifice o corelare pozitivă ușor de măsurat între

clădirile mari cu imobile multiple și coeziune comunitară îmbunătățită.

Într-adevăr, construirea de imobile sociale în zone rezidențiale deja existente se poate confrunta cu

opoziție din partea locuitorilor existenți. Totuși, există o probabilitate mai mare ca opțiunea să

genereze rezultate pozitive pe termen lung în ceea ce privește coeziunea comunitară, decât

ostracizarea beneficiarilor de locuințe sociale în cartiere de tip gheto. Este preconizat faptul că, acele

comunități mixte vor reduce stigmatul unui cartier, prin reducerea nivelurilor medii ale indicatorilor

de privare și a disparităților teritoriale. Totuși, în România lipsesc dovezile ce atestă faptul că rezidenții

și-au îmbunătățit perspectivele economice locuind pur și simplu în comunități mixte.

În ceea ce privește coeziunea comunitară, legătura dintre măsurile ce vizează locuințele/clădirile

rezidențiale și cele ce vizează intervențiile urbane, în spatii publice precum străzi sau grădini sau

parcuri publice, dar și în educație sau infrastructura de îngrijire a copiilor, sau intervențiile pentru a

sprijini meseriile de scară mică și desfacere, este recunoscută ca având un efect mai mare asupra

coeziunii sociale și asupra consolidării identității cartierului.

3.5. Impacturi asupra mediului

Conform Inițiativei privind Locuințele Sociale Sustenabile (SUSHI) lansată de către Programul

Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) în 2009:49

Agenda privind clădirile sustenabile a luat amploare în țările dezvoltate, acolo unde proiectele

inovatoare sunt orientate către realizarea de clădiri cu consum energetic zero, ecologice. Totuși, în

continuare există un deficit de atenție în ceea ce privește considerentele de sustenabilitate în țările în

curs de dezvoltare. Societățile riscă să își blocheze fondul locativ în practici ineficiente și în detrimentul

mediului în următoarele decenii, în cazul în care nu sunt luate măsuri pentru integrarea clădirilor

sustenabile. Piețele de construcții cele mai mari, având cel mai rapid nivel de dezvoltare se regăsesc

în momentul de față în țările în curs de dezvoltare. Creșterea nivelului populației și urbanizarea rapidă

49 http://www.unep.org/sustainablesocialhousing/index.asp

56

reprezintă factori cheie ce pun presiune asupra piețelor de construcții pentru a crește rapid numărul

imobilelor, în special în centrele urbane.

Clădirile rezidențiale reprezintă o cotă mare din construcțiile noi. Deficitul de locuințe a condus la

lansarea programelor pentru locuințe la scară largă, fiind orientate către populația cu un venit mic,

care este adeseori cea mai afectată de către prețurile mari ale locuințelor și de către segregarea

urbană.

Deși programele privind locuințele sociale vizează de-obicei realizarea de imobile la prețuri mici și

asigurarea unui adăpost celor mai vulnerabile familii, constrângerile bugetare și de timp rezultă

adesea în clădiri de calitate redusă, nesustenabile și câteodată insalubre. Rata ridicată a defectelor de

construcții conduce la situații în care utilizatorii se confruntă cu costuri ridicate de operare și

întreținere, pe termen mediu și lung; pe de altă parte constrângerile în ceea ce privește utilizarea

terenului au adesea drept rezultat unități situate în zone izolate, unde utilizatorii au acces redus la

infrastructura urbană, și chiar acces și mai redus la oportunitățile sociale și economice ale orașului.

În România locuințele au cea mai mare cotă, 36%, din consumul final de energie.50 Sectorul ocupă

penultima poziție (după educație) în ceea ce privește consumul energetic per unitate de suprafață

utilă.51 Este estimat faptul că peste 25% din populația săracă, și peste 10% din populația ce se află

deasupra pragului de sărăcie, nu are capacitatea de a-și încălzi locuințele la nivelul corespunzător; în

timp ce peste 20% din populația deține arierate în ceea ce privește facturile de utilități. Orice măsură

aferentă renovării locuințelor existente sau construirii de locuințe sociale noi ar trebui să ia în

considerare aceste aspecte și posibilele impacturi viitoare asupra mediului, nu doar din cauza nevoii

de a avea o abordare mai coerentă în ceea ce privește eficiența energetică, ci și luând în considerare

dificultățile anumitor beneficiari de a-și achita facturile la utilități.

Deoarece conținutul exact al acțiunilor și intervențiilor nu poate fi stabilit în acest moment, în cadrul

acestui exercițiu nu a fost realizată nici o evaluare a impactului politicii publice asupra mediului.

Totuși, se poate estima faptul că locuințele noi sau renovate pot fi mai ecologice decât în trecut, și ar

genera rezultate mai bune comparativ cu scenariul de non-acțiune.

În schimb, costurile și beneficiile generale asociate locuințelor sociale sustenabile sunt enumerate mai

jos, așa cum sunt acestea prezentate în ghidul UNEP elaborat ca parte a inițiativei privind locuințele

sociale sustenabile:

Clădirile sustenabile aduc beneficii de mediu, dar și beneficii sociale și economice.

Costurile de funcționare și întreținere sunt mai reduse pentru locatari, în timp ce sănătatea

și condițiile de confort sunt îmbunătățite. La nivel național, o performanță energetică mai

mare poate reduce cerințele energetice la nivel întregii țări, și poate susține

angajamentele de sustenabilitate și dezvoltare.

Dezvoltarea unei abordări locale permite maximizarea beneficiilor. Acțiunile ce au la

bază contextul social și de mediu și ce utilizează activele, resursele și oportunitățile locale,

răspunzând în același timp la nevoile și preferințele utilizatorilor și contribuind la

prioritățile naționale de dezvoltare, inclusiv la reducerea sărăciei și sprijinirea economiei

locale.

50 Odyssee (2012). Procente consum final pentru perioada 2009-2010. Industria reprezintă 31%, Transportul 23% și sectorul

terțiar reprezintă 9%.

51 BPIE (2014)

57

Soluțiile sustenabile nu implică neapărat o creștere a costurilor. Soluțiile diverse și

accesibile (tehnici, materiale și tehnologii) sunt disponibile pe piețele locală. Acestea pot

contribui la îmbunătățirea eficienței imobilelor sociale, iar diseminarea acestora poate

promova abordările inovatoare în ceea ce privește sustenabilitatea socială și de mediu din

piață.

Investițiile incrementale în soluțiile sustenabile pot fi amortizate în perioade de timp

relativ scurte. Asimilarea soluțiilor sustenabile la o scară mai largă permite multiplicarea

economiilor și beneficiilor, reducând în același timp costurile de implementare și operare.

Venitul rezultat din economii (în ceea ce privește de exemplu consumul de energie și apă).

Secțiunea 4. Opțiunea Alternativă

Opțiunea alternativă are la bază necesitatea intervențiilor prioritare în domeniul locuințelor sociale,

orientate în mod special către nevoile urgente și/sau către cele mai vulnerabile grupuri. Logica acțiunii

imediate, care este principalul punct forte al opțiunii, poate genera totodată anumite puncte slabe –

dezechilibre în rândul componentelor, înțelegere limitată a situației generale, riscuri de utilizare

ineficientă a fondurilor, și în anumite cazuri ineficiența generată de către programe și proiecte izolate

și neintegrate. În ultimele decenii o serie de încercări orientate către soluționarea acestor aspecte au

fost marcate de aceste tipuri de eșecuri, având în vedere totodată modificările parțiale și izolate –

câteodată fragmentate - aduse legii adoptate în 1996.

Totuși, opțiunea alternativă este formulată luându-se în considerare posibilitatea de a nu înlocui

integral legea existentă (un proces ce poate fi greoi), ci de a modifica prevederilor acesteia, atât pe

baza angajamentelor politice asumate – în declarația de politică – cât și pe baza informațiilor colectate

rapid (chiar dacă incomplete/insuficiente).

4.1. Descrierea opțiunii

În momentul analizării opțiunilor de politică alternative, a fost identificată o abordare reactivă mai

rapidă pentru problema locuințelor sociale, constând în cele trei procese principale având un domeniu

de aplicare redus:

Elaborarea unei declarații de politică guvernamentală cu privire la problemă și identificarea

acțiunilor urgente. Aceasta poate fi orientată către o serie de grupuri țintă și anumite programe

prioritare, valorificând rezultatele programelor/acțiunilor deja implementate și/ sau încercând să

reducă decalajele și să remedieze deficiențele,.

O evaluare rapidă a celor mai stringente probleme privind locuințele sociale. Aceasta trebuie să

identifice cele mai urgente nevoi în ceea ce privește dimensiunea și trebuie să fie orientată mai

mult către grupuri și situații decât către analiza detaliată și/sau măsuri.

Modificarea limitată a Legii Locuinței nr. 114/1996 în vigoare, inclusiv revizuirea și extinderea

definiției privind locuințele sociale și instrumente noi mai diversificate, în plus față de diferite

forme de transfer sau parteneriat în vederea soluționării diferitelor aspecte.

Pentru a avea rezultate de succes, aceste trei procese, ce trebuie să fie realizate în paralel – cu

modificările aduse legii, care ar trebui să fie oarecum ultima etapă a scenariului – necesită o

coordonare mai bună și implică o responsabilitate decisivă mai bine asumată de către factorii de

58

decizie politici. În același timp, revizuirea legii existente trebuie să fie destul de curajoasă, pentru a se

evita pericolele precum reproducerea programelor/mecanismelor existente.

Același set de acțiuni și intervenții ce au fost luate în considerare pentru opțiunea preferată au fost

evaluate individual în cadrul opțiunii de politică alternativă mai sus definită, pentru costurile și

beneficiile defalcate în funcție de tipurile de actori implicați. Rezultatele acestei evaluări calitative

rapide sunt prezentate la finalul secțiunilor privind impactul.

