PROFETUL KAHLIL GIBRAN ALMUSTAFA, cel ales şi mult iubit, care era aurora propriei sale zile, aşteptase timp de doisprezece ani în cetatea Orphales revenirea corabiei ce urma să-l readucă în insula-i natală. Şi, în al doisprezecelea an, în a şaptea zi de Ielool, în luna recoltelor, el se sui pe colina din afara zidurilor oraşului şi privi peste mare; şi zări sosind cu ceaŃa, corabia lui. Atunci porŃile inimii brusc I se deschiseseră şi bucuria-i zburdă departe pe mare. Şi închise ochii şi în tăcerea sufletului se rugă adânc. Apoi, coborând colina, fu cuprins de tristeŃe şi gândi în inima sa: „Cum aş putea să plec liniştit şi fără părere de rău? Nu. Nicicum nu se poate să părăsesc această cetate fără ca sufletu-mi să sângereze. Lungi au fost zilele de amărăciune pe care le-am trăit între zidurile-i, lungi nopŃile singurătăŃii; dar cine poate să-şi abandoneze amărăciunea şi singurătatea fără părere de rău? Pe aceste străzi am risipit prea mult din spiritul meu şi prea numeroşi sunt copiii aşteptării mele care merg goi printre aceste coline şi deci nu mă pot desprinde de ei fără o dureroasă apăsare. Fiindcă toate acestea nu-s doar veşmântul pe care acum să-l arunc, ci-i însăşi pielea pe care mi-o smulg cu mâinile-mi proprii. Şi nu-i doar un gând pe care să-l uit în urma mea, ci-i o inimă îmblânzită de foame şi de sete. O, dar nu pot rămâne mai mult. Marea, care cheamă la sine toate lucrurile, iată, mă cere şi trebuie să plec. Fiindcă a rămâne, acum, când orele ard în noapte, înseamnă să mă las prins în cristalul gerului şi să rămân încremenit ca într-o scoică. Bucuros aşi lua cu mine totul de-aici. Dar cum aşi putea? O voce nu poate lua cu sine limba, nici buzele care i-au dat aripi. Ea trebuie să se înalŃe singură în ether. Numai singur, fără cuibul său, vulturul va zbura spre Soare.” Apoi, când ajunse la poalele colinei, se întoarse iarăşi spre mare, îşi văzu corabia apropiindu-se de port, iar la prova, marinarii, oamenii pământurilor natale. Şi sufletul său striga spre el, iar el zise: „Fii ai mamei mele străvechi, voi, călăreŃi ai valurilor, De câte ori aŃi navigat în visurile mele! Şi acum, iată-vă sosind la trezirea mea, care-i visul meu cel mai scump. Iată-mă-s gata de plecare, cu nerăbdarea în aripile desfăcute, aşteptând vântul. Mai vreau, doar, să respir o ultimă adiere din acest aer calm, să mai arunc o ultimă privire îndrăgostită în urmă, Apoi voi fi în mijlocul vostru, năier între năieri, Şi tu, mare amară, mamă veşnic neadormită, Care singură aduci pace şi libertate Ńărmului şi fluviului, Acest fluviu care doar o cotitură mai are de făcut, o clipă doar spre a mai murmura în această lumină, Iar apoi voi sosi la tine, asemenea picăturii fără de margini în oceanul fără de hotare…”
Transcript
1. PROFETUL KAHLIL GIBRAN ALMUSTAFA, cel ales i mult iubit,
care era aurora propriei sale zile, ateptase timp dedoisprezece ani
n cetatea Orphales revenirea corabiei ce urma s-l readuc n insula-i
natal. i, n al doisprezecelea an, n a aptea zi de Ielool, n luna
recoltelor, el se sui pe colina dinafara zidurilor oraului i privi
peste mare; i zri sosind cu ceaa, corabia lui. Atunci porile inimii
brusc I se deschiseser i bucuria-i zburd departe pe mare. i
nchiseochii i n tcerea sufletului se rug adnc. Apoi, cobornd
colina, fu cuprins de tristee i gndi n inima sa: Cum a putea s plec
linitit i fr prere de ru? Nu. Nicicum nu se poate s prsescaceast
cetate fr ca sufletu-mi s sngereze. Lungi au fost zilele de
amrciune pe care le-am trit ntre zidurile-i, lungi nopilesingurtii;
dar cine poate s-i abandoneze amrciunea i singurtatea fr prere de
ru? Pe aceste strzi am risipit prea mult din spiritul meu i prea
numeroi sunt copiii ateptriimele care merg goi printre aceste
coline i deci nu m pot desprinde de ei fr o dureroasapsare. Fiindc
toate acestea nu-s doar vemntul pe care acum s-l arunc, ci-i nsi
pielea pe caremi-o smulg cu minile-mi proprii. i nu-i doar un gnd
pe care s-l uit n urma mea, ci-i o inim mblnzit de foame i desete.
O, dar nu pot rmne mai mult. Marea, care cheam la sine toate
lucrurile, iat, m cere i trebuie s plec. Fiindc a rmne, acum, cnd
orele ard n noapte, nseamn s m las prins n cristalulgerului i s rmn
ncremenit ca ntr-o scoic. Bucuros ai lua cu mine totul de-aici. Dar
cum ai putea? O voce nu poate lua cu sine limba, nici buzele care
i-au dat aripi. Ea trebuie s se nale singur n ether. Numai singur,
fr cuibul su, vulturul va zbura spre Soare. Apoi, cnd ajunse la
poalele colinei, se ntoarse iari spre mare, i vzu
corabiaapropiindu-se de port, iar la prova, marinarii, oamenii
pmnturilor natale. i sufletul su striga spre el, iar el zise: Fii
ai mamei mele strvechi, voi, clrei ai valurilor, De cte ori ai
navigat n visurile mele! i acum, iat-v sosind la trezirea mea,
care-i visulmeu cel mai scump. Iat-m-s gata de plecare, cu
nerbdarea n aripile desfcute, ateptnd vntul. Mai vreau, doar, s
respir o ultim adiere din acest aer calm, s mai arunc o ultim
privirendrgostit n urm, Apoi voi fi n mijlocul vostru, nier ntre
nieri, i tu, mare amar, mam venic neadormit, Care singur aduci pace
i libertate rmului i fluviului, Acest fluviu care doar o cotitur
mai are de fcut, o clip doar spre a mai murmura naceast lumin, Iar
apoi voi sosi la tine, asemenea picturii fr de margini n oceanul fr
de hotare
2. i, n timp ce mergea, el vzu n deprtare brbai i femei
prsindu-i ogoarele i viile,grbindu-se spre porile cetii, Le auzi
vocile rostindu-i numele, strigndu-se de la un ogor la altul,
vestindu-se despresosirea corabiei sale. i el i spuse : Ziua
plecrii mele trebuie s fie cea a culesului roadelor? Oare nu se va
spune c nserarea nu-i, n fapt, dect rsritul meu? i ce i voi drui
celui ce i-a lsat plugul n mijlocul ogorului, sau celui care a
oprit roatateascului su? N-ar trebui, oare, ca inima mea s devin
pomul greu de fructele pe care s le culeg spre ale mpri acestora? i
n-ar trebui, deci, ca dorinele-mi s neasc asemenea izvorului, spre
a le putea umplecupele? Sunt eu o harp pe care mna celui Puternic s
o poat atinge, ori un fluier prin caresuflarea-i s cnte? Or, eu nu
sunt dect un cuttor de tceri i ce comoar am gsit n tcerile mele, pe
care so mpart cu ncredere? Dac astzi este ziua culesului roadelor,
n care cmpuri mi-am aruncat smna i n ceanotimpuri uitate? i dac,
ntr-adevr, a sosit vremea s-mi ridic lampa, nu flacra mea va arde
aici. Goal i ntunecoas voi nla lampa mea, Iar paznicul nopii o va
umple cu ulei i tot el o va aprinde Acestor gnduri le ddu glas. ns
multe i rmseser n inim, nerostite. Fiindc lui nsuinu-i putea revela
taina cea mai adnc. i cnd intra n cetate, mulimea l ntmpin
strigndu-i numele ca ntr-un glas, Iar btrnii cetii naintar i
spuseser: Nu te ndeprta de la noi, Tu, care ai fost splendoarea
amiezii luminndu-ne amurgul, tu, care cu tinereea ta, ai
druitvisuri visului nostru, Tu nu eti, printre noi, nici strin,
nici oaspete, ci fiul nostru cel preaiubit; O, fie ca ochii notri s
nu fie lipsii de chipul tu. Iar preoii i preotesele i ziseser: Nu
lsa valurile mrii s ne mai despart de aici nainte, iar anii pe care
i-am petrecutmpreun s rmn doar amintire. Fiindc tu ai umblat
printre noi asemenea unui spirit i umbra ta a revrsat lumin
pestechipurile noastre. Ce mult te-am iubit! Ci dragostea noastr
era mut i ascuns. Dar acum iubirea noastr cu glas puternic te cheam
i ar vrea s i se arate ntreag. Deoarece aa se ntmpl ntotdeauna cu o
astfel de dragoste: nu-i cunoatem adevrataadncime dect n clipa
despririi. Apoi venir i alii i l implorar. Ci el nu le rspunsese
nimic. nclin doar capul; iar ceice erau n preajma lui vzur cum
lacrimile i cdeau pe piept. i mpreun cu mulimea, el se ntoarse n
marea pia din faa templului. Atunci iei din sanctuar o femeie pe
numele su Almitra. i era o prezictoare. Iar el o privi cu adnc
duioie, fiindc ea fusese cea care, prima, l urmase i care crezusen
el din prima zi n cetatea aceea. i ea I se nclin, zicndu-i: Profet
al Domnului, n cutarea celor necuprinse, ndelung I scrutat
orizonturile, pentrua-i descoperi corabia. 2
3. i acum, iat, corabia ta a sosit i trebuie s pleci. Adnc este
ateptarea spre ara amintirilor tale, spre raiul arztoarelor dorine,
iardragostea noastr nu ar vrea s te lege, nici nevoile noastre s te
rein aici. Totui, nainte de a ne prsi, am dori s ne vorbeti i s ne
dezvlui cte ceva dinadevrurile tale. Iar noi le vom drui copiilor,
iar acetia nepoilor notri i ele nu vor pieri niciodat. Fiindc, n
singurtatea ta, vegheat-ai zilelor noastre i, n veghea ta, ai
ascultat suspinele irsetele somnului nostru. Acum, arat-te, dar,
nou i vorbete-ne despre tot ce ai descoperit, despre ceea ce se
aflntre natere i moarte. i el rspunse: Omeni din Orphales, despre
ce v-a putea vorbi dac nu despre ceea ce v nvolbureazacum
sufletele? Atunci Almitra zise: Vorbete-ne despre Iubire. Iar el i
nl capul privind mulimea i o tcere adnc pogor peste toi. Apoi, cu o
vocemare, ncepu: Cnd Iubirea v face semn, urmai-i ndemnul, Chiar
