BISERICA FILADELFIA

07 septembrie 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în fiecare

săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 18.00 – 19.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALRUGUL ÎN FLĂCĂRI sau ViaŢa lui Dwight Moody

de Petru Popovici (Continuare din numărul trecut)

Marile treziri din Statele UniteTrezirea de la New YorkÎncă din Iunie 1875, pe când Moody era la Londra, a primit invitaţia să ţină

evanghelizări la New York. De îndată ce el acceptă invitaţia, se formă un comitet de organizare compus din peste 30 de pastori. Ei au închiriat clădirea mare a Hipodromului, care a fost împărţită în două săli mari: una cu 6.500 locuri, alta cu 4.000 locuri, iar între ele un hol mare pentru adunările de predare după predică.

Prima adunare s-a ţinut în seara de duminică 6 Februarie 1876 pentru binecuvântarea clădirii şi a lucrătorilor. Luni seara au început evanghelizările. Cu mult înainte de deschidere, o mulţime imensă bloca străzile din vecinătatea Hipodromului. La 20 minute după deschiderea uşilor, 7.000 persoane erau deja instalate în sala mare, alte 4.000 în cealaltă sală şi câteva mii s-au îngrămădit afară să audă măcar ceva. Un cor de 500 de persoane aştepta semnalul. La ora 8 fix, Moody şi Sankey au apărut pe estradă. S-a făcut o scurtă rugăciune, după care s-a cântat: "O, Mântuitorule, adăpostul meu Tu eşti". Apoi s-a ridicat tot poporul la rugăciune. S-a cântat: "Sus fraţilor, sub steagul Domnului Isus" şi "O, ce seceriş va fi!", după care Moody a citit textul din 1 Corinteni 1:27 şi a predicat despre Planul lui Dumnezeu, cerând asistenţei să primească mesajul sfânt.

La aceste evanghelizări, Moody a căutat să aducă îmbunătăţiri, atât în sistematizarea materialului, cât şi în expunere, ca să fie mai bine înţeles.

Presa publica lungi relatări despre aceste adunări. Reporterul William Hoyt Goleman ne-a lăsat următoarea descriere a unui serviciu de duminică dimineaţa: "Este ora şapte şi zece minute dimineaţa. La intrarea din Madison Avenue, o mulţime compactă aşteaptă deschiderea uşilor, pentru un studiu biblic la ora opt. O mulţime de oameni cu aspect îngrijit şi bine dispuşi, discută vesel şi bat din picioare de nerăbdare. Câţiva plasatori împart tichete celor care nu au. Peste drum, o credincioasă stă de vorbă cu nişte trecători tineri, se pare că îi invită, dar fără succes. Cinci minute mai târziu s-au deschis uşile. Într-o exclamaţie generală de uşurare din partea mulţimii care a început să intre. Printr-un pasaj larg se pătrunde într-un auditoriu plin cu scaune şi înconjurat de un balcon cam jos. O estradă în formă de K

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>merge de la o galerie până la cealaltă. Partea ei din dreapta e destinată pentru solist şi cor, cea din stânga pentru cei cu locuri speciale".

"Sala e aproape plină. O mulţime amestecată, puţini par de condiţie foarte modestă, după îmbrăcămintea neîngrijită. În sală sunt şi mulţi negrii. O mare parte a celor prezenţi sunt învăţători de Şcoală Duminicală. Adevărată minune să vezi la o oră aşa de matinală, asemenea mulţime. La 7:40 corul începe să cânte şi toată asistenţa se uneşte în cântare. Aproape toţi şi-au adus cu ei cartea de cântări şi melodiile fiind uşoare se pot uşor învăţa.

La 8 fix, doi oameni trec în faţă, unul la amvon, celălalt la armoniu. După un moment de rugăciune, cel de la amvon se ridică, nu prea înalt, robust, cu capul lunguieţ şi gât scurt, ochii negri clipesc din când în când, cu mustaţă şi o bărbuţă deasă. Faţa lui exprimă seninătate şi bună dispoziţie. Cu haina închisă până la gât, doar puţin i se vede gulerul alb. Este D.L. Moody, conducătorul evanghelizărilor de la Hipodrom. Stă rezemat într-o mână, ca să vadă sala, ca un mecanic de tren cu mâna pe manivelă, sau ca un medic cu degetul pe pulsul bolnavului, concentrat asupra lucrului ce-l are de făcut. Are mişcări şi gesturi aproape militare. Rosteşte o cântare rapidă că abia îi prindem cuvintele".

