Proiectul de cercetare ştiinţifică 1. Date personale ale titularului de program: 1.1. Nume: CHELAN (TRANDAFIR) 1.2. Prenume: ADINA VIOLETA 1.3. An nastere: 1978 1.4. Anul absolvirii universitatii: 2001 1.5. Adresa: CONSTANŢA, STR. PESCARILOR NR. 66 1.6. Telefon / Fax: 0722 466489 1.7. E-Mail: [email protected]2. Date referitoare la forma de invatamant pe care o urmeaza doctorandul: 2.1. Forma de invatamant: ZI 2.2. Denumirea intreprinderii/institutiei unde este angajat doctorandul 2.3. Denumirea institutiei din consortiul de cercetare: 3. Date referitoare la teza de doctorat: 3.1. Anul in care a fost admis la doctorat: 2005 3.2. Titlul tezei de doctorat: CONCURENŢA FISCALĂ ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII 3.5. Conducatorul de doctorat: 3.5.1. Nume: BREZEANU 3.5.2. Prenume: PETRE 3.5.3. Telefon / Fax: 021 6874381 3.5.4. E-Mail: [email protected]3.6. Denumirea institutiei organizatoare de doctorat in cotutela: (daca este cazul) 3.7. Coordonatorul de doctorat in cotutela: 3.7.1. Nume: 3.7.2. Prenume: 3.7.3. Telefon / Fax: 3.7.4. E-Mail: - 1 -
Transcript
Proiectul de cercetare ştiinţifică
1. Date personale ale titularului de program:1.1. Nume: CHELAN (TRANDAFIR)
3.6. Denumirea institutiei organizatoare de doctorat in cotutela: (daca este cazul)
3.7. Coordonatorul de doctorat in cotutela: 3.7.1. Nume:
3.7.2. Prenume:
3.7.3. Telefon / Fax: 3.7.4. E-Mail:
4. Titlul programului de cercetare ştiinţifică: (Max 200 caractere)
Domenii de interes şi direcţii de investigare: DINAMICĂ SOCIALĂ ŞI CULTURALĂ
Direcţii de investigare: SISTEME EUROPENE ŞI GLOBALIZAREA
- 1 -
5. Termeni cheie: (Max 5 termeni) Introduceti un singur termen pe camp cu minima explicatie pentru fiecare cuvant .1 1 FISCALITATE – “fiscus” (lb. latină) – romanii foloseau acest termen în antichitate pentru a desemna coşul în care se depuneau dările încasate. În prezent, prin fiscalitate se înţelege ansamblu
de impozite şi taxe datorate statului.
2 CONCURENŢĂ – “concurrere” – a concura (lb. latină). În economie, acest termen este folosit pentru a desemna rivalitatea dintre diferiţi ofertanţi pentru a câştiga clienţi.
3 GLOBALIZARE – este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societate şi în economia mondială care rezulta din comerţul internaţional extrem de crescut şi din schimburi culturale. Poate
fi un fenomen, o ideologie, o strategie sau toate la un loc.
4 IMPACT – efectul transferului de energie de la un obiect care interacţionează cu altul, rezultând aproape instantaneu, o schimbare (din punct de vedere al forţei fizice). Economic, termenul
desemnează efectul unui fenomen sau proces asupra economiei naţionale sau a unui sector al acesteia
5
6. Comisia de examinare a proiectului de cercetare ştiinţifică:
7. Durata proiectului (2 ani):
8. Rezumatul programului de cercetare stiintifica (în limba română şi în limba engleză):
Vezi Anexa 2.1
9. Programul de studii universitare avansate de doctorat:
Vezi Anexa 2.2
10. Prezentarea programului de cercetare stiintifica:
2.CHELTUIELI INDIRECTE (regie, max 5% din valoarea
grantului)700 700 1400
3. CHELTUIELI DE INFORMARE DOCUMENTARE 600 600 1200
3.1 Cheltuieli materiale 200 200 400
3.2
Mobilitati [vizite de studiu, participari la manifestari stiintifice interne si internationale in concordanta cu tematica grantului, taxe de
acces, cheltuieli de transport, diurna si cazare]
400 400 800
4.
MATERIALE, OBIECTE DE INVENTAR
[materiale consumabile inclusiv reactivi, componente, costuri pentru acces la infrastructura
de cercetare a tertilor]
400 400 800
5.
COSTURI DE VALORIFICARE A REZULTATELOR CERCETARII
[cheltuieli de editare – publicare, actiuni in vederea realizarii temei de cercetare sau valorificarii
rezultatelor]
2059 2059 4118
6. TAXE DE ACCES la laboratoare specializate - -
7.TOTAL
7000 7000 14000
* Se elaborează atât pentru proiectele cu finanţare, cât şi ca estimare pentru cele interne ASE (nefinanţate)
** Se calculeaza in functie de salariul corespunzator functiei de cercetare
12. Activitatea stiintifica a titularului de program:
Vezi Anexa 2.4
PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA
DATELOR CUPRINSE IN PREZENTA CERERE DE FINANTARE
DATA:
RECTOR/DIRECTOR, (al institutiei organizatoare de doctorat) DIRECTOR EC./CONTABIL SEF,
Nume, prenume: (al institutiei organizatoare de doctorat)
Semnatura: Nume, prenume: Stampila Semnatura:
- 3 -
SEF CATEDRA/SEF LABORATOR CONDUCATOR DE DOCTORATNume, prenume: Nume, prenume: Semnatura: Semnatura:
TITULAR DE PROGRAM,
Nume, prenume: Semnatura:
- 4 -
ANEXA 2.1.
8. Rezumatul programului de cercetare stiintifica (în limba română şi în limba engleză):
1. Tema propusă „CONCURENŢA FISCALĂ ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII” se va desfăşura pe următoarele capitole:
Cap. I. Procesul de extindere europeană şi rolul său în procesul globalizării
Cap. II. Reglementările acquis-ului comunitar cu privire la fiscalitate: capitolul X „Impozitarea”
Cap. III. Concurenţa fiscală – element important pentru atragerea de capital străin
Cap. IV. Impactul concurenţei fiscale asupra României în contextul globalizării
2. Literatura de specialitate în domeniu surprinde următoarele aspecte:
repere strategice ale politicii financiare vizând desăvârşirea tranziţiei spre economia de piaţă şi pregătirea integrării României în UE;
obiectivele programului economic de preaderarea;
evidenţierea sarcinilor referitoare la adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar în materie de impozite indirecte, politică vamală, ajutor de stat;
aspecte privind externalităţile şi conceptele cu ajutorul cărora se explică eficienţa cheltuielilor privită prin prisma optimului social
analize comparative internaţionale, pentru a evidenţia poziţia pe care o ocupă România în ceea ce priveşte fiscalitatea generală şi socială, ca şi efortul financiar suportat din fondurile publice pentru finanţarea nevoilor sociale;
abordarea sistemului fiscal prin prisma teoriei sistemelor şi îndeosebi a celui cibernetic;
sistemul fiscal – analiza structurii şi comportamentului sistemului fiscal, reglarea sistemului fiscal, analiza finalităţii sistemului fiscal, exprimate în termeni de flux;
prelevările fiscale – definirea şi evoluţia acestora cu incursiuni în doctrina economică;
principiile repercursiunii şi incidenţei impozitelor, precum şi consecinţele acestora asupra economiei;
definirea, analizarea şi interpretarea componentelor ansamblului de structuri care gestionează creanţele fiscale; interpretarea competenţelor, răspunderilor şi drepturilor aparatului fiscal, dar şi ale subiecţilor plătitori;
abordarea tridimensională a politicii fiscale: naţional, local, internaţional Studii referitoare la extinderea UE şi consecinţele acestui proces din punct de vedere
comercial, industrial, al migrării forţei de muncă, referitoare la costurile şi beneficiile extinderii,
- 5 -
la gradul de concordanţă a legislaţiei româneşti cu acquis-ul comunitar pe capitole de negociere; studii referitoare la politica în domeniul concurenţei, la politica fiscală impuse de reglementările comunitare
Articole de specialitate în care se dezbate problema solicitării de către vechile state membre noilor state venite majorarea impozitelor pe motiv că fac o concurenţă fiscală incorectă. State precum Germania şi Franţa preferă să preseze alte state să mărească taxele, decât să scadă ele nivelul de impozitare, solicitându-se în acest sens, şi României majorarea TVA-ului sau a cotei unice.
Prezentarea succintă a cadrului de reglementare a fiscalităţii la nivel naţional în mai multe ţări de pe mapamond (67 de ţări), incluzând şi ţările member UE şi cele în curs de aderare, precum şi reglementările comunitare cu privire la TVA cu detalierea pe fiecare capitol de reglementare (subiect impozabil, activităţi impozabile, bază de impozitare, cote de impunere, scutiri etc.) şi cu prezentarea particularităţilor la nivel naţional în 25 de ţări europene.
2003;6. Brezeanu Petre – Fiscalitate, Editura Economica,Bucuresti,1999;7. Brezeanu Petre – Fiscalitate europeana,Editura Economica, Bucuresti, 2005.8. Brezeanu Petre – Finanţe publice şi fiscalitate între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 1998
9. Corduneanu Carmen – Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Editura Codecs, Bucureşti, 1998
10. Cullis John, Jones Philip – Public Finance and Public Choice, Oxford University Press, 1988
11. Dragotă Victor – Politica de dividend, Editura All Beck, Bucureşti, 2003
14. Moşteanu Tatiana – Buget şi trezorerie publică, Editura Universitara, Bucureşti, 2003
15. Moşteanu Tatiana (coordonator) – Finanţe publice – note de curs şi seminar, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002
16. Musgrave R.A., Musgrave P.B. – Public Finance in Theory and Practice, 5 th edition, New York, McGrew Hill, 1989
17. Stiglitz Joseph – Globalizarea între speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 2003
- 6 -
18. Văcărel Iulian – Sistemul impozitelor şi taxelor în Uniunea Europeană şi în România, Centru de Informare şi de Documentare Economică din cadrul INCE, Bucureşti, 2001
19. Văcărel Iulian – Finanţe publice, Ediţia a IV a, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 2003
20. Vintilă Georgeta – Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale, Editura Economică, Bucureşti, 2004
21. ***The International Handbook of Corporate and Personal Taxes, eighth edition, Tottel Publishing, Maxwelton House, 41-43 Boltro Road, Haywards Heath, West Sussex, Nexia International 2005
22. ***VAT in Europe, fourth edition, Published by LexisNexis UK, Nexia 2004,
Legislaţie
1.***: Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 597/2002
2.*** : Legea nr. 571 / 2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr. 927 din 29
decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare
3. *** Codul de procedură fiscală din 24 decembrie 2003 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, republicat cu modificări şi completări în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004
4. *** : H.G. nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr.571/2003 privind Codul Fiscal, publicatǎ în Monitorul Oficial nr.112 din 6 februarie 2004,
cu modificarile şi completarile ulterioare
Ordin al ministrului finantelor publice nr. 576/2004 pentru aprobarea Deciziei Comisiei fiscale
centrale nr.2 din 7 aprilie 2004, privind aplicarea unitara a unor prevederi referitoare la
impozitul pe profit, conventiile de evitare a dublei impuneri, accize si taxa pe valoarea
adaugata, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 376 din 29 aprilie 2004
5. ***: Ordonanţa nr. 83 din 19 august 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571
privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 27 august
2004
6. *** Ordonanţa de urgenţă 138 / 29 decembrie 2004 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 571 / 2003 privind Codul fiscal
7. *** Directiva UE 90/434/CEE privind sistemul comun de impozitare aplicabil fuziunilor,
scindărilor, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între companii aparţinând
diferitelor state member ale UE (“Merges Directive” – “Directiva fuziunilor”)
8. *** Directiva UE nr. 90/435/CEE din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se
aplică societăţilor mamă şi filialelor acestora din diferite state membre ale UE
- 7 -
9. *** Directiva UE 2003/48/CEE privind impozitarea veniturilor din dobânzi
10. *** Directiva UE 2003/49/CEE privind sistemul comun de impozitare aplicat plăţilor de
dobânzi şi redevenţelor făcute între întreprinderile associate din diferite state membre
11. *** Directiva UE 77/799 privind asistenţa reciprocă între autorităţile competente ale
statelor member în domeniul impunerii directe şi al impozitării primelor de asigurare
12. *** Directiva a VI a a Consiliului din 17 mai 1977 (77/388/CEE) în domeniul armonizării
legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri – Sistemul
comun de TVA: bază de calcul comună
13. *** Directiva a VIII a a Consiliului din 6 decembrie 1979 (79/102/CEE) în domeniul
armonizării legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri –
Modalităţi de rambursare a TVA persoanelor impozabile nestabilite în interiorul ţării, cu toate
modificările ulterioare
14. *** Directiva a XIII a a Consiliului din 17 noiembrie 1986 (86/560/CEE) în domeniul
armonizării legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri –
Modalităţi de rambursare a TVA persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul Comunităţii,
cu toate modificările ulterioare
15. *** Directiva 83/81/CEE din 28 martie 1983 pentru stabilirea domeniului de aplicare a
art. 14 1) (d) al Directivei 77/388/CEE privind exceptarea de la TVA la importul final al
anumitor bunuri
16. *** Directiva 69/169/CEE din 28 mai 1969 privind armonizarea prevederilor stabilite prin
legi, regulamente sau acţiuni administrative referitoare la exceptarea de la impozitul pe cifra
de afaceri şi accizele la import pentru călătoriile internaţionale
17. *** Directiva 91/680/CEE din 16 decembrie 1991 privind completări legislative în ceea ce
priveşte sistemul comun al TVA
18. *** Directiva 92/12/CEE privind regimul general, al deţinerii, circulaţiei şi controlului
produselor supuse accizelor, cu modificări şi completări ulterioare
19. *** Directiva 92/111/CEE din 14 decembrie 1992 privind măsuri de simplificare a
legislaţiei în domeniul TVA
20. *** Capitolul X “Impozitarea” a acquis-ului
3. Metodologia de cercetare propusă:
Culegerea şi prelucrarea datelor (recenzii)
Analiza datelor empirice
Formularea observaţiilor pe baza datelor culese
- 8 -
Validarea observaţilor şi experimentelor
Fezabilitatea cercetării – teza va fi documentată pe baza studierii materialelor din literatura de specialitate (vezi Bibliografie selectivă), a studiilor întreprinse la nivelul Uniunii Europene cu privire la integrare şi la problemele generate de aceasta disponibile pe sit-ul MIE, a reglementărilor naţionale în domeniul fiscalităţii în ţări europene (vezi Bibliografia selectivă) şi a acquis-ului comunitar în domeniu.
4. Etapizarea cercetării şi elaborării tezei de doctorat:
Octombrie 2006 – decembrie 2006 - Studierea şi recenzarea materialelor disponibile
Elaborarea următoarelor referate:
o Ianuarie 2007 – septembrie 2007 „PROCESUL DE EXTINDERE EUROPEANĂ – REGLEMENTĂRI ŞI CONSECINŢE”
o Octombrie 2007 – septembrie 2008 „ CONCURENŢA FISCALĂ – ELEMENT IMPORTANT ÎN PROCESUL GLOBALIZĂRII ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA ROMÂNIEI”
Documentarea şi elaborarea celor patru capitole ale tezei, astfel:
o Octombrie 2006 – martie 2007 - Cap. I. Procesul de extindere europeană şi rolul său în procesul globalizării
o Aprilie 2007 – septembrie 2007 - Cap. II. Reglementările acquis-ului comunitar cu privire la fiscalitate: capitolul X „Impozitarea”
o Octombrie 2007 – martie 2008 - Cap. III. Concurenţa fiscală – element important pentru atragerea de capital străin
o Aprilie 2008 – septembrie 2008 - Cap. IV. Impactul concurenţei fiscale asupra României în contextul globalizării
5. Argumentele (atuurile) personale pentru abordarea temei propuse:
Tema propusă („CONCURENŢA FISCALĂ ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII”) se înscrie într-un domeniu de cercetare cu largi perspective în viitor având în vedere procesul de extindere a Uniunii Europene şi de consecinţele acestui proces pe multiple planuri ale vieţii economice şi sociale atât la nivelul fiecărei ţări implicate, cât şi la nivel comunitar.
Tema prezintă importanţă prin prisma implicaţiilor economice pe care elementele fiscale le pot avea la nivelul unei economii naţionale – crearea unui cadru juridic de regelementare favorabil pentru atragerea de capital străin şi autohton.
Tema propusă se înscrie într-un domeniu de cercetare de pionierat, ea având importanţă şi în integrarea economică a României în structurile europene.