Dintre cele 15 acțiuni și intervenții incluse în opțiunea de politică preferată, mai mult de jumătate

dintre acestea nu sunt adecvate pentru a fi implementate în cadrul opțiunii de politică alternativă, în

principal din cauza domeniului de aplicare limitat și caracterului de soluție rapidă al opțiunii, și anume:

O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele

locuințelor

Intervenții urbane în așezările informale

Reînnoire urbană în zonele cu locuințe sociale

Măsuri de sprijin personalizate pentru persoanelor sărace ce locuiesc în imobilele deținute în

proprietate sau în locuințe sociale

Introducerea conceptului de chirie socială

Procent obligatoriu de imobile sociale în cadrul proiectelor rezidențiale medii și mari

Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat autorităților

rurale

Totuși, o parte dintre acțiunile mai sus menționate pot fi implementate de la caz la caz (exceptând

chiria socială), având costuri mult mai mici, dar și o eficiență mai scăzută. Nu au fost evaluate costurile

și beneficiile unor astfel de măsuri. În plus, deși aplicabile în cadrul opțiunii de politică alternativă, este

preconizat faptul că următoarele măsuri vor avea un efect neutru asupra părților interesate:

Construirea locuințelor sociale noi și mai bine adaptate la nevoile/condițiile locale

Achiziționarea de imobile acolo unde condițiile de piață permit acest lucru, existând totodată o

orientare către menținerea mixului social

Asistență financiară directă pentru lucrările de reparații aferente imobilelor, pentru persoanele ce

locuiesc în imobile „în condiții precare” – eventual făcându-se o diferență între cele

deținute/construite în mod legal, sau informal – pentru a evita situațiile în care persoanele rămân

fără adăpost/necesită o locuință socială

O separare mai clară (și mai adaptată la situație) între măsurile ce vizează persoanele sărace ce

locuiesc în imobilele deținute în proprietate și cele ce locuiesc în imobile sociale (referire la

subvenții/sprijin acordat pentru costul utilităților)

În ceea ce privește părțile interesate, au fost identificate doar două acțiuni care au un oarecare impact

pozitiv asupra locuințelor sociale:

Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent și

Scheme de sprijin financiar pentru autoritățile locale proactive în domeniul locuințelor sociale

Următoarele acțiuni au un impact net redus asupra părților interesate:

Măsuri care să sprijine chiriașii ce se află sub pragul de sărăcie și

Transformarea clădirilor din domeniul public în locuințe sociale.

59

4.1.1. Acțiuni și intervenții în cadrul opțiunii de politică alternativă, și costurile și

beneficiile aferente

Prezenta secțiune enumeră acțiunile și intervențiile ce vor fi realizate în cadrul opțiunii de politică

preferată ce vizează problema locuințelor sociale. Fiecare măsură este evaluată pe scurt în ceea ce

privește costurile și beneficiile. Măsurile sunt grupate conform celor trei componente/etape majore

ale scenariului:

Intervenții/acțiuni ce ar trebuie să fie incluse într-o declarație de politică cu privire la problemă și

identificarea acțiunilor necesare (prezentate în secțiunea 4.1.1.1).

Măsuri/subiecte ale unei evaluări rapide a problemelor stringente aferente locuințelor sociale

(prezentate în secțiunea 4.1.1.2).

Măsuri/subiecte ce urmează să fie incluse în modificările limitate aduse Legii Locuinței

nr.114/1996 în vigoare (prezentate în secțiunea 4.1.1.3)

4.1.1.1. Intervenții/acțiuni ce ar trebui să fie incluse într-o declarație de politică ce identifică

acțiunile necesare

Întregul pachet de acțiuni și intervenții potențiale în cadrul opțiunii de politică alternativă, evaluate

din punct de vedere calitativ în ceea ce privește costurile și beneficiile enumerate mai jos.

Construirea de locuințe sociale noi, mai bine adaptate la nevoile/condițiile locale

Acțiunea este similară cu cea inclusă în opțiunea de politică preferată, având totuși un domeniu de

aplicare mai limitat. În cadrul actual de programe, oarecum ajustat, din domeniul locuințelor sociale,

se poate obține o mai bună orientare a inițiativelor privind locuințele sociale. Costurile și beneficiile

acțiunii/ intervenției sunt similare, însă mai reduse în cazul acțiunii ce urmează să fie întreprinsă în

cadrul opțiunii de politică preferată. Autoritățile județene și locale vor implementa în colaborare și

având cofinanțare la nivel național, programe dedicate nevoilor mai specifice și mai stringente. Deși

cheltuielile publice pot fi mai mici decât în cazul opțiunii preferate, acestea pot fi și mai puțin eficiente.

Într-o măsură mai mică, sectorul construcțiilor va beneficia de contracte noi și de niveluri de

productivitate mai ridicate.

Achiziționarea de imobile de către autoritățile locale

Așa cum este și în cazul construirii de locuințe sociale noi în cadrul opțiunii de politică alternativă,

acțiunea poate fi considerată un instrument de reacție rapidă, orientat către – în cadrul programelor

privind locuințele sociale oarecum modificate – a satisface doar cele mai stringente nevoi de locuințe

sociale și acolo unde acest lucru este permis de către bugetul public local și condițiile de piață. Doar

cei mai puțin favorizați chiriași sociali pot beneficia de măsură, deoarece acțiunea aplicată la nivel

național este puțin probabilă în lipsa informațiilor cu privire la nevoile de locuințe și condițiile pieței

de locuințe. Impactul financiar asupra bugetului public (la nivel central, județean sau local) este

preconizat a fi mai redus, însă resursele financiare vor fi cel mai probabil cheltuite mai puțin eficiente

în lipsa unei abordări mai integrate a problemei ce urmează să fie soluționată. Totuși sectorul

construcțiilor este afectat în mod neutru de către măsură.

60

Transformarea clădirilor existente din domeniul public în locuințe sociale

În cadrul opțiunii de politică alternativă, transformarea clădirilor din domeniul public în locuințe

sociale poate fi utilizată doar sub forma unei intervenții ad-hoc, unde astfel de clădiri pot fi identificate

cu ușurință de către autoritățile locale iar costul transformării este mai redus. Administrația publică

centrală poate furniza exemple ad-hoc autorităților publice, prin transferarea unor astfel de clădiri

autorităților locale cu scopul transformării acestora în locuințe sociale și/sau prin asigurarea fondurilor

necesare pentru finalizarea conversiei acestor clădiri. Este preconizat faptul că măsura va avea un

impact pozitiv limitat asupra potențialilor chiriași sociale și asupra sectorului de construcții, și

impacturi negative limitate asupra bugetului de stat, bugetelor județene și/sau locale.

O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă”

Măsura nu poate fi realizată în cadrul opțiunii de politică alternativă, deoarece este necesară o

abordare detaliată și integrată a modificării cadrului legal în vigoare privind locuințele sociale, dar care

nu este inclusă în opțiunea de politică. Chiar dacă pot fi aduse „completări” minore la definiţia curentă,

acest lucru implică riscul unor programe mai dezechilibrate. Drept urmare, nu au fost evaluate

costurile și beneficiile aferente măsurii.

Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent

Măsura se referă la îmbunătățirile aduse stării generale a clădirii, izolației, facilităților, accesului la

utilități etc. În cadrul opțiunii de politică alternativă, măsura poate fi implementată doar într-o

manieră limitată, în cadrul programelor existente. Cheltuielile publice asociate măsurii sunt probabil

mai mici decât în cazul în care inițiativa este concepută și implementată pe o scară mai largă, la nivel

național. Totuși, eficiența cheltuielilor publice poate avea de suferit din același motiv. Dimensiunea

beneficiilor generate de către măsură pentru chiriașii sociali și sectorul construcțiilor este preconizată

a fi totodată mai redusă.

Asistență directă acordată persoanelor care locuiesc în case în condiții „precare”, orientată

către îmbunătățirea clădirilor

Ca urmare a lipsei de informații adecvate cu privire la nevoile actuale, măsura nu poate fi

implementată la scară largă în cadrul opțiunii alternative. Constrângerile suplimentare cu privire la

implementarea intervenției rezultă din capacitatea mai redusă de a fundamenta și finanța intervențiile

individuale în lipsa informațiilor adecvate cu privire la nevoi. Așa cum este cazul asistenței directe din

cadrul opțiunii de politică preferată, intervențiile individuale pot reduce riscul ca anumite persoane să

rămână fără adăpost, însă costurile nu par să justifice astfel de acțiuni non-concertate, excepție făcând

situațiile în care condițiile locale favorizează acest lucru.

Intervenții urbane în așezările/zonele informale în orașe/sate

Având în vedere faptul că măsura necesită modificarea cadrului legal actul privind intervențiile în

domeniul imobiliar cu drepturi de proprietate incerte, astfel de intervenții sunt limitate în cadrul

opțiunii de politică alternativă, ce nu vizează îmbunătățiri/modificări substanțiale ale cadrului legal.

Intervențiile individuale, conform unei analize de la caz la caz, pot fi realizate de către autoritățile

locale (așa cum a fost cazul inițiativelor recente întreprinse în Alba Iulia). Nu au putut fi evaluate

costurile și beneficiile măsurii.

61

Reînnoire urbană în zonele cu un număr ridicat de locuințe sociale

Așa cum a fost evidențiat în alte situații, măsurile nu pot fi realizate în lipsa unui cadrul legal privind

reînnoirea urbană ce nu este vizat de către opțiunea de politică alternativă. Atunci când sunt realizate

intervenții individuale la nivel local, acestea se confruntă cu riscuri mai ridicate de lipsă de coordonare

între reînnoirea urbană și intervenția pentru îmbunătățirea locuințelor. Drept urmare, nu au putut fi

evaluate costurile și beneficiile măsurii.

O mai bună orientare a măsurilor ce se adresează persoanelor sărace ce locuiesc în imobilele

deținute în proprietate și celor care trăiesc în locuințe sociale

Măsura nu poate fi realizată în lipsa unei modificări cuprinzătoare și armonizate a cadrului legal în

vigoare privind locuințele sociale și protecția socială. Drept urmare, măsura nu poate fi aplicată în

cadrul opțiunii de politică alternativă și nu va genera costuri sau beneficii pentru părțile interesate.

Măsuri pentru a oferi sprijin chiriașilor sub pragul de sărăcie

Măsura este dificil de implementat în lipsa unei definiții mai clare a potențialilor beneficiari de locuințe

sociale. La nivel local pot fi elaborate criterii adecvate privind asigurarea accesului la locuințe sociale

pentru cele mai vulnerabile grupuri, însă nu este asigurată uniformitatea abordării la nivel național.

