R 31 1_politici_comerciale_ilie

1

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Prof. univ. dr. GEORGETA ILIE

POLITICI COMERCIALE

Bucureşti

2012

2

CUPRINS

0 INTRODUCERE ........................................................................................................................ 4

0.1 Obiectivele cursului ............................................................................................................... 4 0.2 Competenţe conferite ............................................................................................................. 5

0.3 Resurse şi mijloace de lucru .................................................................................................. 6 0.4 Structura cursului ................................................................................................................... 7 0.5 Teme de control (TC) ............................................................................................................ 7 0.6 Bibliografie obligatorie .......................................................................................................... 8 0.7 Metoda de evaluare ................................................................................................................ 8

MODULUL 1 ....................................................................................................................................... 9 1 UNITATEA DE STUDIU 1. POLITICI COMERCIALE - CONCEPTE, OBIECTIVE,

FUNCŢII .............................................................................................................................................. 9

1.1 Introducere ............................................................................................................................. 9 1.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................... 9 1.3 Sinteza unităţii de învăţare 1 ................................................................................................. 9 1.4 Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................ 11

1.4.1 Concepte şi termeni de reţinut ...................................................................................... 11 1.4.2 Întrebări de control şi teme de dezbatere ..................................................................... 11

1.4.3 Teste de evaluare/autoevaluare .................................................................................... 12 1.4.4 Bibliografie obligatorie ................................................................................................ 13

2 UNITATEA DE STUDIU 2. TIPOLOGIA POLITICILOR COMERCIALE ......................... 14 2.1 Introducere ........................................................................................................................... 14

2.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................. 14 2.3 Sinteza unităţii de învăţare 2 ................................................................................................ 15 2.4 Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................ 16

2.4.1 Concepte şi termeni de reţinut ...................................................................................... 17 2.4.2 Întrebări de control şi teme de dezbatere ..................................................................... 17


MODULUL 2 ..................................................................................................................................... 20

3 UNITATEA DE STUDIU 3. POLITICA VAMALĂ – OBIECTIVE, INSTRUMENTE,

FUNCŢII ............................................................................................................................................ 20

3.1 Introducere ........................................................................................................................... 20 3.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................. 20 3.3 Sinteza unităţii de învăţare 3 ............................................................................................... 20

3.4 Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................ 22 3.4.1 Concepte şi termeni de reţinut ...................................................................................... 23 3.4.2 Întrebări de control şi teme de dezbatere ..................................................................... 23 3.4.3 Teste de evaluare/autoevaluare .................................................................................... 23 3.4.4 Bibliografie obligatorie ................................................................................................ 24

MODULUL 3 ..................................................................................................................................... 25 4 UNITATEA DE STUDIU 4. TERITORIUL VAMAL ............................................................ 25

4.1 Introducere ........................................................................................................................... 25 4.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................. 25 4.3 Sinteza unităţii de învăţare 4 ............................................................................................... 26 4.4 Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................ 28

3

4.4.1 Concepte şi termeni de reţinut ...................................................................................... 28

4.4.2 Întrebări de control şi teme de dezbatere ..................................................................... 28 4.4.3 Teste de evaluare/autoevaluare .................................................................................... 29 4.4.4 Bibliografie obligatorie ................................................................................................ 30

MODULUL 4 ..................................................................................................................................... 31

5 UNITATEA DE STUDIU 5. INSTRUMENTE DE POLITICĂ NETARIFARĂ UTILIZATE

ÎN POLITICILE COMERCIALE CONTEMPORANE .................................................................... 31 5.1 Introducere ........................................................................................................................... 31 5.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................. 31 5.3 Sinteza unităţii de învăţare 5 ............................................................................................... 32

5.4 Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................ 34 5.4.1 Concepte şi termeni de reţinut ...................................................................................... 34

5.4.2 Întrebări de control şi teme de dezbatere ..................................................................... 35 5.4.3 Teste de evaluare/autoevaluare .................................................................................... 35 5.4.4 Bibliografie obligatorie ................................................................................................ 36

MODULUL 5 ..................................................................................................................................... 37

6 UNITATEA DE STUDIU 6. INSTRUMENTE SPECIFICE POLITICII DE PROMOVARE A

EXPORTURILOR ............................................................................................................................. 37

6.1 Introducere ........................................................................................................................... 37 6.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................. 37 6.3 Sinteza unităţii de învăţare 6 ............................................................................................... 38

6.4 Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................ 40 6.4.1 Concepte şi termeni de reţinut ...................................................................................... 40

6.4.2 Întrebări de control şi teme de dezbatere ..................................................................... 40 6.4.3 Teste de evaluare/autoevaluare .................................................................................... 40

6.4.4 Bibliografie obligatorie ................................................................................................ 42 7 UNITATEA DE STUDIU 7. INSTRUMENTE SPECIFICE POLITICII DE STIMULARE A

EXPORTURILOR ............................................................................................................................. 43

7.1 Introducere ........................................................................................................................... 43 7.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................. 43

7.3 Sinteza unităţii de învăţare 7 ............................................................................................... 44 7.4 Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................ 46

7.4.1 Concepte şi termeni de reţinut ...................................................................................... 46

7.4.2 Întrebări de control şi teme de dezbatere ..................................................................... 47


8 RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE ................................... 49

9 BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 50

4

00 IINNTTRROODDUUCCEERREE

Disciplina Politici comerciale este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor de specialitate

din cadrul facultății de Relații Economice Internționale.

Plecând de la faptul că în prezent fluxurile comerciale şi financiare internaţionale reprezintă cele mai

dinamice componente ale economiei mondiale, participarea agenţilor economici la aceste fluxuri presupune

cunoaşterea elementelor determinante ale acestora pentru a putea valorifica eficient oportunităţile de afaceri

existente şi a identifica riscurile specifice la nivel mondial.

Problematica abordată se desfăşoară într-o ordine logică, plecând de la prezentarea principalelor aspecte

teoretico-metodologice specifice politicilor comerciale adoptate de ţările lumii, continuând cu prezentarea

tipologiei politicilor comerciale, instrumentelor specifice acestei politici (tarifare, netarifare, de promovare şi

stimulare a exporturilor), reglementarea diferitelor instrumente la nivelul OMC.

Având în vedere faptul că în prezent majoritatea agenţilor economici derulează, sunt implicaţi sau se

pregătesc să intre relaţii comerciale internaționale şi în acţiuni de cooperare internațională, utilizarea unor

instrumente de afaceri şi cunoaşterea şi respectarea unor principii moderne, în relaţiile cu parteneri din

diverse medii economice devide absolute esenţială, cunoştinţele oferite de disciplina de Politici comerciale

fiind absolut necesare în exercitarea profesiei de economist în economia contemporană.

0.1 Obiectivele cursului

Cursul de Politici comerciale îşi propune să contribuie la înţelegerea fenomenului amplificării fluxurilor

comerciale internaţionale şi la consolidarea capacităţii de analiză a deciziilor economice la nivel mondial din

perspectiva efectelor acestora asupra participanţilor la circuitul mondial de valori.

Cursul prezintă studenţilor o serie de aspecte specifice practicilor comerciale contemporane, astfel încât

aceştia să dobândească cunoştinţele economice şi abilităţile prin care să se adapteze cerinţelor impuse de

competiţia pe piaţă muncii.

Prima parte se doreşte a fi mai mult decât o prezentare sumară a noţiunilor de bază specifice politicilor

comerciale contemporane. Astfel, prin problematica prezentată se încearcă conturarea unor răspunsuri la

întrebări precum: ce se înţelege prin politica comercială, care sunt obiectivele, funcţiile şi instrumentelor

acesteia. Un loc central în cadrul acestei parți este deţinut de tipologia politicilor comerciale, caz în care sunt

prezentate aspecte cu caracter teoretic însoţite de o serie de exemple privind politicile comerciale de liber

schimb şi cu caracter protecţionist.

5

Următoarele teme reprezintă nucleul de bază al lucrării, acestea concentrând principalele instrumente de

politică comercială, şi anume: instrumentele cu caracter tarifar şi netarifar aplicabile preponderent

importurilor şi instrumentele de promovare şi stimulare a exporturilor. Pe tot parcursul acestor teme,

problematica teoretico-explicativă este dublată de o multitudine de casete cu explicaţii suplimentare şi

exemple practice desprinse din realităţile comerţului internaţional şi a politicilor comerciale ale ţărilor lumii,

inclusiv România.

Ultima parte este dedicată analizei principalelor acorduri comerciale multilaterale negociate în cadrul

Organizaţiei Mondiale a Comerţului. În acest sens, au fost selectate acordurile care reglementează

problematica apărării comerciale, cele care tratează problematica a două sectoare dintre cele mai negociate în

cadrul OMC, şi anume agricultura şi textilele şi confecţiile, cele care vizează politica vamală şi alte acorduri

de interes pentru politicile comerciale contemporane.

0.2 Competenţe conferite

Parcurgerea acestui curs conferă studentului următoarele competențe generale și specifice:

1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei de Politici

comerciale)

identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni în cadrul disciplinelor

economice;

utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul economic;

definirea / nominalizarea de concepte ce apar în activitatea de comerţ internaţional;

capacitatea de adaptare la noi situaţii apărute pe parcursul activităţilor comerciale internaţionale din

punct de vedere al instrumentelor şi prevederilor specifice politicilor comerciale;

2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a

conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)

generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii economice în problematica relaţiilor

comerciale internaţionale din punct de vedere al instrumentelor şi prevederilor specifice politicilor

comerciale;

realizarea de conexiuni între elementele funcţiilor politicilor comerciale;

argumentarea unor enunţuri în faţa partenerilor de afaceri sau angajaţilor;

capacitatea de organizare şi planificare a activitatii de comerţ exterior din perspectiva

instrumentelor şi prevederilor specifice politicilor comerciale;

capacitatea de analiză şi sinteză în procesul de luare a deciziilor.

6

3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice specifice;

utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)

relaţionări între elementele ce caracterizează activităţile legate de relaţiile comerciale

internaţionale;

descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activităţii de comerţ exterior;

capacitatea de a transpune în practică cunoştiinţele dobândite în cadrul cursului;

abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul politicilor comerciale;

capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula activităţi de comerţ exterior;

capacitatea de a soluţiona litigii apărute în activităţile desfăşurate în cadrul unei organizaţii

internaţionale.

4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific / cultivarea

unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de valori

culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile

ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în

relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria

dezvoltare profesională)

reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice, satisfacţia de a răspunde la întrebările

clienţilor;

implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu relaţiile comerciale internaţionale;

acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, etc. conform legislaţiei în

vigoare;

capacitatea de a avea un comportament etic în faţa partenerilor de afaceri sau angajaţilor;

capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea analizei probelor;

abilitatea de a colabora cu specialiştii din alte domenii.

