Anul VI, Numărul 62, APRILIE 2012

R O M A N I A N - A M E R I C A N I N D E P E N D E N T N E W S P A P E R

Mandinga a cucerit primii fani din Azerbaidjan- în sărbătoarea primăverii, organizată de SOCAR România-

Marti, 20 martie 2012, tru-pa Mandinga a concertat în fața comunității Azerbaidjan din Româ-nia în cadrul evenimentului SOCAR România, prilejuit de de sărbătoarea primăverii (Novuruz Bairam) din Azerbaidjan . Întâlnirea între Man-dinga și reprezentanții țării gazdă a Eurovizion 2012 s-a lăsat cu dans, voie bună și ovații pentru participanții României la concursul internațional de muzică. Reamintim ca SOCAR este partener oficial al evenimentului muzical, programat să se desfășoare în luna mai în capi-tala Baku și promovează competiția în toate țările în care activează com-pania petrolieră.

Comunitatea din Azerbaijan im-presionata de Mandinga

În deschiderea evenimentului Directorul General SOCAR Româ-nia, Hamza Karimov a ținut să pre-cizeze că: ”Novuruz Bairam este o premieră pentru România și vine să împărtășească publicului român o parte din sărbătorile naționale din Azerbaidjan. Am dorit ca astăzi să ne întâmpinăm invitații în spiritul sărbătorii noastre pe care noi o pet-recem cu dans și voie bună”.

Cât privește legătura între petrol, muzică și România, Directorul Gen-eral SOCAR România, Hamza Kari-mov a spus că: ”organizarea concur-sului de muzică la care SOCAR este partener oficial este o onoare pentru Azerbaidjan, care a câștigat titlul de anul trecut la doar a patra participa-re. Credem că anul acesta europenii vor asista la o competiție unică de profil date fiind resursele investite de statul Azerbaidjan în organizarea Eu rovision 2012. De asemenea, credem

în șansele piesei Zaleilah de a face o figură bună la Eurovision 2012şi pentru că ne dorim să susținem muzica romînească de calitate, com-pania SOCAR România a decis sa devina partener al formației Mand-inga în cadrul concertului aniversar de 10 ani, din data de 31 mai. De altfel, reacțiile comunității noastre din seara acesta pot previziona un succes al reprezentantei României la

competiția internațională de muzică organizată de țara noastră”.

Cât privește planurile companiei petroliere SOCAR România, Ham-za Karimov a ținut să precizeze că: ”ținta este ca SOCAR România să se extindă la nivel național și să devină unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața distribuției de carburanți, precum în partea de nord-est a țării. Relațiile bune între

statul Azerbaidjan și România ne-au determinat să investim aici iar plan-urile noastre de extindere vor urma un grafic bine definit care să țină cont de toate analizele noastre asupra pieței din România”.

Evenimentul SOCAR Româ-nia a reunit sute de invitați ai comunității Azerbaidjan din Româ-nia, reprezentanți ai Ambasadei dar și personalități din lumea cultural-

muzicală din România. Compania petrolieră SOCAR este prezentă în România din anul 2007 şi deține în prezent o rețea de 14 benzinării în județele Iasi, Botoşani, Suceava şi Neamț. În prezent SOCAR România este unul dintre cei mai importanți jucători pe piața distibuției de carburanți din nord-estul țării.

COMUNICAT DE PRESA

UN GRUP FOLCLORIC DE SUCCES: TEZAUR / COREGRAFIA: LIANA SI ADI CIONTOS

ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ APRILIE 2012 MIORIŢA USA 2

Evenimentul major al primăverii, dedicat turismului din România, a reușit să reunească, după mulți ani, toți profesioniștii din dome-niu, organizații patronale și asociații profesionale, agenții de turism și tour-operatori, hoteluri și pensiuni, organizatori de congrese și turism de afaceri, edituri și instituții culturale.

Organizată de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în parteneriat cu Romexpo, Cam-erele de Comerț și Industrie din România, cu Asociația Națională a Agențiilor de Turism – ANAT, cu Federația Patronatelor din Turis-mul Românesc – FPTR, Asociația Națională de Turism Rural, Eco-logic și Cultural – ANTREC și Organizația Patronală a Turismului Balnear – OPTBR, această ediție a târgului, una istorică deoarece a reunit toate aceste organisme din domeniu, a venit în întâmpinarea

exigențelor publicului consumator, interesat de călătorii, vacanțe și pro-grame de recreere.

Peste 200 de companii din 25 de țări (printre care Grecia, Turcia, Egipt, Bulgaria, Spania, Portuga-lia, Croația, Muntenegru, Ungaria, Austria, Chile, Brazilia, Tunisia, Cuba, etc.), cu standuri aranjate pe o suprafață totală de peste 15.000 mp au prezentat oferte de turism pentru sezonul estival, atât în România, cât și în străinătate, turism cultural, rural și de business, turism de trata-ment, destinații exotice, croaziere, turism de aventură etc. Pentru un plus de impact, companiile par-ticipante au lansat sub conceptul "instant booking" oferte și reduceri atractive, valabile doar pe perioada desfășurării evenimentului.

Ministrul Dezvoltării Regio-nale și Turismului, Cristian Pe-trescu, prezent la această acțiune internațională a tăiat panglica, in-augurând, alături de Mohammad Murad, Preşedintele Federației Pa-

tronatelor din Turismul Românesc și de preşedintele ANAT, Corina Martin, ediția din acest an a Târgului Internațional de Turism.

Potrivit ministrului de resort, Cristian Petrescu, România are acum " strategiile, dar trebuie să se țină de ele" pentru a avea rezultate. „Pentru ca turismul să-şi continue creşterea, este nevoie de o colaborare eficientă între autoritățile centrale, locale şi operatorii din turism. Statul şi medi-ul privat trebuie să lucreze împreună pentru diversificarea şi creşterea calității serviciilor turistice oferite“, a declarat domnia sa.

Este de acum o certitudine că ministerul intenționează să continue investițiile în infrastructura de trans-port, edilitară şi în cea de agrement. În acest sens autoritățile locale sunt obligate să gândească în termeni de dezvoltare durabilă pe termen lung, și să solicite de la Guvern bani numai pentru investiții care aduc progres şi bunăstare comunităților lor, să fie deschise la parteneriate cu mediul

privat şi, mai ales, să nu pună piedici investițiilor private.

Vizitând standurile companiilor care s-au aflat la târgul internațional de la București, Cristian Petrescu a apreciat pozitiv, ceea ce a reușit să realizeze în domeniu, la doi ani de la înființare, Compania Județeană de Turism Hunedoara și pentru faptul că a promovat într-un mod agresiv turismul în zona cetăților dacice de la Sarmisegetusa-Regia sau din stațiunile montane aflate în Valea Jiului.

A fost apreciată de asemenea acti-vitatea companiilor de resort care au avut rezultate în accesarea fonduri-lor nerambursabile de la Uniunea Europeană pentru derularea unor proiecte pentru promovarea turis-mului regional sau județean, fiind apreciată experiența în domeniu a Companiei de Turism din județul Neamț care a reușit ca prin aceste programe să realizeze proiecte de in-teres național și internațional.

Ca o concluzie finală, după vi-

zita pe care a facut-o la o parte din standurile cu exponate de la această ediție, ministrul Cristian Petrescu a precizat că ministerul pe care îl conduce va sprijini cu toate forțele prezența și la edițiile viitoare ale Târ-gului de Tursim al României, a tu-turor agenților interesați de turismul din țara noastră.

Agențiile au propus și în acest an reduceri pentru pachetele achiziționate pe perioada târgului - de la 5% la 30%, procentul fiind stabilit în funcție de destinație și unitatea de cazare dorită de către consumator. În ceea ce privește destinațiile, cererea nu s-a modificat deloc față de anul precedent, româ-nii preferând în continuare litoralul românesc, bulgăresc, turcesc, grec și croat. Pentru cei interesați de achiziționarea unei vacanțe de vară, noutatea a constat în cumularea re-ducerilor de early-booking cu cele aplicate pe perioada târgului.

TÂRGUL INTERNAȚIONAL DE TURISM AL ROMANIEI, A AJUNS LA CEA DE-A XXVII-A EDIȚIE

NICOLAE GAVREA

...În martie 2012, se îm-plinesc 15 ani de la începutul unei Mari Mărturii a ORTO-DOXIEI ROMÂNEŞTI: miraculoasa apariție a revis-tei „Credința Ortodoxă” (cu binecuvântare de la Episcopia Alexandriei şi Teleormanului), condusă de martiricul cărturar Ioan ENACHE, a însemnat şi, probabil, va însemna, în Istoria Neamului Românilor - apariția, pe Cerul Dum-nezeului Celui Viu, a uneia dintre cele mai jertfelnice şi mai curajoase RĂSTIGNIRI ÎNTRU SLOVĂ/publicații, ale DUHULUI ORTODOX ROMÂNESC!

...Eu primesc şi citesc zeci de publicații ale BOR. Fiec-are dintre ele are câte ceva bun şi luminător, între pag-inile ei – dar în fața niciuneia nu mă plec, cu mai adâncă şi cutremurată smerenie, pre-cum o fac când citesc verse-tele de foc şi sânge hristic, ale „Credinței Ortodoxe”! De ce încerc acest senti-ment unic? Pentru că revista „Credința Ortodoxă” respectă, SINGURA, ŞI FĂRĂ DE CLINTIRE, porunca Mântu-itorului HRISTOS: „NU VĂ TEMEŢI!”

redinței Ortodoxe”, sufletul şi cugetul meu se hodinesc în tru lumină şi liniştire curată,

pentru că ştiu că, atunci când voi citi cuvintele unui preasfințit călugăr, ieromonah, ori ale unui laic, asupra căruia Duhul Sfânt a pogorât Revelația Adevărului – nu mă voi sminti, cu Duhul, întru nimic! – ci mă voi lumina DEPLIN, întru pre-gustarea Celor Patru Răsărituri ale Raiului Hristic!

...Numai între paginile „C...Un alt miracol al Voinței Lui Dumnezeu: pe când mii de reviste au nevoie (adunat!) de sute de mii de pagini, nu pen-tru a limpezi Cerul, ci pentru a chema furtuni şi bezne şi tot mai încruntate neînțelegeri... – ei bine, revista de 20/15 cm, „Credința Ortodoxă”, are ne-voie doar de 16 pagini (format mic, spre minuscul!) pentru a lămuri şi a ne spăla sufletele de orice întuneric al ne-înțelegerii! Precum o apă de lumină trece peste sufletul cititorului, care, când o găteşte de citit, O ARE, DEJA, SCRISĂ, CU LITERE DE FOC, ÎN INIMĂ!!!

Şi, parcă, simte că, după ce s-a ospătat din aceste bucate ale Duhului Celui mai Ales, nu mai are trebuință de altă lumi-nare...căci tot ce ar citi şi auzi mai mult decât versetele revistei dlui Ioan ENACHE – spre tul-burare şi nepriință i-ar fi!

...Multă, multă sănătate cti-torului şi directorului ei muce-nicesc, Ioan ENACHE!

La fel, şi tuturor celor care se strâng în jurul lui, spre a fi deja, ori a deveni curând – ADEVĂ-

RATE CĂLĂUZE, PENTRU DUHUL ROMÂNESC AL VEACULUI CELUI MAI CUMPLIT ŞI CONTRA-DICTORIU – VEACUL XXI!

LA MULŢI ANI ŞI ROD-NICI, ÎNTRU TOATE CELE ALE DUHULUI! - şi să vă ajute Bunul Dumne-zeu, întru tot binele pe care-l aduceți nouă, spre luminată învățătură! Cu adevărat se revarsă Hristos Cel Înviat, din toate slovele-văpăi ale revistei – şi, dacă cineva se întreabă, cumva, care ar fi „piatra de încercare”, pentru Duhul său, spre a şi-l dovedi trudind întru Hristos, spre Calea Răsăritului/Învierii – apoi, nu există mai bună măsură pentru orice Duh şovăielnic în credință, decât citirea celor scrise, cu toată sinceritatea şi dăruirea, întru Dulcea Durere a Biruinței asupra Păcatului – cele care ard în cuprinsul de rai pregustat al revistei lui Ioan ENACHE!

...Cu această cărticică-de-reviste la piept, ctitorul cel sângerat de toți ghimpii lumii se va arăta la Poarta Raiului, şi recunoscut va fi (dimpreună cu, sfințiți, mulți dintre co-laboratorii săi, preacucernici părinți-călugări!), ca fiind din ceata binevoitorilor în-tru Lumină Sfântă şi Lină Hodină, după atâta ARDERE CURATĂ DE DUH!

15 ANI DE LA ÎNCEPUTUL UNEI MARI MĂRTURII ORTODOXE...!

PROF. DR. ADRIAN BOTEZ

MIORITA USAPublisher:

MIORITA CULTURAL

ASSOCIATIONProf. Dr. Ing. Mircea Ratiu

(Director Onorofic)

Viorel Nicula(Director)

Simona Botezan(Director Adj.)

Prof. Dr. Marius Petraru(Redactor Sef)

Dana Deac(Redactor Adj.)

