Date post: | 19-Dec-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | liviu-doru |
View: | 39 times |
Download: | 5 times |
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
2. Noi orientări metodologice în didactica şcolară şi aplicarea lor creatoare în predarea noţiunilor în domeniul vizualului. Profilul
profesorului creativ
~Eseu~
Consider că pot stimula creativitatea înnăscută a copiilor deoarece apreciez și încurajez
ideile lor originale și nu voi sta în calea ingeniozității lor, conștientă fiind de faptul că mintea și
sufletul lor sunt pure și că păstrează încă în ele sâmburele dumnezeiesc. Și mai e un aspect:
dragostea face minuni, adică inclusiv ne face să fim creativi. Dragostea ne dă putința să trăim
dincolo de noi, să trăim în altul sau altceva, să cuprindem totul. „Dragostea naște și pârguiește
rodul, transfigurează și înalță sufletul(...) Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubești un
copac, o floare, un copil, o femeie, să iubești pământul aspru și cerul boltit albastru, să iubești
totul: joc, cântec, lumină, jocul și armonia cosmică, să iubești îndeosebi omul, fratele tău, bun
sau ticălos, tare sau slab, să-L iubești pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste ființa ta legată
de păcat. Cine nu iubește, nu are simțuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce
clipește liniștea depărtărilor, i se închid.” (Bernea, 2006, pg. 61-62) Cu povești adecvate copiilor,
povești care transmit astfel de mesaje, care înnobilează, putem descoperi grăuntele de bine și
frumos ce-l purtăm în noi, pe care mai apoi, copiii îl pot exprima foarte ușor altfel decât prin
cuvânt: prin desen, prin culoare. La aceasta contribuie și câteva sfaturi: să aibă încredere în ei, să
nu se uite peste umărul colegului, deși la început există tentația să procedeze astfel, să fie
spontani (în a-și exprima fără bariere gândurile) și bineînțeles, indicații legate de lucrul cu
materialele puse la dispoziție.
Iată ce ne relatează cunoscutul etnograf Ernest Bernea: „Odată, într-un sat de munte, la
vremea când urzeşte întunericul, stăteam de vorbă cu un copil cu ochii de mirare. Pe deasupra
capetelor noastre o pasăre a bătut din aripi de câteva ori şi s-a pierdut în pădure. După un
moment de linişte a urmat întrebarea senină a copilului: de ce zboară pasărea? Altă dată, privind
argintul viu al unei ape ce curgea boltit peste pietrele rotunde ale văii, ca prins de o minune, a
întrebat: de ce curge apa?
Ce minune stă în această făptură mică? Cum de l-a chemat măsura lui către gândurile
neliniştitoare? Ce tainică legătură îl poartă pe culmile vieţii? Copilul este mai aproape decât noi
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu.(...) Copilul, fiinţă nouă şi neprihănită,
necumpărată de ispitele aparenţelor înşelătoare, culege pretutindeni urmele minunilor. Când un
copil deschide pentru prima oară ochii, întreg universul cu tainele joacă în apele luminate ale
ochilor săi. (...) Copilul este o făptură biblică originară. Copilul este o făptură a vieţii neîntinate,
este o floare deschisă luminii, este îndemn la simplitate şi frumuseţe. În el vorbeşte frântura de
cer dată omului odată cu începutul. (...) Cuvântul tău sună sec pentru cei vârstnici, dar întoarce
ca pe o frunză spre soare sufletele copiilor cu ochi de mirare.” (Bernea, 2006, p. 93) Să facem
apel la simplitate în preajma copiilor, mai ales, pentru că ei rămân muți de uimire în fața celor
mai simple realități.
Și apoi, știm cu toții că „ideile simple sunt idei originare, ele corespund unor
înalte intuiții, unor autentice descoperiri” (Bernea, 2006, p. 40) și nu o dată ideile copiilor le-au
întrecut pe cele ale marilor teoreticieni. Așadar, consider că trebuie să rămânem în umbră la
clasă, pentru că tot farmecul vine de la copii.
În momentul de față, copilul are nevoie vitală de reîntoarcerea la joc – pentru că, în
aceste vremuri, jocul copilăriei sale a fost furat și înlocuit de surogate care funcționează cu fisă și
se opresc după câteva minute. În timpurile moderne, părinții se luptă din răsputeri „să umple
timpul” copilului, plătind pentru asta sume astronomice.
