Textul literar şi Textul literar şi textul nonliterartextul nonliterarprof. Cadleţ Ana Mihaelaprof. Cadleţ Ana MihaelaC.T. “Al. Roman”, AleşdC.T. “Al. Roman”, Aleşd

Textul nonliterar• Textele nonliterare (nonficţionale) se raportează la

anumite aspecte din realitate, fiind instrucţiuni de folosire a unor aparate, afişe, adeverinţe, legi, articole de ziare, reclame, pagini de jurnal.

• Informaţiile transmise au un caracter obiectiv şi nu urmăresc să emoţioneze receptorul. Unele texte nonliterare, cum sunt cele publicitare, urmăresc să influenţeze receptorul, dar se raportează tot la un produs real.

• Există texte nonliterare ce sunt formalizate pentru că cererea, scrisoarea de intenţie, procesul-verbal, adeverinţa au anumite formule în structurarea lor.

• Limbajul acestor texte este denotativ şi se caracterizează prin monosemantism. Se observă, de asemenea, concentraţia lexicală.

• Textul nonficţional are caracter colectiv.

Exemple de texte nonliterare

Domnule Director,

Subsemnatul, Ionescu Alin, elev în clasa a XI-a A a Liceului “Ioan Neculce” din Iaşi,

domiciliat în Iaşi, strada Petre Ispirescu, nr. 2, vă rog să-mi aprobaţi eliberarea unui permis de acces la Biblioteca Municipală.

Menţionez că solicit acest permis pentru a putea consulta materialele ce îmi sunt necesare la disciplinele opţionale studiate în şcoală.

Iaşi, 20 martie 2008 Ionescu Alin

Domnului Director al Bibliotecii Municipale, Iaşi

Textul literar• Textele literare sunt ficţiuni, chiar dacă pleacă de

la realitate, pe care o reflectă mai mult sau mai puţin. Într-o asemenea lucrare se emit, de fapt, ipoteze despre realitate.

• Caracterul imaginar nu poate fi stabilit decât prin raportarea la situaţia de comunicare în care se plasează.

• Pentru ca un text să fie considerat literar trebuie:- să transmită o impresie individuală, subiectivă

asupra realităţii- să producă idei general umane- să emoţioneze receptorul- să aibă o construcţie specifică (limbaj conotativ,

bogăţie lexicală, polisemantism, unicitate, expresivitate)

Ion Coteanu face următoarea distincţie:

Stilul artistic

• limbaj conotativ• bogăţie lexicală• sensuri multiple ale cuvântului (polisemantism)• unicitate• inovare a expresiei• caracter individual

Stilul non-artistic

• limbaj denotativ• sensuri unice a le

cuvântului (monosemantism)

• folosirea unor formule şi construcţii fixe

• concentraţie lexicală• caracter colectiv

Cerinţă:Stabiliţi, prin comparaţie, trăsăturile celor două tipuri de descriere – literară şi ştiinţifică. 1. Primăvara este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate,

marcând tranziţia de la iarnă spre vară. Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este, de cele mai multe ori, legată de echivalenţa dintre durata temporală a zilei şi a nopţii, timp al anului numit echinox în astronomie. Astfel, în emisfera nordică, echinoxul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp ce în emisfera sudică, acelaşi echinox este în jurul datei de 23 septembrie. Simultan cu existenţa unui echinox într-una din cele două emisfere ale Terrei, echinoxul "opus" marchează cealaltă emisferă.

Similar, terminarea primăverii şi începutul verii astronomice sunt considerate a fi în jurul datei când ziua devine maximă, iar noaptea minimă, timp al anului numit solstiţiu de vară. Astfel, în emisfera nordică, solstiţiul de vară este datat în jurul datei de 21 iunie, respectiv în emisfera sudică, acelaşi solstiţiu este plasat temporal în jurul datei de 21 decembrie. Similar cu "antinomia" echinoxurilor de la începutul primăverii, simultan cu existenţa unui solstiţiu într-una din cele două emisfere ale Terrei, solstiţiul "opus" marchează cealaltă emisferă.

(www.google.ro.wikipedia.org/wiki/Primăvară)

2, „Sub flori de măr

Ce mi se scutură în părSe umple sufletul de soare;Pe orice frunţi suferitoare,Oh! ningeţi, albe flori de măr.

Sub liliacSunt paseri dulci ce nu mai tac,Concert de voci mângâietoareSărmani cu inimi gemătoare,Uitaţi, dormiţi sub liliac.

Pe sub caisDin aripi bate albul visDe-o inocenţă răpitoare:Amanţi cu inimi arzătoare,E fericirea sub cais.

Sub nucul latTe afli însă izolatŞi-n umbra lui îmbătătoareTrecutul naşte ca o floareAh! de-aş muri sub nucul lat.”

• (Alexandru Macedonski, Primăvara)

Trăsăturile descrierii literare sunt:-limbaj conotativ;-sensuri multiple ale cuvântului (polisemantism);-bogăţie lexicală;-inovare a expresiei;-unicitate;-caracter individual: transmite o impresie personală, subiectivă asupra realităţii;autorul participă afectiv la cele descrise;-expresivitate;-emoţionează receptorul;-este ficţiune, chiar dacă pleacă de la realitate, pe care o reflectă mai mult sau mai puţin;-imaginea reală este transfigurată prin folosirea unor procedee artistice (imagini vizuale, auditive, olfactive, tactile), a figurilor de stil (epitete,

comparaţii, inversiuni, metafore)

Trăsăturile descrierii ştiinţifice sunt:

• limbaj denotativ;• sensuri unice ale

cuvântului (monosemantism);

• concentraţie lexicală;• caracter colectiv;• obiectivitate;• informaţiile transmise

nu urmăresc să emoţioneze receptorul;

• reflectă realitatea.

Temă de casă• Realizaţi o

descriere denotativă, de cel mult zece

rânduri, a personajelor din tabloul alăturat. Transformaţi-o

apoi în una conotativă.

Renoir,

On The Terrace