0.3 Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material publicat

pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, software utile, necesare

întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul Politici comerciale.

În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode

interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a

noţiunilor predate.

Activităţi tutoriale se desfăşoară după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe:

7

1. Principalele coordonate ale politicilor comerciale contemporane (1 ora)

2. Evoluția instrumentelor de natură tarifară adoptate de diferite ţări ale lumii sub impactul

conjuncturii economice contemporane (1 ora)

3. Evoluția instrumentelor de natură netarifară adoptate de diferite ţări ale lumii sub impactul

conjuncturii economice contemporane (1 ora)

4. Evoluția instrumentelor de natură promoţională adoptate de diferite ţări ale lumii sub

impactul conjuncturii economice contemporane (1 ora)

5. Evoluția instrumentelor de stimulare a exporturilor adoptate de diferite ţări ale lumii sub

impactul conjuncturii economice contemporane (1 ora)

6. Importanța OMC în reglmentarea politicilor comerciale contemporane (1 ora)

7. Influența globalizării și integrării economice regionale asupra politicilor comerciale

contemporane (1 ora)

0.4 Structura cursului

Cursul este compus din 7 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1. Politici comerciale - concepte, obiective, funcţii (4 ore)

Unitatea de învăţare 2. Tipologia politicilor comerciale (4 ore)

Unitatea de învăţare 3. Politica vamală – obiective, instrumente, funcţii (4 ore)

Unitatea de învăţare 4. Teritoriul vamal (4 ore)

Unitatea de învăţare 5. Instrumente de politică netarifară utilizate în politicile comerciale

contemporane (4 ore)

Unitatea de învăţare 6. Instrumente specifice politicii de promovare a exporturilor (4 ore)

Unitatea de învăţare 7. Instrumente specifice politicii de stimulare a exporturilor (4 ore)

0.5 Teme de control (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea

următoarele subiecte:

Analiza comparativă a politicii de liber schimb şi a politicii protecţioniste (1 oră)

8

Rolul instrumentelor tarifare în protejarea intereselor producătorilor autohtoni (1 oră)

Rolul instrumentelor netarifare în protejarea intereselor producătorilor autohtoni (1 oră)

Rolul instrumentelor promoţionale şi de stimulare în creşterea exporturilor unei economii

naţionale (1 oră)

Influența integrării economice regionale asupra politicilor comerciale ale ţărilor lumii (1 oră)

0.6 Bibliografie obligatorie

Ilie G., Politici comerciale, Editura ProUniversitaria, Bucureşti 2009

World Trade Organisation - Annual Report 2011, material accesibil pe

http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/anrep_e/anrep11_e.pdf

World Trade Organisation -Trade Policy Reviews, material accesibil pe

http://www.wto.org/english/tratop_e/tpr_e/tp_rep_e.htm

Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională a României - Raport annual 2011, material

accesibil pe http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6843

Politica comercială comună, Direcţia Generală Comerţ şi Relaţii Internaţionale, material accesibil pe

http://www.dce.gov.ro/.

0.7 Metoda de evaluare

Examenul final se susţine sub formă scrisă, cu subiecte sub formă de întrebări din tematica disciplinei,

ţinându-se cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatele la temele de control ale studentului.

http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/anrep_e/anrep11_e.pdf

http://www.wto.org/english/tratop_e/tpr_e/tp_rep_e.htm

http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6843

9

MMOODDUULLUULL 11

11 UUNNIITTAATTEEAA DDEE SSTTUUDDIIUU 11.. PPOOLLIITTIICCII CCOOMMEERRCCIIAALLEE -- CCOONNCCEEPPTTEE,, OOBBIIEECCTTIIVVEE,, FFUUNNCCŢŢIIII

1.1 Introducere

Această unitate de studio clarifică noţiunile de bază specifice politicilor

comerciale contemporane. Astfel, prin problematica prezentată se formulează

răspunsuri la întrebări precum: ce se înţelege prin politici comerciale, care sunt

obiectivele acestora, care sunt funcţiile şi, respective, instrumentele acesteia.

1.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

definirea conceptului de politică comercială;

stabilirea obiectivelor politicii comerciale;

identificarea funcţiilor politicii comerciale;

cunoaşterea instrumentelor politicii comerciale;

Competenţele unităţii de învăţare:

studenţii vor putea să înţeleagă semnificaţia conceptului de politică comercială şi

să stabilească conexiuni cu ale categorii de politici cu caracter economic;

studenţii vor putea să identifice obiectivele, funcţiile şi instrumentele specifice

politicii comerciale.

Timpul alocat unităţii de învăţare

Pentru unitatea de învățare 1, timpul alocat este de 4 ore.

1.3 Sinteza unităţii de învăţare 1

10

Politicile comerciale contemporane potenţează relaţiile comerciale

internaţionale, ca mecanism esenţial al circulaţiei mărfurilor, serviciilor şi drepturilor

de proprietate intelectuală, fiind în acelaşi timp veriga centrală a transferului de

tehnologie la scară globală.

Politica comercială influenţează legăturile dintre pieţele naţionale şi

internaţionale, experienţele istorice evidenţiind faptul că deschiderea pieţelor

naţionale în calea fluxurilor comerciale a generat efecte radicale, declanşând noi forţe

competitive şi transformând multe economii naţionale.

Politica comercială, ca parte integrantă a politicii economice generale, vizează

ansamblul relaţiilor economice externe ale unei ţări.

În accepţiunea sa clasică, politica comercială cuprinde totalitatea reglementărilor

şi măsurilor adoptate la un moment dat de către autorităţile statului în scopul

promovării schimburilor comerciale externe și al protejării pieţei producătorilor

interni de efectele negative ale concurenţei externe.

În general, se apreciază că principalul obiectiv urmărit în cadrul politicii

comerciale este asigurarea obţinerii avantajului comparativ.

Pe termen lung, politica comercială urmăreşte stimularea dezvoltării economiei

naţionale în condiţiile intensificării concurenţei externe.

Plecând de la acest obiectiv general pe termen lung, politicile comerciale îşi pot

propune o serie de obiective specifice, pe termen mediu şi scurt, în funcţie de

situaţia economică a fiecărei ţări.

Obiectivele politicii comerciale sunt influenţate considerabil şi de potenţialul

economic de care dispune şi conjunctura economică internaţională.

Scopul final al oricărei politici comerciale este maximizarea câştigurilor oferite

prin participarea la comerţul internaţional, respectiv sporirea contribuţiei activităţii de

comerţ exterior la progresul economic general al ţării.

Politica comercială îndeplineşte o serie de funcţii, după cum urmează:

promovarea relaţiilor economice externe, respectiv impulsionarea

exporturilor;

protejarea pieţei producătorilor naţionali de concurenţa străină, respectiv

reglementarea şi controlul importurilor;

11

realizarea unui echilibru dinamic în balanţa comercială şi în balanţa de

plăţi externe;

sporirea rezervei valutare a statului.

Instrumentele utilizate de politica comercială sunt grupate în trei categorii:

instrumente tarifare (vamale);

instrumente netarifare (inclusiv paratarifare);

instrumente promoţionale (de promovare şi de stimulare a exporturilor).

Politica tarifară şi netarifară vizează în special importurile şi care îşi propun

descurajarea sau chiar interdicţia anumitor importuri, orientând consumul spre

produsele indigene.

Politica de promovare vizează exporturile, în special în direcţia încurajării şi

stimulării acestora într-o cât mai mare măsură.

1.4 Îndrumar pentru autoverificare

1.4.1 Concepte şi termeni de reţinut

politici monerciale;

promovarea relaţiilor economice externe;

protejarea pieţei producătorilor naţionali;

instrumentele politicii comerciale;

1.4.2 Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Care este semnificaţia politicilor comerciale ale ţărilor lumii pentru relaţiile economice internaţionale

contemporane?

2. Care sunt obiectivele politicilor comerciale ale ţărilor lumii?

3. Care sunt funcţiile politicilor comerciale?

4. Care sunt instrumentele de politică comercială întâlnite în experienţele ţărilor lumii?

12

1.4.3 Teste de evaluare/autoevaluare

Alegeţi varianta corectă.

1. Politica comercială:

a) nu depinde de celelalte politici economice;

b) este influenţată de măsurile de politică economică adoptate de alte ţări;

c) se caracterizează prin libera circulaţie de mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor;

d) nu poate încuraja sau restrânge fluxurile comerciale derulate de agenţii economici

naţionali cu partenerii lor externi.

2. Prin utilizarea instrumentelor de politică comercială, statele urmăresc o serie de obiective pe

termen scurt şi mediu. Între acestea nu se numără:

a) perfecţionarea structurii schimburilor comerciale externe;

b) anumite modificări în orientarea geografică a schimburilor comerciale externe;

c) creşterea semnificativă a competitivităţii externe a bunurilor şi serviciilor;

d) îmbunătăţirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumpărare a

exporturilor.

3. Pe termen lung, politica comercială urmăreşte:

a) exportul acelor mărfuri care pot fi produse în condiţii mult mai avantajoase la nivel

naţional;

b) stimularea dezvoltării economiei naţionale în condiţiile intensificării concurenţei

externe;

c) asigurarea unor echilibre dinamice la nivel naţional;

d) redefinirea unor echilibre sectoriale interne.

4. Nu reprezintă o funcţie a politicii comerciale:

a) impulsionarea exporturilor:

b) reglementarea şi controlul importurilor;

c) perfecţionarea structurii schimburilor comerciale externe;

d) realizarea unui echilibru în balanţa comercială şi în balanţa de plăţi externe

concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.

5. Este adevărată următoarea afirmaţie:

13

a) Politica comercială vizează obţinerea unui avantaj competitive.

b) Prin intermediul politicii comerciale statul urmăreşte să nu asigure un grad de

permisivitate mărfurilor având provenienţă străină.

c) Politicile comerciale îşi pot propune pe termen lung stimularea sau restrângerea

comerţului cu anumite produse sau grupe de produse.

d) Scopul final al oricărei politici comerciale este de a spori contribuţia activităţii de

comerţ exterior la progresul economic general al ţării.

1.4.4 Bibliografie obligatorie


14

22 UUNNIITTAATTEEAA DDEE SSTTUUDDIIUU 22.. TTIIPPOOLLOOGGIIAA PPOOLLIITTIICCIILLOORR CCOOMMEERRCCIIAALLEE

2.1 Introducere

Această unitate de studiu, prin problematica prezentată, clarifică noţiunile de

bază specifice politicilor comerciale contemporane.

