BISERICA FILADELFIA

02 noiembrie 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în fiecare

săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 17.00 – 18.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALPRINTUL PREDICATORILOR

Din viaţa şi lucrarea lui C. H. Spurgeon de Jean Staneschi (Continuare din numărul trecut)

5. TabernacolulSe simţea tot mai puternic legat de

comunitatea sa. Serviciile divine căpătară altă înfăţişare. Predica nu mai era rigidă, semănând mai mult a conferinţă uscată, ci pătrunsă de viaţă şi putere. Rugăciunea sinceră şi plină de duh, cântul ales cu multă grijă, lecţia biblică însoţită de explicaţii scurte, practice şi pline de vioiciune, precedau întotdeauna cuvântarea. Din punct de vedere muzical, Spurgeon era prea puţin dotat.

"La orele de rugăciune din Stambourne", povesteşte el, "în anumite anotimpuri, singurele vizitatoare regulate erau doar câteva femei bătrîne. L-am întrebat pe bunicul meu: "Cum merge cântul la aceste ore de rugăciune? Tu nu poţi cânta aproape nici o melodie şi, probabil, nici bătrânele nu pot cânta mai bine." Bunicul îi răspunse: "Ştii ce nepoate, există în cartea de cântări o melodie scrisă în tact de patru pătrimi, pe note lungi de câte o doime. Acea cântare o ducem întotdeauna bine la capăt." - "Dar ce faceţi cu alte cântări?" - "Le cântăm scurtându-le sau lungindu-le cu câteva note; în orice caz, cântăm pentru slava lui Dumnezeu."

"O, umbră a bunului meu bunic" - continuă Spurgeon, - "nepotul tău se pricepe tot atât de puţin la note de patru sau două pătrimi şi până azi n-a cutezat să cânte singur altceva, decât una şi aceeaşi melodie veche, la care va trebui însă să renunţe, căci auditorul devine tot mai muzical sau mai puţin răbdător ca-n alte vremuri."

Renumele lui Spurgeon creştea tot mai mult în Anglia. În urma rezultatului îmbucurător,

obţinut prin predicile sale pe care le ţinea în alte părţi, începu să se gândească dacă chemarea lui nu e să fie evanghelist. În adevăr, poseda un dar deosebit de a atrage oamenii.

Predica cu multă plăcere sub cerul liber. În Londra a trebuit să renunţe la acest sistem, din pricina marii înghesuieli. În provincie însă, predica mai întotdeauna sub cerul liber. Marea lui dragoste pentru natură îl atrăgea mereu afară. Găsea că vorbirea în aer liber -"unde oamenii fricoşi de curent nu pot închide ferestrele, împiedicând astfel năvala aerului proaspăt", - cerea mult mai puţine eforturi, decât predica ţinută într-o încăpere înăbuşitoare. Punea mare preţ pe aerul curat. Deseori spunea că cele două mari cerinţe ale oricărei biserici sunt: Harul lui Dumnezeu şi aerul curat. Un curent de aer proaspăt ar face pe ascultători mult mai primitori pentru Evanghelie.

"Era pe vremea secerişului. În timpul predicii se porni o ploaie torenţială. Îmi alesesem ca text: "Va fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede, care udă câmpia" (Psalmul 72:6). În acelaşi timp am simţit deopotrivă, binecuvântare şi... neplăcere. Eram leoarcă de apă. Ascultătorii mei la fel. Totuşi, după cât ştiu, ploaia n-a pricinuit nimănui vreun rău, dimpotrivă, slăvit fie Dumnezeu, am avut bucuria să aflu că în urma acestei predici s-au pocăit oameni. Uneori, în special în anumite împrejurări, o astfel de întâmplare nu strică. Nu trebuie însă să aşteptăm minuni, repetând asemenea experienţe, de pe urma cărora cei bolnăvicioşi

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>îşi pot trage moartea, iar cei sănătoşi se pot îmbolnăvi."