"Apoi îl privim pe Sankey. Ceva mai solid, cu trăsături marcate, bine bărbierit, o voce clară, melodioasă şi puternică. Mai lent în mişcări decât Moody, dar cu destulă forţă şi patos în vorbire şi cântare, ca să ţină toată asistenţa într-o linişte de mormânt. Când cântă singur, auzi clar fiecare cuvânt, din mimica feţei înţelegi sensul cântării".

"După cântare şi o rugăciune, urmează un solo de Sankey, apoi Moody expune un studiu asupra lui Iacov. Vocea lui e cam sacadată şi uniformă, adresându-se celor din faţă, rar întorcându-se şi spre cei de pe laturi. Dar cât de bine îi prezintă pe oameni. Iacov, înşelătorul, descris atât de viu, de parcă îl vedem în faţa noastră. Şi cu câtă ascuţime aplică viaţa patriarhului la ascultătorii prezenţi. Puţine gesturi, dar energice. Biblia e prea mult în mâinile sale, ca să-şi poată îngădui să gesticuleze cu ea. Mereu se referă la ea, citeşte din ea deschisă pe pupitru. Predica sau studiul biblic e ceva mai mult decât o expunere a unui adevăr biblic sau o povestire dramatică a unei istorii biblice, ci este o continuă îndrumare practică pentru ascultătorii săi. Face unele greşeli în vorbire, folosind trecutul pentru prezent, sau scâlciază cuvintele, de exemplu spunând Isrel în loc de Israel. Dar cunoştinţele sale biblice, experienţa vieţii şi înflăcărarea lui spulberă orice critică. Sfârşeşte abrupt, se roagă scurt, rosteşte binecuvântarea şi până să ne reculegem, el a şi părăsit estrada".

Acelaşi observator ne-a lăsat următoarea descriere a unui serviciu de seară: „Închipuiţi-vă că la ora 19:15 sunteţi pe estrada din sala de pe Madison Avenue. Deci cinci minute înainte de deschiderea uşilor. Estrada şi galeria sunt aproape pline de corişti, de colaboratori voluntari şi cei cu bilete speciale. Parterul sălii e neocupat, uşierii aşteaptă. În spatele amvonului este instalat un telegraf, cu cei care îl deservesc. La celălalt capăt al sălii se află un alt operator care controlează lumina şi căldura".

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>"Sună un clopoţel şi uşile se deschid din trei părţi, lumea intră, ca trei şuvoaie care

se revarsă înăuntru. Cei mai mulţi aleargă să ocupe loc; dacă n-ar fi plasatorii, s-ar produce dezordine. În zece minute, cinci mii de persoane sunt instalate pe scaune. Galeriile se umplu mai lent. Când toate locurile s-au ocupat, se închid uşile şi nimeni nu mai poate intra să stea pe intervale, afară de câţiva poliţişti, care de altfel nu prea au ce face aici".

"Prima jumătate de ceas trece foarte repede. Lumina reflectoarelor cade pe o mulţime foarte amestecată. La adunarea de la ora patru, după bătrâni, predomină femeile. Dar la adunarea de seară sunt prezenţi atât bărbaţi cât şi femei de toate vârstele. Mare animaţie, dar nu gălăgie. La ora 19: 45 Thatcher conduce corul cu mare dibăcie; cu toată asistenţa anumite părţi se cântă împreună, altele separat, producând un puternic efect. La ora 20 Moody e la postul lui. O seară plăcută. Deşi toate locurile sunt ocupate, o mare mulţime a rămas afară. Anunţând o cântare, Moody propune: "Şi acum, vreo mie dintre voi cei credincioşi, aţi vrea să mergeţi în clădirea din Fourth Avenue şi să vă rugaţi, cedând locurile voastre celor de afară?" E vorba de o aplicare practică a renunţării de sine, puţin cam neplăcută pentru cei ce s-au luptat pentru locuri bune. Oricum, câţiva se scoală lăsând libere locurile lor".

