ANUL 10 – Nr.6 BISERICA FILADELFIA 08 februarie 2015 SALUTUL BISERICII “Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39) OBIECTIVELE BISERICII PENTRU ANUL 2015
Transcript
ANUL 10 – Nr.6
BISERICA FILADELFIA
08 februarie 2015
SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci
aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)
OBIECTIVELE BISERICII PENTRU ANUL 2015
<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>1). Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în fiecare
săptămână, conform Isaia 58:6-7 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
2). Să urmărim dacă intimitatea cu Domnul la care aspirăm are efecte vizibile in viaţa fiecăruia dintre noi conform Isaia 58:8-11 – “Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”
2
<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 17.00 – 18.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com
O CARTE ÎN SERIALPRINTUL PREDICATORILOR
Din viaţa şi lucrarea lui C. H. Spurgeon de Jean Staneschi (Continuare din numărul trecut)12. Ultimele zile ale lui Spurgeon şi moartea lui
Spurgeon petrecuse iarna anului 1890-1891 în Mentone, de unde se înapoiase în februarie, dar boala agravată de luptele grele din ultimii ani îi frânse puterile. Totuşi, reluă ocupaţiile lui obişnuite. Ţinu cuvântarea la conferinţa predicatorilor din 21-24 aprilie, predică în duminica următoare. Însă când citi textul, se opri spunând: "Nu mai pot!" Totuşi, predică a doua duminică de două ori, ţinu luni ora de rugăciune, marţi predica anuală în faţa învăţătorilor şcolilor duminicale, joi o predică în faţa marinarilor, vineri o cuvântare înaintea predicatorilor diverselor confesiuni, toate în ciuda marilor dureri de cap şi a slăbiciunii. După ce predicase la 17 mai, de ziua pogorârii Duhului Sfânt, se îmbolnăvi de gripă. După trei săptămâni, restabilit, ţinu o predică despre 1 Samuel 30:21-25, pe care o încheie cu aceste cuvinte: "De peste 40 ani servesc pe Domnul, lăudat fie numele Său şi nu am avut parte decât de iubire din partea Lui. Aş vrea să mai rămân alţi 40 de ani în slujba Lui, dacă El va vrea astfel. Serviciul Său înseamnă viaţă, pace, bucurie. O, de aţi intra toţi în slujba Lui! Dumnezeu să vă ajute a vă înrola chiar azi în oastea Lui."
Acestea sunt ultimele cuvinte pe care le-a rostit de pe platforma Tabernacolului. A vorbit rar, cu vocea frântă, sprijinindu-se în baston şi stând pe scaunul său. A doua zi se duse la ţară să se recreeze.
Vizită încă o dată locurile plăcute ale copilăriei sale, dar nu găsi întărirea nădăjduită. Dimpotrivă, boala i se înrăutăţi în urma unei răceli, astfel că se înapoie imediat la Londra. Mai interveni şi o boală de rinichi. La 4 iulie starea lui se agrava într-atât, încât un medic era permanent la căpătâiul său în Westwood, câteva săptămâni în şir.
În vreme ce medicii pământeşti îşi făceau datoria, nenumăraţii creştini se îndreptară în lumea întreagă către marele Medic ceresc, implorând păstrarea vieţii ce le era atât de scumpă. În Tabernacol, se adunaseră mii de oameni - nu pentru o oră de rugăciune, ci pentru zile de rugăciune, şi câteva săptămâni se ţinură zilnic câte două sau trei ore de rugăciune, la care participară, în afară de membrii Comunităţii, şi nenumăraţi duhovnici şi misionari din alte confesiuni creştine. Mulţi din acei care se înstrăinaseră de Spurgeon în anii de luptă, se rugau acum din toată inima pentru însănătoşirea lui. Unul din cei mai mari adversari ai lui din Uniune, Dr. John Clifford, scrise în timpul bolii lui Spurgeon: „În cea mai sinceră participare, se adună întreaga Biserică creştină în jurul răbdătorului suferind din Westwood şi neîncetat se ridică rugăciuni pentru însănătoşirea lui. În sute de adunări, din lumea în care se vorbeşte limba patriei noastre, şi-n alte ţări străine, credincioşii înalţă rugăciuni fierbinţi pentru restabilirea lui. Copiii întreabă dimineaţa mai întâi despre mersul sănătăţii sale, şi puternicii zilei îi trimit dovezi de simpatie. Oameni care nu aparţin nici
3
<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>unei biserici, se interesează cu încordare de buletinul medical şi salută cu bucurie fiecare semn de îndreptare. Rar, poate niciodată, s-a văzut o simpatie mai sinceră, un interes mai general pentru un bolnav, ca acum pentru vestitul predicator al Tabernacolului... Ce dovadă pentru meritul real al acestui bărbat, pentru credinţa neînfrântă a oamenilor în sinceritatea lui, pentru admiraţia pentru darul său neîntrecut de predicator. El a câştigat inima poporului, şi o mai păstrează încă. Biruinţa lui e completă."