dac drumurile-i sunt grele i prpstioase, i cnd aripile-i v cuprind,
supunei-v ei, Chiar dac sabia ascuns-n penaju-i v-ar putea rni, Iar
dac vocea-i v vorbete, dai-i crezare, Chiar dac vocea-i ar putea s
v sfarme visurile, asemenea vntului din miaznoapte carev pustiete
grdinile. Fiindc, precum iubirea v ncunun, ea trebuie s v i
crucifice. Precum v face scretei, ea trebuie s v i reteze
uscciunile. Precum ea se ridic pn la nlimea voastr, alintndu-v
ramurile cele mai fragile carefreamt n lumina Soarelui, Tot la fel
va rzbate pn n adncul rdcinilor voastre, zdruncinnd ncletarea lor
cupmntul. Asemeni snopilor de gru, ea v secer. V treier pentru a v
descoji. V vntur spre a v cura de pleav. V macin pn la nlbirea
finii. V frmnt pn ajungei foarte supui, Ca apoi s v hrzeasc focului
su i s putei deveni pinea sfnt la ospul divin. Toate acestea vi le
va da Iubirea, pentru ca, astfel, s v putei cunoate tainele inimii
iastfel s devenii o parte din inima Vieii. Dar dac, stpnii de team,
vei cuta doar tihna i plcerea dragostei, Atunci e mai bine s v
acoperii goliciunea i s ieii din treieriul Iubirii, Spre a v
ntoarce n lumea fr de anotimpuri, unde vei rde, dar nu cu ntreaga
voastrbucurie i unde vei plnge, dar nu n toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se druie dect pe sine i nu ia dect de la sine. Iubirea
nu stpnete i nu vrea s fie stpnit, Fiindc Iubirii i este de ajuns
Iubirea. 3
4. Cnd iubii, nu trebuie s spunei: Creatorul e n inima mea, ci
mai degrab: Eu sunt ninima Creatorului, i s nu credei c putei croi
singuri drumul Iubirii, fiindc Iubirea, dac o meritai, v vaarta
drumul ea nsi. Iubirea nu are nici o alt dorin dect aceea de a se
mplini. Dar dac iubeti i trebuie s ai dorine, fie ca ele acestea s
fie: S te topeti i s devii izvor ce sursurul n noapte-i cnt, S
cunoti durerea prea marii duioii, S fii rnit de nelegerea Iubirii,
S sngerezi de bunvoie i bucurndu-te, S te trezeti n zori cu inima
ntraripat i s nali mulumire pentru nc o zi de Iubire, S te odihneti
la ceasul amiezii i s cugei la extazul Iubirii, S te ntorci mpcat
acas la ora amurgului, i apoi, s dormi nlnd n inim o rug pentru cel
iubit, iar pe buze un cntec de laud. Atunci Almitra vorbi din nou:
Dar despre Cstorie, Stpne? i drept rspuns, el zise: V-ai nscut
mpreun i mpreun vei rmne pentru totdeauna. Vei rmne mpreun pn ce
albele aripi ale morii v vor mprtia zilele. Da, vei fi mpreun pn i
n tcuta memorie a lui Dumnezeu. Dar este bine s existe spaii n
acest mpreun al vostru. Pentru ca vnturile cerurilor s poat dansa
printre voi. Iubii-v unul pe altul, dar nu facei din Iubire o
oprelite, Fie, mai degrab, o mare vlurind ntre rmurile sufletelor
voastre. Umplei-v, unul altuia, cupa, dar nu bei dintr-o singur
cup. mprii-v pinea, dar nu mncai din aceeai bucat. Cntai i dansai i
veselii-v laolalt, dar facei ca fiecare s rmn singur, ntocmai cum
strunele lutei sunt singure, n timp ce vibreaz n aceeai armonie.
Druii-v inimile, fr a le lsa, ns, una n paza celeilalte, Pentru c
numai mna vieii v poate cuprinde inimile i inei-v alturi, dar nu
chiar aa de aproape, Cci coloanele templului nlate-s la anume
distan, Iar stejarul i chiparosul nu cresc unul n umbra celuilalt.
Iar o femeie care purta un prunc n brae spuse: Vorbete-ne despre
Copii. i el glsui: Copiii votri nu sunt copiii votri. Ei sunt fiii
i fiicele dorului Vieii de ea nsi ndrgostit. Ei vin prin voi dar nu
din voi i, dei sunt cu voi, ei nu sunt ai votri. Putei s le dai
dragostea, nu ns i gndurile voastre, Fiindc ei au gndurile lor. Le
putei gzdui trupul dar nu i sufletul, 4
5. Fiindc sufletele lor locuiesc n casa zilei de mine, pe care
voi nu o putei vizita nici chiarn vis. Putei nzui s fii ca ei, dar
nu cutai s-i facei asemenea vou, Pentru c viaa nu merge napoi, nici
zbovete n ziua de ieri. Voi suntei arcul din care copiii votri, ca
nite sgei vii, sunt azvrlii Pe drumul nesfririi. Arcaul vede inta i
cu puterea Lui v ncordeaz, astfel ca sgeile-is poat zbura iute i
departe. i puterea voastr, prin mna Arcaului, s v aduc bucurie,
Cci, precum El iubete sgeata cltoare, tot la fel iubete i arcul cel
statornic. Atunci, un om bogat zise: Vorbete-ne despre Daruri. i el
rspunse, zicnd: Nu dai dect puin, cnd dai din ce-i al vostru. Numai
dnd din voi niv, dai cu adevrat. Pentru c, spunei-mi, ce-s averile
voastre dect nite lucruri pe care le pstrai custrnicie, creznd c
mine vei avea nevoie de ele? Iar mine, ce-i va aduce ziua de mine
cinelui prevztor foarte, ascunznd oasele nnisipul mictor, n timp
ce-i urmeaz pe pelerini ctre oraul sfnt? i ce este frica de srcie,
dac nu srcia nsi? Iar groaza de sete, n preajma fntnilor pline,
nu-i oare setea cea mai nestins? Sunt unii care dau puin din
belugul pe care l au i aceasta pentru a li se recunoatedrnicia, ns
acea dorin ascuns umilete darul fcut. Sunt, apoi, alii care, puin
avnd, dau totul. Acetia cred n via i n mrinimia vieii, iar sacul
lor niciodat nu-i gol. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria
le este rsplata cea mare. Dar sunt i din cei ce dau cu durere i
doar durerea rmne botezul acestora. n sfrit, sunt cei ce dau fr a
simi nici durere, nici bucurie, necunoscndu-i virtuile. Ei sunt
asemenea mirtului din vale, care i rspndete parfumul n spaiu. Prin
minile unor asemenea fpturi vorbete Dumnezeu i dindrtul ochilor
acestora Elsurde Pmntului. E bine s dai cnd i se cere, dar i mai
bine fr s i se cear, din nelegere. Iar pentru cei dornici s dea,
a-i cuta pe necjii este o bucurie mai mare dect darul nsui. Fiindc,
se afl, oare, vreun lucru pe care s i-l refuzi? O, desigur, tot
ceea ce i aparine va fi druit ntr-o zi, Deci, d acum, n anotimpul
drniciei tale, iar nu n cel al motenitorilor ti. Deseori spunei: Am
s dau, dar numai acelora care merit. Pomii din livezile voastre nu
spun, ns, astfel i nici turmele din imauri. Ele dau ca s poat tri,
fiindc a pstra nseamn a pieri. Desigur, cel care-i merit zilele i
nopile, merit totul i din partea voastr. Iar cel care a meritat s
bea din oceanul vieii, are tot dreptul s-i umple cupa i din
miculvostru pru. Exist oare merit mai mare dect acel ce st n
curajul i ncrederea de a primi milostenie? i cine v credei voi,
pentru ca oamenii s-i sfie pieptul i s lepede orgoliul, ca s
leputei vedea meritele i mndria terfelit? 5
6. Luai aminte, ca mai nti voi s meritai a fi druitorul i
instrumentul drniciei, Pentru c, ntr-adevr, viaa e cea care d via,
n timp ce voi, care v socotii binefctori,nu suntei dect martorii
acesteia. Iar voi care primii i cu toii primii! nu v luai povara
vreunei recunotine spre a nuv pune de bunvoie un jug vou i celor ce
druie. nlai-v, mai degrab cu cel care d, primindu-i darurile ca pe
nite aripi, Fiindc, a ine prea mult seama de datoriile voastre,
nseamn a v ndoi de generozitateadruitorului, care are pmntul
mrinimos drept mam i a crui tat nsui Creatorul este. i un btrn,
stpnul unui han, zise: Vorbete-ne despre Mncare i Butur. Iar el ddu
rspuns: O, dac ai putea tri din aroma pmntului i, asemenea
plantelor, s v ndestulai culumin! Dar dac trebuie s ucidei pentru a
mnca i s furai mieilor i iezilor laptele de la mamelelor pentru a v
potoli setea, atunci facei din acestea un act de sfinenie. i fie-v
masa un altar pe care cei puri i nevinovai din pduri i cmpii sunt
jertfii, pentrutot ce este mai pur i nc mai nevinovat din om.
Atunci cnd ucidei o vietate optii-i n cugetul vostru: Aceeai putere
care te d morii, m va ucide i pe mine, i eu, la rndul meu, voi
fidevorat, Fiindc legea care te d minilor mele, m va da apoi unor
mini i mai puternice, Sngele tu, ca i sngele meu, nu este dect
vlaga care hrnete arborele cerului. Cnd, cu gura nsetat, mucai
dintr-un mr, spunei-i n cugetul vostru : Seminele tale vor tri n
trupul meu i mine mugurii ti vor nflori n inima mea. i mpreun ne
vom veseli n toate anotimpurile. Toamna, cnd culegei viile i v
stoarcei mustul strugurilor, s zicei n sinea voastr: i eu, la fel,
sunt o vie i rodul meu va fi cules i stors i ca i vinul cel nou voi
fi depus n vasele veniciei. Iar n iarn, cnd vei pitroci vinul, s
tresalte n inima voastr un cntec pentru fiecarecup. i s avei n
fiecare melodie cte un gnd, pentru zilele toamnei, pentru vie i
pentruteascuri." Atunci un lucrtor spuse: Vorbete-ne despre Munc. i
el rspunse zicnd: Muncii spre a v ine pasul cu ritmul pmntului i cu
sufletul su, Fiindc a trndvi nseamn s rmnei strini anotimpurilor, s
ieii din alaiul vieii carenainteaz majestuos i n nobil supunere
spre infinit. Cnd muncii devenii un fluier, prin care murmurul
orelor se schimb n cntece, Care dintre voi ar dori s fie o trestie
mut i linitit, atunci cnd totul cnt la unison? Totdeauna vi s-a
spus c munca este un blestem i truda o nenorocire, Ci eu v asigur
c, muncind, transpunei n fapt o prticic din cel mai ndeprtat vis
alpmntului, care v-a fost hrzit cnd acest vis s-a nscut. 6
7. i rmnnd unii n munc, iubii viaa cu adevrat i iubind viaa
prin munc, nseamn c ai fost iniiai n cea mai luntric tain a tririi.
