Investeşte în oameni !FONDUL SOCIAL EUROPEANProgramul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere”Domeniul major de intervenţie 1.2. „Calitate în învățământul superior”Titlul proiectului: Cercetarea realității educaționale - coordonată fundamentală a formării viitorilor profesoriProiect POSDRU/156/1.2/G/139720SOLICITANT: Universitatea Ovidius din Constanța, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

RAPORT DE CERCETARE Gospodaria dobrogeana –posibilitati de valorificare interdisciplinara in

activitatea didactica cu elevii ciclului primar

Coordonator:

Lector dr. Vasile NICOARA

Student/mastrand:

PETRENCU SIMONA

Constanța, 2015

1

CUPRINS

REZUMAT.......................................................................................................................2

INTRODUCERE............................................................................................................3

CAPITOLUL 1: Caracteristici geografice ale așezarilor rurale dobrogene

I.1.Tipologia aşezărilor din Sectorul dunărean Ostrov-Rasova..........................................4

I.2. Aspecte socio-culturale ale satelor dunărene din sectorul Ostrov-Rasova.......................9

CAPITOLUL II:Caracteristicile psiho-intelectuale ale școlarului mic

II.1.Profilul psihologic al vârstei şcolarului mic.................................................................20

II.2.Dezvoltarea psihica la varsta şcolarului mic..............................................................21

CONCLUZII..................................................................................................................23

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................24

2

Rezumat

Specificul dobrogean al gospodariei rurale ofera oportunitatea ideala de valorificare di-dactica a patrimoniului spiritual caracteristic satului. In Dobrogea mai mult decat oriunde in Romania stapanirea otomana cu decadența și formele ei inapoiate a lasat urme adanci care corroborate cu deficitul de populație și resurse natural au pecetluit soarta pauper a gospodariei rurale.Acea care probabil va trece direct din Evul Mediu, unde se situeaza inca astazi, direct in epoca post moderna, in care elevii vor cunoaște extreme de putin din tradiția și forma neaoșa de organizare a gospodariei dobrogene.

Experimentul didactic realizat porneste de la premisa includerii in CDȘ a unui opțional cu aceasta tema, iar noi prin strategiile didactice folosite vom reuși sa facem atractiva oferta reconstituirii mediului rural dobrogean.

Concepte cheie: gospodarie dobrogeana, comunitate rurala, nivel de instruire, experi-ment didactic, metode educative interactive.

3

INTRODUCERE

După cum se ştie, geografia este una din disciplinele de cea mai mare importanţă pentru

înţelegerea evoluţiei societăţii omeneşti, având un rol deosebit de important în educaţia etică şi

civică a elevilor. Desigur, totul depinde şi de pregătirea învăţătorului, de măiestria sa pedagogică,

astfel că fiecare lecţie să producă elevilor intense trăiri emoţionale, să-i educe în spiritul înaltelor

idealuri ale societăţii despre lume şi viaţă.

Motivată de interesul copiilor faţă de geografie, de mulţimea informaţiilor geografice şi

importanţa lor pentru formarea de atitudini şi deprinderi valoroase viitorilor adulţi, precum şi de

valenţele etice şi civice ale disciplinei, m-am orientat spre realizarea unei lucrări prin care să dau o

notă locală disciplinei, urmărind să îi ataşez mai mult pe elevi de locurile natale.

4

Capitolul I: Caracteristici geografice ale așezarilor rurale dobrogene

I.1. Tipologia aşezărilor din Sectorul dunărean Ostrov-Rasova

Comuna Aliman este situată în partea de sud-vest a judeţului, în podişul Oltinei, la

intersecţia unor importante artere rutiere dobrogene, având următoarele vecinătăţi:

• Nord - comuna Rasova;

• Sud – comuna Ion Corvin;

• Est – comuna Adamclisi;

• Vest – Fluviul Dunărea.

Reţeaua stradală a localităţilor prezintă trasee sinuoase generate de configuraţia reliefului şi

profilele transversale variind între 4 şi 14 m distanţă între garduri; cele mai multe drumuri de

pământ sunt neamenajate.

În interiorul localităţilor, transportul locuitorilor este asigurat prin mijloace

proprii de locomoţie (biciclete, maşini, căruţe, etc.). Străzile din interiorul localităţilor prezintă,

datorită configuraţiei terenului, declivităţi mari mergând pe alocuri până la 10%, fiind construite în

dubleu, pentru a da posibilitatea evacuării gravitaţionale a apelor meteorice.

5

Fig. 1 satul Aliman

Satul Bugeac aparține din punct de vedere administrativ de comuna Ostrov fiind situat pe

malul nordic al lacului Bugeac. Prezintă o formă alungită partea sudică a satului fiind situată pe

malul lacului. Dispune de o tramă stradală neregulată cu puține drumuri asfaltate, marea majoritate

a strazilor fiind pietruite. Pantele din zona Bugeacului sunt cuprinse între 10 și 20o după cum se

poate observa și în harta pantelor ( fig. 15 ).