"La terminarea primului verset din cântare, revine Moody: "N-au plecat nici jumătate din câţi e nevoie. Văd pe unii care au fost în fiecare seară aici, dacă v-aş şti numele, v-aş pomeni pe nume". După acest îndemn, un număr oarecare se ridică, se deschid uşile şi locurile libere sunt imediat ocupate".

"S-a descris deja modul de a predica. De obicei serviciul de seară are un caracter mai direct decât cel de după masă, care e doar pentru credincioşi. Moody face o deosebire între predicarea Evangheliei şi învăţătura dată celor credincioşi. Predica de după masă a fost despre Duhul Sfânt, vorbitorul căutând s-o aplice lui însuşi ca şi celorlalţi. În încheiere, cu vocea plină de emoţie, spune: "Eu personal doresc mai mult din această putere. Rugaţi-vă pentru mine ca să fiu atât de plin de Duhul Sfânt, încât când urc pe această estradă, oamenii să simtă că vin cu un mesaj din partea Domnului". Se vedea emoţia care stăpâneşte asistenţa în timpul predicii lui Moody şi cântării lui Sankey".

"Nici măcar unii cască-gură care s-au îngrămădit la balcoane nu scot o vorbă. La încheiere, Moody anunţă o adunare rezervată bărbaţilor, în cealaltă sală. O adunare pentru copii într-o sală mai mică. O altă adunare pentru prietenii care vor să-L urmeze pe Cristos. Celor ce merg la aceste adunări, li se cere să se ridice în timpul ultimei cântări".

"Ce se face aici e o mare lucrare organizată şi condusă de oameni pricepuţi care au investit bani, ca într-o afacere, spre a mântui sufletele. Vibrează aici puterea fără de care toată lucrarea n-ar avea nici un efect - este puterea Duhului Sfânt. Desigur ea se bucură de succes. Oamenii sunt mântuiţi. Se resimte o puternică influenţă morală. De două duminici, poliţia n-a mai făcut arestări - ceva necunoscut înainte - şi în ciuda înrăutăţirii situaţiei economice, când mulţi şi-au pierdut slujba în iarna aceasta

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>numărul crimelor n-a crescut. Credincioşii au fost din nou încălziţi şi învăţaţi să lucreze ca niciodată. Au fost învăţaţi să studieze Biblia, s-o folosească spre binele altora, să se apropie de alţi oameni, cum pot să trăiască o viaţă voioasă şi împlintă. Mulţimea celor ce mergeau doar din când în când la biserică a fost mustrată de aceşti harnici evanghelişti. Închinarea în clădirea rudimentară a Hipodromului, cu ziduri netencuite şi bănci de lemn, cu un mic armoniu şi ascultând un predicator fără amvon, i-a învăţat pe oameni că bisericile arătoase cu vitralii, bănci tapisate, orgi mari şi cântări alese nu sunt strict necesare închinării, că acestea mai degrabă îndepărtează poporul sărac de biserică, lăsând doar bogaţilor prilejul să se lăfăiască în ele".

"Vestitorii Evangheliei au învăţat de la Moody o seamă de lucruri folositoare pentru lucrarea lor:

1. Cum să redea cât mai real adevărurile Bibliei.2. Cum să folosească mai mult Biblia, în loc de a lua doar un text oarecare legat

numai de propriile lor idei.3. Cum să apropie adevărul de toate categoriile de oameni şi să se lipească de ei.4. Cum pot face pe credincioşii mai vechi şi pe cei noi convertiţi să conlucreze".Felul înţelept cum Moody a acceptat invitaţiile oraşelor mari i-a deschis mai târziu

posibilităţi largi în alte domenii. Sprijinul presei din Estul ţării a contribuit mult la influenţa lui în lucrarea creştină în anii următori. Unii corespondenţi de presă, chiar dacă nu erau de acord cu mesajul lui, îşi exprimau totuşi simpatia pentru lucrarea ce o făcea Moody.

Unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti scria: "La Hipodrom, Moody a adunat zi de zi cel mai larg auditoriu văzut vreodată în acest oraş. Liberi profesionişti şi oameni de afaceri care rar intrau într-o biserică, sunt acum la fel de numeroşi ca şi ceilalţi cetăţeni. Toate clasele şi categoriile sociale au fost reprezentate la aceste adunări de trezire spirituală. Moody e de o asemenea constituţie, încât, folosind o figură biblică, e mai uşor să-şi schimbe leopardul petele blănii, decât ca Moody să se schimbe în ce priveşte ţinuta şi regulile gramaticale".

"Acum, când ne luăm rămas bun de la el, să mărturisim deschis, că suntem bucuroşi cu felul lui de a fi. Noi nu-l vom schimba. Făcându-i să citească mai bine decât ceilalţi predicatori, el şi-ar pierde jumătate din puterea lui. E bine aşa cum este, original, aprig şi fără să-i pese. El atrage masele largi, tocmai fiindcă este un om din masă, neinstruit să fie elocvent şi fără greşeli în vorbire. Dar felul său de a vorbi neconvenţional, sună plăcut în urechile maselor. Oamenii îl iubesc pentru că e franc şi înflăcărat. El încearcă să mângâie pe cei bătuţi de vânturi aspre care caută un adăpost şi le umple sufletul cu asigurarea dragostei Tatălui ceresc. Iar pe cei în necazuri, lipsuri sau la boală, el îi face să uite de toate, să soarbă din apa vieţii şi să se odihnească. Viaţa le devine mai plăcută, viitorul capătă un aspect de nădejde. Ei pleacă de la adunări însemnaţi şi întăriţi. Ne bucură simplitatea rudimentară şi naturaleţea sa".

"Orice ar spune filozofii atei - scria ziarul "New York Times" - lucrarea săvârşită de Moody în iarna aceasta, pentru morala publică şi privată, va dăinui în oraşul nostru.

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Beţivanii au mai renunţat la patima lor, ca şi alţi stăpâniţi de vicii, cei egoişti au devenit mai altruişti, cei necinstiţi mai curaţi. Mulţi tineri au pornit în viaţă cu scopuri mai generoase. Iar mulţi bătrâni au fost scoşi din apatia lor. O nouă speranţă a încolţit în sute de fiinţe, o nouă mângâiere au primit cei întristaţi, un nou principiu instaurându-se în viaţa zilnică prin munca acestor oameni simpli. Ori ce-ar spune cei cu prejudecăţi, cei cinstiţi şi drepţi nu vor uita acţiunile de dragoste ale credincioşilor".

Dar iată că în anii următori, unii bârfitori se întrebau: "Unde sunt convertiţii de la Hipodrom?" Aceasta, ca să diminueze valoarea evanghelizărilor ţinute de Moody. Asemenea detractori nu suportau să se spună că Moody câştigase multe suflete pentru Dumnezeu, căci el nu avea nici un fel de pregătire teologică! Alţii, cu doctorate în teologie, se simţeau umiliţi. Dar scrisorile venite din public confirmă lucrarea lui Moody. Iată una scrisă 20 de ani mai târziu, de un pastor din New York, ea fiind o bună mărturie:

"S-a susţinut de către unii pastori a celor mai influente biserici din oraş, că puţine rezultate permanente au rămas în bisericile lor de la evanghelizările din 1876. Asta poate să fie adevărat cu privire la bisericile lor, dar nu-i adevărat cu biserica noastră. În 1876, la noi au fost primiţi 139 de noi membri. Dintre aceştia, cea mai mare parte au fost aduşi la Cristos în mod direct prin marile treziri din acel an. Aceşti convertiţi au rămas în biserică, câţiva doar au plecat. Nicicând de atunci, noi n-am primit un aşa mare număr de noi membri".