Costurile și beneficiile unei mai bune orientări a beneficiilor locuințelor sociale (către cele mai

vulnerabile grupuri) sunt dificil de evaluat în lipsa unei analize detaliate a nevoilor și în lipsa unui cadru

legal adecvat.

Introducerea conceptului de „chirie socială”

Implementarea măsurii este puțin probabilă, exceptând cazul în care aceasta este impusă prin lege și

este fundamentată pe baza unei cercetări detaliate și a dezbaterilor publice. Drept urmare, nu pot fi

evaluate costurile și beneficiile.

Atribuirea dreptului autorităților locale de a „impune” un anumit procent de locuințe sociale

în cazul proiectelor imobiliare de dimensiune medie și mare

Rezultatul poate fi obținut doar prin modificarea corespunzătoare a cadrului legal actual – nu a Legii

114, ci a legislației privind autorizațiile de construcție și planificarea urbană –, ce nu este vizată de

către opțiunea de politică alternativă. Deoarece măsura nu poate fi aplicată, aceasta nu va genera

costuri și beneficii.

Acordarea de stimulente financiare și/sau fiscale proprietarilor privați de imobile nou

dezvoltate sau existente ce furnizează servicii de locuințe sociale

Măsura nu poate fi implementată decât în cazul în care cadrul legal actual este modificat în mod

corespunzător. În plus, trebuie avute în vedere implicațiile ajutorului de stat și al concurenței. Încă nu

sunt asociate costuri și beneficii măsurii.

Sprijin financiar suplimentar pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte privind

locuințele sociale

Schemele de sprijin ce se adresează autorităților locale proactive în domeniul locuințelor sociale sunt

limitate la inițiativele individuale sau proiectele pilot din cadrul opțiunii de politică alternativă. Drept

urmare, atât costurile cât și beneficiile preconizate sunt limitate, iar rezultat net este estimat a fi

pozitiv pentru toate părțile interesate.

62

Utilizarea autorităților județene pentru a furniza asistență tehnică și pentru a distribui

fondurile de stat autorităților rurale

În cazul în care cadrul legal actual nu este modificat, nu se poate asigura în mod rezonabil asistența

tehnică suplimentară și asumarea responsabilităților de alocare financiară de către autoritățile

județene. Drept urmare, nu sunt asociate costuri și beneficii măsurii.

4.1.1.2. Măsuri/acțiuni ce vor fi incluse într-o evaluare rapidă a problemelor stringente

Pornind de la datele existente și diferitele studii dedicate problemelor/situațiilor specifice sau

anumitor grupuri, evaluarea rapidă a problemelor stringente se va axa pe cele mai critice situații și pe

„maximele negative” din datele statistice (cele mai private, cele mai expuse persoane/gospodării),

furnizând informațiile esențiale pentru a prioritiza intervențiile în Declarația de Politică și asigurând

astfel o bază mai bună pentru formularea modificărilor aduse legii locuinței în vigoare.

Având în vedere această abordare, o parte dintre măsurile ce vizează dobândirea de cunoștințe vor fi

realizate într-o perioadă de timp mai scurtă și vor fi mai puțin detaliate, iar o parte dintre opțiunile de

dezvoltare a capacității pot fi orientate în mod precis către programe dedicate, drept urmare vor fi

mai puțin coerente din perspectiva sustenabilității instituționale.

Ca și în secțiunea anterioară, în ceea ce privește acțiunile ce vor fi luate în considerare în declarația de

politică, acestea sunt enumerate mai jos, împreună cu comentariile peivind eficacitatea și eficiența

acestora, având în vedere faptul că această abordare nu va avea consistența dorită. Trebuie subliniat

faptul că pentru această opțiune alternativă, lipsa datelor relevante se poate dovedi a fi totodată

foarte riscantă în cazul în care nu sunt colectate datele specifice52.

Revizuirea datelor existente

Chiar dacă există date în mai multe surse – în special în recensământul din 2011, dar nu numai – nu a

fost încă elaborată o analiză detaliată în ceea ce privește aspectele privind locuințele sociale. În cadrul

aceste opțiuni se poate realiza doar o analiză rapidă și fragmentată pentru grupuri specifice de date

deja colectate, analiza rapidă valorificând studiile/cercetările existente.

Cercetare în teren/studii detaliate

Cercetarea în teren va fi orientată către grupuri ce sunt mai vulnerabile, valorificând în același timp

inițiativele sau proiectele existente, cu riscul evident de a oferi o imagine incompletă. Perioada scurtă

de timp disponibilă (cât și resursele limitate) poate împiedica utilizarea studiilor detaliate. Corelările

cu studiile/cercetările în alte domenii – protecție socială, dezvoltare și planificare urbană, clădiri, și

sănătate – vor trebui să fie limitate la studiile existente, iar posibilitatea unei abordări interdisciplinare

este redusă.

Concertare părților interesate

Implicarea părților interesate va fi limitată în ceea ce privește scopul și dimensiunea, deși o anumită

orientare către aspectele specifice sau situațiile particulare poate fi benefică pentru a ajunge la un

consens cu privire la soluții. Va exista un risc permanent de reactivitate vocală din partea celor ce nu

sunt incluși, având în vedere orientarea declarației de politică doar către anumite grupuri/situații.

52 Toate remarcile introductive din cadrul secțiunii 3.1.1.3. își mențin valabilitatea și în acest caz.

63

Îmbunătățiri aduse capacității instituționale

Modificările privind cadrul instituțional vor fi dificile, dacă nu chiar imposibile, în cadrul opțiunii

alternative; modificările parțiale pot fi realizate doar conform limitelor impuse de către legislația în

vigoare, pornind de la presupunerea că nu vor avea loc schimbări radicale. Așteptările mai ridicate pot

fi atinse prin diseminarea modificărilor instituționale ce au avut loc în orașe și așezările rurale, ce au

decis să fie mai active și care au obținut deja rezultate.

Dezvoltarea capacității tehnice

Procesele de dezvoltare a capacității tehnice trebuie să fie în mod inerent limitate din punct de vedere

al domeniului de aplicare, duratei și drept urmare, din punct de vedere al efectelor. Alegerea

recomandată în cadrul acestei opțiuni alternative va trebui să fie orientată către programele de

formare pe termen scurt în teren pentru a disemina cât mai mult bunele practici existente (a se vedea

cazurile din Arad, Brăila, Tulcea, Alba Iulia), direct corelate cu zonele/grupurile/problemele luate în

considerare pentru asistență.

Monitorizare și evaluare

Monitorizarea și evaluarea vor fi limitate la utilizarea setului de indicatori stabiliți, adaptați la nevoile

urgente și la situațiile/grupurile specifice cărora li se adresează declarația de politică. În urma

proceselor pilot pot fi dobândite cunoștințe. Totuși, Legea 114 modificată ar trebui să includă un

capitol cu privire la monitorizare și evaluare.

4.1.1.3. Măsuri/subiecte privind modificarea limitată a Legii Locuinței nr. 114/1996 în

vigoare

Opțiunile alternative iau în considerare păstrarea legii nr. 114 și efectuarea modificărilor pentru ca

aceasta să fie mai eficientă, în conformitate cu prioritățile stabilite în declarația de politică, și pe baza

cunoștințelor dobândite prin acțiunile întreprinse în sub-secțiunea anterioară. Această succesiune de

pași – priorități conform declarație de politică și noi date și cercetări, realizate aproximativ în paralel,

și modificările aduse noii legi ce vor fi efectuate doar ulterior – vizează eficacitatea implementării

opțiunii și evitarea erorilor generate de către prevederi arbitrare sau fragmentare introduse sau

eliminate din conținutul legii, așa cum a fost adesea cazul în ultimele două decenii de la data adoptării

Legii nr.53.

Ipoteza ce a stat la baza acestei opțiuni alternative este aceea că modificarea și adaptarea unei legi

existente la intervențiile prioritare (conform opțiunilor declarației de politică) ar putea fi realizată mai

rapid și mai puțin împovărător decât elaborarea unei politici detaliate și a unei legi noi privind

locuințele sociale, coerentă cu prevederile politicii, în calitate de cadru legal principal pentru programe

și proiecte, schimbări instituționale, mecanisme financiare și fiscale, și alte instrumente operaționale

(ca și pentru opțiunea preferată).

Orientarea către maximizarea punctelor forte ale acestei opțiuni alternative – concentrarea asupra

celor mai private grupuri și asupra celor mai severe situații, și perioada scurtă de timp până la

momentul implementării primelor acțiuni/programe/proiecte – modificările aduse prevederilor legii

53 Această critică a fost totodată prezentată în cadrul întâlnirii cu părțile interesate.

64

trebuie să se axeze doar pe aspectele cheie și elementele operaționale, creând o bază pentru

intervențiile urgente ce trebuie să fie realizate în mod corespunzător.

Având în vedere numeroasele modificărilor aduse Legii nr. 114 de-a lungul timpului, există riscul de ca

legislația cuprinzătoare în cadrul acestei opțiuni alternative să fie limitată. Trebuie luat notă de faptul

că beneficiarii, tipurile de locuințe, modalitățile de asistenţă, pot rămâne în continuare în afara

domeniului de aplicare al legii modificate. De fapt, adoptarea acestei opțiuni alternative nu face decât

să amâne momentul în care o lege organică coerentă privind locuințele sociale va trebui să fie

adoptată.

Subiectele/aspectele referitoare la cadrul legal ce au deja dezbătute în secțiunea dedicată opțiunii

preferate sunt enumerate mai jos, împreună cu comentarii cu privire la nivelul utilizării acestora în

cazul opțiunii alternative.

Definiția locuințelor sociale

Revizuirea definiției locuințelor sociale se recomandă a fi realizată și în cadrul acestei opțiuni

alternative, deși există doar posibilitatea extinderii listei de beneficiari, însă acest lucru va exclude

clarificarea problemelor cu privire la persoanele fără adăpost și a gospodăriilor fără venituri și având

condiții de trai sub orice standarde.