- 9 -
6. Rezultatele ştiinţifice estimate că vor rezulta din cercetare, relevanţa lor în raport cu cercetãrile anterioare şi cu realitatea economicã:
Rezultatele cercetării vor fi puse la dispoziţia IOSUD – ASE în vederea publicării acestora pe site-ul Academiei şi pentru promovarea imaginii Şcolii Doctorale din cadrul acesteia.
Pe baza cercetărilor pe care le voi întreprinde estimez că se vor reţine următoarele:
Consecinţele aplicării normelor comunitare impuse în domeniul fiscalităţii (cap. X acquis-ul comunitar) în statele member ale UE şi în România;
Exigenţele cu privire la politica fiscală comună;
Necesitatea elaborării unei politici fiscale comune competitive din punct de vedere al investiţiilor de capital în spaţiul Uniunii;
Impactul adoptării şi aplicării capitolului X din acquis-ul comunitar asupra României din punct de vedere al presiunii fiscale suportate la nivel microeconomic şi al favorizării investiţiilor de capital în ţara noastră.
7. Planul diseminãrii rezultatelor cercetãrii de doctorat prin studii, articole, comunicãri, publicaţii etc.
Rezultatele cercetării vor fi valorificate astfel:
Participarea la comunicări ştiinţifice cu următoarele teme :
o Studiu comparativ privind sistemul de impunere naţional UE 15, UE 10 şi Bulgaria şi România”
o „Eficienţa sistemelor fiscale europene în contextul extinderii Uniunii Europene”
Publicarea de articole în reviste de specialitate, cum ar fi:
o „Procesul extinderii UE şi perspectiva sa”
o „Conceptul de concurenţă fiscală şi metode de analiză a acesteia”
o „Impactul concurenţei fiscale asupra României”
ANEXA 2.3.10. Prezentarea programului de cercetare ştiinţifică:
10.1. STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII IN DOMENIU PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL, RAPORTAT LA CELE MAI RECENTE REFERINTE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE.
- 10 -
Literatura de specialitate în domeniu surprinde următoarele aspecte:
repere strategice ale politicii financiare vizând desăvârşirea tranziţiei spre economia de piaţă şi pregătirea integrării României în UE;
obiectivele programului economic de preaderarea;
evidenţierea sarcinilor referitoare la adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar în materie de impozite indirecte, politică vamală, ajutor de stat;
aspecte privind externalităţile şi conceptele cu ajutorul cărora se explică eficienţa cheltuielilor privită prin prisma optimului social
analize comparative internaţionale, pentru a evidenţia poziţia pe care o ocupă România în ceea ce priveşte fiscalitatea generală şi socială, ca şi efortul financiar suportat din fondurile publice pentru finanţarea nevoilor sociale;
abordarea sistemului fiscal prin prisma teoriei sistemelor şi îndeosebi a celui cibernetic;
sistemul fiscal – analiza structurii şi comportamentului sistemului fiscal, reglarea sistemului fiscal, analiza finalităţii sistemului fiscal, exprimate în termeni de flux;
prelevările fiscale – definirea şi evoluţia acestora cu incursiuni în doctrina economică;
principiile repercursiunii şi incidenţei impozitelor, precum şi consecinţele acestora asupra economiei;
definirea, analizarea şi interpretarea componentelor ansamblului de structuri care gestionează creanţele fiscale; interpretarea competenţelor, răspunderilor şi drepturilor aparatului fiscal, dar şi ale subiecţilor plătitori;
abordarea tridimensională a politicii fiscale: naţional, local, internaţional
Studii referitoare la extinderea UE şi consecinţele acestui proces din punct de vedere comercial, industrial, al migrării forţei de muncă, referitoare la costurile şi beneficiile extinderii, la gradul de concordanţă a legislaţiei româneşti cu acquis-ul comunitar pe capitole de negociere; studii referitoare la politica în domeniul concurenţei, la politica fiscală impuse de reglementările comunitare
Articole de specialitate în care se dezbate problema solicitării de către vechile state membre noilor state venite majorarea impozitelor pe motiv că fac o concurenţă fiscală incorectă. State precum Germania şi Franţa preferă să preseze alte state să mărească taxele, decât să scadă ele nivelul de impozitare, solicitându-se în acest sens, şi României majorarea TVA-ului sau a cotei unice.
Prezentarea succintă a cadrului de reglementare a fiscalităţii la nivel naţional în mai multe ţări de pe mapamond (67 de ţări), incluzând şi ţările member UE şi cele în curs de aderare, precum şi reglementările comunitare cu privire la TVA cu detalierea pe fiecare capitol de reglementare (subiect impozabil, activităţi impozabile, bază de impozitare, cote de impunere, scutiri etc.) şi cu prezentarea particularităţilor la nivel naţional în 25 de ţări
- 11 -
europene.
10.2. CONTRIBUTIILE POTENTIALE RAPORTATE LA CELE MAI RECENTE REALIZARI EXISTENTE IN FLUXUL PRINCIPAL DE PUBLICATII.
Realizarea tezei de doctorat cu tema „CONCURENŢA FISCALĂ ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII” presupune, pe lângă activităţile de documentare a acesteia, respectiv culegerea datelor empirice, şi prelucrarea acestora utilizând metode de analiză specifice pentru măsurarea echităţii sistemului fiscal la nivel comunitar şi în România înainte şi după introducerea cotei unice de impozitare. Pentru măsurarea echităţii sistemului fiscal se vor utiliza anumiţi indicatori cuantificabili, precum:
rata medie versus rata marginală de impozitare; rata nominală versus rata efectivă de impozitare; presiunea fiscală brută versus presiunea fiscală netă
De asemenea, se va analiza şi calcula incidenţa fiscală ce cade în sarcina unei entităţi juridice ca urmare a modificării legislaţiei fiscale româneşti prin introducerea cotei unice de impozitare ceea ce a dus la majorarea anumitor impozite percepute de statul roman, cu evidenţierea atât a efectelor directe, cât şi a celor indirecte. Pe baza teoriei formulată de Frank Ramsey privind impozitarea optimă a produselor şi serviciilor se va analiza dacă reglementările naţionale şi cele comunitare în domeniu au fost elaborate cu respectarea acestei teorii. De asemenea, utilizân teoria formulată de Laffer în anii `80 se va analiza în ce măsură modificarea cotei de impunere a afectat veniturile fiscale în România. La elaborarea tezei se va avea în vedere şi analizarea impactului politicii fiscale la nivel macroeconomic, a modului în care politica fiscală influenţează investiţiile şi modul în care acestea pot fi ajustate prin măsuri de politică fiscală. Consider că rezultatele şi datele obţinute în urma efectuării acestei cercetări vor fi utile atât studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, cât şi specialiştilor consacraţi în domeniul fiscalităţii. Acestea pot să stea la baza efectuării altor cercetări pe aceeaşi temă, dar mult mai ample.
10.3. OBIECTIVELE SI ACTIVITATILE DE CERCETARE DIN CADRUL PROGRAMULUI:
An * 1. Obiective stiintifice (Denumirea obiectivului)
Activitati asociate * * Valoarea solicitata pe activitati (RON) ***
2007
1.1. Studierea procesului de extindere a UE
1. Achiziţionarea de materiale documentare.
300
2. Studierea datelor empirice. 600
3. Redactarea concluziilor formulate pe baza datelor analizate.
100
1.2. Analiza consecinţelor extinderii UE şi a impactului acestui proces asupra ţărilor memebre
1. Achiziţionarea de materiale documentare.
200
2. Studierea datelor empirice 600
3. Redactarea concluziilor formulate pe baza datelor analizate
100
4. Publicarea rezultatelor şi prezentarea acestora la conferinţe ştiinţifice şi în reviste de specialitate.
350
- 12 -
1.3. Verificarea conformităţii dintre legislaţia fiscală românească şi acquis-ul comunitar în domeniul politicii fiscale şi analizarea impactului modificării legislative
1. Achiziţionarea de materiale documentare
200
2. Studierea datelor empirice 600
3. Redactarea concluziilor formulate pe baza datelor analizate
100
4. Publicarea rezultatelor şi prezentarea acestora la conferinţe ştiinţifice şi în reviste de specialitate.
350
2008
1.4. Analiza sistemului fiscal la nivel comunitar şi în România din punct de vedere al echităţii acestuia, al incidenţei fiscale, al conformităţii cu principiile impozitării optime
1. Achiziţionarea de materiale documentare
200
2. Studierea datelor empirice 600
3. Utilizarea metodelor de analiză care să conducă la cuantificarea echităţii sistemului fiscal, a incidenţei fiscale, a optimalităţii sistemului de impunere.
100
4. Publicarea rezultatelor şi prezentarea acestora la conferinţe ştiinţifice şi în reviste de specialitate.
350
1.5. Analizarea impactului politicii fiscale din România asupra domeniului investiţional şi a modalităţilor de ajustare macroeconomică prin sistemul de impunere
1. Achiziţionarea de materiale documentare
200
2. Studierea datelor empirice 600
3. Folosirea metodelor de analiză pentru determinarea impactului politicii fiscale asupra mediului investiţional.
100
4. Prezentarea metodelor de ajustare a sistemului de impunere pentru atragerea de capital.
175
5. Publicarea rezultatelor şi prezentarea acestora la conferinţe ştiinţifice şi în reviste de specialitate.
175
1.6. Formularea concluziilor şi elaborarea unor metode de îmbunătăţire a implementării politicii fiscale în România care să corespundă din punct de vedere al concurenţei investiţionale
1. Studierea materialelor elaborate anterior
300
2. Formularea concluziilor aferente 600
3. Publicarea rezultatelor 100
An * 2. Obiective manageriale si administrative (Denumirea obiectivului)
Activitati asociate * * Valoarea solicitata pe activitati (RON) ***
2.7. Redactarea lucrării 1. Tehnoredactarea computerizată a lucrării
400
2.8. Susţinerea referatului cu tema„ CONCURENŢA FISCALĂ – ELEMENT IMPORTANT ÎN PROCESUL GLOBALIZĂRII ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA ROMÂNIEI”
1. Elaborarea şi redactarea referatului 300
2. Deplasarea la sediul ASE în vederea susţinerii referatului.
200
2.9. Participarea la comunicări ştiinţifice şi publicarea de articole în reviste de specialitate
1. Elaborarea şi redactarea materialelor în vederea publicării
300
2. Contactarea comitetului de organizare a conferinţei ştiinţifice şi a revistelor de specialitate în vederea publicării materialelor elaborate
600
3. Deplasarea la sediul unde are loc conferinţa.
300
2.10. Finalizarea cercetării şi susţinerea tezei de doctorat
1. Redactarea şi elaborarea tezei de doctorat
400
2. Deplasarea la sediul ASE în vederea susţinerii finale a tezei
200
10.4. MODUL DE VALORIFICARE/DISEMINARE A REZULTATELOR CERCETARII (PUBLICAREA DE
ARTICOLE, PARTICIPAREA LA CONFERINTE, FINALIZAREA LUCRARII DE DOCTORAT)
Rezultatele cercetării vor fi valorificate astfel:
Participarea la comunicări ştiinţifice cu următoarele teme
o „Studiu comparativ privind sistemul de impunere naţional UE 15, UE 10 şi Bulgaria şi România”
o „Eficienţa sistemelor fiscale europene în contextul extinderii Uniunii Europene”
Publicarea de articole în reviste de specialitate, cum ar fi:
o „Procesul extinderii UE şi perspectiva sa”
- 14 -
o „Conceptul de concurenţă fiscală şi metode de analiză a acesteia”
o „Impactul concurenţei fiscale asupra României”
I
ANEXA 2.4.12. Activitatea stiintifica a titularului de program:
12.1. PREMII OBTINUTE LA MANIFESTARI STIINTIFICE/ARTISTICE.
-
12.2. PARTICIPAREA CU LUCRARI LA SESIUNI DE COMUNICARI STIINTIFICE.
Proiectarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic, în vol. “Teorie şi practică în dezvoltarea economică a României”, Ed. Europolis, Constanţa 2002, ISBN: 973-8283-31-0
Evaziunea fiscală – expresie a echilibrului economic, social, politic şi naţional, în vol. “Teorie şi practică în dezvoltarea economică a României”, Ed. Europolis, Constanţa 2003, ISBN: 973-8283-83-3
12.3. PUBLICATII.
Articole publicate la comunicării ştiinţifice:1. Trandafir Adina, Proiectarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic, în vol.
“Teorie şi practică în dezvoltarea economică a României”, Ed. Europolis, Constanţa 2002, ISBN: 973-8283-31-0
2. Trandafir Adina, Evaziunea fiscală – expresie a echilibrului economic, social, politic şi naţional, în vol. “Teorie şi practică în dezvoltarea economică a României”, Ed. Europolis, Constanţa 2003, ISBN: 973-8283-83-3
VOLUME:1. Luminiţa Ristea, Adina Trandafir, Fiscalitate între teorie şi practica, Ed. Muntenia,
Constanţa 2004, ISBN: 973-692-057-72. Luminiţa Ristea, Adina Trandafir, Finanţe publice între teorie şi practica, Ed.
Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2005, ISBN: 973-725-248-9 3. Luminiţa Ristea, Adina Trandafir, Laura Iacob, Finanţe publice – prezent şi
perspective, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2006, ISBN:973-644-494-54. Luminiţa Ristea, Adina Trandafir, Finanţe publice. Aplicaţii şi soluţii, Editura
Muntenia, Constanţa, 2006, ISBN: 973-692-119-0
12.4. PARTICIPAREA IN PROGRAME DE CERCETARE-DEZVOLTARE NATIONALE SI INTERNATIONALE (nume proiect; institutia care a finantat; perioada; dacă are legătură cu acest program de cercetare)
Proiect de cercetare: Studiu privind retratarea situaţiilor financiare cu ocazia aplicării pentru prima oară a Standardelor Internaţionale de Contabilitate
Finanţat de către SC AUDIT BUSINESS SOLUTIONS, cu sediul social înregistrat în Constanţa, str. Farului, nr. 10
Perioada: 1 decembrie 2004 – 1 iulie 2005
- 15 -
Proiectul de cercetare mai sus menţionat a avut ca obiectiv evidenţierea influenţelor pe care le au asupra situaţiilor financiare ajustările efectuate cu ocazia aplicării pentru prima dată a standardelor internaţionale de contabilitate şi nu are legătură cu programul de cercetare propus pentru doctorat
12.5. BURSE OBTINUTE.
- FINANTATORUL;- PERIOADA SI LOCUL;- PRINCIPALELE REZULTATE SI VALORIFICAREA LOR;- VALOAREA FINANTARII (RON, USD sau EURO, DUPA CAZ).
-
FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI - ASE BUCUREŞTI
DOCTORAT: PROGRAMUL DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
RAPORT DE CERCETARE INTERMEDIAR
- 16 -
TEZA: „CONCURENŢA FISCALĂ ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII”
Tema propusă, „CONCURENŢA FISCALĂ ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII”, se înscrie într-un domeniu de cercetare cu largi perspective în viitor având în vedere procesul de extindere a Uniunii Europene şi de consecinţele acestui proces pe multiple planuri ale vieţii economice şi sociale atât la nivelul fiecărei ţări implicate, cât şi la nivel comunitar.
Această problematică prezintă importanţă prin prisma implicaţiilor economice pe care elementele fiscale le pot avea la nivelul unei economii naţionale – crearea unui cadru juridic de regelementare favorabil pentru atragerea de capital străin şi autohton.
- 18 -
În vederea elaborării tezei de doctorat, am realizat acest Raport de cercetare intermediar în care am abordat următoarele problematici:
Repere istorice privind Uniunea Europeană Studierea procesului de integrare europeană care surprinde următoarele
aspecte:o Prezentarea comparativă a integrării europeană pe orizontală,
respectiv extindere geografică şi a integrării europeană pe verticală, respectiv, creşterea progresivă a obiectivelor comune, pe care statele membre decid să le realizeze împreună, prin extinderea ariilor politicilor comune;
o Determinanţii politicii de extindereo Principiile extinderiio Premisele actualului proces de extindereo Impactul aderării asupra noilor membriio Dinamica procesului de extindereo Criteriile de aderare de la Copenhagao Efectele extinderii UEo Efectele pozitive ale aderării României la Uniunea Europeană
Acquis-ul comunitar în domeniul impozitării, respectiv capitolul X “Taxation”, în care am abordat următoarele aspecte:
o Temeiul juridic al Acquis-ul comunitar în domeniul impozităriio Obiectivele Acquis-ul comunitar în domeniul impozitariio Cooperare administrativă şi asistenţă reciprocăo Programul Fiscaliso Transpunerea acquis–ului comunitar în România, cu prezentarea
ultimelor modificări legislative aduse în domeniul fiscalităţii în vederea aderării la Uniunea Europeană.