Dar dac, n durere fiind, v vei blestema ceasul naterii, iar povara
crnii o vei simi caun stigmat pe fruntea voastr, atunci, v asigur,
numai sudoarea v va spla pcatul de pe chip. Vi s-a mai spus, cum c
viaa-i doar ntuneric i n slbiciunea voastr repetai mereuspusele
celor sleii de puteri Ci eu v spun c viaa-i ntr-adevr un ntuneric
numai atunci cnd e lipsit de druire, C orice druire este oarb cnd
nu exist tiin, C orice tiin este zadarnic dac-i lipsit de munc, C
orice munc este goal fr de dragoste, Iar cnd muncii cu dragoste v
legai de voi niv, unul de altul i, mpreun, fa deCreator. Dar ce
nseamn s munceti cu dragoste? nseamn s ei stofa cu fire toarse din
sufletul tu, ca i cnd iubita-i ar trebui s o poarte, nseamn s
cldeti o cas cu tragere de inim, ca i cnd iubita-i ar trebui s o
locuiasc, nseamn s semeni boabele cu duioie, iar spicele s le
seceri cu bucurie, ca i cndiubita-i ar trebui s mnnce pinea cald,
nseamn s pui n toate lucrurile pe care le faci o frm din sufletul
tu i s tii c toi morii fericii se in n preajma ta, veghindu-te.
Adesea v-am auzit zicnd, ca i cnd ai fi vorbit n somn: Cel ce taie
marmura i care afln aceasta nsui chipul sufletului su, e mai presus
dect cel ce trudete pe ogor, Iar cel care prinde curcubeul i l
aterne pe pnz spre a reda imaginea omului, e maipresus dect cel ce
croiete sandale pentru picioarele noastre. Ci, eu v vorbesc, nu ns
n somn, ci treaz, n plin zi, c vntul nu griete mai melodiosbtrnului
stejar dect celui mai nezrit fir de iarb i doar acela este mare
care tie s transforme vocea vntului ntr-un cntec ce se aude imai
alintor datorit dragostei sale. Munca este dragostea scoas la lumin
i, dac nu poi s munceti cu dragoste ci cu scrb, atunci mai bine
prsete lucrul tu iaeaz-te la poarta templului spre a primi poman de
la cei care cu bucurie muncesc Iar dac, cu nepsare, vei face pinea,
va fi o pine amar, care nu va potoli dect pejumtate foamea omului.
Deoarece dac, fr tragere de inim, vei stoarce mustul din struguri,
atunci nepsarea ta cao otrav se va rspndi n acel vin. i chiar dac
vei cnta asemeni ngerilor, dar nu vei iubi cntecul, auzul oamenilor
varmne surd la glasul zilei ca i la acel al nopii. Atunci o femeie
zise: Vorbete-ne despre Bucurie i despre Tristee. Iar el rspunse:
Bucuria este tristeea fr masc i nsi fntna din care a nit rsul
vostru, a fost adesea plin de lacrimi. i cum ar putea s fie altfel?
Cu ct mai adnc v sap-n fiin tristeea, cu att mai mult bucurie vei
cuprinde n voi. 7
8. Cupa n care v ateapt vinul, nu este, oare, aceeai pe care
focul a ars-o n cuptorulolarului? Iar aluta care v alin sufletul,
nu este acelai lemn, mai nainte, chinuit de cuit? Cnd suntei
veseli, scrutai-v adncul inimii i vei afla c ceea ce v umple de
bucurienu-i altceva dect ceea ce i tristeea v-a druit. Cnd suntei
triti, iari scrutai-v inima i vei vedea c, ntr-adevr, lacrimile vin
de laceea ce, cndva, desftarea voastr fusese. Unii dintre voi spun:
Bucuria este mai mare dect tristeea, iar alii zic: Nu, tristeea
estemai mare dect bucuria. Ci, iat, eu v ncredinez c ele sunt de
nedesprit. mpreun sosesc n casa voastr i, cnd una se aeaz cu voi la
mas, nu uitai, cealalt npatul vostru s-a i culcat. ntr-adevr,
suntei n cumpn, asemenea unei balane, ntre bucuriile i tristeile
voastre. Numai cnd suntei golii de voi niv, talerele sunt nemicate
i n echilibru. Cnd, ns, paznicul comorii v va ridica spre a-i cntri
aurul i argintul, va trebui cabucuria i tristeea voastr s se ridice
ori s scoboare. Atunci un zidar naint i spuse: Vorbete-ne despre
Case. Iar el rspunse grind: Durai-v din visuri un refugiu undeva, n
deert, nainte de a v nla o cas ntre zidurilecetii. Fiindc, aa cum n
amurg v nturnai la vetrele voastre, tot astfel revine cltorul n
voi,cel care-i mereu ndeprtat i singur. Casa este corpul vostru mai
mare, Ea crete n miezul zilei i doarme n tcerea nopii i nu-i lipsit
de vise. Oare casa voastrnu viseaz, iar n vis nu prsete ea cetatea
pentru un crng sau pentru o colin? O, dac ai putea s adun n cuul
palmei mele casele voastre i, ca semntorul, s lemprtii n pduri i
prin livezi! Facei ca vile s fie strzile voastre, iar nverzitele
crri, ulicioarele, spre a v cuta unulpe altul printre viile rodind,
aromele pmntului adunndu-le n vemintele voastre. Dar nu a sosit,
nc, timpul acestora! n teama lor, strbunii v-au strns prea aproape
unul de altul, iar aceast team va mai duranc un timp. Atta timp ct
zidurile cetii vor separa vetrele de ogoarele voastre. Ci,
spunei-mi, oameni din Orphales, ce pstrai n aceste case? i ce
ascundei ndrtuluilor nchise? Avei pacea, tihnitul impuls care s v
dezvluie nsi puterea voastr? Avei amintiri, acele boli
strlucitoare, care se arcuiesc peste vrfurile ameitoare
alespiritului? Avei frumuseea, care ntoarce inima lucrurilor din
lemn i din piatr, ctre muntele sfnt? Spunei-mi, avei n casele
voastre toate acestea? Sau nu avei dect bunul trai, lcomia bunului
trai, acea dorin ascuns, care v intr ncas, de parc ar fi fost
poftit, rmndu-v oaspete iar apoi stpn definitiv? Da, lcomia v
subjug, cu furca i cu biciul, preschimbnd n nite biete ppui chiar
icele mi nobile dorine ale voastre. Fiindc, dei minile-i sunt de
mtase, inima sa e de fier. Ea v leagn pn v adoarme, numai pentru a
se aeza alturi pe pern, spre a-i rde apoide demnitatea crnii.
8
9. Ea i bate joc de simurile voastre i le culc n vat ca pe nite
vase fragile. ntr-adevr, lcomia bunului trai ucide pasiunile
sufletului i nsoete, apoi, rnjind,convoiul lor funerar. Dar voi,
copii ai spaiului, voi, cei cu somnul nelinitit, voi nu vei fi nici
prinii, nicimblnziii, Casa voastr nu va fi ancor, ci catarg, Ea nu
va fi nici vlul sclipitor care acoper rana, ci pleoapa care
proteguie ochiul. Voi nu v vei strnge aripile nainte s putei trece
prin pori, nici nu vei pleca fruntea sprea nu v lovi de grinzile
caselor, nici nu v vei opri respiraia de team s nu se
crape,prbuindu-se, Nu, nu vei locui n morminte furite de ctre mori
pentru cei vii. Chiar nlate cu mreie i splendoare, casele voastre
nu vor ti s v cuprind tainele, nicis v adposteasc dorinele, Fiindc,
gndii-v, ceea ce este de necuprins n voi, locuiete n castelul
cerului, a crui ue ceaa dimineii, ale crui fereti sunt cntecele i
tcerile nopii. i un estor: Vorbete-ne despre Veminte. Iar el
rspunse: Vemintele ascund o mare parte a frumuseii voastre, dar nu
v acoperurenia. i cu toate c, prin veminte, cutai adpost tainelor
voastre, riscai a gsi doar un ham iun lan. Fie ca soarele i vntul s
mbrieze mai mult pielea trupului vostru i mai puinvemintele.