Locul central în cadrul acestei unităţi de studiu este deţinut de tipologia

politicilor comerciale, caz în care sunt prezentate aspecte cu caracter teoretic

însoţite de o serie de exemple privind politicile comerciale de liber schimb şi cu

caracter protecţionist.



o clasificarea tipologiei politicilor comerciale;

o identificarea principalelor caracteristici ale politicii de liber schimb;

o identificarea principalelor caracteristici ale politicii protecţioniste;


o studenţii vor putea să identifice principalele caracteristici ale

politicii de liber schimb;

o studenţii vor putea să identifice principalele caracteristici ale

politicii cu character protecționist;

o studenţii vor putea să utilizeze caracteristicile politicilor comerciale

adoptate de diferite țări ale lumii în luarea deciziilor de afacri

internaționale;

Timpul alocat unităţii de învăţare

Pentru unitatea de învățare 1, timpul alocat este de 4 ore.

15


În tipologia politicilor comerciale externe adoptate de statele lumii pot fi

cuprinse următoarele tipuri de politică comercială: liberalismul, protecţionismul,

politica comercială strategică, politica comercială autarhică şi politica comercială

discriminatorie.

Liberalismul reprezintă politica porţilor deschise în calea importurilor şi

exporturilor, fiind promovată încă de la începutul perioadei industrializării de

către ţările care obţinuseră poziţii concurenţiale pe piaţa internaţională. Liberul

schimb reprezintă o doctrină economică liberală caracterizată prin libera circulaţie

a mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor, respectiv prin absenţa barierelor în

calea relaţiilor economice internaţionale.

Protecţionismul se află la confluenţa dintre cele două tipuri de politică

extreme, liberalismul şi autarhia, şi vizează protejarea anumitor industrii ale

economiei, între care se remarcă: cele considerate sensibile din punct de vedere

economico-social în faţa concurenţei străine; cele aflate într-o fază incipientă de

dezvoltare sau în proces de restructurare; cele considerate ca având perspective de

viitor.

Protecţionismul moderat şi compatibil conduitei comerciale multilaterale

urmăreşte restricţionarea accesului produselor străine pe piaţa internă la un nivel

rezonabil. Aceasta formă de protecţionism foloseşte măsuri tarifare şi netarifare la

niveluri ce nu induc distorsiuni majore în cadrul economiei, uzând de instrumente

compatibile conduitei multilaterale promovate de OMC.

Argumentele care susţin oportunitatea folosirii instrumentelor de politică

comercială pot fi grupate în două categorii: argumente micro şi mezoeconomice,

pe de o parte, şi argumente macroeconomice, pe de altă parte.

Principalii purtători ai cererea de protecţie sunt companiile din sectoarele

concurate de importuri, grupurile sindicale, sectoarele intensive tehnologic,

grupurile ecologiste.

De cealaltă parte, furnizorii de protecţie sunt reprezentaţi de acei oficiali ce

au reponsabilităţi legate de: elaborarea legislaţiei protecţioniste, punerea în

16

aplicare a acesteia, negocierea unor concesii cu alte guverne.

Argumentele în favoarea liberului schimb se bazează pe avantajele acesteia

după cum urmează. Într-un regim de liber-schimb, sistemul preţurilor permite

atingerea unui optim al producţiei, astfel încât să rezulte cea mai bună alocare a

resurselor (factorilor de producţie).

Argumentele în favoarea protecţionismului se concentrează în jurul meritelor

acesteia asupra industriilor în formare.

Politica comercială strategică urmăreşte captarea rentelor create de o situaţie

comercială oligopolistă (statul practică politici ce oferă avantaje de scară şi de

gamă) şi asigură firmelor naţionale o cotă semnificativă din marja de profit creat

pe piaţa internaţională ca urmare a unor avantaje create prin subvenţionare şi/sau

protecţie comercială.

La începutul anilor 1980 a început să se dezvolte nouă teorie a comerţului

(”New Trade Theory”), parţial ca răspuns la problemele în relaţiile comerciale

dintre SUA şi Japonia.

Această teorie nu vrea să dovedească că orice tip de protecţionism este mai

bun decât comerţul liber, însă dovedeşte că este matematic posibil ca

protecţionismul să fie uneori cel mai bun deoarece este matematic posibil ca şi

comerţul liber să fie uneori mai puţin decât cel mai bun. Aceasta este o mare

schimbare, deoarece teoria comerţului convenţional pretinde să dovedească că

liberul schimb este întotdeauna (cu excepţii minore) cel mai bun.

Politica comercială autarhică reprezintă o stare de izolare economică faţă de

celelalte state şi de orientare spre interior a satisfacerii cu orice preţ a necesităţilor

de consum productiv şi personal, ignorându-se avantajele ce decurg din relaţiile

economice internaţionale.

Prin politica comercială discriminatorie directă înţelegem situaţia în care o

ţară este tratată mai puţin favorabil, din punct de vedere comercial, decât altă ţară

din diferite motive. În practică, însă, discriminarea poate îmbrăca forme mult mai

subtile. Aceasta se întâmplă atunci când o dispoziţie aparent neutră, un criteriu sau

o practică ar putea dezavantaja o ţară, doar dacă această practică nu este justificată

obiectiv printr-un scop legitim.


17


politici comerciale;

politica de liber schimb;

politica protecţionistă;

politica autarhică;


1. Care sunt principalele tipologii de politici comerciale?

2. Identificați principalele caracteristici ale politicilor comerciale adoptate de diferite țări ale lumii din

perspective ntervenției statului în economie.



1. Nu reprezintă un tip de politică comercială:

a) autarhia;

b) liberalismul;

c) protecţionismul;

d) avantajul comparativ.

2. Care dintre afirmaţiile de mai jos este falsă:

a) Izolarea economică ignoră avantajul implicat de comerţul cu alte state.

b) Tendinţele de încurajare şi, respectiv, de restrângere a fluxurilor comerciale externe sunt

influențate de conjunctura internaţională.

c) Experienţa comercială internaţională a condus de crearea unui tip de politică comercială

practicat de toate ţările lumii.

18

d) Experienţa internaţională demonstrează că dezvoltarea autarhică conduce în timp la

necesitatea dezvoltării contactelor cu exteriorul.

3. Absenţa barierelor în calea relaţiilor economice internaţionale caracterizează:

a) politica comercială nediscriminatorie;

b) zonele de liber schimb;

c) liberul-schimb;

d) zonele libere.

4. Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată:

a) Majoritatea economiştilor consideră că desfăşurarea unui comerţ liber nu poate genera mai

multe avantaje decât sprijinul guvernamental pentru eliminarea distorsiunilor economice

interne.

b) Comerţul liber evidenţiază pierderile de eficienţă asociate producţiei şi consumului la

nivel naţional.

c) Comerţul liber se bazează pe politica porţilor deschise în calea importurilor şi exporturilor.

d) Comerţul liber nu reprezintă un ideal.

5. Afirmaţia eronată este:

a) Influenţa liberului schimb asupra consumatorilor se manifestă printr-o varietate mai mare

de produse, o mai largă gamă de preţuri şi de nivele calitative, prin produse anterior

necunoscute sau inaccesibile.

b) Un argument economic în favoarea protecţionismului este protejarea producătorilor

interni, de regulă pentru absorbţia şocurilor datorate ajustării structurale.

c) Argumentele în favoarea protecţionismului se concentrează în jurul meritelor acesteia

asupra industriilor în formare.

d) În lista argumentelor economice în favoarea protecţionismului nu poate fi inclusă

ocuparea forţei de muncă.

19



20

MMOODDUULLUULL 22

33 UUNNIITTAATTEEAA DDEE SSTTUUDDIIUU 33.. PPOOLLIITTIICCAA VVAAMMAALLĂĂ –– OOBBIIEECCTTIIVVEE,, IINNSSTTRRUUMMEENNTTEE,, FFUUNNCCŢŢIIII

3.1 Introducere

Această unitate de studiu prezintă o serie de aspecte relavante în înţelegerea

politicilor vamale: definiţia politicii vamale, obiectivele, instrumentele şi funcţiile

acesteia.



definirea conceptului de politică vamală;

stabilirea obiectivelor politicii vamale;

identificarea funcţiilor politicii vamale;

cunoaşterea instrumentelor politicii vamale;


studenţii vor putea să înţeleagă semnificaţia conceptului de politică

vamală şi să stabilească conexiuni cu ale categorii de politici comerciale,

precum și altele cu caracter economic;

studenţii vor putea să identifice obiectivele, funcţiile şi instrumentele

specifice politicii vamale.

Timpul alocat unităţii de învăţare Pentru unitatea de învățare 1, timpul alocat este de 4 ore.


21

Politica vamală reprezintă acea componentă a politicii comerciale care se

realizează prin reglementări adoptate de stat şi care vizează intrările şi ieşirile

mărfurilor în şi din ţară, implicând: controlul la trecerea frontierei de stat a

mărfurilor, a documentelor însoţitoare şi a mijloacelor de transport; îndeplinirea

formalităţilor vamale; plata taxelor vamale (impunerea vamală); alte formalităţi

specifice, reglementare prin acte normative.

Politica vamală îndeplineşte patru funcţii.

Funcţia fiscală poate fi explicată prin faptul că taxele vamale reprezintă

o importantă sursă de venit la bugetul statului.

Funcţia protecţionistă se manifestă în condiţiile în care taxele vamale

de import cresc preţul mărfurilor, reducând forţa concurenţială a

acestora în raport cu cele autohtone şi protejând piaţa şi, respectiv,

economia naţională de efectele negative ale concurenţei străine.

În virtutea funcţiei de negociere, statele pot negocia, într-un cadru

bilateral sau multilateral, diferite concesii vamale, reciproce sau

nereciproce, care pot stimula schimburile comerciale.

Funcţia de discriminare în relaţiile economice dintre state se manifestă

în contextul în care o ţară este tratată din punct de vedere al relaţiilor

comerciale mai puţin favorabil decât altă ţară.

Rolul unei politici tarifare protecţioniste în cadrul unei economii naţionale

este considerabil în special dintr-o serie de considerente.

Protecţia tarifară poate susţine anumite industrii importante din punct de vedere

social, economic sau strategic.

Desigur prin prisma celor prezentate, pentru majoritatea cazurilor de mai sus,

protecţia tarifară trebuie percepută ca fiind temporară şi regresivă pe măsura

restabilirii echilibrelor din economie.