Copilul și dorurile lui de frumos au rămas neschimbate de la nașterea lumii. Diferența
între timpul nostru și cel de acum e că noi aveam acces la apă, la țărână și glod, la buruiene și
copaci, la pietre, licheni, mușchi, frunze, paie, pene, la colb și bălegar! Din patru în patru ani
ploua cu cărăbuși! Mângâiam iepuri, arici și găini, iar nu tablete...Aveam la atingerea de ele,
trăiri intense. Și o libertate neîngrădită de niște pereți. Copilul are nevoie esențială de înțelegerea
lumii prin senzorial, are nevoie de mișcare și de acțiune, de regăsirea voluptății dialogării cu
elementele naturale, de bucuria cufundării mâinilor în argilă, în sacul cu grăunțe, în pulbere, de
scârțâitul de greiere al peniței cu tuș pe obrazul hârtiei, de ascuțitul bețișorului de desenat schițe,
de faptul că la apăsarea pensulei, pânza îi răspunde cu o vibrație elastică, de mirosul de poveste
care se ridică în aer când desfaci borcanele cu vopseluri.
Un bun prilej este să-l încurajăm să se exprime într-un tărâm care, în vremurile de azi, le
permite încă o astfel de întâlnire plină de fior: în ceea ce noi, cei mari, numim artă. Și să-i lăsăm
și lui la îndemână toate aceste materiale surprinzătoare cu care arta lucrează.
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
Copilul mic creează dezinvolt, fără a conștientiza faptul că lucrările lui ar putea fi
„artă”. El pictează, desenează sau modelează pentru bucuria lui și a celor din jur, iar creațiile lui
traduc acte de comunicare pe care încă nu le poate redacta în cuvinte, ci îi devin propria
modalitate ludică de a investiga lumea vizibilă - altfel spus, un mod cuceritor de a-și lua notițe
din realitate. Scopul creației lui este „frumosul” doar în accepțiunea acestuia ca formă finală
apreciată de adultul-țintă. Din acest motiv, majoritatea copiilor-artiști sunt frustrați încă de la
primele încercări din pricina unei atitudini ignorante a celor din jur. De aceea, considerăm că este
necesară o reevaluare a principiilor după care îi ghidăm estetic pe copii, împărtășindu-le o
viziune relaxată, cuceritoare, armonioasă, eliberatoare (asemenea unei evadări spirituale!),
asupra a ceea ce va trebui să realizeze la orele de arte vizuale. Prin încurajarea formelor de
exprimare plastică, inventivitatea lor va putea fi stimulată în toate aspectele vieții. Ei învață prin
joc. Noi doar trebuie să le oferim prilej, spațiu, materiale, instrumente, tehnici de lucru.
„A fi creativ, o afirmație care “ascunde“ nenumăratele încercări ale omului în rezolvarea
unor probleme, dar și posibilitatea de a le adânci, de a pătrunde dincolo de aparențe, de a sesiza
esența. Mai mult, putem afirma că în interiorul ființei noastre se manifestă o dorință mai mult sau
mai puțin mărturisită de a angrena și dezvolta acele componente ce țin de valoros si originalitate.
Un copil creativ va găsi întotdeauna acele mijloace care prin forța sugestiei și prospețime vor
spune mai mult decât modele și formule, lăsând în afara preocupărilor sale orice act al imitației.
Un copil cu un potențial creativ latent, prin exercițiu și asimilarea limbajului vizual sub
forma jocului cu artă va depăși etapa descifrării elementelor de limbaj și a mijloacelor de
expresie, definindu-și în planul incipient al acestei vârste o cale proprie (o viziune)
inconfundabilă. Cu cât acest proces are loc la o vârstă mai mică, cu atât va fi mai puternic
structurat, la vârstele școlare specifice fiind prezente motivația lucrului în echipă, în atelierul de
creație, în prezența unor stimuli vizuali care se constituie ca repere valoric pozitive.” (Toma,
2013)
„Ce nu este creativitatea ? În primul rând o reproducere “fidelă“, “perfectă“ a unui
subiect pretext sau a unei imagini artistice. În faza de exercițiu stilistic în care obiectivele
operaționale ale activitații ar fi conținut o astfel de abordare a spațiului plastic, nu ar fi existat un
pericol, dar atragem atenția asupra faptului că utilizarea frecventă a acestei metode – din dorința
mai mult sau mai puțin declarată de a obține rezultate – este dezastruoasă. Imitația nu este în nici
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
un caz exercițiu de creativitate. Copilul va fi capabil să observe forme, să le compună, va atinge
o îndemânare, dar nimic mai mult. Acel copil va fi depersonalizat.” (Toma, 2013)
Așa că nu se pune problema de a învăța pe cineva să creeze.Toată puterea e la ei, la
copii. Ce poate face un profesor? Să le propună un joc în care să le indice tăcut locul înspre care
trebuie să se uite ca să afle pe adevăratul Profesor, adică Dumnezeu Care este atât de sensibil și
iubitor, încât e posibil să și roșească în obraji atunci când vede că frumusețea creată de El este
descoperită cu mare uimire de cei mici. Lacrima Lui de duioșie se va sparge într-o revărsare de
mărgăritare în mintea și inima copilului. Acestea se vor traduce în idei și îi vor folosi în toate
încercările vieții sale, la toate disciplinele din școală și la toate împrejurările atunci când va avea
propria meserie. Oamenii care se ocupă cu teoriile au numit asta creativitate.
