PROBLEME ACTUALE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A...

Academia „Ştefan cel Mare”A Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Centrul de cercetări ştiinţifice

PROBLEME ACTUALE DE PREVENIREŞI COMBATERE A CRIMINALITĂŢII

anuar ştiinţific, ediţia a V-a

Chişinău - 2004

Aprobat şi recomandat pentru publicare de Senatul Academiei

„Ştefan cel Mare” a M.A.I. al R.M.

Colegiul de redacţieRedactor-şef: Mihail Bîrgău, rector (comandant) al

Academiei „Ştefan cel mare” a M.A.I. al R.M.,doctor în drept, conferenţiar universitar

Redactor-şef adjunct: Gheorghe Gladchi, doctor în drept,conferenţiar universitar

Redactor responsabil: Iurie Larii, doctor în dreptRedactor coordonator: Ana Ursachi

Membrii: Valeriu Cuşnir, doctor în drept, conferenţiar universitarVasile Florea, doctor în drept, conferenţiar universitarEugen Guţanu, doctor în drept, conferenţiar universitarAlexandru Pânzari, doctor în drept, conferenţiar universitarAndrei Guştiuc, doctor în drept, conferenţiar universitarSimion Roşca, doctor în drept, conferenţiar universitarVeaceslav Ursu, doctor în drept, conferenţiar universitarMarian Gherman, doctor în drept, conferenţiar universitar

Pavel Moraru, doctor în drept, conferenţiar universitar

Asistenţă computerizată: Angela GoguMachetare computerizată: Maria Bondari

Articolele au fost recenzate

CZU [343.9+378.6](478)(082)P

ISBN 9975-935-41-9©Academia „Ştefan cel Mare” a M.A.I. al R.M.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Probleme actuale de prevenire şi combatere a criminalităţii: Anuar şt./Red.şef: Mihai Bîrgău; Acad. „Ştefan cel Mare” a Min.Afacerilor Interne alRep.Moldova. Centrul de cercetări ştiinţifice.-Ed. a 5-a.-Ch.: Acad. „Ştefan celMare” a Min.Afacerilor Interne al Rep.Moldova, 2004.- 216 p.Bibliogr. La sfîrşit art.ISBN 9975-935-41-9 Ex. 50 ex [343.9+378.6](478)(082)

Probleme actuale de prevenire şi combatere a criminalităţiianuar ştiinţific, ediţia a V-a

Gheorghe PapucConceptul combaterii crimei organizate în Republica Moldova ......

Михай БыргэуВзаимодействие полиции с населением - основополагающий

фактор построения демократического государства РеспубликиМолдова ......................................................................................

Gheorghe GladchiParticularităţi ale victimizării şi „cifra neagră” a criminalităţii în

Republica Moldova ........................................................................

Василе ФлоряСледственно-судебная практика по делам о врачебных преступленияхв Республике Молдова ..................................................................

Iurie LariiDeterminantele infracţiunilor de şantaj ..............................................

Михай БыргэуРоль полиции в профилактике преступлений и соблюдения прав исвобод человека в системе конституционного развития РеспубликиМолдова ......................................................................................

В. К. КолпаковСтруктура административного принуждения .................................

Marian GhermanReglementarea relaţiilor care asigură ordinea şi securitatea publică potrivitlegislaţiei altor state ........................................................................

Олег ЗападнюкК вопросу зарубежной практики правового регулированияотношений в сфере сексуальной морали .......................................

Veaceslav UrsuTrăsăturile grupului criminal organizat ca element structural al criminalităţiiorganizate .....................................................................................

CUPRINS

7

30

44

56

76

87

101

110

124

131

Gherorghe Gladchi,Asigurarea organizaţională, informaţională şi tactico-metodologică aprevenirii victimologice ...................................................................

Tudor Osoianu,Victor Orîndaş

Dreptul la un proces echitabil în lumina Convenţiei Europene pentruProtecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale ....................

В. К. КолпаковАдминистративный проступок в истории права ...................

Михай БыргэуПравовая регламентация деятельности полиции в общей профилактикепреступлений ...............................................................................

Vasile OnceanuCauzele, evaluarea eronată a accidentelor rutiere şi impactul asuprasiguranţei traficului rutier .................................................................

Iurie OdagiuUnele viziuni asupra efectelor circumstanţelor atenuante şi agravante laindividualizarea pedepsei penale ......................................................

Ruslan Condrat,Ghenadie Gandrabura

Laboratoarele clandestine de droguri: noţiuni generale, aspecte şiparticularităţi n vederea depistării şi lichidării lor .................................

Alexandru ZosimApariţia şi evoluţia conceptului alternativelor detenţiunii ....................

Valeriu NourRolul, locul şi importanţa clasificării circumstanţelor atenuante înmecanismul de individualizare a pedepsei ..........................................

Radion CojocaruReferiri de ordin istoric privind evoluţia incriminării infracţiunii depruncucidere .................................................................................

135

143

147

156

164

172

183

191

200

210

Gheorghe Papuc,Ministru Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

general-maior de poliţie

Conceptul combaterii crimei organizateîn Republica Moldova

Perioada de tranziţie şi instaurarea unui stat de drept sunt însoţite demari contradicţii sociale, de “izbucnirea” multor fenomene negative inclusiva celor care dezorganizează viaţa socială.

Criminalitatea organizată (C.O.) constituie o problemă dintre cele maiserioase cu care s-a confruntat societatea şi statul în situaţia grea de criză,în perioada reformelor din ţara noastră.

Istoria demonstrează că toate transformările de bază din viaţa socialăsunt însoţite întotdeauna de creşterea criminalităţii, mai cu seamă în formeleei cele mai periculoase. Criminalitatea întotdeauna parazitează pe contulorganismului slăbit al societăţii1.

Criminalitatea organizată este un fenomen antisocial complex, carenu ţine cont de frontierele statelor. Multe decenii la rând ea “însoţeşte”dezvoltarea economică şi culturală a majorităţii ţărilor lumii. Continuitatea şiprofunzimea crizei, de obicei, sunt direct proporţionale răspândirii şipericulozităţii criminalităţii organizate.

Criminalitatea organizată nu constituie un fenomen juridico–socialnou pentru comunitatea mondială. Într-o formă sau alta de manifestare, canivel de organizare, după metodele activităţii criminale, ca formă specifică aactivismului criminal, ea a existat pe tot parcursul statalităţii, fără să lase “înafara atenţiei” nici o societate. Republica Moldova, în acest sens, nu este oexcepţie.

Actualitatea studiului acestei teme e dictată de criminalizarea intensăa societăţii noastre în ansamblu, de politizarea criminalităţii şi decriminalizarea politicii, de faptul că se cer măsuri urgente în formarea strategieişi politicii statale în vederea controlului asupra criminalităţii organizate,

1 Vezi: Организованная преступность – 2, Москва, 1993, pag. 10.

8AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-AProbleme actuale de prevenire şi combatere a criminalităţii

colaborarea şi aplicarea unor metode şi mijloace speciale, adecvate pericoluluicriminalităţii organizate.

Criminalitatea organizată se caracterizează şi prin tendinţele acesteiade a folosi în scopuri criminale extinderea legăturilor cu ţările occidentale,care au început a se dezvolta în timpul restructurării. Deschiderea hotarelorşi apariţia legislaţiei corespunzătoare a fost utilizată de către criminalitateaorganizată tot pentru a desfăşura activităţi ilegale şi de a extrage veniturifabuloase de pe urma acestei activităţi.

Cauzele criminalităţii organizate sunt legate de existenţa anumitorcerinţe şi necesităţi în societate, pe care le satisface criminalitatea organizată.Dacă sunt necesităţi, există cererea, respectiv va apărea o organizaţie careva propune oferta şi care va satisface aceste necesităţi.

“Cosa Nostra” în S.U.A. a apărut pe timpurile prohibiţiei, între anii1919 – 1933, în timpul intensificării mişcării greviste şi crizei economicemondiale. Acest sindicat criminal în prezent reprezintă prin sine activitateainfracţională a membrilor asociaţiilor criminale, ce se ocupă cu căpătareaveniturilor prin intermediul asigurării populaţiei cu servicii şi mărfuri ilegale(jocuri de noroc, trafic de droguri, prostituţie etc.). Ca mijloace de căpătarea banilor şi valorilor sunt, la fel, violenţa sau ameninţările cu aplicareaviolenţei, escrocheriile, şantajul etc. Totodată, are loc infiltrarea criminalităţiiorganizate în afacerile legale, sindicate, organizaţiile politice. Ca bază socialăprincipală a criminalităţii organizate în S.U.A. serveşte existenţa necesităţilorobşteşti de serviciile şi mărfurile corespunzătoare. Până când vor existaasemenea necesităţi, va înflori şi criminalitatea organizată.

Condiţiile politice şi social-economice din ţara noastră şi fosta U.R.S.S.nu pot fi egalate cu cele care au existat în anii 30 în S.U.A., dar existaucoincidenţe de ordin social-psihologic. În perioada stagnării în ţara noastrăcreşteau necesităţile cetăţenilor ce nu puteau fi satisfăcute de către stat -cetăţenii aveau bani dar aceştia nu erau acoperiţi cu mărfurile şi serviciilesociale. Anume aceste necesităţi nesatisfăcute în comun cu condiţiileeconomice şi organizaţional-birocratice corespunzătoare au şi constituitcauza ce a dat naştere criminalităţii organizate din ţara noastră, care şi-aasumat obligaţia respectivă de a îndestula şi satisface aceste necesităţinesatisfăcute pe căi legale. Criminalitatea organizată de la noi din ţară esteefectul condiţiilor istorice în care am trăit. De aceea ea nu se aseamănă nicicu cea italiană, nici cu cea americană. Comun pentru toate aceste tipuri estescopul final, adică direcţionarea activităţii în vederea acaparării şi dobândiriide venituri cât mai mari. Desigur, în ultimul timp, criminalitatea organizată“s-a specializat şi şi-a ridicat nivelul profesional” prin stabilirea contactelordirecte cu „colegii” din străinătate, preluând de la ei multe metode şi tacticiale şantajului, coruperii, violenţei.

9

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A

Probleme actuale de prevenire şi combatere a criminalităţii

În ţările capitaliste banii ofereau şi oferă o putere reală. În fostaU.R.S.S. şi respectiv la noi în republică, puterea reală, mai cu seamă în ceeace priveşte repartizarea de deficit, aparţinea birocraţiei, care, pe lângă toateacestea, nu dispunea de mari venituri oficiale. Anume din această cauzăpartea corumpată a birocraţiei şi-a găsit „aliaţii” săi în criminalitateaorganizată.

Criminalitatea organizată în ţara noastră prin metode violente a luatsub control şi formele legale ale antreprenoriatului, spre deosebire de ceastrăină, care le controlează doar pe cele ilegale. Odată cu destrămareaU.R.S.S., Moldova şi alte foste republici unionale, şi-a căpătat independenţaşi suveranitatea, au fost create toate atributele unui stat independent. Lumeacriminală însă şi-a păstrat contactele vechi, normele de comportament,tradiţiile şi obiceiurile specifice rămânând neschimbate. Conducerea generalăa rămas la Moscova, infractorii de la noi din ţară ca, de altfel, şi din alte ţărimembre ale CSI, fiind dirijaţi şi susţinuţi pe toate direcţiile activităţii lorcriminale de către „autorităţile din Rusia”. Criminalitatea din Moldovareprezintă actualmente o filială a criminalităţii organizate „unionale”. „Hoţiiîn lege” de la noi sunt şi astăzi încoronaţi la Moscova, ei realizând directiveleşi strategia activităţii criminale elaborate în „centru”. S-au păstrat întruniriletradiţionale («ńőîäęč») ale „hoţilor în lege” din toate ţările CSI. În timpulacestor întruniri se elaborează tactica şi strategia generală a activităţiicriminale, direcţiile de activitate, reprezentanţii lumii interlope împărtăşindu-şi experienţa şi tehnologiile criminale, se caută metode comune de reacţiunecontra organelor de stat şi de ocrotire a dreptului, sunt menţinute legăturiledintre instituţiile penitenciare, se promovează o politică criminală comună.Există date că infractorii moldoveni şi astăzi alocă o parte din veniturile lorcriminale în casa hoţească „unională”.

În concluzie putem conchide că criminalitatea organizată de la noi dinţară constituie o filială a criminalităţii organizate din spaţiul CSI cu centrul înRusia, şi toate trăsăturile specifice criminalităţii organizate din Rusia suntcaracteristice celei din Moldova, deşi, desigur se menţine trăsăturile specificeţării noastre: teritoriul relativ mic, nivelul foarte slab de dezvoltare a economiei,infrastructurii, lipsa unor bogăţii naturale, a megalopolisurilor de tipul acelor din Rusia.

Definiţia noţiunii de criminalitate organizată şi delimitarea acesteia înstructura de ansamblu a criminalităţii au constituit şi constituie subiectul anumeroase studii ale specialiştilor în domeniul vizat din lumea întreagă.Preocupările pentru studiul ştiinţific al acestui fenomen au fost impulsionatede gravele prejudicii pe care le demarează, mai ales în contextul schimbării şidezvoltării lumii contemporane.

Elaborarea acestei definiţii are o valoare ştiinţifică şi practică

10AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


importantă, deoarece nu este posibilă aplicarea unor măsuri adecvate decombatere a criminalităţii organizate neelucidând esenţa ei şi nefixând-oîntr-o noţiune concretă. Definiţia criminalităţii organizate este extrem deimportantă pentru legislator, deoarece numai pe baza ei se poate promova opolitică de incriminare a activităţii tuturor structurilor clanului mafiot. Celmai acut intervine această problemă atunci când e vorba de eşaloanelesuperioare ale criminalităţii, aparent neavând atribuţie la crime. A găsiasemenea forme legislative, prin care să se poată neutraliza invulnerabilitateajuridică a căpeteniilor criminalităţii organizate - aceasta constituie una dinproblemele-cheie în ce priveşte elaborarea unor măsuri eficiente de acţiuneîmpotriva criminalităţii organizate.

Fenomenul criminalităţii organizate vizează nu numai şi nu atâtcomiterea unor acţiuni criminale concrete, cât formarea asociaţiei criminaleînsăşi, existenţa şi activitatea acesteia. Comiterea unor crime similare saudiferite constituie o activitate comună relativ permanentă a unor subiecţisau grupuri organizate între ele, fiecare membru având obligaţiilefuncţionale, „drepturile şi atribuţiile” sale.

Înţelegerea esenţei criminalităţii organizate are o importanţă foartemare pentru determinarea direcţiilor principale de luptă cu ea, elaborareamăsurilor de reacţie şi prevenire.

Ni se pare mai corect a exprima esenţa criminalităţii organizate prinintermediul celor mai importante calităţi şi trăsături specifice criminalităţiiorganizate contemporane, inclusiv a acelora caracteristice pentrucriminalitatea organizată din R. Moldova.

Astfel, organizaţiile criminale sunt caracterizate prin următoarelesemne de bază, totalitatea cărora permite a le deosebi de alte formaţiunicriminale organizate. La acestea se referă:

- prezenţa unei baze materiale, fapt ce se manifestă prin crearea unorfonduri financiare comune (case hoţeşti - „îbşciac”) destinate ajutoruluireciproc al membrilor şi coruperea persoanelor cu funcţii de răspundere;

- existenţa unui organ de conducere (de obicei colegial), careefectuează conducerea şi dirijarea organizaţiei;

- existenţa unor norme neformale de comportament, a unor tradiţii şilegi specifice şi a sancţiunilor pentru încălcarea acestora;

- un sistem funcţional-ierarhic – împărţirea organizaţiei în grupuricomponente, împărţirea funcţiilor şi rolurilor între membrii organizaţiei,existenţa unor legături interregionale;

- prezenţa unei baze informaţionale – colectarea informaţiilor de diferitgen, efectuarea cercetării şi anticercetării.

Trebuie de menţionat că organizaţiile criminale îşi distribuie domeniilesale de influenţă atât în plan geografic, cât şi în privinţa unor obiecte sau

11

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


persoane. Are loc şi o specializare a lor – unii controlează jocurile de noroc,alţii se specializează în şantaj, unii investesc surse şi mijloace în alte afaceriilegale şi chiar legale şi primesc veniturile corespunzătoare.

Conform datelor prezentate de subdiviziunile specializate ale M.A.I.ale R.Moldova, republica noastră astăzi este divizată în cinci părţi, fiecarefiind controlată de organizaţii criminale sub conducerea a cinci „hoţi înlege”. Fiecare organizaţie are domeniile ei de influenţă şi control, de exemplu„Makena” (Vladimir Moscaliciuc) are asemenea domenii de activitatecriminală: răpirile şi furturile mijloacelor de transport, businessul vinicolş.a.; „Malhaz” (Malhaz Djaparidze) – traficul de droguri şi de armament. Îngeneral, însă toţi se mai ocupă şi de furturi, şantaj, tâlhării, sechestrare depersoane, trafic de fiinţe umane, fals de bani etc. Elementele criminalităţiiorganizate se manifestă şi în legăturile corumpate.

Mai mult ca atât, infractorii înşişi (sau persoanele pe care lesimpatizează şi care sunt susţinute de către infractori) tind să se angajeze înrândurile organelor de drept sau, prin intermediul altor măsuri (compromiteri,ameninţări etc.), să atragă în activitatea sa infracţională pe colaboratoriiorganelor de stat.

În afară de semnele menţionate, organizaţiile criminale mai suntcaracterizate şi prin alte trăsături specifice, ce le deosebesc de alte tipuri deactivitate criminală.

Astfel, trăsăturile organizaţiei criminale sunt:1. ierarhizarea;2. distribuirea rolurilor şi funcţiilor;3. prezenţa unor norme, legi interne („percepte normative”);4. autofinanţarea;5. activitate sistematică orientată spre un anumit scop;6. ilegalitatea mijloacelor de atingere a scopurilor;7. profesionalism şi specializare;8. conspirativitate;9. efectuarea unei activităţi de cercetare şi de anticercetare;10. tendinţa de a neutraliza eforturile colaboratorilor organelor de

drept;11. o aparentă legalitate a acţiunilor.În aşa mod, putem defini criminalitatea organizată ca o totalitate de a

diferitelor tipuri, de infracţiuni profesional săvârşite în sistem sub formă deîndeletnicire permanentă, prin eforturile unor persoane unite în formaţiunicriminale stabile, special formate, bine organizate, conspirate şi protejate dedemascare (inclusiv cu ajutorul legăturilor corupte), formaţiuni ce activeazăde sine stătător sau care constituie părţi structurale ale unui sistem criminalde nivel interregional sau transnaţional.

12AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Desigur, nu pretindem la universalitatea acestei definiţii, dar considerămcă ea se înscrie în concepţia exprimată mai sus a criminalităţii organizate şi aparticularităţilor ei caracteristice.

Cercetările ştiinţifice şi analiza practicii de anchetă şi operativ –investigativă au permis a elabora un „portret criminologic” al asociaţiilor criminalecontemporane (aceste trăsături sunt specifice şi criminalităţii organizate din R.Moldova). Trăsăturile lor de bază sunt:

a. Componenţa numerică medie - 30-90 persoane;b. Exercitarea controlului asupra unor tipuri de activitate economică legală

în regiune;c. Efectuarea unor tipuri de activităţi ilegale, legate de căpătarea unor

supraprofituri (traficul ilegal de droguri, arme, finanţe, forţă de muncă etc.);d. Existenţa unor legături corumpate în organele autoadministrării locale

şi de ocrotire a dreptului;e. Utilizarea unor firme fictive în calitate de asigurare (acoperire) legală;f. Prezenţa armamentului contemporan, mijloacelor de transport şi de

legătură sofisticate;g. Prezenţa unor fonduri financiare interne («îáůŕę») pentru coruperea

persoanelor cu funcţii de răspundere, asigurarea realizării planurilor criminale,crearea unor garanţii de aprobare a membrilor comunităţii şi a familiilor lor;

h. Susţinerea unei discipline interioare stricte sub ameninţarea aplicăriide pedepse celor ce o încalcă;

i. Săvârşirea unor infracţiuni grave (omoruri ş.a.) în scopul asigurăriirealizării planurilor economice.

Cât priveşte grupurile stabile legea, permite a lupta cu organizatorii şicomplicii, deoarece în aceste cazuri se observă legătura acţiunilor lor cuinfracţiunea concretă, săvârşită de acest grup. Este mult mai dificilă, însă, situaţiacu criminalitatea organizată. În aceste cazuri o asemenea legătură poate să nuexiste. Persoanele care exercită funcţiile de dirijare (conducere generală) îndomeniul criminalităţii organizate, neavând legătură directă cu infracţiunileconcrete, se pomenesc în afara limitelor de acţiune a organelor de ocrotire adreptului. Practic, aceste persoane sunt „curate” în faţa legii în vigoare.

Considerăm că în legislaţia penală referitoare la participaţie ar trebuimodificată şi legiferată instituţia participaţiei în următoarele norme:

Articolul 41. ParticipaţiaSe consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau mai multe

persoane la săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, precum şi cooperareaintenţionată a două sau mai multe persoane la înfăptuirea activităţii criminalecomune.

Prin activitate criminală, în aceste cazuri, vom înţelege activitatea unor

13

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


persoane sau a unor grupuri de indivizi, orientată spre un anumit scop, îndreptatăspre pregătirea şi săvârşirea unui sau mai multor atentate criminale, precum şispre asigurarea condiţiilor de existenţă şi activitate ale grupului, formaţiunii cese ocupă de săvârşirea infracţiunilor.

Articolul 43. Formele participaţieiParticipaţia la infracţiune şi la activitatea criminală, în funcţie de gradul

de coordonare a acţiunilor participanţilor, poate avea loc în următoarele forme:a) participaţia simplă;b) participaţia complexă;c) grup criminal organizat;d) organizaţie (asociaţie) criminală.Primele două forme se referă la infracţiune, următoarele – la activitatea

criminală. Drept caracteristică esenţială a ultimelor două forme ale participaţiei oconstituie calitatea de stabilitatea legăturilor infractorilor pe motivul săvârşiriiîn comun a infracţiunii (infracţiunilor).

Articolul 46 de menţinut în redacţia actuală. Totodată, prin „organizaţia(asociaţia) criminală” vom înţelege o formă superioară după nivelul dedezvoltare a participaţiei, care constituie elementul principal al C.O. (definiţiaacesteia se cuprinde în articolul 47 CP RM), iar alineatele 3, 4, 5 şi 6 enecesar de exclus, chestiunile prevăzute la aceste alineate urmând a fi prevăzuteîn articolul 42 CP RM. În articolul 47 CP RM a lăsa alineatele 1 şi 2 înredacţia existentă.

Articolul despre tipurile participanţilor va avea următoarea redacţie:Articolul 42. Participanţii(1) Participanţii sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei

infracţiuni în calitate de autor, organizator, instigator sau complice. În aşamod:

a) se consideră autor persoana care săvârşeşte în mod nemijlocitfapta prevăzută de legea penală, precum şi persoana care a săvârşit infracţiuneaprin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de răspundere penală dincauza vârstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod;

b) se consideră organizator al infracţiunii persoana care a organizatsăvârşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei;

c) se consideră instigator al infracţiunii persoana care prin oricemetode determină o altă persoană să săvârşească o infracţiune;

d) se consideră complice persoana care a contribuit la săvârşireainfracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de mijloacesau instrumente, înlăturare de obstacole, precum şi persoana care a promisdinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele desăvârşire a infracţiunii, urmele sau obiectele dobândite pe cale criminală oripersoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte.

14AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


(2) Participanţi ai activităţii criminale organizate sunt consideraţiorganizatorii (conducătorii) unor grupuri criminale organizate sau aiorganizaţiilor (asociaţiilor) criminale, membrii unor asemenea formaţiunicriminale, precum şi participanţii la activitatea criminală a acestor formaţiuni.În aşa mod:

a) Organizator sau conducător al grupului criminal organizat saual organizaţiei (asociaţiei) criminale se consideră persoana care a creat (aorganizat) o asemenea formaţiune criminală sau o dirijează;

b) Organizatorul şi conducătorul formaţiunii criminale organizate,nominalizate la lit. (a) poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvârşitede formaţiunea criminală;

c) Membru al grupului criminal organizat sau al organizaţiei(asociaţiei) criminale se consideră persoana ce a intrat într-o formaţiunecriminală nominalizată şi care înfăptuieşte în interesul ultimei anumiteacţiuni;

d) Membrul formaţiunii criminale poartă răspundere penală numaipentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvârşire a participat;

e) Participant al activităţii criminale a grupului criminal organizatsau al organizaţiei (asociaţiei) criminale se consideră persoana, ce nu a intratîntr-o asemenea formaţiune în calitate de membru al ei, dar care a înfăptuit îninteresul ultimei anumite acţiuni.

(3) Membrul sau participantul unei formaţiuni criminale organizatepoate fi eliberat de răspundere penală în cazul în care a declarat benevoldespre existenţa acesteia şi a ajutat la descoperirea infracţiunilor săvârşite deea ori a contribuit la demascarea organizatorilor, a conducătorilor sau a altormembri ori participanţi ai formaţiunii criminale organizate respective.

Analizând conţinutul normativ al art. 47 CP RM în care este definită„organizaţia (asociaţia) criminală”, drept o reuniune de grupuri criminaleorganizate într-o comunitate stabilă a cărei activitate se întemeiază pe diviziune,între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurareşi executare a intenţiei criminale în scopul de a influenţa activitatea economică şide altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, învederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare saupolitice, observăm semnele acestei organizaţii criminale şi anume:

1) semnul cantitativ – o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă.

La rândul său, grupul criminal organizat este o reuniune stabilă depersoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multeinfracţiuni (art. 46 CP RM).

Cu toate că legislatorul nu vorbeşte nimic despre conţinutul numeric algrupului, considerăm că ar fi suficiente trei sau mai multe persoane.

15

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


2) semnul calitativ:a) scopul organizaţiei (asociaţiei) – de a influenţa activitatea economică

şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme,în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiaresau politice.

Făcând o referire la investigaţiile anterioare, putem afirma că scopul debază al oricărei formaţiuni criminale este de a extrage profituri şi supraprofituride pe urma înfăptuirii activităţii sale criminale;

b) organizarea prealabilă a persoanelor respective (ceea ce presupuneacordul prealabil despre înfăptuirea activităţii criminale comune) în vedereaatingerii scopului nominalizat.

c) diviziunea, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor deadministrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei. Aceastădistribuire a funcţiilor (rolurilor) are loc în baza acordului prealabil realizat.

Prezenţa celor trei elemente ale semnului calitativ dă naştere acelei legăturicriminale stabile dintre membrii organizaţiei criminale, ce prezintă prin însăşiexistenţa sa un pericol social.

Reieşind din cele menţionate mai sus, după părerea noastră, membru alorganizaţiei criminale poate fi doar persoana care:

1) conştientizează prezenţa semnelor cantitativ şi calitativ aleorganizaţiei criminale, adică persoana îşi dă seama că există 3 sau mai multepersoane (ori o reuniune de grupuri criminale), care au drept scop extragereaprofiturilor sau realizării de alte interese de pe urma activităţii criminale generalea organizaţiei şi care a intrat în organizaţie şi a încheiat un acord prealabil privindactivitatea comună în vederea atingerii scopului nominalizat cu o distribuireulterioară a funcţiilor (rolurilor);

2) care a dat acordul privind participarea sa în organizaţia criminală şicare a exprimat gătinţa de a exercita o funcţie anumită în cadrul organizaţiei;

3) care a îndeplinit la cererea organizaţiei o oarecare acţiune pentruatingerea scopului acesteia.

În aşa mod, precizând instituţia participaţiei şi evidenţiind organizatorulşi conducătorul unor formaţiuni criminale organizate, definind noţiuneaorganizaţiei (asociaţiei) criminale ce practică o activitate criminală în anumitscop (acesta din urmă este nominalizat în art. 47 CP RM) şi formulând în Parteaspecială a Codului penal o componenţă de infracţiune concretă, ce stabileşterăspunderea pentru crearea sau conducerea unor organizaţii (asociaţii) criminale(componenţa respectivă a fost formulată la art. 284), considerăm că vom creabaza juridico-penală necesară şi adecvată activităţii de ocrotire a dreptului aorganelor abilitate respective.

S-a menţionat deja faptul că de multe ori organizatorii unei organizaţiicriminale nu săvîrşesc infracţiuni concrete, nu le organizează, pot chiar să nu

16AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


ştie despre săvîrşirea lor, de aceea tragerea lor la răspundere penală pentruinfracţiunile săvîrşite de organizaţie, după cum se prevede în lege, pare a fiilegală. Bineînţeles, aceste argumente sunt corecte. Dar este vorba nu desprerăspunderea penală pentru infracţiunile pe care persoanele nominalizate nu le-au săvîrşit sau nu le-au organizat, dar despre necesitatea de incriminare a acţiunilorde organizare, de conducere a organizaţiei criminale. Nu este vorba despreintroducerea răspunderii penale pentru gîndurile, ideile, atitudinile acestorpersoane, dar despre stabilirea răspunderii pentru înfăptuirea unei activităţicriminale periculoase, manifestată în organizarea sau conducerea unei organizaţiicriminale. Însă semnele organizaţiei criminale trebuie să fie clar determinate încadrul legii.

Criminalitatea organizată, cu un scop bine determinat, caută permanentsă săvârşească fapte care sunt foarte rentabile şi profitabile, cu un risc minimalpentru sine. De aceea putem să enumerăm aproape toate infracţiunile, prevăzuteîn Codurile penale ale diferitor ţări, săvârşirea cărora poate deveni „afacerea”infractorilor organizaţi: unele (traficul de droguri, de arme) - în calitate de activitatede bază, altele (omoruri, terorism....) – ca metode de înlăturare a concurenţilor, altreilea set (coruperea activă...) – ca o formă de autoapărare contra demascării,patru (evaziuni fiscale, spălarea banilor...) - ca metodă de protecţie şi salvare acapitalului criminal, cinci (crearea unor întreprinderi, firme fictive...) – ca metodăde legalizare a activităţii sale ş.a.m.d.

Determinând săvârşirea unor infracţiuni anumite ca afacere de bază,membrii organizaţiilor criminale nu pot, obiectiv şi subiectiv, să renunţe laalte fapte ce le-ar oferi o şansă de prosperitate, supravieţuire sau deprotecţie. În legătură cu aceasta, activitatea lor criminală cu timpul segeneralizează. De aceea este imposibil de enumerat toate infracţiunilesăvârşite de aceştia.

O listă relativ completă a infracţiunilor respective poate fi întocmită doarpost-factum, ca rezultat al înregistrării şi evidenţei lor pentru o anumită perioadăşi pe un anumit teritoriu.

Unul din semnele importante ale criminalităţii organizate poate fi caracterulrepetat sau prelungit al infracţiunilor săvârşite, care constituie activitatea debază. În unele documente internaţionale ea chiar este numită „criminalitate înformă de business”. De acea infracţiunile de profit pot fi principale, iar celelalte,oricât de periculoase ar fi ele, doar derivate, adăugătoare, îndreptate exclusivspre asigurarea soluţionării sarcinilor de bază.

În legătură cu aceasta, în activitatea criminală a oricărei organizaţiicriminale, grup criminal organizat pot fi evidenţiate următoarele tipuri de activităţi:

1) activitatea de bază, determinativă;2) auxiliară (de ajutorare);3) colaterală;

17

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


4) netipică2.Activitatea criminală determinativă a criminalităţii organizate se manifestă

ca principalul ei mijloc de îmbogăţire. Este activitatea maximal profitabilă şiconvenabilă care aduce formaţiunilor criminale venituri ilegale mari şi constituiebusinessul de bază şi permanent. Totodată, ea este şi cea mai accesibilă pentrugrupul criminal organizat (organizaţia criminală) luând în consideraţiecomponenţa numerică, profesionalismul criminal sau de altă natură al membriloracestora. Aici se referă: şantajul, escrocheriile în sfera bancară, traficul de droguri,arme etc.

Aceste fapte sunt pregătite cel mai minuţios şi sunt ascunse de controlulde stat, obştesc sau de cel al organelor de ocrotire a dreptului.

În acelaşi timp, membrii organizaţiei criminale şi ai grupurilor criminaleorganizate săvârşesc alt tip de infracţiuni legate de pregătirea, asigurarea şiascunderea activităţii criminale de bază. Acest tip de activitate criminală senumeşte de ajutorare (auxiliară), deoarece faptele criminale poartă un caracterde ajutorare pentru activitatea criminală de bază (determinativă). La acesta sereferă infracţiunile legate de asigurarea formaţiunii criminale cu armament,mijloace de transport, documente false şi alte mijloace necesare pentru înfăptuireaactivităţii de bază, tot aici se pot atribui infracţiunile săvârşite în scopul nimiciriidocumentelor compromiţătoare, altor materiale ce i-ar demasca pe infractori,lichidarea martorilor, concurenţilor etc. Şi aceste infracţiuni sunt minuţiosplanificate şi pregătite.

În unele cazuri, membrii formaţiunilor criminale săvârşesc infracţiuni careies din limitele activităţii sale iniţiale de bază, şi care, în acelaşi timp, nu sunt deajutorare. Asemenea infracţiuni în activitatea criminalităţii organizate suntdenumite colaterale, adăugătoare. La acestea, de obicei, se referă faptele criminalecare nu numai că ies din limitele activităţii de bază, dar care constituie consecinţaapariţiei unor noi interese criminale ale crimei organizate în legătură cu schimbareaîmprejurărilor, a situaţiei faptice în teritoriul activităţii sau odată cu acumulareaunui capital criminal considerabil care necesită a fi spălat, investit etc.

De exemplu, membrii unei organizaţii criminale ce practică, în mod principal,escrocheriile financiar-bancare, şantajul şi altele, odată cu acumularea capitaluluicriminal încep să cumpere opere de artă, obiecte de anticariat şi să le realizezepeste hotarele ţării, să sustragă şi să revândă armament, încep să se ocupe detraficul de droguri şi alte activităţi ce le-ar aduce un venit şi mai mare, fiindplanificate şi pregătite din timp.

În afară de aceasta, unii membri ai formaţiunilor criminale nominalizatepot săvârşi şi infracţiuni netipice pentru activităţile criminale ale organizaţiilor

2 Яблоков Н.П. Расследование организованной преступнойдеятельности, М., 2002, pag. 50.

18AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


din care fac parte. De exemplu, să aplice arma din intenţii huliganice, să iniţiezeo bătaie cu pricinuirea vătămărilor corporale de diferit grad, să săvârşească unviol şi alte infracţiuni.

La etapa iniţială, de formare, consolidare şi dezvoltare a formaţiunilorcriminale organizate în activitatea lor predomină direcţia de bază. În fazeleulterioare, direcţia principală se completează cu alte infracţiuni, şi, de obicei, cucele de ajutorare (auxiliare) şi netipice în activitatea lor criminală. Aceastăcircumstanţă permite a aprecia vechimea existenţei formaţiunii criminalecorespunzătoare (grup criminal organizat sau organizaţie criminală).

Organizaţia criminală, odată cu dezvoltarea sa financiară şi structural-organizatorică, cu ridicarea profesionalismului său criminal şi sub influenţaschimbărilor de situaţie în teritoriul în care activează, poate să-şi schimbe sausă-şi modifice activitatea sa de bază, transformînd-o în activitate auxiliară.

Conştientizarea esenţei şi pericolului social al criminalităţii organizate,cunoaşterea cauzelor ce determină esenţa acestui fenomen, a bazei sociale careo „alimentează”, a manifestărilor sale permit prognozarea modificărilor acestuiflagel în corelaţie cu procesele economice, politice, sociale ce se produc în lume.

Pronosticul criminologic permite, la rândul său, aprecierea adecvată afenomenului în cauză, asigurarea cu o solidă bază juridică a complexului demăsuri privind combaterea fenomenului dat: elaborarea şi aplicarea metodelor şimijloacelor speciale, adecvate pericolului criminalităţii organizate, formulareaunei strategii şi politici statale în vederea controlului criminalităţii organizate.Aceste măsuri, ca şi multe altele, au un caracter practic, elaborarea lor necesităînsă o solidă bază ştiinţifică, adevăr confirmat de practica internaţională decontrol asupra criminalităţii.

Combaterea criminalităţii organizate constituie în prezent o preocuparepolitică de vârf, la nivel naţional, regional şi internaţional. Încercând să identificeşi să explice mecanismele sociale şi psihologice implicate în criminalitateaorganizată, cercetările şi măsurile întreprinse în acest domeniu în diverse ţări auca finalitate găsirea unor noi forme şi procedee de prevenire şi combatere aacestora.3

Experienţa mondială în domeniul combaterii criminalităţii arată că, atingândun anumit nivel de organizare, ea iese din cadrul naţional al jurisdicţiei şi capătăforme internaţionale. Caracterul transnaţional al criminalităţii organizate estecondiţionat de o serie de factori, principali fiind:

• tendinţa de extindere a intereselor criminale;• găsirea unor noi obiecte ale atentatelor criminale şi stabilirea

controlului asupra canalelor internaţionale de obţinere a supraprofitului;

3 S. Râdulescu, D. Banciu. Sociologia crimei şi criminalităţii. Bucureşti,1996, pag. 188.

19

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


• efectuarea maşinaţiilor în sferele financiar-creditară şi bancară înscopul spălării capitalului „tenebru”.

Criminalitatea organizată are încă multe teritorii neînsuşite. Se poateprognoza însă faptul că în timpul apropiat ea le va valorifica. O asemeneaconcluzie se impune şi din analiza răspunsurilor oferite de state. Multe din eleau menţionat creşterea numărului acţiunilor de spălare a banilor, escrocheriilorla creditarea investiţiilor capitale, a încălcărilor de reguli comerciale, delictelorcomputeriale, transportării prin contrabandă a persoanelor străine, comerţuluicu sclavi în scopuri sexuale, comerţului cu organe umane, a pirateriei, ocupăriiilegale a navelor maritim şi avioanelor şi a altor crime transnaţionale.

Studierea fenomenului de dezvoltare a criminalităţii organizate ne permitesă afirmăm că se impune unirea şi coordonarea eforturilor tuturor statelor membreale O.N.U. şi ale altor organizaţii mondiale pentru combaterea acesteia.

În scopul atingerii acestui obiectiv s-a plecat de la ideea armonizăriilegislaţiilor penale la nivel regional şi a elaborării unor politici de prevenire şicombatere flexibile şi coordonate la nivel internaţional, care să vizeze:

• reducerea oportunităţilor criminale prin supravegherea internă şiinternaţională a pieţelor ilicite;

• reglementarea pieţelor legale pentru a reduce vulnerabilitatea acestorala infiltrările crimei organizate;

• punerea în circulaţie a unor măsuri care să blocheze “spălarea” banilorproveniţi din acţiuni ilicite;

• extinderea măsurilor vizând “îngheţarea” şi ulterior confiscareabunurilor (bani, imobile, alte valori), ce constituie rezultatul activităţii ilicite.

Problema criminalităţii organizate, prin natura sa, este pluridisciplinară,deoarece necesită elaborarea şi realizarea unui complex de măsuri de naturăpenală, procesual-penală, de ocrotire a normelor de drept. Printre acestea un locimportant î1 deţin măsurile cu caracter juridico-penal, procesual-penal, executoriu-penal, financiar-fiscal, de investigaţii operative şi alte măsuri ce trebuie să fiefundamentate pe analiza globală a situaţiei criminogene şi pronosticul acesteia.E vorba de nişte măsuri speciale, deoarece obiectul principal al acestei lupte îlconstituie înseşi formaţiunile criminalităţii organizate - nu crimele aparte, ciactivitatea criminală în diversitatea şi complexitatea ei.

Despre necesitatea intensificării şi eficientizării luptei contra crimeiorganizate se discută la diverse niveluri, problema nefiind nouă pentru RepublicaMoldova. Încă în anii 1987-1988 organele superioare de stat ale fostei UniuniSovietice, în baza datelor oferite de criminologi, au adoptat decizia despre creareaîn cadrul Ministerului Afacerilor Interne a unor subdiviziuni speciale pentrucontracararea şi combaterea criminalităţii organizate.

Decizia dată însă n-a fost fundamentată juridic, ea avea mai mult scopulde a linişti opinia publică. În legătură cu aceasta, pentru formarea subdiviziunilor

20AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


de combatere a criminalităţii organizate n-au fost alocate resursele materiale şibăneşti necesare, activitatea urma să se desfăşoare în temei utilizându-se rezerveleinterne ale M.A.I.

A fost creată aşa-numita Secţie şase în majoritatea republicilor unionale.În unele ministere ale afacerilor interne secţiile şase se aflau în componenţadirecţiilor generale şi a direcţiilor de urmărire penală. Unii conducători ai M.A.I.considerau neraţională crearea subdiviziunilor pentru combaterea criminalităţiiorganizate. În temei secţiile şase nu erau numeroase şi nu prezentau o forţăserioasă.

Din momentul demarării procesului dezvoltării democratice a societăţii înRepublica Moldova se observă o nouă tendinţă de conştientizare, din alt punctde vedere, a criminalităţii organizate, a necesităţii combaterii acestui fenomenantisocial, şi conlucrării organelor de resort.

Drept consecinţă, la 14 martie 1997, prin Hotărârea Guvernului RepubliciiMoldova a fost creat Departamentul de Combatere a Corupţiei şi CrimeiOrganizate (D.C.C.C.O.) cu cele 12 subdiviziuni teritoriale.

Odată cu modificarea structurii şi statelor M.A.I. prin Ordinul M.A.I. Nr.10 din 27.05.2002 a fost creată Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate,care activează în baza regulamentului “Cu privire la statele de organizare alesubdiviziunilor Inspectoratului General al Poliţiei” adoptat prin ordinul M.A.Inr. 22 din 19.06.2002.

Reieşind din sarcinile primordiale puse în faţa organelor afacerilorinterne prin decretele Preşedintelui Republicii Moldova, dispoziţiile şi hotărârileParlamentului şi Guvernului Republicii Moldova, prevederile Programului deactivitate a Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2001 – 2005 „RenaştereaEconomiei – Renaşterea Ţării”, Programul de Stat de combatere a criminalităţii şicorupţiei pentru anii 2003 – 2005, Programul interstatal de acţiuni comune înlupta cu criminalitatea pentru anii 2003 – 2004, Planul Măsurilor Organizatoricede Bază al M.A.I. pentru anul 2003, hotărârile Colegiului M.A.I., activitateaDirecţiei Generale de Combaterea Crimei Organizate, pe parcursul anului2003, a fost organizată în conformitate cu principiile de bază a activităţiisubdiviziunilor M.A.I. şi anume: profesionalism şi devotament în activitatea decombatere a criminalităţii; asigurarea interacţiunii şi mobilizarea mijloacelor şiforţelor instituţiilor de stat şi obşteşti în combaterea criminalităţii organizate,traficului ilicit de fiinţe umane şi de droguri.

Conform datelor statistice ale D.I. şi E.O., pe parcursul anului 2003, aufost înregistrate 480 crime, dintre care 306 - la compartimentul celor grave.Conform datelor operative au fost descoperite 81,3% din infracţiunileînregistrate. Din cauzele penale aflate în procedură, 522 (84,6%) au fosttrimise procurorului, din care 135 cauze pe infracţiunile anilor trecuţi, 339cauze penale au fost trimise în judecată (gr. sp. 64.9). Descoperirea infracţiunilor

21

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


în baza datelor operative constituie 74,3%. Din crimele din anii trecuţi aufost descoperite 131 crime grave, dintre care şi 54 răpiri de mijloace detransport, 8 cazuri de banditism cu multiple episoade. În gestiunea Direcţieigenerale au fost 35 dosare cu o rezonanţă socială sporită şi luate la control deconducerea M.A.I.

Prejudiciul material cauzat în urma acţiunilor ilicite a infractorilorconstituie suma de 7.562.458 lei B.N.M. Prejudiciul reparat prin sechestrareabunurilor, restituirea benevolă constituie 5.973.007 lei B.N.M.

La începutul anului 2001, de către Preşedintele ţării, în faţa M.A.I.afost pusă sarcina de contracarare a fenomenelor grupărilor criminale ale „hoţilorîn lege”, „supraveghetorilor”. Eforturile principale s-au depus la depistarea,documentarea şi lichidarea grupărilor criminale, reţinerea şi tragerea la răspunderea liderilor şi membrilor acestor grupări. Se poate de remarcat cu fermitate căaceastă sarcină a fost îndeplinită.

Din cauza pasivităţii organelor de forţă, din anul 1993 până în 2001, peteritoriul Republicii Moldova apar 6 comunităţi criminale, conduse de 6 aşa-numiţi „hoţi în lege”, care au început să-şi întărească poziţiile sale numind înfiecare raion câte un aşa-numit „polojeneţ” („supraveghetor”), luând sub controltenebru ţara, paralel cu organele puterii de stat, având sub conducere 116grupări criminale cu un număr de membri de circa 1160 persoane deosebit depericuloase.

Pe parcursul anului 2003, în urma efectuării operaţiunilor speciale şiunui şir de măsuri operative de investigaţie cu scopuri bine determinate, au fostdocumentaţi, reţinuţi şi arestaţi 3 lideri ai comunităţilor criminale – „Micu” –Gîlcă (Popovici) Petru – „hoţ în lege”, „Machena” – Moscaliciuc Vladimir – „hoţîn lege”, şi „Malhaz” – Djaparidze – „hoţ în lege”. Actual, sunt anunţaţi înurmărire: „Patron” – Guşan Ion, - „hoţ în lege” pentru săvârşirea unui şir decrime grave, „Ruslan” – Uruzbiev Ruslan, - „hoţ în lege” pentru săvârşireaomorului. „Bulgaru” - Caramalac Grigore – autoritate criminală, anunţat încăutare federală şi interstatală, la 06.12.2003 a fost reţinut în or. Moscova, decătre miliţia criminală. Au fost dezmembrate şi anihilate 20 grupări criminale şicirca 105 membri activi, 86 dintre care au fost arestaţi, iar 13 „supraveghetori-polojeneţi”. traşi la răspundere penală Din membrii grupărilor criminale, 75 înprezent se află sub arest. Conform datelor operative, în prezent, pe teritoriul ţăriimai activează încă 32 de grupări cu un număr total de 249 membri. Activitatealor e supusă investigaţiilor operative, se efectuează documentarea activităţiiilicite a membrilor întru atragerea tuturor la răspundere.

Un factor pozitiv care reflectă activitatea de combatere a criminalităţii estefaptul scăderii fenomenului banditismului. În anul 2003 au fost depistate,înregistrate şi deferite justiţiei 8 cazuri de banditism (-20%), în anul precedent –10. Din cauzele penale aflate în gestiune, 13 au fost trimise în judecată (gr. sp. 100).

22AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Apreciind activitatea ofensivă a serviciilor specializate ale D.G.C.C.O.privind curmarea dură a acţiunilor ilicite, unii dintre liderii şi membrii grupărilorcriminale s-au dezis de activitatea criminală pe teritoriul Republicii Moldova,îndreptându-şi privirea şi forţele peste hotarele ţării, în statele C.S.I., RepublicileCaucaziene, Europei de Vest, Orientul Apropiat şi America, unde liber îşidesfăşoară activitatea ilicită, mai ales în privinţa cetăţenilor noştri aflaţi pestehotare.

Liderii lumii interlope în prezent şi-au schimbat strategia de existenţă.Mascându-se sub chipul „agenţilor economici”, sumele enorme băneşti,dobândite ilicit, le investesc în proiecte de afaceri, acţiuni, bănci comerciale,valori imobiliare şi bunuri şi aşteaptă schimbarea atitudinii organelor dedrept, şi îndeosebi a celor care combat criminalitatea organizată, pentru a-şi lua revanşa şi a-şi acapara poziţiile pierdute. Totodată, liderii criminalisperă că vor fi „înţeleşi” de posibila viitoare putere de stat, cum a fostcândva.

În baza acestor fapte apare necesitatea schimbării cardinale a tacticii decombatere a noilor forme clandestine şi tenebre de activitate a criminalităţiiorganizate. Este necesară aplicarea, în cadrul activităţii operative, a noilor metodecontemporane de documentare şi obţinere a probelor, dotarea serviciilorspecializate cu tehnici performante.

Au fost luate sub supraveghere 34 dosare penale, pornite - 45 cauzepenale, 30 dintre care trimise în judecată. A fost divizată informaţia despre listele„supraveghetorilor” din raioanele republicii, grupărilor criminale ale lui „Micu”,„Milhaz”, „Machena”, „Patron”, „Şchet”, „Bulgaru” ş.a. A fost efectuat controlul,în comun cu D.D.O., a dosarelor de tip „Lider”.

În perioada anului 2003 D.C.C.O. a pornit 158 cauze penale, contribuit ladepistarea a 121 crime, a efectuat circa 97 raiduri specializate, însoţite demăsuri operative de investigaţie întru depistarea locurilor de întîlnire a membrilorgrupărilor criminale şi curmarea acţiunilor lor ilicite.

Au fost desfăşurate controale în toate comisariatele de poliţie raionaleprivind verificarea activităţii operative de investigaţii în domeniul documentăriiactivităţii grupărilor criminale. Din crimele anilor trecuţi au fost descoperite 111crime grave, dintre care şi 54 răpiri de mijloace de transport, 8 cazuri de banditism.

Prejudiciul material cauzat în urma acţiunilor ilicite a infractorilor constituie5.257.310 lei. Prejudiciul reparat prin sechestrarea bunurilor şi restituireabenevolă constituie 3.400.670 lei.

Pe parcursul anului 2003 pe teritoriul republicii au fost depistate şiînregistrate 2377 crime ce ţin de traficul de droguri faţă de 2366 crime înregistrateanul trecut. Creşterea constituie 0,5%. Din numărul total al infracţiunilor 2314au fost expediate organelor de procuratură, sau 97,5%.

1821 dosare penale au fost deferite instanţelor de judecată sau 72,7%.

23

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


372 infracţiuni din numărul total înregistrate constituie cele grave, dintre care355 au fost expediate procuraturii, ceea ce constituie 95,4%.

Din trafic au fost sechestrate circa 14766 kg de diferite substanţenarcotice, lichidate 74 laboratoare clandestine.

Nemijlocit de către Direcţia Antidrog au fost depistate 171 infracţiuni,au fost pornite 77 cauze penale conform semnelor constitutive ale infracţiunilor,prevăzute de art. 217 C.P. Pentru săvârşirea contravenţiilor administrativeprevăzute de art. 44 C.C.A., la răspundere au fost trase 274 persoane. S-audepistat şi lichidat 17 filiere de tranzitare, importare, exportare şi desfacere adrogurilor. S-au desfăşurat 9 operaţiuni speciale tip „Narcoman”, „Mac”,„Trafic”, „Canal” şi „Farmacia” care au contribuit considerabil la depistarea şilichidarea filierelor şi canalelor de pătrundere şi desfacere a drogurilor, stabilireaşi tragerea la răspundere a persoanelor implicate în trafic.

De către subdiviziunile teritoriale ale M.A.I., în comun cu D.C.T.I.F.U., aufost înregistrate 437 infracţiuni ce ţin direct sau tangenţial de traficul cu fiinţeumane. Colaboratorii Direcţiei, nemijlocit, au înregistrat 138 infracţiuni de acelaşigen. În baza datelor operative au fost iniţiate 113 dosare penale sau 81,9%.Prejudiciul material cauzat pe dosarele penale este de 626.000 lei, iar prejudiciulmaterial restituit – 353.000 lei, sau 56,4%.

În baza dosarelor penale intentate de către colaboratorii direcţiei au fostarestate de către instanţa de judecată – 64 de persoane, pe un termen de 1810de zile. Au fost lichidate 27 filiere de trafic: 8 - în Rusia, 5 – în Turcia, 6 – înMacedonia, 2 – Emiratele Arabe, 2 – în Israel, 2 – în Bosnia şi Herţegovina, 1 –în Japonia şi 1 – în Albania.

Au fost efectuate 175 raiduri specializate, întocmite 285 procese-verbalece ţin de prevederile articolelor C.C.A. R.M., suma amenzilor ulterior aplicate şiachitate constituie peste 145 mii lei, au fost sechestrate bunuri materiale învaloare de circa 42 mii lei.

În urma verificărilor efectuate de unii agenţi economici, au fost depistatediferite încălcări ale legislaţiei în vigoare, fiind sancţionaţi peste 166 agenţieconomici. De asemenea a fost suspendată activitatea a 21 agenţi economici şiretrase licenţele a 78 agenţi economici, licenţiaţi în domeniul turismului şiamplasarea persoanelor în câmpul muncii.

Luând în consideraţie condiţiile actuale şi situaţia operativă existentăD.G.C.C.O. apreciază în mare măsură aportul conducerii ţării şi MinisteruluiAfacerilor Interne întru suportul organelor abilitate de a demasca şi curmafenomenele negative din sfera corupţiei şi implicarea reprezentanţilor structurilorstatale în activitatea ilicită a grupărilor criminale de diferite ranguri.

La începutul anului 2004, în D.G.C.C.O., în procedură au fost 146 cauzepenale, în perioada de referinţă au fost primite în gestiune 329 cauze penale.De către efectivul D.G.C.C.O., nemijlocit, au fost intentate 254 cauze penale,

24AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


s-a contribuit la descoperirea a 508 infracţiuni, dintre care pot fi evidenţiate2 cauze ce ţin de banditism, 1 – de crearea şi conducerea organizaţieicriminale, au fost descoperite 6 omoruri (Buiucani, Iargara, Şoldăneşti, 3 -Bălţi).

Conform datelor statistice ale D.I. şi E.O., de către D.G.C.C.O. au fostînregistrate 240 infracţiuni faţă de 277 infracţiuni în anul precedent sau cu13,4% mai puţin. Din cauzele penale aflate în procedură au fost trimiseprocurorului – 288, procentul constituind – 98,3%, trimise în judecată – 148cauze penale (gr. sp. 51.4.). Infracţiuni excepţional de grave – 3 (trimiseprocurorului – 3 sau 100%); 85 – deosebit de grave (trimise procurorului – 82sau 96,5%); 88 – grave (trimise procurorului – 87 sau 98,9%), 64 – puţin graveşi uşoare (trimise procurorului – 63 sau 98,4%). Din numărul total al cauzelorpenale trimise procurorului, 233 au fost descoperite conform datelor operativesau 93,8%.

Prejudiciul material cauzat: - 7268191 le; restituit: - 3357617 lei.În gestiune se află 36 cauze penale cu rezonanţă socială sporită sau de

importanţă majoră, aflate la controlul conducerii M.A.I.Scăderea dinamicii criminalităţii se datorează activităţii eficiente de

dezmembrare a grupărilor criminale, tragere la răspundere a liderilor şi membriloractivi, care anterior prin activitatea lor ilicită au „contribuit” la sporireainfracţionalităţii în general.

În prezent, efortul principal al activităţii D.G.C.C.O. este orientat spredepistarea agenţilor economici implicaţi în „economia tenebră” şi lichidareabazei economice a grupărilor criminale care s-au orientat spre investirea capitaluluicriminal acumulat în diverse activităţi economice, atât legale, cît şi ilegale.

După cum a fost menţionat, fiind impuşi de activitatea ofensivă aserviciilor specializate ale D.G.C.C.O., unii dintre liderii şi membrii grupărilorcriminale s-au dezis de activitatea criminală pe teritoriul Republicii Moldova,îndreptându-şi privirea şi forţele peste hotarele ţării, în statele C.S.:I.,Republicile Caucaziene, Europei de Vest, Orientul Apropiat şi America, undeîşi desfăşoară activitatea ilicită, mai ales în privinţa cetăţenilor noştri aflaţipeste hotare. Liderii lumii interlope, în prezent, şi-au schimbat strategia deexistenţă. Direcţiile principale de activitate acum ţin de domeniul „spălăriibanilor” dobândiţi în urma săvârşirii crimelor grave în cadrul grupărilor criminale,de afaceri comerciale legalizate şi activităţi deantreprenoriat. Sumele enormebăneşti, dobândite ilicit, se investesc în proiecte de afaceri, acţiuni, băncicomerciale, valori imobilare şi bunuri.

De către Direcţia Combaterii Crimei Organizate au fost înregistrate136 infracţiuni, s-a contribuit la descoperirea a 101 infracţiuni, ulterior au fostdescoperite 61 infracţiuni, dintre care evidenţiem 2 cauze penale intentateconform art. 283 C.P. (banditism) şi 1 conform art. 284 C.P. (crearea sau

25

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


conducerea unei organizaţii criminale). Au fost descoperite 3 omoruri (Iargara,Şoldăneşti, Buiucani).

La începutul anului curent în D.C.C.O. în procedură au rămas 19 cauzepenale, în perioada de referinţă au fost intentate 125 cauze penale. Conformdatelor statistice de către D.C.C.O. au fost înregistrate – 136 infracţiuni, dintrecare infracţiuni excepţional de grave – 3 (trimise procurorului – 3 sau 100%);45 – deosebit de grave (trimise procurorului – 42 sau 93,3%); 68 – grave (trimiseprocurorului – 67 sau 98,5%), 24 – puţin grave şi uşoare (trimise procurorului –23 sau 95,8%).

Din cauzele penale aflate în procedură au fost trimise procurorului –140, procentul constituind – 97,2 %, dintre care intentate în anul curent – 121,în anii precedenţi – 19, trimise în judecată – 73 cauze penal (gr. sp. 51.4).

Conform datelor operative au fost descoperite 91.2% din crimeleînregistrate.

În scopul combaterii criminalităţii organizate, în perioada de referinţăde către DC.C.O în comun cu alte direcţii ale D.S.O. s-au desfăşurat acţiunioperative de investigare pe teritoriul republicii, întru stoparea tendinţelor negativeale situaţiei criminale, întru profilaxia şi contracararea unor genuri de infracţiunicum ar fi contrabanda, contrafacerea mărfurilor, narcomania, depistarea şireţinerea infractorilor anunţaţi în urmărire penală.

În perioada de raport au fost reţinuţi şi arestaţi 9 aşa-numiţi„supraveghetori” şi 59 membri activi ai comunităţilor criminale „Patron”, „Micu”,„Şket”, „Malhaz”, dezmembrate - 19 grupări criminale.

Pe teritoriul republicii în perioada primului semestru al anului 2004 au fostînregistrate 1159 infracţiuni ce ţin de traficul de droguri. În perioada de raportau fost trimise procurorului 1430 cauze penale (a.c. – 1132, a.p. – 298), procentulconstituind 98,1%. Din numărul total al cauzelor penale au fost trimiseprocurorului 1272 infracţiuni, au fost descoperite conform datelor operative -a.c. – 1011, a.p. – 260, procentul constituind 89,6%.

Nemijlocit de către Direcţia Antidrog au fost înregistrate 34 infracţiuni,s-a contribuit la descoperirea a 781 infracţiuni (prin intermediul deplasărilor înteren) ce ţin de traficul de droguri, şi 12 infracţiuni de alte genuri. 100% dincrimele înregistrate ce ţin de traficul de droguri au fost transmite procurorului.Conform datelor operative au fost descoperite 98.4% de infracţiuni.

Conform planului de lucru în republică au fost organizate şi desfăşurateoperaţiunile „Narcoman”, „Canal”, „Trafic”, „Farmacia”, „Agremente”, iar înscopul realizării planului de contracarare a căilor aeriene de contrabandă adrogurilor - operaţiunea internaţională „SAFE HAVEN”.

În urma măsurilor operative de investigaţie efectuate de către colaboratoriidirecţiei a fost lichidate 29 filiere de trafic a drogurilor, depistate şi nimicite -68 plantaţii de materie primă, contracarată activitatea a 216 laboratoare

26AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


clandestine şi locuri de preparare a drogurilor.Pentru săvîrşirea contravenţiilor administrative au fost întocmite 124

procese-verbale administrative.Pe teritoriul republicii în perioada de raport au fost înregistrate 261

infracţiuni ce ţin direct sau tangenţial de traficul de fiinţe umane, dintre care154 – trafic de fiinţe umane (trimise procurorului - 91,1%), 26 – trafic de copiisau scoaterera ilegală a copiilor din ţară (transmise procurorului - 93,5%), 62– proxenetism (transmise procurorului - 90,3%).

De subdiviziunile teritoriale au fost întocmite 241 procese-verbaleadministrative, suma amenzilor aplicate şi achitate constituind 90 mii lei.

De către colaboratorii Direcţiei de Combatere a Traficului cu FiinţeUmane nemijlocit au fost înregistrate 70 infracţiuni, s-a contribuit ladepistarea a 190 infracţiuni, ulterior fiind descoperite 19 infracţiuni de altegenuri. Din numărul total de infracţiuni înregistrate de către D.C.T.F.U., aufost trimitese procurorului - 100%, remise în judecată - 32.8%. Conformdatelor operative au fost descoperite 98.8% din crime; 63 procese penale suntintentate conform datelor operative, în baza a 50 procese penale infractorii aufost învinuiţi.

În urma măsurilor operative de investigaţie efectuate de către colaboratoriidirecţiei au fost lichidate 17 filiere de trafic:

• Turcia - 6 filiere (exploatarea sexuală);• Federaţia Rusă - 2 filiere (exploatarea prin muncă şi exploatarea

sexuală);• Emiratele Arabe - 5 filiere (exploatarea sexuală);• Macedonia - 2 filiere (exploatarea sexuală);• Trafic intern - 2 filiere (exploatarea sexuală).La compartimentul profilaxiei, se poate menţiona, că în perioada

nominalizată au fost efectuate 74 raiduri specializate, supuse verificărilor 54saune, 38 unităţi comerciale, 32 baruri, 44 cluburi de noapte şi localuri deagrement, 7 restaurante, în urma cărora au fost întocmite 171 procese-verbaleadministrative, suma amenzilor aplicate şi achitate constituie 82000 lei, au fostsechestrate bunuri materiale în valoare de circa 25000 lei.

În perioada de raport au fost efectuate 29 verificări ale agenţiloreconomici, din care la 13 li s-a refuzat în eliberarea licenţei, la 16 agenţi economicilicenţa a fost retrasă.

În cadrul operaţiunii „Musafir” a fost verificată legalitatea aflării şi şederiicetăţenilor străini în R. Moldova, fiind verificaţi 184 cetăţeni ai altor state, cumar fi: Turcia – 93, Azerbaidjan – 58, Siria – 18, Liban – 15, drept rezultat au fostdepistate 6 persoane care au încălcat regimul de şedere administrative în R.Moldova, în privinţa cărora s-au întocmit procese-verbale cu privire lacontravenţiile, iar 14 persoane au fost expulzate din republică.

27

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


În rest la începutul anului au rămas 111 cauze penale. În procedură aufost primite 249 cauze penale.

Nemijlocit de către S.U.P. pentru cazuri excepţionale a D.G.C.C.O. aufost pornite 13 cauze penale, efectuate acţiuni procesuale şi de urmărire penalăpe cauzele penale aflate în gestiune.

În perioada de raport, din totalul cauzelor penale aflate în procedură, 90(pe 234 episoade şi 143 persoane) au fost trimise în judecată, 59 conexate, 18clasate şi 24 cauze penale expediate după competenţă. În procedură la fineledării de seamă rămîn 169 cauze penale.

În procesul urmării penale au fost reţinute pe cauze penale 101 persoanedintre care 83 arestate.

La începutul anului 2004 la evidenţă se aflau 66 infractori anunţaţi înurmărire penală. În perioada gestionară au fot anunţaţi în căutare 76 infractori,inclusiv în căutare federală – 56. Dun numărul total a infractorilor anunţaţi înurmărire penală au fost depistaţi şi reţinuţi 67 persoane sau 50%. Au rămas încăutare 67 infractori.

În perioada de raport au fost reţinute 20 persoane, anunţate în căutarede alte subdiviziuni.

Totodată, a rămas nestabilit locul aflării cet. Muslimov, Podciufarov,Guşan, Uruzbiev.

În contextul celor expuse, sarcinile primordiale pentru semestrul II 2004rămîn stabile: realizarea programelor statale, măsurilor preconizate în planul MAIprivind combaterea criminalităţii, tuturor formelor ei organizate (grupărilecriminale, traficul de droguri, traficul ilicit de fiinţe umane, terorismul, contrabanda)şi menţinerea ordinii de drept.

Întru realizarea eficientă a sarcinilor trasate de conducerea ţării şi M.A.I.,în semestrul II 2004 se înaintează următoarele propuneri:

- de soluţionat dotarea adecvată a organelor implicate încombaterea criminalităţii, asigurarea securităţii sociale şi fizice a colaboratorilorde poliţie;

- conducerea M.A.I. şi Procuraturii Generale să intervină cu iniţiativălegislativă în Parlamentul R.M. în vederea modificării legislaţiei privind:

a) primirea declaraţiilor persoanelor ce au pătimit în urma acţiunilorcriminale ale membrilor grupărilor criminale din R.M. în ţările Europene şi membrea C.S.I.

b) atribuirea ofiţerilor de urmărire penală din cadrul organelor depoliţie dreptul de a înainta învinuirea în cadrul cauzelor penale pornite de ei;

- luînd în consideraţie că, la moment, colaborarea şi cooperareainternaţională sunt unele din elementele de bază ale realizării cu succes aeforturilor de combatere a criminalităţii şi formelor ei organiuzate (terorismul,extremismul, traficul de arme, de droguri şi fiinţe umane), se cere instituirea de

28AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


către organele supreme de stat a sistemului analitico-informnaţional interstatal(în cadrul M.A.I.). Realizarea acestor proiecte va da posibilitate organelorde drept să asigure activitatea vitală a magistralei strategice ASIA-CAUCAZ-EUROPA.

Activând astăzi în condiţii principial noi, întru asigurarea ordinii,securităţii şi legalităţii organele de drept trebuie să-şi schimbe formele şimetodele de activitate, sistemul de organizare şi dislocare a forţelor şimijloacelor astfel, încât întreaga lor activitate să răspundă evoluţiei sociale,proceselor economice, transformărilor democratice, tuturor fenomenelorprezente în societate. O mare importanţă în sporirea eficienţei activităţiiorganelor de drept în vederea combaterii criminalităţii organizate o arevalorificarea atât a experienţei istorice, acumulate de societatea noastră,cât şi a practicii mondiale în acest domeniu; studierea minuţioasă şi analizacritică a acestei experienţe constituind o sursă de reală valoare cognitivă.

Prevenirea criminalităţii organizate se realizează în baza unuiansamblu de măsuri sociale generale şi speciale. Un rol important în acestscop îl are înlăturarea sau neutralizarea nucleului crimei organizate cucaracter economic.

Pentru prevenirea socială a criminalităţii organizate şi limitareaposibilităţilor funcţionării ei este necesar, în primul rând, să fie instituiteun şir de reforme sociale: îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei,reducerea ratei şomajului, accesul egal a fiecărei persoane la desfăşurareaactivităţii de antreprenoriat, acordarea atenţiei sporite aspectului cultural-educativ în privinţa adolescenţilor.

În lupta cu recrutarea noilor membri în organizaţiile criminale un rolimportant le revine organelor de ocrotire a normelor de drept, menite săcontribuie la prevenirea formării grupărilor de tineret cu scopuri antisociale,implicării minorilor în comiterea infracţiunilor, realizând totodată şi controlulsocial asupra persoanelor eliberate din locurile de detenţie şi instituţiileeducative de tip închis.

Este necesar, de asemenea, de a crea un sistem bine chibzuit deprevenire a criminalităţii organizate. Ca subiecţii ai prevenirii acestuifenomen trebuie să fie întreaga societate, statul, instituţiile non-guvernamentale, persoanele fizice şi juridice. Pe lângă aceasta urmează dea institui, în baza legislaţiei în vigoare, secţii speciale a le organelor dedrept şi de a asigura acestora o stabilitate legislativ-organizaţională.