"Cea mai mare binecuvântare asupra acestui oraş ar fi o lucrare ca cea de atunci, făcută cu atâta succes. Acest oraş are acum nevoie mai mult ca orice de predicarea vechii Evanghelii. Ea nu şi-a pierdut puterea. Tot ce a căutat s-o înlocuiască s-a prăbuşit şi e timpul să ne întoarcem la învăţătura simplă a Evangheliei şi crucii lui Cristos".

Totuşi, în ciuda succesului răsunător de la Hipodromul în New York, timp de două luni şi jumătate după terminarea evanghelizărilor, Moody în loc să fie încântat, a alunecat în cealaltă extremă a depresiunii. Deoarece i se părea că a dat faliment, că şi-a epuizat toate subiectele şi nu mai e bun de nimic. Tocmai când atingea cel mai înalt grad de influenţa sa în Statele Unite, el ajunge să se vadă netrebnic pentru orice lucrare. Iată că pe unii, succesul îi umflă de mândrie, pe alţii îi duce în adâncul deprimării. Desigur că nici una dintre aceste extreme nu e bună. Totuşi deprimarea pare mai de preferat. Căci Moody a continuat să se scoale dis-de-dimineaţă pentru citirea Bibliei şi rugăciune, ceea ce i-a adus din nou echilibru în cele spirituale, spre a continua să fie o forţă în mântuirea păcătoşilor.

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)

Studiu biblic: Evanghelia dupa Luca 11:1-26

Capitolul 10 s-a terminat cu o provocare superbă pentru ucenici - un singur lucru trebuie! Domnul Isus, fără nicio ezitare, spune că singurul lucru la care nimeni nu poate

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>renunţa este să aibă un timp consistent în fiecare zi pentru a asculta cuvintele Lui.

Capitolul 11 începe cu Mântuitorul în rugăciune. Nu de multe ori evagheliştii Îl prezintă stând chiar şi o noapte în rugăciune. Ucenicii, având proaspătă în minte afirmaţia - un singur lucru trebuie - doresc să afle cum să comunice şi ei cu Dumnezeu, ca răspuns la ceea ce Dumnezeu le vorbeşte prin Isus.

Ceea ce surprinde este faptul că la cererea ucenicilor - "învaţă-ne să ne rugăm!" - Isus răspunde cu o rugăciune pe care a mai rostit-o, în predica de pe munte. În mare sunt aceelaşi cuvinte, ceea ce te-ar face să crezi că această rugăciune are o putere în ea însăşi. Rugăciunea este foarte scurtă, iar Mântuitorul stătea câte o noapte în rugăciune. Imi este imposibil să cred că El repeta la nesfârşit acest câteva cuvinte, El care a spus ca înaintea Tatălui să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte. Astfel, înseamnă că această rugăciune nu este una tip, ci ea prezintă care sunt domeniile din care trebuie să ne alegem cuvintele pentru a veni în rugăciune. Sfinţească-Se Numele Tău! Vie împărăţia Ta! Facă-Se voia Ta! Iartă-ne cum ne iertăm între noi! Nu ne duce în ispită! Toate acestea sunt elemente care ţin de lupta spirituală pentru ca Voia Lui Dumnezeu să fie făcută pe pământ, dar mai ales în viaţa mea! Sfinţenia noastră este voia Lui! Foarte puţin Domnul Isus atinge nevoile existenţiale. Când vorbeşti despre pâinea cea de toate zilele în contextul nostru, nici nu ar trebui amintită în rugăciune ... şi totuşi, cele mai multe rugăciuni ale noastre privesc împlinirea mea aici şi acum. Nici măcar nu mă rog pentru pâinea cea de toate zilele, ci pentru serviciul mult mai bine plătit, pentru bani de concediu, pentru mărire de salariu ... Nu spun că aceste rugăciuni sunt greşite, dar dacă ar fi să comparăm timpul pe care îl petrecem în rugăciune pentru cele trecătoare şi lupta pe care o ducem pentru ca Voia Lui să se facă între noi şi în noi, oare cum arată procentual rugăciunea noastră?

