1
U N I V E R S I T A T E A D I N B U C U R E Ş T I
F A C U L T A T E A D E D R E P T
ŞCOALA DOCTORALĂ
Protecţia juridică a dreptului la viaţă privată, în
contextul prelucrării datelor cu caracter personal
- REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT -
Conducător ştiinţific
Prof. univ. dr. Elena Simina Tănăsescu
Doctorand,
Simona Şandru
Bucureşti
2015
2
Cuvinte-cheie:
drepturi fundamentale, constituționalizare, ordine juridică, Uniunea Europeană,
drepturile personalității, dreptul la viață privată, dreptul la protecția datelor personale,
mecanisme jurisdicționale, autoritate de supraveghere, Curtea Constituțională
I. Metodologie și interesul cercetării. Prezentare generală
Problematica drepturilor fundamentale reprezintă o materie supusă unei cercetări
științifice perpetue datorită importanței valorilor sociale protejate, perspectiva asupra acestora
putând fi una foarte diversă, cu instrumente specifice dreptului public sau celui privat. Atenția
noastră s-a oprit asupra studierii dreptului la viață privată în considerarea influenței factorilor
externi, în special de natură tehnologică și cu efect globalizator, care determină încadrarea
acestui drept în generația a patra de drepturi, atât în mod singular, cât și prin intermediul
”extensiei” sale, dreptul la protecția datelor personale. Din acest punct de vedere, lucrarea de
față constituie o noutate pentru spațiul juridic românesc, fiind dedicată analizării celor două
drepturi în cadrul interdisciplinar al dreptului constituțional, al dreptului internațional al
drepturilor omului și al dreptului Uniunii Europene, în acest spațiu regăsindu-se cea mai
evidentă evoluție a acestor drepturi fundamentale. Ca rezultat al cercetării prezente,
considerăm că vor fi de interes nu doar pentru teoreticienii dreptului, dar și pentru practicieni,
concluziile lucrării noastre cu privire la regimul juridic al dreptului la viață privată,
contextualizat la prelucrările de date personale, inclusiv propunerile de lege ferenda ce vizează
o serie de modificări și completări ale cadrului legislativ în materie, începând cu textul
constituțional.
Dreptul la respectarea vieţii private este un drept esenţial pentru fiinţa umană, fie că
este vorba de intimitatea sa, de integritatea fizică sau morală, de dezvoltarea în relaţiile cu
semenii sau de informaţiile personale ce o caracterizează. Integrat deopotrivă în categoria
inviolabilităţilor şi a drepturilor consacrate juridic în a patra generaţie de drepturi1, dreptul la
viaţă privată şi-a câştigat un loc aparte în cadrul reglementărilor, în mod particular, după cel
de-al doilea război mondial, când comunitatea umană a conştientizat importanţa respectării
individului şi a setului de valori pe care acesta îl reprezintă sau care îl caracterizează. Pe
fondul transformărilor aduse de progresul tehnologic din cea de-a doua jumătate a secolului
al XX-lea, într-o societate informatizată tot mai globalizatoare, a apărut ca firească
1 I. Muraru, E.S. Tănăsescu, „Drept constituţional şi instituţii politice”, op.cit., Volumul I, Ediția 14, Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 145.
3
preocuparea legiuitorilor de a asigura protecţia juridică a indivizilor ale căror date personale
sunt supuse prelucrărilor prin mijloace automate.
Dacă dreptul la viaţă privată a fost definit de primii autori recunoscuţi în domeniu
(Samuel D. Warren şi Louis D. Brandeis) ca fiind ”dreptul de a fi singur sau de a fi lăsat în
pace”, accentul fiind pus asupra menţinerii spaţiului intim în care îşi trăieşte viaţa individul,
la mijlocul secolului al XX-lea, un alt autor american (Alan Westin) identifica dreptul la
viaţă privată informaţională, prin sublinierea voinţei interne de manifestare cu privire la
utilizarea de către terţi a informaţiilor ce caracterizează un individ (deci, în afara spaţiului său
intim). Cu alte cuvinte, dreptul la protecţia datelor personale implică necesitatea adoptării de
măsuri adecvate de garantare a integrităţii acelor caracteristici specifice pentru personalitatea
fiecăruia, în scopul prezervării autonomiei individuale. În prezent, este admisă existenţa a
două drepturi, deși distincte, legate între ele: dreptul la viaţă privată şi dreptul la protecţia
datelor personale. Aceasta este ipoteza de la care a pornit demersul ştiinţific de față şi care a
fost dezvoltată prin analizarea sferei celor două drepturi şi a corelărilor dintre acestea. Dată
fiind noutatea relativă a subiectului de cercetare, s-a încercat totodată stabilirea unei
construcţii teoretice de natură a defini şi caracteriza dreptul la protecţia datelor personale,
prin prisma reglementărilor din diverse sisteme de drept, a practicii judiciare şi a doctrinei de
specialitate.
Adoptarea unei legi privind reținerea constantă a datelor de trafic și ulterior, declararea
neconstituționalității acesteia sunt subiecte care au atras atenția nu doar a publicului și mass-
media, dar și a specialiștilor în drept din România, în general, în scurtele perioade care au
succedat evenimentelor respective. Acestea sunt însă printre puținele teme de interes în
legătură cu importanța protejării informațiilor personale care au făcut obiect de studiu pentru
doctrinarii români. De aceea, considerăm că era necesară în spațiul juridic românesc o abordare
științifică mai complexă a acestui drept fundamental, și anume, a dreptului la viață privată în
contextul prelucrării datelor personale sau, pentru a anticipa una dintre concluziile lucrării
noastre, a dreptului la protecția datelor personale.
Acest drept poate fi analizat din diverse perspective în funcție de ramura de drept la
care poate fi raportat (spre exemplu, ca drept subiectiv civil ori din punctul de vedere al
răspunderii penale antrenate de încălcarea unora dintre componentele sale). Interesul nostru în
prezenta lucrare a fost de a analiza relația dintre dreptul la viață privată și dreptul la protecția
datelor personale, pe de o parte, și de a evalua în ce măsură dreptul la protecția datelor
personale a dobândit caracterul unui drept fundamental în diverse ordini juridice, pe de altă
parte.
4
În acest scop, principalele instrumente de analiză au fost cele specifice dreptului
constituțional, referindu-ne aici în special la definirea și clasificarea drepturilor fundamentale,
la stabilirea noțiunilor legate de Constituție și constituționalizarea unei ordini juridice. Luând
în considerare importanța celor două drepturi la nivelul organizațiilor internaționale care au
jucat de altfel un rol semnificativ în transplantarea lor în sistemele normative ale statelor, a fost
necesară și o analiză din perspectiva dreptului internațional al drepturilor omului și a dreptului
comunitar/unional, sub aspectul evoluției istorice a consacrării juridice a dreptului la viață
privată și a dreptului la protecția datelor personale, al dobândirii naturii juridice de drept
fundamental conform instrumentelor juridice internaționale și jurisprudenței instanțelor
supranaționale, dar și al regimului juridic propriu-zis al acestor drepturi. Pentru a scoate în
evidență asemănările și deosebirile, acolo unde acestea există, s-au folosit elemente de drept
comparat, în principal, între sistemul de drept continental reprezentat de Germania și Franța și
cel de common law, din S.U.A., acestea trei fiind cele mai semnificative pentru apariția și
evoluția regimului juridic al celor două drepturi supuse analizei. În plus, în partea dedicată
regimului dreptului la protecția datelor personale, pentru ilustrarea diferențelor constatate cu
privire la modul de reglementare a drepturilor subiective sau a procedurii de desemnare ori de
exercitare a competenței autorităților de supraveghere, sunt furnizate exemple din mai multe
sisteme de drept naționale europene (Austria, Italia, Belgia, Cehia etc.).
