Proces literar Nică

Personaje: GrefierulAprodulJudecătorulProcurorulAvocaţii apărării

Acuzatul: Nică

Martori: Smaranda CreangăLingurarulMătuşa MărioaraMătuşa MariucaMoşneagulIrinuca

DumitruIon MogorogeaZaharia lui GâtlanPărintele Ioan de sub dealSmărăndiţa

Actul IPe scenă se află masa judecătorului, masa secretarului, mesele celor doi avocaţi şi boxa acuzaţilor.

Spectatorii vor forma juriul procesului, iar prim-jurat va fi un elev ales anterior.

Scena 1În scenă se află doar aprodul şi publicul.Grefierul (intră în sală, pune dosarele pe masă şi după ce face ordine în ele): Începe şedinţa!

Toată lumea în picioare. Intră domnul judecător. (spectatorii se ridică în picioare, intră judecătorul şi se aşază la masă, după care se aşază şi toţi ceilalţi).

Intră pe rol dosarul numărul 107, privind pe inculpatul Nică din “Amintiri din copilărie”, acuzat de lipsă de respect faţă de părinţii săi, neascultare, neastâmpăr şi înclinaţii spre şotii, lene, minciună, lăcomie, hoţie, şi lipsa de responsabilitate.

Judecătorul Să se facă apelul părţilor!Grefierul Apărarea este rugată să se prezinteAprodul Apărarea!Avocatul apărării

(intră în sală, însoţit de Nică, înaintând spăşit spre masa apărării) Prezent! (se aşază la masa apărării).

Grefierul Acuzarea este rugată să se prezinte!Aprodul Acuzarea!Procurorul (intră în sală şi se aşează la masa acuzării). Prezent!Grefierul Onorată instanţă, procedura este completă. Procesul se poate judeca!Judecătorul Declar deschisă şedinţa de judecată. (bate cu ciocănelul)

Să se citească actul acuzării!Grefierul Stimat Auditoriu,

Vom judeca în faţa dumneavoastră cazul lui Nică din Amintiri din copilărie. Prin comportarea sa faţă de părinţi, colegii de şcoală şi sătenii din Humuleşti s-a făcut vinovat de numeroase abateri de la regulile de bună conduită.

Dorim ca dezbaterile noastre să pună în lumină atât greşelile săvârşite de dânsul, cât şi părţile lui bune, pentru ca sentinţa să fie dreaptă.

Vom asculta cu mare atenţie atât pe acuzatori, cât şi pe apărători, şi nu vom lua în consideraţie decât acele probe sau mărturii care se bazează pe adevăr.

Judecatorul Rog acuzarea să dea citire celor patru capete de acuzare.Procurorul Onorată instanţă, cele patru capete de acuzare pentru care este chemat în judecată

inculpatul sunt:1. Faptul că inculpatul nu şi-a ajutat părinţii în treburile gospodăreşti şi că nu şi-a dus la

bun sfârşit îndatoririle primite, dând dovadă de lene şi neascultare2. De asemenea, inculpatul este acuzat de infracţiunea de furt calificat şi distrugere.3. Al treilea de cap de acuzare se referă la iresponsabilitatea pentru faptele sale ale

tânărului Nică 4. Iar ultimul cap de acuzare îl incriminează pe inculpat că nu înţelege rostul învăţăturii şi

că urmează şcolile numai la îndemnul mamei sale şi a bunicului David Creanga din Pipirig.

Judecatorul Inculpat, recunoşti faptele pentru care eşti trimis în judecată?Nică (se ridică, frământând căciula în mână) Nu, domn’ judecător, nu sunt vinovat!Judecătorul Dăm cuvântul avocatului apărării! Cum pledaţi pentru clientul dumneavoastră?Av.Apărării Pledez... nevinovat!

1

Scena 2Judecătorul Vom proceda, în continuare, la audierea martorilor.

Dau cuvântul acuzării!Procurorul Onorată instanţă, stimat auditoriu!, Voi arăta, în cele ce urmează, că pârâtul Nic-a lui

Ştefan a Petrei Ciubotariul nu şi-a ajutat părinţii la treburile gospodăreşti şi că nu şi-a dus la bun sfârşit îndatoririle primite. Acest aspect trebuie subliniat mai ales pentru faptul că era cel mai mare dintre fraţi şi ar fi trebuit să fie ajutorul principal al părinţilor, şi mai ales al mamei, care era surprinsă într-o aglomerare de munci ce ţin de industria textilă: ţesutul, croitul şi cusutul sumanelor ce urmau să fie vândute în târg. Nu-şi respectă promisiunea făcută mamei de a avea grijă de fratele său mai mic pe care trebuia să-l legene şi de a face ţevi, tatăl său fiind dus de acasă. Pentru a demonstra aceasta, chem la bară pe primul martor: doamna Smaranda Creagă, mama pârâtului.

Aprodul Să poftească doamna Smaranda Creangă.Smaranda (se apropie şi se aşează) Iată-mă-s, domn judecător!Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.Smaranda Jur!Judecătorul Acuzarea are cuvântul.Procurorul Doamnă Smaranda Creangă, ne puteti spune cum erau distribuite sarcinile în familiile

numeroase?Smaranda Dom’le procuror, în familiile humuleştenilor, bărbaţii se ocupau cu negustoria şi erau

mai tot timpul duşi la treabă. Femeile rămâneau să îngrijească de gospodărie şi de copii. Cel mai mare din copii, cum era şi Nică, trebuia să fie de ajutor în gospodărie, putând îngriji de fraţii lui mai mici.

Procurorul În ziua aceea, pe-aproape de Sânt-Ilie, când se grămădiseră ca mai totdeauna o mulţime de treburi pe capul dumneavoastră şi l-aţi rugat pe pârât să vă ajute, făcând ţevi şi legănând copilul, cum a reacţionat acesta?

Smaranda Iaca, o promis că m-o ajuta, însă oleacă mai târziu a şparlit-o la baltă, cu gând rău asupra mea. Iar eu, care nu-mi mai vedeam capul de trebi, am lăsat toate la pământ şi m-am furişat după dânsul la baltă, unde ştiam că se duce.

Procurorul Şi l-aţi găsit pe Nică la locul cu pricina?Smaranda D-apoi mai încape vorbă?! Era tologit cu pelea goală pe năsâp, cât mi ţi-i găliganul.Procurorul Onorată instanţă, supun atenţiei întregii curţi un fragment din reconstituirea făcută la

locul faptei cu ajutorul doamnei regizor Elisabeta Bostan, în care pârâtul este surprins la scăldat. Reconstituirea, vă rog!

Vizionare 08,45 – 11,55Procurorul Deci nu şi-a dus îndatoririle la bun sfârşit!Smaranda Ei, aş! Nici vorbă, bată-l să-l bată!Procurorul Mulţumesc! Onorată instanţă, nu mai am întrebări!

Scena 3Judecătorul Apărarea are cuvântul!Apărarea Doamnă Smaranda Creangă, aţi spus că Nică a plecat la scăldat deci a lăsat pe fratele

său singur. În absenţa lui Nică s-a întâmplat ceva cu cel mic?Smaranda Ba! Cel mic dormea în albiuţă ca un îngeraş pe prispă.Apărarea Cum aţi reacţionat când l-aţi surprins pe pârât la baltă?Smaranda Iaca, priveam şi eu aşa uitată cu mânile subsuoară, cum e omul necăjit, de după un

dâmb de prund. În totului-tot, a fi trecut la mijloc vro jumătate de ceas cât am zăbovit eu acolo. Mă uitam la el şi mă minunam!