Cele mai eficiente măsuri de contracarare a fenomenului crimăorganizată ar fi:

1. Lichidarea formaţiunilor criminale organizate, activităţii lor, bazeieconomice, organizatorice şi altor elemente ale acestora.

În realizarea acestui scop un rol special îl au următoarele măsuri:

29

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


– demascarea şi tragerea la răspundere penală a liderilor formaţiunilorcriminale;

– blocarea căilor de circulaţie şi folosirea veniturilor criminale,interzicerea legalizării lor;

– asigurarea securităţii persoanelor care participă la demascareastructurilor criminale, martorilor şi a altor participanţi ai procesului penal;

– luarea unor măsur i pen tru combaterea corup ţiei şiprotecţionismului.

2. Sporirea eficienţei activităţii operativ-investigative întrudepistarea grupurilor şi organizaţiilor criminale, documentarea şi tragerealor la răspundere.

3. Perfecţionarea sistemului de pregătire a colaboratorilor de poliţie,reieşind din starea fenomenului criminal, noile forme şi metode decontracarare a crimei organizate, corupţiei şi protecţionismului.

4. Modificarea legislaţiei în vigoare în dependenţă de noile formeale crimei organizate.

5. Eficacitatea combaterii fenomenului crimă organizată poate sporigraţie realizării unor studii riguroase în cadrul activităţii ştiinţifice, faptcare ar contribui la elaborarea unei strategii statale în atare domeniu, arînzestra OAI cu un instrument ştiinţifico-metodic de drept.

30AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Михай БЫРГЭУдоктор юридических наук, доцент,

Академия «Штефан чел Маре» МВД РМ

Взаимодействие полиции с населением -основополагающий фактор построения

демократического государства Республики Молдова

Изменившийся характер преступной деятельности и условий борьбыс нею наглядно демонстрируют недостаточность прежних средств и методовправового, организационного, технического и тактическогопротиводействия преступности и необходимость их существенногопреобразования и развития. Все это требует новых, нередко нетрадиционныхподходов к организации и осуществлению борьбы с преступностью.[1]

Несмотря на то что в 2003 году полиция Республики Молдовадобилась снижения уровня преступности, говорить о какой-либостабилизации ситуации представляется преждевременным.

Диаграмма № 1: Динамика преступности в Республике Молдова

38267 37830 3630230404

39346

0

10000

20000

30000

40000

1999 2000 2001 2002 2003

Хотя уровень преступности и снизился на 17.6 пунктов, все таки,82.5 преступлений на 10 тысяч жителей это довольно тревожная цифра.

31

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Из общего числа лиц, совершивших преступления, которое составило17450 человек, 85.1 % нигде не работают, 87.2 % совершили преступлениявпервые. По-прежнему широко распространены преступления,совершаемые лицами с уголовным прошлым, по сравнению с 2002 годомчисло таких преступлений возросло на 12.8 % (см. график № 3 ).

103.7 105 104.1100.1

82.5

0

20

40

60

80

100

120

1999 2000 2001 2002 2003

График № 2: Динамика преступности

Уровень преступности нa 10 000 жителей

18051836

3977

1909

4563

44434404

28063344

19362442

30322684

2929

2508

13520

1654615734

1555615866

20191535

18951919

184519782177

18602291

2033

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

Persoane cuantecedente

penale

Persoane in grup Minori Persoane ce numuncesc si nu

invata

Persoane in starede ebrietate

Femei

Диаграмма № 3: Личностные характеристики правонарушителей

Ряд1Ряд2Ряд3Ряд4Ряд5

Надписи на государственном языке:(1-й ряд столбцов ) Лица с уголовным прошлым(2-й ряд столбцов ) Группы лиц(3-й ряд столбцов ) Несовершеннолетние(4-й ряд столбцов ) Нигде не работающие и не учащиеся лица(5-й ряд столбцов ) Лица в нетрезвом состоянии(6-й ряд столбцов ) Женщины

32AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Криминогенная ситуация Республики Молдова наглядноиллюстрирует несостоятельность прежних методов работы.

Представляется что новой вехой в деятельности полиции должно статьусиление ее взаимодействия с населением. Необходимо установить новыепартнерские отношения. Только так возможно достичь более эффективнойдеятельности полиции.

Согласно общепринятому определению, сотрудничество междуполицией и общественностью означает совместную работу для достиженияобщих целей.[2]

Каждый раз, когда рассматриваются отношения между полицией игражданским обществом, особенно с гражданами, неизбежно сталкиваниес возможными ограничениями осуществлению некоторых основных правчеловека полицией. При применении такого рода мер необходимособлюдение таких принципах как:

• осуществляемые ограничения должны быть признаны какнеобходимые в демократическом обществе;

• принятые меры ограничения должны быть предвиденнымизаконодательством;

• чтобы применение таких мер происходило в абсолютномсоответствии с наметками законодательства;

• чтобы меры ограничения принимались и для достиженияобъективах предвиденные в международных инструментах (обеспечениенациональной безопасности, общественного порядка, правопорядка и т.д.);

• чтобы меры ограничения принимались в соответствии сконкретными требованиями сложившейся ситуации;

• чтобы принятые меры не вредили осуществлению правахчеловека.[3]

Эффективность взаимодействия полиции с населением зависит оттого, как воспринята полиция и ее действие гражданами, какой имиджполиции сформировался в образе их мыслей. В последствие, цельотношениях с публикой состоит в установление постоянного контакта,который бы создал взаимное доверие между полицейскими и гражданами,даже между теми которые нарушили закон[4].

Главными факторами, которые имеют отрицательное влияние науровень доверия полиции, являются: недостаточная образованностьсотрудников, нежелание защитить простого человека, грубость, черствость,низкий профессиональный уровень, неопрятный внешний вид, связи суголовным миром, мафией, коррупция, волокита, бюрократизм[5].

Для полного доверия общественности по отношению к полиции нужноустановить и поддерживать партнерские отношения полиции и населения,так как именно такие отношения представляют собой важный принцип

33

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


предупреждения преступлений. Общественность, в той же мере, как и другиеправоохранительные органы, является партнером полиции впредупреждении преступлений. Поэтому полиции следует обращать большевнимании этому партнерству. Партнерство состоит в том, что полиция иобщественность являются как бы «сотворцами» безопасности сообщества.

Такие отношения (партнерские) имеют позитивное влияние наобщественное мнение по поводу деятельности сотрудников МВД. Так чтосама полиция, помимо СМИ, может в большой мере участвовать вформировании общественного мнения о своей деятельности. Для этогонужно перестроить отношения между полицией и общественностью.Конечно, социально-экономическая ситуация в Республике Молдоваостается сложной и еще долго стандарты жизни будут низкими, но это ни вкоем случае не является фатальным фактором препятствующимперестройке отношений общественности и полиции. Вообще существуютмногие положительные условия, которые могут быть использованы дляулучшения взаимоотношений. В качестве таких условий входит, напримерлояльность граждан к органам власти и другие. Проведение многихисследований подтвердило тенденцию к порядку у значительно большойчасти населения, так как они устали от беспорядка, незащищенности идругих негативных явлений и их готовность к сотрудничеству с цельюнаведения порядка. Именно эта часть населения представляет ту силу, накоторой полиция может и обязана опереться для повышения качества своейработы и налаживания партнерских отношений с общественностью. Ноготовность населения оказывать помощь полиции зависит от доверияполиции и не только. Оно зависит и от многих других факторов, таких какпредставление о намерениях других жителей и их оценках сотрудничествас полицией, представление о характере самого сотрудничества, а также отвнешних факторов, способствующих осознанию необходимостисотрудничества[6].

В специальной литературе представляются даже и моделивзаимоотношений общественности и полиции. Они являются следующими:

• «Аномийная модель» - ситуация «перевернутых» отношений,когда продажная полиция объединяется с организованной преступностьюпротив населения, официальные законы и нормы не действуют, а все связипостроены на негласных преступных кодексах и «понятиях»;

• «Базовая модель» - полиция контролируется правительством,политическими и административными структурами, в целом действует врамках закона (со многими исключениями и отступлениями отофициальных правил), но население в значительной степени отчуждено иприбегает к услугам полиции в крайних случаях (в ситуациях угрозы илисовершения преступного посягательства);

34AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


• «Промежуточная модель» - предпринимаются энергичные,главным образом административные, т.е. «сверху», меры, направленныена усиление взаимодействия полиции и общественности;

• «Социальная модель» - состояние, которое можно определитькак идеальное и цель развития отношений корпоративных агентов[7].

Исходя из использованной модели, в сознании общественностиформируется определенный имидж полицейского.

Надо знать, что каждое действие одного полицейского будет игратьсущественную роль в формировании имиджа всех сотрудников полиции.Было бы вполне нормально стремиться к строению как можно лучшегоэтого имиджа. Для этого рассмотрим, как, с точки зрения населения, долженвыглядеть и действовать идеальный и реальный сотрудник полиции.

В образе идеального сотрудника полиции приоритетны защита законаи граждан, стремление к самосовершенствованию. Такой сотрудник вежлив,доверяет гражданам и уважает их. Граждане в свою очередь видят в немгаранта личной безопасности и доверяют ему. Идеальный сотрудникполиции уверен в себе, защищает закон, вежлив, доверяет людям иудовлетворен своей работой. Граждане доверяют ему, однако сомневаютсяв реальности его возможного существования.

С точки зрения самих сотрудников идеальному сотруднику присущиюридическая грамотность и законопослушность.

Образ реального сотрудника полиции у самих сотрудниковхарактеризуется самоуверенностью, позицией власти, заботой обисполнении своих служебных обязанностей и в то же время грубостью ине всегда добросовестностью при непосредственном их исполнении.Сотрудник полиции, по мнению опрошенных, обеспокоен своим нелёгкимфинансовым положением[8].

Но нельзя отметить что, несмотря на принятые меры в направлениеформирования лучшего имиджа полицейского, в настоящий момент этотимидж достаточно негативный, то, что говорит о недостаточности принятыхмер или о неправильности их применения. В качестве доказательствапринесем мнение москвичей по этому поводу, так как это один из самыхнедавних материалов на этой теме. Компания РОМИР, в результатепроведенного исследования отмечает, что москвичей пугает больше всегобедность, смерть близких и сотрудники русской милиции. 60% изопрошенных не доверяют милиции, а 67% считают правоохранительныеорганы коррумпированными[9].

В Румынии негативное отношение к полиции имеют 22% граждан итолько 17% вполне доверяют ей[10].

Во многих случаях благоприятное отношение населения кпредотвращению преступления не всегда сопровождается широко

35

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


распространенным участием в этом предотвращении[11]. Вот именноздесь и проявляется необходимость определения мотиваций такогоповедения людей.

Исследование и практический опыт демонстрируют весьма ясно,что объединенное участие полиции, сообщества и тактиков гораздо болееспособствующее предотвращению преступления и контролю (управлению)чем индивидуальные усилия любого правового субъекта изсуществующих[12].

Положительное отношение к полиции и даже активное участиеграждан в профилактике преступлений, вместе с ответственностью, скоторой специалисты обрабатывают эту же проблему, делают болееэффективной политику применяемую в борьбе с преступностью. Это однаиз предпосылок на которые основывался Европейский Совет при разработкерекомендаций по этому вопросу для стран Европейского Союза[13]. Этирекомендации содержат главные направления действий для гарантированияучастия граждан в предотвращении преступлений (информированиепублики о ее важнейшей роли в борьбе с этим феноменом, социальноепредотвращение, уголовное предупреждение и. т. д.).

К важным задачам сотрудников всех служб полиции относятсяукрепление контактов с гражданами и взаимодействие с общественнымиформированиями. Все общественные формирования, с которымивзаимодействует полиция можно поделить на две группы: те, которыеспециально созданы для борьбы с преступлениями, охраны общественногопорядка и те, для каких охрана общественного порядка, борьба спреступлениями выступают как функции, сопутствующие их основнойдеятельности другого типа.

К первой группе относятся, конечно, народные гвардии, основнымизадачами которых являются: обеспечение безопасности и охрана законныхинтересов граждан, всемерное содействие правоохранительным органамв поддержании общественного порядка, предупреждении и пресечениипреступлений[14].

Ко второй группе относятся общественные комитеты, советыветеранов войны и труда, родительские комитеты, женские советы и иные.Принимая участие в решении иных важных вопросов государственной иобщественной жизни, эти формирования попутно занимаются иправоохранительной деятельностью, имея в виду то что их основнаядеятельность может проводится нормально только в обществе где людиявляются законопослушными и не допускают совершении даже самыхнезначительных правонарушений.

В процессе взаимодействия полиции с общественнымиформированиями используются различные формы[15]. Чаще всего к ним

36AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


относят совместное (с членами формирований) патрулирование, рейды,обходы, смотры; совместное планирование мер по охране общественногопорядка и борьбы с преступлениями, согласование конкретныхсамостоятельных мер, таких как лекции и беседы, рейды, смотры и т.п.инструктаж сотрудником полиции членов общественной правоохраннойорганизации; совместный анализ оперативной обстановки;информирование полиции о выявленных причинах и условиях,способствующих нарушениям общественного порядка и преступности,совместные совещания, семинары и сборы; учеба представителейформирований технике охраны общественного порядка, профилактическойработы и т.д. В то же время о выше сказанных формах взаимодействияможно говорить только условно, поскольку система общественныхформирований, которые берут участие в профилактической деятельности,значительно претерпела изменения, так как в последнее время появилисьновые виды формирований[16]. В связи с этим возникла остраянеобходимость определения их правового статуса, задач и функций поохране правопорядка, в том числе взаимодействие с полицией.

То, что имеется в виду, когда говорится о роли народных гвардий впрофилактике преступлений отражается в одной из своих фундаментальныхфункций, а именно: совместное с полицией осуществлениепрофилактической работы с лицами, освобожденными из пенитенциарныхучреждений, а также с лицами, осужденными на условные мерынаказания[17].

В то же время можно говорить, что роль народных гвардий в борьбес преступностью тем больше чем они действуют совместно не только сполицией, но и с другими правоохранительными органами. При этомследует отметить, что народные гвардии участвуют в охране порядка инадзоре за соблюдением законности в общественных местах (в помещениях,на улицах, рынках, в парках и т.д.), а также следят за поддержанием порядкаво время проведения собраний в пределах своей компетенции, принимаютучастие в борьбе с хулиганством, пьянством, алкоголизмом, хищениямигосударственного и частного имущества, в предупреждении другихпреступлений и. т. д[18].

Рассматривая взаимодействие МВД с народными гвардиями следуетотметить, что в компетенцию МВД входит разработка планов специальныхмероприятий по установлению эффективных связей с народнымигвардиями в целях их вовлечения в проведение совместных мероприятийпо охране общественного порядка, по предупреждению преступлений идругих правонарушений. Также предусмотрена в штатном расписаниицентрального аппарата министерства специальная группа сотрудников, ав каждом территориальном комиссариате полиции по одному сотруднику,

37

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


ответственных за организацию постоянного взаимодействия полиции инародных гвардий в пределах утвержденной численности личногосостава[19].

Кризисные явления, особенно в производственной сфере, привелик тому, что предприятия, которые ранее финансировали содержание иработу народных гвардий, их ассоциации, иные подобные организации,сегодня прекратили такую оплату полностью либо финансируют их наочень низком уровне. Удержать распад и возродить активность указанныхобъединений невозможно моральными стимулами, необходимо поднять,в первую очередь, материальную заинтересованность участников этойдеятельности. Поэтому при восстановлении или создании новыхформирований общественности необходимо предусмотретьсоответствующее стимулирование их деятельности[20]. К примеру,стимулирования участников народных гвардий, иного, чем моральногоможно указать на меры предусмотренные ПОСТАНОВЛЕНИЕМПРАВИТЕЛЬСТВА РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА “Об утверждении Планаорганизационных мероприятий по активизации деятельности народныхгвардий” N 1089 от 16.08.2002, Мониторул Офичиал ал Р.Молдова № 122-123/1218 от 29.08.2002. В категории таких мер вошли: включение в штатыорганов местного публичного управления по одному работнику сустановлением денежной надбавки к заработной плате в соответствии сдействующим законодательством с возложением на него обязанности поповышению эффективности деятельности штаба народных гвардий в селе(коммуне), городе (муниципии), районе (секторе), осуществлениюповседневной работы, взаимодействию и контролю за выполнениемрешений по вопросам деятельности народных гвардий, обеспечениенародных гвардий помещениями, телефонной связью, мебелью,инвентарем, транспортом, расчеты необходимых затрат на их приобретение,содержание, а также на приобретение литературы по специальности,наглядных пособий, нарукавных повязок, других расходов по обеспечениюдеятельности народных гвардий обеспечение штабов народных гвардий,участковых инспекторов полиции оборудованными помещениями длясовместного размещения и эффективного взаимодействия, предусмотретьв местных бюджетах нa 2003 г. финансовые средства для поощрения членовнародных гвардий[21].

Отсутствие моральных стимулов для возрастания номера участниковнародных гвардий играет существенную роль в процессе уменьшения ихличного состава. Разочарование людей относительно к правовым органамнашей республики является одним из главных “антистимулов” для участияв деятельности народных гвардиях. Но чтобы разрешить такого родапроблемы и создать условия, благоприятные для участников гвардий,

38AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


следует сначала исключить все те обстоятельства, которые имеютотрицательное воздействие на деятельность гвардий.

Несмотря на все эти негативные факторы, результатом проделаннойработы по состоянию на январь 2004г. является создание и деятельность998 отрядов народных дружин (по сравнению с 777 в 2002 году), в которыхзадействовано 17855 членов (по сравнению с 12150 в 2002 году), при этом:

- при примэриях сформирован 891 отряд дружинников;- на предприятиях – 81 отряд;- в учреждениях образования – 26 отрядов;На протяжении 2003 года члены народных дружин участвовали:- в поимке правонарушителей с поличным на месте преступления

- в 453 случаях;- в задержании 166 лиц, объявленных в розыск;- в задержании 20438 лиц, совершивших различные

административные правонарушения.Все это наводит на мысль что Действия, намеченные ОВД, не могут

быть эффективными без изучения и учета настоящего положения дел и, впервую очередь отношения населения к преступному явлению и институту,борющемуся с ним.

Важно определить в какой степени население осознает реальнуюопасность этого явления и понимает, что предотвращение и борьба спреступностью возможны только при сотрудничестве полиции и граждан,а также причастностью всего общества в целом. Следовательно, в первуюочередь, необходимо определить какие действия должны быть предпринятыдля улучшения сотрудничества полиции с населением.

С этой целью, Центр Научных Исследований Академии «Штефанчел Маре» МВД, в апреле-мае 2003 года провел социологический опрос окриминогенной ситуации и действий полиции в Республике Молдова.

Социологическим опросом было охвачено 996 человек из различныхрегионов (села, города) республики.

Задачи данного опроса состояли в определении общественногомнения относительно деятельности полиции, ее эффективности,оперативности и криминогенной обстановки в республике, сотрудничестваполиции и населения, а также мерам, которые должны быть приняты сцелью повышения эффективности полицейской деятельности.

Опрос выявил интересные факты. Из научных соображений,предложим для изучения некоторые результаты опроса.

39

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Диаграмма № 4 : Причины нежелания населения сотрудничать с полицией

55.28%

17.39%

19.88%

46.07%

Недоверие со стороны полиции

Неуверенность в полезностиинформации

страх перед преступниками

моральная деградация общества

3.00% 7.45%

77.43%

12.11%

0.00%

20.00%

40.00%

60.00%

80.00%

без ответа полностью частично абсолютно несоответствуют

Диаграмма № 5: Мнение общества о профессиональных качествах работников полиции

35.82% 35.51%

15.94% 18.32%

29.61%

0.00%

10.00%

20.00%

30.00%

40.00%

НЕ ПРЕДПРИНИМАЮТСЯ ДЕЙСТВИЯ В

О ТНОШЕНИИ ПРЕСТУПНИКО В

ОТСУТСТВИЕ ОПЕРАТИВНО СТИ НЕДОСТАТОЧНАЯ ПРОФ ИЛАКТИКА СМЕНА ИНСПЕКТО РО В ОТСУТСТВИЕ ПРОФЕССИО НАЛИЗМА

ДИАГРАММА № 6: НЕДОСТАТКИ В ДЕЯТЕЛЬНОСТИ ПОЛИЦИИ

38.20%

22.77%23.50%14.49%

11.49%

32.20%14.39%

ЗЛОУПОТРЕБЛЕНИЕ ВЛАСТЬЮ КОРРУПЦИЯ

УПОТРЕБЛЕНИЕ АЛКОГОЛЯ ПРОТЕКЦИОНИЗМ

БЮРОКРАТИЗМ НЕСОЗНАТЕЛЬНОЕ ОТНОШЕНИЕ

АМОРАЛЬНОЕ ПОВЕДЕНИЕ

ДИАГРАММА № 7:НЕГАТИВНЫЕ ФАКТОРЫ В ДЕЯТЕЛЬНОСТИ ПОЛИЦИИ

40AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


ДИАГРАММА 8: ЗЛОУПОТРЕБЛЕНИЕ ВЛАСТЬЮ В ОРГАНАХ ПОЛИЦИИ

44.31%

53.21%

2.48%

БЕЗ ОТВЕТА

ДА

НЕТ

ДИАГРАММА № 9: ЯВЛЯЕТСЯ ЛИ ПОВЕДЕНИЕ ПОЛИЦЕЙСКОГО ПРИМЕРОМ ДЛЯ

ПОДРАЖАНИЯ

6.32%

49.07%44.62%

БЕЗ ОТВЕТА

ДА

НЕТ

БЕЗОТВЕТА

ДА НЕТР1

47.31%50.31%

2.38%0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%

ДИАГРАММА № 10: ЯВЛЯЕТСЯ ЛИ ПРОФЕССИЯ ПОЛИЦЕЙСКОГО ПРИВЛЕКАТЕЛЬНОЙ ?

41

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


56.63%

37.58%51.86%

25.57%

23.09%23.19%

УЛУЧШЕНИЕ ОТБОРА КАДРОВПОВЫШЕНИЕ ТРЕБОВАНИЙПОВЫШЕНИЕ УРОВНЯ ПРОФ . ПОДГОТОВКИПРИВЛЕЧЕНИЕ НАСЕЛЕНИЯПРЕДОСТАВЛЕНИЕ БОЛЬШИХ ПРАВУДЕЛЕНИЕ ВНИМАНИЯ В СРЕДСТВАХ МАССОВОЙ ИНФОРМАЦИИ

ДИАГРАММА № 11: МЕРЫ ПО УЛУЧШЕНИЮ РАБОТЫ ПОЛИЦИИ

Думаем, представляет интерес, информация о доверии к полиции,граждан некоторых государств.

Приложение nr.12 Доверие граждан к полиции [22]

62

8077

6968

6362

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

Среднее

Канада

США

Шотландия

Великобритания

Сев.Ирландия

Швеция

В качестве путей улучшения взаимодействия с общественностьюпредставляем:

• разъяснение сотрудникам полиции (особенно низшим чинам)сути работы по профилактике преступности. Должны быть показаныпреимущества активной работы полиции;

• для достижения баланса между активной и пассивной работой,необходимо усиление активной работы. Усилению активности в работеполиции могло бы способствовать введение новых показателей отчетности,в дополнение к отчетам об арестах и расследованиях. Такими показателямимогли бы быть, например, развитие контактов с местными группами иорганизациями и увеличении количества обращений граждан в полициюи раскрываемости по тем видам преступлений, которые больше всегобеспокоят граждан;

42AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


• в подготовке полицейских следует уделять больше вниманиявыработке у них профессиональных навыков, необходимых длясотрудничества с населением, особенно коммуникационных иорганизационных способностей, а также работе с другими организациямии укреплению связей с общественностью, особенно с этническимименьшинствами, молодежью и пожилыми;

• полиция должна уделять внимание профилактике техпреступлений, которые больше всего беспокоят граждан.

Эти пути указаны британскими специалистами. Очевидно, что онивполне могут быть предприняты и в Республике Молдова, но помимоэтих, считаем что, прежде всего, надо разработать новый специальныйкурс предназначенный для сотрудников полиции – «Взаимодействиеполиции с общественностью».

Немаловажной является организация работы с вновь поступающимина службу сотрудниками, а также с сотрудниками, проработавшими вполиции и подвергшихся профессиональной деформации (еюподвергаются сотрудники полиции, ежедневно наблюдающие последствияпреступных действий и вступающие в непосредственный контакт с лицами,совершившими преступления).

Предлагаем внести в основные функциональные задачи службы покадровой и воспитательной работе полиции формирование и поддержкупозитивного общественного мнения о деятельности полиции иорганизацию взаимодействия с населением.

Было бы своевременно создание Центра по установлениювзаимодействия между населением и полицией, который бы работал врамках Академии «Штефан чел Маре» МВД Республики Молдова.

Ссылки

1. Бахин В.П., Быргэу М.М., Карпов Н.С., Новые подходы в борьбе спреступностью, Материалы Международной научно-практическойконференции, 18-19 апреля 2003, Кишинэу, 2003, с.248.

2. См. «Взаимодействие милиции и населения» к итогам Харьковскогозксперимента, Издательство Национального университета внутренних дел,Харьков, 2003, стр.6.

3. Ion Pitulescu, Justin Stanca, Gheorghe Florea, Ion Niţă Stan “Forţele dePoliţie şi prevenirea criminalităţii”, Ed. Romfel, Bucureşti 1995, p.26.

4. Ibid., p.28.5. См. «Взаимодействие милиции и населения» к итогам Харьковского

эксперимента, Цит.ист., стр.231.6. См. Там же, стр.222.

43

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


7. Там же, стр.180.8. “Проблемы формирования позитивного имиджа сотрудников

ОВД”, Указ. соч.;9. URL: http://lenta.ru/russia/2003/08/06/fear/;10. Ortansa Brezeanu, “Prevenirea criminalităţii la început de mileniu”,

Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001, стр. 138;11. LaPiere, Ричард 1934 «Отношения против Действий, Социальные

Силы» 13, стр.234;12. Ходок, Крис 1987 «отделение полиции сообщества: Развитие

модели», Канадский Полицейский Журнал Колледжа 11, стр.126;13. Рекомендация N. R(83) 7 “Privind participarea publicului la politica în

domeniul criminalităţii”, adoptată de Comitetul Miniştrilor statelor membre aleConsiliului Europei la 23 iunie 1983, cu ocazia celei de-a 361-a Reuniuni aDelegaţilor Miniştrilor, în “La participation du public-la politique criminelle”,Conseil de l’Europe, Affaires juridiques Strasbourg, 1984, стр5-13;

64. См. 1 ст. ЗАКОНА РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА “О народныхгвардиях” Nr.1101-XIII от 06.02.97, MO 10.04.1997 Nr 22-23/232;

14. См. Warren Friedman, The Community Role in Community Policing, in«THE CHALLENGE OF COMMUNITY POLICING: TESTING THE PROMISE»,стр. 267 (Dennis P. Rosenbaum, ed. 1994).

15. См. Feldberg Michael. The Philadelphia Riots of 1844: A Study ofEthnic Conflict. Westport, Conn.: Greenwood Press, 1975, стр.77;

16. См. 7 ст., п. c) ЗАКОНА РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА “О народныхгвардиях” Nr.1101-XIII от 06.02.97, MO 10.04.1997 Nr 22-23/232;

17. См. 7 ст., п. a), b) Там же;18. См. п. 3 ПОСТАНОВЛЕНИИ ПРАВИТЕЛЬСТВА РЕСПУБЛИКИ

МОЛДОВА “О мерах по выполнению Закона о народных гвардиях” Nr.640от 10.07.97, MO 14.08.1997 Nr 53/582;

19. О такого рода мер в: Black Algernon D. «The People and the Police»,New York: McGraw-Hill, 1968; Bouza Anthony V. «Police Administration:Organization and Performance», New York: Pergamon Press, 1978; CampbellAngus, and Schuman Howard. “Police in the Ghetto.” In Police «CommunityRelations: Images, Roles, Realities», edited by Alvin W. Cohn and Emilio C.Viano . Philadelphia: J. B. Lippincott, 1976. “A Capsule History of the PoliceDepartment.” Spring 3100 40 ( February 1969);

20. См. п. 3, 4, 5 и 6 ПОСТАНОВЛЕНИИ ПРАВИТЕЛЬСТВАРЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА “Об утверждении Плана организационныхмероприятий по активизации деятельности народных гвардий” N 1089 от16.08.2002, Мониторул Офичиал ал Р.Молдова N 122-123/1218 от 29.08.2002;

21. Russell Bradley, Public Expectations and Perceptions of Policing,Police Research Series, Paper 96, p.5

http://lenta.ru/russia/2003/08/06/fear/;

44AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Gheorghe Gladchi,dr. în drept, conf.univ.,

Academia „Ştefan cel Mare” a M.A.I.

Particularităţi ale victimizării şi „cifra neagră”a criminalităţii în Republica Moldova

Realizarea cu succes a sarcinilor privind desăvîrşirea luptei împotrivacriminalităţii este determinată, în mare parte, de autenticitatea datelor desprestarea, dinamica şi structura criminalităţii, care stau la baza concluziilorcriminologice. În prezent, aceşti indici importanţi ai fenomenului infracţionalsunt stabiliţi în rezultatul analizei statisticii penale – principala sursă şi materialfactologic pentru cercetarea criminalităţii şi studiile criminologice. Totodată,menţionăm că statistica penală nu conţine date despre criminalitatea reală,deoarece în afara limitelor ei rămîne informaţia despre „cifra neagră” sau persoanalatentă a acestui fenomen social.

Criminalitatea latentă, rămasă în afara reacţiei oficiale a societăţii, sedezvoltă ca un proces spontan şi deosebit de periculos. Existenţa „cifrei negre”a criminalităţii generează un şir de consecinţe negative: este denaturată imagineadespre starea, dinamica şi structura reală a criminalităţii, despre volumul şicaracterul prejudiciilor cauzate cetăţenilor, organizaţiilor şi societăţii în ansamblu;nu este posibilă crearea unei închipuiri clare în societate atît despre numărulpersoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cît şi despre „preţul” real al criminalităţii;este împiedicată relevarea circumstanţelor care favorizează comitereainfracţiunilor; nu este respectat principiul inevitabilităţii pedepsei, ceea ce creeazăcetăţenilor cu comportament instabil şi infractorilor opinia că nu vor fi pedepsiţipentru infracţiunile comise; generează la cetăţeni îndoieli privind eficienţaactivităţii organelor de ocrotire a normelor de drept, duce la aprecierea incorectăşi neîncrederea în posibilităţile acestora de a identifica şi pedepsi infractorii;este limitată posibilitatea de pronosticare a criminalităţii şi elaborării măsuriloreficiente de prevenire şi combatere a acesteia[1].

Aprecierile date de experţi privind raportul dintre infracţiunile înregistrateşi latente sunt cele mai diverse şi constituie 1 : 3, 1 : 5 sau chiar 1 : 10. Cea maipopulară este compararea criminalităţii reale cu un aisberg din care doar 1/8 seaflă la suprafaţă. Savanţii din S.U.A. presupun că dacă cifra oficială a criminalităţii

45

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


în ţara lor este egală cu 13-15 milioane anual, atunci „cifra neagră” a acesteiaconstituie 30 milioane şi mai mult[2].

În contextul problemelor menţionate, este deosebit de importantă şi actualăstabilirea, cel puţin cu aproximaţie, a dimensiunilor „cifrei negre” a criminalităţii.Criminalitatea latentă poate fi relevată prin realizarea sondajelor reprezentativeale populaţiei, ca urmare fiind cercetate victimele presupuse ale infracţiunilor.Metoda dată permite stabilirea aproximativă a raportului dintre infracţiunileînregistrate şi latente. În acest scop, Centrul de cercetări ştiinţifice al Academiei„Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova arealizat în aprilie – mai 2003 un sondaj sociologic, reprezentativ fiind chestionate966 de persoane. Aria investigaţiei cuprinde 82 de oraşe şi sate din toate raioaneleţării. Structura socială, etnică, de studii, pe vîrste şi sexe a lotului cercetatcorespunde, în general, structurii populaţiei ţării noastre. Astfel, mărimea şiconţinutul eşantionului alcătuit pentru investigaţie constituie un temei deobiectivitate şi deci de credibilitate a constatărilor făcute pe parcursul derulăriiacestui studiu.

Potrivit sondajului, fiecare a şasea persoană din cele 966 chestionate adevenit victimă a infracţiunii în decursul anului 2002, circa şapte la sută dinrespondenţi nu-şi amintesc dacă au fost victimizaţi sau nu, iar 4 la sută n-aurăspuns la întrebarea dată. Practic, fiecare al doilea din cei victimizaţi (45 la sută)nu a declarat poliţiei sau altor organe de ocrotire a normelor de drept desprefapta penală comisă împotriva sa. Majoritatea dintre victimele latente (51 lasută) au preferat să ţină în taină întîmplarea, fiecare a treia dintre ele a povestitdoar rudelor apropiate şi numai 14 la sută au comunicat organizaţiilornonguvernamentale.

În baza celor constatate, putem menţiona că anual în ţara noastră o parteconsiderabilă a populaţiei este victimizată ca urmare a săvîrşirii infracţiunilor.Cota-parte a victimelor poate constitui, potrivit datelor sondajului, cel puţin 17la sută din numărul total al populaţiei ţării avînd vîrsta răspunderii penale (anumeaceastă categorie a populaţiei a fost chestionată). Dacă este luat în consideraţieşi procentul respondenţilor care nu au dat răspuns ori nu-şi amintesc dacă audevenit victime ale infracţiunilor, atunci cota-parte a cetăţenilor victimizaţi vaspori anual pînă la 27 – 28 la sută.

Cercetarea sociologică a victimizării ne permite să stabilim aproximativ„cifra neagră” a criminalităţii în ţara noastră. Deoarece fiecare a doua victimă,potrivit datelor sondajului, nu a declarat organelor de ocrotire a normelor dedrept despre infracţiunea comisă împotriva sa, putem presupune că cel puţinfiecare a doua faptă penală nu este înregistrată în statistica judiciară penală(criminală). Aşadar, dacă în anul 2002 în Republica Moldova au fost înregistrate36302 infracţiuni, atunci, cel puţin, acelaşi număr de fapte penale nu a fost inclusîn statistica criminală. Menţionăm că aceste infracţiuni care din anumite motive

46AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


n-au fost aduse la cunoştinţa organelor de drept sau acestea nu dispun de nicio informaţie despre ele constituie doar o parte din „cifra neagră” a criminalităţii,numită criminalitatea necunoscută sau criminalitatea latentă naturală, adică careexistă obiectiv[3].

Numai 50 la sută din cei 512 respondenţi care au comunicat organelor dedrept despre infracţiunile săvîrşite au răspuns că fapta antisocială a fostdescoperită, adică a fost înaintată învinuirea pentru comiterea acesteia sau căvinovatul a fost pedepsit, fiecare a treia persoană chestionată a relatat căinfracţiunea n-a fost descoperită, adică n-a fost identificată persoana care trebuiepusă sub învinuire, iar fiecare al cincilea respondent n-a fost informat desprerezultatele examinării declaraţiei sale. Deci fiecare a doua infracţiune despre carecetăţenii au comunicat organelor de urmărire penală rămîne nedescoperită.Atragem atenţia că, potrivit statisticii oficiale penale, acest indicator (infracţiunilenedescoperite) este de două ori mai redus, constituind în anul 2002–25,8 %.

Deoarece circa 19 la sută din respondenţii care au declarat organelor deocrotire a normelor de drept despre infracţiune n-au fost informaţi desprerezultatele examinării cererii depuse, putem presupune că unele persoane cufuncţii de răspundere din organele date, posedînd informaţia cu privire lainfracţiunea comisă, din anumite motive, contrar legii, nu o înregistrează. Astfel,totalitatea infracţiunilor care, deşi au fost sesizate organelor de urmărire penalăsau sunt cunoscute acestora, n-au fost înregistrate şi deci n-au fost reflectate îndările de seamă statistice ca urmare a acţiunilor ilegale ale organelor respectiveformează criminalitatea ascunsă sau tăinuită (criminalitatea latentă artificială)[4].În acest context, este actuală pentru ţara noastră problema desăvîrşirii sistemuluide primire, înregistrare, evidenţă şi soluţionare a cererilor şi declaraţiilor despreinfracţiuni.

Aşadar, potrivit analizei datelor cercetării sociologice realizate, putemdeduce, cu unele rezerve, că criminalitatea latentă naturală în Republica Moldovaconstituie aproximativ 40 – 50 la sută, iar criminalitatea latentă artificială – respectiv18-20 la sută din numărul total al infracţiunilor comise de facto anual. „Cifraneagră” a criminalităţii constituie, în opinia noastră, circa 2/3 din criminalitateareală. Raportul dintre infracţiunile înregistrate şi latente este 1:3, adică din treiinfracţiuni comise în realitate se înregistrează numai una. Dacă cifra oficială acriminalităţii în ţara noastră pentru anul 2002 este de 36302, atunci „cifra neagră”a acesteia constituie 72604 şi mai mult. Astfel, în anul 2002 dimensiunilecriminalităţii reale în ţară pot depăşi cifra de 109 mii de infracţiuni, coeficientulacesteia constituind peste 3 mii de infracţiuni la 100 mii de locuitori.

Cei mai mulţi (28 la sută) dintre respondenţii care au devenit victime aleinfracţiunilor în anul 2002 au avut de suferit de pe urma furturilor, circa 14 la sută –în rezultatul infracţiunilor de jaf sau tîlhărie, fiecărui al optulea i s-au produs leziunicorporale, fiecare al zecelea a fost victimizat prin mituire şi opt la sută – prin acte de

47

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


huliganism. Conform datelor cercetării realizate, cele mai frecvente fapte penale,comise anual în ţara noastră, sunt furtul, jaful şi tîlhăria, vătămarea intenţionată aintegrităţii corporale, infracţiunile legate de mită şi huliganismul. Menţionăm, deasemenea, că 4 la sută din respondenţii victimizaţi au recunoscut că în decursulanului 2002 au avut de suferit de pe urma traficului de fiinţe umane.

Totodată, în baza cercetării ştiinţifice realizate, a fost stabilită „cifra neagră”pentru anumite tipuri de infracţiuni. Astfel, mai puţin latente sunt furturile desprecare n-au declarat organelor de drept fiecare al cincilea respondent şi infracţiunilede vătămare intenţionată a integrităţii corporale, despre care n-au comunicatorganelor respective 36 la sută din persoanele victimizate. Alte infracţiuni carefrecvent victimizează cetăţenii noştri se caracterizează printr-un grad sporit delatenţă. De exemplu, fiecare a doua infracţiune de bătaie sistematică, tortură saujaf nu este declarată poliţiei sau altor organe de drept. Printr-un grad şi mai înaltde latenţă se caracterizează violul, traficul de fiinţe umane, huliganismul,escrocheria şi tîlhăria, despre comiterea cărora n-au comunicat organelor deurmărire penală 53 – 60 la sută din respondenţii victimizaţi. Potrivit sondajului,cele mai ascunse (peste 70 la sută) pentru organele de ocrotire a normelor dedrept sunt infracţiunile legate de mită şi înşelare a clienţilor. Uneori, infracţiunilecaracterizate printr-o latenţă mai sporită în realitate sunt comise mai multe decîtunele infracţiuni cu gradul de latenţă mai redus, în schimb sunt înregistrate decătre organele de drept mai puţine decît ultimele. Astfel, potrivit sondajului din30 de infracţiuni de jaf victimele au declarat organelor de urmărire penală despre15 cazuri, din 33 de acte de huliganism au fost declarate doar 14 cazuri, iar din 41de infracţiuni de mită persoanele vătămate au comunicat organelor respectivenumai 12 fapte penale.

Potrivit sondajului, în ţara noastră mai frecvent sunt victimizaţi bărbaţii,cota-parte a acestora constituind 52,8 la sută din respondenţii care au recunoscutcă au devenit victime ale infracţiunilor pe parcursul anului 2002. Dacă în mediulrural, în perioada dată, au suferit în urma infracţiunilor mai mult bărbaţii decîtfemeile, apoi în oraşe, dimpotrivă, mai frecvent au fost victimizate femeile decîtbărbaţii. Coeficientul victimizării populaţiei urbane (18,3 la sută) este mai înaltdecît coeficientul victimizării populaţiei rurale (15,9 la sută).

Tipul localităţii № Vîrsta victimelor

(ani) Sat (%) Oraş (%) Total pentru ţară (%)

1. 16 - 29 16,9 22,8 19,0

2. 30 - 45 18,0 16,4 16,2

3. 46 - 59 13,8 19,6 15,2

4. 60 şi peste 20,3 14,6 17,4

Tabelul 1Structura persoanelor victimizate pe vîrste şi tipuri de localităţi potrivit datelor

sondajului (în % din numărul de respondenţi ai grupelorde vîrstă respective)

48AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


În Republica Moldova cele mai victimizate grupe de vîrste sunt 16 – 29 deani (19 la sută) şi persoanele de vîrstă înaintată (60 de ani şi peste), coeficientulde victimizare al cărora fiind de 17,4 la sută (tabelul nr. 1). Structura de vîrste avictimelor diferă în funcţie de tipul localităţii. Astfel, în mediul rural al ţării noastreprin cea mai sporită vulnerabilitate victimală se caracterizează bătrînii (20,3 lasută) şi cetăţenii de vîrsta medie (30 – 45 de ani), coeficientul de victimizare alcărora constituie 18 la sută. În localităţile urbane prin cea mai înaltă vulnerabilitatefaţă de infracţiuni se caracterizează persoanele de vîrsta 16 – 29 de ani (19 lasută) şi 46- 59 de ani (13,8 la sută).

Conform altor studii, printr-un grad sporit al victimizării se caracterizeazăşi minorii[5]. În rezultatul investigaţiei victimologice a infracţiunilor de viol,realizată de autor, s-a stabilit că cea mai mare parte din victimele infracţiunilorrespective săvîrşite în Republica Moldova şi anume 56 la sută sunt fetele devîrstă minoră, majoritatea covîrşitoare din care (80 la sută) au vîrsta de 12 – 17ani. Deci sunt violate mai frecvent fetele ajunse la perioada pubertăţii[6].

Conform datelor din literatura de specialitate, situaţia respectivă diferă îndiferite regiuni. Aşa de exemplu, după rezultatele publicate de Diacenko A.P.(1979), fetele minore constituie 21,4 la sută din toate victimele violurilor studiateîn oraşul Moscova[7]; Tînismeaghin H.A. (1987) a constatat că minorelealcătuiesc 57,8 la sută din părţile vătămate ale violurilor cercetate în Estonia[8];Iacovlev Ia. M. (1969) scrie că, în baza dosarelor penale, ce conţineau infracţiunide viol, studiate în Tadjikistan, s-a stabilit că părţile vătămate minore alcătuiesc20,7 la sută[9]; după datele lui Ignatov A.N. (1974) şi Gherţenzon A.A. (1970) –ele constituie respectiv 40 la sută din victimele violurilor studiate în FederaţiaRusă[10].

Analizînd structura pe studii a respondenţilor care, conform sondajului,au devenit victime ale infracţiunilor în anul 2002, am constatat că printr-ovulnerabilitate victimală sporită se caracterizează persoanele cu studii primare(20 la sută) şi medii incomplete (19,8 la sută). Un coeficient înalt al corelării dintrevictimizare şi nivelul redus de studii al cetăţenilor a fost atît în mediul rural, cît şiîn cel urban (tabelul nr.2.). La sate sunt victimizate mai frecvent persoanele custudii primare (20 la sută) şi studii medii (18,1 la sută), iar în oraşe - persoane custudii medii incomplete (41,2 la sută), studii primare (fiecare al patrulea dinrespondenţii grupului respectiv) şi studii medii de specialitate (19 la sută).

Nivelul redus al studiilor este caracteristic şi victimelor anumitor categoriide infracţiuni. Astfel, fiind studiate victimele omorului intenţionat s-a stabilit căfiecare a treia persoană vătămată avea studii medii, fiecare a patra – studiiprimare şi medii incomplete şi doar cîte 5-6 la sută – studii medii de specialitateşi superioare. În acest mediu social este răspîndit un sistem de motivare slabargumentat sau chiar neargumentat, deseori atentatele violente fiind neadecvateşi absurde[11]. În legătură cu acest fapt, criminologul american Marvin Wolfgang

49

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


menţiona: „În păturile superioare ale societăţii, de asemenea, apar situaţii deconflict şi litigii, însă anume în păturile inferioare stilul de viaţă caracteristic şitipul de duşmănie de aici generează violenţa fizică”[12].

Analiza statutului social al respondenţilor, cărora li s-au produs prejudiciiprin infracţiune în decursul anului 2002, relevă anumite particularităţi alevictimizării diferitelor grupuri sociale în ţara noastră. Printr-un grad sporit alvictimizării se caracterizează şomerii (36,4 la sută), studenţii (21,9 la sută) şigospodinele casnice (fiecare a cincea din grupul social respectiv). Gradul mediual victimizării este tipic muncitorilor din întreprinderi şi organizaţii (19,1 la sută),invalizilor (18.2 la sută), ţăranilor (17,3 la sută) şi printr-o vulnerabilitate victimală

Tabelul 2Structura persoanelor victimizate după studii potrivit datelor sondajului

(în % din numărul de respondenţi din grupele de studii respective)

Tipul localităţii № Studiile victimelor

Sat (%) Oraş (%) Total pentru ţară (%)

1. primare 20,0 25 20,0

2. medii incomplete 16,4 41,2 19,8

3. medii 18,1 16,0 16,4

4. medii de specialitate

(colegiu) 13,8 19,0 16,1

5. superioare 16,2 17,8 16,6

redusă cuprinsă între 13,7 la sută şi 14,1 la sută se caracterizează pensionarii,funcţionarii de stat şi intelectualii. Aşadar, în funcţie de sporirea nivelului destudii şi gradului de calificare a activităţii de muncă a persoanelor, are loc, deregulă, reducerea posibilităţilor de victimizare a acestora.

Victimizarea criminală a respondenţilor diferă şi în funcţie de origineaetnică a acestora. Astfel, printr-un grad mai sporit al victimizării se caracterizeazăbulgarii (37,5 la sută), moldovenii (16,8 la sută) şi ruşii (16,6 la sută), iar printr-ovictimitate mai redusă – ucrainenii (9,1 la sută). Aceste date nu permit a afirmadespre impactul victimogen al aşa-numitului conflict de cultură. Conformcriminologului nord-american Thorsten Sellin, autor al teoriei: „Conflictului decultură”, astfel de conflicte care generează frecvent comportamentul criminalapar fie prin introducerea unor valori, norme şi obiceiuri străine într-un sistemînchis, fie prin schimbările de ordin social inevitabile în interiorul sistemului[13].Totodată, menţionăm că alte studii realizate de autor au stabilit impactulvictimogen al acestui factor la comiterea infracţiunilor violente contrapersoanei[14]. În scopul organizării şi realizării eficiente a prevenirii şi combateriicriminalităţii, este deosebit de importantă cercetarea diferenţiată pentru anumitespaţii geografice (judeţ, raion, microraion, cartier, stradă, intersecţie de drumuri

50AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


etc. ) în orice perioade de timp a proceselor victimogene, a nivelului structurii şitendinţelor victimizării[15]. Fiind calculat procentul respondenţilor care au devenitvictime în decursul anului 2002, pentru fiecare judeţ, precum şi pentru municipiulChişinău şi Bălţi (din numărul persoanelor chestionate în fiecare unitate teritorial-administrativă) au fost relevate zone ce diferă după nivelul victimizării populaţiei.Printr-un nivel redus al victimizării (sub 15 la sută) se caracterizează judeţeleEdineţ, Chişinău, Lăpuşna şi Găgăuzia. Zona cu nivelul mediu de victimizare (15– 17 la sută) include judeţele Soroca, Bălţi (fără municipiul Bălţi), Tighina şiCahul; zona cu nivelul înalt al victimizării (17 – 20 la sută) include numai municipiulChişinău, iar zona cu coeficientul foarte înalt al victimizării (peste 20 la sută)cuprinde judeţele Ungheni, Orhei, Taraclia şi municipiul Bălţi.

Pentru stabilirea particularităţilor teritoriale ale criminalităţii reale dinRepublica Moldova şi relevarea tendinţelor acesteia a fost comparată raionareaţării după nivelul victimizării populaţiei cu raionările după nivelul criminalităţii,adică numărul de infracţiuni înregistrate la 10000 de locuitori şi după nivelulcriminalităţii grave, adică numărul infracţiunilor grave înregistrate la 10000 delocuitori. Menţionăm că raionarea ţării după nivelul criminalităţii grave, comparativcu raionarea după nivelul criminalităţii în ansamblu, reflectă într-o măsură maimare situaţia criminogenă reală. Nivelul criminalităţii în general este un indicatoruşor de manipulat, uneori poate creşte vertiginos din contul infracţiunilor uşoareşi mai puţin grave. Nivelul criminalităţii grave constă din infracţiuni cu gradulprejudiciabil sporit, ce nu pot fi ascunse de înregistrare[16].

Analizînd nivelul victimizării şi coeficienţii criminalităţii sub aspect teritorial,constatăm că indicatorii victimizării nu corespund întrutotul acestor coeficienţi(tabelul nr. 3). Anume această necorespundere acordă, în opinia noastră,statisticii victimizării o valoare deosebită, de sine stătătoare. Totodată, analizacriminalităţii atît prin prisma coeficienţilor statistici, cît şi a nivelului victimizării,creează o închipuire mai amplă şi plină de conţinut despre fenomenul infracţionaldin ţară.

Generalizarea datelor din tabelul nr. 5 permit totuşi a releva următoarelezone criminogene – victimogene pe teritoriul ţării noastre:

I. Zona criminogenă - victimogenă cu nivel redus, situată în persoanade nord a Republicii Moldova, cuprinde judeţele Edineţ, Soroca şi Bălţi (fărămunicipiul Bălţi). Se caracterizează prin valori reduse ale nivelului victimizării(sub 16 la sută) şi ale coeficienţilor criminalităţii (respectiv sub 70 de infracţiunila 10000 de locuitori şi 10 – 15 infracţiuni grave la 10000 de locuitori).

II. Zona criminogenă – victimogenă cu nivel mediu, situată în persoanacentrală a ţării, include judeţele Lăpuşna, Chişinău şi Tighina. Nivelul victimizăriieste cuprins între 10 la sută şi 16 la sută, coeficientul criminalităţii variază între70 şi 100 de infracţiuni la 10000 de locuitori, iar coeficientul criminalităţii graveconstituie 15 – 18 infracţiuni / 10000 de locuitori.

51

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


III. Zona criminogenă – victimogenă cu nivel înalt şi deosebit de înaltcuprinde judeţele Cahul şi Taraclia din persoana de sud a Republicii Moldova,precum şi municipiile Bălţi şi Chişinău. Nivelul victimizării (cu excepţia judeţuluiCahul) este sporit (mun. Chişinău) şi deosebit de sporit (mun. Bălţi, jud. Taraclia).Coeficientul criminalităţii înregistrează valori maximale (peste 100 de infracţiuni/ 10000 de locuitori) în judeţul Taraclia, mun. Bălţi şi Chişinău, în judeţul Cahulacest indicator fiind de 87,6 de infracţiuni / 10000 de locuitori. Coeficientulcriminalităţii grave este înalt în judeţele Cahul şi Taraclia (18 – 20 de infracţiuni/10000 de locuitori) şi foarte înalt în municipiul Bălţi (24 de infracţiuni / 10000 delocuitori) şi municipiul Chişinău (52 de infracţiuni / 10000 de locuitori).

Tabelul 3Zonele criminogene – victimogene din Republica Moldova

Zonele Nivelul victimizării Coeficientul criminalităţii Coeficientul criminalităţii grave

I. cu nivel redus jud. Edineţ, Chişinău, Lăpuşna, Găgăuzia

jud. Edineţ, Bălţi (fără mun.), Soroca

jud. Bălţi (fără mun.), Soroca, Ungheni, Orhei

II. cu nivel mediu

jud. Bălţi (fără mun.), Soroca, Tighina, Cahul

jud. Ungheni, Orhei, Lăpuşna

jud. Chişinău, Lăpuşna, Tighina

III. cu nivel înalt mun. Chişinău jud. Chişinău, Tighina,

Cahul, Găgăuzia jud. Cahul, Taraclia, Găgăuzia

IV. cu nivel foarte înalt

mun. Bălţi, jud. Ungheni, Orhei, Taraclia

mun. Chişinău, mun. Bălţi, jud. Taraclia

mun. Bălţi, mun. Chişinău

Din cauza decalajului mare dintre valorile celor trei indicatori, judeţeleOrhei, Ungheni şi UTA Găgăuzia nu pot fi atribuite nici la o zonă criminogenă –victimogenă din cele relevate. Astfel, în judeţele Orhei şi Ungheni, potrivitdatelor sondajului, a fost înregistrat un nivel deosebit de înalt al victimizării, înschimb nivelul criminalităţii în ansamblu este mediu, iar coeficientul criminalităţiigrave este chiar redus. În UTA Găgăuzia, dimpotrivă, se înregistrează un nivelînalt al criminalităţii în ansamblu şi criminalităţii grave, în acelaşi timp nivelulvictimizării fiind redus. Pentru stabilirea situaţiei criminogene – victimogenereale din aceste unităţi teritorial-administrative sunt necesare studii suplimentare.

Aşadar, raionarea criminalităţii are drept scop de a ajuta organele dedrept, în special poliţia, de a-şi utiliza raţional şi eficient forţele şi mijloacele încadrul sectorului deservit; a elabora măsuri concrete de prevenire pentru diverseraioane (zone) criminogene – victimogene; a formula propuneri cu privire laproiectarea mediului care ar contribui la reducerea victimogenităţii acestuia.

Criminalitatea latentă poate fi stabilită atât prin sondajele de victimizare,cât şi cu ajutorul studiilor sociologice ce relevă persoanele care au comisvreodată delicte (infracţiuni) şi ce fel de fapte ilegale au săvârşit („self-report-surveys”). În acest scop, Centrul de cercetări ştiinţifice al Academiei „Ştefan celMare” a M.A.I. al Republicii Moldova a desfăşurat, în martie anul curent, unsondaj reprezentativ printre elevii claselor a VIII-XII-a din mun. Chişinău. Aufost chestionaţi 692 de elevi din 12 instituţii şcolare (liceele: „Mircea Eliade”,

52AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


„Liviu Deleanu”, „Gheorghe Asachi”, „Mihai Viteazul”, „Titu Maiorescu”,„Alexandru Puşkin”, Gimnaziul nr. 44 (Otovaska), Gimnaziul nr. 66 (or. Sângera),şcolile medii nr. 35 (sect. Ciocana), nr. 3 (sect. Botanica), nr. 45 şi nr. 76 (com.Ciorescu).

Sondajul a stabilit că o parte considerabilă din elevii claselor a VIII-XII-adestul de frecvent comit abateri care pot fi calificate drept ilegale. Majoritateaelevilor, de regulă, săvârşesc delicte uşoare. Astfel, fiecare al patrulea respondenta recunoscut că a comis fapte ilegale. Practic, fiecare respondent, începând cuprimii ani de şcoală, a încălcat diferite indicaţii şi reguli. Unii comit aceste încălcăripermanent, alţii – uneori. Peste 50 la sută din respondenţi au lipsit de la lecţiifără motive întemeiate, tot atâţia au cumpărat şi au consumat bere, vin, lichior şialte băuturi alcoolice, 28,3 la sută au condus autovehiculul fără autorizaţie saupermis de conducere, fiecare al cincilea a sustras obiecte neimportante (cu ovaloare mai mică de 18 lei), 18,8 la sută au cauzat prejudicii bunurilor publicesau private care nu le-a aparţinut, iar 18,5 la sută au întreţinut relaţii sexuale cupersoane de sex opus.

Respondenţii au fost întrebaţi, de asemenea, dacă au comis fapte penale.S-a constatat că o parte substanţială din elevii chestionaţi destul de frecventsăvârşesc infracţiuni uşoare şi mai puţin grave. Fiecare al cincilea respondent arecunoscut că a comis maltratări intenţionate sau alte acte de violenţă în şcoală(liceu), faţă de rude ori vecini, 13,1 la sută au săvârşit furturi în proporţii mici, 12la sută – acte de huliganism, iar 4,2 la sută din elevii chestionaţi au comispungăşii. Pe baza sondajului s-a constatat că elevii claselor a VIII-XII-a dinmunicipiul Chişinău săvârşesc şi infracţiuni mai grave. Astfel, 8,5 la sută dinrespondenţi au recunoscut că au comis escrocherii, 3,8 la sută – furturi înproporţii mari, 2,6 la sută – jafuri şi 1,3 la sută – violuri. Este îngrijorător faptulcă 3,5 la sută din respondenţi consumă droguri, iar 1,3 la sută – participă ladesfacerea ilegală a substanţelor narcotice. Aşa dar, potrivit sondajului realizat,minorii săvârşesc mult mai multe infracţiuni decât numărul acestora incluse înstatistica oficială. Putem deduce că o parte enormă din numărul faptelor penale,comise în realitate de minori nu sunt relevate de organele de urmărire penală şiconstituie aşa-numita „cifra neagră” a criminalităţii.

Despre dimensiunile criminalităţii latente putem judeca şi în baza datelorsondajului care descriu gradul de criminalizare a mediilor în care se află minorii.Astfel, peste 50 la sută din respondenţi au afirmat că în anturajul (mediul) în carese află au fost comise fapte ilegale. Deci majoritatea elevilor chestionaţi au fostsinguri făptuitori ai infracţiunilor, au devenit victime sau au fost martori ai actelorcriminale. Potrivit respondenţilor, cea mai mare parte din infracţiuni s-au comisnu o singură dată, dar de mai multe ori, în anturajul (mediul) acestora. Fiecare aldoilea elev chestionat a relatat că în mediile în care se află se comit maltratăriintenţionate sau alte acte de violenţă, în special în şcoală sau liceu (30 la sută

53

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


din toţi respondenţii), 36 la sută au menţionat furturile în proporţii mici, fiecareal treilea respondent a afirmat că se săvârşesc pungăşii, 27 la sută – acte dehuliganism, fiecare al cincilea – tâlhării, 15 la sută – furturi în proporţii mari, 9 lasută – desfaceri ilegale de droguri şi 8,2 la sută – violuri. Sondajul a constatat căconsumul de droguri este destul de răspândit printre minori. Circa 17 la sutădin respondenţi au confirmat că fenomenul dat persistă în mediile în care se aflăei.

Potrivit sondajului, fiecare al treilea elev chestionat a devenit victimă ainfracţiunii. Menţionăm că gradul de victimizare a minorilor (30,3 la sută) estemult mai sporit decât gradul de victimizare a populaţiei adulte (18,1 la sută)[17]din municipiul Chişinău. Mai frecvent minorii devin victime ale furtului (41,6 lasută), escrocheriei (14,1 la sută), şantajului (12,2 la sută), actelor de huliganism(9,1 la sută), jafurilor (6,6 la sută) , maltratărilor intenţionate sau altor acte deviolenţă (5,5 la sută), tâlhăriilor (3,6 la sută) şi infracţiunilor sexuale (3,4 lasută). De regulă, minorii sunt victimizaţi în transport (27,1 la sută), fiecare alpatrulea – în locuri publice, fiecare al cincilea – în cartier, 15,2 la sută – în şcoalăşi 4,3 la sută – în familie.

Minorii care au devenit victime ale infracţiunilor au apelat, în primul rând,la părinţi (40,3 la sută), în al doilea rând, la prieteni (16,5 la sută) şi, în al treilearând, la poliţie (13,6 la sută). Elevii fiind întrebaţi de care instituţii, grupurisociale sau organizaţii obşteşti au fost protejaţi în cazul când au fost victimizaţi,au numit, în primul rând, familia (circa 40 la sută), în al doilea rând, prietenii(24,2 la sută) şi, în al treilea rând, rudele (11,5 la sută). Dacă circa 40 la sută dinminorii victimizaţi au apelat după ajutor la părinţi şi tot atâţia s-au simţit protejaţidin persoana acestora, atunci gradul protecţiei din persoana prietenilor şi rudelorsporeşte comparativ cu frecvenţa adresărilor faţă de dânşii, respectiv, de la 16,5la 24,2 la sută şi de la 6,1 la 11,5 la sută. Totodată, procentul respondenţilor-victime care s-au simţit în siguranţă, fiind protejaţi de poliţie şi de comisia pentruprotecţia drepturilor copilului, s-a redus de două ori comparativ cu procentulacelor elevi chestionaţi, care s-au adresat după ajutor la instituţiile date. Minoriivictimizaţi rar se adresează după ajutor la profesori (2,2la sută), foarte puţini dinei se simt în siguranţă, fiind protejaţi de şcoală (1,5%), şi, dimpotrivă, este maimare numărul acelor respondenţi-victime care s-au simţit în siguranţă fiindprotejaţi de autorităţi criminale (2,5 la sută). Este o problemă deosebit de serioasăpentru societatea noastră atunci când, în situaţii dificile, minorii sunt mai bineprotejaţi de autorităţi criminale decât de instituţii statale (şcoală, comisia pentruprotecţia dreptului copilului, alte instituţii ale statului) sau organizaţiinonguvernamentale. Această tendinţă poate intensifica criminalizarea minorilor,în special a acelora care, iniţial, au fost victimizaţi.

Cercetarea ştiinţifică realizată reprezintă, totodată, prima încercare de astabili (cu aproximaţie) dimensiunile reale ale criminalităţii în ţara noastră,

54AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


informaţiei respective revenindu-i un rol deosebit de important în planificareaactivităţii poliţiei şi elaborarea politicii penale. Considerăm că numai cercetareaaprofundată şi multilaterală continuă a mecanismului criminalităţii latente vaoferi date mai exacte despre starea, dinamica şi structura reală a criminalităţiidin Republica Moldova şi elaborarea unor măsuri adecvate de prevenire şicombatere a acestui fenomen antisocial. Asemenea cercetări ale victimelorinfracţiunilor ar putea oferi opiniei publice o imagine mai veridică a eforturilordepuse de poliţie în lupta împotriva criminalităţii. Menţionăm, de asemenea,că, în etapa actuală, organele de ocrotire a normelor de drept deţin monopolulasupra datelor despre criminalitate, dar aceasta înseamnă că ele pot denaturainformaţia statistică în interesele lor. De aceea, dacă populaţia ţării noastre vaavea acces şi la alte surse de informaţie, atunci probabilitatea unei atarefalsificări va fi redusă.

Referinţe

1. Смелзер Нейл, Социология, Москва, Феникс, 1994, с. 210.2. Криминология /Под ред. академ. Кудрявцева В.Н. и проф. Эминова

В.Е., Москва, Юрист, 1995, с. 58.3. Gladchi Gheorghe, Criminologie generală, Chişinău, Museum, 2001,

p. 157.4. Ibidem5. Гладкий Г.Н., Деятельность Центра временного содержания для

несовершеннолетних города Кишинэу по профилактике правонарушенийсреди детей и подростков: проблемы и перспективы //Материалымеждународной научно-практической конференции «Совершенствованиедеятельности органов внутренних дел по профилактике безнадзорности ипредупреждению правонарушений несовершеннолетних», 27 февраля 2003г., в журнале Орловского Юрид. Института МВД России «Наука и практика»,№ 2 (13), 2003, с. 21-24.

6. Gladchi Gh., Cine sunt victimele violului şi care este comportamentullor preinfracţional (studiu criminologic) // Legea şi viaţa, nr. 4, 2000, p. 19.

7. Дьяченко А.П., Актуальные вопросы виктимологическойпрофилактике преступлений в области половых отношений //Виктимология и профилактика правонарушений: Сб. науч. тр., Иркутск,1979, с. 86.

8. Тынисмягин Х.А., Потерпевшие по делам об изнасилованиях (поматериалам судебной практике Эстонской ССР) //Потерпевшие отпреступления (уголовно-правовые, уголовно-процессуальные,криминологические и психологические аспекты), Тр. по правоведению,Тарту, 1987, с. 80.

55

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


9. Яковлев Я.М., Половые преступления, Душанбе, Изд-во «ИРФОН»,1969, с. 96.

20. Игнатов А.Н., Квалификация половых преступлений, Москва,Юрид. лит., 1974, с. 93; Герцензон А.А., Уголовное право и социология,Москва, Юрид. Лит., 1970, с. 83.

31. Gladchi Gh., Determinantele victimologice şi mecanismul infracţiunilorde mare violenţă, Chişinău, Centrul de Drept, 2000, p. 82.

42. Wolfgang M., Victim – Precipitate Criminal Homicide. In: Studies inHomicide. New York, Evanston and London, 1967, p. 72-87, cit. de Ôđŕíę Ë.Â.,op. cit., p. 187.

53. Nistoreanu Gh., Păun C., Criminologie, Bucureşti, Ed. Didactică şiPedagogică, R.A., 1995, p. 145.

64. Gladchi Gh., Interacţiunea victimă-infractor la săvîrşirea omorurilorintenţionate (Investigaţie victimologică) // Legea şi viaţa, nr. 11, 1997, p.31.

75. Gladchi Gh., Orientarea geocologică în criminologie // Problemeregionale în contextul procesului de globalizare. Simpozion Internaţional (9-10octombrie 2002), Chişinău, Ed. ASEM, 2002, p. 401.

86. Gladchi Gh., Zonele criminogene din Republica Moldova. Prin ce secaracterizează? // Legea şi viaţa, nr.4, 1997, p. 26-27.

97. Sondajul sociologic „Opinia publică despre situaţia criminogenă şiactivitatea organelor afacerilor interne din Republica Moldova”, realizat înaprilie 2003 de C.C.Ş. al Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al R. Moldova.

56AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Василе Флоря,доктор юридических наук, доцент,


Следственно-судебная практика по деламо врачебных преступлениях в

Республике Молдова

26 июля 1996 г. И.О. прокурора сектора Ботаника возбудил уголовноедело по факту неоказания медицинской помощи девочке в возрасте 4-хмесяцев, повлекшем ее гибель. И.О. следователя прокуратуры сектораБотаника 26 июля 1996 г. назначил судмедэкспертизу, поставив передэкспертами 15 вопросов (!?):

1. Основная причина смерти, каков полный патологоанатомическийдиагноз у М.?

2. Какова давность заболевания у неё?3. Если была инфекция, то какова её этиология и могла ли инфекция

привести к столь быстрому летальному исходу?4. Не является ли изменения органов тканей, выявленных при

гистологическом исследовании, а также наличия пневмонии следствиеманомалии развития кишечника у М.?

5. Время наступления клинической и биологической смерти у нее?И далее следуют вопросы, ответ на которые должны давать

следователь и суд, а не эксперты.13. Была ли врачами Р. и Я. не оказана помощь ребенку М. без

уважительных причин и если таковые были, то в чем выражались: ошибкав диагнозе, недооценка тяжести состояния больной, в связи с введениенепосредственно перед осмотром ребенка противошоковых препаратов?

14. Врачами Р. и Я. были ли не выполнены профессиональныемедицинские обязанности по отношению к больному ребенку М., если да,то конкретно какие?

15. Существует причинная связь между бездействием врачей, неоказавших помощь ребенку М. и наступлением ее смерти, если да, тобездействие каких врачей персонально?

На последний вопрос эксперты резонно ответили, что определение

57

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


степени виновности конкретных лиц не является компетенцией судебно-медицинской экспертной комиссии, а добавим от себя, компетенцией суда,юристов. Исходя из пословицы «Каков привет, таков и ответ» или в данномслучае, каковы вопросы, таковы и ответы, не совсем четким явился и ответэкспертов: « … в силу неясных обстоятельств (или вследствие недооценкитяжести состояния больной, или квалификационного несоответствияврачей занимаемой должности) было принято неправильное решение огоспитализации ребенка в лечебное учреждение по месту жительства, чтопривело к несвоевременному оказанию квалифицированной медицинскойпомощи согласно установленному диагнозу»[1].