La elaborarea raportului de cercetare am utilizat recenziile efectuate materialelor din literatura de specialitate, precum şi acte normative naţionale şi comunitare în domeniul impozitării.
Cap.I. Procesul de integrare europeană
1.1. Uniunea Europeană – repere istorice
Motto-ul Uniunii EuropeneVa veni o zi când toate naţiunile continentului, fără a pierde calităţile
specifice şi glorioasa lor individualitate se vor agrega puternic într-o unitate superioară şi vor construi fraternitatea europeană. Va veni o zi când nu vor
mai fi câmpuri de bătălie, iar pieţele vor fi deschise ideilor. Va veni o zi când gloanţele şi bombele vor fi înocuite de voturi.”
Victor Hugo – 1849
- 19 -
Naşterea Europei unite este unul dintre cele mai revoluţionare evenimente ale epocii contemporane.
Uniunea Europeană constituie o organizaţie a ţărilor europene, dedicată extinderii integrării şi consolidării cooperării între state.
Cei peste 50 de ani de construcţie europeană evidenţiază că integrarea se derulează după o „schemă” în continuă evoluţie şi adaptabilitate, uneori cu paşi mici şi indecişi, alteori cu o invazie de succese.
Uniunea Europeană constituie, în opinia majorităţii specialiştilor, exemplul cel mai tipic şi avansat de grupare regională.
Uniunea Europeană exprimă multe dintre trăsăturile politicii mondiale, dar în acelaşi timp desfăşoară o luptă continuă pentru afirmarea identităţii proprii.
Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea.
Construcţia europeană a debutat în stilul clasic al relaţiilor internaţionale, prin tratate, inventând totodată, şi alte metode de punere a acestora în practică. Spre deosebire de alte grupări regionale, unde realizarea tratatelor rămâne la buna apreciere a statelor, în comunităţile europene regulile jocului sunt în sarcina instituţiilor comune.
Constituirea UE a fost determinată de necesitatea soluţionării unor probleme complexe printre care:
Pacea Securitatea Solidaritate economică şi socială Acţiunea comună a statelor membre pentru crearea unui model de societate
Obiectivele Uniunii Europene1. Promovarea progresului economic şi social:
piaţa unică a fost instituita în 1993 moneda unică a fost lansată în 1999
2. Afirmarea identităţii Uniunii Europene pe scena internaţională: ajutor umanitar pentru ţările nemembre politica externă şi de securitate comună implicare în rezolvarea crizelor internaţionale poziţii comune în cadrul organizaţiilor internaţionale
3. Instituirea cetăţeniei europene: nu înlocuieşte cetăţenia naţională completează cetăţenia naţională, conferind un număr de drepturi civile
şi politice cetăţenilor europeni4. Dezvoltarea unei zona de libertate, securitate şi justiţie:
legată în principal de funcţionarea pieţei interne legată în particular de libera circulaţie a persoanelor
5. Existenţa şi consolidarea în baza dreptului comunitar: corpul legislaţiei adoptate de către instituţiile europene tratatele fondatoare
- 20 -
Perioada 1946-1950:
Evoluţia ideii europene: 1923 - Mişcarea pan-europeana; 1926 - Congresul de la Viena1 19 septembrie 1946, în speech-ul rostit la Zurich, Winston Churchill a declarat: "I
am going to say something that will astonish you. The first step în the recreation of the European family must be a partnership between France and Germany"2
1946 a fost creata în Paris Uniunea Federalista Europeana ca o miscare multi-partitista.
1947, la initiativa lui Paul van Zeeland, a fost creată Liga Europeana pentru Cooperare Economica (s-au efectuat studii asupra diverselor aspecte economice ale cooperarii: mobilitatea capitalului, întreprinderile, monedele etc.).
1948 – 1952 , Planul Marshall: European Recovery Programm aprilie 1948, a fost creată Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana
(OEEC). martie 1948, a fost creată Uniunea Europei Occidentale (WEU), în scop de
aparare. aprilie 1949, aceleaşi ţări care au creat WEU plus Statele Unite, Canada, Norvegia
şi Portugalia au format NATO. mai 1948, a avut loc Congresul European, la Haga, care a dus la crearea
Consiliului Europei (1949, semnat la Londra), având sediul la Strasbourg.
Tratatele europene
Tratatul de la Paris: Comunitatea Economica a Carbunelui şi Oţelului (CECO)Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a
început 9 mai 1950. Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunităţii Europene a Carbunelui şi Oţelului sau CECO (European Coal and Steel Community). Acest plan este cunoscut şi ca "Declaraţia Schuman", în care se spunea: " The solidarity în the production thus established will make it plain that any war between France and Germany becomes not merely unthinkable, but materially impossible".
Ideea planului a venit si din faptul ca siderurgia franceza depindea de carbunele renan pentru alimentare cu cocs. Germania detinea cea mai puternica industrie grea, ceea ce alimenta teama Frantei de o noua reînarmare a Germaniei.
Foarte important, acest plan a pus bazele reconcilierii franco-germane, o reorientare de atitudine din partea Frantei: în loc de a cauta aliati împotriva Germaniei, a trecut la controlul industriei care a contribuit la înarmarea vechiului său duşman. Jean Monnet, un om de afaceri si financier international, de profesie, bancher, este cel care a gasit, în fapt, soluţia ceruta de către Franta în privinţa raporturilor faţă de Germania: punerea în comun, sub o autoritate supranaţională, a resurselor siderurgice şi de carbune, ceea ce a lansat
1 Richard N. Coudenhove-Kalergi, PAN-EUROPA, edit. "pro Europa", 19772 Jansen, 1975, History of European Integration 1945-75, Amsterdam: Europa Institute, p. 7
- 21 -
procesul de integrare economică. Monnet a intuit şi nevoia unor politici federale cuprinzătoare, nu doar o simplă piaţă comună: "Est-il possible d'avoir un Marche commun sans des politiques federales dans les domaines social, monetaire et macro-economique?", se întreba, retoric, Monnet..
Din partea Germaniei, Konrad Adenauer şi-a dat seama că se ofera o şansă istorica pentru recâştigarea unui loc important pentru Germania.
Planul de formare a CECO a fost semnat la 18 aprilie 1951 de catre cele şase state Vest-europene3 sub denumirea de Tratatul de la Paris.
Obiectivul Tratatului de la Paris (în preambul):
Menţinerea păcii, renunţarea la vechea rivalitate, în favoarea cooperarii; evitarea conflictelor şi ridicarea standardului de viaţă.
Conţinutul Tratatului:CECO urma sa contribuie la expansiunea economica şi extinderea ocupării forţei de
munca. Oferta de produse era controlată (cote de productie), accesul la surse de produse
pentru consumatori era egal; se interzicea discriminarea prin preţuri; modernizarea producţiei.
Tratatul urma sa fie pus în aplicare de Înalta Autoritate - organism executiv supranational.
Tratatul de la Roma: obiective si mijloace Miniştrii de externe ai celor şase state semnatare ale Tratatului de la Paris s-au
întâlnit la Messina, în iunie 1955. Paul-Henri Spaak (Belgia) propune crearea unei pieţe comune şi a unui acord sectorial pentru energie atomica, idee acceptata la Veneţia, în mai 1956.
În 25 martie 1957 sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE) de către cele şase ţări mai sus menţionate. Tratatele de înfiinţare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma şi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.
Tratatul de la Roma a fost semnat cu valabilitate nedeterminată.În preambul, acesta a urmărit menţinerea şi întarirea pacii şi libertatii; îmbunătăţirea
condiţiilor de muncă şi viaţă în CEE, dezvoltarea armonioasă a regiunilor.
Obiectivele Tratatului de la Roma: promovarea unei dezvoltari continue, armonioase şi echilibrate; stabilitate sporită; relaţii mai strânse între statele membre.
Modalităţi de realizare a obiectivelor: crearea unei pieţe comune; apropierea treptată a politicilor economice a statelor membre;
3 Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda
- 22 -
eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative în comerţul reciproc; libertate de mişcare pentru bunuri, persoane, servicii şi capital; instituirea unei politici comerciale comune faţă de ţările terţe; politici comune în domeniul agriculturii şi transporturilor; concurenţa nedistorsionată în cadrul pieţei comune; coordonarea politicilor economice şi rectificarea dezechilibrelor în balanţele de
plăţi; "aproximarea" (punerea de acord a legislaţiei), care să facă posibilă funcţionarea
pieţei comune; crearea unui Fond Social European şi a unei Banci Europene de Investiţii, pentru
a crea oportunităţi pentru noi locuri de muncă; asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări.
Argumente economice în favoarea creării Comunităţii Economice Europene: impactul pozitiv al competiţiei sporite asupra eficienţei producţiei şi ocupării
forţei de muncă, a creării de noi produse, calitativ superioare, noi servicii, tehnologii mai eficiente;
extinderea pieţei prin specializare şi economii datorate dimensiunii (economies of scale);
reducerea riscului şi incertitudinii.
1.2. Extinderea vs Adâncirea integrării europene
Începând cu 1950, gradul de integrare europeană a crescut progresiv, atât din punct de vedere geografic – prin aderări succesive - cât şi din punctul de vedere al dezvoltării de politici şi structuri instituţionale comune. Astfel, pornind de la o comunitate economică cu şase membri, în momentul de faţă s-a ajuns la o uniune politică a 25 de ţări (cu negocieri în plină desfăşurare pentru admiterea de noi membri).
1.2.1. Extinderea integrării europene
Extinderea integrării europene înseamnă extinderea geografică sau integrarea pe orizontală şi constă în aderarea de noi membri la CEE. Sub acest aspect, procesul de integrare s-a desfăşurat în şase valuri succesive de aderare, etapele intregrării geografice fiind:
1957
- 23 -
Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg Olanda4
1973 - primul val de aderare Danemarca Irlanda Regatul Unit
19 81- al doilea val de aderare Grecia
19 86- al treilea val de aderare Spania Portugalia
19 95- al patrulea val de aderare Austria Finlanda Suedia
2004- al cincilea val de aderare Cipru Estonia Letonia Lituania Malta Polonia Cehia Slovacia Slovenia Ungaria
2007- al şaselea val de aderare Bulgaria Romania
Ţări candidate în prezent: Croaţia Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei Turcia
Determinanţii politicii de extindere• Extinderea este un proces sui generis în comparaţie cu celelalte provocări;• Ca politică compozită, extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor
comunitare;• Extinderea depinde de:
Pregătirea internă a ţărilor candidate Pregătirea internă a UE
Premisele actualului proces de extindere:Este vorba de aderarea unui număr foarte mare de ţări – monitorizarea
performanţelor acestora, derularea simultană a negocierilor, ceea ce conduce la eforturi financiare suplimentare pentru preaderare.
Aderarea unui număr mare de ţări solicită din partea UE redefiniri instituţionale şi ale politicilor sectoriale.
Situaţia ţărilor candidate este particulară- economii în tranziţie, sisteme democratice aflate la început, nevoia unor criterii mai bine articulate.
Ţările candidate nu au exerciţiul participării la grupări integraţioniste mature. La baza procesului au stat mai ales raţiuni de natură politică.
Durata procesului de aderare este destul de mică.
Metoda standard de integrare a consacrat următoarele problematici de aderare:• Statele candidate trebuie să accepte integral acquis-ul comunitar.• Negocierile de aderare se concentrează exclusiv asupra aspectelor practice legate
de preluarea acquis-ului.• Problemele derivate din caracterul mai divers al grupării se rezolvă, mai degrabă,
prin crearea de noi instrumente şi nu prin reforme de fond.• Noii membrii sunt integraţi în structura instituţională prin adaptarea progresivă a
acesteia.• S-a preferat negocierea cu grupuri de state având deja relaţii strânse de colaborare
între ele.• Statele membre folosesc extinderea pentru externalizarea problemelor interne.
Din experienţa extinderilor anterioare se pot concluziona următoarele: În primul val de aderare din 1973, când a avut loc intagrarea a trei state:Danemarca,
Irlanda şi Marea Britanie s-au evidenţiat următoarele: Durata procesului de aderare:
• Negocieri: 1969-1972• Procesul de aderare: 1961-1973
Precedente create:• cadrul altor extinderi• evidenţierea nevoilor de ajustare• relevanţa factorului politic
Domenii sensibile de negociere:• Buget, pescuit, agricultură, politică regională.
În al doilea val de aderare din 1981, când a avut loc intagrarea Greciei s-au evidenţiat următoarele aspecte:
- 25 -
Durata procesului de aderare:• Negocieri: 1976-1979• Procesul de aderare: 1975-1981
Precedente create:• prima dezbatere extindere-adâncire• prevalenţă dimensiunea geopolitică• presiunea factorului timp
Domenii sensibile de negociere:• agricultură, politică comercială, libera circulaţie a FM, buget,
politică regională.
În al treilea val de aderare din 1986, când a avut loc intagrarea Spaniei şi Portugaliei, s-au evidenţiat următoarele aspecte:
Durata procesului de aderare:• Negocieri: 1979-1985• Procesul de aderare: 1977-1986
Domenii sensibile de negociere:• agricultură, pescuit, instituţii, buget, politică regională, coeziune
În al patrulea val de aderare din 1995, când a avut loc intagrarea următoarelor state: Austria, Finlanda şi Suedia, s-au evidenţiat următoarele aspecte:
Durata procesului de aderare:• Negocieri: 1993-1994• Procesul de aderare: 1989-1995
Impactul aderării asupra noilor membrii Economic :
Direct:o liberalizarea comercialăo aplicarea politicii UE în domeniul concurenţeio aplicarea PACo accesul la fondurile structurale
Indirect:o reorientarea fluxurilor comercialeo restructurarea sectorialăo implicaţii regionaleo noi echilibre macroeconomice ca urmare a criteriilor de convergenţă
- 26 -
Politic: Direct:
o prevalenţa dreptului comunitaro aplicarea directă a legislaţiei comunitareo modificarea Constituţiei şi a instituţiiloro participarea la procesul decizional al UE
Indirect:o reorientarea diplomaţiei economiceo redefinirea arhitecturii politicilor macroeconomice şi sectorialeo apariţia unor noi modele de reprezentare a intereselor la nivelul societăţii.
Dinamica procesului de extindere• În 1989 este lansat Programul PHARE.• Primul semnal este dat în 1992 de Consiliul European de la Birmingham care deschide calea spre negocierea Acordurilor de Asociere.• În 1993 la Consiliul european de la Copenhaga, se decide deschiderea procesului de aderare.• În 1994 la Consiliul european de la Essen se adoptă Strategia de pregătire a ţărilor asociate din ECE pentru aderarea la UE.• În 1995, Consiliul European de la Madrid, apreciază că” extinderea este necesară din punct de vedere politic, este o oportunitate istorică şi oferă noi posibilităţi de creştere economică”.• La 16 iulie 1997, Comisia a dat publicităţii Agenda 2000 şi Avizele privitoare la toate ţările asociate. Agenda 2000 formulează următoarele provocări:
• Consolidarea şi reformularea politicilor sectoriale ale UE,• Negocierea extinderii UE;• Finanţarea procesului de extindere şi de pregătire internă a UE
• În 1998 s-a lansat Strategia consolidată de preaderare şi Parteneriatele pentru aderare pentru 10 ţări candidate• Începând din 1998 se elaborează Rapoartele periodice asupra ţărilor candidate.• În decembrie 1999 la Helsinki se decide începerea negocierilor de aderare şi cu la doilea grup de ţări.
Procesul de preaderare se bazează pe:• Acordurile europene• Parteneriatele pentru Aderare• PNAA• Asistenţa de preaderare (PHARE, ISPA, SAPARD)
Criteriile de aderare de la CopenhagaCriteriul politic - stabilitatea instituţiilor garante ale democraţiei, respectarea statului de drept, a drepturilor omului şi protecţia minorităţilor.
- 27 -
Criteriul economic - crearea unei economii de piaţă funcţionale capabilă să reziste presiunilor concurenţiale derivate din PUI.
Criteriul legislativ - aplicarea acquis-ului comunitar din momentul aderării.
Criteriul administrativ - capacitatea de asumare a obligaţiilor derivate din calitatea de stat membru al UE.
Îndeplinirea criteriului economic se estimează în funcţie de: ritmul şi calitatea reformelor interne în ţările candidate la aderarea în Uniunea
Europeană; deschiderea spre exterior a pieţelor pe calea liberalizării şi amplificării
schimburilor comerciale; rolul investiţiilor străine directe la nivel microeconomic şi macroeconomic; strategiile de dezvoltare pe termen scurt şi mediu.