Apărarea Nu i-aţi zis nimic? Nu l-aţi certat deloc pentru fapta sa?Smaranda Ba, bine că nu! De la o vreme mi-am pierdut răbdarea şi m-am apropiat tiptil-tiptil, în

vârful degetelor, pe la spetele lui. Îi ieu toate hainele frumuşel de pe mal, şi-l las în pelea goală în baltă. Şi m-am dus acasă să-mi văd de cele trebi.

Apărarea Onorată instanţă, aduc drept probă la dosar următorul fragment din reconstituirea făcută la locul faptei în care pârâtul se întoarce de la scăldat. Banda, vă rog!

Vizionare 11,55 – 15,46Apărarea Cum s-a comportat Nică atunci când s-a întors acasă?

2

Smaranda Mi-a giuruit că ce-a făcut n-o mai face. Apoi a umblat tot cu binişorul pe lângă mine şi nu mi-a ieşit din cuvânt nici cu fapta, nici cu vorba o bucată de vreme.

Apărarea Şi l-aţi iertat pentru fapta comisă?Smaranda D-apăi cum să nu, păcatele mele. Deretica şi mătura prin casă ca o fată mare, de n-

aveam grijă când mă duceam undeva.Apărarea Am demonstrat, onorată instanţă, că această greşeală făcută de clientul meu nu

trebuie incriminată, deoarece ea a fost răscumpărată. Faptul că mama îl iartă demonstrează că îl iubeşte fără sentimentalisme, dar cu devotement. Şi să nu uităm că datorită tactului său pedagogic, a reuşit să-l facă pe Nică să înveţe din greşelile lui.

Mulţumesc! Nu mai am întrebări. Judecătorul Martorul se poate retrage!

Scena 4 Procurorul Onorată instanţă, cer permisiunea de a invita următorul martor, pe unul dintre

lingurarii tocmiţi prăşitori de tatăl pârâtului.Judecatorul Să intre martorul!Aprodul Să intre martorul!Lingurarul (intră desculţ şi se aşează) Gata!Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.Lingurarul Jur!Judecătorul Acuzarea are cuvântulProcurorul Este adevărat că tatăl pârâtului v-a tocmit prăşitori tocmai în Valea Seacă, aproape de

Topolniţă?Lingurarul Da, dom’le advocat, este adevărat!Procurorul Ce aveţi să-i reproşaţi celui care v-a tocmit?Lingurarul Că ne-o lăsat să ni se lungească urechile de foame până după prânzul ăl mare, când

băietul dânsului o venit cu mâncarea sleită.Procurorul Onorată instanţă, am demonstrat prin aceasta că pârâtul era slăvit de leneş, un

adevărat pierde-vară care, cum însuşi recunoştea: “când era de făcut treabă, o cam rărea de pe-acasă”. Tatăl său îl caracteriza foarte bine atunci când afirma că “este o tigoare de băiet, cobăit şi leneş de n-are păreche!”

Mulţumesc pentru răspuns! Nu mai am întrebări!

Scena 5Judecătorul Apărarea are cuvântul!Apărarea O singură întrebare am, domnule judecător. (către lingurar) De obicei vă primeaţi

mâncarea la timp?Lingurarul Da, aceea a fost o singură zi în care băietul dânsului o întârziat aşa mult, că noi, de

foame, om început a cânta îndrăcit pe ogor, şezând în coada sapei, cu ochii împăienjeniţi de atâta uitat.

Apărarea Mulţumesc pentru răspuns! Nu mai am întrebări. Judecătorul Martorul se poate retrage!Apărarea Permiteţi-mi, onorată instanţă să vă aduc câteva argumente care să contrazică

afirmaţiile acuzării. S-a afirmat aici că pârâtul era foarte leneş, lucru cu care nu sunt de accord. Dimpotrivă, hărnicia sa constituie o evidentă trăsătură de caracter. Amintesc instanţei declaraţia lui Nică: “la cusut şi la sărăduit sumane, şi mai ales la roată, mă întreceam cu fetele cele mai mari din tors; şi din astă pricină, răutăcioasa de Măriuca Săvucului făcea deseori în ciuda mea şi-mi bătea din pumni, poreclindu-mă Ion Torcălău”. Cu aceasta consider că am arătat onoratei instanţe că acuzaţiile aduse clientului meu sunt nefondate.

De câte ori consideră că trebuie restabilită liniştea, Judecătorul poate întrerupe şedinţa, prin folosirea ciocănelului, cerând acest lucru, spunând: “Vă rugăm să păstraţi liniştea în sala de judecată, în caz contrar vă rugăm să părăsiţi sala!”

3

Actul IIScena 1Procurorul Onorată instanţă, în cele ce urmează voi demonstra celor prezenţi că pârâtul se mai

face vinovat de încă o faptă foarte gravă, pentru care trebuie acuzat: furt calificat. Mai întâi el fură cireşe din pomul mătuşii sale Mărioara lui Moş Vasile, minţind-o pe femeie şi pretextând că ar vrea să-l ia pe vărul său, Ion, la scăldat. Astfel se urcă în cireşul din grădină. După care, prins asupra faptei încearcă să fugă şi distruge, citez: “vreo 10-12 prăjini de cânepă frumoasă şi deasă cum e peria”.

Pe la vârsta de 8 ani, Nică fură cucul armenesc, ceasornicul satului, pentru că-l trezea dis-de-dimineaţă. El vrea să scape de pupăză, ducând-o la târg s-o vândă. O chinuieşte nu numai în scorbură, unde face ouăle chisăliţă, ci şi acasă, ascunzând-o în podul casei.

Pentru a demonstra toate acestea, permiteţi-mi să invit, ca martor, pe Mătuşa Mărioara.

Judecătorul Chem la bară următorul martor. Mătuşa Mărioara lui Moş Vasile!Aprodul Mătuşa Mărioara lui Moş Vasile!M.Mărioara (intră agitându-se cu o mătură de nuiele în mână şi se aşează)Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.M.Mărioara Jur!Procurorul Descrieţi-ne, vă rog, comportamentul lui Nică în ziua cu pricina, când a venit la

dumneavoastră.M.Mărioara Iaca, odată, vara, pe-aproape de Moşi, mă pominesc cu ghiavolul ăsta, că altu-felu’ nu

i-oiu putea zâce, că vine la portiţă şi-ntreabă cu glas mieros: “I-acas Ion? Că iacă mă chiteam sâ ni duşim la scăldat oleacă!” Nu-i acasă, zic, s-a dus cu moşu-tău Vasile sub cetate, la o chiuă din Codreni, s-aducă nişte sumani. Mai apoi ş-a luat ziua-bună, ca un băiet de treabă, ş-o ieşit din casă, cu chip că se duşe la scăldat.

Procurorul Ce anume v-a determinat să mergeţi în grădină?M.Mărioara Iac-aşa, mi s-a părut c-aud şeva!Procurorul Şi ce-aţi constatat când aţi ajuns la faţa locului?M.Mărioara Ia afurisâtului numai la scăldat nu i-o fost gându’. S-a aburcat în şireş ş-a început a

cărăbăni în sân la cireşe, crude, coapte, cum se găseau… şi jos… era prăpădenie: numai frunze şî crenji!

Procurorul Cum l-ati pedepsit când l-aţi prins?M.Mărioara D-apoi credeţi domnia voastră că l-am prins? Am aruncat cu bulgări într-însul până s-

o dat jos din şireş. M-am ţânut apoi pe urma lui, fuga, prin grădină, până m-am împiedicat de şeva ori m-am încâlşit prin ceea cânepă, iar porcarul a sărit gardul ş-o fujit acas.