6

Fig. 2 satul Bugeac

Satul Dunăreni este un sat component al comunei Aliman, fiind situat în Nordul Lacului

Dunăreni. Reţeaua stradală a localităţilor prezintă trasee sinuoase generate de configuraţia reliefului

şi profilele transversale variind între 4 şi 14 m distanţă între garduri; cele mai multe drumuri de

pământ sunt neamenajate. Prezintă o formă alungită, compactă cu casele adunate, suprefețele

agricole aflându-se în exteriorul satului.

Fig. 3 satul Dunăreni

7

Situată în partea de sud-vest a judeţului Constanţa la o distanţă de 105 km de municipiul

Constanţa , la 40 km de oraşul Cernavodă şi 18 km de oraşul Băneasa, localitatea Oltina ocupă o

suprafaţă de 11767 ha şi o populatie de aproximativ 3100 locuitori .

Limita de Nord a comunei este data de fluviul Dunărea,care o separă de judeţul Călăraşi,

spre Sud-Vest comuna Lipniţa , la Sud oraşul Băneasa iar la Est comuna Ion Corvin. Prezintă o

formă circulară cu ulițe ce converg către centrul satului și o structură adunată.

Teritoriul comunei are o formă neregulată. Partea centrală a teritoriului este ocupată de

Lacul Oltina (2,290 ha), a cărui depresiune este mărginită de versanţi abrupţi sau cu pante mari pe

laturile de Est şi Vest. Spre Dunăre, depresiunea este închisă cu dig, pentru a face posibilă apărarea

împotriva inundaţiilor la niveluri mari ale Dunării.

Fig. 4 satul Oltina

Teritoriul comunei Ostrov este situat în partea de sud-vest a județului Constanța și face

parte din platforma dobrogeană denumită ,,platforma prebalcanică’’. Comuna Ostrov are

următoarele sate componente: Ostrov, Bugeac, Almalău, Galița, Gârlița, Esechioi. Prezintă o formă

alungită în lungul Dunării, strada principală urmând firul apei, iar o parte din restul străzilor

formează unghiuri drepte cu drumul principal, restul fiind neregulate.

8

Fig. 5 satul Ostrov

Rasova este situată de-a lungul Dunării pe malul drept al acesteia. Teritoriul satului Rasova

prezintă o formă areolar poligonală, cu tendințe tentaculare. Rețeaua stradală fiind neregulată, cu

marea majoritate a drumurilor asfaltate. Locuințele prezintă un grad de compactitate mai ridicat de-

a lungul Dunării, devenind ușor răsfirate spre extremități.

Fig. 6 satul Rasova

9

I.2. Aspecte socio-culturale ale satelor dunărene din sectorul Ostrov-Rasova

a.Comuna Lipnița

Repere istorice

Asemenea întregului ținut danubiano-pontic, această zonă a fost locuită încă din vechime.

Vestigiile arheologice, descoperite până acum pe acest teritoriu, datează încă din epoca neolitică

( descoperirile din zona Dervent-Canlia și din peștera situată în capătul văii Canaraua Fetii). La 3

km de satul Canlia, lângă Dunare, s-a descoperit o mare cetate, zidită în primii ani ai sec.al IV- lea.

Cetatea pare a fi Sucidava,Scythiei Minor, numită mai târziu și Daphne ( prof. Petre Diaconu ).

După anul 971, Dobrogea este reintegrată Imperiului Bizantin și transformată în Thema Paristrjon.

Pe insula Păcuiul lui Soare apare o nouă cetate, cetate de granite, bază pentru flota și controlul

acesului pe Dunăre.

Localizare geografică și relief

Comuna Lipnița este situată în sud vestul județului la o distanță de 104 km de municipiul

Constanța și la 40 km de Călărași.

Limite: S Republica Bulgaria; NV- fluvial Dunărea; E- orașul Băneasa; NE- comuna Oltina;

V- comuna Ostrov.

Ca și structura administrativă teritorială, comuna Lipnița are în componență 7 sate: Lipnița,

Canlia, Carvăn, Coslugea, Cuiugiuc, Gorun, Izvoarele.

Date geologice

Comuna Lipnița se află situată pe platforma litorală-levantină care se individualizează între

Dobrogea dunăreană deluroasa și valea Dunării. Întreg teritoriul este format dintr-un relief de podiș

bogat în pietrișuri și nisipuri Pliocene.

Hidrologie

Comuna Lipnița beneficiază de un cadru natural valoros, datorită vecinătății fluviului

Dunarea, lacul Iortmac și lacul Ciamurlia. Lacurile fac parte din bazinul hidrografic al Dunării și se

întind pe o suprafață de 187 ha, respectiv 190ha.