Etapele procesului de negociere• Etapă preliminară:
depunerea cererii de aderare către Preşidenţia Consiliului• Prima etapă:
Comisia prezintă statului candidat acquis-ul care trebuie adoptat în întregime. Se solicită discuţii exploratorii pentru a se adopta un document de poziţie. Rolul hotărâtor este jucat de capacitatea administrativă a ţării candidate.
Pentru ameliorarea acesteia s-a conceput twinning-ul-jumelage. Procesul de twinning este finanţat dinfonduri PHARE şi implică nivelurile
guvernamentale pe baza unor proiecte concrete.• A doua etapă :
Comisia furnizează explicaţii suplimentare privind acquis-ul comunitar. În acest caz statul candidat fie îşi retrage propriul document de poziţie, fie îşi menţine poziţia şi continuă negocierile.
• A treia etapă Comisia pregăteşte o propunere de poziţie comună a statelor membre,
adoptată de către un comitet al Consiliului şi apoi votată de acesta în unanimitate. Poziţia este prezentată ţării candidate de Preşidenţia Consiliului la nivel ministerial sau de ambasador.
• A patra etapă: ţara candidată examinează poziţia comună pe care o adoptă, o poate respinge
sau formulează obiecţiuni.• A cincea etapă :
se negociază până la ajungerea unui acord final care este încorporat în Tratatul de aderare pregătit de către comisie şi semnat cu statul candidat.
• Tratatul de aderare - este ratificat de parlamentele ţărilor membre.
• Impulsionarea fluxurilor investiţionale• Accesul la finanţarea comunitară
Efectele pozitive ale aderării României la Uniunea Europeană: Creşterea şi diversificarea exporturilor; Oamenii români de afaceri vor putea cunoaşte exigenţele unei pieţe puternic
concurenţiale; Producătorii agricoli vor putea beneficia de sprijin financiar şi de consultanţă
pentru restructurare; Un climat politic şi economic mai stabil care ar stimula dezvoltarea durabilă; Previzibilitatea mediului economic; Creşterea competitivităţii pe piaţa internă; Accesul sporit la pieţele de capital şi la fluxuri de ISD; Participarea la procesul decizional comunitar privind viitoarea configuraţie a
Europei, Dobândirea cetăţeniei europene.
Costurile aderării: Preţul agregat al pregătirii pentru aderare; O anumită restructurare nebenefică a agriculturii; Firmele româneşti nu sunt pregătite pentru asumarea provocărilor derivate din
PUI; Marele decalaj de dezvoltare şi de mentalităţi care va necesita eforturi
importante în ce priveşte atenuarea sa; Fondurile necesare pentru asimilarea finanţării comunitare, Puţinele sectoare care pot avea avantaj copetitiv în condiţiile aderării,
1.2.2. Adâncirea integrării europene
Procesul de adâncire a intregrării europene sau integrarea pe verticală a demarat în anii ’50 şi are în vedere următoarele aspecte:a) creşterea progresivă a obiectivelor comune, pe care statele membre decid să le realizeze împreună, prin extinderea ariilor politicilor comune;b) întărirea caracterului supranaţional al Comunităţii, prin utilizarea extensivă a sistemului de vot majoritar în locul celui bazat pe unanimitate existent la nivelul Consiliului, prin care sunt reprezentate interesele naţionale ale fiecărui stat membru, precum şi prin întărirea rolului Parlamentului European unde sunt direct reprezentaţi cetăţenii europeni.
Tratatul CEE a fost amendat de câteva ori şi suplimentat prin Tratatul Uniunii Europene, până la consolidarea sa finală într-o Constituţie, finalizat în iulie 2003 şi rediscutat în octombrie 2003. În cele ce urmează sunt prezentate tratatele prin care a fost amendat Tratatul UE:
- 29 -
1986 Actul Unic European (ratificat în 1987) 1992 Tratatul de la Maastricht (ratificat în 1993) 1997 Tratatul de la Amsterdam (ratificat în 1999) 2001 Tratatul de la Nisa (ratificat în 2003)
Această abordare are în vedere dezvoltarea graduală a procesului de integrare, centrată pe tratarea acelor aspecte asupra cărora se poate ajunge la un acord şi pe amânarea acelor chestiuni care nu sunt încă în stadiul la care pot constitui obiectul unei decizii.
După Tratatul de la Roma, procesul de adâncire a integrării a fost cuprins în Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 şi ratificat la 1 iulie 1987.
În urma unui preambul ce exprima intenţia statelor membre de a transforma Comunitatea Economică întro Uniune Politică, intenţie care se va concretiza câţiva ani mai târziu, prin Tratatul de la Maastricht, au fost introduse următoarele inovaţii: instituţionalizarea formală a Consiliului European (format din şefii de stat sau de
guvern şi de preşedintele Comisiei Europene), ca principalul organism responsabil pentru stabilirea direcţiilor de dezvoltare ale Comunităţii;
introducerea sistemului de vot al majorităţii calificate în cadrul Consiliului, pentru adoptarea acelor deciziilor care au în vedere finalizarea pieţei interne, politica socială, coeziunea economică şi socială şi politicii cercetării;
întărirea rolului Parlamentului European (PE), prin introducerea procedurilor legislative de cooperare şi a necesităţii acordului PE pentru deciziile privind aderarea de noi state membre şi acordurile de asociere;
înfiinţarea Tribunalului Primei Instanţe5 , alături de Curtea Europeană de Justiţie (CEJ);
creşterea numărului politicilor comune, prin adăugarea politicilor de mediu, cercetare ştiinţifică, coeziune economică şi socială;
stabilirea unei date (31/12/1992) pentru definitivarea pieţei interne (noţiunea de „piaţă internă” fiind mai puternică decât cea de „piaţă comună”, implicând nu numai realizarea celor patru libertăţi – libera circulaţie a bunurilor, libera circulaţie a serviciilor, libera circulaţie a persoanelor şi libera circulaţie a capitalului – ci şi implementarea a noi politici şi a coeziunii economice şi sociale).
Schimbarea peisajului politic european după căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est a condus la un proces de regândire a structurii Comunităţii Europene, în direcţia creării unei uniuni politice şi a uniunii economice şi monetare. Baza legală a noii Uniuni Europene este reprezentată de Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi ratificat la 1 noiembrie 1993.
Uniunea Europeană (UE) înseamnă, pe de o parte menţinerea şi extinderea acquis-ului Comunităţii Europene şi, pe de altă parte noi forme de cooperare în domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi al Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI). Astfel, conform imaginii comune despre UE, prin Tratatul de la Maastricht aceasta devine o construcţie cu trei piloni, care va fi menţinută şi dezvoltată continuu.
5 The Court of First Instance
- 30 -
Primul pilono Dimensiunea comunitară
Cetăţenia europeană Libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului Politici comunitare Uniunea economică şi monetară
Al doilea pilon Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)
Al treilea pilon Cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne6 (JAI)
Primul pilonPrimul pilon acoperă sectoarele, regulile şi procedurile de decizie referitoare la
CEE, CECO şi Euratom.Tratatul de la Maastricht modifică Tratatul de la Roma al CEE şi creează
Comunitatea Europeană, subliniind astfel caracterul său extins, ce depăşeşte marginile integrării economice. Aceste modificări sunt reprezentate de:
continuarea extinderii rolului Parlamentului European, în special cu referire la aprobarea nominalizărilor Comisiei, la introducerea noii proceduri legislative a co-deciziei (asupra anumitor subiecte, Parlamentul European îşi împarte prerogativele cu Consiliul);
continuarea extinderii gamei politicilor comune (educaţia şi formarea profesională, reţelele trans-europene, politica industrială, dezvoltarea cooperării, protecţia consumatorului) şi întărirea altor politici comune deja existente (politica socială, coeziunea economică şi socială, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, politica de mediu);
crearea cetăţeniei europene: toţi cetăţenii statelor membre pot circula şi se pot stabili în alte state membre;
dreptul de a alege şi de a participa în alegerile municipale şi pentru Parlamentul European în statele membre de rezidenţă, indiferent de naţionalitate;
protecţie diplomatică şi consulară din partea ambasadei unui alt stat membru pe teritoriul unui stat terţ şi în care statul membru naţional nu este reprezentat;
dreptul de a trimite petiţii Parlamentului European şi de a se adresa Mediatorului European (Ombudsmanului european);
instituirea uniunii economice şi monetare: convergenţa politicilor economică şi monetară a statelor membre, ceea ce a condus la adoptarea monedei comune (Euro) şi la înfiinţarea Băncii Centrale Europene (BCE).
Al doilea pilonOdată cu instituirea celui de–al doilea pilon, cooperarea politică dintre SM este
ridicată la statutul de politică comună, ceea ce înseamnă includerea ei într-un cadru
6 Prin Tratatul de la Amsterdam, multe din domeniile aflate sub jurisdicţia JAI au fost transferate dimensiunii comunitare (primul pilon).
- 31 -
instituţional specific. Astfel, prin Tratatul de la Maastricht, UE are o politică comună extinsă la toate sectoarele politicii externe şi de securitate şi se pun bazele unei cooperări sistematice între statele membre. Această cooperare este caracterizată de derularea unor acţiuni comune, desfăşurate de consens7 şi care limitează statele membre în politica lor externă.
PESC este gestionată de aceleaşi instituţii care operează sub primul pilon, dar care au puteri şi proceduri de decizie diferite: astfel, deoarece acest doemniu este de importanţă strategică pentru statele membre şi este dificil de renunţat la suveranitatea naţională, procedura de decizie aplicată este metoda interguvernamentală (pentru adoptarea deciziilor fiind valabilă regula consensului).
Al treilea pilonTratatul de la Maastricht stabileşte şi o formă sistematică de cooperare între SM, în
domeniul justiţiei şi afacerilor interne – cooperare care, până la acest moment, se desfăşura pe bază de acorduri internaţionale ocazionale (un astfel de exemplu îl constituie Acordul Schengen, semnat în 1995 de numai 5 state membre). Procesul de decizie este similar celui din domeniul PCSE (bazat pe regula unanimităţii).
Aspectele acoperite de această politică şi reglementate prin Tratatul de la Maastricht sunt: oferirea de azil politic, emigraţia, lupta împotriva fraudei şi dependenţei de droguri, cooperarea judiciară în chestiuni civile şi penale, cooperarea vamală şi a poliţiei pentru prevenirea terorismului, alte tipuri de delicte internaţionale.
Următorul moment cheie în direcţia adâncirii integrării europene este constituit de Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 şi ratificat la 1 mai 1999.
Tratatul a reprezentat punctul final al lucrărilor Conferinţei Inter-guvernamemtale (CIG) iniţiate la Torino în 1997 şi prevăzută deja prin Tratatul de la Maastricht.
Tratatul de la Amsterdam amendează atât Tratatul CE, cât şi Tratatul UE, iar elementele de noutate aduse sunt:
instituţionalizarea cooperării sporite, prin care este combinată nevoia unei continue integrări (existentă în unele state membre) cu nevoia respectării dorinţei altor state membre de a nu fi implicate în anumite politici comune (în domeniul cărora vor să îşi păstreze suveranitatea naţională);
Acest sistem poate fi aplicat în domeniile de activitate ale celor trei piloni, cu următoarele condiţii:
să aibă în vedere promovare obiectivelor UE şi să fie aplicat ca o ultimă variantă; să nu pună în pericol “acquis-ul comunitar” sau drepturile, obligaţiile şi interesele
statelor membre neparticipante; să se refere la majoritatea statelor membre şi să fie deschis tuturor celorlate state
membre, în orice moment.Acest principiu al unei Europe „cu două viteze” a fost aplicat încă dinaintea
dobândirii unui caracter formal prin Tratatul de la Amsterdam, cu ocazia semnării: 1) Acordului Schengen (în 1985, numai de către Belgia, Franţa, Germania,
Luxemburg şi Olanda)
7 Este vorba de metoda interguvernamentală
- 32 -
2) Cartei Sociale (Marea Britanie refuzând semnarea, în 1993, a angajamentului de armonizare a politicilor sociale, însă fiind incluse reguli cu caracter relativ şi obligatorii pentru celelate state membre)
3) uniunii economice şi monetare (la care nu au aderat Danemarca, Suedia şi Marea Britanie).
Primul pilon – dimensiunea comunitară a UE a fost întărită sub următoarele aspecte:o crearea de politici comune de ocupare a forţei de muncă: statele membre vor
considera promovarea ocupării forţei de muncă drept o chestiune de interes comun şi îşi vor coordona acţiunile în cadrul Consiliului – acesta din urmă elaborând anual un set „Direcţii de ocupare a forţei de muncă”8, ce vor fi urmărite de guvernele statelor membre în adoptarea politicilor naţionale de ocupare a forţei de muncă; mai mult, Consiliul poate emite recomandări guvernelor naţionale prin majoritate calificată şi poate adopta – în co-decizie cu Parlamentul – măsuri de promovare a acţiunilor inovatoare în doemniul ocupării;
o integrarea conţinutului Cartei Sociale în Tratat, odată cu semnarea acesteia de către Marea Britanie;
o extinderea procedurii de co-decizie la noi sectoare de activitate (excluziunea socială, sănătatea publică, lupta împotriva fraudei);
o extinderea listei drepturilor civice ale cetăţenilor europeni;o întărirea politicii de mediu, a politicii de sănătate şi a politicii de protecţie a
consumatorului.
Al doilea pilon : sistemul PESC (politică externă şi securitate socială) a fost întărit cu privire la:
o posibilitatea dezvoltării de strategii comune pentru acţiunile de politică externă ale statelor membre;
o introducerea principiului „abţinerii constructive”, prin care se permite unui stat membru să se abţină de la votul în Consiliu, fără a bloca o decizie unanimă; astfel, respectivul stat membru nu este obligat să aplice decizia, dar trebuie să accepte obligativitatea acesteia pentru Uniune şi trebuie să se abţină de la orice acţiune ce poate veni în conflict cu acţiunile UE bazate pe decizia în cauză;
o înfiinţarea unei Unităţi de Planificare şi Avertizare9 responsabilă cu monitorizarea evoluţiilor externe şi cu avertizarea referitoare la evenimente şi situaţii ce pot afecta securitatea UE;
o oferirea poziţiei de „Înalt Reprezentant pentru probleme de PESC” Secretarului General al Consiliului, responsabil pentru asistarea Preşedenţiei Uniunii în probleme referitoare la PESC şi pentru sprijin în formularea, pregătirea şi implementarea deciziilor politice de către Consiliu; „Înaltul Reprezentant” poate purta discuţii politice cu părţi terţe, în numele Consiliului şi la cererea Preşedenţei;
8 “Employment Guidelines”9 “ Planning and Early Warning Unit”
- 33 -
o includerea „misiunilor Petersberg”10 în Tratatul UE, cu scopul de a sublinia că la baza priorităţilor de acţiune ale UE stă dorinţa comună de a apăra securitatea europeană prin acţiuni de ajutor umanitar şi de restaurare a păcii.
Al treilea pilon : majoritatea sectoarelor de activitate acoperite de acest pilon (oferirea de viză şi de azil, emigrarea, cooperarea vamală, cooperarea judiciară civilă privind libera circulaţie a persoanelor) au fost transferate primului pilon, transformând astfel procedurile de decizie - de la metoda inter-guvernamentală la metoda comunitară (comunitizare). Ca rezultat, al treilea pilon nu mai este „Justiţie şi Afaceri Interne”, ci devine „Cooperarea judiciară şi poliţienească în domeniul criminalităţii”.
Tratatul de la Amsterdam, ca şi Tratatul de la Maastricht, prevede revizuirea sa printr-o a doua Conferinţă Inter-guvernamentală, cu scopul de a realiza reformele instituţionale necesare procesului de extindere a Uniunii. Mai mult, prin acest Tratat a fost aprobat un număr de reforme fără legătură cu procesul de extindere. Lucrările CIG au dus la pregătirea textului Tratatului de la Nisa, care a fost semnat la 26 februarie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003.