La Westwood, sosiră scrisori şi telegrame trimise de oameni din toate rangurile sociale. Miniştri, oameni politici, lorzi, arhiepiscopul bisericii de Stat, episcopi şi duhovnici din toate confesiunile, trimiseră scrisori sau telegrame de simpatie. Prinţul de Wales se interesă şi el de starea lui Spurgeon.
În fine, la 20 octombrie, Spurgeon se restabili într-atât, că putu să plece la Mentone însoţit de soţia lui, de fratele şi soţia acestuia, şi de credinciosul său secretar, J. W. Harrald. Amicii lui plătiră un vagon salon până la Mentone, pentru a putea face călătoria în condiţii cât mai bune. Ajuns la Mentone, Spurgeon simţindu-se mai bine, se crezu pe drumul restabilirii. Cum nu era omul obosit de viaţă şi de muncă, îi pricinui o mare dezamăgire constatarea medicilor că suferinţa lui, departe de a fi trecută, putea să-i fie în orice clipă fatală. De aceea, trebui să evite răceala, mersul repede, efortul, lucrul intelectual chiar şi discuţiile prelungite. Totuşi, convalescenţa progresa şi Spurgeon putea face excursii cu trăsura însoţit de soţia lui. Niciodată nu trăiră mai netulburaţi de frământările zilei ca ultimile trei luni în Mentone. Un frumos apus de soare lumină aceste luni de pe urmă, dar Susana Spurgeon nu presimţea că va fi într-adevăr ultimul apus de soare al iubitului ei soţ.
În timpul cât stătu în Mentone, termină explicarea Evangheliei după Matei, citi atâtea cărţi şi rezolvă atâtea lucrări, cât ar fi fost "prea mult" pentru un om sănătos. Aici scrise şi "Amintirile din Stambourne". Cel care citeşte această carte în care e descrisă copilăria lui şi care conţine o serie de istorisiri delicioase, pline de umor, nu bănuieşte că este scrisă de un om suferind în pragul morţii.
Anul 1891 se sfârşi şi în ajunul anului nou, Spurgeon ţinu o adunare cu cei ai casei şi prietenii care se aflau în jurul său. „În poporul lui Dumnezeu este mai multă unitate decât se pare. N-aş fi visat că oameni credincioşi din toate bisericile creştine, se vor ruga pentru lungirea zilelor mele. Comunităţile tuturor confesiunilor creştine se luau la întrecere, să exprime simpatia lor soţiei mele, să-i adreseze cuvinte de mângâiere şi să se roage lui Dumnezeu pentru mine. De ar fi spus cineva acum 20 de ani, că se vor ruga în catedralele Westminster şi St. Paul pentru însănătoşirea unui predicator baptist, nimeni n-ar fi crezut posibil aşa ceva. Dar aşa a fost. Este mai multă iubire în inimile creştinilor, decât cred ei înşişi. Noi credem deseori, că deosebirile de vederi despart şi inimile; dar nu este aşa. Ogorul cu toată diversitatea brazdelor trase de plug este unul singur."
