1

Proiect POSDRU/90/2.1/S/64176 „Studenţi practicieni – studenţi activi şi integraţi”

CONSILIERE ŞI ORIENTARE ÎN CARIERĂ.

PREVEDERI ACTUALE PRIVIND STUDIILE UNIVERSITARE DE LICENŢĂ/ MASTERAT/ DOCTORAT

Actul normativ care asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a

dreptului fundamental la învăţătură este Legea 1/2011 – a educaţiei naţionale. Legea reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional. Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi societate.

Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru incluziunea socială şi angajare pe piaţa muncii. Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii fără nicio formă de discriminare.

Principiile care guvernează învăţământul universitar, precum şi învăţarea pe tot

parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare; b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde

de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale; c) principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare

personală şi social-economice; d) principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale

maxime, prin gestionarea resurselor existente; e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii

implicaţi direct în proces; f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ

răspund public de performanţele lor; g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului

intercultural; h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale

ale poporului român; i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor

naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;

j) principiul asigurării egalităţii de şanse; k) principiul autonomiei universitare; l) principiul libertăţii academice; m) principiul transparenţei - concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a

rezultatelor, prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora;

2

n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;

o) principiul incluziunii sociale; p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia; q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor; r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin educaţia fizică şi prin

practicarea activităţilor sportive; s) principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui

cult recunoscut; t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare; u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al

sistemului de învăţământ. Educaţia şi formarea profesională a studenţilor/masteranzilor au ca finalitate

principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:

a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;

b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate; c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei

economii durabile; d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura

naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural; e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale omului; f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a

respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural. În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform

legislaţiei în vigoare. Regimul actelor de studii emise de unităţile şi de instituţiile de învăţământ se stabileşte

prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, iniţiată

de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării

profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.

Învăţământul de stat este gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri, cicluri şi programe de studii se pot percepe taxe.

Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale.

În România, învăţământul este serviciu de interes public şi se desfăşoară, în limba română, precum şi în limbile minorităţilor naţionale şi în limbi de circulaţie internaţională.

În sistemul naţional de învăţământ, documentele şcolare şi universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se întocmesc numai în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de predare.

3

Statul acordă burse sociale de studii elevilor şi studenţilor proveniţi din familii defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.

Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi alte asemenea stimulente elevilor şi studenţilor cu performanţe şcolare şi universitare, precum şi cu rezultate remarcabile în educaţia şi formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive.

Elevii şi studenţii care beneficiază de burse sociale de studii pot primi şi burse pentru performanţe şcolare şi universitare.

Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor.

Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale. Învăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului naţionalele învăţământ.

Învăţământul special şi special integrat reprezintă o formă de instruire şcolară diferenţiată, adaptată, precum şi o formă de asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinată persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale.

Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat de lege. Învăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare realizate de

fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării de deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală, civică, socială şi/sau ocupaţională.

Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat. Învăţământul superior Învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute, şcoli de

studii superioare şi altele asemenea, numite în continuare instituţii de învăţământ superior sau universităţi.

Instituţiile de învăţământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale. Aceste instituţii au personalitate juridică, au caracter nonprofit, sunt de interes public şi sunt apolitice.

Învăţământul superior se poate organiza doar în instituţii de învăţământ superior care au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea, potrivit legii.

Actele de finalizare a studiilor emise în România sunt recunoscute de către stat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de către instituţii de învăţământ superior acreditate.

Sistemul naţional de învăţământ superior include toate instituţiile de învăţământ superior acreditate. O instituţie de învăţământ superior autorizată să funcţioneze provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte a sistemului naţional de învăţământ superior numai după acreditare.

Instituţiile de învăţământ superior din străinătate, recunoscute legal, ca atare, în statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu instituţii de învăţământ superior acreditate din România, numai cu respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea şi asigurarea calităţii programelor de studii.

Instituţiile de învăţământ superior româneşti pot organiza, în România sau în alte state, programe de studii comune cu instituţii de învăţământ superior din străinătate, recunoscute ca atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările legale în vigoare atât în România, cât şi în statele respective.

4

Misiunea învăţământului superior este de a genera şi de a transfera cunoaştere către societate prin:

a) formare iniţială şi continuă la nivel universitar, în scopul dezvoltării personale, al inserţiei profesionale a individului şi a satisfacerii nevoii de competenţă a mediului socioeconomic;

b) cercetare ştiinţifică, dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, prin creaţie individuală şi colectivă, în domeniul ştiinţelor, al ştiinţelor inginereşti, al artelor, al literelor, prin asigurarea performanţelor şi dezvoltării fizice şi sportive, precum şi valorificarea şi diseminarea rezultatelor acestora.

Sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe următoarele principii: a) principiul autonomiei universitare; b) principiul libertăţii academice; c) principiul răspunderii publice; d) principiul asigurării calităţii; e) principiul echităţii; f) principiul eficienţei manageriale şi financiare; g) principiul transparenţei; h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale personalului academic; i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice; j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a studenţilor, a cadrelor

didactice şi a cercetătorilor; k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor; l) principiul centrării educaţiei pe student. În învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex,

origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege.

Studenţii cu dizabilităţi fizice au dreptul să aibă căi de acces adaptate acestora în totalitatea spaţiilor universitare, precum şi condiţii pentru desfăşurarea normală a activităţilor academice, sociale şi culturale în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.

În instituţiile de învăţământ superior de stat, învăţământul este gratuit pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar, conform legii.

În instituţiile de învăţământ superior particular, învăţământul este cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către consiliul de administraţie, conform legii.

Instituţiile de învăţământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor şi au obligaţia să le comunice tuturor celor interesaţi, inclusiv pe site-ul universităţii.

Calificările dobândite de absolvenţii programelor de studii din învăţământul superior sunt atestate prin diplome, prin certificate şi prin alte acte de studii eliberate numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.

Diplomele corespunzătoare programelor de studii universitare sunt înscrisuri oficiale şi nu pot fi emise decât de instituţiile acreditate, pentru programele şi formele de studii acreditate sau autorizate provizoriu. În acest din urmă caz, în cadrul instituţiei care emite diploma trebuie să existe o altă specializare acreditată într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizată. Nerespectarea acestor prevederi se pedepseşte conform legii penale.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni. De asemenea,

5

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului controlează modul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică.

Autonomia universitară este garantată prin Constituţie. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituţiile de învăţământ superior se organizează şi funcţionează independent de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase.

Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare.

Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare.

Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice. În instituţiile de învăţământ superior este asigurată libertatea cercetării în ceea ce

priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor, conform legii.

În instituţiile de învăţământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor ştiinţifice şi artistice.

Studenţilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor şi specializărilor, în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu planurile de învăţământ.

Structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare şi confesionale, atribuţiile, modul de constituire, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile legii, cu avizul consultativ al fondatorilor şi cu aprobarea senatului universitar.

Răspunderea publică obligă orice instituţie de învăţământ superior, de stat sau

particulară: a) să respecte legislaţia în vigoare, carta proprie şi politicile naţionale şi europene în

domeniul învăţământului superior; b) să aplice şi să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea şi

evaluarea calităţii în învăţământul superior; c) să respecte politicile de echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi

deontologie profesională aprobat de senatul universitar; d) să asigure eficienţa managerială şi eficienţa utilizării resurselor, în cazul

universităţilor de stat, şi a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituţional;

e) să asigure transparenţa tuturor deciziilor şi activităţilor sale, conform legislaţiei în vigoare;

f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar şi de cercetare, precum şi drepturile şi libertăţile studenţilor.

În cazul universităţilor confesionale, răspunderea publică se extinde la respectarea statutului şi a prevederilor dogmatice şi canonice specifice cultului respectiv.

Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, staţiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor şi clinicilor universitare, precum şi dotările aferente, folosite de instituţia de învăţământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.

Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin lege şi prin Carta universitară.

6

Comunitatea universitară este constituită din studenţi, personal didactic şi de cercetare şi personal didactic şi de cercetare auxiliar.

Din comunitatea universitară fac parte şi persoane cărora li s-a conferit calitatea de membru al comunităţii universitare, prin hotărâre a senatului universitar.

Membrii comunităţii universitare au drepturile şi îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare şi prin Carta universitară.

Carta universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar.

Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puţin la: a) modalităţile de desemnare şi revocare din funcţie a persoanelor care ocupă funcţii de

conducere sau care fac parte din structurile şi organismele de conducere ale universităţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

b) Codul de etică şi deontologie profesională universitară; c) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia resurselor universităţii; d) condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea destinaţiei acestora şi a

condiţiilor în care sunt utilizate; e) condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile publice şi cu alţi operatori

economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a creşterii nivelului de calificare a specialiştilor cu studii universitare;

f) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte instituţii de învăţământ superior sau cu alte organizaţii pentru îndeplinirea misiunii sale;

g) modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi elementele aferente bazei materiale a universităţii, necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice;

h) modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare internaţională ale instituţiei de învăţământ superior, încheierea de contracte şi participarea la organizaţiile europene şi internaţionale;

i) modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităţilor şi sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şi organizaţiile studenţeşti legal constituite;

j) orice alte aspecte considerate relevante de către senatul universitar şi care corespund legislaţiei în vigoare.

Carta universitară se elaborează şi se adoptă de către senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea universitară.

Carta universitară nu poate conţine prevederi contrare legislaţiei în vigoare. Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.

Carta universitară se adoptă numai după rezoluţia pozitivă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare. Rezoluţia privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în termen de maximum 30 de zile de la data solicitării instituţiei de învăţământ superior.

În cazul în care termenul nu este respectat, Carta universitară se consideră avizată potrivit procedurii aprobării tacite.

7

Instituţiile de învăţământ superior adoptă un cod de etică şi deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară şi include obligatoriu:

a) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi; b) prevederea că persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al

III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţi în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv;

c) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, master, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente.

Rectorul universităţii are obligaţia să prezinte anual, cel târziu până în prima zi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un raport privind starea universităţii. Raportul este făcut public pe site-ul universităţii şi este transmis tuturor părţilor interesate. Acest raport include cel puţin:

a) situaţia financiară a universităţii, pe surse de finanţare şi tipuri de cheltuieli; b) situaţia fiecărui program de studii; c) situaţia personalului instituţiei; d) rezultatele activităţilor de cercetare; e) situaţia asigurării calităţii activităţilor din cadrul universităţii; f) situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare; g) situaţia posturilor vacante; h) situaţia inserţiei profesionale a absolvenţilor din promoţiile precedente. Raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice şi constituie o

condiţie fundamentală pentru accesul la finanţările din bugetul public. Structura organizatorică a instituţiilor de învăţământ superior Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice instituţie de

învăţământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăţi, departamente, institute, centre sau laboratoare, unităţi de proiectare, centre de consultanţă, clinici universitare, studiouri şi ateliere artistice, teatre, muzee, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unităţi de microproducţie şi prestări servicii, staţiuni experi-mentale sau alte entităţi pentru activităţi de producţie şi transfer de cunoaştere şi tehnologie. În structura instituţiilor de învăţământ superior funcţionează servicii tehnico-administrative.

Instituţia de învăţământ superior poate înfiinţa, pe perioadă determinată şi pe proiecte, unităţi de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri şi cheltuieli, care au autonomie şi statute proprii, aprobate de senatul universitar.

Componentele prevăzute sunt organizate de fiecare instituţie de învăţământ superior, astfel încât instituţia să îşi realizeze misiunea, să asigure criteriile şi standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activităţile de învăţământ, cercetare, producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor comunităţii universitare.

Facultatea este unitatea funcţională care elaborează şi gestionează programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale ştiinţelor, artelor sau sportului.

Orice facultate se înfiinţează, se organizează sau se desfiinţează la propunerea şi cu aprobarea senatului universitar, prin hotărâre a Guvernului privind structura instituţiilor de învăţământ superior, iniţiată anual de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

8

Într-o instituţie de învăţământ superior de stat, Guvernul, cu consultarea senatului universitar, poate să înfiinţeze şi să finanţeze un program de studii sau o facultate cu acele programe de studii care răspund unor cerinţe stringente de instruire şi formare profesională în domenii de interes naţional. Programele de studii astfel propuse se supun reglementărilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calităţii în învăţământul superior.

O facultate poate include unul sau mai multe departamente, şcoli doctorale, şcoli postuniversitare şi extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri şi cicluri de studii universitare.

Departamentul este unitatea academică funcţională care asigură producerea, transmiterea şi valorificarea cunoaşterii în unul sau mai multe domenii de specialitate.

Un departament poate avea în componenţă centre sau laboratoare de cercetare, ateliere artistice, şcoli postuniversitare şi extensii universitare.

Departamentul se înfiinţează, se organizează, se divizează, se comasează sau se desfiinţează prin hotărâre a senatului universitar, la propunerea consiliului facultăţii/ facultăţilor în care funcţionează.

Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care funcţionează ca unităţi de venituri şi cheltuieli în cadrul universităţii.

Înfiinţarea institutelor, staţiunilor experimentale, centrelor sau laboratoarelor de cercetare-dezvoltare este aprobată de către senatul universitar, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Organizarea studiilor universitare Structura anului universitar Anul universitar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii octombrie şi include

două semestre. Un semestru are, de regulă, o durată de 14 săptămâni de activităţi didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de examene. Structura anului universitar se aprobă de către senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum 17 săptămâni.

Senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior aprobă anual, cu cel puţin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor, precum şi calendarul activităţilor educaţionale specifice semestrelor academice de studiu.

Programe de studii universitare Programul de studii universitare reprezintă un grup de unităţi curriculare de predare,

învăţare, cercetare, aplicaţii practice şi evaluare, planificate astfel încât să ducă la o calificare universitară certificată printr-o diplomă şi printr-un supliment de diplomă.

Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul calificării definit în Cadrul naţional al calificărilor. Curriculumul unui program de studii universitare se stabileşte astfel încât să maximizeze şansele obţinerii calificării dorite şi se aprobă de către senatul universitar.

Concordanţa dintre curriculum şi calificarea oferită de programul de studii universitare este un criteriu obligatoriu de evaluare a asigurării calităţii.

Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii şi organizate pe 3 cicluri de studiu: licenţă, maşter, doctorat.

Programele de studii universitare dau acces la ocupaţii şi funcţii specifice fiecărui ciclu de studii universitare absolvit.

9

Organizarea programelor de studii este de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar organizat, senatul universitar aprobă un regulament propriu de organizare şi funcţionare, în acord cu standardele naţionale şi internaţionale generale şi specifice de calitate.

Un program de studii universitare funcţionează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat şi funcţionează în condiţiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Organizarea şi desfăşurarea de programe de studii universitare care nu funcţionează legal se sancţionează cu nerecunoaşterea studiilor pentru beneficiari, precum şi cu amendă pentru organizatori, potrivit legii penale, şi cu retragerea imediată, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a autorizaţiei de funcţionare provizorie, respectiv a acreditării pentru instituţia în cauză.

Autorizarea provizorie şi acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învăţământ, fiecare limbă de predare şi pentru fiecare locaţie geografică în care se desfăşoară.

Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene, reglementarea naţională nu poate contraveni celei europene.

Nomenclatorul domeniilor şi al programelor de studii universitare, domeniile şi programele de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, locaţiile geografice de desfăşurare, numărul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învăţământ sau limbă de predare, precum şi numărul maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi, propus de către agenţiile de evaluare a calităţii care au evaluat fiecare program, se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, promovată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, înaintea datei de 31 martie a anului respectiv.

Forme de organizare Formele de organizare a programelor de studii sunt: a) cu frecvenţă, caracterizată prin activităţi de învăţământ şi/sau de cercetare programate

pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului şi presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice şi de cercetare;

b) cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate mai ales unor cursuri de sinteză şi pregătirii aplicative, programate în mod compact şi periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specifice învăţământului la distanţă;

c) la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice şi de comunicaţii specifice, activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare completate de activităţi specifice de tutorat.

Programele de studii universitare de licenţă se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.

Programele de studii universitare de master se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă.

Fac excepţie programele de studii de licenţă şi master din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de învăţământ cu frecvenţă.

Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza numai la forma de învăţământ cu frecvenţă. Pentru programele de studii universitare de doctorat, obligaţiile referitoare la frecvenţă sunt stabilite de către conducerea şcolii doctorale organizatoare a programelor respective, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei,

10

Cercetării, Tineretului şi Sportului. Obligaţiile referitoare la frecvenţă constituie un criteriu de evaluare a calităţii şcolii doctorale, inclusiv în vederea finanţării.

Diplomele şi certificatele de studii universitare eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceleaşi programe de studii, indiferent de forma de învăţământ absolvită, sunt echivalente. Metodologia de organizare a examenelor, competenţele şi cunoştinţele verificate, corespondenţa dintre rezultatele învăţării şi notele, diplomele sau certificatele de studii acordate trebuie să fie identice pentru orice formă de învăţământ corespunzătoare unui anumit program de studii din cadrul unei instituţii de învăţământ superior.

Pot organiza programe de studii universitare la formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă numai instituţiile de învăţământ superior care au acreditat programul de învăţământ respectiv la forma de învăţământ cu frecvenţă.

Contracte de studii Instituţia de învăţământ superior semnează cu fiecare student/student-doctorand/ cursant/

cercetător post-doctoral înmatriculat la un program de studii un contract de studii universitare în concordanţă cu prevederile regulamentelor de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. Contractele de studii nu se modifică în timpul anului universitar.

Admiterea în programe de studii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează anual o

metodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare din România.

Fiecare instituţie de învăţământ superior elaborează şi aplică propriul regulament de organizare a admiterii în programele de studii oferite.

Condiţiile de admitere, inclusiv cifrele de şcolarizare trebuie făcute publice în fiecare an, de către universitate, cu cel puţin 6 luni înainte de susţinerea concursului de admitere.

La admiterea în învăţământul superior de stat şi particular, pentru fiecare ciclu şi program de studii universitare, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene pot candida în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii români, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de şcolarizare.

Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la candidaţi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii, în cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele universitare pot să prevadă, prin metodologiile proprii de admitere, scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor.

O persoană poate beneficia de finanţare de la buget pentru un singur program de licenţă, pentru un singur program de master şi pentru un singur program de doctorat.

Persoana admisă la un program de studii universitare de licenţă, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenţei sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până la susţinerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puţin pe perioadele de întrerupere a studiilor.

Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să restituie, în cel mult două zile lucrătoare de la depunerea cererii şi necondiţionat, fără perceperea unor taxe, dosarele candidaţilor declaraţi respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinut prin admitere, după afişarea rezultatelor finale.

11

Examene de finalizare a studiilor Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt: a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de

diplomă pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti; b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de maşter; c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat; d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare; e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazul studenţilor/

absolvenţilor care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în lichidare.

Examenele se organizează şi se desfăşoară numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituţiilor de învăţământ superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora.

Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat.

Examenele de evaluare pe parcurs a studenţilor Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii este determinat

prin evaluări sumative de tip examen şi prin evaluarea continuă. Instituţiile de învăţământ superior dispun de metodologii de examinare aprobate de

senatul universitar, care au în vedere asigurarea calităţii şi respectarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară.

Rezultatele în învăţare sunt apreciate la examene: a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competenţelor minimale

aferente unei discipline şi promovarea unui examen; b) cu calificative, după caz. Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul facultăţii în

temeiul prevederilor din Carta universitară, atunci când se dovedeşte că acestea au fost obţinute în mod fraudulos sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. Decanul poate dispune reorganizarea examenului.

Analiza contestaţiilor depuse de candidaţii la admitere, de studenţii examinaţi, de absolvenţi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform propriilor regulamente instituţionale şi prevederilor Cartei universitare.

Diplome Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diplomă de

studii atunci când se dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară.

12

Recunoaşterea şi echivalarea studiilor sau a perioadelor de studii efectuate în ţară sau în străinătate se realizează pe baza unei metodologii-cadru stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi a unor metodologii specifice aprobate de senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare şi transfer al creditelor de studii, cu respectarea metodologiei-cadru.

Studiile efectuate în cadrul programului de studii întrerupt ca urmare a exmatriculării datorate încălcării prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară nu pot fi recunoscute în cazul unei noi înmatriculări.

În cazul unor programe de studii organizate în comun de două sau mai multe universităţi, actele de studii se eliberează în concordanţă cu reglementările naţionale şi cu prevederile acordurilor interinstituţionale.

Credite de studii Programele de studii universitare planifică şi organizează volumul de muncă specific

activităţilor de predare, învăţare, aplicare practică şi examinare în concordanţă cu ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu transferabil constă în cantitatea de muncă intelectuală dirijată şi independentă necesară pentru finalizarea individuală de către student a unei unităţi componente a unui curs din cadrul unui program de studii universitare, completată cu validarea rezultatelor învăţării.

Munca intelectuală individuală a unui student nu poate fi mai mică decât cea corespunzătoare unui număr anual de 60 de credite de studiu transferabile.

Numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabileşte de către senatul universitar.

Durata programelor de studii universitare de licenţă şi maşter, pe domenii de specializare, se stabileşte la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare de licenţă şi de master corespunde obţinerii a cel puţin 300 de credite de studii transferabile.

Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare de doctorat se stabileşte de fiecare universitate în funcţie de domeniul ştiinţific sau artistic.

Numărul creditelor de studii transferabile constituie elementul de referinţă pe care universităţile îl pot utiliza în recunoaşterea unor studii sau perioade de studii universitare legale efectuate anterior în acelaşi domeniu fundamental în scopul echivalării şi transferării creditelor de studiu transferabile şi a eventualei continuări a studiilor dintr-un program de studii.

Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor şi recunoaşterea în străinătate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe baza informaţiilor existente în registrul matricol propriu, instituţiile de învăţământ superior acreditate pot elibera, la cerere, documente în cadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru această operaţiune, instituţiile de învăţământ superior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de senatul universitar.

Pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate echivala printr-o metodologie specifică, pe baza ECTS/SECT, învăţământul universitar de scurtă durată, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licenţă, potrivit legii.

13

Ciclul I - studii universitare de licenţă Studiile universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între minimum 180 şi

maximum 240 de credite de studiu transferabile, conform Sistemului european de credite de studiu transferabile (ECTS).

Creditele de studiu transferabile sunt valori numerice alocate unor unităţi de cursuri şi altor activităţi didactice. Prin creditele de studiu transferabile se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însuşirea unei discipline.

La învăţământul de zi, durata normală a studiilor universitare de licenţă este de 3-4 ani şi corespunde unui număr de 60 de credite de studiu transferabile pentru un an de studiu. Durata studiilor de licenţă pentru învăţământul tehnic este de 4 ani.

La învăţământul seral, durata studiilor pentru obţinerea numărului de credite de studiu transferabile, necesare absolvirii, este mai mare cu un an faţă de cea de la învăţământul de zi în domeniul respectiv.

Durata studiilor pentru obţinerea creditelor de studiu transferabile la învăţământul cu frecvenţă redusă şi la distanţă se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

Studiile universitare de licenţă asigură un nivel de calificare adecvat exercitării unei profesii în vederea inserţiei pe piaţa forţei de muncă, prin cunoştinţe generale şi de specialitate corespunzătoare.

În cadrul studiilor universitare de licenţă este obligatorie efectuarea unor stagii de practică.

Studiile universitare de licenţă oferă cunoştinţe şi competenţe largi, pe domenii de studii. Absolvenţii cu diplomă ai studiilor universitare de licenţă îşi pot exercita profesia,

conform competenţelor şi drepturilor corespunzătoare diplomei dobândite, sau pot continua studiile universitare prin masterat.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării actualizează periodic, la propunerea Consiliului Naţional al Rectorilor, lista domeniilor şi specializărilor de licenţă, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Diploma acordată după finalizarea studiilor universitare de licenţă atestă că titularul acesteia a dobândit cunoştinţe şi competenţe generale şi de specialitate, precum şi abilităţi cognitive specifice profesiei.

Cunoştinţele generale permit abordările ştiinţifice ale domeniului de specialitate, care să asigure înţelegerea, inovarea şi crearea de cunoştinţe noi, precum şi comunicarea efectivă orală şi scrisă în domeniul de specialitate şi în contexte culturale diverse.

Cunoştinţele de specialitate se referă la procesele de cunoaştere, reproducere şi înţelegere specifice domeniului de studiu considerat ca un tot, a modului de stabilire de relaţii cu cunoaşterea din alte discipline şi arii profesionale, familiarizarea cu cele mai recente dezvoltări ale cunoaşterii şi ale aplicaţiilor profesionale din domeniu, precum şi înţelegerea şi aplicarea principiilor şi metodelor fundamentale de investigare specifice.

Competenţele generale se referă la: a)culegerea, analiza şi interpretarea de date şi de informaţii din punct de vedere

cantitativ şi calitativ, din diverse surse alternative, respectiv din contexte profesionale reale şi din literatura în domeniu, pentru formularea de argumente, decizii şi demersuri concrete;

b)utilizarea unor moduri diverse de comunicare scrisă şi orală, inclusiv într-o limbă străină; c)utilizarea tehnologiilor informatice; d)asumarea responsabilităţii de a elabora un program personal de autoperfecţionare; e)conceperea şi conducerea proceselor specifice domeniului.

14

Abilităţile cognitive specifice presupun: a) aplicarea conceptelor, teoriilor şi metodelor de investigare fundamentale din domeniul

de studiu, pentru formularea de proiecte şi demersuri profesionale; b) capacitatea de sintetizare şi interpretare a unui set de informaţii, de rezolvare a unor

probleme de bază şi de evaluare a concluziilor posibile; c) analiza independentă a unor probleme şi capacitatea de a comunica şi a demonstra

soluţiile alese; d) capacitatea de a evalua probleme complexe şi de a comunica în mod demonstrativ

rezultatele evaluării proprii; e) iniţiativă în analiza şi rezolvarea de probleme. Competenţele de specialitate se stabilesc prin reglementări proprii fiecărui domeniu. Studiile universitare de licenţă pot fi continuate prin studii universitare de masterat. În anumite domenii şi specializări la care studiile universitare de licenţă nu sunt

continuate de studii universitare de masterat, absolvenţii pot opta, în condiţiile stabilite de universităţi, pentru studii universitare de masterat organizate în alte domenii.

Ciclul II - Studii universitare de master Studiile universitare de masterat surit delimitate, prin proceduri distincte de admitere şi

de absolvire, faţă de celelalte cicluri de studii universitare. În conformitate cu prevederile legale, studiile de masterat reprezintă ciclul II al studiilor

universitare şi constituie o etapă pregătitoare obligatorie pentru studiile doctorale. Studiile universitare de masterat asigură fie aprofundarea în domeniul studiilor de licenţă

sau într-un domeniu apropiat, fie obţinerea de competenţe complementare în alte domenii, precum şi dezvoltarea capacităţilor de cercetare ştiinţifică.