George RocaOctavian Curpas

George StancaAlex B. Chihaia

Mara Circiu(Senior Editors)

Ovidiu Junc(Graphic/Layout Designer)

Radu TopanMarius Baciu(Web Master)

Adi Kaszoni(Photo)

Colaboratori onorifici:Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta

Adalbert Gyuris - GermaniaLaurentiu Fulga - AustraliaCorneliu Florea - CanadaLucretia Berzintu - IsraelLia Lungu - New YorkDan Boanta - ChicagoMarius Jar - California

Amelia Avram - CaliforniaAlina Jar - California

Mircea Neagoie - CaliforniaPr. Octavian Mahler - California

Prof. Dr. Adrian Botez - RomaniaEduard O. Ohanesian - RomaniaMadalina C. Diaconu - Romania

Victor Martin - RomaniaEric Vamos - Romania

Nicolae Gavrea - RomaniaMihai Junea - Romania

Maria Diana Popa - Romania

Colaboratori presa: AgerpressD C News

N Y Magazin

E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.comwww.ziarulmiorita.com

ADDRESS: P.O.BOX 193 WEST SACRAMENTO, CA 95691

PHONE: 916 868 5395"MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la inceputul fiecarei luni calendaris-tice. Va invitam sa va abonati. Cos-tul unui abonament este de $15 pe 6 luni si $25 pe un an intreg. In pret sunt incluse si taxele postale. Efectuati check pe MIORITA USA si expediati la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cenzureaza articolele asa ca ideile anun-tate apartin autorilor,la fel si res-ponsabil-itatea juridica.

DONATIE $1.00 DONATION

MIORIŢA USA APRILIE 2012 ŞTIRI 3

Marius Baciu

Prof. Dr. Ing. Mircea Ratiu

Această impresie de Lege a lustrației (sau proiect de lege) vine cu o întârziere care nu repară nimic, mai mult agită vechi certuri între români. Între timp, foştii torționari (un mate-rial fulminant a apărut şi în revista SINGUR, pe vremea când se tipărea pe hârtie, semnat de Fabian Anton) ori slugile sistemului – au mu-rit. De la Timişoara lui 1989 au trecut peste 20 de ani (mai mulți decât cei prognozați de bufnița cotrocenistă a PRO-TV-ului, Silviu Brucan, Dumnezeu să-l ierte, că de odihnit – cine ştie…). Cui să cer, azi, cele 8 luni de mină subteran, executate la Motru, în 1989?

Am fost un tânăr care voia libertate. Peste mine a trecut şi Piața Universității (Partidul „Mişcarea pentru România” al lui Marian Munteanu) şi deziluzia numită C.D.R (Emil Constantinescu). Nădăjduind că va fi mai bine, am ajuns la 44 de ani. Până acum vreo 5 ani am tot strigat în stânga şi-n dreapta, am făcut scan-dal, am încercat să adun oameni excepționali pentru a ne opune minciunii generalizate; dar ultima mea detenție (arestul de la Târgovişte şi Oradea) m-au potolit.

Sunt prea bătrân şi prea şubred ca sănătate să pot porni revoluții într-o Românie în care orice mişcare de stradă, orice efort de reconstrucție

a „societății civile” de care vorbeşte Liviu An-ton esei sunt maculate în scurt timp de prof-itori şi lingăi pentru care obediența este egală cu „trăiesc mai bine ca alții”.

Am avut o treabă la Poliție şi am trecut pe lângă o coadă, de la un ghişeu: de-acolo îşi iau şi acum, în 2012, remunerațiile – „ciochiştii”, adică cei care dau cu ciocul, adică, în sens larg, informatorii. Dacă această lege ar fi putut fi impusă în 1989 – România era acum monarhie constituțională. Noi, cei de atunci, nu am reuşit să ne apărăm interesele cum ar fi trebuit; eram şi prea tineri, ce-i drept. Acum? Acum, îl aud pe unul din marii ucigaşi ai României, Ion Iliescu, vorbind despre această lege ca despre o „ruşine”, de parcă nici n-au existat mineriadele patronate de el, de parcă episodul „Târgu Mureş” nu e o „ruşine”; l-am putea eticheta drept o „consecință nefastă a exercitării exercițiului democratic” în care „sinergiile” dau năvală unele peste altele într-o euforică şi benefică beatitudine socială.

Guvernele de după 1989 au reuşit să dez-bine poporul român; oricât am evita această nenorocită de socoteală matematică – rezul-tatul îl avem zilnic în fața ochilor, indiferent că suntem scriitori, patroni, editori, angajați pe la minusculele fabrici cât de cât active ori pe la firmele de pază, polițişti, agenți la finanțe şi

garda financiară: suntem unul împotriva altuia, deşi în noi există ceva care ne şopteşte să ne iubim aproapele.

Lustrația n-are nicio noimă astăzi. Mi s-ar fi potrivit pe la 21 de ani, când a fost împuşcat Ceauşescu. Văd în legea asta halucinogenă un nou tertip al puterii politice actuale, un public-țintă (target) care să-şi piardă reperele, să rămână dezorientat şi să nu se dezmeticească decât după ce ”aleşii” îşi vor reocupa fotoliile.

Copiii mei m-au întrebat: ce este aceea Legea lustrației, tată, că toată lumea vorbeşte de ea? Pentru această întrebare fără precedent n-am avut răspuns: mi-ar fi trebuit peste 20 de ani să le explic.

P.S.: Acum am citit pe internet o ciudățenie scrisă de Andrei Cornea. Andrei Cornea este dânsul – printr-o regretabilă extensie semantică – o “eroare”. Dar, datorită poziției pe care o are, nu este una facultativă. Aşa că i-am par-curs uimit textul scris, cred, “la prima mână”, ca şi cum i-ar fi fost comandat de cineva. Sinis-tru material, dacă ne gândim că milițienii de care vorbeşte ne terminau cu bătaia la tălpi (cu “bulanele”). Sau poate plantau flori în Piața Universității (tot cu “bulanele”), ce ştim noi, ăia, “stupid peoplels”?

DESPRE LEGEA LUSTRAȚIEI, DE LA SILVIU BRUCAN LA ANDREI CORNEA

ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ

EVENIMENTE APRILIE 2012 MIORIŢA USA 4

Respect pentru Grig...În luna aprilie 2012 ziarul New

York Magazin aniversează 15 de ani de la prima apariție. Totodată, Grigore L. Culian, patronul şi fon-datorul săptămânalului, implinește frumoasa vârstă de 60 de ani (in data de 22 aprilie). Cu ocazia dublei aniversări, colegii de la zia-rul Miorița USA urează jurnalis-tului Grigore Culian şi publicației New York Magazin, viață lungă, prosperitate și succes. La Mulți Ani!

New York Magazin are un tiraj de 4000 de exemplare săptămânal şi un motto foarte sugestiv: “Oamenii care renunță la libertate pentru securitate le pierd pe amândouă” (Benjamin Franklin). Săptămânalul newyorkez in limba română se adresează un-eia dintre cele mai mari comunități românești din America de Nord. În af-ara metropolei, ziarul se distribuie în statele California, Florida, Michigan, Ohio, New Jersey, Georgia, Oregon, Texas, Connecticut şi Pennsylvania.

Grigore Culian, fondatorul şi editorul săptămânalului New York Magazin este fiul unui deținut poli-tic născut in Armenia şi decedat la

Bucureşti in 1996. A absolvit Liceul"C. A. Rosetti" şi Scoala Populară de Artă din Bucureşti, a ac-tivat timp de 15 ani ca solist instru-mentist în mai multe formații de muzică pop din România, cu care a întreprins turnee artistice în țară şi în străinătate (Cehoslovacia, Ungaria, RDG, RFG etc.). La 20 februarie 1989 a cerut azil politic în SUA, cer-ere aprobată imediat de oficialitățile americane. Nu a fost membru al Par-tidului Comunist Român sau al altor organizații politice. În SUA a fost in-strumentist în mai multe formații de jazz americane şi concomitent redac-tor la săptămânalul de limbă română "Micro Magazin" (1993-1995). A absolvit cursul de journalism Pub-lishing Management la prestigiosul cotidian american "The New York Times". La 4 aprilie 1997 fondează - împreună cu fiica sa, Andreea Ma-ria - săptămânalul de limbă română "New York Magazin", unde activează şi astăzi ca preşedinte şi editor. Este căsătorit cu Tudorița Culian, fostă componentă a lotului reprezenta-tiv de handbal al României. Fiica lor, Andreea Maria, este absolventă a New YorkUniversity, MS Degree 2012 și are o experiență profesională

remarcabilă. În pagina online a zia-rului New York Magazin, Gri gore Culian ne dezvăluie câteva dintre principiile sale de viață, care au adus prestigiul ziarului şi au conturat stilul unic al publicației in peisa-jul media:“Cred că punctul forte al ziarului este verticalitatea. Această publicație are o politică editorială critică şi extrem de dură împotriva co-munismului şi neo-comunismului.”

Despre legatura dintre cele două profesii ale sale, muzician şi jurnal-ist, Grigore spune că ambele necesită talent, imaginație şi creativitate, la care se adaugă un volum de muncă enorm. ”Ziarul nu are sponsori, deşi au venit câțiva din țară să-mi cum-pere conştiința. I-am trimis pe toți la plimbare. Cu sau fără bani, eu nu fac eroi din criminali sau invers! De aceea muncesc singur, fiind şi editor şi manager şi corector şi distribuitor. Nu fac asta din zgârcenie, ci pen-tru a ține ziarul pe linia de plutire. Beneficiez din fericire de aportul unor editorialişti ca Liviu Can-geopol şi Gabriel Pleşea (din exil) sau Valerian Stan (din țară), pene aspre, oameni cu coloană vertebrală. Casă nu mai vorbesc de Constan-tin Dumitru cu al lui excelent su

pliment "Top Business", făcut la Bucureşti, pe care eu îl numesc "România văzută din... România".

Seriozitatea cu care isi alege subi-ectele şi colaboratorii, analizele poli-tice şi editorialele lui Grigore Culian, au adus ziarul New York Magazin şi in atenția politicienilor ameri-cani. Secretarul de Stat Hillary Clin ton a solicitat de multe ori opinia jurnalistului român in privința situației politice din România.

La ceas aniversar, mulțumim co-legului nostru Grigore Culian pen-tru efortul depus in acești 15 ani, pentru pasiunea și indârjirea cu care luptă pentru păstrarea limbii române in comunitățile româneşti din America de Nord. Dorim viață lungă şi prosperitate ziarului New York Magazin şi prietenului nos-trum, jurnalistul Grigore Culian.

La Mulți Ani fericiți să trăiți!

Gala Femeilor Rome – „Priveşte-mă aşa cum sunt!”Agenția de Dezvoltare

Comunitară "Împreună" şi Cen-trul pentru Educație şi Dezvoltare Socială a organizat miercuri, 7 martie - Gala Femeilor Rome - "Priveşte-mă asa cum sunt!", la Teatrul Constantin Tănase din Bucureşti.

Ajunsă la a doua ediție, Gala Fe-meilor Rome este un eveniment unic de promovare a femeilor rome care contribuie la îmbunătățirea vieții comunităților de romi prin munca lor în diferite domenii de activitate.

„Cred că o astfel de gală este binevenită mai ales că atâția ani eu nu am auzit să se facă ceva pentru fe-meile de etnie rromă. Este un cadou potrivit atât pentru ele cât şi, aş zice eu, pentru toate femeile din lume de-oarece este o recunoaştere a faptului că indiferent de etnie femeile merită să fie apreciate.” ne-a spus Doinița Mihaela Oancea câştigatoarea pre-miului de popularitate, constituind şi noutatea acestei ediții, această distincție fiind în plus față de cele

saşe secțiuni de premiere pe care le-a avut şi prima ediție. „Am puține emoții” continua Doinita, .”Ce să zic? Sunt foarte încântată că oamenii m-au votat. Este drept că eu am aflat de asta cu câteva zile înainte şi am făcut public evenimentul în sine şi prin faptul că am fost nominalizată la Premiul de popularitate. Asta înseamnă că am prieteni, am fani, am oameni care mă iubesc, aşa, pentru cum sunt eu şi sunt foarte bucuroasă că m-au votat şi au alo-cat 5 minute, un minut din timpul lor prețios să dea un click pe site-ul respectiv.”Am întrebat-o pe Mariana Glincă, inițiatoarea evenimentului, cum s-a născut această gală. „O idee care a apărut la o discuție între fete undeva anul trecut, chiar prin ianu-arie 2011. Pur şi simplu discutam despre ceea ce urmează să fie 8 mar-tie ,în general, pentru femei şi dis-cutând, am descoperit că am putea să organizăm un eveniment în care să promovăm femei rrome care nu sunt încă cunoscute dar care prin propria lor activitate contribuie acolo unde

primeză ele prin munca lor.”“Femeile rome sunt deseori in-

vizibile. Suntem obişnuiți să le vedem pe cele exotice, cerşetoare, vrăjitoare, sau hoațe. Gala Femeilor Rome sub sloganul “Priveşte-mă aşa cum sunt!” şi-a propus să arate o altă imagine a femeilor rome pentru so-cietatea românească: aceea de femei ce aduc contribuții la îmbunătățirea imaginii romilor şi dezvoltarea comunităților din care provin. Fe-mei rome, mai puțin vizibile în societatea românească vor urca pe scenă şi preț de câteva secunde vor fi aplaudate pentru rezultatele lor. Me-sajul cu care noi organizatorii venim este unul de încurajare, de creştere a vizibilității, şi de afirmare a femeilor rome în spațiul public.“ a declarat Carmen Gheorghe una dintre cele trei inițiatoare ale galei.