Definirea grupurilor țintă

În prezent o parte dintre grupurile cele mai vulnerabile sunt excluse (sau sunt abordate în mod

necorespunzător/incomplet), sau sunt identificate în declarația de politică, iar acestea ar putea fi

incluse prin intermediul modificărilor aduse legislației, însă o reorganizate completă a listei

beneficiarilor (și a grupării acestora) nu a va fi posibilă, deoarece acest lucru va impune practic

rescrierea legii. Pe de altă parte, posibilitatea adăugării viitoarele completări privind grupurilor va fi

considerată mai mult ca un punct slab al legii modificate, expunând procesele viitoare de modificare

la aceleași capcane ce au marcat foarte multe dintre modificările Legii nr. 114 în ultimii 19 de ani.

Tipuri de locuințe sociale

În cazul în care sunt vizate doar modificări urgente, tipurile de locuințe nu se vor modifica; eventual,

pot fi revizuite anumite standarde, însă fără o argumentare detaliată, acest lucru ar putea genera

suspiciuni de discriminare cu privire la condițiile de locuit54

Rolul sectorului public

În cadrul acestei opțiuni alternative, rolul sectorului public va rămâne definit așa cum este în

momentul de față în lege.

Alocarea responsabilităților

Alocarea responsabilităților (în principal între administrația centrală și autoritățile locale) ar putea fi

revizuită – în special prin adăugarea clarificărilor necesare cu privire la gestionarea fondului locativ și

aplicarea criteriilor de acces la locuințe sociale – însă acest lucru trebuie să fie realizat în cadrul actual.

54 Chiar și în cadrul întâlnirilor cu părțile interesate, revizuirea suprafeței locuințelor și standardelor de confort, pentru a obține o eficientă mai ridicată a fondurilor și o gamă mai ridicată de beneficiari, a fost percepută de către anumite ONG-uri ca o posibilitate de discriminare

65

Instrumente de planificare

Instrumentele de planificare nu pot fi abordate în această opțiune alternativă, deoarece conceperea

noilor reglementări de planificare specifice/relevante pentru locuințele sociale, și o mai bună corelare

a acestora cu modalitățile de intervenție asupra locuințelor/clădirilor necesită coordonarea legislației

în mai multe domenii55. Pe de altă parte, referințele la nevoia și structura politicilor locale privind

locuințele sociale (concentrată cel mai probabil pe situațiile orașelor mari) pot fi introduse pe scurt

prin modificări aduse legislației.

Instrumente financiare

Mecanismele existente ale programelor de finanţare vor rămâne neschimbate; pentru a putea avea o

acoperire mai mare și o utilizare mai eficientă a resurselor, se poate lua în considerare o diversificare

a mecanismelor financiare pentru programele/proiectele orientate către noile grupuri de beneficiari

introduse.

Instrumente operaționale

Procedurile/instrumentele existente vor rămâne în mare parte neschimbate, cu posibile îmbunătățiri

minore rezultate din deficiențele identificate până în momentul de față, sau în ceea ce privește noile

grupuri abordate.

Acorduri de parteneriat

Mecanismele de parteneriat, cu nivelul actual redus, vor trebui să fie menținute, deoarece

suplimentările pot fi realizate doar în ceea ce privește grupurile sau nevoile nou identificate (în

declarația de politică); deoarece o abordare detaliată și coerentă nu este posibilă în cadrul acestei

opțiuni alternative, noile acorduri de parteneriat ar putea fi vulnerabile la „abordarea clientelei”.56

Baza legală pentru reglementările tehnice

În cadrul opțiunii alternative și conform comentariilor de la începutul acestei sub-secțiuni, baza

necesară unor reglementări tehnice mai sofisticate rămâne în continuare minimă, deoarece noile

norme sau standarde tehnice necesită atât o cercetare detaliată, cât și o bază legală clară ce trebuie

să fie implementată/impusă (în principal la nivel autorităților naționale și locale, cât și la nivelul

sectorului de construcții). În cazul în care standardele/normele nou constituite rămân izolate doar

pentru anumite situații/grupuri, lipsa coerenței riscă să genereze mai multe dezechilibre sau chiar să

mărească anumite disparități.

4.2. Impacturi financiare asupra autorităților publice

A fost aplicată aceeași metodologie de evaluarea calitativă a impactului net asupra diferitelor categorii

de părți interesate ca cea descrisă în secțiunea 2.4., în vederea evaluării acțiunilor și intervențiilor

incluse în această opțiune de politică alternativă. În cele ce urmează este prezentată evaluarea

concluziilor întregului set de 15 acțiuni și intervenții, în vederea realizării unei comparații, conform

adaptării la cadrul general al opțiunii de politică alternativă.

55 Acest comentariu ar trebui să fie interpretat împreună cu anumite comentarii cu privire la intervențiile și operațiunile de reînnoire urbană din sub-secțiunea dedicată intervențiilor/acțiunilor acestei opțiuni alternative.

56 Foarte multe dintre anchetele realizate cu privire la corupție au evidențiat utilizările acestui tip de abordare

66

În ceea ce privește impactul opțiunii de politică alternativă, primul set de concluzii ce va fi elaborat,

comparativ cu opțiunea preferată, este prezentat în cele ce urmează:

Administrația centrală este totodată afectată într-un mod negativ redus de către opțiunea de

politică. Totuși, din cauza faptului că aproape jumătate dintre măsuri nu sunt aplicabile în cadrul

opțiunii evaluate, dimensiunea impactului negativ net este mai mică. Pe termen scurt autoritățile

publice centrale vor suporta costurile măsurilor, în timp ce pe termen mediu și lung, beneficiile

precum reducerea protecției sociale cu privire la eforturile financiare, sunt preconizate a

compensa, cel puțin parțial, efortul financiar inițial. Per total poate fi determinat un impact negativ

net redus asupra autorităților centrale prin cheltuieli publice mai puțin eficiente privind locuințele

sociale, luând în considerare faptul că opțiunea de politică nu presupune o abordare detaliată a

problemei. Transformarea clădirilor publice în imobile sociale și asistența directă acordată

chiriașilor sub pragul de sărăcie sunt preconizate a avea un impact negativ mai mare asupra

autorităților publice la nivel central.

Ca și în cazul opțiunii preferate, este preconizat faptul că autoritățile județene vor fi mai puțin

afectate de către acțiunile și intervențiile privind problematica locuințelor sociale. Acest lucru se

datorează faptului că multe dintre acțiuni și intervenții nu sunt aplicabile și faptului că domeniul

de aplicare al respectivelor măsuri ce sunt adecvate este mai limitat. Ca și remarcă generală,

nivelul intermediar al administrației publice este de-obicei afectat mai puțin deoarece

responsabilitățile actuale privind locuințele sociale sunt totodată limitate și datorită faptului că

opțiunea de politică alternativă nu vizează schimbări instituționale majore. Transformarea

clădirilor existente aflate în proprietatea autorităților județene în locuințe sociale poate genera

cele mai ridicate costuri, deși nu sunt distribuite în mod uniform la nivel teritorial.

Este preconizat faptul că autoritățile locale vor fi afectate mai mult decât cele județene,

deoarece acestea au o mare parte dintre responsabilitățile privind locuințele sociale, conform

cadrului legal actual. Povara financiară aferentă implementării acțiunilor și intervențiilor nu va fi

distribuită în mod uniform în cadrul tuturor administrațiilor publice locale, deoarece majoritatea

acțiunilor sunt orientate către cele mai critice situații și către cele mai vulnerabile grupuri țintă.

Cea mai „scumpă” măsură pare să facă referire la sprijinul financiar direct acordat chiriașilor sub

pragul de sărăcie, datorită dimensiunii grupului de potențiali beneficiari..

Tabelul 9. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra autorităților publice

centrale (conform opțiunii de politică alternativă)

Nr. Intervenții sau acțiuni

Impact asupra administrației centrale (*)

-2 -1 0 NA +1 +2

1 Construirea de imobile sociale noi 0

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale 0

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale -1

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

NA

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent 0

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

0

67

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici

NA

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale

NA

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

NA

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei -1

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” NA

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

NA

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

NA

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

-1

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

NA

Sursa: evaluarea autorilor

(*) În principal MDRAP, cât și alte ministerele de linie (MMFPSPV, MFP, MJ, MS etc.)

Tabelul 10. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra autorităților publice

județene (conform opțiunii de politică alternativă)

Nr. Intervenții sau acțiuni Impact asupra autorităților

județene (*)

-2 -1 0 NA +1 +2 1 Construirea de imobile sociale noi NA

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale NA

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale -1

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

NA

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent 0

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

0

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici

NA

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale NA

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

NA

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei 0

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” NA

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

NA

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

NA

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

0

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

NA

Sursa: evaluarea autorilor

(*) consilii județene, serviciile administrației locale descentralizate și furnizorii de servicii de utilități publice

68

Tabelul 11. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra autorităților locale

(conform opțiunii de politică alternativă)

Nr. Intervenții sau acțiuni

Impact asupra autorităților locale (*)

-1 -2 0 NA +1 +2

1 Construirea de imobile sociale noi -1

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale -1

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale -1

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

NA

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent -1

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

-1

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici

NA

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale NA

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

NA

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei -2

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” NA

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

NA

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

NA

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

1

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

NA

Sursa: evaluarea autorilor (*) consilii locale, servicii publice ale administrației locale descentralizate și furnizorii de servicii de utilități publice

4.3. Impacturi economice asupra operatorilor economici și

consumatorilor

Comparativ cu opțiunea de politică preferată, opțiunea alternativă are un domeniu de aplicare mai

redus în ceea ce privește beneficiarii, deoarece sunt vizate doar acțiunile și intervențiile mai bine

orientate, unde nevoile sunt mai acute. O identificare mai bună a categoriilor de beneficiari va fi

realizată după evaluarea celor mai stringente nevoi ale politicii dezbătute. Din punct de vedere

teoretic principalii beneficiari de locuințe sociale fac referire totuși la grupurile vulnerabile. Beneficiarii

suplimentari includ companiile ce își desfășoară activitatea în sectorul de construcții și materiale de

construcții și în sectorul terțiar, de servicii conexe construcțiilor precum planificare urbană,

arhitectură, dezvoltare proiecte, utilități. Ca și în cazul opțiunii de politică preferată, datorită

conținutului general al politicii alternative, informațiile adecvate necesare pentru realizarea unei

evaluări cantitative detaliate sunt dificil de identificat în această etapă.

