1

R O M Â N I A CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ Târgu Mureş, str. Justiţiei, nr.1, judeţul Mureş Telefon 0265-263.694, fax 0265-269.199, email ca-

tgmures@just.ro SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE

FAMILIE

MINUTA

întâlnirii judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiilor penale sau judecă în cauze penale,

cu prilejul adunării generale a judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Târgu - Mureş,

care a avut loc la sediul Curţii, în data de 04 octombrie 2019

În data de 04 octombrie 2019, la sediul Curţii de Apel Târgu Mureş, a avut loc întâlnirea trimestrială a judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiilor penale sau judecă în cauze penale, având ca obiect dezbaterea unor probleme administrative şi a unor probleme de drept care au generat sau pot să genereze o practică neunitară.

La întâlnire au participat: Doamna judecător Ioana Lucaci – vicepreşedintele Curţii de

Apel Târgu Mureş Domnul judecător Aurel Olteanu – preşedintele secţiei penale

al Curţii de Apel Târgu Mureş Domnul judecător Daniel Ursulescu - Curtea de Apel Târgu

Mureş Domnul judecător Iulian Constantin Bălan - Curtea de Apel

Târgu Mureş Domnul judecător Gârbuleţ Ioan - Curtea de Apel Târgu Mureş

2

Domnul judecător Lucian Mihai Ghiban - Curtea de Apel Târgu Mureş

Doamna judecător Andreea Sescu - Curtea de Apel Târgu Mureş

Doamna judecător Roşiu Simona – Judecătoria Târgu Mureş Doamna judecător Gabor Crina Bianca – Judecătoria Târgu

Mureş Doamna judecător Ioana Popa – Judecătoria Târgu Mureş Doamna judecător Sălăgean Maria Dumitriţa – Judecătoria

Târgu Mureş Domnul judecător Catrinoi Dragoş – Judecătoria Târgu Mureş Doamna judecător Hambeţiu Anamaria – Judecătoria

Târnăveni Domnul judecător Rus Alin – Judecătoria Târnăveni Domnul judecător Fodor Peter – Judecătoria Miercurea Ciuc Domnul judecător Guţic Daniel Viorel – Judecătoria Miercurea

Ciuc Domnul judecător Portik Imre – Judecătoria Gheorgheni

I. Probleme de drept şi administrative introductive

a) Hotărâri prealabile:

- Decizia nr. 16/24.09.2019 stabilește că: „În cadrul procedurii de revocare a suspendării executării pedepsei

sub supraveghere, prevăzută de art. 583 din Codul de procedură penală, serviciul de probaţiune este un subiect procesual la care hotărârea atacată se referă, în accepţiunea art. 4251 alin. (2) teza I din Codul de procedură penală raportat la art. 34 teza finală din acelaşi cod.”

În unanimitate, participanţii la întâlnire au concluzionat că se

impune citarea Serviciului de probaţiune, în respectivele cauze.

3

b) Recursuri în interesul legii:

În această perioadă nu au fost pronunţate decizii de admitere.

c) Decizii ale Curţii Constituţionale a României, de admitere a

excepţiilor de neconstituţionalitate:

- Decizia nr. din 24.09.2019 constată că:

„Soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art.589 alin.(1) lit.b) fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, care exclude bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an de la posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață este neconstituțională.”

2. Managementul dosarelor şi probleme administrative :

a). Cererea înregistrată la instanţă sub nr. 2243/20.09.2019

înaintată de traducătorii/interpreţii autorizaţi de către Ministerul Justiţiei, cu sediul profesional în judeţul Harghita.

Dl judecător AUREL OLTEANU a adus la cunoştinţa

participanţilor faptul că, prin această cerere formulată de un număr de şapte traducători/interpreţi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei, care îşi au sediul profesional în judeţul Harghita, se solicită un punct de vedere cu privire la remunerarea activităţii de interpretare la instanţele de judecată, respectiv dacă această activitate este remunerată începând de la ora la care se prezintă şi până la ora la care interpretul părăseşte sala de judecată, sau doar pentru acele intervale de timp în care interpreţii au tradus efectiv.