Un eveniment care s-a desfaşurat cu sala plină şi pe care organizatorii şi-l doresc să crească de la an la an, să ajungă un reper în viața culturală a țării.

Iţi las un cântecNe-au lăsat cântece şi amintiri

frumoase.Este vorba despre Mădalina Left-

er şi Ştefan Cristian Atârgovițoae, câştigătorii emisiunii muzicale ital-iene “Ti lascio una canzone”, prezen-tat de televiziunea italiană Rai Uno.

Împreună cu alți copii din Ita-lia, ei au fost invitații spectacolului găzduit de “ Copernicus Center” din Chicago, în 24 Februarie 2012, într-un turneu în Statele Unite care s-a încheiat în Atlantic City, în 26 Feb-ruarie.

Gazda spectacolului din Chicago, Joe Cianci, a avut numai cuvinte de laudă la adresa copiilor români, care ne-au încântat auzul cu vocile lor exceptionale. La numai 13 ani, Mădalina are performanțe unice pentru un copil de vârsta sa, duete cu

vedete internaționale ca Toto Cutug-no şi Dionne Warwick, la ediția din 2011 fiind invitată

de televiziunea italiană pentru un duet cu celebra cântareață Olivia Newton-John. Vocea sa splendidă a convins juriul emisiunii şi pe cei care au votat în fața televizoarelor să o numească câştigatoarea ediției din 2010. Mădalina este elevă a Colegiul Național

“Costache Negruzzi” şi face parte din grupul Melos al Palatului Copi-ilor din Iaşi. Alături de un coleg al său, formează şi grupul Solaris, cu care a obținut premiul I in anul 2010 la Mamaia Copiilor, iar la Cerbul de Aur Junior, trofeul categoriei grupu-ri. Acestea sunt numai două premii din colecția bogată a Mădalinei, de-spre care suntem siguri că nu am au- zit pentru ultima oară, deoarece vo-cea sa deosebită îi asigură un loc sigur

între starurile muzicii româneşti.Câstigatorul aceleiaşi emisiuni it-

aliene, in 2011, este Ştefan Cristian Atârgovițoae, de asemenea din Iaşi. Are 11 ani şi este elev la Colegiul Național de Arte “ Octav Băncila”, la clasa de pian. “Ti lascio una canzone “ nu este singurul sau trofeu, tot in 2011 a câştigat şi trofeul “San Remo Junior”.

Emisiunea concurs “Ti lascio una canzone”, datorită căreia i-am putut asculta şi noi in Chicago pe talentații copii Mădalina si Ştefan, este o emisiune a televiziunii ital-iene Rai Uno şi este un concurs gen “Idol”, aşa cum ne-a mărturisit şi Joe Cianci . Aici se urmăreşte promova-rea muzicii italiene şi internaționale din ultimii 50 de ani, copii şi tinerii participanți, cu vârste între 7 si 16 ani, interpretând cântece din reper-toriul Laurei Pausini, Toto Cutugno, Demis Roussos, Mina, Georgia şi al altor vedete cunoscute.

Aceşti copii cu voci deosebite sunt adevarații nostri ambasadori şi am

dori sa avem cât mai multe astfel de talente care să reprezinte România

in lume.

MADALINA LEFTER

STEFAN CRISTIAN ATÂRGOVITOAE

MĂDĂLINA CORINA DIACONU

DOINITA MIhAELA OANCEA LA DECERNAREA PRE-MIULUI DE POPULARITE. FOTO: IONUT GhENU

RAMONA BALACI

MIORITA USA

MIORIŢA USA APRILIE 2012 SPORT5

CAMPIONATELE MONDIALE DE ATLETISM ÎN SALĂ - ISTANBUL 2012Delegaţia Statelor Unite a câștigat 18 medalii și s-a clasat pe primul loc între naţiuni

Corespondență specială de la NICOLAE GAVREA, jurnalist sportiv, membru AIPS.

Atakoy Athletics Arena din Is-tanbul , inaugurată la sfârșitul lu-nii februarie, cu ocazia Jocurilor Balcanice, și gazda întrecerilor la cea de-a 14 ediție a Campionate-lor Mondiale de atletism în sală, a primit aprecieri pozitive din partea tuturor participanților la această competiție. Trebuie remarcat faptul că ediția 2012 a “mondialelor” a adus la Istanbul un număr record de participanți ( din 172 de țări) și a în-registrat două noi recorduri mondia-le, Natallia DOBRYNSKA(Ukraina, pentatlon) si ASHTON EATON (SUA, heptatlon).

Gazdele au reușit într-un timp relativ scurt să asigure condițiile ideale pentru desfășurarea aces-tor întreceri mondiale, considerate o etapă importantă de verificare a potențialului înainte de Campio-natele Europene de la Helsinky și Jo-curile Olimpice de la Londra. Nota excelentă primită de către Federația Turcă de Atletism va conta cu siguranță la votul pentru desemnar-ea orașului care va fi gazda Jocurilor Olimpice din anul 2020 și unde Is-tanbul-ul va concura pentru a obține aceste drepturi.

În calitate de jurnalist sportiv acreditat, am avut posibilitatea să întâlnesc campioni de pe mai multe continente și mai mult, să reușesc obținerea unor declarații oficiale, care au marcat uneori indeplinirea obiectivelor personale a acestora.

Tânărul atlet american ASHTON EATON (24 de ani), noul deținător al recordului mondial la heptat-lon, cu un total de 6645 puncte, s-a dovedit a fi un partener agreabil de dialog, atât înainte ( la o primă conferință de presă) cât și după fes-tivitatea de premiere care i-a adus râvnita medalie de aur. Iată ce ne-a declarat:

Rep.: Cum te simți acum, după ce ai stabilit un nou record mondial și ai câștigat premiul oferit de organi-zatori pentru acest success?

A. Eaton: Pot spune că am avut emoții, acum sunt bucuros. Publicul a fost excelent și pot spune că a fost deosebit de important să particip bine aici la Istanbul.

Rep.: Ești în graficul stabilit pen-tru Jocurile Olimpice de la Londra?

A. Eaton: Campionatele Mondia-le de aici (n.r -de la Istanbul) au fost un test important atât pentru mine cât și pentru ceilalți participanți care au obiective pentru medaliile de la Olimpiadă.

Rep.: Ai în obiectiv medalia de aur la Londra?

A.Eaton : Până la Londra mai sunt competiții la care trebuie să merg bine. Important e însă să fiu sănătos și dacă o să fiu prezent la Jocurile Olimpice, desigur că vreau o medalie (la decatlon ). Ne vedem acolo...

Rep. : Ce ți-a plăcut, aici, la Istan-bul?

A.Eaton: Foarte multe, sala, publicul, cele două mascote oficiale Tik și Tak.

Revenind la competiția de la Atakoy Athletics Arena din Istan-bul dorim să mai spunem că au fost înregistrate câteva surprize, în ceea ce privește rezultatele obținute de către sportivi. Cvadrupla campioană mondială în proba de 3000 m, Meseret DEFAR (Etiopia) a pierdut titlul mondial fiind învinsă pe linia de sosire de către

Hellen OBIRI (Kenya) iar finala de la această probă la Londra se anunță foarte tare.

Săritura în înălțime la masculin a fost câștigată de grecul Dimítri-os Chondrokoúkis cu 2.33 m, la egalitate cu rusul Andrey Silnov, departajați doar de numărul de încercări reușite la această înălțime. O situație inedită a fost și la săritura în lungime la masculin, cei trei sport-ivi medaliați fiind departajați doar de un centimetru și de numărul de încercări, Mauro Vinicius da Silva ( Brazilia, 8.23) medalie de aur, Henry Frayne ( Australia, 8.23), argint și Aleksandr Menkov( Rusia, 8.22), bronz.

Simpatica Elena Isinbaeva, multiplă campioană mondială în sală

și în aer liber la săritura cu prăjina a reușit să cucerească o nouă med-alie de aur, fără a avea concurență în această probă. Rusoaica a intrat în concurs, la 4.70 m, înălțime pe care au mai trecut-o doar sportivele clasate pe celelalte două locuri de pe podiumul de premiere. Isinbaeva a trecut din prima încercare la 4.70 m și apoi în aceeași manieră la 4.80 m, asigurându-și titlul mondial. Pentru spectacol și pentru susținătorii din tribune, rusoaica a încercat și la 5.02 m, ( recordul mondial actual de sală), dar nu a reușit să treacă ștacheta la această înălțime.

De remarcat cele două americance de la săritura în lungime la femi-nin cu Brittney Reese (7.23 m) și Janay DeLoach ( 6.98 m), clasate pe primele doua locuri ( n.r în această ordine). Românca Viorica Tigău a încheiat finala doar pe locul 7, cu un rezultat, mult sub performanțele ei din acest sezon (6.34 m).

Din păcate, sportivii din Româ-nia, nu au excelat la mondiale iar rezultatele înregistrate de aceștia sunt slabe, suficient ca să dea de gândit conducerii federației în perspec-tiva europenelor și mai apoi pen-tru Olimpiada de la Londra. Ștafeta feminină de 4 x 400 m a încheiat competiția pe locul 4 ( cu șansă, deo-arece Ukraina a fost descalificată), Marian OPREA a sărit în calificări la triplusalt doar ( 6.53 m) și nu a prins finala, ca și Angela Morosanu la 60m garduri. Tânăra săritoare în înălțime Esthera Petre a avut o evoluție bună și a încheiat finala pe locul 7, cu o saritura de 1.92 m.

Competiția de la Istanbul rămâne o pagină importantă în istoria atle-tismului mondial, așa cum aprecia și președintele acestui for internațional Lamine Diack (Senegal), la conferința de presă care a precedat debutul întrecerilor mondiale de sală. Cu aceeași ocazie, jurnaliștii au fost informați că ediția următoare a mondialelor de sală se va desfășura în orașul SOPOT din Polonia, la în-ceputul lunii martie.

ZIG - ZAG APRILIE 2012 MIORIŢA USA 6

CRISTIAN TABĂRĂ: Mă surprinde nehotărârea moldovenilor cu privire la ce sunt ei şi ce vor de la destinul lor

Cristian Tabără - un nume cunos-cut, un om care-şi face meseria cu mult drag, un coleg de breaslă ab-solut agreabil. Ne-am întâlnit la un congres al jurnaliştilor, la Cernăuți. Tocmai i se oferise un premiu al Fo-rumului Internațional al Jurnaliştilor Români. A fost luat prin surprin-dere şi a recunoscut că se simte on-orat. Cristian Tabără ştie să epateze de fiecare dată. E ca un magnet care atrage oamenii. Şi chiar dacă unii cred că nu e locul lui Tabără pe sticlă, pentru că e prea voluminos, pen-tru că vorbeşte cam lent (ardelean sadea!), el a reuşit să adune în fața micilor ecrane milioane de români. E o plăcere să-i priveşti emisiunile, să-l asculți la radio, să citeşti ce mai scrie şi cum mai gândeşte Cristian Tabără. Dincolo de microfoane şi pagini scrise este şi un interlocutor cu totul deosebit. - Ai prezentat ştiri şi emisiuni de divertisment. Ai adus în casele oamenilor rețete, dar şi pro-grame despre mănăstiri şi cărți. De toate ai făcut! Cred că nu exagerez?! Nu e dificil să te conectezi de la un segment la altul?

- E viața însăşi. Omul mănâncă, mai citeşte o carte, se mai duce şi la biserică, se mai plimbă şi pe stradă, discută cu ceilalți. Jurnalismul e viața însăşi. Ar trebui în principiu să putem trece prin genurile jurnal-istice. Pe de altă parte sunt de acord că există specializări şi poate un spe-cialist e mai bun decât cineva la toate şi la nimic. Râdeam într-o vreme şi spuneam: " Am prezentat de toate - tot felul de evenimente majore ale României şi, uneori, chiar ale Plan-etei. Îmi mai lipseşte Sfârşitul Lumii în direct şi gata! (râde)

- Au fost timpuri când numele Cristian Tabăra apărea foarte des,

atât în presa scrisă, cât şi în cea electronică. Ţi-a pierit elanul sau e vorba de altceva?

- Omul trebuie să-şi vadă şi limit-ele. În momentul acesta şi aşa m-am expus mai mult decât era cazul. Mi-a spus cineva un banc adaptat la per-soana mea. Mi s-a părut absolut senzațional! Un tip se duce la psihia-tru şi spune: Dle doctor, nu mai rez-ist. Deschid radioul îl aud pe Tabără, conectez televizorul îl văd pe Tabără, deschid o revistă - Tabără. Am o conservă de carne de porc mi-e frică să o deschid.

- Te vedem la mai multe tele-viziuni. De ceva timp abordezi o tematică mai delicată - minoritățile naționale. De ce?

- Îmi iubesc neamul, pe de o par-te şi pe de altă parte sunt un om al toleranței, sunt un om al înțelegerii . Eu nu sunt adeptul soluțiilor de forță, chiar dacă, pe de altă parte, ad-mit că de la un punct încolo până şi negocierea se încheie şi nu poți să fac compromisuri fără limită.