Sub aspect pedologic în această zonă predomină cernoziomurile carbonice, castanii,

10

ciocolatii care se găsesc răspândite insular pe văii și versanți. Tipurile de soluri sunt specifice

climatului semiarid, soluri balane și brun roșcate de pădure.

Cea mai mare parte a teritoriului comunei se încadrează în clasa a III-a de calitate ( 41-60

puncte de bonitare ). În această categorie sunt incluse terenurile de calitate mijlocie, cu limitări și

restricții moderate, care se formează pe suprafețe plane sau slab înclinate. Din această categorie fac

parte solurile bălane și brun roșcate de pădure, proprice viticulturii și pomiculturii. Nota de bonitate

este dată în principal de cantitatea redusa de precipitații, temperature medie anuală ridicată, precum

și adâncimea mare a apei freatice. Principala resursă naturală a subsolului o constituie calcarele și

argilele care se exploatează la Canaraua Fetii. Acestea sunt folosite la construirea locuințelor, și

pentru construcția șoselelor și trotuarelor. Alte resurse importante sunt nisipurile și pietrișurile care

sunt exploatate în carierele de piatră din Lipnița și Carvăn.

Clima

Clima zonei de SV a Dobrogei evoluează pe fondul general al climatului temperat

continental prezentând anumite particularități legate de poziția geografică și de componentele

fizico-geografice ale teritoriului. Existența fluviului Dunarea, cu o permanentă evaporare a apei ce

asigură umiditatea aerului și totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia.

Primavara se remarcă o sporire a cantității de precipitații rezultat al ploilor torenențiale.

Vara, teritoriul este invadat de aer tropical care aduce timp senin, secetă și ridicarea temperaturii,

iar masale de aer, in deplasarea lor spre V, aduc secetă accentuată producând uscarea solului. Iarna

este caracterizată de vânturi puternice si uscate, crivăț și scăderi bruște de temperatură cu

înregistrări de viscole și troienirea zăpezii. Deasemenea, pătrund dinspre S și mase de aer cald care

fac ca temperatura să crească și să se instaureze un timp primăvăratec producându-se dezghețuri

timpurii.

Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe țară, respectiv 11,2°C.

Regimul eolian este determinat de circulația generală a atmosferei si condițiile geografice locale.

Caracteristice zonei sunt brizele de zi și de noapte. Media anuala a precipitațiilor a acestei zone

înregistrează 400mm.

Evoluția populației a comunei Lipnița

Tabel.1

Localitate Anul 1990 Anul 1995 Anul 1999 Anul 2004 Anul 2011

Comuna Lipnita 3.385 3.926 3.812 3.770 3.250

*Sursa datelor: Primaria comunei Lipnița

11

Fig.7 evoluția numerică a populației anii 1990-2011

Pe parcursul decadei 1990-1995 s-a înregistrat o creștere a numărului populației în comună,

datorată disponibilizărilor din industrie și migrației către spațiul rural. Perioada 1999-2004 este

caracterizată de o descreștere a numărului de locuitori. Evoluția demografică negativă se datorează

în principal condițiilor economice și sociale precare cărora li se alatură alți factori negativi precum:

- Viața economică dominată de agricultura de subzistenta

- Lipsa infrastructurii fizice și a utilitatilor publice

- Sistemul de învățământ și formarea profesională neconcordantă cu cerintele pieței, forței de muncă

- Lipsa accesului la serviciile sociale fundamentale

- Procesul de îmbătrânire a populației

Economie

Activitatea preponderentă a zonei este producţia vegetală şi producţia animalieră. Structura

agricolă o reprezintă exploatările mici, individuale precum şi câteva asociații familiale cuprinzând

de la 100 la 1400 hectare teren arabil.

        Producţiile agricole sunt:

- grâu 3.500 - 4.000 tone anual destinat în special consumului propriu

- floarea soarelui 1.500 - 2.000 tone anual

- rapiţă pentru ulei - 1300 - 1400 tone anual, destinată fabricilor de ulei. 

Suprafața totală a comunei este de 18.411 ha din care 

Suprafaţa agricolă - 14.264 ha din care: arabil - 9.234 ha

12

păşune - 3.483 ha

vii - 1.211 ha

livezi - 33, ha

pădure - 2302 ha

- Suprafaţă ape - 671 ha

- Suprafaţă cu drumuri - 348 ha

- Suprafaţa curți şi construcţii - 733 ha

- Suprafeţe neproductive - 93 ha 

b.Comuna Rasova

Teritoriul comunei Rasova este amplasat în zona central vestică a județului Constanța

învecinându-se în N cu orașul Cernavodă spre V limita este dată de Dunăre, în E cu comunele

Mircea Vodă si Peștera, în S comuna Adamclisi iar la SV cu comuna Aliman. Suprafața teritoriului

administrativ al comunei, este de 10853 ha. Reședința comunei, localitatea Rasova, este riverană

Dunării, realizându-se transporturi pe apă către localitățile situate pe malul fluviului, fără a exista o

activitate portuară organizată. Din punct de vedere al resurselor economice comuna Rasova se

încadreaza în zona cu pondere mare viti-pomicolă, cu amenajări de irigații în agricultură și cu

resurse ale subsolului insuficient exploatate. Subsolul este insuficient prospectat și exploatat,

comuna având cele mai mari rezerve de diatomită din Dobrogea. Teritoriul comunei are ca

activitate dominanta agricultura și cresterea animalelor.