În general, tariful vamal se prezintă sub forma unui catalog ce cuprinde:

nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale şi taxele vamale percepute

asupra fiecărui produs. În tariful vamal sunt cuprinse şi produsele scutite de

impunerea vamală la importul lor pe teritoriul vamal al ţării respective.

Tarifele vamale pot îmbrăca două forme:

tarife vamale simple şi

22

tarife vamale compuse.

In 1983 la Bruxelles s-a adoptat Convenţia privind sistemul armonizat de

descriere şi codificare a mărfurilor. Aceasta a urmărit adoptarea unui nomenclator

unic la care să participe toate statele; are la bază NCCV şi CTCI; clasificarea

mărfurilor se face după criteriul combinat (origine şi prelucrare); este foarte flexibil,

fiind folosit ca atare sau ca bază pentru elaborarea altora. La acesta au aderat toate

statele lumii, inclusiv România.

Taxele vamale reprezintă principalul instrument al politicii vamale ca efect al

intervenţiei indirecte a statului în activitatea de comerţ exterior.

Taxa vamală reprezintă un impozit indirect perceput de către stat asupra valorii

mărfurilor cu ocazia trecerii graniţelor vamale ale unei ţări. În consecinţă, rezultă că

taxele vamale sunt un instrument de politică comercială de natură fiscală,

reprezentând o importantă sursă de venit la bugetul statului.

De asemenea, taxele vamale generează efecte directe asupra preţurilor

produselor ce fac obiectul comerţului exterior.

În practica internaţională se întâlneşte o largă varietate de taxe vamale, care pot

fi clasificate în funcţie de patru criterii:

în funcţie de sensul fluxurilor comerciale;

după modul de fixare;

după modul de percepere al taxei;

după scopul instituirii taxelor vamale.

În funcţie de sensul fluxurilor comerciale (sau obiect), taxele vamale se împart

în taxe vamale de import, taxe vamale de export şi taxe vamale de tranzit.

După modul de percepere, taxele vamale pot lua forma taxelor vamale ad

valorem, taxelor vamale specifice şi taxelor vamale mixte.

După modul de stabilire de către stat, întâlnim taxe vamale autonome,

convenţionale, preferenţiale şi de retorsiune.

După scopul impunerii vamale, taxele vamale pot îmbrăca două forme: taxe

vamale cu caracter fiscal şi taxe vamale cu caracter protecţionist.


23


politica vamală;

tarif vamal;

taxe vamale;


1. Care sunt principalele caracteristici ale politicii vamale?

2. Ce categorii de taxe vamale sunt cel mai frecvent utilizate în practica internațională? Argumentați

raspunsul.

3. Cum se manidfestă caracterul protecționist al taxelor vamale de import?

4. Ce taxe vamale se pot folosi pentru a sancționa practicile neloiale ale partenerilor comerciali externi?



1. Politica vamală nu poate asigura:

a) colectarea de venituri la bugetul de stat;

b) cadrul de negociere al unor concesii vamale;

c) discriminarea comercială a unui anumit partener extern;

d) promovarea relaţiilor comerciale externe ale unui stat.

2. Politica vamală îndeplineşte următoarele funcţii:

a) funcția fiscală, de promovare, funcția de negociere, funcția de discriminare;

b) funcția financiară, funcția protecţionistă, funcția de negociere, funcția de discriminare;

c) funcția de negociere, funcția fiscală, funcția de discriminare, funcția protecţionistă;

d) funcția de negociere, funcția financiară, funcția de echilibrare a balanţei de plăţi, funcția

protecţionistă.

3. Este falsă următoarea afirmaţie:

24

a) Taxele vamale cu caracter protecţionist au nivel foarte ridicat, fiind percepute în scopul

sporirii forţei concurenţiale a mărfurilor importate şi protejării pieţei interne de concurenţa

externă.

b) Taxele vamale cu caracter fiscal au un nivel de până la 2%, fiind percepute numai cu scopul

obţinerii de venituri de bugetul statului.

c) Taxele vamale ad-valorem se percep de către stat sub forma unei cote procentuale raportate

la valoarea în vamă a mărfurilor.

d) Taxele vamale de import reprezintă un mijloc de protejare a producătorilor autohtoni de

concurenţa străină.

4. Este corectă următoarea afirmaţie:

a) Taxele vamale de export urmăresc reducerea preţurilor pe piaţa mondială, în cazul în care

statul exportator în cauză este principalul furnizor pentru produsele respective.

b) Taxele vamale specifice au un efect protecţionist scăzut când preţurile produselor importate

sunt reduse.

c) Taxele vamale de import sunt suportate exclusiv de exportator şi sunt plătite de firma

importatoare.

d) Taxele vamale specifice sunt greu de practicat, deoarece presupun un tarif vamal detaliat.

5. Avantajele taxelor vamale ad-valorem sunt legate de:

a) protejarea eficientă a producătorilor autohtoni de concurenţa produselor de provenienţă

străină;

b) imposibilitatea sustragerii de la plata taxelor vamale și uşurinţa aplicării acestora;

c) uşurinţa stabilirii și larga răspândire a acestora;

d) larga răspândire a acestora și influenţarea preţurilor mondiale.



25

MMOODDUULLUULL 33

44 UUNNIITTAATTEEAA DDEE SSTTUUDDIIUU 44.. TTEERRIITTOORRIIUULL VVAAMMAALL

4.1 Introducere

Această unitate de studiu prezintă o temă strâns legată de politica vamală,

anume teritoriul vamal. În acest sens, prezintă importanță formele extinderii:

uniunile vamale si zonele de liber schimb; și restăngerii acestuia: zonele libere și

antrepozitele vamale. Toate aceste forme sunt larg răspândite și promovate în

practica comercială internațională, fiind percepute ca măsuri de stimulare a

activităților comerciale externe, și implicit a afacerilor economice internaționale.



prezentarea caracteristicilor teritoriului vamal;

identificarea elementelor ce diferențiază teritoriul vamal de teritoriul

național;

prezentarea formelor de extindere a teritoriului vamal;

prezentarea formelor de restrângere a teritoriului vamal;

prezentarea consecințelor extinderii teritoriilor vamale ale țărilor lumii;


studenţii vor putea să identifice caracteristicile teritoriului vamal;

studenţii vor dobândi capacitatea de a identifica oportunitățile oferite de

uniunile vamale;


zonele de liber schimb;


zonele libere;


26

antrepozitele vamale;

studenţii vor putea să identifice fenomenele de creare și deturnare de

comerț ca o consecință a extinderii teritoriilor vamale;

Timpul alocat unităţii de studiu: 4 ore.


Teritoriul vamal reprezintă acel teritoriu în interiorul căruia este în

vigoare şi se aplică un anumit regim vamal, o anumită legislaţie vamală.

Extinderea teritoriului vamal presupune însumarea teritoriilor vamale a două

sau mai multe ţări, aceasta cunoscând două forme: uniunea vamală şi zona de liber

schimb.

Restrângerea teritoriului vamal reprezintă exceptarea de la regimul vamal în

vigoare a unei porţiuni dintr-un stat naţional (port, zonă comercială sau

industrială); în aceste zone nu se percep taxe vamale de import, ceea ce face ca

teritoriul vamal al unui stat este mai redus decât teritoriul naţional (graniţele

vamale nu mai coincid cu cele ale statului).

Restrângerea teritoriului vamal cunoaşte două forme: zona liberă şi

antrepozitele vamale.

Ţările participante la o uniune vamală desfiinţează (dintr-odată sau treptat)

barierele comerciale (tarifare şi netarifare) în relaţiile comerciale reciproce, iar în

relaţiile cu terţii aplică o politică comercială comună (adoptă un tarif vamal

comun şi respectiv o politică netarifară comună).

Zonele de liber schimb reprezintă forma secundară de extindere a teritoriului

vamal; ţările participante elimină (dintr-o dată sau treptat) barierele comerciale

(tarifare şi netarifare) în relaţiile comerciale reciproce, iar în relaţiile cu terţii

fiecare ţară membră îşi păstrează şi aplică propria politică comercială zona de

liber schimb constituie o forma de extindere a teritoriului vamal numai în privinţa

schimburilor comerciale reciproce.

Zonele libere sunt zone exceptate de la regimul vamal în vigoare al unui stat.

27

Ca regulă generală, mărfurile introduse într-o zonă liberă sunt scutite de plata

taxelor vamale până la precizarea ulterioară a destinaţiei lor; în interiorul

unei zone libere, mărfurile pot fi prelucrate, transformate, selectate,

reambalate şi apoi: pot fi orientate spre piaţa internă fiind supuse impunerii

vamale; pot ieşi din teritoriul statului respectiv, rămânând scutite de impunerea

vamală; pot fi prelucrare în zona liberă unde au fost depozitate temporar,

rămânând scutite; aici pot fi create întreprinderi comerciale de import-export,

întreprinderi industriale de prelucrare.

Zonele economice speciale au început să funcţioneze în China (începând cu

1978), având dimensiuni foarte mari.

Antrepozite vamale sunt depozite în care pot fi depuse şi păstrate mărfurile

importate sau în tranzit, pe o perioadă determinată, fără plata taxelor vamale de

import, dar cu plata taxelor de antrepozitare; dacă produsele intră în regimul

normal al importurilor, acestea sunt supuse impunerii vamale, iar dacă sunt în

tranzit, acestea rămân exceptate de la plata taxelor vamale.

Antrepozitele vamale sunt amplasate în marile centre comerciale şi industriale

importante şi în zonele de tranzit.

Antrepozitele vamale pot îmbrăca două forme: antrepozite vamale reale şi

antrepozite vamale nominale.

Antrepozitele vamale reale sunt construcţii special amenajate pentru

depozitare şi păstrare în condiţiile corespunzătoare a mărfurilor pentru o perioadă

determinată (max. 2 ani); sunt administrate de birouri vamale; scopul creării

acestora este selectarea, amestecarea, condiţionarea, reambalarea, măsurarea

mărfurilor înainte de precizarea destinaţiei lor.

Antrepozitele vamale nominale sunt create numai atunci când cele reale nu

pot face faţă (din punct de vedere fizic) solicitărilor de depozitate; acestea asigură

numai depozitarea (se creează pentru produse care se deteriorează greu); taxele de

antrepozitare nominale sunt mai reduse decât cele reale.

Încă de la începutul secolului al XX-lea, plecând de la faptul că uniunile

vamale şi parţial zonele de liber schimb determină modificări ale fluxurilor

comerciale ale ţărilor ce participă la aceste grupări economice prin prisma

măsurilor de politică comercială promovate (încurajarea schimburilor comerciale

reciproce şi descurajarea schimburilor comerciale cu terţii), economistul Jacob

28

Viener identifica fenomenele de creare (internă şi externă) şi deturnare de comerţ.