- Să ştii că eşti aşteptat pe sticlă cu mare drag. Emisiunile tale sunt privite cu mare interes de publicul basarabean.

- Nu cred că este cineva ahtiat de Cristi Tabără, dar oricum există emisiunea de carte de la TVR1, mai există proiectul de la Jurnal TV- "Viața merge mai departe". E o combinație de interviu jurnalistic şi interviu psihanalitic. Profit de faptul că am făcut masteratul de psihotera-pie analitică şi discut cu oameni care au traversat situații limită sau se află în situații extrem de sensibile, pentru a vedea cum anume le-au depăşit, iar scopul acestei emisiuni este acela de a identificare a unui spirit pozitiv, pentru că există tendința de lamen-tare fără sfârşit în spațiul românesc. Miorița nu se mai termină.

Astfel, am ajuns să fiu un promo-

tor al Moldovei în spațiul românesc, atrăgând atenție românilor că nu ştiu aproape nimic despre Moldova, că ignoranța lor este şi îngâmfată pe deasupra, pentru că există capitole la care moldovenii ne bat cu 10 clase. Educația artistică - şcoala rusească şi amprenta rusească în Moldova aici au o contribuție benefică, majoră. Artiştii moldoveni în toate direcțiile sunt mai plini de har decât produsele similare din România.

- Deşi au trecut două decenii de la Declararea Independenței RM şi o perioadă la fel de îndelungată de la Revoluția română, totuşi, a apărut o stereotipie, o percepție greşită, din-tre noi şi voi. Românii sunt la fel de înstrăinați de moldoveni şi moldove-nii de români. Ce să facem noi, pre-sa, pentru a schimba aceasta situație?

- Cât mai multe dialoguri, cât mai multe contacte. E o situație care nu cred că se schimbă decât o dată cu schimbarea generațiilor. Uneori stau şi mă întreb: Cum anume pot con-sidera unii că a fi moldovean este altceva decât a fi român. Lucru pe care-l putem schimba pur şi simplu cunoscându-ne mai bine, contacte peste contacte în ciuda dificultăților care regimul de frontieră îl impune, vizele şi aşa mai departe. Sunt lu-cruri practice adevărate care ridică destul de multe bariere, sunt des-tul de multe frustrări, tipare care funcționează. Sunt încă enorm de multe resentimente care unii le au față de ceilalți, dar toate lucrurile astea pot fi rezolvate. Timpul trece, generațiile se schimbă, noile contexte au nevoie de noi abordări.

- Vorbeşti tot mai des de toleranță, despre înțelegerea anumitor lu-cruri, asta vine şi din pregătirea ta teologică?

- Poate că şi din asta, dar cred că vine, în primul rând, din zona în care m-am născut - în Oradea, la granița

cu Ungaria. Vorbesc limba maghiară, aşa cum majoritatea basarabenilor vorbeşte rusa. Nu am o problemă cu acest bilingvism. Nu mi se pare nici periculos, nici riscant. Populația oraşului Oradea e compusă din 70 la sută din români, 30 la sută din maghiari. Majoritatea etniilor conlo-cuitoare din România vorbesc foarte bine limba română. Asta înseamnă că statalitatea românească i-a convins suficient, încât o respectă.

- Republica Moldova încotro s-o ia?

- Dilema mi se pare falsă. Problema nu e una de orientare geografică. Ştiu foarte bine care e conotația: Vest - democrație, Est - cine ştie ce riscuri. Nu sunt de-acord nici cu diabolizarea Estului, nu văd în Rusia inamicul etern al românis-mului. Eu sunt un om al soluțiilor negociate. Duşmani există, dar nu e neapărat să pui față în față doar arma sau pur şi simplu să mai negociezi. Există armistiții, există şi soluții ne-gociate. Există diplomație înainte de război sau după război. Ceea ce mă

surprinde în Republica Moldova este nehotărârea moldovenilor cu privire la ce sunt ei şi ce vor ei de la statul lor, de la identitatea lor, de la destinul lor, până la urmă.

Moldova este un stat cu foarte mare potențial, în pofida faptu-lui că mulți sunt cu totul şi totul de altă părere, chiar din interiorul Moldovei. Acest potențial poate fi valorificat bine inclusiv în îndreptar-ea spre nişte valori de tip european.

Cristian Tabără a fost şi este un prezentator atipic, trecut de suta de kg. Nici până astăzi nu-şi poate ex-plica cum de a putut capta publicul obişnuit cu altfel de prezență tv. Cristian Tabără este un om tentat de provocări. A fost la ProTV, însă, la un moment dat, a simțit că trebuie să schimbe ceva. Şi a ales Televiziunea Publică. Pe lângă emisiunile pe care le moderează, Cristian Tabără mai are şi responsabilitate de a alege peli-cule bune pentru privitorul TVR. Acum deține funcția de şef al Depar-tamentului de Filme al TVR.

DINU RUSU

BISERICA ORTODOXA SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL

VA SARBATORI ZIUA INVIERII DOMNULUI, IN DUMINICA DE PASTE, 15 APRILIE 2012,

CU O AGAPA FRATEASCA LA SALA DIN 5510 DIABLO RD, SACRAMENTO, CA 95842,

(ELKHORN BLVD & I-80) INCEPAND DE LA ORA 1:30 PM PANA LA 6:00 PM. CU CALDURA SI DRAG VA INVITAM SA FITI ALATURI DE NOI SI VA ASTEPTAM CU O MASA BOGATA

IN MENIURI TRADITIONALE ROMANESTI, SI DISTRACTII PENTRU TOATE VARSTELE.*** MUZICA: DJ ADI NICULESCU | www.sky-recordings.com | TEL. 916-225-9424 ***

PENTRU INFORMATII SI DACA DORITI SA AJUTATI LA ORGANIZAREA EVENIMENTULUI,

VA RUGAM SA SUNATI LA 916.521.1808 SAU 916.960.9376.VA MULTUMUM SI VA ASTEPTAM CU DRAG!

CONSILIUL PAROHIAL

PROGRAMUL SERVICIILOR RELIGIOASE DIN SAPTAMANA MAREApril 12 (Joia Mare) - 10:00 AM – Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie

April 12 (Joia Mare) - 6:00 PM – Cele 12 EvangheliiApril 13 (Vinerea Mare) - 1:00 PM – Scoaterea Sfantului Epitaf

April 13 (Vinerea Mare) - 6:00 PM – Prohodul Domnului Nostru Iisus HristosApril 14 (Sambata Mare) - 8:00-10:00 AM – Spovedanii si Impartasirea cu Sf. Taine

April 14 (Sambata Mare) -11:30 PM –Sf. Inviere urmata de Sf. si Dumnezeiasca LiturghieApril 15 -Sfanta zi de Pasti – 12:00 PM, Slujba Vecerniei - celei de a doua Invieri.

MIORIŢA USA APRILIE 2012 RECLAME 7

RECLAME APRILIE 2012 MIORIŢA USA 8

Los Angeles . . . . . . . . . . . . San Francisco . . . . . . . . . . .New York . . . . . . . . . . . . . . Atlanta . . . . . . . . . . . . . . . .

Miami . . . . . . . . . . . . . . . . . .Chicago . . . . . . . . . . . . . . . . Houston . . . . . . . . . . . . . . . . Sacramento . . . . . . . . . . . . .

$549$549$439$565

$499$505$505$550

Asistenta 24/7 la: +1 818 907 9800 (engleza, romana, rusa si germana)

office@perfect-tour.comwww.perfect-tour.com Mobil: +1 818 726 5151

BILETE DE AVION LA BUCURESTI

EVENIMENTE SPORTIVE SI CULTURALE EUROPENEOlimpiada de la Londra • Tenis la Roland Garros si Wimbledon

CROAZIERE PE MAREA MEDITERANA SAU PE DUNAREDin minunile naturii – Delta Dunarii • Izvoare de sanatate si tinerete

EXPERIENTE EUROPENE DE NEUITATTururi culturale si educationale • Europa vazuta din Orient – Express

EUROPA PE UN BUGET DE PENSIONAR • VACANTE EXOTICE ORIUNDE IN LUME

RAMANETI ALATURI DE NOI PENTRU A BENEFICIADE CELE MAI BUNE OFERTE PENTRU:

Sunati pentru bilete de avion la Cluj, Sibiu, Timisoara, Chisinau si pentru tarife speciale catre toate aeroporturile lumii! Tarifele sunt valabile in perioada 1 Aprilie – 15 Mai si depind dedisponibilitati. Tarifele sunt roundtrip si nu includ taxele de aeroport, de combustibil si de bagaj.

BA

LU

L M

AR

TIS

OR

UL

UI

SA

CR

AM

EN

TO

201

2 F

OT

O A

LB

UM

DE

: A

DI

KA

SZ

ON

I

MISTER & MISS BALUL MARTISORULUI SACRAMENTO 2012 ABIGAIL BUDAC

MIORIŢA USA APRILIE 2012 EVENIMENT SPECIAL 9

A FOST UN BAL DE NEUITAT

ZORICA SAVU - IONITA KISEREU

Foto album de : Adi Kaszoni

TRUPA xENON

CALEIDOSCOP APRILIE 2012 MIORIŢA USA 10

... şi a început a ne aduce un nou an de căldură şi lumină şi prosperi-tate. O mai bună fixare a zilei de Paşti (creştine) decât aceasta nu există. [...]

Același Spiritul Sfânt, care a grăit prin gura profetului Moisi poruncin-du-i să scrie că mielul pascal trebuie junghiat în seara zilei de 14 Nisan, adică în ziua de lună plină a primei luni de primăvară, a ştiut de mai înainte că şi Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, adevăratul Miel pascal al omenirii, Se va jertfi chiar în ziua de Paşti a iudeilor şi va în-via a treia zi, într-o zi de Duminică. Şi acelaşi Spirit Sfânt a inspirat şi hotărârea Sf. Părinți de la Sinodul I Ecumenic, ca sărbătoarea creștină a Sf. Paşti sau Învierea Domnului să se serbeze în prima duminică, care urmează după luna plină de după echinocțiul de primăvară.

Şi, dacă, de fapt, acelaşi Spirit Sfânt îi va inspira şi pe Sf. Părinți, cari vor fi convocați într-un nou Concil Ecumenic, atunci noi nu ne putem aştepta, că în ce priveşte ziua de Paşti, adică când vor trebui să se serbeze Paştile, ei vor fi în stare, ca să ia altă hotărâre. Ei vor confirma pur şi simplu hotărârea Sinodului I Ecumenic din 325 d.Hr. Şi atunci vom zice, că dacă cei inițiați puteau şti, de fapt, încă de pe acum, că noul Concil Ecumenic nu va fi favorabil noului proiect de reformă pascală, cred, că ar fi fost mai consult, de a le tăia încă de pe acum celor ce vor să-şi vadă înfăptuită această reformă orice nădejde de reuşită. Dânşii s-ar fi supărat deocamdată, dar pe urmă s-ar fi liniştit şi s-ar fi împăcat cu o stare de lucruri, care nu se mai poate schimba.”

4) Data sărbătoririi Sf. Paști hotărâtă de Sf. Părinți la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325 d.Hr.;

Dau și aici răspunsul Pr. Prof. dr. Vasile Gheorghiu: „Sf. Părinți adunați în primul Sinod Ecumenic

de la Niceea din anul 325 d.Hr., discutând chestiunea fixării zilei de Paşti în Biserică, au căzut cu toții de acord că această zi trebuie să se ser-beze şi pe viitor în prima Duminică după luna plină de după echinocțiul de primăvară. Şi de atunci încoace Biserica creştină a căutat întotdeauna să rămână cât mai credincioasă aces-tei vechi şi venerabile tradiții.

Aceasta s-a făcut în conştiința că această tradiție trebuie redusă în cele din urmă la însăşi cauzalitatea divină, întrucât serbarea Paş¬tilor iudaice în ziua de lună plină a primei luni de primăvară este, de fapt, orân-duire divină şi întrucât şi Domnul a bine¬voit a-Şi desăvârşi chiar cu oca-zia sărbătorii de Paşti a iudeilor, în prima zi de duminică, opera Sa mare de mântuire. Nu se poate admite să se serbeze în altă duminică Sf. Paști decât în cea stabilită odată pentru totdeauna de Părinții Sf. Sinod din Niceea din anul 325 d.Hr. Simpati-ile lumii întregi nu trag atât de mult în cumpănă cât trage în cumpănă păstrarea credincioasă a vechilor şi bunelor tradiții bisericeşti, cari le-au fost inspirate Sfinților Părinți de Spiritul Sfânt”.

5)Calendarul IulianIată, și aici, răspunsul Pr. prof.

dr. Vasile Gheorghiu: „Mai pe urmă creştinătatea şi-a legat anul său bi-sericesc tot mai strâns de soarta siste-mului calendaristic iulian. De atunci înainte serbarea Paştilor a început să întârzie tot mai mult şi să devieze de la norma sa primordială de a se serba întotdeauna în prima duminică de după luna plină de după echinocțiul de primăvară…

Ne surprind proiectele de reformă calendaristică şi de stabilizare a Sf. Paşti, cari ne vin din afară, din cercu-rile cele mai îndepărtate de Biserică, dela directorii de bănci şi industrii şi din partea instituțiunilor de tranzit şi transport, cari şi-au centralizat acțiunea într-o comisiune specială de studii, instituită de Societatea Națiunilor. […] Cine va ceda pe orice ches¬tiune va trebui consid-erat un trădător al unei vechi tradiții bisericeşti, care a fost sancționată de

însuşi Domnul nostru Iisus Hris-tos prin moartea Sa de pe cruce şi Învierea Sa din morți, fapt ce s-a întâmplat în prima Duminică după luna plină de după echinocțiul de primăvară”.