Pentru că lucrarea se adresează în principal specialiștilor din România, o parte
importantă din lucrare a fost alocată analizării regimului juridic al drepturilor la viață privată și
la protecția datelor personale existent în România. De altfel, majoritatea propunerilor de lege
ferenda se referă la dispozițiile normative din acest stat.
Structura lucrării este axată pe două teme centrale: analiza regimului juridic al dreptului
la viață privată și analiza regimului juridic al dreptului la protecția datelor personale. Fără a
avea pretenția unei examinări exhaustive a regimului celui dintâi drept, am reținut acele
elemente care au servit cel mai bine, din punctul nostru de vedere, scopului lucrării, respectiv,
de a decela dacă și în ce măsură se poate vorbi în prezent de un nou drept distinct desprins din
dreptul la viață privată, cel analizat în a doua parte (dreptul la protecția datelor personale). În
același sens, am considerat ca fiind necesară o fixare inițială a noțiunilor generale legate de
definirea și clasificarea drepturilor fundamentale (aspecte cu care începe lucrarea de față),
pentru a putea încadra ulterior cele două drepturi în una dintre categoriile identificate, de a le
analiza natura juridică de drept fundamental (sau nu) și de a furniza o posibilă definiție a
fiecăreia dintre cele trei noțiuni de bază: ”drept fundamental”, ”dreptul la viață privată”,
”dreptul la protecția datelor personale”.
5
Astfel, după observarea mai multor opinii doctrinare relevante, am reținut că elementele
principale care definesc un drept ca fiind fundamental, pe baza unor criterii formale și
substanțiale, sunt următoarele: valorile esenţiale pe care le apără prin conţinutul lor (viaţa,
libertatea, demnitatea umană, libera dezvoltare a personalităţii omului, participarea la
activitățile sociale, politice, culturale ale statului); normele juridice imperative cu valoare
supremă care le consacră şi le protejează (de natură constituţională sau internaţională) ori
jurisprudența de același rang care le recunoaște; accesul titularilor la mecanismele
jurisdicţionale de control şi protecţie de cel mai înalt rang în cadrul unui sistem de drept
(instanţe de contencios constituţional şi instanţe internaţionale, cum ar fi C.E.D.O. sau
C.J.U.E.). Aceste elemente au fost luate în considerare și în analizarea naturii juridice a celor
două drepturi.
În definirea sistemică a unui concept juridic trebuie să fie detectată norma de validare
și stabilită metoda de validare, iar pentru validare este necesară alegerea conceptului de
referință; verificarea pertinenței conceptelor juridice presupune verificarea îndeplinirii
cerințelor încadrării lor sistemice2. Din această perspectivă, în definirea dreptului la protecția
datelor personale am ales dreptul la viață privată ca fiind acel concept de referință în funcție
de care se pot stabili elementele de conținut ale acestui nou drept; din acest punct de vedere,
am analizat modul în care atât dreptul la viață privată (dreptul generic), cât și dreptul la
protecția datelor personale (dreptul derivat) se încadrează în diferite sisteme de drept, la
nivelul ordinilor juridice internaționale, regionale și naționale. Ca o caracteristică ce le este
comună, am observat că ambele drepturi beneficiază de statutul unui drept fundamental cu
precădere la nivelul organizațiilor internaționale (referindu-ne aici în special, la Consiliul
Europei și la Uniunea Europeană), acestea jucând un rol important în transplantarea lor
juridică în sistemele normative ale statelor membre. S-a constatat că procesul de fertilizare
juridică funcționează bidirecțional (sau ”fertilizare încrucișată”3) sau numai unidirecțional,
având în vedere că unele concepte au transgresat dinspre dreptul intern al unor state
(Germania, de pildă), înspre instrumentele juridice adoptate la nivel regional/internațional și
invers, în timp ce altele au pătruns în ordinea juridică internă a unui stat exclusiv ca rezultat
al obligațiilor asumate în baza calității de stat membru/parte contractantă la o organizație
regională/internațională (cazul României). Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că
implementarea regimului juridic al dreptului la protecția datelor personale în temeiul
2 D. C. Dănișor, ”Juridicizarea conceptelor”, în ”Dreptul”, nr. 3/2011, p. 67-68.
3 A se vedea cu privire la acest concept E. S. Tănăsescu, ”Citarea precedentelor străine în jurisprudența
constituțională: analogie a raționamentului juridic sau dialog judiciar?”, în ”Revista de drept public”, nr. 1/2012,
p. 55-73.
6
obligațiilor derivate din dreptul Uniunii Europene nu a atras în mod automat și extinderea
naturii juridice de drept fundamental-constituțional a acestui drept în toate statele, cel puțin,
nu în sensul formal al acestei noțiuni. Pe de altă parte, potrivit unor opinii doctrinare4,
recunoașterea drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii Europene (deci, inclusiv a dreptului
la viață privată și a dreptului la protecția datelor personale) prin instrumente cu forță juridică
obligatorie de rangul cel mai înalt (tratatele constitutive și Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene) contribuie la constituționalizarea ordinii juridice a acestei organizații. Pe
cale de consecință, și drepturile astfel stabilite au natura unor drepturi fundamentale-
constituționale și sunt împrumutate cu un astfel de caracter, din punct de vedere substanțial și
analitic5, în ordinea juridică internă a statelor, în măsura în care transpunerea acestui regim
juridic este necesară pentru aplicarea uniformă a dreptului Uniunii Europene, în conformitate
cu linia jurisprudențială6 relativ recent dezvoltată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În
cazul dreptului la protecția datelor personale, am demonstrat că acesta beneficiază de o dublă
constituționalizare, așadar, de un set de garanții consolidat, prin includerea sa expresă în
tratatele constitutive (art. 39 T.U.E. și art. 16 T.F.U.E.) și în Cartă (art. 8).
Aceste concluzii sunt valabile și pentru dreptul intern din România, unde se constată
următoarea situație: la nivel constituțional nu este consacrat expressis verbis decât dreptul la
viață intimă, familială și privată (art. 26), pe fondul recunoașterii ca principii comune, deci
fundamente ale acestui drept, a demnității și liberei dezvoltări a personalității umane (art. 1
din Constituție); urmare a obligațiilor asumate pentru aderarea la Uniunea Europeană, au fost
transpuse două directive ce reglementează cadrul general pentru protejarea persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor lor personale și libera circulație a acestor date7 și cadrul sectorial
pentru protecția vieții private în domeniul comunicațiilor electronice8, legile interne preluând
4 S. Griller, „Is this a Constitution? Remarks on a contested concept”, în S. Griller, J. Ziller, „The Lisbon
Treaty. EU Constitutionalism without a Constitutional Treaty?”, Springer Wien New York, 2008, p. 27-32. 5 Cu privire la modalităţile de calificare ale unui act ca reprezentând o „Constituţie” din punct de vedere
descriptiv, prescriptiv şi analitic, a se vedea E.S. Tănăsescu, „Rôle des droits fondamentaux dans la
constitutionnalisation de l’ordre juridique de l’UE”, în Allan Rosas, Egils Levits, Yves Bot, „The Court of Justice
and the Construction of Europe: Analyses and Perspectives on Sixty Years of Case-law”, Springer, Haga, 2013,
p. 213. 6 Spre exemplu, Cauza C-617/10, Hotărârea Curții din 26 februarie 2013, Åklagaren împotriva Hans Åkerberg
Fransson (nepublicată încă în Rep.) 7 Directiva nr. 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia
persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date
(J.Of. L 281, 23 noiembrie 1995, ediţie specială în limba română, capitol 13, volum 17, p. 10-29), transpusă în
România prin Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date (M. Of., Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001) 8 Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor
personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii şi
comunicaţiilor electronice) (J.Of. L 201 din 31 iulie 2002, ediţie specială în limba română: capitol 13 volum 36
7
cvasi-mimetic dispozițiile comunitare/unionale. Ca atare, începând cu anul 2001, se poate
afirma că și în România a fost consacrat ”dreptul la viață privată în contextul prelucrării
datelor personale”, cu un regim juridic identic celui existent în dreptul european: principiile
unei prelucrări de date legale și corecte, drepturile subiective de acces și rectificare, controlul
administrativ realizat de o autoritate independentă. Pe baza elementelor identificate în cazul
analizării dreptului la protecția datelor personale în dreptul internațional și în dreptul
comparat, am ajuns la concluzia că regimul juridic creat prin Legea nr. 677/2001 și prin
Legea nr. 506/2004 este unul specific ”dreptului la protecția datelor personale”, deși din
punct de vedere terminologic legiuitorul ordinar a evitat utilizarea acestei noțiuni, recurgând
la cea a dreptului înscris în textul constituțional al art. 26. Din examinarea jurisprudenței
Curții Constituționale, a instanțelor judecătorești ordinare, dar chiar și a actelor normative
adoptate după 2001, am observat o relativă reticență în invocarea expresă a dreptului la
protecția datelor personale. Judecătorul de contencios constituțional s-a dovedit în această
privință conservator cu terminologia consacrată de legea fundamentală, prin comparație cu
judecătorul german, cel care a inventat ”dreptul la auto-determinare informațională”, prin
interpretarea creatoare a dispozițiilor constituționale referitoare la demnitate și liberă
dezvoltare a personalității umane; pentru judecătorii români, dreptul la protecţia datelor
personale, chiar fără să fi utilizat cu precădere această terminologie, este considerat o
componentă a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, garantat de art. 26 din Constituţie,
dar şi o modalitate de realizare a protecţiei drepturilor prevăzute de acest articol. În acest
sens, actele normative speciale din domeniu, respectiv, Legea nr. 677/2001 şi Legea nr.