"Îmi amintesc foarte bine de predica pe care am ţinut-o între stâncile din Cheddar. La sfârşitul cuvântării, chemai stâncile imense ca martori ai predicării Evangheliei şi le provocai ca în ziua judecăţii să mărturisească împotriva acelora care ar lepăda mesajul meu. Nu după multă vreme am aflat că Dumnezeu binecuvântase unele suflete, dintre ascultătorii mei de atunci."

Comunitatea din New Park, care creştea atât de vertiginos încât nu o mai putea cuprinde vechiul local, nu putea ieşi cu păstorul ei pe câmp sau în pădure. Era necesar un local nou, încăpător şi astfel încolţi ideea construirii unui alt local de rugăciune, în care să poată asculta mii de oameni Evanghelia, în fiecare duminică. Spurgeon nu era prietenul bisericilor construite în stil gotic, care nu îndeplineau cerinţele unui bun local pentru predică. El avea cuvinte de dojana pentru arhitecţii "care zidesc turnuri înalte, în vreme ce este mai mare nevoie de încăperi spaţioase şi confortabile, pentru sărmanii păcătoşi." Principalul era încăperea corespunzătoare; frumuseţea trecea pe planul al doilea, iar stilul bisericii nu-l interesa.

A găsit numeroşi prieteni, un arhitect priceput, care împărtăşiră planurile lui, precum şi oameni binevoitori, care contribuiră la construcţia Tabernacolului. Desele sale călătorii de evanghelizare dădură ocazii să adune donaţii în acest scop. Datorii nu trebuiau făcute cu nici un chip. De pe vremea copilăriei sale, de când cumpărase un condei de piatră pe datorie, Spurgeon prinsese groază de datorii. În anul 1859, fondul Tabernacolului atinsese cifra de 1.000.000 monede aur, şi în luna august avu loc punerea pietrei fundamentale. Mulţi priveau cu îndoială marea întreprindere şi credeau că nu va putea fi terminată. Însă, din multe părţi venea ajutor; deseori din locuri neaşteptate. Astfel, un bogătaş din Bristol, care încă nu-l auzise pe Spurgeon predicând, dărui 500.000 monede aur. Credinţa nestrămutată a marelui predicator şi a colaboratorilor săi, însoţită de rugăciuni fierbinţi, ridicate la tronul Harului,

erau adevărata cheie la ridicarea Tabernacolului.

Exteriorul n-are aspectul unei biserici, ci seamănă mai mult unui teatru. N-are nici turn, nici clopot. Printr-un hol intri în amfiteatrul imens, care este încercuit de două rânduri de balcoane suprapuse. Şi interiorul are aparenţa unui teatru. Sunt 5500 locuri şi pot încăpea 7000 de oameni foarte comod. În spatele sălii sunt camerele destinate predicatorului, membrilor din comitet, pentru şedinţe, secretariat, etc. În subsol se află sala de lectură, cu 900 locuri, sala şcolii duminicale pentru 1000 copii, şase camere pentru clase, bucătăria şi alte dependinţe necesare numeroaselor ceaiuri. În locul amvonului, se află într-o parte, o platformă înălţată, pe care se găseşte un scaun, o masă şi un divan, iar în faţa platformei, cam la aceeaşi înălţime cu podeaua sălii, se găseşte un bazin mare, patrulater, de circa un metru jumătate adîncime, care serveşte la oficierea botezului. Candidaţii pentru botez stau în jurul bazinului, femeile îmbrăcate în alb iar bărbaţii îmbrăcaţi în negru, veşmintele având forma unor cămăşi lungi până la glezne. Botezătorul coboară în apă, îmbrăcat în veşmânt negru şi botează pe rând, pe fiecare, afundându-l în apă, după ce rosteşte: "Pe mărturia credinţei tale, te botez în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt." Sub platformă sunt camere în care se schimbă cei botezaţi, separat pentru bărbaţi şi femei. Când boteza Spurgeon personal, serviciul era extrem de solemn şi plin de demnitate. Era un adversar neîmpăcat al amvoanelor, în care se simţea prea îngrădit. "Amvonul", spune el, "poartă de multe ori vina mişcărilor stângace ale predicatorului. E o invenţie groaznică. De aş putea să le distrug! Nici un avocat n-ar accepta să vorbească de la amvon în faţa justiţiei. Cum ar putea să ţină o cuvântare înflăcărată, când este îngropat de viu până aproape de umeri? Ce impunătoare este, dimpotrivă, poziţia fericitului Crisostom, prezentată pe tablouri!"