Перечислив фактически все нарушения, допущенные врачамидоказывающие их виновность в предъявленном обвинении, эксперты неудержались от желания тут же взять этих врачей под защиту, как этовстречается по многим уголовным делам о врачебных преступлениях. Какбы оправдывая преступную халатность врачей, эксперты и в этом случаезаписали в заключении, «что даже оказание соответствующей медицинскойпомощи не исключало возможность смертельного исхода».[2]

Здесь весьма деликатно говорится о возможности смертельногоисхода. А во многих других случаях безапелляционно заявляется, что смертьпациента была неизбежна. Да, отвечаем мы, смерть неизбежна, еслипопадешь в руки неквалифицированных, безответственных, черствых,безразличных, бездушных врачей, для которых гибель пациента нечрезвычайное происшествие, а повседневное, обыденное явление.

Профессор Ю.Д. Сергеев справедливо отмечает, что «К сожалению,среди врачей встречаются люди, которые не служат медицине, аформально обслуживают поступающих больных, тягостно отрабатываясвои рабочие часы, совершая грубые нарушения профессиональныхобязанностей. В случаях, предусмотренных законодательством, онидолжны нести ответственность в полной мере».[3] Он же отмечает, что «в80-х годах прошлого, XX века за различные нарушения врачей имвыносилось около миллиона выговоров в год. Сотни врачей, пусть дажевиновные в преступной небрежности, самонадеянности, были осужденыкак убийцы».[4]

Сейчас в России ответственность врачей за подобные преступлениянаступает по ст. 109 УК РФ, озаглавленной «Причинение смерти понеосторожности». Часть 2 статьи 109 предусматривает ответственность за«Причинение смерти по неосторожности вследствие ненадлежащегоисполнения лицом своих профессиональных обязанностей, а равнопричинение смерти по неосторожности двум или более лицам».

Одно из первых уголовных дел, возбужденных по факту смертибольной Е. было дело №2578, возбужденное прокуратурой Ленинского

58AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


района г. Кишинева 5 марта 1980 г. по факту смерти пациентки 18 ноября1979 г. в молдавском НИИ онкологии.

Следствием по делу было установлено, что 18 ноября 1979 г.примерно в 9.30 в Молдавском НИИ онкологии группой врачей-хирургови медсестер, всего 4 человека, проводилась хирургическая операциябольной Е., имевшей группу крови О (I) резус положительный. В процессеоперации обезболивание обеспечивала также бригада из трех врачей имедсестра, среди которых и врач-анестезиолог Г., который и был привлеченк уголовной ответственности по ст. 186 (халатность). Г. обвинялся вневыполнении своих функциональных обязанностей, которыепредусматривали, что он несет непосредственную ответственность закачественное ведение медицинской документации и за работу закрепленныхза ним медицинских сестер-анестезиологов.

Однако, Г. не проверил работу медсестры-анестезиолога Р., врезультате чего, она, не зная фамилии оперируемой, ошибочно принялаее за другую больную, у которой группа крови была А (II) резусположительный.

По этой причине, когда у больной Е. резко упало артериальноедавление и возникла срочная необходимость переливания крови, ей вместокрови ее группы О (I) резус положительный перелили кровь группы А (II)резус положительный – 440 миллилитров. Сам Г. в операционной у больнойЕ. группу крови не определил и не сверил ее с записью в истории болезниЕ., что требовалось соответствующими инструкциями Минздрава СССР.

В результате пациентка Е. погибла от посттрансфузионногогемолитического шока и без матери остались 10 ее несовершеннолетнихдетей.

Г. был признан виновным в преступной халатности по ст. 186 УКМССР и осужден.[5]

1 июня 1999 г. и.о. следователя прокуратуры сектора Ботаника г.Кишинева, на наш взгляд, необоснованно отказал в возбуждении уголовногодела по фактору смерти 5-летней девочки М., которая погибла вследствиенеоказания медицинской помощи. Согласно акта судебно-медицинскогоисследования трупа М. (а не комиссионной судмедэкспертизы, если быуголовное дело было возбуждено) девочка умерла от острой вируснойинфекции дыхательных путей неизвестной этиологии (?).

Хороший уровень медицинской подготовки врачей, судебныхмедиков, если они даже не могут своевременно распознать вируснуюинфекцию дыхательных путей и спасти 5-летнюю девочку.

Потом более грамотная комиссия Министерства здравоохранения,которая, как правило, берет под защиту провинившихся врачей, все жераспознала эту инфекцию, но уже после того, как девочка умерла.

59

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Оказывается, это была инфекция – болезнь Кавасаки, которая, как и многиедругие болезни, из-за низкой квалификации врачей, в Молдове не излечимаи смерть от этой болезни девочки М. была неизбежной. Возмутительно!Ведь комиссии Минздрава во всех случаях врачебных преступлений всемдает одинаковые ответы, о чем выше мы уже писали.

Больше в ответе Минздрава ничего не сообщается, на сколько этаболезнь распространена в Молдове, сколько еще детей от нее погибло,какие прививки, лекарства нужны для ее предупреждения.

И.О. следователя и на этот раз переписал слово в слово необъективноезаключение комиссии Министерства и пришел к выводу об отсутствиипричинной связи между бездействием врачей и наступлением смертипотерпевшей. А между тем, при тщательном расследовании обстоятельствдела такая связь могла быть установлена. Обстоятельства дела таковы: 23марта 1999 г. в помещении станции скорой помощи сектора Ботаника умерла5-летняя М.

Проведенной служебной проверкой было установлено, что за пятьдне до этого (!) 19 марта 1999 г. мать девочки обратилась к врачу-педиатруполиклиники №1 С., которому сообщила, что дочь жалуется на боль вгруди и в горле.

Поверхностно осмотрев ребенка, не проконсультировавшись сдругими специалистами, не назначив анализы и дополнительныеобследования, врач-педиатр С. преступно халатно отнесся к своимслужебным обязанностям и с полным безразличием к судьбе ребенка, соспокойной совестью или из-за ее отсутствия записал в медицинскойкарточке, что девочка здорова. А ведь тут и неспециалисту ясно, что прижалобах на боли в горле и грудь самое малое, что должен был сделатьпедиатр – это направить девочку на консультацию к ЛОР-врачу, что небыло сделано, а время было упущено.

Через 3 дня, 22 марта 1999 г. мать девочки М. попала на прием кдругому педиатру Д., которая осмотрев ребенка, поставила правильныйдиагноз – острый бронхит, двусторонняя бронхопневмония, но, вместосрочной госпитализации больной, назначила ей амбулаторное лечение.

В приказе главврача территориальной медицинской ассоциациисектора Ботаника №70 от 14 апреля 1999 г. «Об анализе случая смерти надому (?) девочки М.» указывается, что больная не была госпитализированаиз-за отказа ее матери, в чем мы сомневаемся. Если врач Д. видела, чтодевочке угрожает смертельная опасность, разве не нашла бы она или ееруководители нужных слов, чтобы объяснить матери, убедить ее, что ееотказ от госпитализации приведет к гибели девочки. Разве неясно было,что больную не только нужно срочно госпитализировать, но надопоместить ее в реанимационное отделение, отделение интенсивной

60AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


терапии? Какая мать откажется от любых мер, способных спасти ееребенка? Но нет, и в этот раз была проявлена преступная халатность иполное безразличие к судьбе ребенка.

Примерно через час после посещения педиатра Д. девочка потеряласознание и в помещении станции скорой помощи Ботаника умерла.

Непонятно поэтому, почему приказ называется «Об анализе случаясмерти на дому девочки М.», когда в первом же абзаце этого же приказауказывается правильно, что М. умерла в помещении станции скоройпомощи. Это что, для того, чтобы не портить медицинскую статистику.Или считается, что смерть на дому – это смерть по вине пациента или егородственников, а смерть в больнице – по вине врачей?

В приказе указывается, что смерть М. наступила от двустороннейлегочной тромбоэмболии, пневмонии и ни слова о болезни Кавасаки. Неявляется ли этот диагноз изобретением комиссии Минздрава, чтобы спастипровинившихся врачей от ответственности?

Интересно, что это редкий случай, когда врачи частично призналисвою вину в гибели пациентки и даже издали в связи с этим соответствующийприказ, которым: пункт 1.3. «За невыполнение функциональныхобязанностей, игнорирование консультации врачебного консилиума,негоспитализации больной с пневмонией (и добавим от себя, повлекшихгибель 5-летней девочки) врачу-педиатру Л.Д. объявить строгий выговор».Легко отделались! Вместо скамьи подсудимых за неоказание помощибольной с тяжкими последствиями – дисциплинарное взыскание.

Непонятно также, почему остался без взыскания врач-педиатр С.?Это ведь он за 4 дня до смерти М., несмотря на ее жалобы на боли в горлеи груди, не принял никаких мер для спасения больной, а в медицинскойкарточке записал, что девочка здорова. Приняв бы он тогда надлежащиемеры и М. могла быть спасена.

Впоследствии мать М. долго обивала пороги Минздрава,прокуратуры, подробно рассказала и мне обо всем случившемся, но так ине добилась привлечения к уголовной ответственности врачей, повинныхв гибели её дочери.

А формулировка в приказе главного врача территориальноймедицинской ассоциации о наказании врача-педиатра Д. (и от себя добавими С.) вполне подпадает под признаки преступления, предусмотренногостатьей 115 ч. II УК РМ.[6]

Прокуратурой сектора Ботаника 1 августа 2000 г. было направлено всуд уголовное дело №2000428105 по обвинению участкового врача-педиатраЦентра семейных врачей №1 сектора Ботаника Р. в совершениипреступления, предусмотренного ст. 1151 УК РМ 1961 г. – нарушение правилили методов оказания медицинской помощи, которое было совершено

61

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


при следующих обстоятельствах: 19 апреля 2000 на учет в Центре семейныхврачей №1 была поставлена новорожденная Л., родившаяся 13 апреля 2000г. В тот же день новорожденная была осмотрена врачом Р. 5 мая 2000 г. матьЛ. обратилась к Р. с жалобами на кашель и заложенный нос младенца. ВрачР. выписала ребенку рецепт на капли в нос и микстуру от кашля несмотряна то, что ребенок относился к группе риска с врожденной патологией.

Р. не проконсультировалась с заведующим отделением, негоспитализировала больную, не посещала ребенка на дому и в течение 7-ми дней девочка оставалась на дому без медицинской помощи, из-за чего12 мая умерла. Согласно заключения судебно-медицинской экспертизы№91/789 «В» от 4 июля и 103/91/789 от 24 июля 2000 г. Л. умерла отбронхопневмонии и при надлежащем оказании квалифицированноймедицинской помощи в стационаре и на дому могла быть спасена.[7]

Прокуратурой сектора Ботаника 4 августа 1999 г. было направлено всуд уголовное дело № 994281300 по обвинению врача-анестезиолога О. всовершении преступления, предусмотренного ст. 1151 УК РМ 1961 г. Поделу было установлено, что 15 июня 1999 г. в 21.50 больная Б. в тяжеломсостоянии была переведена из родильного зала НИИ охраны здоровьяматери и ребенка в реанимационное отделение этой же больницы.

Для оказания срочной медицинской помощи врач-анестезиолог О.сделал больной пункцию и внутривенную катетеризацию. При этом О.,вследствие преступной небрежности к исполнению своих служебныхобязанностей, нарушил правила и методы оказания медицинской помощии выполнения этой медицинской процедуры и, как следствие, в венознуюсистему кровообращения пациентки Б. было введено большое количествовоздуха, и через 10 минут больная погибла.

Согласно заключению комиссионной судмедэкспертизы № 88/915от 20 июля 1999г. смерть Б. наступила вследствие осложнений послепроведения пункции и катетеризации и введения при этом в венозноекровообращение воздуха.

Казалось, юристам все должно быть ясно: есть преступнаянебрежность врача, им допущено нарушение правил и методов проведенияпункции и катетеризации, вследствие чего пациентка погибла.

Но не тут-то было. Вмешательство неведомых сил или покровителейпривело к тому, что по делу была назначена еще одна, на этот разкомплексная судебно-медицинская экспертиза, которая и через 20 месяцев,в феврале 2001 г. еще не была закончена. И это характерная особенностьэкспертизы по делам о врачебных преступлениях: затянуть ее как можнодольше, пока улягутся страсти, родственники погибших пациентов устанутот хождения по мукам, то есть по бюрократическому кругу, они убедятсяв том, что врачебные преступления недоказуемы и ненаказуемы, и тогда

62AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


дело можно тихонько, без лишнего шума прекратить и легко вздохнуть:следствие окончено, забудьте![8]

9 марта 1999 г. старший следователь прокуратуры г. Кишиневапрекратил уголовное дело № 98428043 за отсутствием в действияхмедицинских работников скорой медицинской помощи составапреступления. Дело было возбуждено прокуратурой сектора Ботаника 6марта 1998 г. по факту неоказания медицинской помощи гражданке М.персоналом Больницы скорой медицинской помощи в ночь с 12 на 13января 1998 г. в результате чего больная умерла. По делу было установлено,что 12 января 1998 г. около 20 часов семья М. вызвала скорую помощь, таккак больной стало плохо.

В 20.45 бригада скорой помощи прибыла к больной и после еёосмотра сами медики вызвали дополнительно кардиологическую бригаду.По объяснению матери погибшей М., фельдшер кардиологическойбригады без консультации с врачом, сделал М. какой-то укол, после чего ейстало еще хуже, а бригады скорой помощи уехали. Поскольку больной М.после оказанной медицинской «помощи» стало еще хуже, её родственникиснова звонили в скорую, возмущаясь, что «бандиты в белых халатах» убилиМ. В ответ диспетчер С., возмущенный таким оскорблением, направил ксемье умирающей М. бригаду психиатров для успокоения родственников,возмущавшихся отказом С. направить еще одну бригаду врачей.

В течение всей ночи с 12 на 13 января 1998 г. диспетчер С. отказывалсянаправлять бригаду к М., а на заявление родственников, что «бандиты вбелых халатах» убили М., посоветовали обратиться в полицию. Утром 13января больная М. в состоянии комы 2 степени все же былагоспитализирована в БСМП, где через сутки утром 14 января она умерла.

Муж погибшей М. пояснил, что первой к ним прибыла бригадапсихиатров, которые вели себя странно, спрашивали, кто здесь шумит, новсе же осмотрели больную. Врач мерил давление больной, а фельдшерсделал ей два укола в правую руку. Потом они что-то поговорили междусобой и врач сделал замечание фельдшеру, что если тот чего-то не понимает,то пусть не вмешивается. По-видимому, имелось ввиду, что фельдшер сделалуколы больной М. без указания на то врача. Через 20-30 мин. после отъездаврачей больная М. потеряла сознание и родственники предположили, чтоэто произошло из-за сделанных ей уколов.

Комиссия Минздрава, как обычно, не нашла никаких нарушений вдействиях медицинских работников, не дала должной оценки действиямдиспетчера С., который в течение всей ночи с 12 на 13 января 1998 г. отказывалсянаправлять бригаду к тяжелобольной, потерявшей сознание М.

Комиссия Минздрава и судебно-медицинские эксперты также былиединодушны в том, что неоказание помощи больной М. в течение всей

63

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


ночи не повлияло на ее гибель, так как ее смерть была неизбежна. Хотя пообстоятельствам дела видно, что уже 12 января вечером больная нуждаласьв срочной госпитализации в реанимационном отделении БСМП, в срочнойконсультации нейрохирурга и других специалистов. Но кто будет заниматьсяночью больной, если все может подождать до утра. А крики о помощиродственников М., их жалобы с требованием наказать виновных осталисьгласом вопиющего в пустыне.[9]

А что говорить об оказании срочной медицинской помощи всельской местности, особенно в зимнее время, когда не дождешься нискорой, ни участкового врача. А в соответствии со ст. 115 ч. II УК РМ 1961г. такие действия следовало квалифицировать как неоказание помощибольной, повлекшее ее гибель. Но и на этот раз вывод о невиновностимедицинских работников был сделан не юристами, а врачами, которым иотдано на откуп решение чисто юридического вопроса.

Обвиняемые по всем вышеперечисленным уголовным деламявляются лицами с высшим медицинским образованием, несудимые,положительно характеризуются по работе. Ни один из них не признал себявиновным в совершенном преступлении, по-видимому, рассчитывая назаступничество со стороны Минздрава и подчиненной емусудмедэкспертизы. И эти их надежды, как показывает практика отказа ввозбуждении уголовных дел и их прекращения, экспертная практика,нередко оправдываются.

В настоящее время продолжается уголовное преследование вотношении руководства больницы скорой помощи г. Кишинева по фактуторговли человеческими органами.[10]

Подробнее о выявленных двух случаях пересадки почек снарушением закона в городской больнице скорой помощи и Центретрансплантологии Республиканской клинической больницы сообщалось впубликации газеты МВД «Щит закона», № 5 (946) за июнь 2003 г. подзаглавием «Moartea la BIS sau cum unii medici fac seu la rгrunchi din businessulcu rinichii pacienюilor».

В связи с этим мы ставим Министру здравоохранения РМ следующиевопросы:

1) Как реагирует Министерство здравоохранения на сообщениясредств массовой информации о гибели пациентов в больницах вследствиепреступной врачебной небрежности на вымогательство денег у пациентови их родственников?

(статьи 213, 256, 330 Уголовного Кодекса Республики Молдова)Например: «Сами режут, сами зашивают…» «Независимая

Молдова» 4 февраля 2003 г.2) Сколько денег принесла в бюджет Минздрава платная медицина и

64AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


как ими распорядились? Такие данные в Департаменте информационныхтехнологий и в Таможенном департаменте не секретные. Какова стоимостьгуманитарной помощи?

3) Сколько жалоб от пациентов на неблагоприятный исход лечения(гибель, тяжкие увечья, поступило в Минздрав в 2003, сроки разрешения,сколько признаны обосноваными, какие меры приняты по этим жалобам,конкретные примеры). Сколько пациентов лечилось за границей за счетсредств Минздрава?

4) Как Вы оцениваете деятельность Центра судебной медицины,подчиненного Минздраву в 2003 г. Какие сообщения о чрезвычайныхситуациях в больницах получило Министерство из этого центра(предусмотрено п. «h» статьи 7 Положения о Центре судебной медициныпри Министерстве здравоохранения от 17 января 2003 г.).

5) Какие обобщения о ненадлежащем оказании медицинскойпомощи получило Министерство из этого Центра (пункт «d» статьи 15этого Положения).

6) Как выполняется Министерством постановление Правительствареспублики Молдова № 499 от 12 мая 2000 г. (Мониторул Офичиал от 18мая 2000 г.) «О деятельности Министерства здравоохранения и принятыхмерах по борьбе со злоупотреблениями и коррупцией в медицинскихучреждениях»?

7) Используется ли Министерством опыт изучения медицинскимперсоналом действующего законодательства об ответственности заврачебные преступления и другие правонарушения, накопленныйкафедрами медицинского права (заведующий профессор Ю.Д.Сергеев,ученый с мировым именем) и Основ законодательства в здравоохраненииМосковской медицинской Академии им. И.М. Сеченова? Намерено лиМинистерство создавать такие кафедры и в Молдавском медицинскомУниверситете имени Н.Тестемицану?

8) Как выполняется Министерством Закон об оценке и аккредитациив системе здравоохранения» от 18 октября 2001 г., каковы итогиаккредитации, скольким больницам было отказано в аккредитации,причины? «Независимая Молдова» 28 февраля 2002 г.

Эти вопросы возникли после ознакомления со статьями Министраздравоохранения в «Независимой Молдове» 25 декабря 2003 г. подзаглавием: «Улучшение качества медицинского обслуживанияблаготворно влияет на общество» и в «Moldova Suverana» от 23 декабря2003 г. «O preocupare prioritarг – ameliorarea sгnгtгюii populaюiei». В статьев«Moldova Suverana» министр высказывает мнение, что обязательноемедицинское страхование значительно уменьшает неофициальные (аточнее нелегальные, незаконные) выплаты в медицинских учреждениях,

65

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


что, в свою очередь, ведет к улучшению взаимоотношений между врачоми пациентом.

Возможно, это одна из мер, но явно недостаточная для искорененияподобных преступлений в лечебных учреждениях.

В этом нас убедила и публикация в «Московских новостях» №46 от9-15 декабря 2003 г. В России уже введено обязательное медицинскоестрахование, которое, однако никак не повлияло на нелегальные выплатыврачам.[11]

Мы поддерживаем предложение профессора Ю.Д. Сергеева о том,что для предупреждения врачебных преступлений «Возможно, болеецелесообразно было бы ввести в медицинских вузах государственныйэкзамен по праву, как это было в дореволюционной России. И если врачего сдаст, это и будет залогом добросовестного выполнения им своихобязанностей».[12]

ВРАЧЕБНЫЕ ПРЕСТУПЛЕНИЯ И ДОКАЗУЕМЫ И НАКАЗУЕМЫ:- Если офицеры уголовного преследования и судьи строго соблюдают

требования норм уголовно-процессуального права вообще и ст. 27 УПКРМ в частности, о том что ни одно доказательство не имеет заранееустановленной убедительной силы;

- если в расследовании обстоятельств дела участвуют не толькоспециалисты и эксперты нашей республики, но и их коллеги из зарубежныхстран;

- если потерпевший (потерпевшая) после проведенного «лечения»остались в живых и могут отстаивать свои права в медицинских учрежденияхи судебные инстанциях;

- если даже виновный, оставленный на свободе, и его адвокат навсем протяжении длительного расследования и судебных разбирательствупорно пытаются доказать невиновность обвиняемого (подсудимого) всовершенном преступлении.

К таким выводам можно прийти, ознакомившись с приговором судасектора Чентру муниципия Кишинэу от 16 июля 2001 года по делу врача-офтальмолога Г., обвинявшегося в совершении преступлений,предусмотренных ст. 99 Уголовного кодекса РМ – неосторожное тяжкоеили менее тяжкое телесное повреждение, ст. 115, ч. 2 – неоказание помощибольному, если оно повлекло или заведомо могло повлечь смерть больногоили иные тяжкие для него последствия, ст. 1151 - нарушение им правилоказания медицинской помощи; - с определением Трибунала Кишинэу от13 ноября 2001 года и определением Коллегии по уголовным деламАпелляционной палаты от 11 января 2002 года по этому же делу.Преступление совершено 12 мая 2000 года и потребовалось почти два года

66AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


для принятия окончательного решения, что характерно для расследованиямногих дел о врачебных преступлениях.

Предварительным расследованием и судебным рассмотрением поделу было установлено, что 12 мая 2000 года, примерно в 14 часов, Г. в своемрабочем кабинете обследовал больную В., которая жаловалась на боль влевом глазу, и тут же, без тщательного обследования и постановкиокончательного диагноза, поспешно решил сделать больной укол в областилевого глаза из гентамицина и дексаметазона. Но сделал этот укол небрежно,неквалифицированно, в результате чего не только не облегчил страданиябольной, но повредил ее глаз, который после сделанного укола тут жепомутнел и В. полностью потеряла зрение на левый глаз, что является тяжкимтелесным повреждением.

В суде сектора Чентру и при последующем рассмотрении дела ввышестоящих судебных инстанциях подсудимый Г. вину свою не признали пояснил, что, по его мнению, в результате сделанного им уколапроизошел спазм центральной глазной артерии, вызванный либо сильнойболью от этого укола, либо непереносимостью гентамицина организмомбольной.

Кстати, это излюбленный аргумент всех врачей, виновных всовершении подобных преступлений, который во многих случаях безотказнослужит оправдывающим обстоятельством и звучит примерно так: в гибели(тяжком увечье) пациента преступная халатность врача ни при чем, этоиндивидуальная особенность, реакция организма пациента, которую нашиврачи просто не смогли определить (предсказать, предупредить).

Возможно, и в случае с В. эта надуманная ссылка подсудимого Г.смогла бы оправдать его, если бы не вмешательство специалистовМосковского НИИ глазных болезней им. Гельмгольца, Одесского НИИглазных болезней им. Филатова, Московского научно-технического центра«Микрохирургия глаза» им. С. Федорова, куда больная и ее родителиобратились за квалифицированной помощью.

С 23 мая по 20 июня 2000 года В. находилась на излечении в МосковскомНИИ глазных болезней им. Гельмгольца с диагнозом – повреждение склярав момент инъекции, токсическая нефроретинопатия, токсическая катаракта,повреждение левого глазного яблока.

В судебном заседании в суде сектора Чентру некоторые коллеги врачаГ., а ранее – консилиум врачей-офтальмологов, руководствуясь нестремлением установить истину, а скорее чувством корпоративнойсолидарности, пытались освободить Г. от ответственности, что с успехомпроделывали врачи в других аналогичных случаях. Они отказывались признать,что В. потеряла зрение на левый глаз по вине преступной небрежности Г.,отказывались признать, что Г. повредил глаз потерпевшей во время инъекции,

67

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


вновь и вновь разглагольствуя об индивидуальных особенностях организмабольной, которые им неизвестны.

Приговором от 16 июля 2001 года суд сектора Чентру призналподсудимого Г. виновным в совершении преступлений, предусмотренныхст. 115, ч. 2 УК РМ и ст. 1151 УК РМ, и назначил ему наказание по ст. 115, ч. 2– два года лишения свободы с лишением права практиковать медицину втечение трех лет; по ст. 1151 – три года лишения свободы с лишением правапрактиковать медицину в течение трех лет и окончательное наказание – тригода лишения свободы условно с лишением права практиковать медицину втечение трех лет.

Указанный приговор был опротестован прокурором и обжалованпотерпевшей в Трибунале муниципия Кишинэу, ввиду мягкостиназначенного наказания.

Определением трибунала от 13 ноября 2001 года подсудимому Г.назначено более строгое наказание – пять лет лишения свободы условно слишением права практиковать медицину в течение четырех лет сиспытательным сроком четыре года.

Определение трибунала от 13 ноября было обжаловано адвокатомподсудимого и потерпевшей в Апелляционной палате Республики Молдова.При этом адвокат просил оправдать подсудимого, а потерпевшая – назначитьему более строгое наказание. Определением Коллегии по уголовным деламАпелляционной палаты РМ от 11 января 2002 года вышеуказанные жалобыоставлены без удовлетворения и одновременно оставлено в силеопределение трибунала от 13 ноября 2001 года. Этим поставлена точка втрагической истории В., стоившей ей и ее близким неимоверных физическихи моральных страданий, и можно сказать, что справедливостьвосторжествовала.[13]

Особое значение этого приговора и последующих судебных решенийпо этому делу объясняется тем, что это почти единственный обвинительныйприговор по делу о врачебном преступлении, вступивший в законную силуза последние 10 лет «независимости» нашей медицины – независимости отзакона и моральных норм.

Он должен послужить грозным предупреждением всем врачам, всем«двоечникам» со скальпелем и шприцем, всем невеждам в области медицины(да и в других областях), что за гибель и тяжкие увечья пациентов вследствиеврачебной небрежности и некомпетентности все же придется отвечать.

Отметим лишь, что по этому делу не решен важный вопрос овозмещении материального и морального ущерба потерпевшей, который,надо полагать, в связи с расходами на длительное лечение в московскихклиниках, на проезд, весьма значителен, и потерпевшая имеет право на еговозмещение.

68AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Вышеуказанное свидетельствует о том, что и у Минздрава, и управоохранительных органов нашей республики нет оснований дляблагодушия, что безразличное отношение к судьбе пациента, к результатамсвоей работы, бесконтрольность, безнаказанность, безответственность.некомпетентность медицинских работников могут привести к самым тяжкимпоследствиям. Многие юридические ошибки могут быть исправлены, амедицинские, врачебные ошибки, повлекшие гибель, тяжкие увечьяпациентов – никогда.

НЕОСТОРОЖНЫХ УБИЙСТВ ПАЦИЕНТОВ МОЖНО ИЗБЕЖАТЬПРИ СОБЛЮДЕНИИ ВРАЧАМИ, МЕДИЦИНСКИМ ПЕРСОНАЛОМЭЛЕМЕНТАРНЫХ ПРАВИЛ ПРЕДОСТОРОЖНОСТИОб этом свидетельствует следующий трагический случай, а вернее

неосторожное убийство 18-летнего Л., совершенное в травмпункте №1 прибольнице скорой медицинской помощи города Кишинева пять лет назад в1998 году.

По делам о врачебных преступлениях судебно-медицинская экспертиза(первоначальная, повторная и комиссионная) длится годами и только 27февраля 2001 года Апелляционной палатой в этом деле поставлена последняяточка.

Следствие по делу вела прокуратура сектора Чокана города Кишинева.Было установлено, что 24 июля 1998 года больной Л. обратился в БСМП спереломом правой ключицы. После оказания первой помощи, наложениягипсовой повязки, он был направлен в травмпункт №1 по ул. Дога, 21 дляпроведения операции по закреплению фрагментов ключицы. Непонятно,почему эту операцию не сделали врачи БСМП.

Операция была назначена на 3 августа 1998 года.В назначенный день в 9 часов утра Л. вместе с родителями пришел в

травмпункт, где врач Р. осмотрел больного и решил сделать операцию. Дляобезболивания он решил применить раствор лидокаина. который был вналичии в травмпункте.

Врач Р., нарушая инструкцию по применению лидокаина иэлементарные правила предосторожности, не произвел пробу напереносимость больным Л. лидокаина, а сразу стал вводить лекарство.Больной Л. начал терять сознание, покрылся потом, у него начались судороги.Принятые экстренные меры по спасению больного положительныхрезультатов не дали, и Л. вскоре умер.

Итак, Л. погиб 3 августа 1998 года, а уголовное дело по признакампреступления, предусмотренного статьей 115-1 УК РМ (нарушение правилили методов оказания медицинской помощи), было возбуждено только через3,5 месяца, 17 ноября 1998 года.

69

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Допрошенный в качестве обвиняемого Р. виновным себя не признали пояснил, что предварительно сделал больному пробу на переносимостьлидокаина и только после этого стал вводить лекарство, убедившись вотсутствии отрицательной реакции. На самом же деле с самого началабыло очевидно, что предварительная проба на лидокаин спасла бы жизньЛ.

Согласно заключению судебно-медицинской экспертизы смерть Л.наступила от анафилактического шока, вызванного непереносимостьюлидокаина.

Уголовное дело по обвинению врача Р. по статье 115-1 УК РМ былонаправлено в суд прокуратурой сектора Чокана 24 февраля 1999 года, арассмотрено судом сектора Рышкань г. Кишинева (видимо, для большейобъективности) только 16 июня 2000 года после проведения несколькихсудебно-медицинских экспертиз, в том числе и комиссионной, назначеннойсудом.

Все судебно-медицинские эксперты, проводившие эти экспертизы (ксожалению, в приговорах фамилии судебно-медицинских экспертов почему-то не указываются), стремясь, как и в других случаях, выручать врача-коллегу,дружно утверждали, что врач Р. не нарушил никаких инструкций и мерпредосторожности, что он невиновен, а смерть Л. наступила отанафилактического шока неизвестной этиологии.

Суд не дал объективной оценки всем собранным доказательствам и внарушение статьи 57 УПК РМ положил в основу только заключения судебно-медицинских экспертиз.

Суд указал в приговоре, что «согласно смыслу судебно-медицинскойэкспертизы, смерть потерпевшего является случаем».

Явная несправедливость оправдательного приговора в отношенииврача Р. и не утихающая материнская боль за трагически погибшего сынавынудили прокуратуру сектора Рышкань и потерпевшую Л. опротестоватьи обжаловать его в Трибунал Кишинэу.

Но и там не стали глубоко вникать в существо дела и определениемТрибунала от 30 ноября 2000 года оправдательный приговор был оставленбез изменения. Прокуратура уезда Кишинэу опротестовала определениеТрибунала в Апелляционную палату.

И здесь, наконец, 27 февраля 2001 года справедливостьвосторжествовала.

Апелляционная палата отменила оправдательный приговор судасектора Рышкань и определение трибунала от 30 ноября 2000 года.Определением Апелляционной палаты врач Р. признан виновным всовершении преступления, предусмотренного статьей 115-1 УК РМ иприговорен к штрафу в 200 минимальных зарплат (3600 леев) с лишением

70AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


права заниматься врачебной деятельностью в течение трех лет, хотя статья115-1 предусматривает и лишение свободы до 7 лет.

На основании статья 2 Закона об амнистии от 29 июля 1999 года Р.освобожден от наказания. Обращают на себя внимание чрезмерно мягкиенаказания за врачебные преступления, влекущие гибель пациентов.

Полагаем, что давно настала пора обобщить судебно-следственнуюпрактику по делам о врачебных преступлениях и обсудить этот вопрос напленуме Высшей судебной палаты, что способствовало бы предупреждениюэтих преступлений и повышению ответственности медицинских работниковза результаты своей работы и за судьбу пациентов.

По данному делу трижды проводилась судебно-медицинскаяэкспертиза. Согласно заключению судебно-медицинской экспертизы №191/1198-Д смерть Л. наступила в результате анафилактического шока,наступившего вследствие применения лидокаина – как препарата с цельюместного обезболивания.

Суд первой инстанции указал в приговоре, что решение вопроса отом, нарушена ли врачом Р. инструкция по применению лидокаина или ненарушена, находится в компетенции комиссионной экспертизы, которуюсуд и назначил.

Комиссионная судмедэкспертиза подтвердила выводыпервоначальной экспертизы и на поставленный судом вопрос ответила, чтоврач не нарушил инструкцию по применению лидокаина, не указав, правда,№ инструкции, дату, год и кем она утверждена (заключение экспертизы №1198от 4 августа 1998 г.). По ходатайству обвинения суд назначил повторнуюкомиссионную экспертизу, в заключении которой указывалось, чтопроведение пробы на чувствительность к лидокаину инструкция непредусматривает, что противопоказаний к этому препарату у больного Л.не выявлено, что наличие гематомы не препятствовало операции, что передприменением лидокаина не требуется проведение электрокардиограммы.То есть, что врачом Р. не нарушены правила и методы оказания медицинскойпомощи.[14]

В редких случаях по факту гибели пациентов из-за преступнойврачебной небрежности возбуждаются уголовные дела и они даже доходятдо суда. Но там они либо заканчиваются весьма мягким обвинительнымприговором, либо вообще выносится оправдательный приговор.

Вот лишь два примера.28 мая 1996 г. в 00.35 мин в одну из больниц Кишинэу бригадой скорой

помощи в крайне тяжелом состоянии была доставлена девочка М. в возрасте4-х месяцев, для оказания ей срочной квалифицированной медицинскойпомощи.

Но врач Я., являясь дежурным врачом-педиатром приемного

71

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


отеделения, отказался принять ребенка на стационарное лечение и, не оказавпомощи, направила по месту жительства в 1-ю ГДКБ, где М. примерно черезчас умерла.

Органы предварительного следствия правильно квалифицировалибездействие врача Я. по ч. II ст. 115 Уголовного кодекса РМ,предусматривающей ответственность за неоказание помощи больному,повлекшие его смерть. За это предусмотрено наказание в виде лишениясвободы до 2-х лет, с лишением права заниматься профессиональнойдеятельностью до 3-х лет. Однако, в суде прокурор, поддерживающийобвинение, не усмотрел причинной связи между бездействием врача Я. исмертью ребенка М. и в своей обвинительной речи потребовалпереквалифицировать бездействие врача Я. с части II ст.115 УК на часть I ст.115 УК РМ.

На основании ст. 48/1 УК РМ и ст.ст. 54 УПК РМ, суд сектора Ботаникапрекратил уголовное дело в отношении врача Я. и привлек ее кадминистративной ответственности, оштрафовав на 5 (пять) минимальныхзаработных плат, то есть на 90 леев, тогда как статья 48/1 предусматривалаштраф до 25 минимальных заработных плат или арест до 30 суток. В качествесмягчающих обстоятельств суд усмотрел, что деяние не представляет собойбольшой общественной опасности (?), Я. ранее не судима, на моментсовершения преступления ее стаж работы составлял только один год (?). Намомент совершения преступления Я. было 39 лет, что она окончиламедицинский университет заочно (?) в 38 лет.

Непонятно также, почему суд согласился с изменением квалификациина ч. I ст.115, несмотря на гибель девочки?[15]

И другой пример из судебной практики: хирург Республиканскойклинической больницы К., 42-х лет, также обвинялся в неоказании помощибольному, что повлекло его гибель, по ст. 115 части II УК РМ. Он обвинялсяв том, что 8 июля 1997 г. будучи старшим дежурным хирургом РКБ и, находясьна службе, в 21 час 30 мин. принял и госпитализировал больного В.К., которыйнаходился в тяжелом состоянии. Несмотря на тяжелое состояние, котороепостоянно прогрессировало, хирург К. оперировал больного только навторой день 9 июля в 11.00, то есть через 12 часов после поступления.

На предварительном следствии судебные медики дали заключение отом, что смерть больного В.К. наступила вследствие запоздалой операциичерез 12 часов после поступления в больницу.

Прокурор утвердил обвинительное заключение по ч. II ст. 115 УК РМи направил дело в суд.

В суде свидетель В.Х. (зам министра здравоохранения) пояснил, чтооперация не была запоздалой, что в распоряжении врача имеется 12-24 часадля уточнения диагноза, хотя диагноз был известен, поскольку больной за 6

72AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


дней до этого, 2 июля 1997 г. прооперирован и поступил 8 июля спослеоперационным осложнением. В.Х. также пояснил, что болезнь К. быланеизлечимой и у него не было шансов выжить, даже если бы он былпрооперирован немедленно, при поступлении в больницу 8 июля 1997 г. в21.30 мин. В суде были допрошены также подчиненные В.Х. – Г.Б., заведующийгастрологическим отделением РКБ, А.В., который оперировал больного В.К.2 июля и преждевременно выписал его из больницы 7 июля, врач РКБ А.Т.,Е.М, – заведующая реанимационным отделением РКБ, которые еще допровозглашения приговора заявили, что хирург К. невиновен.

Судебно-медицинским экспертам, которые также подчиняютсяМинздраву, ничего не оставалось делать, как изменить заключениеэкспертизы, данное на предварительном следствии, поддержать доводысвоего шефа и своих коллег из РКБ и заявить, что под запоздалойгоспитализацией следует понимать уже не 12, а 30 часов после ухудшениясостояния здоровья больного и что хирург К. исполнил точно своислужебные обязанности, не сославшись при этом ни на какие нормативныеакты.

Итак человек умер, а виновных в его смерти нет. И никто не спросилзаведующего проктологическим отделением А.В., почему он выписалбольного В.К. через 5 дней после операции, не понаблюдав его болеедлительное время. И почему 8 июля в 21.30 не был он срочно вызван дляпроведения повторной операции. Тогда подсудимому К. не понадобилосьбы 12 часов для «уточнения диагноза», который А.В. был хорошо известен.

Да, нашей медицине, как впрочем, и юриспруденции, еще оченьдалеко до американской и из других цивилизованных стран, где в последниегоды судебную перспективу имеет «любой плохой результат лечения». Акакой же результат лечения? Гибель больного К., которого 2 июля 1997 г.оперировали в РКБ, 7 июля преждевременно выписали, 8 июля 1997 г.доставили в тяжелом состоянии, а через 12 часов его прооперировал другойврач. Непонятно, где в это время был А.В., который и должен был спасатьсвоего больного.

И в результате суд сектора Чентру через год, 28 июля 1998 года, вынесхирургу К. оправдательный приговор.[16] Как в том итальянском фильме«Следствие (и добавим суд) окончено – забудьте!» А подобные случаи в РКБи в других наших больницах повторяются все чаще и чаще.

«ДВОЕЧНИКИ» СО СКАЛЬПЕЛЕМПоследнее время в средствах массовой информации нашей

республики частенько сообщается о многочисленных случаяхзлоупотреблений, вымогательства денег у пациентов, преступной врачебнойхалатности, повлекшей гибель пациентов. К сожалению, врачебные

73

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


преступления почему-то не включаются в криминальную хронику. Из неемы почти ежедневно узнаем, сколько человек погибло в результате пожаров,дорожно-транспортных преступлений, от рук бандитов. На местопроисшествия выезжают следственно-оперативные группы, возбуждаютсяуголовные дела, проводится расследование.

А вот сколько пациентов погибает в больницах в реанимационныхотделениях ночью, после оказания им платных медицинских «услуг», остаетсятайной за семью печатями, которая лишь приоткрывается в некоторыхпубликациях. Причем некоторые «эскулапы» хорошо усвоили, что лучшаяоборона – это наступление, и чуть что – угрожают журналистам, газетамсудебными исками.

В 2002 году намеревалась обратиться с иском к газете «Коммунист»администрация больницы «Скорой помощи», в текущем – администрацияКаларашской больницы. А между тем, «любители» запугивания средствмассовой информации должны осознать, что тщательное расследованиефактов, сообщаемых в СМИ, может превратить их из истцов в ответчиков,обвиняемых.

Гибель пациентов вследствие врачебной халатности «двоечники» соскальпелем и их высокие покровители пытаются оправдать весьмахитроумной уловкой, действующей безотказно на протяжении многих лет. Вответ на претензии родственников погибших пациентов они заявляют всемодно и то же: «Что вы хотите? Ваш родственник в детстве болел гриппом,дифтерией и многими другими неизлечимыми в Молдове болезнями.Непонятно, как, вопреки медицинским прогнозам, он еще прожил стольколет».

Характерен в этом отношении случай, описанный А.Б. в «НезависимойМолдове» от 4 февраля 2003 г. под заголовком: «Сами режут, самизашивают…». Суть публикации: А.Г. из Оргеева в одной из кишиневскихбольниц сказали, что срочно нужна операция. Хирург заверил женщину,что ее спасут, и она согласилась на хирургическое вмешательство. Да и какбыло не согласиться, не довериться доктору хабилитат, профессору?

Заметим, что по данным Высшей аттестационной комиссииРеспублики Молдова на 1 января 2003 г. у нас было 695 докторов различныхнаук и 4840 кандидатов наук, из которых в области медицины – 835, в областиюридических наук – 120. В связи с этим хотелось бы спросить ученых-профессоров медицинского университета, какова ценность, каков эффектэтих 800 диссертаций для медицинской практики, насколько они продвинулимедицинскую науку в нашей республике, насколько сократили смертностьпациентов? Или табличка с крупными позолоченными буквами на дверяхнекоторых недобросовестных обладателей научных степеней и званий служитлишь приманкой для выколачивания денег из доверчивых пациентов? А

74AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


может, на их дверях следовало бы написать предостережение: «Оставьнадежду всяк сюда входящий»?

Теперь продолжим рассказ мужа А.Г. Накануне операции врачпригласил его и прямо заявил: «За мой труд надо платить». Заботливый супругодолжил 100 долларов, принес врачу. Тот заверил: «Не волнуйтесь, я спасувашу супругу». Через 10 дней после операции А. умерла.

В Уголовном кодексе РМ есть несколько статей, по которым врач можетбыть привлечен к уголовной ответственности. Это статья 160/3, статья 189/3,а если врач еще и должностное лицо – за вымогательство взятки. Плюс статья115/1 – нарушение правил или методов оказания медицинской помощи.

О вымогательстве врачами денег пишут не только пациенты и ихродственники, но и сами врачи. Вот, что пишет в «Независимую Молдову»доктор медицинских наук А.М. из Сорок: «Теперь даже многиевысококвалифицированные медики не гнушаются подношений от пациентов.Это вошло уже в привычку, стало правилом, и находятся такие, что дажевымогают их у больных».

То, что врачи нередко вымогают взятки или незаконное вознаграждениедо проведения операции, может свидетельствовать о том, что они предвидятвозможность гибели пациента, в случае чего они останутся ни с чем. При этомдействуют самонадеянно, уверенные в абсолютной безнаказанности даже вслучае трагических последствий. Свои преступления горе-эскулапы пытаютсяоправдать и такими странными доводами, которые были высказаны и В.Г. –дочери погибшей пациентки: «Все равно ваша мать долго не протянула бы.Полгода, а может, и меньше». Как будто это дает им право ускорять эту гибель,лишать жизни пациента «досрочно». Ни один, даже самый опытный, врач илисудмедэксперт не могут точно ответить, сколько бы прожил пациент безнепродуманной, неквалифицированной операции. Случается, очень долго.

А вот что рассказывает о медицинском обслуживании в Больницескорой медицинской помощи Е.Р. в статье «Бриллиантовая» нога или«Невероятные приключения англичанина в больнице» («Кишиневскиеновости», 31 января 2003 г.). Здесь «благодарность» анестезиологу обошласьв 100 леев, хирургу – в 300. Богатый англичанин, в ответ на предложениеостаться на несколько дней в больнице (БСМП), вскликнул, как и наши бедныесоотечественники: «Лучше я умру дома».

«Двоечники» со скальпелем, вымогатели в белых халатах будутдействовать столь же нагло, бессовестно, беззастенчиво и безответственно,пока в медицинскую практику не будет внедрен письменный договор междупациентом, его родственниками, с одной стороны, врачом, медицинскимучреждением – с другой, в котором подробно бы оговаривались права,обязанности и ответственность сторон, как это давно делается вцивилизованных странах.[17]

75

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Ссылки1. Заключение Комиссионной судебно-медицинской экспертизы №92

от 16 октября 1996 г. по уголовному делу о неоказании медицинской помощи4-х месячной девочке М., повлекшей ее гибель, стр. 7

2. Там же, стр. 7.3. Ю.Д. Сергеев, С.В. Ерофеев, указ. соч., стр. 32.4. Ю.Д. Сергеев Термина «врачебной ошибки» нет ни в одном законе.

«Известия», октябрь 2003 г.5. Обвинительное заключение по уголовному делу №25786. Постановление и.о. следователя прокуратуры сектора Ботаника от

1 июня 1999 г. от отказе в возбуждении уголовного дела., Приказ главврачатерриториальной медицинской ассоциации сектора Ботаника №70 от 14апреля 1999 г., Ответ начальника Департамента Министерстваздравоохранения следователю прокуратуры № 09-9/172 от 7 июля 1999 г.

7. Обвинительное заключение по уголовному делу 2000428105 от 1августа 2000 г. (Прокуратура сектора Ботаника. Результаты судебногорассмотрения дела нам не известны).

8. Обвинительное заключение по делу № 994281300 от 4 августа 1999 г.(Прокуратура сектора Ботаника). Результаты судебного рассмотрения делаО. нам неизвестны.

9. Постановление старшего следователя прокуратуры г. Кишинева опрекращении уголовного дела №98428043 от 9 марта 1999 г.

10. Георгий Папук. Организованной преступности объявлена открытаявойна. «Независимая Молдова», 16 декабря 2003 г.

11. См. Т. Скоробогатько. Операция на кошельки. С. Шишкин. Платилии будем платить? «Московские новости» №46, 9-15 декабря 2003 г., стр. 24.

12. Юрий Сергеев. Термина «врачебная ошибка» нет ни в одном законе.«Известия», октябрь 2003 г.

13. См.: Приговор суда сектора Чентру мун. Кишинэу от 16 июля 2001г., Дело №1-225, 2001 г., Определение Трибунала мун. Кишинэу №1а-1043/2001, Определение Коллегии по уголовным делам Апелляционной палатыРеспублики Молдова от 11 января 2002 г.,

14. Приговор суда сектора Рышкань, мун. Кишинэу от 16 июня 2000 г.,дело №1-110/00., Определение Трибунала мун. Кишинэу от 30 ноября 2000 г.Дело№1а-943/2000 г., Определение Коллегии по уголовным деламАпелляционной Палаты РМ от 27 февраля 2001 г. Дело № 1ч-124/2001 г.

15. Приговор суда сектора Ботаника № 1 – 118 / 97 от 29 сентября 1997 г.16. Приговор суда сектора Чентру № 1 / 601 от 20 июля 1998 г.17. В. Флоря. Врачебные преступления недоказуемы и ненаказуемы?

Кишинев, 2001, И. Мереуцэ с соавторами. Моральная и юридическаяответственность в медицинской деятельности (на государственном языке).Кишинев, 2002, Л. Быку, В. Донико (дочери погибшей пациентки). По вине врачей.«Коммунист», 31 января 2003 г., В. Маликова. Исцели врача, пациент (беседа с А.Ульяновской). «АиФ» - Молдова», №7, 12 февраля 2003 г., А. Мазур, доктормедицинских наук. Деградация продолжается. «НМ», 11 сентября 2002 г., ОлесяВлас. «Секретные материалы». «НМ», 21 февраля 2003 г.

76AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Iurie Larii,dr. în drept,


Determinantele infracţiunilor de şantaj

Problema cauzalităţii fenomenului criminal este una dintre cele maiimportante pentru ştiinţa criminologică. Încă din cele mai vechi timpuri filosofii,juriştii şi alţi gânditori au încercat să clarifice cauzele comiterii infracţiunilor.

Thomas Morus, spre exemplu, expunându-şi ideile în lucrarea sa “Utopia,”menţiona că ”dacă rămîn neschimbate cauzele ce generează criminalitatea,neschimbate vor rămâne şi consecinţele provocate de aceste cauze. Sunt lipsitede efect chiar şi cele mai dure sancţiuni, dacă nu va fi îmbunătăţită stareaeconomică a societăţii sau dacă nu vor fi luate alte măsuri pentru înlăturareacauzelor fenomenului criminal”.1

Cercetarea cauzelor criminalităţii are ca scop final elaborarea şi realizareapractică a unor măsuri temeinice, care ar favoriza preîntâmpinarea şi contracarareareuşită a fenomenului dat.

Aşadar, cauzalitatea este legătura existentă obiectiv între două sau maimulte fenomene, în care unul din ele (cauza) produce, generează altele (efecte).Deci, cauza este fenomenul care precedă şi determină sau generează un altfenomen numit efect. Legătura cauzală nu este o imaginaţie, ci o legitate, careexistă real între toate fenomenele naturale şi sociale. Fiind o categorie filosofică,cauzalitatea are un sens universal, deoarece nu există fenomene care n-ar aveacauzele lor specifice. În acelaşi timp nu pot exista fenomene care nu genereazăunele efecte, consecinţe.

Referindu-ne la cauzele criminalităţii în general putem remarca că acesteasunt nişte fenomene sociale, care generează şi menţin existenţa criminalităţii sauprovoacă creşterea ori descreşterea ei.

Cînd este vorba despre aşa fenomene complexe, cum ar fi criminalitatea,trebuie de avut în vedere că ea are la baza apariţiei, existenţei şi dezvoltării saleo pluralitate de cauze, dintre care principale şi secundare, obiective şi subiective,

1 Криминология, под ред. А.И. Долговой, М., НОРМА-ИНФРА-М, 1999,с. 11.

77

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


constante şi temporare etc.2 Reieşind din aceasta, A.Dolgova a ajuns la concluziacă nu există o cauză generală, de bază, care ar explica pe deplin provenienţacriminalităţii în toată diversitatea sa.3

Abordând problema cauzalităţii sub un alt unghi de vedere, V.Kudreavţevmenţiona că deşi cauzele criminalităţii nu sunt identice pentru toate formaţiunilesocial-economice care se dezvoltă în împrejurări istorice diferite, totuşi explicarealor are ceva comun: la baza acestor cauze întotdeauna se află contradicţiileobiective din societate.4 Anume din acest punct de vedere vor fi cercetatecauzele ce generează infracţiunile de şantaj.

În afară de cauze mai există şi un şir de condiţii (împrejurări, circumstanţe),care favorizează săvârşirea infracţiunilor. Către acestea se referă atât factoriinaturali, cât şi cei sociali sau tehnici. De sine stătător, aceste condiţii nu genereazăinfracţiuni, dar favorizează realizarea lor. Aprecierea unor fenomene în calitatede cauze, iar a altor – în calitate de condiţii, poartă un caracter relativ, fiindcă îndiferite situaţii, unul şi acelaşi fenomen poate apărea sau ca cauză, sau ca condiţie.Cauzele infracţiunilor şi condiţiile ce le favorizează, deseori, sunt unificate într-un singur termen – factori sau determinante ale criminalităţii.

Procesul determinaţiei fenomenului criminal reprezintă în sine o corelaţiedificilă a diferitor forme de legături: nu numai cauzale, dar şi funcţionale, statistice,legătura stărilor etc.5

Cauzalitatea apare la prima vedere doar ca una din formele determinaţiei.Rolul ei, însă, în comparaţie cu alţi factori, este cu mult mai semnificativ. Dupăcum remarcă V.Kudreavţev, cauzalitatea este conţinutul intern al determinaţiei,esenţa ei.6

Cu toate că există un şir de orientări care explică în mod diferit cauzelecriminalităţii (biologice, psihologice, sociale), totuşi i se acordă preferinţădeterminismului social, esenţa căruia se reduce la aceea, că în societate, toatecorelaţiile apar sub formă de relaţii între oameni. Transformarea posibilităţilor înrealitate are loc întotdeauna prin implicarea activă a oamenilor. Din acesteconsiderente, pentru relevarea cauzelor criminalităţii este necesar de a se acordao atenţie deosebită interacţiunii mediului social în complexitatea relaţiilor salecu individul.

Analiza determinantelor infracţiunilor de şantaj este imposibilă fără aapela la elaborările teoretice existente cu privire la determinaţia criminologică.

2 Криминология, под ред. В.Н. Бурлакова, В.П. Сальникова и С.В.Степашина, СПб., 1999, с.127.

3 Криминология, под.ред. А.И.Долговой, М., 1997, с.180.4 Кудрявцев В.Н., Генезис преступления. Опыт криминологического

моделирования, М.,1998, с.11-12.5 Кузнецова Н.Ф., Проблемы криминогенной детерминации, М., 1989, с.11.6 Кудрявцев В.Н., op. cit., p.10.

78AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


În pofida existenţei multiplelor viziuni referitoare la determinantelecriminalităţii, autorii acestora sunt de comun acord cu un şir de teze.

1. Determinantele principale ale activităţii umane, a cauzelor ei, suntinteresul, adică conştientizarea necesităţilor, a condiţiilor şi metodelor care arfavoriza satisfacerea lor.7

2. Interesele şi modalităţile de satisfacere a lor sunt determinate demotivaţie.

3. Comportamentul ilegal apare şi se dezvoltă în baza diferitor contradicţii,care treptat se agravează şi se transformă în conflict deschis dintre subiectulcomportamentului şi cerinţele legii. Aceste contradicţii au o nuanţă psihologică,socială sau combinată.8 Ele se manifestă în fenomenele şi domeniile vieţii, carepot fi divizate în două grupe: obiective şi subiective. Către factorii subiectivi sereferă elementele ce fac parte din conştiinţa infractorului, adică caracterizeazăpersonalitatea lui. Cei obiectivi se consideră fenomenele şi procesele, care auloc în afara voinţei lui.

Sub acest aspect cauzele subiective ale infracţiunilor sunt anumiteelemente ale psihologiei sociale, care contravin normelor ordinei de drept şi semanifestă în necesităţile, interesele, scopurile, motivele şi valorile moraledenaturate ale persoanelor ce săvârşesc infracţiuni.

Condiţiile subiective sunt reliefate în particularităţile demografice şi social– psihologice ale populaţiei (caracterul, temperamentul, vârsta, sexul, etc.).

Cauzele obiective ale infracţiunilor constau din contradicţiile concrete ceau loc în viaţa de toate zilele, în relaţiile economice şi sociale ale oamenilor, iarcondiţiile obiective sunt neajunsurile de ordin administrativ şi tehnic, care menţinsau animează acţiunea cauzelor subiective şi obiective ale criminalităţii.

4. Infracţiunile se săvârşesc în rezultatul interacţiunii cauzelor şi condiţiilorsubiective şi obiective.

5. Contradicţiilor, adică factorilor obiectivi şi subiectivi le este caracteristicierarhia diferitor nivele de dezvoltare.

Nu există o opinie unică nici în ceea ce se referă la rolul factorilor îngeneza infracţiunilor.

Astfel, N. Kuzneţova susţine că urmează de atribuit la cauzele criminalităţiideterminantele social – psihologice care includ în sine elemente economice,politice şi juridice la diferite nivele de conştiinţă socială. Subsistemulîmprejurărilor, care favorizează formarea criminogenă a personalităţii, include

7 Кудрявцев В.Н., Причины правонарушений, М., 1976, с.103; ШляпочниковА.С., Значение категории интереса в криминологии // Советское государство иправо, №10/1972, с.28; Кузнецова Н.Ф., op.cit. p.25.

8 Комплексное изучение системы воздействия на преступность, под ред.П.П. Осипова, Ленинград, 1978, с.53; Исмаилов И.А., Осипов П.П., Проблемаобщих причин преступности в советской криминологии // Вестник Л.Г.У., № 23/1975, с.105.

79

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


aşa particularităţi, ca influenţa negativă a familiei şi a micromediului, neajunsurileîn educaţia şcolară, de muncă şi casnică, lacunele psihologice reflectate prinintermediul influenţei mijloacelor de informare în masă. Tot la acestea se referăcomportamentul victimogen al victimelor.9

Referindu-se la corelaţia şi semnificaţia factorilor obiectivi şi subiectivica determinante ale criminalităţii, V.Kudreavţev relatează că „chiar şi părţilenegative ale proceselor obiective constituie, de regulă, nu cauze, ci doar condiţii,care creează posibilitatea comiterii infracţiunii.”10 Elementul subiectiv, însă,urmează de a-l considera nu numai ca o parte componentă a mecanismuluicomportamentului deviant, dar şi ca cauză independentă a acestuia.11

O altă poziţie este aceea, conform căreia, cauzele criminalităţii se află în: a)relaţiile economice, contradictorialitatea căror determină apariţia şi dezvoltareafenomenului criminal; b) relaţiile individului cu mediul social; c) interesele şiconflictele politice; d) starea socio – morală a societăţii.12

A. Piontcovskii este de părerea că la baza cauzelor criminalităţii se aflăcontradicţiile dintre necesităţile indivizilor şi mijloacelor materiale destinate pentrusatisfacerea lor.13

Probabil că toţi factorii abordaţi mai sus influenţează într-un mod saualtul asupra criminalităţii şi apar în calitate de cauze, care generează criminalitateasau ca condiţii, care favorizează manifestările infracţionale. Însă nu putem afirmacă o anumită împrejurare poate apărea în calitate de cauză independentă dinacele considerente, că în realitate, împrejurările, cauzele nu există izolat, darinteracţionează între ele.

În plan teoretic şi practic este important stabilirea corelaţiei dintre cauzelegenerale ale criminalităţii şi cauzele specifice unor infracţiuni concrete. Dacă n-ar exista cauze care generează criminalitatea ca fenomen social, atunci n-arexista nici cauze ale unor infracţiuni concrete. Pe de altă parte, aceste douăcategorii de cauze nu sunt identice. Cauzele criminalităţii ca fenomen social setransformă într-un anumit mod în cauze a infracţiunii concrete.

Cauzele generale ale criminalităţii creează doar posibilitateacomportamentului infracţional individual. Deci, prin cauze a unei infracţiuniconcrete trebuie de avut în vedere totalitatea împrejurărilor obiective, care augenerat intenţia persoanei de a săvârşi infracţiunea, sau acele neajunsuri aleeducaţiei morale, care i-au permis comiterea faptei ilegale din imprudenţă.

9 Кузнецова Н.Ф., op.cit. p.44.10 Кудрявцев В.Н., Проблемы причинности в криминологии // Вопросы

философии, №10/1971, с.82-85.11 Кудрявцев В.Н., Причины правонарушений, М., 1976, с.171.12 Криминология. Учебник, под ред. В.Н.Кудрявцева и В.Е.Эминова, М.,

1995, с.61-77.13 Пионтковский А.А., Пути укрепления социалистического правопорядка

// Советское государство и право, №1/1967, с.33.

80AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Şantajul este determinat atât de cauzele generale, cât şi de cele specificecategoriei respective de infracţiuni. În primul rând, acestea sunt cauzele deordin economic. În această sferă a avut loc o orientare radicală a relaţiiloreconomice: de la economia planificată – la relaţiile economiei de piaţă, ultimelefiind bazate pe concurenţă, în consecinţa căreia are loc sugrumarea concurenţilor,programarea surplusului forţei de muncă, adică şomajul, stratificarea materialăşi socială a populaţiei. Just menţiona I.Karpeţ, precum că relaţiile de piaţăîmpovărează chiar de la bun început criminalitatea. Din punct de vedere alproducerii mărfurilor şi acordării serviciilor economia de piaţă şi-a demonstratviabilitatea, cu toate că pentru aceasta a fost necesar nu un singur secol. Însămulte din consecinţele ei negative, în special, nivelul înalt al criminalităţii, chiarşi în cele mai dezvoltate ţări – este o realitate. Iar goana după bani a sărăcitconsiderabil potenţialul spiritual al societăţii umane. De aceea, cei care cred căpiaţa este o modalitate de evitare a tuturor nenorocirilor sunt duşi în eroare.14

Privatizarea, ca element al economiei de piaţă, a devenit pentru RepublicaMoldova o formă camuflată de jefuire a ţării – cauză care a determinat stratificareasocietăţii. Mai mult de 30% din populaţia ţării trăieşte mai jos de limita niveluluisărăciei. Iar scăderea nivelului de trai al unor persoane serveşte ca bază, înanumite condiţii, pentru îmbogăţirea altor.

Concentrarea bogăţiilor la o parte mică din populaţie, în special dacăizvorul acestor resurse este ilegal, provoacă formarea unor grupări orientatespre redistribuirea violentă a bogăţiilor concentrate. În legătură cu acest fapt,G.Zabreanskii afirmă că „răcketul apare atunci şi acolo, unde apar surplusuriilegale de venit.15

Totodată, unele grupuri de indivizi dispun de patrimoniu, dar nu dispunde putere şi viceversa. Între aceste grupuri apar contradicţii, care se transformăîn conflicte atunńi, când folosirea şi sporirea patrimoniului este imposibilă fărăputere, iar puterea nu este în stare să funcţioneze fără patrimoniu. Metodasoluţionării acestui conflict poartă un caracter strategic. Consolidareareprezentanţilor puterii cu criminalii care posedă patrimoniu, în condiţiile lupteiferoce pentru sfera de influenţă, provoacă ciocnirea clanurilor. Ulterior, conflictuli-a amploare, transformându-se în criză, iar împărţirea puterii şi a banilor capătăforme înarmate.16

Costul vieţii depăşeşte veniturile cetăţenilor de bună credinţă. Creştereapreţurilor, de asemenea, depăşeşte veniturile care, de cele mai dese ori , sunt

14 Карпец И.И., Криминология, М., 1995, с.63.15 Забрянский Г., Организованная преступность: механизм формирования,

функционирования и судьба // Организованная преступность в России, СПб,1996, с.46.

16 Горбунов А., Мафия предупреждает губернатора // Российская газета,1997, 13 марта.

81

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


insuficiente chiar şi pentru procurarea minimului necesar. A decăzut în maremăsură moralitatea, locul căreia la ocupat principiul ideologic de bază: „îmbogăţiţi-vă prin orice căi”. Aceasta a şi determinat dezvoltarea economiei tenebre, pebaza căreia parazitează şantajul, care a căpătat în ultimul timp forme organizatedeosebit de complexe şi periculoase.

Starea materială dificilă, imposibilitatea de a câştiga în raport cu nivelulpregătirii profesionale a generat şomajul şi calea infracţională pentru unii indivizi.Iar după cum ne dovedeşte istoria dezvoltării omenirii, şomerii constituie rezervaprincipală a criminalităţii. Şomajul atacă în mod serios echilibrul interior al omului,punându-l în imposibilitatea de a-şi mai putea realiza, prin mijloace legale,aspiraţiile sale.

Organele de drept, rândurile cărora au fost părăsite din considerentemateriale şi morale de către cei mai experimentaţi lucrători (în special prin anii1988-1990), s-au pomenit în stare de neputinţă să opună rezistenţă calificatăcriminalităţii. Acest fenomen este stimulat şi de funcţionarii corumpaţi, care s-au înmulţit în toate sferele sociale.

Toate acestea creează sentimente de disperare persoanelor supuseacţiunilor de şantaj. Deseori, ele preferă să plătească smerit „birul”, decât să seadreseze organelor de drept. Iar în condiţiile când statul nu este în stare săsoluţioneze situaţiile problematice, aceste funcţii şi le asumă criminalii.

Astfel, în linii generale determinantele şantajului pot fi prezentate înurmătorul mod:

1. Relaţiile economice nefavorabile care s-au constituit în ultima perioadăde timp.

2. Calităţile negative ale personalităţii criminalului.3. Totalitatea factorilor sociali negativi: stratificarea populaţiei; sărăcirea

unei mari părţi a societăţii, sporirea neliniştii sociale; criminalizarea diferitorsfere de activitate vitală; prosperarea corupţiei; incapacitatea organelor de dreptde a controla situaţia criminogenă; făţărnicia, ambiţiile politicienilor, careprotejează deseori interesele infractorilor etc.

4. Starea morală a societăţii, care se caracterizează prin lipsa sau prezenţaunor valori sau orientări denaturate.

Darea uitării criteriilor morale din sfera economică, politică sau de dreptdeja sunt în stare să determine criminalitatea. Totodată, aceasta creează împrejurăriinsuportabile pentru cetăţenii de bună credinţă şi situaţii favorabile pentrucriminalitatea economică, corupţională, violentă etc.

Din toate manifestările imorale pot fi evidenţiate acele sfere, dimensiunilecărora sunt mai voluminoase, iar însuşirea şi atingerea scopului final, adică aanomaliilor spirituale, au loc mult mai repede. Este vorba despre demoralizareaindivizilor prin intermediul mijloacelor de informare în masă, introduceriianticulturii, psihologiei desfrâului etc.

82AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Criminologii occidentali au menţionat de mult timp pe primele locuri violenţaîn mass-media şi video-violenţa, iar la baza comiterii şantajului se află anumeviolenţa, intimidarea. Violenţa pe marele sau micul ecran furnizează modele decomportament negativ. Este clar că aceste filme sunt comerciale, create pentruobţinerea unor profituri mari din vânzarea lor şi, în consecinţă, abordează fărănici o reţinere acele teme cu efecte în planul instinctului, al inconştientuluiuman. Aceasta, la rândul său, determină creşterea nivelului agresiv a celor cevizionează asemenea filme sau emisiuni, desensibilizează auditoriul cu privire laprejudiciile grave pe care le produce violenţa. Programele „violente” determinăo „dezinhibare” a privitorului şi îl scot din real, determinându-l să săvârşească,pe calea emitaţiei, fapte violente, spontane şi neplanificate.17

Deformările personalităţii nu se realizează întotdeauna în motivaţiile şiorientările antisociale şi nu generează în mod obligatoriu săvârşirea infracţiunii.Necesităţile primitive, cupiditatea, cruzimea şi alte calităţi ce caracterizeazăpersonalitatea sunt sociale după provenienţă şi realizarea lor. Odată cu formareacalităţilor social – negative ale personalităţii se creează doar la baza viitoruluicomportament infracţional, iar prezenţa anumitor împrejurări favorabile determinăsituaţia criminogenă pentru individ. Importanţa practică a aspectelor specificesituaţiei criminogene necesită analiza cercetărilor teoretice în acest domeniu,care nu sunt unanime, ci contradictorii.

În unele surse se menţionează despre situaţia săvârşirii infracţiunii, princare se are în vedere totalitatea împrejurărilor obiective, în care se găseşte individulpână la comiterea infracţiunilor şi care, influenţând asupra emoţiilor, conştiinţeişi voinţei lui, condiţionează luarea deciziei de a realiza un comportament anumit.18

În alte surse se operează cu aşa noţiuni ca „situaţii preinfracţionale”,19

„împrejurare criminologică”, „situaţie criminologică”,20 „situaţie criminogenă”.21

Mai întemeiat este abordată această problemă de către savantul polonezE.Bafia, care a elaborat teoria situaţiei criminogene.22 Conform acestei teorii,situaţia criminogenă reprezintă un sistem dinamic de interacţiune dintre diferiţifactori, îndreptată asupra săvârşirii infracţiunii. În acest sistem se evidenţiază: a)fenomene sociale generale care se reflectă asupra criminalităţii; b) factoriimecanismului actului infracţional, c) activitatea negativă a victimei în calitate defactor criminogen; d) împrejurările favorizante.