Cunoştinţele generale, cunoştinţele de specialitate, competenţele generale, abilităţile cognitive, competenţele de specialitate, prevăzute de lege, se stabilesc prin reglementări proprii fiecărui domeniu, prin regulamentele de studii masterale şi programele analitice, elaborate de fiecare instituţie de învăţământ superior care are dreptul legal de a organiza studii universitare de masterat, în concordanţă cu standardele elaborate în acest scop de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în învăţământul Superior.

Domeniile în care o instituţie de învăţământ poate organiza studii universitare de masterat sunt domeniile studiilor universitare de licenţă, precum şi alte domenii stabilite prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, la propunerea Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în învăţământul Superior.

Instituţiile de învăţământ superior promovează interdisciplinaritatea în studiile universitare de masterat.

Instituţia Organizatoare de Studii Universitare de Masterat (I.O.S.U.M.) Studiile universitare de masterat se pot organiza numai de către instituţiile de învăţământ

superior acreditate, în cadrul facultăţilor sau departamentelor stabilite prin hotărâre a Guvernului, care oferă studii universitare pentru mai multe cicluri de învăţământ sau numai pentru ciclul II.

Pentru a organiza studii universitare de masterat, instituţiile de învăţământ superior trebuie să obţină aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin ordin al ministrului, la propunerea Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în învăţământul Superior, pe baza evaluării periodice a capacităţii instituţionale de a oferi un mediu integrat de învăţare şi cercetare, la nivel naţional sau internaţional.

15

Evaluarea se face la nivelul fiecărei instituţii de învăţământ superior şi facultăţi/departament care organizează studiile universitare de masterat, pentru fiecare specializare de studii universitare de masterat, de către Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în învăţământul Superior, prin proceduri specifice, având la bază un sistem de criterii logistice, profesionale şi ştiinţifice.

Instituţia de învăţământ superior care a primit dreptul de a organiza studii universitare de masterat într-unui sau mai multe domenii se numeşte Instituţie Organizatoare de Studii Universitare de Masterat, denumită în continuare I.O.S.U.M. I.O.S.U.M. are obligaţia de a publica un raport anual privind ciclul de studii universitare de masterat.

I.O.S.U.M. elaborează regulamentul de desfăşurare a studiilor universitare de masterat, cu respectarea prevederilor legale, în termen de 90 de zile de la obţinerea calităţii de instituţie organizatoare de studii universitare de masterat.

I.O.S.U.M. se poate asocia cu alte I.O.S.U.M. din ţară sau străinătate pentru a realiza studii universitare de masterat în cooperare.

Condiţiile minime necesare pentru ca o instituţie, din ţară sau străinătate, să se poată asocia în vederea realizării, în cooperare, a unor studii universitare de masterat sunt:

a) să aibă dreptul legal de a organiza studii universitare de masterat; b) să aplice sistemul de credite transferabile; c) să aibă implementat un sistem de asigurare a calităţii. În această situaţie masterandul îşi poate desfăşura activitatea, pe baza unui acord scris

între instituţiile organizatoare implicate, alternativ în ambele I.O.S.U.M. Recunoaşterea stagiilor efectuate se face în conformitate cu regulamentele proprii ale I.O.S.U.M. care a înmatriculat masterandul.

Acordul cuprinde cerinţele organizării şi desfăşurării masteratului în fiecare dintre cele două I.O.S.U.M., în concordanţă cu rolul pe care fiecare parte şi-l asumă în cadrul programului comun de studii şi cu legislaţia specifică din fiecare ţară.

Acordul prevede recunoaşterea reciprocă a titlului ştiinţific de maşter de către autorităţile de resort din cele două ţări, pe baza competenţelor acestora şi în conformitate cu prevederile legale din fiecare ţară.

Studiile universitare de masterat fac obiectul procedurilor de asigurare internă şi externă a calităţii stabilite pe baza bunelor practici europene.

Asigurarea externă a calităţii reprezintă activităţile de evaluare, standardele, normele, măsurile, procedurile stabilite de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în învăţământul Superior.

Asigurarea internă a calităţii reprezintă activităţile de autoevaluare, standardele, normele, măsurile, procedurile stabilite de instituţia de învăţământ superior în vederea obţinerii, menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii.

Principalii responsabili de calitatea programelor de masterat sunt I.O.S.U.M., facultatea/departamentul în care se organizează acest program şi masterandul.

Studiile universitare de masterat se desfăşoară pe baza unui contract de studii masterale încheiat între masterand şi I.O.S.U.M. În contract sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi implicate în ciclul de studii universitare de masterat, astfel încât să fie realizate cerinţele de asigurare a calităţii.

Modelul contractului de studii universitare de masterat se elaborează de fiecare I.O.S.U.M. în concordanţă cu prevederile regulamentului de organizare şi desfăşurare a masteratului şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.

16

În cazul nerespectării standardelor de calitate sau etică profesională, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza unui raport de evaluare, întocmit de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în învăţământul Superior, poate lua următoarele măsuri:

a) retragerea, pentru programele de masterat ce nu respectă standardele prevăzute în prezentul alineat, a dreptului I.O.S.U.M. de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi masteranzi, pentru o durată egală cu a ciclului studiilor universitare de masterat respective;

b) retragerea calităţii de I.O.S.U.M. Redobândirea dreptului I.O.S.U.M. de a organiza concurs de admitere în ciclul de studii

universitare de masterat sau a calităţii de I.O.S.U.M. se poate obţine numai pe baza unui nou raport extern de evaluare al Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în învăţământul Superior şi cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, după cel puţin 3 ani de la aplicarea sancţiunii.

În baza procedurilor interne de asigurare a calităţii, I.O.S.U.M. trebuie să efectueze evaluarea internă a studiilor universitare de masterat la fiecare 2 ani.

În baza procedurilor externe de asigurare a calităţii, I.O.S.U.M. sunt evaluate o dată la 5 ani de către Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în învăţământul Superior pentru a se urmări menţinerea standardelor de calitate.

Organizarea ciclului de studii universitare de masterat Studiile universitare de masterat corespund unui număr de credite de studiu transferabile,

cuprins între 90 şi 120. Prin excepţie, în funcţie de durata studiilor universitare de licenţă, limita inferioară poate fi de 60 de credite de studiu transferabile.

La învăţământul de zi, durata normală a studiilor universitare de masterat este de 1-2 ani şi corespunde unui număr de 30 de credite de studiu transferabile pentru un semestru de studiu.

Durata totală cumulată a ciclului I - studii universitare de licenţă şi a ciclului II - studii universitare de masterat trebuie să corespundă obţinerii a cel puţin 300 de credite de studiu transferabile.

Masteranzii care la absolvire doresc să ocupe posturi didactice în învăţământ trebuie să opteze pentru parcurgerea unui modul de pregătire psihopedagogie, care să corespundă unui număr de 30 sau 60 de credite, în funcţie de absolvirea sau nu a modulului opţional de pregătire psihopedagogică din planul de învăţământ al studiilor universitare de licenţă, precum şi a domeniului în care viitorii absolvenţi doresc să lucreze: învăţământul primar şi gimnazial, respectiv învăţământul liceal sau universitar.

Studiile universitare de masterat se desfăşoară conform ofertei educaţionale a I.O.S.U.M. (în limba română, într-una din limbile minorităţilor naţionale sau într-o limbă de circulaţie internaţională).

Pot fi cadre didactice în cadrul unui program de masterat numai acele cadre didactice care au obţinut titlul ştiinţific de doctor.

Titularii de curs pot fi cadrele didactice cu gradul de profesor universitar, conferenţiar universitar sau lector/şef de lucrări care au obţinut titlul de doctor.

Programul de pregătire universitară de masterat se desfăşoară în cadrul I.O.S.U.M., pe baza planului de învăţământ aprobat de senatul universitar şi avizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în conformitate cu prevederile legale.

Planul de învăţământ cuprinde atât discipline de cunoaştere avansată în cadrul domeniului de studii universitare de masterat, cât şi module de pregătire complementară

17

necesare pentru o inserţie rapidă a absolventului de studii universitare de masterat pe piaţa muncii.

În cadrul programului de pregătire universitară de masterat, pentru a evidenţia rezultatele formării, concomitent cu sistemul de evaluare se utilizează sistemul de credite transferabile. Fiecare I.O.S.U.M. este autorizată să stabilească propriile reguli de evaluare a masteranzilor şi criteriile specifice de promovare a probelor din cadrul programului de pregătire universitară de masterat.

Programul de pregătire al masterandului trebuie să conţină şi o componentă de cercetare ştiinţifică sau creaţie vocaţională, în concordanţă cu specificul domeniului de studii.

Masterandul realizează activitatea în echipe de cercetare ştiinţifică sau creaţie vocaţională din care pot face parte şi doctoranzi, cadre didactice, cercetători.

Programul de cercetare ştiinţifică sau creaţie vocaţională se poate desfăşura în cadrul I.O.S.U.M. propriu sau în cadrul celorlalte I.O.S.U.M. partenere în programul de masterat, în conformitate cu acordul încheiat între acestea.

Rezultatele cercetării ştiinţifice realizate pot fi valorificate de masterand prin articole în reviste de specialitate şi la realizarea disertaţiei.

Masteratul se încheie cu susţinerea publică a unei disertaţii. Tema disertaţiei se stabileşte de către conducătorul de disertaţie împreună cu

masterandul şi se corelează cu programul de pregătire universitară de masterat, cu domeniul de competenţă al conducătorului de disertaţie, cu programele şi cu politica instituţională ale I.O.S.U.M. Tema disertaţiei se aprobă de conducerea facultăţii sau departamentului în care se desfăşoară studiile universitare de masterat.

Conducătorul de disertaţie poate fi oricare dintre cadrele didactice ale programului respectiv de studii universitare de masterat.

Studiile universitare de masterat se pot organiza în forma de învăţământ cu frecvenţă, frecvenţă redusă şi la distanţă.

Durata studiilor universitare de masterat la formele de învăţământ de zi, cu frecvenţă redusă şi la distanţă este aceeaşi.

Forma de învăţământ la distanţă se poate organiza şi on-line, cu condiţia ca I.O.S.U.M. să dispună de platforma informatică necesară.

Durata studiilor universitare de masterat, exprimată în credite transferabile, organizate la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă sau la distanţă este aceeaşi cu durata studiilor universitare de masterat organizate la forma de învăţământ de zi.

Studiile universitare de masterat în forma de învăţământ cu frecvenţă se pot organiza în regim de finanţare de la bugetul de stat sau în regim cu taxă. Ministerul Educaţiei şi Cercetării alocă anual pentru studiile universitare de masterat în forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de locuri finanţate de la buget.

Studiile universitare de masterat în forma de învăţământ cu frecvenţă redusă sau la distanţă se organizează numai în regim cu taxă. Numărul de locuri pentru studiile universitare de masterat în regim cu taxă şi cuantumul acesteia se stabilesc de către senatul fiecărei I.O.S.U.M., pe baza legislaţiei în vigoare şi cu respectarea cerinţelor de asigurare a calităţii.

Structura şi conţinutul programului de pregătire sunt aceleaşi pentru toate cele trei forme de învăţământ.

Planurile de învăţământ pentru toate formele de pregătire sunt aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în conformitate cu prevederile legale, şi pot fi modificate numai începând cu anul I de studii.

18

Pe parcursul ciclului de studii universitare de masterat, un masterand îşi poate schimba forma de învăţământ potrivit prevederilor regulamentului I.O.S.U.M. şi clauzelor contractului de studii universitare de masterat.

Masterandul poate solicita schimbarea temei din programul de cercetare sau creaţie vocaţională o singură dată în timpul studiilor universitare de masterat.

Schimbarea temei programului de cercetare sau creaţie vocaţională se aprobă conform regulamentului propriu al I.O.S.U.M., în cadrul aceluiaşi domeniu de studii în care a fost înmatriculat masterandul, fără modificarea duratei ciclului de studii universitare de masterat.

În cazul programelor comune de studii, schimbarea temei programului de cercetare se face cu acordul ambelor I.O.S.U.M.

Masterandul Orice persoană care are dreptul să participe la concursul de admitere la studii

universitare de masterat poate urma, o singură dată, un singur program de masterat pe locuri finanţate de la bugetul de stat.

Persoana care a fost admisă la studiile universitare de masterat are calitatea de student şi poartă denumirea generică de masterand, pe toată durata ciclului II de studii universitare.

Masterandul înscris la forma de învăţământ cu frecvenţă, având calitatea de student, beneficiază de burse şi drepturi sociale în condiţiile legii.

Bursa de masterat se acordă semestrial, într-un cuantum prevăzut pe baza criteriilor stabilite în regulamentul propriu al I.O.S.U.M.

Bursa de masterat se acordă din veniturile I.O.S.U.M. provenite din sume alocate de la bugetul de stat, din venituri proprii, donaţii, sponsorizări şi din alte surse, în condiţiile legii.

Masteranzii care urmează studiile la forma de învăţământ fără frecvenţă şi sunt salariaţi în administraţia publică, în regiile autonome cu specific deosebit sau în alte unităţi bugetare au dreptul la concedii de studii fără plată, potrivit legislaţiei în vigoare.

Masteranzii care îndeplinesc toate obligaţiile de studiu şi cercetare prevăzute în contract şi susţin cu succes disertaţia primesc titlul de maşter în domeniul de studiu abordat.