Doresc să menționez că apariția, apoi, a Calendarului Gregorian a creat multe probleme în cadrul Bi-sericilor. Astfel, avem și azi multe Bi-serici ortodoxe naționale, care nu au luat calendarul gregorian și sunt pe calendarul iulian și din această cauză nu au Crăciunul la 25 Decembrie în fiecare an, ci în 7 Ianuarie.

Din aceste relatări de mai sus constatăm că secularizarea pentru Biserică din partea cezarilor a început cu mult înainte, dar nu a reușit, după cum zice Mântuitorul că: „Biserica Mea nici porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16:18). Nădăjduim ca nici acum secularizarea în Biserică să nu reușească.

Unii dintre liderii UE cer schim-barea datei Sfintelor Paști!

Un om de afaceri irlandez pro-pune modificarea și unificarea datei Sf. Paști, conform unor considerente politice-economice europene. De ex-emplu, zice el că: Uniunea Europeană trebuie să fixeze data Paștilor. Incă în 17 Martie, 2009, Fergal Quinn, poli-tician și om de afaceri irlandez zicea că: „UE trebuie să se implice, pen-tru că acest subiect afectează viețile seculare ale majorității cetățenilor” dacă sărbătorirea Sf. Paști nu este la o dată fixă.

Este drept că UE a uniformizat și a nivelat multe în țările Europei, chiar și capete și a afectat foarte mult Re-ligia Creștină. Așa vedem că nu toate uniformizările și nivelările sunt pozi-tive. Ţările Europei au început trep-tat să-și piardă identitatea culturală, religioasă etc! Liderii implicați în conducere dictează, iar ceilalți lideri din țările Europei, spun popoarelor ce le conduc că toate cele bune și rele vin de la EU și că trebuie să se întâmple!

Rămâne acum de văzut dacă conducerile Bisericilor Ortodoxă, Catolică, Protestantă etc., din toate țările UE, vor fi de acord cu fixarea

datei sărbătoririi Sf. Paști de către conducerea UE. De menționat este faptul istoric că Biserica Catolică în vremea anilor 1930 era de accord cu stabilirea unei date fixe pentru Sfintele Paști în a 2-a Duminică din Aprilie, neținând cont de consider-entele amintite! Dacă liderii Bisericilor vor accepta schimbarea datei Sf. Paști, neținând cont de Legile divine amintite, o să supere pe Cel Atotoputernic. În cazul aprobării schimbării datei Sf. Paști omenirea va săvârși un alt păcat, pentru care Dumnezeu tre-buie să lase justiția divină, ca pentru celelalte păcate, și crizele economice să continue! Cu ani în urmă scriam un articol „Colaps moral egal co-laps economic în lumina revelațiilor din Sf. Scripturi”. Îmi pare rău că popoarele nu se întorc cu pocăință la Dumnezeu, ci merg mai departe din păcat în păcat.Dar, hai să fim mai optimiști și să credem în liderii spirituali ai Biseri-cilor, că nu vor aproba schimbarea datei Sf. Paști, precum nu s-a aprobat de Biserici înainte, la presiunea Ligii Națiunilor de schimbare a Calenda-rului din anul 1930. Iar dacă se va aproba înseamnă că Cel Atotputer-nic a îngăduit putere tot mai mare antihristului din cauza necredinței și păcatului din lumea de azi. La toate aduc răspunsul Bunului Dumnezeu, prin Scriptura care zice: „Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morți şi te va lumina Hristos” (Efeseni 5:14). Iar dacă nu va fi deșteptarea din moartea spirituală a omului vremii noastre, din toate treptele societății, iată răspunsul din iubire a Domnului Iisus Hristos pentru pre-venire și salvare: „… Zic vouă; dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel!” (Luca 13:3) „Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani! / … Acum ori nicodată să dăm dovezi la lume, / Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman. / … Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină, / Devi-za-i libertatea și scopul ei preasfânt! / Murim mai bine-n luptă, cu glorie

deplină, / Decât să fim sclavi iarăși, în vechiul nost’ pământ!” (din Imnul Național, de Andrei Mureșanu, cân-tat și la Marșul Anului 1848). Astăzi, cred că este de mai mare actualitate acest Imn Național mai mult decât oricând, pentru că poporul român a plecat peste graniță pentru o bucată de pâine din cauza conducătorilor, iar poporul rămas acasă este în procesul de reducere a populației, pământul poporului este vândut, de conducătorii vânduți etc!!! Doamne, ai milă de noi.

Concluzia stabilirii datei Sfintelor Paști

Alte legi și considerente, care vin din lumea organizațiilor laice de azi și din viitor, pentru stabilirea sărbătoririi datei Sfintelor Paști, ce prezintă Învierea Domnului Dum-nezeului și Mântuitorului Iisus Hris-tos, sunt împotriva Legilor Divine, ca rânduire sfântă și dumnezeiască. Nu se poate să renunțăm pe viitor la orânduirea divină de a sărbători Sfin-tele Paşti în condițiile astronomice fixate şi neschimbabile ale liderilor laici.

Iată, concluziile Pr. prof dr. Vasile Gheoghiu în Raportul său către Sf. Sinod al BOR din 5 Mai, 1930: „Mai ales în Biserică nu se poate admite ca mulțimea să hotărască cele ce trebuie să se facă şi ce nu. În Biserică hotărăşte Magisterul bisericesc, iar toți ceilalți membri ai ei ascultă. În Biserică Domnul Iisus Hristos porunceşte. Biserica este Hristocratică, nu democratică. Cu toate acestea ea este cea mai folositoare şi mai binefăcătoare instituțiune pentru omenire.

Aşa fiind, nu se poate admite ca credincioşii laici să aibă dreptul de a hotărî în chestiuni, cari sunt exclusiv de competența bisericii învățătoare. Cu atât mai puțin li este permis ace-lora, cari stau în afară de organizația Bisericii creştine, cum este cazul chi-ar cu Comitetul Comisiunii de studii a Societății Națiunilor. [...]

SCHIMBAREA DATEI SFINTELOR PAȘTI ESTE ÎMPOTRIVA ORANDUIIRILOR DIVINE

PR. AUREL SAS

CONTINUARE IN NUMARUL URMATOR >

> CONTINUARE DIN NUMARUL TRECUT

MIORIŢA USA APRILIE 2012 INTERVIU11

Interview with a Prominent Journalist Who Represented the French Youth at the Bicentennial of the Statue of Liberty!

Laurence Lemoine was born in Paris, France in 1969. When she was 12 years old she wanted to become a journalist. At the age of 16, she came to New York to the bicenten-nial of the Statue of Liberty with Nancy Reagan. She represented French youth at the event because she had won a contest organized by the American Embassy in Paris. Years later her dream of becoming a journalist came true. She studied Political Science in Paris, speaks 4 languages, and has a deep interest in major world issues. Laurence has traveled all over the globe, working at times for newspapers, radio, and TV stations. From the Middle East to Africa where she interviewed Yas-ser Arafat, to Central America where she worked for a radio station, Lau-rence Lemoine has covered all areas of journalism and communications.

Question: You were born in Paris. Can you tell me a little bit about your family?

Answer: I' m the youngest (with a twin brother) of a Christian fam-ily of 6 kids. I received a very strict education, but my parents gave us the best to be happy in life: love, self confidence, the ability to adapt, and independence.

Q: What lead you to become in-terested in journalism? What sparked your interests in this profession? Was there someone in your life at the time that inspired you to become in-terested in journalism?

A: When I was a pre-teen in the 80's, the news was all about the Middle East (Lebanon in ‘82 with the invasion of Israelis, the Palestin-ian conflict with hostages, hijacking and so on). It was then that I started to read newspapers and listen to the radio station. I was fascinated with all these issues and wanted to un-derstand something that in fact was impossible to understand. I became interested in journalism to know and discover the world and to touch real-ity. I wanted to experience live what happens in the world. It was clear and natural that I would be a jour-nalist. Then I started to prepare my-self. For example, when I was 15 or 16, I recorded news broadcasts from the 24-hour radio station, France-Info, in my room. I would write it all down on a paper and say it with a professional tone. A few years later, I would wake up lots of people with this special tone of news and inter-view! Also, I was very interested in the politics and economy of France and the world.

Q: Do you consider yourself for-tunate?

A: I have to say that, in general, I have been very lucky in my life, not only because I was born in a beau-tiful and peaceful country (France) and in a good family, but also be cause sometimes I was in the right place at the right moment (I use to say that "luck" is like tomatoes&; we need to cultivate it!). I wanted to be a journalist because, for me, it was a way to live many lives at the same time! Speaking about oth-ers and making reports about other

countries or people, was a way for me to learn a lot! Also, it was a way to have a sort of power because what we say and report, and the manner we do it in, is important and can influ-ence people. That is why it is also a big responsibility and a very serious profession.

Q: In 1986, you won a contest for the bicentennial of the Statue of Lib-erty in New York. Why did you win the contest? Was it your poem? Was it how you read your poem? Was it something else or a combination of these things?

A: One of the great moments of my life was in 1986 when I repre-sented the French youth in New York for the re-opening of the Statue of Liberty with Nancy Reagan. I was there because I won a contest, thanks to my father. He helped me a lot with a poem about Liberty and I’m still very grateful. It was so exciting for me! I met numerous personalities in the US, and I was a VIP for 15 days. I was only 16 years old at that time. Reading the poem in front of many TV cameras and photogra-phers was incredible! I was not shy. I could read the poem easily.

This event (a major event in my life) allowed me to meet journalists and to appear on TV and radio sta-tions in both countries.

Q: How did that event further influence your decision to become a

journalist?A: One year later, I spent one

week at the first French radio station, RTL, for training with all the jour-nalists and editors. I saw everything about news and journalism during this week, and more than ever, it was evident to me I would be a journal-ist, but I was still too young to start.

Q: Tell me about the skills and natural abilities you had prior to pur-suing journalism that helped you in your career as a journalist.

A: As far as skills, I would say CU-RIOSITY, in the broad sense of the word. In my case, my friends and family always say I have the "cancer of curiosity"! A journalist needs to be OPEN and KEEN on under-standing and explaining anything and everything. One cannot be shy but must dare to ask questions that can embarrass people, especially politicians! I was famous for this kind of interview and people loved it. Often there were fights of words between me and the political repre-sentatives.

Q: When you were in Lebanon, were you planning to return to Paris for a Master’s in journalism?

A: Lebanon was my first real ex-perience as a journalist. I was very young then and a bit of a novice. It was during the war with Syria. The father of the actual dictator, Haffez Al Assad, was trying to kill Leba-nese Christians. As a young French girl, the "show" was incredible, but I learned a lot about human beings and their capacity to be good or bad and to adapt to extreme situations.

It was better than having lessons at the university for me because it was real and concrete. I've been lucky because I met General Michel Naim Aoun, who was prime minister at

that moment. I had an interview that made me famous because what he said was a bit embarrassing for France, and Francois Mitterrand (the French president at the time) had to answer. Journalists all over the world talked about this interview of mine! A few months later, I went to Tunis where the headquarters of the PLO were with Yasser Arafat.

Q: I would like to know more about your two hour interview with Yasser Arafat in Tunis. What year was that?

A: I was fascinated by this man and I wanted to conduct an inter-view. I spent two hours with him during one evening. For security purpose, the PLO did not tell me, "See you at this address at this time. " I had to stay in my hotel. They came to pick me up, banded my eyes and took me to an undisclosed office location. Once inside, they removed the banding so I could see. It was quite exotic for me! This was an interesting time in 1990, when he started to leave terrorism for being a man of the state and having direct contacts with the Israelis. I asked him lots of question, and at the end, he joked and asked me if I wanted to marry him! In the French media, my interview was not very successful, but I enjoyed my trip in Tunis, the meeting with Arafat, the many hours I spent with his colleagues, and talk-ing about that major conflict.

Q: In one of our conversations you mentioned that you worked for "Mont Blanc Radio", near Geneva for six years. Also, during that time, you were working for a TV station called "Channel C" doing political interviews.

A: I met a very famous and bril-liant journalist in Paris, Jean Pierre Elkabbach. He is in France like Larry King is in the U.S. I asked him how to plan my career as a journalist. He-told me to first go outside of Paris to provinces to learn more about every-thing and get mature. He explained to me that it is the best school for a young journalist and it's true! So I went to Haute Savoie (the high mountain "Mont Blanc" is near Chamonix and Geneva) and started journalism for a private radio sta-tion. I also had a monthly show on TV Channel “C” with interviews of politicians and famous people, but only about their private life. The show had high ratings. After that, I decided to leave France again. I love France (fantastic country), but living in different countries gave me the possibility to view things from dif-ferent perspectives.

Q: You worked in Haiti at a radio station that needed a French journal-ist. Did you work in the field or in the studio?