La 18 Martie 1861, la orele 7 dimineaţa, Spurgeon se urcă, prima dată pe platforma Tabernacolului, pentru a cere prin rugăciune binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noului local de adunare. După o săptămână avu loc

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>primul serviciu divin. Vorbi din Faptele apostolilor 5:42: "Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Cristos." Era atât de mişcat, încât nu putu ţine o predică . "Doresc", spuse el, "nu să predic, ci doar să vă lămuresc unicul adevăr pe care îl voi vesti de pe această platformă, în viitoarele mele predici. Azi, vă dau lingouri de aur, nu aur monedă; un bloc de marmură din carieră, nu o statuie sculptată. Singurul subiect despre care au predicat oamenii din timpul apostolilor era Isus Cristos. Omul consacrat exclusiv lui însuşi, are tendinţa a se depărta tot mai mult de Dumnezeu, iar Biserica lui Dumnezeu nu este o excepţie de la această regulă. - Atât în timpul apostolilor, cât şi în secolul următor, se predica Isus Cristos. Cu timpul însă, Biserica se depărta tot mai mult de centru şi începu să predice mai mult despre ceremonii, taine şi slujbe, decât despre Domnul Isus. La fel e şi în timpul nostru. Până la un anumit grad am căzut în aceeaşi greşeală; în loc să Îl predicăm pe Cristos, predicăm învăţături despre Cristos, concluzii care se trag din viaţa Lui, sau lămuriri care pot fi găsite în cuvântările Sale. Noi nu ne mulţumim să stăm, ca îngerii, în plina bătaie a soarelui. Puterea noastră de imaginaţie ne tulbură liniştea; de aceea trebuie să zburăm pe aripile razelor de soare, tot mai aproape de minunatul izvor al luminii. Pe vremea apostolului Pavel, întreaga teologie se putea exprima în două cuvinte: Isus Cristos. Aş propune (şi Domnul să-mi dea har a desăvârşi intenţia mea, de la care nu trebuie să se abată nici un creştin), aş propune, ca atâta vreme cât va sta această platformă, atâta vreme cât va fi vizitată această sală de credincioşi, subiectul predicilor ce se vor rosti aici să fie numai Isus Cristos. Nu mă ruşinez să spun că am principii calviniste, bineînţeles ca un calvinist după Calvin şi nu după metodele noi degenerate. Nu şovăiesc să declar că sunt baptist; bazinul ce se întinde la

picioarele mele este în această privinţă o mărturie clară că nu mă ruşinez de această rânduială a Domnului nostru. Însă, când sunt întrebat despre mărturisirea credinţei mele, atunci răspund: ea este Isus Cristos... Isus Cristos cuprinsul şi quintesenţa Evangheliei, El Însuşi fiind întreaga teologie creştină, întruparea oricărui adevăr sacru, încarnarea strălucită a Căii, Adevărului şi Vieţii."

Comunitatea lui Spurgeon crescu curând la peste cinci mii de membri înscrişi. Alte mii de oameni, membri ai bisericilor de altă credinţă sau nuanţă religioasă, veneau să-l asculte aici. Era mereu înghesuială la intrările Tabernacolului.