Procurorul În sprijinul celor relatate de Mătuşa Mărioara, propun să vizionăm reconstituirea făcută ulterior la locul faptei, în care pârâtul este surprins la cireşe. Reconstituirea vă rog.

Vizionare 21,20 – 25,37M.Mărioara Întocmai aşa a fost. După ce că m-a minţit, hoţul mi-a furat şi şireşele şi mi-a prăpădit

frumusete de cânepă, de care nu s-a ales nimica, rămâind toată palancă la pământ…Procurorul Mulţumesc!

4

Scena 2Judecătorul Dacă acuzarea nu mai are întrebări, să cedeze martorul apărării.Apărarea V-aţi recuperat paguba până la urmă?M.Mărioara Cum nu? Mai pi sară, l-am trimis pe moşu-său, Vasâli, cu vornicul şi cu paznicul la

tată-său, la poartă să-i spuie prişina şi să plătească pentru cânepă şi pentru şireşe.Apărarea Spuneţi-ne, vă rog, dacă pârâtul v-ar fi cerut să-i daţi cireşe din pomul

dumneavoastră, i-aţi fi dat? M.Mărioara Da’ nici nu să copseseră bine! Ş-apoi, dac-aş da la tăţi copiii din sat, care-ar pofti

şireşe văratişe, Ion al meu ş-ar mai mânca? Că nu face aşa multi şireşe, să ştiţi.Apărarea Cam cât timp a trecut de când Nică şi-a luat rămas-bun şi până când l-aţi surprins în

grădină?M.Mărioara N-o trecut mult. Să fi fost mai puţin de jumătate de şeas.Apărarea În ce aduna Nică cireşe?M.Mărioara Le băga în sân, tâlharul. Noroc că n-o apucat să fure prea multe…Apărarea De ce credeţi că a alergat prin cânepă?M.Mărioara O fujit ca să nu-l prind, ghiavolul, că aveam pregătită pentru spinarea lui o jordie…Apărarea Deci recunoaşteţi, că dacă nu l-aţi fi alergat ca să-l bateţi, nu s-ar fi distrus cânepa?M.Mărioara Nu s-ar fi distrus… da’… acuma era să-l las nepedepsit?!Apărarea Mulţumesc! Martorul se poate retrage! (martorul iese)

Onorată instanţă, am demonstrat că, aşa cum mărturiseşte şi Nică, mătuşa Mărioara este “un puiu de zgârie-brânză ca şi soţul său, Vasile”, preferând să distrugă toată cânepa decât să-i dea, de poftă, şi nepotului său câteva cireşe dintr-un pom întreg.

Scena 3Procurorul Domnule judecător, aş dori să depună mărturie şi Mătuşa Măriuca lui Moş AndreiJudecătorul Să intre Mătuşa Măriuca lui Moş Andrei!Aprodul Mătuşa Măriuca lui Moş Andrei!M.Măriuca (intră scuturându-şi poalele şi se aşează)Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.M.Măriuca Jur!Procurorul Când aţi constatat lipsa cucului armenesc?M.Măriuca Într-o zi, m-am tulburat grozav când mi-am dat seama că, di şeva vreme, şeasornicul

satului, care ne trezea de-atâta amar de vreme, nu s-o mai auzit din teiul şel înalt şi scorburos de pe coasta dealului.

Procurorul Ce v-a făcut să credeţi că pârâtul se face vinovat de dispariţia pupezei?M.Măriuca Mi-au spus mie cine l-o văzut că Ion a luat-o. Şi-apoi, di zbânţuitul ista, nimic nu

scapă!Procurorul Nu mai am întrebări, onorată instanţă!

Scena 4Judecătorul Apărarea, aveţi permisiunea să interogaţi martorul!Apărarea S-a mai întors pupăza în teiul cel scorburos?M.Măriuca Da. În aşeiaşi zi, mai după-amiază, am auzit-o cântând în teiu: pu-pu-pup!, pu-pu-

pup!Apărarea După ce aţi auzit pupăza cântând, în aceeaşi după-amiază l-aţi mai considerat vinovat

pe Nică de dispariţia ei?M.Măriuca N-am ştiut ce să mai cred. Am ridicat din umeri şi m-am hotărât să nu mai pun

altădată temeiu pi vorbele oamenilor.Apărarea Carevasăzică, nu puteţi garanta instanţei că Nică a furat pupăza?M.Măriuca Nu, Doamne-fereşte! Asta n-o pot şti sigur...Apărarea Mulţumesc pentru sinceritate. Martorul este liber să se retragă.

Am demonstrat, onorată instanţă, că acuzarea lui Nică de furtul pupezei este nefondată, bazându-se pe presupuneri, şi nu pe certitudini.

5

Scena 5Procurorul Domnule judecător, aş dori să chem la bară pe moşneagul cu viţica din târg.Judecătorul Să intre Moşneagul din târg!Aprodul Moşneagul din târg!Moşneagul (intră şi se aşează)Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.Moşneagul Jur!Procurorul Este adevărat că în ziua de luni aţi văzut în iarmaroc un copil având asupra sa o

pupăză?Moşneagul Da, domnule, aşa este! L-am văzut, purtându-se ţanţoş printre oameni, de colo până

colo, cu pupăza-n mână.Procurorul Povestiţi-ne ce aţi făcut mai departe.Moşneagul Văzând eu biata pasere, am întrebat dacă e de vânzare şi, prefăcându-mă c-o

dromoluiesc, căutând-o de ouă, i-am dezlegat frumuşel aţa de la pişior, apoi am aruncat-o în sus, ca şi cum aş fi scăpat-o.

Procurorul Şi ce s-a mai întâmplat cu pupăza?Moşneagul D-apoi eu nu ştiu sigur. Am văzut-o când s-o odihnit niţel pe-o dugheană, apoi şi-a

luat drumul în zbor spre Humuleşti.Procurorul Cum a reacţionat băiatul văzând acestea?Moşneagul O făcut un tărăboiu de s-o adunat lumea în jurul nostru ca la comedie. Se agăţase de

sumanul meu şi-mi şerea junca pentru cucul arminesc. Când i-am spus că dacă-l mănâncă pielea o să-l scarpin puţin, ba ş-un topor o să-i fac de-a zice „aman puiule” când o scăpa din mâna me şi mai ales când o auzit că-l duc la tatâ-său, s-o furişat printre oameni şi-o croit-o la fugă spre Humuleşti.

Procurorul Pentru a întări afirmaţiile martorului, adaug drept probă în dosar următorul fragment din reconstituirea făcută la locul faptei, în care se prezintă întâlnirea dintre martor şi pârât.

Vizionare 39,45 – 43,23Procurorul Mulţumesc! Nu mai am întrebări, onorată instanţă!