506/2004, sunt citate în deciziile Curții Constituționale din România ca reprezentând temeiuri
de drept pentru garantarea „principiului protejării datelor cu caracter personal şi al
confidenţialităţii lor”.
În analizarea regimului juridic al acestui drept, am remarcat că legislația română în
materie nu se aplică în cazul prelucrărilor de date personale efectuate în domeniile apărării și
securității naționale și numai recent, o dată cu intrarea în vigoare a noilor coduri din sfera
penală și procesual-penală (februarie 2014) ce modifică și Legea siguranței naționale nr.
51/1991, s-a admis în mod expres dreptul persoanelor lezate de a se adresa instanțelor
judecătorești, ”în condițiile Legii nr. 677/2001” – o prevedere a cărei lipsă de claritate va face
probabil destul de dificilă aplicarea sa practică. Prin urmare, elementele principale de
conținut ale dreptului la protecția datelor personale (mai sus enunțate) nu sunt incidente în
p. 63 – 73), transpusă în România prin Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi
protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice (M. Of., Partea I, nr. 1101 din 25 noiembrie 2004)
8
cazul acestor tipuri de prelucrări de date, deși o serie de evenimente din istoria apropiată a
statelor9 au demonstrat riscurile ridicate de intruziune la care sunt expuse persoanele și viețile
lor private prin intermediul unor activități ale serviciilor de informații. În aceste condiții, se
poate considera că dreptul la protecția datelor personale nu beneficiază de toate garanțiile
recunoscute drepturilor fundamentale a căror substanță nu poate fi supusă unor restrângeri
care depășesc cadrul admis de prevederile constituționale (art. 53).
Din punct de vedere al elementului formal din definiția furnizată drepturilor
fundamentale, dreptul la protecția datelor personale nu poate fi considerat un astfel de drept,
nefiind înscris în Constituția României, cu toate că valorile pe care le protejează sunt de cel
mai înalt rang: demnitatea și libera dezvoltare a personalității individului (aspectul substanțial
al dreptului fundamental). În ceea ce privește justițiabilitatea acestui drept, invocarea unora
dintre elementele sale de conținut se regăsește în jurisprudența Curții Constituționale în
decizii care fie fac trimitere la componentele dreptului la viață privată identificate de
C.E.D.O., fie declară neconstituționalitatea unor legi de transpunere a actelor unionale, pe
motivul încălcării art. 26 din Constituție. Prin urmare, nu există până la acest moment dovezi
certe ale însușirii în vocabularul justiției constituționale a acestui drept, în sensul atribuit la
nivel european.
Dreptul la protecția datelor personale este totuși un drept fundamental și în România,
în acele situații în care se aplică dreptul Uniunii Europene, ca o reflecție a introducerii în
dreptul intern a dreptului prevăzut de tratatele constitutive și de Cartă prin efectul art. 11, 20
și 148 din Constituția României (cazurile evidente sunt cele ce implică aplicarea prevederilor
din legile ce transpun dreptul comunitar/unional în materie, cum sunt Legea nr. 677/2001,
Legea nr. 506/2004 ori Legea nr. 82/2012, recent declarată neconstituțională).
Pe baza acestor considerații se poate trage concluzia că în România, cel puțin din
punct de vedere formal, dreptul la protecția datelor personale este analizat cu două tipuri de
măsură: drept autonom, fundamental, constituțional (în sensul opiniilor amintite mai sus) în
legătură cu aplicarea dreptului unional devenită parte a ordinii juridice; principiu, garanție
sau element component al dreptului la viață intimă, familială și privată în restul situațiilor de
aplicare a dreptului intern. Din acest motiv, titlul lucrării noastre păstrează sensul acordat în
prezent acestui drept, Legea nr. 677/2001 consacrând dreptul la viață privată contextualizat
(particularizat) la domeniul prelucrării datelor personale. Pentru evitarea însă a unui dublu
standard în aprecierea componentelor aceluiași drept și pentru extinderea aplicabilității
9 Cităm aici doar dezvăluirile făcute de un fost colaborator al Agenției Naționale de Securitate a S.U.A. cu
privire la accesul Agenției la datele informatice ale utilizatorilor de Internet, stocate pe teritoriul acestui stat.
9
garanțiilor asociate dreptului la protecția datelor personale la domeniile apărării și securității
naționale, am propus recunoașterea formală a dreptului la protecția datelor personale ca drept
fundamental autonom față de dreptul la viață intimă, familială și privată, prin revizuirea
textului constituțional actual. Regimul juridic al protecției datelor personale în România va fi
consolidat o dată cu adoptarea pachetului de reformă propus de Comisia Europeană care va
echivala cu uniformizarea regulilor aplicabile în toate statele membre. Modificările
preconizate a avea loc la nivelul U.E.10
, dar și al Consiliului Europei11
au fost analizate critic
pe parcursul lucrării, atât în cadrul unei secțiuni speciale, cât și cu ocazia examinării altor
instituții juridice, pentru a verifica în ce măsură modificările propuse aduc o valoare adăugată
garanțiilor necesare pentru protejarea acestui drept sau, dimpotrivă, reprezintă o potențială
reducere a acestora.
Lucrarea a fost structurată în două părți, fiecare fiind dedicată analizării unuia din cele
două drepturi, cu mențiunile făcute mai sus - dreptul la viață privată ne-a interesat în special
pentru pregătirea ”punerii în scenă” a dreptului la protecția datelor personale analizat în a
doua parte. Ca atare, scopul lucrării noastre nu a fost de a realiza o analiză exhaustivă a
niciunuia dintre cele două drepturi, chestiune cvasi-imposibilă, având în vedere vastitatea
subiectului și dinamica evolutivă a conceptelor asociate acestora, ci de a fixa regimul lor
juridic din perspectiva principală a dreptului constituțional, respectiv, de a le stabili natura
juridică de drept fundamental-constituțional în ordinea juridică internă și internațională.