17 Nistoreanu G., Păun C., Criminologie, Bucureşti, 1996, p.191.18 Криминология, под ред. Б. В. Коробейникова и др., М., 1988, с. 108;

Криминология, под ред. В.К. Звирбуля и др., М., 1979, с. 97; Криминология, подред. А.И. Алексеева, М., 1989, с. 97.

19 Криминология, под ред. В.Н. Бурлакова, В.П. Сальникова и С.В.Степашина, op. cit., p. 188.

20 Горяинов К.К,. Криминологическая обстановка, М., 1991, с. 7.21 Криминология, под ред. А.И. Алексеева, М, 1989, с. 134.22 Бафия Е., Проблемы криминологии. Диалектика криминогенной ситуации,

М., 1983.

83

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Fiecare din aceşti factori, acţionând genetic şi dinamic prin prismacalităţilor personalităţii, pot deveni criminogeni. Situaţia criminogenă se formeazăîn baza factorilor ce se găsesc la nivel micro şi macro.

În sfera obiectului criminologiei intră şi cercetarea corelaţiilor distructivepentru perceperea mai adecvată a dinamicii dezvoltării infracţiunii. În genezafactorilor criminogeni, care stimulează corelaţiile distructive, au importanţă: factoriipredispuşi spre asemenea corelaţii, care se formează atunci, când suntsemnificative neajunsurile socializării; factorii motivaţiei distructive etc.

În calitate de factori care abţin persoana de la comportamentul delincventpot fi: a) însuşirea interdicţiilor şi cerinţelor juridico-penale, cunoaştereasancţiunilor şi normelor de comportament; b) consolidarea principiilor generalede percepere a răului şi binelui, dreptăţii şi nedreptăţii, corectitudinii şi valorilormorale de bază; c) controlul social nemijlocit după comportamentul oamenilor,realizat atât de organele statale care asigură ordinea de drept, cât şi de însăşicetăţeni.

O influenţă deosebită asupra caracterului interacţiunii factorilor, carestimulează sau frânează dezvoltarea corelaţiilor distructive, are slăbirea controluluisocial.

Caracteristicile educaţional-culturale ale şantajiştilor se deosebesc decele ale altor categorii de infractori ce comit infracţiuni de sustragere, însă aceastanu le-a împiedicat de a deveni infractori, o bună parte din ei fiind profesionişti.Aceasta înseamnă că în geneza şi dinamica dezvoltării situaţiei criminogene aupredominat factorii, care stimulează săvârşirea infracţiunii.

Situaţia criminogenă se caracterizează printr-un şir de particularităţi: sedesfăşoară pe un anumit teritoriu şi în condiţii sociale determinate, într-operioadă concretă de timp. Un element component al situaţiei criminogene estesituaţia de viaţă concretă.

La şantaj, în comparaţie cu alte manifestări infracţionale, rolul situaţiei deviaţă concretă nu este atât de semnificativ. Luând în consideraţie situaţia concretăinfractorul i-a decizia referitor la metoda, timpul săvârşirii infracţiunii etc., iardecizia cu privire la săvârşirea infracţiunii, precum şi alegerea victimei este dejaluată anticipat de către vinovat. Aceasta este necesar de luat în consideraţie laconstatarea gradului de criminalizare a personalităţii şi la planificarea măsurilorprofilactice.

O însemnătate deosebită în dezvoltarea situaţiei criminogene şi săvârşireainfracţiunii concrete îi aparţine factorului victimologic, căruia i se atrage atenţiedin ce în ce mai mult în literatura de specialitate.23 Evidenţa aspectului

23 Ривман Д.В., Виктимологические факторы и профилактика преступлений,Ленинград, 1975; Франк Л.В., Потерпевшие от преступления и проблемы советскойвиктимологии, Душамбе, 1977; Полубинский В.И., Правовые основы учения ожертве преступления, Горкий, 1979; Шнайдер Г.Й., Криминология. Пер. с нем.,М., 1995, с. 346 – 376.

84AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


victimologic are multiple semnificaţii: de la relevarea rolului acestuia în săvârşireaunei anumite infracţiuni până la descoperirea, cercetarea şi profilaxia infracţiunilor.

Pentru victimizarea victimei în cazul şantajului cel mai decisiv rol îl arecaracterul activităţii ei sau funcţiile de bază care le îndeplineşte.

Din numărul total al victimelor şantajului 39% au constituit proprietarii şifuncţionarii întreprinderilor private, 8,2% - proprietarii şi funcţionarii altor întreprinderi,18%-antreprenorii individuali, 15,2% - persoanele bine asigurate material, 19,6% -alte categorii de persoane (taximetriştii, prostituatele etc.). În urma infracţiunilor deşantaj suferă cel mai mult bărbaţii (73%) şi apoi femeile (27%).

Şantajul este cel mai răspândit la pieţele de desfacere a mărfurilor şiproduselor, precum şi la obiectivele legate de circulaţia mijloacelor băneşti saua mărfurilor (bănci, întreprinderi etc.).

De asemenea, importanţă criminologică are şi clarificarea caracteruluiinteracţiunii dintre victimă şi infractor. Astfel, V.Polubinskii evidenţiază întemeiatinteracţiunile dintre victimă şi infractor nedeterminate, predeterminate şiîntâmplătoare.24 Pentru şantaj este caracteristic răspândirea relaţiilorpredeterminate, unde factorii cauzali şi premisele săvârşirii infracţiunii îşi au„ascensiunea” spre victimă, iar infractorul nu are necesitatea de a alege pătimaşul;agresiunea lui se îndreaptă anume spre acest individ,25 fiind predeterminată, deregulă, de apartenenţa victimei la un anumit grup social, de o anumită ocupaţie,activitate, în legătură cu care şantajistul este predispus anume spre această victimă.Prin faptul dat şi se explică cota majorată a victimelor din sfera comercial-privată.

Predeterminarea victimei şi a relaţiilor ei cu infractorul sunt condiţionatede formele şantajului, latentitatea sporită a acestuia şi neeficacitatea contracarăriilui, de senzaţia victimei precum că este lipsită de apărare şi de încrederea ei înnepedepsirea vinovatului.26

Totuşi, cota victimelor, comportamentul cărora se caracteriza din punctde vedere negativ este 18,1%.

Profesionalismul criminal al formaţiunilor organizate de şantajişti semanifestă, de asemenea, prin intermediul relaţiilor dintre infractor şi victimă.Aici se observă atragerea la „activitate de antreprenoriat comună” cu antrenareaulterioară în unele afaceri ilicite sau chiar infracţionale, imitarea pretextului pentruşantaj etc.27

24 Полубинский В.И., Виктимологические аспекты профилактикипреступления, М., 1980, с. 42

– 44.25 Ibidem, p. 42.26 Рыбальская В.Я., Вина потерпевшего и уголовная ответственность //

Проблема повышения эффективности борьбы с преступностью, Иркутск, 1983,с. 49 – 59.

27 Овчиникова Г.В., Новик В.В., Шапошникова А.Д., Осипкин В.Н.,Расследование вымогательств. Учебное пособие, СПб., 1996, с. 25 – 30.

85

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Analiza practicii judiciare şi de urmărire penală cu privire la şantaj, inclusiva formelor lui organizate, precum şi literatura de specialitate ne arată că dacă întrecut se întâlneau doar unele tendinţe de colaborare dintre victimă şi şantajist,atunci la momentul de faţă asemenea acorduri se întâlnesc atât de des, încât uniiantreprenori încep activitatea cu căutarea „protecţiei”.

Într-un şir de ţări sunt extinse drepturile pătimaşilor în scopul spoririieficacităţii legii şi protecţiei drepturilor acestora. Victimelor li se acordă gratuitserviciul avocaţilor, care le protejează de „incursiunile” inculpaţilor şi aapărătorilor lor, li se asigură condiţii confortabile în procesul urmăririi şi aşedinţelor judiciare; mai mult ca atât, eliberarea condiţionată înainte de termen avinovatului este posibilă doar după ce a achitat cel puţin jumătate din pagubacauzată şi s-a împăcat cu victima.28 Ar fi util acceptarea acestei practici pozitivede către legiuitorul autohton, dat fiind faptul, că la momentul actual infractoriiau prioritate în drepturi.

Dificultăţile contracarării infracţiunilor de şantaj dictează necesitatea unuicontact mai strâns cu victima la toate etapele: de la începutul activităţii criminaleîmpotriva ei până la ispăşirea pedepsei penale de către infractor. Aici esteimportant atât instruirea lucrătorilor operativi de a folosi tehnica specială întimpul desfăşurării acţiunilor de neutralizare a infractorilor,29 cât şi sistemul demăsuri orientate spre asigurarea securităţii victimei.

De asemenea, este deosebit de important de a putea „lucra cu victima”,fiindcă reevaluarea relaţiilor dintre infractor şi victimă este destul de dificilă, iaraceasta are un mare rol preventiv, juridic, procesual şi criminologic. Mai mult caatât, în ultimul timp devine tot mai răspândită violenţa postcriminală a infractorilorşantajişti în privinţa victimelor şi constrângerea lor de a se opune urmăririipenale.30

Din materialele cercetate reiese că în 5% din dosarele penale intentate peşantaj victimele şi-au schimbat depoziţiile, în corespundere cu cele ale martorilor„falşi”. S-au eschivat de la prezentarea la judecată 6%, iar 2% din victime îngenere nu s-au prezentat la şedinţele judiciare.

În legătură cu acest fapt ar fi binevenită adresarea instanţelor judecătoreştidupă ajutor sau, cel puţin, după informaţii la serviciile operative.

Profesionalismul criminal al extorcatorilor este caracteristic atâtcomportamentului preinfracţional, cât şi celui postcriminal, inclusiv relaţiilor cu

28 Шнайдер Г.Й., op. cit., p. 360 – 375.29 Осин В.В., Документирование преступной деятельности вымогателей:

основания и возможности // Проблемы борьбы с организованной преступностью,М., 1990, с. 62 – 68.

30 Вандышев В.В., Воздействие на жертву преступления как средствопобуждения ее к участию в противодействии расследовании // Человек противзакона. Преступное насилие, СПб., 1994, с. 156 – 158.

86AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


victima. Deseori aceasta influenţează direct asupra perspectivei desfăşurăriiurmăririi şi cercetării dosarelor penale.31 Din aceste considerente, trebuie deacordat ajutor eficient victimelor din partea organelor de drept, dar mai alesdin partea statului, fiindcă, în cele mai multe cazuri, sunt necesare cheltuielienorme pentru aceasta (spre exemplu, schimbarea locului de trai, a locuinţeietc.).

Cele expuse ne permit de a face următoarele concluzii şi propuneri: 1)Caracteristica victimologică a şantajului se distinge prin anumite trăsăturispecifice, care urmează de a fi luate în consideraţie la planificarea şi realizareamăsurilor de prevenire a acestui gen de infracţiuni; 2) Din punct de vederejuridic victimele sunt protejate insuficient, fapt care determină victimizareacontinuă a comportamentului lor; 3) Sunt necesare modificări a legislaţieiprocesual-penale în vederea asigurării securităţii victimelor.

31 Сафонов В.Н., Криминальная ситуация вымогательства:криминалистические, уголовно-правовые, прцессуальные аспекты и их учет впрактике ОРД // Соотношение и связи криминалистики и теории оперативно-розыскной деятельности органов внутренних дел, Краснодар, 1996, с. 48 – 51.

87

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Михай БЫРГЭУ,доктор юридических наук, доцент,


Роль полиции в профилактике преступлений исоблюдения прав и свобод человека в системеинституционного развития Республики Молдова

Говоря, словами Президента Республики Молдова, г-на ВладимираВОРОНИНА нужно подчеркнуть, что 2004 год должен быть ознаменовандля нашей страны началом строительства институционного изаконодательного фундамента реформ и структурных преобразований вполитической, экономической, социальной и гуманитарной сферах,подключения к европейским политикам и гармонизации законодательствас европейскими стандартами.[1]

Защита прав и свобод личности представляется наиболеезначимой функцией конституционного развития РМ. Конституционноеразвитие в РМ потеряло бы смысл без закрепления на конституционномуровне прав и свобод личности. Представляется, что не получив четкогопредставления о мере своих прав, свобод и обязанностей, ни одинчеловек не может являться полноправным членом гражданскогодемократического общества. Конституция ознаменовала собойзавершение этапа демонтажа тоталитарного советского государства ипереход к длительному и трудному этапу построения в Молдове основподлинно демократического и правового государства. Конституциявобрала в себя многовековой опыт развития зарубежных демократий,теории и практики зарубежного конституционализма. На содержанииКонституции не мог не отразиться сравнительно непродолжительный,но полный драматизма опыт неокрепшей молдавской демократии.Одновременно, опыт советского периода определенным образомповлиял на восприятие отдельных фрагментов содержанияКонституции.

Без преувеличения, можно сказать, действующая Конституция РМстала одним из основных факторов становления и развития новой Молдовы.

88AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Конституция дала мощный импульс для становления новой молдавскойгосударственности.

Десять лет жизни нашей Конституции - это миг в истории, но в нем,пожалуй, спрессованы многие десятки лет, столь необходимых в обычныхусловиях эволюционного развития страны. Результатом этого стал новыйконституционный и экономический строй, внешняя политика истратегические подходы к будущему Молдовы.

К Конституции 1994 года страна шла не простым путем, а черезсложные политические, экономические противоречия, коллизии, многиеиз которых до сих пор не исчезли, а некоторые даже усложнились.

Первые итоги действия Конституции РМ 1994г., трудности политикирадикальных реформ, усиление кризисных явлений в обществе (в томчисле и сложная криминогенная ситуация) вызывают насущнуюпотребность обращения к правозащитной проблематике в широкомсмысле, в том числе к правам и свободам человека, механизму ихобеспечения, роли в этом процессе органов внутренних дел. Это темболее важно, что деятельность последних в условиях строительстваправового государства должна неуклонно приближаться кобщепризнанным мировым стандартам.

Первоочередной задачей, которую обозначил Президент Р.М. г-н В.ВОРОНИН остается выполнение скоординированных мер в отношениивведения положений Конституции,[2] а также сближение с ЕвропейскимСоюзом.[3] Центральные государственные органы Молдовы должны ясносознавать, что европейская интеграция должна стать предметом единойсогласованной программы законодательной и исполнительной власти.[4]И Правительство, и Парламент должны работать в этом направлении, имеяперед собой цель, - к 2007 году Молдова должна стать ассоциированнымчленом Европейского Союза.[5]

На этом направлении предстоит еще много сделать и, в первуюочередь, в сфере совершенствования законодательства.

Явно недостаточным является взаимодействие усилийзаконодательной, исполнительной и судебной ветвей власти в отношениивоплощения в жизнь норм Конституции РМ, регламентирующих защитуправ и свобод человека и гражданина.

В этом контексте хотелось бы подчеркнуть что проблемыпрофилактики преступлений всегда имели важное значение как длягосударств и их правительств, так и для широких слоев населения.Повсеместный, постоянный и значительный рост преступлений ставитпроблему профилактики преступлений злободневной и актуальной вшироких кругах ученых, правоведов, философов, криминологов ипрактических сотрудников правоохранительных органов, и, прежде всего,

89

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


сотрудников полиции, на плечи которых ложится вся тяжесть нагрузки попредупреждению преступлений.

Современный этап развития независимого государства Молдова,отмечен последовательным разворачиванием демократизма иобеспечивает неуклонное возрастание активности общественности врешении государственных и иных социальных задач. Он также находит яркоеотображение в характере деятельности, направленной на борьбу спреступлениями. Именно демократия позволяет ставить вопросы борьбыс преступлениями и преступностью на уровень социальных задач,решаемых едиными усилиями государства и ее институтов, общественныхорганов, организаций и отдельных граждан. В сфере борьбы спреступностью общество всегда использовало и использует все меры,чтобы предупредить и не допустить нарушение криминального закона,предотвратить, удержать членов общества от совершения противоправныхдействий.

Итак, при решении поставленных перед полицией задач относительнопрофилактики преступлений необходимо прежде всего учитывать тепреобразования, которые совершаются на данное время в государстве.

Право является эффективным регулятором социального развития,всех общественных отношений, включая те, которые складываются в сферепредупреждения преступности. В нормах права аккумулированыпринципы, идеалы, установки и позитивные традиции образа жизни,оказывающие значительное влияние на поведение людей. Они определяютнаправления их деятельности, вводят в рамки цивилизованных отношений.Правовое регулирование упорядочивает процесс профилактикипреступлений и других преступлений, обеспечивает в этой сфере гарантииправ и свобод человека, оптимальное сочетание прав и интересов личности,общества и государства.

Нормами различных отраслей права стимулируется социальнополезное поведение людей, закрепляются такие общественные отношения,которые по своей сути противостоят преступности, устраняют(нейтрализуют, блокируют) действия ее причин и условий. Путемустановления дозволений и другими способами нормы права вводятповедение людей в законопослушное русло и тем самым способствуютреализации антикриминогенного потенциала гражданского общества, егоинститутов. Воздействие на общественные отношения в сферепредупреждения преступности оказывается также с помощью утвержденияобязанностей физических и юридических лиц, органов государства,установления правовых запретов и юридической ответственности запротивоправное поведение. В этом случае регулятивная функция правадополняется охранительной, что имеет важное значение для обеспечения

90AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


эффективности предупредительных мер. Профилактическое воздействиеоказывает также воспитательная функция права, которая проявляется внаправленности юридических средств на сознание и поведение людей,вырабатывает у них уважительное отношение к закону. Кроме указанныхфункций право выполняет и сугубо служебную роль в этой сфере, котораязаключается в том, что оно нормативно закрепляет оптимальный,соответствующий общественным потребностям и интересам порядокреализации мер предупреждения преступности на специально-криминологическом уровне: его задачи, виды, систему субъектовпрофилактики и их компетенцию, основные функции и методы работы.

Профилактика преступлений является важнейшим направлениемфункционирования органов системы МВД. Еще К. Маркс по этому поводуписал: «Мудрый законодатель предупредит преступление, чтобы ненаказывать потом за него». Профилактику осуществляют всеправоохранительные органы. Поэтому, проводя ее, органы внутренних делдействуют комплексно, тесно взаимодействуют с иными государственнымиорганами, общественными организациями, трудовыми коллективами,населением.

Для эффективной профилактики преступлений необходимо научноеобозначение и разграничение соответствующих целей, задач, функций с темчтобы обозначенная деятельность имела характер управленческого процесса,была руководимой и предсказуемой. Также необходимо отделить иисследовать соответствующие особенности, психофизику правоотношений,участниками которых являются органы системы МВД и их сотрудники.

Особенность функционирования органов полиции лежит в том, что ихдеятельность регулируется нормами различных областей права -государственного, административного, административно-процессуального,уголовного, уголовно-процессуального, гражданского и иных.

Фундаментальное значение для правового регулирования меркриминологической профилактики имеет ряд норм Конституции Р.Молдова. В ст.2 Конституции закреплено, что человек, его права и свободыявляются высшей ценностью. Отсюда вытекает обязанность государствапо их соблюдению и защите. Детализация в Конституции Р. Молдова прав исвобод человека и гражданина, предусмотренные в ней гарантии ихосуществления, средства защиты, допустимые ограничения устанавливаютстатус личности, из которого должно исходить все государственные иобщественные органы, в т. ч. осуществляющие деятельность попрофилактике преступлений. Так, при проведении профилактическойработы недопустимо умаление достоинства личности (ст. 25); никто неправе проникать в жилище против воли проживающих в нем иначе как вслучаях, установленных законом, или на основании судебного решения

91

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


(ст. 29); никто не может быть лишен своего имущества иначе как по решениюсуда (ст. 46).

Конституция РМ провозглашает верховенство права, гарантируетсовокупность основных прав человека и устанавливает ориентацию намеждународные стандарты

Под целый ряд статей заложена фундаментальная база, которой можногордиться и которая позволяет решать жизненные проблемы в законныхправовых формах.

Исходное значение конституции как реально действующего правовогоакта - обеспечение свободы индивида, его защищенность от произвола власти.Конституция, соответствующая требованиям конституционализма,отличается от простых основных законов, определяющих государственнуюструктуру, тем, что она стремится обеспечить именно свободу. Любая инаяцель государственного устройства - социальное благополучие, величие,спасение души и вообще всякая задача, выдвинутая государством, можетподвергать опасности свободу.

Действующая Конституция РМ впервые за многолетнюю историюпризнает высшей ценностью человека его права и свободы. Это -единственная высшая ценность, все остальные общественные ценности поотношению к ней занимают иной конституционный уровень и не могут ейпротиворечить.

Известно, что права человека - это права, присущие природе человека,без которых он не может существовать как полноценное существо. В этойсвязи все теории прав человека сближаются в том, что права человекапредставляют собой часть мира свободы и справедливости. Идеи правчеловека, философская аргументация значимости автономности индивидаот государства лежит в основе современной конституционной доктринымногих демократических и правовых государств.

Права человека - общечеловеческая универсальная ценность, понятиесложное и многогранное. Ему трудно дать одно единственное определениеи однозначное толкование. Множество принятых международныхсоглашений и конвенций по правам человека направлены на установлениесогласованных прав и свобод человека. Ответ на вопрос, что есть правачеловека в международном измерении сегодня, содержится в нормахмеждународного гуманитарного права, действующих международно-правовых документах (Всеобщей декларации прав человека, Конвенции озащите прав человека и основных свобод, Международный пакт обэкономических, социальных и культурных правах, Международный пакт огражданских и политических правах, протоколы к конвенции о защите правчеловека и основных свобод и т.п.).

Рассуждая о взаимоотношениях человека с властью в лице органов

92AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


внутренних дел, предполагаем, что они будут строиться в правовомгосударстве на двух исходных принципах: гражданину разрешено все, что незапрещено законом, а органам полиции и ее должностным лицам запрещеновсе, что не разрешено законом.

Кризис, в котором пребывает наше государство, многие негативныепроцессы в развитии общества, кардинальная и часто болезненная ломкамировоззрения и психологии гражданина привели к тяжелым последствиямдля фактического осуществления прав и свобод человека, что проявилосьнаиболее наглядно в таких явлениях, как:

• необеспеченность права каждого человека на жизнь в условияхразгула преступности и криминализации общества и государства;

• неэффективность судебной системы, которая для многих людейтруднодоступна: высокие судебные пошлины, обилие законов, частопротиворечивых, дороговизна адвокатских услуг, перегруженность судов,неисполняемость многих решений и т.п.;

• злоупотребление свободой слова, печати и информации, особенносредствами массовой информации, когда грубо нарушаются права человекана неприкосновенность частной и семейной жизни, на достовернуюинформацию, когда пропагандируется или поощряется дискриминация,вражда, насилие, безнравственность;

• низкая правовая культура граждан, большинство из которых непривыкли активно отстаивать свои права, используя правовые формысудебной и административной защиты своих прав.

Одной из причин подобного положения с защитой прав человекаявляется то, что очень многие граждане Молдовы, даже зная содержаниемеждународных актов по защите прав человека и положения КонституцииРМ, не верят в их реальность. Кроме того, для многих государственныхструктур, в том числе и правоохранительных органов, характерно отсутствиеспособности, умения и желания действовать в рамках закона по защите правчеловека. Низкая правовая культура ответственных должностных лицусугубляется отсутствием, как правило, реальной ответственности запренебрежение и отступление от права. Все это зачастую поощряет правовойнигилизм и правовую пассивность граждан.

Полная реализация прав и свобод человека и гражданина возможналишь на основе стабилизации социально-экономической и политическойобстановки в стране; демократизации всех сторон общественной игосударственной жизни; безусловного соблюдения существующихстандартов в области прав человека всеми органами и должностными лицами;повышении правовой культуры населения Молдовы.

Все чаще можно услышать что в Молдове сложилась опасная ситуация,преступность негативно сказывается на развитии общества: создает

93

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


неуверенность граждан в своей безопасности и в возможностях ееобеспечения государством.

Следует напомнить что Конституция РМ гарантирует обеспечение прави свобод человека и гражданина, а под гарантией понимается все то, чтоспособствует их обеспечению и реализации.

Если охрана и защита прав человека - правореализаторскаядеятельность, которая вряд ли проявляется в процессе правотворчества, топравовая защита — это и правоприменительная, и правотворческаядеятельность, и она находит выражение на всех стадиях проявления права.Правовая защита человека есть элемент осуществления прав человека.Содержание этого элемента составляет деятельность государства,общественных объединений и самого человека по созданию юридическихусловий, способствующих недопущению остановки процессаправотворчества и реализации прав, а в случае таковой - еговосстановлению.

Правовое государство, каким объявила себя Молдова, предполагаетрасширение гражданских прав и свобод, утверждение гуманистическихпринципов в различных сферах государственно-правовой жизни, в том числев области борьбы с преступностью. Однако это не означает, что общество влице государства и его органов не должно прибегать к принуждению, в томчисле и уголовно-процессуальному, при осуществлении правосудия. Вопрослишь в том, что правосудие должно быть правовым. Ограничение прав исвобод подозреваемых и обвиняемых в совершении преступлений в какой-либо законной форме должно быть допустимо лишь в той степени, в какойдействительно необходимо для достижения цели уголовного правосудия иустановления определенного порядка в обществе.

Общеизвестно что органы внутренних дел как государственно-правовой и социально-организационный институт представляют собойсложный организм со множеством взаимосвязанных элементов, которыйнапрямую определяет судьбу государственности.

В то же время, уже становится аксиомой тот факт что попытки решенияпроблемы борьбы с преступностью на путях ужесточения наказанияобречены на неуспех. Как показывает опыт недавнего прошлого, изменениеполитического и экономического курса государства влечет за собой ростпреступности. Отсюда вытекает значимость профилактики преступлений.

Причиной незащищенности граждан от произвола ОВД являются нетолько недостатки законодательства, но и сохранение репрессивных методовкак элемента технологии работы правоохранительных органов, цель которой- раскрыть преступления.

Не преувеличивая, можно сравнить систему уголовногосудопроизводства с типичным советским предприятием, которое пpоцветает,

94AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


выпуская никому не нужную продукцию, так как пpедставляет начальствуотчеты об успешно пpоделанной pаботе.

В Молдове самая высокая в миpе раскрываемость преступлений, ноесли бы при расследовании дел соблюдалась законность, до суда подавляющеебольшинство из них вообще бы не дошло.

С нашей точки зрения, критерии оценки продуктивности работыОрганов Внутренних Дел должны быть изменены - важна не столькораскрываемость преступлений, сколько их пpофилактика, число жертвпреступлений, которым оказана помощь и возмещен ущерб, повышениедоверия населения к людям в форме.

Правоохранительная система, как и общество в целом, сейчас находитсяв кризисе: не хватает квалифицированных специалистов, зачастую самисотрудники ОВД не уважают законы в то время как на первое место должнавыходить деятельность по защите интересов и прав личности.

Резюмируя все вышесказанное, нужно отметить, что права человека –это целостный ориентир, позволяющий применять «человеческоеизмерение» к государству, праву, этике, морали. Права и свободы человекаявляются определенными нормативным измерением его социальнокультурной деятельности. Более того, они выступают как одна из величайшихкультурных ценностей. Можно отметить, что:

• Права человека – высшая ценность, их уважения и соблюдение –обязанность государства.

• Обеспечение прав и свобод несовместимо с дискриминацией покакому-либо принципу.

• Осуществление прав и свободы человека не должно нарушать праваи свободы других лиц.

• Основные права и свободы должны быть едины на всей территориигосударства.

• Личные, экономические, политические, социальные, культурныеправа равноценны, в единой системе этих прав нет иерархии.

• Коллективные права неотъемлемы от прав индивида, они не должныпротиворечить индивидуальным правам, ограничивать правовой статусличности.

• Права человека могут быть ограничены законом только в том случае,если есть прямая угроза государственной и общественной безопасности,здоровью и нравственности населения, права и законы других лиц.

• Существование правового, демократического государства,предполагает наличие и эффективное функционирование юридическихгарантий обеспечения прав и свобод человека и гражданина, которыевыступают в качестве общечеловеческой ценности, являясь результатомобщедемократических завоеваний человечества.

95

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


• Конституция РМ 1994 года впервые закрепила признание,соблюдение и защиту прав и свобод человека и гражданина государством,всеми его органами и должностными лицами, как принципконституционного строя, влияющий на все другие направления деятельностигосударства. В литературе много работ посвящено вопросам реализации игарантирования конституционных прав граждан, правового статуса личности,государственного органа. Но практически не исследована обязанностьгосударства охранять права граждан не в качестве гарантии прав человека,но собственного правомочия государства как одного из субъектовправоотношения, возникающего по поводу охраны субъективного правагражданина.

• Конституция РМ устанавливает обязанность государства защищатьправа свободы граждан. Анализ содержания соответствующих нормКонституции РМ и законов, принятых на ее основе, показывает, чтозаконодатель связывает с защитой не только восстановление уже нарушенныхконституционных прав и свобод, но и установление такого правового режима,который бы предотвращал возможные их нарушения, что позволяетиспользовать более широкое по содержанию понятие — «охрана правграждан». При этом защита основных прав граждан выступает одной изстадий их охраны. Таким образом, можно определенно говорить оконституционной обязанности государства охранять права и свободыграждан как относительно самостоятельном институте конституционногоправа.

• Правовая специфика обязанности государства охранять праваи свободы граждан заключается в том, что это основная обязанностьгосударства, определяющая смысл и содержание всех остальных егофункций, а также его взаимоотношений с гражданином. Норма,закрепляющая эту обязанность, обладает высшей юридической силойпо отношению к конкретизирующим ее нормам других нормативныхактов.

• Пределы прав и свобод, содержащиеся в Конституции РМ илинормах законов, одновременно являются и границами обязанностигосударства охранять права и свободы граждан, определяют направления,формы и процедуры деятельности государства по исполнению такойобязанности. Установление пределов и ограничений обязанностигосударства охранять права и свободы граждан осуществляется в различныхформах: конкретизация конституционных норм: «вторжение» в основноеправо, позволяющее государству в определенных рамках вмешиваться вобласть свободы личности; определение тех границ, за которые государствони при каких обстоятельствах не может заходить; установление процедурреализации обязанности.

96AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


• Непосредственное действие конституционных норм, закрепляющихправа и свободы граждан, означает, что отсутствие законодательногозакрепления гарантий конкретного права гражданина не может служитьоснованием для отказа в его охране. Такое право может быть защищено всудебном порядке. При этом суд должен исходить из соответствующих нормКонституции РМ и обеспечить реализацию гражданином максимальновозможного объема субъективного права. Но в такой ситуации гражданинлишен права потребовать от государственного органа исполненияконкретной обязанности, корреспондирующей данному праву инаправленной на обеспечение его реализации, поскольку она не закрепленанормативно.

• Государство, исполняя свою обязанность охранять права граждан,должно создать и использовать разнообразные механизмы и процедурытакой охраны. При этом оно самостоятельно решает вопрос оцелесообразности создания той или иной системы органов, обеспечивающихохрану прав и свобод. Кроме того, государство достаточно свободно ввыборе, какие конкретные гарантии прав и свобод граждан будут изаконодательно закреплены.

• Органы внутренних дел осуществляют свои функции в рамкахопределенных правил, процедур, закрепленных в нормах права и всоответствии с правовыми принципами, как общегосударственного характера(законности, гуманизма, уважения прав человека, взаимной ответственностиличности и государства и т. д.), так и специального (принцип неотвратимостиюридической ответственности за совершенное преступление, принциписключения обратной силы закона отягчающего положение лица и т.д.). Этипринципы находят свое содержательное выражение в правовых основахдеятельности органов внутренних дел по обеспечению прав и свобод личности,которые в свою очередь характеризуются системностью, взаимозависимостьюи иерархичностью.

• Совершенствование практики применения мер по ограничениюправ личности органами внутренних дел возможно лишь путем усиленияправового обеспечения деятельности органов внутренних дел. С этой цельюнеобходимо укомплектование должностей юрисконсультов в подразделенияхвысококвалифицированными юристами, так как неправомерное ограничениеправ человека зачастую является следствием сложных правовых коллизийв действующем законодательстве, разрешить которые сотруднику безспециальной подготовки не под силу.

• Правоохранительная деятельность в целом, в том числе идеятельность органов внутренних дел, органически вплетена в социальнуюжизнь общества, определяется ею и сама воздействует на нее. Поэтомуни правоохранительная деятельность, ни ее эффективность, ни используемые

97

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


для ее оценки критерии и показатели не могут быть поняты вне связи ссоциальными реалиями.

• В основе методологии анализа эффективности правоохранительнойдеятельности должен лежать деятельностный подход, причем понятие«эффективность» должно охватывать всю структуру деятельности, т.е. нетолько ее результат, но и целевое предназначение, процесс и личностныйстиль осуществления, используемые при этом средства.

• Будучи оцененной с позиций социальных норм, эффективностьправоохранительной деятельности вообще и деятельности органоввнутренних дел в частности содержательно может быть«разнонаправленной», т.е. деятельность может быть одинаково эффективнаи разрушая, и создавая что-либо (материальные объекты, общественныеотношения), и защищая, и наказывая. Правоохранительная деятельность вусловиях преступной государственности преступна по своему содержанию,хотя и эффективна с точки зрения поставленных перед ней целей и задач,санкционированных для их реализации форм и методов работы.

• Теоретическим основанием оценки эффективности деятельностиорганов внутренних дел и преодоления внутренних противоречий социальныхнорм, выступающих ее критериями, являются: а) иерархия и взаимосвязьсоциальных норм, в которой право является главенствующей категорией,вбирающей в себя наиболее существенное из социальных норм,устанавливая легитимные пределы отступления от ряда из них в ходеосуществления оперативно-служебной деятельности; 6) отражение иреализация стереотипов и стандартов поведения, закрепленных в социальныхнормах, не только на индивидуальном уровне, но и на уровне общественногосознания как массовых явлений.

• Повышение эффективности деятельности органов внутренних делдолжно представлять собой быть постоянный процесс, общая целеваяориентация которого заключается в превращении функционированиясистемы МВД в социально одобряемую, осуществляемую в соответствии снормами права, морали и нравственности деятельность, обеспечивающуюнадежную защиту личности, общества и государства от преступных и иныхпротивоправных посягательств. Сутью этого процесса являетсяпроектирование эффективности, т.е. сознательное и повседневноеформирование таких параметров системы МВД, которые бы моглиоцениваться как эффективные с точки зрения правовых, социальных,экономических, организационных критериев.

• На наш взгляд, целесообразно отметить некоторые принципиальныетребования по обеспечению соблюдения законности в деятельностирассматриваемых служб.

Во-первых, профилактические меры, применяемые полицией, должны

98AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


соответствовать общим демократическим принципам права, нормамконституционного, уголовно-процессуального, административного,трудового, семейного и других отраслей права.

Во-вторых, профилактические меры должны применяться только наоснове достоверной объективной информации.

В-третьих, в тех случаях, когда профилактические меры непредусмотрены: и не регулируются законом или подзаконными актами, ихосуществление должно соответствовать нормам служебной этикисотрудника органов внутренних дел, основывающейся на принципахнравственности. Это значит, что профилактические меры несовместимы сдействиями, связанными с унижением человеческого достоинства, обманом,насилием, неправомерным ограничением прав граждан и т. д.

К сожалению не так еще много сделано для реального повышенияэффективности правоохранительных органов. Считаем целесообразнымзакрепление в законодательном порядке таких аксиом деятельности органоввнутренних дел Республики Молдова как:

1. Становление и строительство демократического государства вРеспублике Молдове доказывает, что необходимо более широкое применениемер общественного влияния за неопасные для общества правонарушения,применение административных наказаний и мер уголовного наказания, несвязанных с лишением свободы; условного осуждения или освобожденияот наказания с обязательным привлечением к труду.

2. Реальной становится перспектива проведения системнойреформы административного законодательства, которая приведет кулучшению регулирования организационных административно-правовыхотношений, обеспечения прав граждан и иных субъектов административногоправа, которые нарушаются органами государства и местногосамоуправления.

3. Необходимо заметить, что все основополагающие нормативныеакты об органах внутренних дел и их функционировании были разработаныдо принятия Конституции 1994 года, то есть, основания этих законодательныхактов были заложены в предыдущем Основном Законе государства. Итак,встает вопрос, на сколько соответствуют нормы определенных законовположениям новой Конституции РМ и сегодняшним социальнымотношениям. Очевидно, необходима определенная работа, чтобы достигнутьтакого соответствия.

4. Важность профилактики преступлений признается всемигосударствами. К сожалению меры, которые применялись и применяются вМолдове по профилактике преступлений, являлись малоэффективными.Признавая этот факт, научным кадрам Академии «Штефан чел Маре» МВДРМ следует разработать проект Закона о профилактике преступлений и

99

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


проект Комплексной программы профилактики преступлений на 2004-2008гг.Тем самым, на законодательном уровне были бы закреплены основныезадачи и функции профилактической деятельности, ее принципы, формы иметоды, а также правовой статус ее субъектов, в том числе органоввнутренних дел. Представляется, что новый закон обозначит действенныенаступательные меры по коренному улучшению работы всех служб иподразделений в этом направлении. С другой стороны, это повлечетэкономию денежных средств государства. Так, расчеты показали, например,что предупреждение только одного убийства предотвращает экономическийущерб на сумму около 25.000 USD, а один потраченный доллар напрофилактику преступлений экономит семь долларов на уголовноерасследование преступлений, не говоря уже об ущербе для воспроизводстванаселения, воспитания детей, обороноспособности страны и т.д.; полностьюэкономически и социально оправданно содержание должностного лица,наделенного предупредительными функциями.

5. Полиция РМ должна проникнуться мыслью что граждане являютсяклиентами для полиции. Именно граждане определяют уровеньпотребностей и ожиданий от качества работы стражей порядка. К клиентунеобходимо относиться так, как это делают в других сферах западногообщества (торговле, обслуживании и т.п.).

6. Полиция и население являются партнерами. Как партнеры они вравной степени несут ответственность за состояние правопорядка и борьбыс преступностью. Главная задача при подготовке полицейского — научитьего устанавливать партнерские связи и не ставить барьеры на пути ихналаживания.

7. «Опираясь на общественность, никогда не промахнешься, безнее не добиться успеха». Это мудрое высказывание принадлежитамериканскому президенту Аврааму Линкольну. Но неужели относящеесяк экономической жизни, политике, искусству, оно ничего не значит дляполиции? На практике большая часть полицейских все еще думает, чтообщественное мнение не важно для государственной организации. Тот, ктозащищает эту точку зрения, очевидно, проспал развитие человечества впоследние 10 лет. Полиция нуждается в благосклонности общественности.

8. Исходя из того, что Результаты исследований свидетельствуют отом, что для 84,2% опрошенных СМИ являются главным источникомполучения сведений о праве и правоохранительной деятельности, предлагаемМВД и каждому сотруднику МВД иметь более тесные отношения со СМИ.

9. Необходимо более тесное международное взаимодействиемежду правоохранительными органами. Хотя в этом направлении сделаноне мало. Можно отметить здесь состоявшуюся четырехстороннюю встречуминистров внутренних дел Украины, Республики Молдова, Республики

100AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Беларусь и Российской Федерации 13 февраля 2003 года в городе Харькове.Во время встречи стороны договорились о совместном осуществлении рядамероприятий, направленных на борьбу с организованной преступностьюво всех ее проявлениях, международным терроризмом, незаконноймиграцией. Среди этих мероприятий необходимо отметить:межгосударственную программу совместных мер борьбы с преступностьюна 2003-2004 годы, программу государств-участников СНГ по борьбе снезаконным оборотом наркотических средств и психотропных веществ на2002-2004 годы и программа государств СНГ по борьбе с международнымтерроризмом и иными проявлениями экстремизма на 2003-2004 годы. Всеэто с успехом претворяется в жизнь.

10. Исходя из того что идея присоединения к ЕС была озвучена насамом высоком государственном уровне, интеграционные устремленияМолдовы должны найти свое воплощение в новом законе о полиции, проекткоторого разрабатывается лучшими специалистами МВД РМ и его учебныхзаведений.

Все сказанное позволяет сделать вывод, что эффективность действийправоохранительных органов может быть достигнута лишь при условии,когда предупреждение преступности станет действительно государственнойзадачей и будет осуществляться непрерывно на основе социальных законов,реальных комплексных и целевых программ, когда эта работа повсюду не насловах, а на деле станет приоритетным направлением деятельности всех безисключения органов внутренних дел.

Ссылки1. Владимир ВОРОНИН, «Европейская интеграция – необратимый

политический курс нынешнего правления» // Независимая Молдова № 17(3226) от 29 января 2004, с.1.

2. Vladimir Voronin: „Moldova se va afirma ca stat prin integrarea europeanг”,Discursul preєedintelui Vladimir Voronin, rostit la Conferinюa Europeanг (Atena,17 aprilie 2003) // Moldova Suveranг nr.79 din 30 aprilie 2003. Источник: URL:http://www.moldova-suverana.md/articol.php?id=911, а также: URL: http://www.cidob.es/bios/castellano/lideres/v-015.htm

3. Агентство Интерлик, Стратегическая задача Молдовы //Экономическое обозрение №20 (516) от 30 мая 2003, с.3.

4. К 2007 году Молдова должна стать ассоциированным членомЕвропейского Союза: Из выступления Президента Республики МолдоваВладимира Воронина на заключительном заседании очередной сессииПарламента Р.М. 31 июля 2003 г // Еженедельник «Экономическое обозрениеЛогос-Пресс» №27 (523) от 01.08.2003, с.3.

5. Там же.

http://www.moldova-suverana.md/articol.php?id=911

http://www.cidob.es/bios/castellano/lideres/v-015.htm

101

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Колпаков В. К.,профессор, кандидат юридических наук,

Национальная Академия внутренних дел Украины, Киев

Структура административного принуждения

В традиционном административном праве, основные институтыкоторого сформировались в условиях доминирования государственныхинтересов при определении приоритетов социального развития,принуждение рассматривается как обязательная составляющая системыметодов управления.

Само административное принуждение представлено в работахроссийских [1] и украинских[2] ученых как система, состоящая из трех видовмер воздействия: а) административного принуждения; б)административного пресечения; в) административных взысканий.

Разумеется, абсолютного единства взглядов на структуруадминистративного принуждения нет. Так, в дополнение или развитиеназваных мер принуждения А. П. Коренев выделяет меры административно- процессуального принуждения[3, с. 191], Б. Н. Габричидзе и А. Г.Чернявский упоминают о восстановительных мерах[4, с. 244]. В учебникеВ. М. Манохина, Ю. С. Адушкина, 3. А. Багишаева выделяются только двавида мер административного принуждения: меры административногопринуждения, назначаемые за совершение административногоправонарушения и иные меры административного принуждения[5, с. 169].

Вместе с этим, есть все основания говорить о единствепринципиальных подходов к исследованию проблем административногопринуждения, в том числе и проблем структурно-институциональногохарактера.

Генетически административное принуждение являетсягосударственно-правовой категорией, частью государственногопринуждения в целом. Важная (хотя и не единая) функция государственногопринуждения — правоохранительная. Она состоит в локализации,нейтрализации, недопущении правонарушений. Поэтому государственноепринуждение традиционно рассматривают с позиций защитысформированных государством правоотношений и обеспечения

102AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


неуклонного и точного выполнения юридических норм конкретныхобластей права.

Отличия, которые существуют между а) отраслевыми нормами итеми, которые складываются под их влиянием, б) степенью общественнойопасности отраслевых деликтов, обусловили расхождения в характере иособенностях государственных мер принуждения в зависимости от тойили иной правовой отрасли.

Вследствие перечисленных обстоятельств, виды государственногопринуждения принято рассматривать как явления, производные отсуществующих областей права и присущих этим областямправонарушение, и дифференцировать в соответствии с существующимиправовыми областями.

На этих основаниях выделяют: уголовное принуждение, гражданско-правовое принуждение, административное принуждение.

При анализе взаимосвязей областей права и видов принужденияпривлекает внимание то, что областей права значительно больше, чем видовгосударственного принуждения. Данное обстоятельство поясняется двумяфакторами.

Во-первых, появлением в материальной сфере права комплексныхотраслей (экологическое, жилищное, налоговое, банковское, морское,таможенное и т.п.), которые следует рассматривать как полноценные, хотяи специфические.

С позиций административного права, процесс детерминации новыхкомплексных отраслей следует расценивать как один из новых алгоритмовего совершенствования. На этом пути развития административное право,превращаясь в объемную полиструктурную систему, приобретает новыефеноменологические характеристики[6, с. 193]. Главная особенность этиххарактеристик - повышение уровня интенсивности и глубиныадминистративно-правового регулирования общественных отношений.

Во-вторых, отсутствием социальных, а как следствие и правовыхпредпосылок увеличения разнообразия мер принуждения защитыправовых отношений. Государство не видит необходимости вконструировании новых видов принуждения. Его интересы находятся вплоскости усовершенствования существующих мер принуждения,повышения их эффективности вплоть до полной реализации принципанеотвратимости наказания за совершенное правонарушение.

Вследствие этого, защита правовых отношений в данных отрасляхобеспечивается, кроме использования других возможностей, ужесуществующими видами государственного принуждения.

Среди всех видов принуждения наибольшим удельным весом,высокой мобильностью и способностью адаптироваться к конкретным

103

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


условиям и потребностей государства выделяется административноепринуждение.

Административное принуждение — это властное, осуществляемоев одностороннем порядке и в предусмотренных правовыми нормамислучаях применения от лица государства к субъектам правоотношений,во-первых, мер предупреждения правонарушений, во-вторых, мерпресечения правонарушений, в-третьих, мер ответственности за нарушениенормативно-правовых установлений.

Среди принудительных мер есть сугубо административные, которыене имеют аналогов среди других видов государственно-принудительноговлияния. Это, например, оплатное изъятие предмета, который былсредством или непосредственным объектом административногоправонарушения; обязательство публично попросить извинения употерпевшего; устранение (в случае необходимости) от работы на периодчрезвычайного состояния руководителей государственных предприятий,учреждений и организаций; временное изъятие у гражданзарегистрированного огнестрельного и холодного оружия и боеприпасов;временное изъятие у предприятий, учреждений и организаций учебнойвоинской техники, взрывных, радиоактивных веществ и материалов,отравляющих и сильнодействующих химических веществ; введениекомендантского времени; введение квартирной повинности и т.п..

Есть и такие, которые близкие по внешними признаками к мерамуголовного или гражданско-правового принуждения. Например, это штраф,который определяется уголовным и административным законодательствомкак денежное взыскание, а гражданским законодательством как средствообеспечения выполнения обязательств. У перечисленных видов денежногоштрафа различны как правовая природа, так и юридические условия ипоследствия их применения. Именно поэтому все виды штрафов, которыеприменяются в соответствующих сферах государственного принуждения,наделяются дополнительными характеристиками, которые разрешаютправоприменителю безошибочно различать штрафы уголовно-правовые,гражданско-правовые, административно-правовые.

Итак, мер государственного принуждения в зависимости от областиприменения наделяются соответствующими признаками. Отличительныепризнаки административного принуждения, которые позволяют распознатьмеры административного влияния среди других государственных мерпринуждения, такие:

- если все виды государственного принуждения равнозначны засвоей сущностью соответствующему виду юридической ответственности(например, уголовное принуждение практически равнозначно уголовнойответственность), то административное принуждение и административная

104AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


ответственность — разные правовые явления. Понятие “административноепринуждение” значительно более широкое, чем понятие“административная ответственность”, таким образом, административнаяответственность есть частью административного принуждения;

- меры административного принуждения могут устанавливаться,изменяться, отменяться актами управления в зависимости от потребности.В то же время, не существует единого акта, который бы содержал в себеполный перечень мер принуждения;

- меры административного принуждения применяются многимисубъектами (с целью сравнения отметим, что меры уголовного принужденияприменяются исключительно судом). Так, только право наложенияадминистративных взысканий предоставлено более чем 40 субъектам[7];

- меры административного принуждения могут применяться какк правонарушителям и лицам, от которых можно ждать осуществленияправонарушения, так и к лицам, которые принадлежат к категориизаконопослушных, не совершают и не собираются совершать каких-либопроступков. Во втором случае применения мер принужденияобуславливается возникновением экстремальных условий, например,эпидемий, эпизоотии, введением чрезвычайного положения (при введениитакого положения может быть установлен запрет находиться на улицах и вдругих общественных местах без специально выданных пропусков);

- применение административно-принудительных мер может бытьобращено как к конкретным субъектам (быть персонифицированным),так и к определенной группе физических или юридических лиц без ихперсонификации. Например, к жителям поселка, водителям транспортныхсредств, несовершеннолетним и т.п.;

- применение мер административного принужденияустанавливается разными по юридической силой нормативнымидокументами. Это: а) законы; б) положения; в) правила; г) инструкции;

- меры административного принуждения применяются как кфизическим, так и к юридическим лицам. В частности, к общественнойорганизации за нарушение действующего законодательства могутприменяться такие административно-принудительные меры воздействия,как принудительный роспуск, временный запрет или прекращениедеятельности, штраф и т.п.;

- все меры административного принуждения имеютпринудительно-обязательный, государственно-властный характер.

Критерием, по которому конкретные меры административногопринуждения определяются как а) меры административногопредупреждения (предупредительные меры); б) меры административногопресечения; в) меры ответственности за нарушение административно-

105

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


правовых установлений служит их “размещение” относительнопротивоправного деяния.

Меры административного предупреждения имеют целью не датьсовершиться противоправному поступку, они применяются, еслиправонарушение только предполагается. Меры административногопресечения, предназначенные для того, чтобы прекратить противоправныйпоступок, не разрешить нему развиться, минимизировать убытки. Ониприменяются, если поступок уже начал осуществляться. Мерыответственности за нарушение нормативно-правовых установленийприменяются, если установлен состав противоправного поступка, еслипоступок есть правонарушение.

Меры административного предупреждения. Эти меры (их частоназывают административно - предупредительными) применяются с цельюпредупреждения правонарушений. Сущность предупреждения(предотвращение, профилактики) правонарушений состоит, во-первых, втом, чтобы не допустить противоправного поведения со стороныконкретных лиц, которые к такому поведению склонны; во-вторых, вустранении причин, которые содействуют совершению правонарушенийи созданию условий, которые исключают противоправное поведение.

Законодатель расценивает административно - предупредительнуюработу как важный компонент обеспечения законности, порядка идисциплины. Исходя из этого, он вводит в Кодекс Украины обадминистративных правонарушениях (дальше по тексту - КУоАП)специальную статью (ст. 6 “Предупреждение административныхправонарушений”), которая предусматривает осуществлениепрофилактических мероприятий, определяет их цели и субъектов.

В повседневной жизни граждан чаще всего сталкиваются садминистративно - предупредительными мерами , которые применяютсяправоохранительными органами (милиция МВД, налоговая милиция,прокуратура), государственными инспекциями, контрольно-ревизионными службами, органами местного самоуправления и другими,уполномоченными на то государством структурами. Это, в частности:

- проверка документов. Она осуществляется с целью определенияличности конкретного лица; качественных характеристик товаров, изделий,услуг; принадлежности документа его предъявителю; обоснованности изаконности применяемых действий; достоверности предъявленногодокумента;

- беспрепятственный вход в жилые помещения граждан, которыенаходятся под административным надзором;

- посещение предприятий, учреждений, организаций длявыполнения профилактических функций;

106AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


- опечатывание помещений, используемых как кассы, местахранения

- документов, товарно-материальных ценностей; опечатываниеизмерительных приборов и устройств;

- изъятие для проведения анализа проб продукции, котораяпредназначенная для реализации населению;

- запрет или ограничение в установленном порядке движениятранспорта и пешеходов на отдельных участках улиц и автомобильных дорогс целью обеспечения общественной безопасности;

- запрет эксплуатации транспортных средств, техническоесостояние которых угрожает безопасности движения;

- временный запрет (ограничение) доступа граждан на отдельныеучастки местности или объекты с целью обеспечения общественногопорядка и общественной безопасности и т.п..

Характерной особенностью административно - предупредительныхмер является то, что они применяются в ситуациях, когда правонарушениеотсутствует. Практике известные два вида таких ситуаций:

1. Если есть реальные основания предполагать, что можетсовершиться правонарушение и нужно его не допустить.

Меры данного вида могут быть а) индивидуальными илиперсонифицированными и б) общими, которые не имеют четкоопределенного конкретного адресата.

Примером индивидуальных или персонифицированных мер(адресованных конкретному лицу) могут служить правилаадминистративного надзора. Эти правила представляют собой системуограничений и устанавливаются относительно конкретных лиц,освобожденных из мест лишения свободы и предрасположенных кпротивоправным поступкам.

Примером общих мер (не имеют конкретного адресата) могутслужить меры контроля на безопасность, которые применяются в авиацииотносительно ручной клади, багажа, груза, а также пассажиров.

2. Если нужно обеспечить необходимый правопорядок вчрезвычайных (экстремальных) условиях.

Чрезвычайные условия, которые вызывают необходимостьприменения административно - предупредительных мер, могут бытьразнообразными: пожар, эпидемия, наводнение, землетрясение, авария,несчастный случай и т.п..

Меры административного пресечения. Данный вид мер (вюридической литературе иногда называют “административно -пресекательными”) принадлежат ко второй разновидности мерадминистративного принуждения.

107

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Само название этих мер указывает на их целевое назначение:прекращение неправомерного поведения. Их назначение состоит в: а)прекращении противоправного поведения; б) устранении вредныхследствий противоправного поведения; г) создании необходимых условийдля возможного в будущем привлечения виновного лица кадминистративной ответственности.

Меры административного пресечения могут применяться каксамостоятельные, например, прекращение функционирования пунктапитание в связи с нарушением санитарно-эпидемиологических правил,так и с другими мерами административного принуждения, например, садминистративными взысканиями.

Одни меры административного пресечения, в силу ихспецифического назначения, применяются довольно часто, например,требование к гражданину или должностному лицу прекратитьправонарушение; другие — не так часто, например, обязательные квыполнению предписания хозяйствующим субъектам о прекращениинарушений прав потребителей; третьи — сравнительно редко, например,применение работниками милиции огнестрельного оружия как крайнегомеры.

Меры административного пресечения, как правило, закрепляются внормативном порядке. Наиболее четко они зафиксированы в ст. 260 КУоАП(меры обеспечение производства по делам об административныхправонарушениях). В качестве таких мер, она предусматривает:административное задержание лица, личный осмотр, осмотр и изъятиевещей и документов.

Меры ответственности за нарушение административно-правовых установлений. Наиболее четко очерченнуюклассификационную группу мер административного принуждениясоставляют меры воздействия, которые содержатся в административно-правовых санкциях и применяются за нарушение административно-правовых установлений.

Прежде чем останавливаться на их характеристике отметим, чтовопрос о существовании такой группы мер принуждения в российскойадминистративно-правовой литературе не рассматривается, а в украинскойотносится к дискуссионным.

Исследуя меры административного принуждения, которыеприменяются милицией, А. Т. Комзюк пришел к заключению о наличиитрех групп административно-принудительных мер: а) направленных напредупреждение правонарушений, или административно -предупредительных; б) применением которых достигается прекращениепротивоправного поведения, или мер административного пресечения; в)

108AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


мер административной ответственности, или административныхвзысканий[8, с. 36-46].

Развивая ранее высказанную во втором и третьем издании учебника“Административное право Украины”[9, с. 202] точку зрения, на даннуюпроблему, считаем целесообразным заметить, что такой подход суживаетсферу применения административно-принудительных мер данной группы,оставляя за ее рамками меры воздействия административных санкций,которые не принадлежат к административным взысканиям.

Возможно, что с течением времени и развитием законодательной базы,такие меры трансформируются в административные взыскания илиуголовные наказания, или исчезнут совсем. Тем не менее, сегодня онинормативно определенны и должны исследоваться. Именно поэтому мыпредлагаем расширить третью классификационную группу мерадминистративного принуждения, включив в нее только взыскания, но ииные меры ответственности по административному законодательству[10, с.195].

Так, ст. 24-1 КУоАП предусматривает применение кнесовершеннолетним в возрасте от 16 до 18 лет за совершениеадминистративных правонарушений мер принуждения, которые неявляются взысканиями; в санкции ст. 46-1 КУоАП помещается мераответственности, которая не предусмотренная этом же Кодексом как видадминистративного взыскания (изъятие радиационно загрязненныхпредметов).

К юридическим лицам, в порядке ответственности за нарушениеадминистративно-правовых установлений могут применяться мерывоздействия, которое законодатель в одних случаях определяет как взыскание(ст. 28 Закона “Об объединении граждан”), а в других — как “мерыадминистративного характера” (ч. 10 ст. 2 Закона “О Национальном советеУкраины по вопросам телевидения и радиовещание” от 23 сентября 1997 г.).

Дальнейший анализ административного законодательства Украиныпоказывает, что в его санкциях содержатся следующие мерыадминистративного принуждения:

а) наложение административных взысканий на физических лица засовершение административных правонарушений;

б) наложение дисциплинарных взысканий на физических лицасовершения административных правонарушений;

в) применение к физическим лицам за совершениеадминистративных правонарушений мер воздействия, которые неопределяются закоподателем как административные взыскания;

г) наложение на юридические лица за нарушение административно-правовых установлений взысканий, которые не определяются

109

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


законодателем как административные взыскания (привлечение кответственности в административном порядке);

д) применение к юридическим лицам за нарушениеадминистративно-правовых установлений мер административноговоздействия которые не определяются законодателем как взыскания.

Таким образом, за нарушение административно-правовыхустановлений могут применяться, во-первых, взыскания; во-вторых, другиемеры воздействия. Среди взысканий выделяются: а) административныевзыскания; б) дисциплинарные взыскания; в) взыскания, котороенакладываются в административном порядке на юридических лиц.

Ссылки1. Агапов А.Б. Федеральное административное право России: Курс

лекций. - М., 1997; Алехин А.П., Кармолицкий А.А., Козлов Ю.М.Административное право Российской Федерации: Учебник. - М.,1996; Бах-рах Д.Н. Административное право России: Учебник. - М., 2000.

2. Административное право Украины / Под ред. Ю. П. Битяка. -Харьков, 2003; Адміністративне право України: Підручник / За ред. С. В.Ківалова - Одесса, 2003; Битяк Ю.П., Зуй В.В. Административное правоУкраины: Учебное пособие. - Харьков, 1999; Васильєв А.С.Административное право Украины (общая часть): Учебное пособие Харьков,2001; Коваль Л.В. Адміністративне право України: Курс лекцій. -К., 1998.

3. Коренев А. П. Административное право. Ч 1. - М., 1996. 4. ГабричидзеБ. П., Чернявский А. Г. Административное право Российской Федерации. -М., 2001.

4. Административное право Украины / Под ред. Ю. П. Битяка. -Харьков, 2003; Адміністративне право України: Підручник / За ред. С. В.Ківалова - Одесса, 2003; Битяк Ю.П., Зуй В.В. Административное правоУкраины: Учебное пособие. - Харьков, 1999; Васильєв А.С.Административное право Украины (общая часть): Учебное пособие Харьков,2001; Коваль Л.В. Адміністративне право України: Курс лекцій. -К., 1998.

5. Манохин В.М, Адушкин Ю.С., Багишаев З.А. Российскоеадминистративное право: Учебник. - М.,1996.

6. Колпаков В. К. Адміністративне право України: Підручник. - К.,1999.

7. Кодекс Украины об административных правонарушениях //Ведомости Верховного Совета Украинской ССР - 1984. - приложение к №51.-СТ.1122.

8. Комзюк А. Т. Заходи адміністративного примусу в правоохороннійдіяльності міліції: поняття, види та організацшно-правові питання реалізації. -Харків, 2002.

9. Колпаков В. К. Адміністративне право України: Підручник, 3-тевидання.-К., 2001.

10. Колпаков В. К., Кузьменко О. В. Адміністративне право України:Підручник.-К., 2003.

110AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Marian Gherman,dr. în drept,


Reglementarea relaţiilor care asigură ordinea şisecuritatea publică potrivit legislaţiei altor state

Cunoaşterea perfectă a legislaţiei penale în vigoare a Republicii Moldova,a interpretărilor legale şi de altă natură, condiţionează respectarea principiuluilegalităţii legii penale şi cel al individualizării răspunderii penale şi pedepseipenale.[1] La nivel practic evident că este de ajuns studiul minuţios doar acadrului normativ existent în statul nostru. La nivel teoretic, însă, în scopulperfectării continue a dispoziţiilor legale cu caracter pozitiv, elaborării unorproiecte de lege şi interpretării cât mai adecvate a sensului legii penale, seimpune ca obligatoriu studiul de drept penal comparat. Metoda sisteimică deinterpretare a materiei penale presupune examinarea dispoziţiilor penale aleRepublicii Moldova în strictă conformitate cu dispoziţiile legislative ale altorramuri de drept, precum şi cu luarea în vedere a reglementărilor în materie derăspundere penală prevăzute expres de legea altor state.

Rusia. În acest sens, apelând la legislaţia penală a Federaţiei Ruse, seconstată că, spre deosebire de cea a statului nostru, aceasta nu are carevadeosebiri vădite la nivelul reglementării de drept a actelor huliganice săvârşite.În acest sens, legiuitorul rus atribuie huliganismul la categoria infracţiunilorcontra securităţii publice.[2] Deci ca obiect generic al huliganismului se reflectăcumulul de relaţii sociale care asigură securitatea publică.

Art.213 C.pen. al Federaţiei Ruse prevede infracţiunea de huliganism. Îndispoziţia alin.1 al articolului respectiv se prevede ca penal condamnabilăîncălcarea grosolană a ordinii publice, exprimată printr-o vădită lipsă derespect faţă de societate, însoţită de aplicarea violenţei fizice sau a ameninţăriiaplicării acesteia faţă de cetăţeni, precum şi de nimicirea sau deteriorareaavutului străin.”[3] Ca pedeapsă este prevăzută munca obligatorie pe un termende la 120 la 180 ore, ori muncă corecţională de la 6 luni la 1 an, ore arest pe untermen de la 4 la 6 luni, sau privaţiune de libertate pe un termen de până la 2ani.[4]

111

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Ca semne calificative, conform legislaţiei penale ruse, sunt prevăzute:- huliganismul săvârşit de către un grup de persoane, grup de persoane

cu înţelegere prealabilă sau grup organizat (art.213 alin.2 C.pen. F.R.);- săvârşirea huliganismului, însoţit de opunerea de rezistenţă

reprezentantului puterii sau altei persoane, care îşi îndeplineşte funcţiile de pazăa ordinii publice sau care curmă faptele de încălcare a ordinii publice (art.213alin.2 C.pen. F.R.);

- săvârşirea huliganismului, de către o persoană anterior condamnatăpentru huliganism (art.213 alin.2 C.pen. F.R.);

- huliganismul, săvârşit cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite încalitate de armă (art.213 alin.3 C.pen. F.R.).

Spre deosebire de legea penală a Republicii Moldova, legislaţia FederaţieiRuse exclude pe bună dreptate din cadrul normativ anumite semne cu caracterde evaluare, pe care legiuitorul Republicii Moldova le lasă, în opinia noastră,fără o careva reglementare legală. În acest sens, anumite dispoziţii vor rămâne(precum a fost şi art.218 alin.1 C.pen.)[5] fără aplicaţiune practică decât în bazaunor semne interpretate.

Deşi şi legea penală a statului nostru, şi cea a Rusiei declară că nimeni nupoate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale pentru una şiaceeaşi faptă,[6] este mai adecvată, în opinia noastră, poziţia legiuitorului statuluinostru, care exclude din sfera condamnării a unui asemenea semn circumstanţialca reiteraţia penală. Adică persoana poate fi supusă răspunderii penale în modagravat în baza semnului repetării, potrivit cadrului normativ al RepubliciiMoldova, doar în cazul când se repetă fapta, cu condiţia lipsei unei condamnăripentru fapta anterioară şi a neexpirării termenelor de prescripţie.[7] Potrivitreglementărilor penale ruse, huliganismul este pasibil de răspundere penală înformă calificată şi în cazul existenţei unei condamnări anterioare pentru aceeaşifaptă săvârşită în trecut.

România. Legislaţia penală a României nu descrie careva infracţiuni apartecontra ordinii publice. Cap.VIII Infracţiuni care aduc atingere unor relaţiiprivind convieţuirea socială, secţiunea a V-a Alte infracţiuni care aducatingere unor relaţii privind convieţuirea socială se includ unele dintreinfracţiunile care aduc atingere relaţiilor sociale care asigură ordinea publică,interpretată în mod restrâns.[8]

Printre incriminările incluse în această secţiune, care au, în opinia noastră,tangenţă directă cu relaţiile sociale din domeniul asigurării ordinii publice (privităîn sens restrâns), pot fi evidenţiate: ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarealiniştii şi ordinii publice, încăierarea. Aceste incriminări dau expresie preocupăriilegiuitorului pentru asigurarea unui climat de convieţuire paşnică şi demnă,întemeiat pe respect şi consideraţie reciprocă între membrii societăţii.[9]

112AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Sub denumirea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordiniişi liniştii publice este prevăzută de art.321 C.pen. al României fapta persoaneicare, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sause dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravurisau se produce scandal public, ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordineapublică. Fapta prezintă un caracter mai periculos când s-a tulburat grav linişteaşi ordinea publică.

Această incriminare legiuitorul o consideră periculoasă în bazaelementului material prescris de normativitatea penală, precum şi de publicitateaactului săvârşit (cerinţă esenţială pentru existenţa conţinutului laturii obiectivea infracţiunii).[10]

Prin „atingerea bunelor moravuri” autorii români Gh.Nistoreanu,V.Dobrinoiu, Al.Boroi etc. înţeleg prejudicierea, încălcarea acelor obiceiuri,deprinderi, comportări ce sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrareademnităţii umane, cu respectul decenţei în cuvinte şi atitudini. Astfel, aducatingere bunelor moravuri proferarea de expresii indecente, abordarea unei ţinutelipsite de pudoare, efectuarea de gesturi obscene, lovirea în public a unorpersoane. Consumarea infracţiunii este determinată în sens legal de existenţaunei urmări imediate, reflectate prin crearea unei stări de pericol real pentrurelaţiile de convieţuire socială, ca urmare a săvârşirii acţiunii incriminate.

În ceea ce priveşte încăierarea, ea constituie infracţiune în conformitateacu art.322 C.pen. al României. În acest sens, încăierarea presupune participareala o încăierare între mai multe persoane. Fapta prezintă un caracter mai grav dacăîn încăierare s-au produs fapte de vătămare gravă a integrităţii corporale sausănătăţii unei persoane şi nu se cunoaşte autorul şi atinge maximum de gravitatedacă, în condiţiile arătate mai înainte, s-a produs moartea victimei.

În cazul săvârşirii acestei infracţiuni, legea penală nu prevede condiţiispeciale de loc sau timp pentru existenţa infracţiunii.

Este binevenit, în opinia noastră, faptul interpretării mai frecvente ainfracţiunilor în legislaţia penală a României, prin prisma unor semne obiective,externe, deoarece stabilirea lor este mai uşor de constatat. Spre exemplu, se faceapel la o anumită publicitate a actului infracţional, dar nu la anumite motive.Chiar fapta de omor în anumite perioade de timp era considerat ca calificat încazul săvârşirii lui în public.[11] Se remarcă că o asemenea împrejurare evidenţiazăun grad sporit de periculozitate a infractorului, iar fapta are un mai mare ecousocial, determinând o nesiguranţă publică privind viaţa ca valoare socială.