Scena 6Judecătorul Apărarea, aveţi permisiunea să interogaţi martorul!Apărarea Aţi putea să ne dezvăluiţi identitatea copilului întâlnit în iarmaroc?Moşneagul Un humuleştean mi-o zâs că e fişorul lui Ştefan a Petrei, gospodar din Humuleşti, cu

care eu mă cunoşteam.Apărarea L-aţi mai văzut vreodată după aceea?Moşneagul Nu l-am mai văzut.Apărarea Uitaţi-vă bine la pârât! Sunteţi sigur că este copilul din iarmaroc?Moşneagul Apoi, ştiu şi eu?! O trecut mulţi ani de-atunci. Şi, ştiţi, bătrâneţile mi-o cam slăbit

vederea... parcă seamănă aşa, oleacă, dar n-aş putea fi sigur.Apărarea Mulţumesc, bade! Martorul se poate retrage! (Moşneagul iese făcând cu ochiul către

Nică)Onorată instanţă, am demonstrat că nu se poate stabili cu certitudine dacă pârâtul se

face vinovat de furtul pupezei şi de încercarea de a o vinde. Se putea la fel de bine ca făptaşul să fi fost un alt copil din altă familie humuleşteană care avea ciudă pe pasăre, deoarece trezea tot satul dis-de-dimineaţă. Şi, sincer vorbind, cărui copil îi place să se trezească zilnic cu noaptea-n cap? Ţin să arăt onoratei instanţe că şi în cazul în care Nică s-ar fi făcut vinovat de furtul pupezei şi de încercarea de a o vinde, nu ar trebui condamnat pentru aceasta. Se justifică ciuda copilului, aflat la o vârstă fragedă, pe pupăză, căci mama îl trezeşte dis-de-dimineaţă sub pretextul că o să-l spurce cucul armenesc. În aceste condiţii era normal ca băiatul să vrea să îndepărteze pasărea de Humuleşti, crezând, în naivitatea sa, că ar putea-o vinde. Rog să remarce onorata instanţă că, în încercarea de a scăpa de pupăză, presupusul făptaş nu recurge la metode extreme, cum ar fi omorârea păsării.

În concluzie, chiar dacă Nică ar fi vinovat de dispariţia cucului armenesc (ceea ce, repet, nu s-a dovedit cu probe clare), acuzarea lui de furt trebuie judecată cu indulgenţă.

6

Actul IIIScena 1Procurorul Onorată instanţă, stimat auditoriu! Voi arăta în cele ce urmează că Nic-a lui Ştefan a

Petrei Ciubotariul a fost întotdeauna, indiferent de vârstă, un tânăr iresponsabil care nu şi-a asumat răspunderea faptelor sale.

Aş menţiona întâmplarea de la Broşteni, unde a fost trimis, pe cheltuiala bunicului său, să-şi continue studiile. Aici, împreună cu unchiul său, Dumitru, distruge gospodăria Irinucăi, femeia la care stăteau amândoi în gazdă, prăvălind o stâncă ce îi omoară una din capre şi care dărâmă casa şi gardul acesteia. După aceea, profitând de faptul că Irinuca nu era acasă, şi că plutele începuseră să umble pe Bistriţa, cei doi fug împreună de la locul faptei cu pluta la Borca, la un alt unchi al lui Nică.

Permiteţi-mi, aşadar, pentru susţinerea celor afirmate să chem la interogatoriu pe Irinuca din Broşteni.

Judecătorul Este chemată Irinuca din Broşteni!Aprodul Irinuca din Broşteni!Irinuca (intră suspinând şi ştergându-şi ochii cu colţul basmalei şi se aşează)Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.Irinuca Jur!Procurorul Este adevărat că pârâtul şi unchiul său, Dumitru, au locuit în gazdă la

dumneavoastră?Irinuca Este adevărat... vai ş-amar de mine!...Procurorul Spuneţi-ne ce aţi constatat în ziua cu pricina, pe-aproape de buna-Vestire, când v-aţi

întors acasă!Irinuca Mare prăpăd, mare... toată averea mea era distrusă: gardul şi casa dărâmate la pământ,

o capră ruptă-n bucăţi... nu-i lucru de şagă!Procurorul Şi unde erau cei doi chiriaşi în acel moment?Irinuca d-apoi, de unde să ştiu eu? Nu mai era nici chişior de copil, bată-i să-i bată! Am aflat

dup-aceea că or fujit cu pluta pe Bistriţa, la Borca.Procurorul Cine s-a demonstrat a fi vinovat pentru toată pagupa?Irinuca Ghiavolii iştia, şine alţii! Am trimis vorbă la Pipirig bunicului David şi dânsul m-o

mulţămit cu 4 parale pentru aşestea.Procurorul Mulţumesc, nu mai am întrebări.

Scena 2Judecătorul Apărarea, interogaţi martorul?Apărarea Nu, onorată instanţă. Permiteţi-mi, în schimb, să aduc la bară alt martor, pe Dumitru,

unchiul din partea mamei al clientului meu.Judecătorul Să intre Dumitru!Aprodul Dumitru!Dumitru (intră şi se aşează)Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.Dumitru Jur!Apărarea Aţi locuit împreună cu Nică în gazdă la Irinuca, pe vremea când eraţi la şcoală la

Broşteni?Dumitru Da, este adevărat. Pe vremea când eram la şcoală la Broşteni.Apărarea Recunoşti faptul că împreună cu pârâtul aţi prăvălit o stâncă peste casa femeii?Dumitru Aşa este, domnule avocat! Da’ nu ştiu cum s-o întâmplat, că, vedeţi dumneavoastră,

noi doar ne jucam. Credeam că stânca o ajunge în apa învolburată a Bistriţei, iară nu în casa Irinucăi.

Apărarea De ce în ziua aceea nu eraţi la şcoală?Dumitru Nu ne puteam duşe, că eram plini ciucur de râie căprească, de la caprele femeii, iară

dascălul, Neculai Nanu, nu ne primea. O fost tare rău de noi, că Irinuca nu ne putea vindeca, pe tata, şi bunicul lui Nică, n-avea cine-l înştiinţa, merindele erau pe sfârşite...

Apărarea Când aţi văzut casa şi gardul femeii dărâmate, cine a propus să plecaţi de la locul faptei, înainte de întoarcerea acesteia acasă?

Dumitru Nu mai ştiu aşa sigur...

7

Apărarea Vă rog să vă amintiţi şi să ne spuneţi.Dumitru Apăi, eu i-am zis lui Nică să strângă răpede şe mai are ca să fujim cu pluta ceea la

frate-meu, Vasile, la Borca... (Dumitru lasă capul în jos, ruşinat)Apărarea Am arătat, astfel, că dărâmarea casei Irinucăi şi omorârea caprei a fost un simplu

accident, iar nu o faptă intenţionată. În acest caz Nică nu poate fi acuzat că nu şi-a asumat răspunderea faptelor sale, deoarece nu el a propus să fugă de la locul faptei. Este adevărat că a acceptat propunerea unchiului său, Dumitru, dar e de înţeles, deoarece, copil fiind, s-a speriat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile. La stabilirea verdictului, rog onorata instanţă să ţină cont şi de aceste aspecte.

Nu mai am întrebări, onorată instanţă! Acuzarea poate interoga martorul.Procurorul Acuzarea nu are întrebări.Judecătorul Martorul se poate retrage!

Scena 3Procurorul Onorată instanţă, stimat auditoriu, sunt gata aduc încă o probă în sprijinul acuzaţiilor

facute anterior.Ceva mai târziu, când urmează Şcoala de Catiheţi de la Fălticeni, provoacă o bătaie

crâncenă între Pavel Ciubotarul, cel la care stăteau în gazdă, şi vărul său Ioan, zis şi Mogorogea, al cărei deznodământ este tot distrugerea casei gazdei. Nici atunci, deşi mai mare, pârâtul nu îşi asumă răspunderea faptelor sale.