Instrumentele de cercetare folosite s-au bazat pe literatura de specialitate din materia
dreptului constituțional, a dreptului internațional al drepturilor omului și a dreptului
comunitar/unional, pentru decelarea noțiunilor, clasificărilor și a definițiilor aferente pentru
studierea locului și rolului dreptului la viață privată și a dreptului la protecția datelor
personale. În acest scop, a fost necesară și analizarea actelor normative, referindu-ne aici la
categorii diverse: declarații internaționale ale drepturilor omului, convenții internaționale în
aceeași materie, tratatele constitutive și de revizuire ale Comunităților/Uniunii Europene,
constituții naționale, legi privind protejarea dreptului la viață privată și/sau a dreptului la
protecția datelor personale, alte acte specifice legislației secundare, inclusiv acte
10
Pachetul de reformă conține o Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind
protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor personale și libera circulație a acestor date (Regulament
General privind Protecția Datelor), 25 ianuarie 2012, COM(2012) 11 final, 2012/0011 (COD) și o Propunere de
directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea
datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau
urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și la libera circulație a acestor date, 25 ianuarie
2012, COM(2012), 10 final 2012/0010 (COD). 11
Propunerea de modernizare ale Convenției pentru protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor
personale se află în dezbatere la nivelul Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.
10
administrative cu caracter normativ, emise, spre exemplu, de autoritățile de supraveghere a
protecției datelor personale. Având în vedere rolul creator de drept (în unele cazuri) și cel de
interpretare unitară a dreptului, în demersul nostru științific am apelat la jurisprudența
relevantă în materia drepturilor omului și a dreptului comunitar/unional a instanțelor
supranaționale (C.E.D.O. și C.J.C.E./C.J.U.E.), în materia dreptului constituțional a
instanțelor cu competențe de contencios constituțional din mai multe state (cu precădere, din
Germania, Franța, S.U.A., România), în materia dreptului intern a instanțelor judecătorești
ordinare. Semnificative au fost de asemenea, concluziile extrase din practica administrativă a
autorităților de supraveghere și a orientărilor date de acestea, ilustrative fiind în acest sens
opiniile (avizele) și documentele adoptate de Grupul de lucru Art. 29 ce reunește
reprezentanți ai autorităților pentru protecția datelor personale din statele membre ale U.E.,
cu rol consultativ pe lângă Comisia Europeană.
În examinarea problemelor supuse cercetării ştiinţifice, au fost utilizate mai multe
metode de cercetare. Astfel, pe baza metodei logice, am ajuns la următoarele rezultate:
deducerea din principiile generale aplicabile drepturilor fundamentale a caracterului
fundamental al dreptului la viaţă privată și, în unele cazuri particulare, a dreptului la protecţia
datelor personale; deducerea din caracteristicile şi elementele identificate în regimul juridic
aplicabil dreptului la protecţia datelor personale a naturii sale juridice autonome, dar şi
contextual diferite.
Atât dreptul la viaţă privată, cât şi dreptul la protecţia datelor personale sunt uneori
percepute distinct în fiecare sistem de drept sau în practica instanţelor judecătoreşti, fie ele de
la nivel naţional sau supranaţional. De aceea, o altă metodă prezentă în cercetare a fost
metoda comparativă, utilizată în special pentru a decela asemănări şi deosebiri importante
între dreptul la viață privată și dreptul la protecția datelor personale, regimul juridic aplicabil
pentru cele două drepturi în diverse sisteme de drept (la nivel național, regional,
internațional), abordările specifice instanțelor de contencios constituțional în materia
drepturilor fundamentale. De asemenea, prin metoda juridică au fost supuse analizei
reglementările relevante în materia dreptului la protecția datelor personale, atât cele în
vigoare, cât și cele aflate în stadiu de propunere legislativă (ne referim aici la pachetul de
reformă propus de Comisia Europeană), modalitățile în care funcționează transplantul juridic
în cadrul unor sisteme normative multistratificate, cazuistica desprinsă din practica judiciară
și administrativă anterior menționate.
De o importanţă aparte pentru studierea procesului de apariţie şi evoluţie a dreptului la
viață privată și a dreptului la protecţia datelor personale, dar și pentru încadrarea celor două
11
drepturi în a patra generaţie de drepturi, a fost utilizarea metodei istorice. Cu ajutorul metodei
sociologice au fost analizate cauzele şi efectele reglementării în plan juridic a dreptului la
viaţă privată şi a celui la protecţia datelor personale, pe fondul fenomenelor obiective care le-
au generat și care le-au determinat dinamica ulterioară.
II. Structură
Lucrarea este structurată în două părți, fiecare parte fiind dedicată pe rând, analizării
dreptului la viață privată și dreptului la protecția datelor personale, drept derivat din cel
dintâi.
Prima parte, împărțită în două titluri (Titlul I - Consideraţii generale privind caracterul
fundamental al unor drepturi și Titlul al II-lea - Viaţa privată – de la concept la drept
fundamental), debutează cu două capitole în care am analizat noțiunile generale privind
drepturile fundamentale, drepturile fundamentale din generația a patra, precum și rolul
drepturilor fundamentale în constituționalizarea unei ordini juridice, pentru a realiza în acest
fel o introducere în materia celor două drepturi supuse cercetării, din două perspective: pe de o
parte, ne-a interesat să fixăm elementele esențiale (implicit o definiție) a drepturilor
fundamentale, cu identificarea locului dreptului la viață privată în cadrul clasificărilor privind
drepturile fundamentale, pe baza unora dintre teoriile doctrinare exprimate în această materie
(teoria drepturilor naturale, teoria drepturilor reflexe), iar pe de altă parte, am dorit să
subliniem importanța drepturilor fundametale (inclusiv a celor două drepturi analizate) în
cadrul procesului de constituționalizare a ordinilor juridice, fie acestea naționale sau
internaționale. Stabilite fiind coordonatele generale ale analizei noastre, în al doilea titlu am
abordat pe parcursul a trei capitole elementele ce conceptualizează noțiunea de ”viață privată”,
atât din perspectiva originilor filozofice, cât și a opiniilor doctrinare ce au consacrat ”dreptul la
viață privată”, plecând de la ”clasicii” Samuel D. Warren și Louis Brandeis și ajungând la
autori contemporani precum Alan Westin sau Joseph Cannataci, în paralel cu prezentarea
jurisprudenței relevante a instanțelor judecătorești din cele două mari sisteme de drept,
continental și de common law care au au avut un rol marcant în crearea acestui drept. În
capitolul al doilea am realizat o analiză aprofundată a regimului juridic al dreptului la viață
privată și a naturii sale juridice, recunoașterea caracterului său de drept fundamental fiind
diferențiată în funcție de sistemul de drept și de ordinea juridică națională sau internațională.
Dintre diversele tipologii identificate în literatura de specialitate și în practica judecătorească,
unde o importanță aparte acordăm jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, am
12
considerat oportun a reține spre analiză doar acele elementele componente ale ”dreptului la
viață privată personală”, acestea prezentând o legătură intrinsecă cu tema lucrării, sub aspectul
dreptului la viață privată informațională; pentru conturarea deplină a regimului juridic au fost
examinate tipurile de subiecte de drept vizate de respectarea dreptului la viață privată, precum
și mecanismele de garantare a acestui drept și răspunderea juridică ce poate fi angajată în cazul
încălcării sale. În ultimul capitol al celui de-al doilea titlu au fost supuse analizei raporturile
dintre dreptul la viață privată și alte drepturi, grupate în două categorii: drepturi complementare
acestuia, care converg spre realizarea unei protecții juridice a unor valori comune și drepturi
opuse acestui drept, ce pot presupune excluderea exercițiului deplin al celuilalt drept. Ultima
secțiune a primei părți realizează trecerea spre cea de-a doua parte a lucrării, prin surprinderea
elementelor extrinseci ce au influențat apariția noului drept la protecția datelor personale, sub
influența dezvoltării tehnologice la nivel global a metodelor de procesare automată a
informațiilor.