În adresele emise către Departamentul economico-financiar şi administrativ al Curţii de Apel Târgu Mureş, judecătorii Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie consemnează atât intervalul

4

orar în care interpretul s-a aflat la dispoziţia instanţei (ora intrării în sala de judecată ş ora ieşirii), cât şi intervalul/intervalele în care acesta a exectuat traduceri în regim normal sau în regim sincron.

Însă modul de calcul pentru activităţile prestate de către interpreţi excede judecătorului / instanţei de judecată, fiind dat în competenţa DEFA din cadrul aurţilor de apel, respectiv al tribunalelor.

Acesta este reglementat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1054/C/2005 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de CSM, MJ, Parchetul ÎCCJ, DNA, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările următoare.

Aşadar, participanţii la întâlnire nu pot să emită un punct de vedere cu privire la modalitatea de calcul folosită de DEFA din cadrul Tribunalului Harghita.

S-a apreciat că se impune propunerea modificării Regulamentului, care în prezent nu conţine nicio prevedere cu privire la durata de timp în care translatorul se află în sala de judecată, dar nu traduce efectiv.

Rezultatul dezbaterilor va fi comunicat celor şapte petenţi, precum şi preşedinţilor Curţii de Apel Târgu Mureş şi Tribunalului Harghita.

b). Desemnarea unui număr de două instituţii comunitare pentru

prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii, în situaţia amânării aplicării pedepsei (art. 85 alin. 2 lit. b C. pen), respectiv a suspendării sub supraveghere a excecutării pedepsei (art. 93 alin. 3 C. pen);

Deşi această problemă a mai fost dezbătută la alte numeroase

întâlniri anterioare, şi în prezent ajund în calea de atac a apelului sentinţe care sunt modificate în parte pentru desemnarea celei de a doua instituţii comunitare pentru prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii.

5

c). Aspecte teoretice şi aspecte practice legate de interpretarea şi aplicarea Legii nr. 211/27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, respectiv Cap. II - Informarea victimelor infracţiunilor - art. 4 – Obligaţia organelor judiciare de a încunoştinţa victimele infracţiunilor. Doamna judecător IOANA DELIA LUCACI a făcut o prezentare a recentelor modificări legislative, cu referire în special la atribuţiile organelor judiciare. Practic, s-a pus problema găsirii unei soluţii în situaţia neîndeplinirii obligaţiei prev. de art. 4 alin. 2 din lege, respectiv dacă informaţiile prevăzute la alin. (1) nu sunt aduse la cunoştinţă victimei de către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă. Participanţii la întâlnire au fost de acord ca, în cazul în care organele de poliţie nu îşi îndeplineasc această obligaţie, procurorul va proceda la informarea victimei, respectiv judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară, instanţa de fond sau chiar instanţa de control judiciar. De asemenea, s-a apreciat ca oportună emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, care să cuprindă conţinutul discuţiilor, dar şi pentru stabilirea unei practici unitare, inclusiv prin întocmirea unor formulare tipizate care să fie folosite de către organele de urmărire penală. În cadrul dezbaterilor a fost prezentate şi argumentele reţinute în decizia pronunţată la data de 19.03.2019 de CEDO în cauza EB împotriva României, iar din legea internă au fost prezentate următoarele prevederi:

„CAPITOLUL II Informarea victimelor infracţiunilor #M5 ART. 4 (1) Organele judiciare au obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor cu privire la: #M7 a) tipul de sprijin pe care victimele îl pot primi şi din partea cui, inclusiv, în cazul în care este relevant, informaţii de bază privind accesul la asistenţă medicală, orice tip de asistenţă specializată, inclusiv asistenţă psihologică şi cazare alternativă;