A: “Radio Vision 2000” from Port Au Prince was looking for a French journalist to handle the news and in-formation and train their journalists. When I arrived there, I realized how lucky we were to be born in a coun-try having freedom and everything we need. I stayed working in the field and in the studio for one year. It was not easy but I learned a lot every day. The country is still in my heart.

I am also grateful to Haiti because it is where I met my husband! He came to Port of Prince for a week during the holidays at the house of a Canadian diplomatic (the consul) and we met! He is now the father of my 11-year-old daughter, Anouck, and my son Alvaro, who is 8. He is a lawyer in business and we have been living in London, Paris, Valencia (he is from Valencia), Banjul (Gambia in West Africa) and Lisbon, Portugal. In Gambia (a wonderful small coun-try, good for a first contact with Afri-ca), I gave birth to my son in a public hospital! It was my choice because my follow up was done by a fantastic team of Cuban doctors present for the operation. It was funny because the delivery of my first child was in the best private and modern hospi-tal of Valencia with lots of devices and technology. But, for my son I preferred the one in Banjul with my friends, the Cubans doctors, in a very poor hospital. The electricity went off just after they cut for the C-section. After my second child, I started to edit and publish tourist guides. The first was about the Gam-bia. Then I published a few in Spain and the last one about Saint Gervais, in France.

Q: What are some interesting facts about Saint Gervais? Why would someone want to visit this town?

A: Saint Gervais Mont Blanc is a beautiful site for holidays, skiing or walking. The high mountains give you fantastic views and pure air. This is where the highest mountain in Eu-rope is, Mont Blanc, with a peak of 40,807 meters! I knew this town be-cause I went there many times when I was journalist in Radio Mont Blanc and Canal C.

Q: Where do you live right now and what are you currently doing?

A: Currently, I’m living in Spain, in Valencia again. It’s a very beautiful city on the Mediterranean Sea. I’m working with an American company called Reliv (www.reliv.com). They produce and sell excellent food sup-plements made from a large range of natural ingredients and nutrients. I saw my mother taking them one day and became interested in their prod-ucts. I have always been interested in nutrition and health.

In Europe, a lot of people are tak-ing supplements because they actu-ally improve their health with these nutrients. We are facing a serious health crisis in Europe. Our food

does not have enough vitamins and phytonutrients. By depriving our bodies of essential building blocks and replacing them with processed convenience foods, we leave our-selves vulnerable to illness, disease and nagging fatigue. We know now that supplementation can bridge the nutritional gap. These products pro-vide optimal levels of essential nutri-ents, and Reliv is a high profile com-pany. Last summer I attended the International Conference in St. Lou-is (Missouri), where I met the found-er, Robert Montgomery. Thanks to these products, I have helped many of my friends and family with their health issues. Of course, I also take these nutrients even though I’ve al-ways been healthy. But with these supplements, I feel much better. I have more energy, a greater ability of focusing, and better sleep. I’m fortunate to work for this company because this job gives me the possi-bility to help people and to be with my children.

Q: Have you ever considered moving to the United States?

A: I would love to live in the USA because I have visited a few times but never enough, and I have a special re-lationship with America. I consider that I know a country and its culture if I stay at least one year. Hopefully someday I will have this chance.

Q: What do you know about Ro-mania? In your travels, have you en-countered any Romanians?

A: My husband is working in Ro-mania now on a wind turbine project in the mountains. He likes Roma-nia. My only link with Romania was the housekeeper I had in Portugal. She was from Romania and became a friend to me. She helped me tremen-dously. I wish I could go there with my husband next year. He keeps tell-ing me that it will be worth it.

Q: What hobbies do you have?A: I love to travel and share mo-

ments with my friends, and I enjoy being with my two children. I also enjoy squash, tennis, skiing and mountain climbing. I have climbed Mount Blanc. It took me eight hours to reach the summit and six hours to go down skiing in a totally wild man-ner. It was fantastic!

Q: What are your plans in the near future?

A: I am developing the sales of Re-liv here in Spain, and I just started a book about nutrition and health that will be published in France.

OCTAVIAN CURPAS

CULTURA APRILIE 2012 MIORIŢA USA 12

Adalbert GYURIS: - Maestre Ian-cu pentru început as dori sa va întreb de unde pasiunea pentru actorie ?

Lucian Spriru IANCU:-A fost în cazul meu un dat nativ personal ce l-am descoperit la momentul potri-vit.Tine de o trasatura anume de a deveni ceva,în cazul meu actor.M-am prezentat la examen si spre bucu-ria mea am reusit.Acest dat personal a iesit la suprafata si s-a valorificat.Sunt bucuros ca mi-am urmat che-marea. Pentru mine teatrul este a doua casa !

-Ati debutat la teatrul ,,M.Emi-nescu" din Botosani,credeti ca me-seria de actor se poate face pe orice scena ?

-Da,unul ce-si iubeste meseria nu tine cont de loc pentru exercitarea ei.La Botosani a fost un public mai bun decât în multe alte orase.A fost un oras patriarhal cu multi evrei de la care ceilalti au avut de învatat.Chi-ar si cladirea teatrului a fost superba.Exista aceasta apetenta,lumea se du-cea la teatru pentru ca era singura posibilitate de a se întâlni,de distrac-tie si de frumos.Era un public avid de teatru. Îmi aduc aminte cu mare drag de debutul meu la Botosani.Aici am lucrat si primul meu rol mare Cyrano din “Cyrano de Bergerac” de E. Rostand ,o piesa superba de altfel.Eram tânar,venisem câtiva de la institut si cucerisem orasul.Era o placere sa lucrez.

-Unde va simtiti mai bine, în fata aparatului de filmat sau pe scena ?

-Pe scena ma simt mai bine. Am jucat la Botosani,Piatra-Neamt, Bu-curesti si Constanta.Filmul consuma si multa energie fizica.Ca exemplu am jucat în ,,Pintea" care s-a filmat în Maramures.Am mers cu trenul de la Constanta la Bucuresti.Apoi cu avionul pâna la Baia Mare.Mai de-parte cu un autobuz pâna pe Gutâi si de acolo cu o sanie trasa de cai.

-Care a fost ,,nebunia" plecarii din tara cu un...vapor ?

-N-a fost deloc o nebunie.Toate se

leaga, eu care am cultul libertatii,m-am simtit întotdeauna întemnitat,ca într-o camasa de forta.Eu am facut atunci un gest de condamnare.Am fost director de teatru,membru de-partid si asa m-au trecut pe listele de deputati pentru Marea Adunare Nationala.Am avut chiar întâlnire cu alegatorii.S-a întâmplat într-o sala mare,afara era rece si înauntru la fel.Eu stiam ca plec peste doua zile si de aceea le-am recitat ,,STROFE DE IARNA" o poezie de Topârceanu.

,,Doamne, tu te tii de glume?Nu ne vezi mizeria?Pentru ce-ai lasat pe lumeGeruri ca-n Siberia?.......................................Asta-noapte mi se pareGazda mea, Emilia,S-a-ncalzit la lumânareCu toata familia!........."Cei din sala au ramas cu gura cas-

cata.În poezie este vorba despre frig-ul si mizeria care de fapt o îndura ei.

Activistul de partid care era cu noi s-a îngrozit si era panicat.Ca sa schimb registrul am facut o invitatie la teatru unde noi actorii ne vom încalzi cu aplauzele lor si ei prin glu-mele noastre îsi vor descretii fruntile.Peste doua zile am plecat si toata Constanta vuia de cele întâmplate.În perioada aceea cred ca mai multi trebuiau sa faca gesturi asemana-toare.

-Care a fost cea mai grea perioada din detentie ?

-Detentia pentru mine a fost ca un film,eu fiind în rolul principal la propriu,din pacate.A existat o dedublare a personalitatii. Mizeriile materiale,frigul,lipsa de mâncare,cel de lânga mine care-si facea nevoile si faptul ca am stat într-o celula de doi metri pe trei metri,toate acestea au amplificat durerea. Am stat o perioa-da singur si apoi la Aiud cu înca cinci persoane în celula, trei paturi pe o parte si trei pe partea cealalta.Am stat sase luni legat în lanturi la picioare si mâini.Când mi s-a dat prima oara

mâncarea într-un blid, am uitat ca mâinile -mi sunt legate si mi-am rasturnat mâncarea pe burta.

În primele zile totul a fost asa de interesant,n-aveam timp sa sufar efec-tiv.Impactul informational era asa de puternic pentru mine care sunt o fire curioasa.Când am intrat în holul de la Poarta Alba,ne-au dezbracat,ne-au dat haine,mi-au tuns barba.Se întamplau multe lucruri noi,pe care nu le vazusem nici macar în filme.Au venit cu nicovala si mi-au pus lan-turile la mâini si picioare cu nituri.Când am ajuns la Aiud peste câteva luni,aveam drept la pachet si sotia mi-a trims printre altele o pereche de ghete.Când mi-am pus ghetele în picioare,ceva s-a întâmplat ...nu s-au potrivit.La început n-am stiut ce este,apoi am realizat ca încaltamintea din puscarie erau cu defecte,una mai înalta cealalta mai îngusta.

Asa ca pot spune toata perioada a fost grea.Nu degeaba este proverbul : „Nu-i da, Doamne, românului câte poate sa îndure!"

-Dintre cei care v-au înjurat si umilit a venit cineva dupa 1989 sa-si ceara scuze pentru ce v-a facut ?

-Pâna în 1989 am fost director de teatru,un actor pretuit si lumea ma iubea.În cercul meu de prieteni si uneori chiar pe scena îmi permiteam glume la adresa puterii si regimului.Se dezvoltase un limbaj,se putea citi printre rânduri sau întelege printre vorbe rostite si prin gesturi.Ai spus ceva si se întelegea altceva.Era o ati-tudine.

Mi-am vazut dosarul si eram de-numit obiectivul ,,barbosul" sau ,,actorul".În grup cei care am luptat împotriva comunismului si împotri-va dictatorului am fost denumiti ,,balene sinucigase".

Dupa detentie imediat ce am iesit,asupra mea s-au aruncat cu ,,pi etre".Imediat dupa 1990 ,,baietii" s-au regrupat, având toate mijloacele si au început sa dea cu noroi în tot ce reprezenta un posibil lider de

opinie. Am fost sunat la telefon si mi s-au adus fel de fel de injurii la adresa mea.Prezenta noastra,a celor care au fost împotriva comunismului a fost inconfortabila oriunde si poate ca mai este....

-Ar trebui sa se faca film dupa viata dumneavoastra,în care ati putea in-terpreta chiar rolul dumneavoastra,ce spuneti ?

-Daca s-ar face un film dupa viata mea si eu sa interpretez chiar rolul de acum mi-ar face placere însa pâna laun punct care mi-ar da poate chiar anumite satisfactii. Dumneavoastra folositi termenul ar trebui iar eu spun ca era obligatoriu sa se faca filme si nu neaparat despre mine,sunt ne-numarate cazuri de oameni care au luptat împotriva comunismului.Sunt numeroase personalitati care ar putea sa faca subiectul unor filme extraordinar de emotionante puter-nice.Era obligatia celor care în mod formal au condamnat comunismul. Presedintele Basescu în fata unui par-lament în ,,clocot" a citit declaratia de condamnare a comunismului.Au fost de fata presa straina,diplomatii acreditati la noi în tara,a fost invitat regele. Vadim Tudor si o sleahta de derbedei urlau si strigau,era un va-carm de huiduieli împotriva acestui document asa de important.

Asa ne putem da seama cine sunt printre cei care conduc tara si daca sunt acestia interesati sa faca un film împotriva comunismului si implicit împotriva celor ce sunt acum la putere.

Un asemenea film ar merge la sen-timente si emotii de revolta, dispret, ura si chiar de dorinta de razbunare.Toate acestea ar face efectul unui film în sustinerea unei ideei,împotriva la ceva rau care nu mai trebuie sa fie facut.Ori noi observam ca în Româ-nia dupa 1989,acum dupa atâtia ani ca la televizor se proiecteaza filme de propaganda... comunista.În con-cluzie nu exista vointa politica de condamnare reala a comunismului,

o condamnare a celor care au fost torsionari,care au fost în esalonul doi,activisti,securisti si care au pus mâna pe putere dupa revolutie.Asta-i societatea în care traim !

Doamna Lucia Hossu - Longin face o treaba buna cu serialul ,,Me-morialul durerii ".Felicitari !

Tinerii ar trebui sa învete sa re-specte trecutul !

Sa condamne ce s-a întâmplat.Nu avem dreptul sa fim într-o pozitie echidistanta între calau si victima.

-Acum privind peste umar ati schimba ceva din viata dumneavoas-tra ?

-Nu ! Asta mi-a dat Dumnezeu,asta o duc !Mai târziu o sa ma duc la EL si o sa-i spun ca mi-am facut datoria asa cum am putut eu.Daca puteam sa fac mai mult as fi facut însa atât s-a putut... Ma bucur ca am gustat din toate ce mi s-a oferit bune si rele,frumoase si grele.

Actorul are o atitudine politica sau nu are,el trebuie sa fie artist cetatean.Actorul poarta tichia de nebun,el este nebunul de la curtea regelui.El are dreptul sa spuna adevarul chiar daca uneori nu este pe placul regelui însa pentru asta nu este si nu trebuie sa fie omorât.