Din analiza minuţioasă a legislaţiei penale a României se observă clar călegiuitorul nu pune accent pe careva aspecte subiective ale actului criminal încazul când sunt săvârşite careva atentate la relaţiile sociale care asigură ordineaşi securitatea publică. În plus probarea lor este dificilă. Dacă ar fi cazul existenţeiunor asemenea motive, se face trimitere doar la circumstanţele agravante cu

113

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


caracter general. Potrivit art.78 C.pen. al României, în cazul când existăcircumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special.Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga unspor până la 5 ani, dar care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazulamenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special.[12]

Dania. Cap.15 al Codului penal al Daniei[13] descrie infracţiunile careatentează la liniştea şi ordinea publică.

În acest sens §134 a. C.pen. prevede că oricare participant al conflictelorde stradă ori ale altor încălcări serioase ale ordinii şi liniştii publice este supus,dacă a fost o participaţie, unui arest simplu sau închisoare pe un termen ce nudepăşeşte şase luni.

§135 C.pen. prescrie că oricare persoană, care pe calea unor alarmeneîntemeiate, prin abuz de semnalele de alarmă sau prin alte acţiuni asemănătoarea determinat poliţia, pompierii, asistenţa medicală, serviciile aeriene şi maritimede salvare sau cele de protecţie civilă să se prezinte la faţa locului se supun uneipedepse în forma amenzii sau arestului simplu pe un oricare termen, care nudepăşeşte trei luni.

§137 (1) C.pen. stipulează că oricare persoană, care încearcă de a împiedicapetrecerea oricărei adunări publice, este supusă unei amenzi sau arestului simplu,ori în prezenţa circumstanţelor agravante, în particular, când fapta a fost însoţităde violenţă ori ameninţarea aplicării ei, - închisoare pe un oricare termen, care nudepăşeşte doi ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă trebuie aplicată faţă de persoanele, care princomportament gălăgios sau prin încălcare împiedică realizarea şedinţelorParlamentului Daniei , ale sovietelor municipale sau ale altor soviete de stat,serviciilor religioase sau oricăror altor ceremonii cu caracter religios sau careîntr-o formă neonestă încalcă procedura de înmormântare.

În §138 C.pen. se dispune pedepsirea persoanei, care intenţionat sauprin neglijenţă brutală se aduce în stare de ebrietate, fiind supus unei amenzisau arestului simplu, dacă în asemenea stare ea supune pericolului securitateaaltor persoane ori averea de preţ. În cazul existenţei unor circumstanţeagravante, în particular, când a fost cauzată o daună considerabilă şi în cazulrecidivei, pedeapsa poate fi majorată până la închisoare pe un termen de şaseluni.

Legislaţia penală a daniei nu face apel la descrierea unor consecinţeaduse relaţiilor sociale care asigură viaţa şi sănătatea persoane în cadrulatentatelor la liniştea şi ordinea publică. În asemenea cazuri ele vor fi incriminateîn baze generale. De asemenea, comparativ, cu reglementările penale ale RepubliciiMoldova nu se pune accent pe careva motive cu caracter huliganic, ci pe anumiteconsecinţe ce pot surveni drept rezultat al actelor săvârşite.

114AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Olanda. Codul penal al olandei prevede în mod expres că nu se pedepseşteacţiunea sau inacţiunea, care nu erau considerate ca încălcare juridico-penală,determinată de legislaţia penală şi care acţionează la momentul săvârşirii acesteifapte.[14]

Legislaţia olandeză delimitează încălcările prevăzute de legislaţia penalăîn infracţiuni şi delicte (overtredingen). Infracţiunile sunt clasificate în 31 capitole,iar delictele în 9 capitole.

Astfel printre primele incriminări reglementate de legislaţia penală a Olandei(infracţiuni contra securităţii statului; infracţiuni contra demnităţii regale;infracţiuni contra şefilor statelor aliate şi altor persoane care se bucură de protecţieinternaţională; infracţiuni, legate de executarea obligaţiunilor constituţionale şirealizarea drepturilor constituţionale etc.) sunt prevăzute într-un mod aparte şiinfracţiunile care atentează la ordinea publică. Acestea sunt atribuite şi lacategoria infracţiunilor (Cartea 2 Cap.V) şi la cea a delictelor (Cartea 3 Cap.II).Acest capitol prevede 38 incriminări care sunt în acţiune (art.131-151c).

Nemijlocit atentând la relaţiile care asigură ordinea publică în sensulrestrâns unanim recunoscut, ne apar infracţiunile prevăzute deart.141,142,143,144,145,146 C.pen. al Olandei.

Astfel, art.141 C.pen. prevede răspunderea penală a persoanelor care înmod public şi împreună săvârşesc acte de violenţă contra persoanei sauproprietăţii, pedepsindu-le cu închisoare pe un termen de până la 4 ani sauamendă de categoria a patra.[15] În cazul când persoana vinovată în modintenţionat a distrus averea proprietarului sau drept rezultat al actului de violenţăsurvin leziuni corporale, aceasta este pedepsită cu închisoare pe un termen depână la 6 ani sau amendă de categoria a cincia. Dacă survin leziuni corporalegrave în urma actului de violenţă, pedeapsa penală este calificativă, luând formaînchisorii de până la 9 ani sau amenzii de categoria a cincia. Şi în sfârşit dacăsurvine moartea persoanei – închisoare pe un termen de până la 12 ani sauamendă de categoria a cincia.

Art.142 C.pen. prevede:1. Persoana care în mod intenţionat încalcă ordinea publică prin strigăte

false de alarmă sau semnale false este pedepsită cu închisoare pe un termen depână la 2 săptămâni sau amendă de categoria a doua.

2. Persoana, care în mod intenţionat, fără necesitate foloseşte numărulserviciului de ajutor imediat este pedepsită cu închisoare de până la 2 săptămânisau amendă de categoria a doua.

În art.143 C.pen. se stipulează că persoana, care printr-un act de violenţăsau ameninţarea cu aplicarea acesteia împiedică desfăşurarea mitingului publiclegal sau a demonstraţiei este pedepsită cu închisoare pe un termen de până la9 luni sau amendă de categoria a treia.

Art.144 C.pen. prevede că persoana care pe calea creării dezordinilor

115

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


publice sau a gălăgiei împiedică desfăşurarea normală a mitingului public saucare pe calea creării dezordinii publice întrerupe demonstraţia legală este pedepsităcu închisoare pe un termen de până la 2 săptămâni sau amendă de categoria adoua.

Prin art.145 C.pen. este pedepsită cu închisoare pe un termen de până la1 an sau amendă de categoria a treia persoana care printr-un act de violenţă sauameninţare cu aplicarea acesteia împiedică petrecerea unei adunări publice legale,care are drept scop spovedirea religiei sau a credinţei sau a ceremoniei legale despovedire a religiei sau a credinţei, sau a serviciului funerar legal.

Art.146 C.pen. reglementează răspunderea penală pentru persoanele carepe calea creării dezordinilor sau a gălăgiei în mod intenţionat împiedicădesfăşurarea normală a adunărilor publice, care are drept scop spovedirea religieisau a credinţei ori a serviciului funerar legal, pedepsindu-le cu închisoare pe untermen de până la 2 luni sau amendă de categoria a doua.

Cap.II al Cărţii 3 este întitulat „Delicte legate de ordinea publică”. Acestcapitol conţine 31 încălcări active (art.429bis – 442a). Numărul acestora este celmai variat. Printre incriminările care au legătură nemijlocită şi cu încălcările ordiniipublice conform legislaţiei noastre am putea menţiona: art.429bis, 430a, 431,432, 433, 434 C.pen. al Olandei.[16]

Art.429bis C.pen. prevede că persoana care în locurile văzute de pedrumurile publice, vorbeşte sau nu-şi alege cuvintele sau imaginile, careofensează conştiinţa religioasă din cauza unui caracter răutăcios este pedepsităcu închisoare de până la 1 lună sau amendă de categoria a doua.

În dispoziţiile art.430a C.pen. este prevăzută o amendă de categoria adoua pentru persoanele care se dezbracă în oricare loc cu pielea în afară delocurile determinate de sovietul municipal ca pentru nudişti sau în locurile publicecare nu este predestinat pentru nudişti.

În cazul când o persoană creează gălăgie sau încalcă ordinea publică înasemenea mod împiedicând odihna persoanelor în timp de noapte este pedepsităîn conformitate cu art.431 C.pen. cu amendă de categoria a doua.

Art.432 C.pen. prevede pedeapsa închisorii de până la 12 zile sau amendăde categoria întâia persoanei:

(1) care cerşeşte în public, pentru încălcarea ce priveşte cerşetoria;(2) care se ocupă cu vagabondajul, pentru încălcarea de vagabondaj;care apare în calitate de proxenet şi obţine venit din comportamentul

indecent al femeii.Art.433 C.pen. pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau amendă de

categoria a doua cerşitul sau vagabondajul, săvârşit concomitent de trei saumai multe persoane în vârstă de 16 ani.[17]

Reieşind din sistemul incriminator şi de sancţionare olandez, este lesnede observat că legiuitorul acestui stat într-un mod sau altul atenuează mecanismul

116AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


de aplicare a legislaţiei în vigoare, dispunând o reglementare unică a infracţiunilorşi delictelor prin acelaşi act normativ (legea penală). În sens de delimitare aparînsă alte deficienţe, fiind pedepsite doar unele dintre ele. În această ordine deidei putem remarca caracterul prea blând al unor fapte incriminate în mod penal(reieşind chiar din sancţiunea posibil de aplicat). Totuşi, la nivelul asigurăriirelaţiilor sociale care asigură ordinea publică sunt incluse o serie de dispoziţiiincriminatorii, prescriind răspunderea penală în unele cazuri în dependenţă degradul leziunilor corporale cauzate victimei (art.141 C.pen.), precum şi în bazacreării unei stări de pericol (art.142 C.pen.). şi din nou nu se face trimitere lanecesitatea constatării anumitor semne cu caracter subiectiv (motivelehuliganice), în anumite cazuri stipulându-se ca obligatoriu locul public al săvârşiriifaptelor incriminate (semn obiectiv).

Franţa. Legea penală franceză prescrie în secţiunea III (despre atentatelecontra puterii publice) infracţiunile contra liniştii publice (Cap.I).

Astfel, art.431-1 C.pen.[18] prevede răspunderea penală pentru fapta,care constă în împiedicarea realizării dreptului la libertatea exprimării, muncii,adunărilor sau manifestaţiilor, exprimată printr-o modalitate din timp gândită şiutilizarea în acest scop a ameninţărilor, pedepsind-o cu închisoare pe un termende 1 an sau amendă în mărime de 100.000 de franci.

În cazul împiedicării realizării unor din libertăţile prevăzute de alin.1 alart.431-1 C.pen. francez printr-o modalitate premeditată şi cu ajutorul loviturilor,bătăilor, actelor violente, nimicirii sau distrugerii averii, se prevede o pedeapsăîn formă de închisoare pe un termen de 3 ani şi amendă în mărime de 300.000franci.

În acest sens, prin art.431-2 C.pen., legislaţia penală franceză dispune căpersoanele fizice, vinovate de săvârşirea unei anumite fapte criminale prevăzutede art.431-1 C.pen. francez, sunt supuse unei pedepse complementare, carepoate consta:

1ş Interzicerea de a se folosi de drepturile politice, civile şi familiare încorespundere cu regulile stabilite de art.131-26 C.pen.

2ş Interzicerea în corespundere cu regulile stabilite de art.131-27 C.pen.de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională şi obştească,în timpul desfăşurării sau în legătură cu care a fost săvârşită fapta criminală;

3ş Interzicerea păstrării şi purtării, pe un termen nu mai mare de 5 ani, aarmeni, pentru care este necesară autorizaţia.

În secţiunea a II a cap.I al acestui titlu se prevede răspunderea penalăpentru participarea ilegală la adunări (gloată). În acest sens se remarcă (Art.431-3C.pen.) că gloată se consideră o anumită adunare de oameni într-un oarecaredrum public sau loc public, care este capabilă să încalce ordinea publică. Adunareapoate fi dispersată de către organele puterii după două cerinţe înaintate care au

117

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


rămas fără rezultat, înaintate în acest sens de către prefect, suprefect, primar sau aunuia dintre locţiitorii acestuia, oricărei persoane poliţiei judiciare, împuternicitecu asigurarea securităţii publice, ori a altei persoane cu funcţii de răspundere saupoliţiei judiciare, care au insigne corespunzătoare împuternicirilor sale.

Art.431-4 C.pen. prescrie răspunderea penală pentru săvârşirea unei faptede către o persoană care nu posedă la el armă, exprimată în continuareaintenţionată de a participa la gloată după dispoziţiile de dispersare, stipulândpedeapsa în formă de închisoare de 1 an şi amendă în mărime de 100.000 franci.

Art.431-5 C.pen. pedepseşte participarea la gloată, săvârşită de către opersoană înarmată, cu închisoare de 3 ani şi amendă de 300.000 franci. Dacăpersoana înarmată a continuat participarea la gloată după dispoziţiile legaleînaintate de a se dispersa, pedeapsa poate fi agravată până la 5 ani închisoare şiamendă în mărime de 500.000 franci.[19]

Reflectând doar infracţiunile care au legătură nemijlocită cu relaţiile socialedin domeniul asigurării ordinii publice, observăm că spre deosebire de legislaţiileunor state analizate mai sus, legislaţia penală a Franţei ni se pare a fi mai aspră,dar nu face apel şi ea la careva încălcări săvârşite în public, determinate deexistenţa unor motive şi scopuri specifice. În principiu, se interpretează faptelepenal condamnabile în baza consecinţelor survenite. Actele huliganiceinterpretate în baza legii penale a Republicii Moldova, vor fi apreciate denormativitatea penală franceză ca infracţiuni contra persoanei, contra proprietăţiietc., în funcţie de urmarea imediată prescrisă.

Polonia. Cap.XXXII al Codului penal al Poloniei prevede răspundereapenală pentru infracţiunile care atentează la ordinea publică.[20]

În acest sens legiuitorul polonez prescrie răspunderea penală pentrupersoana care reţine sau deţinerea ostaticilor în scopul forţării organului de statsau de administrare, organizaţiei, persoanei juridice sau fizice sau a unor grupuride persoane la anumite comportamente, dispunând o pedepsă în formă deprivaţiune de libertate pe un termen de la 1 an la 10 ani (art.252 §1 C.pen.). Încazul când ca consecinţă a faptelor descrise mai sus survine moartea persoaneisau cauzarea unor leziuni corporale grave, fapta va fi pedepsită cu privaţiune delibertate pe un termen de la 2 la 12 ani (art.252 §1 C.pen.).

Potrivit art.254 §1 C.pen. în cazul când persoana participă activ la gloată,cunoscând că participanţii acesteia prin forţe comune săvârşesc atentate violenteasupra persoanei sau proprietăţii ei sunt pedepsite cu privaţiune de libertate peun termen de până la 3 ani. Dacă drept rezultat al actelor violente survine moarteapersoanei sau cauzarea leziunii corporale grave, participantul gloatei, reflectatîn §1 va fi pedepsit cu privaţiune de libertate pe un termen de la 3 luni la 5 ani.

Legiuitorul Poloniei determină o legătură indisolubilă între relaţiile socialecare asigură ordinea publică şi cele legate de securitatea publică, atribuind la

118AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


categoria infracţiunilor contra ordinii publice şi unele infracţiuni care asigurăsecuritatea publică: confecţionarea, comercializarea armelor de foc, a muniţiilor(pedepsită cu privaţiune de libertate pe un termen de la 1 la 10 ani), păstrareaarmei de foc sau a muniţiilor (pedepsită cu privaţiune de libertate pe un termende la 6 luni la 8 ani), transmiterea dreptului de uz armelor de foc sau a muniţiiloraltor persoane care nu au acest drept (pedepsită cu amendă sau limitare delibertate sau privaţiune de libertate pe un termen de până la 2 ani); aducerea înstare imposibilă de utilizat a armelor de foc, a muniţiilor, pedepsită cu amendăsau limitarea de libertate sau privaţiune de libertate pe un termen de până la 1 an(art.263 C.pen.); trecerea ilegală peste frontiera Poloniei în ciuda dispoziţiilorcontrare (art.264 C.pen.).[21]

Suedia. Legislaţia Suediei defineşte infracţiunea drept acea faptă,determinată de Cod şi alte legi sau statut, pentru care este stabilită o anumităpedeapsă (art.1).[22] Dacă nu este stabilit altceva, atunci fapta trebuie privită cainfracţiune dacă aceasta este săvârşită în mod intenţionat (art.2 alin.1). Nici opedeapsă nu poate fi dispusă faţă de persoanele, care au săvârşit infracţiunipână la atingerea vârstei de 15 ani (art.6 C.pen.).

Din cele 24 capitole incluse în Partea a II a Codului penal al Suediei,Cap.XVI prevede analiza normativă a infracţiunilor contra ordinii publice. Acestcapitol include 22 incriminări cu caracter activ (art.1-19).

Referindu-ne nemijlocit la infracţiunile care au anumite legături şi cad subincidenţa noţiunii de ordine publică interpretată mai sus, determinăm că prinart.1 C.pen. este pedepsit faptul, dacă un grup de persoane încalcă ordineapublică, demonstrând tendinţa de a manifesta violenţă de grup faţă de putereapublică sau în alt mod de a constrânge sau împiedica anumite măsuri şi nu areloc dispersarea acestei mulţimi când organele puterii cer aceasta. În acest ultimcaz instigatorii şi conducătorii trebuie supuşi răspunderii pentru dezordini demasă, aplicându-le pedeapsă în forma închisorii pe un termen ce nu depăşeşte 4ani, iar ceilalţi participanţi ale grupului de persoane trebuie pedepsiţi cu amendăsau închisoare până la 2 ani.

Dacă mulţimea se dispersează la comanda organelor puterii, atunciinstigatorii şi conducătorii sunt supuşi răspunderii pentru dezordinile de masăşi pedepsiţi cu amendă sau închisoare pe un termen de până la 2 ani.

Art.2 C.pen. prevede o situaţie calificativă a infracţiunii prevăzute înart.1, dispunând că dacă grupul de persoane cu scopul, prescris de art.1,continuat săvârşirea violenţei în grup faţă persoane sau avere, indiferent deprezenţa organelor puterii, atunci pentru dezordinile de masă cu violenţă trebuiesă fie condamnaţi instigatorii sau conducătorii, pedeapsa fiind închisoare pe untermen de până la 5 ani, iar participanţii la grupul de persoane trebuie pedepsiţicu amendă sau închisoare pe un termen ce nu depăşeşte 4 ani.

119

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Art.3 C.pen. supune răspunderii nesubordonare faţă de ordinul poliţiei şipedepseşte cu amendă sau închisoare pe un termen nu mai mare de 6 luniparticipantul grupului, care încalcă ordinea publică, nu se supune cerinţelororientate spre menţinerea ordinii, sau încearcă pătrunderea pe teritoriul, careeste localizată sau închisă din acest motiv, dacă nu au survenit dezordini demasă.

În cazul când persoana, care prin violenţă, strigăte sau altă metodăasemănătoare încalcă sau încearcă de a împiedica desfăşurarea serviciului religiospublic sau altei manifestări cu caracter de spovedire, nunţii, ceremoniei funerare,şedinţei judiciare sau realizării altor obligaţiuni de stat sau locale ori adunăriipublice, instruirii sau ascultării de lecţii, trebuie pedepsită pentru încălcarearealizării obligaţiunilor sau desfăşurării adunărilor publice cu amendă sauînchisoare pe un termen de până la 6 luni (art.4 C.pen.).

Art.5 C.pen. prevede că persoana care ridică arma asupra altei persoaneori în alt mod ameninţă de a săvârşi un act criminal în astfel de situaţie, pentru acrea la victimă o frică întemeiată referitor la securitatea sa ori a altor persoanesau a avutului lor, trebuie pedepsită pentru o ameninţare ilegală cu amendăsau închisoare pe un termen nu mai mare de un an.[23]

Persoana care acostează alte persoane ori trage din arma de foc, aruncăpietre, face gălăgie mare, sau manifestă un oarecare alt comportament absurd,determinând neliniştea altei persoane, trebuie condamnată pentru acostare şipedepsită cu amendă sau închisoare pe un termen nu mai mare decât un an.[24]

Persoana, care face gălăgie în locurile publice sau în alt fel în mod publicare un asemenea comportament, ce determină o respingere publică, trebuiepedepsită pentru comportamentul, care încalcă ordinea publică cu amendă înlimitele stabilite (art.16 C.pen.).[25]

Japonia. Studiul asupra legislaţiei penale a Japoniei ne determină săconfirmăm că nu se face în mod deosebit trimitere la o anumită grupă de infracţiunicare să atenteze la ordinea publică.

În acest sens legislaţia penală pedepseşte în deosebi faptele în modpenal, făcând trimitere nemijlocită la caracterul consecinţelor survenite. Dinanaliza incriminărilor penale prevăzute de Codul penal al Japoniei se observă cădacă este situaţia cauzării unor leziuni corporale sau a omorului, faptele, indiferentde motive, sunt calificate în baza infracţiunilor care constau în omor (Cap.26),infracţiunilor legate de cauzarea unor leziuni corporale (Cap.27 C.pen.).[26]

Astfel, omorul unei persoane este pedepsit cu pedeapsa capitală sauprivaţiune de libertate cu muncă fizică forţată fără termen sau pe un termen numai mic de 3 ani.

În cazul cauzării unor leziuni corporale, persoana vinovată este pedepsităcu privaţiune de libertate cu muncă fizică forţată pe un termen până la 10 ani

120AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


sau cu amendă în mărime de până la 300.000 ieni sau cu amendă mică (art.204C.pen.).

Dacă drept rezultat al leziunilor corporale a survenit moartea persoanei,persoana vinovată poate fi pedepsită cu închisoare împreună cu muncă fizicăforţată pe un termen nu mai mic de 2 ani (art.205 alin.1 C.pen.).[27]

Ca valori susceptibile de apărare penală se recunosc cele mai importante(viaţa, sănătatea, patrimoniul persoanei etc.). În cazul provocării unor dauneacestor valori sociale prin prisma încălcării unor altor raporturi, cele dintâi suntconsiderate superioare şi are loc interpretarea anume în baza acestor incriminări.Din aceste considerente, în opinia noastră, nu sunt descrise careva infracţiunicare să aducă atingere relaţiilor sociale care asigură ordinea publică, având locinvocarea articolelor ce prevăd consecinţa criminală).

Elveţia. Codul penal al Elveţiei de asemenea face delimitare între anumiteinfracţiuni după caracterul motivelor pe care le-au avut persoanele vinovate lasăvârşirea actelor criminale, dar le incriminează în mod general în bazainfracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei. Astfel Cartea a II Secţiunea Iprevede răspunderea penală pentru aceste infracţiuni. [28]

În art.111 C.pen. se prevede răspunderea penală a persoanei care a omorâtîn mod intenţionat o altă persoană, pedepsind-o cu închisoare pe un termen cedepăşeşte 5 ani. În cazul săvârşirii unui omor cu o deosebită obrăznicie(neobrăzare) şi anume, motivele de săvârşire a actului criminal, scopul criminalşi modul de realizare a acestuia sunt deosebit de contrare, pedeapsa va fi detenţiepe viaţă sau închisoare pe un termen ce depăşeşte 5 ani (art.112 C.pen. elveţian).

În baza art.122 C.pen. este pedepsită leziunea corporală gravă cu închisoarepe un termen de până la 10 ani sau privaţiune de libertate de la 6 luni la 5 ani.

În cazul când cineva săvârşeşte careva acte violente faţă de alte persoaneşi-i cauzează leziuni corporale uşoare sau o daună neînsemnată sănătăţii estepedepsit în baza cererii cu arest sau amendă (art.126 C.pen.).

Potrivit art.133 C.pen. este pedepsită cu privaţiune de libertate sau amendăparticiparea la bătaie, care determină moartea persoanei sau cauzarea leziuniicorporale, iar în baza art.134 C.pen. este pedepsită cu privaţiunea de libertate peun termen de până la 5 ani participarea la atacul asupra unuia sau mai multorpersoane, determinând în asemenea cazuri moartea sau cauzarea leziunilorcorporale persoanei atacate ori terţei persoane.

Studiul complex şi minuţios al legislaţiei mai multor state în materie derăspundere penală pentru infracţiunile care atentează la ordinea publică nedetermină să confirmăm că sistemul incriminărilor de această natură variază de lastat la stat. Este un fenomen normal, luând în vedere că membrii fiecărui stat şisocietate în ansamblu dictează rolul interpretării unor sau altor necesităţi, căfiecare societate diferă de alta prin gradul de cultură generală şi juridică, prin

121

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


obiceiurile înaintate etc. În esenţă se observă că consecinţele actelor huliganice(care pot fi vătămări ale integrităţii corporale sau a sănătăţii, moartea persoanei,nimicirea sau deteriorarea bunurilor proprietarului etc.) fac parte din sistemulincriminator al tuturor statelor. Unii însă pun accent pe anumite relaţii socialesupreme susceptibile de apărare penală, incriminând în acest fel faptele penaleîn baza unor consecinţe infracţionale concrete, alţii se gravează pe anumitesemne de evaluare şi subiective, atribuind în unele cazuri infracţiunile cu aceeaşiconsecinţă la diferite categorii (prioritate au valorile sociale susceptibile deîncălcare întotdeauna în cazul existenţei faptei incriminate în mod penal (obiectulnemijlocit de bază), iar alte valori pot sau nu fi periclitate (obiectul nemijlocitadiacent).

Referinţe

1. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002 nr.985-XV. Art.3C.pen. (Principiul legalităţii) – nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşireaunei infracţiuni, nici supus unei pedepse penale, decât în baza unei hotărâri ainstanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală. Interpretareaextensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise.Art.7 C.pen. (Principiul individualizării răspunderii penale şi pedepsei penale)– la aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil alinfracţiunii săvârşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei careatenuează sau agravează răspunderea penală.

2. Коментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации, подред. Ю.И.Скуратова, В.М.Лебедева. Москва, НОРМА-ИНФРА*М, 1999 г.,Сap.24.

3. Уголовное право России. Особенная часть. Учебник для вузов.Том 2. Под ред. А.Н.Игнатова, Ю.А.Красикова. Москва, НОРМА-ИНФРА*М, 1999 г., pag.414.

4. Уголовный Кодекс Российской Федерации принятГосударственной Думой 24 мая 1996 г., одобрен Советом Федерации 5июня 1996 г. и подписан Президентом России 13 июля 1996 г. Вступил всилу 1 января 1997 г., art.213 C.P. F.R.

5. Codul penal al Republicii Moldova din 24 martie 1961, art.218 alin.1.6. Коментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации, под

ред. Ю.И.Скуратова, В.М.Лебедева. Москва, НОРМА-ИНФРА*М, 1999 г.,art.6; Уголовный Кодекс Российской Федерации принят ГосударственнойДумой 24 мая 1996 г., одобрен Советом Федерации 5 июня 1996 г. и подписанПрезидентом России 13 июля 1996 г. Вступил в силу 1 января 1997 г., art.6C.P. F.R..

122AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


7. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002 nr.985-XV.Art.31.

8. Gh.Nistoreanu, I.Molnar, Al.Boroi, V.Dobrinoiu, I.Pascu, V.Lazăr, Dreptpenal. Partea specială. Bucureşti, 1995, pag.559-588.

9. Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială.Ediţia a II-a. Bucureşti, 2002, pag.472.

10. Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială.Ediţia a II-a. Bucureşti, 2002, pag.473.

11. Gh.Nistoreanu, I.Molnar, Al.Boroi, V.Dobrinoiu, I.Pascu, V.Lazăr, Dreptpenal. Partea specială. Bucureşti, 1995, pag.103.

12. Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Ediţia a II-a. Bucureşti,Editura ALL BECK, 2000, pag.313.

13. Association Yuridichesky Center, Foreign Legislation, The DanishPenal Code, edited by candidate of law S.S.Belyaev, translated from Danish andEnglish by candidate of law S.S.Belyaev and A.N.Rytcheva, Saint Petersburg,2001.

14. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный кодекс Голландии, Научный редактор: Б.В.Волженкин,Санкт-Петербург, Юридический центр Пресс, 2001 г., art.1.

15. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный Кодекс Голандии (1886), под ред.Б.В.Волженкина, Санкт-Петербург, 2001 г. Sunt determinate şase categorii de amenzi: I categorie – 500gúlideni, II categorie – 5.000 gúlideni, III categorie – 10.000 gúlideni, IV categorie– 20.000 gúlideni, V categorie – 100.000 gúlideni, VI categorie – 1.000.000 gúlideni.

16. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный Кодекс Голандии (1886), под ред.Б.В.Волженкина, Санкт-Петербург, 2001 г.

17. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный Кодекс Голандии (1886), под ред.Б.В.Волженкина, Санкт-Петербург, 2001 г.

18. CODE PÉNAL. Nouveau code pénal. Ancien code pénal. Quatre –vingt – douzičme édition. Éditions Dalloz 11, rue Soufflot, 75240 Paris cedex 05.Titre troisičme. Des atteintes a l’autirité de l’État.. Art.431-2.

19. CODE PÉNAL. Nouveau code pénal. Ancien code pénal. Quatre –vingt – douzičme édition. Éditions Dalloz 11, rue Soufflot, 75240 Paris cedex 05.Titre troisičme. Des atteintes a l’autirité de l’État.. Art.431-2.

20. Уголовные кодексы стран восточной Европы, Уголовный КодексРеспублики Польша, под ред.Н.Ф.Кузнецовой, Минск, 1998 г.

21. Уголовные кодексы стран восточной Европы, Уголовный КодексРеспублики Польша, под ред.Н.Ф.Кузнецовой, Минск, 1998 г.

22. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежных

123

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


стран, Уголовный Кодекс Швеции (1965), научные редакторыН.Ф.Кузнецова, С.С.Беляев, Санкт-Петербург, 2001 г.

23. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный кодекс Швеции, Научные редакторы: Н.Ф.Кузнецова,С.С.Беляев, Санкт-Петербург, Юридический центр Пресс, 2001 г., art.5.

24. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный кодекс Швеции, Научные редакторы: Н.Ф.Кузнецова,С.С.Беляев, Санкт-Петербург, Юридический центр Пресс, 2001 г., art.7.

25. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный Кодекс Швеции (1965), научные редакторыН.Ф.Кузнецова, С.С.Беляев, Санкт-Петербург, 2001 г.

26. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный Кодекс Японии, научные редакторы А.Коробеева,Санкт-Петербург, 2002 г.

27. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный Кодекс Японии, научные редакторы А.Коробеева,Санкт-Петербург, 2002 г.

28. Ассоциация Юридический центр, Законодательство зарубежныхстран, Уголовный Кодекс Швейцарии, под ред. А.В.Серебренниковой,Санкт-Петербург, 2002 г.

124AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Западнюк Олег Богданович,адъюнкт кафедры ОРД и документирования Национальной

Академии Внутренних дел Украины

К вопросу зарубежной практики правовогорегулирования отношений в сфере сексуальной

морали

Политика современных государств относительно вопросарегулирования разных форм сексуальной эксплуатации (в том числе ипреступной) достаточно отличается. Большинство цивилизованныхгосударств проявляют терпимость и толерантность к видимой проституции,подчиненной медико-санитарному надзору, в обязанности которого входятгоспитализация и изоляция больных проституток, зараженных заболеваниями,которые передаются половым путем (ЗППП), а также полицейскомунадзору, задание которого состоит в наблюдении за поведениемпроституток (недопущение публичного занятия проституцией, приставанийк гражданам, разврат несовершеннолетних), а также искоренение притоновразврата, что является наиболее содействующей почвой дляраспространения латентной проституции.

Попытаемся рассмотреть некоторые примеры регулированияотношений в сфере сексуальной морали, в частности, по вопросампреступной сексуальной эксплуатации, в особенности - эксплуатациипроституции третьими лицами:

В Израиле проституция не является преступлением. Преступлениемсчитается навязывание сексуальных услуг, работа в публичном доме,сутенерство, склонение к занятию проституцией (Уголовный кодекс Израиля,Разделы 199-292).

Раздел 207 устанавливает наказание в виде обязательного тюремногозаключения для осужденных за статьями 199-202 без возможности отбываниясрока условно. Не смотря на определение санкции в форме тюремногозаключения на практике, эта норма не соблюдается.

В Израиле проституция никогда не считалась правонарушением, однако,женщины могут быть арестованы за «связанное с проституцией поведение»,как, например, за вовлечение других к совершению неприличных действий

125

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


в общественных местах или за поиск клиента на улице. Когда проституткуберут под арест, ее автоматически задерживают на восемь часов, потомотпускают под залог. После этого осуществляется суд: если проститутка небыла арестована раньше - налагается штраф; если до этого случая она былаарестована, ее лишают свободы на несколько недель или даже месяцев.

Предлогом для закрытия публичного дома в Израиле может быть тайноепосещение представителем полиции этого заведения, который предлагал оплатуза секс - услуги.

За данными полиции, рейд возможен только в случае, когда учтены всетребования Генерального прокурора, а именно:

- в заведениях находятся несовершеннолетние; ——— женщиныстрадают от эксплуатации;

- женщин заставляют заниматься проституцией;- осуществляются иные запрещенные действия (такие как торговля,

наркотиками); — шум мешает соседям.При этом полиция не может арестовать сутенера, если женщина-

проститутка не согласится дать сведения. В большинстве случаев женщиныотказываются это делать, даже если с ними жестоко обращались.

Раздел 202 п.2 предусматривает «запрещение вербовать женщин длявыезда из страны для занятия проституцией в другой стране». Однако этоотносится только к гражданам Израиля.

В США только в двух из 50-ти штатов легализированы дома терпимости.В этой стране при легализированной проституции фиксируется 315 млн.коммерческих эпизодов ежегодно стоимостью 2.25 млрд. долларов [1].

Правительство США решает эту проблему таким образом: полицейский,который задерживает сутенера или проститутку, или водителя, или банщикаили иного субъекта секс - бизнеса, регистрируя правонарушение,автоматически вносит в соответствующую базу сети Internet данные о такихличностях (фотография, восстанавливающие данные, данные водительскогоудостоверения, автомобиля, который принадлежит правонарушителю,судимости, вид правонарушения). Такая деятельность имеет своеобразныйоттенок профилактики преступности, поскольку, становясь известнойобщественности, как сутенер, личность может быть не принята на работу,подвержена общественному осуждению.

Во Франции разрешена только уличная проституция, где каждаяпроститутка обязана приобрести патент для допуска к занятию проституцией.Сфера действия проституток во Франции четко регулируется. За малейшиепопытки нарушения установленных правил, правонарушители облагаютсябольшими штрафами. Во Франции государство совершает налогообложениевладельцев публичных домов. Таким образом, осознанно нарушается ст. 2Конвенции ООН 1949 г. «Об искоренении белого рабства», согласно которой

126AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


стороны обязываются наказывать каждого кто содержит публичные дома,управляет ими, финансирует, сдает в аренду или снимает помещения стакой целью. Правительство прибавляет эти доходы к бюджету государства.Также существуют довольно высокие налоги на индивидуальную работупроституток, поскольку считается, что это - высоко прибыльная сфера. Однимиз положений французского законодательства является то, что действия лицаквалифицируются как сутенерство, даже если он (она) проживает спроституткой. Только при подаче проституткой и ее партнеромсоответствующих документов о независимых доходах, они могут получитьразрешение на совместное проживание. Такое положение касается также ииных проституток, которые желают проживать совместно. В таком случае ихтакже могут обвинить в сводничестве.

В Испанском Уголовном кодексе лицо лишается свободы сроком от 2-хдо 4-х лет и облагается штрафом в размере от 12 до 24 месячных зарплат засклонение к проституции совершеннолетнего лица путем применения силы.В случае склонения к занятию проституцией лицом с использованиемслужебного положения, виновный наказывается лишением свободы срокомот 6 до 12 лет. Если такие действия осуществлены по отношениюнесовершеннолетнего, или лица которое страдает психическимирасстройствами, наказание определяется в наивысшей мере (ст. 188).

Согласно статистическим данным с 1990г. в Швеции ежедневно выходитна работу 1500 проституток, но реальное количество проституток намноговыше. 70 % сексуальных контактов осуществляется в массажных павильонах,которые пользуются широкой популярностью. Ежегодно возрастает количествопроституток, которые приезжают из заграницы.

Согласно информации женских правоохранительных организаций,насильственной проституции в Швеции не существует, но это касается толькоженщин шведской национальности. Поэтому нелегальные мигранты из странВосточной Европы, Центрально-европейских государств и Таиландадовольно часто становятся жертвами организаторов преступного секс -бизнеса.

Проституция и поиск клиентов не запрещается законом, ноУголовный кодекс направлен на искоренение проституции. Например,сводничество и стимулирование к занятию проституцией запрещено. Стоитзаметить, что немного женщин решаются свидетельствовать против сутенеров.

Шведская комиссия по вопросам проституции рекомендовала (1981г.) изменить законодательство относительно порнографии вобщественных местах, а также установить уголовную ответственность зааренду помещений с целью организации секс бизнеса. Однако была приятатолько первая поправка.

В 1996 году выдвигались новые требования к закону по вопросам

127

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


проституции, среди которых запрещение секс - бизнеса как такового.Согласно этим предложениям к уголовной ответственности привлекалисьбы как продавец (проститутка, сутенер), так и покупатель (клиент) сексуальныхуслуг.

Эти предложения вызвали многочисленные общественные дискуссии,большинство населения было убеждено в том, что в первую очередь нужнопровозгласить вне закона клиентов секс - бизнеса, что, и было сделано в конце1998 года.

В Великобритании занятие проституцией не запрещено, однакозапрещено приставание к прохожим, а также сутенерство.

В Венгрии проституция наказывается законом, но только после третьегоадминистративного задержания.

Общепризнанно, что в Финляндии работают проститутки со странБалтии, Польши, России, а также из Северной Африки и Южной Америки(Особенно вокруг Хельсинки). Количество иностранок значительно возрослопосле политических изменений в Восточной Европе. Проституция как таковаязаконом не запрещена. Наказывается только сводничество ,(максимальныйсрок наказания составляет 4 года).

Иностранкам запрещено въезжать в страну с целью проституции. Группаэкспертов по вопросам проституции, в которую вошли несколько министров,социологов и представителей полиции, была создана правительством.Соответственно заявлениям этой Группы «Проституция и секс - бизнес - этоугроза развитию всего общества и исполнению положений по обеспечениюправ человека».

Финляндия в 1953 году подписала, а в 1972 году ратифицировалаКонвенцию ООН 1949 года, условия практического исполнения которой четконе определены.

В связи с активным возрастанием проституции в государстве,правительство Финляндии согласилось с тем, что в первую очередь необходимодосконально изучить это явление с целью его влияния на общество.Мероприятия, которые предлагаются Группой экспертов по вопросампроституции, нацелены в основном на проституцию в целом, а не на торговлюженщинами. Следует заметить, что правительство этой страны не имеет никакойпрограммы по предотвращению торговли женщинами.

В Казахстане проституция запрещена. Однако местными экспертамивыдвинуто ряд предложений относительно целесообразности еелегализации в рамках Государственной программы демографическогоразвития этой страны. В частности, руководитель кафедры Казахскойгосударственной академии управления Акжолтай Елемесова,аргументирует, что легализация проституции содействует не толькоснижению показателей заражения ЗППП, но и стабильности

128AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


демографического развития, возрастанию дохода бюджета за счетналогообложения «домов терпимости», что позволит осуществлятьотчисления этих средств на здравоохранение и стимуляцию рождаемости.

В Турции большинство официально зарегистрированных проституток«трудятся» в борделях, которые приносят немалый доход местнымбюджетам. Существует статистика, которая свидетельствует, что одной изнаиболее прибыльных статей бюджета Стамбула, являются именнопубличные дома. Однако, согласно турецкому законодательству, уличнаяпроституция может быть расценена как уголовно наказуемые действия -«неприличное поведение сексуального характера» - санкция, за которыепредусматривает тюремное заключение сроком от 6 до 12 месяцев илибольшими штрафами.

За сведениями МОМ в Бельгии работает около 28000 проституток,половина которых - иностранки, из них 10-15 % - жертвы секс - торговцев[3]. Проституция тут не запрещена. Существует лишь ограничение наиспользование проституции третьими лицами.

Вопрос торговли женщинами приобрел общественный интерес встране благодаря публикациям журналиста, который смог проникнуть итайно работать в преступной группировке, которая занималась переправкойженщин и их продажей.

После этих публикаций бывший король Бельгии встретился сжертвами, а при Парламенте была создана Комиссия по вопросам торговлиженщинами.

Согласно отчету МОМ, начиная с 1992 года количество жертв, которыеявляются эмигрантами со стран Центральной и Восточной Европы, возрослов два раза.

В Бельгии запрещено сводничество, поиск клиентов в общественныхместах и содержание публичных домов.

В Нидерландах проституция является легализированным явлениям(наряду с легкими наркотиками).

По оценкам экспертов, количество лиц, которые занимаютсяпроституцией, колеблется от 25 до 30 тысяч, 40 - 60 % которых - выходцы издругих стран.

Закон не обязывает проституток регистрироваться. По информацииГолландской неправительственной организации, 2-3 тысячи женщин быливвезены в Нидерланды сутенерами, и разными путями, в том числе ипреступными, были привлечены к работе в секс - бизнесе.

Секс-индустрия Голландии распределяется в двух направлениях:организованный и неорганизованный сектор. 80 % проституток работает вклубах, в осветленных витринах знаменитого квартала «красных фонарей»или агентствах «под заказ». Лишь 20 % проституток работает на улицах или

129

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


дома. На практике, вопреки закону, функционируют коммерческие доматерпимости с определенной свободой действий.

В Австрии проституция разрешена, если женщина зарегистрирована иимеет регистрационную или контрольную карточку.

Законодательством Германии преследуется использование проституциии склонение к ней. Закон также преследует тех, кто содержит публичные дома.В стране существует закон против сексуальной торговли живым товаром.Подлежат наказанию проститутки, если они занимаются этим промыслом вблизи школ, учебных заведений; если они развращают несовершеннолетних[1].

По сведениям украинских проституток, которые вернулись из Германии,в стране существует мощная конкуренция в сфере секс - бизнеса.Проститутки - выходцы из Украины- работают и живут в сложных условиях,поскольку «местные коллеги» вытесняют их на загородные дороги, не даваявозможности работать в легальных домах терпимости.

За последними данными общее количество проституток в Германиисоставляет от 50 тысяч (данные общественного отдела здравоохранения) до480 тысяч (данные организаций, которые охраняют права проституток).

Полиция информирует, что женщины, которых используют в качествебелых рабынь, являются выходцами из стран Восточной Европы., или со странтак называемого «третьего мира».

В Италии проституция легализирована. С начала 2003 года итальянскиевласти начали комплексную борьбу с уличной проституцией. Одним изпредложений по очищению улиц от проституток, было обращениеправительства к итальянским семьям с просьбой удочеритьнесовершеннолетних проституток. По мнению представителей некоторыхмуниципалитетов Италии, удочерение несовершеннолетних проститутокможет стать первым шагом для возвращения тысяч девушек в общество кнормальной жизни.

Сейчас на улицах итальянских городов работает около 70 тысячпроституток, 40 % которых - несовершеннолетние.

Очень распространена детская проституция и проституциянесовершеннолетних в Таиланде, Японии и на Филиппинах.

Зачастую, в странах, где проституция разрешена, ею могут заниматьсятолько члены общества союза проституток, если они регулярно выплачиваютгосударству налог из прибыли, а самое главное - если они регулярно (раз внеделю) производят клиническое и лабораторное обследование вквалифицированном специализированном медицинском учреждении, гдемогут обнаружить наличие у лиц, которые исследуются, ЗППП и СПИД, чтофиксируется в специальном документе, подкрепленном подписями и печатямикомпетентных лиц. Все, кто не придерживается этих требований, не имеютправа заниматься проституцией и караются законом [1].

130AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


В последнее время украинские законодатели начинают уделятьдостаточно внимания противоправным посягательствам, объектом которыхвыступает сексуальная мораль. На протяжении 2001-2002 годов в профильныекомитеты Верховной Рады Украины внесено несколько законодательныхинициатив относительно вопросов регулирования отношений в сфересексуальной морали, а потому, при подготовке соответствующихдокументов целесообразно использовать зарубежную практику изаконодательство. Проблема использования проституции третьими лицамив Украине актуальна и требует законодательных и правоохранительныхрешений. Действующие правовые нормы, которые регулируют этот вопрос,являются только первым шагом к налаживанию правовой системы, котораярегулировала бы механизм отношений в сфере сексуальной морали,составляющей которых является предоставление сексуальных услуг заденежное вознаграждение, то есть -занятие проституцией.

Длительный, довольно успешный зарубежный опыт, которыйиспользуется правоохранительными органами в борьбе с преступлениямив сфере сексуальной морали, указывает на целесообразность примененияв правоохранительной практике Украины зарубежных правовых наработок.

Литература

1. Рулоф Хаверман, Марiан Вiйэре. Огляд законодавства про боротьбуз торгiвлею людьми в Украiнi : Доповiдь на запит МОМ // МОМ. - Киiв. -2001.-С.28-48.

2. Доповiдь про виконання в Украiнi Конвенцii ООН про лiквiдацiю всiхформ дискримiнацii щодо жiнок. Проект. - Киiв. - 1998.

3. Cities and plases of trafficking in human beings purpose of sexualexploitation // Study. – Lyon. - 1999.

131

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


VeaceslavUrsu,dr. în drept,


Trăsăturile grupului criminal organizat ca elementstructural al criminalităţii organizate

Lupta cu crima organizată în ţara noastră constituie o problemă extremde actuală şi importantă.

Infracţiunile săvîrşite de către formaţiunile criminale organizate, conformestimărilor colaboratorilor de drept şi a specialiştilor din domeniu, au căpătat unavînt substanţial şi sunt caracterizate de unele tendinţe destul de alarmante.

Crearea formaţiunilor criminale organizate de tipul grupului criminalorganizat şi organizaţiilor (asociaţiilor) criminale organizate contribuie la creştereaalarmării sociale în ţară. Acestea tind spre acapărarea tuturor domeniilor vieţiisociale, spre un control total al activităţii economice şi de altă natură în societate,săvîrşesc infracţiuni dintre cele mai grave, contribuie la „înflorirea” corupţiei înţară. Pericolul acestor formaţiuni criminale mai constă în faptul că ele activizeazăelementele criminale, le unifică şi le controlează efectiv.

Legea penală a RM defineşte noţiunea grupului criminal organizat înart.46 CPRM „grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane cares-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni”.

Desfăşurînd conţinutul acestei definiţii se poate afirma că printr-un grupcriminal organizat (GCO) trebuie de înţeles o reuniune stabilă a două sau maimulte persoane unite printr-o intenţie unică, avînd scopul săvîrşirii unei saucîtorva infracţiuni.

Un asemenea grup se caracterizează, de regulă, printr-un înalt nivel deorganizare, prin planificarea între pregătirea minuţioasă a infracţiunii, distribuirearolurilor între participanţi etc.

În elaborările teoretice din ultimii ani au fost amănunţit desfăşurate semneleGCO (totalitatea cărora nu contravine definiţiei legislative). La aceste semne sepot referi: stabilitatea componenţei personale a grupului; elaborarea în grupulrespectiv a unor viziuni proprii, reguli de conduită şi orientări valorice la care sealiniază toţi membrii acestuia; prezenţa unui lider în grupul criminal; prezenţaunei structuri funcţionale care este bazată pe diferenţierea conform rolurilor

132AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


membrilor grupului criminal organizat în legătură cu săvîrşirea unei infracţiuni îngrup sau a infracţiunii organizate, caracterul relaţiilor din cadrul grupului, ordineadistribuirii veniturilor criminale ale acestuia.[1]

Necesitatea elucidării trăsăturilor de bază ale GCO pe parcursul anilor 80-90, în lucrările sale, o dovedeau criminologii şi specialiştii Bajanov M.I,F.G.Burceac, V.M.Bîcov, R.R. Galiacbarov, M.A. Gurov, G.A. Krigher ş.a.

Un şir de cercetători propuneau în calitate de trăsături de bază al GCO derecunoscut înţelegerea prealabilă şi experienţa criminală. În calitate de trăsăturiadăugătoare se indicau: împărţirea rolurilor criminale; elaborarea şi discutarea încomun a planului de activitate; crearea în scopuri criminale a organizaţiilor formale– firme, societăţi pe acţiuni, întreprinderi ş.a; prezenţa unui contabil „negru”;prezenţa unui organizator (V.M.Burîghin; V.E. Zobov, P.F.Telinov ş.a.)

G.A.Krigher deosebea GCO de participaţia cu înţelegere prealabilă,indicînd în calitate de semn ce le deosebeşte stabilirea în procesul înţelegeriiprealabile a unei legături relativ stabile. Aceasta permite membrilor grupului dintimp să coordoneze momentele de bază ale infracţiunii probabile, să elaborezeun plan de săvîrşire a acesteia, să distribuie rolurile între membri, să se înţeleagăprivitor la locul, timpul, metodele şi mijloacele de săvîrşire a infracţiunii şiascunderea urmelor ei, să întreprindă unele acţiuni de pregătire ş.a.m.d. [2]

R.R.Galiacbarov propunea în calitate de trăsătură de bază a GCO să fierecunoscută stabilitatea activităţii criminale, ce se manifestă în săvîrşirea fapticăa mai multor infracţiuni sau în intenţia participanţilor de a o practica prin metodade grup. [3]

Conform părerii lui V.M. Bîcov, pentru GCO sunt importante următoareletrăsături: stabilitatea, prezenţa liderului, a unei structuri psihologice şi sociale,distribuirea concretă a rolurilor, prezenţa unui fond financiar special. „Grupulcriminal organizat – subliniază cercetătorul, - constituie o reuniune de o înaltădezvoltare psihologică, unită şi stabilă.

Membrii săi sunt interdependenţi, se supun unor principii comune şiunor reguli, norme de comportament adoptate în grup. Aceasta este o uniunedestul de strînsă, în care fiecare î-şi găseşte o susţinere emoţională, preţuieşteşi ţine la aprecierea personalităţii proprii şi a comportamentului său din parteagrupului criminal. [4]

G.A. Matucovschii a propus în calitate de semn de bază a GCO derecunoscut structura sa organizaţională.

„Structura organizaţională a GCO ( ca trăsătură de bază), - scrie d-lui, - seîntemeiază pe profesionalismul criminal, cooperarea criminală, asigurareainformaţională, pe sistemul de conspiraţie, securitatea internă şi externă” [5,pag.239]

La alte trăsături ale GCO, G.A.Matusovschii referă: continuitatea(stabilitatea) funcţionării grupului; direcţionarea acaparatoare a activităţii;

133

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


planificarea infracţiunilor; prezenţa mijloacelor financiare; asigurarea cu mijloacetehnico-materiale şi de luptă a grupului [5, p.239-240]

N.I.Panov propune de relevat în calitate de trăsături de bază semneleobiective ale GCO, şi anume:

- nivel înalt de organizare a participanţilor, adică ei acţionează ca unmecanism unic. Spre exemplu, existenţa unor persoane, care săvîrşesc nemijlocitinfracţiuni, a unor complici, favorizatori care săvîrşesc falsuri diferite, pentru aascunde infracţiune sîvărşită;

- distribuirea rolurilor între participanţi, adică, aşa zisa, semifuncţionalitatealor, cînd fiecare dintre membrii grupului exercită, îndeplineşte o funcţie anumităîn procesul săvîrşirii infracţiunii: unul este autorul acesteia, altul o finansează,cineva asigură protecţia autorului, efectuează activitatea de cercetare şicontracercetare pentru săvîrşirea infracţiunii preconizate;

- constipirativitatea activităţii GCO. Unificîndu-se pentru săvîrşirea uneisau mai multor infracţiuni, participanţii din prealabil î-şi constipirează activitateasa prin diferite metode, de exemplu, crează o firmă sau întreprindere” [6, p.25-26]

Elaborările teoretice ale savanţilor şi-au găsit reflectare şi aplicare înpractica judiciară. Colaboratorii organelor de drept şi instanţele de judecată lacalificarea infracţiunilor comise de un GCO se conduc anume de acestetrăsături ale grupului.

În acelaşi timp GCO, conform părerilor majorităţii cercetătorilor, paralel cutrăsăturile de bază, mai conţine şi unele semne adăugătoare. La acestea se potreferi: prezenţa unui scop; o structură ierarhică; o structură psihologică şifuncţională; motivarea activităţii membrilor grupului în dependenţă de importanţarolului criminal; normele şi regulile de comportament a membrilor GCO atît îndomeniul activităţii criminale, cît şi afara acesteia.

Analiza grupurilor criminale după gradul de organizare, nivelul participaţieipermite de concretizat destinaţia GCO în criminalitatea organizată. Destinaţia,după părerea noastră, se poate de studiat pe patru direcţii: referitor la grupurilecriminale situative conform caracterului activităţii, referitor la organizaţiacriminală, referitor la sine însăşi şi personalitate infractorului. GCO din contulgrupurilor criminale de tip situative î-şi completează rîndurile sale cu noi membri,servesc în calitate de model al activităţii criminale, şi uneori în calitate de „acoperiş”pentru cei ce încep activitatea criminală. Cu referire la organizaţia criminală GCO,de regulă, constituie element al acesteia, mijloc de realizare a scopurilor şiplanurilor organizatorilor organizaţiei criminale, iar uneori joacă rolul de concurental organizaţiei criminale în anumit teritoriul criminal, fapt ce se poate solda cuconflicte dintre acestea, şi care se pot finaliza cu absorbirea de către cel maiputernic al celui mai slab, fie cu nimicirea uneia din părţile intrate în conflict.Grupul criminal organizat cu referire la sine însăşi îndeplineşte un şir întreg defuncţii. În primul rînd, aceasta este funcţia de scop, care este determinată de

134AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


divizarea muncii în spaţiul criminal. A doua funcţie, este funcţia de integrare,chemată să unifice membrii grupului criminal în jurul scopurilor sale. GCOîndeplineşte şi funcţia socializării personalităţii în activitatea criminalăprofesională. El apare şi în calitate de grup de referinţă pentru persoanele cuorientări spre modul de viaţă delicvent. În afară de aceasta, GCO î-i mai estespecifică şi funcţia normativă.

Practic, toţi specialiştii care investigează criminalitatea organizată, încalitate de semn al GCO şi al organizaţiei criminale indică prezenţa unor norme şireguli sau standarde de comportament al membrilor săi în timpul activităţiicriminale şi în afara acesteia. Normele şi standardele de comportament constituie„ţesutul” GCO, ele răspund la întrebarea cum interacţionează membrii săi întimpul pregătirii, săvîrşirii şi după săvîrşirea infracţiunii, iar în cazul depistării lor,- cum acestea se comportă în privinţa organelor de drept în timpul urmăririipenale şi şedinţei, procesului de judecată etc. Este cunoscut, că cerinţele înaintatemembrilor GCO şi grupului însăşi poartă un caracter latent, iar însăşi grupul esteo uniune ilegală.

De aceea, pentru studierea normelor respective este necesar de ieşit dinlimitele cercetării criminologice a GCO şi de utilizat metode de investigaţie a altorştiinţe, în particular a sociologiei.

Considerăm, că trăsăturile GCO analizate în textul anterior sunt specificetotalmente şi formaţiunilor criminale organizate de acest tip din RM, şi trebuieluate în consideraţie la calificarea infracţiunilor comise de către membrii GCO.

Bibliografie1. Милюков С.Ф., Побейгайло Э.Ф. Организованная преступность в

России: генезис, тенденции, правовой контроль, Криминальный вестникС.Петербуга, 1994 Nr.23-24.

Быков В.Что такое организованная преступная группа? Российскаяюстиция 1995, Nr.10, p.41-42

Осин В. Преступление совершено организованной группой,Российская юстиция. 1995, Nr.5, p.22.

2. Кригер Г.А. Квалификация хищений социалистическогоимущества. М. 1971.

3. Галиакбаров Р.Р. Квалификация групповых преступлений, М, 1980.4. Быков В.М. Преступная группа криминалистические проблемы.

Ташкент, 1991.5. Матусовский Г.А. Формирование методики исследования

экономических преступлений совершенных организованнымипреступными группами. Харьков, 1999.

6. Панов М.И. Понятие организованной преступной группы , Харьков,1997.

135

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Gheorghe Gladchi, dr. în drept, conf.univ.,


Asigurarea organizaţională, informaţionalăşi tactico-metodologică a prevenirii victimologice

Prevenirea victimologică, în calitate de activitate practică, trebuieorganizată în modul cuvenit şi asigurată informaţional. Aceasta necesitărezolvarea unui şir de probleme:

1) pregătirea specialiştilor în domeniul prevenirii victimologice. Pentrusoluţionarea acestui neajuns este necesară crearea unor instituţii speciale deînvăţământ, de dorit, pe baza Ministerului Afacerilor Interne şi MinisteruluiJustiţiei;

2) selectarea profesională pentru angajarea în serviciul organelorafacerilor interne. Trebuie de ţinut cont de trăsăturile psihologice ale candidaţilor,capacitatea acestora de a se orienta adecvat în diferite circumstanţe. Acestmoment pare a fi departe de prevenirea victimologică, dar are o importanţăenormă, fiindcă un poliţist neatent, neechilibrat este o potenţială victimă ainfractorului;

3) organizarea, în cadrul comisariatelor de poliţie, a unui serviciupsihopedagogic unic. În general, pot fi evidenţiate două direcţii ale lucruluiconsultativ: a) consultaţii cu privire la mijloacele tehnice de pază a patrimoniului;b) consultaţii cu privire la modalitatea de comportament, dacă este o situaţievictimogenă. Ţinînd cont de faptul că în timpul acestei activităţi se întîlnescfrecvent situaţii în care este foarte greu de stabilit contactul cu victima, specialiştiipsihologi ar putea să ajute grupul operativ la lucrul cu aceste persoane şi săorganizeze o studiere cuvenită a victimelor;

4) organizarea evidenţei profilactice a persoanelor care au devenitvictime sau real pot fi victimizate. Acest sistem al evidenţei profilactice,reprezentînd doar interes operativ, nu ţine cont de calităţile victimologice alepersoanei şi, respectiv, nu poate servi în calitate de purtător al informaţieiobiective. Evidenţa victimologică va permite reducerea numărului persoanelorce sunt luate în evidenţă ca potenţiali infractori şi concentrarea atenţiei şieforturilor asupra persoanelor ce necesită măsuri de siguranţă personală şi a

136AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


patrimoniului[1] (pentru persoanele cu comportament pozitiv această evidenţătrebuie să fie benevolă);

5) crearea documentelor informaţionale speciale pentru obiectele şispaţiile cele mai periculoase din punct de vedere victimologic. Aceste documentear trebui să reflecte: caracteristicile calitative şi cantitative ale infracţiunilorsăvîrşite în cadrul obiectului sau al spaţiului dat; categoriile tipice ale infractorilorşi victimelor în corelaţie cu „legăturile” acestora cu obiectul dat sau spaţiulrespectiv; caracterele tipice ale apariţiei şi desfăşurării situaţiei victimogene.Documentele respective trebuie periodic să fie completate cu date referitor lainfracţiunile, infractorii şi victimele concrete. Avînd la dispoziţie asemeneainformaţie, reprimarea nemijlocită a infracţiunilor poate fi completată cuameliorarea stabilă a situaţiei prin schimbarea cantitativă a grupurilor de persoanece furnizează victime ale infracţiunilor;

6) organizarea şi realizarea sistematică a interacţiunii dintre serviciile şidirecţiile organelor afacerilor interne şi dintre alte organe de stat şi organizaţiinon-guvernamentale. Aceasta ar permite utilizarea mijloacelor şi metodeloractivităţii operative de investigaţii atît în plan informaţional, cît şi în calitate deinstrument de influenţă asupra indivizilor „supuşi” prevenirii victimologice.

Prevenirea victimologică se realizează în funcţie de necesitatea anumitorcompletări în activitatea informaţional-analitică, a asigurării acumulării deinformaţie victimologică operativă, precum şi căutării de surse suplimentareinformative. Astfel, problema informaţională apare sub două aspecte[2]: a)cercetarea fenomenelor de masă şi asigurarea serviciului profilactic cu cunoştinţereferitoare la diferite aspecte ale victimităţii; b) relevarea practică a obiectelorconcrete ale prevenirii victimologice nemijlocit în activitatea serviciilor organelorafacerilor interne.

O activitate eficientă de prevenire a infracţiunilor trebuie să se bazeze peinformaţia multilaterală cu caracter criminologic, care este concretizată în fiecarecaz aparte pentru a întreprinde măsuri referitor la persoane concrete. Asemeneainformaţie poate fi obţinută prin studierea minuţioasă a fiecărei persoane careeste obiect al prevenirii victimologice.

Obţinerea unor asemenea date, informaţii este posibilă doar cu condiţiaorganizării adecvate a cercetării victimologice. Direcţiile prioritare ale unei asemeneaorganizări pot fi: 1) cercetarea trăsăturilor personale ale victimei infracţiunii; trebuiestudiate toate calităţile, dar, prioritar, victimitatea la nivel psihologic; 2) studiulcomportamentului victimelor în situaţiile tipice anumitor categorii de infracţiuni;3) analiza relaţiilor infractor-victimă în măsura în care ele determină dinamica şicaracterul evenimentelor criminale, inclusiv alegerea de către infractor a victimei şia modalităţii de săvîrşire a infracţiunii; 4) cercetarea nemijlocită a situaţiilor în carese realizează trăsăturile personale atît ale victimelor, cît şi ale infractorilor, adică asituaţiilor „care aşteaptă” victima şi infractorul concret.

137

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Aceste cercetări trebuie să cuprindă situaţiile diferitelor tipuri de infracţiunişi să ţină cont de dinamica acestora, analizată în ansamblu cu datele despreunele sau alte victime. Dispunînd de asemenea informaţie, se poate de organizatactivitatea profilactică mult mai eficient faţă de persoanele ce prezintă interesdin punct de vedere victimologic.

Sub aspect practic, utilizarea posibilităţilor victimologice în prevenireainfracţiunilor are loc în funcţie de faptul cît de multilateral şi la timp sunt relevatepotenţialele victime şi circumstanţele concrete, ce pot favoriza sau determinacomiterea infracţiunii.

Relevarea potenţialelor victime reprezintă prin sine o sarcină dificilă, cuatît mai mult dacă vom ţine cont de faptul că multe persoane care au fost victimizatenu se adresează organelor competente şi, în consecinţă, victimizarea reală estenecunoscută statisticii oficiale. După cum am mai menţionat o metodă importantăce permite stabilirea victimizării în societate sunt sondajele de victimizare. Metodadată a fost utilizată şi de autorul acestei monografii. Astfel, conform datelorsondajului sociologic, realizat de Centrul de cercetări ştiinţifice al Academiei„Ştefan cel Mare” a M.A.I. al Republicii Moldova, circa 19 la sută din populaţiaţării a fost victimizată în a. 2002 în urma infracţiunilor[3].

Descoperirea persoanelor ce se caracterizează printr-o predispoziţievictimală sporită diferă în funcţie de: predispoziţia acestora este individuală sauspecifică unui grup întreg. Relativ uşoară este relevarea persoanelor a cărorvictimitate este legată de profesia acestora.

Practicienilor le este necesară existenţa unei scheme cu ajutorul căreia săpoată determina spre cine trebuie orientată atenţia şi din ce cauză. În acest plan,considerăm că este mai reuşită clasificarea victimelor după comportamentultipic cu includerea unor elemente tipologice. Totodată, menţionăm că activitateade prevenire victimologică desfăşurată de organele afacerilor interne va fi maieficientă dacă în calitate de schemă a acţiunilor va fi utilizată clasificarea victimelordupă comportamentul tipic în ansamblu cu clasificarea situaţiilor victimogene.Clasificarea situaţiilor, în principiu, este analogică clasificării victimelor dupăcomportament, fiind o schemă care permite a releva situaţiile şi a stabili parametriicriminologici ai împrejurărilor concrete prin prisma acţiunilor persoanelorvătămate. În genere, aprecierea criminologică definitivă a comportamentuluivictimei este posibilă numai în contextul unei situaţii concrete.

În principiu, relevarea potenţialelor victime se poate baza pe trei direcţii:a) de la situaţii cînd, descoperindu-le şi analizîndu-le, ajungem la persoaneconcrete, vulnerabile în cazurile date; b) de la infractor cînd, analizînd relaţiileacestuia şi comportamentul tipic, stabilim cercul posibilelor victime potenţialeale lui; c) de la victimă cînd stabilim calităţile înalte de victimizare ale persoanelorconcrete.

De fapt, vorbind despre descoperirea potenţialelor victime şi a situaţiilor

138AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


victimogene, avem în vedere un proces unic, deoarece, deseori, analizavictimologică concretă se realizează ţinînd cont de ambele componente.

Situaţiile ca element al aspectului organizatorico-tactic al preveniriivictimologice se deosebesc după amploarea acestora, astfel, putem evidenţiamicro şi macro situaţii. La primele se atribuie situaţiile pe plan familial, la ultimele- afluxul de turişti, transportarea copiilor în tabere de odihnă, calamităţile naturaleetc. Este evident că în funcţie de tipul situaţiei, proporţiile mobilizării forţelor şimijloacelor sunt diverse.

Situaţiile pot fi, de asemenea, reale, în care momentul negativ al acestoras-a consumat sau este aproape-aproape de a se realiza şi situaţii potenţiale,adică care sunt periculoase în perspectivă. Intervalul de timp necesar pentrurealizarea situaţiilor este important în determinarea tacticii acţiunilor profilactice.

În aşa mod, analizînd procesul relevării potenţialelor victime şi situaţiilorîn care real poate surveni cauzarea prejudiciului, pot fi deduse următoarelevariante în scopul concretizării datelor iniţiale pentru elaborarea schemelor tacticede organizare a prevenirii victimologice: 1) sunt cunoscuţi potenţialul infractorşi posibila victimă/victime şi, de asemenea, situaţia de conflict în care schimbulde roluri „infractor-victimă” şi invers este foarte puţin probabil sau imposibil; 2)sunt cunoscuţi potenţialul infractor şi posibila victimă, dar situaţia „admite”schimbarea rolurilor. În acest caz, este evident doar elementul agresivităţiiprimare a uneia din persoane; 3) este cunoscut potenţialul infractor, este stabilităsituaţia victimogenă, dar nu e determinată victima (victimele). În acest caz, posibilcă nici însăşi infractorul „nu s-a oprit” la o persoană concretă; 4) este cunoscutăpersoana, comportarea sau calităţile căreia pot să condiţioneze victimizareaacesteia, sunt cunoscute şi situaţiile în care poate fi adus un prejudiciu, dar nueste stabilit potenţialul infractor; 5) este cunoscută doar situaţia, într-o oarecaremăsură, periculoasă pentru un grup de persoane, cercul cărora trebuie stabilit.

Utilizarea activă a posibilităţilor profilactice ale victimelor potenţiale,evidenţa detaliată a tuturor circumstanţelor situaţiilor victimogene necesităelaborarea unor procedee tactice şi scheme metodologice moderne de prevenirea infracţiunilor. Realizarea în ansamblu a acestor sarcini, constituie asigurareatactico-metodologică a prevenirii victimologice.

Schemele tactice se bazează pe următoarele metode: 1) exceptareaposibilităţii utilizării condiţiilor ce favorizează comiterea infracţiunilor prinrelevarea şi înlăturarea acestora; 2) acţiunea asupra persoanelor ce intenţioneazăsă comită vreo infracţiune, 3) împiedicarea realizării intenţiilor criminale şiacţiunilor în infracţiune consumată.