A doua parte este consacrată analizării dreptului la protecția datelor personale,
structurarea sa, în două titluri (Titlul I – Dreptul la protecția datelor personale în dreptul
comparat și Titlul al II-lea – Relația dintre dreptul la viață privată și dreptul la protecția
datelor personale în România), urmărind atât regimul juridic în dreptul comparat, cât și pe cel
existent în România. După trecerea în revistă a principalelor elemente ale genezei acestui
drept, analiza de drept comparat evidențiază diferitele tipologii de consacrare, din punct de
vedere formal, a naturii juridice a dreptului la protecția datelor personale, la nivelul sistemelor
de drept naționale și a organizațiilor internaționale. În cazul Uniunii Europene și al Consiliului
Europei, o secțiune a fost rezervată actualei reforme a legislației în materie, care va avea ca
rezultat înlocuirea Directivei nr. 95/46/CE cu un regulament, reglementarea protecției datelor
personale în domeniul penal printr-o directivă și ”modernizarea” Convenției pentru protecția
datelor personale din 1981. Două capitole vizează o analiză aprofundată a regimului juridic al
dreptului la protecția datelor personale, prin prezentarea noțiunii, a conținutului și obiectului
acestui drept, a titularilor drepturilor și obligațiilor specifice. Aspecte particulare sunt relevate
de regimul drepturilor subiective specifice, recunoscute persoanelor vizate ale căror date
personale sunt prelucrate și al obligațiilor operatorilor de date personale. Primul titlu se încheie
cu prezentarea a două categorii esențiale de mecanisme juridice de garantare a dreptului la
protecția datelor personale (instituționale și jurisdicționale), precum și a tipurilor de răspundere
juridică stabilită în cazul lezării acestui drept. În privința regimului juridic din România, cadrul
național este divizat între recunoașterea la nivel constituțional a dreptului la viață privată și la
nivelul legislației infra-constituționale a dreptului la protecția datelor personale, unde acesta a
13
fost transplantat ca efect al aderării României la organizații internaționale sau al ratificării unor
convenții care au un astfel de obiect de reglementare; din această perspectivă este structurat și
primul capitol al celui de-al doilea titlu, cu nuanțarea totodată a elementelor de noutate
introduse prin adoptarea noului Cod civil. Al doilea și al treilea capitol al acestui titlu
abordează pe de o parte, mecanismele administrative create pentru protecția acestui drept, cu
accent pe rolul și atribuțiile Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu
Caracter Personal, iar pe de altă parte, mecanismele jurisdicționale, cu relevarea principalelor
aspecte ce rezultă din jurisprudența constituțională și ordinară în materia dreptului la viață
privată și a dreptului la protecția datelor personale.
Lucrarea se încheie cu prezentarea concluziilor și a unor propuneri de lege ferenda.
III. Bibliografie selectivă
I. Tratate, monografii, cursuri universitare:
Autori români:
1. Dana Apostol Tofan, „Puterea discreţionară şi excesul de putere al autorităţilor publice”, All Beck,
Bucureşti, 1999
2. Aristotel, “Politica”, Editura Antet, Bucureşti, 1996
3. Gheorghe Beleiu, „Drept civil român”, Casa de editură şi presă Şansa SRL, Bucureşti, 1994
4. Corneliu Bîrsan, „Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole”, Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2010
5. Dragoș Bogdan, Mihai Selegean, (coordonatori), „Drepturi şi libertăţi în jurisprudenţa Curţii Europene
a Drepturilor Omului”, Editura All Beck, Bucureşti, 2005
6. Radu Carp, Simona Şandru, „Dreptul la intimitate şi protecţia datelor cu caracter personal”, Editura All
Beck, Bucureşti, 2004
7. Bogdan Dima, Elena Simina Tănăsescu (coordonatori), ”Reforma constituțională: analiză și proiecții”,
Editura Universul Juridic, București, 2012
8. Tudor Drăganu, “Introducere în teoria și practica statului de drept”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992
9. Tudor Drăganu, „Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar”, vol. I, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1998
10. Tudor Drăganu, “Declarațiile de drepturi ale omului și repercusiunile lor în dreptul international
public”, Editura Lumina Lex, București, 1998
11. Sonia Drăghici, „Efectele dreptului la respectul vieţii private şi al demnităţii asupra dreptului civil”,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011
12. Victor Duculescu, “Protecţia juridică a drepturilor omului”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994
13. Mihaela Augustina Dumitraşcu, „Dreptul Uniunii Europene şi specificitatea acestuia”, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2012
14. Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu, „Dreptul Uniunii Europene”, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2006
15. Gheorghe Iancu, “Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale în România”, Editura All Beck,
Bucureşti, 2003
16. Antonie Iorgovan, ”Drept administrativ. Tratat elementar”, vol. I, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1994
17. Antonie Iorgovan, ”Drept administrativ. Tratat elementar”, vol. al IV-lea, Editura Actami, Bucureşti,
1994
18. Octavian Loghin, Tudorel Toader, „Drept penal român. Partea specială”, Casa de editură şi presă Şansa
SRL, Bucureşti, 1996
19. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Simina Tănăsescu, Mihai Enache, Gheorghe Iancu, „Interpretarea
Constituţiei. Doctrină şi practică”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
20. Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu (coordonatori), „Constituţia României. Comentariu pe
articole”, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008
14
21. Ioan Muraru, Nasty Marian Vlădoiu, Andrei Muraru, Silviu-Gabriel Barbu, ”Contencios
constituțional”, Editura Hamangiu, 2009
22. Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, „Drept constituţional şi instituţii politice”, Volumul I, Ediția
14, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011
23. Ovidiu Podaru, Radu Chiriță, ”Regimul juridic al contravențiilor. O.G. nr. 2/2001 comentată”, Ediția a
II-a, Editura Hamangiu, București, 2011
24. Nicolae Popa, ”Teoria generală a dreptului”, Editura Actami, București, 1994
25. Corneliu-Liviu Popescu, „Protecţia internaţională a drepturilor omului – surse, instituţii, proceduri”,
Editura All Beck, Bucureşti, 2000
26. Corneliu-Liviu Popescu, „Contenciosul european al drepturilor omului”, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2006
27. Bianca Selejan-Guţan, „Drept constituţional şi instituţii politice”, vol. I, Editura Universităţii „Lucian
Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2004
28. Bianca Selejan-Guțan, ”Excepția de neconstituționalitate”, Editura All Beck, București, 2005