Crearea internă de comerţ presupune apariţia de noi fluxuri comerciale în

cadrul uniunii vamale ce înlocuiesc sursele de furnizare mai puţin eficiente cu

sursele cele mai eficiente din punct de vedere al costului de producţie.

Crearea externă de comerţ (se mai numeşte şi deturnare negativă de comerţ)

vizează înlocuirea unor surse mai puţin eficiente din interiorul uniunii vamale cu

fluxuri mai eficiente din afara uniunii vamale.

Deturnarea de comerţ presupune înlocuirea surselor mai eficiente (din punct

de vedere al costului de producţie) de furnizare a mărfurilor din afara uniunii

vamale cu surse interne din cadrul uniunii vamale mai puţin avantajoase. Aceasta

este posibilă ca rezultat al liberalizării schimburilor comerciale reciproce şi a

instituirii unui protecţionism colectiv faţă de terţi.



uniunea vamală;

zona de liber schimb;

zonă liberă;

antrepozi vamal;

crearea internă de comerţ;

crearea externă de comerţ;

deturnarea de comerţ;


1. Care sunt principalele forme de extindere a teritoriului vamal?

2. Care sunt principalele forme de restrângere a teritoriului vamal?

3. Identificați principalele avantaje ale formării unei uniuni vamale?

4. Identificați principalele dezavantaje ale formării unei uniuni vamale?

29



1. Restrângerea teritoriului vamal poate lua următoarele forme:

a) zonele de liber schimb imperfect și zonele economice speciale;

b) zonele de liber schimb şi antrepozitele vamale;

c) zonele libere şi uniunile vamale imperfecte;

d) zonele libere şi antrepozitele vamale.

2. Zonele de liber schimb şi uniunile vamale reprezintă:

a) forme de restrângere a teritoriului vamal;

b) excepţii de la principiile fundamentale ale GATT;

c) forme de extindere a teritoriului vamal neadmise de GATT-OMC;

d) generatoare de fenomene precum crearea şi deturnarea de comerţ.

3. Mărfurile introduse într-o zonă liberă sunt:

a) supuse plăţii taxelor vamale şi exceptate de plata celorlalte taxe percepute în interiorul

respectivei zone;

b) scutite de la plata taxelor vamale până la precizarea ulterioară a destinaţiei lor;

c) scutite de la plata tuturor taxelor percepute în interiorul zonei respective;

d) exceptate de la regimul taxelor aplicat în interiorul zonei respective.

4. Mărfurile intrate într-o zonă liberă sunt supune impunerii vamale în cazul în care acestea:

a) sunt supune unui proces de prelucrare în interiorul zonei respectiv;

b) sunt orientate către piaţa internă a statului respectiv;

c) sunt orientate către piaţa internaţională;

d) părăsesc teritoriul statului respectiv.

5. Identificaţi fenomenul de creare externă de comerţ cunoscând următoarele date: produsul X se

comercializează pe piaţa ţării A cu 50 euro, pe piaţa ţării B cu 40 euro şi pe piaţa ţării C cu 45

euro; la importul produsului X, ţara A percepe o taxă vamală de 20%; ţările A şi C decid asupra

creării unei uniunii vamale.

30

a) cumpărătorii din interiorul uniunii vamale preferă să-şi procure produsul X din ţara C;

b) cumpărătorii din ţara A preferă să-şi procure produsul X din ţara B;

c) cumpărătorii din ţara A preferă să-şi procure produsul X din ţara C;

d) cumpărătorii din ţara A renunţă să-şi procure produsul X din ţara B.



31

MMOODDUULLUULL 44

55 UUNNIITTAATTEEAA DDEE SSTTUUDDIIUU 55.. IINNSSTTRRUUMMEENNTTEE DDEE PPOOLLIITTIICCĂĂ NNEETTAARRIIFFAARRĂĂ UUTTIILLIIZZAATTEE ÎÎNN

PPOOLLIITTIICCIILLEE CCOOMMEERRCCIIAALLEE CCOONNTTEEMMPPOORRAANNEE

5.1 Introducere

Această unitate de studiu face parte din nucleul de bază al disciplinei, acestea

concentrând principalele instrumente de politică comercială, şi anume:

instrumentele cu caracter netarifar aplicabile preponderent importurilor. Pe tot

parcursul acestei teme, problematica teoretico-explicativă este dublată de o

multitudine de casete cu explicaţii suplimentare şi exemple practice desprinse din

realităţile comerţului internaţional şi a politicilor comerciale ale ţărilor lumii,

inclusiv România.



prezentarea principalelor coordonate ale politicii netarifare;

prezentarea instrumentelor politicii netarifare;


studenţii vor putea să identifice instrumentele de apărare comercială de

natură netarifară;

studenţii vor putea să formuleze măsuri de identificare a obstacolelor

netarifare practicate pe piețele partenerilor comerciali internaționali;

Timpul alocat unităţii de studiu: 4 ore.

32


Politica netarifară reprezintă un complex de măsuri şi reglementări de politică

comercială care împiedică, limitează sau deformează fluxurile internaţionale de

bunuri şi servicii.

Prin aplicarea instrumentelor specifice politicii netarifare (cunoscute sub

denumirea de bariere netarifare) se urmăresc:

apărarea cotelor de piaţă ale producătorilor interni de concurenţii

externi de mărfuri similare,

redefinirea echilibrelor balanţei comerciale,

sprijinirea ajustării structurilor economice productive.

Spre deosebire de politica tarifară, care, aşa cum am văzut, este considerată un

instrument de natură economică de protecţie a economiei, politica netarifară are

caracter administrativ, întrucât poate opri total importul, indiferent de puterea

concurenţială a exportatorilor.

Instrumentele, măsurile şi reglementările cu caracter netarifar urmăresc

mărfurile pe tot parcursul acestora de la exportator la consumatorul final,

acţionând eşalonat din momentul comenzii până la consumatorul final şi având

grade diferite de protecţie.

O altă caracteristică a acestor instrumente este faptul că sunt foarte numeroase

şi diverse, vizând domenii foarte variate de aplicabilitate legate de relaţiile

economice internaţionale.

De asemenea, unele bariere netarifare se aplică ca răspuns la politicile

neloiale ale concurenţilor, deși s-a dovedit că uneori concurenţa percepută ca

neloială poate produce efecte pozitive.

Instrumentele cu caracter netarifar pot crea condiţii care să îngreuneze

realizarea importurilor, influenţând direct volumul fizic al importurilor, în sensul

limitării lor, şi indirect volumul importurilor prin mecanismul preţurilor.

La nivelul decidenţilor în ceea ce priveşte măsurile de politică comercială, se

33

manifestă o oarecare preferinţă pentru barierele netarifare (non-tariff barriers)

în detrimentul taxelor vamale.

Barierele netarifare cunosc o largă varietate de forme. În acest sens, la nivel

internaţional s-a manifestat un deosebit interes în cadrul GATT şi ulterior OMC în

direcţia grupării acestora în funcţie de anumite criterii de clasificare, caz în care au

rezultat cinci criterii de clasificare:

bariere care implică o limitare cantitativă directă a importurilor

(restricţii cantitative la import);

bariere care implică o limitare indirectă a importurilor prin

mecanismul preţurilor;

bariere care decurg din formalităţi vamale şi administrative la import;

bariere care decurg din participarea statului la activităţile comerciale;

bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate şi

celor indigene (obstacole tehnice).

Restricţiile cantitative la import sunt practicate sub următoarele forme:

interdicţiile la import; contingentele de import; licenţele de import; limitările

“voluntare” la export; acordurile privind comercializarea ordonată a produselor.

Cele mai importante bariere netarifare care implică indirect limitarea

importurilor .prin mecanismul preţurilor sunt: prelevările variabile la import

(taxe de prelevare); preţurile minime şi maxime la import; impozitele indirecte şi

alte taxe cu caracter fiscal (ajustările fiscale la frontieră sau barierele paratarifare);

taxele de retorsiune (taxele antidumping şi taxele compensatorii); depunerile

(depozitele) prealabile în valută la import.

Formalităţile vamale şi administrative la import au, în general, un caracter

legitim pentru aplicarea politicii comerciale.

În multe situaţii, astfel de măsuri sunt utilizate pentru limitarea importurilor şi

chiar pentru discriminarea anumitor parteneri comerciali.

Principalele metode folosite, în acest sens, sunt cele privind evaluarea incorectă

în vamă a valorii mărfurilor importate şi cerinţele referitoare la prezentarea de

documente suplimentare, necesare la importul în anumite ţări.

Deşi, la prima vedere, formalităţile vamale şi administrative la import sunt

34

simple cerinţe de ordin tehnic, aplicarea lor în practică permite în unele cazuri,

discriminarea comercială şi limitarea importurilor.

Din categoria acestor bariere netarifare fac parte: evaluarea valorii mărfurilor

în vamă (evaluarea vamală) şi documente şi formalităţi suplimentare cerute la

import.

Cele mai importante bariere care decurg din participarea statului la activităţile

comerciale sunt: achiziţiile guvernamentale (sau piaţa publică), comerţul de stat şi

monopolul de stat asupra importului anumitor produse. Acestea pot fi completate

de o serie de alte bariere precum: subvenţiile şi late forme de sprijin acordate de

către autorităţile publice; politicile guvernamentale industriale şi măsurile de

dezvoltare regională; finanţarea guvernamentală a activităţilor de cercetare-

dezvoltare şi alte politici tehnologice; sistemul naţional de impozitare şi asigurări

sociale; politici macroeconomice; politici competiţionale; politici în domeniul

investiţiilor străine; politici de emigrare.

În ultimele decenii, s-a produs o adevărată explozie în materie de standarde,

norme tehnice şi alte reglementări de ordin calitativ, privind produsele care se

comercializează pe pieţele interne, atât din producţia proprie, cât şi din import, în

scopul protejării sănătăţii şi securităţii consumatorilor, protecţiei fitosanitare,

protecţiei mediului, asigurării securităţii publice etc.

Obstacolele tehnice sunt norme şi reglementări sau standarde internaţionale sau

naţionale privind caracteristicile tehnice şi de calitate ce trebuie îndeplinite de

produsele importate şi indigene. Standardele internaţionale devin obstacole: atunci

când acestea nu se respectă în anumite state de anumiţi furnizori şi atunci când, în

absenţa unor reglementări internaţionale, statele adoptă norme proprii foarte

diferite şi neuniforme.