Teritoriul comunei prezintă urmatoarele caracteristici:

- Relieful 75 % podiș deluros, 15 % lunci aluviale și 10 % ape

- Apa freatică 85 % fară aport freatic, 15 % cu aport freatic

- Eroziunea 2/3 din teritoriu, cu eroziune între 5 % si 15 %, și 1/3 cu eroziune de peste 75 %

- Solul 25 % sol de stepa, 35 % cernoziom castaniu, 10 % sol nisipos, 10 % excesiv erodat

- Textura solului 90 % medie, 10 % complexă

- Conținutul de humus mediu 3-4 %

Cadrul natural

Relieful teritoriului prezintă caracteristicile subzonei podișului dunărean al Dobrogei de S,

un relief fragmentat cu văi adânci și sinuoase care-l străbat în direcția SE-NV. Această zonă se

prezintă ca o platformă cu înălțimi ce ating 150 m în partea SE și descresc usor la valori de sub

13

20m în vecinătatea Dunării. Cele două văi importante care străbat teritoriul comunal sunt valea

Baciului la S și valea Cochirleni la N, care se varsă în Dunăre cu debite permanente al căror volum

variază în funcție de regimul de precipitații și de nivelul apelor Dunării. Între valea Baciului și

valea Cochirleni, platoul Rasovei este străbătut de mai multe văi mici din care cele mai importante

sunt valea Rasovei care străbate intravilanul localitatii și valea Caramancea.

Rețeaua hidrografică este alcătuită din oglinzi de apa cu întinderi mari: lacul Baciu 170 ha,

lacul Cochirleni 118 ha, și fluviul Dunărea pe o distanță de aproximativ 15 km.

Climatul este de tip uscat cu influență mediteraneană. Pentru evidențierea particularităților

climatice s-au folosit datele centralizate ale stației meteorologice din Cernavoda.

Tabel.2

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Temp.

Medie

-1.5 0.4 4.5 10.8 16.6 20.4 22.6 22.2 17.7 12.1 6.9 1.5 11.2

Temp.

Maximă

17.4 20.6 30.1 30.1 38.4 35.9 39 42.2 37 25.2 20.2 20 42.2

Temp.

Minimă

-23.8 -24.6 -12.6 -3.3 1.3 5.7 9.3 6.8 2.1 -5.7 -12.5 -21.6 -6.5

Fig.8 temperatura la stația Ceranvodă

14

Regimul precipitațiilor

Tabel.3

Luna I II III IV V VI VII VII

I

IX X XI XII Anual

Val.medii 37.

9

31.

3

26.

8

32.

8

51.

7

62.

8

42.6 34.

1

32.

2

38

.3

36 37 465

Val.maxime

/ 24h

56.

6

77.

1

50.

1

36 50.

3

68.

5

103.

5

82.

4

65 14

4

39.5 60 69.4

Fie din cauza precipitațiilor abundente fie din cauza creșterii nivelului apelor Dunării,

localitatea Rasova este afectată periodic de inundații.

Populația

Cartografia medievală și modernă reține caracterul românesc al localității. La 1848 avea 8

case de ruși și 40 de moldoveni. După 1854 se asează aici mocanii. În 1850 Ion Ionescu de la Brad

menționează “Rasovata” ca sat curat romanesc. Acesta avea 80 de case si 454 de suflete. Camille

Allard în 1864, într-o lucrare privind Dobrogea, enumeră cele 5 sate românești pe care le-a

cunoscut printre care și Rasova. La 1871 Nifon Bălășescu apreciază că “Rasovata” este un sat mare

românesc cu 300 de familii române în ciuda pierderilor cauzate de război, colonelul Falcoianu, care

face un raport asupra Dobrogei în 1878, îl consideră un mic “ orașel curat românesc” cu

aproximativ 600 locuitori. Astăzi în Rasova sunt cam 700 de familii toate de naționalitate română.

Ocupațiile

Principalele activități economice sunt creșterea animalelor, cultivarea cerealelor, a pomilor

fructiferi și a viței de vie, precum și pescuitul.