Deoarece suflul vieii este n soare, iar minile tririi n adierea
vntului. Unii dintre voi zic: Vntul dinspre miaznoapte este cel
care ne-a esut hainele pe care lepurtm. Ci, eu v spun: Da, este
vntul dinspre miaznoapte, ns ruinea fost-a meseria lui imoleirea
nervilor aa cu care le-a nsilat. i cnd lucru-i a fost svrit, el a
rs n pdure. Nu uitai c pudoarea nu-i dect o pavz mpotriva
privirilor pngritoare, Iar cnd pngrirea dispare, ce devine pudoarea
dac nu o piedic i o pat ruinoas aspiritului? i, iari, nu uitai c
pmntul este bucuros s v simt picioarele goale, srutndu-le i
cvnturile s-ar juca voioase cu pletele voastre. Iar un negutor
naint i spuse: Vorbete-ne despre a Cumpra i a Vinde. Iar el,
rspunznd, zise: Pentru voi pmntul i druie rodul i nimic nu v-ar
lipsi dac ai ti cum s v ndestulai. Schimbnd ntre voi darurile
pmntului, vei afla abunden i prisos vei afla. Cu toate acestea, dac
schimbul nu se face din dragoste i dreptate binevoitoare, unii
vorajunge la nesaiu, alii vor fi nfometai. Cnd v ntlnii n trg, voi
cei ce trudii pe mare, pe ogoare i n podgorii cu estorii, cuolarii
i vnztorii de arome, Invocai atunci spiritul-stpn al Pmntului s vin
printre voi spre a binecuvnta cntaruli socotirea mrfurilor ce le
vindei unii altora. i s nu ngduii deloc celor cu minile goale s ia
parte la nvoielile voastre, ei care ivnd cuvintele n schimbul
muncii voastre. 9
10. Acestor oameni spunei-le: Venii cu noi pe ogoare, ori
mergei cu fraii notri pe mare i aruncai-v nvoadele, Fiindc, precum
nou, aa i vou, att marea, ct i pmntul v vor drui cugenerozitate. i
dac vin cntreii i dansatorii i cei din fluiere zicnd, preuii-le de
asemeni ofertele, Pentru c sunt, asemeni vou, culegtori de fructe i
tmie, iar ceea ce v ofer, deiplsmuire de vis, vemnt este i hran
pentru suflete. i, nainte de a prsi trgul, trebuie s vedei dac nu
cumva cineva n-a plecat cu minilegoale. Fiindc spiritul-stpn al
Pmntului nu-i va afla linitea pe aripile vntului ct vremenevoile
celor mai mici dintre voi nu vor fi alinate. Atunci unul dintre
judectorii cetii zise: Vorbete-ne despre Crim i desprePedeaps. i el
rspunse, zicnd: Acestea se ntmpl cnd judecata voastr rtcete n vnt,
Fiindc numai din nesocotin aducei prejudicii altora i deci, vou
niv, Iar pentru aceste prejudicii trebuie apoi s batei la uile
dregtorilor i s ateptai ndispre. Precum Oceanul este Eul vostru
divin: El rmne pururi imaculat i asemeni etherului el nu-i desfoar
dect aripile. Ca Soarele este Eul vostru divin, El nu cunoate
drumurile crtiei, nici nu caut ascunztorile arpelui. Iar Eul divin
nu e singur n firea voastr: Multe n voi sunt omeneti, dar multe nu
sunt nc ale omului Ci se arat asemenea unui pigmeu diform, care
merge buimac, prin cea n cutareapropriei sale deteptri. Acum,
despre omul din voi ai vrea s vorbesc, Fiindc omul, iar nu Eul
vostru divin i nici pigmeul rtcind prin cea, este cel carecunoate
crima i pedepsirea crimei. Adesea v-am auzit vorbind despre cel
care comite un lucru ru ca i cum nu ar fi unul dintreai votri, ci
un strin printre voi, un intrus n lumea voastr. Ci eu v spun c,
precum cel sfnt i cel drept nu pot s se nale deasupra a ceea ce
estemai nltor n fiecare dintre voi, Tot astfel i cel ru i cel slab
nu pot cdea mai jos dect ceea ce avei mai josnic fiecaredinte voi,
i precum o singur frunz nu se ofilete dect cu tcuta nvoire a
ntregului arbore, Tot astfel rufctorul nu poate s comit crima dect
cu consimmntul secret al vostru, altuturor. Fiindc, asemeni unei
procesiuni, naintai mpreun spre Eul vostru divin, Voi suntei
drumul, dar i drumeii. Iar cnd unul dintre voi cade, acesta-i
pentru cei care sunt n urma lui, prevenindu-i c opiatr le mpiedic
trecerea. Da, dar el cade i pentru cei aflai naintea lui, care, cu
toate c au pasul mai iute i maisigur, nu au nlturat piatra din
cale. i iat nc de ce cuvntul trebuie s apese greu pe cugetele
voastre: Cel ucis nu rmne nevinovat fa de propria-i moarte, 10
11. La fel cum cel prdat nu-i nevinovat c a fost jefuit, i cel
drept nu-i netiutor de frdelegile celui ru, Iar cel care are minile
curate, nu rmne neptat de fapta trdtorului. Da, vinovatul este
uneori victima ofensei i, mai adesea, condamnatul suport pedeapsa i
pentru cel nevinovat ca i pentru cel frde cusur. Fiindc nu putei
despri pe cel drept de cel nedrept, nici pe cel bun de cel ru,
Amndoi stau n faa Soarelui asemenea firelor, alb i negru,
ntreesute, Iar cnd firul negru s-a rupt, estorul controleaz ntreaga
estur i, de asemenea,rzboiul de esut. Dar dac unul dintre voi
ncearc s judece o soie infidel, S pun atunci n balan i inima
brbatului acesteia i, astfel, s-i msoare cu grijsufletul, i, la
fel, cel care vrea s-l biciuiasc pe ofensator, s priveasc i n
sufletul celui ofensat, Iar dac cineva dintre voi pedepsete n
numele dreptii, mplntnd securea n copaculrului, s ia aminte i la
rdcini, Va gsi, acolo-n adnc, rdcinile binelui i ale rului, ale
purttorului de fructe i ale celuisterp, mbrindu-se n inima tcut a
pmntului. Iar voi, judectori, care vrei s fii drepi, Ce judecat vei
pronuna mpotriva celui care, cu toate c cinstit cu trupul, este ho
nsufletul su? Ce pedeaps vei hotr celui care rpune trupete pe
cineva atunci cnd el nsui estevtmat sufletete? i cum vei urmri pe
cel care prin faptele sale se arat a fi de rea credin i opresor,
Dar el nsui, la rndu-i, este jignit i batjocorit? i, cum vei
pedepsi pe cei a cror remucare este deja mai mare dect rul comis?
Remucarea nu este oare pedeapsa dat, astfel, chiar de legea creia
voii a-i sluji? Totui, nu putei pune remucarea pe seama celui
vinovat, nici s o scoatei din inimavinovatului. Fiindc, de la sine,
remucarea va ipa, n tcerea nopii, pentru ca oamenii s se trezeasci
s se priveasc n fa. Iar voi, cei care voii a nelege dreptatea, cum
vei reui aceasta, dac nu vei privi toatefaptele n plin lumin?
Atunci numai vei pricepe c cel drept i cel deczut nu sunt dect un
singur om stnd dreptn crepusculul dintre noaptea eului-pigmeu i
ziua eului-divin i c piatra unghiular a templului nu-i cu nimic mai
presus dect cea din adncultemeliei. Apoi un jurist spuse: Dar n
ceea ce privete Legile, Stpne? i el gri: V complacei n a stabili
Legi, Dar v complacei i mai mult n a le clca. Asemeni copiilor care
se joac pe rmul oceanului i care, cu perseveren construiescceti de
nisip i pe care tot ei le distrug, rznd. Dar, n timp ce nlai aceste
turnuri, oceanul aduce i mai mult nisip, Iar cnd le drmai, oceanul
rde cu voi. 11
12. ntr-adevr, oceanul rde ntotdeauna cu cei inoceni. Dar ce e
cu cei pentru care viaa nu-i un ocean i pentru care legile omului
nu sunt doarturnuri de nisip, Pentru care viaa este o stnc, iar
legea o dalt cu care voiesc a sculpta dup propriaasemnare? Ce putem
spune despre ologul care-i urte pe dansatori? Sau despre boul
care-i iubete jugul, vznd n cpriorii i elanul pdurilor fpturi
rtcitesau vagaboande? Dar despre btrnul arpe care nu-i mai poate
lepda pielea i care-i numete pe ceilali,mai tinerii, despuiai i fr
de pudoare? i despre cel care, devreme sosit la nunt, se ghiftuie
repede i, obosit apoi, se ridicafirmnd c orice petrecere-i un pcat
i orice nunta un pctos? Ce pot spune aici despre acetia dect c i ei
stau n lumin, dar cu spatele la Soare? Ei nu-i vd dect umbrele, iar
umbrele lor sunt legile dup care triesc. i ce este Soarele pentru
ei, dac nu doar izvortorul de umbre? i ce-nseamn pentru acetia
recunoaterea legilor, dac nu faptul de a ngenunchia i a-idesena pe
pmnt propriile umbre? Iar voi care mergei doar cu faa spre Soare,
ce imagini oglindite de pmnt v pot pstra? Ori voi, care cltorii dup
vnt, ce giruet va orienta drumul vostru? Care lege omeneasc v va
nctua, dac vei sfrma jugul de porile nchisorilor? De care legi v
vei teme, dac vei dansa fr ca nici un lan de fier s v mpiedice? i
cine va putea s v dea n judecat dac v vei sfia vemintele, dar nu le
vei azvrlin calea altora? Oameni din Orphales, putei s ascundei
tamburul i s desfacei corzile lirei, dar cine vaputea interzice
vreodat ciocrliei s cnte? i un orator zise: Vorbete-ne despre
Libertate. Iar el rspunse: La porile oraului ca i-nluntrul caselor
v-am vzut prosternndu-v n adorarea proprieivoastre liberti,
Asemenea sclavilor care se umilesc naintea unui tiran, pe care l
glorific, n timp ce el izdrobete. Da, n grdina templului, ca i n
umbra cetii, i-am vzut pe cei mai liberi dintre voiducndu-i
libertatea ca un jug, purtnd-o asemenea ctuelor. i inima-mi sngera
de durere, fiindc voi nu vei fi liberi dect atunci cnd nsi dorinade
a ajunge la libertate va fi pentru voi un ham i cnd vei nceta a mai
vorbi de libertate cadespre o int, ca despre o desvrire. Vei fi
liberi n adevr nu doar cnd zilele v vor fi fr de griji, iar nopile
fr de dorineori fr de chinuri, Ci, mai degrab, cnd aceste lucruri v
vor cuprinde viaa i cnd v vei ridica deasupra lorgoi i fr de
piedici. Dar cum v vei ridica deasupra zilelor i nopilor voastre,
dac nu vei rupe lanurile cucare, n zorii nelegerii voastre, v-ai i
ncrcat ora amiezii? ntr-adevr, ceea ce numii libertate este cel mai
puternic dintre aceste lanuri, cu toate cverigile-i strlucesc n
soare, lundu-v ochii. 12
13. i ce sunt acestea dac nu fragmente din voi niv, pe care
vrei s le ndeprtai spre adeveni liberi? Or, dac e nedreapt legea pe
care voii a o aboli, aceast lege a fost scris cu nsi mnavoastr pe
propria frunte i dac nu o vei putea terge, arzndu-v crile legilor,
nici splnd minile judectorilor,chiar dac vei revrsa asupr-le
nesfrirea mrii. Iar dac e un despot pe care voii a-l detrona, luai
aminte mai nti dac tronul acestuia afost definitiv distrus n inima
voastr. Fiindc, spunei-mi, cum ar putea un tiran s-i domine pe cei
liberi i mndri, dac nu arexista o tiranie n propria lor libertate i
o umilin n propria lor mndrie? i dac exist o ngrijorare pe care