69

A fost aplicată aceeași metodologie ca cea descrisă în secțiunea 3.3, pentru a evalua în mod calitativ

pachetul de acțiuni și intervenții incluse în opțiunea alternativă.

Impact economic asupra beneficiarilor țintă de locuințe sociale

În comparație cu opțiunea de politică preferată, impactul net total al măsurilor din cadrul opţiunii

alternative este preconizat a fi pozitiv însă mai redus. Așa cum a fost deja evidențiat în secțiunea 4.1.,

opt din cele 15 măsuri potențiale nu sunt aplicabile în cadrul opțiunii alternative. Din cele șapte măsuri

rămase, patru sunt preconizate a avea un impact pozitiv însă redus asupra beneficiarilor:

Construirea de locuințe sociale noi,

Achiziționarea de imobile pentru activități cu caracter social,

Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent și

Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte privind

locuințele sociale,

Este preconizat faptul că impactul va fi dificil de evaluat din cauza imposibilității de a determina în

mod adecvat dimensiunea grupului de beneficiari:

Măsuri de sprijin pentru chiriașii sub pragul sărăciei.

Totodată, este preconizat faptul că două măsuri vor avea doar un impact neutru asupra beneficiarilor,

luându-se în considerare dimensiunea estimată a grupurilor țintă comparativ cu dimensiunea

problemei privind locuințele sociale:

Transformarea clădirilor în locuințe sociale

Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

Impact economic asupra sectorului de construcții și activităților conexe

Din nou, având în vedere domeniul de aplicare limitat al opțiunii alternative, impactul net estimat

asupra sectorului de construcții și activităților conexe este limitat comparativ cu opțiunea preferată,

situație în care, mai mult de jumătate din numărul total de acțiuni și intervenții sunt preconizate a

genera impacturi nete pozitive, fie mari sau medii spre mari.

În cadrul opțiunii alternative, nu este preconizată nici o acțiune sau intervenție care să aibă un impact

pozitiv și semnificativ (clasificată „+2” în prezenta analiză de impact), patru măsuri sunt preconizate a

avea un impact pozitiv însă mai redus (clasificate „+1” în prezenta analiză de impact):

Construirea de locuințe sociale noi,

Transformarea clădirilor în locuințe sociale,

Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent și

Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare.

Cele opt măsuri identificate ce nu pot fi aplicate nu vor genera costuri și beneficii, iar trei acțiuni sau

intervenții vor avea un impact neutru asupra operatorilor economici:

Achiziționarea de imobile pentru a fi utilizate ca locuințe sociale,

Măsuri de asistență pentru chiriașii sub pragul de sărăcie și

Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte privind

locuințele sociale.

Sarcina administrativă generată de către adoptarea opțiunii de politică preferată nu poate fi evaluată

în această etapă, atunci când domeniul de aplicare al acțiunilor și inițiativelor nu este clar definit.

70

Totuși, în cazul în care sunt introduse categorii noi beneficiari în cadrul grupurilor țintă privind

locuințele sociale, beneficiile vor fi însoțite de către obligațiile conexe ale beneficiarilor față de

autorități. În mod similar, autoritățile publice vor trebui să administreze mai multe informații cu privire

la implementarea opțiunilor de politică. Aceste detalii sunt critice atunci când se stabilește conținutul

final al măsurii politicii și ar trebui să obținut echilibrului corespunzător între satisfacerea nevoilor de

informare și costurile asociate procesării acestora. Sarcina administrativă asupra sectorului de

construcții este dificil de evaluat în această etapă. Diferitele stimulente acordate operatorilor

economici ce aleg să se implice în proiecte de construcții privind locuințele sociale pot fi corelate cu

cerințe administrative suplimentare pentru a asigura eficiența și eficacitatea cheltuielilor publice. Pe

o notă pozitivă, astfel de stimulente pot include proceduri administrative simplificate pentru

implementarea proiectelor de construcții privind locuințele sociale (și anume, proceduri simplificate

și mai puțin costisitoare pentru obținerea autorizațiilor de construcție, etc.).

În funcție de conținutul exact al viitoarelor stimulente financiare și/sau fiscale ce vor fi acordate

operatorilor economici pentru a se implica în construirea de locuințe sociale, trebuie să fie luat în

considerare impactul asupra concurenței sau ajutorului de stat.

Este preconizat faptul că opțiunea alternativă va avea un impact limitat sau inexistent asupra IMM-

urilor.

Comparativ cu opțiunea de politică preferată, opțiunea alternativă are un domeniu de aplicare mai

redus în ceea ce privește beneficiarii, deoarece sunt vizate doar acțiunile și intervențiile mai bine

orientate, unde nevoile sunt mai acute. O identificare mai bună a categoriilor de beneficiari va fi

realizată după evaluarea celor mai stringente nevoi ale politicii dezbătute. Din punct de vedere

teoretic principalii beneficiari de locuințe sociale fac referire totuși la grupurile vulnerabile. Beneficiarii

suplimentari includ companiile ce își desfășoară activitatea în sectorul de construcții și materiale de

construcții și în sector terțiar, de servicii conexe construcțiilor precum planificare urbană, arhitectură,

dezvoltare proiecte, utilități. Ca și în cazul opțiunii de politică preferată, datorită conținutului general

al politicii alternative, informațiile adecvate necesare pentru realizarea unei evaluări cantitative

detaliate sunt dificil de identificat în această etapă.

A fost aplicată aceeași metodologie ca cea descrisă în secțiunea 3.3, pentru a evalua în mod calitativ

pachetul de acțiuni și intervenții incluse în opțiunea alternativă.

Impact economic asupra beneficiarilor țintă de locuințe sociale

În comparație cu opțiunea de politică preferată, impactul net total al măsurilor din cadrul celei

alternative este preconizat a fi pozitiv însă mai redus. Așa cum a fost deja evidențiat în secțiunea 4.1.,

opt din cele 15 măsuri potențiale nu sunt aplicabile în cadrul opțiunii alternative. Din cele șapte măsuri

rămase, patru sunt preconizate a avea un impact pozitiv însă redus asupra beneficiarilor:

Construirea de locuințe sociale noi,

Achiziționarea imobile pentru activități cu caracter social,

Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent și

Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte privind

locuințele sociale,

Este preconizat faptul că impactul va fi dificil de evaluat din cauza imposibilității de a determina în

mod adecvat dimensiunea grupului de beneficiari:

71

Măsuri de sprijin pentru chiriașii sub pragul sărăciei.

Totodată, este preconizat faptul că două măsuri vor avea doar un impact neutru asupra beneficiarilor,

luându-se în considerare dimensiunea estimată a grupurilor țintă comparativ cu dimensiunea

problemei privind locuințele sociale:

Transformarea clădirilor în locuințe sociale

Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

Impact economic asupra sectorului construcții și activităților conexe

Din nou, având în vedere domeniul de aplicare limitat al opțiunii alternative, impactul net estimat

asupra sectorului de construcții și activităților conexe este limitat comparativ cu opțiunea preferată,

situație în care, mai mult de jumătate din numărul total de acțiuni și intervenții sunt preconizate a

genera impacturi nete pozitive, fie mari sau medii spre mari.

În cadrul opțiunii alternative, nu este preconizată nici o acțiune sau intervenție care să aibă un impact

pozitiv și semnificativ (clasificată „+2” în prezenta notă de fundamentare), patru măsuri sunt

preconizate a avea un impact pozitiv însă mai redus (clasificate „+1” în prezenta notă de

fundamentare):

Construirea de locuințe sociale noi,

Transformarea clădirilor în locuințe sociale,

Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent și

Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare.

Cele opt măsuri identificate ce nu pot fi aplicate nu vor genera costuri și beneficii, iar trei acțiuni sau

intervenții vor avea un impact neutru asupra operatorilor economici:

Achiziționarea de imobile pentru locuințe sociale,

Măsuri de asistență pentru chiriașii sub pragul de sărăcie și

Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte privind

locuințele sociale.

Sarcina administrativă generată de către adoptarea opțiunii de politică preferată nu poate fi evaluată

în această etapă, atunci când domeniul de aplicare al acțiunilor și inițiativelor nu este clar definit.

Totuși, în cazul în care sunt introduse categorii noi beneficiari în cadrul grupurilor țintă privind

locuințele sociale, beneficiile vor fi însoțite de către obligațiile conexe ale beneficiarilor față de

autorități. În mod similar, autoritățile publice vor trebui să administreze mai multe informații cu privire

la implementarea opțiunilor de politică. Aceste detalii sunt critice atunci când se stabilește conținutul

final al măsurii politice și ar trebui să fie avut grijă în vedere obținerii echilibrului corespunzător între

satisfacerea nevoilor de informare și costurile asociate procesării acestora. Sarcina administrativă

asupra sectorului de construcții este dificil de evaluat în această etapă. Diferitele stimulente acordate

operatorilor economici ce aleg să se implice în proiecte de construcții privind locuințele sociale pot fi

corelate cu cerințe administrative suplimentare pentru a asigura eficiența și eficacitatea cheltuielilor

publice. Pe o notă pozitivă, astfel de stimulente pot include proceduri administrative simplificate

pentru implementarea proiectelor de construcții privind locuințele sociale (și anume, proceduri

simplificate și mai puțin costisitoare pentru obținerea autorizațiilor de construcție, etc.).

72

În funcție de conținutul exact al viitoarelor stimulente financiare și/sau fiscale ce vor fi acordate

operatorilor economici pentru a se implica în construirea de locuințe sociale, trebuie să fie luat în

considerare impactul asupra concurenței sau ajutorului de stat.

Este preconizat faptul că opțiunea alternativă va avea un impact limitat sau inexistent asupra IMM-

urilor.