Principalele aspecte cuprinse în Tratatul de la Nisa sunt:o schimbările instituţionale din cadrul procesului de extindere: deşi, pentru noile state
membre, numărul de locuri în Parlamentul European, numărul voturilor alocate în cadrul Consiliului şi pragurile aplicabile în cadrul procedurii majorităţii calificate vor fi determinate prin tratatele de aderare, Tratatul de la Nisa stabileşte noi reguli, ce au în vedere o Uniune cu 27 de membri;
o două inovaţii majore privind procesul de decizie:• extinderea ariei de utilizare a procedurii de decizie prin vot cu majoritate
calificată în cadrul Consiliului, pentru probleme în care anterior deciziile erau luate prin consens (de exemplu, facilitarea libertăţii de circulaţie a persoanelor, cooperarea judiciară pe probleme civile, încheierea de acorduri internaţionale în domeniile comerţului, serviciilor şi aspectelor comerciale ale proprietăţii individuale – cu unele excepţii, etc.);
• extinderea procedurii co-deciziei la noi chestiuni, ce privesc: crearea de stimulente pentru combaterea discriminării, cooperarea judiciară pe probleme civile, măsuri specifice de sprijin industrial, acţiuni de coeziune desfăşurate în afara Fondurilor Structurale, statutul partidelor politice europene şi aspecte legate de imigraţie, de acordarea de vize şi de azil;
o revizuirea sistemului de cooperare, prin realizarea următoarelor modificări:
10 Declaraţia de la Petersberg, din 19 iunie 1992, este un element central în hotărârea de a dezvolta Uniunea Europei Occidentale (UEO) drept componenta de apărare a UE şi ca mijloc de întărire a pilonului european al Alianţei Atlantice (NATO). Prin această declaraţie au fost definite diferitele tipuri de misiuni militare pe care UEO le-ar putea întreprinde: în plus faţă de contribuirea la apararea comunitară în conformitate cu Articolul 5 din Tratatul de la Washington şi Articolul V din Tratatul de la Bruxelles amendat, unităţile militare ale Statelor Membre UEO pot fi utilizate şi pentru: -misiuni umanitare şi de salvare; -misiuni de menţinere a păcii; -misiuni ale forţelor de luptă în administrarea crizelor, inclusiv restabilirea păcii. (www.infoeuropa.ro)
- 34 -
• numărul minim de state membre necesare pentru propunerea unei clauze întărite de cooperare este opt, ceea ce înseamnă că după a cincea extindere nu va reprezenta majoritatea statelor membre;
• înlăturarea posibilităţii utilizării dreptului de veto cu privire la cooperarea strânsă în domeniile aflate sub incidenţa primului şi celui de-al treilea pilon şi înlocuirea acesteia cu dreptul statelor membre de a supune problema Consiliului European, care poate decide prin majoritate calificată (mai mult, dacă problema aparţine unuia din domeniile în care se aplică procedura co-deciziei, este necesar acordul Parlamentului European);
• introducerea posibilităţii de stabilire a unei „cooperări strânse” în domeniul PESC, în scopul implementării de acţiuni sau poziţii comune (dar exceptând chestiunile cu implicaţii militare sau care ţin de problema securităţii);
o introducerea unui instrument de prevenire în cadrul procedurii - procedură ce deja permite Consiliului European să facă publică orice încălcare serioasă şi persistentă a drepturilor fundamentale de către un stat membru – instrument ce dă posibilitatea suspendării unor drepturi ale statului în cauză;
o dezvoltarea capacităţii militare a UE, prin crearea unor structuri politice şi militare permanente şi prin încorporarea, în cadrul Uniunii, a atribuţiilor de management al crizei corespunzătoare Uniunii Europei Occidentale11. Comitetul Politic şi de Apărare12 este organismul ce poate primi autorizare din partea Consiliului pentru a lua deciziile potrivite în cadrul pilonului al doilea, în vederea asigurării controlului politic şi conducerii strategice a operaţiunilor de management al crizei.
o înfiinţarea „Eurojust” în domeniul cooperării judiciare pe probleme de criminalitate; Eurojust reprezintă o unitate formată din magistraţi, a căror sarcină este de a contribui la coordonarea autorităţilor naţionale responsabile cu procedurile din domeniu;
o extinderea sprijinului comunitar în noi sectoare de activitate, pentru acţiunile statelor membre din domeniile politicii sociale, a educaţiei şi formării profesionale; este vorba despre lupta împotriva excluziunii sociale şi reforma sistemelor de protecţie socială. Pe lângă acestea, a fost infiinţat un Comitet de Protecţie Socială13 - organ consultativ, cu sarcina de a promova cooperarea între statele membre şi Comisia Europeană.
11 Uniunea Europei Occidentale (UEO) a fost înfiinţată în 1948 prin Tratatul de la Bruxelles şi este o organizaţie creată în scopul cooperării pe probleme de apărare şi securitate. UEO este formată din 28 de ţări, cu patru statute diferite: de membru, de membru asociat, de observator sau de partener asociat. Toate ţările UE au statut de membru, cu excepţia Austriei, Danemarcei, Finlandei, Irlandei şi Suediei – care au statut de observator; România este membru asociat. Tratatul de la Amsterdam a transformat UEO în „ parte integrantă a dezvoltării Uniunii”, delegându-i capabilitatea operaţională în domeniul apărării. UEO a avut un rol major în misiunile Petersberg, prin organizarea detaşamentului de poliţie din Mostar sau prin cooperarea cu poliţia din Albania. La momentul actual, se pare însă că UEO a abandonat acest rol, în favoarea dezvoltării structurilor şi capacităţilor proprii ale UE în domeniul politicii comune de securitate şi apărare (PCSA). Organismele aflate sub coordonarea UEO – Institutul pentru Studii de Apărare (Security Studies Institute) şi Centrul Satelit (Satellite Centre) au fost transferate Uniunii Europene la 1 ianuarie 2002. De asemenea, Tratatul de la Nisa a eliminat un număr de prevederi ale Tratatului UE cu privire la relaţiile dintre UEO şi Uniune. Principalul doemniu în care responsibilitatea a rămas UEO este apărarea colectivă (Articolul 5), al cărui transfer către Uniune pare a fi fost amânată. (www.infoeuropa.ro)12 “Political and Security Committee”13 “Social Protection Committee”
- 35 -
Odată cu Tratatul de la Nisa a fost elaborată o „Declaraţie asupra viitorului Uniunii Europene”, prin care se lansa o dezbatere generală asupra dezvoltării viitoare a Uniunii şi care implica atât statele membre, cât şi statele candidate. Aspectele avute în vedere de această declaraţie sunt: delimitarea responsabilităţilor între UE şi statele membre, statutul Cartei drepturilor fundamentale a UE, simplificarea tratatelor şi rolul parlamentelor naţionale în cadrul instituţional al UE.
În urma aprobării Declaraţiei de la Laeken, la 15 decembrie 2001, Consiliul European a hotărât înfiinţarea unei Convenţii Europene, care să pregătească procesul de reformă a UE. A avut astfel loc o dezbatere ce a durat 16 luni şi la care au participat reprezentanţi ai guvernelor şi parlamentelor naţionale ale statelor membre şi ale ţărilor candidate, Parlamentul european, Comisia Europeană, Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor, alături de organizaţiile interesate (şi participante prin intermediul unui forum deschis). Rezultatul dezbaterii este reprezentat de elaborarea proiectului Constituţiei europene.
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa a fost adoptat de către Consiliul European la Bruxelles, la 17-18 iunie 2004 şi semnat la Roma la 29 octombrie 2004. Acesta reprezintă un pas important în construcţia europeană, în contextul provocărilor cu care se confruntă Uniunea.
Din punct de vedere legal Constituţia Europeană coexistă cu constituţiile naţionale şi instituţiile ţărilor europene, şi nu le înlocuieşte, asigurând continuitatea legală a Comunităţilor, simplificand instrumentele legale şi adaptând procesul decizional la realităţile prezente contribuind la crearea cadrului pentru democraţie, libertate şi transparenţă.
Constituţia şi dreptul adoptat de către instituţiile Uniunii, în exercitarea competenţelor care îi sunt atribuite acesteia, au întâietate faţă de dreptul statelor membre.
Constituţia europeana este structurată în patru părţi: Prima parte prezintă valorile, obiectivele, prerogativele, procedurile
decizionale şi instituţiile Uniunii Partea a II-a conţine Carta Drepturilor Fundamentale Partea a III-a enunţă politicile şi modul de funcţionare a Uniunii Partea a IV-a conţine prevederi finale, proceduri de revizuire si adoptare a
Constituţiei
Principalele reforme ale Uniunii Europene pot fi grupate în trei categorii:1. Structură• Consolidarea diverselor tratate existente într-un singur document: Constituţia
Europeană;• UE dobândeşte personalitate juridică;• Carta drepturilor fundamentale este încorporată în Constituţie.
2. Cadru instituţional
- 36 -
• Stabilirea unui Preşedinte al Consiliului European, în scopul de a asigura continuitatea, vizibilitatea şi coerenţa reprezentării UE atât pe plan intern, cât şi pe plan extern;
• Reducerea numărului comisionarilor europeni, în scopul de a permite operaţionalitatea Comisiei într-o Uniune cu 25 de state membre (sau chiar mai multe);
• Introducerea funcţiei de Ministru de Externe al UE;• Acordul asupra unei clauze de solidaritate pentru sprijin reciproc în caz de dezastre
sau atacuri teroriste;• Recunoaşterea „Eurogrup” ca un organism independent, cu dreptul de a îşi alege
preşedintele („Dl. Euro”) pe o perioadă de doi ani.
3. Procesul de decizie• Utilizarea sistemului de vot cu majoritate calificată ca procedură standard de decizie
în cadrul Consiliului şi simplificarea sa;• Adoptarea procedurii co-decizie ca procedură legislativă standard.
Cap.II. Acquis-ul comunitar în domeniul impozitării: Capitolul X “Taxation”
2.1. Prezentare generală
Impozitarea este un instrument important al suveranitatii nationale, deoarece daca nu ar avea venituri, guvernele nu ar putea sa-si puna în aplicare politicile în anumite domenii. În acelasi timp, ca instrument de reglare economica, impozitarea poate fi folosita la influentarea consumului, la încurajarea economisirii sau la ajustarea modului de organizare a societatilor comerciale.
Politica în domeniul impozitarii este esentiala pentru toate statele membre, iar actiunile unei tari pot avea impact nu numai în acea tara dar si in tarile învecinate. Din acest motiv, în piata unica a Uniunii Europene, statele membre trebuie sa coopereze si nu sa întreprinda actiuni în directii diferite.
În vederea stabilirii pietei interne, sistemul taxelor de consum trebuie sa fie cât mai neutru posibil. Acolo unde rambursarile de impozite asupra bunurilor de consum dintr-un stat în altul au fost mai mari decât cele platite în mod obisnuit, acestea au actionat ca subventii pentru export, motiv pentru care Comunitatea a adoptat taxa pe valoarea adaugata (TVA). La momentul introducerii taxei pe valoarea adaugata statele membre puteau sa-si fixeze propriile taxe.
Prin introducerea pietei comune, consumatorii pot sa-si procure bunuri din unul sau mai multe state membre si sa le aduca în propria tara fara a mai plati taxele vamale. Diferentele între ratele de impozitare ale diferitelor marfuri între tari diferite tindeau sa
- 37 -
influenteze activitatile comerciale, producând distorsiuni între productia si distribuirea marfurilor, având repercusiuni de ordin social. Mai mult, pentru a reduce povara fiscala, unii cetateni ca si unele companii îsi mutau resedinta într-un alt stat membru, în care regimul fiscal era mai tolerant.
Diferentele dintre ratele de impozitare ca si „migrarea” facuta în functie de regimul fiscal au condus la o concurenta între statele membre în ceea ce priveste impozitarea. Acest lucru a trebuit analizat din punct de vedere legislativ si economic, în statele membre si în Uniunea Europeana, prin examinarea politicilor nationale si comunitare si a tipurilor si sistemelor de impozitare.
Integrarea în Uniunea Europeana, introducerea monedei unice, ca şi interacţiunile şi influentele celor 25 sisteme de impozitare din statele membre necesita o analiza profunda a acestor sisteme si, pe cât posibil, o administrare comuna.
Nevoile sociale în continua schimbare, precum si cresterea mediei deviata a populatiei din Uniunea Europeana, reprezinta provocari ce depăşesc graniţele naţionale. Statele membre ca si UE trebuie să le facă fata prin luarea unor decizii comune, în care sistemele de impozitare proprii fiecarui stat sa fie armonizate cu aceste decizii, astfel încât: sa asigure ca politica impozitarii dintr-un stat membru nu are un impact nedorit
asupra altui stat membru; sa asigure o suveranitate reala cetatenilor Uniunii Europene si reprezentantilor
acestora, suveranitate manifestata prin actiuni comune ale statelor membre.
2.1.1. Temeiul juridic al Acquis-ul comunitar în domeniul impozitării
Activitatea în domeniul general al impozitarii poate fi justificata prin obiectivul general al Tratatului Comunitatii Europene, exprimat în Articolul 3, si anume acela de a elimina "taxele vamale si orice alte masuri cu efect echivalent" între statele membre, de a "asigura nedistorsionarea concurentei pe piata comuna".
Articolul 93 (99) se refera exclusiv la impozitele indirecte (TVA si accize). Masurile privind alte domenii de impozitare se adopta, în general, pe baza Articolului 94 (100) [completat cu Articolele 96 (101) si 97 (102)], care se refera la masurile de prevenire a distorsiunilor pietei. Articolul 293 (220) recomanda de asemenea semnarea tratatelor de evitare a dublei impuneri.
Articolul 104 (104c) al Tratatului Comunitatii Europene, amendat la Maastricht în 1992, impune statelor membre participante la Moneda Unica sa "evite deficite guvernamentale excesive", prevazând penalitati pentru nerespectarea acestei cerinte. Ţările neparticipante la moneda unica trebuie sa încerce si ele sa evite deficitele excesive.
2.1.2. Obiectivele Acquis-ul comunitar în domeniul impozitarii
Crearea Pietei Unice si finalizarea Uniunii Monetare si Economice au condus la initiative comunitare noi în domeniul impozitelor si taxelor. Eliminarea restrictiilor privind libera circulatie a capitalurilor a provocat temeri in sensul ca bazele de impozitare
- 38 -
nationale ar putea fi erodate de concurenta în materie fiscala, aceasta conducând la o deplasare a sarcinii fiscale de la capital catre forta de munca, cu consecinte nefaste asupraocuparii fortei de munca si a protectiei sociale.
Drept urmare, Comunitatea urmareste o serie de obiective atunci când construieste politica generală de impozitare, cum ar fi:
Un prim obiectiv pe termen lung a fost prevenirea diferentelor între cotele impozitelor indirecte si ale sistemelor de impozitare ce pot introduce distorsiuni ale concurentei în interiorul pietei unice. Acesta este scopul Articolului 93 (99) privind taxele si accizele.
În ceea ce priveste impozitarea directa, cadrul legal existent este reprezentat, în general de acordurile bilaterale dintre statele membre. Obiectivul Comunitatii în acest domeniu a fost de „eliminare a ambiguitatilor legislative” ce conduceau la evaziunea fiscala. Un alt obiectiv legat de impozitarea directa a fost acela de evitare a dublei impuneri.
Orientarile recente în directia unei politici de impozitare generala, au avut ca obiectiv prevenirea efectelor negative ale concurentei fiscale, în special a „migrarii” bazelor de impozitare nationale, ca urmare a firmelor ce-si muta sediul în alt stat în cautarea celui mai favorabil regim fiscal. Chiar daca o astfel de concurenta poate avea efecte benefice prin limitarea guvernelor de „a impozita si a cheltui”, totusi ea denatureaza structura impozitului. Studiile efectuate în ultimii ani au aratat ca raportul dintre impozitul total si impozitul pe capital (dobânzi, dividende, impozite corporative) a scazut, în timp ce raportul dintre impozitul total si cel pe forta de munca (cum ar fi sarcinile sociale) a crescut.
Prevederile Tratatului de la Maastricht cu privire la Uniunea Monetara si Economica dau o noua dimensiune politicii de impozitare generala prin limitarea stricta a posibilitatii guvernelor de a finanta cheltuielile publice prin împrumuturi. Pactul pentru Stabilitate si Dezvoltare prevede ca statele membre cu deficit bugetar mai mare de 3% sa constituie depozite nepurtatoare de dobânda care se transforma în amenzi nerambursabile în cazul în care nu se reuseste reducerea deficitului. Obiectivul general este ca bugetele statelor membre sa se mentina în echilibru de-a lungul ciclului economic, motiv pentru care orice crestere a cheltuielilor publice va fi finantata prin cresterea impozitelor.
Cu toate ca aceste obiective au fost general acceptate, guvernele nationale au fost reticente în a face pasi importanti în vederea armonizarii sistemului de impozitare în cadrul Comunitatii. Din acest motiv, toate masurile privind impozitarea trebuie adoptate de Consiliul Uniunii Europene în unanimitate.