-România este departe de normali-tate sau nu ?

-Este înca foarte departe de imag-inea care ne-o facusem noi cei care am stat în puscarie despre viitorul acestei tari.Noi am crezut ca va fi mai bine,ca într-o ecuatie matematica în care rezultatul se va schimba în bine.Din pacate nu s-a întâmplat asa !

-Maestre Iancu multumesc pentru ca ati acceptat sa realizam acest inter-viu !

Va doresc sanatate si înca multe realizari în domeniul artei teatrale si cinematografice.

Cu mare bucurie a consemnat Adalbert GYURIS

"Tinerii ar trebui sa învete sa respecte trecutul !"

-s-a nascut în data de 03.02.1940 la Botosani

-în 1964 a absolvit I.A.T.C. “I.L. Caragiale” Bucuresti

-a interpretat numeroase roluri în teatru si a jucat în peste 20 de filme pentru marele ecran si de televizi-une.

-a debutat la Teatrul ,,M Eminescu “ Botosani.

-apoi a fost actor al Teat-rului Tineretului din Piatra Neamt, unde a jucat în celebrele spectacole ale re-gizorului Andrei Serban : ,,Noaptea încurcaturilor” si ,,Omul cel bun din Saci-uan”

- în martie 1985 îmbarcat pe miner-alierul Uricani, coman-

dantul vaporului a fost Florentin Scaletchi,au ple-cat, fara aprobare, catre Tur-cia, catre lumea libera. Au ajuns în apele teritoriale ale Turciei, dar au fost prinsi cu ajutorul unei nave libaneze, care a anuntat paza de coas-ta.

-pentru acest fapt a fost condamnat la 20 ani de pus-carie.

Am stat de vorba o ora cu maestrul Iancu si l-am ascul-tat cu mare drag.Are o voce blânda si placuta.

Am aflat lucruri intere-sante din viata unui actor ce a fost greu încercat pe dru-mul presarat cu flori si jar încins.

Lucian Spiru Iancu

MIORIŢA USA APRILIE 2012 PUBLICITATE13

-Angajez caregiver part time/full time la casa de batrani in Sacramento, acte si engleza necesare. Sunati la 916-717-0438.-Angajam caregiver la casa de batrani in Surprise, Arizona. Conditii bune de lucru si salariu stimulativ. Tel. (623)518-6890 sau (623)451-7556.- Angajăm caregiver pentru îngrijit bătrâni în Sacramento. Informaţii suplimentare la telefon: (916) 205-2273.- Angajez persoană pentru lucru la casa de îngrijit bătrâni. Informaţii suplimentare la telefon: (916) 652-2309.- Angajez babysitter. Informaţii la madamaria2006@yahoo.com.- Ofer servicii de babysiting şi asistenţă persoanelor vârstnice. Informaţii suplimentare la telefon: (510) 487-7991.- SERVICII POŞTALE - Toţi cei care vor sa trimită pachete în Romania pot apela cu încredere la serviciile noastre. Vă rugăm să aduceţi pachetele la familia Iacob Nicoara, 1237 148th Avenue, San Leandro, CA. Informaţii suplimentare la telefon: (510) 614-2122 sau (510) 453-0171.- Board and care in Clayton serving people with developmental disabilities is looking for full-time live-in staff to assist residents with meal preparation, medication, administration and activities of daily living. Salary based on experience. Please call: (925) 297-9344.- For rent in residential duplex: 3 bedrooms, 1 full bath and kitchen, new paint, new carpet & new range/ oven combo, air cond., refrigerator, washer & dryer, front yard & back yard. Affordable rent. Call: 916-729-7807 or 408-390-8132.- Inchiriez Assisted Living Home in Arizona cu licenta pentru 6 rezidenti. Pret $2,200 / luna. Pentru mai multe informatii, va rog sa sunati la: (623)215-7337 sau (602)400-6031.- Prepar mici la comanda.La fiecare pound vandut ,donez $1 Parohiei Invierea Domnului-Hayward,CA.Informatii la tel.(510) 258- 2241"- Cetatean,72 de ani, stabil financiar, fost marinar din Constanta, caut doamna rezident pentru ajutor reciproc. Tel.(207) 892 -7150 "- Caut pe Iuliana Molnar, din Brasov. Nr. de telefon (909)965-0131, CA, sa sune la (207)892-7150 - Caut femeie pentru ingrijirea unei batrane, zona Los Angeles.Informatii la telefon : (310) 699-6917

M I C A P U B L I C I T A T E

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

INDUSTRIALA Orizontal: 1. Dispozitiv de masurat - Tine actele. 2. Tras in profil- Tare ca piatra.3. Acum (pop.) - Structura de rezistenta. 4. A creste turatia - A bate la intervale egale. 5.Dublati! - Cu sarcina negativa - In curs!. 6.Mobila la rulment.-Ras cu reducere! - Hol academic 7. Aeroportanta – Corp pictat. 8.Aflat la locul lui- Loc de munca. 9. In stare! – Curs de schimb – Tras din top!. 10. Imperios vietii - Mobil la birou. 11.Saruri al acidului acetic – Irlanda altfel. 12. Are o nota de locul doi – Plan pe 12 luni.- Regulament de Exploatare Tehnica.

Vertical: 1. A combina metale - Tras la remorca! – Dat cu el de toti peretii.2. La sfarsit de rampa!. – Al noaste plaiuri. 3. Certificat de buna purtare. 4. Comprima la urma! - Apa bine tratata. 5. A egala cu zero – Dublata! – Plan la final!. 6. Cuta! – Canal de media! - Perete! – Nici eu nici el. 7. Pecete! – Acesta de la tara –Tinutul galben. 8. Jeep de Romania - Bune de lucru. 9. Calculatoare super. – 10. Tip de produs – Unde ultra scurte! – Tirant la inceput!. 11. Depozite de energie. 12. Pare a fi in orar! – Preparat de insamantare – Valoarea oricarui lucru.

Careu realizat de MIRCEA NEAGOE, San Jose, CA.

RECLAME APRILIE 2012 MIORIŢA USA 14

P.O. Box 2015 Placerville, CA 95667Phone (530) 620-2717

John Militaru Ministries Program Schedule 2012

Sacramento County, CAComcast CableThursday @ 8:00 pm Ch 18 English/Romanian Saturday @ 8:00 pm on Ch 18 English/Romanian JMMI

Roseville, CAMonday @ 6:00pm on Ch 18 English/RomanianTuesday @ 11:00am English/RomanianThursday @7:00pm on Ch 18 English/Romanian JMMIFriday @ 12:00pm English/Romanian JMMI

Modesto, CAMonday @ 7.30pm on Ch 26 RomanianMonday @ 10:30 pm EnglishTuesdays @ 8:30 pm EnglishFriday @ 6:00 pm Romanian

Stockton, CAMonday @ 8:00pm on Ch26 English

Vancouver, WASunday 11:00 am , Tuesday @ 2:00 pm & Wednesday 8:00 pm on Ch 11 English/Romanian

Orange County, CASaturday @ 9:30 am on Time Warner Cable. EnglishCh 95 - Santa Ana, Fullerton, Placentia, Buena Park Ch 97 - Anaheim, Villa Park Ch 98 - Yorba Linda, La Habra.

Notes: All listings are on local cable channels. Schedule subject to change.

This program is made possible by the contributions of our viewers. This Ministry is not supported by any church or large institution but by individuals like you. If you would like to contribute toward the production costs of this program please contact us, all contributions are tax deductible. If you would like to extend the broadcast to your area or if already in your area add more broadcast times contact us for more information.

John Militaru MinistriesTHE VOICE OF THOSE WHO HAVE ESCAPED

FROM BEHIND THE IRON CURTAIN www.johnmilitaru.org

Vă aşteptăm cu mâncare caldă!

EuroMarket & Delicatessen ASHLEY

PLACE

AFFORDABLE Studios,1's & 2's bedroomsFOR EVERYONE

1601-1745 Cormorant WaySacramento, CA 95815

*** Vorbim romaneste ***Tel. 916.927.7202Fax. 916.568.0792

GREAT SPECIALS

MIORIŢA USA APRILIE 2012 PAGINA CITITORULUI15

Hoinărind prin Argentina şi înapoi acasăDintre țările Americii de Sud cu-

nosteam numai Brazilia, unde am lucrat câteva luni de zile…Despre Argentina ştiam prea puțin, ştiam numai că a avut o echipă de fot-bal care a fost cândva campioană mondială… Urmând exemplul pri-etenilor care au vizitat-o cu un an în urmă, m-am aventurat în iarna aceas-ta acolo, mergând până la Oceanul Înghețat de Sud… A fost interesant, obositor ... satisfăcător şi ...nu prea...Dar sfârşitul a fost o apoteoza!

Ce merită văzut (adică merită un voiaj special, conform clasificării fo-losite de ghidul Michelin, din păcate încă needitat pentru această țară) sunt câteva frumuseți naturale unice:

- cascada Iguazu, văzută însă de pe malul brazilian: vederea de pe malul argentinian nu este la fel de dramatică. Fluviul Iguazu se împarte în nu mai puțin de 275 de cursuri de apă care apoi se prăbuşesc fiecare – uneori în două trepte – de la cca. 100 m în noul pat al fluviului. În norii formați de picăturile de apă se poate descifra adesea un curcubeu; picături microscopice se ridică la zeci de me-tri deasupra pădurii înconjurătoare şi – privite din depărtare - creează impresia suflului unui balaur imens. Aerul plin de particule ionizate nega-tiv creează o stare de euforie care accentuează impresia covârşitoare creeată de imensitatea cascadei.

- hidrocentrala de la Itaipu, pe flu-viul Parana, nu departe de localitatea Iguazu. Este considerată ca fiind cea mai mare constructie din lume, mai mare – din punct de vedere al producției de energie electrică - decât hidrocentrala de la Three Gorges din China...Înălțimea vizibilă a baraju-lui depăşeşte 15 etaje, barajul însuşi – cu forma unui arc - are peste 3 Km lungime…Este o construcție fascinantă, şi mie mi s-a părut cu atât mai fascinantă cu cât eu am lucrat la Portile de Fier 1!

Surpinzător pentru vizitatorul in-teresat este existența în plină junglă a unei aglomerații urbane de peste o jumătate de milion de locuitori, împărțită între trei state! Aici se regăsesc oraşele Foz de Iguazu din Brazilia, Ciudad del Este din Para-guai şi Puerto Iguazu din Argentina, toate trei situate la confluența fluvi-ilor Iguazu şi Parana. Poduri de be-ton fac legătura peste fluvii, punctele de trecere ale frontierei sunt deschise zi şi noapte … dar cele trei oraşe nu oferă nimic interesant vizitatorului obişnuit cu armonia arhitectonică a localitaților americane.

- Parcul Național Los Glaciares (Ghețarii) din Patagonia. Sistemul muntos al parcului culminează cu vârfurile Cerro Tores (3128 m) care are o formă sfidătoare şi majestuoasă şi Fiz Roy (3405 m). Podişul dintre ele este acoperit de ghețari pe vre-o 400 km lungime...Zăpada topită formează lacuri de un verde azuriu intransparent, care par a fi moarte fiindcă nu reflectă imaginea munților din jur. Dar ele sunt pline de peşte: aici a fost prins cel mai mare păstrăv din lume, de peste 15 Kg. greutate! Mica localitate El Chalten – cu nu-mai 800 de locuitori, situată chiar la picioarele podişului - a deve-nit centrul național argentinian al trecking-ului: de aici pornesc trasee foarte spectaculoase prin munții din vecinătate.

Ultimii 150 km din drumul spre aceast sistem muntos trece printr-o zonă desertică, cu aspect lunar şi printre lacuri şi râuri glaciare, col-orate intens. La orizont strălucesc în

permanență piscurile semețe, lumi-nate de soare, înconjurate de nori, pline de zăpadă, ridicându-se mând-ru către cer şi dominând priveliştea...Incredibil de spectaculos!

- ghețarul Perito Moreno, care porneşte din câmpul de gheață citat mai sus, de la peste 2500 m altitu-dine. Acolo sus, pe munte, la vre-o 30 Km depărtare, zăpada pare să fie imaculată: pasiunea mea pentru ski mă face să-mi închipui beția nebună care m-ar cuprinde venind la vale kilometri întregi…dar nu până la capăt: aici, jos, ghețarul coboară până la 200 m altitudine şi se termină într-un lac glaciar în care înaintează cu cca. 1.5 m / zi pe întreaga lui lățime de cca. 2 Km. Aici, jos, la picioare, ghețarul se divide într-o învălmăşeală teribilă de blocuri de gheață şi de sed-imente captate undeva sus pe munte, totul formând o barieră de peste 60 m înălțime....Din timp în timp câte un bloc se prăbuşeşte cu mult zgo-mot în lac... Foarte impresionant!