voii a o alunga, aceasta a fost aleas de voi niv, maidegrab dect
v-a fost impus, Iar dac exist o fric pe care vrei a o risipi, locul
acesteia este n inima voastr i nu nmna temutului tiran. Dar cum v
vei ridica deasupra zilelor i nopilor voastre, dac nu vei rupe
lanurile cucare, n zorii nelegerii voastre, v-ai i ncrcat ora
amiezii? ntr-adevr, toate lucrurile amestecate sunt n firea voastr
intim ntr-o constantsemimbriare, cele dorite cu cele nedorite, cele
ce v repugn cu cele nespus de plcute, Acestea toate laolalt n voi
slluiesc lumini i umbre perechi n strns unire. Iar cnd umbra se
destram i dispare, lumina care ntrzie devine umbra altei lumini i,
astfel, libertatea voastr, pierzndu-i piedicile, devine ea nsi
piedica unei i maimari liberti. Iar o preoteas l rug, zicnd:
Vorbete-ne despre Raiune i despre Pasiuni. i el rspunse: Sufletul
vostru, adeseori, este un cmp de lupt, unde raiunea i judecata se
nfrunt cupasiunile i poftele voastre. Pot fi eu pacificatorul
sufletului vostru, spre a schimba ura i dumnia din voi n unitate
imelodie? Dar cum ai reui, afar numai dac voi niv nu suntei, de
asemeni, linititorii, ceva maimult, prieteni ai chipului vostru
interior? Raiunea i pasiunea sunt crma i pnzele sufletului vostru
mereu navignd. Dac pnzele i crma voastr se rup, nu putei dect s v
cltinai pe valuri la ntmplare,ori s rmnei prini n impas n mijlocul
mrii, Fiindc raiunea, de una singur domnind, restrnge ntregul elan;
i pasiunea, liber lsat, eo flacr arznd pn la propria-i mistuire. De
aceea, fie ca sufletul vostru s-i exalte raiunea pn la nlimea
pasiunii, pentru caastfel s poat cnta, Iar raiunea s v conduc
pasiunea astfel nct aceasta s poat dinui n permanentrenviere i ca
pasrea Phoenix s renasc din propria-i cenu. Potrivit e s dai
raiunii i pasiunii aceeai preuire, ca i cnd ai face-o pentru doi
oaspeiiubii n casa voastr aflndu-se, Cu siguran, nu vei onora pe
unul n dauna celuilalt, pentru c, dnd mai mult atenieunuia, vei
pierde dragostea i ncrederea amndoura. 13
14. Cnd, printre coline, v odihnii la umbra rcoroas a plopilor
argintii, mprtindu-v dinpacea ogoarelor i a pajitilor pn n zri
ntinzndu-se atunci inima voastr s spun ntain: Creatorul se odihnete
n raiunea sa. Iar atunci cnd bubuie furtuna, cnd vntul nprasnic
zdruncin pdurea i cnd tunetul ifulgerul proclam mreia cerului,
atunci inima voastr s opteasc smerindu-se: Creatorulse frmnt n
pasiunea sa. i, fiindc suntei un suflu n sfera celui Puternic i o
frunz n pdurea acestuia, asemenilui trebuie s v odihnii n raiune i
s v micai n miezul pasiunilor Atunci o femeie ndrzni: Vorbete-ne
despre Durere. i el ncepu: Prin durere se sparge cochilia care v
acoper judecata. Precum smburele fructului trebuie s se crape, ca
astfel miezul de tain s se poat druiSoarelui: aa trebuie s v
cunoatei durerea. i numai aa vei izbuti s v pstrai inima n
nflorirea miracolului zilnic al vieii: Numai aa durerea nu v va
prea mai puin miraculoas dect bucuria: Iar voi vei accepta vrstele
inimii, precum totdeauna ai acceptat anotimpurile trecndpeste
cmpiile voastre i vei veghea cu senintate de-a lungul tristeii
iernilor voastre. O mare parte din durere voi niv ai ales-o, Ea
este doctoria amar cu ajutorul creia netiutul vraci din fiecare
tmduiete Eul bolnav, Mrturisii-v, aadar, acestuia i sorbii-i leacul
n tcere i linite, Fiindc mna-i, cu toate c grea i dur, este condus
de mna binevoitoare a celuiNevzut. Iar cupa pe care v-o ofer, chiar
dac v arde buzele, a fost modelat din lutul pe careOlarul l-a muiat
cu propriile sfinte lacrimi. Apoi un brbat spuse: Vorbete-ne despre
Contiina de sine. i el rspunse, zicnd: Inimile voastre cunosc n
tcere taina zilelor i a nopilor, Dar urechile fiecruia nseteaz dup
sunetul cunoaterii din inima voastr. Ci voi ai vrea s cunoatei n
cuvinte ceea ce deja tii din gnduri, Ai dori s atingei cu degetele
trupul gol al viselor voastre. i este bine c voii aceasta. Izvorul
ascuns al sufletului trebuie s neasc i apoi s alerge murmurnd ctre
mare Iar comoara adncurilor voastre fr sfrit vrea ochilor s se
arate, Ci nu exist balan pentru a cntri necunoscuta voastr comoar i
nu cercetai adncurile contiinei voastre nici cu prjina, nici cu
sonda, Fiindc Eul omului este ca un ocean fr hotare i de nemsurat.
Nu spunei nicicnd Am aflat Adevrul ci mai curnd Am aflat un Adevr.
Nu spunei am gsit crarea sufletului ci, mai degrab, Am gsit
sufletul drumeind pengusta-mi crare. Pentru c sufletul alearg pe
toate crrile. El nu cltorete pe o anumit linie, nici nu crete
asemenea trestiei, Sufletul se desface precum un lotus n petale fr
de numr. Atunci un dascl l rug: Vorbete-ne despre nvtur. 14
15. i el ncepu: Nici un om nu poate s v descopere nimic, afar
numai de ceea ce zace pe jumtateadormit, n zorii contiinei voastre.
nvtorul care pete n umbra templului, printre discipoli, nu druie
acestora dinnelepciunea-i , ct mai degrab din dragostea i din
credina sa. Dac este cu adevrat nvat, el nu-i ndeamn s intre n casa
nelepciunii sale, ci maidegrab-i aduce pe fiecare n parte n pragul
propriei sale nelepciuni. Astronomul v poate vorbi de nelegerea sa
asupra spaiului, dar nu v va putea s v deanelegerea care-i numai a
sa. Muzicianul poate cnta pentru voi din ritmul care exist
pretutindeni n spaiu, dar el nupoate da auzul cuprinztor de ritmuri
i nici vocea care s-i fie ecou. Iar cel priceput n tiina cifrelor v
poate vorbi despre domeniul msurii i greutii, dar nuv poate conduce
acolo, Fiindc viziunea unui om nu poate mprumuta aripile altui
semen al su i, precum fiecare dintre voi st singur n contiina
Creatorului, la fel, fiecare dintre voitrebuie s rmn singur n
contiina sa despre Creator i n cunoaterea celor pmnteti. i un
adolescent ndrzni: Vorbete-ne despre Prietenie. i el zise:
Prietenul este rspunsul dat nevoilor voastre. El este ogorul pe
care l semnai cu dragoste i l secerai din recunotin, El este cminul
i masa voastr, Fiindc la el venii, asemeni flmnzilor, cutndu-l
pentru oaza de linite. Cnd prietenul i descoper gndul, nu v nclinai
spre nu-ul sinelui vostru, nici nu-irefuzai acel da ateptat, Iar
cnd este nchis n el, inima voastr nu nceteaz a-i asculta inima.
Pentru c n prietenie, toate gndurile, toate dorinele, toate
ateptrile se nasc n tcere i sempart ntr-o bucurie mut. Nu v
ntristai cnd v desprii de prietenul vostru, Fiindc tot ceea ce
preuii cel mai mult la el, v poate fi mai limpede n absena-i,
precumpentru un alpinist muntele apare cel mai desluit de vzut din
deprtarea cmpiei i nu aflai alt el n prietenie dect adncirea n
spirit. Pentru c dragostea care caut altceva dect revelaia
propriului mister, numai e dragoste,ci-i ca o plas n care, aruncat
fiind, cade doar ceea ce-i de prisos. Tot ce avei mai bun n voi niv
pentru prietenul vostru s fie, Dac el trebuie s cunoasc refluxul
mareei voastre, atunci s cunoasc i fluxul i la ce-i bun prietenul
dac l cutai doar pentru pierdere de vreme? Cutai-l totdeauna pentru
a v tri cu adevrat clipele, Fiindc-i rostul lui s v umple nevoile
dar nu i vidul din voi i n desftarea prieteniei, domneasc rsul i
bucuriile mprtite. Pentru c n roua mruntelor lucruri inima i afl
dimineaa i prospeimea. Atunci un literat spuse: Vorbete-ne despre
Cuvnt. Iar el ncepu: Vorbii atunci cnd ncetai a mai avea linite cu
propriile gnduri, Cnd nu mai putei rmne n singurtatea inimii, viaa
vi se mut pe buze, iar sunetele suntun divertisment spre trecerea
timpului. 15
16. i, de cele mai multe ori, n discursurile voastre, gndirea v
este pe jumtate ucis, Fiindc gndirea este o pasre a nlimilor, care,
n colivia cuvintelor, izbutete doar s-idesfoare aripile, dar nu
poate zbura. Unii dintre voi, din teama de a fi singuri, caut
tovria vorbreilor. Tcerea singurtii le dezvluie acestora Eul lor n
toat goliciunea sa i ar dori s fug deei nii. Unii dintre voi
vorbesc i, fr s tie i fr premeditare, dau la iveal un adevr pe care
einii nu-l neleg. Mai sunt alii care pstreaz n ei adevrul, ns nu-l
dau pe seama cuvintelor, n firea acestora spiritul slluiete n
ritmul tcerii. Cnd i ntlneti prietenul pe marginea drumului, ori n
trg, fie ca spiritul s-i animebuzele i s-i cluzeasc limba, Fie ca
vocea-i prin vocea ta s griasc auzului firii sale. Numai astfel
sufletul tu va pstra adevrul inimii tale, aa cum buchetul vinului
este celcare struie. Chiar i cnd i-ai uitat culoarea, iar cupa de
mult nu mai este. i un astronom ntreb: Stpne, dar despre Timp? Iar
el rspunse: Ai vrea s msurai timpul, cel nesfrit i nemsurat, Ai
dori s v adaptai viaa i chiar s v dirijai mersul spiritului dup cel
al orelor ianotimpurilor, i ai vrea s v facei din timp un ru, pe
rmul cruia stnd, s-i privii trecerea. n acest timp, ns, atemporalul
din voi este contient de fr-de-timpul vieii, Se tie c astzi nu-i
dect amintirea lui ieri, n timp ce mine este visul clipei de fa. i
c acel care cnt i contempl n voi, este nc fixat n hotarele primei
clipe, cea care asemnat stelele n spaiu. Cine dintre voi nu simte c
puterea de a iubi i este fr de margini? Cu toate acestea, cine nu
simte c chiar aceast dragoste, cu toate c de necuprins, nchis-in
miezul firii sale i neizvornd dintr-un gnd de dragoste spre alt gnd
de dragoste, nicidintr-un gest de iubire spre un alt gest de
iubire? Iar timpul nu-i oare asemeni dragostei, invizibil i fr de
msur? Dar dac, n gndirea voastr, trebuie s mprii timpul n
anotimpuri, facei ca fiecareanotimp s le cuprind pe toate
celelalte, i ca prezentul s mbrieze trecutul cu amintirea i
viitorul cu nzuina. Ci, unul din btrnii cetii spuse: Vorbete-ne
despre Bine i despre Ru. i el rspunse: Despre Binele care slsluiete
n voi ai putea vorbi, dar nu i despre ru. Fiindc rul ce-i, oare,
dac nu binele chinuit de propria-i foame i de propria-i sete?
ntr-adevr, cnd binele este hmesit, el i caut hrana chiar n cele mai
ntunecate hrube,iar cnd este nsetat se adap chiar din ap moart.