Pentru menţinerea ordinii se împărţeau cărţi de intrare; posesorii acestor cărţi erau lăsaţi să intre prin uşile laterale, înaintea deschiderii uşilor principale, prin care năvălea puhoiul de popor. În acest local, în afară de obişnuitele două servicii ţinute duminica, se mai ţineau două în cursul săptămânii. Luni seara se ţinea oră de rugăciune, la care participau cam 3000 de oameni. Spurgeon punea mare preţ pe această oră de rugăciune, pe care o numea barometrul comunităţii. La aceste adunări el ţinea cuvântări scurte sau, când erau de faţă predicatori străini sau misionari, îi punea să vorbească despre lucrul Evangheliei în părţile lor. Apoi mai avea loc, în fiecare joi seara, un serviciu divin obişnuit, totdeauna suprapopulat.

Predicile pe care le-a ţinut Spurgeon în Tabernacol, timp de aproape 39 de ani, au fost mereu noi.

În celelalte seri libere, predica şi în alte părţi. Pentru a se recrea, se duse într-o vară, pentru douăsprezece zile în Scoţia. A doua zi după sosire, primi o invitaţie pentru predică. Prietenul al cărui oaspete era, pentru a-l scăpa de încurcătură închirie un iaht şi călători împreună cu el în largul mării; peştii doar nu-l puteau ruga să le predice.

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)

Studiu biblic: Evanghelia dupa Luca 17:20 – 18:1-8Ne apropiem de Ierusalim, în cartea Luca.

Mântuitorul mai are de făcut câţiva kilometri. El, Creatorul, păşea prin pustiurile din Galileea, Samaria şi acum se apropia de cetatea

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Împăratului. Suntem în faţa celui mai spectaculos eveniment din istoria pământului. Şi totuşi, măcar că îngerii sunt uimiţi de fiecare pas, de fiecare lacrimă a Celui sfânt, nimeni pe pământ, nici măcar unul dintre ucenici, nu e conştient de unicitatea momentului.

În acest context fariseii pun o întrebare Domnului Isus: "Când va veni Împărăţia lui Dumnezeu?" Practic ei întreabă pe Mesia: "Când va veni Mesia?". In concepţia lor, intrarea lui Hristos în istoria omenirii trebuia să fie cel mai evident eveniment. Trebuia să aibă cel puţin fastul de pe vremea lui Solomon. Acesta era unul dintre multiplele motive pentru care le-a fost greu să creadă că Isus era Mesia, Cel aşteptat. "Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să izbească privirile ... Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru." Acest principiu este unul general valabil. Niciodată Împărăţia lui Dumnezeu nu are scânteia unei manifestări teatrale. Ea este bucurie, pace, neprihănire în taina unei inimi curate. Ea se poate manifesta în vârf de munte, la fel de bine ca în mijlocul unei metropole aglomerate. Este un mod de viaţa în care Cel Care vede în ascuns este mai serios luat în calcul decât miile de ochi din jur ...

Însă, în acest moment din Evanghelia după Luca, Isus vorbeşte despre lipsa extraordinar-ului la prima Lui venire. El era Împărăţia lui Dumnezeu şi totuşi nimeni nu era continuu cu faţa la pământ în prezenţa Lui. De ce? Pentru că Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să izbească privirile. Ea este înlăuntrul (în mijlocul) vostru. Eu sunt Împărăţia!, spunea printre rânduri Isus.

Învăţătorul continuă conversaţia cu ucenicii, cei care aveau mult mai multe şanse să înţeleagă tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. Ei Îl urmau, deşi nu înţelegeau tot ceea ce ţine de această Împărăţie.

Domnul Isus schimbă sensul teologic. După ce vorbeşte despre "inexpresiva" prima venire a Fiului Omului, El Se concentrează pe A Doua Lui Venire. Sunt câteva diferenţa imense între cele doua veniri. Prima, chiar dacă este fără fast, are foarte multe semne premergătoare ei: 1. asemănarea cu vremea naşterii lui Moise, 2.

Mărturia lui Ioan Botezătorul ... În ciuda simplităţii primei veniri, oricine putea spune cu siguranţă că Isus este Mesia.