Impozitarea directăDacă impozitele indirecte necesita un grad mare de armonizare dat fiind efectul
acestora asupra liberei circulatii a marfurilor si serviciilor, nu acelasi lucru se poate spune despre impozitele directe. Acesta este motivul pentru care Tratatul Comunitatii Europene nu specifica în mod expres alinierea acestor impozite si, în virtutea principiului subsidiaritatii, lasa libertatea statelor membre de a face reglementarile necesare. Totusi, acolo unde impozitarea directa are impact asupra liberei circulatii a marfurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor, ca si asupra dreptului de stabilire a indivizilor sau a societatilor, statele membre trebuie sa stabileasca un sistem de impozitare la nivel
- 39 -
national care sa respecte aceste drepturi fundamentale, conform Articolelor 94 si 308 ale Tratatului.
Aparitia unor situatii speciale, cum ar fi dubla impozitare sau activitatile economice transfrontaliere, a impus adoptarea unor masuri legislative comune tuturor statelor membre, masuri aplicabile în special companiilor. Adoptarea acestor masuri se face de catre Consiliu, în unanimitate. Ele au fost initiate în 1990 si sunt materializate prin doua directive si o conventie. Directiva 90/435/CEE se refera la abolirea dublei impuneri a profitului distribuit între societatile–mama aflate în unul din statele membre si filialele acestora aflate într-un alt stat membru.
Directiva 90/434/CEE reduce povara fiscala ce poate împiedica reorganizarea societatilor, iar Conventia (90/436/CEE), bazata pe Articolul 239 al Tratatului introduce o procedura arbitrara de evitare a dublei impuneri privind ajustarea profitului dintre întreprinderi asociate aflate în state membre diferite.
În 1997 a fost adoptat un pachet de masuri, denumit si „pachetul de masuri privind impozitarea” sau „pachetul Monti”, care are în vedere: combaterea concurenţei în domeniul impozitarii; eliminarea distorsiunilor de pe piaţa unică; reorientarea tendintei crescânde de impozitare a muncii printr-un sistem de impozitare
orientat spre forţa de muncă.
Acest pachet de masuri consta în:a. Cod de conduita pentru impozitarea afacerilor, cod ce reprezinta vointa comuna a statelor membre, chiar daca nu este un instrument legal. Conform acestui cod, statele membre vor combate concurenta în domeniul impozitarii si vor evita introducerea unor masuri care sa aibe ca efect concurenta în acest domeniu. Mai mult, a fost stabilit un sistem de schimb de informare asupra masurilor fiscale si o evaluare a acestui sistem.b. Masuri de înlaturare a distorsiunilor rezultate din impozitarea veniturilor provenite din economii prin care se stabileste un nivel minim de impozitare a dobânzilor;c. Impozitarea platii dobânzilor si a redeventelor între societatile situate în diferite state membre;d. Ajutoare fiscale din partea statului. Masura consta în publicarea unui ghid privind regulile referitoare la acordarea de ajutoare fiscale.
Impozitarea indirectăÎncepând cu 1992, prin eliminarea taxelor de frontiera si a formalitatilor vamale de
la granitele dintre statele membre, impozitarea indirecta a suferit schimbari decisive, prin introducerea unor noi reguli privind accizele si prin reglementarile intra-comunitare privind taxa pe valoarea adaugata.
Taxa pe valoarea adaugataLegislaţia referitoare la taxa pe valoarea adaugata (TVA) este complexă.Principalul izvor de drept îl reprezinta Directiva 77/388/CEE privind sistemul
comun de aplicare a acestei taxe, denumita si „Directiva a Şasea referitoare la TVA”. Directiva se aplica pe teritoriul tarilor ce fac parte din comunitate (principiul teritorialitatii) si cuprinde reglementari privind: persoanele impozabile, tranzactiile impozabile, ca si exceptiile si scutirile (atât pentru marfuri, cât si pentru servicii), locul
- 40 -
operatiunilor impozabile, cotele standard de impozitare (care sunt aceleasi, atât pentru marfuri cât si pentru servicii), deducerile si modul de calculare a acestora, persoanele responsabile de plata TVA (inclusiv obligatiile persoanelor impozabile si reglementarile aplicabile unor cazuri speciale, cum ar fi fermierii sau agentiile de turism).
Directiva s-a aplicat gradual, având etape tranzitorii pentru fiecare stat membru si a condus la simplificarea sistemului de aplicare al TVA, facând distinctie între vânzarile între persoane supuse impozitarii, vânzari catre persoane fizice sau vânzari catre comerciantii scutiti de TVA .
Introducerea pietei comune, la 1 ianuarie 1993, a avut ca efect modificarea directivei, prin suplimentarea acesteia cu Directiva 91/680/CEE privind abolirea frontierelor fiscale. Conform noilor reglementari (Directiva 92/77/CEE privind aproximarea cotelor de TVA), statele membre aplica o cota standard de TVA de minim 15% (Directiva 99/49/CE) si au posibilitatea de a aplica maxim doua cote reduse (de minim 5%) pentru anumite marfuri sau servicii de natura sociala sau culturala. Aceeasi directiva autorizeaza statele membre sa fixeze, pe timp limitat, cote zero sau sub 5% pentru anumite produse. Limitarea, ca durata, este reglementata de Directiva 2001/04/CE.
Aplicarea taxei pe valoarea adaugata unor marfuri speciale, cum ar fi antichitatile sau anumite articole de colectie este reglementata de Directiva 94/5/CE, iar Directiva 98/80/CE stabileste regulile de vânzare a monezilor de aur ce nu sunt de interes numismatic. Ultimele reglementari pentru serviciile de radio si televiziune si cele de telecomunicatii se regasesc în Directivele 99/59/CE si 2002/38/CE. Aparitia comertului electronic (e-commerce) a condus la noi reglementari în aplicarea taxei pe valoarea adaugata, reglementari ce sunt cuprinse în Directiva 2000/38/CE si 2002/792/CE privind cooperarea administrativa.
AccizePrincipiul ce sta la baza aplicarii accizelor este ca acestea se aplica în tara în care
are loc consumul.Reglementările generale se refera la produsele ce fac obiectul accizelor si la
detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse (Directiva 92/12/CEE). Aceste reglementari, aplicabile de la 1 ianuarie 1993, stau la baza unei strategii privind aproximarea cotelor impozitelor, armonizarea structurii impozitelor si stabilirea cadrului general privind detinerea si circulatia produselor. Reglementarile se aplica bauturilor alcoolice, produselor prelucrate din tutun si uleiurilor minerale si permit circulatia acestor produse în statele membre, accizele fiind platite de cumparatorul final la cotele stabilite de statul membru în care are loc consumul.
Cotele minime ale accizelor aplicate alcoolului si bauturilor alcoolice, tigaretelor si produselor prelucrate din tutun altele decât tigaretele sunt reglementate de Directivele 92/87CEE, 92/79/CEE si 92/80/CEE. Tinând cont de functionarea pietei interne si valorile reale ale acestor cote, la fiecare doi ani, Consiliul reexamineaza cotele minime si poate impune noi reglementari. În acest sens, ultima reglementare privind stabilirea cotelor minime a avut loc în februarie 2002 (Directiva 2002/10/CE).
În ceea ce priveste uleiurile minerale, Directiva 92/82/CEE reglementeaza cotele accizelor aplicate acestor produse. Pentru respectarea mediului înconjurator, Comisia promoveaza folosirea produselor energetice din surse regenerabile, în acest sens formulând doua propuneri, una referitoare la reducerea accizelor pentru combustibilii
- 41 -
produsi din surse agricole (biocombustibili) si o a doua, referitoare la armonizarea impozitarii indirecte a produselor energetice.
Armonizarea structurii impozitelor este o alta latura a strategiei amintite mai sus. Prin aceasta armonizare se urmareste stabilirea unui sistem comun privind capacitatea de impozitare, metodele de colectare, scutirile si termenele de plata. Directivele ce armonizeaza structura accizelor sunt 92/83/CEE (pentru alcool si bauturi alcoolice), 92/79/CEE (pentru tigarete), 95/59/CEE (referitoare la tutun) si 92/81/CEE (privind uleiurile minerale).
Detinerea, circulatia si monitorizarea produselor supuse accizelor este reglementata de Directiva 92/12/CEE. Pentru o mai buna monitorizare a produselor supuse accizelor, Comisia a înaintat o propunere referitoare la introducerea unui sistem computerizat al documentelor administrative ce însotesc aceste produse. Se prevede ca sistemul sa poata fi dezvoltat si implementat într-o perioada de cinci ani.
2.1.3. Cooperare administrativă şi asistenţă reciprocă
În scopul prevenirii si evitarii evaziunii fiscale si în vederea facilitariischimburilor de informatii relevante referitoare la evaluarea corecta aimpozitului pe venit si pe capital, autoritatile competente din statele membre se ajuta reciproc. Reglementarea asistentei reciproce în domeniul impozitarii directe si indirecte se regaseste în Directiva 77/799/CEE si Directiva 92/218/CEE.
Pentru întarirea cooperarii administrative si a asistentei reciproce, Comisia a facut o propunere ce urmareste combinarea celor doua directive. Noua propunere (COM (2001) 294/1) prevede drepturile si obligatiile partilor implicate în cooperarea si asistenta reciproca si procedurile ce ar trebui urmate, având ca obiectiv crearea sinergiilor între administratiile nationale implicate în impozitare si cooperarea acestora, ca si cum ar face parte dintr-o administratie unica.
2.1.4. Programul Fiscalis
Decizia 888/98/CE instituie un program de actiune, denumit Fiscalis, destinat îmbunatatirii functionarii sistemului de impozitare indirecta. Prin acest program se urmareste o mai buna cooperare între statele membre siComisie si îmbunatatirea practicilor administrative, prin familiarizarea înaltilor functionari nationali cu diferite tipuri de frauda si dezvoltarea metodelor de prevenire, detectare si investigare bazate pe analiza riscului. Dezvoltarea programului se face prin organizarea de schimburi de informatii si experienta, organizarea de seminarii, organizarea de controale multilaterale sau prin actiuni de pregatire a personalului.
Alte două decizii (Decizia 98/467/CE si Decizia 98/532/CE) vin în sprijinul programului de actiune mentionat. Dat fiind ca Decizia 888/98/CE este aplicabila pe perioada 1998 – 2002, Comisia a înaintat propunerea de continuare a programului Fiscalis pe perioada 2002 – 2007.
În perspectivă
- 42 -
În mai 2001 Comisia Europeana a prezentat strategia referitoare la viitoarea politica de impozitare în Uniunea Europeana. Prin aceasta strategie, politica de impozitare va fi in concordanta cu obiectivele generale ale politicii Uniunii Europene, cum ar fi obiectivul stabilit de Consiliul European de la Lisabona de a face ca economia Uniunii Europene sa fie cea mai competitiva din lume pâna în anul 2010.
O coordonare a impozitarii ar putea ajuta Statele Membre ca acest obiectiv sa fie atins, în mod special armonizarea legislatiei referitoare la TVA si la accize.
Comisia intentioneaza sa acorde mai multa atentie problemelor referitoare la impozitare cu care se confrunta cetatenii si întreprinderile ce functioneaza în cadrul Comunitatii. În curând se vor face propuneri de coordonare a actiunilor pentru evitarea obstacolelor si ineficientelor privind impozitarea întreprinderilor si vor fi prezentate rapoarte privind impozitarea alcoolului si a vehiculelor. În ceea ce priveste statele membre în care regulile si procedurile nationale de impozitare contravin obiectivelor Tratatului Comunitatii Europene, Comisia intentioneaza sa fie mai activa si sa propuna actiuni legislative si recomandari de cooperare.
2.2. Transpunerea acquis–ului comunitar în România
România a deschis Capitolul 10 – „Impozitare” în anul 2001, când documentul de pozitie aferent a fost comunicat oficial Consiliului UE, iar negocierile au fost deschise în cadrul Conferintei de Aderare din data de 23 octombrie 2001. În urma primirii Pozitiei Comune a UE, autoritatile române au elaborat documentul de pozitie complementar, care a fost transmis Comisiei Europene în luna ianuarie 2002 pentru consultari informale. Documentul de pozitie complementar va fi completat, conform observatiilor Comisiei Europene si concluziilor consultarilor tehnice.
Integrarea pieţei naţionale în spaţiul economic şi social european constituie un proces de durată, care necesită elaborarea unei strategii globale şi de perspectivă asupra evoluţiei stucturale a economiei româneşti. Aderarea pe lângă avantaje prezintă riscuri, care trebuiesc identificate şi eliminate. De accea în prealabil se impune, armonizarea condiţiilor ofertei şi a cererii pe toate sub-segmentele care formează piaţa naţională, cu cele existente pe piaţa unică europeană, întrucât aceasta va sancţiona unităţile structurale din economie neviabile sau incapabile să se adapteze rapid la noile condiţii concurenţiale. În schimb în urma aderării, agenţii economici româneşti vor putea să acţioneze pe o piaţă vastă şi stabilă, care stimulează competitivitatea, creşterea investiţiilor şi rentabilităţii.
Evoluţia mediului economico social influenţează asupra deciziilor de politică fiscală destinate asigurării evoluţiei structurale a sistemului fiscal românesc şi integrării acestuia în dinamica economiei fiscale europene. Eliminarea frontierelor fiscale impune, eliminarea distorsiunilor existente pe subsegmentele pieţei naţionale. Aderarea permite accesul la un spaţiu economic fără frontiere interne, în care libera circulaţie a capitalului, persoanelor, mărfurilor şi serviciilor este asigurată. Anterior se impune asigurarea cooperării administrative, armonizarea informaţiilor statistice şi schimbul reciproc de informaţii.
- 43 -
Armonizarea structurală a sistemului fiscal românesc cu cel european trebuie să pună la bază, principiul neutralităţii şi principiul moderării presiunii fiscale. Primul impune, eliminarea facilităţilor fiscale care distorsionează relaţiile concurenţiale pe piaţă, şi stimulează evaziunea fiscală legală. Al doilea principiu implică, diminuarea presiunii exercitate de fiscalitate asupra deciziilor psihologice individuale în domeniul muncii, consumului, economisirii şi investiţiilor. Deci comprimarea investiţiei Statului în economie. Relaxarea politicii fiscale necesită în prealabil comprimarea economiei publice, controlul deficitului bugetar şi a datoriei publice, concomitent cu un bun randament al sistemului fiscal. În caz contrar, relaxarea politicii fiscale generează creşterea deficitului bugetar, şi deci în locul unei politici de tax-cut pur va apărea efectul unei politici tax-cut keynesian, abandonată la nivel european.
Politica fiscală trebuie astfel concepută încât, să asigure respectarea criteriilor eliminatorii prevăzute de articolul 104 litera C: deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB iar datoria politică să nu depăşească 60% din PIB. Realizarea acestor criterii influenţează asupra deciziilor de politică fiscală, întrucât majoritatea resurselor sunt reprezentate de prelevările fiscale. Reducerea deficitului bugetar implică, revizuirea facilităţilor fiscale în scopul reducerii costurilor fiscale şi/sau creşterii presiunii fiscale (care însă este inacceptabilă), concomitent cu scăderea cheltuielilor publice. Caracterul puţin compresibil a cheltuielilor publice necesită un interval de timp pentru scăderea acestora. Protejarea randamentului sistemului fiscal necesită o bună gestinare a creanţelor fiscale şi sancţionarea severă a fraudei fiscale. Finanţarea datoriei publice impune limitarea efectului de ivicţiune în economie. În condiţiile în care evoluţia economiei româneşti s-ar înscrie pe o traiectorie aşcendentă, sarcinile politicii fiscale ar fi uşurate, întrucât expansiunea sănătoasă a materiei impozabile contribuie la creşterea randamentului sistemului fiscal şi a deficitului bugetar.
Asigurarea neutralităţii sistemului fiscal românesc asupra schimburilor cu ţările din spaţiul Uniunii Europene, implică eliminarea obstacolelor fiscale care influenţează asupra circulaţiei libere a mărfurilor, serviciilor, capitalului, persoanelor şi garantarea concurenţei prin eliminarea distorsiunilor fiscale.
În domeniul politicii fiscale este necesara perfecţionarea continua a cadrului legislativ pentru a se asigura corelarea cu situatia indicatorilor macro – economici, cu cerintele mediului de afaceri si constructia bugetara viitoare.
Actele normative14 de modificare a Codului fiscal cuprind astfel masuri legislative de generalizare a cotei unice de 16%, extinderea bazei de impunere, preluarea directivelor în materie din legislaţia Uniunii Europene şi perfectionarea şi simplificarea cadrului legislative în vigoare.