Suntei buni cnd suntei una cu voi niv, 16
17. Totui, cnd nu suntei numai cu voi niv nu suntei ri, Pentru
c o cas nvrjbit nu-i un cuib de hoi, ea nu este dect o cas nvrjbit,
Iar o corabie fr crmaci poate rtci fr scop printre stnci, fr s se
scufunde. Suntei buni cnd ncercai s druii din voi niv. Totui nu
suntei ri cnd cutai s ctigai pentru voi niv, Fiindc atunci cnd
cutai un ctig, nu suntei dect o rdcin care, prinzndu-se depmnt, se
hrnete din snul acestuia. Desigur, fructul nu poate spune rdcinii:
Fii asemeni mie, plin i rumen, druind froprire din abundena ta.
Fiindc, pentru un fruct a drui este o nevoie, aa cum pentru o rdcin
a primi este onevoie. Suntei buni cnd suntei pe deplin treji n
discursurile voastre, Totui nu suntei ri cnd picotii, cnd limba vi
se clatin ameit i chiar un discurs cu poticneli poate fortifica o
limb slab. Suntei buni cnd cu pas ferm, ntreprinztori, mergei spre
scopul propus, Totui nu suntei ri cnd v ndreptai ntr-acolo
chioptnd, pentru c, chiar cei cechioapt nu rmn n urm. ns cei care
suntei puternici i iui, ferii-v s chioptai n faa celor schilozi, cu
gndulc le facei plcere. Suntei buni n nenumrate feluri i nu suntei
numaidect ri cnd nu suntei buni, Nu facei dect s hoinrii i s
lenevii. Ce pcat c nici cerbii nu pot nva broatele estoase s fug
precum vntul! n dorul dup eul vostru uria v st buntatea, iar aceast
nzuin triete n voi toi. La unii, ns, buntatea e ca un torent care
se prvale furtunos spre mare, ducnd cu eltainele colinelor i
cntecele pdurilor. Iar la alii, asemenea-i unui biet pria, care se
pierde n meandre, ocolind i ntrzindnainte de a atinge rmul mrii.
Dar cel cu nzuina arztoare s nu zic, cumva, celui a crui dorin este
domoal: Pentru ce eti ncet i lene? Fiindc cei buni nu-i ntreab pe
cel gol Unde i-s hainele? nici pe cel fr de acoperiCe s-a ntmplat
cu casa ta? Atunci o alt preoteas zise: Vorbete-ne despre Rugciune.
Iar el rspunse acestea: V rugai n clipele de dezndejde i de nevoie.
Oh, de v-ai ruga, de asemeni, n plintateabucuriei i n zilele ce v
sunt mbelugate! Fiindc rugciunea ce-i oare dac nu expansiunea firii
voastre n etherul mereu tritor? i dac, spre uurarea voastr, st
faptul c aruncai n spaiu ntunericul din voi, este deasemeni, spre
desftarea voastr s rspndii zorii din sufletul vostru. Iar dac nu
putei dect s plngei cnd sufletul v chiam la rugciune, aceasta
trebuie sv mboldeasc iar i iar, n pofida lacrimilor, pn vei veni
rznd la ea. Cnd v rugai, v i nlai, pentru a-i ntlni n vzduh pe cei
care, asemeni vou, laaceeai or se roag i pe cei care n afara
timpului de rug, nu-i putei ntlni. 17
18. Se cuvine, de aceea, ca ntlnirea voastr n templul nevzut s
fie numai pentru starea deextaz i dulce comuniune, Fiindc dac vei
intra n acest templu doar pentru a cere, nu vei primi nimic, Iar
dac doar spre a v umili, nu v vei nla, Sau chiar dac vei intra spre
a implora fericirea pentru semenii votri, nu vei fi auzii. E destul
numai, s intrai n acest templu nevzut. Nu ai putea s v nv cum s v
rugai cu ajutorul cuvintelor. Cel Nevzut nu ascult vorbele voastre,
afar doar dac El nsui le pronun, prin buzelevoastre. i n-ai putea s
v nv rugciunile mrilor, ale pdurilor i ale munilor, ns voi, care
v-ai nscut n muni, ori n pduri, sau pe mri, putei afla aceste
rugciuni ninima voastr. Iar dac vei asculta, numai, n taina nopii
le vei auzi optind n tcere: Creatorule, tu, care eti eul nostru
naripat, n firea noastr voina ta voiete, n dorina noastr dorina ta
arde, Puterea ta e n noi, dorind s ne schimbe nopile care ale tale
sunt n zile, care ale talesunt, de asemenea. Noi nu putem s-i cerem
nimic, deoarece tu ne cunoti trebuinele nainte ca ele s se
ivitnluntrul nostru. Tu eti trebuina noastr i, druindu-ne ct mai
mult din tine, totul ne drui. Atunci un sihastru, care venea n
cetate o dat pe an, naint i spuse: Vorbete-ne despre Plcere. i el
rspunse, zicnd: Plcerea e un cnt de libertate, ns nu-i libertatea,
Ea este nflorirea dorinelor, Dar nu-i nc fructul acestora, Este o
adncime chemnd ctre o nlime, Dar nu-i abisul i nici vrful dorit, Ea
este prizonierul care-i ia zborul, Dar nc nu-i spaiul care s-l
nvluie. Da, ntr-adevr, plcerea este un cnt de libertate i cu simire
ai dori s vi-l cnt din toat inima. Nu ai voi, ns, nicicum s v
pierdeiinimile n cntul acesta. Printre tinerii votri, unii caut
plcerea ca i cnd aceasta ar fi totul i de aceea suntjudecai i
pedepsii. n ceea ce m privete, nu i-ai judeca i nu i-ai pedepsi,
vreau doar s-i vd cutnd, Fiindc ei vor gsi plcerea, dar nu numai
att. apte sunt surorile acesteia, iar cea mai mic dintre ele este
mai frumoas dect plcerea. Nu ai auzit oare, povestindu-se de omul
care, tot scormonind pmntul n cutare derdcini, a descoperit o
comoar? tiu c unii dintre cei vrstnici i amintesc de trecutele lor
plceri cu regret, ca de nitegreeli fptuite la beie, Ci, regretul
este numai umbra spiritului, dar nu i pedepsirea lui. Acetia ar
trebui s-i aminteasc de trecutele plceri cu mulumire, ca i cnd s-ar
bucurade recolta unei veri bogate. 18
19. Totui, dac regretul le d puteri, lsai-i ntru acesta. Mai
sunt, apoi, printre voi, unii, nici tineri pentru a cuta, dar nici
btrni pentru a-i aminti i n teama de a cuta i n cea de a-i aminti,
fig de orice plcere, ca nu cumva astfel s-ineglijeze sufletul sau
s-l jigneasc. Or, chiar aceast ndrjit renunare este nsi plcerea
lor, Astfel c i ei, asemeni celorlali, gsesc o comoar atunci cnd,
cu mini nerbdtoare,caut doar rdcini. i acum spunei-mi, rogu-v,
cine-i acel ce poate jigni spiritul? Privighetoarea cu cntecul
jignete cumva linitea nopii ori licuriciul stelele? Iar flacra
voastr, ori fumul vostru pot mpovra baterea vntului? Sau poate
credei c spiritul e asemeni unui lac linitit, pe care-l putei
tulbura cu un toiag? Adesea, refuzndu-v plcerea, nu facei dect s o
adunai n tainele firii voastre. Se tie, doar, c ceea ce ni se pare
uitat ateapt ziua de mine. nsui corpul vostru i cunoate motenirea i
adevrata-i nevoie i nu vrea s fiedezamgit. Iar corpul e harpa
sufletului vostru, i de voi depinde ca s obinei de la ea o muzic
dulce ori sunete fr de noim. Acum tiu c v ntrebai n inima voastr:
Cum s deosebim ceea ce-i bun n plcere deceea ce nu-i? Mergei pe
ogoare i n grdinile voastre i nvai ce este plcerea, privind cum
albineleculeg mierea din flori. ns aici e, de asemeni i plcerea
florilor de a-i drui nectarul albinelor, Fiindc pentru albine,
florile sunt o fntn a vieii, Iar pentru flori, albinele sunt solii
dragostei i pentru amndou, albin i floare, a da i a primi plcerea
sunt o datorie i extaz. Oameni din Orphales, fii n plcerile voastre
asemeni florilor, asemeni albinelor. Apoi un poet zise: Vorbete-ne
despre Frumusee. Iar el rspunse: Unde cutai voi frumuseea i cum o
gsii, dac nu este ea nsi calea i cel ce vndrum spre ea? i cum putei
vorbi despre frumusee dac ea nsi nu e estoarea cuvintelor voastre?