A doua venire nu are nimic premergător ei la fel de coerent precum lucrarea lui Ioan, spre exemplu. Mai mult, a doua venire va fi într-o perioadă în care nimeni nu va aştepta aşa ceva. Vremea lui Noe şi timpul petrecut de Lot în Sodoma sunt tiparele cele mai potrivite pentru descrierea timpului în care Fiul Omului va reveni. O nepăsare secondată de un mod de viaţa liniştit şi prosper vor fi "singurile" semne ale venirii Lui.

Atenţionarea este una usturătoare - să nu fiţi ca soţia lui Lot! Ea nu trăia în desfrâul Sodomei. Doar cumpăra şi strângea avere pentru fiicele ei. Distrugerea cetăţii, şi implicit a tuturor averilor familiei lui Lot, au scos la iveală slăbiciunea acestei femei pentru toate lucrurile pierdute. A fi ca soţia lui Lot nu se vede într-un mod de viaţă urâcios, ci într-o rutină zilnică care nu are semnele ancorării în ceea ce e dincolo de nori. Tot ce e important este aici, sub soare. Dincolo de această viaţă nu sunt lucruri care să îmi stârnească inima. Cât de simplu ajunge cineva să trăiască în spiritul vieţii soţiei lui Lot!

Un alt lucru esenţial despre a doua venire este faptul că aceasta va fi cu mare fast şi vizibilă din orice punct al Terei. Nimeni nu poate să te păcălească, când vine vorba de a doua venire a lui Isus, deoarece aceasta va fi cel mai evident eveniment. Nici un colţ de lume nu va fi privat de acest spectacol. Isus va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea! Atunci Împărăţia lui Dumnezeu va izbi privirile!

Mântuitorul, dorind să evidenţieze cel mai important aspect al celei de-a doua Lui veniri, continuă cu pilda unei văduve sărace. Imaginea surprinsă este genială. Dacă şi pe pământ la un moment dat se face dreptate, cu atât mai mult acest moment al dreptăţii cereşti va veni. Aceasta este o siguranţă, nu o presupunere. Problema este alta ... când va veni Fiul Omului, va avea cui să facă dreptate? va găsi credinţă pe pământ?

Le-a spus această pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase ...Credinţa, pe care Isus doreşte să o

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>găsească la a doua Lui venire, se întreţine printr-o continuă detaşare de tot ce se vede şi o ancorare în lucrurile care nu se văd. Rugăciunea este la îndemâna oricui. Fiecare poate fi ca văduva săracă, să se roage şi să nu se lase ...

Problema este că foarte puţini sunt cei care aleg să se lipească de cer, prin rugăciune, mai

ales în aceste vremuri de prosperitate. De aceea întrebarea Învăţătorului este mai actuală ca niciodată - când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pământ?

Doamne ajută! Doamne, dă izbândă! (Sami Ghica)

Pentru a pătrunde în tainele Cuvântului lui Dumnezeu din Evanghelia după Luca, săptămana aceasta vă invităm pe fiecare să parcurgeţi cu smerenie şi atenţie textul din care se va predica duminica viitoare - Luca 18:9 – 43.

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 02 – 09 noiembrie 2014

„12Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. 13Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, 14alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. 15Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, care

suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. 16Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel. 17Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveţi în noi. 18Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi, care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. 19Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ. 20Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. 21El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.” (Filipeni 3:12-21)

Ne vom ruga pentru membrii Bisericii Filadelfia, pentru ca fiecare să fie însufleţit de gândul pentru “premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” şi să fie neclintit în nădejdea că “cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.”

Ne vom ruga pentru localităţile din jurul oraşului Focşani, mijlocind în primul rând pentru ca fiecare persoană pe care o cunoaştem să dorească să-L cunoască pe Hristos ca Mântuitor şi Domn, să-şi dorească să primească “premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”, apoi să mijlocim pentru cei care au rătăcit de la credinţă şi au renunţat atât de uşor la acest premiu nepreţuit.

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Prichici Sorin.

8