Acuzarea îl cheamă la bară pe martorul Ioan, zis Mogorogea.Judecătorul Este chemat Ioan, zis Mogorogea.!Aprodul Ioan, zis Mogorogea.!Mogorogea (intră şi se aşează)Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.Mogorogea Jur!Procurorul Este adevărat că aţi locuit în gazdă la Pavel Ciubotariul, alături de pârât, până s-a

iscat scandalul care a dus la bătaia crâncenă cu gazda?Mogorogea Da. Aşa este! Am stat mai mulţi la început, după care am rămas numai noi trei: eu,

văru-meu, Nică şi Zaharia lui Gâtlan.Procurorul Aţi fost în vreo noapte victima vreunei poşte?Mogorogea A unei poşte, nu, dar îmi amintesc faptul că într-o noapte m-am trezit ars la un călcâi.Procurorul Pe cine aţi bănuit că se făcea vinovat pentru aceasta?Mogorogea Pe Pavel Ciubotariul, apoi care altul? Pentru că pe Zaharia şi pe Nică îi auzeam

horăind şi nu credeam că ar fi îndrăznit. Sigur hoţomanul de Pavel era vinovat, că mai avusesem o pricină cu el şi mai înainte.

Procurorul Şi ce s-a mai întâmplat?Mogorogea Am luat răpede un cărbune încins din vatră şi i l-am pus pe peptul gol, pe când se

prefăcea că doarme. El a răcnit, o izbit cu picioarele în sopă, dărâmând-o, apoi s-o încins între noi o bătaie crâncenă. Să fi văzut ce blestămăţie şi gălămoz era în casă: fereştile sparte, soba dărâmată, smocuri de păr smuls din cap, sânge pe jos, Pavel cu peptul ars şi au cu călcâiul fript… iar Nică şi Zaharia se mirau de cele întâmplate.

Procurorul A recunoscut Pavel fapta de care îl bănuiaţi?Mogorogea N-o recunoscut. Ş-apoi, necăjit, cum era, ne-o pus să ne cărăbănim de la el şi să-l

lăsăm în pace.Procurorul Este adevărat că înainte să vă culcaţi pârâtul şi Zaharia lui Gâtlan v-au cerut să

împărţiţi cu ei un purcel din cei 3 primiţi de acasă, iar dumneavoastră aţi refuzat să o faceţi?Mogorogea Aşa este! Dar eu le-am spus că nu le dau nicio bucăţică, măcar să crape de poftă!Procurorul Sunteţi sigur că vinovatul nu putea să fie vreunul din cei doi, dornici de a se răzbuna

pentru refuzul dumneavoastră de a împărţi purceii cu ei?Mogorogea La asta nu m-am gândit, pentru că i-am auzit cum dormeau, horăind.

8

Scena 4Judecătorul Apărarea, aveţi permisiunea să interogaţi martorul!Apărarea De obicei, mâncaţi împreună cu ceilalţi colegi şi cu gazda?Mogorogea Da, mâncam ce aveam toţi prin pod.Apărarea Aveau şi cei doi carne de purcel, trimisă de părinţii lor?Mogorogea Nu mai aveau, că se terminase cam de mult. Mâncau şi ei ce se găsea.Apărarea Dacă dumneavoastră aţi fi fost în locul lui Nică şi v-ar fi fost gândul la purcei, aţi fi

putut dormi?Mogorogea Eu ştiu, domnule avocat!? Trebuia să adorm până la urmă.Apărarea Nică împărţea cu dumneavoastră tot ceea ce primea de acasă?Mogorogea Împărţea, da, vedeţi că el nu avea mereu aşa bunătăţi ca mine...Apărarea În aceste condiţii, găsiţi că era normal ca Nică să se simtă frustrat şi să vrea să se

răzbune?Mogorogea Nu m-am gândit la asta. Nu am fost nciodată în locul lui, deci nu am de unde să ştiu.Apărarea Mulţumesc pentru sinceritate! Nu mai am întrebări!Scena 5Procurorul Domnule judecător, invit în sală pe domnul Zaharia lui Gâtlan.Judecătorul Să intre Zaharia lui Gâtlan!Aprodul Zaharia lui Gâtlan!Zaharia (intră şi se aşează)Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.Zaharia Jur!Procurorul Este adevărat că în seara când Ioan a refuzat să împartă un purcel cu dumneavoastră

şi cu pârâtul, i-aţi purtat pică şi v-aţi gândit să vă răzbunaţi?Zaharia Da, recunosc faptul că în seara aceea nu ne stătea gândul decât la purcei.Procurorul Povestiţi ce s-a mai întâmplat!Zaharia Păi, după şe Mogorogea o adormit, l-am învăţat pe Nicolae Ştefănescu, că aşa-i

zâceam lu’ Nică la Făltişeni, cum să-l pârlească la tălpi pi zgârşitul şela, căci nu-mi mai rămăsese nicio poştă.

Procurorul Şi Nică a făcut întocmai?Zaharia Întocmai, domnule procuror. Iară dup-aşeea, când Mogorogea s-o trezit, noi ne-am

prefăcut amândoi că dormim, iar el l-o crezut vinovat pe Pavel.Procurorul A recunoscut Nică fapta sa?Zaharia Nu, domnule procuror. Da şi eu am tăcut mâlc.Procurorul Mulţumesc. Onorată instanţă, martorul aparţine apărării.Scena 6Judecătorul Apărarea, aveţi permisiunea să interogaţi martorul!Apărarea Ne mai spuneţi o dată, vă rog, cine i-a explicat lui Nică cum trebuie să procedeze

pentru a-l pârli la tălpi pe vărul său?Zaharia Eu, domnule avocat. I-am dat cuţitaşul meu, i-am spus să taie încetişor cusătura de la mâneca

lui Mogorogea, în dreptul unei talpe (că le avea învălite în mânecile sumanului), să-i dea o pârleală bună cu nişte chibrituri care ard mocnit şi l-am sfătuit să nu se mocoşească.

Apărarea Puteţi reproduce cuvintele lui Nică înainte de a se apuca de trebuşoara asta?Zaharia Nu mai ştiu exact, dar a zis să nu-l dau mai apoi prin şperlă ori să-l las pe Mogorogea

să-l bată.Apărarea Carevasăzică, se temea de vărul său?Zaharia Oho! Se temea de el, domnule avocat. Toate ca toate, da dacă l-ar fi ştiut vinovat, i-ar

fi tras o săpuneală ca aşeea...Apărarea Mulţumesc! Onorată instanţă, nu mai am întrebări! Judecătorul Martorul se poate retrage!Apărarea Onorată instanţă, concluzionez, arătând că Nică nu poate fi acuzat nici de data aceasta

de neasumarea răspunderii pentru faptele sale. Aţi observat, din declaraţiile martorului, că nu el a făcut planul de a-l arde la tălpi pe Ioan, zis Mogorogea. El a făcut doar ceea ce a spus Zaharia. Pe de altă parte, trebuie să-i înţelegem frustarea şi ciuda care-l determină să dorească a se răzbuna pe vărul său cel zgârcit. Mai mult, lui îi este frică de acesta, deci nu ar fi putut în niciun caz să-şi recunoască fapta, pentru că Ioan l-ar fi bătut zdravăn.

9

Actul IVScena 1Procurorul Onorată instanţă, îl acuz pe Nică că nu a înţeles rostul învăţăturii şi că a urmat şcolile

numai la îndemnul mamei sale sau al bunicului David Creangă din Pipirig.La şcoala din Humuleşti, copilul avea cu totul alte preocupări decât cartea: prinde

muştele cu ceaslovul şi când urma să fie ascultat, aduna nenumărate greşeli, apoi, de frica pedepsei, fugea de la şcoală. Cu greu a fost convins să se reîntoarcă şi asta numai după ce părintele Ioan i-a promis că, dacă se ţine de învăţătură, i-ar putea-o da de soţie pe Smărăndiţa şi l-ar putea lăsa preot, în locul său.