Dascălul mai poate și are datoria să încurajeze, să alunge orice temere ca să poată
descătușa valorile umane fundamentale de care copilul nu se desparte
niciodată: binele, adevărul și frumosul. De exemplu, când umplem o sticluță
cu semințe colorate, putem fi alături de ei cu dragoste: ”Să nu-ți faci griji că nu
iese bine. Natura s-a îngrijit singură de compoziția cromatică. Oricum le-ai
pune iese o melodie. Ce harnic ești! Ai ajuns la gâtul sticlei!” Când învățăm culorile, putem
pleca de la întâmplarea din vremea lui Noe cu curcubeul. Apoi așezăm creioanele în penar
precum culorile din curcubeu și ei nu vor mai uita ordinea aceasta toată viața. Sau când învățăm
culorile principale, le dispunem într-un triunghi ca în figură, despre care spunem: când trei
persoane se țin de mână, oricare e legat nemijlocit de ceilalți doi
coechipieri. Fiecare le simte amândurora palmele. Sunt toți una. Și
facem practic hore de câte trei ca să probăm cum se simt culorile
principale în triunghi. O trinitate formează Lumina. Ce poezie!
Dumnezeu vorbește în toate. Apoi, ce minune, fiecare două culori,
întâlnindu-se, mai formează o culoare. Facem cunoștință cu puii
culorilor. Îi putem antrena în echipe astfel încât cei mai timizi să capete „încredere, siguranță,
competiție, curaj și asumarea riscului.” Vara, mai ales, putem desfășura lecțiile afară, în natură,
fie că tema este cu inspirație din natură, fie că nu (de exemplu, putem aduce vase ceramice, lăzi
de zestre pentru a le decora). Pentru a stimula creativitatea, putem varia tipul materialelor
folosite (pânză, tricouri, ceramică, sticlă, lemn, carton, făină, baiț, cărbune de desen, tuș, frunze,
crengi, semințe, pană sau bețișor, hârtie mototolită, palme, degețele etc). Tot în echipă putem
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
realiza colaje, tablouri cu elementele de limbaj plastic: punctul, linia, pata de culoare, forma
imaginându-ne că suntem inventatori al Universului. Ne putem juca de-a rolurile pe care le poți
avea în viața de punct. Fiecare copil este stimulat să trăiască viața unui punct: boabe de grâu,
fulgi de nea, stropi de ploaie, năsturei, frunze în pomișori, cireșe, pene sau ouă de pasăre, solzii
peștilor, stele pe cer, pistrui, cărămizi ș.a. Putem aborda designul vestimentar, designul interior,
arhitectura, decorațiunea de interior și arta murală, ele fiind o atracție pentru copii.
Putem varia tehnicile: colajul cu margini tremurate, opera în relief, simetria, pictarea cu
palmele și degețelele, amprentare cu forme din natură tridimensionale, șifonare, pliere, stropire
pe suport umed și pe suport uscat.
Nimeni nu te poate învăța să faci artă, adică să aduci frumosul în lume, pentru că toate
răspunsurile sunt la tine, copile.
Doresc tuturor colegelor educatoare și învățătoare: copilărie plăcută în preajma lor!
Bibliografie1. Amabile, T. M. (2012). Componential Theory of Creativity. USA/ Cambridge: Harvard
Business School.
2. Bernea, E. (2006). Îndemn la simplitate. București: Vremea.
3. Dragomir, M.-C. (2014). Arte vizuale și abilități practice. București.
4. Toma, I.-D. (2013). Didactica artelor vizuale. București: POSDRU/87/1.3/S/63709.
5. Umberto, E. (2005). Istoria frumuseții. București: Rao.
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
Sunt un profesor creativ? De ce?