Cele mai răspândite obstacole tehnice sunt: normele sanitare şi fitosanitare,

normele de securitate, normele privind ambalarea, marcarea şi etichetarea şi

normele privind reclama şi publicitatea.



restricții cantitative;

contingente;

35

licențe de import;

prelevările variabile la import

bariere paratarifare;

achiziţiile guvernamentale;

obstacolele tehnice;


1. Care sunt principalele caracteristici ale barierelor netarifare?

2. Analizați comparativ instrumentele de natură tarifară cu cele de natură netarifară?

3. Rolul obstacolelor tehnice în politica de apărare comercială?



1. Următoarea afirmaţie este falsă:

a) Interdicţiile la import sunt aplicate sub forma limitării directe sau indirecte a cantităţii mărfurilor

permise la import.

b) Uniunea Europeană are cel mai exigent sistem de interdicţii la importul de produse alimentare

din ţările terţe.

c) Interdicţiile la import se folosesc pentru a se evita acutizarea unor situaţii de dezechilibru ale

balanţelor comerciale.

d) Interdicţiile la import se folosesc din raţiuni politice.

2. Din categoria barierelor care decurg din participarea statului la activităţile de comerţ exterior nu

fac parte:

a) comerţul de stat; facilităţile acordate exportatorilor.

b) monopolul de stat; politicile în domeniul concurenţei;

36

c) achiziţiile guvernamentale; sistemul naţional de impozitare şi de asigurări sociale;

d) finanţarea din surse guvernamentale a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare; subvenţionarea

activităţii de comerţ exterior;

3. Sunt considerate bariere paratarifare:

a) taxele percepute cu ocazia unui import sau export la o altă condiţie de livrare decât CIF;

b) TVA, taxele convenţionale, taxele statistice, taxele de retorsiune;

c) TVA, taxele compensatorii, taxele sanitare şi fitosanitare;

d) taxele în cascadă, taxele consulare, accizele.

4. Taxele de prelevare nu sunt:

a) prelevări variabile la import care vizează produsele industriale din ţările terţe;

b) o importantă sursă de venit pentru bugetul comunitar, dar şi o importantă barieră netarifară;

c) o diferenţă între preţul de ecluză (preţul de import din afara Uniunii Europene) şi preţul prag

(preţ comunitar);

d) diferenţă între preţul de import şi preţul comunitar, din care se scad cheltuielile de transport pe

parcurs intern comunitar.

5. O particularitate a limitărilor voluntare la export este:

a) încurajarea cartelizării industriilor la export, crearea de carteluri între ţările exportatoare în

vederea repartizării cotelor de producţie şi export între producători şi exportatori;

b) sunt măsuri de politică comercială având cel mai ridicat nivel de transparenţă;

c) modificarea sau reorientarea geografică a fluxurilor comerciale;

d) lasă cea mai mare responsabilitate în sarcina părţii exportatoare.



37

MMOODDUULLUULL 55

66 UUNNIITTAATTEEAA DDEE SSTTUUDDIIUU 66.. IINNSSTTRRUUMMEENNTTEE SSPPEECCIIFFIICCEE PPOOLLIITTIICCIIII DDEE PPRROOMMOOVVAARREE AA

EEXXPPOORRTTUURRIILLOORR

6.1 Introducere


concentrând principalele instrumente de politică comercială, şi anume:

instrumentele de promovare a exporturilor.

În ultimii ani, decidenţii în materie de politică comercială au început să

manifeste un interes suplimentar şi în direcţia impulsionării schimburilor

comerciale externe.

În contextul sporirii competiţiei internaţionale, autorităţile publice se află într-

un amplu proces de identificare de noi mijloace prin care să sprijine producătorii

autohtoni să obţină noi tipuri de avantaje competitive şi să valorifice efectele de

economie de scară prin internaţionalizarea afacerilor pe calea operaţiunilor

comerciale tradiţionale.

În acest sens, autorităţile naţionale depun eforturi pentru impulsionarea

exporturilor folosind o serie de instrumente specifice politicilor de promovare şi de

stimulare a acestora



prezentarea principalelor coordonate ale politicii promoționale; prezentarea instrumentelor politicii promoționale;


studenţii vor putea să identifice instrumentele de promovare comercială;

studenţii vor putea să formuleze măsuri deîmbunătățire a

instrumentarului politicii de promovare a exporturilor;

38

Timpul alocat unităţii: 4 ore


Principalele coordonate ale politicii de promovare a exporturilor la nivel

macroeconomic sunt: strategia de comerţ exterior a unei ţări, în cadrul căreia

promovarea exportului să deţină o poziţie bine delimitată; sectorul privat;

existenţa unui sistem instituţional eficient.

Organizaţiile pentru promovarea comerţului pot fi instituţii guvernamentale sau

private, care au ca principal obiect de activitate acordarea de asistenţă tehnică de

specialitate pentru promovarea pe piaţa internaţională a produselor şi serviciilor

oferite de producătorii naţionali cu activitate de export, de casele de comerţ,

asociaţiile de exportatori etc.

Scopul acestor organizaţii este susţinerea şi intensificarea activităţii de

promovare a exporturilor pe pieţele externe utilizând instrumente şi tehnici de

marketing internaţional şi gestionarea eficientă a sprijinului financiar şi logistic

acordat de guverne pentru activitatea de export.

Atribuţiile organizaţiilor pentru promovarea comerţului existente pe plan

internaţional:

a) Elaborarea de programe integrate de promovare la export a produselor

realizate pe plan naţional.

b) Colectarea, prelucrarea şi diseminarea informaţiilor privind pieţele externe

firmelor cu activitate de export;

c) Realizarea unor cercetări de marketing în vederea identificării produselor care

pot fi promovate la export, a segmentelor de piaţă aferente acestora şi a

elaborării unei strategii coerente pentru promovarea exportului.

d) Desfăşurarea de activităţi promoţionale.

e) Organizarea de activităţi pentru ridicarea nivelului de pregătire a

personalului angajat în întreprinderile mici şi mijlocii cu activitate de comerţ

exterior.

39

f) Acordarea de consultanţă de specialitate cercurilor de afaceri naţionale.

g) Elaborarea şi difuzarea de publicaţii de specialitate cu caracter monografic

sau sectorial.

h) Realizarea de acţiuni de colaborare cu alte organizaţii pentru promovarea

comerţului existente pe plan internaţional.

i) Reţeaua internă şi externă de reprezentanţi ai organizaţiilor pentru

promovarea comerţului.

În funcţie de statutul juridic, organizaţiile pentru promovarea comerţului

existente pe plan internaţional, pot fi clasificate, astfel:

a) Organizaţii pentru promovarea comerţului ca parte integrantă a unui minister,

sub formă de direcţie, divizie, departament sau secţie a acestuia.

b) Organizaţii pentru promovarea comerţului, ca instituţii publice cu

personalitate juridică, autonome sau semiautonome, cu un anumit grad de

subordonare faţă de un minister.

c) Alte tipuri de instituţii publice, cu rol de organizaţii pentru promovarea

comerţului.

d) Instituţii private cu statut de organizaţie pentru promovarea comerţului, sub

forma de asociaţii, camere de comerţ etc

e) Instituţii sectoriale cu caracter semipublic, specializate în activitatea de

promovare pentru anumite grupe de produse cu pondere deosebită în exportul

unei anumite ţări (ceai, cafea, cacao, nuci de cocos, arahide, bumbac, iută,

cauciuc, mătase, zahăr, tutun, citrice, orez, soia, lână, aur).

De-a lungul timpului, a apărut şi s-a dezvoltat o largă varietate de instrumente

de promovare a exporturilor, între care cele mai importante sunt considerate

următoarele forme:

1.Negocierea şi încheierea de tratate de comerţ şi navigaţie, a unor acorduri

comerciale şi de plăţi sau a altor forme de cooperare economică internaţională.

2.Participarea la târguri şi expoziţii internaţionale şi organizarea de astfel de

manifestări pe teritoriul propriu cu participare internaţională.

3. Deschiderea de agenţii şi reprezentanţe comerciale în străinătate.

40

4. Sprijinirea activităţilor promoţionale ale Camerelor de Comerţ şi Industrie.

5. Prestarea de servicii de informare şi orientare a clienţilor externi,

acordarea de servicii de consultanţă şi asistenţă de specialitate.



strategia de comerţ exterior;

tratate de comerţ şi navigaţie.

participarea la târguri şi expoziţii internaţionale;

Camerele de Comerţ şi Industrie;

servicii de informare;


1. Care sunt principalele coordinate ale politicii de promovare a comerțului exterior?

2. Identificați principalele târguri şi expoziţii internaţionale organizate la nivel mondial pentru

promovarea unei categorii de produse (la alegere)

3. Elaborați o publicaţe de specialitate cu caracter monografic pentru promovarea exporturilor

României


Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi că propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi că

propoziţia este falsă).

1. Scopul misiunilor comerciale de prospectare a pieţelor internaţionale este oferirea posibilităţii ca

firmele exportatoare să-şi facă cunoscute produsele în cadrul discuţiilor cu reprezentanţii

organizaţiilor guvernamentale sau neguvernamentale din ţara ţintă.

41

2. Între principalele atribuţii ale organizaţiilor pentru promovarea comerţului existente pe plan

internaţional nu se regpsește realizarea unor cercetări de marketing.

3. În asigurarea succesului unei organizaţii naţionale pentru promovarea comerţului un rol esenţial îl

au resursele umane.


4. Agenţiile comerciale din cadrul misiunilor diplomatice pot sprijini activităţile comerciale

externe prin:

i. pregătirea de culegeri de uzanţe şi reglementări comerciale specifice ţărilor în care îşi

desfăşoară activitatea; ii. mijlocirea de contacte de afaceri cu potenţiali parteneri pentru

firmele din ţara de origine; iii. informarea firmelor din ţara de origine cu privire la

organizarea de licitaţii cu participare internaţională; iv. sprijinirea delegaţiilor firmelor

din ţările de origine aflate la negocieri în străinătate; v. informarea partenerilor externi

cu privire la noile oportunităţi de afaceri cu parteneri din ţara din care provin.

a) i., ii., iii., v.;

b) i., ii., iii., iv.;

c) ii., iii., iv., v.;

d) i., ii., iii., iv., v.

5. Din categoria măsurilor promoţionale la export nu poate face parte:

a) impulsionarea globală a exporturilor în funcţie de structura şi orientarea geografică a

acestora;

b) organizarea de târguri şi expoziţii cu participare internaţională;

c) organizarea de reprezentanţe comerciale în ţările partenere;

d) organizarea de campanii publicitare pe pieţele externe.