6

#M5 b) organul de urmărire penală la care pot face plângere; c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept; d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite; e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate şi ale părţii civile; f) condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile art. 113 din Codul de procedură penală, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, cu modificările ulterioare; g) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat; h) dreptul de a fi informate, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod, conform Codului de procedură penală; #M6 i) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; j) autoritatea judiciară la care se vor putea adresa pe viitor pentru obţinerea de informaţii privind stadiul cauzei, precum şi datele de contact ale acesteia, dacă victima înţelege să depună o plângere; #M7 k) în cazul în care victima îşi are reşedinţa sau locuinţa permanentă pe teritoriul unui alt stat membru UE, informaţii privind posibilitatea de depunere a plângerii penale sau a cererii de acordare a compensaţiei financiare din partea statului pe teritoriul statului respectiv, precum şi faptul că există posibilitatea, conform legislaţiei privind cooperarea judiciară internaţională, ca aceasta să fie audiată de autorităţile judiciare române fără a fi prezentă pe teritoriul României. (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei de către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă, într-un limbaj simplu şi accesibil acesteia. #M5 (3) Victimei i se aduc la cunoştinţă informaţiile prevăzute la alin. (1) într-o limbă pe care o înţelege. Victimei i se înmânează sub semnătură un formular care cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1). În cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal cu privire la aceasta. (4) Dacă victima este cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale, i se pot aduce la cunoştinţă informaţiile prevăzute la alin. (1) în limba sa maternă. (5) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) - (3) se consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează la instituţia din care face parte organul judiciar. #M6 (6) Cu ocazia primului contact cu autorităţile, victima poate fi însoţită de către o persoană aleasă de ea în vederea facilitării comunicării cu acestea.

7

(7) La depunerea plângerii conform art. 289 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, victima va primi o confirmare scrisă a acesteia. Confirmarea va cuprinde numărul de înregistrare al plângerii, precum şi date cu privire la fapta pentru care plângerea a fost depusă. (8) Dacă victima nu vorbeşte sau nu înţelege limba română, aceasta poate cere să primească, ulterior, şi traducerea confirmării scrise prevăzute la alin. (7). #M7 ART. 4^1 (1) Dacă victima nu a sesizat fapta organelor de urmărire penală, Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 îi vor comunica acesteia, la primul contact, drepturile prevăzute la art. 4. (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei într-un limbaj simplu şi accesibil acesteia” d). Doamna judecător IOANA DELIA LUCACI – Vicepreşedinte al Curţii de Apel Târgu Mureş a reamintit celor prezenţi Calendarul întâlnirilor organizate la nivel descentralizat în trimestrul IV 2019, respectiv: - 11 octombrie 2019 – Drept fiscal, cu participarea d-nei Gabriela Bogasiu;

- 18 octombrie 2019 - Drept procesual civil (Conferinţă comună judecători, avocaţi, executori judecătoreşti), cu participarea d-lor Delia Teohari, Gabriela Florescu, Traian Briciu;

- 25 octombrie 2019 - CEDO – civil (seminar comun judecători, avocaţi), cu participarea d-nei Roxana Rizoiu;

- 21-22 noiembrie 2019 - Drept procesual penal –executări penale - Drept penal (seminar comun judecători, avocaţi, procurori), cu participarea d-lor Mihaela Vasiescu şi Alexandra Şinc şi

- 13-14 decembrie 2019 – cea de a patra întâlnire trimestrială organizată la nivelul Curţii de Apel Târgu Mureş şi instanţelor din circumscripţie, care va avea loc în municipiul Sighişoara.

8

e). Domnul judecător AUREL OLTEANU a transmis participanţilor rugămintea d-nei judecător MIHAELA VASIESCU, aceea de a transmite teme şi propuneri pentru dezbaterile care vor avea loc cu ocazia seminarului organizat în 21-22 noiembrie 2019 - Drept procesual penal –executări penale - Drept penal (seminar comun judecători, avocaţi, procurori)

II) Probleme de drept care au generat sau pot să genereze o

practică neunitară la nivelul Curții de Apel Târgu-Mureș și al instanțelor din circumscripție

Drept penal. Partea generală.

I. Care sunt soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa în situaţia în care minorului i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani (procedură simplificată), iar ulterior este judecat tot potrivit procedurii simplificate pentru o infracţiune concurentă, de gravitate redusă, pentru care nu s-ar impune înlocuirea măsurii cu internarea într-un centru de detenţie? (Temă propusă de Judecătoria Târgu Mureş). Într-o primă opinie s-a apreciat că măsura educativă dispusă anterior poate fi prelungită până la durata maximă de 3 ani, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 396 alin. 10 C. pr. pen. În sprijinul acestei soluţii s-a arătat că dispozițiile art. 124 alin. 3 C. pen au caracter special în raport cu dispozițiile art. 396 alin. 10 teza a II-a C. pr. pen, care impun reducerea limitelor duratei măsurii educative privative de libertate cu o treime în cazul procedurii simplificate, având în vedere că fac trimitere expresă la limita maximă prevăzută de lege pentru durata acestei măsuri, fără a se avea în vedere eventuale cauze de reducere a acestor limite.