Un masterand poate întrerupe studiile universitare de masterat, pe baza unor motive întemeiate, cu aprobarea conducerii I.O.S.U.M. care organizează studiile respective, pentru o perioadă de timp cumulată de cel mult un an de zile.

Admiterea la studiile universitare de masterat Au dreptul să participe la concursul de admitere la studii universitare de masterat: a) absolvenţii cu diplomă de licenţă ai ciclului I de studii universitare - studiile

universitare de licenţă, în concordanţă cu Legea nr. 288/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

b) absolvenţii cu diplomă de licenţă sau echivalentă ai studiilor universitare de lungă durată, obţinută până la absolvirea primei promoţii de studii universitare de licenţă.

Admiterea candidaţilor la studii universitare de masterat, indiferent de forma de învăţământ în care se organizează, se face prin concurs organizat anual de I.O.S.U.M., înainte de începerea anului universitar.

Organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere la studii universitare de masterat se realizează în conformitate cu regulamentul propriu al fiecărei I.O.S.U.M.

Concursul de admitere la studii universitare de masterat poate conţine o serie de probe scrise sau/şi orale, specifice domeniului de studiu. În cazul studiilor universitare de masterat organizate într-o limbă de circulaţie internaţională, concursul de admitere trebuie să conţină şi verificarea competenţelor lingvistice pentru limba de studiu.

19

Înscrierea la concursul de admitere la studii universitare de masterat într-un domeniu se poate face indiferent de domeniul în care a fost dobândită diploma de licenţă. Cunoştinţele specifice domeniului de studiu se verifică pe baza unei bibliografii cuprinzând lucrări de specialitate, anunţată din timp de I.O.S.U.M.

Candidaţii care au fost exmatriculaţi de la studii universitare de masterat au dreptul să se înscrie la un nou concurs de admitere numai pe locuri cu taxă, indiferent de forma de învăţământ.

Validarea rezultatelor concursului de admitere la studii universitare de masterat şi înmatricularea candidaţilor care au reuşit la concurs se fac prin decizii ale conducerii I.O.S.U.M.

Susţinerea disertaţiei Disertaţia trebuie să demonstreze cunoaşterea ştiinţifică avansată a temei abordate, să

conţină elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluţionarea temei, precum şi modalităţi de validare ştiinţifică a acestora.

Procesul de elaborare şi susţinere a disertaţiei se organizează de fiecare I.O.S.U.M., pe baza regulamentelor proprii, de regulă în perioadele prevăzute pentru examenele de licenţă.

Comisia de disertaţie este alcătuită de fiecare I.O.S.U.M. pe baza regulamentelor proprii. Preşedintele comisiei de disertaţie este un reprezentant al conducerii I.O.S.U.M.,

desemnat de senatul universitar. Elaborarea şi prezentarea disertaţiei se pot face şi într-o limbă de circulaţie

internaţională, conform prevederilor contractului de studii universitare de masterat. În cazul programelor de studii universitare de masterat organizate în condiţiile art. 6,

disertaţia se depune la I.O.S.U.M. care a făcut înmatricularea iniţială a masterandului, împreună cu un referat favorabil al I.O.S.U.M. coorganizatoare a programului de studii.

I.O.S.U.M. va asigura accesul la disertaţiile susţinute public prin consultarea acestora în bibliotecile proprii sau prin intermediul schimburilor interuniversitare.

În situaţia în care disertaţia este scrisă într-o altă limbă decât română, lucrarea va fi însoţită de un rezumat redactat în limba română.

Disertaţia se susţine în şedinţă publică în faţa comisiei de disertaţie. În cazul disertaţiilor redactate într-o limbă de circulaţie internaţională, susţinerea publică

se poate face în respectiva limbă. Prezentarea disertaţiei trebuie să evidenţieze contribuţiile masterandului în realizarea ei

şi elementele de originalitate. Rezultatele evaluării disertaţiei se exprimă prin note de la 1 la 10, ca medie aritmetică a

notelor acordate de fiecare membru al comisiei. Promovarea disertaţiei se face de către masteranzii care au obţinut cel puţin media 6.

În cazul nepromovării disertaţiei, candidatul se poate prezenta la o a doua sesiune după ce a integrat modificările recomandate de comisie.

Dacă şi la a doua susţinere a disertaţiei masterandul nu obţine medie de promovare, acesta va primi un certificat de absolvire a programului de studii universitare de masterat şi foaia matricolă.

Masterandul care a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de studii universitare de masterat şi a obţinut cel puţin media 6 la susţinerea publică a disertaţiei primeşte diploma de studii universitare de masterat însoţită de suplimentul la diplomă, întocmit conform reglementărilor în vigoare.

20

Ciclul III - Studii universitare de doctorat Organizarea Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii universitare şi permit

dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor. Acestea se desfăşoară pe baza unui cod al studiilor universitare de doctorat, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Programele de studii universitare de doctorat se organizează în şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Şcolile doctorale se pot organiza de către o universitate sau un consorţiu universitar ori de către consorţii sau parteneriate care se stabilesc legal între o universitate sau un consorţiu universitar şi unităţi de cercetare-dezvoltare. Universităţile, respectiv parteneriatele sau consorţiile organizatoare de una sau mai multe şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu constituie o instituţie organizatoare de studii universitare de doctorat, denumită în continuare IOSUD, recunoscută ca atare de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza autorizării provizorii, a acreditării, respectiv a evaluării periodice.

Academia Română poate înfiinţa Şcoala de Studii Doctorale a Academiei Române, cu respectarea prevederilor legii în privinţa autorizării, acreditării şi funcţionării ca instituţie de învăţământ superior. Şcoala de Studii Doctorale a Academiei Române poate fi IOSUD şi poate organiza programe universitare de doctorat.

Fiecare şcoală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării. Evaluarea şcolii doctorale se face pe baza performanţei şcolii doctorale şi a capacităţii instituţionale a IOSUD din care face parte şcoala doctorală. Evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, pe baza rapoartelor CNCS referitoare la calitatea cercetării şi a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea resurselor umane. Sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza propunerilor comune ale ARACIS, CNCS şi CNATDCU. Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.

Pe baza rezultatelor evaluării şcolii doctorale, ARACIS sau altă agenţie propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Programele de studii universitare de doctorat sunt de două tipuri: a) doctorat ştiinţific, care are ca finalitate producerea de cunoaştere ştiinţifică originală,

relevantă internaţional, pe baza unor metode ştiinţifice, organizat numai la forma de învăţământ cu frecvenţă. Doctoratul ştiinţific este o condiţie pentru cariera profesională în învăţământul superior şi cercetare;

b) doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului, care are ca finalitate producerea de cunoaştere originală pe baza aplicării metodei ştiinţifice şi a reflecţiei sistematice, asupra unor creaţii artistice sau asupra unor performanţe sportive de înalt nivel naţional şi internaţional şi care poate constitui o bază pentru cariera profesională în învăţământul superior şi în cercetare în domeniile artelor şi sportului.

Şcolile doctorale din cadrul IOSUD se organizează pe discipline sau tematici disciplinare şi interdisciplinare.

21

Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul instituţional al IOSUD, de sisteme proprii şi specifice de conducere şi administrare a programelor de studii şi cercetare, inclusiv la nivelul şcolilor doctorale. La nivelul IOSUD funcţionează consiliul pentru studiile universitare de doctorat. La nivelul fiecărei şcoli doctorale funcţionează consiliul şcolii doctorale.

Programul de studii universitare de doctorat se desfăşoară în cadrul unei şcoli

doctorale sub coordonarea unui conducător de doctorat şi cuprinde: a) un program de pregătire bazat pe studii universitare avansate, în cadrul şcolii

doctorale; b) un program individual de cercetare ştiinţifică sau creaţie artistică. În domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare de

doctorat respectă reglementările în cauză. Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. În situaţii

speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat şi în limita fondurilor disponibile.

O şcoală doctorală poate recunoaşte, conform regulamentului propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat şi în condiţiile legii, parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat şi/sau a unor stagii de cercetare ştiinţifică, desfăşurate în ţară sau în străinătate, în universităţi sau în centre de cercetare de prestigiu, precum şi recunoaşterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de master de cercetare.

Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în condiţiile stabilite prin regulamentul instituţional propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat. Durata acestor studii se prelungeşte, în consecinţă, cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate.

Curriculumul de pregătire şi programul de cercetare sunt stabilite de conducătorul de doctorat şi de şcoala doctorală.

Studiile universitare de doctorat se organizează cu finanţare de la bugetul de stat, în regim cu taxă sau din alte surse legal constituite.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă anual, prin hotărâre a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat ştiinţific şi pentru doctoratul profesional din domeniul artelor şi al sportului, un număr de granturi doctorale multianuale, pe o durată de minimum 3 ani. Grantul doctoral include cuantumul bursei individuale şi costurile pentru programul de studii avansate şi pentru programul de cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienţi corespunzători pe domenii disciplinare şi profesionale ale doctoratului.

Granturile doctorale se acordă pe bază de competiţie naţională de proiecte ştiinţifice între şcolile doctorale sau competiţie naţională de proiecte ştiinţifice între conducătorii de doctorat, membri ai unei şcoli doctorale. Competiţiile sunt organizate în coordonarea CNCS.

Numărul anual de granturi doctorale alocate celor două tipuri de competiţii, precum şi metodologia de desfăşurare a competiţiilor se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Doctoratul se poate desfăşura în limba română, în limba minorităţilor naţionale sau într-o limbă de circulaţie internaţională, conform contractului de studii doctorale încheiat între IOSUD, conducătorul de doctorat şi studentul-doctorand.

Studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în care studentul-doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui conducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altă ţară sau sub îndrumarea

22

concomitentă a doi conducători de doctorat din instituţii diferite din România, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutelă poate fi organizat şi în cazul în care conducătorii de doctorat sunt din aceeaşi IOSUD, dar au specializări/domenii diferite de studiu sau unul dintre conducătorii de doctorat a atins vârsta pensionării, conform prevederilor din Carta universitară.

Admiterea Au dreptul să participe la concursul de admitere la studii universitare de doctorat numai

absolvenţii cu diplomă de master sau echivalentă acesteia. Studentul-doctorand Pe parcursul desfăşurării studiilor universitare de doctorat, persoana înscrisă în

programul de studii are calitatea de student-doctorand. Studenţii-doctoranzi sunt încadraţi de către IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca asistenţi de cercetare sau asistenţi universitari, pe perioadă determinată.

Pe toată durata activităţii, studentul-doctorand beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă şi specialitate şi de asistenţă medicală gratuită, fără plata contribuţiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Studentul-doctorand poate desfăşura activităţi didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4-6 ore convenţionale didactice pe săptămână. Activităţile didactice care depăşesc acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu legislaţia în vigoare, intrând sub incidenţa Codului muncii, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin salariatului şi cu plata contribuţiilor datorate, potrivit legii, la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Perioada desfăşurării studiilor universitare de doctorat este asimilată, conform legislaţiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu excepţia cazului în care studentul-doctorand realizează venituri pentru care plăteşte, în această perioadă, contribuţii la asigurările sociale.

După susţinerea tezei de doctorat, IOSUD eliberează o adeverinţă care atestă perioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat.

Conducătorul de doctorat Pot fi conducători de doctorat persoanele care au obţinut dreptul de conducere de

doctorat înaintea intrării în vigoare a Legii 1/2011, precum şi persoanele care au obţinut atestatul de abilitare, având cel puţin funcţia de lector/şef de lucrări, respectiv de cercetător ştiinţific gradul III.

Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele şi procedurile elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Aceste standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel internaţional, propuse de CNATDCU şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obţinerea atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau de gradul profesional şi sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar.

Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice şi de cercetare care au dobândit acest drept trebuie să aibă un contract de muncă cu un IOSUD sau o instituţie membră a unui IOSUD şi

23

să fie membre ale unei şcoli doctorale. Cadrele didactice şi de cercetare abilitate şi cercetătorii ştiinţifici abilitaţi devin conducători de doctorat în urma abilitării.

Specialiştii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în instituţii de

învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează:

a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţările Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă a instituţiilor de învăţământ superior, din afara ţărilor menţionate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase universităţi ale lumii. Specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din instituţiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

c) specialiştii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor instituţii din străinătate, pot obţine calitatea de conducător de doctorat în România, în condiţiile legii.

Un conducător de doctorat poate îndruma studenţi-doctoranzi numai în domeniul pentru care a obţinut acest drept.

Un conducător de doctorat nu poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi decât într-un singur IOSUD, excepţie făcând doctoratele conduse în cotutelă.

Un conducător de doctorat poate îndruma simultan maximum 8 studenţi-doctoranzi, aflaţi în diverse stadii ale studiilor de doctorat.

Pentru activitatea pe care o desfăşoară în această calitate, conducătorii de doctorat sunt remuneraţi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Teza de doctorat se elaborează conform cerinţelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de studii universitare de doctorat şi în concordanţă cu reglementările prevăzute în codul studiilor universitare de doctorat.

Comisia de susţinere publică a tezei de doctorat, denumită în continuare comisie de doctorat, este propusă de conducătorul de doctorat şi aprobată de conducerea IOSUD. Comisia de doctorat este alcătuită din cel puţin 5 membri: preşedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducătorul de doctorat şi cel puţin 3 referenţi oficiali din ţară sau din străinătate, specialişti în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat şi din care cel puţin doi îşi desfăşoară activitatea în afara IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor şi au cel puţin funcţia didactică de conferenţiar universitar sau de cercetător ştiinţific gradul II ori au calitatea de conducător de doctorat, în ţară sau în străinătate.