La 1 ianuarie 1892, Spurgeon avea dimineaţa o mică adunare în jurul său. "Trecem pragul noului an. Dacă am avea un ochean, prin care am putea zări dinainte evenimentele anului ce vine - ar fi înţelept să-l folosim? Nu cred. Dacă am vedea dinainte marile binecuvântări, ele ar pierde prospeţimea şi dulceaţa prin aşteptarea noastră nerăbdătoare. Dacă am vedea dinainte nevoile şi grijurile, ne-am întrista cu mult înainte de venirea lor şi am pierde bucuria fericirilor momentane. Dar nu toate ne sunt ascunse ochilor. Nimic nu se întâmplă fără ştirea lui Dumnezeu. Nici o vrabie de pe casă nu cade
4
<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>din întâmplare." Spurgeon vedea pe eternul Conducător, căruia Îi putem spune: "Tu mă conduci cu sfatul Tău". El vede, cu ochiul credinţei, puterea care ne este dăruită pentru călătorie, şi încheie cu aceste cuvinte: "Oh, de ne-am înălţa din an în an tot mai sus, pentru a cânta Dumnezeului vieţii noastre o cântare mai frumoasă, mai smerită. Să urcăm muntele Domnului din psalm în psalm, din Aliluia în Aliluia, până intrăm în sfânta sfintelor, unde ne vom pleca cu faţa acoperită în fericirea eternei închinări, înaintea Majestăţii eterne. Domnul fie cu voi în acest an! Amin."
La 20 ianuarie făcu ultima plimbare. În ziua următoare trebui să stea în pat, din cauza durerilor groaznice de cap, şi starea lui se înrăutăţi. Două zile mai târziu, spuse secretarului său: "Lucrul meu s-a terminat". Transmise încă salutări prietenilor; dar mai mult zăcu fără cunoştinţă şi cei din jurul său, care stăteau zi şi noapte de veghe, aşteptară zadarnic un ultim cuvânt din partea lui. Duminică 31 ianuarie, la ora 11 seara, trecu în veşnicie. Când cei din jur îngenunchiară înaintea patului pe care se afla corpul său neînsufleţit, erau prea mişcaţi ca să poată scoate un cuvânt. Atunci, Susana Spurgeon înălţă glasul şi mulţumi lui Dumnezeu pentru numeroşii ani de iubire nespusă, pe care i-a trăit împreună cu marele ei dispărut. Ea spuse că l-a considerat întotdeauna ca împrumutat ei. Cu şapte luni în urmă era gata să-l înapoieze Domnului său, şi ea îl consideră, în cele şapte luni cât îi mai fusese lăsat, ca pe un dar deosebit. Într-o seară, după moartea lui Spurgeon, Susana contempla împreună cu Herrald, stelele de o strălucire excepţională, cum rar se întâmplă chiar în sudul Franţei şi aduse vorba despre soţul ei. "Ce va gândi el oare acum despre aceste planete?" spuse ea. "Dacă sunt locuite", răspunse Herrald, "cred că a cerut voie Domnului, să se ducă acolo, să predice Evanghelia."
Prietenii lui Spurgeon din Anglia, voiră ca osemintele marelui dispărut să odihnească în pământul patriei sale. După ce se ţinu un serviciu divin solemn în biserica presbiteriană scoţiană din Mentone, la a cărei inaugurare Spurgeon ţinuse cu doi ani în urmă predica festivă, coşciugul din lemn de măslin cu povara preţioasă fu îmbarcat pe vapor şi luat în primire în gara Victoria din Londra de un grup de prieteni. Cortegiul porni spre Pastors’ College, însoţit de mii de oameni. De acolo, studenţii purtară coşciugul până la Tabernacol. Susana Spurgeon trimise odată cu sicriul, o ramură de palmier, cu inscripţia: "La Cristos, unde este mai bine. Te urmez, soţul meu iubit. Niciodată nu moare dragostea femeii tinereţii tale." La picioarele sicriului era gravat: "Am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa." La capătul sicriului se afla Biblia pe care o folosea Spurgeon în adunare, deschisă la Isaia 45:22, la cuvintele care au fost hotărâtoare pentru sufletul său (“Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul”).