Pentru a demonstra toate acestea, chem. la bară primul martor, pe părintele Ioan de sub deal.

Judecătorul Este chemat părintele Ioan de sub deal!Aprodul Dărintele Ioan de sub deal!Părint. Ioan (intră închinându-se şi se aşează)Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.Părint. Ioan Jur!Procurorul Este adevărat că atunci când le-aţi căutat ceasloavele şcolarilor, le-aţi găsit pline de

sânge?Părint. Ioan Da, este adevărat! Filele unse ale ceasloavelor erau pline de câte 10-20 de suflete

prăpădite.Procurorul Printre acestea se afla şi ceaslovul lui Nică?Părint. Ioan Ba, bine că nu! Era şi el prăpădit de-atâta sânge.Procurorul Ce măsuri aţi luat după ce aţi constatat toate acestea?Părint. Ioan Păi, văzând eu toate acestea, mi-am pus mâinile în cap de năcaz şi am început a pofti

pe fiecare copil pe Bălan, ca să-l mângâi oleacă cu Sfântul Ierarh Nicolae.Procurorul Mulţumesc, nu mai am întrebări. Propun, însă, onoratei instanţe să vizionăm încă un

fragment din reconstituirea făcută la locul faptei, în care pârâtul este surprins prinzând muştele cu ceaslovul.

Vizionare 00,20 – 03,50

Scena 2Judecătorul Apărarea, doriţi să interogaţi martorul?Apărarea Da, onorată instanţă. (către martor) Este adevărat că primul elev care a încălecat pe

Calul Bălan a fost fiica dumneavoastră?Părint. Ioan Sigur că da. Doar Sfântul Niculai era pentru toţi. Prima care a mâncat papara a fost

Smărăndiţa mea, care-i întrecea pe băieţi şi din carte, dar şi din nebunii. S-o fi văzut cum plânjea apoi, ca o mireasă...

Apărarea Vă amintiţi ca pârâtul să fi fugit vreodată de la şcoală fără să se mai întoarcă? Părint. Ioan Da. S-a întâmplat o dată, când a fost procitit de Nic-a lui Costache şi a adunat mai

mult de 20 de greşeli.Apărarea Ce pedeapsă trebuia să i se aplice?Părint. Ioan Trebuia să încalece pe Calul Bălan şi să primească tot atâtea lovituri de bici, câte

greşeli făcuse.Apărarea Onorată instanţă, propun să urmărim proba video de la reconstituirea făcută ulterior la

locul faptei, în care este surprinsă pedeapsa la Calul Bălan.Vizionare 18,09 – 20,30Apărarea Părinte, cum l-aţi convins să se întoarcă la şcoală?Părint. Ioan I-am promis că, dacă o să înveţe, o să-l fac ginere şi o să-l las preot la biserică, în

locul meu.Apărarea Mulţumesc, părinte Ioan. Nu mai am întrebări.Judecătorul Martorul se poate retrage.

Scena 3Procurorul Onorată instanţă, cer permisiunea de a chema la bară un alt martor. O invit să depună

mărturie pe domnişoara Smărăndiţa.Judecătorul Este chemată domnişoara Smărăndiţa!

10

Aprodul Domnişoara Smărăndiţa!Smărăndiţa (intră zâmbind şi se aşează)Judecătorul Ridică mâna dreaptă şi repetă după mine: „Jur să spun adevărul şi numai adevărul”.Smărăndiţa Jur!Procurorul Este adevărat că ai fost colegă de clasă cu pârâtul Nică?Smărăndiţa Da, este adevărat!Procurorul L-aţi văzut vreodată prinzând muşte?Smărăndiţa Păi, numai o dată? Ba mai mult, din pricină că nu-i dădeam pace să prindă muşte,

într-o zi mi-a tras o bleandă, cu toată părerea lui de rău...Procurorul Îi plăcea lui Nică să înveţe carte?Smărăndiţa Nu prea se omora cu învăţătura, domnule procuror, pentru că într-o zi de procitanie a

adunat vreo 20 de greşeli.Procurorul Mulţumesc domnişoară! Nu mai am întrebări. Aş dori, totuşi, să supun atenţiei

domneavoastră încă un fragment din reconstituirea video făcută ulterior, în care pârâtul este surprins fugind de la şcoală. Înregistrarea, vă rog!

Vizionare 45,56 – 48,01Procurorul Deci, onorată înstanţă, nu greşesc atunci când afirm că pârâtul era interesat să prindă

muşte şi nicidecum să înveţe. Ba, mai mult, el n-a acceptat să fie îndrumat pe calea cea bună, adoptând şi un comportament violent, aşa cum reiese din declaraţia domnişoarei Smărăndiţa.

Onorată înstanţă, cedez martorul apărării.

Scena 4Judecătorul Apărarea poate să interogheze martorul!Apărarea Spuneţi-ne, domnişoară, unde l-aţi văzut pe pârât prinzând muşte cu ceaslovul? În

clasă, în timpul orelor, de faţă cu dascălul Vasile?Smărăndiţa Nu, domnule avocat. Se întâmpla în zilele când dascălul ori părintele, tatăl meu,

lipseau; el şi cu alţi băieţi se strângeau în ţinterim şi acolo făceau prăpădul.Apărarea Vă rog să vă amintiţi întâmplarea cu procitania, când Nică a acumulat 20 de greşeli...Smărăndiţa N-au fost chiar 20 de greşeli, domnule avocat! I-a însemnat Nic-a lui Costache mai

multe.Apărarea Ce motiv credeţi că ar fi avut acesta din urmă să însemne mai multe greşeli?Smărăndiţa Nic-a lui Costache avea necaz pe Nică de când mi-a dat mie o bleandă că nu-l lăsam

să prindă muşte.Apărarea După întâmplarea cu procitania, Nică şi-a schimbat atitudinea faţă de învăţătură?Smărăndiţa Sigur! A început a se da şi la scris şi la făcut cadelniţă în biserică, şi la ţinut isonul, de

parcă era băiet, şi părintele, tatăl meu, a început să-l privească drăgăstos.Apărarea A mai fost vreodată procitit de Nic-a lui Costache?Smărăndiţa Nu. De-atunci a început şi el să asculte pe alţii.Apărarea Pentru a întări această mărturie, supun spre vizionarea onoratei instanţe fragmentul in

care Nică îi ascultă pe ceilalţi băieţi.Vizionare 48,25 – 49,44Apărarea Dar, în sîmbăta Paştilor, când pârârtul s-a întors de la şcoală de la Broşteni, vă

amintiţi care a fost comportamentul lui Nică la Biserică?Smărăndiţa A cântat aşa de frumos Îngerul a srigat…, de-au rămas toţi oamenii cu gurile căscate.

Iar tata l-a aşezat la masă lângă dânsul şi eu am ciocnit o mulţime de ouă cu dânsul.Apărarea Mulţumesc domnişoară. Vă puteţi retrage! (către sală)

Am arătat, onorată instanţă, că Nică nu poate fi acuzat de faptul că nu înţelege rostul învăţăturii, el însuşi spunând: “şi când învăţam eu la şcoală, mama învăţa cu mine acasă. Şi citea la Ceaslov, la Psaltire, la Alexandria mai bine decât mine şi se bucura când vedea că şi eu mă trag la învăţătură”.