42



43

77 UUNNIITTAATTEEAA DDEE SSTTUUDDIIUU 77.. IINNSSTTRRUUMMEENNTTEE SSPPEECCIIFFIICCEE PPOOLLIITTIICCIIII DDEE SSTTIIMMUULLAARREE AA

EEXXPPOORRTTUURRIILLOORR

7.1 Introducere


concentrând principalele instrumente de politică comercială, şi anume: instrumentele

de stimulare a exporturilor.

În ultimii ani, decidenţii în materie de politică comercială au început să

manifeste un interes suplimentar şi în direcţia impulsionării schimburilor comerciale

externe.

În contextul sporirii competiţiei internaţionale, autorităţile publice se află într-un

amplu proces de identificare de noi mijloace prin care să sprijine producătorii

autohtoni să obţină noi tipuri de avantaje competitive şi să valorifice efectele de

economie de scară prin internaţionalizarea afacerilor pe calea operaţiunilor

comerciale tradiţionale.

În acest sens, autorităţile naţionale depun eforturi pentru impulsionarea

exporturilor folosind o serie de instrumente specifice politicilor de promovare şi de

stimulare a acestora



prezentarea principalelor coordonate ale politicii de stimulare a

exporturilor;

prezentarea instrumentelor politicii de stimulare a exporturilor;


studenţii vor putea să identifice instrumentele de stimulare a exporturilor;

studenţii vor putea să formuleze măsuri deîmbunătățire a instrumentarului

politicii de stimulare a exporturilor;

44

Timpul alocat unităţii: 4 ore


Politica de stimulare a exporturilor se adresează agenţilor economici interni

pentru a-i motiva să-şi orienteze produsele şi activităţile lor către pieţele externe,

contribuind astfel la realizarea unor obiective de politică economică.

Măsurile de stimulare a exporturilor urmăresc:

creşterea competitivităţii mărfurilor exportate;

creşterea gradului de cointeresare a producătorilor-exportatori;

impulsionarea globală a exporturilor;

iniţierea şi promovarea de noi exporturi şi impulsionarea exporturilor

existente;

pătrunderea pe noi pieţe de desfacere care se confruntă cu bariere de

acces.

Măsurile de stimulare a exporturilor pot fi grupate în măsuri de natură bugetară,

fiscală, financiar-bancară sau valutară.

Măsurile de stimulare a exporturilor de natură bugetară presupun o relaţie

specifică cu bugetul statului: fie prin obţinerea unor sume direct de către firmele

exportatoare; fie prin acordarea de subvenţii către entităţi care vor furniza bunuri sau

servicii în condiţii mai avantajoase firmelor exportatoare. În această categorie se

includ: subvenţiile directe de export, primele directe de export şi subvenţiile

indirecte de export.

Subvenţiile directe de export sunt sume acordate de la bugetul de stat firmelor

pentru rentabilizarea activităţilor lor de export.

Primele directe de export sunt sume acordate de la bugetul stat firmelor

exportatoare care realizează deja activităţi profitabile pe pieţele externe. Primele

directe de export urmăresc sporirea volumului desfacerilor pe anumite pieţe.

Subvenţiile indirecte de export sunt stimulente bugetare acordate în special unor

45

firme sau industrii pentru creşterea exporturilor lor.

Masurile de stimulare a exporturilor de natura fiscala i vizează o serie de

reduceri sau exceptări de la plata obligaţiilor fiscale a firmelor ce derulează activităţi

de comerţ exterior. Acestea urmăresc:

creşterea competitivităţii exporturilor pe seama reducerii sau eliminării

unor taxe sau impozite;

creşterea cointeresării exportatorilor prin sporirea câştigurilor nete la

export.

Măsurile de natură fiscală se împart în două mari categorii: facilităţi fiscale

pentru mărfurile exportate, facilităţi acordate direct exportatorilor.

Facilităţi fiscale pentru mărfurile exportate pot îmbrăca forma scutirii,

reducerii sau restituirii unor impozite pe circulaţia mărfurilor, a taxelor vamale

percepute la importul unor input-uri necesare în pregătirea mărfurilor pentru

export.

Facilităţi acordate direct exportatorilor îmbracă forma unor scutiri sau reduceri

ale impozitului pe veniturile din exporturi.

Măsurile de stimulare a exporturilor de natură financiar-bancară vin să

rezolve un aspect important al derulării afecerilor internaţionale, şi anume cel al

insuficienţei mijloacelor de plată.

În această categorie pot fi înscrise creditele de export şi asigurarea şi garantarea

acestora.

Creditele de export îmbracă la rândul lui trei forme: creditul cumpărător, creditul

furnizor şi liniile de credit.

Creditul cumpărător este acordat direct importatorului de o bancă din ţara

exportatorului.

Creditul furnizor constituie un instrument de finanţare a exporturilor prin

facilitatea (plata pe credit) pe care furnizorul o acordă cumpărătorului. Creditul

furnizor este acordat direct importatorului de către exportator .

Liniile de credit, considerate o variantă a creditelor cumpărător, reprezintă o

formă de finanţare a exporturilor pe termen scurt sau mediu. Acestea pot fi deschise

de o instituţie financiară din ţara exportatoare în favoarea unei bănci din ţara

46

importatoare. Acestea au la bază acorduri interguvernamentale încheiate între ţara

exportatorului şi ţara importatorului care prevăd garantarea de către instituţiile

statului a unor credite destinate realizării unor obiective de valori mari.

O variantă a liniilor de credit o reprezintă creditele consorţiale care se folosesc

pentru obiective economice de mare valoare şi complexitate.

Creditele guvernamentale sunt credite acordate de un stat altui stat.

Asigurarea şi garantarea creditelor de export reprezintă o pârghie de

cointeresare a exportatorilor de a efectua vânzări pe credit în străinătate.

Măsurile de stimulare a exporturilor de natură valutară sunt utilizate

datorită eficienţei lor imediate; în general acestea urmăresc creşterea competitivităţii

mărfurilor exportate prin reducerea preţurilor externe şi cointeresarea

exportatorilor prin majorarea câştigurilor în moneda naţională. Măsurile de natură

valutară pot îmbrăca două forme, după cum urmează: primele valutare şi

devalorizarea monedei naţionale.

Primele valutare se prezintă sub forma unor bonificaţii (prime indirecte)

acordate cu ocazia convertirii valutei străine încasate la export în moneda naţională

la un curs de schimb mai avantajos.

Devalorizarea monedei naţionale se constituie într-o măsură de stimulare a

exporturilor pe termen scurt.

Această practică este considerată dumping valutar, deseori fiind contracarată cu

măsuri specifice de retorsiune (taxe antidumping).



subvenţiile directe de export,

primele directe de export;

subvenţiile indirecte de export;

facilităţi fiscale pentru mărfurile exportate;

facilităţi acordate direct exportatorilor;

creditul cumpărător;

creditul furnizor

liniile de credit;

asigurarea şi garantarea creditelor de export;

47

primele valutare;

devalorizarea monedei naţionale;


1. Care sunt principalele coordinate ale politicii de stimulare a exporturilor?

2. Cae credeți că sunt cele mai eficiente instrumente de stimulare a exporturilor?

3. Elaborați un set de măsuri cu de stimulare a exporturilor adaptate realităților economiei României.



1. În selecţia ramurilor care beneficiază de subvenţii de export nu intră:

a) ramurile în declin;

b) ramurile aflate sub influenţa conjuncturii internaţionale;

c) ramurile ce generează efecte de antrenare în cadrul economiei;

d) ramurile ce generează efecte de secundare în cadrul economiei.

2. Pot fi considerate facilităţi fiscale acordate exportatorilor următoarele:

a) stabilirea unor rezerve pentru campanii promoţionale pe piaţa ţării importatoare;

b) restituirea taxelor vamale în sistemul draw-back;

c) stabilirea de fonduri neimpozabile;

d) subvenţiile de export.

3. Între măsurile de stimulare a exporturilor de natură fiscală se regăsesc:

a) subvenţiile directe şi indirecte, primele directe, reducerea bazei de impozitare pentru

activităţile de export;

b) primele valutare, stabilirea unor plafoane de fonduri neimpozabile, deprecierea

monedei naţionale;

48

c) reducerea bazei de impozitare pentru activităţile de export, regimul vamal de draw-

back;

d) creditele furnizor şi cumpărător, liniile de credit, regimul vamal de draw-back.

4. Scutirea impozitelor pe circulaţia mărfurilor poate reprezenta:

a) o facilitate fiscală acordată acelor agenţi economici care îşi orientează producţia

către export;

b) o facilitate fiscală acordată, selectiv şi temporar, exportatorilor;

c) o măsură de stimulare a exporturilor de natură fiscală;

d) o măsură de stimulare a exporturilor de natură financiară.

5. Deprecierea monedei naţionale nu stimulează exporturile atunci când:

a) ritmul deprecierii este mai lent decât cel al reducerii puterii de cumpărare la intern;

b) ritmul deprecierii este mai rapid decât scade puterea de cumpărare la intern;

c) deprecierea nu este anunţată şi susţinută de Banca Naţională;

d) importurile cresc în acelaşi ritm cu exporturile.



49

88 RRĂĂSSPPUUNNSSUURRII LLAA TTEESSTTEELLEE DDEE EEVVAALLUUAARREE//AAUUTTOOEEVVAALLUUAARREE

Unitatea de învăţare 1: 1) b; 2) c; 3) b; 4) c; 5) d.

Unitatea de învăţare 2: 1) d; 2) c; 3) c; 4) c; 5) d.

Unitatea de învăţare 3: 1) d; 2) c; 3) a; 4) d; 5) c.

Unitatea de învăţare 4: 1) d; 2) b; 3) b; 4) b; 5) b.

Unitatea de învăţare 5: 1) a; 2) a; 3) d; 4) a; 5) d.

Unitatea de învăţare 6: 1) adevărat; 2) fals 3) adevărat; 4) d; 5) a.

Unitatea de învăţare 7: 1) d; 2) c; 3) c; 4) c 5) a.