29. Mihai Șandru, Mihai Banu, Dragoș Călin, ”Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al
Uniunii Europene și experiențe ale sistemului român de drept”, Editura C.H. Beck, București, 2013
30. Tudorel Ştefan, „Introducere în dreptul comunitar”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006
31. Simina Elena Tănăsescu, „Principiul egalităţii în dreptul românesc”, Editura All Beck, 1999
Autori străini:
1. André Bertrand, „Droit à la vie privée et droit à l’image”, Éditions Litec, Paris, 1999
2. Philippe Braud, “La notion de liberté publique en droit français”, Librairie Générale de Droit et de
Jurisprudence R. Pichon et R. Durand-Auzias, Paris, 1968
3. Duncan Campbell, Steve Connor, „On the Record. Surveillance, Computers and Privacy – The Inside
Story”, Michael Joseph Ltd., Londra, 1986
4. Joseph A. Cannataci, „Privacy and Data Protection Law: International Developments and Maltese
Perspectives”, Norwegian University Press, Oslo, 1987
5. Vlad Constantinesco, Stéphane Pierré-Caps, „Droit constitutionnel”, 3e édition, Presses Universitaires
de France, Paris, 2007
6. Paul Craig, Gráinne de Búrca, „Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină”,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009
7. Léon Duguit, „Traité de droit constitutionnel”, I; Ancienne Librairie Fontemoing, E. de Boccard, Paris,
1921-1925
8. Maurice Duverger, „Institutions politiques et droit constitutionnel”, Paris, PUF, 1970
9. Louis Favoreu, Patrick Gaïa, Richard Ghevontian, Jean-Louis Mestre, Otto Pfersmann, André Roux,
Guy Scoffoni, „Droit constitutionnel”, 11e édition, Dalloz, Paris, 2008
10. Paul Frédéric Girard, “Manuel élémentaire de Droit Romain”, ed. a IV-a, Paris, 1924
11. Jürgen Habermas, „The Postnational Constellation: Political Essays, Cambridge”, The MIT Press,
Cambridge, Massachusets, 2001
12. Georg Jellinek, „L’état moderne et son droit”, II – ème Partie - „Théorie juridique de l’état”, V. Giard
et É. Brière, Paris, 1913
13. Pierre Kayser, „La Protection de la vie privée”, Economica, Presses Universitaires d’Aix-Marseille, a
doua ediţie, 1990
14. Hans Kelsen, „General Theory of Law & State”, Transaction Publishers, New Brunswisck, 2006
15. Gilles Lebreton, „Libertés publiques et droits de l’homme”, Armand Colin, Paris, 1999
16. Pierre Legrand, ”Dreptul comparat”, Editura Lumina Lex, București, 2001
17. Giuseppe Martinico, Oreste Pollicino, ”The National Judicial Treatment of the ECHR and EU Laws -
A Comparative Constitutional Perspective”, Europa Law Publishing, 2010
18. Charles-Louis de Secondat Baron de La Brède et de Montesquieu, “Despre spiritul legilor”, vol. I,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1964
19. Jean-Claude Piris, „The Constitution for Europe: a Legal Analysis”, Cambridge University Press,
Cambridge, 2006
20. Jean-François Renucci, „Droit européen des droits de l’homme”, Librairie Générale de Droit et de
Jurisprudence, Paris, 2001
21. Jean-François Renucci, „Tratat de drept european al drepturilor omului”, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2009
22. Allan Rosas, Lorna Armati „EU Constitutional Law. An Introduction”, Hart Publishing, Oxford şi
Portland-Oregon, 2010
23. Robert Schütze, „Dreptul constituţional al Uniunii Europene”, Editura Universitară, Bucureşti, 2012
15
24. Frédéric Sudre, „Droit européen et international des droits de l’homme”, Presses Universitaires de
France, Paris, 2006
25. Richard C. Turkington, Anita L. Allen, „Privacy Law: cases and materials”, West Group, St. Paul, 2002
26. Rolf H. Weber, Ulrike I. Heinrich, „Anonymization”, Springer, 2012
27. Alan Westin, „Privacy and Freedom”, Atheneum, New York, 1967
II. Studii (publicate în culegeri de studii)
Autori români
1. Marius Bălan, „Evoluţia istorică a conceptului de Constituţie”, în „Liber Amicorum Ioan Muraru -
Despre Constituţie şi constituţionalism”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 11-29
2. Ştefan Deaconu, „Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană – parte a acquis-ului
constituţional?”, în „Liber Amicorum Ioan Muraru - Despre Constituţie şi constituţionalism”, Editura
Hamangiu, 2006, p. 267-277
3. Ioan Muraru, „Reflectarea drepturilor omului în noua Constituţie a României”, în Ioan Muraru, Mihai
Constantinescu, „Studii constituţionale”, Editura Actami, Bucureşti, 1995, p. 167-206
4. Ioan Muraru, ”Interpretarea dispozițiilor constituționale privind răspunderea șefului de stat în
România”, în Elena Simina Tănăsescu, ”Răspunderea în dreptul constituțional”, Editura C.H. Beck,
București, 2007, p. 1-11
5. Simina Elena Tănăsescu, „Despre autoritatea constituţională a unui tratat european”, în „Liber
Amicorum Ioan Muraru - Despre Constituţie şi constituţionalism”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006,
p. 302-314
6. Elena Simina Tănăsescu, „Rôle des droits fondamentaux dans la constitutionnalisation de l’ordre
juridique de l’UE”, în Allan Rosas, Egils Levits, Yves Bot, „The Court of Justice and the Construction
of Europe: Analyses and Perspectives on Sixty Years of Case-law”, Springer, Haga, 2013, p. 207-229
7. Anibal Teodorescu, ”Viitoarea organizare administrativă”, în „Noua Constituţie a României şi nouile
constituţii europene”, Institutul Social Român, Cultura Naţională, Bucureşti, 1922, p. 285-295
Autori străini
1. Antonio D’Atena, „The European Constitution’s Prospects”, în Hermann-Josef Blanke, Stelio
Mangiameli, „The European Union after Lisbon. Constitutional Basis, Economic Order and External
Action”, Springer, Berlin, 2011, p. 3-21
2. Rosa Barcelo, Peter Traung „The Emerging European Union Security Breach Legal Framework: The
2002/58 ePrivacy Directive and Beyond”, în Serge Gutwirth, Yves Poullet, Paul De Hert, “Data
Protection in a Profiled World”, Springer, 2010, p. 77-104
3. George A. Bermann, ”Une vue outre-atlantique de la Cour et de sa jurisprudence”, în Allan Rosas,
Egils Levits, Yves Bot, „The Court of Justice and the Construction of Europe: Analyses and
Perspectives on Sixty Years of Case-law”, Springer, Haga, 2013, p. 719-727
4. Xavier Bioy, „Droit constitutionnel, bioéthique et vie privée”, în Abdoullah Cissé, Monia Ben Jemia,
Xavier Bioy, Albert Robert Nadeau, Yves Poullet, Ingo Richter, Markus Schmidt, „Droit constitutionnel
et vie privée”, Académie Internationale de Droit Constitutionnel, Tunis, 2008, p. 103-177
5. Hermann-Josef Blanke, ”The Protection of Fundamental Rights in Europe”, în Hermann-Josef Blanke,
Stelio Mangiameli, „The European Union after Lisbon. Constitutional Basis, Economic Order and
External Action”, Springer, Berlin, 2011, p. 159-233
6. Abdoullah Cissé, „Cours général”, în Abdoullah Cissé, Monia Ben Jemia, Xavier Bioy, Albert Robert
Nadeau, Yves Poullet, Ingo Richter, Markus Schmidt, „Droit constitutionnel et vie privée”, Académie
Internationale de Droit Constitutionnel, Tunis, 2008, p. 21-58