Localitatea Cochirleni este situată într-o zonă cu mare continuitate de locuire din perioada

romană și până în prezent. În perioadă feudală documentele turcești cu caracter fiscal din anii 1573

o consemnează cu numele de Kokirlan ce aparținea de Carasu (astăzi Medgidia ). La sfârșitul

secolului trecut după reinstalarea administrației românești în Dobrogea, localitatea este consemnată,

cu un teren aferent de 2928 ha din care 38 ha reprezintă vatra satului în care se aflau 135 case.

Categoriile de folosință al terenurilor:

15

Tabel.4

Tipul de teren Suprafață ( ha )

Agricol 3701

Păsuni 2110

Vii 1607

Livezi 77

Total agricol 7495 ( 69% )

Păduri 1201

Ape 1073

Drumuri 265

Construcții 500

Neproductiv 219

Total neagricol 3358 ( 31% )

Fig.9

16

Fig.10

17

Comuna Ostrov

Teritoriul comunei Ostrov este situat în partea de sud-vest a județului Constanța și face

parte din platforma dobrogeană denumită ,,platforma prebalcanică’’. Comuna Ostrov are

următoarele sate componente: Ostrov, Bugeac, Almalău, Galița, Gârlița, Esechioi.

Istoricul localitățiiPrimele informații istorice din zonă se referă la populații Geto-dacice (epoca fierului; sec.

III după Hristos ), urme ale prezenței dacilor se regăsesc și în ,,Cetatea Păcuiul lui Soare” peste

acestea ridicând ziduri de cetate, romanii iar mai apoi bizantinii.

Denumirea satului Ostrov = insula, se păstrează de la denumirea ,,Ostrovul’’creat de apele

Dunării, denumire păstrată și de brațul local al Dunării,vatra satului a fost mutată între timp dar

vechea denumire s-a păstrat.

Limite: N-fl.Dunărea; S- satul Almalău; E-satul Bugeac; V-frontiera Româno-Bulgaria

Relieful

Relieful comunei este un relief vălurit, brăzdat de numeroase văi în general seci,

caracteristic podișului Dobrogei de sud. Singura apă curgătoare cu debit permanent este fluvial

Dunărea la limita de nord-vest a localitații. Datorită pantelor de teren accentuate, casele existente

au curțile mici densitatea fiind relativ ridicată.

Clima

Zona se încadrează în topoclimatul zonei dunărene din vestul județului caracterizat prin

brize dunărene și variații de temperatură și umididate, precipitațiile fiind mai crescute în

microzonele de pădure și silvostepă.

Solul

În zonă solul predominant este cronoziomul levigat caracteristic zonei de sud-vest a

județului.

Localitatea Ostrov are un sistem centralizat de alimentare cu apa care în present nu mai

funcționeaza la parametrii normali din cauza vechimii mari a conductelor și a instalațiilor

mecanohidraulice aferente rezervoarelor și puțurilor. În zona centrală a localitații Ostrov există un

sistem de canalizare menajeră ce deservește blocurile din centrul civic și care se descarcă într-un

sistem de decantare Imhoff, dupa care apa se devarsă în Dunăre. În restul localității canalizarea 18

menajeră este rezolvată prin sisteme locale: fose septice și closete uscate. Apele pluviale din

localitatea Ostrov se scurg la nivelul terenului și prin rigolele străzilor se revarsă în Dunăre.

Sistemul de alimentare cu energie electrică a localității cuprinde o rețea de distribuție de

medie tensiune -20kv- în montaj aerian, posturi de transformare de tip aerian si rețele de distribuție

de joasă tensiune -0,4kv- ce alimentează consumatorii de energie electrică și asigură iluminatul

public cu ajutorul celor 6 posturi de transformare de tip aerian.

Populația

Populația totala stabilă a localității Ostrov este de 3000 locuitori cuprinși în 980 de

gospodării desfăsurate pe o suprafață de 185,15 ha.

Comuna are o economie majoritar agrara, având ca obiectiv de dezvoltare comerțul,

prestările de servicii, activitatea vamala, piscicultura, turismul si agroturismul.

TABEL INDICATORI

Tabel.5Denumire indicatori UM Total localitate

Populaţie – total

Din care femei

Pers. 5599

Pers. 2031

Nr. persoane apte de muncă Pers. 2140

Nr. persoane apte de muncă încadrate cu contract de muncă – total

din care – în activităţi private

Nr. mediu 445

Nr. mediu 39

Nr. pensionari existenţi în localitate Pers. 1439

Nr. şomeri existenţi în localitate Pers. 600

Nr. romi Pers. -

Nr. gospodării de romi Nr. -

Nr. persoane adulte cu handicap (gr. I , II , III )de pe raza localităţii Pers. 24