Fiecare dintre aceste metode poate fi realizată şi sub aspect victimologic.Aspectul victimologic al prevenirii infracţiunilor poate fi realizat prin acţiuni deînlăturare a situaţiilor în stare să producă prejudicii - aceasta fiind cea maicardinală variantă a prevenirii cu condiţia excluderii recidivei acestor situaţii.

139

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Măsurile de prevenire pot fi reduse la asigurarea securităţii personale aprobabilei victime cînd situaţia primejdioasă nu poate fi lichidată din cauza unormotive obiective. Pe de altă parte, prevenirea infracţiunilor poate fi asigurată şiprin activarea victimei potenţiale, intensificînd posibilităţile de autoapărare aacesteia. Aici poate fi inclusă şi înştiinţarea persoanei despre pericolul ce oaşteaptă. Dacă este evidentă comportarea negativă a acesteia, eforturile suntîndreptate spre neutralizarea comportamentului, sunt întărite, astfel, posibilităţilede apărare ale potenţialei victime şi, prin urmare, scade victimitatea personală.

Măsurile întreprinse într-un caz sau altul, utilizarea posibilităţilorprofilactice în contracararea infracţiunilor concrete se realizează în funcţie demulte împrejurări: a) tipul de infracţiune, prin intermediul căreia se cauzeazăprejudiciul, caracterul prejudiciului cauzat; b) capacitatea obiectivă a potenţialeivictime de a opune rezistenţă, dorinţa acesteia de a se apăra; c) locul şi timpulposibilei infracţiuni; d) comportamentul aşteptat de la victimă (pozitiv, negativ);e) posibilităţile formale de izolare a participanţilor conflictului; f) dotarea organelorde stat (în special, organele de poliţie) cu mijloace şi posibilităţi suficiente pentrureprimarea la timp a evoluţiei evenimentelor criminale.

Raportul între diferitele măsuri de prevenire cu caracter victimologic estedeterminat atît de posibilitatea survenirii daunei, cît şi de posibilităţile victimeipotenţiale de a se împotrivi infractorului. Prin urmare, este evident că accentulactivităţii de prevenire victimologică este pus pe măsurile de protecţie, întreprinsede organele poliţiei, în deosebi a copiilor, persoanelor de vîrstă înaintată, indivizilorcu deficienţe fizice. Analogic se organizează şi lucrul de combatere a infracţiunilorsăvîrşite în grup. Cu alte cuvinte, în aceste cazuri, măsurile de prevenire nu suntlegate de posibilităţile victimelor, fiindcă în primul caz persoanele obiectiv nu sepot apăra, iar în al doilea – apărarea, deseori, este inutilă.

Dacă caracterul eventualei infracţiuni şi posibilităţile victimei potenţialesunt de aşa natură că ea poate opune, cu succes, rezistenţă, atunci accentultrebuie pus pe activarea posibilităţilor de autoapărare, dar, desigur, în cumul cumăsurile întreprinse nemijlocit de organele poliţiei, procuraturii şi organizaţiileobşteşti. Iar în cazurile în care creşte gradul de victimitate datorităcomportamentului negativ al victimei potenţiale, atunci pe primul plan suntpromovate măsurile care, practic, sunt identice cu cele întreprinse faţă deinfractorii potenţiali. Printre acestea sunt şi măsurile educative şi de constrîngere.De exemplu, aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical alcoolicilorşi narcomanilor sau punerea lor sub curatelă. În asemenea situaţie, nu este nimicparadoxal, deoarece în cazurile cînd comportamentul posibilei victime estepericulos pentru ea însăşi, măsurile tradiţionale şi victimologice de prevenire serealizează concomitent.

Descoperirea victimelor potenţiale şi organizarea activităţilor profilacticeorientate asupra acestora trebuie să se bazeze iniţial pe clasificările şi tipologiile

140AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


persoanelor vătămate care există în victimologia ştiinţifică pentru a fi ulteriorconcretizate în practică. Bineînţeles, în organizarea activităţilor profilactice este necesara folosi datele obţinute nu în baza unei singure, dar a mai multor clasificări alevictimelor, deoarece posibilitatea şi necesitatea unei astfel de utilizări complexe seconţine în toate formele de prevenire victimologică: generală, individuală şi urgentă.

Din aceste considerente, suntem de părerea că clasificarea victimelor,conform tipului de infracţiune, deşi este deosebit de potrivită pentrucontracararea infracţiunilor concrete şi desfăşurarea prevenirii generale nu estecea mai importantă clasificare pentru realizarea scopurilor prevenirii practice afaptelor antisociale. Totuşi, clasificarea dată orientîndu-se la caracteristicavictimologo-criminologică a infracţiunii concrete, poate fi foarte utilă, fiindcăoferă informaţie enormă şi necesară, adică ceea ce ne pot prezenta multipleleclasificări.

Clasificarea victimelor după tipul de infracţiune este comodă şi prin faptulcă pot fi folosite şi clasificări după trăsăturile psihologice, demografice, gradulde „vinovăţie” al victimei etc. În consecinţă, sinteza datelor acestor clasificăripermite stabilirea unui anumit tip de victimă, crearea unui model generalizat alsituaţiei, iar în baza acestora este posibilă elaborarea soluţiilor tactice.

Cunoscînd ce reprezintă persoana care e în pericol, suplimentar măsurilorîndreptate spre infractor, e posibil a antrena resursele de apărare ale potenţialeivictime, a o înştiinţa despre pericol, a întreprinde alte măsuri. Dacăcomportamentul posibilei victime este negativ, atunci pot fi întreprinse măsuricu caracter educativ, profilactic, iar uneori chiar şi măsuri de constrîngere. Încadrul clasificării victimelor după tipul de infracţiune, este necesar a utiliza derînd cu clasificările menţionate şi clasificarea după comportamentul tipic alvictimelor, deoarece, în cazul organizării măsurilor de prevenire, este nevoie dea se orienta spre manifestarea exterioară a victimei în diferite situaţii.

Pentru prevenirea reuşită trebuie de ţinut cont de comportamentulpotenţialei victime în prezent şi de comportamentul posibil sau aşteptat (înfuncţie de situaţia concretă). Cercetarea potenţialelor victime de pe poziţiacomportamentului tipic ar permite intervenirea în derularea situaţiei de conflictşi influenţa eficientă asupra persoanei supuse pericolului. Fără îndoială, căaceasta nu este de-ajuns, deoarece dacă nu vor fi depistate particularităţilepsihologice ale comportamentului, apare riscul repetării situaţiei victimogene,dar totuşi, un efect particular va fi obţinut - prevenirea infracţiunii şi victimizăriiconcrete. Menţionăm, că chiar şi la acest nivel, pe o bază încă imperfectă, pot firealizate diferitele măsuri profilactice, deoarece frecvent este important a intervenila timp în situaţie, a stopa derularea criminală a evenimentelor iar , în viitor,lămurindu-ne în aspectele psihologice ale comportamentului părţilor antrenateîn conflict, inclusiv, al victimei reale ori potenţiale, a stabili priorităţile acţiunilorprofilactice ulterioare.

141

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Activitatea de contracarare a unei anumite infracţiuni întotdeauna estemaximal concretă. În aceste cazuri sunt mai puţin importante măsurile profilacticegenerale, evidenţa formală a unor sau altor trăsături ale victimei şi infractorului.Deoarece calităţile analogice ale personalităţii în diferite situaţii se pot manifestadiferit, trebuie de ţinut cont de situaţia concretă şi specifică infracţiunii concrete.Deci, atunci cînd trebuie prevenită o infracţiune concretă este deosebit deimportantă evidenţa tuturor datelor, inclusiv şi a celor care par la prima vedere,nu atît de necesare, luarea în calcul a tuturor circumstanţelor cu caractervictimologic. Prin urmare, este necesară elaborarea metodicii de prevenire aanumitor tipuri infracţionale, fiind utilizaţi factorii victimologici. Acestea nu vorfi metodici victimologice de sinestătătoare, dar astfel de metodici, la elaborareacărora se va ţine cont de posibilităţile victimologice ale activităţii profilactice.Crearea metodicilor trebuie să se bazeze pe analiza factorilor determinanţi ai maimultor infracţiuni de acelaşi tip, analiza trăsăturilor specifice ale acestora,relevarea tuturor detaliilor situaţiilor, comportamentului infractorului, victimei şialtor elemente ale mecanismului infracţional. Deoarece, circumstanţele obiectiveale infracţiunilor de acelaşi tip diferă, metodicile respective trebuie să prevadădescrierea situaţiilor tipice. Elaborarea metodicilor în care vor fi prevăzutevariantele de acţiune a infractorului trebuie efectuată nu numai în funcţie detipul infracţiunii, dar şi de tipul situaţiei.

În aceeaşi măsură, este necesar a prevedea şi comportamentul posibil alvictimei, dacă persoana vătămată va putea opune rezistenţă infractorului saudacă se va orienta în situaţie. Partea organizatorico-tactică a metodicii trebuie săincludă descrierea şi enumerarea, cu indicarea consecutivităţii, tuturor acţiunilorîntreprinse de poliţie în scopul prevenirii sau contracarării infracţiunilor, inclusivutilizarea mijloacelor tehnice speciale din dotare. În funcţie de tipul infracţiunii şicaracterul prejudiciului ce poate fi cauzat persoanei vătămate, sunt prevăzutemăsuri de asigurare a securităţii victimei şi de neutralizare a infractorului. Desigur,foarte detaliat trebuie elaborate variantele de asigurare a securităţii în cazurilecînd este posibilă cauzarea prejudiciului vieţii şi sănătăţii persoanei. În aşa fel,metodica trebuie să ţină cont atît de particularităţile tipice, cît şi individuale alecomportamentului uman ce se caracterizează prin diversitate, prin probabilitateasporită de a devia de la normele sociale, cu alte cuvinte, metodicile trebuie săconţină şi planuri alternative de acţiuni[4].

Elaborarea unor asemenea metodici este foarte actuală pentru organizareaşi contracararea infracţiunilor violente, sexuale, contra patrimoniului (escrocherie,furt, jaf şi tîlhărie), infracţiunilor ce atentează la securitatea rutieră, faptelorpenale săvîrşite din imprudenţă etc. Aceste metodici trebuie să conţinărecomandări de a utiliza metodele formale şi neformale de lucru, care, în măsuranecesităţii, să fie orientate atît spre potenţialul infractor, cît şi spre posibilavictimă.

142AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


În general, tactica utilizării posibilităţilor victimologice în prevenireainfracţiunilor (atît la micro - , cît şi la macronivel) se rezumă în următoarele: a)utilizarea maximal – posibilă a capacităţii de apărare a victimelor potenţiale.Acest fapt poate fi obţinut datorită organizării lucrului educativ: educaţia fizicăşi sexuală, dezvoltarea unor calităţi ca neînfricoşarea, hotărîrea, atenţia etc.; b)instruirea şi educarea juridică, pentru ca persoanele să cunoască dreptul lalegitima apărare, să nu se înfricoşeze de a opune rezistenţă şi, deasemenea,pentru a comunica organelor de stat despre infracţiunile săvîrşite sau în curs depregătire; c) dezvoltarea posibilităţilor persoanei supuse atacului de a opunerezistenţă, folosindu-se de mijloacele tehnice permise (de exemplu: sisteme dealarmare, sprayuri lacrimogene, arme de foc etc.); d) reorientarea activităţiioperative de investigaţie spre victima infracţiunii atît din punctul de vedere alinformaţiei oferite de aceasta, cît şi din punctul de vedere al realizării măsurilorcu caracter profilactic. Asemenea activitate „de la victimă spre infractor” vapermite, în cazul unui şir de infracţiuni, depistarea mai eficientă a faptei ceurmează a fi săvîrşită, prevenirea acestora şi asigurarea securităţii persoanelorsupuse riscului[5].

Referinţe

1. Ривман Д.В., Виктимологические факторы и профилактикапреступлений, Ленинград, ВПУ МВД СССР, 1975, с. 132.

2. Ривман Д.В., Криминальная виктимология, Санкт-Петербург,2002, с. 249.

3. Bîrgău M., Gladchi Gh., Dodon U., Ploteanu N., Opinia publicădespre situaţia criminogenă şi activitatea poliţiei în Republica Moldova,Chişinău, 2003, p. 42-45.

4. Ривман Д.В., op. cit., p. 261.5. Франк Л.В., Вопросы уголовного права, уголовного процесса и

криминологии, Душанбе, 1966, с.151.

143

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Tudor Osoianu,dr. în drept,

Academia „Ştefan cel Mare” a M.A.I.Victor Orîndaş,

dr. în drept,Universitatea de Stat din Moldova

Dreptul la un proces echitabil în lumina ConvenţieiEuropene pentru Protecţia Drepturilor Omului şi

Libertăţilor Fundamentale[1]

Articolul 6 al Convenţiei garantează dreptul la un proces echitabil.Acest articol a fost completat prin Protocolul 7 al Convenţiei Europenepentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale

Convenţia a întrat în vigoare în 1953 şi a fost ratificată de peste 30de state membre ale Consiliului Europei. Completată prin protocoaleadiţionale, Convenţia este parte a unei reţele de tratate internaţionaleprivind drepturile omului de aplicare universală sau regională. Garanţiilearticolului 6 al Convenţiei se aplică atunci când o învinuire în materiepenală s-a realizat ca fapt, adică persoana concretă a devenit învinuit desăvârşirea unei infracţiuni ce cade sub incidenţa legislaţiei penale.

În sensul articolului 6, prin învinuire se subînţelege un act oficialemis de autorităţile competente ale statului în care cetăţeanul se expunecă o persoană concretă, este învinuită de săvârşirea unei infracţiuniconcrete stipulate în legislaţia penală a statului. Dacă procesul penal esteclasat înainte ca acuzatul să fie adus în faţa instanţei de judecată, articolul6 al CEDO îşi încetează acţiunea. Dreptul la un proces echitabil, implică şirespectarea principiului „egalităţii armelor”, care se manifestă în cazulprocesului penal contradictorial. Curtea şi-a exprimat opinia în cazulKaufman c/Belgiei (1986), stabilind că partea în procesul penal trebuie săaibă prilej rezonabil pentru a-şi prezenta cauza în instanţă în condiţii carenu o plasează într-un dezavantaj substanţial faţă de adversarul său. Deexemplu, se consideră încălcare în sensul articolului 6, dacă un martornumit de acuzat nu va fi tratat la egal în comparaţie cu un martor adus deînvinuire.

144AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Dreptul la un proces echitabil nu necesită anumite reguli urmate deinstanţe privind administrarea dovezilor. În dependenţă de principiile cestau la baza sistemului judiciar al statului, sînt determinate regulile deadministrare a probelor. Cu toate acestea autorităţile de la Strasbourg austabilit anumiţi parametri în cadrul cărora statul trebuie să opereze. Curteaa stabilit că folosirea probelor obţinute ilegal în sistemul naţional înprocdura penală poate constitui o încălcare într-un caz particular. Astfel,este posibilă violarea art. 6 CEDO dacă instanţa admite probe obţinute înurma maltratării acuzatului cu scopul extorcării de mărturii. Mărturiile unuicomplice, căruia i-a fost garantată imunitatea, pot fi admise ca probe numaidacă instanţa cunoaşte circumstanţele în care aceste probe au fostdobândite. Am putea afirma că autorităţile de la Strasbourg privesc regulilede admisibilitate a probelor drept o problemă de nivel naţional şi deciCurtea nu va revizui aprecierea probelor făcută de instanţele naţionale.

Dreptul la un proces echitabil în cauzele penale prevede şi dreptul lalibertatea de autoânvinuire. Aici putem menţiona cazurile Funke c/Franţaşi Sanders c/Regatul Unit (1994). Primul caz priveşte doar libertatea de lasineîncriminare la nivel prejudiciar şi încălcarea consta în faptul că învinuituln-a cooperat cu autorităţile prin neacordarea anumitor documente. Al doileacaz avansează prin faptul că descoperă ameninţarea cu o sancţiune penalăpentru necooperare.

Un alt principiu care reiese din articolul 6 este că procesul judiciartrebuie să aibă caracter adversarial. Aceasta înseamnă că toate probeletrebuie să fie cercetate şi prezentate în prezenţa învinuitului cu posibilitateaacestuia de a impune o apărare competentă. Cerinţele unei judecăţiechitabile presupun că instanţa va motiva decizia sa. Deşi instanţelornaţionale le este permisă o discreţie considerabilă în ceea ce priveştestructura şi conţinutul hotărârilor lor, acestea totuşi trebuie să indice foarteclar motivele şi baza acuzării pentru ca acuzatul să-şi poată exercita utildreptul la apel. Garanţia unui proces echitabil poate fi încălcată printr-ocampanie de presă virulentă împotriva acuzatului, fapt ce influenţează juraţii(cazul Berns şi Ewert v.Luxemburg, 1991).

Reglementările CEDO privesc şi alte garanţii ale procesului penalcontradictorial, cum ar fi dreptul la apărare. Articolul 6 alin.3 garanteazăanumite drepturi ce sânt necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea apărăriişi asigurării dreptului acuzatului de a se apăra în termeni egali cu cel alacuzării. Dispoziţia priveşte dreptul de a dispune de timpul şi de înlesnirilenecesare pentru construcţia apărării. Pentru determinarea „timpul necesar”la pregătirea apărării se iau în consideraţie toate circumstanţele cauzei,inclusiv caracterul şi complexitatea ei, precum şi etapa procedurii însăşi.

Practica Curţii Europene este foarte variată datorită diversităţii

145

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


cauzelor. De exemplu, Curtea a considerat 5 zile ca suficiente pentru cazuldisciplinar privind învinuirea de răscoală în penitenciar (Campbell andFell, 28.06.1984), iar 15 zile pentru cazul disciplinar ce ţine de efectuareaasistenţei medicale împotriva medicului care elibera certificate deincapacitate de muncă fără temeiuri (Albert and comple, 10.02.1983) ş.a.[2]

Cât priveşte termenul de „înlesniri necesare” se înţeleg posibilităţilede care dispune învinuitul în vederea informării despre rezultatele actelorprocesuale de învinuire efectuate pe parcursul procesului, indiferent de timpulşi forma efectuării. Principiul contradictorialităţii reflectat în deciziile Curţiipresupune că fiecare parte trebuie să aibă aceleaşi posibilităţi în cadrulsoluţionării cauzei şi nici una nu trebuie să dispună de privilegiineîndreptăţite.[3]

În cauza Bonish c/Austria 1985–că trebuie audiaţi martorii celor douăpărţi şi în cauza Felburgge c/Olanda 1986–că fiecărei parţi trebuie să i seacorde posibilitatea de a prezenta obiecţii la argumentele celeilalte părţi.[4]

În cazul Neizmeister (1968) Curtea Europeană a stabilit că, conformprincipiului contradictorialităţii, fiecare parte trebuie să aibă posibilitateasă contesteze probele celeilalte părţi. Mai departe, în cazul Stanford (1994),Curtea Europeană a stabilit că dacă din cauza unei proaste acustici în salade şedinţe părţile nu au posibilitatea să urmărească desfăşurarea procesului,faptul poate fi considerat ca încălcare a articolului 6, cu condiţia că problemasă fi fost pusă pe parcursul şedinţei.[5]

De asemenea, învinuitul trebuie să aibă posibilitatea să participe laexaminarea cauzei. Dacă adresa lui nu este cunoscută şi-i imposibil da a fistabilită pentru a-l înştiinţa de procesul penal intentat contra lui şi el estejudecat în continuare, atunci el trebuie să aibă dreptul la revizuirea fonduluide acuzaţie la momentul aflării despre acest fapt.

Ca concluzie putem afirma că CEDO susţine implementareaprocesului contradictorial. În Codul de procedură penală al R. Moldova s-au introdus un şir de instituţii noi, caracteristice procesului contradictorialclasic. Acestea sânt judecătorul de instrucţie şi institutul acordului derecunoaştere a vinovăţiei. Judecătorul de instrucţie este magistratul careîşi asumă răspunderea privind dispunerea unor acţiuni procesuale cum arfi percheziţia la domiciliu şi aplicarea măsurilor preventive (arestul,cauţiunea ş. a.). De asemenea s-a schimbat şi situaţia învinuitului/bănuitului care are dreptul la întrevederi tet-ŕ-tet cu avocatul său chiar dinmomentul începerii urmăririi penale sau din momentul reţinerii, arestării.

Inculpatul nu mai este o figură procesuală care poate să-şi schimbedeclaraţiile după bunul său plac. Acesta poartă răspundere penală pentrudeclaraţii falsificate, depuse sub jurământ. În acelaşi timp bănuitului,învinuitului şi inculpatului i se asigură real dreptul de a fi liber de

146AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


autoânvinuire. Întrevederile cu avocatul sânt nelimitate în timp, fără să fiecondiţionate de careva circumstanţe. Mai mult ca atât, s-au întărit garanţiileprocesuale acordate martorilor, care au mai multe posibilităţi pentru a-şiproteja drepturile împotriva abuzurilor posibile din partea organelor deurmărire penală. Prin aceste măsuri elementele procesului contradictorialtot mai mult se implantează în procesul penal moldovenesc.

Referinţe

1. Adoptată la Roma la 04.11.1950, semnată de RM la 13. 07.1995,Ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997, învigoare pentru RM din 12.09.1997

2. Гротраян Андре, Статья 6 Европейской Конвенции по правамчеловека, Досье по правам человека № 13, Изд.Совета Европы, 1994,стр.32

3. Гомиен Донна, Харрис Давид, Зваак Лео, ЕвропейскаяКонвенция о правах человека и Европейская социальная харта:правои практика, Изд.МНИМП, Москва, 1998, стр.34

4. Dona Gomien, Întroducere în convenţia Europeană a DrepturilorOmului, Bucureşti, 1996, pag.46

5. Гомиен Донна, Харрис Давид, Зваак Лео, op.cit., pag.37

147

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Колпаков В.К.,профессор, кандидат юридических наук, Национальная

Академия внутренних дел Украины, Киев

Административный проступок в историиправа

Действующее законодательство Украины признаетадминистративный проступок и административное правонарушениеадекватными юридическими категориями и с учетом этогоконструирует ст. 9 Кодекса Украины об административныхправонарушениях: “административным правонарушением(проступком) признается ....” [1]. Соответственно этому, данный вопросизлагается в учебной литературе[2, с. 240]

Между тем, первоначально они обозначали разные понятия, иих появление в административно - деликтном законодательствеобусловлено особенностями формирования правовых институтов вРоссии и СССР после октября 1917 года.

Институализация административного (управленческого)правонарушения неразрывно связанная с возникновениемадминистративного права и административного судопроизводства(административной юстиции).

Проблематика связей между ними, в контексте, как настоящего,так и исторического развития учений о государстве и праве, вопределенной мере нашла свое отображение в работах ученых В. С.Стефанюка А. Б. Зе-ленцова, Е. А. Правиловой, А. К. Соловьевой, Ю.Н. Старилова, Ю. А. Тихомирова, В. Е. Усанова, Г. А. Хомякова[3]; идругих.

Анализ их взглядов, положений и концепций, а также нормативногоматериала XIX - XX столетий, составляют в достаточной степениобоснованную теоретическую базу для объективных выводов относительносущности и правовой природы института административного правонарушения.При исследованные исторического аспекта данного вопроса Ю. Н. Стариловопирается на вывод немецкого ученого О. фон Сарвея, который вовторойполовине XIX писал, что административная юстиция является предпосылкой

148AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


административного права, а административное право не существует безсудопроизводства. .

Указанная посылка дала ему возможность доказать, чтоадминистративное право и административная юстиция являютсягосударственно-образующими категориями и указать на их доминирующуюроль в преобразовании полицейского государства в современное правовоегосударство, а полицейского права — в современное административное право.

Начало этому процессу было возложено в середине XIX столетие вевропейских странах посредством создания административных судов. Ихфункционирование в значительной мере ограничило произвол власти ипубличного управления в целом. В монографии “Административная юстиция.Теория, история перспективы” Ю. Н. Старилов приводит по этому поводувысказывания О. Бэра, который в своей основной работе “Правовоегосударство” писал, что государство может считаться правовым только вслучае, если публичное право устанавливается законом, а публичноеуправление подчиняется судопроизводству.

Институт административной юстиции возникает и получает развитие всилу того, что возникает необходимость в контроле за властью, котораядопускает нарушение установленных в сфере публичного управления правил,то есть - административные правонарушения.

Отсюда следует, что о возникновении административногоправонарушения как юридической реалии и одного из институтовадминистративной юстиции можно говорить, когда обретает самостоятельностьадминистративное право и начинает функционировать административнаяюстиция.

Таким образом, указанные правовые феномены (административноеправо, административное правонарушение, административная юстиция)возникают фактически одновременно и существуют в интегративных связяхсистемным образованием.

В Российской империи возникновение административного правасвязывается с судебной реформой 1864 года и исследовательской работой И.Е. Андреевського[4] и И. Т. Тарасова[5].

Во всяком случае, И. Е. Андреевский одним из первых дает определениеадминистративного суда, а И. Т. Тарасов указывает на различие предметовадминистративного и полицейского права, формулирует дефинициюадминистративного правонарушения. Таковыми он признает распоряженияадминистрации, которые существенным образом нарушают законные праваи интересы граждан, однако не является ни преступлениями, ни гражданскойнеправдой, ни погрешностями по службе.

Ответственность по решению административного суда И. Т. Тарасовформулирует как административную ответственность, то есть ответственность

149

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


за совершение управленческого (административного) правонарушения иотмежевывает ее от другой судебной ответственности.

По его мнению, цель общей судебной ответственности - репрессия;цель административной ответственности (ответственности по решениюадминистративного суда) - обеспечение законности в деятельностиадминистрации, единение содержания закона с сущностью его применения ипротиводействие административному своеволию.

Теоретические исследования административного правонарушения,административной юстиции и административного права, начиная изреформы 1864 года и включительно по год 1917, имели большое практическоезначение.

Они составили основу для реформирования законодательства, развитияместного самоуправления, функционирование новых организационныхструктур, в том числе и тех, которые осуществляли административнуююстицию, выступали в роли административных судов.

Институализация административного проступка (деликта) связана странсформационными процессами в сфере уголовного права. Известныйрусский ученый-юрист второй половины XIX столетия в области Н. С. Таганцевпри исследованные проблемы классификации преступлений подчеркиваетбольшое практическое значение их детерминации по степени наказуемостиили общественной опасности[6, с. 164].

Он считает, что наиболее удачно такая классификация былаосуществлена во французском Кодексе 3 брюмера IV года (26 октября 1795года — ВК) с присвоением каждому вида преступного деяния специальногонаименования.

Противоправное деяние, за совершение которого предусмотренополицейское наказание он обозначает термином - нарушение;противоправное деяние, за совершение которого предусмотрены наказанияисправительного характера он обозначает термином - проступок;противоправное деяние, за совершение которого предусмотренноетелесное наказание он обозначает термином преступление.

Французская идея классификации правонарушений постепенностановится доминирующей в уголовном законодательстве многих странЕвропы. И то, что рядом с трехчленным делением возникает двучленная или, вотличие от Франции, малозначительные преступления (проступки, деликты)получают название полицейских правонарушений, принципиальногозначения не имеет. Принципиальным является одно — появляется новаягруппа преступных деяний: малозначительные преступления, илипроступки, или полицейские правонарушения, или деликты.

В законодательстве Российской империи наблюдаются аналогичныепроцессы. В Рескрипте от 5 июля 1811 года все преступления разделены натри

150AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


группы: 1) смертоубийство, разбой; 2) кража, бродяжничество; 3) маловажнаякража, мошенничество.

Свод законов (1835 г.) в ст. 2 указывает, что действия, которыезапрещены под страхом легкого телесного наказания именуются в законе,проступками. Дале, в этой же статьи, подчеркивается, что это сделано с цельюотграничения маловажных преступлений, которые являются проступками,от преступлений, за совершение которых предполагается уголовное наказание.

В 1864 году принимается Устав о наказаниях, которые накладываютсямировыми судьями, в котором были собраны малозначительныепреступления или проступки. В силу данного обстоятельства, Устав можносчитать историческим прообразом современного Кодекса обадминистративных правонарушениях.

Выделение малозначительных преступных деяний в особую группусопровождается не только законодательным оформлением, но и обоснованиемс позиций правовой науки.

Первое указание на необходимость размежевания полицейской икриминальной неправды в законе, - пишет Н. С. Таганцев, - было сделанографом Сперанським в 1824 г., но поддержку нашло только в 1845 году, когда вУложение 1845 года была введена следующая формулировка: всякоенарушение закона, которое посягает на неприкосновенность прав властиверховной и установленных ею властей, на право или безопасностьобщества или частных лиц - есть преступление; нарушение правилустановленных для охраны определенных законами прав, общественнойили личной безопасности или пользы - носит название проступок.

Таким образом, разграничение понятий “проступок” и “преступление”приобретает практическое и доктринальное значения. Слова “преступление”и “проступок” получают статус юридических терминов с ограниченным ине совпадающим содержанием.

Определение проступков как административных связано спроцедурными особенностями применения наказаний покриминальному законодательству Российской империи. По общемуположению карательная власть в Росси была сконцентрирована всудах. Дела о малозначащих преступлениях, или проступкирассматривали мировые судьи. Но в 1889 году институт мировыхсудий отменяется (они остаются лишь в некоторых больших городах,в частности Москве, Санкт-Петербурге, Одессе, Харькове ) исудебные функции в значительном объеме переходят кадминистративным органам[7, с. 628].

Устав уголовного судопроизводства, - писал В. М. Гессен, -предоставил административной власти (вместо судебной) правонакладывать взыскание за нарушение некоторых уставов казенного

151

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


управления (почтовых, таможенного, лесного, и др.) а также уставови постановлений о благоустройстве и благочинии (уставов врачебных,карантинного, правил надзора за фабрично-заводской и горнойпромышленностью и др.)[8, с. 53].

Все вышеизложенное разрешает сделать следующий вывод.Правонарушения, которые сегодня в теории, на практике и взаконодательстве понимаются как административныеправонарушения, в теории, на практике и в законодательстведореволюционной России понимались как маловажные преступленияили проступки (полицейские проступки, деликты).

Понимание административного (управленческого)правонарушения и административного проступка (деликта), которыев правовой теории Российской империи сформировались фактическипо европейским стандартам, после октября 1917 года постепенноизменяется.

В официальных источниках они начинают трактоваться кактермины-синонимы, означающие деяния физических лиц, которыенарушают установленные государством запреты и влекут административныйпорядок наложения взысканий.

Законодательное закрепление этот подход получает в Основах СоюзаССР и союзных республик об административных правонарушениях [9],которые в статьи 7 применили известную формулировку: “административнымправонарушением (проступком) признается...”.

Таким образом, была зафиксированная позиция законодателяотносительно адекватности понятий “административное правонарушение” и“административный проступок”.

Наиболее значащими причинами такой трансформации, по нашемумнению, были, во-первых, состояние экономической, политической иидеологической “разрухи” перед и после событий 1917 года; во-вторых, попыткипостроить новое общество на утопических принципах общего равенства прираспределении совокупного продукта.

Мировая война 1914-1918 г., собственное революция, гражданскаявойна, послевоенная разруха, коллективизация привели к декларациинаселения. Декларация в условиях управленческой дезинтеграции, разрушенияорганических связей между правом и законом, частными и публичнымикомпонентами юридической системы, сведения роли правовой науки ккомментатированию властных решений сформировали правовой нигилизмкак доминирующую черту правопонимания.

Правовой нигилизм 20-30 годов минувшего столетия в литературе имассовом сознании объективировалось в таких ценностно-правовыхориентирах: I) право считалось неполноценной и даже убыточной формой

152AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


регулирования социальной жизни; в нем видели отживший институт, лишь навремя и в силу печальной необходимости заимствованный у бывшихэксплуататорских обществ; 2) отрицалось гуманистическое содержаниеправовой нормы; 3) широкое распространение получил социальный иполитический патернализм [10, с. 164 - 174].

Своеобразным гумусом для правового нигилизма была обязательнаяна всех уровнях (от специальной узко профильной юридической литературыдо агитационных изданий) критика буржуазного права вместе с такимиинститутами как парламентаризм, конституционализм, право воегосударство.

В список правовых явлений, которые отрицались в связи с их“буржуазностью” попала и административная юстиция. Как результат, вадминистративном законодательстве и правоприменительной практикевопросы обеспечение законности, контроля за создаваемыми новымиадминистративными органами, которые наделяются множеством карательныхполномочий, отошли на второй план.

Причинами исчезновения из правовой действительности понятийадминистративная юстиция и административное правонарушение вуправленческом содержании, были не только правовой нигилизм и“буржуазность” административной юстиции.

Решающую роль здесь сыграл переход всей правовой системы кприоритету принудительно-карательных средств влияния на общественныеотношения и обеспечения государственно-политических интересов.

Корни карательного уклона отыскиваются в практических мероприятияхпо реализации устремлений построить общество потребительского равенства.Попытки реализовать в реальной жизни ленинскую концепцию, которая онсформулировал фразой: “В умении равномерно распределять, лежат основысоциализма”[11, с. 488], фактически легализировали применениянасильственных методов и форм в сфере административно-правовогорегулирования, сделали уравниловку доминирующим принципомгосударственной политики, а насилие - ее инструментом.

В связи с этим, В. С. Нерсесянц пишет, что необходимость постояннойсиловой поддержки принципа и норм уравниловки в условиях социализмаопределяет содержание, направления, формы и методы деятельности всехнормотворчих, нормоприменительных учреждений и должностных лиц,ведет к гипертрофии принудительно-карательного компонента в совокупномобъеме их полномочий[12, с. 89].

Кроме силовой поддержки, избранный курс построения государствана теоретико-идеологических основах марксизма-ленинизма требовалюридического обоснования. Именно оно - юридическое обоснование -даваловозможность декларировать легитимность отхода от еще не забытых

153

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


ориентации на развитие правового государства и оправдывать карательнуюдоминанту в государственно-управленческой деятельности.

Потребность в таком использовании юридических категорий сталаодной из причин перехода от отрицания в государстве диктатуры пролетариатаправа как такового, к активному формированию нового “социалистическогоправа”.

Поскольку любая диктатура предполагает принуждение и насилие, тотеоретики большевизма приложили значительные усилия, чтобы обосноватьправо большевиков на подавление и террор в отношении тех, кто способенна физическое или идеологическое сопротивление.

Соответственно по их доктрине, новое имеет право на “революционное”насилие над старым, которое стоит на его пути. Если это стараягосударственная машина, религиозные пережитки, старая буржуазнаяфилософия или юриспруденция, то они заслуживают лишь одного — бытьсброшенными из “корабля современности” энергичными усилиямиреволюционеров.

Большевистская философия не права фактически изгнала изупотребления концепт гражданского общества, поскольку, соответственноее постулатам, полная, безраздельная власть в стране должна принадлежатьпартийно-государственным институтам. Не случайно, что правоведениесоветского периода носило этатистский характер от общей теории доотдельных отраслевых институтов, то есть ставило на первое место не права исвободы личности, (чья социальная роль была сведена к роли “винтика” вгосударственном механизме), не интересы гражданского общества, а интересыгосударства, как самой ценной субстанции.

Большевики, в сущности говоря, возродили гегелевскую идеюгосударства как “земного бога”, который имеет право относиться к индивидамкак к средствам достижения своих целей, использовать их силу, энергию,жизнь по своему усмотрению[13 , с. 425].

Курс на такое утилитарное использование правовых категорий получаетобоснование в указаниях “руководителей” советской юридической науки.

Так, М. Ю. Козловский пишет, что право является средством подавлениясопротивления меньшинства трудящимися классами[14, с. 24 ]; согласно Д. И.Курскому в пролетарском праве нет места для признания и защиты прав исвобод индивида[15 , с. 38]; П. И. Стучка определяет право как порядок, которыйотвечает интересам господствующего класса и охраняется его организованнойсилой[16 , с. 58]; Э. Б. Пашуканис вообще отвергнет необходимость ивозможность права в послебуржуазном обществе (позже он изменяет своивзгляды)[17 , с. 49]; А. Я. Вышинский отводит праву лишь роль рычага ипринудительного инструмента в руках государственной власти, с помощьюкоторого последняя осуществляет необходимые преобразования! 18 , с. 165]

154AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Понятно, что в такой правовой среде первоначальные понятияадминистративного права, административной юстиции, административногоправонарушения утратили значение практических юридических ценностей ипревратились, по выражению Л. М. Кагановича, в элементы старой буржуазнойюридической методологии[19 , с. 142]

Фактически нами рассмотрен один из многих путей, которые привели кобразованию административно-командная система. Эта система напротяжении десятилетий, как справедливо отмечает В. А. Юсупов,обслуживалась административно-правовой теорией и соответствующейобластью законодательствами,[20, с. 35 ].

Таким образом, было осуществлено подчинение правоохранительнойсистемы функциям исполнительной власти, и это иерархическоепостроение оказалось настолько “живучим”, что и до сих пор общество неимеет достаточно эффективного контроля за административнымиресурсами государства.

Ccылки

1. Кодекс Украины об административных правонарушениях //Ведомости Верховного Совета Украинской ССР - 1984. - № 51. - Ст. 1122.

2. Колпаков В. К. Адмiнiстратiвне право Украiни: Пiдручник, 3-тевидання. - К., 2001.

3. Стефанюк В. С. Правова обумовленiсть запровадженняадмiнiстратiвноi юстицii в Украiнi: Дис... канд. юрид. наук: 12.00.07. - К., 2000;Зеленцов А. Б., Радченко В. И. Административная юстиция России: история исовременность. - М., 2002; Правилова Е. А. Проблема административнойюстиции в правительственной политике и общественной мысли России, втораяполовина XIX века - октябрь 1917 года: Дис. ... канд. ист. наук : 07.00.02. - СПб.,1997; Соловьева А. К. Административная юстиция в России. Проблемы теориии практики: Дис. ... канд. юрид. наук: 12.00.02. - СПб, 1999; Старилов Ю. Н.Административная юстиция. Теория, история, перспективы. - М., 2001; ХомяковГ. А. Административный суд в Российской Федерации: Дис. ... д-ра юрид. наук:12.00.14.-М., 2001.

4. Андреевский И. Полицейское право. - СПб., 1876.5. Тарасов И. Т. Краткий очерк науки административного права. -

Ярославль, 1888.6. Таганцев Н. С. Русское уголовное право. Т. 1. - М., 1994.7. Чехович В. А. Мировий суд. // Юридична енциклопедiя. Т. 3.- К, 2001.8. Гессен В. М. Из лекций по полицейскому праву. - СПб, 1902.9. Основы Союза ССР и союзных республик об административных

155

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


правонарушениях // Ведомости Верховного Совета СССР. - 1980. - № 44. -Ст. 909.

10. Соловьев Э. Ю. Правовой нигилизм и гуманистический смысл права.// Квинтэссенция. - М.: Философский альманах, 1990. И ЛенинВ. И. ПСС, т. 36,с.488.

11. Нерсесянц В. С. Философия права: Учебник для вузов. - М, 1999.12. Нерсесянц В. С. Философия права: Учебник для вузов. - М, 1999.13. Бачинин В. А. Философия права и преступления. - Харьков, 1999.14. Козловский М. Пролетарская революция и уголовное право //

Пролетарская революция и уголовное право. - 1918. - № 1. - С. 2415. Курский Д. И. Избранные статьи и речи. - М., 1948.16. Стучка П. И. Избранные произведения по марксистско-ленинской

теории права. - Рига, 1964.17. Пашуканис Е. Б. Общая теория права и марксизм. (Опыт критики

основных юридических понятий). - М., 1924.18. Вышинский А. Основные задачи науки советского

социалистического права // Основные задачи науки советскогосоциалистического права. - М.,1938.-С. 163.

19. Нерсесянц В. С. Юриспруденция. Введение в курс общей теорииправа и государства. - М., 2002.

20. Юсупов В. А. Актуальные проблемы административного права. //Советское государство и право. - 1991. - № 11. - С. 35.

156AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Михай Быргэу,доктор юридических наук, доцент,


Правовая регламентация деятельности полициив общей профилактике преступлений

Современный этап развития независимого государства Молдова,отмечен последовательным разворачиванием демократизма иобеспечивает неуклонное возрастание активности общественности врешении государственных и иных социальных задач. Он также находит яркоеотображение в характере деятельности, направленной на борьбу спреступлениями. Именно демократия позволяет ставить вопросы борьбыс преступлениями и преступностью на уровень социальных задач,решаемых едиными усилиями государства и ее институтов, общественныхорганов, организаций и отдельных граждан. В сфере борьбы спреступностью общество всегда использовало и использует все меры,чтобы предупредить и не допустить нарушение криминального закона,предотвратить, удержать членов общества от совершения противоправныхдействий.

Итак, при решении поставленных перед полицией задач относительнопрофилактики преступлений необходимо прежде всего учитывать тепреобразования, которые совершаются на данное время в государстве.

Право является эффективным регулятором социального развития,всех общественных отношений, включая те, которые складываются в сферепредупреждения преступности. В нормах права аккумулированыпринципы, идеалы, установки и позитивные традиции образа жизни,оказывающие значительное влияние на поведение людей1. Они определяютнаправления их деятельности, вводят в рамки цивилизованных отношений.Правовое регулирование упорядочивает процесс профилактикипреступлений и других преступлений, обеспечивает в этой сфере гарантии

1 См.: Основы государства и права. Учебное пособие / Под ред. С.Н.Комарова. М., 1997, С. 62.

157

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


прав и свобод человека, оптимальное сочетание прав и интересов личности,общества и государства.

Нормами различных отраслей права стимулируется социальнополезное поведение людей, закрепляются такие общественные отношения,которые по своей сути противостоят преступности, устраняют(нейтрализуют, блокируют) действия ее причин и условий. Путемустановления дозволений и другими способами нормы права вводятповедение людей в законопослушное русло и тем самым способствуютреализации антикриминогенного потенциала гражданского общества, егоинститутов. Воздействие на общественные отношения в сферепредупреждения преступности оказывается также с помощью утвержденияобязанностей физических и юридических лиц, органов государства,установления правовых запретов и юридической ответственности запротивоправное поведение. В этом случае регулятивная функция правадополняется охранительной, что имеет важное значение для обеспеченияэффективности предупредительных мер. Профилактическое воздействиеоказывает также воспитательная функция права, которая проявляется внаправленности юридических средств на сознание и поведение людей,вырабатывает у них уважительное отношение к закону. Кроме указанныхфункций право выполняет и сугубо служебную роль в этой сфере, котораязаключается в том, что оно нормативно закрепляет оптимальный,соответствующий общественным потребностям и интересам порядокреализации мер предупреждения преступности на специально-криминологическом уровне: его задачи, виды, систему субъектовпрофилактики и их компетенцию, основные функции и методы работы.

Профилактика преступлений является важнейшим направлениемфункционирования полиции. Еще К. Маркс по этому поводу писал:«Мудрый законодатель предупредит преступление, чтобы не наказыватьпотом за него». Профилактику осуществляют все правоохранительныеорганы. Поэтому, проводя ее, полиция действует комплексно, тесновзаимодействуя с иными государственными органами, общественнымиорганизациями, трудовыми коллективами, населением.

Для эффективной профилактики преступлений необходимо научноеобозначение и разграничение соответствующих целей, задач, функций стем чтобы обозначенная деятельность имела характер управленческогопроцесса, была руководимой и предсказуемой. Также необходимоотделить и исследовать соответствующие особенности, психофизикуправоотношений, участниками которых является полиция.

В связи с тем, что деятельность полиции осуществляется только наосновании и в пределах закона, она выступает в качестве субъектаразнохарактерных правоотношений. Типовыми правоотношениями в

158AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


сфере профилактики преступлений выступают вертикальные отношения,то есть отношения, которые строятся соответственно с принципом властии подчиненности. Такой характер имеют отношения между полицией игражданами, организациями, учреждениями, предприятиями, инымиорганами государства (внешние правоотношения), которые возникают впроцессе обеспечения общественного порядка, так и те, что складываютсямежду органами, службами и подразделениями различных уровней, а такжеотношений «начальник – подчиненный» в любом структурном элементесистемы (внутренние правоотношения).

Особенность функционирования органов полиции лежит в том, чтоих деятельность регулируется нормами различных областей права -государственного, административного, административно-процессуального, уголовного, уголовно-процессуального, гражданскогои иных.

Фундаментальное значение для правового регулирования меркриминологической профилактики имеет ряд норм КонституцииРеспублики Молдова. В ст. 2 Конституции РМ закреплено, что человек, егоправа и свободы являются высшей ценностью. Отсюда вытекаетобязанность государства по их соблюдению и защите. Детализация вКонституции Р. Молдова прав и свобод человека и гражданина,предусмотренные в ней гарантии их осуществления, средства защиты,допустимые ограничения устанавливают статус личности, из которогодолжно исходить все государственные и общественные органы, в т. ч.осуществляющие деятельность по профилактике преступлений. Так, припроведении профилактической работы недопустимо умаление достоинстваличности (ст. 25); никто не праве проникать в жилище против волипроживающих в нем иначе как в случаях, установленных законом, или наосновании судебного решения (ст. 29); никто не может быть лишен своегоимущества иначе как по решению суда (ст. 46). Для организации иосуществления виктимологической профилактики основополагающеезначение имеет, как уже отмечалось, ст. 20 Конституции Р.Молдова, согласнокоторой право потерпевших от преступлений и злоупотреблений властьюохраняются законом, а государство обеспечивает потерпевшим доступ кправосудию и компенсацию причиненного ущерба. Важные положенияоб охране прав личности и защите ее от противоправных посягательствсодержаться в ряде международных правовых актов, признанныхМолдовой: Всеобщей декларации прав человека2; Конвенции Совета

2 ПОСТАНОВЛЕНИЕ ПАРЛАМЕНТА РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА оприсоединении ССР Молдова к Всеобщей декларации прав человека и оратификации международных договоров о правах человека Nr.217-XII от28.07.90 Вести N 8/223, 1990

159

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Европы о защите прав человека и основных свобод3; Единой конвенции онаркотических средствах и психотропных веществах4; Руководящихпринципах в области предупреждения преступности и уголовногоправосудия; Международном пакте о гражданских и политических правах5;Кодексе поведения должностных лиц по поддержанию правопорядка;Декларации основных принципов правосудия для жертв преступлений излоупотреблений властью.

Значение уголовного права для правового регулированияпредупреждения преступности определяется прежде всего тем, что егонормами очерчен круг деяний, совершение которых карается уголовнымзаконом, и тем самым определяются объекты криминологическойпрофилактики; нормами уголовного права устанавливается определенныйправовой режим для осужденных, а также порядок освобождения отуголовной ответственности и наказания. Существенными элементамиэтого режима являются установленные для лиц, совершившихпреступления, правоограничения, которые служат основанием дляпроведения профилактической работы.

Нормы уголовного законодательства выполняют не толькоохранительную, но и регулятивную, предупредительную, а такжевоспитательную функции. При этом надо подчеркнуть, что в Уголовномкодексе Р. Молдова 2002 г. (ч. 1 ст. 2) по сравнению с ранее действовавшимвпервые четко выделена предупредительная задача уголовного права (хотяи раньше она признавалась), которая решается в т. ч. и черезпсихологическое воздействие на сознание граждан путем как устрашения,так и убеждения в невыгодности занятия преступной деятельностью,предостережения не переходить порог дозволенного, что является длябольшинства граждан дополнительным регулятором (стимулятором)законопослушного поведения.

Значение уголовно-процессуального законодательства дляправового регулирования профилактической деятельности определяетсяпрежде всего тем, что одной из основных своих задач оно провозглашаетпредупреждение преступлений. Уголовно-процессуальный законобязывает органы уголовного преследования, прокурора, а также суд

3 КОНВЕНЦИЯ О ЗАЩИТЕ ПРАВ ЧЕЛОВЕКА И ОСНОВНЫХСВОБОД от 04.11.1950 Ратифицирована Пост. Парл. N 1298-XIII от 24.07.97

4 Конвенция Организации Объединенных Наций о борьбе противнезаконного оборота наркотических средств и психотропных веществ от20.12.1988, в соответс. с Пост. Парл. N 252-XIII от 02.11.94

Единая Конвенция о наркотических средствах от 30.03.1961, в соответс.с Пост. Парл. N 252-XIII от 02.11.94

5 90 Международный пакт о гражданских и политических правах от16.12.1966, Ратифицирован Пост. Парл. N 217-XII от 28.07.

160AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


принимать по уголовным делам меры для выявления и устранения причини условий, способствующих совершению преступлений, путем внесенияпредставлений, частных определений; включает в предмет доказывания поуголовному делу причины и условия, способствовавшие совершениюпреступления; определяет конкретных субъектов и отдельные направленияпредупредительной деятельности. Важное значения для правовогорегулирования предупреждения преступлений имеют нормы уголовно-процессуального закона, которые вместе с нормами Уголовного кодексаопределяют основания и порядок освобождения от уголовнойответственности и наказания в связи с деятельным раскаянием, вследствиеизменения обстановки, в связи с применением к несовершеннолетнимпринудительных мер воспитательного характера и по другим основаниям.

Важную роль в правовом регулировании профилактикипреступлений играют нормы административного права, устанавливающиеоснования и порядок осуществления мер административногопредупреждения, пресечения и наказания за совершениеадминистративных поступков. Предупредительный эффектпредусмотренных в них санкций проявляется в плане как в частной, так иобщей превенции, а также путем воздействия на определенный кругявлений, конкретные ситуации, которые могут повлечь совершениепреступлений. При этом мерами административной ответственностиохраняются правоотношения, относящиеся и к другим отраслям права:налогового, таможенного, гражданского6.

На практике грань между отдельными видами административныхправонарушений и сходными с ними преступлениями относительна и в тоже время подвижна, поэтому важно с помощью мер административноговоздействия создать обстановку, исключающую фактическую возможностьпродолжения противоправной деятельности. Например, рядадминистративных правонарушений в области налогового и таможенногозаконодательства отличается от некоторых преступлений только размеромнеуплаченных сборов, налогов и т.д. (уклонение от уплаты налога сорганизации – ст.244 УК Р. Молдова, уклонение от уплаты таможенныхплатежей, взимаемых с организации или физического лица, - ст.249 УК Р.Молдова).

Аналогичным образом отличается административноеправонарушение в виде незаконного употребления или хранениянаркотических средств в небольших размерах (ст.44 КоАП Р. Молдова) со

6 А.И. Алексеев, С.И. Герасимов, А.Я. Сухарев, «Криминологическаяпрофилактика: теория, опыт, проблемы», Издательство НОРМА, Москва,2001, стр.151.

161

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


сходным составом преступления, связанного с теми же действиями, но вкрупных размерах (ст.217 УК Р. Молдова).

Чем ближе к преступным проявлениям оказываются кругрегулируемых нормами административного права отношений, тем болееочевидно и полно проявляется его предупредительная функция.

Административные меры, имеющие большее значение дляпредупреждения преступлений, подразделяются на: а) административно-предупредительные меры; б) меры административного пресечения; в)административные наказания. Роль в предупреждении преступленийотдельных мер, относимых к каждой из групп, неравнозначна, посколькудалеко не одинаковы социальные последствия действий, по поводу которыхэти меры принимаются7.

Сущность административно-предупредительных мер состоит в том,что для их применения не требуется фиксации конкретного фактанарушения, а необходимо наступление определенных условий,предусмотренных соответствующей нормой права8 (например,возникновение обстоятельств, которые могут угрожать общественной иличной безопасности граждан). К ним можно отнести досмотр ручнойкладки, багажа и личный досмотр пассажиров гражданских воздушныхсудов с целью обеспечения безопасности полетов, проверку документовдля выявления лиц, скрывающихся от правосудия, а также лиц, незаконнопересекающих государственную границу Молдовы.

Нормами административного права устанавливается порядокдеятельности полиции, контрольных и иных государственных органов,определяется их компетенция, обязанности и права в сфере предупрежденияпреступности и других правонарушений9. К административному правуотносятся нормативные правовые акты отраслевых органовисполнительной власти, детально регламентирующие их деятельность попрофилактике преступлений.

Содержание многогранной предупредительной деятельности таково,что в нем находят применение нормы не только рассмотренных, но и другихотраслей права.

Значение норм гражданского права определяется тем, что онисодержат предписания и запреты, служат препятствием злоупотреблениямгражданскими правами, предусматривают юридическую ответственностьза преступления, что уже, по существу, является формой предупреждения

7 .И. Алексеев, С.И. Герасимов, А.Я. Сухарев, … стр.151.8 См. подробнее: Лобзяков В.П., Овчинский С.С. Административно-

правовые меры предупреждения преступности. М., 1978, С. 14.9 См.: Административное право России. Особенная часть / Под ред.

Бахраха Д.Н., М., 1997.

162AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


перерастания их в преступления. Так, не допускаются действия граждан июридических лиц, осуществляемые с намерением причинить вред другомулицу, а также злоупотреблением правом в иных формах, в частности10.

Ряд положений, содержащихся в нормах семейногозаконодательства, играют значительную роль по предупреждениюперерастания преступлений в данной сфере в уголовно наказуемые деяния.Так, ст.124, 125 СК Р. Молдова, устанавливающие порядок усыновления(удочерения) детей, позволяют воспрепятствовать незаконным действиям,образующим состав преступления, предусмотренный ст.205, 206, УК Р,Молдова.

Кроме этого указывается на недопустимость посредническойдеятельности по усыновлению детей (ст. 207 УК Р. Молдова), чтоспособствует предупреждению любых преступных сделок в отношениинесовершеннолетних (купли-продажи, незаконного вывоза за границу).

Итак, сотрудники полиции вступают в различные, в соответствии сотраслями деятельности, правоотношения. Субъектами такихправоотношений выступают: органы внутренних дел вообще; органыполиции как составная часть ОВД; иные структурные подразделенияорганов внутренних дел; отдельные служебные лица ОВД. Субъектысвязаны взаимными обязанностями и правами, которые вместе с объектамисоставляют юридическое содержание определенных правоотношений.

Практическая деятельность полиции, его подразделений и службдалеко выходит за внутриведомственные границы. Кроме проведенияспециальных профилактических мер, полиция обеспечивает:информационное обеспечение профилактических мер, которыепроводятся иными органами и общественными организациями,взаимодействие и взаимосвязь с иными органами и общественнымиорганизациями путем общего планирования и проведенияпрофилактических мер, использование их возможностей, созданиенаиболее благоприятных условий для привлечения граждан кпрофилактической деятельности и т.п. Не будет преувеличениемутверждать, что именно в сфере профилактики преступлений наиболееполно раскрываются социальные функции полиции, которая обязана:

• выявить причин, которые порождают преступления, условия,которые способствуют их совершению, принять меры, по устранениютаких причин и условий;

• вести вместе с иными государственными и общественнымиорганизациями борьбу с пьянством, наркоманией и иными

10 Гражданский кодекс Республики Молдова от 6 июня 2002 г.

163

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


антиобщественными проявлениями, которые способствуют совершениюпреступлений, выявить лиц, которые ведут антиобщественный образ жизни,и принять к ним меры, предусмотренные законом;

• проводить вместе с иными государственными и общественнымиорганизациями работу по предупреждению детской безнадзорности иосуществлять борьбу с правонарушениями несовершеннолетних;

• обеспечивать соблюдение правил приобретения, хранения,перевозки оружия, боеприпасов, взрывчатых материалов и иных предметови веществ с перечнем, определенным действующим законодательством;

• осуществлять надзор за лицами, условно освобожденными с местлишения свободы;

• осуществлять в соответствии с законом административный надзорза лицами, освобожденными из мест лишения свободы;

• оказывать помощь в трудовом и бытовом обеспечении лиц,освобожденных из мест лишения свободы.

Законодательное закрепление этого очень широкого кругаобязанностей полиции говорит о том, что государство придает особенноезначение той роли, которую она должна выполнять при проведениипрофилактики преступлений. Выполнение этой роли предусматриваетэффективное использование сил общественных организаций, коллективовтрудящихся и граждан в целях профилактики преступлений.

164AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Vasile Onceanu, dr. în ştiinţe tehnice,


Recenzenţii: Vladimir Ene, şef catedră “Transport auto”, conf. univ. dr.ing., UTM; Ghenadie Palii, şef Direcţie Poliţie rutieră, DOP MAI.

Cauzele, evaluarea eronată a accidentelor rutiere şiimpactul asupra siguranţei traficului rutier

Ultimul deceniu al secolului XX s-a manifestat printr-o creştere explozivăa numărului de autovehicule atât în plan mondial cât şi în Republica Moldova.Realitate ce a determinat şi va determina în viitor o intensificare a traficului rutierîn centrele urbane ale republicii, precum şi pe reţelele rutiere dintre acestea.

Creşterea continuă cu un ritm extrem de înalt a numărului de vehicule, pelângă influenţa benefică ce o are asupra economiei Republicii Moldova, creareaconfortului celor care folosesc automobilele, a creat şi multiple probleme. Dintrecare, ca cele mai stringente pot fi considerate următoarele: suprasolicitarea străzilororaşelor cu vehicule în regim de staţionare, din cauza lipsei locurilor de parcare;blocările de circulaţie, prin aceasta reducându-se considerabil viteza de circulaţie,ca urmare, contribuindu-se la creşterea sesizabilă a consumului de combustibilşi, implicit, la poluarea masivă a mediului cu gaze nocive de eşapament şizgomote, precum şi, nu în ultimul rând, la pierderile enorme materiale şi a vieţiloromeneşti, ca urmare a accidentelor de circulaţie.

Prin urmare, creşterea excesivă într-o perioadă suficient de restrânsă anumărului de vehicule, s-a manifestat, implicit, prin creşterea în masă a număruluide conducători auto. Spre exemplu, actualmente în Republica Moldova, anualsusţin examenele pentru ridicarea permisului de conducător auto în jur de 46 - 48mii oameni. Aceasta clar se evidenţiază în perioada de creştere rapidă a graduluide motorizare adică, armata de şoferi în permanenţă se completează cu un numărmare de conducători auto începători.

Formarea traficului rutier în localităţi din fluxuri de automobile, maşiniautopropulsate, vehicule cu tracţiune animală, biciclişti, pietoni etc., care diferănet prin caracteristicile lor, creează multiple situaţii potenţiale de conflict.

Totodată, reţeaua de drumuri publice din Republica Moldova are o lungime

165

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


totală de numai 10515 km, dintre care 3177 km drumuri naţionale şi 7338 kmdrumuri locale.

Densitatea drumurilor publice per km2 teritoriu, constituie doar 0,31km/km2.În raport cu indicii calitativi ai unor ţări europene, situaţia drumurilor publice dinRepublica Moldova pe departe nu corespunde cerinţelor. Mai mult de 84,2% dindrumurile publice sunt cu durata expirată, ca urmare acestea necesită reparaţii capitale.

Toate cele menţionate (intensificarea traficului, pregătireanecorespunzătoare a conducătorilor auto, necorespunderea drumurilor şicondiţiilor rutiere, organizarea, dirijarea şi supravegherea inadecvată a traficului),luate în ansamblu creează condiţii propice de producere a accidentelor de circulaţie.

Prin urmare, chiar dacă gradul de motorizare nu poate fi considerat înalt,aproximativ 98,0 autovehicule la 1.000 locuitori, siguranţa circulaţiei în RepublicaMoldova este foarte scăzută. Raportând numărul mediu de accidente la numărulde autovehicule existente în republică, rezultă aproximativ 6,3 accidente la 1.000vehicule, ceea ce situează Republica Moldova pe unul din ultimele locuri înEuropa, faţă de o medie de 0,8 accidente la 1.000 vehicule, realizată de ţărilemembre ale CE (Comunităţii Europene). Actualmente în republică, prejudiciulemateriale, traumatizările şi pierderile de vieţi omeneşti cauzate de accidentele decirculaţie ating dimensiuni impunătoare.

Vehiculele pe bună dreptate sunt considerate surse de pericol sporit,întrucât, conform unui studiu făcut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii s-ademonstrat că, actualmente probabilitatea decesului ca urmare a accidentelorde circulaţie este, pentru grupa activă de populaţie, de trei ori mai mare decât ceacauzată de diferite boli.

Datele istorice demonstrează că, chiar din momentul în care a apărutautomobilul cu acesta pas în pas merg şi accidentele rutiere. Primele douăaccidente de circulaţie înregistrându-se în Anglia, încă în anul 1896, iar în SUAprimul deces cauzat de un vehicul cu motor s-a înregistrat în 1899. În prezent, înlume anual în accidentele de circulaţie “pier” sute de mii şi sunt traumatizatemilioane de persoane.

În aceste condiţii rolul hotărâtor de combatere, de impediment în caleaaccidentelor, îl are poliţia rutieră. Poliţia rutieră are misiunea de a curma, trataautoritar şi competent orice contravenţie a normelor de trafic rutier. Or, sancţiuniletrebuie să fie acte de dreptate, cu scop preventiv şi nu rezultatul unor motive deordin subiectiv ale reprezentantului poliţiei rutiere. Scopul aplicării sancţiunilor,este convingerea celui sancţionat de faptul că dânsul se află în culpă şi trebuiesă răspundă în faţa legii. Aplicarea sancţiunilor incorect şi fără temei conduce laştirbirea autorităţii şi competenţii în exercitarea funcţiilor de stat de către poliţie.

Dar, câte măsuri nu s-ar întreprinde în această direcţie, accidentele decirculaţie au loc, în primul rând, pe motive de necunoaştere, nerespectare şi, celmai grav, pe motive de ignorare a Regulamentului circulaţiei rutiere.

166AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


De aceea, cercetarea accidentelor de circulaţie trebuie efectuată cu maximăobiectivitate, înalt profesionalism, stabilindu-se culpa celui vinovat pe bazeştiinţifice şi obiective. Mai mult, accidentul trebuie înregistrat astfel încât,reconstituirea lui să fie posibilă în orice moment. Prin reconstituirea accidentuluide circulaţie se înţelege cuprinderea şi considerarea tuturor detaliilor şi datelorunui accident, astfel încât să fie posibilă reproducerea şi aprecierea fiecărei fazea accidentului în funcţie de timp şi spaţiu.

Însă, pentru a-şi forma imaginea accidentului în plenitudine, reprezentantulpolţiei trebuie să “perceapă” în ansamblu situaţiile rutiere de la locul incidentului,precum şi de pe teritoriile adiacente lui. Aceasta este necesar de a o face, mai cu seamă,în cazul în care urmele incidentului nu pot fi bine identificate. Probabil că, nu-i poate fiacordată poliţistului o recomandare mai utilă, decât prezenţa la locul accidentului şiexaminarea atentă şi minuţioasă a acestuia. În mare măsură, ceea ce examinează şicaută poliţistul în acest timp, este la limita abstracţiei. Însă, formându-şi astfel “senzaţiile”privind accidentul şi examinând vehiculele implicate în accident, pot fi confirmate sauinfirmate versiunile şi ipotezele intuitive apărute la început de anchetă.

Reprezentantul poliţiei rutiere trebuie să fie pregătit de a examina un şirîntreg de probleme suplimentare, privind vehiculele şi conducătorii acestora,pasagerii şi pietonii, situaţiile şi condiţiile rutiere etc., prin aceasta fiind apt de aînsuma în ansamblu părţile şi detaliile, ca urmare putându-şi forma imaginea corectăprivind incidentului, care în consecinţă i-ar contribui la obţinerea concluziilorabsolut corecte.

Accidentele de circulaţie se produc atunci când două sau mai multevehicule coincid în timp şi spaţiu, timp în care vehiculele se află în mişcare sauunul dintre ele se află în mişcare, iar celelalte staţionează.

În ceea ce priveşte vehiculul(vehiculele), ulterior incidentuluinecesită examinare minuţioasăurmătorii factori:

• poziţia fiecărui din aceştiaîn momentul incipient de intrare înzona de conflict;

• profunditatea depătrundere în zonă şi deformărilefiecăruia ca urmare a impactului.

Examinarea acestor factoriacordă posibilitatea de adetermina:

• direcţiile de deplasarepână la impact;

Fig. 1. Punctele de conflict teoretic posibile într-o intersecţie a drumurilor cu circulaţia dublu senscu câte o bandă pe sens:c - convergenţă; d - divergenţă; i - intersectare.

167

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


• modificarea direcţilor de deplasare în timpul impactului;• direcţiile de deplasare după impact.Conform unor date statistice 25 ̧ 30% din tot numărul de accidente au loc

în intersecţii, întrucât condiţiile de circulaţie într-o intersecţie au caracter despecificitate ca urmare a existenţei punctelor de intersectare a liniilor de fluxvehiculare în diferite direcţii şi a punctelor de intersectare ale acestora cu liniilede flux pietonale. Aceste puncte se numesc “puncte de conflict”, întrucât pentruele există probabilitatea maximă a coliziunilor.

În cazul intersecţiei a două drumuri cu circulaţia dublu sens, de formăortogonală (în unghi drept), fiecare având câte o bandă pe sens, pot fi determinateteoretic 32 de puncte de conflict, dintre care 16 puncte de intersectare, 8 – dedivergenţă şi 8 – de convergenţă a fluxurilor, figura 1

Numărul punctelor de conflict se determină luând în considerare numărulde benzi şi direcţiile de deplasare permise. În plus, aparte, se examineazăintersectarea traiectoriilor de deplasare a vehiculelor şi pietonilor.

Conform literaturii de specialitate, pentru evaluarea comparativă acomplexităţii şi probabilităţii pericolului în nodurile reţelelor stradale, există uniiindici convenţionali.

Spre exemplu, pentru examinarea indicelui convenţional de complexitatek, se consideră că punctul de divergenţă prezintă un pericol evaluat printr-unpunct; punctul de convergenţă – 3 puncte; punctul de intersectare – 5 puncte.

Prin urmare, complexitatea intersecţiei poate fi determinată prin relaţia,

în care nd este respectiv numărul punctelor de divergenţă; nc - convergenţă;ni - intersectare.

Nodul reţelelor stradale se consideră simplu în cazul în care k < 40; decomplexitate medie – k = 40¸80; complex – k = 90¸150; deosebit de complex –k >150.

Pentru intersecţia prezentată în figura 1, k = 112, fiind considerată caintersecţie complexă.

În scopul reducerii numărului punctelor de conflict în intersecţii seimpun, prin intermediul mijloacelor de semnalizare, anumite direcţii dedeplasare a vehiculelor, se organizează sensul giratoriu, se aplică dirijareacirculaţiei etc. Bineînţeles, că în funcţie de complexitatea intersecţiei prinRegulamentul circulaţiei rutiere sunt determinate anumite reguli de traversarea acestora.

Prin urmare, ajuns la locul accidentului, reprezentantul poliţiei rutieretrebuie să ia în considerare complexitatea configuraţiei intersecţiei prezenţaindicatoarelor, marcajelor rutiere, ordinii de trecere a intersecţiei etc. Numai luândîn considerare şi examinând toate particularităţile, pot fi făcute concluziile corecteşi determinată vinovăţia celor implicaţi în accidentul de circulaţie.

,53 icd nnnk ++=

168AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Însă, conducătorul autoturismului 1, intrând în intersecţie pe banda mijlocie, pentruca vehiculul dânsului să nu nimerească pe banda de sens opus, p 40 (3) “ Virăriletrebuie executate astfel, încât la ieşirea din intersecţie vehiculul să nu nimereascăpe banda de sens opus”, la ieşirea din intersecţie s-a deplasat spre dreapta, întrucâtcarosabilul drumului pe care trebuia să iasă are o singură bandă de deplasare pesens. Ca urmare, din dreapta a intrat în el autoturismul 2.

Evaluarea este eronată, întrucât reprezentantul poliţiei rutiere, precum şiconducătorul autoturismului 2 n-au luat în considerare exigenţele indicatorului5.28 “Direcţiile de deplasare pe benzi”, indicator care fiind amplasat în faţaintersecţiei “ - determină numărul benzilor şi direcţiile permise pentru deplasareprin intersecţie pe fiecare din acestea”.