Teza de doctorat se susţine în şedinţă publică în faţa comisiei de doctorat, după evaluarea de către toţi referenţii. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel puţin 4 dintre membrii comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducătorului de doctorat. Susţinerea publică include obligatoriu o sesiune de întrebări din partea membrilor comisiei de doctorat şi a publicului.

Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat şi a rapoartelor referenţilor oficiali, comisia de doctorat evaluează şi deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt: "Excelent", "Foarte bine", "Bine", "Satisfăcător" şi "Nesatisfăcător". De regulă, calificativul "Excelent" se acordă pentru maximum 15% dintre candidaţii care obţin titlul de doctor într-un anumit IOSUD, în decursul unui an universitar.

24

Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător" comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor.

În cazul atribuirii calificativului "Nesatisfăcător", comisia de doctorat va preciza elementele de conţinut care urmează să fie refăcute sau completate în teza de doctorat şi va solicita o nouă susţinere publică a tezei. A doua susţinere publică a tezei are loc în faţa aceleiaşi comisii de doctorat, ca şi în cazul primei susţineri. În cazul în care şi la a doua susţinere publică se obţine calificativul "Nesatisfăcător", titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat.

Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, după validarea tezei de doctorat de către CNATDCU.

În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, IOSUD primeşte din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului o motivaţie scrisă de invalidare, redactată în baza observaţiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări. Dacă lucrarea de doctorat se invalidează şi a doua oară, titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat.

Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redactează şi în format digital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însoţită de înregistrarea pe suport digital a creaţiei artistice originale. Teza de doctorat şi anexele sale se publică pe un site administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul drepturilor de autor.

Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de doctorat se numeşte diplomă de doctor. În diploma care certifică obţinerea şi deţinerea titlului de doctor se menţionează, în mod expres, domeniul disciplinar sau interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul ştiinţific; în cea care certifică obţinerea şi deţinerea titlului de doctor într-un domeniu profesional se menţionează, în mod expres, domeniul profesional al doctoratului.

În urma finalizării studiilor universitare de doctorat ştiinţific, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de doctor în ştiinţe, corespunzându-i acronimul Dr.

În urma finalizării studiilor universitare de doctorat profesional, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i acronimul Dr. P.

În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:

a) retragerea calităţii de conducător de doctorat; b) retragerea titlului de doctor; c) retragerea acreditării şcolii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului şcolii

doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenţi-doctoranzi. Reacreditarea şcolii doctorale se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei

calităţi, numai în urma reluării procesului de acreditare. Redobândirea calităţii de conducător de doctorat se poate obţine după cel puţin 5 ani de

la pierderea acestei calităţi, la propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă, ale

25

cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externă efectuată de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt condiţii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Conducătorii de doctorat sunt evaluaţi o dată la 5 ani. Procedurile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNATDCU.

Organizarea învăţământului postuniversitar Programele postuniversitare sunt: a) programe postdoctorale de cercetare avansată; b) programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă. Programele postdoctorale Programele postdoctorale de cercetare avansată: a) sunt programe destinate persoanelor care au obţinut o diplomă de doctor în ştiinţe cu

cel mult 5 ani înainte de admiterea în programul postdoctoral şi care doresc să se perfecţioneze în cadrul unei alte instituţii decât cea în care au obţinut titlul de doctor;

b) asigură cadrul instituţional pentru dezvoltarea cercetărilor după finalizarea studiilor universitare de doctorat;

c) au o durată de minimum un an; d) se pot finanţa de către instituţii publice sau de către operatori economici; e) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior se desfăşoară în cadrul unei şcoli

doctorale pe baza planului de cercetare propus de cercetătorul postdoctoral şi aprobat de şcoala doctorală.

În cadrul instituţiilor de învăţământ superior, programele postdoctorale pot fi organizate doar în cadrul şcolilor doctorale acreditate pentru organizarea de programe de studii universitare de doctorat. Programele postdoctorale pot fi organizate şi în cadrul unităţilor de cercetare-dezvoltare.

Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de instituţia gazdă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi de către universităţi cu contract de muncă pe perioadă determinată. Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi, de regulă, pe funcţia de cercetător ştiinţific sau cercetător ştiinţific gradul III, dar pot fi încadraţi şi pe funcţii de cercetare superioare acestora, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor necesare.

La finalizarea programului postdoctoral, IOSUD sau instituţia gazdă acordă un atestat de studii postdoctorale.

Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă Pot organiza programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă

toate acele instituţii de învăţământ superior care au acreditate cel puţin programe de studii universitare de licenţă în domeniul ştiinţific respectiv.

Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională ale instituţiilor acreditate se desfăşoară pe baza unui regulament propriu de organizare şi desfăşurare, aprobat de senatul universitar şi cu respectarea reglementărilor în vigoare.

Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT şi se finalizează cu un examen de certificare a competenţelor profesionale asimilate de cursanţi pe parcursul programului.

26

Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu taxă sau cu finanţare din alte surse.

Au dreptul să participe la studii postuniversitare absolvenţii care au cel puţin studii universitare cu diplomă de licenţă sau echivalentă.

La finalizarea programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională, instituţia organizatoare eliberează un certificat de atestare a competenţelor profesionale specifice programului.

Promovarea calităţii în învăţământul superior şi în cercetarea ştiinţifică Asigurarea calităţii învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice universitare este o

obligaţie a instituţiei de învăţământ superior şi o atribuţie fundamentală a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În realizarea acestei atribuţii, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu ARACIS, cu alte agenţii înscrise în EQAR, precum şi cu CNCS, CNATDCU, Consiliul de etică şi management universitar (CEMU) şi alte organisme cu competenţe în domeniu conform legislaţiei în vigoare.

Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia de a furniza Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului datele solicitate de acesta, cu respectarea prevederilor legale. Refuzul sau raportarea falsă încalcă principiul răspunderii publice şi duce la sancţiunile prevăzute de lege.

Instituţiile de învăţământ superior care refuză să facă publice datele de interes public solicitate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau oricare altă persoană fizică sau juridică încalcă principiul răspunderii publice şi sunt sancţionate conform legii.

Studenţii sunt parteneri cu drepturi depline în procesul de asigurare a calităţii. Evaluarea universităţilor se realizează în scopul: a) autorizării provizorii şi acreditării; b) ierarhizării programelor de studii şi clasificării universităţilor. Evaluarea în scopul autorizării provizorii şi acreditării se realizează de către ARACIS

sau de altă agenţie înscrisă în EQAR şi are loc potrivit legii şi standardelor internaţionale în domeniu.

Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii şi a clasificării universităţilor se realizează pe baza unei metodologii de evaluare propuse de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Aplicarea acestei metodologii intră în răspunderea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Evaluarea este realizată periodic.

Universităţile se clasifică, pe baza evaluării, în 3 categorii: a) universităţi centrate pe educaţie; b) universităţi de educaţie şi cercetare ştiinţifică sau universităţi de educaţie şi creaţie

artistică; c) universităţi de cercetare avansată şi educaţie. Evaluarea se face de către un consorţiu format din: ARACIS, incluzând reprezentanţi ai

studenţilor, CNCS, CNATDCU şi un organism internaţional cu competenţe în domeniul ierarhizării şi clasificării instituţiilor de învăţământ selectat pe bază de concurs.

Pentru programele de licenţă şi maşter, finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat, din surse publice, se face diferenţiat pe categorii de universităţi şi în funcţie de poziţia în ierarhie a programelor de studii, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,

27

tineretului şi sportului. Statul poate finanţa programele de excelenţă în cercetare şi educaţie din orice categorie de universităţi.

Sprijinirea excelenţei individuale Formele de sprijin pentru cadrele didactice, studenţii şi cercetătorii cu performanţe

excepţionale includ: a) granturi de studii sau de cercetare la universităţi din ţară ori din străinătate, acordate

pe bază de competiţie; b) granturi pentru efectuarea şi finalizarea unor cercetări, inclusiv teze de doctorat; c) aprobarea unor rute educaţionale flexibile, care permit accelerarea parcursului de

studii universitare; d) crearea de instrumente şi mecanisme de susţinere a inserţiei lor profesionale în ţară,

astfel încât să valorifice la nivel superior atât talentul, cât şi achiziţiile realizate prin formare. Promovarea universităţii centrate pe student Studenţii sunt consideraţi parteneri ai instituţiilor de învăţământ superior şi membri egali

ai comunităţii academice. În învăţământul confesional studenţii sunt membri ai comunităţii academice în calitate de discipoli.

O persoană dobândeşte statutul de student şi de membru al unei comunităţi universitare numai în urma admiterii şi a înmatriculării sale într-o instituţie de învăţământ superior acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.

O persoană poate fi admisă şi înmatriculată ca student concomitent la cel mult două programe de studii, indiferent de instituţiile de învăţământ care le oferă. Orice subvenţie financiară sau bursă din fonduri publice se acordă, conform normelor legale în vigoare, numai într-o singură instituţie de învăţământ superior, pentru un singur program de studii. În cazul studenţilor care se transferă între universităţi sau programe de studii, subvenţiile urmează studentul.

În vederea testării cunoştinţelor şi a capacităţilor cognitive, respectiv artistice sau sportive, şi a admiterii într-un program de studii pentru licenţă, master ori doctorat, instituţiile de învăţământ superior organizează examene de admitere pentru fiecare program şi ciclu de studiu.

Înmatricularea studenţilor. Registrul matricol unic al universităţilor din România O instituţie de învăţământ superior poate admite şi înmatricula într-un program de studii

numai acel număr de studenţi pentru care sunt asigurate condiţii optime de calitate academică, de viaţă şi de servicii sociale în spaţiul universitar.

Oferta anuală de şcolarizare este făcută publică de către rectorul instituţiei de învăţământ superior prin declaraţie pe propria răspundere, cu respectarea capacităţii de şcolarizare.

În urma admiterii într-un program de studii, între student şi universitate se încheie un contract în care se specifică drepturile şi obligaţiile părţilor.

Universităţile care admit în programele lor de studii mai mulţi studenţi decât capacitatea de şcolarizare, încalcă răspunderea lor publică şi sunt sancţionate.

Se constituie Registrul matricol unic al universităţilor din România, denumit în continuare RMUR. RMUR este o bază de date electronică în care sunt înregistraţi toţi studenţii din România din universităţile de stat sau particulare acreditate ori autorizate să funcţioneze provizoriu. Registrele matricole ale universităţilor devin parte a RMUR, asigurându-se un control riguros al diplomelor.

28

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNFIS, elaborează un regulament de alocare a codului matricol individual, precum şi conţinutul informaţiilor care vor fi scrise în RMUR.

RMUR este un înscris oficial protejat legal. Falsificarea înscrisurilor din registrul matricol se sancţionează potrivit legii.

RMUR, registrele matricole ale universităţilor şi sistemele informatice aferente se elaborează în termen de cel mult 2 ani.

Baza de date electronică aferentă RMUR înregistrează şi păstrează evidenţa diplomelor universitare emise în România, pe baza registrelor existente în universităţile acreditate.

Principiile care reglementează activitatea studenţilor în cadrul comunităţii

universitare sunt: a) principiul nediscriminării - în baza căruia toţi studenţii beneficiază de egalitate de

tratament din partea instituţiei de învăţământ superior; orice discriminare directă sau indirectă faţă de student este interzisă;

b) principiul dreptului la asistenţă şi la servicii complementare gratuite în învăţământul superior de stat - exprimat prin: consilierea şi informarea studentului de către cadrele didactice, în afara orelor de curs, seminar sau laboratoare; consilierea în scopul orientării profesionale; consilierea psihologică; acces la principalele cărţi de specialitate şi publicaţii ştiinţifice; acces la datele referitoare la situaţia şcolară personală;

c) principiul participării la decizie - în baza căruia deciziile în cadrul instituţiilor de învăţământ superior sunt luate cu participarea reprezentanţilor studenţilor;

d) principiul libertăţii de exprimare - în baza căruia studenţii au dreptul să îşi exprime liber opiniile academice, în cadrul instituţiei de învăţământ în care studiază;

e) principiul transparenţei şi al accesului la informaţii - în baza căruia studenţii au dreptul de acces liber şi gratuit la informaţii care privesc propriul parcurs educaţional şi viaţa comunităţii academice din care fac parte, în conformitate cu prevederile legii.

În universităţile confesionale, drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt stabilite şi în funcţie de specificul dogmatic şi canonic al fiecărui cult.

Drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt cuprinse în Codul drepturilor şi obligaţiilor studentului, propus de asociaţiile studenţeşti şi adoptat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin ordin al ministrului acestuia.

În universităţile confesionale, studenţii se organizează cu respectarea statutului şi a normelor dogmatice şi canonice ale cultului respectiv.

Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare şi monitorizare a respectării prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului. Asociaţiile studenţilor prezintă un raport anual privind respectarea codului, care este public.

Studenţii au dreptul să înfiinţeze, în instituţiile de învăţământ superior, de stat sau particulare, ateliere, cluburi, cercuri, cenacluri, formaţii artistice şi sportive, organizaţii, precum şi publicaţii, conform legii.