Mă consider un profesor creativ în ceea ce privește artele vizuale deoarece încerc să nu
mă las atrasă în șabloane. Încerc să nu mă conformez cu opiniile încetățenite, punându-le mereu
în discuție. Privesc lucrurile din perspective multiple și accept operele care contrazic teoriile
clasice (principiul gravitației, dispunerea realistă a corpurilor cerești în spațiu, aspecte legate de
formă și culoare ș.a.m.d.). Am suficiente idei astfel încât să pot stimula creativitatea înnăscută a
copiilor, știu că apreciez și să încurajez ideile lor originale și nu voi sta niciodată în calea
ingeniozității lor, conștientă fiind de faptul că mintea și sufletul lor sunt pure și că păstrează încă
în ele sâmburele dumnezeiesc. În evaluarea lucrărilor copiilor voi ține cont de spontaneitatea și
ingeniozitatea lor și nu de criteriile tradiționale care răspund afirmativ la întrebarea: e frumos?
A fi un bun profesor sau un bun artist?
În meseria de dascăl, mi se pare mai important să fii un bun profesor decât un bun artist
deoarece un bun profesor va ști să scoată la iveală artistul din elev, în timp ce există riscul ca un
bun artist, lipsit de calitățile pedagogice, să-și impună propriul stil elevilor, inhibându-le
originalitatea și abilitățile artistice. El va avea dificultăți de a găsi o cale de a se exprima și altfel,
decât prin pictură, să zicem, limbaj pe care să-l înțeleagă și cel de lângă el, astfel încât să
provoace elevul să-și exprime plastic ideile proprii. Este nevoie ca artistul să se dezbrace de
egoism și să se coboare la nivelul celor mici pentru a fi un bun profesor.
Ce este frumosul în artă?
Găsim două concepții despre frumusețe la Platon: frumusețe ca armonie și proporție a
părților și frumusețea ca strălucire. Dintr-o altă perspectivă, putem distinge două categorii:
frumosul obiectiv și frumosul subiectiv. Frumosul obiectiv este o caracteristică a obiectului și
constă în general în conformitatea cu un model de frumusețe. Frumosul subiectiv este influențat
de ochiul privitorului și de experiențele lui anterioare. Noi vom spune că frumosul depinde de
ochiul care privește. Nu trebuie să-i inhibăm pe copii enunțând verdictul „nu e frumos”, ci să-i
încurajăm să se exprime liber.
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
Tema plastică: Compoziția decorativă
Criterii de evaluare:
1. respectarea compoziției decorative2. obținerea a minim un centru de interes3. obținerea unei armonii cromatice4. gradul de finalizare a temei plastice
Tema plastică: Contrastul valoric
Criterii de evaluare:
1. respectarea temei2. expresivitate3. originalitate/aportul personal4. creativitate5. obținerea unor trepte valorice și cromatice
Tema plastică: Punctul
Criterii de evaluare:
1. respectarea temei2. gradul de finalizare a temei plastice3. expresivitățile punctului în compoziția decorativă4. gradul de relaționare a punctului cu celelalte elemente de limbaj artistic: linia și
pata de culoare5. numărul de ipostaze ale punctului surprinse în lucrare6. gradul de creativitate și originalitate
Teme plastice plecând de la limbajul plastic, punctul
1. Punctul prin stropire pe suprafața umedă2. Punctul prin stropire pe suprafața uscată3. Punctul prin atingerea pensulei pe foaie4. Punctul prin atingerea unei sfere colorate în prealabil5. Punctul realizat cu cărbunele de desen6. Punctul realizat cu degetul7. Punctul realizat cu un bețișor înmuiat în tuș8. Punctul realizat cu o hârtie mototolită
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
Obiective operaționale pentru tema: Punctul
Pe parcursul și la sfârșitul lecției, elevul va fi capabil:
O1: să definească corect noțiunile de punct, pointilism, divizarea tentei, structură,
textură
O2: să identifice principalele ipostaze ale punctului
O3: să descopere semnificații ale punctului
O4: să interpreteze (recompună) elemente din mediul înconjurător prin intermediul
punctului
O5: să-și autoevalueze lucrările pe baza criteriilor de evaluare stabilite de profesor
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
O poză cu compoziție realizată la seminar pe tema ,,punct’’
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
O poză cu o compoziție realizată la seminar pe tema ,,linie’’
Universitatea București/ FPSE/ PIPP/ Anul III
O poză cu o compoziție realizată la seminar pe tema ,, forma''