Tot în sprijinul acestei soluţii, s-a arătat că nu este incidentă cauza de reducere a perioadei potrivit art. 396 alin.10 C. pr. pen, deoarece minorul nu se află în ipoteza prevăzută de art. 124 alin. 1 C. pen, respectiv de luare a unei măsuri educative, ci în situația prev. de

9

art. 124 alin. 3 C. pen, respectiv, menținere, prelungire sau înlocuire a unei măsuri educative anterior dispuse. Într-o a doua opinie s-a apreciat că este obligatorie reducerea limitelor măsurilor educative cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 C. pr. pen şi ar fi astfel posibilă doar înlocuirea măsurii anterior dispusă cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie. În sprijinul acestei soluţii s-a arătat că măsura educativă a internării într-un centru educativ nu ar putea fi menţinută din moment ce dispoziţiile art. 124 alin. 3 Cod penal prevăd că cele două soluţii posibile în situaţia dată sunt menţinerea măsurii internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia (prelungirea fiind obligatorie) sau înlocuirea măsurii anterior dispusă cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie. Din moment ce în urma reducerii limitelor măsurii educative, aceasta ar trebui individualizată între 8 luni şi 2 ani, iar prin prima hotărâre minorului i s-a aplicat măsura educativă pe o perioadă de 2 ani, s-a apreciat că nu ar fi posibilă prelungirea acesteia întrucât s-ar depăşi maximul prevăzut de lege după reducerea limitelor. Prin urmare, în această opinie, singura soluţie corectă ar fi înlocuirea măsurii anterior dispusă cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, care are însă neajunsul că s-ar ajunge la agravarea situaţiei minorului care uzează de procedura simplificată şi căruia ar trebui să i se înlocuiască măsura internării în centru educativ cu măsura internării într-un centru de detenţie, în timp ce minorului care este judecat potrivit procedurii obişnuite i se poate prelungi măsura internării într-un centru de detenţie.

Participanţii la întâlnire au îmbrăţişat în unanimitate prima opinie în sensul că măsura educativă dispusă anterior poate fi prelungită până la durata maximă de 3 ani

10

Drept procesual. Partea specială. I. 1) Enunţarea problemei juridice: Calificarea cererii prin care se solicită deducerea unor zile

compensatorii pentru cazarea în condiții necorespunzătoare, în situația în care, după întrarea în vigoare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, persoana în cauză a fost condamnată pentru săvârșirea unei/unor infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie. (Temă propusă de Judecătoria Târgu Mureş).

Materia: Executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

Subcategoria: Executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate;

Obiectul din ECRIS: Contestaţia la executare (art.598 C. pr. pen);

Actul normativ incident: art. 598 C. pr. pen, art. 551 din Legea nr. 254/2013, introdus prin Legea nr. 169/2017.

2) Prezentarea problemei juridice şi situaţia de fapt: În practică s-a pus problema calificării cererii prin care se

solicită deducerea unor zile compensatorii pentru cazarea în condiții necorespunzătoare, în situația în care persoana în cauză a fost condamnată pentru săvârșirea unei/unor infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, după întrarea în vigoare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.

3) Soluţii juridice posibile: a) Prima opinie este în sensul că această cerere ar trebui

calificată ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. c teza I C. pr. pen – o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, având în vedere că, la data pronunțării sentinţei de condamnare, dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 erau în vigoare, iar instanța a reținut starea de recidivă postexecutorie.

11

Ca atare, toate efectele care decurg din reținerea acestei stări ar trebui clarificate de instanța care soluționează/a soluționat cauza.