După ce atinge domeniile în care trebuie să ne focalizăm, atunci când ne rugăm, Domnul Isus, prin 2 pilde, vorbeşte despre alte 2 aspecte vitale ale rugăciunii:

1. rugăciunea trebuie să implice mult timp! trebuie să fie ca o insistenţă, o luptă!2 . ceea ce trebuie să cerem mereu este Duhul Sfânt, sau puterea Duhului Sfânt, care

poate face posibilă voia Lui pe Pământ şi sfinţirea noastră!Următorul tablou ne duce, aparent, în alt domeniu. Un demonizat este vindecat, iar cei

rău intenţionaţi Îl acuză pe Domul Slavei că ar fi stăpânit de Beelzebul! Răspunsul lui Isus este printr-una dintre cele mai interpretate pilde: unul tare are o casa şi unul mai tare vine si o ia din stăpânirea primului. Cine este cel tare? Cine este cel mai tare? Cine e casa? Cel tare e diavolul sau demonul. Cel mai tare e Isus! Casa e omul!

Pilda lui Isus continuă cu povestea demonului alungat din casă. El caută locruri în care să se odihnească şi nu le găseşte. Se întoarce la casa din care a fost alungat şi aici, minune mare, casa e goală! El se înhăitează cu alţi 7 prieteni de-ai lui şi face ca starea acestei case să devină mai rea decât înainte de a fi curăţată!

CINE NU ESTE CU MINE ESTE ÎMPOTRIVA MEA ŞI CINE NU STRÂNGE CU MINE RISIPEŞTE!

Ce s-a întâmplat? Casa curaţată, omul vindecat de stăpânirea celui rău, după ce a fost luat în stăpânire de bunul Domn al Slavei, în loc să înceapă să strângă cu El, căutând să aducă în fiinţă tot ceea ce rugăciunea Tatăl nostru spune, ea (casa) sau el (omul) a vrut să îşi continue viaţa aşa cum ştia el mai bine, ignorând pe Noul Stăpân! Isus, ca Unul Care nu

8

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>stă forţat în casa inimii nimănui, a plecat şi a lăsat casa curaţată şi împodobită. Casa imediat a fost reluată de vechiul chiriaş care şi-a adus şi prieteni pentru a petrece mai bine! Pilda este foarte cutremurătoare. Cu alte cuvinte, chiar dacă am fost curăţat şi împodobit prin naşterea din nou sau naşterea de sus, trebuie să încep să strâng cu Isus şi să fiu cu El pentru a ajunge până la capăt!

Cred că cea mai păguboasă şi mincinoasă teologie care circulă printre noi este că odată curăţată şi împodobită, casa va rămâne aşa pentru totdeauna. Nu! Ea rămâne curată şi împodobită doar în măsura în care cel vindecat de lepra păcatului face din rugăciunea Tatăl Nostru singurul ghid al vieţii lui. Isus nu rămâne nicăieri cu forţa, doar pentru că la un moment dat te-a curăţit. El este cel mai demn şi integru Mire!

Doamne ajută! Doamne, dă izbândă! (Sami Ghica)

Pentru a pătrunde în tainele Cuvântului lui Dumnezeu din ultima parte a capitolului 8 din Evanghelia după Luca, săptămana aceasta vă invităm pe fiecare, fără întrebări ajutătoare, să parcurgeţi cu smerenie şi atenţie textul din care se va predica duminica viitoare - Luca 11.27-54.

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 31 august – 07 septembrie 2014

„1Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, 2şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 3V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; 4că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; 5şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

6După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. 7În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie. 9Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. 11Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.” (1Corinteni 15:1-11)

Ne vom ruga pentru oraşul Focşani şi pentru localităţile din jurul acestuia de care suntem legaţi într-un fel sau altul, pentru persoanele pe care le cunoaştem şi dorim să facă parte din Impărăţia lui Dumnezeu, mijlocind în primul rând pentru pentru ca acestea să răspundă Evangheliei care are puterea să mântuiască pe toti cei ce cred, conform Scripturii.

Ne vom ruga pentru cei care au rătăcit de la credinţă, s-au abătut de la Evanghelie şi n-au putut ţine piept împotriva uneltirilor diavolului, credinţa lor vremelnică fiind zadarnică pentru că nu-i poate mântui.

9

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Prichici Sorin.

10