Fugea de la şcoală de frică – să reţinem autocaracterizarea: “un băiet prizărit, ruşinos şi fricos şi de umbra lui” -, pentru că se foloseau metode scolastice şi copiii erau obligaţi să înveţe sub impulsul Calului Bălan şi al Sfântului Nicolae. Se întoarce la şcoală atunci când aude promisiunea părintelui de a-l lăsa pe el în locul său, la biserică, ceea ce arată că Nică îşi doreşte să devină preot.

11

Scena 5Judecătorul Acuzarea poate continua!Procurorul Onorată instanţă, rog să se consemneze faptul că, după Şcoala din Humuleşti, pârâtul

îşi continuă studiile pe rând, la Broşteni, Tg. Neamţ, Fălticeni şi Socola. Dar, de fiecare dată, el pleacă numai la insistenţele mamei sau ale bunicului, după cum am mai spus. În ceea ce-l priveşte pe Nică, s-ar fi mulţumit cu situaţia în care numai o vorbă de-a tatălui său spunea: “Decât codaş la oraş, mai bine-n satul tău fruntaş”.

Menţionez că la Fălticeni, la Şcoala de Catiheţi, învăţătura I se părea grea şi se arăta îndărătnic, după cum spunea chiar el: “mi-era mie a învăţa, cum îi e câinelui a linge sare”. Deşi crescuse, îşi aminteşte el însuşi că, în loc să devină mai înţelept, tot mai făcea năzdrăvănii.

Dar cea mai vehementă atitudine de a refuza să meargă la şcoală a afişat-o în anul 1855, când trebuia să urmeze cursurile şcolii de popi de la Socola, unde erau profesorii cei mai învăţaţi. A încercat să aducă mamei diverse argumente în sprijinul refuzului său, toate dovedindu-se simple sclifoseli.

Permiteţi-mi, onorată instanţă, să o invit din nou, în calitate de martor, pe mama pârâtului, doamna Smaranda Creangă.

Judecătorul Este chemată Smaranda Creangă!Aprodul Smaranda Creangă!Smaranda (intră stergându-şi mâinile pe un colţ al zăvelcii, şi se aşează)Judecătorul Smaranda Creangă, vă reamintesc că încă vă aflaţi sub jurământ.Smaranda Da!Procurorul Este adevărat că v-aţi dorit mereu ca fiul dumneavoastră cel mare, Nică, să iasă

preot?Smaranda Onorată instanţă, eu sunt o femeie de la ţară, neştiutoare de carte, dar ştiu că omul

învăţat înţelept va fi, şi pe cel neînvăţat slugă-l va avea; de aceea eu am vrut să-mi văd băietul popă.

Procurorul În acest scop aţi avut şi sprijinul soţului?Smaranda La început, nu. Dânsul spunea că, „dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, n-ar mai ave cine să

ne mai tragă ciubotele”. Mai pe urmă, o considerat şi dumnealui că, fiind şel mai mare, trebuia să căutăm a-l zburătăci pe Nică, fiindcă nu se ştiu zilele omului şi putea şi el să fie sprijin pentru iştilalţi.

Procurorul Cum a reacţionat Nică atunci când a auzit decizia dumneavoastră de a pleca la şcoală, la Socola?

Smaranda O înşeput să plângă cu zăşi rânduri de lacrimi şi să-mi spună că nu se duce la Socola, măcar să-l omor, că mai trăiesc ei oameni şi fără popie. Da e?! Eu am ţinut cont de ifosele lui? O plecat la Socola cum am hotărât noi!

Procurorul Mulţumesc, doamnă! Onorată instanţă, nu mai am întrebări.

Scena 6Judecătorul Apărarea doreşte să interogheze martorul?Apărarea Nu, domnule judecător, nu vom interoga martorul, dar dorim să spunem câteva

cuvinte care să arate poziţia clientului meu.Onorată instanţă, s-a reproşat acestuia că a urmat diferite şcoli numai la îndemnul

mamei lui, ceea ce nu este corect, deoarece el a insistat pe lângă părinţii săi să îl dea la Şcoala de Catiheţi de la Fălticeni, cum el însuşi spunea: „eu chihăiam pe lângă mama să se puie pe lângă tata că doar m-a da şi pe mine la catihet”.

Aici Nică a avut o viaţă grea, iar gramatica lui Măcărescu, pe care o învăţau, era un cumplit meşteşug de tâmpenie, căci învăţau pe de rost ceea ce nici nu înţelegeau; cursurile erau de mântuială, iar catihetul venea rar pe la şcoală.

În ceea ce proveşte refuzul de a fi plecat la şcoală la Socola, acesta se justifică nu prin lipsa de interes pentru viitorul său, ci printr-o puternică dragoste care îl leagă de satul natal. Nică şi-a iubit nespus ţinuturile natale, iar pentru el Humuleştii au reprezentat centrul lumii, aşa cum mărturisea chiar el: „Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri!

12

Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi surorile, şi băieţii satului, tovarăşii mei din copilărie”.

De aceea el nu s-a putut rupe uşor de vatra satului, spunând: „Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul de la munte strămutat la câmp, şi pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale, aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti... când veni vremea să plec la Socola”. Plecarea la Iaşi înseamnă, de fapt, o dezrădăcinare din universul Humuleştilor, ieşirea din tărâmul miraculos al copilăriei.

Ţinând cont de faptul că Nică a plecat până la urmă la Socola, ascultând sfatul mamei sale şi că reuşeşte să-şi termine studiile, împlinind visul Smarandei de a deveni diacon, găsesc că acesta nu se face vinovat de a nu fi înţeles rostul învăţăturii şi de a nu fi urmat şcoala din proprie iniţiativă.

Onorată instanţă, în încheiere, vă rog să permiteţi ca, înainte de a delibera, să-şi prezinte şi lui Nic-a lui Ştefan a Petrei Ciubotariul punctul de vedere referitor la acuzaţiile ce i s-au adus în acest proces.

Nică Onorată instanţă, am ascultat cu atenţie acuzaţiile ce mi s-au adus şi declaraţiile martorilor aduşi de acuzare. În acest proces eu pledez în continuare nevinovat, chiar dacă unele din faptele pentru care am fost acuzat recunosc că le-am făcut: am furat cireşe de la mătuşa Mărioara, dar ce copil, poftind la fructele gustoase din grădinile vecinilor, nu s-a agăţat, cel puţin o dată de crengile pomilor?

Cu privire la întâmplara cu pupăza, este adevărat că mă aflam în târg şi că m-am întâlnit cu moşneagul. Dar tot atât de adevărat este ca dumnealui mi-a cerut pupăza şi a întrebat cât face. Eu nu voiam neapărat să o vând ci să o înstrăinez puţin de Humuleşti că prea scula tot satul cu noaptea-n cap.

I-am promis mamei că o voi ajuta la făcut ţevi şi la legănatul celui mic, dar era o căldură în ziua aceea de se scăldau găinile pe uscat.

Am fugit, după ce, din greşeală, am dărâmat casa Irinucăi, dar ce i se poate cere unui copil de acea vârstă?

Iar învăţătura nu mi-o fost urâtă niciodată, mi-o fost doar greu să-mi înfrânez firea cea veselă ca vremea ce bună, şturlubatică şi copilăroasă ca vântul în turbarea sa. Dar şi mai greu mi-o fost să-mi las locurile dragi ca să plec la câmpie, unde apa-i rea şi lemnele-s pe sponci, unde vara te înăbuşi de căldură şi ţânţarii te chinuiesc amarnic.