Introducerea ultimelor modificări legislative în domeniul au în vedere atât impozitele directe cât şi impozitele indirecte
Astfel, pe tipuri de impozite, principalele modificari legislative de armonizare cu acquis-ul comunitar în domeniul impozitării aduse sunt:
La Titlul I - Dispozitii generale
14 Ultima modificare - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal Publicata în M.Of.al României, Partea I, nr. 230/03-04-2007
- 44 -
s-a completat definitia contractului de leasing financiar, pentru a raspunde problemelor aparute in practica, in ceea ce priveste incadrarea contractelor de leasing;
s-a corelat definitia “persoanelor afiliate” cu definitia din directivele europene;
au fost aduse modificari pentru corelarea definitiilor din articolul 12 privind impunerea veniturilor obtinute din Romania de persoane nerezidente pentru a fi in concordanta cu prevederile propuse spre modificare de la Titlul V.
La Titlul II - Impozitul pe profit În domeniul impunerii persoanelor juridice s-au adus modificări care urmăresc:
extinderea bazei de impozitare prin urmatoarele masuri: a) restrângerea categoriilor de rezerve deductibile la calculul profitului impozabil pentru societatile comerciale bancare sau alte institutii de credit autorizate, societatile de credit ipotecar si societatile de asigurare si reasigurare, prin eliminarea celor specifice fata de celelate categorii de contribuabili; b) eliminarea unor facilitati fiscale, cuprinse in acte normative speciale, considerate neconforme cu principiile Uniunii Europene, precum facilitatile pentru cooperatia agricola si pensiunile turistice.
simplificarea administrarii impozitului pe profit, prin schimbarea sistemului de plata trimestrial (lunar in cazul societatilor bancare) cu impozit anual cu plati anticipate in cursul anului;
eliminarea unor bariere administrative in stabilirea deductibilitatii unor cheltuieli pentru cazare, transport, diurna, legate de conditia de profitabilitate si licitatie, in cazul vanzarilor de mijloace fixe;
pentru asigurarea standardelor de calitate si siguranta a zborurilor companiilor aeriene se propune deducerea provizioanelor constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de întretinere si reparare a parcului de aeronave si a componentelor aferente, potrivit programelor de intretinere ale aeronavelor, abrogate corespunzator de catre Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã;
preluarea prevederilor referitoare la regimul fiscal comun care se aplica societatilor mama si filialelor acestora din diferitele state membre ale Uniunii Europene pentru distributia de dividende, in conformitate cu prevederile Directivei nr. 90/435/CEE si cel aplicabil fuziunilor, divizarilor, divizarilor partiale, transferului de active si schimbului de actiuni intre societatile din diferitele state membre, conform cu prevederile Directivei nr.90/434/CEE.
La Titlul III - Impozitul pe venit S-au completet reglementarile in materie, in scopul unei administrari mai eficiente
si a clarificarii modului de impunere pe categorii de venituri, astfel: atribuirea competentei de stabilire a nomenclatorului activitatilor pentru care venitul
net se detemina prin norme de venit, la directiile generale ale finantelor publice teritoriale;
- 45 -
eliminarea scutirii de impozit a veniturilor din salarii ca urmare a activitatii de programare informatica, incepand cu 1 ianuarie 2007, masura ceruta expres de Consiliul Concurentei;
retinerea a 5% in timpul anului pentru veniturile din tranzactii cu titluri de valoare si regularizarea cu impozit de 16% pe baza castigului net anual;
extinderea bazei de impunere prin cuprinderea in veniturile din activitati agricole si a veniturilor din valorificarea produselor agricole obtinute dupa recoltare, in stare naturala de pe terenurile agricole proprietate privata sau luate in arenda catre unitati specializate pentru colectare, unitati de procesare industriala sau catre alte unitati pentru utilizare ca atare;
acordarea posibilitatii deducerii din venitul anual impozabil a cheltuielilor aferente economisirii sistem colectiv pentru domeniul locativ in limita unei sume maxime de 300 lei pe an/pe persoana fizica.
La Titlul IV “ Impozitul pe veniturile microintreprinderilor” Modificarea propune abrogarea acestui sistem de impunere aplicabil
microintreprinderilor, urmare angajamentelor asumate in negocierea si inchiderea Capitolului X “Impozitarea” si pentru respectarea principiilor “Codului de conduita in impozitarea afacerilor.”
La Titlul V - Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti si impozitul pe reprezentantele firmelor strãine înfiintate în România
s-a introdus in categoria veniturior impozabile venitul obtinut din lichidarea/dizolvarea fara lichidare a unei persoane juridice romane, venit care se impune prin retinere la sursa, cu cota de 16%;
unificarea cotei unice de 16% pentru toate categoriile de venituri impozabile obtinute din Romania de nerezidenti (art. 116 alin. (2)).
Faţă de această prevedere sunt stabilite două excepţii, respectiv: a) cota de 10% care se va aplica in perioada de tranzitie prevazuta pentru armonizarea cu prevederile Directivei Uniunii Europene 2003/49 privind sistemul comun de impozitare aplicat platilor de dobanzi si redevente facute intre intreprinderi asociate din diferite state membre;
b) dobanzile la depozitele la termen, la certificatele de depozit si la instrumentele de economisire constituite/dobandite anterior datei de 1 ianuarie 2007 se impun cu cota de impozit prevazuta de legislaţia fiscala la data constituirii/dobandirii depozitelor la termen, certificatelor de depozit si a instrumentelor de economisire - completarea prevederilor legate de termenul de plata al impozitelor in cazul veniturilor din dividende distribuite persoanelor nerezidente dar care nu au fost platite pana la sfarsitul anului precum si in cazul veniturilor din dobanzi la depozitele la termen, la certificatele de depozit si la instrumentele de econimisire;
completarea adusa la art. 118 alin (2) are in vedere stabilirea perioadei in care se poate face regularizarea impozitului datorat de un nerezident atunci cand nu a prezentat la momentul realizariii veniturilor ceritificatul de rezidenta fiscala;
s-au introdus articole noi precum:
- 46 -
a) Art. IV prin care se transpun prevederile “Directivei Uniunii Europene 48/2003 privind impunerea veniturilor din economii sub forma platilor de dobanda”, in vederea armonizarii legislatiei interne cu aceasta directiva. Prevederile acestui articol de aplica de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. (Anexa 1); b) Art. V prin care se includ prevederile “Directivei Uniunii Europene 2003/49 privind sistemul comun de impozitare a platilor de dobanzi si redevente facute intre intreprinderi asociate din state membre”. Prevederile acestui articol se aplica dupa incheierea perioadei de tranzitie stabilita pentru aplicarea acestei directive, respectiv de la data de 1 ianuarie 2011. (Anexa 2); c) Art. VI prin care se traspun prevederile “Directivei Uniunii Europene nr. 77/799 privind asistenta reciproca intre autoritatile competente ale statelor membre in domeniul impunerii directe si al impozitarii primelor de asigurare (Anexa 3).
La Titlul VI – Taxa pe valoarea adaugata Aderarea României la Uniunea Europeana aduce modificari semnificative în
privinta taxei pe valoarea adaugata ca urmare a desfiinţării barierelor vamale dintre statele membre, in principal, precum si datorita necesitatii de a aplica aceleasi reguli ca si celelalte state în acest domeniu.
Introdusa in Romania inca din anul 1993, taxa pe valoarea adaugata a fost elaborata pe scheletul Directivei a VI-a a CEE, care reglementeaza TVA in statele membre, fara insa a o respecta intocmai, deoarece la data respectiva Romania nu era inca tara candidata la aderare. Dupa anul 2001, cand Romania a inceput negocierile cu Uniunea Europeana in domeniul impozitarii, s-a deschis Capitolul 10 al Documentului de pozitie, prin care România s-a angajat să transpună ăn legislaţia naţionala prevederile directivelor europene în domeniu, respectiv:
Directiva a 6-a a Consiliului din 17 mai 1977 (77/388/CEE) în domeniul armonizarii legislatiilor statelor membre in ceea ce priveste impozitele pe cifra de afaceri -Sistemul comun de taxa pe valoarea adaugata: baza de calcul comuna. La transpunerea in legislaţia naţională au fost luate in considerare toate directivele care au modificat Directiva a 6-a;
Directiva a 8-a a Consiuliului (79/1072/CEE) din 6 dcembrie 1979 - în domeniul armonizării legislaţiilor statelor membre in ceea ce priveste impozitele pe cifra de afaceri - Modalitati de rambursare a TVA persoanelor impozabile nestabilite in interiorul tarii, cu toate modificarile ulterioare;
Directiva a 13-a a Consiliului din 17 noiembrie 1986 (86/560/CEE) în domeniul armonizarii legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveste impozitele pe cifra de afaceri - Modalitati de rambursare a TVA persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul Comunitatii, cu toate modificarile ulterioare;
Directiva 83/181/CEE a Consiliului din data de 28 martie 1983 pentru stabilirea domeniului de aplicare a articolului 14 (1) (d) al Directivei 77/388/CEE privind exceptarea de la taxa pe valoarea adaugata la importul final al anumitor bunuri;
- 47 -
Directiva 69/169/CEE a Consiliului din data de 28 mai 1969 privind armonizarea prevederilor stabilite prin legi, regulamente sau actiuni administrative referitoare la exceptarea de la impozitul pe cifra de afaceri si accizele la import pentru calatoriile internaţionale.
Ca principiu, directivele europene se transpun în legislaţia naţională, iar regulamente europene se vor aplica întocmai de la data aderarii. In domeniul TVA directivele europene precum si jurisprudenta Curtii de justitie Europene au fost transpuse in actul legislativ de modificare a Titlului VI al Codului fiscal.
O modificare importantă, care va afecta pe toti cei care sunt in prezent inregistrati ca platitori de TVA, o constituie desfiintarea barierelor vamale intre Statele Membre ale UE, care are drept efect eliminarea controlului vamal al miscarii bunurilor intre aceste state. Notiunile de export si import in relatia dintre Statele Membre va disparea, fiind inlocuita de notiuni noi, precum livrarea intra-comunitara ( in locul exportului) si achizitia intra-comunitara ( in locul importului). Orice expediere de bunuri din Romania in alt Stat membru, chiar si in lipsa unei tranzactii comerciale, este tratată drept transfer de bunuri sau non-transfer, care sunt notiuni cu totul noi in legislaţia noastra si sunt specifice numai relatiilor dintre Statele Membre.
Datorita desfiinţării barierelor vamale, controlul mişcării bunurilor între Statele Membre este realizat prin intermediul sistemului electronic VIES ( VAT International Exchange Systhem). In cadrul Uniunii Europene exista o serie de regulamente care stipuleaza conditiile in care Statele Membre vor face schimb de informatii si controale multilaterale in scopul evitarii fraudei fiscale in domeniul TVA.
Toate Statele Membre prevad in legislaţia specifica privind TVA obligativitatea depunerii de declaratii recapitulative trimestriale pentru livrarile intracomunitare realizate. In plus, legislaţia Romaniei prevede si obligativitatea depunerii de declaratii recapitulative pentru achizitiile intracomunitare. Informatiile din aceste declaratii recapitulative sunt transferate in VIES si astfel Statele Membre pot face verificari ale operatiunilor realizate. De exemplu atunci cand se raporteaza o achizitie intra-comunitara in Romania, va fi posibil sa fie verificat furnizorul, care a raportat livrarea intra-comunitara, respectiv daca are un numar valabil atribuit in scopuri de TVA in Statul sau Membru si daca operatiunea este declarata in respectivul stat.
Datorita noutatii acestor operatiuni, este necesar ca toti operatorii economici care in prezent realizeaza importuri, exporturi, operatiuni in lohn, sau alte operatiuni care implica miscarea de bunuri intre Romania si alt Stat Membru, sa cunoasca documentele care trebuie intocmite, data la care intervine exigibilitatea taxei, declaratiile ce trebuie depuse, si in special regulile privind operatiunile intra-comunitare. Regulile sunt foarte importante pentru ca numai cunoscandu-le vor avea posibilitatea sa aplice scutirea de TVA pentru o livrare intra-comunitara, in functie de documentele pe care le prezinta pentru a justifica aceasta scutire. Pentru achizitiile intra-comunitare operatorii economici inregistrati in scopuri de TVA nu vor face plata efectiva, ci vor aplica taxare inversa, respectiv plata prin decontul de TVA.
Pe langa operatiunile obisnuite privind livrarile si achizitiile intra-comunitare, există reglementări speciale pentru bunurile care fac obiectul contractelor de consignatia, bunurile puse la dispozitia clientului (call of stock), bunurile transmise in vederea verificarii conformitatii, pentru testare, pentru probe, operatiuni triunghiulare care
- 48 -
implica operatori economici din trei state membre diferite, bunuri plasate in regim de antrepozitare de TVA, care fac obiectul unor masuri de simplificare stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
În ce priveste prestarile de servicii, si aici există modificari semnificative. Apare o noua notiune, transportul intracomunitar de bunuri, care are reguli diferite faţă de transportul international de bunuri din tre Statele Membre si tarile terţe. Astfel, transportul international de bunuri aferent unui import sau export este şi va ramane scutit de TVA, în timp ce transportul intracomunitar de bunuri nu este scutit de TVA, dar, daca clientul transmite transportatorului un cod valabil de TVA din alt Stat Membru decat Romania, de unde pleaca transportul, atunci clientul va plati taxa din tara sa, iar transportatorul roman va factura fara TVA. In mod reciproc, cand un operator economic din Romania contracteaza un transport cu un transportator din alt Stat Membru, va trebui sa comunice codul sau de TVA din Romania si prin urmare va datora taxa aferenta in Romania, dar nu va face plata efectiva ci va aplica regula taxarii inverse, adica a plăţii prin decontul de TVA.
Şi celelalte prestari de servicii, atunci cand clientul sau prestatorul sunt stabiliti in alt Stat Membru, vor avea reguli diferite. Foarte importanta este comunicarea codului de înregistrare în scopuri de TVA, care în majoritatea cazurilor conduce la facturarea fără TVA de către prestator şi aplicarea taxarii inverse de catre clientul din alt Stat Membru, daca acesta din urma este inregistrat in scopuri de TVA.
De la data aderării nu mai este reglementata utilizarea de facturi fiscale cu regim special, datorita faptului ca prin anularea barierelor vamale marfurile vor circula însoţite de facturi emise de fiecare stat membru, care trebuie recunoscute în statul care realizează achiziţia intracomunitara indiferent de forma sa, în conditiile in care respecta informatiile minimale prevazute de directiva.
De asemenea, în Titlul VI au fost implementate prevederile referitoare la facturarea erlectronica, care sunt obligatorii de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Actul legislativ de modificare prevede implementarea de regimuri speciale noi precum: regimul special pentru aurul de investiţii, regimul special pentru bunuri second hand, opere de artă şi de colecţie, regimul special pentru servicii electronice prestate de persoane care nu sunt stabilite in Comunitate pentru persoane neimpozabile stabilite in interiorul Comunitatii.
În cadrul sectorului imobiliar modificarile legislative sunt semnificative: leasingul cu bunuri imobile este scutit de TVA ( cu drept de opţiune pentru
taxare); livrarea bunurilor imobile care nu sunt noi şi de terenuri care nu sunt
construibile, este scutita de TVA, dar este insotita si de obligativitatea ajustarii dreptului de deducere exercitat pentru respectivul bun imobil. Conditiile in care o constructie nu este considerata noua este stabilit prin normele de aplicare a legii armonizate;
schimbarea destinaţiei iniţiale a bunului imobil, respectiv utilizarea acestuia în cadrul unui sector care da drept de deducere intr-o masura diferita fata de deducerea initiala, va fi insotita de obligativitatea ajustarii dreptului de deducere in cadrul unei perioade de ajustare, care in Romania a fost fixata la 20 de ani;
- 49 -
au fost stabilite reguli tranzitorii specifice acestui sector, deoarece România nu a aplicat până în prezent sistemul ajustarilor de TVA decât în cazul închirierilor de bunuri imobile în scutire de TVA.
De la data aderării sunt eliminate o serie de scutiri de TVA incompatibile cu acquis-ul comunitar. Printre cele mai semnificative sunt eliminarea scutirii de TVA pentru : activităţile de cercetare dezvoltare, comisionul pentru tranzacţiile burselor de mărfuri, precum si veniturile obtinute de Societatile de Valori Mobiliare pentru administrarea si depozitarea de acţiuni, titluri de participare, titluri de creanţe, operaţiunile finanţate din fonduri nerambursabile acordate de guverne străine şi organizaţii internaţionale, ingrijirile medicale veterinare. Pe lângă scutirile de TVA eliminate, au fost incluse în legislaţia armonizată o serie de scutiri de TVA obligatorii, precum: scutirea serviciilor publice poştale, scutirea pentru livrarile în ţară de aur catre Banca Naţională a României, scutirea pentru operaţiunile de leasing cu bunuri imobile, scutirea pentru vânzarea de terenuri de orice fel cu excepţia celor construibile, scutirea de TVA pentru vânzarea de construcţii care nu sunt noi.