Relevante pentru calificarea cererii în acest sens sunt unele aspecte reținute în cuprinsul considerentelor deciziei penale nr. 11/2019 pronunțată de Înalta Cure de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Astfel, s-a reținut faptul că cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a vizat cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. 1 lit. c teza I şi art. 598 alin. 1 lit. d din C. pr. pen. Or, s-a reținut că art. 598 alin. 1 lit. c teza I din C. pr. pen are în vedere necesitatea lămuririi unei dispoziţii cuprinse în hotărârea ce se execută, şi nu completarea considerentelor hotărârii. Nelămuririle ce pot fi clarificate pe calea contestaţiei la executare nu pun în discuţie aspecte ce privesc fondul cauzei ce nu au fost soluţionate prin hotărârea judecătorească.

În ceea ce priveşte cauza care ţine de stingerea/micşorarea pedepsei prevăzută în dispoziţiile art. 598 alin. 1 lit. d C. pr. pen, aceasta trebuie să apară ulterior rămânerii definitive a hotărârii.

Având în vedere aceste considerații teoretice, raportat la faptul că în ipoteza prezentată nu se invocă aspecte care să fi apărut ulterior pronunțării hotărârii de condamnare, ci se solicită aplicarea unor dispoziții în vigoare la data pronunțării hotărârii, care au legătură directă cu reținerea stării de recidivă postexecutorie, instanța care a dispus condamnarea ar trebui să analizeze dacă persoana în cauză ar fi putut beneficia de zile compensatorii pentru perioada în care a executat pedeapsa care constituie primul termen al recidivei postexecutorii, dar și să se pronunțe dacă aceste zile trebuie sau nu deduse din pedeapsa aplicată.

Decizia RIL nr. 8/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a vizat ipoteza în care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, o persoană se afla în executarea unei pedepse dispuse pentru săvârșirea unei infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, nu și ipoteza condamnărilor dispuse ulterior intrării în vigoare a acestor dispoziții. În ipoteza vizată de decizia RIL, s-a pus problema competenței soluționării cererilor privind acordarea zilelor compensatorii, în sensul dacă acestea sunt de competența instanței de executare sau de competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Or, în ipoteza în care o persoană

12

este cercetată sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, nu se pune problema competenței, iar toate efectele care decurg din reținerea stării de recidivă ar trebui lămurite de instanța care soluționaeză cauza.

De menționat este și faptul că, în ceea ce privește calificarea cererilor obișnuite de deducere a unor perioade executate practica nu este unitară, însă, cu ocazia întâlnirii preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel în perioada 29-30 septembrie 2016 la Tîrgu Mureș, participanții la întâlnire au apreciat, în unanimitate, că deducerea greșită a prevenției nu poate fi considerată o cauză de stingere/micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. 1 lit. d C. pr. pen, ci o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul art. 598 alin. 1 lit. c teza I C. pr. pen.

În acest sens poate fi reținută sentința penală nr. 491/20.05.2019

pronunțată de Judecătoria Tîrgu Mureș în dosarul nr. 5482/320/2019. b) A doua opinie este în sensul că această cerere ar trebui

calificată ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală – cauză de micșorare sau de reducere a pedepsei.

În susținerea acestei opinii a fost invocată Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (RIL) prin care s-a decis că „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr. 169/2017, stabilește următoarele: Competenta soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare, întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d C. pr. pen”.

S-a apreciat că înlăturarea unui rest din pedeapsa închisorii și, implicit, reducerea pedepsei închisorii, se include în sfera noțiunii de cauză de micșorare a pedepsei, în accepțiunea art. 598 alin. 1 lit. d C. pr. pen. Practic, zilele compensatorii se acordă în considerarea restului de pedeapsă neexecutat și se răsfrâng asupra pedepsei rezultante (în

13

compunerea căreia acest rest este introdus prin hotărârea de condamnare), devenind o cauză de micșorare a pedepsei rezultante, iar nu o ipoteză ce impune o lămurire a hotărârii pronunțate.

În acest sens pot fi reținute: sentința penală nr. 218/26.07.2019 a Judecătoriei Reghin, pronunțată în dosarul nr. 5482/320/2019, sentința penală nr. 82/09.08.2019 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 5482/320/2019.

4. Opinie redactor – prima opinie exprimată În principiu, s-a optat pentru prima opinie, însă, având în

vedere practica Tribunalului Mureş (şi lipsa judecătorilor de la această instanţă la întâlnirea de azi), s-a convenit rediscutarea temei în 13-14 decembrie 2019.