Tabelul 12. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra beneficiarilor de locuințe

sociale potențiali/țintă (conform opțiunii alternative)

Nr. Intervenții sau acțiuni

Impact asupra beneficiarilor (potențiali) (*)

-2 -1 0 NA +1 +2

1 Construirea de imobile sociale noi +1

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale +1

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale 0

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

NA

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent +1

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare 0

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici NA

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale NA

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

NA

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei NA

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” NA

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

NA

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

NA

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

+1

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

NA

Sursa: evaluarea autorilor (*) beneficiarii de locuințe sociale, inclusiv proprietarii de locuințe și persoanele ce aparțin grupurilor vulnerabile, pentru anumite acțiuni

Tabelul 13. Impactul net total al intervențiilor/acțiunilor propuse asupra sectorului de construcții

(conform opțiunii alternative)

Nr. Intervenții sau acțiuni

Impact asupra sectorului de construcții (*)

-2 -1 0 NA +1 +2

1 Construirea de imobile sociale noi +1

2 Achiziționare de imobile utilizate pentru scopuri sociale 0

3 Transformarea clădirilor în locuințe sociale +1

4 O mai bună definire a conceptului de „locuință convenabilă” în ceea ce privește standardele locuințelor

NA

5 Îmbunătățirea stocului de locuințe sociale existent +1

73

6 Asistență directă acordată persoanelor ce locuiesc în condiții precare

+1

7 Intervenții urbane în așezările/zonele informale, în orașe mari/mici

NA

8 Reînnoire urbană în zonele cu un număr mare de imobile sociale

NA

9 Măsuri de asistență personalizate pentru persoanele sărace ce locuiesc în proprii deținute în proprietate/sociale

NA

10 Măsuri pentru a sprijini chiriașii ce se află sub pragul sărăciei 0

11 Introducerea conceptului de „chirie socială” NA

12 Procent obligatoriu de imobile sociale în proiectele rezidențiale medii și mari

NA

13 Stimulente financiare și/sau fiscale pentru proprietarii privați ce furnizează locuințe sociale

NA

14 Stimulente financiare pentru autoritățile locale ce dezvoltă programe/proiecte de locuințe sociale

0

15 Implicarea autorităților județene în asistența tehnică și distribuirea fondurilor de stat către autoritățile rurale

NA

Sursa: evaluarea autorilor (*) Sectorul de construcții este împărțit în companii de construcții, dezvoltatori, proiectanți etc.

4.4. Impacturi sociale / asupra sănătății

Este preconizat faptul că aceleași impacturi sociale și asupra sănătății, ca cele descrise în opțiunea de

politică preferată din prezenta analiză de impact, secțiunea 3.4., să fie valide și pentru opțiunea de

politică alternativă, având totuși dimensiuni diferite ca urmare a domeniului de aplicare limitat al

măsurilor propuse (și anume, costuri mai mari și/sau beneficii mai mici).

Este preconizată o corelare directă și pozitivă între măsurile de îmbunătățire a locuințelor sociale și

starea de sănătate, accesul la educație, accesul la piața muncii și bunăstarea beneficiarilor. Totodată,

este preconizată o corelare indirectă între accesul la locuințe sociale și rata infracționalității (și anume,

un nivel mai scăzut al celei din urmă). Există posibilitatea unei corelări pozitive, însă mai puțin

semnificativă, între îmbunătățirea locuințelor sociale și coeziunea comunității.

4.5. Impacturi asupra mediului

Impactul opțiunii de politică alternativă asupra mediului este preconizat a fi limitat, ca urmare a

domeniului de aplicare mai restrâns al intervențiilor. Ca și în cazul opțiunii preferate, semnul

impactului net depinde de tehnologiile de construcție utilizate în investițiile privind locuințele sociale.

Secțiunea 5. Procesul de Consultare Publică (Art. 7 din Legea 52/2003)

Întâlnirile de consultare cu părțile interesate au fost organizate pentru a obține opiniile acestora cu

privire la aspectele legate de locuințele sociale și reprezintă un pas esențial în cadrul procesului de

colectare informații. Principalele puncte rezultate din cele trei întâlniri sunt prezentate mai jos. O listă

completă a participanților în cadrul întâlnirilor este prezentată în Anexa 2.

74

5.1. Întâlnire cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

Grupul de Lucru din cadrul MDRAP a discut în data de 22 ianuarie 2015 cu reprezentanții Ministerului

Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) despre aspectele privind

locuințele sociale și aspectele trans-sectoriale ale analizei EIR. Scopul întâlnirii a fost acela de a implica

în mod activ omologii din cadrul MMFPSPV în cadrul exercițiului și de a realiza o coordonare

instituțională cu privire la Legea ce include aspecte ce depășesc aria de responsabilitate a unui singur

minister.

Temele discutate în cadrul întâlnirii au inclus accesul la locuințele sociale, care este limitat pentru cele

mai defavorizate grupuri, standardele de construcție privind locuințele sociale ce nu includ fondul

locativ închiriat de autoritățile locale persoanelor sărace, faptul că adăposturile pentru persoanele

fără locuință și locuințele protejate nu sunt incluse în Legea Locuinței, aspectele legate de evacuarea

forțată ce afectează în primul rând grupurile cele mai defavorizate și problema așezărilor informale.

Legea privind locuințele sociale, în forma actuală a acesteia, incldue criterii de eligibilitate financiară

aferente unui venit de până la 1700 de lei. Conform distribuției venitului în România, 90% din populația

din România este eligibilă pentru a accesa locuințele sociale, dacă se ia în considerare doar criteriul

privind venitul. În ceea ce privește așezările informale, GL MDRAP a menționat faptul că au fost

întreprinse anumite acțiuni prin intermediul strategiei privind incluziunea romilor, totuși, în

continuare este nevoie de pași consecvenți și de colaborare inter-ministerială (între MDRAP,

MMFPSPV și Ministerul Afacerilor Interne) pentru a putea obține un impact pozitiv.

Reprezentanții MMFPSPV au definit locuințele sociale ca fiind un subiect de interes pentru minister și

viitoarele documente strategice, iar strategia privind incluziunea socială și reducerea sărăciei va

asigura o analiză în ceea ce privește locuințele sociale și acțiunile ce trebuie să fie întreprinse. Există

un consens asupra faptului că recomandările în domeniul locuințelor sociale trebuie să fie sincronizate

cu aspectele ce vor fi incluse în Legea Locuinței. Totodată, din perspectiva asistenței sociale, locuințele

și ocuparea forței de muncă sunt pilonii principali pentru incluziunea socială.

Așa cum a fost evidențiat de către GL MDRAP, Legea Locuinței și Legea privind Asistența Socială

utilizează aceeași terminologie atunci când descriu aspectele legate de locuințe, însă utilizează definiții

diferite. Legea 114 reprezintă cadrul privind construirea de locuințe sociale, însă nu menționează

aspectele sociale aferente locuințelor. Definiția utilizată de către MMFPSPV vizează serviciile de

locuire ce sunt asigurate sub forma asistenței sociale, în timp ce definiția utilizată de către MDRAP

vizează construirea de clădiri. Provocarea ce a rezultat din discuții a fost legată de modul în care pot fi

utilizate cele două definiții astfel încât cadrul legal să răspundă mai bine nevoilor reale.

5.2. Prima întâlnire cu părțile interesate – 12 februarie 2015

În cadrul exercițiului EIR actual, a fost organizată o dezbatere publică cu părțile interesate în data de

12 februarie 2015, la sediul Băncii Mondiale. Dezbaterea s-a axat pe identificarea principalele

probleme cu care s-au confruntat reprezentanții autorităților Administrației Publice Locale (APL) ce

lucrează în structuri specializate, respectiv departamentele/serviciile de asistență socială, cât și cele

responsabile pentru locuințe, și reprezentanții organizațiilor non-guvernamentale (ONG) ce

desfășoară activități în domeniul locuințelor sociale.

75

Prima întâlnire de consultare cu părțile interesate MDRAP a avut drept scop înțelegerea problemelor

privind locuințele sociale, prezentându-se definiția problemei așa cum a fost aceasta elaborată de

către GL și pentru a se stabili obiectivele și opțiunilor ce vor fi elaborare în cadrul NF.

Discuțiile s-au axat pentru problemele cu care se confruntă părțile interesate, în cadrul activității

zilnice, în ceea ce privește locuințele sociale, inclusiv fondul locativ insuficient comparativ cu cererea.

Atât reprezentanții societății civile, cât și cei ai autorităților publice locale prezenți în cadrul întâlnirii,

au fost de acord că aceasta este principala problemă ce trebuie să fie soluționată.

În afară de aspectele legate de fondul locativ, există totodată o lipsă de teren disponibil pentru

construirea noilor locuințe sociale, cât și calitatea redusă a stocului existent. În ceea ce privește acest

aspect, părțile interesate au menționat faptul că locuințele sociale ce respectă standardele impuse de

către lege implică costuri mai ridicate cu utilitățile ce nu pot fi suportate de către beneficiari.57

Un alt aspect menționat în cadrul discuției a fost cel legat de descentralizarea responsabilităților, dar

nu și a finanțării. Construirea de locuințe sociale este în momentul de față în responsabilitatea

autorităților locale, însă nu sunt furnizate stimulente financiare în acest sens.

Având în vedere faptul că majoritatea chiriașilor au venituri reduse, aspect ce conduce la datorii

scadente foarte mari și la evacuări, ambele generând probleme pentru autoritățile locale, este nevoie

ca locuințele sociale să fie acompaniate de alte programe de asistență socială.

Întâlnirea s-a încheiat cu o listă de propuneri ce trebuie să fie luate în considerare și ce trebuie să fie

clarificate, inclusiv clarificarea definiției privind locuințele sociale, beneficiarii și criteriile de

eligibilitate pentru locuințele sociale, soluțiile pentru creșterea numărului de locuințe sociale,

asistența socială complementară pentru persoanele ce beneficiază de o locuință socială, și un sistem

de monitorizare pentru a crește transparența în ceea ce privește stocul de locuințe sociale disponibil.

5.3. A doua întâlnire cu părțile interesate – 7 iulie 2015

Cea de-a doua consultare cu părțile interesate a avut loc în data de 7 iulie 2015, iar în cadrul acesteia

au participat reprezentanți ai autorităților locale (Municipiul Alba Iulia, Arad și Brăila), ai autorităților

centrale (MDRAP, CPM, MMFPSPV), ai mediului academic, și cinci ONG-uri ce activează în domeniul

accesului la locuințe sociale, protecției sociale și reprezentării minorităților. Anexa 2 furnizează o listă

completă a participanților.

Scopul acestei întâlniri cu părțile interesate a fost acela de a furniza reacții în ceea ce privește definiția

și obiectivele problemei, și de a colecta opinii și date empirice relevante cu privire la scenarii și

principalele opțiuni de politică incluse în AI elaborată de către GL MDRAP. În acest sens, a fost

transmisă o notă de informare înainte de întâlnire. Nota a inclus definiția problemei și scenariile

propuse, o listă cu instrumente și posibile tipuri de acțiuni cât și o listă cu întrebări pentru a orienta

mai bine dezbaterile și pentru a structura mai bine propunerile și scenariile preferate.