7. Sionaidh Douglas-Scott, ”Europe‘s Constitutional Mosaic: Human Rights in the European Legal Space
– Utopia, Dystopia, Monotopia or Polytopia?”, în Neil Walker, Jo Shaw and Stephen Tierney, ”
Europe‘s Constitutional Mosaic”, Hart Publishing, Oxford and Oregon, 2011, p. 97-137
8. Stefan Griller, „Is this a Constitution? Remarks on a contested concept”, în Stefan Griller, Jacques
Ziller, „The Lisbon Treaty. EU Constitutionalism without a Constitutional Treaty?”, Springer Wien
New York, 2008
9. Serge Gutwirth, Mireille Hildebrandt, “Some Caveats on Profiling”, în Serge Gutwirth, Yves Poullet,
Paul De Hert, “Data Protection in a Profiled World”, Springer, 2010, p. 31-43
10. John Locke, „An Essay Concerning the True Original, Extent and End of Civil Government. Second
Treatise on Civil Government”, în „Social Contract. Essays by Locke, Hume, and Rousseau”, Oxford
University Press, 1969, p. 3-147
11. Kostas Mavrias, ”Le régime politique de la Gréce”, în Genoveva Vrabie, ”Les régimes politiques des
pays de l’UE et de la Roumanie”, Editura Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 2002, p. 175-
16
204
12. Albert Robert Nadeau, „Perspectives américaines sur la protection de la vie privée”, în Abdoullah
Cissé, Monia Ben Jemia, Xavier Bioy, Albert Robert Nadeau, Yves Poullet, Ingo Richter, Markus
Schmidt „Droit constitutionnel et vie privée”, Académie Internationale de Droit Constitutionnel, Tunis,
2008, p. 179-296
13. Walter Peissl, “Information Privacy in Europe from a TA Perspective”, în Serge Gutwirth, Yves
Poullet, Paul De Hert, “Data Protection in a Profiled World”, Springer, 2010, p. 247-256
14. Christian Pennera, ”La Cour de justice et le Parlement européen”, în Allan Rosas, Egils Levits, Yves
Bot, „The Court of Justice and the Construction of Europe: Analyses and Perspectives on Sixty Years
of Case-law”, Springer, Haga, 2013, p. 121-139
15. Ingolf Pernice, „The Treaty of Lisbon and Fundamental Rights”, în Stefan Griller, Jacques Ziller, „The
Lisbon Treaty. EU Constitutionalism without a Constitutional Treaty?”, Springer Wien New York,
2008, p. 235-257
16. Yves Poullet, „La protection des données: un nouveau droit constitutionnel. Pour une troisième
génération de reglementations de protection des données”, în Abdoullah Cissé, Monia Ben Jemia,
Xavier Bioy, Albert Robert Nadeau, Yves Poullet, Ingo Richter, Markus Schmidt, „Droit constitutionnel
et vie priveé”, Académie Internationale de Droit Constitutionnel, Tunis, 2008, p. 297-365
17. Jean-Jacques Rousseau, „The Social Contract”, în „Social Contract. Essays by Locke, Hume, and
Rousseau”, Oxford University Press, 1969, p. 169-307
18. Michael P. Zuckert, „Thomas Jefferson on Nature and Natural Rights”, în Robert A. Licht, „The
Framers and Fundamental Rights”, The AEI Press, Washington DC, 1992, p. 137-171
III. Publicaţii periodice
Autori români
1. Petru Andrei, Eugeniu Safta-Romano, ”Protecţia juridică a dreptului la propria imagine”, în „Dreptul”,
nr. 5-6/1993
2. Mihai Banu, „Jurisprudenţa instanţelor comunitare – Acţiune în anulare. Directiva 2006/24/CE.
Păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice.
Alegerea temeiului juridic”, în ”Revista Română de Drept Comunitar” nr. 6/2009
3. Eugen Chelaru, ”Drepturile personalității în reglementarea noului Cod civil”, în”Dreptul”, nr. 10/2011
4. Dan Claudiu Dănișor, ”Juridicizarea conceptelor”, în ”Dreptul”, nr. 3/2011, p. 52-69
5. Ștefan Deaconu, ”Drepturile şi libertăţile fundamentale în sistemul constituţional românesc”, în
”Revista Română de Drept Privat”, nr. 4/2011
6. Sonia Drăghici, „Drepturile fundamentale între definiţie şi efecte juridice”, în ”Noua Revistă de
Drepturile Omului”, nr. 1/2009
7. Sonia Drăghici, ”Drepturile fundamentale ca reguli de interpretare a normelor”, în ”Revista de drept
public”, nr. 1/2012
8. Horaţiu Dan Dumitru, „Libertate de exprimare şi viaţă privată. Conexiuni constituţionale şi civile”, în
”Pandectele Române", nr. 5/2012
9. Gheorghe Iancu, „Eficacitatea activităţii Avocatului Poporului”, în ”Revista de drept public”, nr.
1/2003
10. Călina Jugastru, „Reflecţii asupra noţiunii şi evoluţiei drepturilor personalităţii”, An. Inst. de Ist. „G.
Bariţ” din Cluj-Napoca, Series Humanistica, tom. V, 2007, p. 325-340
11. Loredana Larionescu, „Curtea Constituţională a României. Decizia nr. 1258 din 8 octombrie 2009.
Excepţie de neconstituţionalitate admisă. Reţinerea datelor privind telecomunicaţiile. Drepturi
individuale.”, în „Curierul Judiciar”, nr. 3/2010, p. 149-152
12. Carmen Lazăr, „Acţiunea împotriva statelor membre ale Uniunii Europene în dreptul comunitar”, în
”Dreptul”, nr. 8/2009
13. Mihaela Mazilu-Babel, „Triada curţilor şi protecţia drepturilor şi a libertăţilor fundamentale într-o
Uniune Europeană a cetăţenilor. Luxemburg-Strasbourg-Bucureşti”, în ”Revista Română de Drept
European” nr. 5/2011
14. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, “Blocul de constituţionalitate, concept specific sistemului
constituţional francez”, în ”Dreptul”, nr. 4/1998
15. Ioan Muraru, Marian Nasty Vlădoiu, „Protecţia demnităţii omului ca valoare constituţională”, în
„Revista de Drept Public”, nr. 3/2007, p. 1-8
16. Marius Petroiu, ”Protecţia datelor cu caracter personal în România, prin intermediul atribuţiilor
autorităţii naţionale de supraveghere”, în ”Pandectele române”, nr. 9/2012
17. Corneliu-Liviu Popescu, „Regresul semnificativ în materia drepturilor omului prin propunerile de
revizuire constituţională ale Comisiei prezidenţiale”, în „Noua Revistă de Drepturile Omului”, nr.
2/2009, p. 3-9
17
18. Bianca Maria Carmen Predescu, „Tratatul de la Lisabona - continuitate şi noutate în gândirea
instituţională a Uniunii Europene”, în „Revista Română de Drept Comunitar” nr. 2/2010
19. Răzvan Cosmin Roghină, ”Transplantul constituțional”, în ”Revista de drept public”, nr. 4/2012
20. Bianca Selejan-Guţan, „Viaţă privată. Autonomie personală. Identitate etnică. Schimbare.
Aplicabilitatea articolului 8. Calitate de victimă. Obligaţii pozitive. Violarea articolului 8”, în
”Pandectele Române” nr. 9/2010
21. Simona Şandru, „Asigurarea dreptului la protecţia datelor personale, în contextul legislaţiei privind
liberul acces la informaţiile de interes public”, în „Dreptul”, nr. 2/2006, p. 123-133
22. Simona Şandru, ”Natura juridică a dreptului la protecţia datelor cu caracter personal in Uniunea
Europeană”, în ”Revista Română de Drept European”, nr. 2/2011, p. 105-121
23. Simona Șandru, ”Regimul juridic aplicabil unei noi instituţii în România: responsabilul cu protecţia
datelor personale”, în ”Buletin de informare legislativă”, nr. 2/2011, p. 10-24
24. Simona Şandru, „Analiză critică a jurisprudenţei de contencios constituţional din România şi Germania
cu privire la declararea neconstituţionalităţii legilor naţionale de transpunere a Directivei nr.