50

99 BBIIBBLLIIOOGGRRAAFFIIEE

1. Aldea, V.; Bivol, Gh., Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1997.

2. Anania, Giovanni; Bohman, Mary E.; Carter, Colin A.; McCalla, Alex F., Agricultural

policy reform and the WTO.Where are we heading ?, Edward Elgar, Chaltenham, UK,

Northampton, MA, USA, 2001

3. Barry, Donald; Keith, Ronald C., Regionalism, Multilateralism and the Politics of Global

Trade, UBC Press, Vancouver – Toronto, 1999

4. Cordellier, Serge, Mondializarea dincolo de mituri, Ed. Trei, Bucureşti 2001

5. Crozet, Yves; Abdelmalki, Lahsen; Dufourt, Daniel; Sandretto, René, Les Grandes

Questions de l’économie internationale, Editions Nathan, Paris, 2ème édition, 200

6. D׳Arcy,L.; Murray,C.; Cleave, B., The Law and Practice of International Trade, Ed.

Sweet and Maxwell, London 2000

7. Dobrescu, Emilian, Integrarea economică, ediţia a II – a, Ed. ALLBECK, Bucureşti 2001

8. Dobrotă, Niţă (coord.); Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999

9. Drăgan, Gabriela, Fundamentele comerţului internaţional, Ed. ASE, Bunureşti 2005

10. Dumitrescu, Sterian şi Bal, Ana, Economie mondială, Ed. Economică, Bucureşti 1999

11. Filippis, Fabrizio; Salvatici, Luca, WTO e agricoltura;Prima e dopo la Conferenza di

Cancun, Quaderni del Forum Internazionale dell’Agricoltura e dell’Alimentazione, n.3-

ottobre 2003, Edizioni Tellus, Roma

12. Fota, Constatin, Comerţ exterior, teorie şi practică, Editura Alma, Craiova, 1997

13. Gavin,Brigid, The European Union and Globalisation, Edward Elgar, Chaltenham (UK),

Northampton MA (USA), 2001

14. Gilpin, Robert, Global Political Economy. Understanding the International Economic

51

Order, Princeton University Press, Princeton & Oxford, 2001

15. Gilpin, Robert, Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului global,

Editura Polirom, Iaşi, 2004

16. Held,D.; McGrew,A.; Goldblatt,D.; Perraton,J., Global Transformations: Politics,

Economics and Culture, Polity Press, Cambridge, 1999

17. Hirst, Paul; Thompson, Grahame, Globalizarea sub semnul întrebării. Economia

internaţională şi posibilităţi de guvernare, Editura Trei, Bucureşti, 2002

18. Hockman, Bernard M.; Kostecki, Michel M., The Political Economy of the Trading

System. From GATT to WTO, Oxford University Press, Oxford, 1996

19. Ilie, Georgeta, Relaţii şi politici financiar-monetare internaţionale, Ed. Universităţii

„Dimitrie Cantemir”, Bucureşti 2004

20. Ion, Liviu, Relaţiile economice şi politice dintre cei trei poli ai lumii actuale: SUA, UE,

Japonia, (Teză de doctorat), ASE, Bucureşti, 1996

21. Jackson, John H., The World Trading System. Law and Policy of International Economic

Relations, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts; London, England, 1991

22. Kahler, Miles, International Institutions and the Political Economy of Integration, The

Brooking Institutions, Washington DC, 1999

23. Krugman, Paul R.; Obstfeld, Maurice, International Economics, Theory and Policy, sixth

edition, Pearson, Addison Wesley, 2003

24. Lawrence, Robert Z. (Harvard University); Drzeniek Hanouz, Margareta; Geiger, Thierry;

He, Qin (World Economic Forum), Enabling Trade in the Global Crisis, în The Global

Enabling Trade Report 2009, World Economic Forum

25. Lawrence, R.Z., Regionalism, multilateralism and deeper integration; The Brooking

Institution, Washington DC, 1996

26. Mansfield, E., World Trade Organisation, Facts and Policies, INC. White Lains, New

York, 1999

27. Miron, Dumitru, Integrarea economică regională: de la prototip la producţia de serie, Ed.

52

Sylvi, Bucureşti, 2000

28. Miron, Dumitru, Economia integrării europene, Ed. ASE, Bucureşti, 2002

29. Miron, Dumitru, Politici comerciale, Ed. Luceafărul, Bucureşti, 2003

30. Miron, Dumitru, Comerţ internaţional, Ed. ASE, Bucureşti, 2003

31. Negrescu, Dragoş, Protecţionismul netarifar - Evoluţii şi tendinţe in ţările dezvoltate, Ed.

Economică, Bucureşti 1998

32. Neme, C., Economie internationale. Fondements et politiques, Litec, 1996

33. Page, Sheila, How developing countries trade. The institutional constraints, Routledge,

Londra 1994

34. Păun, Cristian, Aspecte financiar-monetare ale relaţiilor economice internaţionale,

Editura ASE, 2001

35. Pecican, Eugen, Piaţa valutară şi riscul financiar-valutar internaţional, Editura ERA,

Bucureşti 2000

36. Plihon, Dominique, Le nouveau capitalisme, Editions La Découverte, Paris, 2003

37. Poenaru, Maria, Organizaţii economice internaţionale, Ed.ERA, Bucureşti 1999

38. R. Langhammer,R.; Lucke,M., WTO Accesion Issues in the World Economy, Global Trade

Policy, Basic Blackwell Oxford, 1999

39. Rainelli, Michel, Le commerce international, Editions La Decouverte, Paris, 2002

40. Rainelli, Michel, L’OMC (Organisation Mondiale du Commerce), Editions La

Decouverte, Paris, 2000

41. Sandretto, Rene, Le commerce international, Armand Collin, Paris, 1995

42. Senarclens, Pierre de, La mondialisation.Théories ; enjeux et débats; Armand Colin, Paris,

2001

43. Seringhaus, R., Export Development and Promotion, The Role of Public Organizations,

Export Promotion by Governments, Edited by Swedish Industrial Board (SIND),

53

Stokholm, 1991

44. Sută, Nicolae (coordonator), Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane,

Ed. Economică, Bucureşti, 2003

45. Sută, Nicolae (coordonator), Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Comerţului

– caiet de seminar, Ed. ASE, Bucureşti, 2003

46. Tamaş, D., Organizaţia Mondială a Comerţului, Ed. All, Bucureşti, 1998,

47. *** Alternatives économiques, Nr. 208, Noiembrie 2002

48. *** Cahiers Français, n. 325, mars-avril 2005, La Documentation Française, Paris, 2005

49. *** Cahiers Français, n.299, novembre-décembre 2000, La Documentation Française,

Paris, 2000

50. *** China’s foreign Relations, A Cronology Of Events, Home News Library of the

Xinhua News Agency, Beijing 1989

51. *** Conjunctura Economiei Mondiale, Institutul de Economie Mondială, Academia

Română 2000-2004

52. *** Development and Globalization: Facts and Figures, UNCTAD, Geneva, 2004-2009

53. *** Economic Outlook of the OECD, OECD, Paris 2004-2009

54. *** Economic Portrait of the European Union, EUROSTAT 2001-2009

55. *** epp.eurostat.cec.eu.int

56. *** European Yearbook of Statistics, 2000-2009

57. *** Français nr.302, La crise des organisations internationales, la Documentation

Française, Paris, mai-juin 2001

58. *** Globalisation, Growth and Poverty, World Bank, Washington DC, 2001,

www.worldbank.org

59. *** Images economiques du monde – SEDES 2001

http://www.worldbank.org/

54

60. *** International Monetary Fund Balance of Payments Manual 5th edition Washington,

IMF 1993

61. *** L’Expansion, juin 2006-2009

62. *** L’Union Européenne-Un acteur économique majeur sur la scène mondiale, Office

des publications officielles des Communautès Européenne, Luxemburg 2002

63. *** Le Nouvel Economiste, 2002-2009

64. *** Mounthly Bulletin of Statistics, U.N., 2002-2009

65. *** Problèmes économiques n. 2915, 17 janvier 2007, La Documentation Française, Paris,

2007

66. *** Problèmes économiques- nr. 2901/07 juin 2006, La Documentation Française, Paris,

2006

67. *** Problèmes économiques, nr. 2798/26.02.2003, La Documentation Française, Paris,

2003

68. *** Publicaţiile EUROSTAT disponibile pe www.europa.eu.int

69. *** Regional Integration and the Multilateral Trade System, Synergy and Divergence,

OECD, Paris, 1998

70. *** Regionalism and the World Trading System, WTO, Geneva, aprilie 2001

71. *** Sistemul Comercial Mondial - Ghid pentru întreprinderi, Centrul de Comerţ

Internaţional UNCTAD/OMC

72. *** Statele Unite ale Americii – Profil de ţară, Centrul Român de Comerţ exterior,

Bucureşti, 2008

73. *** The China Quarterly 1994, School of Oriental and African Studies, published by

Oxford University Press

74. *** The European Union and the world trade, Office des publications officielles des

Communautès Européennes, Luxemburg, 1999

http://www.europa.eu.int/

55

75. *** The World Almanac and Book of Facts, 2002-2009

76. *** tpb.traderom.ro (Romania Trade Promotion Center )

77. *** Trade and Development Report, UNCTAD, Geneva 2005-2009

78. *** U.N. Monthly Bulletin of Statistics 2002-2009

79. *** US Census Bureau. Foreign Trade Division, www.CENSUS.gov/foreign-

trade/statistics

80. *** World Investment Report, UNCTAD, Geneva 2000-2009, www.unctad.org

81. *** World Trade Report, OMC, Geneva 2000-2009, www.wto.org

82. *** www.ambafrance-ro.org

83. *** www.bea.gov (Bureau of Economic Analysis, USA)

84. *** www.chinatradejournal.com

85. *** www.cia.gov (The Central Intelligence Agency)

86. *** www.comunidadandina.org

87. *** www.eiu.com (Economist Intelligence Unit)

88. *** www.europa.eu.int

89. *** www.eximbank.ro (Banca de Export-Import a Romaniei EXIMBANK-S.A)

90. *** www.fortune.com

91. *** www.iie.com (The Peter G. Peterson Institute for International Economics)

92. *** www.imf.org (site-ul oficial al Fondului Monetar Internaţional)

93. *** www.infoeuropa.ro

94. *** www.jetro.org

95. *** www.reuters.com

http://tpb.traderom.ro/

http://www.census.gov/foreign-trade/statistics

http://www.census.gov/foreign-trade/statistics

http://www.unctad.org/

http://www.wto.org/

http://www.bea.gov/

http://www.chinatradejournal.com/

http://www.cia.gov/

http://www.comuniddadandina.org/

http://www.eiu.com/

http://www.europa.eu.int/

http://www.eximbank.ro/

http://www.fortune.com/

http://www.iie.com/

http://www.imf.org/

http://www.infoeuropa.ro/

http://www.jetro.org/

56

96. *** www.richardnewell.com

97. *** www.worldbank.org (site-ul oficial al Băncii Mondiale)

http://www.richardnewell.com/

http://www.worldbank.org/

Date post:	30-May-2015
Category:	Education
Upload:	radu-florian
View:	267 times
Download:	3 times

R 31 1_politici_comerciale_ilie

Education