57 Cu cât este mai mare suprafața imobilului, cu atât sunt mai ridicate costurile cu utilitățile, în special costurile pentru

încălzire. Conform PwC (2011), Provocări și Oportunități ale Sistemului de Termoficare din România, rețelele de termoficare sunt de-obicei extrem de ineficiente din cauza tehnologiei învechite și echipamentului prost întreținut. A fost estimat faptul că aproximativ 30% din energia termică produsă în România este pierdută înainte de a ajunge la consumatori. Chiar și cu subvenții semnificative din partea statului și de la bugetele locale, costul termoficării asigurate de sistemele de încălzire din România este estimat ca fiind cu 20% mai mare decât în alte state membre UE. Totuși respectarea standardelor de izolație termică ar putea compensa parțial costurile ridicate cu utilitățile rezultate din suprafața reală a imobilelor.

76

Reprezentanții municipalităților au descris practicile acestora și soluțiile pentru anumite situații,

axându-se pe diferite grupuri sociale ce se confruntă cu constrângeri în domeniul locuințelor: tineri ce

ieșit din sistemul social, familiile sărace cu mulți copii, familiile de romi, familiile afectate de către

inundații, cât și persoanele fără adăpost. Aceștia au prezentat totodată îngrijorarea în ceea ce privește

cooperarea dintre autoritățile centrale și locale. În acest sens, au fost făcute referire la reglementări

mai bine adaptate, cât și la soluțiile legale pentru problemele ce sunt în prezent o povară pentru

autoritățile locale. De exemplu, Curtea de Conturi penalizează autoritățile pentru pierderile aferente

impozitelor pentru chirii sau pentru costurile utilităților aferente locuințelor sociale.

Un subiect recurent a fost esențial pentru o abordare integrată a nevoilor aferente locuințelor sociale

și a altor măsuri de asistență socială. Toți participanți au convenit faptul că „diagnosticul social”,

reglementat de către legislație anterior accesului la măsuri de protecție socială, nu este bine

administrat din cauza lipsei de capacitate și specialiști (asistenții sociali publici ar trebui să dețină

pregătire specializată în domeniu, iar numărul acestora este în continuare insuficient) și lipsa

interesului din partea anumitor autorități locale. Diagnosticul social ar trebui să includă sănătatea,

educația și dimensiunile nivelurile de venit, asigurând astfel o imagine mai completă a situației

familiilor/gospodăriilor în nevoie. Relevanță specială o au situațiile în care gospodăriile pierd singura

sursă de venit din cauza șomajului, și cele ce au fost evacuate ca urmare e întârzierii plății utilităților

și chiriei.

A existat consens cu privire la faptul că Legea privind Administrația Publică, Legea privind Finanțele

Publice, Legea Locuinței, și Legea privind Asistența Socială trebuie să fie modificate pentru a asigura

un proces mai eficient de satisfacere a nevoilor de locuințe sociale și pentru a corela mai bine

instrumentele și măsurile. Un exemplu de abordare mai coerentă există la nivelul anumitor

municipalități, precum Alba Iulia și Brăila, pentru așezările informale ale populației rome la periferia

(sau în cadrul) orașelor sau zonelor defavorizate (insule de sărăcie). Autoritățile locale mai sus

menționate au intervenit în ceea ce privește deservirea zonelor cu infrastructură, iar problema

statutului legal a fost soluționată prin intermediul prevederilor legale adecvate.

Reprezentanții ONG-urilor au evidențiat o serie de situații în care autoritățile locale pot fi suspectate

de faptul că au făcut uz de autonomia acestora până la limitele discriminării, făcând accesul la

locuințele sociale mai dificil pentru grupurile foarte vulnerabile. În ceea ce privește acest aspect, dar

și în ceea ce privește alte aspecte, a existat un consens general cu privire la faptul că lipsa capacității

tehnice la nivel local nu este singurul obstacol, ci și voința politică (și administrativă) este unul foarte

important, câteodată făcându-se concesii de tipul celor populiste.

Pe de altă parte, cu cât comunitatea locală este mai mică, atât în zonele urbane cât și în cele rurale,

cu atât stocul de locuințe sociale este mai dificil de administrat, atât din punct de vedere tehnic cât și

din punct de vedere financiar; drept urmare, construirea de locuințe noi devine si mai puțin

atrăgătoare.

77

Secțiunea 6. Măsuri post-adoptare (doar pentru opțiunea preferată)

Adoptarea uneia dintre cele două opțiuni generează nevoia de a constitui un proces pentru a realiza

cele trei componente; o componentă privind aspectele de politici, cea de-a doua privind cadrul legal

și cea de-a treia privind cunoștințe și schimbări instituționale.

Așa cum a fost menționat în descrierea celor două opțiuni, procesele aferente celor două componente

trebuie să fie planificate în mod coerent în timp. Aspectele descrise pe scurt în următoarele două sub-

secțiuni sunt prevăzute pentru opțiunea preferată.

Procesul de formulare politici și dezvoltarea de cunoștințe coerente și actualizate trebuie să fie pasul

inițial și se pot valorifica una pe cealaltă: pe măsură ce datele sunt colectate și analizate, evidențiind

mai bine realitățile, cu atât va fi mai clare structura, conținutul și opțiunile de politică în formularea

PPNLS; pe de altă parte, pe măsură ce au loc mai multe interacțiuni în cadrul procesului de elaborare

a politicii, este obținut un nivel mai ridicat de conștientizare în ceea ce privește ce anume necesită mai

multe date/cercetări și cine poate contribui sau unde se regăsesc/sunt formulate informațiile empirice

relevante. Dacă stocul de informații inițial analizate este bun și consistent, există șanse mai mari

pentru a realiza un proces de formulare a politicii mai inclusiv și bazat pe cercetare.

Înțelegerea clară a amplitudinii și varietății de probleme, pe baza informațiilor actualizate poate

asigura mai bine caracterul real al scopului politicii și al obiectivelor acesteia, echilibrul între diferite

priorități (în ceea ce privește grupurile țintă, domeniile de intervenție, tipurile de instrumente

utilizate).

În același timp, auditul critic al legislației și programelor existente, și compararea realistă a rezultatelor

obținute cu nevoi din ce în ce mai bine înțelese, poate reprezenta o abordare realistă în ceea ce

privește revizuirea cadrului legal și de reglementare privind locuințele sociale. Trebuie menționat

faptul că legea este considerată ca fiind o componentă de bază a cadrului legal pentru implementarea

politicii, ce implică o coordonare permanentă între ceea ce este vizat prin politică și instrumentele

legale disponibile (sau cec pot fi propuse). Trebuie reținut faptul că o nouă lege poate necesita

schimbarea altor componente de legislație, pentru a se putea obține armonizarea și eficiența

necesare.

Un alt aspect, de data aceasta corelat direct cu procesul de implementare a Legii privind Locuințele

Sociale, se referă la definirea adecvată a tipurilor de programe și proiecte ce pot fi luate în considerare

(chiar și sub forma unei liste deschise). Opțiunile referitoare la acestea și înțelegerea clară a eforturilor

(resurse de orice tip, reglementări tehnice, și schimbări instituționale) necesare pentru forma și

implementarea acestora, trebuie să fie luate în considerare atunci când legea este detaliată în cadrul

prevederilor acesteia și atunci când asistența tehnică și de altă natură este orientată către autoritățile

locale.

6.1. Măsuri de implementare

În mod evident, procesul aferent elaborării celor trei componente trebuie să fie coordonat de către o

echipă centrală de coordonare, iar managerii responsabili vor fi asistați de către echipe operaționale

pentru fiecare dintre cele trei. Etapele/acțiunile/evenimentele aferente fiecărui proces trebuie să fie

78

planificate în mod clar pentru: (1) a realiza secvențele logice în cadrul procesului de elaborare a politicii

și legislației; (2) a utiliza în cea mai bună modalitate datele și informațiilor analizate, atunci când

acestea sunt disponibile (totodată în etape) și (3) a avea cea mai eficientă implicare a tuturor

reprezentanților părților interesate.

Având în vedere faptul că politica va avea un impact important, iar legea va trebui să treacă de etapele

procesului de adoptare legislativă, implicarea factorilor decizionali politici, încă din etapele inițiale,

reprezintă un aspect esențial (care se poate dovedi câteodată ca fiind dificil); cooperarea cu instituțiile

media este totodată vitală.

Implicarea experților este importantă pentru toate cele trei procese (fiind cea mai importantă pentru

dezvoltarea cunoștințelor), și trebuie să fie acordată atenție echipelor/experților ce asigură abordări

multidisciplinare și interdisciplinare, și ce pot contribui la reducerea decalajelor ce pot apărea.

Având în vedere practica de încărcare excesivă a personalului existent cu atribuții noi, se recomandă

ca anumiți membri ai personalului și coordonatorii să fie implicați în mod exclusiv în cele trei procese

din cadrul opțiunii preferate58.