Nr. asistenţi personali pentru persoanele adulte cu handicap Pers. 11

Nr. copii cu handicap de pe raza localităţii Pers. 6

Nr. asistenţi personali pentru copiii cu handicap Pers. 6

Nr. persoane vârstnice fără susţinători legali şi aflaţi în situaţie de risc social pe

raza localităţii

Pers. -

Locuinţe existente Nr. 1988

Suprafaţa locuibilă Mii mp. 77

Lungimea drumurilor publice – total

din care : - Modernizate(asfaltate)

- Pietruite

- Drumuri de pământ

Km 308,4

Km 59,2

Km 27,2

Km 222

19

Linii de transport călători

Lungimea suprafeţei de cale ferată în exploatare Km -

Staţii de cale ferată(halte) Nr. -

Lungimea simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile Km 13,4

Lungimea simplă a reţelei de canalizare Km 1,2

Lungimea reţelei electrice Km

Lungimea reţelei de gaz metan Km -

Nr. gospodării legate la reţeaua electrică Nr.

Nr. gospodării legate la reţeaua de gaz metan Nr. -

Suprafaţa totală Ha 16726

Suprafaţa agricolă – total

din care -suprafaţă arabilă

-păşuni

-fâneţe

-vii şi pepiniere viticole + livezi

- din total , în proprietate privată

Ha 10464

Ha 4770

Ha2415

Ha

Ha 1175

Ha 1175

Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră – total

din care : în proprietate privată

Ha 1888

Ha 4

Ape şi bălţi Ha 3265

Alte suprafeţe Ha -

Efective de animale : - bovine

- porcine

- ovine + caprine

- păsări

Cap. 977

Cap. 3116

Cap. 5892

Mii buc. 31

20

Capitolul II. Caracteristici psiho-intelectuale ale scolarului mic2.1.Profilul psihologic al vârstei școlarului mic

Intrarea copilului în şcoală reprezintă cel mai hotărâtor eveniment din viaţa lui. Adaptarea la

noile condiţii în cadrul scolii aduce in viaţa copilului aspecte cu totul noi pe plan intelectual afectiv

şi social. Intrarea în şcolaritate se subsumează întru totul caracteristicilor de profil ale unei faze de

tranziţie, ocupând o poziţie specială în configuraţia tabloului copilăriei. Ea marchează începutul

celei de-a treia subperioade a copilăriei, ce se va întinde pe un spaţiu de patru ani, până-n pragul

pubertăţii şi implicit, al preadolescenţei. A fi şcolar înseamnă nu numai o deplasare spaţială a

câmpului de activitate a copilului din casa părintească şi grădiniţă în şcoală, ci şi antrenarea într-o

activitate fundamentală, profund deosebită de cea desfăşurată anterior. Dacă treapta anteşcolară se

caracterizează prin joc, etapa şcolară pune învăţătura în atenţia copilului. Astfel, activitatea de bază

devine procesul învăţării, al însuşirii noilor cunoştinţe. Spre deosebire de joc care este o activitate

liber acceptată ce produce satisfacţii imediate, învăţarea este o activitate impusă din afară, care se

efectuează într-un ritm susţinut, solicită eforturi şi urmăreşte scopuri pe care copilul nu înţelege de

la început. Această activitate trebuie să se desfăşoare într-un anumit sens, să fie ordonată, precisă să

corespundă cerinţelor şcolii. Activitatea micului şcolar începe să fie apreciată obiectiv prin sistemul

notării (calificative în clasele primare), iar acestea constituie un motiv de orientare şi întărire în

activitate.

Se modifică fundamental şi relaţiile copilului datorită faptului că situaţia de elev este legată

de o serie de obligaţii şi drepturi din perspectiva vieţii pe care o începe. Solicitările devin mult mai

variate, determinând un ansamblu de caracteristici noi, cu rol semnificativ în dinamica vieţii psihice

a elevului. Dacă în perioada preşcolară copilul se manifestă spontan, este expansiv, cu treceri rapide

de la râs la plâns, de la mânie la bucurie şi invers, cu o mare dominaţie a expresiei în toate reacţiile

sale, în şcoală începe să înveţe că trebuie să se exprime doar dacă este solicitat, în timpul lecţiilor,

iar dacă solicitarea este adresată clasei, să se înscrie la răspuns prin ridicarea mâinii.

Vârsta şcolară mică este o fază tranzitorie care include achiziţii şi comportamente ale

căror origine se află în primele faze ale existenţei fiinţei umane.

Odată cu intrarea copilului în şcoală încep să se manifeste cerinţe noi faţă de acesta, pe

21

linia complicării şi dezvoltării cunoaşterii, pe linia activităţilor corespunzătoare, formulându-se noi

cerinţe faţă de conduita de ansamblu, faţă de calitatea relaţiilor cu cei din jur. Activitatea de bază a

devenit procesul învăţării, al însuşirii cunoştinţelor noi.