Pentru exemplificarea aprecieriigreşite, de către reprezentanţii poliţieirutiere, a vinovăţiei celor implicaţi înaccidentele de circulaţie, a unor cazuri, seprezintă figurile 2; 3; 4.

Aşadar, reprezentantul poliţieirutiere îi incriminează vina conducătoruluiautoturismului 1, figura 2, făcând trimiterela p 39 (3) al Regulamentului “În cazul încare conducătorul are intenţia de apreselecta banda, el trebuie să cedezetrecerea vehiculelor care circulă înaceeaşi direcţie pe banda alăturată…”

După cum se observă din figură,indicatorul 5.28 amplasat prealabilintersecţiei a informat conducătoriivehiculelor cu privire la direcţiile de urmatîn intersecţie dar, conducătorulautoturismului 2 a ignorat exigenţeleindicatorului, în consecinţă având locimpactul. În cazul dat vehiculul 2 plasat,la intrarea în intersecţie, pe prima bandă(banda din dreapta), avea dreptul să sedeplaseze numai la dreapta.Conducătorul acestuia, deoarece aveaintenţia de a se deplasa înainte, trebuiasă preselecteze banda doua, adică să

urmeze după vehiculul 1, astfel traiectoriile nu se intersectau şi punctul de conflictde convergenţă se excludea sau, deoarece nu a respectat exigenţele indicatorului,trebuia să demonstreze prudenţă şi să evită impactul. Vehiculul 1 ocupând banda

Fig. 2. Poziţiile vehiculelor implicateîn accidentul de circulaţie.

Fig. 3. Poziţiile vehiculelor implicateîn accident.

169

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


doua (mijlocie), care corespundea direcţiei intenţionate de deplasare a urmat corecttraiectoria.

Deci, reprezentantul poliţiei rutiere a luat în considerare doar situaţia rutierădin intersecţie, neconsiderând premisele care au condus la cauză ca urmare anerespectării exigenţei indicatorului, prin aceasta evaluând eronat incidentul.

În figura 3 se prezintă altă situaţie de conflict, în care au fost antrenate douăautovehicule, respectiv autocamionul 1 şi autoturismul 2.

Premisele care a condus la crearea situaţiei de conflict şi producereaaccidentului de circulaţie rezidă în nerespectarea de către conducătorul vehiculului2 a p. 52, care prevede - “Vehiculele se depăşesc numai pe partea stângă. Caexcepţie, vehiculele ai căror conducători au semnalizat intenţia de a schimbadirecţia spre stânga şi au început efectuarea acestei manevre, precum şitramvaiele se depăşesc pe partea dreaptă, dacă pentru aceasta există spaţiusuficient”.

Aşadar, întrucât pe partea dreaptă a carosabilului se aflau în staţionaremicrobuzele (vehiculele de rută), conducătorul autocamionului a poziţionatvehiculul pe carosabil deplasându-se pe traiectoria arătată în figură. Conducătorulvehiculului 2 na luat în considerare situaţia rutieră, care conform p. 7 este – “totalitatea factorilor ce caracterizează condiţiile rutiere, existenţa unorobstacole pe sectoarele drumului, intensitatea şi nivelul organizării circulaţieirutiere, de care va trebui să ţină cont fiecare conducător la determinarea vitezei,benzilor de circulaţie şi modalitatea de conducere a vehiculului”, şi ignorândexigenţele p.52, a considerat că va reuşi să devanseze camionul pe dreapta. Dar,obstacolul cauzat de microbuzele în staţionare l-a impus, pentru a evita impactulcu acestea, să bruscheze spre stânga astfel intrând în coliziune pe tangentă cuaripa spate din stânga şi partea dreaptă a barei de protecţie a camionului.

Venit reprezentantul poliţiei rutiere, schiţând locul accidentului nu a luat înconsiderare în detaliu toate împrejurările incidentului adică, în schemă nu au fostindicate vehiculele 3 staţionate pe dreapta carosabilului, socotind că acest detaliunu are importanţă în producerea incidentului. Dar, chiar dacă nu a luat în considerarevehiculele 3 în staţionare, oricum conducătorul vehiculului 2 nu avea temei sădepăşească pe dreapta, întrucât conducătorul vehiculului 1 nu a semnalizat intenţiade a schimba direcţia spre stânga şi nu a început efectuarea acestei manevre. Deci,reprezentantul poliţiei rutiere i-a încriminat vina conducătorului vehiculului 1,făcând trimitere la p 39 (3) al Regulamentului, mai sus menţionat, argumentândprin faptul că vehiculul 2 este poziţionat pe carosabil, întrucâtva întors spredreapta, de aici concluzia că acesta avea intenţia de a se deplasa spre dreapta.

Bineînţeles, că reprezentantul poliţiei rutiere, această concluzie putea să ofacă, întrucât nu a luat în calcul vehiculele 3 în staţionare, precum şi urmele lăsatepe carosabil de roţile frânate ale camionului. Din care se poate constata că camionula fost întors, întrucâtva în jurul axei verticale, pe motive de intrare întârziată în

170AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


acţiune a frânelor din stânga. Aşadar, neluând în considerare particularităţilemenţionate, la prima vedere meschine, reprezentantul poliţiei rutiere a comis eroareîn determinarea vinovăţiei celor implicaţi în accident.

În cazul accidentului prezentat în figura 4 conducătorul vehiculului 1,conform p.42 (4) - “ Pe drumurile cu circulaţie dublu sens care au trei benzipentru circulaţie, banda din mijloc este destinată numai pentru efectuareamanevrelor de ocolire, depăşire, preselectare pentru virare la stânga sauîntoarcere. Ieşirea pe banda extremă din stânga este interzisă”, a ocupat bandamijlocie pentru efectuarea manevrei de virare la stânga. La acel moment, din sensopus a apărut vehiculul 2, care efectuând manevra de virare la stânga de pe

drumul transversal, neluând înconsiderare condiţiile rutiere, drumullunecos şi neconformând viteza intrândîn viraj, a pierdut controlul asupravehiculului şi, astfel, a intrat în coliziunefrontală cu vehiculul 1.

Venit la locul accidentuluireprezentantul poliţiei rutiere,măsurând lăţimea carosabilului adeterminat axa geometrică a acestuia,ca urmare determinând vina

conducătorului vehiculului 1, deoarece, după consideraţiile poliţistului, acesta aieşit pe contrasens, întrucât partea anterioară a vehiculului 1 era trecută de axageometrică a carosabilului. Aşadar, pentru evaluarea corectă a situaţiei,reprezentantul poliţiei rutiere, trebuia să i-a în considerare p 42 (1) –“Determinareabenzilor de circulaţie se efectuează prin marcaj sau indicatoarele rutiere 5.28- 5.32.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor, ţinând cont delăţimea carosabilului, gabaritele vehiculelor şi intervalele de siguranţănecesare”. Mai mult, după cum se observă din figură, adică, prezenţa obiectuluisemaforic cu secţie suplimentară demonstrează că drumul are trei benzi de circulaţiedin care prima este destinată circulaţiei la dreapta, cea mijlocie înainte şi la stânga,în direcţia de deplasare a vehiculului 1 şi numai o bandă este destinată circulaţieiîn sens opus. Deci, rezultă că vehiculul 2, pierzând stabilitatea, pe motive dejadeterminate, a ieşit pe contra sens, intrând în coliziune cu vehiculul 1 staţionat înaşteptarea posibilităţii de a vira la stânga.

Trebuie menţionat, în lucrare sunt comentate doar câteva cazuri de evaluaregreşită a accidentelor de circulaţie. Cu regret însă, statistica demonstrează căacest lucru are loc în masă.

Poliţia rutieră fiind implicată în dirijarea traficului de vehicule şi pietoni pestrăzile şi drumurile publice, în supravegherea traficului rutier, în elucidarea şicurmarea contravenţiilor privind Regulamentul şi a altor acte normative cu privire

Fig. 4. Poziţiile vehiculelor implicate înaccidentul de circulaţie.

171

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


la securitatea traficului rutier, în efectuarea evidenţei accidentelor de circulaţie,analizei motivelor ce le cauzează şi luarea măsurilor de înlăturare a acestora, trebuiesă-şi desfăşoare activitatea, după cum a fost menţionat, competent şi obiectiv.Sancţiunile trebuie să fie acte de dreptate, cu scop preventiv şi nu rezultatul unormotive de ordin subiectiv ale reprezentantului poliţiei rutiere. Adică, orice litigiutrebuie soluţionat în baza Regulamentului, fără interese personale plasate maipresus decât Legea sau Actul normativ. Scopul aplicării sancţiunilor, trebuie sărezide în convingerea celui sancţionat de faptul că dânsul este contravenieint şitrebuie să răspundă în faţa legii. Măsurile de constrângere trebuie aplicate numaiîn raport cu cei care comit abateri grave sau care ignorează normele stabilite înacest domeniu. Aplicarea sancţiunilor incorect şi fără temei, după cum a fostmenţionat, conduce doar la ştirbirea autorităţii şi competenţii în exercitarea funcţiilorde stat de către poliţie şi nicidecum la ameliorarea situaţiei în siguranţa traficuluirutier.

Supravegherea traficului rutier se consideră ca fiind un factor de influenţăbenefică asupra siguranţei de desfăşurare a acestuia, întrucât prin prezenţa sa pedrumul public, poliţia rutieră impune, volens nolens, participanţilor la trafic uncomportament adecvat situaţiei rutiere. Ca urmare aceasta, poate fi considerată caun factor de coerciţie (constrângere) a participanţilor la trafic neordonaţi,nedisciplinaţi, cu tendinţe şi năravuri de a ignora exigenţele Regulamentului.Ignorarea fiind factorul legăturii urmărilor cauzale dintre comportament şiaccidentele de trafic rutier.

Concluzii:1. poliţiei rutiere îi este inadmisibilă admiterea subiectivismului şi

necompetenţei în desfăşurarea activităţii. Aceasta, pe lângă pierderea autorităţii înraport cu participanţii la trafic, conduce la stimularea participanţilor în nerespectareaRegulamentului adică, are loc aşa-zisul efect negativ în activitatea sa;

2. evaluarea greşită a cauzelor accidentelor şi implicit determinarea incorectăa culpei, conduce la repetarea greşelilor de către participantul la trafic care, caurmare a abaterii sale de la normele Regulamentului a produs accidentul de circulaţiedar, acesta, nefiind sancţionat şi neexplicându-i greşeală comisă, de cătrereprezentantul poliţiei rutiere, va continua astfel să procedeze fapt care în continuareo să creeze condiţii propice sau chiar producerea accidentelor.

Bibliografie:1. Regulamentul Circulaţiei Rutiere , Aprobat prin H.G. Republicii

Moldova Nr. 713, 27 iulie 1999, (MO nr. 83 – 86, art. 747 din 5 august 1999; nr. 94 –95, art. 830; nr. 126 –127, art. 1113;

2. Gheorghe Pereş ş.a. Teoria traficului rutier şi siguranţa circulaţiei,Universitatea din Braşov, 1982.

3. Schiţe ale accidentelor de circulaţie şi deciziile poliţiei rutiere.

172AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Iurie Odagiu,Academia „Ştefan cel Mare” a M.A.I.

Unele viziuni asupra efectelor circumstanţelor atenuanteşi agravante la individualizarea pedepsei penale

Scopul reglementării circumstanţelor în legislaţia penală se materializeazăîn efectele acestora care influenţează realizarea scopului legii penale şi justiţiei.

Efectele circumstanţelor agravante sunt determinate şi de denumirea lorşi anume agravarea pedepsei şi a răspunderii penale. Deoarece acestea, la rândullor, au sporit considerabil pericolul social al faptei şi periculozitatea infractorului,au ca consecinţă agravarea pedepsei acestuia.

Potrivit dispoziţiei art.78 C.p. în cazul că există circumstanţe agravante sepoate aplica pedeapsa maximă prevăzută de articolul corespunzător din Parteaspecială. Observăm că legiuitorul nu s-a limitat la caracterizarea acestora, darprevede modul în care pedeapsa concretă poate fi sporită sub influenţa lor. Spredeosebire de circumstanţele atenuante, în cazul circumstanţelor agravantelegiuitorul menţionează că se poate aplica o pedeapsă maximă sau mai sau maiaproape de maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială.Această agravare nu este obligatorie, fiind consacrat principiul agravăriifacultative a pedepsei sub influenţa acestora.1 Reţinerea în sarcina făptuitoruluia circumstanţelor agravante, întrucât acestea sporesc considerabil gradul depericol social al infracţiunii, sau relevă gradul de periculozitate al infractorului,nu poate rămâne fără influenţă asupra pedepsei, însă limita acestei influenţe, câtşi aplicarea sau neaplicarea ei este lăsată la aprecierea judecătorului. Ca şi încazul circumstanţelor atenuante, legiuitorul nu se limitează numai la stabilireaacestora, dar, totodată prevede limitele în care pedeapsa poate fi eventual sporităsub influenţa circumstanţelor agravante. Aşa dar, este de neconceput ca uneipersoane, care a săvârşit fapta în circumstanţe agravante, să i se aplice opedeapsă identică cu cea care ar fi fost aplicată în cazul săvârşirii aceleiaşi faptefără prezenţa acestor împrejurări agravante. Eficienţa efectelor circumstanţeloragravante este asigurată şi reiese din principiile legalităţii, individualizării

1 C.Bulai, Manual de drept penal. Partea generală. Editura „ALL Educaţional”,Bucureşti, 1997. p.384

173

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


pedepsei, umanismului şi a agravării facultative a pedepsei. Principiul legalităţiila stabilirea efectelor circumstanţelor agravante este reprezentat prin faptul căagravarea pedepselor poate fi hotărâtă şi pronunţată de judecător în condiţiiledispoziţiei al.3 art.78 C.p., care stabileşte limita maximă de agravare a pedepsei.Această limită nu poate fi depăşită prin hotărârea instanţei de judecată sau lapărerea proprie a judecătorului.

Principiul umanismului la fel este luat în vedere la stabilirea efectelorcircumstanţelor agravante. Acest principiu reclamă o reducere a represiuniioriunde se iveşte cel mai mic temei pentru aceasta, iar de altă parte, multă prudenţăatunci, când este vorba de înăsprirea pedepsei.

Spre deosebire de circumstanţele atenuante, care permit ieşirea din cadrullimitelor corespunzătoare ale articolului din Partea specială sau permit stabilireaaltei categorii de pedeapsă, circumstanţele agravante nu produc un asemeneaefect, nu depăşesc limita maximă de la articolul corespunzător din Partea specială.Admiterea de legiuitor a acestei situaţii nu este pe deplin satisfăcătoare înoperaţiunea de individualizare a pedepsei. Chiar dacă legiuitorul a proclamatprincipiul agravării facultative a pedepsei care are ca efect doar posibilitateaagravării pedepsei, considerăm că poate fi acceptată şi depăşirea limitei maximedin articolul corespunzător din Partea specială ca efect a circumstanţeloragravante.2 Circumstanţele agravante constatate sunt luate în consideraţie ladeterminarea concretă a pedepsei, în schimb agravarea acesteia nu trebuie să seefectueze, decât dacă se dovedeşte necesară faţă de ansamblul datelor ce servescla individualizarea pedepsei.

Din dispoziţia art.78 C.p., efectele circumstanţelor agravante se limiteazăla limita maximă prevăzută în sancţiunea articolului corespunzător din Parteaspecială. Instanţa aplicând pedeapsa o poate stabili la maximul corespunzătorcu condiţia că acest maxim să fie necesar pentru realizarea represiunii şi a scopuluilegii penale. Deci, prezenţa circumstanţelor agravante în cauză poate avea efecteasupra pedepsei şi uneori le are prin faptul că aceasta va fi stabilită înăuntrullimitelor corespunzătoare mai aproape de maxim. Ca urmare principiul agravăriifacultative corespunde principiului individualizării pedepsei deoarece permiteo determinare a acesteia în raport cu pericolul social concret pe care îl prezintăfapta săvârşită, persoana infractorului, lucru care ar fi cu neputinţă în cazul uneiagravări obligatorii. Faţă de cele menţionate, conchidem că circumstanţeleagravante întotdeauna au efecte, însă datorită principiului agravării facultativea pedepsei, aceste efecte devin neobligatorii.

Legiuitorul nu a admis ca efect al circumstanţelor agravante posibilitateadepăşirii maximului corespunzător de la articolul din Partea specială. Considerăm

2 Л.Л.Кругликов, Уголовно правовые средства обеспечения справедливостинаказания, Ярославль, 1986. р.44.

174AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


că pot exista situaţii când maximul pedepsei de la articolul corespunzător să fieneîndestulător, iar depăşirea acestei limite să apară ca o necesitate. Stările,împrejurările, situaţiile ce pot înconjura săvârşirea infracţiunii sunt infinite canumăr şi ca semnificaţie. Numai plasând fapta în contextul tuturor acestorcircumstanţe, se poate aprecia corect, de la caz la caz, dacă împrejurările agravanteexistente – ele singure variate şi cu o pondere diferită – impun sau nu stabilireapedepsei de asupra maximului special.3

Posibilitatea stabilirii unei pedepse mai sus de maximul special evidenţiazăacceptabilitatea sistemului pedepselor relativ determinate adoptat de cătrelegiuitor şi care este în concordanţă şi interdependenţă directă cu principiulindividualizării pedepsei. Acest sistem al pedepselor relativ determinatefuncţionează în cazul stabilirii circumstanţelor agravante prin faptul că nu obligăla stabilirea maximului corespunzător al pedepsei.

Reţinerea în sarcina infractorului a uneia sau mai multor circumstanţeagravante nu atrage după sine înlocuirea pedepsei prevăzute de lege cum ar fibunăoară înlocuirea închisorii cu detenţiunea pe viaţă, înlocuirea amenzii cuînchisoarea ca efecte a acestora sau a pluralităţii lor.

Legiuitorul nu a specificat asupra căror pedepse au efecte circumstanţeleagravante, ceea ce înţelegem că acestea au efecte atât asupra pedepselorprincipale (munca neremunerată în folosul comunităţii, arestul, trimiterea într-ounitate militară disciplinară, închisoarea, detenţiunea pe viaţă), cât şi în cazulcelor complementare (retragerea gradului militar, a unui titlu special, a graduluide calificare şi a distincţiilor de stat).

Având în vedere faptul că caracterul aplicării circumstanţelor agravanteeste facultativ, propunem ca efectele circumstanţelor agravante să fiereglementate mai precis, specificându-se în particular asupra tipurilor de pedepseprincipale. Propunem ca circumstanţele agravante să aibă efect numai asupraunor pedepse principale: asupra închisorii şi asupra amenzii, iar în cazul detenţiuniipe viaţă să fie numai menţionate. Asupra celorlalte pedepse principale să nu fiereţinut (nici facultativ) efectul circumstanţelor agravante, având în vedere că elesunt aplicate pentru infracţiuni uşoare sau mai puţin grave. În privinţa pedepselorprincipale menţionate circumstanţele agravante vor avea un caracter facultativşi în cazul constatării lor, vor putea atrage (la aprecierea judecătorului) o creşterea pedepsei până la maximul de la articolul corespunzător din Partea specială, iardacă judecătorul va considera că acest maxim nu este îndestulător, propunemca să existe posibilitatea depăşirii acestuia, dar fătă depăşirea maximului depedeapsă prevăzut de Partea generală. În cazul că sancţiunea de la articolul dinPartea specială prevede până la 25 ani de închisoare şi sunt reţinute circumstanţeagravante, iar cele atenuante lipsesc, să existe posibilitatea judecătorului de a

3 Daneş Şt., Papadopol V., Individualizarea judiciară a pedepselor penale.Bucureşti 1988. p.180

175

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


fixa o pedeapsă de 30 ani de închisoare. Astfel ca efect al circumstanţeloragravante, maximul de la articolul corespunzător să fie ridicat până la 1/3 dinacesta dar să nu depăşească 30 ani de închisoare. În cazul amenzii sporul să nudepăşească ˝ din maximul prevăzut la articolul corespunzător, dar să nudepăşească limita maximă a amenzii prevăzută în Partea generală. Dacă în cauzăau fost stabilite circumstanţe agravante, pedeapsa să fie fixată aproape de limitamaximă prevăzută de sancţiunea de la articolul corespunzător din Partea specialăpentru pedeapsa principală şi să fie reţinută pedeapsa complementară dacăaceasta este prevăzută.

Aplicarea unei pedepse mai mari decât maximul prevăzut pentruinfracţiunea concretă prin reţinerea uneia sau mai multor circumstanţe nu arreprezenta altceva decât necesitatea constrângerii infractorului care a săvârşitinfracţiunea şi a produs efecte mai grave faţă de condiţiile normale de săvârşirea infracţiunii respective, ieşind astfel în evidenţă prin cruzimea, prin producereaunor efecte surprinzătoare, intolerabile, în derularea anterioară a unor infracţiunide aceiaşi natură.4

Având în vedere cele expuse considerăm că în al.3 art.78 C.p. este necesarăo modificare spre reglementarea efectelor circumstanţelor agravante cu următorulconţinut: în cazul în care există circumstanţe agravante se poate aplica pedeapsamaximă prevăzută în sancţiunea articolului corespunzător din Partea specială aprezentului cod, iar dacă acesta nu este îndestulătoare în cazul închisorii sepoate adăuga un spor de până la 1/3 din acest maxim, dar să nu depăşeascăpedeapsa maximă cu închisoarea prevăzută de lege. Dacă pedeapsa principalăconstituie amenda, la aceasta poate fi adăugat un spor până la ˝ din maximulprevăzut la articolul corespunzător din Partea specială, dar să nu depăşeascămaximul general al amenzii.

Având în vedere cele menţionate şi prin acceptarea modificărilor propuse,legiuitorul ar acorda instanţei cea mai mare şi mai favorabilă posibilitate deindividualizare a pedepsei, astfel instanţa având posibilitatea cu cea mai mareprecizie, în condiţiile respectării principiilor legalităţii şi umanismului, săstabilească o pedeapsă cât mai adecvată personalităţii infractorului şi infracţiuniisăvârşite, adică o pedeapsă dreaptă, care nu ofensează bunurile moravuri,aflictivă şi moralizatoare.5 Acceptarea ca efecte a circumstanţelor atenuante,stabilirea unei pedepse mai blânde decât minimul prevăzut la articolulcorespunzător şi interzicerea depăşirii maximului de la articolul corespunzător,nu permite o efectuare îndestulătoare a procesului de individualizare a pedepselorşi nu totdeauna permite o adaptare reală a pedepsei.

4 I. Tănăsescu, C. Tănăsescu, G. Tănăsescu, Drept penal general, Editura „ALLBECK”, Bucureşti, 2002. p.604

5 Gh.Diaconu, Pedeapsa în dreptul penal, Editura Lumina-Lex, Bucureşti, 2001,p.158-162.

176AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Importanţa circumstanţelor atenuante ca mijloc de individualizare apedepsei decurge din influenţa pe care acestea le pot avea asupra pedepseiconcrete în sensul atenuării acesteia în raport cu influenţa pe care circumstanţeleo au asupra gradului de pericol social al faptei ori al făptuitorului.6 Legea penalăacordă judecătorilor o libertate relativă la individualizarea pedepsei. Judecătorulutilizează acele mijloace de individualizare de care dispune în baza legii spre astabili în fiecare cauză şi pentru fiecare infractor în parte acea pedeapsă care,prin genul şi cuantumul de executare, pare a fi cea mai adecvată cazului concret.Acestea schimbă situaţia juridică a infractorului în sensul că diminuează limitelepedepsei penale, excluzând aplicarea pedepselor complementare sau aplicareaunui spor al pedepsei principale.7 Efectul pe care circumstanţele atenuante îl auasupra pedepselor este reglementat de articolele 78 şi 79 C.p. Fie că ar fi vorbade o împrejurare pe care legea o califică drept circumstanţă atenuantă, fie că ar fio împrejurare pe care instanţa a reţinut-o drept circumstanţă atenuantă, efectullor este acelaşi, datorită caracterului exemplificativ al circumstanţelor atenuantepe care îl au datorită reglementării din art. 76 lit.”j” C.p. Pentru respectareaprincipiului individualizării pedepsei penale este de mare importanţăreglementarea efectului pe care circumstanţele atenuante constate de instanţă îlproduc asupra pedepsei concrete. Astfel în cazul în care instanţa de judecatăconstată circumstanţe atenuante în săvârşirea infracţiunii, pedeapsa principalăse reduce sau se schimbă după cum urmează:

a) dacă minimul pedepsei cu închisoarea prevăzut la articolulcorespunzător din Partea specială este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate firedusă până la acest minim;

b) dacă se aplică amenda, aceasta se poate coborî până la limita de jos;c) dacă pentru infracţiunea săvârşită se prevede detenţiunea pe viaţă,

aceasta se înlocuieşte cu închisoare de la 15 la 25 ani (art.78 al.1 C.p.).Potrivit art.79 C.p. ca efect al circumstanţelor atenuante excepţionale, se

poate aplica o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege. În aşa modobservăm că efectele circumstanţelor atenuante pot fi clasificate în două categoriiconform criteriului de reglementare legală: efectele circumstanţelor atenuante şiefectele circumstanţelor atenuante excepţionale.

Analizând efectele circumstanţelor atenuante asupra pedepsei principale,reglementate de lege, ajungem la concluzia că acestea pot reduce pedeapsa, daraceastă reducere este lăsată la aprecierea judecătorului, pe lângă aceasta, dacăminimul pedepsei prevăzut la articolul corespunzător din partea specială este dela 10 ani închisoare şi mai mare, circumstanţele atenuante nu produc efect de

6 Dongoroz V., Kahane S., Oancea, I. Fodor I., Iliescu N., Bulai C., Stănoiu R.,Roşca V. Explicaţii teoretice şi practice ale codului penal Român, Partea generală,Bucureşti, 1970, Vol.II p.604

7 I. Tănăsescu, C. Tănăsescu, G. Tănăsescu, op.cit., p. 620,

177

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


diminuare, deoarece legea nu a indicat la acesta. Circumstanţele atenuante nuvor avea efecte de atenuare în cazurile de vătămare intenţionată gravă a integrităţiicorporale sau sănătăţii (art.151 al.4 C.p.), răpirea unei persoane (art.164 al.3C.p.), traficul de fiinţe umane (art.165. al.3 C.p.) etc., la care pedepsele prevăzutesunt de la 10 ani de închisoare.

Astfel din reglementările actuale decurge că circumstanţele atenuantenu vor avea efecte de diminuare a pedepsei la unele infracţiuni grave, deosebitde grave şi excepţional de grave. Considerăm că asemenea reglementare nuexprimă pe deplin principiul individualizării pedepsei şi principiul umanismuluila stabilirea pedepsei. Pe lângă aceasta judecătorul devine restrâns în activitateade individualizare a pedepsei, deoarece nu are posibilitate deplină de a adapta opedeapsă concretă făptuitorului care să corespundă cerinţei de reprimare şi dereeducare a infractorului. Pe lângă aceste momente considerăm că este încălcatprincipiul egalităţii în faţa legii, odată ce unii beneficiază de reducere a pedepseica efect al circumstanţelor atenuante, iar alţii nu beneficiază, necătând la faptulcă în sarcina lor sunt reţinute aceleaşi circumstanţe atenuante. Aceasta o motivămşi prin faptul că pericolul infracţiunii nu influenţează prezenţa sau lipsacircumstanţelor atenuante, de aceea acesta nu trebuie să îngrădească efectulcircumstanţelor atenuante, mai ales, că caracterului atenuant al circumstanţelorîi este atribuit principiul atenuării facultative. Aplicarea circumstanţelor atenuantenu determină modificarea obligatorie a pedepsei penale principale prin reducere,prin stabilirea unor trepte în care pedeapsa principală să coboare.

Efectele circumstanţelor atenuante asupra pedepsei cu închisoarea practicnu sunt reglementate, deoarece legiuitorul indică judecătorului că în cazul stabiliriicircumstanţelor atenuante, pedeapsa poate fi coborâtă la limita minimă aarticolului corespunzător din Partea specială. O pedeapsă aproape de limitaminimă sau chiar la această limită poate fi stabilită şi fără ca în cauză să fiereţinute circumstanţe atenuante, deoarece acesta este pedeapsa prevăzută deacest articol şi pentru stabilirea ei nu sunt necesare circumstanţe atenuante.Unicele efecte ale circumstanţelor atenuante sunt asupra pedepsei cudetenţiunea pe viaţă şi asupra amenzii.

Detenţiunea pe viaţă, fiind o pedeapsă prevăzută, de regulă, alternativ cupedeapsa închisorii pentru infracţiuni excepţional de grave, aplicarea acesteiareprezintă o măsură de individualizare specială a pedepsei penale. Existenţacircumstanţelor atenuante, în asemenea cazuri, pot determina condamnareainfractorului de la 15 la 25 de ani de închisoare, întrucât detenţiunea pe viaţăeste o pedeapsă absolut determinată.

În cazul efectului atenuant asupra amenzii nu este clară care este limitaminimă de micşorare a amenzii ca rezultat al acestui efect. De aceea considerămcă prin „limita de jos” legiuitorul a avut în vedere limita minimă a amenzii prevăzutăde art.64 C.p. (150 de unităţi convenţionale) şi este necesar ca la sfârşitul acestui

178AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


punct de adăugat îmbinarea „prevăzută de partea generală a prezentului cod”.Altă modalitate de reţinere a efectelor circumstanţelor atenuante este

considerarea lor ca circumstanţe atenuante excepţionale, fapt care va permiteaplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege. Potrivit legii, înaceastă situaţie circumstanţele atenuante pot produce trei tipuri de efecte:aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de legea penală pentruinfracţiunea respectivă, aplicarea unei pedepse mai blânde de altă categorie şineaplicarea pedepsei obligatorii complementare, în cazul că aceasta esteprevăzută.

Stabilirea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de legea penală pentruinfracţiunea respectivă presupune stabilirea unei pedepse de aceiaşi categorieprevăzută de articolul corespunzător din partea specială, care poate fi diminuatăpână la minimul general de pedeapsă. Aplicarea unei pedepse mai blânde de oaltă categorie presupune schimbarea genului de pedeapsă (de la închisoare laamendă) iar neaplicarea pedepsei complementare obligatorii, ca efect alcircumstanţelor atenuante excepţionale poate fi utilizată numai în cazurile, cândla articolele corespunzătoare pedeapsa principală este însoţită de o pedeapsăcomplementară, aplicarea căreia este cerută de legiuitor.

Actual menţionăm că, efectuând o analiză a circumstanţelor atenuanteexcepţionale, observăm că ele nu se deosebesc de circumstanţele atenuante.Însăşi legiuitorul în art. 79 al.2 C.p. prevede că poate fi considerată excepţionalăo circumstanţă atenuantă cât şi o totalitate de asemenea circumstanţe. Astfelanalizând la general efectele circumstanţelor reglementate de articolele 78 şi 79C.p., constatăm că circumstanţele atenuante pot avea efecte de atenuare numaidacă vor fi considerate excepţionale.

Reieşind din cele menţionate, considerăm că este necesară adaptareaunui alt mecanism de reglementare a efectelor circumstanţelor atenuante. Acestmecanism va asigura condamnatului reţinerea efectelor circumstanţeloratenuante în cazul constatării lor, iar principiul atenuării facultative fiind substituitprin principiul atenuării obligatorii. Acest mecanism va permite reţinerea efectelorcircumstanţelor atenuante nu numai în cazul infracţiunilor la care pedeapsa estemai mică sau egală cu 10 ani de închisoare, dar se va extinde asupra pedepselorcu închisoarea şi mai mari de 10 ani, fără ca circumstanţele atenuante să fieconsiderate excepţionale.

În această ordine de idei considerăm că articolele 78 şi 79 C.p. necesităunele modificări. Astfel al.1al art.78 C.p. să fie prevăzut în următoarea redacţie:

(1) În cazul în care instanţa de judecată constată circumstanţe atenuanteîn săvârşirea infracţiunii pedeapsa se reduce sau se schimbă după cum urmează:

a) dacă pentru infracţiunea săvârşită se prevede detenţiunea pe viaţă,acesta se înlocuieşte cu închisoarea de la 10 la 25 de ani,

b) când minimul pedepsei cu închisoarea prevăzut la articolul

179

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


corespunzător din partea specială este de 20 ani sau mai mare, pedeapsa să fiediminuată sub acest minim dar nu mai jos de 10 ani,

c) Când minimul pedepsei cu închisoarea prevăzut la articolulcorespunzător din partea specială este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa să fiediminuată sub acest minim, dar nu mai jos de 5 ani,

d) Când minimul pedepsei cu închisoarea prevăzut la articolulcorespunzător din partea specială este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa să fiediminuată sub acest minim, dar nu mai jos de 1an sau pedeapsa închisorii să fieînlocuită cu o pedeapsă mai blândă,

e) Când minimul special al pedepsei este de până la 3 ani sau mai mare,pedeapsa să fie diminuată sub minimul special, dar nu mai jos de 6 luni saupedeapsa închisorii să fie înlocuită cu o pedeapsă mai blândă,

f) Când pedeapsa prevăzută de lege este amenda, la discreţia judecătorului,să fie coborâtă până la ̋ dar nu mai jos de minimul prevăzut în partea generală.

În alineatul doi îmbinarea „poate fi” să fie înlocuită cu cuvântul „este”. Înalineatul patru îmbinarea „până la” să fie înlocuită cu cuvântul „sub” iar alineatulcinci să fie exclus.

Art.79 C.p. „aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege”propunem să fie modificat după cum urmează: denumirea acestuia să fie„Aplicarea pedepsei minorilor”, alineatele 1 şi 2 vor avea următorul conţinut:

(1)La aplicarea pedepsei minorilor se ţine cont de caracterul, gravitatea şiurmările infracţiunii săvârşite, pericolul ce-l prezintă acesta ca persoană,posibilitatea reeducării minorului fără aplicarea unei pedepse dure,discernământul cu care a acţionat şi contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii.

(2)Mărimea pedepsei minorului poate fi redusă până la minimul pedepseiprevăzut de partea generală.

Alineatele 3 şi 5 vor fi excluse, iar alineatul 4 să devină alineatul 3.Pedeapsa penală ca formă de sancţionare a infractorului pentru fapta

săvârşită este individualizată în mod abstract (prin stabilirea limitelor minimă şimaximă pentru fiecare infracţiune în parte şi a ordinii de gravitate a pericoluluisocial abstract), cât şi în mod concret prin pedeapsa aplicată de instanţa dejudecată. Confruntarea dintre individualizarea abstractă, pur tehnică, orientativăpentru întreaga categorie de infracţiuni, şi infracţiunea reală va trebui să seregăsească în pedeapsa penală, care defineşte evoluţia sistemului deindividualizare judiciară, a modului concret de acceptare a consecinţelorcondamnării, a prevenirii speciale pentru fiecare condamnat.8 Stările, situaţiile,întâmplările care stau în afara conţinutului infracţiunii nu totdeauna au osemnificaţie univocă. Unele dintre acestea pot fi de natură de a spori în modsubstanţial gradul de pericol social al faptei şi starea de periculozitate a

8 I. Tănăsescu, C. Tănăsescu, G. Tănăsescu, op.cit., p. 605,

180AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


infractorului, iar altele le pot diminua considerabil. În acest caz acestor douăgenuri de circumstanţe trebuie să li se dea o valorificare în procesul deindividualizare a pedepsei. Procesul de individualizare a pedepsei în situaţiaprezenţei ambelor genuri de circumstanţe (agravante şi atenuante) presupunedeterminarea ordinii în care ele vor fi luate în consideraţie şi stabilirea influenţeipe care circumstanţele agravante o răsfrâng asupra efectelor celor atenuante şiinvers. De asemenea este posibil ca pe lângă circumstanţe, să se constateexistenţa unor împrejurări, efectul cărora legiuitorul l-a prevăzut separat, avândîn vedere importanţa acestora. În astfel de situaţie se va pune problema moduluide stabilire şi aplicare a pedepselor având în vedere unele cauze de modificarea pedepsei (recidiva). Este posibil ca într-un caz dat să-şi găsească incidenţaatât circumstanţe agravante cât şi recidiva, care pot avea efecte agravantesuccesive ale pedepsei. În astfel de situaţii este necesar să se determine limitapână la care poate fi agravată, în aşa fel încât să nu se aducă atingere nici unuiadintre principiile dreptului penal privind aplicarea şi finalitatea pedepsei.9 Astfel,luând în consideraţie prevederile legale şi propunerile din teză este necesar dea stabili şi argumenta ordinea de punere în aplicare a efectelor circumstanţelor şia altor împrejurări de agravare sau atenuare.

În conformitate cu art. 78 al.4 C.p. în caz de concurs al circumstanţeloragravante şi a celor atenuante, coborârea pedepsei până la minimul sau ridicareaei până la maximul prevăzut de articolul corespunzător din Partea specială nueste obligatorie. Această reglementare a concursului, în actuala ei redacţie, nucuprinde sensul „de iure” al efectelor circumstanţelor, deoarece judecătoruloricum aplică pedeapsa în limitele prevăzute de lege la articolul corespunzătordin Partea specială şi coborârea pedepsei până la minimul sau ridicarea ei pânăla maximul poate fi efectuată şi fără concursul efectelor circumstanţelor, pe bazapersonalităţii infractorului, pericolului social concret al faptei etc. şi, totodată,efectele circumstanţelor agravante cât şi atenuante nu au efect obligatoriu asuprapedepsei nici în cazul circumstanţelor atenuante şi nici în cazul circumstanţeloragravante. Recunoaştem că unele circumstanţe atenuante au o deosebităimportanţă în cauză şi o mai mare importanţă o au pentru pedeapsa definitivă ainculpatului. Ca rezultat al concursului dintre circumstanţele atenuante şiagravante pedeapsa, practic, rămâne în limitele prevăzute la articolulcorespunzător din partea specială, iar dacă acestea ar lipsi (atât atenuantele câtşi agravantele) pedeapsa la fel rămâne în limitele articolului corespunzător dinPartea specială. R.T. a fost condamnat pentru furt cu pătrundere (paguba materialărecuperată) în baza art.186 al.2 C.p. la 3 ani de închisoare, fiind reţinute cacircumstanţe atenuante căinţa sinceră şi contribuirea activă la descoperireainfracţiunii, iar ca agravante – săvârşirea infracţiunii de o persoană care anterior

9 C.Bulai, op. cit. p.384

181

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


a mai săvârşit asemenea infracţiune şi săvârşirea infracţiunii din interes material.10

C.G. a fost condamnat pentru furt cu pătrundere (paguba materială recuperată)în baza art.119 al.3 C.p. (1961) la 5 ani privaţiune de liberate reţinându-se cacircumstanţe atenuante căinţa sinceră şi contribuirea activă la descoperireainfracţiunii, iar ca agravante – interesul material la săvârşirea infracţiunii (faptcare nu este corect deoarece aceasta se conţine în componenţa de infracţiuneca semn obligatoriu al laturii subiective).11 Din speţele exemplificate observămcă nu există un concurs armonios ale circumstanţelor atenuante şi agravante lastabilirea pedepsei, ba dimpotrivă, în cazul prezenţei unor circumstanţe agravanteinfractorului i se aplică o pedeapsă mai blândă, iar în cazul prezenţei unorcircumstanţe atenuante şi lipsei circumstanţelor agravante, infractorului i seaplică o pedeapsă mai aspră, având în vedere că în ambele cazuri paguba materialăcauzată în rezultatul infracţiunii a fost restituită. Din aceste exemple rezultă că,pe lângă faptul că circumstanţelor nu li se acordă „de facto” efectele atenuantecât şi agravante, concursul dintre acestea nici nu are loc. Această situaţie decurgeşi din reglementările legale şi anume că efectele circumstanţelor atenuante şiagravante de diminuare sau de ridicare a cuantumului de pedeapsă este inclusîn limitele de pedeapsă de la articolul corespunzător de la articolul din Parteaspecială.

În contextul propunerilor făcute anterior referitor la adoptarea principiuluiobligativităţii reţinerii efectelor circumstanţelor atenuante este necesar adoptareaunui mecanism de stabilire a pedepsei în cazurile prezenţei în cauză atât acircumstanţelor atenuante cât şi a celor agravante, a recidivei sau a acordului derecunoaştere a vinovăţiei. Iniţial se vor lua în considerare efectele circumstanţeloragravante,12 apoi efectele circumstanţelor atenuante, apoi starea de recidivă13 şiîn ultimul rând acordul de recunoaştere a vinovăţiei.

În cazurile când sunt prezente circumstanţe agravante cât şi circumstanţeatenuante individualizarea pedepsei nu trebuie să fie deviată mai mult spreagravare sau mai mult spre atenuare, dar va fi luată în vedere ponderea acestoraîn cadrul infracţiunii şi după săvârşirea acesteia. Instanţa de judecată are ladispoziţie toate soluţiile posibile: adoptarea pedepsei maxime, adoptareapedepsei minime. Concluzia care rezultă este că, instanţa de judecată areposibilitatea să aprecieze pedeapsa prin evaluarea importanţei şi a roluluicircumstanţelor, a interdependenţei acestora, stabilind limitele exacte în care s-a produs infracţiunea.14 Astfel al.4 al art.78 C.p. necesită modificare prin care să

10 Sentinţa Judecătoreia sect.Rîşcani, mun.Chişinău.Nr.1-912/03 din 02.08.200311 Sentinţa Judecătoria sect.Rîşcani, mun.Chişinău nr. 1-604/03 din 22.04.2003.12 M. Basarab, Drept penal. Partea generală, Editura „Lumina Lex”, Vol.II,

Bucureşti, 1997.p.215-21613 Daneş Şt., Papadopol V., op.cit. p. 182-183, Michelle-L- Rassat, op.cit.p.59014 I. Tănăsescu, C. Tănăsescu, G. Tănăsescu, op. cit., p. 607

182AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


se exprime principiul atenuării facultative a pedepsei în cazul concursului dintrecircumstanţe atenuante şi agravante: în cazul de concurs al circumstanţeloragravante şi celor atenuante, coborârea pedepsei sub minim sau ridicarea eipână la maxim, ori depăşirea acestuia de la articolul corespunzător din Parteaspecială nu este obligatorie.

În contextul expus iniţial va fi calculată pedeapsa ca rezultat al aprecieriicircumstanţelor agravante (în acest sens poate fi aleasă o pedeapsă caredepăşeşte maximul, o pedeapsă maximă sau o pedeapsă aproape de maximumulcorespunzător de la articolul din Partea specială), după care se va da efectecircumstanţelor atenuante (pedeapsa poate fi coborâtă sub minim, la minim sauaproape de minimul corespunzător de la articolul din Partea specială), apoi se valua în considerare efectul recidivei (art.82 C.P.), urmând ca pedeapsa să fieridicată la jumătate pentru recidivă, la cel puţin 2/3 pentru recidiva periculoasă şila cel puţin ľ pentru recidiva deosebit de periculoasă din pedeapsa cea maiaspră corespunzătoare de la articolul din Partea specială. Dacă infractorul aîncheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei şi instanţa la recunoscut legal,atunci din pedeapsa stabilită ca rezultat al efectelor criteriilor de individualizarese va scădea 1/3 din termenul maxim al pedepsei prevăzute la articolulcorespunzător din Partea specială. În aşa mod poate fi adoptată pedeapsa avându-se în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei, iar legiuitorul ar acordainstanţei cea mai mare şi mai favorabilă posibilitate de individualizare a pedepsei,astfel judecătorul având o posibilitate cu cea mai mare precizie, în condiţiilerespectării principiilor legalităţii şi umanismului, să stabilească o pedeapsă câtmai adecvată personalităţii infractorului şi infracţiunii săvârşite de el. Limitareaefectelor circumstanţelor atenuante şi agravante la stabilirea pedepsei în interiorullimitelor minimă şi maximă a articolului corespunzător din Partea specială nupermite o efectuare îndestulătoare a procesului de individualizare a pedepsei şinu permite o adaptare reală a acesteia la persoana infractorului, periculozitateaacestuia, posibilitatea de corijare şi de prevenţie specială.

183

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Ruslan Condrat,Ghenadie Gandrabura,


Laboratoarele clandestine de droguri:noţiuni generale, aspecte şi particularităţi

în vederea depistării şi lichidării lor

În etapa actuală, traficul şi abuzul ilicit de substanţe narcotice se manifestăca nişte fenomene complexe, profunde şi tragice ale omenirii.

În scopul combaterii traficului de droguri, Republica Moldova a aderat laConvenţiile internaţionale din 1961 şi 1971 referitoare la substanţele narcotice şipsihotrope şi la Convenţia din 1988 despre combaterea traficului de droguri şisubstanţe psihotrope, legislaţia republicii fiind concordată la cea internaţională.Astfel, pe parcursul ultimilor ani, au fost elaborate şi adoptate un şir de actenormative: Codul penal al Republicii Moldova, Legea cu privire la circulaţiasubstanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor, Hotărârea Guvernului cuprivire la instituirea Comisiei interdepartamentale de combatere a narcomaniei şinarcobusinussului, Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Măsurilor decombatere a narcomaniei şi narcobusinussului pentru anii 2003-2004 etc. Atareacte normative au o contribuţie directă sau indirectă asupra activităţii decombatere a acestui flagel. Cele relevate mai sus ne dovedesc că în RepublicaMoldova există un potenţial capabil de a preveni şi contracara infracţiunilelegate de narcomanie şi narcobusiness. Însă, cu părere de rău, eficienţa măsurilorîntreprinse de organele de drept nu şi-au atins scopul propus, înregistrândrezultate minime. Mai mult ca atât, rapoartele organelor de drept şi de controlatestă agravarea situaţiei, impunând necesitatea întreprinderii acţiunilor maiinsistente în lupta cu acest viciu. În acest scop, este necesară implementareaexperienţei avansate a altor state privind prevenirea şi combaterea infracţiunilorlegate de droguri, prin elaborarea noilor metode în acest domeniu.

Analiza statisticii juridice denotă că narcomania în Republica Moldovacapătă amploare şi devine un factor social alarmant, care influenţează negativsecuritatea socială şi economică a ţării.

Activând în direcţia contracarării traficului de droguri pe parcursul anului2003 de către organele afacerolor interne au fost înregistrate 2318 de infracţiuni

184AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


legate de droguri, faţă de 2395 în anul 2002, ce constituie o scădere de 3,2 %. Înprimele cinci luni ale anului 2004 conform datelor prezentate de Direcţia informaţiişi evidenţă operativă a M.A.I. au fost înregistrate 866 de infracţiuni legate dedroguri ceea ce constituie cu 12,1 la sută mai puţine de cât în aceiaşi perioadă aanului 2003 (au fost înregistrate 985 de infracţiuni).

Au fost intentate 2318 de dosare penale - 2251 dintre care au fost transmiseprocurorului. Din acestea 1830 au fost trimise în judecată sau 72,7% pe care aufost pronunţate 1525 sentinţe, 278 cu aplicarea pedepsei codiţionate.

De către subdiviziunile antidrog a M.A.I. în timpul desfăşurării măsuriloroperativ-profilactice au fost depistate şi sechestrate circa 181 kg de substanţenarcotice, dintre care paie de mac 18 kg 997 gr, marijuana 162 kg 337 gr, extract deopiu 751 ml. De asemenea, de către subdiviziunile specializate ale M.A.I au fostlichidate 74 de laboratoare clandestine producătoare de opiu, 17 filiere detranzitare, importare, exportare şi desfacere a drogurilor.

Creşterea considerabilă a acestui flagel a determinat comunitateainternaţională să elaboreze un şir de acte normative, precum şi mecanisme decombatere. Punctul 3 al Declaraţiei Adunării Generale 39/142 din 14 decembrie1984 privind controlul asupra traficului şi abuzului de droguri prevede eliminareatraficului de stupefiante, ce intră în responsabilitatea tuturor statelor , îndeosebia acelora care se confruntă cu probleme de producţie, trafic şi consum ilegal, iararticolul 12 al Convenţiei Naţiunilor Unite din 19 decembrie 1988 a impuselaborarea noilor strategii privind împiedicarea deturnării din circuitul legal asubstanţelor şi produselor chimice ce pot servi la obţinerea diferitor tipuri dedroguri în afara cadrului legal. Scopul acestei noi strategii este nu numaiprevenirea aprovizionării laboratoarelor clandestine cu substanţele chimice şiprecursorii necesare pentru prepararea drogurilor, dar şi depistarea şi lichidareaacestora din urmă. Specialiştii în materie împart aceste activităţi în două faze:identificarea laboratorului şi descinderea acestuia.

Mondializarea mai mult decât vădită a traficului ilicit şi a consumului dedroguri a fost precedată de o ştergere rapidă a demarcaţiei dintre ţărileproducătoare, consumătoare şi de tranzitare a drogurilor. Astfel, în prezent niciun stat nu se mai poate considera ferit de epidemia creată de substanţele narcoticeproduse.

Din aceste consideraţii comunitatea internaţională a încercat să se opunăacestui flagel prin adoptarea a unui şir de acte normative. Politica internaţionalăîn domeniul combaterii infracţiunilor legate de droguri încearcă globalizareaactivităţii cu caracter preventiv prin determinarea tuturor satelor să lupteîmpotriva cererii dar în deosebi a ofertei de droguri. Astfel o nouă direcţie deactivitate a organelor specializate în lupta cu acest fenomen sunt reperarea şidistrugerea acelor locuri unde se fabrică drogurile.

Laboratoarele clandestine sunt permanent şi oriunde acele căi subterane

185

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


de alimentare a pieţei de desfacere a drogurilor ilegale, locuri spre care se îndreaptănarcomanii pentru a intra în posesia drogurilor sintetice.

Teoretic, în prezent, orice dorg aflat sub controlul internaţional poate firealizat, prin producere ori rafinare într-iun laborator clandestin. Acţiunileoperative de investigaţie desfăşurate de către ofiţerii operativi menite să ducă laidentificarea locurilor unde sunt instalate şi funcţionează laboratoareleclandestine sunt, de regulă, dificile şi presupun pe lângă obţinerea de informaţiide bună valoare, desfăşurarea întregii game de metode şi mijloace poliţieneşti,iar uneori chiar o cooperare poliţienească internaţională şi nu în ultimul rândsolide cunoştinţe profesionale.

În continuare vom analiza unele modalităţi, practice prin care lucrătoriioperativi descoperă amplasarea laboratoarelor unde se obţin în mod clandestindroguri şi substanţe psihotrope. În scopul propus, şi anume cel al identificăriilaboratoarelor clandestine, vom porni de la definirea acestora.

Prin laborator clandestin se înţelege o încăpere în care se produc, sefabrică, se transformă şi se condiţionează, în afara cadrului legal, drogurile şisubstanţele psihotrope menite să alimenteze „piaţa neagră” a stupefiantelor deunde se aprovizionează narcomanii.

Specialiştii în materie remarcă un şir de semne şi indicii ce caracterizeazălaboratorul clandestin.

După modul de organizare distingem două categorii de laboratoareclandestine:

• laboratoare de factură artizanală;• laboratoare de tip industrial.Laboratoarele de factură artizanală sunt create de către traficanţi cu

mijloace financiare reduse, în apropierea plantaţiilor ilegale de cannabis, macopiaceu etc. Acestea sunt dotate cu materiale şi echipamente modeste, având ocapacitate de producere a drogurilor redusă, nu în suficientă măsură purificate,destinate să alimenteze o zonă limitată ca suprafaţă.

Laboratoarele de tip industrial sunt laboratoarele dotate cu tehnicăsofisticată unde se obţin droguri de o puritate superioară, capacitatea căroradepăşeşte 100 kg.

Un laborator clandestin bine amplasat trebuie să aibă, de regulă:a. căi de acces care permit mişcarea nestingherită a autovehiculelor

utilizate;b. o bună vizibilitate la distanţă a împrejurimilor astfel încât supravegherea

efectuată în mod curent, să nu fie stânjenită de liziere de pădure, arbori izolaţi,lucrări inginereşti ori de alte imobile etc.;

c. să existe suficient spaţiu util pentru a se putea instala toate materialele,echipamentele, ingredientele, produsele finite obţinute, precum şi pentru cazareaşi hrănirea întregului personal al laboratorului;

186AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


d. surse de alimentare cu energie electrică şi apă curentă, sigure;e. canalizare pentru evacuarea apelor uzate rezultate din procedeele

chimice, în mod neobservat;f. două rânduri de ieşiri, pentru asigurarea scăpării prin fugă a

personalului;g. camuflarea activităţilor ilicite sub aparenţa unor ocupaţii reale cum ar

fi de pildă: service auto, fabricarea de subansamble etc.;h. închirierea imobilului de către un traficant, sub o identitate falsă iar

contractul de închiriere este încheiat pe o durată de câteva luni;i. lipsa de facilităţi domestice cum ar fi mobilierul, ustensilele culinare;j. utilizarea unor autovehicule închise, furgonete pentru aducerea şi

scoaterea mobilierului, atât la sosire, cât şi la mutare, adică la eliberarea imobiluluirespectiv;

k. lipsa femeilor şi îndeosebi a copiilor în rândul persoanelor care se aflăîn imobilul care adăposteşte laboratorul clandestin.

(Ne vedem nevoiţi să atragem atenţia, şi de această dată, că aspecteleprezentate nu au nicidecum un caracter exhaustiv, enumerarea lor neputând filimitativă şi de aceea nu recomandăm absolutizarea acestor reguli).

Un rol important în depistarea unui laborator îl joacă cunoaşterea decătre lucrătorii operativi a locului de amplasare a acestuia. În acest scop, estenecesară, utilizarea de către ofiţerii operativi a reţelei de agentură bine aleasă,instruită şi dirijată. Strângerea, consolidarea, analizarea şi valorificarea datelor şiinformaţiilor operative, culese de agentură, vor permite lucrătorului operativ săidentifice zona geografică unde ar putea fi amplasat un laborator clandestinpentru fabricarea ori transformarea ilicită a unor substanţe ori produse în droguri.De asemenea, pe parcursul efectuării activităţii operative de investigaţii în scopuldepistării laboratoarelor clandestine pentru fabricarea drogurilor, vor fi puse înaplicare metodele şi măsurile operative de investigaţii, cum ar fi supraveghereaoperativă, filajul, ascultarea telefonică etc. Acestea se vor axa, în principal,asupra următoarelor aspecte: supravegherea operativă a imobilului unde a fostcreat laboratorul; înregistrarea foto şi video a mişcării persoanelor suspecte,care intră şi ies din locul respectiv, a autovehiculelor, notând, datele şi orelecând au avut loc deplasările; înregistrarea audio dacă este posibilă, a sunetelorşi convorbirilor dintre suspecţi; filarea autovehiculelor care efectueazătransportul, identificându-le mărcile, numerele de înmatriculare, traseele, dateleşi orele de circulaţie, locul de descărcare a celor transportate.

După ce măsurile operative de investigaţii impuse şi-au atins scopul,adică au dus la identificarea cu certitudine a laboratorului, a celor care producilegal droguri, lucrătorul operativ trece la următoarea fază numită descinderealaboratorului.

Fiind o activitate complexă, descinderea constă în pătrunderea rapidă şi

187

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


forţată într-un imobil ori într-un loc bine protejat, în scopul reţinerii persoanelorimplicate în activităţi clandestine legate de droguri şi ridicarea de dovezipentru probarea vinovăţiei celor implicaţi.

Realizarea descinderii se asigură printr-un şir de acţiuni şi anume:- identificarea şi reţinerea altor suspecţi;- capturarea cantităţilor de droguri produse;- ridicarea, în vederea confiscării a substanţelor chimice esenţiale şi

a precursorilor care servesc la obţinerea drogurilor în condiţii de laborator;- ridicarea, în scopul confiscării a materialelor şi echipamentelor

utilizate la fabricarea clandestină a drogurilor;- identificarea şi ridicarea, în vederea cercetării, de bunuri şi valori

provenite din săvârşirea altor infracţiuni decât cele legate nemijlocit dedroguri;

- adrese, numere de telefon ale complicilor şi organizatorilor;- identificarea documentelor financiar-bancare ce atestă locul unde

se află banii murdari şi operaţiile de spălare efectuate ori aflate în curs dederulare;

- verificarea unor informaţii secrete şi obţinerea de noi informaţiiutile în activitatea complexă de prevenire şi combatere a traficului ilicit dedroguri şi a unea dintre principalele sale segmente – laboratoareleclandestine.

În scopul realizării cu succes a descinderii se impune crearea unorgrupe speciale, precum:

- grupa de asigurare a pazei zonei unde se află laboratorul clandestin;- grupa de acoperire;- grupa de pătrundere;- grupa de percheziţie.În cadrul acestor grupe vor fi incluşi:- ofiţeri operativi din cadrul Direcţiei antidrog care, nemijlocit prin

acţiunile lor, au dus la reperarea laboratorului clandestin;- poliţişti din Brigada de poliţie cu destinaţie specială;- ofiţeri de urmărire penală care vor ridica probe;- criminalişti, operatori video etc.Fiecare grupă, în conformitate cu sarcinile trasate, va efectua acţiuni

de anihilare a laboratorului clandestin.Grupa de asigurare a pazei perimetrului are drept sarcină

încercuirea şi izolarea zonei unde va avea loc descinderea de persoanelecurioase care se ivesc întotdeauna când se petrec astfel de măsuri.

Grupa de acoperire asigură în mod camuflat toate ieşirile dinîncăperea unde este amplasat laboratorul, având drept scop capturareapersoanelor suspecte care au reuşit să evadeze din laborator, precum şi a

188AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


persoanelor suspecte apărute pe neaşteptate în raza zonei unde seefectuează descinderea.

Grupa de pătrundere este formată, în special, din colaboratori aiBrigăzii de poliţie cu destinaţie specială, a căror capacităţi fizice trebuie săfie înalte (să cunoască metodele şi procedeele cele mai adecvate depătrundere, somare, încătuşare, luptă corp la corp, mânuirea armei în spaţiuînchis etc.), având drept scop reţinerea şi neutralizarea persoanelorsuspecte aflate în laboratorul clandestin.

Grupa de percheziţie este alcătuită din ofiţeri de urmărire penală,ofiţeri operativi şi criminalişti care au drept obiectiv efectuarea percheziţieicorporale şi a încăperilor unde se află laboratorul. Efectuarea acestor acţiunise va face cu respectarea normelor procedurale şi de tactică criminalisticăşi în scopul acumulării probelor.

În dependenţă de situaţiile create în timpul descinderii se pot formaşi alte grupe.

Planificarea descinderii se bazează pe datele despre persoanele carevor fi reţinute, comportamentul, particularităţile, înarmarea, locul amplasăriilaboratorului, timpul efectuării descinderii etc., se studiază perimetrulsectorului sau planul încăperii unde va fi petrecută descinderea, timpul,locul, numărul şi specificul grupelor implicate în efectuarea descinderii,metodele de camuflare, uniforma, tipul mijloacelor şi armelor folosite,aplicarea câinilor dresaţi, ordinea acţiunilor de neamânat.

Înainte de începerea operaţiunii de descindere a laboratoruluiclandestin se va determina rolul şi locul fiecărui colaborator de poliţie.Procedeele tactice de efectuare a descinderii, în toate cazurile, trebuie săexcludă posibilitatea bănuiţilor de a nimici probele ce vor dovedi activitatealor criminală, precum şi înţelegerea între membrii grupării despre acţiunileulterioare a acestora în caz de reţinere.

Este necesar a acţiona prin surprindere, a exclude posibilitatea careţinuţii să se debaraseze de substanţele narcotice şi de banii proveniţi înurma comercializării drogurilor pe care le aveau la momentul reţinerii.

În cazul în care reţinuţii reuşesc să nimicească probele, este necesara efectua cercetarea la faţa locului, interogarea bănuiţilor, a martoriloroculari etc.

Este vădit că aspectele legate de efectuarea descinderii laboratoarelorclandestine şi nimicirea acestora, precum şi tragerea la răspundere penalăa persoanelor vinovate de fabricarea ilicită a drogurilor sunt mult maimulte. Noi însă am prezentat, în linii generale, doar pe cele esenţiale ce arfi de un ajutor inedit pentru organele de poliţie în activitatea sa deneutralizare a unui laborator clandestin, activitate importantă în cadrulluptei împotriva traficului ilicit şi a abuzului de substanţe narcotice.

189

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Bibliografie

1. Convenţia internaţională a opiului încheiată la Haga la 23 ianuarie1912.

2. Convenţia internaţională a opiului încheiată la Geneva la 19.02.1925.3. Convenţia O.N.U. împotrivă traficului ilicit de stupefiante şi substanţe

psihotrope, încheiată la Viena la 19.12.1988.4. Legea Republicii Moldova cu privire la circulaţia substanţelor

narcotice şi psihotrope şi a precursorilor, nr.382-XIV din 6 mai 1999 publicatăîn M.O. nr.73-77/339 din 15 iulie 1999.

5. Legea privind combaterea abuzului cu stupefiante, nr. 58/1928publicată în M.O. nr. 90 din 25 aprilie 1928.

6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la instituireaComisiei Interdepartamentale de Combatere a Narcomaniei şiNarcobusinessului nr.585 din 19 iunie 2000.

7. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobareaMăsurilor de combatere a narcomaniei şi narcobusinessului în anii 2003-2004 nr.411 din 7 aprilie 2003.

8. Date statistice privind starea infracţionalităţii pe teritoriul RepubliciiMoldova pentru anii 2001–2004 prezentate de Direcţia informaţii şi evidenţăoperativă a M.A.I. al R.M.

9. Date statistice prezentate de Dispensarul narcologic republican pentruanii 1995–2003.

1. Anual Report the state of the drugs problem in the acceding andcandidate countries to the european union, 2003.

2. Bercheşan V., Pletea C., Drogurile şi traficanţii de droguri, Piteşti,1998.

3. Denisov Iu., Preîntâmpinarea şi descoperirea fabricării,achiziţionării, păstrării şi desfacerii substanţelor narcotice, Karaganda, 1990.

4. Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti,1995.

5. Drăgan Jenică, Laboratoarele clandestine, Bucureşti, 1998.6. Drug Enforcement Handbook, U.S. Department of Justice Drug

Enforcement Administration, 1996.7. Drug of Abuse, U.S. Department of Justice Drug Enforcement

Administration, 1996.8. Geopolitica drogurilor // Culegere de documente //, Civic Education

Project, Chişinău, 2004.9. Golubenco Gh., Obreja E., Narcobusinessul: o dimensiune a crimei

organizate // Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în RepublicaMoldova // Chişinău, 1999.

190AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


10. Les laboratoires clandestines, O.I.P.C. Interpol, Paris, 1997.11. Programme d’enseignement pour le formation des personnels de

police, O.I.P.C. Interpol, (deuxieme edition), 1978.12. Recomandări metodice de organizare a luptei cu narcomania,

Chişinău, 1997.13. Recomandări metodice privind cercetarea infracţiunilor din

domeniul traficului ilicit de droguri, Chişinău, 200114. Southwest Asian Heroin Markings, U.S. Departament of Justice,

Drug Enforcement Administration, 1992.15. Îndrumar pentru lucrătorul poliţiei de frontieră în activitatea de

serviciu la punctele de trecere a frontierei de stat, Chişinău, 1997.16. Брылев В., Некоторые проблемы раскрытия, расследования

и предупреждения преступности в сфере наркобизнеса,Екатеринбург, 1994 г.

17. Гасанов Э.Г., Антинаркотизм: междунородные тенденции ипроблемы // Законность, № 8, 1996 г.

18. Гасанов Э.Г., Наркотизм: тенденции и меры преодоления,Москва, 1997 г.

19. L.Kutârkina, D.Bargan, Drogurile şi substanţele psihotropeconfecţionate de către industria farmaceutică şi în condiţii artizanale // Revistametodico-ştiinţifică „Criminalistica” nr.1, martie 2002.

191

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Alexandru Zosim,Academia „Ştefan cel Mare” a M.A.I.

Apariţia şi evoluţia conceptului alternativelor detenţiunii

Într-un foarte mare număr de ţări şi mai ales în ţările dezvoltate economiclegislaţiile au trecut printr-un şir de stadii fiecare din ele posedând pedeapsasau pedepsele sale privelegiate ce le excludeau pe celelalte sau cel puţin leeclipsau în careva măsură[1].

Considerăm cea mai reuşită etapizare efectuată de către savantulfrancez J.Pradel care a acordat la elaborarea ei atenţie deosebită evoluţieialternativelor detenţiune ceea ce are o importanţă deosebită pentru cercetareadată.

Prima fază se finalizează în sec. XVIII şi este cea a pedepselor corporale[2].Legislaţia penală a acestei epoci este caracterizată prin lipsa de drepturi aindividului, cruzimea pedepselor, incriminări bazate pe ignoranţă şi superstiţie,inegalitatea represiunii în funcţie de clasa din care făcea parte infractorul,caracterul colectiv al răspunderii penale, arbitrariul judecătorilor, sălbăticiaprocedurilor[3].

Evident, în condiţiile în care „sistemul general al pedepselor rămas aproapenemodificat de-a lungul Evului Mediu cuprindea în zorii epocii modernepedepsele capitale (moartea, galera pe viaţă şi exilarea pe viaţă), aflictive şiinfamante (galera pe timp limitat, recluziunea, mutilările, legarea de stîlpul infamiei,biciuirea în public, exilarea pe timp nelimitat), exclusiv infamante (blamul, amenda,privarea de serviciul religios) şi neinfamante (admonestarea şi camera deconsiliu)”[4], principala tendinţă de umanizare s-a exprimat în abolirea acestoraîn favoarea unor substitutive mai blînde.

În aceste condiţii, gînditorii iluminişti au făcut front comun împotrivadreptului penal feudal. Apărute într-un interval de timp de două decenii, lucrărilelui Montesquieu „L’esprit des lois” (1778), J.J. Rousseau „Du contrat social”(1762) şi C.Beccaria „Dei deliti e delle pene” (1764) au năruit fundamenteledreptului penal medieval, constituindu-se în pilonii doctrinei dreptului penalclasic[5].

Astfel, în sistemul legiuirilor moderne au devenit predominante pedepseleprivative de libertate (munca zilnică, recluziunea, detenţiunea şi închisoarea)[6],

192AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


care în acea perioadă şi în acele forme existente în sec. XIX în umanizareasistemelor de pedepse penale.

Deci, a doua fază care deschide destul de exact sec.XIX este cea aprivaţiunii de libertate[7]. Sfîrşitul sec.XVIII şi prima jumătate a sec.XIX suntconsiderate perioada clasică a dreptului penal. Închisoarea „pedeapsa prinexcelenţă a societăţilor civilizate”[8], va constitui prin diferitele ei modalităţi deexecutare, instituţia în jurul căreia se centrează întreg sistemul punitiv penal înacea epocă.

Toate codurile penale compuse în sec.XIX şi chiar la începutul sec.XXrecurg masiv la privaţiune de libertate, chiar şi pentru mici delicte[9].

O adevărată „febră” experimentală în materie de organizare penitenciarăcaracterizează sfîrşitul sec.XVIII şi începutul sec.XIX.[10]

Sfîrşitul sec. XIX marchează o violentă reacţie contestatară împotrivaideilor şcolii clasice de drept, care fundamentase răspunderea penală pe concepţialiderului arbitru ca model comportamental uman.[11].

Perioada de timp care cuprinde aproape un secol, care s-a interpus întreBeccaria şi Lomroso a marcat o asemenea schimbare a gîndirii, încît – fără teamăde a greşi – o putem compara cu o revoluţie intelectuală.[12]

Este momentul apariţiei „criminologiei pozitiviste” ai căror reprezentanţiau fost italienii (Cesare Lombroso, Enrico Ferri şi Raffaele Garofalo), precum şibelgianul Lambert Adolphe Jaeques Quetelet, francezul Andre-Michel Guerryşi englezul Henry Mayhew.[13]

După un secol de experimente penitenciare se contată eşecul sistemuluipenitenciar.[14]

Începând cu sfîrşitul sec. XIX, pedeapsa privativă de libertate este privităca purtătoarea tuturor eşecurilor, mai ales ale pedepselor scurte[15].