Teme pentru învăţământul profesional din data de 04.10.2019 vizând activitatea judecătorului de supraveghere a privării de

libertate 1. Calea de atac împotriva procesului-verbal de confiscare bunuri.

Texte legale incidente în cauză: art. 20 și art. 186 din Legea nr. 254/2013, art. 19-20 din H.G. nr. 157/2016, art. 31 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 și Legea nr. 554/2004. Într-o opinie, se apreciază că procesul-verbal de confiscare se

poate ataca pe calea plângerii contravenționale. Într-o a doua opinie, se apreciază că se poate formula plângere

contravențională doar împotriva dispoziției de confiscare din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, potrivit art. 31 alin. 2 din O.G. nr.

14

2/2001. Însă, situația diferă în cazurile în care se confiscă un bun aparținând unei persoane deținute și nu se încheie proces-verbal de contravenție, în condițiile în care, potrivit art. 186 alin. 6 din Legea nr. 254/2013, prevederile art. 186 nu sunt aplicabile deținuților. Deținuților li se întocmesc rapoarte de incident și sunt sancționați disciplinar, însă, procesul-verbal de confiscare se încheie separat și, de regulă, anterior sancționării disciplinare a persoanei private de libertate. De asemenea, există situații în care se încheie doar un proces-verbal de confiscare, fără a mai fi urmat și de aplicarea unei sancțiuni disciplinare. În aceste condiții, în care se încheie un proces-verbal de confiscare separat de un proces-verbal de contravenție, se apreciază că procesul-verbal de confiscare se poate ataca în contencios administrativ conform procedurii prevăzute de Legea nr. 554/2004.

A fost exprimată şi o a treia opinie, în sensul că procesul-verbal

de confiscare bunuri poate fi atacat şi în baza disp. art. 56. Participanţii la întâlnire au convenit rediscutarea temei la

seminarul din 21-22 noiembrie 2019 şi la întâlnirea trimestrială din 13-14 decembrie 2019.

2. Necesitatea analizării de către Comisia de liberare condiționată a situației unui deținut căruia Comisia i-a stabilit anterior un termen de amânare, iar prima instanță a dispus executarea la zi a pedepsei sau i-a stabilit un termen de reexaminare ulterior celui stabilit de Comisie, dar, până la termenul inițial stabilit de Comisie, hotărârea primei instanțe nu este definitivă.

Texte legale incidente în cauză: 587 alin. 3 C. pr. pen. Într-o opinie, se apreciază că situația persoanei trebuie analizată

de către Comisia de liberare condiționată la termenul inițial stabilit de Comisie, avându-se în vedere că hotărârea instanței nu este definitivă.

Într-o altă opinie, se apreciază că situația persoanei trebuie

analizată de către Comisia de liberare condiționată la termenul inițial

15

stabilit de Comisie doar dacă hotărârea primei instanțe nu este executorie. Astfel, conform art. 587 alin. 3 C. pr. pen, hotărârea instanței este executorie, doar contestația procurorului suspendând executarea, iar nu și contestația deținutului. În aceste condiții, dacă doar deținutul a formulat contestație împotriva hotărârii primei instanțe, această hotărâre este executorie, astfel încât situația deținutului nu mai trebuie analizată la termenul inițial stabilit de Comisia de liberare condiționată. Dacă însă și procurorul a formulat contestație, executarea hotărârii primei instanțe fiind suspendată, Comisia de liberare condiționată va analiza situația deținutului la termenul inițial stabilit de Comisie.

Participanţii la întâlnire au îmbrăţişat prima opinie.

3. Determinarea datei la care se conexează dosarele individuale în situația în care o persoană a fost arestată preventiv într-un dosar, liberată sub control judiciar și apoi arestată preventiv din nou în același dosar.

Texte legale incidente în cauză: 10 alin. 1 din Decizia A.N.P. nr. 443/2016, art. 19 alin. 3 și art. 127 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 432/2010.

Într-o opinie, dosarele se conexează și în situația reîncarcerării

pentru executarea măsurii arestării preventive, deoarece persoana este arestată în aceeași cauză.