Profilul psihologic însumeazã un ansamblu de elemente componente calitative şi

cantitative, tipice pentru un anumit moment al dezvoltãrii ontogenice a individului.

Vârsta şcolară, denumită şi copilăria a treia, se distinge prin orientarea obiectivã a

intereselor, diminuarea egocentrismului, sociabilitate crescutã, dar încă nediferenţiatã, toate acestea

pivotând în jurul constructivismului, ca trăsături care îşi caută tot mai multe prilejuri de a se

exercita şi de a se impune ca dominante.

Mica şcolaritate este perioada când se modificã substanţial regimul de muncă şi de viaţă,

caracteristicile tensionate şi vectoriale, generate de evenimente care domină şi marcheazã tabela de

valori ale şcolarului mic.

Şcoala introduce în fluxul activităţii copilului un anumit orar, anumite planuri şi programe,

cu valoare structuralã pentru activitate.

În general, copilul de vârsta şcolarizării a ajuns la aşa-numita primă transformare de

creştere, ceea ce îi permite sã suporte aceste solicitãri. Şcolarul începător are o mare capacitate de

muncă şi de adaptare. Remarcabilã este puternica sa mobilitate, dorinţa sa de mişcare şi de

activitate. De aceasta trebuie să ţină seama învăţătorul, evitând totodată solicitãrile unilaterale,

printr-o alternare raţională a activităţilor fizice cu cele intelectuale.

Educaţia copilului înseamnă, în primul rând cunoaştere, apoi antrenare, coparticipare, în

consecinţă, o pregatire pentru autogestiune şi autoformare. Numai o reunire a perspectivelor date de

psihologie, sociologie si psihologie socială va oferi o cunoaştere cât mai completă a individului şi a

posibilităţilor sale de interacţiune, în vederea implicării în procesul propriei formări.

Sunt numeroase laturile care prezintă un interes deosebit pentru învăţători în ceea ce

priveşte cunoaşterea elevului. În multitudinea acestora, fără să avem temei pentru o ierarhizare a

lor, putem distinge câteva grupe cu valoare de indicatori ai actului de evaluare, a caracteristicilor

elevilor de care depinde nivelul rezultatelor activităţii: dezvoltarea fizică; dezvoltarea proceselor

psihice (cognitive, afective, volitive), a activităţilor psihice; trăsăturile de personalitate cu rol

deosebit în activitatea de învăşare; nivelul de pregătire, rezultat al perioadei anterioare.

2.2. Dezvoltarea psihică la vârsta şcolară mică

De-a lungul timpului, diferiţi psihologi au luat în considerare mai multe de criterii după

22

care au stabilit fazele sau periodizarea copilăriei (modificarea segmentelor corporale, evoluţia

dentiţiei, interesele dominante, caracterul specific al gândirii, atitudinea social-morală etc.). Chiar

dacă denumirea fazelor respective nu este întotdeauna aceeaşi, sub raportul limitelor de vârstă,

periodizarea copilăriei, adoptată de numeroşi autori, coincide, mai mult sau mai puţin.

În stabilirea stadiilor dezvoltării psihice se porneşte de la un ansamblu de criterii, printre

care, mai importante sunt: locul ocupat şi rolul îndeplinit de individ în sistemul relaţiilor sociale;

tipul de activitate dominantă; vârsta cronologică. În funcţie de aceste criterii, sunt desprinse

următoarele stadii de dezvoltare psihică: stadiul copilului mic, de la naştere până la un an (sugar);

stadiul antepreşcolar (1-3 ani); stadiul preşcolar (3-6/7 ani); stadiul şcolarului mic (6/7-10/11ani);

stadiul şcolarului mijlociu (10/11-14/15 ani); stadiul şcolarului mare (14/15-18/19 ani).

Perioada şcolara mică (6/7-10/11ani), asupra căreia se opresc demersurile mele în cadrul

acestei lucrări, corespunde stadiului gândirii cu operaţii concrete. Acum se petrec schimbări

fundamentale, datorate noilor tipuri de relaţii ce se stabilesc în cadrul activităţii de învăţare. Elevii

manifestă spirit de cooperare în jocuri, atenţia devine mai stabilă şi apare tendinţa spre

raţionamente inductive şi deductive.

Odată cu intrarea copilului în şcoală încep să se manifeste cerinte noi faţă de acesta, pe

linia complicării şi dezvoltării cunoaşterii, pe linia activităţilor corespunzătoare, formulându-se noi

cerinţe faţă de conduita de ansamblu, faţă de calitatea relaţiilor cu cei din jur. Activitatea de bază a

devenit procesul învăţării, al însuşirii cunoştinţelor noi. Spre deosebire de joc, care este o activitate

liber acceptată ce produce satisfacţii imediate, învăţarea este o activitate impusă din afară, care se

efectuează într-un ritm susţinut, solicită eforturi şi urmăreşte scopuri pe care copilul nu le înţelege

de la început. Această activitate trebuie să se desfăşoare într-un anumit sens, să fie ordonată,

precisă, să corespundă cerinţelor şcolii. Activitatea micului şcolar începe să fie apreciată obiectiv

prin sistemul notării, iar acesta constituie un motiv de orientare şi întărire în activitate. Se modifică

fundamental şi relaţiile copilului datorită faptului că situaţia de elev este legată de o serie de

obligaţii şi drepturi, din perspectiva vieţii pe care o începe. Solicitările devin mult mai variate,

determinând un ansamblu de caracteristici noi, cu rol semnificativ în dinamica vieţii psihice a

elevului.