Dintr-o perspectivă diferită, atunci când se ia în considerare procesul de elaborare, însă în principal

măsurile de implementare pentru Politica privind Locuințele Sociale (o dată ce aceasta este adoptată),

trebuie să fie luate în considerare anumite aspecte sensibile din punct de vedere al

conținutului/subiectului:

1. Abordarea generală, inclusiv definirea responsabilităților, nivelul de implicare financiară al

autorităților locale, dimensiunea proiectelor eligibile, cât și nivelul de sofisticare al mecanismelor/

metodelor utilizate, trebuie să fie diferențiate pentru/adaptate la tipul și dimensiunea așezării –

orașe mari, orașe mici, așezări rurale;

2. În mod similar, situația socioeconomică a orașului/satului poate genera nevoia unor programe și

proiecte mai adaptate, cât și o legislație diferențiată în funcție de situație; corelarea cu politicile

privind dezvoltarea economică (locală) și reducerea sărăciei iar programele sunt critice atunci când

se face diferența între așezări „mai avantajate” (sau cele cu potențial mai mare) și cele în stagnare

sau declin;

3. În ceea ce privește situația comunităților foarte sărace, așezărilor informale sau situaţia

persoanelor foarte sărace fără adăpost, diferențierea (și în consecință reglementarea legală) pot

lua în considerare o anumită formă de „tranziție în perioada de criză” sau de locuințe „minimale”–

prin flexibilizarea standardelor existente – pentru a reduce situația extremă într-o manieră

incrementală și adaptivă;

4. Problemele referitoare la administrarea și deservirea locuințelor sociale existente și nou

construite sunt critice, iar rezolvarea acestora necesită totodată abordări adaptate la dimensiunea

stocului, dimensiunea și stadiul de dezvoltare al așezărilor și elementele specifice ale

capabilităților instituțiilor administrației publice, atât din punct de vedere tehnic cât și din punct

de vedere financiar. Menținerea unui stoc de locuințe sociale „sănătos” poate fi dificilă în anumite

situații, însă este absolut necesară pentru succesul politicilor în domeniul locuințelor sociale, la

toate nivelurile. Realizarea acestei activității necesită un proces coerent și susținut de constituire

58 În cadrul organigramei MDRAP actuale, echipa poate face parte din unitatea de politici, însă trebuie să includă experți din domenii implicate în mod direct.

79

a cadrului instituțional și de dezvoltare a capacității, schimbările aduse legislației fiind departe de

a fi suficiente.

6.2. Activități de monitorizare și evaluare

Opțiunea preferată a fost formulată cu scopul de contribui cât mai mult posibil, în mod

coerent/echilibrat și cât mai repede posibil la reducerea discrepanțelor dintre nevoi și acțiunile ce

vizează atenuarea problemelor privind locuințele ale grupurilor vulnerabile.

În mod evident, îmbunătățirea condițiilor locuințelor înregistrate după elaborarea politicii, revizuirea

cadrului legal şi de reglementare și implementarea programelor țintă, pot fi reprezentate în mod

sintetic de numărul persoane/familii care beneficiază de condiții de locuit mai bune după

implementarea măsurilor/intervențiilor în cadrul programelor și proiectelor.

Activitățile de monitorizare și evaluare descrise în această secțiune vizează două niveluri: (a)

monitorizarea și evaluarea implementării/rezultatelor politicii, programelor și proiectelor, deoarece

acesta este obiectul prezentei AI, (b) monitorizarea și evaluarea celor trei procese interconectate de:

elaborare politică, revizuire a cadrului legal și de reglementare privind locuințele sociale și a procedurii

de adoptare și constituire a bazei de cunoștințe. Trebuie luat notă de faptul că schimbările

instituționale implementate ulterior adoptării legii, și noile reglementări tehnice impuse de către lege

(norme, standarde, proceduri) sunt procese foarte importante, ce necesită în sine un proces de

monitorizare și evaluare separat, pentru a asigura condițiile necesare implementării politicii.

Importanța indicatorilor urbani specifici pentru măsurarea impactului programelor și proiectului, a

fost evidențiată în descrierea opțiunii. Aceste seturi de indicatori pot fi constituite pornind de la

indicatorii utilizați la scară largă în statisticile europene și în practicile internaționale. Pot fi adăugate

trei remarci suplimentare: (1) seturile de indicatori adoptați trebuie să permită evidențierea

specificității (a grupului țintă, a nevoilor pentru locuințe a acestuia, a instrumentelor utilizate, etc.),

însă trebuie să contribuie totodată în mod relevant la monitorizarea și evaluarea generală a

progresului Politicii privind Locuințele Sociale per total; (2) indicatorii ar trebui să ia în considerare

exprimarea în valori nete, cât și progresul înregistrat în ceea ce privește dimensiunea și evoluția

situației grupului țintă în total populație; (3) mai puțini parametrii însă mai relevanți, măsurați în timp.

Pentru monitorizarea și evaluarea politicii și pentru revizuirea cadrului legal și de reglementare,

indicatorii ce pot fi utilizați sunt: (a) numărul de părți interesate implicate permanent/periodic în

cadrul procesului, (b) numărul de grupuri țintă specifice ce sunt reprezentate/consultate, (c) numărul

de autorități locale (județene sau locale) implicate/consultate în mod activ în cadrul procesului, la care

pot fi adăugați „indicatorii obișnuiți” (numărul de întâlniri, numărul de participanți, articole în presă,

etc).

La final, succesul acestor trei procese intercorelate trebuie să fie măsurat prin nivelul de adecvare

al programelor și măsurilor nou propuse pentru diferitele nevoi înregistrate în domeniul locuințelor

sociale.

80

Anexa 1. Beneficiari

Programe 1. Beneficiarii ce intră sub incidența legii în vigoare Evaluare generală

Denumire program Rezultate

Program pentru construirea de locuințe sociale Legea 114/1996 HG 1275/2000

5603 locuințe sociale finalizate (1996 - prezent) pentru toate tipurile de beneficiari, mai puțin pentru persoanele evacuate, care beneficiază de un program separat

a) persoane cu vârste de până la 35 de ani

Necunoscut:

nivelul actual al cererii la nivel național,

numărul de persoane din fiecare categorie ce

beneficiază de locuințe sociale,

cota unei anumite categorii de beneficiari în

numărul total de beneficiari.

Programele specifice sunt realizate pentru:

persoanele și familiile evacuate,

Programul ANL pentru tinerii cu vârste de până la 35 de ani este orientat către închirierea de locuințe. Tinerii sunt totodată vizați de către Legea privind prevenirea și lupta împotriva marginalizării sociale nr. 116/2002.

b) tineri ce provin din sistemul social ce au împlinit vârsta de 18 ani

c) persoane cu handicap grad 1 și 2

d) persoane cu dizabilități

e) pensionari

f) văduve și veterani de război

g) beneficiari ai prevederilor Legii nr. 341/ 2004

h) beneficiari ai prevederilor Decretului-Legii nr. 118/ 1990

i) alte persoane sau familii îndreptățite.

Program pentru construirea de

locuințe sociale, dedicat chiriașilor ce au fost evacuați din casele retrocedate

de către proprietarii anteriori

OUG 74/2007

3895 de locuințe sociale finalizate (2007- prezent)

j) persoanele și familiile evacuate sau care urmează să fie evacuate din casele retrocedate de către proprietarii anteriori

59

Necunoscut:

nivelul actual al cererii la nivel

național.

MDRAP deține date cu privire la cererile depuse la consiliile locale ce au aplicat pentru program. Poate fi speculat faptul că numărul de potențiali beneficiari ai programului este în continuă scădere.

Program pentru construirea de locuințe pentru tineri, pentru

închiriere de către ANL

Legea 152/ 1998, HG 162/ 2001

31396 de locuințe sociale finalizate (2001 – prezent)

Necunoscut:

nivelul cererii la nivel național.

NICI UN PROGRAM Ordonanța de

Guvern nr. 44/ 2004

- k) refugiați, solicitanți de azil Nu sunt informaţii suficiente/ Nu sunt disponibile date integrate. Oficiul Național pentru Refugiați ar putea furniza informații.

NICI UN PROGRAM Legea nr. 17/ 2000

- l) persoane vârstnice60 Nu sunt informaţii suficiente/ Nu sunt disponibile date integrate.

59 Această categorie de beneficiari este totodată prevăzută în Legea 114/1996 dar este abordată în mod separat din perspectiva programului dedicat

60 Persoane ca au ajuns la vârsta pensionarii, în maniera prevăzută de către lege

81

Programe 2. Potențiali beneficiari incluși

în legislație61 Evaluare generală

Denumire program Denumire program

NICI UN PROGRAM Legea privind asistența socială 292/ 2011

-

Gru

pu

ri

vuln

era

bile

d

in

cau

za

situ

ațiil

or

cau

zate

de

căt

re:

m) boli Nu sunt informaţii suficiente/ Nu sunt disponibile date integrate

n) dizabilitate

o) sărăcie

p) dependență de droguri sau alcool

q) alte situații ce conduc la vulnerabilitate socială și economică

r) persoane fără adăpost

s) persoane fără locuință

Programe 3. Potențiali beneficiari ce nu sunt incluși în

legislație Evaluare generală

Denumire program Denumire program

Nici un program Nici o legislație specifică

- t) șomeri, în special cei pe termen lung

Pentru anumite categorii și situații (victime ale dezastrelor naturale, ale dezastrelor tehnologice, persoane cu dizabilități, romi) există programe guvernamentale specifice sau instrumente de sprijin punctual (fondul de rezervă al guvernului).

u) familii monoparentale, în special gospodăriile administrate de către femei singure

v) persoane vârstnice fără pensie (în special cele singure)

w) familii cu mai mulți copii sau familii tinere cu copii în întreținere

x) minorități etnice

y) persoane evacuate din alte motive decât retrocedarea

z) alte persoane mutate

aa) victime ale dezastrelor naturale – inundații, deplasare în masă (alunecări, căderi de teren), cutremure.

Legendă:

Informațiile nu sunt disponibile la nivelul MDRAP Informațiile sunt disponibile parţial

61 Care, în conformitate cu Legea privind asistenţa socială nr. 292/2011, art. 6, litera p), au dreptul la o locuinţă, însă nu există nici o referință clară la locuințele socială

82

Anexa 2. Lista de Participanți în cadrul Întâlnirilor de Consultare

Nume Instituţie/Organizaţie

Alexandru Alexe

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

Flori Costea

Laura-Adina Dobrescu

Olivia Rusandu

Carmen Ivănoiu Primăria Municipiului București

Mihai Enăchescu

Oana Vianu

Florica Dinu-Lucan Primăria Municipiului București, Sector 2

Nicușor Moldovan Primăria Alba Iulia

Adriana Memete Primăria Arad

Nicoleta Mihaela Oancea Direcția de Asistență Socială Brăila

Stefana Zibileanu Asociația Municipiilor din România, Direcția de Asistență și Protecție Socială Tulcea

Mihai Cojocariu

Claudiu Runceanu Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”

Florina Presada Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Florin Botonogu Centrul de Politici pentru Romi și Minorități

Raluca Negulescu

Eugen Lucan Asociația Angel

Claudiu Asaftei

Ioana Vlad Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire

Irina Zamfirescu Active Watch – Agenția de monitorizare a presei

Lucija Popovska Habitat for Humanity România

83