Studenţii sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal, direct şi secret, la nivelul diverselor formaţii, programe sau cicluri de studiu, atât în cadrul facultăţilor, cât şi al universităţii. Ei sunt, de drept, reprezentanţi legitimi ai intereselor studenţilor, la nivelul fiecărei comunităţi academice. Conducerea instituţiei de învăţământ superior nu se implică în organizarea procesului de alegere a reprezentanţilor studenţilor.

În universităţile confesionale, reprezentarea studenţilor la nivelul comunităţii universitare se va face cu respectarea statutului şi specificului dogmatic şi canonic al cultului respectiv.

29

Statutul de student reprezentant nu poate fi condiţionat de către conducerea universităţii. Studenţii pot fi reprezentaţi în toate structurile decizionale şi consultative din

universitate. Federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, sunt organismele care exprimă

interesele studenţilor din universităţi, în raport cu instituţiile statului. Organizaţiile studenţeşti care reprezintă interesele studenţilor la nivelul fiecărei

comunităţi universitare pot avea reprezentanţi de drept în structurile decizionale şi executive ale universităţii.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează, în dezvoltarea învăţământului superior, cu federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, şi se va consulta cu acestea ori de câte ori este nevoie.

Studenţii pot participa la acţiuni de voluntariat, pentru care pot primi un număr de credite de studii transferabile, în condiţiile stabilite de Carta universitară.

Studenţii care provin din familii cu venituri reduse beneficiază de un sistem de împrumuturi bancare pentru efectuarea studiilor, garantate de stat, în condiţiile legislaţiei în vigoare, prin Agenţia de credite şi burse de studii. Împrumuturile pot acoperi taxele de studii şi costul vieţii pe perioada studiilor.

Absolvenţii care vor practica profesia minimum 5 ani în mediul rural vor fi scutiţi de plata a 75% din împrumut, această parte fiind preluată de către stat, în cuantum de maximum 5.000 lei.

Agenţia de credite şi burse de studii propune reglementări corespunzătoare în vederea acordării creditelor.

Studenţii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în cabinete medicale şi psihologice universitare ori în policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat, conform legii.

În timpul anului şcolar, studenţii beneficiază de tarif redus cu minimum 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, feroviar şi naval. Studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Studenţii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film, la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii publice, în limita bugetelor aprobate.

Studenţii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările, care se desfăşoară pe teritoriul României.

Instituţiile de învăţământ superior pot acorda, în afara cifrei de şcolarizare aprobate, cel puţin un loc pentru studii gratuite absolvenţilor cu diplomă de bacalaureat proveniţi din centrele de plasament, în condiţiile stabilite de senatul universitar.

Candidaţii proveniţi din medii cu risc socioeconomic ridicat sau marginalizate din punct de vedere social - romi, absolvenţi ai liceelor din mediul rural sau din oraşe cu mai puţin de 10.000 de locuitori - pot beneficia de un număr de locuri bugetate garantate, în condiţiile legii.

Activităţile extracurriculare - ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice şi sportive, precum şi cele pentru studenţii capabili de performanţe sunt finanţate de la bugetul statului, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În acest scop se pot folosişi alte surse de finanţare.

Statutul de student cu taxă se modifică în condiţiile stabilite de senatul universitar. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate acorda anual burse pentru

stagii de studii universitare şi postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în acest scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat la nivel naţional.

30

La concursurile pentru obţinerea burselor pot participa studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior de stat şi cei ai instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate.

Cheltuielile de întreţinere a internatelor, a căminelor şi a cantinelor universităţilor se acoperă din veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ respective şi din subvenţii de la buget cu această destinaţie.

Tarifele practicate de universităţi pentru studenţi la cămine şi cantine sunt cel mult egale cu diferenţa dintre costurile de funcţionare, cuprinzând cheltuielile de personal, cheltuielile cu utilităţile, cheltuielile cu materiile prime şi consumabile şi cheltuielile de întreţinere curentă şi, respectiv, subvenţiile de la bugetul de stat.

În vederea asigurării transparenţei, universitatea de stat publică periodic balanţa de venituri şi cheltuieli pentru fiecare cămin studenţesc.

Pot fi acordate subvenţii pentru cazare şi studenţilor care aleg altă formă de cazare decât căminele instituţiilor de învăţământ superior.

Instituţiile de învăţământ superior de stat asigură, în limita resurselor financiare alocate pentru efectuarea practicii comasate a studenţilor, pe perioada prevăzută în planurile de învăţământ, cheltuielile de masă, cazare şi transport, în situaţiile în care practica se desfăşoară în afara centrului universitar respectiv.

Toate actele de studii eliberate de universitate, precum şi cele care atestă statutul de student (adeverinţe, carnete, legitimaţii) se eliberează în mod gratuit.

Statul român acordă anual, prin hotărâre a Guvernului, un număr de burse pentru şcolarizarea studenţilor străini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universităţi şi programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde de calitate, indiferent dacă sunt de stat sau particulare.

Conducerea universităţilor Structurile de conducere în instituţiile de învăţământ superior de stat sau

particulare sunt: a) senatul universitar şi consiliul de administraţie, la nivelul universităţii; b) consiliul facultăţii; c) consiliul departamentului. Funcţiile de conducere sunt următoarele: a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universităţii; b) decanul, prodecanii, la nivelul facultăţii; c) directorul de departament, la nivelul departamentului. IOSUD este condusă de Consiliul pentru studiile universitare de doctorat, respectiv de

directorul acestui consiliu. Funcţia de director al Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este asimilată funcţiei de prorector. Procedura de numire a directorului Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este stabilită de Codul studiilor universitare de doctorat.

La nivelul departamentului, directorul de departament şi membrii consiliului departamentului sunt aleşi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare.

La nivelul facultăţii, stabilirea structurilor şi a funcţiilor de conducere se face după următoarea procedură:

a) componenţa membrilor consiliului facultăţii este de maximum 75% cadre didactice şi de cercetare, respectiv minimum 25% studenţi. Reprezentanţii cadrelor didactice şi de

31

cercetare în consiliul facultăţii sunt aleşi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din facultate, iar reprezentanţii studenţilor sunt aleşi prin vot universal, direct şi secret de către studenţii facultăţii;

b) decanii sunt selectaţi prin concurs public, organizat de către rectorul universităţii la nivelul facultăţii. La concurs pot participa persoane din cadrul universităţii sau din orice facultate de profil din ţară ori din străinătate care, pe baza audierii în plenul consiliului facultăţii, au primit avizul acestuia de participare la concurs. Consiliul facultăţii are obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi;

c) decanul îşi desemnează prodecanii după numirea de către rector; d) în universităţile multilingve şi multiculturale, cel puţin unul dintre prodecani se

numeşte la propunerea cadrelor didactice aparţinând minorităţii naţionale din departamentul secţiei sau liniei de predare într-o limbă a minorităţilor naţionale, potrivit regulamentului liniei de studiu, cu excepţia cazului în care decanul provine de la secţia sau linia de studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective. Cadrele didactice aparţinând secţiei sau liniei de predare trebuie să propună cel puţin 3 candidaţi.

Consiliul şcolii doctorale se stabileşte prin votul universal, direct şi secret al conducătorilor de doctorat din şcoala doctorală respectivă.

Procesul de stabilire şi de alegere a structurilor şi funcţiilor de conducere la nivelul universităţii, al facultăţilor şi departamentelor trebuie să respecte principiul reprezentativităţii pe facultăţi, departamente, secţii/linii de predare, programe de studii, după caz, şi se stabileşte prin Carta universitară.

În cazul universităţilor confesionale, alegerea persoanelor în funcţiile de conducere se face cu avizul cultului fondator.

Senatul universitar este compus din 75% personal didactic şi de cercetare şi din 25% reprezentanţi ai studenţilor. Toţi membrii senatului universitar, fără excepţie, vor fi stabiliţi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenţilor. Fiecare facultate va avea reprezentanţi în senatul universitar, pe cote-părţi de reprezentare stipulate în Carta universitară. În cazul universităţilor confesionale, organizarea senatului universitar se va face cu respectarea statutului şi specificului dogmatic şi canonic al cultului fondator.

Senatul universitar îşi alege, prin vot secret, un preşedinte care conduce şedinţele senatului universitar şi reprezintă senatul universitar în raporturile cu rectorul.

Senatul universitar stabileşte comisii de specialitate prin care controlează activitatea conducerii executive a instituţiei de învăţământ superior şi a consiliului de administraţie. Rapoartele de monitorizare şi de control sunt prezentate periodic şi discutate în senatul universitar, stând la baza rezoluţiilor senatului universitar.

Rectorul universităţilor de stat şi particulare se desemnează prin una dintre

următoarele modalităţi: a) pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii aprobate de senatul universitar

nou-ales, conformă cu legea; sau b) prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare

din cadrul universităţii şi al reprezentanţilor studenţilor din senatul universitar şi din consiliile facultăţilor.

Modalitatea de desemnare a rectorului, se stabileşte cu minimum 6 luni înainte de fiecare desemnare a rectorului, prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din cadrul universităţii şi al reprezentanţilor studenţilor din senatul universitar şi din consiliile facultăţilor.

32

În cazul în care modalitatea aleasă pentru desemnarea rectorului este cea pe baza unui concurs public, procedura de desemnare este cea prevăzută de prezentul articol.

Senatul universitar nou-ales stabileşte o comisie de selecţie şi de recrutare a rectorului formată, în proporţie de 50%, din membri ai universităţii şi, în proporţie de 50%, din personalităţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din ţară şi din străinătate. Această comisie conţine minimum 12 membri, dintre care cel puţin un reprezentant al studenţilor sau un absolvent al universităţii desemnat de către studenţii din senatul universitar, conform Cartei universitare. De asemenea, senatul universitar nou-ales elaborează şi aprobă metodologia de avizare, de selecţie şi de recrutare a rectorului, conform legii.

La concursul de ocupare a funcţiei de rector pot participa personalităţi ştiinţifice sau academice din ţară şi din străinătate care, pe baza audierii în plenul senatului universitar nou-ales, au obţinut avizul de participare la concurs din partea acestuia. Avizul se acordă numai pe baza votului majorităţii simple a membrilor senatului universitar nou-ales. Senatul universitar nou-ales are obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi. Candidaţii avizaţi de senatul universitar nou-ales participă apoi la concursul organizat.

Rectorul, desemnat este confirmat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 30 de zile de la data selecţiei. După emiterea ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile, diplome şi certificate.

Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza consultării senatului universitar, îşi numeşte prorectorii. În universităţile multilingve şi multiculturale cel puţin unul dintre prorectori este numit de către rector la propunerea cadrelor didactice aparţinând minorităţilor naţionale din departamentul secţiei sau liniei de predare într-o limbă a minorităţilor naţionale, cu excepţia cazului în care rectorul provine de la secţia sau linia de studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective. Cadrele didactice aparţinând secţiei sau liniei de predare trebuie să propună cel puţin 3 candidaţi.

Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului încheie cu senatul universitar un contract de management, cuprinzând criteriile şi indicatorii de performanţă managerială, drepturile şi obligaţiile părţilor contractuale.

Decanii sunt selectaţi prin concurs public organizat de noul rector şi validat de senatul universitar. La concurs pot participa candidaţii avizaţi de consiliul facultăţii cu votul majorităţii simple a membrilor acestuia şi pe baza unei metodologii specifice elaborate de senatul universitar. Consiliul facultăţii validează cel puţin 2 candidaţi.

Menţinerea în funcţie a directorului general administrativ se face pe baza acordului scris al acestuia de susţinere executivă a planului managerial al noului rector.

Consiliul de administraţie al universităţilor de stat este format din rector, prorectorii, decanii, directorul general administrativ şi un reprezentant al studenţilor.

Consiliul de administraţie al universităţilor particulare este numit de către fondatori. Rectorul confirmat al universităţii de stat încheie un contract instituţional cu ministrul

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în condiţiile specificate prin

contractul de management şi Carta universitară. Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului poate revoca din funcţie rectorul. Atribuţiile senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului de administraţie, ale

decanului şi ale şefului de departament Senatul universitar reprezintă comunitatea universitară şi este cel mai înalt for de decizie

şi deliberare la nivelul universităţii.

33

Atribuţiile senatului universitar sunt următoarele: a) garantează libertatea academică şi autonomia universitară; b) elaborează şi adoptă, în urma dezbaterii cu comunitatea universitară, Carta

universitară; c) aprobă planul strategic de dezvoltare instituţională şi planurile operaţionale, la

propunerea rectorului; d) aprobă, la propunerea rectorului şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, structura,

organizarea şi funcţionarea universităţii; e) aprobă proiectul de buget şi execuţia bugetară; f) elaborează şi aprobă Codul de asigurare a calităţii şi Codul de etică şi deontologie

profesională universitară; g) adoptă Codul universitar al drepturilor şi obligaţiilor studentului, cu respectarea

prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului; h) aprobă metodologiile şi regulamentele privind organizarea şi funcţionarea

universităţii; i) încheie contractul de management cu rectorul; j) controlează activitatea rectorului şi a consiliului de administraţie prin comisii

specializate; k) validează concursurile publice pentru funcţiile din consiliul de administraţie; l) aprobă metodologia de concurs şi rezultatele concursurilor pentru angajarea

personalului didactic şi de cercetare şi evaluează periodic resursa umană; m) aprobă, la propunerea rectorului, sancţionarea personalului cu performanţe

profesionale slabe, în baza unei metodologii proprii şi a legislaţiei în vigoare; n) îndeplineşte alte atribuţii, conform Cartei universitare. Componenţa şi mărimea senatului universitar sunt stabilite prin Carta universitară, astfel

încât să se asigure eficienţa decizională şi reprezentativitatea comunităţii academice. Mandatul senatului universitar este de 4 ani. Durata mandatului unui membru al

senatului universitar este de 4 ani, cu posibilitatea înnoirii succesive de maximum două ori. Pentru studenţi, durata mandatului se reglementează prin Carta universitară.

Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel puţin o treime dintre membrii senatului universitar.

Rectorul reprezintă legal universitatea în relaţiile cu terţii şi realizează conducerea executivă a universităţii. Rectorul este ordonatorul de credite al universităţii. Rectorul are următoarele atribuţii:

a) realizează managementul şi conducerea operativă a universităţii, pe baza contractului de management;

b) negociază şi semnează contractul instituţional cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

c) încheie contractul de management cu senatul universitar; d) propune spre aprobare senatului universitar structura şi reglementările de funcţionare

ale universităţii; e) propune spre aprobare senatului universitar proiectul de buget şi raportul privind

execuţia bugetară; f) prezintă senatului universitar, în luna aprilie a fiecărui an, raportul prevăzut la art. 130

alin. (2) al Legii 1/2011 – a educaţiei naţionale. Senatul universitar validează raportul menţionat, în baza referatelor realizate de comisiile sale de specialitate. Aceste documente sunt publice;

g) conduce consiliul de administraţie;

34

h) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de senatul universitar, în conformitate cu contractul de management, Carta universitară şi legislaţia în vigoare.

Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi înnoit cel mult o dată, în urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare. O persoană nu poate fi rector al aceleiaşi instituţii de învăţământ superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele şi de întreruperile acestora.

Atribuţiile prorectorilor, numărul şi durata mandatelor acestora se stabilesc prin Carta universitară.

Decanul reprezintă facultatea şi răspunde de managementul şi conducerea facultăţii. Decanul prezintă anual un raport consiliului facultăţii privind starea facultăţii. Decanul conduce şedinţele consiliului facultăţii şi aplică hotărârile rectorului, consiliului de administraţie şi senatului universitar. Atribuţiile decanului sunt stabilite în conformitate cu prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia în vigoare.

Consiliul facultăţii reprezintă organismul decizional şi deliberativ al facultăţii. Consiliul facultăţii are următoarele atribuţii:

a) aprobă, la propunerea decanului, structura, organizarea şi funcţionarea facultăţii; b) aprobă programele de studii gestionate de facultate; c) controlează activitatea decanului şi aprobă rapoartele anuale ale acestuia privind

starea generală a facultăţii, asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare la nivelul facultăţii;

d) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Carta universitară sau aprobate de senatul universitar şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Directorul de departament realizează managementul şi conducerea operativă a departamentului. În exercitarea acestei funcţii, el este ajutat de consiliul departamentului, conform Cartei universitare. Directorul de departament răspunde de planurile de învăţământ, de statele de funcţii, de managementul cercetării şi al calităţii şi de managementul financiar al departamentului.

Selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea relaţiilor contractuale de muncă ale personalului sunt de răspunderea directorului de departament, a conducătorului şcolii doctorale sau a decanului, conform prevederilor Cartei universitare.

Consiliul de administraţie al universităţii asigură, sub conducerea rectorului sau a unei alte persoane desemnate prin Carta universitară, în cazul universităţilor particulare şi confesionale particulare, conducerea operativă a universităţii şi aplică deciziile strategice ale senatului universitar. De asemenea, consiliul de administraţie:

a) stabileşte în termeni operaţionali bugetul instituţional; b) aprobă execuţia bugetară şi bilanţul anual; c) aprobă propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice şi de cercetare; d) avizează propunerile de programe noi de studii şi formulează propuneri către senatul

universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se mai încadrează în misiunea universităţii sau care sunt ineficiente academic şi financiar;

e) aprobă operaţiunile financiare care depăşesc plafoanele stabilite de senatul universitar, în universităţile de stat, respectiv de fondatori, în universităţile particulare;

f) propune senatului universitar strategii ale universităţii pe termen lung şi mediu şi politici pe domenii de interes ale universităţii.

Studenţii au cel puţin un reprezentant în comisiile de etică, de cazări, de asigurare a calităţii, precum şi în alte comisii cu caracter social.

Funcţiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie nu se cumulează.

35

În cazul vacantării unui loc în funcţiile de conducere, se procedează la alegeri parţiale, în cazul directorului de departament, sau se organizează concurs public, potrivit Cartei universitare, în termen de maximum 3 luni de la data vacantării.

Numărul de prorectori şi de prodecani din instituţiile de învăţământ superior se stabileşte prin Carta universitară.

Atribuţiile şi competenţele structurilor şi ale funcţiilor de conducere din învăţământul superior sunt stabilite prin Carta universitară a instituţiei, potrivit legii. Hotărârile senatelor universitare, ale consiliilor facultăţilor şi ale departamentelor se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi, dacă numărul celor prezenţi reprezintă cel puţin două treimi din numărul total al membrilor. Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.

Structura administrativă a universităţii este condusă de către un director administrativ şi este organizată pe direcţii. Postul de director general administrativ se ocupă prin concurs organizat de consiliul de administraţie al instituţiei de învăţământ superior. Preşedintele comisiei de concurs este rectorul instituţiei. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Validarea concursului se face de către senatul universitar, iar numirea pe post, de către rector.

Unităţile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unităţilor respective, potrivit Cartei universitare.

Prin Carta universitară, universitatea îşi poate dezvolta structuri consultative formate din reprezentanţi ai mediului economic şi personalităţi din mediul academic, cultural şi profesional extern.

După împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricărei funcţii de conducere în universităţile de stat, particulare şi confesionale este interzisă.

Persoanele care exercită o funcţie de conducere sau de demnitate publică au dreptul de a li se rezerva postul din sistemul educaţional.

Persoanele care ocupă o funcţie de conducere sau de demnitate publică nu pot exercita funcţia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului.

Funcţia de rector este incompatibilă cu deţinerea de funcţii de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului.

Funcţiile de conducere sau de demnitate publică se pot cumula cu funcţiile didactice şi/sau de cercetare.

Rolul statului în învăţământul superior Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţământului superior prin intermediul

Parlamentului, Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are următoarele atribuţii

principale: a) propune politicile şi strategiile naţionale pentru învăţământul superior, ca parte a Ariei

europene a învăţământului superior; b) elaborează reglementările de organizare şi funcţionare a sistemului de învăţământ

superior; c) monitorizează şi verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sens respectarea

reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea învăţământului superior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară şi asigurarea calităţii în învăţământul superior;

d) gestionează procesul de evaluare periodică, de clasificare a universităţilor şi de ierarhizare a programelor de studii ale acestora;

36

e) controlează gestionarea RMUR; f) organizează recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi certificatelor conform normelor

interne şi în conformitate cu normele europene; elaborează metodologia prin care se pot recunoaşte automat diplomele şi certificatele obţinute în universităţi din statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană, precum şi în universităţi de prestigiu din alte state, pe baza unei liste aprobate şi reactualizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; organizează recunoaşterea automată a funcţiilor didactice universitare şi a calităţii de conducător de doctorat, conform unei metodologii proprii; încasează sume, în lei sau în valută, pentru recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi certificatelor şi pentru vizarea actelor de studii;

g) elaborează şi propune proiectul de buget pentru învăţământul superior, ca parte a bugetului educaţiei şi bugetului cercetării;

h) verifică şi gestionează sistemul de indicatori statistici de referinţă pentru învăţământul superior şi bazele de date corespunzătoare pentru monitorizarea şi prognozarea evoluţiei învăţământului superior în raport cu piaţa muncii;

i) susţine realizarea de studii şi de cercetări în învăţământul superior; j) publică anual un raport privind starea învăţământului superior. Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior particular şi confesional

particular Instituţiile de învăţământ superior particulare şi instituţiile de învăţământ superior

confesionale particulare sunt: a) fondate din iniţiativa şi cu resursele materiale şi financiare ale unei fundaţii sau

asociaţii, ale unui cult religios ori ale unui alt furnizor de educaţie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor legii;

b) persoane juridice de drept privat. Instituţiile de învăţământ superior particulare au autonomie universitară, conform

prevederilor legii, şi autonomie economico-financiară, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituţie.

Structurile universităţilor particulare şi confesionale particulare, atribuţiile, durata mandatelor, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta universitară, avizate de fondatori şi aprobate de senatul universitar cu respectarea strictă a prevederilor legii.

Etica universitară La nivelul fiecărei universităţi funcţionează comisia de etică universitară. Structura şi componenţa comisiei de etică universitară este propusă de consiliul de

administraţie, avizată de senatul universitar şi aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional şi autoritate morală. Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară persoanele care ocupă vreuna dintre funcţiile: rector, prorector, decan, prodecan, director administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie.

Comisia de etică universitară are următoarele atribuţii: a) analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin

autosesizare, conform Codului de etică şi deontologie universitară;

37

b) realizează un raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar şi constituie un document public;

c) contribuie la elaborarea Codului de etică şi deontologie universitară, care se propune senatului universitar pentru adoptare şi includere în Carta universitară;

d) atribuţiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare; e) alte atribuţii prevăzute de lege sau stabilite conform Cartei universitare, conform legii. Hotărârile comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al

universităţii. Răspunderea juridică pentru hotărârile şi activitatea comisiei de etică universitară revine universităţii.

Orice persoană, din universitate sau din afara universităţii, poate sesiza Comisiei de etică universitară abateri săvârşite de membri ai comunităţii universitare.

Comisia de etică universitară păstrează confidenţială identitatea autorului sesizării. În urma unei sesizări, comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de

Codul de etică şi deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării şi îi comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea acestora.

Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:

a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori; b) confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive; c) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare. Învăţarea pe tot parcursul vieţii Prezentul titlu reglementează cadrul general şi integrator al învăţării pe tot parcursul

vieţii în România. Educaţia permanentă reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare

persoană pe parcursul vieţii în contexte formale, nonformale şi informale, în scopul formării sau dezvoltării competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială ori ocupaţională.

Învăţarea pe tot parcursul vieţii cuprinde educaţia timpurie, învăţământul preuniversitar, învăţământul superior, educaţia şi formarea profesională continuă a adulţilor.

Finalităţile principale ale învăţării pe tot parcursul vieţii vizează dezvoltarea plenară a persoanei şi dezvoltarea durabilă a societăţii.

Învăţarea pe tot parcursul vieţii se centrează pe formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie şi a competenţelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări.

Învăţarea pe tot parcursul vieţii se realizează în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale.

Învăţarea în context formal reprezintă o învăţare organizată şi structurată, care se realizează într-un cadru instituţionalizat şi se fundamentează pe o proiectare didactică explicită. Acest tip de învăţare are asociate obiective, durate şi resurse, depinde de voinţa celui care învaţă şi se finalizează cu certificarea instituţionalizată a cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.

Învăţarea în contexte nonformale este considerată ca fiind învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod explicit un curriculum şi poate diferi ca durată. Acest tip de învăţare depinde de intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.

38

Învăţarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor activităţi zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber şi nu este organizată sau structurată din punct de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învăţare. Acest tip de învăţare nu este dependent de intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.

Certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite în contexte nonformale şi informale poate fi făcută de organisme abilitate în acest sens, în condiţiile legii.

Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte formale sunt: unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar şi superior, centre de educaţie şi formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităţilor publice locale, furnizori publici şi privaţi de educaţie şi formare profesională autorizaţi/acreditaţi în condiţiile legii, organizaţii nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe autorizate în condiţiile legii, angajatori care oferă programe de formare profesională propriilor angajaţi.

Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte nonformale sunt instituţii şi organizaţii, centre de îngrijire şi protecţie a copilului, palate şi cluburi ale elevilor, la locul de muncă, instituţii culturale precum muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case de cultură, precum şi asociaţii profesionale, culturale, sindicate, organizaţii nonguvernamentale.

Învăţarea informală este, adesea, neintenţionată şi neconştientizată şi se poate produce atunci când copiii, tinerii şi adulţii desfăşoară activităţi în familie, la locul de muncă, în comunitate, în feţele sociale, când se angajează în activităţi de voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea.

Statul garantează şi susţine, inclusiv financiar, accesul la educaţie şi formare

profesională continuă pentru: a) tinerii şi adulţii care nu au finalizat învăţământul obligatoriu; b) tinerii care au părăsit sistemul de educaţie înainte de a obţine o calificare profesională

şi nu sunt cuprinşi în nicio formă de educaţie sau formare profesională; c) absolvenţii de învăţământ nonprofesional sau cei care au absolvit studiile

învăţământului liceal sau ale învăţământului superior în domenii şi calificări redundante ori nerelevante pe piaţa forţei de muncă;

d) persoanele cu cerinţe educaţionale speciale; e) tinerii şi adulţii care revin în ţară după o perioadă de muncă în străinătate; f) tinerii şi adulţii rezidenţi în comunităţi dezavantajate economic şi social; g) angajaţii de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educaţie, rezidenţi în mediul urban şi în

mediul rural, cu calificare redusă sau necalificaţi; h) elevii cu risc major de eşec şcolar; i) toţi cetăţenii care doresc să urmeze programe de educaţie permanentă. Finanţarea învăţării pe tot parcursul vieţii se realizează prin fonduri publice şi private pe

baza parteneriatului public-privat, prin finanţare şi cofinanţare din partea angajatorilor, organizaţiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe europene, prin conturi de educaţie permanentă şi prin contribuţia beneficiarilor.