În mica şcolaritate, transformarile psihice, deşi se fac mai lent faţă de alte perioade, sunt

fundamentale pentru evoluţia ulterioară a copilului. Progresele în activitatea psihică a copilului au

loc ca urmare a conştientizării procesului de învăţare ca atare, învăţarea devenind în această

perioadă tipul fundamental de activitate. Activitatea şcolară va solicita intens intelectul, învăţarea

23

ducând la creşterea gradată a achiziţiilor de cunoştinţe. Se vor organiza şi dezvolta strategiile de

învăţare, care vor contribui la structurarea identităţii şi capacităţilor proprii copilului, stimulând

interesele, trebuinţele şi curiozităţile sale. Mediul şcolar este complet diferit de cel familial, fiind

creat nu pentru a distribui satisfacţii afective, ci pentru o muncă disciplinată, continuă, organizată.

În acest mediu, care oferă copilului o colectivitate, sunt prezente elemente stimulatoare ale

dezvoltării psihice a copilului, respectiv, ale dezvoltării cognitive, afective şi morale.

CONCLUZII

acestea vor fi corelate cu obiectivele cercetării; se vor constitui în răspunsuri sau soluții la

ipotezele cercetării; trebuie să indice și implicațiile practice ale cercetării, limite și constrângeri

24

BIBLIOGRAFIEBadea, E.(1993). Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului de la 3 la 18

ani cu aplicaţie la fişa şcolară, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Chiriac Marinela, Diţi, C., Dumitrache, M., Iosifescu,C.(2011). Clasa a IV-a – Geografie, fişe

de lucru, Piteşti: Editura Tiparg.

Cosmovici, A., Iacob, L. (1999). Psihologie şcolară, Iaşi: Editura Polirom.

Coteţ, P. V., Nedelcu, E. (1976). Principii, metode şi tehnici moderene de lucru în geografie,

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Cucoş, C.(2002). Pedagogie, Iași: Editura Polirom.

Dragu, A., Cristea, S.(2003). Psihologie şi pedagogie şcolară, Constanţa: Editura Ovidius

University Press.

Dumitru, V., Necula, L., Matei, D. (2007). Geografie judeţului Constanţa, Bucureşti: Editura Art

Grup Editorial.

Frunză, V. (2003). Teoria şi metodologia curriculum-ului , Constanţa: Editura Muntenia.

Giurcăneanu, C. şi colaboratorii. (1983). Îndrumător metodic pentru organizarea activităţilor

turistice cu elevii, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Ilinca N. (2000). Didactica geografiei, Bucureşti: Editura Corint.

Mândruţ, O. (2012). Didactica geografiei, Bucureşti: Editura Politehnica Press.

Merenne, S.B. (1998). Didactica geografiei - vol. I. Organizarea procesului in-

structiv- educativ, Bucureşti: Editura All Educaţional.

Mihăilescu, C., Piţilă, T. (2006). Geografie- manual clasa a IV-a, Bucureşti: Editura Aramis.

Muster, D. (1985). Metodologia cercetării în educaţie şi învăţământ, Bucureşti: Editura Litera.

Nicoară,V., Niculescu, M. (2002). Didactica geografiei-elemente de formare inițială și continuă a

cadrelor didactice, Constanța: Editura Muntenia – Leda.

Nicola, I. (2001). Cercetare în psihopedagogie, Târgu-Mureș: Editura Tipomur.

Piaget, J. (2005). Psihologia copilului, Bucureşti: Ed. Cartier.

25

Popovici, I., Grigore, M., Marin, I. (1984). Podişul Dobrogei şi Delta Dunării , Bucureşti:

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Şchiopu, U. (1967).Psihologia copilului, Oradea: Editura Crişana.

Șchiopu, U., Verza, E. (1995). Psihologia vârstelor, București:Editura Didactică şi Pedagogică.

Tomescu, V. (2003). Didactica geografiei, Craiova: Editura Universitară.

Turcu, F., Turcu, A. (2000).Dicţionar explicativ de psihologie şcolară, Bucureşti: Editura Eficient.

Verza, E. (2002). Psihologia vârstelor, Bucureşti: Editura Pro Humanitate.

26

27