Într-o a doua opinie, dosarele se conexează doar în situația în

care, prin hotărâre judecătorească definitivă, sunt deduse din pedeapsa pe care deținutul o execută și perioadele de arest preventiv, avându-se în vedere prevederile art. 10 alin. 1 din Decizia A.N.P. nr. 443/2016 privind aprobarea procedurii de lucru pentru acordarea recompenselor pe baza sistemului de creditare a participării la activități și programe educative și ale art. 19 alin. 3 și art. 127 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 432/2010 pentru aprobarea instrucțiunilor privind evidența nominală și statistică a persoanelor private de libertate aflate în unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, care

16

fac referire, în mod expres, la deducerea prin hotărârea de condamnare a perioadelor executate anterior. Or, pentru situația luării unei noi măsuri a arestării preventive în cadrul aceluiași dosar, nu există o prevedere similară privind conexarea celor două dosare individuale.

S-a făcut precizarea că Penitenciarul Târgu Mureş a propus această temă la întâlnirea organizată de ANP în cursul lunii noiembrie 2019, astfel încât ea va fi rediscutată în 13-14 decembrie 2019.

De asemenea, vor fi propuse pentru dezbateri la seminarul

din 21-22 noirmbrie 2019, respectiv la întâlnirea trimestrială din 13-14 decembrie 2019 şi urătoarele trei teme:

1. Interpretarea şi aplicarea disp. art. 177 alin. 1 lit. a C. pen, respectiv sintagma „copiii acestora”.

2. X este condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, iar după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, solicită deducerea zilelor compensatorii aferente unei perioade executate din pedeapsa care constituie primul termen al recidivei.

Într-o opinie se apreciază că trebuie deduse zilele compensatorii

aferente unei perioade executate din pedeapsa care constituie primul termen al recidivei.

Într-o altă opinie se consideră că nu trebuie deduse zilele

compensatorii aferente unei perioade executate din pedeapsa care constituie primul termen al recidivei, având în vedere că instanța care dispune condamnarea trebuie să procedeze la recalcularea restului rămas neexecutat/expirarea în termen a pedepsei, în funcție de care să

17

analizeze dacă mai sunt sau nu incidente dispozițiile privind reținerea stării de recidivă postexecutorie. Această recalculare este singurul beneficiu de care poate profita persoana în cauză, nefiind posibil ca, pe lângă recalculare rest/executare la termen a pedepsei să îi fie și deduse zilele compensatorii din pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie.

3. X este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni în

stare de recidivă postexecutorie după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013. Anterior, acesta a executat în condiții necorespunzătoare pedeapsa care constituie primul termen al recidivei.

Într-o opinie se apreciază că din pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea săvârșită în stare de recidivă postexecutorie trebuie deduse zilele compensatorii aferente unei perioade executate din pedeapsa care constituie primul termen al recidivei.

Într-o altă opinie se apreciază că nu trebuie deduse zilele

compensatorii aferente unei perioade executate din pedeapsa care constituie primul termen al recidivei, având în vedere că instanța care dispune condamnarea trebuie să procedeze la recalcularea restului rămas neexecutat/expirarea în termen a pedepsei, în funcție de care să analizeze dacă mai sunt sau nu incidente dispozițiile privind reținerea stării de recidivă postexecutorie. Această recalculare este singurul beneficiu de care poate profita persoana în cauză, nefiind posibil ca, pe lângă recalculare rest/executare la termen a pedepsei să îi fie și deduse zilele compensatorii din pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie.

4. X se află în executarea unei pedepse privative de libertate, iar după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 solicită deducerea unor zile compensatorii pentru o perioadă executată anterior în centru de detenție (măsura educativă a internării în centru de detenție). Într-o opinie se apreciază că din pedeapsa pe care X o execută în prezent trebuie deduse zilele compensatorii aferente unei perioade

18

executate anterior în centru de detenție, pentru a nu se crea situații discriminatorii față de persoanele care execută pedepse privative de libertate, aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, cu privire la care la nivelul Tribunalului Mureș practica unanimă este în sensul de a se deduce aceste zile compensatorii.

Într-o altă opine se apreciază că nu pot fi deduse aceste zile

compensatorii, având în vedere că măsura educativă privativă de libertate a fost executată anterior, aceasta nefiind parte componentă din pedeapsa pe care X o execută în prezent.

PEŞEDINTE SECŢIE PENALĂ, Judecător AUREL OLTEANU