Adoptarea legislaţiei armonizate în domeniul TVA este baza legală a creeri sistemului de interoperativitate în ce priveste schimbul de de informatii în domeniul TVA cu statele membre ale Uniunii Europene. Acest schimb de informaţii este necesar întrucât după data aderarii, ca urmare a desfiinţării barierelor vamale, circulaţia bunurilor între statele membre nu mai este supusă controlului vamal. De asemenea, legislaţia privind TVA armonizată este baza legală pentru calcularea contribuţiei României la Bugetul Comunitar, taxa pe valoarea adaugata fiind una din resursele cele mai importante ale bazei de calcul a acestei contribuţii.
La Titlul VII – Accize În domeniul accizelor, actualele modificari ale Codului fiscal sunt impuse de
aderare României la Uniunea Europeana, de necesitatea definitivării armonizarii legislaţiei fiscale cu cea prevăzută de directivele europene, de necesitatea implementării cadrului legal aferent schimbului intracomunitar de produse supuse accizelor, precum şi de respectarea angajamentelor asumate prin Documentul de poziţie aferent Capitolului 10 - Impozitarea.
În acest sens, principalele modificări aduse titlului VII - Accize din Codul fiscal se refera la:
În domeniul accizelor armonizate majorarea nivelului accizelor la principalele grupe de produse supuse acestui
regim cu intrare în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 potrivit calendarelor de creştere graduala a accizelor până la atingerea nivelelor minime impuse, astfel:
• benzina cu plumb de la 395,01 euro/1000 litri la 421,19 euro/1000 litri;
• pacura de la 9,50 euro/1000 kg la 13,00 euro/1000 kg; • gaz natural utilizat drept carburant de la 2,00 euro/gigajoule la 2,60
euro/gigajoule; • electricitate utilizata in scop comercial de la 0,19 euro/Mwh la 0,26
euro/Mwh;
- 50 -
• electricitate utilizata in scop necomercial de la 0,39 euro/Mwh la 0,52 euro/Mwh;
introducerea de noi produse în sfera de aplicare a accizelor, astfel: • gaz natural utilizat drept combustibil pentru încălzire în scop
comercial şi necomercial cu acciza de 0,17 euro/gigajoule. De reţinut că începând cu data de 1 ianuarie 2007, datorita obligativităţii introducerii accizei la gazul natural utilizat în acest scop a fost eliminat “impozitul” datorat bugetului de stat pentru gazul natural provenit din producţia interna - în cuantum de 7,4 euro/1000 m3;
instituirea unei accize reduse de 475 euro/hl alcool pur faţă de 750 euro/hl alcool pur cat este acciza standard, în cazul alcoolului etilic produs în micile distilerii; prin mica distilerie se înţelege distileria a cărei producţie anuală nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur;
introducerea în legislaţia naţională a reglementărilor comunitare privind schimburile de produse accizabile între statele membre. Urmare desfiinţării frontierelor vamale între statele membre şi implicit a eliminării noţiunilor de importator şi exportator au fost definiţi operatorii înregistraţi, operatorii neînregistraţi, reprezentantul fiscal, vânzarea la distanţă, regimul produselor cu accize plătite;
revizuirea sferei de aplicare a scutirilor de la plata accizelor în domeniul produselor energetice şi al energiei electrice şi realizarea unei mai bune concordanţe cu prevederile comunitare, prin:
• scutirea de la plata accizelor a biocarburantilor. In cazul amestecului biocarburantilor cu carburantii traditionali, scutirea se va acorda in functie de cantitatea de biocarburant continuta in amestec si nu va depasi o anumita limita, stabilita in conformitate cu prevederile directivei comunitare in domeniu;
• scutirea de la plata accizelor a combustibililor pentru motor utilizati pentru operatiunile de dragare in cursurile de apa navigabile si in porturi;
• scutirea de la plata accizelor a combustibililor pentru motor utilizati in domeniul productiei, dezvoltarii, testarii si mentenantei aeronavelor si vapoarelor;
• scutirea de la plata accizelor a energiei electrice produsa din surse regenerabile de energie;
• scutirea de la plata accizelor a produselor energetice - gaz natural, cărbune, combustibili solizi - folosite de către gospodariile individuale si/sau organizatiile de caritate;
includerea unor prevederi noi privind neaccizarea produselor energetice şi a energiei electrice destinate anumitor utilizări, cum ar fi: utilizarea duală a produselor energetice; energia electrică atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs; energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele metalurgice şi electrolitice;
instituirea unor măsuri pentru asigurarea respectarii condiţiilor impuse de regimul de antrepozitare fiscală a produselor supuse accizelor armonizate prin reavizarea anuală antrepozitarilor autorizaţi.
- 51 -
În domeniul accizelor nearmonizate • includerea în sfera de aplicare a accizelor şi a motoarelor pentru
ambarcaţiuni în vederea eliminării posibilităţilor de evaziune fiscală şi asigurării principiului de unicitate al impozitului;
• asigurarea aceluiaşi regim de accizare pentru armele de vânătoare atât pentru persoanele juridice, cât şi pentru persoanele fizice;
• reducerea cu 10% a accizelor pentru toate sortimentele de cafea; • reaşezarea sistemului de taxare a autoturismelor şi a autoturismelor de
teren.
Referitor la calculul accizelor exprimate în echivalent euro s-a institutit principiul de utilizare a cursului de schimb pe o perioada de un an de zile, cursul fiind cel comunicat de Banca Naţională a României pentru prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent.
La Titlul IX -Impozite şi taxe locale În cadrul acestui titlu se au în vedere următoarele:
în contextul denominării monedei naţionale şi a propunerilor formulate de autorităţile locale, încasarea impozitelor şi taxelor locale sa face la 2 termene, în rate egale, la 31 martie şi 30 septembrie, în loc de 4 termene de plata;
la propunerea structurilor asociative ale autorităţilor locale, actul normativ stabilieşte domeniile în care consiliile locale pot decide instituirea taxelor speciale şi majorarea impozitelor şi taxelor locale cu până la 20%, în loc de majorarea nelimitată a acestora, care a creat numeroase nemulţumiri din partea contribuabililor;
indexarea la inflaţie a impozitelor şi taxelor locale, să se facă o data la 3 ani, când rata inflaţiei depăşeşte cumulat 10%, în loc de anual;
în cazul clădirilor utilizate ca locuinţe, a căror suprafaţă desfăşurata depăşeşte 150 metri pătraţi, se va majora impozitul aferent acestora, ca urmare a creşterii valorii impozabile a clădirii, cu câte 10% pentru fiecare 100 metri pătraţi sau fracţiune din această suprafaţă;
impozitele asupra mijloacelor de transport s-au majorat ca urmare a modificării modului de calcul, în funcţie de capacitatea cilindrica a mijlocului de transport, prin înmultirea fiecarei grupe de 200 cmc cu o valoare cuprinsa intre 7 - 45 lei ;
majorarea impozitului datorat pentru iahturi, la 5000 lei/an faţă de 1800 lei/an anterior;
s-a introdus obligativitatea în cazul agenţilor economici care desfăşoara activitatea de alimentaţie publică de a achita anual o taxă de până la 3000 lei, cuantumul acesteia fiind stabilită de consiliul local;
introducerea competenţei pentru consiliile locale de acordare a scutirii de impozit pe clădirile construite aferente investiţiei create de investitorii care se încadrează în prevederile Legii nr. 332/2001 pe o perioada de 5 ani.
Alinierea legislaţiei fiscale naţionale la cerinţele comunitare ale fiecărui stat membru este un proces complex, care, adesea duce la distorsiuni de natură fiscală.
- 52 -
Distorsiunile fiscale reduc competitivitatea societăţilor, împiedică concentrarea, generează migrări de capital, influenţând asupra localizării societăţilor, utilizării resurselor financiare şi în ansamblu asupra factorilor de producţie.
Eliminarea obstacolelor fiscale necesită, analizarea şi eliminarea distorsiunilor fiscale care influenţează deciziile legate de muncă, consum, economisire şi investiţii. În acelaşi timp trebuie evitată concurenţa fiscală dintre statele europene. Deci se impune eliminarea posibilităţii ca, fiecare stat european să atragă spre piaţa sa naţională, economisirea constituită în spaţiul financiar european.
Bibliografie
3. Brezeanu Petre – Sisteme financiare, Editura Cavallioti, Bucuresti , 2005;4. Brezeanu Petre – Sisteme financiare internationale,Editura Economica, Bucuresti, 2005;5. Brezeanu Petre – Organisme financiare internationale,Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;6. Brezeanu Petre – Fiscalitate, Editura Economica,Bucuresti,1999;7. Brezeanu Petre – Fiscalitate europeana,Editura Economica, Bucuresti, 2005.8. Brezeanu Petre – Finanţe publice şi fiscalitate între teorie şi practică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1998
- 53 -
1. Brezeanu Petre – Sisteme financiare internaţionale, Editura Cavallioti, Bucureşti, 20032. Brezeanu P., Ristea L., Trandafir A., Fotache G.,Boengiu T. – Macrofinanţe, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2007
Legislaţie1.***: Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597/2002 2.*** : Legea nr. 571 / 2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr. 927 din 29 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare3. *** Codul de procedură fiscală din 24 decembrie 2003 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, republicat cu modificări şi completări în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 20044. *** : H.G. nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, publicatǎ în Monitorul Oficial nr.112 din 6 februarie 2004, cu modificarile şi completarile ulterioare5.*** Ordin al ministrului finantelor publice nr. 576/2004 pentru aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr.2 din 7 aprilie 2004, privind aplicarea unitara a unor prevederi referitoare la impozitul pe profit, conventiile de evitare a dublei impuneri, accize si taxa pe valoarea adaugata, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 376 din 29 aprilie 20046. ***: Ordonanţa nr. 83 din 19 august 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 27 august 2004
- 54 -
9. Corduneanu Carmen – Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Editura Codecs, Bucureşti, 199810. Cullis John, Jones Philip – Public Finance and Public Choice, Oxford University Press, 198811. Dragotă Victor – Politica de dividend, Editura All Beck, Bucureşti, 200312. Millaward Robert, Parker Davis, Rosenthal Lesle – Public Sector Economics, Longman, London, 198313. Moşteanu Tatiana – Buget şi trezorerie publică, Editura Universitara, Bucureşti, 200314. Moşteanu Tatiana (coordonator) – Finanţe publice – note de curs şi seminar, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 200215. Musgrave R.A., Musgrave P.B. – Public Finance in Theory and Practice, 5 th edition, New York, McGrew Hill, 198916. Stiglitz Joseph – Globalizarea între speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 200317. Văcărel Iulian – Sistemul impozitelor şi taxelor în Uniunea Europeană şi în România, Centru de Informare şi de Documentare Economică din cadrul INCE, Bucureşti, 200118. Văcărel Iulian – Finanţe publice, Ediţia a IV a, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 200319. Vintilă Georgeta – Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale, Editura Economică, Bucureşti, 2004 20. ***The International Handbook of Corporate and Personal Taxes, eighth edition, Tottel Publishing, Maxwelton House, 41-43 Boltro Road, Haywards Heath, West Sussex, Nexia International 2005 21. ***VAT in Europe, fourth edition, Published by LexisNexis UK, Nexia 2004,
7. *** Ordonanţa de urgenţă 138 / 29 decembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571 / 2003 privind Codul fiscalOrdonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal Publicata în M.Of.al României, Partea I, nr. 230/03-04-20078. *** Directiva UE 90/434/CEE privind sistemul comun de impozitare aplicabil fuziunilor, scindărilor, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între companii aparţinând diferitelor state member ale UE (“Merges Directive” – “Directiva fuziunilor”)9. *** Directiva UE nr. 90/435/CEE din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor mamă şi filialelor acestora din diferite state membre ale UE10. *** Directiva UE 2003/48/CEE privind impozitarea veniturilor din dobânzi11. *** Directiva UE 2003/49/CEE privind sistemul comun de impozitare aplicat plăţilor de dobânzi şi redevenţelor făcute între întreprinderile associate din diferite state membre12. *** Directiva UE 77/799 privind asistenţa reciprocă între autorităţile competente ale statelor member în domeniul impunerii directe şi al impozitării primelor de asigurare13. *** Directiva a VI a a Consiliului din 17 mai 1977 (77/388/CEE) în domeniul armonizării legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri – Sistemul comun de TVA: bază de calcul comună14. *** Directiva a VIII a a Consiliului din 6 decembrie 1979 (79/102/CEE) în domeniul armonizării legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri – Modalităţi de rambursare a TVA persoanelor impozabile nestabilite în interiorul ţării, cu toate modificările ulterioare15. *** Directiva a XIII a a Consiliului din 17 noiembrie 1986 (86/560/CEE) în domeniul armonizării legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri – Modalităţi de rambursare a TVA persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul Comunităţii, cu toate modificările ulterioare16. *** Directiva 83/81/CEE din 28 martie 1983 pentru stabilirea domeniului de aplicare a art. 14 1) (d) al Directivei 77/388/CEE privind exceptarea de la TVA la importul final al anumitor bunuri17. *** Directiva 69/169/CEE din 28 mai 1969 privind armonizarea prevederilor stabilite prin legi, regulamente sau acţiuni administrative referitoare la exceptarea de la impozitul pe cifra de afaceri şi accizele la import pentru călătoriile internaţionale18. *** Directiva 91/680/CEE din 16 decembrie 1991 privind completări legislative în ceea ce priveşte sistemul comun al TVA19. *** Directiva 92/12/CEE privind regimul general, al deţinerii, circulaţiei şi controlului produselor supuse accizelor, cu modificări şi completări ulterioare20. *** Directiva 92/111/CEE din 14 decembrie 1992 privind măsuri de simplificare a legislaţiei în domeniul TVA21. *** Capitolul X “Impozitarea” a acquis-ului
- 55 -
ANEXA 1
Diseminarea rezultatelor cercetării
ARTICOLE publicate la comunicării ştiinţifice:
1. Brezeanu Petre, Trandafir Adina, EFICIENŢA SISTEMELOR FISCALE SUD-EST EUROPENE, prezentat la Conferinţa Ştiinţifică Internaţională a Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, ASE, Bucureşti, noiembrie 2006, în curs de publicare2. Brezeanu Petre, Trandafir Adina STUDIU COMPARATIV PRIVIND SISTEMUL DE IMPUNERE NAŢIONAL LA NIVEL EUROPEAN ŞI MONDIAL, prezentat la sesiunea ştiinţifică „Provocările actuale ale dezvoltării durabile în condiţiile globalizării economiei”, organizată de Facultatea de Management Financiar Contabil Constanţa, Universitatea Spiru Haret, 12 mai 2007, în curs de publicare3. Ristea Luminiţa, Trandafir Adina, STUDIU PRIVIND REŢELE INTERNAŢIONALE DE CONTABILITATE, CONSULTANŢĂ ŞI AUDIT PREZENTE PE PIAŢA
- 56 -
SERVICIILOR DIN ROMÂNIA, care va fi susţinut la Al-31-lea Congres ARA (Asociaţia Româno-Americană), Braşov, 15 iulie-5 august 20074. Trandafir Adina, Proiectarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic, în vol. “Teorie şi practică în dezvoltarea economică a României”, Ed. Europolis, Constanţa 2002, ISBN: 973-8283-31-05. Trandafir Adina, Evaziunea fiscală – expresie a echilibrului economic, social, politic şi naţional, în vol. “Teorie şi practică în dezvoltarea economică a României”, Ed. Europolis, Constanţa 2003, ISBN: 973-8283-83-3
VOLUME:
1. Brezeanu P., Ristea L., Trandafir A., Fotache G.,Boengiu T., Macrofinanţe, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2007, ISBN: 978-973-728-161-62. Luminiţa Ristea, Adina Trandafir, Introducere în ştiinţa finanţelor publice. Aspecte teoretice şi studii de caz, Editura Muntenia, Constanţa, 2006, ISBN: 978-973-692-159-9 3. Luminiţa Ristea, Adina Trandafir, Fiscalitate între teorie şi practica, Ed. Muntenia, Constanţa 2004, ISBN: 973-692-057-74. Luminiţa Ristea, Adina Trandafir, Finanţe publice între teorie şi practica, Ed. Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2005, ISBN: 973-725-248-9 5. Luminiţa Ristea, Adina Trandafir, Laura Iacob, Finanţe publice – prezent şi perspective, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2006, ISBN:973-644-494-56. Luminiţa Ristea, Adina Trandafir, Finanţe publice. Aplicaţii şi soluţii, Editura Muntenia, Constanţa, 2006, ISBN: 973-692-119-0