Cei mhnii, ca i cei lovii zic: Frumuseea este bun i dulce, Asemeni
unei tinere mame, speriat de propria-i glorie, ea trece printre
noi. Iar cei pasionai spun: Nu, frumuseea este un lucru care ine de
putere i teroare. Asemeni furtunii, ea zdruncin pmntul sub
picioarele noastre i cerul deasupra frunilor. Cei obosii i cei
slabi zic:Frumuseea este fcut din dulci murmure, ea vorbete
nspiritul nostru. Vocea-i se druie tcerilor noastre, precum lumina
subire care freamt n teama-i deumbr. Iar zgomotoii spun: Noi i-am
auzit strigtele printre muni. 19
20. i cu strigtele-i venir bocnitul copitelor, vjitul aripilor
i rgetele leilor. Noaptea, cei ce vegheaz cetatea zic: Frumuseea se
va arta din rsrit odat cu aurora. n timp ce, la amiaz, muncitorii i
drumeii spun: Noi am vzut-o aplecndu-se pestepmnt din ferestrele
apusului. Iarna, cei nzpezii spun: Ea va veni odat cu primvara
zburnd peste coline. Iar n zpueala verii, secertorii zic: Am vzut-o
legnndu-se cu frunzele toamnei i amzrit apoi o pulbere de nea n
pletele sale. Toate aceste lucruri le-ai spus despre frumusee, Dar,
de fapt, nu ai vorbit despre ea, ci doar despre dorinele voastre
nemplinite, Iar frumuseea nu-i o dorin, ci un extaz, Ea nu-i gura
nsetat, nici mna care cere, Ea nu are chipul pe care ai dori s-l
vedei, nici vorba pe care ai dori s-o ascultai. Ci, mai degrab,
este chipul pe care-l vedei chiar dac nchidei ochii, sau cntecul
pecare-l auzii chiar dac v astupai urechile. Frumuseea nu-i seva de
sub coaja crpat a trunchiului, nici aripa alturat unei gheare, Ci,
mai degrab, o grdin mereu nflorit, un nor de ngeri fr oprire
zburnd. Oameni din Orphales, frumuseea este viaa artndu-i sacrul su
chip. Ci voi suntei viaa i voi suntei voalul de pe chipu-i.
Frumuseea este eternitatea contemplndu-se n oglind. Ci voi suntei
eternitatea i tot voi oglinda. Atunci un preot btrn
spuse:Vorbete-ne despre Religie. Iar el zise: Dar, oare, am vorbit
altceva pn acum? Religia nu-i oare orice act, sau orice reflecie i
ceea ce nu-i nici act, nici reflecie, e doar uimire i surpriz mereu
nscndu-se n suflet,chiar cnd minile taie piatra sau meteugesc la
rzboiul de esut! Cine-ar putea despri credina de faptele sale, ori
credina de ocupaiile-i zilnice? i cine ar putea s-i aeze n fa orele
vieii i s spun: Acestea-s pentru Creatorul, iaracestea pentru mine
nsumi, acestea-s pentru sufletu-mi, iar acestea pentru trupul meu?
Toate orele voastre aripi v sunt i bat tind spaiul de la un eu la
altul. Acel care nu-i poart moralitatea dect ca pe un vemnt de zile
mari, mai bine s rmngol, Vntul i soarele nu-i vor strpunge pielea.
Ce lcare-i ornduie viaa potrivit eticii, i ntemnieaz pasrea
cnttoare ntr-o colivie. i chiar i ce mai liber cntec nu poate trece
prin zbrele i plase de srm, Iar cel pentru care adoraia este o
fereastr, ce poate fi deschis dar i nchis, acesta, cusiguran, nu
i-a vizitat nc locuina sufletului, ale crui ferestre sunt deschise
de dimineaapn seara i de seara pn dimineaa. Viaa de fiecare zi este
templul i religia voastr i cnd intrai nluntrul ei luai cu voi
ntreaga-v fire, Luai cu voi plugul i forja i ciocanul i luta, Toate
lucrurile pe care le-ai modelat pentru nevoile ori pentru plcerile
voastre, 20
21. Fiindc n vis nu v putei nla deasupra desvririi, nici cdea
mai jos dect neizbnzilevoastre. i mai luai-i cu voi pe toi oamenii
Pentru c n adoraie nu v putei nla mai sus dect speranele lor, nici
s v cobori maijos dect dezndejdile acestora. i dac dorii a-L
cunoate pe Creator, nu v preocupai de dezlegarea enigmelor. Privii
mai degrab mprejurul vostru i-L vei vedea jucndu-se cu copiii,
Privii marile spaii i-L vei vedea micndu-se cu norii, n fulgere
braele ntinzndu-ipeste pmnt, cznd cu ploaia. Privii i l vei vedea n
flori surznd, apoi sculndu-se i semne fcnd cu minile narborii mari.
Iari Almitra gri: Acum am dori s te ntrebm despre Moarte. Iar el
ncepu: Ai vrea s cunoatei taina morii? Ci cum vei afla-o, dac nu
cutnd-o n inima Vieii? Bufnia, cu ochii-i atotvztori noaptea, n
timpul zilei st oarb, neputndu-i dezvluimisterul luminii. Dac,
ntr-adevr, voii a contempla spiritul morii, deschidei-v larg inima
spre trupulvieii, Fiindc viaa cu moartea una sunt, cum mai sunt
fluviul cu oceanul. n adncul speranelor i al dorinelor se odihnete
tcuta voastr tiin despre viaa dedincolo i asemeni seminelor visnd
sub zpezi, inima voastr viseaz la primveri. ncredinai-v visurilor,
deoarece n ele st ascuns ua ce d spre eternitate. Frica voastr de
moarte nu-i dect fiorul pstorului, cnd ngenuncheaz n faa regelui
su,a crui mn i se va aeza pe cretet, cinstindu-l. Oare pstorul nu
se bucur, nfiorndu-se chiar, de faptul c va purta semnul regelui?
Totui, nu-i el mai atent la propriul su fior? Pentru c, n fapt,
ce-nseamn a muri, dac s nu rmi gol n btaia vntului i a te topi
nsoare? i ce-i, oare, a nu mai respira, dac nu a elibera respiraia
mareelor sale nelinitite, pentruc astfel acesta s se poat nla i mri
ntru cutarea, fr de piedic, a Creatorului? Numai atunci cnd vei
sorbi din rul tcerii vei ncepe cu adevrat s cntai i numai cnd vei
fiatins vrful muntelui, vei ncepe cu adevrat s urcai i numai cnd
pmntul v va cere ce-i trupesc n voi, vei dansa cu adevrat. i iat se
fcu sear. i Almitra, prezictoarea, spuse: Binecuvntat fie aceast zi
i acest loc i spiritul tu care a cuvntat. Iar el rspunse: Eu am
vorbit, cu adevrat? Nu am fost oare, asemeni vou i unasculttor?...
21
22. Dup aceea cobor treptele templului i tot poporul l urm. i,
ajungnd la corabia lui, sesui pe punte. i, din nou, ntorcndu-se
spre mulime, i nl glasul i spuse: Oameni din Orphales, iat, vntul m
nva s v prsesc i chiar dac graba mea estemai mic dect a vntului
totui trebuie s plec. Noi, rtcitorii, mereu n cutarea drumului cel
mai singuratec, nu ncepem niciodat o ziacolo unde s-a terminat cea
dinainte i niciodat rsritul nu ne gsete unde ne-a lsat
apusulsoarelui. Chiar cnd pmntul doarme, noi cltorim, Fiindc suntem
seminele unei plante ndrjite i st n maturitatea i bogia inimii
noastres fim dai i rspndii n vnt. Puine au fost zilele-mi ntre voi,
dar i mai puine cuvintele ce v-am spus. Ci, dac vocea-mi s-ar
stinge n auzul vostru, iar dragostea-mi s-ar nceoa n
amintireavoastr, atunci a veni din nou, Dar, cu o inim mai bogat i
cu gura mai supus spiritului. Da, voi veni cu fluxul i chiar dac
moartea m va ascunde i cea mai mare tcere m va acoperi, voi cuta
iarinelegerea voastr. i nu voi cuta n zadar. Da, dac ceea ce am
grit este adevrat, acest adevr se va nfia, cu o voce mai clar
ncuvinte i mai apropiate de priceperea voastr Oameni din Orphales,
acum plec, dus de vnt, dar nu nspre neant i dac ziua de azi nu
aduce mplinirea dorinelor voastre i a iubirii mele, fie ca ea,
mcar,promisiunea unei alte zile s fie. Nzuinele omului se schimb,
dar nu i dragostea sa, nu i dorina-i de a-i vedea
iubireamplinindu-i nevoile. De aceea, s tii c din cea mai adnc
tcere m voi ntoarce, Iar ceaa care se topete cu zorii, nelsnd pe
cmpii dect roua, se va ridica i se vangrmdi ntr-un nour, ca ploaie
recznd apoi pe pmnt, cu nimic de cea deosebindu-m. n tcerea nopii
am mers pe strzile cetii, iar spiritu-mi a ptruns n casele adormite
i btile inimilor voastre erau n inima mea, suflarea voastr o simeam
pe chipul meu, petoi cunoscndu-v. Da, eu v nelegeam bucuriile i
suferinele i, n timp ce dormeai, visele voastre viselemele erau. i
adesea stam ntre voi, asemeni unui iezer ntre munii pmntului i v
oglindeam vrfurile i pantele arcuindu-se i chiar rtcitele turme ale
gndurilor iale dorinelor voastre, Iar ctre tcerea mea soseau,
asemeni unor priae, rsetele copiilor votri i asemeni unorruri,
dorinele celor tineri. i cnd mi atingeau adncurile, priaele i
rurile nu-i ncetau cntarea. Dar a mai fost ceva cu mult mai plcut
dect rsul i cu mult mai mare dect dorina Aceasta a fost nemrginirea
din voi, Omul vast n care, voi toi, nu suntei dect celule i nervi
Acel om n cntecul cruia toate cntecele voastre nu sunt dect o tcut
vibraie. ntru acest om nelimitat suntei voi nelimitai, i,
contemplndu-l, pe voi v contemplam iubindu-v. 22
23. Fiindc dragostea ce dimensiuni ar putea s ating spre a nu
fi cuprins n aceast uriasfer? Ce viziuni, ce ateptri i ce
presupuneri se pot ridica mai presus de orice zbor? Ca un uria
stejar acoperit cu flori de mr este omul cel vast n fiecare din
voi. Puterea lui v ine legai pmntului, parfumul su v nal n spaiu i
cu netrecerea-i vface nemuritori. Vi s-a spus c, precum ntr-un lan,
suntei la fel de slabi ca i cea mai slab verig aacestuia, Dar
lucrul e numai pe jumtate adevrat, pentru c suntei de asemeni la
fel de puternici cai cea mai tare dintre verigile lanului. A v
potrivi celor mai mrunte dintre faptele voastre, seamn cu a msura
putereaoceanului cu fragilitatea spumei valurilor sale, Iar a
judeca doar dup trectoarele slbiciuni, e ca i cnd ai reproa
anotimpurilor eternalor nestatornicie. Da, suntei asemenea unui
ocean, i dei corbii euate ateapt fluxul pe rmurile voastre, totui,
precum oceanul, nici voinu v putei zori mareele. i suntei asemeni
anotimpurilor, i gsindu-v n iarn, v tgduii primvara, Dar aceasta,
odihnindu-se n voi, surde n aipeala-i, nesuprndu-se. S nu credei c
v nir toate acestea ca s v spunei unii altora: Ne-a ludat fr
reinere,fiindc nu a vzut dect binele din noi. Eu nu v spun n
cuvinte dect ceea ce voi niv cunoatei n gnduri. i ce-i cunoaterea
prin cuvinte dac nu o umbr a cunoaterii fr cuvinte? Gndurile
voastre i cuvintele mele sunt undele unei memorii pecetluite, ce
pstreazaminitrile de ieri. i ale zilelor strvechi, cnd pmntul nu
tia nimic despre noi nici despre el nsui, Precum i ale nopilor n
care pmntul era chinuit de confuzii. nelepii au venit la voi pentru
a v drui din nelepciunea lor. Eu am venit spre a v luadin
nelepciunea voastr. i iat c am gsit ceva mai important dect
nelepciunea. Este un spirit de foc, fr oprirecrescnd n voi din el
nsui, n timp ce, nepstori la desfurarea-i, deplngei vetejirea
zilelor voastre. Aceasta e viaa n cutarea vieii n trupurile care se
tem de mormnt, Dar aici nu-i nici un mormnt. Aceti muni i cmpiile
sunt ca un leagn, ca o trambulin. Cnd trecei prin apropierea
cimitirelor unde v-ai ngropat strmoii, privii-le bine i-i veivedea
pe copiii vostri i pe voi niv dansnd mn n mn. ntr-adevr, adesea v
bucurai fr s v dai seama de bucurie. Alii au venit la voi cu
fgduieli aurite, pentru care voi le-ai dat bogia, puterea i gloria.