La 9 februarie 1892, Tabernacolul a rămas toată ziua deschis, şi 60.000 de oameni din toate treptele sociale, aduseră ultimul lor salut principelui predicatorilor. La ieşire, fiecare căpătă gratuit o predică a lui Spurgeon, tipărită anume pentru această ocazie. La 10 februarie, avură loc patru servicii divine: primul pentru prietenii cei mai apropiaţi şi membrii Comunităţii, al doilea pentru predicatorii şi studenţii tuturor confesiunilor, al treilea pentru evanghelişti, învăţătorii şcolilor duminicale şi conducătorii altor ramuri ale lucrării lui Dumnezeu, şi al patrulea, la ora 10 seara, pentru marele public. De fiecare dată, Tabernacolul a fost arhiplin. La primul serviciu divin, se citi o scrisoare primită de la Susana
5
<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Spurgeon: "Mă uit mereu spre cer. Astăzi, el e de mai mult de o săptămână în cer. Oh, ce fericire, ce extaz a putea vedea faţa Mântuitorului său! Oh, ce cămin binevenit l-a aşteptat la părăsirea acestui pământ plin de întristare. Cu toate că mi-a fost nespus de scump, nu-l vreau o clipă înapoi. În această săptămână a durerii, mă voi ruga mult pentru voi.."
La 11 februarie, avu loc mai întâi în Tabernacol, serviciul de înmormântare. Dr. A. Brown, unul din foştii seminarişti, şi Dr. Pierson, locţiitorul lui Spurgeon, vorbiră cu această ocazie, încet şi solemn, se puse în mişcare cortegiul funebru de la Tabernacol spre cimitirul din Westwood. Era înmormântarea unui principe. Magazinele pe unde trecu cortegiul erau toate închise şi parte din ele cernite în negru. Chiar cârciumile, împotriva cărora Spurgeon avea întotdeauna cuvinte de dojana, erau închise. Mii de spectatori trişti, aşteptau, înghesuiţi pe ambele trotuare, trecerea carului funebru, urmat de zeci de mii de oameni, cu reprezentanţii tuturor claselor sociale şi confesiunilor. Prinţul de Wales era reprezentat prin aghiotantul său. Când cortegiul ajunse în dreptul orfelinatului din Stockwell, copii îl aşteptau adânc îndureraţi. Au vrut să cânte o cântare, dar plânsul le înecă vocile curate. Pierduseră în Spurgeon un al doilea părinte. Rămăşiţele pământeşti ale marelui predicator, fură înmormântate în cripta cimitirului din Westwood. Vocea lui C. H. Spurgeon, principele predicatorilor, instrumentul ales de Dumnezeu în chip deosebit să vestească, ca nimeni altul, Evanghelia lui Isus Cristos, vorbeşte şi astăzi, prin predicile sale scrise, cu toate că ea a amuţit.
(Sfârşit - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)
Studiu biblic: Cartea NumeriPentru a pătrunde în tainele Cuvântului lui Dumnezeu din cartea Numeri, săptămana aceasta vă invităm pe fiecare să parcurgeţi cu smerenie şi atenţie textul din care se va începe studiul împreună cu biserica - Numeri : 6 - 8.
Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 08 - 15 februarie 2015„35Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse. 36Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. 37Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească. 38Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia
strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! 39Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 40Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi." 41"Doamne", I-a zis Petru, "pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?" 42Şi Domnul a zis: "Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? 43Ferice de robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 44Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa. 45Dar dacă robul acela zice în inima lui: "Stăpânul meu zăboveşte să vină"; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi
<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. 47Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. 48Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:35-48)
Ne vom ruga pentru familiile tinere precum şi pentru bolnavii din Biserica Filadelfia, mijlocind pentru întărirea lor în luptele zilnice pe care le au de purtat, în confruntarea cu probleme spirituale sau cu cele materiale, astfel încât fiecare să fie „ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă”.
Ne vom ruga pentru localităţile din jurul oraşului Focşani, de care suntem legaţi într-un fel sau altul, mijlocind în primul rând pentru persoanele pe care le cunoaştem şi dorim să facă parte din Împărăţia lui Dumnezeu.
Ne vom ruga pentru evenimentul din 22 martie prilejuit de botezul familiei Marin din Costache Negri, mijlocind pentru ca şi alţi prieteni ai bisericii să înţeleagă învăţătura sănătoasă a Scripturii şi necesitatea împlinirii totale a acesteia în viaţa lor.
Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel.