Onorată instanţă, toate acestea sunt năzdrăvăniile unui copil, iar copilăria este veselă şi nevinovată. Aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred c-au fost toţi copiii, de când îi luma asta şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice...

13

Actul VScena 1În scenă se află doar aprodul, avocaţii şi Nică.Grefierul (intră în sală, pune dosarele pe masă şi după ce face ordine în ele): Începe şedinţa!

Toată lumea în picioare. Intră domnul judecător. (avocaţii şi spectatorii se ridică în picioare, intră judecătorul şi se aşază la masă, după care se aşază şi toţi ceilalţi).

Judecătorul Stimat auditoriu, după ce am ascultat depoziţiile martorilor şi ale avocaţilor apărării şi domnului procurer, instanţa a ajuns la următoarele concluzii:

1. Acuzele ce i s-au adus lui Nică de a fi lenevit şi de a nu-i fi fost mamei sale de ajutor în gospodărie, mai ales pentru faptul că era cel mai mere dintre cei 8 copii ai lor, se dovedesc a fi nefondate, pentru că, aşa cum a recunoscut Smaranda, mama sa, l-a admonestat de fiecare data, mânuind cu abilitate nu numai răsplata, ci şi pedeapsa. Şi-a exprimat ori de câte ori a fost nevoie, opinia cu multă dârzenie, hotărâre şi asprime. Prin tactul pedagogic pe care l-a avut a reuşit să-l facă pe Nică să înveţe din propriile greşeli.

Şi-apoi să ne amintim cu câtă veneraţie mărturiseşte el drafostea faţă de mama sa, al cărei chip îl evocă, pe tot parcursul operei, cu respect şi recunoştinţă şi a cărei imagine o va pierde odată cu paradisul copilăriei.

El însuşi a insistat asupra stării sale de inocenţă şi de nevinovăţie, a neastâmpărului şi al spontaneităţii sale, pentru că era la vârsta copilăriei, o stare de veselie şi de fericire continuă. Copilăria lui a fost lipsită de griji, plină de farmec şi de haz, cu o atmosferă de voie bună, de şagă şi de jovialitate. Nu cunoştea neajunsurile vieţii, pentru că avea toate cele necesare. Este atitudinea oricărui copil lipsit de griji, căci vorba tatălui său: „apoi dacă-i cal să tragă, dacă-i popă să cetească, iar dacă-i copil să se joace”. Este, dealtfel destinul oricărui copil de a face bucuria şi supărarea părinţilor săi de a o lua, încetul cu încetul, pe acelaşi drum pe care l-ai urmat şi-l vor urma toţi copiii de vârsta lui.

2. În ceea ce priveşte cel de-al doilea capde acuzare, că ar fi furat pupăza din tei, cireşe de la mătuşa Mărioara, recurgând la un subterfugiu, am ajuns şi aici la o concluzie: cu toate că întâmplările par a fi adevărate pentru că se implică sufleteşte, el însuşu devenind personajul central al evocării, e posibil ca acestea să nu se fi derulat întocmai, existând destulă ficţiune, autorul inventând, spre exemplu moşul din târg nu l-a putut identifica, pentru a provoca râsul, pentru plăcerea de a glumi, prezentând totul dintr-o perspectivă care amuză, zeflemisind, autoironizându-se, aşa cum a reieşit din însăşi depoziţia sa: “eram vessel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa”.

Şi dacă el este autorul furtului, oare există pe lumea asta vreun copil care să nu fi făcut măcar o singură năzbâtie? La Nică totul a fost joc în existenţa sa. Aşa că am ajuns la concluzia că, fiind copil, el nu a conştientizat răul, că el doar s-a jucat, a glumit, fiind permanent pus pe năzbâtii şi pozne. Lipsindu-i conştiinţa limitei, el s-a comportat aşa cum însuşi a mărturisit: “de parcă toată lumea era a mea”.

Şi, să nu uităm că, de fiecare dată, Nică era cuprins de părere de rău.Toate aceste acţiuni ale sale au fost tot atâtea eşecuri, dovedindu-se a fi, în final, tot

atâtea evenimente ale cunoaşterii: a aflat astfel că oamenii pot fi buni, harnici, generoşi, dar şi lacomi şi zgârciţi ca mătuşa Mărioara lui Moş Vasile ori cicălitori ca mătuşa Măriuca lui Moş Andrei. Acestea au contribuit astfel la descoperirea lumii de către un copil în procesul formării sale.

3. Referitor la faptul că nu-şi asumă răspunderea pentru faptele comise, care au avut efecte dezastruoase – aşa cum s-a întâmplat la Broşteni şi la Fălticeni – cel de-al III-lea cap de acuzare, am concluzionat că acestea au fost simple jocuri, specifice oricărui copil de vârsta sa şi că intenţia lui n-a fost de-a dărâma casa Irinucăi sau soba gazdei de la Fălticeni.

Ba, mai mult, în acest process anevoios al devenirii sale, e posibil ca această uluitoare năvală de întâmplări narate să fi fost doar o imaginaţie de-a sa, pentru a da un dynamism anecdotic întâmplărilor cărora a vrut să le imprime voia bună şi, pentru că nu putea să povestească rece, indifferent, el însuşi s-a implicat, oferind întâmplărilor accente affective.

Prezenţa glumelor in centrul situaţiilro celor mai serioase, au fost inserate şi pentru a înviora acţiunea, pentru a imprima haz povestirii.

4. N-a înţeles rostul învăţăturii?! A urmat şcolile doar la îndemnul mamei sale şi al bunicului său, David, din Pipirig?!

14

Este adevărat că singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei sale a fost obligaţia de a merge la şcoală. Smaranda Creangă era obsedată de idea de a-l face pe Nică preot. Dar ce mamă nu doreşte binele copilului său? Că fugea uneori de la şcoală? Dar ce copil n-ar fi fugit sau n-ar fugi şi astăzi, dacă în şcoală, ca mijloc de educaţie morală, s-ar folosi Calul Bălan sau Sfântul Nicolai?

Că a încercat să-i aducă Mamei sale nenumărate argumente, ca să nu plece la Socola? Oare nu ştia ce păţise la Şcoala de Catiheţi de la Fălticeni? Şi-apoi să ne amintim că drumul spre Socola însemna drama dezrădăcinării sale de satul natal, pe care-l elogiază cu atâta pasiune la începutul fiecărui capitol. Despărţirea de satul natal însemna pierderea paradisului copilăriei, la care nimeni nu se mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp, intrarea brutală în timpul dureros şi real al maturităţii.

În final, ştim cu toţii că a devenit deacon şi institutor în Iaşi, dar a rămas cu sufletul alături de cei din mijlocul cărora s-a ridicat, aşa cum el însuşi mărturiseşte: “Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici cuminte până la 20 de ani, nici frumos până la 30 de ani, nici bogat până la 40 de ani nu m-am făcut”.

Toate faptele sale se subsumează mitului copilăriei ca stare permanentă de joc, de sărbătoare, de voie bună, candoare şi exuberanţă, el narează copilăria copilului universal, cum avea să spună George Călinescu.

Iată de ce Nică nu se face vinovat pentru cele câteva aspecte care-l incriminează şi-l considerăm nevinovat.

Avocaţii apărării îşi manifesta bucuria câştigării procesului prin strangeri de mână. Procurorul îşi stânge dosarele şi cu ele in braţe, strange mâna grefierului spunându-i “mulţumesc”, apoi strânge mâna judecatorului şi pe rând tuturor avocaţilor apărării, adesând felicitari lui Nică.

15