39

LISTA definiţiilor termenilor şi a expresiilor utilizate în cuprinsul Legii 1/2011- a educaţiei naţionale

1. Abilitarea reprezintă certificarea calităţii unei persoane de a conduce lucrări de

doctorat şi de a ocupa funcţia didactică şi de cercetare de profesor universitar. 2. Acreditarea este procesul prin care unitatea/instituţia de învăţământ/organizaţia

interesată, pe baza evaluării externe realizate în condiţiile legii, dobândeşte dreptul de organizare a admiterii, de desfăşurare a procesului de învăţământ, de organizare a examenelor de finalizare a studiilor şi de a emite diplome şi certificate recunoscute de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

3. Asigurarea calităţii educaţiei exprimă capacitatea unei organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie în conformitate cu standardele anunţate şi este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltarea capacităţii instituţionale, de elaborare, planificare şi implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele de calitate.

4. Autorizarea de funcţionare provizorie este procesul prin care unitatea/instituţia de învăţământ/organizaţia interesată, pe baza evaluării externe realizate, în condiţiile legii, de către agenţiile de asigurare a calităţii autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, dobândeşte calitatea de furnizor de educaţie, prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale competente, respectiv prin hotărâre a Guvernului. Autorizarea de funcţionare provizorie conferă dreptul de organizare a admiterii, precum şi de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ.

5. Beneficiarii direcţi ai educaţiei şi formării profesionale sunt antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii, precum şi persoanele adulte cuprinse într-o formă de educaţie şi formare profesională.

6. Beneficiarii indirecţi ai educaţiei şi formării profesionale sunt familiile beneficiarilor direcţi, angajatorii, comunitatea locală şi, într-un sens larg, întreaga societate.

7. Cadrul naţional al calificărilor este un instrument pentru stabilirea calificărilor, în conformitate cu un set de criterii ce corespund unor niveluri specifice de învăţare. Cadrul naţional al calificărilor are ca scop integrarea şi coordonarea subsistemelor naţionale de calificări şi îmbunătăţirea transparenţei, accesului, progresului şi calităţii calificărilor în raport cu piaţa muncii şi societatea civilă.

8. Cadrul naţional al calificărilor din învăţământul superior, denumit în continuare CNCIS, reprezintă instrumentul pentru stabilirea structurii calificărilor din învăţământul superior. CNCIS are ca scop asigurarea coerenţei calificărilor şi a titlurilor obţinute în învăţământul superior. CNCIS asigură recunoaşterea naţională, precum şi compatibilitatea şi comparabilitatea internaţională a calificărilor dobândite prin învăţământul superior. CNCIS este parte a Cadrului naţional al calificărilor.

9. Calificarea este rezultatul formal al unui proces de evaluare şi validare, care este obţinut atunci când un organism competent stabileşte că o persoană a obţinut, ca urmare a învăţării, rezultate la anumite standarde prestabilite.

10. Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii sau program de calificare profesională şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite standardele de calitate, precum şi aşteptările beneficiarilor.

11. Centrul de zi este o instituţie de stat sau a unei organizaţii nonguvernamentale în care copiii cu deficienţe, transportabili, sunt găzduiţi şi îngrijiţi în timpul zilei.

12. Centrul de educaţie este o unitate de învăţământ organizată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau de organizaţii neguvernamentale în

40

parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, având ca scop şi finalitate recuperarea, compensarea, reabilitarea şi integrarea şcolară şi socială a diferitelor categorii de copii/elevi/tineri cu deficienţe.

13. Cercetarea ştiinţifică universitară include cercetarea ştiinţifică propriu-zisă, creaţia artistică şi activităţile specifice performanţei sportive.

14. Competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii constând în valori şi atitudini, pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională ori personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

15. Competenţele profesionale sunt un ansamblu unitar şi dinamic de cunoştinţe şi abilităţi. Cunoştinţele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific, explicare şi interpretare. Abilităţile se exprimă prin următorii descriptori: aplicare, transfer şi rezolvare de probleme, reflecţie critică şi constructivă, creativitate şi inovare

16. Competenţele transversale reprezintă achiziţii valorice şi atitudinale care depăşesc un anumit domeniu/program de studiu şi se exprimă prin următorii descriptori: autonomie şi responsabilitate, interacţiune socială, dezvoltare personală şi profesională.

17. Controlul calităţii educaţiei în unităţile de învăţământ preuniversitar semnifică activităţi şi tehnici cu caracter operaţional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecţie desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.

18. Creditele pentru formare profesională reprezintă totalitatea rezultatelor învăţării dobândite de o persoană pe parcursul unui program de formare profesională, folosite pentru a indica progresele înregistrate şi completarea unui program de formare care conduce către obţinerea unei calificări. Creditele sunt folosite pentru a permite transferul de la o calificare la alta, de la un nivel de calificare la altul şi de la un sistem de învăţare la altul.

19. Creditele de studii transferabile surit valori numerice alocate unor unităţi de cursuri şi altor activităţi didactice. Prin creditele de studii transferabile se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însuşirea cunoştinţelor şi competenţelor specifice unei discipline.

20. Criteriul reprezintă un set de standarde care se referă la un aspect fundamental de organizare şi funcţionare a unui/unei furnizor de educaţie/unităţi/instituţii furnizoare de educaţie în procesul autorizării de funcţionare provizorie/acreditării/evaluării şi asigurării calităţii.

21. Cunoştinţele reprezintă rezultatul asimilării, prin învăţare, a unui ansamblu de fapte, principii, teorii şi practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studii.

22. ECTS/SECT - Sistemul european de credite transferabile. 23. ECVET/SECTEFP - Sistemul european de credite transferabile pentru educaţie şi

formare profesională. 24. Educaţia este ansamblul proceselor de punere în aplicare a programelor şi

activităţilor de învăţare şi formare de competenţe academice sau profesionale. Educaţia include atât activităţile de învăţare în context formal, cât şi în context nonformal sau informal.

25. Educaţia şi formarea profesională reprezintă ansamblul coerent şi continuu de activităţi şi experienţe de învăţare prin care trece subiectul învăţării pe întreaga durată a traseului său educaţional-formativ.

26. EQF/CEC - Cadrul european al calificărilor pentru învăţare pe tot parcursul vieţii - este un instrument de referinţă pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme de calificări şi care promovează atât învăţarea de-a lungul vieţii, cât şi egalitatea de şanse în societatea bazată pe cunoaştere, precum şi continuarea integrării cetăţenilor pe piaţa

41

europeană a muncii, respectând în acelaşi timp marea diversitate a sistemelor naţionale de educaţie.

27. Evaluarea instituţională a calităţii constă în examinarea multicriterială a calităţii educaţiei, a măsurii în care un furnizor de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de organizaţie, aceasta însăşi ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.

28. Evaluarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se stabileşte faptul că o persoană a dobândit anumite cunoştinţe, deprinderi şi competenţe.

29. Indicatorul de performanţă reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activităţi desfăşurate de furnizorul de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referinţă. Nivelul minim al indicatorilor de performanţă corespunde cerinţelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor de performanţă corespunde cerinţelor unui standard de referinţă, este opţional şi diferenţiază calitatea în mod ierarhic, progresiv.

30. Îmbunătăţirea calităţii educaţiei semnifică evaluarea, analiza şi acţiunea corectivă continuă din partea furnizorului de educaţie/unităţii/instituţiei furnizoare de educaţie, bazată pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea standardelor de referinţă.

31. Învăţământul este un serviciu public organizat în condiţiile unui regim juridic de drept public în scopul educării şi formării profesionale a tinerei generaţii.

32. Învăţământul cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă sunt forme de organizare a proceselor didactice care implică:

a) frecvenţă obligatorie pentru învăţământul cu frecvenţă; b) înlocuirea orelor de predare cu activităţi de studiu individual şi întâlniri periodice, de

regulă săptămânal, cu elevii/studenţii/cursanţii pentru desfăşurarea activităţilor aplicative obligatorii prevăzute în planurile-cadru de învăţământ/planurile de învăţământ, pentru învăţământul cu frecvenţă redusă;

c) înlocuirea orelor de predare cu activităţi de studiu individual şi întâlniri periodice, desfăşurarea seminarelor prin sistem tutorial şi, obligatoriu, a tuturor activităţilor didactice care dezvoltă competenţe şi abilităţi practice în sistem faţă în faţă pentru învăţământul la distanţă.

33. Mandatul este perioada în care o persoană, desemnată prin vot sau prin concurs într-o funcţie de conducere, la nivelul unei unităţi/instituţii de învăţământ din cadrul sistemului naţional de învăţământ, pune în aplicare programul managerial pe baza căruia a fost învestită. Mandatul are o durată de 4 ani.

34. Organizaţia interesată în furnizarea de servicii de educaţie este o persoană juridică ce cuprinde în statutul său activităţi de învăţământ şi se supune procesului de autorizare pentru a deveni furnizor de educaţie.

35. Programele educaţionale de tip "A doua şansă" sunt programe educaţionale care au ca scop sprijinirea copiilor/tinerilor/adulţilor care au părăsit prematur sistemul de educaţie, fără a finaliza învăţământul primar şi/sau gimnazial, depăşind cu cel puţin 4 ani vârsta de şcolarizare corespunzătoare acestor niveluri, astfel încât aceştia să îşi poată completa şi finaliza învăţământul obligatoriu, precum şi să poată obţine o calificare profesională.

36. Programele de calificare profesională reprezintă oferta educaţională care conduce la dobândirea unei calificări profesionale înscrise în Registrul naţional al calificărilor.

42

37. Programele de studii concretizează oferta educaţională a unei organizaţii furnizoare de educaţie.

38. Programul de studii acreditat este programul de studii care îndeplineşte cerinţele minime ale standardelor şi indicatorilor de performanţă ai acreditării.

39. Programul de studii autorizat este programul de studii evaluat, avizat favorabil şi care îndeplineşte condiţiile autorizării provizorii.

40. Punctele de credit pentru formare profesională reprezintă exprimarea numerică a importanţei unei unităţi de rezultate ale învăţării raportate la o calificare.

41. Registrul matricol unic al universităţilor din România (RMUR) este o bază de date naţională electronică în care sunt înregistraţi toţi studenţii din instituţiile de învăţământ superior de stat, particulare sau confesionale, acreditate ori autorizate să funcţioneze provizoriu. Constituirea RMUR se realizează pe baza registrelor matricole ale instituţiilor de învăţământ superior.

42. Registrul naţional al calificărilor este o bază de date naţională ce cuprinde descrierea tuturor calificărilor din România.

43. Rezultatele învăţării reprezintă ceea ce o persoană înţelege, cunoaşte şi este capabilă să facă la finalizarea unui proces de învăţare. Rezultatele învăţării se exprimă prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe dobândite pe parcursul diferitelor experienţe de învăţare formală, nonformală şi informală.

44. Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat particulare şi confesionale acreditate, de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de educare şi formare profesională.

45. Sistemul tutorial semnifică organizarea activităţilor didactice în învăţământul la distanţă de către un cadru didactic tutore şi asigură:

a) desfăşurarea activităţilor de învăţare şi evaluare atât la distanţă, cât şi în sistem faţă în faţă;

b) organizarea pe discipline şi grupe care cuprind maximum 25 de elevi/studenţi/cursanţi. 46. Societatea cunoaşterii este o societate în care cunoaşterea constituie principala resursă,

fiind creată, împărtăşită şi utilizată pentru a genera prosperitate şi bunăstare membrilor săi. 47. Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termen de reguli sau

rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie. Orice standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunţ şi se concretizează într-un set de indicatori de performanţă. Standardele sunt diferenţiate pe criterii şi domenii.

48. Standardul de referinţă reprezintă descrierea cerinţelor care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de către furnizorul de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial. Standardele de referinţă sunt specifice fiecărui program de studii sau fiecărei instituţii, sunt opţionale şi se situează peste nivelul minim.

49. Statele terţe reprezintă orice stat, cu excepţia statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi a Confederaţiei Elveţiene.

50. Unitatea reprezintă o unitate de învăţământ din învăţământul preuniversitar. 51. Unitatea de rezultate ale învăţării reprezintă partea unei calificări care cuprinde un

set coerent de cunoştinţe, deprinderi şi competenţe generale, care pot fi evaluate şi validate. 52. Unitatea/Instituţia furnizoare de educaţie/Furnizorul de educaţie sunt unităţile şi

instituţiile de învăţământ acreditate. 53. Validarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se confirmă că

rezultatele învăţării dobândite de o persoană, evaluate şi certificate, corespund cerinţelor specifice pentru o unitate sau o calificare.

43

54. Transferul rezultatelor învăţării şi al creditelor asociate reprezintă procesul prin care rezultatele învăţării şi creditele asociate acestora sunt transferate şi integrate în programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învaţă.

55. Recunoaşterea rezultatelor învăţării şi a creditelor asociate reprezintă procesul prin care se acordă un statut oficial rezultatelor învăţării şi creditelor dobândite, evaluate şi validate, în vederea acordării certificatului de calificare profesională.

56. Certificarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se confirmă în mod formal rezultatele învăţării dobândite de persoana care învaţă, în urma unui proces de evaluare.

57. Învăţământul public este echivalentul învăţământului de stat, aşa cum este definit în Constituţia României, republicată.

58. Învăţământul privat este echivalentul învăţământului particular, aşa cum este definit în Constituţia României, republicată.