2006/24/CE privind reţinerea datelor generate sau prelucrate in legătură cu furnizarea de servicii de
comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru
modificarea Directivei nr. 2002/58/CE”, în „Pandectele Române”, nr. 4/2011, p. 137-152
25. Simona Șandru, ”Noul act normativ privind reținerea datelor - între constituționalitate și europenitate”,
în ”Curierul Judiciar”, nr. 8/2012, p. 468-475
26. Simona Șandru, ”About data protection and data retention in Romania”, în ”Law and Technology”, vol.
7, nr. 2/2013, p. 379-399
27. Simina Tănăsescu, ”Despre constituționalizarea dreptului european”, în ”Revista Română de Drept
Comunitar”, nr. 2/2008
28. Elena Simina Tănăsescu, „Carta drepturilor fundamentale a UE: avantajele şi efectele ei pentru
cetăţenii europeni”, în ”Revista Română de Drept Comunitar”, nr. 4/2010
29. Elena Simina Tănăsescu, în „Chroniques”, „Roumanie”, „Anuaire International de Justice
Constitutionnelle, XXV, 2009”, Economica, Presses Universitaires d’Aix-Marseille, 2010, p. 827-848
30. Elena Simina Tănăsescu, ”Citarea precedentelor străine în jurisprudența constituțională: analogie a
raționamentului juridic sau dialog judiciar?”, în ”Revista de drept public”, nr. 1/2012
31. Camelia Toader, „Valori constituţionale şi de drept european al contractelor. Aide-mémoire privind
participarea, în perioada 8-9 septembrie 2006 la lucrările unei conferinţe la Berlin”, Analele
Universităţii Bucureşti, 2007-I, anul LVII, p. 152-157
32. Camelia Toader, „Constituţionalizarea dreptului comunitar. Rolul Curţii de Justiţie a Comunităţilor
Europene”, în "Revista Română de Drept Comunitar" nr. 2/2008
33. Camelia Toader, Marieta Safta, „Transpunerea Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu
furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice accesibile publicului sau de reţele de comunicaţii
publice şi de modificare a Directivei 2002/58/CE în legislaţia română”, în „Curierul Judiciar”, nr.
5/2010, p. 295-299
34. Camelia Raluca Voinea, Robert Bischin, „Buna administrare - drept fundamental european şi valoare
administrativă europeană”, în ”Revista Română de Drept Comunitar” nr. 6/2009
35. Genoveva Vrabie, ”Constituție, stat, suveranitate – concepte ce trebuie regândite”, în ”Revista de Drept
Public” nr. 3/2004, p. 1-11
36. Gabriela Zanfir, „Comentariu: Protecţia datelor cu caracter personal. Categorii speciale de date.
Despăgubiri morale. (Dosarul nr. 19326/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Sentinţa din
16.03.2009; sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Bucureşti în
10.02.2010)”, în „Pandectele Române”, nr. 2/2012
37. Gabriela Zanfir, ”Ştergerea datelor cu caracter personal din arhiva birourilor de credit. Condiţiile
pentru prelucrare legală. Consimţământul pentru prelucrarea datelor”, în ”Pandectele Române”, nr.
5/2013
Autori străini
1. Bruce Ackermann, ”The Rise of World Constitutionalism”, în ”Virginia Law Review”, vol. 83, nr. 4,
1997, p. 771-797
2. Francesca Bignami, „Privacy and Law Enforcement in the European Union: The Data Retention
Directive”, în ”Chicago Journal of International Law” , vol. 8, nr. 1/2007, p. 233-255
3. Xavier Bioy, „Le concept de personne humaine en droit public. Recherche sur le sujet des droits
fondamentaux”, în „Droit écrit” nr. 2/2002
4. Laurence Burgorgue-Larsen, „L’appréhension constitutionnelle de la vie privée en Europe (Analyse
croisée des systèmes constitutionnels allemand, espagnol et français)”, F. Sudre (dir.), Bruxelles,
18
Bruylant, 2005, p. 1-25
5. Joseph. A. Cannataci, Jeanne Pia Mifsud-Bonnici, „Data protection comes of age: the data protection
clauses in the European Constitutional Treaty”, în ”Information & Communication Technology Law”,
Vol. 14, nr. 1/2005, p. 5-15
6. Joseph A, Cannataci, Jeanne Pia Mifsud-Bonnici, „Foreword: Internet Governance”, în „International
Review of Law, Computers & Technology”, Volumul 21, nr. 1/2007, p. 1-3
7. Joseph A. Cannataci, „Lex Personalitatis &Technology-driven Law”, în ”Script-ed”, vol. 5, nr. 1/2008,
p. 1-6
8. Sionaidh Douglas-Scott, „The Charter of fundamental rights as a Constitutional document”, în
”European Human Rights Law Review”, nr. 1/2004
9. Emmanuel Dreyer, „Du caractère fondamental de certains droits”, în ”Revue de la Recherche
Juridique, Droit Prospectif”, nr. 113/2006, p. 551-580
10. Céline Fercot, „Diversity of Constitutional Rights in Federal Systems. A Comparative Analysis of
German, American and Swiss Law”, în ”European Constitutional Law Review”, nr. 2/2008, p. 302-324
11. Hielke Hijmans, Alfonso Scirocco, „Shortcomings in EU data protection in the Third and the Second
Pillars. Can the Lisbon Treaty be expected to help?”, în „Common Market Law Review”, 46, 2009, p.
1485-1525
12. Gerrit Hornung, Christoph Schnabel, „Data protection in Germany I: The population census decision
and the right to informational self-determination”, în ”Computer Law&Security Review”, nr. 25/2009,
p. 84-88
13. Robert E. Mensel, „The Antiprogressive Origins and Uses of the Right to Privacy in the Federal Courts
1860 – 1937”, Vol. 3 din 2009, p. 109-133
14. Arthur R. Miller, „Privacy: is there any left?”, în ”The Federal Courts Law Review”, vol. 3, nr. 3/2009,
p. 87-107
15. Paul-Antoine Miquel, „Respect et inviolabilité du corps humain”, în ”Noesis”, nr. 12/2007, p. 239-263
16. Ingolf Pernice, „The Treaty of Lisbon: Multilevel Constitutionalism in Action”, în ”Columbia, Journal
of European Law”, nr. 3 din 2009, p. 1-66
17. Nadezda Purtova, “Property in Personal Data: a European Perspective on the Instrumentalist Theory of
Propertisation”, în ”European Journal of Legal Studies”, volumul 2, nr. 3, 2010, disponibil la http://www.ejls.eu/6/84UK.htm
18. Kristina Ringland, ”The European Union’s Data Retention Directive and the United States’s Data
Preservation Laws: Finding the Better Model”, în ”Washington Journal of Law, Technology & Arts”,
vol. 5 din 2009, disponibil la http://digital.law.washington.edu/dspace-
law/bitstream/handle/1773.1/427/vol5_no3_art13.pdf
19. Hans Jörg Sandkühler, „La dignité humaine et la transformation des droits moraux en droit positif”,
disponibil la http://www.unesco-phil.uni-bremen.de/texte/La%20dignit%E9%20humaine.pdf
20. Christian DeSimone, „Pitting Karlsruhe Against Luxembourg? German Data Protection and the
Contested Implementation of the EU Data Retention Directive”, în ”German Law Journal”, Vol. 11,
Nr. 0301/2010, p. 291-318
21. Dinah Shelton, „The boundaries of human rights jurisdiction in Europe”, în ”Duke Journal of
Comparative & International Law”, Vol 13:95, 2003, p. 95-153
22. Daniel J. Solove, „Conceptualizing Privacy”, în ”California Law Review”, vol. 90 din 2002, p. 1087-
1156
23. Daniel J. Solove, “A Taxonomy of Privacy”, în ”University of Pennsylvania Law Review”, vol. 154
din 2006, p. 477-560
24. Daniel J. Solove, “I’ve Got Nothing to Hide” and Other Misunderstandings of Privacy”, în ”San Diego
Law Review”, Vol. 44, 2007, p. 745-772
25. Samuel D. Warren, Louis Brandeis, „The Right to Privacy”, în ”Harvard Law Review”, IV 1890
26. James Q. Whitman, “The Two Western Cultures of Privacy: Dignity versus Liberty”, în ”Faculty
Scholarship Series (Yale Law School Legal Scholarship Repository)”, Paper 649, 2004, p. 1151-1222