Eu v-am dat mai puin dect o promisiune i, cu toate acestea, voi ai
fost cu mult maigeneroi fa de mine, Fiindc mi-ai dat cea mai
arztoare sete de via. Desigur c nu exist un dar mai mare pentru un
om dect acel care i schimb toateinteniile ntr-o gur nsetat i
ntreaga-i via ntr-o fntn, 23
24. i n aceasta const onoarea i recompensa mea, Fiindc de
fiecare dat cnd vin la fntn pentru a bea, gsesc apa vieii ea nsi
nsetat. Iar ea, adnc m soarbe n timp ce o sorb cu nesa. Unii dintre
voi m-au socotit prea mndru i prea reinut pentru a prmi daruri.
ntr-adevr, sunt destul de mndru pentru a primi recompsne, nu nsi
daruri i dei m-am hrnit cu fructe slbatice printre coline, atunci
cnd voi m-ai fi voit alturi devoi la mas, i am dormit sub porticul
templului atunci cnd voi m-ai fi adpostit cu drag, Totui, grija
voastr afectuoas fa de zilele i nopile mele a fost cea care dulce
hran adat buzelor mele, iar somnul mi l-a ncununat cu viziuni.
Binecuvntai fii voi, mai ales c: Druii mult i nu tii nicicum c
druii, ntr-adevr, buntatea care se contempl n oglind, pn la urm se
pietrific, Iar o binefacere care se proclam pe sine cu nume dulci
devine rdcina unui blestem. Unii dintre voi m-ai crezut distant i
ameit de propria-mi singurtate, i ai spus: Iat-lvorbind cu arborii
pdurii i nu cu oamenii, Iat-l aezndu-se singur n vrful colinelor i
privindu-ne de sus cetatea. E adevrat c m-am urcat pe coline i c am
umblat n locuri mai deprtate, Cum ai fi putut, oare, s v vd, dac nu
de la o mare nlime, ori de la o bun deprtare? i cum poi, ntr-adevr,
s fii aproape, dac nu te ii, ct de ct, departe? Iar alii dintre voi
au strigat ctre mine, desigur nu n cuvinte, zicnd: Strine, strine,
ndrgostit de nlimi de neatins, pentru ce rtceti printre piscuri
undedoar vulturii i aeaz cuiburile? La ce bun s tot caui ceea ce
nu-i de gsit? Ce furtuni vrei, oare, s prinzi n biata-i plas, i ce
psri de cea te fac s le urmreti pn la cer? Vino i fii unul dinre ai
notri, Coboar aici i astmpr-i foamea cu pinea noastr i setea i-o
stinge cu vinul nostru. Da, n tcerea sufletului lor au spus ei
aceste lucruri, Dar dac aceast tcere a lor ar fi fost i mai
profund, ei ar fi neles c eu nu caut, de fapt,dect taina bucuriilor
i a durerilor voastre. i c nu urmresc dect marele vostru Eu care
cutreier cerul. Dar vntorul era la rndul su cel vnat, Fiindc multe
dintre sgeile mele nu-mi prsiser arcul dect pentru a-mi cuta
propriulpiept. i la fel, cel care zbura se i tra n acelai timp,
Deoarece, cnd aripile-mi vsleau larg desfcute n soare, umbra lor pe
pmnt se tra, ca obroasc estoas, Mai mult, chiar eu, credinciosul,n
acelai timp, am fost scepticul, Pentru c deseori am pus degetul pe
propria-mi ran, pentru a avea mai mult ncredere nvoi i o mai adnc
cunoatere a voastr. Da, cu aceast credin i cu aceast cunoatere v
vorbesc, Voi nu putei fi nite prizonieri ai corpului vostru, nici
nlnuiii caselor sau ai ogoarelor, 24
25. Ceea ce suntei cu adevrat, locuiete mai presus dect munii i
mpreun cu vntul zboarsub cer, Iar aceasta nu-i ceva care se trte
sub soare pentru a se nclzi, ori ceva ce sap guri nntuneric pentru
a se apra ascunzndu-se, Ci este un fapt de libertate, un spirit
care acoper pmntul i frmnt ntregul ether. Dac aceste cuvinte sunt
prea vagi, nu cutai mai mult a le lumina, Vag i neguros este
nceputul tuturor lucrurilor, dar nu i sfritul acestora, i ai fi
bucuros s v amintii de mine ca de un nceput. Viaa i tot ce e viu
este conceptul n adncul ceos, iar nu n sclipirea cristalului. i
cine tie dac nsui cristalul nu-i dect o cea n destrmare? Aceasta ai
vrea, gndindu-v la mine, s v reamintii: Ceea ce pare mai slab i mai
tulburtor n voi, sunt n fapt lucrurile cele mai puternice icare v
determin fiina. Nu-i oare respiraia cea care v-a crescut i v-a
nvrtoat oasele? i nu-i, oare, un vis pe care nici unul dintre voi
nu-i amintete s-l fi visat, cel care a ziditaceast cetate, cel care
a dat form la tot ce se gsete n ea? Dac ai putea vedea numai
mareele acestei respirri, nu ai dori s mai vedei nimicaltceva. Iar
dac ai putea auzi murmurele visurilor, nu ai voi s mai ascultai
nici un alt sunet. Dar voi nu vedei, nici nu auzii i e bine aa.
Vlul care v acoper ochii va fi ridicat de minile care l-au esut, i
argila care v astup urechile va fi strpuns de ctre degetele,
aceleai, care v-au nchisauzul. i vei vedea, i vei auzi. Totui nu v
vei plnge nicicum c ai cunoscut orbirea, nici nu vei regreta de a
fi fostsurzi, Fiindc, n acea clip chiar, vei cunoate scopul nvluit
al tuturor lucrurilor, i vei binecuvnta ntunericul aa cum ai dori s
binecuvntai lumina... Dup ce a spus aceste cuvinte, privi mprejurul
su, vzu pilotul corbiei cu minile pe baracrmei, cu ochii cnd la
pnzele umflate de vnt, cnd n deprtare, i atunci spuse: Rbdtor, o,
prea rbdtor este cpitanul corbiei mele, Iat, vntul sufl i pnzele
freamt, Crma nsi i cere direcia, Totui, calm, cpitanul mi respect
tcerea. i aceti marinari, care au auzit huietul celei mai ntinse
mri, ei nii m-au ascultat curbdare. Acum, ns, mai mult nu vor
atepta, Sunt gata. Iat, fluviul a atins marea i nc o dat aceast
interminabil mam i strnge fiul la piept. Rmas bun, oameni din
Orphales! Aceast zi s-a sfrit. Ea se nchide peste noi, precum
nufrul peste propriu-i mine: 25
26. Ceea ce ni s-a dat aici, venic pstra-vom nsuflet. Iar dac
nu-i de ajuns, va trebui ca din nou s ne-adunm i mpreun minile
noastre s lentindem spre Cel care-mparte. Nu uitai, aadar, c eu voi
reveni printre voi. O clip din clip, doar, va fi de-ajuns ca
doru-mi s strng praf i spum, spre nchegareaunui alt corp, O clipit,
doar, un moment de repaos n respirarea vntului i, iari, o alt
femeie m vazmisli. Rmas bun, vou i tinereii pe care cu voi am
trit-o. Parc-a fost ieri, ntr-un vis ntlnindu-ne. Da, voi ai cntat
singurtii mele, iar eu din aspiraiile voastre am nlat un turn pn
lacer. Ci, iat, acum somnul nostru-a fugit, visul s-a spulberat,
iar ceaa zorilor departe-i. Amiaza cade peste noi, semi-trezia s-a
destrmat n lumina zilei i, iat, trebuie s nedesprim. Dar dac,
vreodat, ntr-un trziu de amintire ne vom rentlni, atunci iari ne
vom bucura,iar voi mi vei opti un cntec i mai adnc. i dac minile
noastre ntr-un alt vis se vor ntlni, vom nla mpreun un alt turn pn
nmiezul cerului... Spunnd acestea, el fcu un semn marinarilor i pe
dat ei ridicar ancora, dezlegar dinotgoane corabia i o ndreptar
spre Rsrit. Atunci un strigt veni dinspre mulime, ca dintr-o singur
inim, ridicndu-se n amurg,alergnd peste mare asemeni unei nalte
chemri de trompet. Singur Almitra edea n tcerea de piatr, urmrind
cu privirile corabia pn ce se topi ncea, i nc, dup ce toat mulimea
se rspndise, ea rmase acolo, pe dig, repetndu-i nsuflet cuvintele
lui: O clipit doar, un moment de repaos n respirarea vntului i,
iari, o alt femeie m vazmisli... 26