Desigur că dacă eşti în Argentina mai poți vizita şi alte locuri turistice pentru care…merită să faci un ocol (tot după clasificarea Michelin!). Buenos Aires este o megametro-pola uriaşă (13 milioane locuitori), majestuoasă în partea centrala, dar sistematizată architectonic numai în parte. Casele de diferite înălțimi din-spre aeroport lasă impresia neplăcută a unei danturi neîngrijite şi pline de carii…Dar partea centrală a oraşului este marcată de uriaşul bulevard Av-enue de 9 Julio, cu câte nouă benzi de circulație în fiecare sens. Arhitec-tura în aceasta parte a oraşului este plăcută, intersecțiile străzilor au ofer-it posibilitatea amplasării a numero-ase monumente statuare remarcabile. Tot aici se găseşte şi teatrul Colon, terminat în 1907, celebru în toată lumea ca find cea mai mare institutie de opera si balet din emisfera sudică. Spre nord, bulevardul se continuă cu mai multe parcuri înşirate unul după altul în jurul Avenue de Libertador, care dau acestei zone un aspect foarte modern şi aerisit. Pe malul fluviului La Plata a fost construit un cartier nou, foarte modern, străbătut de un canal navigabil pe care sunt an-corate două nave cu pânze şi multe vase de plăcere albe, mici, un simbol al bunăstării materiale a unora din-tre argentinieni. Din păcate fluviul însuşi – de 40 Km lățime în dreptul Buenos Aires! – nu oferă atracția şi destinderea pe care vizitatorul o poate găsi – de exemplu - pe malul Potomacului, în Washington DC: apa provenită din jungla braziliană, din zona Matto Grosso, aduce o cantitate imensă de aluviuni, ceea ce îi dă o culoare galbenă murdară, respingătoare. Din această cauză oraşul, deşi construit pe malul flu-viului, îi întoarce spatele acestuia, orientându-se către interior.

Bariloche – un oraş pe malul unui lac mare la poalele munților - este centrul activității montane a Argen-tinei şi dispune de câteva pârtii de ski bine dotate. Conceptul architectonic al întregii zone este însă tributar sta-diului de țară în curs de dezvoltare al Argentinei. Înspre nord, la cca 70 km de Bariloche, pieisajul montan devine dramatic după ce se intră în Parcul Național Nahuel Huapi: nu-meroase lacuri glaciare şi cursuri de apă sculptează munții din jur într-un mod spectaculos. Din păcate în timpul vizitei mele cenuşa de la ultima izbucnire a vulcanului Puye-hue (2240 m) din Chile mai plutea încă în aer şi întuneca orizontul aşa că n-am putut să aduc o mărturie definitivă asupra frumuseții acestor locuri. Două localități turistice – Villa

la Angostura şi San Martin de los Andes – sunt în curs de dezvoltare şi oferă confortul tipic argentinian atât vara cât şi în timpul sezonului de ski.

Ghidurile turistice prezintă şi Mendoza drept o atracție deosebită, mai ales datorită faptului că în ap-ropiere se află Aconcagua, cel mai înalt munte (6959 m) – de fapt un vulcan stins - de pe continental su-damerican. Acesta domină majestuos câmpia din jurul Mendozei, dar vi-nul făcut în acestă regiune viticolă nu se numără printre favoritele mele, aşa că…nu m-am dus până acolo.

O localitate deosebită este Ush-uaia, port argentinian la Canalul Beagle, cel prin care a trecut Darwin în urma cu 180 de ani în memorabila lui călătorie în urma căreia a scris şi ne-a explicat "Originea Speciilor". În afară de conştiința aceastei glorii trecute… nu este prea mult de trăit în Ushuaia. Parcul Național din ap-ropiere deschide publicului numai o zonă foarte redusă, atractivitatea diferitelor excursii cu vaporaşul pe Canal este numai arareori susținută de un cer senin şi un soare strălucitor. Nici amănuntul că Ushuaia - care se bucură de regimul de porto franco (in care nu se percep impozite) - a devenit un centru al industriei elec-tronice nu “incalzeste” prea mult: in miezul verii temperatura medie a aerului este de numai +50 C...iarna scade putin, la -50 C.... Respirația Antarticii - aflată la numai câteva sute de km distanță dincolo de marea furtunoasa - se simte puternic...Dar Ushuaia este orasul situat cel mai aproape de Polul Sud...si asta atrage atât pe cei care vor să treacă în pal-maresul lor vizitarea acestei extreme locuite cât şi pe cei care pornesc de aici în croazieră spre Antarctica. Aceştia din urmă povestesc cu entu-ziasm despre impresiile lor de neuitat pe continental acoperit de gheață… dar eu am amânat această experiență pentru altă dată…

De numele capitanul englez Fiz Roy, comandantul vasului cu pân-ze Beagle, este legată descoperirea populației băştinaşe din Ţara de Foc: aceasta era atât de bine adaptată la condițiile naturale vitrege încât…nu cunoştea şi nu purta îmbrăcăminte! Numai pe timpul ploilor sau al ninsorilor se protejau cu o blană de animal, purtată spre partea de unde bătea vîntul! Englezii, îngroziți de atâta primitivism, le-au pus la dispoziție piese de îmbrăcăminte din echipamentul lor personal…dar băştinaşii au refuzat să le poarte! Din nefericire, contactul cu o civilizație de cu totul altă natură, care a adus cu ea şi agenți patogeni la care băştinaşii nu erau imuni, a dus la dispariția acestei populații primitive: ultimul supravițuitor, o bătrână de 88 de ani trăieşte pe una dintre insulele din canalul Beagle…

Oarecum pe cont propiu am reuşit totuşi să fac o descoperire remarcabilă: Kalma, un restaurant mititel de extraclasă. Propietarul, un bărbat subțirel de cam 30 de ani, este un artist al gustului care creează zilnic opere …digestibile de un inegalabil rafinament. Aici am avut ocazia să gust şi din peştele care constituie mândria culinară a Patag-oniei, merluța, prăjit direct pe plită şi acompaniat numai de un sos de castane: un deliciu! La recomandar-ea propietarului am ales o sticlă de Chardonay de Patagonia, cu o cu-loare pală galben verzuie, cristalină, cu un parfum de smeură şi de fructe de pădure şi un gust dulce-acrişor, care continua să desfete papilele gus-tative mult după ce vinul părăsise zona lor… A fost cel mai de seamă

dintre evenimentele culinare ale periplului argentinian, cu toate că am gustat adesea şi din friptura de vită, cu care localnicii se mândresc atât de mult. Nimic de spus, carnea este de o calitate foarte bună, dar modul de pregătire al acesteia nu se poate compara cu ceea ce oferă rafina-mentul restaurantelor din Chicago. După câteva încercări am renunțat la faimoasa friptură argentiniană şi în ultimele zile m-am delectat cu cârnații de porc, făcuți după o rețetă asemănătoare celei folosite în Româ-nia! Gastronomia argentiniană este plăcută, originală, dar nu atinge nici rafinamentul şi nici diversitatea celei din SUA.

“Hoinăreala” prin Argentina a fost de fapt limitată la explorările prin cele câteva zone turistice amin-tite mai sus. Argentina este atât de întinsă geografic (2.8 milioane Km2, de 13 ori mai mare decât Româ-nia, peste 4000 Km distanță între punctul cel mai de nord şi cel mai de sud al țării!) încât “a hoinări”…nu este posibil. Trebuie să iei avionul şi să zbori câteva ore pentru a ajunge la următorul centru turistic de in-teres…Hoinăreala are loc mai ales …în interiorul aeroportului din Bue-nos Aires, unde trebuie să te întorci de fiecare dată: datorită faptului că densitatea populației este foarte mică – numai 15 locuitori / km2, Româ-nia are 76 locuitori / km2 – nu sunt oferite zboruri directe între oraşele de provincie. Pe aeropoarte, întâlneşti o altă problemă: panourile pe care sunt afişate plecările avioanelor dau indicații cu caracter absolut informa-tiv. Avioanele pot pleca la ora afişată sau mai târziu cu o oră sau…cu cinci ore mai târziu! Uneori se poate citi că zborul a fost anulat dar…după întrebări insistente adresate person-alului de la sol, afli că …avionul va pleca, numai că nu se ştie când. Rugămintea de a telefona la centrala din Buenos Aires pentru a afla ceva mai précis este privită cu indulgență: linia telefonică tradițională se poate să fie …întreruptă. Numai tele-foanele portative funcționează dar… personalul aviatic de la sol nu le are în dotare … Realități argentiniene…Trebuie totuşi să menționez că – cu toate întârzierile avute şi cu toate hoinăreala interminabilă prin aero-port pentru a omorâ timpul – am ajuns întotdeuna în ziua respectivă la destinația dorită, chiar dacă între timp se făcuse miezul nopții!

Pentru mine, ultimele zile au fost cele mai dramatice: spre regretul meu – tardiv – îmi rămăsese numai o zi pentru a vizita piscul Fiz Roy: zona respectivă ar fi meritat mai multe zile, este minunată! În aceeiaş zi a trebuit să parcurg şi 450 km cu masina, dus şi întors, fiindcă cea mai apropiată localitate (care are şi aeroport) se află aşa de departe de zona muntoasă. În ziua următoare am vizitat ghețarul Perito Moreno, aflat mai aproape, la numai 80 km distanță: ar fi meritat să stau o zi întreagă numai acolo! Dar vâjâiala a continuat în acelaş ritm: m-am suit în avion la ora 16.00 si am parcurs 14.000 Km în 20 de ore - schimbând 3 avioane - ca să ajung a doua zi seara la...concertul dat de Orchestra Simfonica din Chicago cu "Pierrot Lunaire" de Schoenberg si cu "The Sodier's Tale" de Stravinski!

Concertul a început…într-un mod neaşteptat: s-a anunțat că ven-erabilul dirijor, maestrul Dutois nu poate să apară şi că el a fost înlocuit cu un alt dirijor, foarte tânăr: Cris-tian Macelaru! Surpriza, bucuria de a vedea un român cucerind lumea muzicală americană şi… curiozi-tatea au fost toate foarte mari…iar

Măcelaru s-a achitat de sarcina lui cu mult brio! El a studiat in SUA si a de-venit la 19 ani prim concert maestro al orchestrei simfonice din Miami – un formidabil început de carieră al unui talent deosebit! - pentru ca ulterior să renunțe şi să studieze… dirijoratul! In ultimi doi-trei ani s-a impus pe scena muzicala americana, devenind dirijor adjunct la orchestre de prima mână iar acum el a debu-tat la Chicago: aceasta înseamnă consacrarea lui în lumea muzicală, în continuare îl aşteaptă o carieră strălucită!

În timpul primei piese muzicale – muzică dodecafonică, disonantă, stridentă, greu de… digerat! – mi-a trecut prin cap că…dacă muzica clasică reflectă într-adevăr realitățile sociale ale vremii, atunci este de înțeles de ce primul război mondial a început în 1914, la numai doi ani după premiera lui Pierrot Lunaire…”The Soldier’s Tale” a cărei premieră a avut loc în 1918, este însă de cu totul altă natură: melodioasă, sofisticată, dinamică, parcă exprimă bucuria…terminării războiului.

Ambele piese muzicale au fost prezentate în cadrul unui specta-col vorbit, cântat de solişti şi de o orchestră formată numai din câțiva muzicieni, dansat de balerini minunați si cu efecte de lumină in-teresante…Totul a fost perfect ar-monizat, perfect pus la punct, cu o regie uluitoare, cu un nivel interpre-tativ extraordinar...asa cum numai in Chicago se poate vedea şi nicăieri altundeva în lume...

Dintre performanțele individ-uale, partea solistică a toboşarului din "Soldier's…" a depăşit cu mult tot ce mi-am putut închipui în acest domeniu, cu toate că mai am încă în amintire pe acel formidabil Sergiu Malagamba, care prin anii '50 a fas-cinat lumea muzicală bucureşteană... Pe urmă a fost acea extraordinară balerină care a interpretat rolul lo-godnicii soldatului....într-un mod uluitor, fascinant...Tot timpul am avut teama că, cumva, o să se rupă în cursul mişcărilor ei atât de expre-sive, atât de sugestive, de grațioase...În urmă cu 4 decenii văzusem "Lacul Lebedelor" la Leningrad cu Maia Pli-setzkaia în rolul lebedei şi de atunci am păstrat în amintire creația Maiei drept “non plus ultra absolut” al bal-etului...Dar aceasta femeie de 20 si ceva de ani m-a convins ca şi baletul a făcut progrese extraordinare aşa că începând de acum două săptămâni o consider pe dânsa drept regina neîncoronată a baletului clasic…

Pe drumul spre casă, noaptea, mi-au revenit în memorie imaginile spectacolelor văzute în Buenos Aires şi în Montevideo (Am vizitat şi Uru-guai pentru câteva zile)…Desigur, spectacole de tangou argentinian…renumit în întreaga lume…Re-numit? Da…dar…mie nu-mi plac schimbările bruşte de ton şi ritm care caracterizează tangoul argentin-ian contemporan…Nu-mi plac nici figurile care constau din aruncarea unui picior al dansatorului printre picioarele partenerei şi îndoirea aces-tuia din genunchi…Totul este aşa de brutal, de disarmonic… În afara de performanța atletică, nu găsesc nimic care să fie atractiv, nimic care să fie delicat, nimic senzual în aceste fig-uri…Uruguaienii dansează tangoul argentinian ceva mai reținut, mai potolit şi – după părerea mea – le stă mai bine…dar nici pe ei nu pot să-i compar cu formidabili dansatori profesionişti pe care-I văd la TV-ul...

CONTINUARE IN NUMARUL URMATOR >

RADU MIHALCEA