Consecinţele unui atare sistem s-au văzut şi se văd pretutindeni: dovadăfiind creşterea în proporţii alarmante a numărului şi gravităţii infracţiunilor[16]pedeapsa privativă de libertate lovind tot mai multe persoane s-a ajuns caînchisoarea să nu mai repugne oamenilor, manifestîndu-se o tendinţă vizibilă deslăbire a conştiinţei morale a societăţii[17].

Eşecul şcolii clasice a dreptului penal în a propune soluţii pentru limitareafenomenului criminal a favorizat dezvoltarea gîndirii pozitiviste.[18] În acestecondiţii reprezentanţii pozitivismului vor ataca şi bazele sistemului punitiv,clamând aruncarea în coşul istoriei a pedepselor, „jalnice caricaturi”, cum lenumeşte Enrico Ferri, şi înlocuirea lor cu „substitutive penale”, măsuri fărăcoloratură morală, nelegate de ideea de vinovăţie a făptuitorului[19].

Aceste idei vor face breşe în conceptele clasice privitor la pedeapsaînchisorii şi vor reuşi să impună noi tipuri de sancţionare.

Primele trei decenii din sec. XX se remarcă printr-o emulaţie legislativă,majoritatea statelor europene adoptînd coduri penale moderne ori revizuindu-

193

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


le pe cele aflate în vigoare. Se caută febril substitute ale regimuluipenitenciar[20].

Aceste lovituri vor face să apară o a treia fază în care, fără ca privaţiuneade libertate să dispară, sunt create două tehnici noi de tratare: probaţiunea înlumea anglo-saxonă (suspendarea pronunţării pedepsei) şi suspendarea franco-belgiană a executării pedepsei [21].

În Europa continentală „legislatorul belgian a fost primul care a inventatsuspendarea condiţionată a executării pedepsei prin Legea Le Jeune”[22]. Legea„Bereger” din 26 martie 1891 crează suspendarea condiţionată a executăriipedepsei şi în Franţa, de unde ulterior ea este rapid preluată de către legislaţiilemajorităţii statelor lumii, aplicîndu-se anume ca o alternativă a încarcerării.

Instituţia dată, în opinia mai multor savanţi, îşi are originea însă în sistemulanglo-saxon (Probation system) [23]. Ea apare din sec. XIII în Anglia prinrecognizance sau binding over care tindea să evite sentinţa de condamnareînlocuind-o printr-un contract între judecător şi delincvent[24]: ultimul era lăsatfără supraveghere şi se angaja doar să respecte ordinea (to keep the peace) şisă se supună anumitor condiţii impuse de judecător[25].

În SUA probaţiunea are ca origine acţiunea unui cizmar filantrop dinBoston, John Augustus, care începând cu 1841 şi-a asumat obiceiul de a figarantul bunei conduite a anumitor delincvenţi, mai ales vagabonzi şi beţivi[26].El a solicitat unei instanţe judecătoreşti să-i încredinţeze un infractor, care urmasă fie condamnat, pentru a-i supraveghea conduita acestuia. Ca atare, judecătorula suspendat pronunţarea sentinţei şi i-a impus lui Augustus să se prezinte dinnou în instanţă după o perioadă de timp, împreună cu infractorul şi să-i comuniceinformaţii referitoare la conduita delincventului, care, dacă îşi revizuiacomportamentul în acel interval de timp, judecătorul nu-i mai pronunţacondamnarea sa, iar în caz contrar, dispunea condamnarea acestuia[27]. Laînceput funcţionând empiric, sistemul anglo-saxon al probaţiunii a fostintituţionalizat prin lege, întâi în SUA (Massachusetts Probation Act, 1878) şimai apoi în Anglia (First Offenders Act, 1887)[28].

Astfel, la sfîrşitul sec. XIX, în legislaţiile penale ale mai multor stateeuropene şi nord-americane apar primele măsuri de substituţie a detenţiunii, iarîn teoria dreptului penal se naşte conceptul de alternativă a detenţiunii.

Începând cu mijlocul sec.XX se dezvoltă alternativele privaţiunii delibertate. Aceasta este faza a patra[29].

Sub influenţa noilor curente criminologice şi juridico-penale , în specialteoria apărării sociale (F.Gramatica, Marc Ancel) această realitate juridică şisocială a impus o reconsiderare a cadrului de sancţiuni penale ca şi identificareaunor căi noi mai flexibile de adaptare a pedepselor la situaţia personală ainfractorilor. Alături de unele instituţii de individualizare judiciară a executăriipedepsei, care stau la îndemîna judecătorului, cum sunt: suspendarea

194AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


condiţionată a executării pedepsei (simplă sau sub supraveghere), suspendareapronunţării condamnării, dispensa de pedeapsă, executarea pedepsei la loculde muncă etc., au fost reglementate şi anumite „substitutive ale pedepsei” –denumite uneori şi „alternative la pedeapsa închisorii” (Franţa, Ţările de jos,Canada, SUA etc.) adevărate mecanisme de natură să conducă la perfecţionareaprocesului de individualizare[30].

În sfîrşit faza a cincea îşi face apariţia începînd cu 1980-1990, venind dinSUA prin pedepsele intermediare între privaţiunea de libertate şi probaţiune(intermediate punishments)[31], reieşind din ideea suprapopulării penitenciarelor,merge vorba de a intensifica supravegherea unei persoane în aşa mod, încîtpunerea sa sub supraveghere să fie trăită de către ea ca o pedeapsă privativă delibertate.

Aceasta a dus la apariţia unei noi penologii între supraveghere şipedeapsă, ale cărei instrumente de bază sunt probaţiunea cu supraveghereintensivă, aresturile la domiciliu, serviciul în folosul comunităţii, detenţia petimp de noapte sau de zi, intervenţiile şoc constînd în perioade foarte scurte deîncarcerare, etc.

Deci, nu trezeşte îndoieli faptul că una dintre tendinţele de bază aledezvoltării ştiinţelor juridico-penale şi procesual-penale şi a legislaţiilor respectiveale perioadei contemporane a devenit căutarea unor modalităţi optimale desoluţionare a conflictelor ce apar în legătură cu săvârşirea infracţiunilor de ogravitate redusă[32].

Începând cu a doua jumătate a sec. XX, tendinţa dată a devenit atît deglobală pe scară mondială şi europeană, încît chiar şi-a găsit reflectare îndocumentele internaţionale.

Astfel, recurgerea la sancţiunile substitutive este unul din puncteleforte ale politicii penale în cele mai multe din ţările europene ca şi în cele dinAmerica de Nord. Promovarea sancţiunilor substitutive coincide, totodată,cu voinţa larg exprimată de a asocia societatea civilă la executarea sancţiunilorpenale[33].

Majoritatea legislaţiilor penale folosesc pentru combaterea fenomenuluiinfracţional un singur mijloc: pedeapsa, iar pe aceasta au redus-o la cîtevamodalităţi, din care una singură a fost întrebuinţată de legiuitor pînă la abuz[34]Pentru anumiţi vinovaţi închisoarea este indispensabilă: această necesitate esterecunoscută de către toţi cei ce se ocupă de deţinuţi[35].

Însă la începutul mileniului trei pedepsele privative de libertate se prezintăa fi neplăcute, dăunătoare pentru societate din mai multe puncte de vedere.Laturile negative ale acestei pedepse se manifestă, în particular, în următoarele:

• Astăzi penitenciarele Republicii Moldova se află într-o stare deplorabilă(din punct de vedere ale condiţiilor sanitare şi de trai), ceea ce atrage după sinecauzarea unor suferinţe deosebite condamnaţilor;

195

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


• Datorită unui contingent specific deţinut în ele, penitenciarele setransformă într-o şcoală a comportamentului criminal, în ele avînd loc otransmitere intensivă a experienţei şi deprinderilor infracţionale, a atitudiniinegative faţă de societate;

• În legătură cu faptul că prin penitenciare „trece” o parteconsiderabilă a populaţiei (în opinia savantului rus Şestacov A.A. 15% dinpopulaţia matură a Rusiei „au vizitat penitenciarul”[36]) are loc o criminalizarea societăţii în general, ceea ce reprezintă un factor criminogen esenţial, careduce la creşterea criminalităţii;

• După eliberare din locurile de detenţie, persoanele ce şi-au executatpedeapsa în ele au o influenţă criminogenă asupra ambianţei: membrelorfamiliei, prietenilor, cunoscuţilor;

• Persoanele ce se află în penitenciare sunt rupte de activitateanormală de producere. Aceasta influenţează negativ economia ţării[37].

Criza concepţiei tradiţionale a pedepsei concomitent a dat naştere înştiinţă şi ca urmare în dreptul pozitiv unor noi idei legate de reacţia societăţiişi statului la infracţiuni, în general, la acele de o gravitate redusă[38].

Autorii mai multor lucrări au remarcat că aceste pedepse scurte costăscump statului, nu resocializează condamnaţii, nu exclud recidiva[39].

Ştiinţa penală modernă nu putea să rămînă indiferentă la aceastăsituaţie, apărînd necesitatea de a răspunde unui fenomen atît de complexcum este infracţiunea, nu numai cu un singur mijloc represiv, închisoarea, cicu noi şi variate forme care să completeze pedeapsa privativă de libertatesau să i se substituie acesteia[40].

Problema substitutivelor la pedeapsa închisorii a devenit o chestiunedeosebit de importantă în politicile penale europene începînd cu a douajumătate a sec. XX[41]. J. Pradel chiar susţine că „anul 1975 marcheazăînceputul pasiunii pentru aceste pedepse noi.”[42]

Aici trebuie să concretizîm că ştiinţa contemporană, atît în Europa cîtşi în Republica Moldova, nu a elaborat încă o noţiune unică care ar cuprindefenomenele studiate şi care ar fi putut fi cercetată în calitate de institutjuridic cu un conţinut determinat şi clar oricărui specialist. Altfel spus, dacănu există noţiunea, nu există nici institutul, ca urmare aplicarea practică şichiar acceptarea legislativă a unor mecanisme ale justiţiei penale este înafara unei organizări instituţionale[43].

Aceasta, bineînţeles, nu înseamnă că la nivel de sisteme juridicenaţionale nu s-a petrecut o oarecare instituţionalizare. De exemplu, liberareade pedeapsa penală existentă în Republica Moldova reprezintă un institutbine conturat, deşi nu e lipsit de anumite neajunsuri. Însă acest institu esteîntr-o oarecare măsură mai larg, căci prevede liberarea nu numai de pedeapsaînchisorii, dar şi de alte pedepse, iar din alt punct de vedere este mai îngust

196AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


deoarece nu include alternativele detenţiunii care au statut de pedepse (cade exemplu munca neremunerată în folosul comunităţii).

Fiecare noţiune este strîns legată de cuvinte, adică nu există noţiuni,care nu s-ar exprima prin cuvinte[44].

Unicile, dacă nu termine, atunci măcar cuvinte care leagă mecanismelenaţionale atît de diferite ale „noii politici penale” şi permit de a petrecestudierea lor corectă, sunt substantivele „alternativă”, „substitut” şiadjectivul „alternativ”.

DEX-ul defineşte noţiunea de alternativă ca o posibilitate de a alegeîntre două soluţii, între două situaţii, etc. care se exclud[45].

Expresia „a substitui” este lămurită ca „a schimba canecorespunzătoare (punînd în loc altceva sau pe altcineva): a înlocui”[46],„a se situa în locul altuia, a se înlocui”[47].

Din cîte vedem, noţiunile date se apropie mult după sens şi, dacăfacem abstracţie de la gramatică, coincid total, din punct de vedere juridic,cînd sunt utilizate ca „substitute ale detenţiunii” şi „alternative aledetenţiunii”.

Vom utiliza în cadrul lucrării ambele termine, însă vom da preferinţă„alternativei” ca fiind mai des utilizată în literatura de specialitate editată îndiferite limbi, deci fiind mai răspândită.

În ştiinţele de orientare juridico-penale, tot mai des, în ultimul timpanumite institute şi fenomene se caracterizează ca alternativele altora[48]. S-a creat chiar ceva ce unii savanţi cu o anumită doză de ironie numesc „politicăpenală alternativă”[49].

La o cercetare atentă putem însă concluziona că merge vorba despre„alternative” cu totul diferite - fie ele şi se intersectează undeva, dar îngeneral nu coincid. Deci, în literatura contemporană de specialitate putemevidenţia:

- „Alternativa urmăririi penale”;- „Alternativa pedepsei penale”;- „Alternativa detenţiunii”.Primul termen este utilizat privitor la anumite modalităţi tradiţionale

de eliberare de răspundere penală[50], dar mai des aşa sunt numite noiletipuri de soluţionare a conflictelor penale, precum mediaţia[51].

Al doilea termen se utilizează pentru determinarea alternativeloranumitor pedepse penale.[52] Evident, acest termen este mai larg decîttermenul „alternativa detenţiunii” căci vizează modalităţile de substituire atuturor tipurilor de pedeapsă, ci nu numai a pedepsei închisorii.

Deci, avem de a face cu nişte noţiuni subordonate caracterizate prinaceea că volumul unei noţiuni este parte componentă a altei noţiuni însă nuo epuizează[53].

197

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


De aici obţinem un tablou interesant: orişice alternativă a urmăririipenale este şi o alternativă a pedepsei şi foarte eventual – alternativă adetenţiunii, dar alternativele pedepsei şi detenţiunii nu pot fi la rîndul săurecunoscute ca alternative ale urmăririi penale[54]. Anume prin inexistenţacoincidenţei inverse putem delimita aceste mecanisme juridice.

Situaţia devine mai clară dacă analizăm următoarele idei ale savantuluirus L.V.Golovco[55]. Înainte de a pronunţa pedeapsa este necesar de asupune persoana urmăririi penale, iar înainte de a pronunţa pedeapsaînchisorii, este la fel de necesar de a stabili că persoana este vinovată decomiterea infracţiunii şi merită pedeapsă”. „S-ar putea să ne imaginăm treietape. La prima dintre ele putem vorbi doar despre alternative ale urmăririipenale, căci aceste măsuri se aplică încă atunci cînd juridic nu s-a stabilit căpersoana merită pedeapsa, fiind vinovată de comiterea infracţiunii. Dat fiindfaptul că pedeapsa încă nu se discută respectiv nu se discută nicialternativele ei, corespunzător nici alternativele detenţiunii. Alternativelepedepsei apar la a doua etapă. Cercetarea penală este petrecută şi finalizatăpe cale obişnuită fără recurgerea la alternative, persoana este recunoscutăvinovată de săvîrşirea infracţiunii, însă judecătoria în condiţiile existenţeianumitor circumstanţe juridice nu aplică o măsură reală de pedeapsă şi nicinu încearcă să o determine considerînd că este mai binevenit de a aplica ocareva alternativă a pedepsei penale. În ceea ce priveşte alternativeledetenţiunii, atunci ele apar la etapa a treia. Aici, deja este nu numai că esteprecis finalizată cercetarea finală şi persoana este recunoscută vinovată,dar şi aplicarea şi executarea reală a pedepsei este recunoscută de cătrejudecată ad-hoc necesară şi binevenită. Dar reieşind din situaţia concretăaplicarea alternativelor detenţiunii pare a fi mai preferabilă decît pedeapsaînchisorii.

Despre alternativă în contextul dat putem vorbi doar atunci, cîndaplicarea acelui institut la care se referă alternativa este legală şi posibilă dinpunct de vedere juridic. Astfel sentinţa de achitare nu poate fi consideratăalternativa pedepsei. Invers, dacă pedeapsa în cazul concret este legală,atunci aplicarea institutului ce o înlocuieşte va deveni alternativa pedepsei.

Deci, măsurile alternative ale politicii penale reprezintă substitutivelelegale ale elementelor tradiţionale de bază ale reacţiei statului la infracţiune,aplicabile legal în cazurile corespunzătoare de refuz de a utiliza alternativelesau în lipsa lor în sistemul juridic[56].

Astfel, alternativa detenţiunii reprezintă un institut penal nou evoluatîn sec.XX destinat să substituie pedeapsa închisorii – element tradiţional alreacţiei statului la infracţiune.

198AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Referinţe

1. Pradel J. Droit penal compare. Paris: edition Dalloz – 1995, p.569.2. Ibidem.3. Papadopol V. în „Studiul introductiv” la „Cesare Beccaria. Despre

infracţiuni şi despre pedepse”. Bucureşti: editura ştiinţifică- 1965, XXVI.4. Sima C. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan.

Bucureşti, editura ALL BECK – 1999, p.5.5. Ibidem, p.56. Tanoviceanu I. Tratat de drept şi procedură penală. Vol.III.

Bucureşti, 1924, p.250.7. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit. , p.569.8. Rossi P. Traite de droit penal. Vol. III, 1829, p.169 apud Foucault.

Surveiller et punir. Naissance de la prison. Paris, ed. Gallimard – 1975, p.334.9. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit. p.569.10. Paşcu V. Măsurile de siguranţă. Sancţiuni penale. Bucureşti, editura

LUMINA LEX – 1998, p.16.11. Paşca V. Proligomene în studiul dreptului penal. Bucureşti: Editura

LUMINA LEX – 2000, p.32.12. Amza Tudor. Criminologie teoretică. Teorii reprezentative şi politică

criminologică. Bucureşti, Editura LUMINA LEX – 2000, p.115.13. Ioniţă Gh.-I., Sandu I.E., Sandu F. Criminologie. Bucureşti, editura

SYLVI -2001, p.38.14. Paşcu V. Măsurile de siguranţă. Sancţiuni penale. Op. cit., p. 17.15. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit. , p.584.16. Diaconu Gh. Pedeapsa în dreptul penal. Bucureşti, ed. LUMINA

LEX – 2001, p.142.17. Iacobiţă Ioan Al. Criminologie. Iaşi, editura JUNIMEA – 2002,

p.50.18. Paşcu V. Măsurile de siguranţă. Sancţiuni penale. Op. cit., p. 18.19. Paşca V. Proligomene în studiul dreptului penal. Op. cit., p.32.20. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit. , p.56921. Ibidem, p.589.22. Bălan A., Stănişor E., Marinela M. Penologie. Bucureşti, editura

OSCAR PRINT – 2003, p.36.23. Merle R. Le fonctionnement du sursis avec mise a l ’epreuve.

Travaux des IX-es Journees de defence sociale. Rapport de synthese.Toulouse, ed. Dalloz, 1961, p.113.

24. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit., p.588.25. Morar Ioana-Cristina. Suspendarea condiţionată a executării

pedepsei. Şansă sau capcană. Bucureşti, ed. LUMINA LEX – 2002, p.8.26. Bălan A., Stănişor E., Marinela M. Penologie. Op. cit., p.36.27. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit. , p.570.

199

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


28. .Diaconu Gh. Op. cit., p.145.29. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit. , p.570.30. Головко Л.В. Альтернативы уголовному преследованию в

современном уголовном праве. С.-Пб, 2002, стр. 14.31. Diaconu Gh. Op. cit., p.145.32. Pradel J. Droit penal general. Tom I, Cujas, 1987, p.412.33. Larguier J. Criminologie et science penitentiaire, Paris, ed. Dalloz,

2001, p. 154.34. Шестаков А.А. Криминология. Краткий курс. С.-Пб. 2001, с.

174.35. Ibidem.36. Головко Л.В. Op. cit., p.13.37. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit. , p.584; Larguier J. Op. cit.,

p.154.38. Diaconu Gh. Op. cit., p.142.39. Ibidem, p.145.40. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit. , p.585.41. Головко Л.В. Op. cit., p.17.42. Логика: учебник для юридических вузов. Под ред. Сальникова

В.П., Назаренко А.Ф., Караваева Э.Ф. С.Пб.: изд. ЛЕКСИКОН, 2001, с.30.43. Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti, 1998, p.30; Dicţionar

explicativ uzual al limbii române. Chişinău, ed. LITERA, 1999, p.22.44. Dicţionar explicativ uzual al limbii române. Chişinău, ed. LITERA,

1999, p.537.45. Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti, 1998, p.1035.46. Pradel J. Droit penal compare. Op. cit. , p.584; La mediation: une

mode alternatif de resolution des conflits. Zurich, 1992; Ăîëîâęî Ë.Â. Op. cit.47. Головко Л.В. Op. cit., p.18.48. Головко Л.В. Op. cit., p. 8, 231.49. La mediation: une mode alternatif de resolution des conflits. Zurich,

1992; De Naw A. Les modes alterntifs de reglement de conflits en droitbelge//Revue de droit penal et de criminologie. 1997, nr.4, p.362.

50. Исмаилов Б.И. Проблема применения альтернатив уголовномунаказанию за преступления в сфере экономики в РеспубликеУзбекистан// Журнал российского права, 2001, №4, с.123.

51. Логика: учебник для юридических вузов. Под ред. СальниковаВ.П., Назаренко А.Ф., Караваева Э.Ф. С.Пб.: изд. ЛЕКСИКОН, 2001, с.37.

52. Головко Л.В. Op. cit., p. 19.53. Ibidem, p. 19-20.54. Ibidem, p.21.55. Ibidem, p.34.56. Sima C. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan.

Bucureşti, editura ALL BECK – 1999, p.17.

200AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Valeriu Nour, Academia „Ştefan cel Mare” a M.A.I.

Rolul, locul şi importanţa clasificării circumstanţeloratenuante în mecanismul de individualizare a pedepsei

Reforma legilor penale şi procesual-penale, impune necesitatea revizuiriiconceptului de circumstanţe atenuante şi specificului de aplicare în practică ainstituţiei circumstanţelor atenuante. Ca obiect al procesului de probaţiune îlformează şi cadrul circumstanţelor atenuante sau agravante prevăzute de legiuitor.Astfel, rezultă că probarea existenţei sau lipsei acestora constituie un element lafel de important asemeni procesului de demonstrare a existenţei sau lipseiinfracţiunii sau vinovăţiei făptuitorului şi deoarece cercetarea infracţiunii areloc în faza de urmărire penală, drept sarcină a acestora se impune şi probaţiuneacircumstanţelor atenuante. Din practica de urmărire penală se observă unabstenţionism al funcţionarilor în privinţa probaţiunii circumstanţelor atenuanteşi invers, un interes mai sporit în privinţa probării circumstanţelor agravante.Această situaţie apare ca urmare a mai multor factori şi nu numai din dorinţaprocurorilor şi poliţiştilor de a stabili infractorului în instanţă o pedeapsă cât maiaspră, mai aproape de maximul special. Pe lângă aceasta, unii ofiţeri de urmărirepenală consideră că probarea circumstanţelor atenuante revine mai mult apărării,iar sarcina lor este de a descoperi infracţiunea, a reţine infractorii şi de a transmitematerialele necesare procurorului.

Necesitatea reţinerii a circumstanţelor atenuante de către organele decercetare penală, instanţa de judecată este justificată de aplicarea unei pedepsecare să fie proporţională cu pericolul social concret real al faptei, cât şi cupersoana infractorului.

“Se constată, că operaţiunea de identificare a existenţei circumstanţeloreste determinată de conţinutul concret al acţiunii-inacţiunii infracţionale sau decalitatea, rolul infractorului, iar operaţia de aplicare a acestor forme decircumstanţe, odată identificate, devine obligatorie pentru instanţa judiciarăinteresată să pronunţe o soluţie legală şi temeinică şi să aplice o pedeapsăcorespunzătoare pericolului social concret.”[1]

O pedeapsă poate fi neechitabilă atât în cazul când este deosebit deaspră, cât şi în cazul când e foarte blândă. Se consideră că cu cât este mai aspră

201

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


pedeapsa cu atât mai eficientă este lupta împotriva criminalităţii. Adesea seîntâlneşte în practică, aşa-numita rezervă legislativă, fiind cazul când organelede urmărire penală au tendinţa de a efectua o încadrare juridică mai aspră pentrua nu fi întoarse materialele la o nouă cercetare, iar magistraţii au tendinţa de aaplica o pedeapsă mai aspră pentru a nu fi anulată sentinţa de instanţa ierarhicsuperioară. O altă tendinţă de aplicare a unei pedepse neechitabile, şi în cadrulaşa numitelor procese ce sunt desfăşurate în deplasare de către completul dejudecată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. În acest context, înprocesul de individualizare a pedepsei, un rol important îl ocupă circumstanţeleatenuante ale infracţiunii şi personalităţii făptuitorului în cauză, căci aplicareapedepsei are un impact atât asupra condamnatului, cât şi asupra stării moral-psihologice şi, nu în ultimul rând, asupra stării materiale a familiei acestuia.

Aplicarea pedepsei şi anume tipul şi cuantumul ei trebuie să conducă lacorectarea condamnatului, şi anume la abţinerea acestuia de a săvârşi noiinfracţiuni, precum şi la reîntoarcerea lui la acţiuni sau relaţii social-utile, înscopul formării unor deprinderi pozitive în respectarea legilor.[2]

Astfel, menţionăm că la stabilirea unei a pedepse concrete şi în special aunei pedepse definitive, un rol hotărâtor îl au circumstanţele sau împrejurările ceatenuează sau agravează situaţia condamnatului.

Cu toate că autorii de specialitate examinează circumstanţele în ultimaetapă a procesului de personalizare a pedepsei, locul şi rolul circumstanţeloratenuante se realizează în final, într-un dublu sens:

- în sens general, în cazurile când există împrejurări judiciare ce atenueazăpedeapsa, se va aplica o pedeapsă cât mai apropiată de minimul special alpedepsei;

- în sens special, în cazurile când există împrejurări legale ce atenueazăpedeapsa, se va aplica o pedeapsă sub minimul special al pedepsei prevăzutede partea specială a legii penale.

Din punct de vedere teoretic, clasificarea, înlesneşte cunoaşterea şiînţelegerea conceptelor studiate, ordonarea noţiunilor pe clase, genuri, înconsecinţă dezvăluirea conţinutului lor şi reţinerea circumstanţelor ca atare.

Din punct de vedere practic cunoaşterea regulilor de drept, princlasificarea lor, ajută la clasificări juridice corecte ale faptelor, la înţelegereaconsecinţelor în planul relaţiilor juridice şi a procedurilor de urmat. Astfel,stabilirea unor criterii de clasificare al circumstanţelor, ne permite o aplicare a lorcât mai adecvată sau eficientă.

Prin clasificarea circumstanţelor atenuante înţelegem repartizarea îngrupe a anumitor obiecte în corespundere cu scopul propus şi conform unorcriterii precise.

Clasificarea este o operaţie logică prin care obiectele se grupează în clasepe baza caracterelor comune. Clasificarea este indispensabilă oricărei ştiinţe,

202AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


pentru o mai bună şi sistematică cunoaştere a domeniului cercetat. Cu atât maimult ea se impune în domeniul dreptului alcătuit dintr-un vast labirint de regulipe cât de variate şi deosebite unele de altele, pe atât de asemănătoare uneori.

Clasificarea circumstanţelor atenuante s-a făcut pentru a le aduce într-osistemă reglementată unică, care ar uşura studierea influenţei lor asupra graduluide pericol social concret al faptei şi a periculozităţii infractorului.[3]

Împrejurările sau circumstanţele fie atenuante sau agravante pot ficlasificate după diferite criterii în interesul unei mai bune cunoaşteri şi aplicări înpractică a dispoziţiilor legale.[4]

Printre criteriile luate în consideraţie de legiuitorul romăn la reglementareacircumstanţelor sunt:

Efectul pe care acestea îl au asupra pedepsei.- există circumstanţe atenuante care au drept efect reducerea obligatorie

a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită,art. 76 C. p. român.

a) Momentul când a intervenit împrejurarea respectivă.Sub acest aspect ele pot fi:- anterioare;- concomitente;- posterioare săvârşirii infracţiunii.b) În cazul când împrejurările se referă la persoana infractorului sau la

fapta săvârşită, pot fi:- obiective;- subiective.A. Circumstanţe generale şi circumstanţe speciale.Circumstanţe generale sunt acelea care pot să apară şi să producă efecte

la orice infracţiune prevăzută de partea specială a codului penal, pe cândcircumstanţele speciale au asemenea influenţă numai asupra anumitor infracţiunipentru care sunt specifice, prevăzute, determinând agravarea sau atenuareaacestora.

Printre circumstanţe generale sunt circumstanţele cu caracter univocatenuant sau agravant indiferent de infracţiunea în legătură cu care s-ar ivi şi decondiţiile acesteia, după cum sunt prevăzute în proiectul Codului penal românart. 83 prevede următoarele împrejurări ce constituie circumstanţe atenuantelegale:

a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii,determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violentă,printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin alte acţiuni ilicite grave;

b) depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate;c) săvârşirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune în evidenta

pericolul redus al persoanei făptuitorului;

203

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


d) dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile aparate de legesi prin conţinutul ei concret fapta prezintă o gravitate redusă.

Circumstanţelor speciale este firesc să li se acorde o atenţie specială,întrucât produc o schimbare a limitelor pedepsei în varianta ei tipică sau specificăşi stabilirea lor devine uneori mai dificilă decât a celor generale.

Proiectul C. p. român art. 85 prevede următoarele împrejurări ce constituiecircumstanţe atenuante judiciare:

a) conduita buna a făptuitorului înainte de săvârşirea infracţiunii;b) stăruinţa depusă de făptuitor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii

sau a repara paguba pricinuita;c) atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din

prezentarea sa în fata autorităţii, comportarea sincera în cursul procesului,înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.

Interesul distincţiei circumstanţelor generale de cele speciale estemomentul stabilirii efectelor acestora, căci fiecare ocupă un loc anumit înmecanismul de individualizare a pedepsei.[5]

B. Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare.Circumstanţele legale sunt acele pe care legea le prevede ca circumstanţe

atenuante sau agravante având în vedere caracterul lor univoc agravant sauatenuant, oricând ar apărea în realitate. Aceste împrejurări legale influenţeazăpermanent şi se impun ca atare pentru judecător care nu poate aprecia caracterullor, ci numai existenţa sau inexistenţa lor în realitate. Astfel, legiuitorul în proiectullegii penale (art. 83 proiectul C. p. român) incriminează în mod expres circumstanţeleatenuante legale şi totodată acordându-le un efect atenuant obligatoriu sublimitele legale al pedepsei (alin.3 art. 87 proiectul C. p. român). Prin limite legalese subînţelege atât limitele speciale cât şi cele generale, în acest sens, considerămcă teza „sub limitele legale” de înlocuit cu teza „sub limitele speciale alepedepselor”.

Circumstanţele judiciare sunt prevăzute în lege cu caracter exemplificativşi sunt lăsate la libera apreciere a instanţei de judecată, care are dreptul de aaprecia semnificaţia lor juridico–penală, deci judecătorul poate să reţină sau sănu reţină în favoarea sau în defavoarea inculpatului circumstanţele atenuante.În raport cu obiectul la care se referă, la faptă sau făptuitor, circumstanţele seîmpart în: reale şi personale.

C. Circumstanţe reale şi circumstanţe personale.Circumstanţele reale ţin de faptă şu au un caracter obiectiv ce constau

în diferite stări, situaţii, întâmplări, existente în realitatea obiectivă sub raportulgradului de pericol social concret al acestora, [6]ori sunt împrejurări care fac sănu existe pericolul necesar a faptei pentru ca ea să fie infracţiune, de ex.instigatorul sau complicele nu are cunoştinţă că la săvârşirea infracţiunii participătrei şi mai multe persoane împreună (art. 75 C. p. român) sau că la lipsirea de

204AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


libertate în mod ilegal a avut loc prin simularea de calităţi oficiale (art. 189, alin 2C. p. român)

Într-o soluţie practică, s-a reţinut corect de către instanţă ca circumstanţăreală în cazul când complicele la infracţiunea de tâlhărie nu a cunoscut şi nici nua putut să prevadă acţiunile violente săvârşite de autorii infracţiunii pe când else afla în maşină şi n-a ieşit din ea pe întreaga acţiune infracţională desfăşuratăîn holul blocului unde s-au consumat actele de tâlhărie.[7]

Aşa cum se prevede în dispoziţia art. 28 C. p. român circumstanţeleprivitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra tuturorparticipanţilor, ci numai în măsura în care aceştia l–au cunoscut sau au prevăzutcircumstanţele referitoare la fapta infracţională. Această dispoziţie trebuie săcuprindă toate acele împrejurări obiective referitoare la condiţiile în care a fostsăvârşită infracţiunea, în lipsa ei ne fiind participaţie datorită inexistenţeielementului subiectiv.

Dacă autorul săvârşeşte o infracţiune mai gravă decât aceea la care a fostdeterminat de instigator sau la care complicele a înţeles să-şi aducă contribuţia,aceştia vor fi pedepsiţi pentru infracţiunea la care au instigat sau au crezut căînlesnesc ori dau ajutor, sau au promis că vor tăinui ori favoriza.[8]

Circumstanţe personale ţin de persoana participantului sau caresăvârşeşte în mod nemijlocit infracţiunea şi pot atrage fie înlăturarea, atenuareasau agravarea pedepsei, sau în genere să nu fie infracţiune. Astfel, ar fi gradulde vinovăţie cu care persoana a participat (cu premeditare, intenţie sau culpă),mobilul de care a fost determinat şi scopul pe care l-a urmărit prin producereaurmărilor infracţiunii, calităţile şi raporturile sale personale cu victima infracţiunii(educator, ascendent faţă de victimă, este reabilitat, amnistiat recidivist, graţiat)şi orice alte date şi situaţii care pot fi luate în considerare (felul sau modul deviaţă, merite sociale, situaţie familială etc.). Şi nu în ultimul rând atitudineainculpatului faţă de fapta săvârşită ce pot constitui cazuri de nepedepsire.[9]Astfel, pot fi considerate circumstanţele personale ca atitudinea psihică aparticipantului la infracţiune faţă de urmările sale; ele se mai numesc subiectivesau caracterizează latura subiectivă a infracţiunii sau anumite particularităţi alepersonalităţii participantului; respectiv, fiind denumite şi circumstanţe deindividualizare. Instanţa de fond a apreciat corect circumstanţele reale ale fapteidar nu a făcut o corectă apreciere şi evaluare a circumstanţelor personale alecelor în cauză; nu a dat eficienţă cuvenită acestora, astfel, că este infractorprimar, este căsătorit, având doi copii minori în îngrijire, un statut social pozitiv,a recunoscut şi regretat cu sinceritate fapta, toate aceste împrejurări constituietemei de a reţine circumstanţe atenuante în sensul art. 74 C. p. român şi motivpentru care apelul urmează să fie admis şi a se aplica dispoziţiile art. 74 şi 76 C. p.român.[10]

În cazul infracţiunilor concurente se constată circumstanţe atenuante

205

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


personale instanţa nu este obligată să reţină sau să extindă acest efect asupratuturor infracţiunilor, de exemplu: inculpatul este tânăr şi fără experienţă înactivitatea de gestionar ce ar putea constitui ca circumstanţă atenuantă personalăîn raport cu infracţiunea de neglijenţă în serviciu, dar nu şi cu infracţiunileconcurente de ultraj sau tâlhărie comisă de acesta.[11] În cazul concursului realde infracţiuni, efectele circumstanţelor atenuante judiciare se pot întinde asupratuturor infracţiunilor concurente sau numai asupra unora dintre ele, în raport cucontingenţa pe care o au, în mod efectiv, cu fiecare dintre infracţiunile aflate înconcurs. Într-o soluţie practică instanţa trebuia să observe că (inculpaţii nu auantecedente penale, au recunoscut sincer faptele, pe care le-au săvârşit datorităstării lor materiale precare) ele influenţează gradul de pericol social al ambelorinfracţiuni concurente (înşelăciune şi uz de fals) întrucât au fost comise înaceleaşi condiţii şi împrejurări şi de aceleaşi persoane.[12]

Atunci când o anumită calitate a autorului este cerută de lege pentrurealizarea conţinutului infracţiunii de bază, această calitate nu va constitui ocircumstanţă personală ci una reală care ţine de conţinutul infracţiunii. Deexemplu: pentru infracţiunea de omor simplu nu se cere nici un fel de calitate aautorului, însă acesta fiind recidivist circumstanţa este personală, iar pedeapsapentru recidivă i se va aplica numai lui nu şi participanţilor.

Drept asemenea calităţi de individualizare personale pot fi menţionate:funcţia de militar sau, în diverse situaţii, starea civilă, raporturile cu victima, esterudă apropiată sau locuiesc împreună, etc. De aceea în acest caz trebuie să seţină seama de deosebirea dintre circumstanţele personale şi elementelecircumstanţiale personale. Când inculpatului nu i se cere prin lege o anumităcalitate pentru realizarea conţinutului infracţiunii în forma ei simplă şi ea arexista, va constitui doar o circumstanţă personală care nu se răsfrânge asupratuturor participanţilor. Circumstanţele personale după cum au fost definite, caacele stări, situaţii, calităţi, însuşiri care ţin direct de făptuitor şi exprimă o relaţiedintre persoana acestuia şi biografia lui, îl caracterizează sub raportul periculozităţiisale, însă nu se confundă cu condiţiile de încriminare privind calităţi sau stăripersonale ce ţin de structura internă a infracţiunii.

D. Circumstanţe cunoscute şi necunoscute infractorului.Drept moment de distincţie a acestor circumstanţe îl constituie atitudinea

subiectivă a infractorului faţă de aceste circumstanţe, care îi pot fi cunoscutesau necunoscute.

Circumstanţe cunoscute infractorului sunt acele a căror existenţă el ocunoştea sau trebuia să o prevadă în momentul săvârşirii faptei, precum şi acelefapte pe care el le-a prevăzut, dar a considerat în mod uşuratic sau neîntemeiatcă ele nu vor apărea şi nu a luat măsuri de preîntâmpinare a acestora.[13]

E. Circumstanţe anterioare, concomitente şi subsecvente.Împrejurările modificatoare pot fi grupate astfel după existenţa sau apariţia

206AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


lor în raport cu momentul, sau intervalul de timp în care a fost săvârşităinfracţiunea. Din punctul de vedere al individualizării pedepsei, această clasificareinteresează în ceea ce priveşte evaluarea diferitelor circumstanţe ţinând seamade momentul apariţiei lor în raport cu desfăşurarea activităţii infracţionale.

Analiza acestui tip de clasificare a circumstanţelor modificatoarepermite o cunoaştere mai exactă a influenţei fiecăreia în determinarea graduluide pericol social al faptei şi a periculozităţii sociale a infractorului.

Acest tip de circumstanţe modificatoare pot lua forma circumstanţelorreale sau personale.

De exemplu, pot fi circumstanţe anterioare: premeditarea (circumstanţăpersonală), sau antecedentele infractorului (circumstanţă reală).

Circumstanţe concomitente pot fi: cu privire la locul, timpul, mobilulsau modul de săvârşire a infracţiunii (loc public, timp de noapte, în participaţie,în mod repetat).

Circumstanţe subsecvente sau posterioare săvârşirii faptei pot fimenţionate ca: prezentarea de bună voie în faţa autorităţilor, recunoaştereavinovăţiei, sustragerea de la urmărire penală, repararea prejudiciului cauzat prininfracţiune de bună voie etc.

Doctrina penală italiană distinge şi ea un şir de criterii de clasificare acircumstanţelor atenuante, cum sunt: circumstanţe proprii şi circumstanţeimproprii, cele proprii influenţează pedeapsa dincolo de limitele legale depedeapsă, iar cele improprii doar numai în limitele legale. Aceeaşi clasificaretradiţională pe care o întâlnim practic în toate sistemele de drept penal încircumstanţe atenuante şi circumstanţe agravante. Circumstanţele mai suntclasificate în obiective (se referă la modul şi mijloacele de săvârşire, la timpul,locul, gravitatea urmărilor etc.) şi circumstanţe subiective ( ce caracterizeazăformele de vinovăţie relaţiile dintre victimă şi infractor etc.); o altă deosebireconstituie dintre circumstanţe intrinseci şi extrinseci, primele însoţesc sauurmează conduita umană şi rezultatul lui, iar cele extrinseci sunt în afara executăriisau urmărilor faptei ilicite. Se mai face deosebire dintre circumstanţeconcomitente, şi succesive, între circumstanţe obligatorii şi facultative, întrecircumstanţe cu efect proporţional (ce impune respectarea unor diferenţieri înraport cu pedeapsa de bază ̋ sau 2/3) sau cu efect specifice.[14]

În doctrina rusă cît şi cea autohtonă nu există o singură opinie referitoareasupra criteriilor de clasificare a circumstanţelor.

Într-o primă opinie, se menţionează, că clasificarea circumstanţelor a fostefectuată de însăşi legiuitor, care le-a divizat în atenuante şi agravante.

Majoritatea autorilor din spaţiul ex-sovetic, susţin, că circumstanţeleatenuante şi agravante urmează a fi clasificate în dependenţă de elementelecomponenţei de infracţiune la care ele aparţin. Conform acestui criteriu,circumstanţele pot fi împărţite în:

207

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


1) circumstanţele care se referă la latura obiectivă şi subiectivă ainfracţiunii;

2) circumstanţe care se referă la subiectul infracţiunii;3) circumstanţe care se referă la cauzele şi condiţiile infracţiunii.[15]Clasificarea dată are numeroase neajunsuri, deoarece există circumstanţe

care caracterizează în acelaşi timp şi subiectul infracţiunii şi latura subiectivă.Un şir de circumstanţe caracterizează personalitatea infractorului, care este unelement mult mai larg după conţinut decât subiectul infracţiunii.

Criticând clasificarea circumstanţelor atenuante şi agravante dupăelementele conţinutului infracţiunii în afară de convenţionismul excesiv se vedeneajunsul şi în faptul că ea nu este potrivită pentru circumstanţele cecaracterizează simultan şi persoana infractorului şi actul comis de el.

O altă clasificare a circumstanţelor atenuante este cea conform căreiaexistă:

- circumstanţe, care se referă la latura obiectivă a infracţiunii;- circumstanţe, care se referă la subiectul infracţiunii;- circumstanţe, care se referă la latura subiectivă a infracţiunii.Această clasificare este pe larg criticată în literatura de specialitate,

deoarece multe circumstanţe caracterizează în acelaşi timp şi latura obiectivă şisubiectivă şi particularităţile personalităţii infractorului.

Circumstanţele care atenuează sau agravează pedeapsa infractorului sîntfactori, care se găsesc în afara componenţei de infracţiune, de aceea esteincorectă. Clasificarea lor conform criteriului de elemente ale componenţei deinfracţiune.

O altă clasificare a circumstanţelor agravante şi atenuante este:- circumstanţe care se referă la fapta ilicită;- circumstanţe care se referă la personalitatea infractorului.Şi în cazul acestei clasificări putem menţiona, că există circumstanţe, care

în acelaşi timp caracterizează şi infracţiunea şi personalitatea infractorului.Majoritatea autorilor care propuneau o clasificare sau alta a

circumstanţelor, nu menţionau acele criterii după care urmează să fie clasificate,întrucît ei se bazau în mod implicit pe particularităţile elementelor componenţeide infracţiune.

Pentru a putea clasifica corect circumstanţele atenuante trebuie de luatîn consideraţie două momente.

În primul rând, circumstanţele atenuante se manifestă în comportamentulpersoanei: anterior, concomitent sau posterior săvârşirii infracţiunii. De aceeacircumstanţele atenuante şi care se referă la infracţiune şi caracterizează gradulde pericol social concret al infracţiunii şi calităţile pozitive ale personalităţiiinfractorului ce se exprimă prin fapte – acestea fiind factorii care s-au format dela începutul săvârşirii infracţiunii şi până la sfârşitul ei[16] astfel, toate

208AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


circumstanţele atenuate şi caracterizează, în acelaşi timp atât infracţiunea cât şipersonalitatea infractorului.

Excepţie de la această regulă există în cazul când infracţiunea are loc într-o perioadă mai mare de timp iar personalitatea infractorului se poate manifestaprin acţiuni ilegale cât şi legale. Mai bine zis, într-o perioadă îndelungată de timppe lângă activitatea criminală a infractorului se observă şi alte acţiuni deconformare a legii. Asemenea factori care au influenţat, asupra infracţiunii nicinu o pot caracteriza ca atare. Ei pot să se refere doar la caracteristica personalităţiiinfractorului.

La stabilirea pedepsei trebuie de ţinut cont în primul rând de circumstanţelecare s-au manifestat la săvârşirea infracţiunii şi caracterizează infracţiunea şipersonalitatea infractorului.

În al doilea rând, circumstanţele atenuante, care s-au manifestat lasăvârşirea infracţiunii influenţează asupra gradului de pericol social al infracţiuniişi personalităţii infractorului. Acest lucru nu poate fi spus, astfel de categoricdespre circumstanţele anterioare sau posterioare infracţiunii.Astfel din analizaefectuată mai sus putem menţiona că clasifiacarea cadrului de circumstanţeatenuante cât şi celor agravante urmează a fi revizuite în mod de urgenţă instituţiacircumstanţelor în dreptul penal. Clasificarea incorectă a lor, duce la reţinereafrauduloasă din partea organelor de drept şi ca urmare produce un efect negativasupra raportului dintre pericolul social concret evoluat şi pedeapsa incorectstabilită.

Referinţe

1. I. Tănăsescu, Drept penal român, partea generală, I.N.S, Bucureşti,1997, pag. 486.

2. В. Н. Кудреавцев, А. В. Наумов, Россииское уголовное право,общая частъ, из. Спартак, Москва, 1997, ст. 271.

3. N. Gorea, S. Camarniţchii, „Influenţa circumstanţelor atenuante şiagravante asupra pedepsei”, editura „Cartea moldovenească”, Chişinău, 1984,pag. 12.

4. C. Bulai, Manual de drept penal partea generală. ed.ALL, Bucureşti1997 pag.347; C. Mitrache, Drept penal român, partea generală, ed. Şansa,Bucureşti, 1997, pag. 290;. V. Dobrinoiu, Gh. Nistoreanu, Ivan Stelian, I. Molnar,Al. Boroi, Drept penal român, partea generală, ed. Europa Nova, Bucureşti, 1997pag. 430; M. Basarab, Drept penal român, partea generală, vol. II, ed.LuminaLex, Bucureşti, 1997, pag. 177-178; Maria Zolyneak, Drept penal partea generalăVol. III, ed.Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1993, pag. 901; Narcis Giurgiu, Drept penalromân, partea generală, ed.Sunset, Iaşi, 1997, pag. 502-505; I. Tănăsescu, op.cit.,

209

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


pag. 449; A. Ungureanu , Drept penal român, partea generală, ed.Lumina Lex,Bucureşti, 1995, pag. 309.

5. C. Bulai op. cit., pag. 365.6. V. Dongoroz, Siecfried Kahane, Ioan Oancea, Costantin Bulai, Iosif

Fodor, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, op. cit., pag. 222- 224.7. Dec. pen. s. p., nr. 35/R din 05.02.1997.8. T. S. s. p., d., nr. 711 din 16. 01.1974 în R.R.D. nr. 09/1974 pag. 67.9. Matei Basarab, Drept penal, partea generală, Vol. I, ed. Lumina Lex

1997, pag. 449.10. Dec. pen., s. p., ą 547/Ap., din 09 iulie 1996.11. Gh. Antoniu, C. Bulai, R. Stănoiu, A. Filipaş, C. Mitrache, V. Papadopol,

C. Fileşanu, op.cit., pag.58.12. C. de Apel Cluj d. p., nr. 23/A/1999, în R.R.D. nr. 3/2000 pag. 158.13. Vintilă Dongoroz, Siecfried Kahane, Ioan Oancea, Iosif Fodor, Rodica

Stănoiu, Costantin. Bulai, Victor Roşca, vol. II, op.cit., pag 141.14. Fr. Antolisei, Manuale di diritto penale, parte generale, Milano, 1994,

pag. 401; F. Montovani, Diritto penale, parte generale, Padova, 1992, pag. 405;Carlo Fiore, Diritto penale, parte generale, Torino, 1995, pag. 12; Antonio Pagliaro,Participi di diritto penale, parte generale, Milano, 1996, pag. 465; Tullio Padovani,Diritto penale, parte generale, Milano, 1995, pag. 322; Giuseppe Bettiol, Dirittopenale, parte generale, Padova, 1973, pag. 485.

15. Долиненко Л.А. Смягчающие ответственность обстоятельствапо действующему уголовному законодательству и в судебной практике.Иркутск,1980, ст. 17.

16. Кругликов И.И., „Отягчающие и смягчающие обстоятельства всоветском уголовном праве” oбщая часть, Ярославль, из. ЯрославскогоПолитехнического Института, 1977, ст. 30.

210AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


Radion CojocaruAcademia „Ştefan cel Mare” a M.A.I.

Referiri de ordin istoric privind evoluţiaincriminării infracţiunii de pruncucidere

Pruncuciderea ca problemă socială a apărut încă din cele mai vechi timpuri,însă spre deosebire de alte tipuri de omoruri, aceasta pe parcursul diferitor etapeale evoluţiei umane, din punct de vedere moral şi juridic, a cunoscut aprecieridiferite, ba chiar în unele cazuri şi contradictorii.

În perioada timpurie a dezvoltării omenirii, multe popoare primitive admiteauuciderea copiilor nou-născuţi. În special se admiteau omorurile săvârşite asuprafetiţelor, a copiilor naşterea cărora se solda cu moartea mamei, copiilor gemeni şi acelora din afara căsătoriei. Săvârşirea faptelor de pruncucidere era justificată şi dedeterminarea unei limite maxime sau minime a numărului de copii, pe care îl puteaavea o familie (de obicei până la 2-3 copii) [1].

Un tratament juridic diferit pruncuciderea a cunoscut-o pe parcursul evoluţieidreptului roman.

În dreptul roman timpuriu (sec. VI î.Hr. – şi 27 î. Hr.) puterea părinteascăavea un caracter nelimitat în virtutea căreia şeful familiei dispunea liber atât depersonalitatea fiului cât şi de bunurile pe care acesta le dobândea. Caracterulnelimitat al puterii părinteşti se exprimă în dreptul la viaţă şi de moarte (ius vitalnecisque) [2]. De acest drept dispunea numai tatăl ca judecător şi preot al familiei.Drept urmare, fapta de ucidere a propriului copil săvârşită de către acesta nu erapedepsită. Însă dacă atentarea era săvârşită de către mamă, fapta era apreciată caîncălcare a intereselor căpeteniei familiei, fiind supusă pedepsei.

Ulterior, conform Edictului lui Romula, introdus în Legea celor XII table,părinţii îşi rezervau dreptul de a omorî copilul în vârstă de până la trei ani, cucondiţia că acesta se năştea firav sau schilod, iar uciderea se săvârşea curespectarea formalităţilor existente [3].

În dreptul roman clasic (27 î. Hr. – 284 d. Hr.) au fost adoptate măsuri delimitare a puterii părinteşti asupra persoanei, tatăl care îşi ucidea fiul putând fipedepsit. Astfel, în secolul I d.Hr. prin legile lui Valentin şi Valentina ucidereasăvârşită de către unul dintre părinţi se pedepsea ca omucidere simplă [4].

În dreptul roman postclasic (284 – 565 d.Hr.), pe timpul domniei lui

211

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Constantin uciderea copilului de către unul dintre părinţi era incriminată ca oformă calificativă a omorului. Agravarea răspunderii penale pentru pruncucidereîn acea perioadă, s-a datorat, într-o mare măsură, tendinţelor de răspândire areligiei creştine. În conformitate cu Lex Pompeia din anul 319 d.Hr. cel ce grăbeamoartea părintelui, fiului sau a altei rude, era supus răspunderii penale pentruparicidum indiferent de calitatea avută de făptuitor la momentul săvârşirii faptei[5].

Mai târziu în evul mediu legile canonice considerau uciderea copilului nou-născut săvârşită de către mamă ca o nesocotire a ordinii divine şi ca o leziune aordinii umane, pruncuciderea făcând parte din categoria omorurilor calificate.

Una dintre cele mai importante legi canonice, corpus iuris canonici,pedepsea pruncuciderea cu îngroparea de vie a femeii vinovate [6]. De asemenea,în Franţa prin legea din 1270 femeile ucigaşe, care săvârşeau repetat fapta depruncucidere erau arse pe rug [7].

Un regim sancţionator aspru de pedepsire pentru fapta de ucidere a copiluluinăscut în afara căsătoriei săvârşită de către mama acestuia, era instituit în Pravilade Sobor a lui Alexei Mihailovici din 1649 conform art. 26 a acestei legi, o asemeneafaptă fără excepţie, era pedepsită cu moartea. Trebuie de menţionat, că omorulcopilului nelegitim săvârşit de către mamă era interpretat ca o infracţiune ce atentala moralitatea societăţii şi nu ca o infracţiune contra vieţii [8].

În primele legiuri româneşti scrise, cum ar fi Cartea românească, deînvăţătură de la pravilele împărăteşti, tipărită în 1948 la mănăstirea Trei Ierarhidin Iaşi, şi Îndreptarea legii, tipărită în 1652 la Târgovişte, era incriminată fapta deparicid, care constă în uciderea părinţilor, copiilor, fraţilor, soţiei sau a soţului şicare se pedepsea cu „moartea mai cumplită”, judecătorii având latitudinea săaprecieze modalitatea de executare a pedepsei respective. De asemenea, în dreptulcutumiar, numit ius Valahia (legea Ţării) paricidul constituia o formă agravantă aomorului şi era pedepsită prin ardere de viu [9].

Atitudinea intolerabilă a societăţii medievale faţă de faptele de pruncucidere,era determinată, pe de o parte, de poziţia neîngăduitoare a bisericii, care condamnacu asprime asemenea fapte, iar pe de altă parte, de reacţia negativă a colectivităţiifaţă de femeile rămase însărcinate în urma relaţiilor conjugale din afara căsătoriei.

În dreptul penal modern se conturează tendinţa de atenuare a răspunderiipenale pentru pruncucidere. Evoluţia ştiinţei penale din acea perioadă a fostmarcată de apariţia unor principii noi, cum ar fi: principiul legalităţii incriminării şiprincipiul umanizării pedepsei. În sec. XVIII este formulată teoria autonomieipedepsei, potrivit căreia pedeapsa are valoare desinestătătoare, este un imperativcategoric al raţiunii, care derivă din ideea de dreptate a ispăşirii pentru orice faptă.

Drept urmare, modelările gândirii juridice au impulsionat apariţia unor idei şiteze inovatorii în doctrina penală, care într-o anumită măsură justificau comportamentulinfracţional al mamei ucigaşe. Astfel, la mijlocul sec. XVIII şi începutul sec. XIX mulţiteoreticieni ai ştiinţei penale procedând la realizarea unor analize nuanţate, au evidenţiatşi au abordat împrejurările de ordin psihologic, ce direcţionează comportamentul

212AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


infracţional al mamei, declarându-se împotriva pedepsirii pruncuciderii ca formăagravantă a omorului. Unul dintre promotorii acestei idei a fost Cesare Becaria, carecombătând cu vehemenţă legiuirile feudale, susţinea că mama naturală trebuiepedepsită mai blând. El avea în vedere, în special, pe mama care, în urma unui violsau altei împrejurări deosebite, dădea naştere unui copil şi care se vedea în alternativa:dezonoarea sau uciderea copilului [10].

În sec. XIX datorită progreselor considerabile apărute în ştiinţa medicinii,doctrina penală a evidenţiat un alt temei ce justifica regimul atenuant a pruncuciderii,şi anume starea de tulburare psihică a mamei pricinuită de procesul fiziologic alnaşterii, care poate restrânge discernământul acesteia. Criminalistul rus N. S. Taganţevsusţinea: „La baza formării în legea penală a componenţei pruncuciderii trebuie luatăîn consideraţie starea psihică deosebită a mamei pricinuită de naştere” [11].

Aceste poziţii de abordare a naturii juridice a infracţiunii de pruncucidereparvenite în doctrina penală din acele timpuri, au influenţat şi legislaţiile penale.

Spre exemplu, în Codul penal francez din 1791, pruncuciderea nu constituiao formă agravantă a omorului, ci era calificată ca omor simplu. Deşi în legislaţiapenală franceză, prin legea din 1810 a fost restabilit regimul agravant de sancţionarea pruncuciderii, ulterior prin legea din 28.04.1824 pedeapsa cu moartea a fostînlocuită cu munca silnică pe viaţă [12].

Aceleaşi viziuni au fost implementate în Codul de pedepse penale şicorecţionale a Rusiei din 1845, în care pruncuciderea a fost incriminată ca o formăatenuantă a omorului. Art.1451 al.2 p.1 a acestei legi prevedea o pedeapsă maiblândă pentru omorul săvârşit de către mamă în timpul naşterii asupra fiului sau afiicei din afara căsătoriei din motive de teamă sau ruşine [13].

La sfârşitul sec. XIX, în opinia comisiei de redactare a Proiectului nouluiCod penal al Rusiei: „Drept temei pentru atenuarea răspunderii penale pentrupruncucidere o formează starea psihică anormală a femeii, determinată în parte destarea patologică, în care se află organismul ei în timpul sau imediat după naştereşi de tulburarea sistemului nervos pricinuită de naştere, precum şi de teama sauruşinea pentru viitorul ei sau al copilului” [14]. În această ordine de idei, putemconstata că doctrina penală rusă din acele timpuri lua în consideraţie, atât situaţiilepsihotraumatice, care motivau într-o anumită măsură comportamentul infracţionalal mamei, cât şi tulburările fizice sau psihice provocate de procesul fiziologic alnaşterii, care pot duce la diminuarea discernământului acesteia.

Drept urmare, poate fi remarcată tendinţa doctrinei penale ruse, care încercasă justifice actul infracţional al pruncuciderii nu numai în ipoteza uciderii copiluluinelegitim, dar şi a celui legitim. Necătând la aceasta şi Codul penal al Rusiei din1903 stabilea un regim sancţionator privilegiat doar pentru uciderea copiluluinelegitim. Conform art. 461 mama care se făcea vinovată de uciderea în timpulnaşterii a copilului din afara căsătoriei se pedepsea cu recluziune într-o casă demuncă. Pruncuciderea săvârşită asupra copilului legitim legislaţia penală a Rusieiţariste îl califică ca omor deosebit de grav comis asupra unei rude şi era pedepsit

213

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


cu moartea [15]. Determinarea unui regim juridic diferenţiat de pedepsire apruncuciderii săvârşite asupra copilului nelegitim, faţă de cel legitim, se explicăprin existenţa instituţiei copiilor din afara căsătoriei şi impactul pe care aceasta oavea asupra opiniei publice.

În legislaţia penală română incriminarea pruncuciderii îşi are originea în art.230 al Codului penal din 1864. Textul de lege incrimina omorul copilului nou-născut de curând de către mama sa, care se pedepsea cu munca silnică pe viaţă,sancţiune care în ordinea gravităţii pedepselor prevăzute de art. 1 se înscria peprimul loc. Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevedea ca formă atenuantă apruncuciderii, uciderea săvârşită asupra unui copil nelegitim, mama în acest cazfiind pedepsite cu recluziune. În cazul variantei mai puţin grave se cerea în plus, cao condiţie esenţială, situaţia de „copil nelegitim”, pentru victima infracţiunii [16] .

Codul penal român din 1936, incrimina fapta de pruncucidere la art. 465. Deaceastă dată incriminarea diferă substanţial de acea din Codul penal precedent.Concepţia însăşi a lezuitorului este alta. Pruncuciderea, este considerată numaifapta mamei, care îşi ucide copilul natural înainte de a fi expirat termenul legal dedeclarare a lui la oficiul stării civile [17].

Prin prismă evidenţierii cadrului de reglementare a pruncuciderii în legislaţiapenală rusă şi cea română, prin analogie, putem constata şi evoluţia incriminăriiacestei fapte infracţionale şi în legislaţia penală autohtonă.

În urma anexării Basarabiei din 1812 conform indicaţiei din statutul pentruînfiinţarea regiunii Basarabia din 1818, în sfera dreptului penal au fost aplicatelegile Imperiului rus până la marea unire din 1918. Respectiv în această perioadă aufost aplicate următoarele acte normative: Pravila de la Sobor al lui Alexei Mihailovici;Codul de pedepse penale şi corecţionale şi Codul penal din 1903.

După unirea Basarabiei cu România în 1918, prin decretele regale din iunie-august 1919, în Basarabia a fost pus în aplicare Codul penal român din 1864.Aplicarea acestuia s-a realizat până la adoptarea şi intrarea în vigoare a coduluipenal din 1936. Conţinutul sumar al acestor acte normative în materia reglementăriipruncuciderii a fost prezentat mai sus.

Începând cu sec. al XIX-lea pruncuciderea era pedepsită ca o formăatenuantă a omorului şi în legislaţia penală a Belgiei, Germaniei, Norvegiei, Olandei,Portugaliei, Italiei, Austriei, Suediei, Spaniei, etc. [18].

Această faptă infracţională, în majoritatea legislaţiilor penale, era privită caun omor scuzabil ţinându-se seama de poziţia juridică a femeii din societatearespectivă, de modul în care morala socială şi individuală considera o femeie careavea un copil în afara căsătoriei. Doctrina vremii admitea, că „sentimentuldezonoarei”, care punea stăpânire pe mama copilului nelegitim, conştiinţa „stăriimorale şi fizice” se puteau manifesta la momentul naşterii cu o asemenea intensitate,încât să conducă la săvârşirea omorului.

Evoluţia legislaţiei penale a URSS în domeniul reglementării pruncucideriia fost marcată de unele ezitări substanţiale în legătură cu evaluarea pericolului

214AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


social al acestei fapte infracţionale. În perioada anilor 1920-1930 legislaţiile penalea şapte republici unionale incriminau pruncuciderea ca o formă agravantă aomorului. Excepţie, o făcea Codul penal al RSS Belaruse din 1928, care incriminapruncuciderea ca un omor intenţionat simplu, şi Codul penal al RSS Ucrainene din1927, care considera pruncuciderea ca o formă atenuantă a omorului.

Politica penală din acele timpuri, ce fundamenta regimul sancţionator asprua infracţiunii de pruncucidere, se axa pe ideea că puterea sovietică luase unelemăsuri non-represive de prevenire a acestei infracţiuni, cum ar fi: abolirea instituţieicopiilor nelegitimi; conferirea dreptului femeii de a decide singură asupraproblemelor legate de maternitate; acordarea ajutoarelor materiale mamelorsinguratice; apărarea drepturilor de muncă a femeilor, etc.

Trebuie însă de menţionat că practica judiciară a URSS din acea perioadăocolea imperativele legii, care pedepseau cu asprime fapta de pruncucidere,formându-şi, astfel, o viziune proprie vizavi de evaluarea pericolului social alpruncuciderii, viziune ce intra în contradicţie cu cea prescrisă de lege. JudecătoriaSupremă a RSSFR prin scrisoarea de instrucţie din 1926 atrăgea atenţia judecătorilorla aceea, că natura juridică a infracţiunii de pruncucidere şi gradul de pericol socialal acesteia se deosebeşte vădit de celelalte forme agravante ale omorului. Drepturmare, se stipula că aplicarea unor măsuri severe pentru săvârşirea faptelor depruncucidere nu poate da rezultatul dorit, iar lupta cu acest fenomen nu trebuierealizată doar prin aplicarea măsurilor represive, ci şi pe calea îmbunătăţirii stăriimateriale a femeilor singuratice şi lichidarea prejudecăţilor seculare. Ulterior, aceastădirectivă a fost transpusă în viaţă de către judecătoriile populare [19].

Contradicţiile vădite dintre normativitatea penală referitoare la reglementareapruncuciderii şi soluţiile evocate de practica judiciară la acest compartiment, autrezit discuţii aprinse în doctrina penală, în cadrul cărora teoreticienii şi practicieniiîncercau să înlăture această neconcordanţă. În această direcţie, unica soluţieoportună ce se propunea, era introducerea unei norme speciale, care urma săincrimineze distinct fapta de pruncucidere. În argumentarea acestei teze, se plecade la ideea, că norma generală de incriminare a omorului nu poate reflecta naturajuridică şi pericolul social al pruncuciderii.

Polemica iscată în legătură cu introducerea unei norme speciale deincriminare a pruncuciderii a continuat şi în cadrul dezbaterilor asupra proiectelorcodurilor penale ale republicilor unionale în anii 1958-1961.

Astfel, majoritatea noilor legislaţii penale ale republicilor unionale au merspe calea incriminării distincte a pruncuciderii ca formă atenuantă a omorului, faptafiind definită ca omorul pruncului de către mamă săvârşit în timpul sau imediatdupă naştere.

O astfel de reglementare pruncuciderea a cunoscut-o în codurile penale aleurmătoarelor republici unionale: Ucraina (art. 96); Moldova (art. 92); Uzbekistan(art. 83); Azerbadjan (art. 96); Tadjikistan (art. 106); Turkmekistan (art. 110); Estonia(art. 102); Lituania (art. 106); Letonia (art. 100); Kirghizia (art. 97). Excepţie, o făceau

215

ANU

AR Ş

TIINŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V

-A


Codurile penale ale RSSF Ruse, RSS Gruzine, Beloruse, Armene şi a Kazakstanului,care neavând o normă specială de incriminare a pruncuciderii o calificau pe bazegenerale, conform normei ce prevedea răspunderea penală pentru omor intenţionatsimplu fără circumstanţe atenuante sau agravante.

Reîntorcându-ne la evoluţia incriminării pruncuciderii în legislaţia penalăautohtonă putem semnala faptul, că pe toată durata existenţei RSS Moldoveneşti,constituită în anul 1940 ca republică unională a URSS, pruncuciderea a fostreglementată ca o formă atenuantă a omorului.

Iniţial RSSM nu a avut propria legislaţie penală. Din aceste considerentePrezidiul Suprem al URSS a decis ca pe teritoriul RSSM să fie aplicat Codul penalal RSS Ucrainene din 1927. După cum s-a menţionat anterior, acest cod incriminadistinct pruncuciderea, conferindu-i un regim atenuant de sancţionare.

Aplicarea acestui cod s-a realizat până la elaborarea propriului Cod penal alRSSM, care a fost adoptat pe 24.03.1961, iar pe 01.07.1961 a intrat în vigoare.

Codul penal al RSSM incrimina distinct pruncuciderea, fapta fiind descrisăca o componenţă a omorului cu circumstanţe atenuante la art. 92. Potrivit textuluide lege omorul intenţionat al pruncului de către mamă, săvârşit în timpul naşteriisau imediat după naştere se pedepsea cu privaţiune de libertate de până la trei anisau cu muncă corecţională de până la un an.

Făcând o comparaţie a sancţiunilor stipulate în textele incriminatoare apruncuciderii din legislaţiile penale ale republicilor unionale, putem observa, căCodul penal al RSSM, de rând cu cel al RSS Estone conferea pruncuciderii cel maiblând regim de sancţionare. Pe toată durata aplicării Codului penal din 1961 art. 92a suportat o singură modificare. Prin legea Parlamentului Republicii Moldova nr.14 din 25.11.1998 sancţiunea art. 92 a fost modificată prin înlocuirea munciicorecţionale, stipulată ca pedeapsă alternativă pedepsii privaţiunii de libertate, cupedeapsa amenzii. Ca urmare omorul pruncului de către mamă se pedepsea cuînchisoare de până la trei ani sau cu amendă de la o sută de salarii minime. Aceastămodificare a fost prilejuită de anularea din legislaţia penală a Republicii Moldovaa muncii corecţionale ca pedeapsă penală.

Noul Cod penal al Republicii Moldova din 18.04.2002, a preluat incriminareapruncuciderii ca o varietate a omorului comis în circumstanţe atenuante. Potrivitart. 147 a prezentului cod, pruncuciderea constă în omorul copilului nou-născut,săvârşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către mamă care se afla într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, cauzat denaştere, care se pedepseşte cu închisoare de la trei la şapte ani.

După cum rezultă din textul incriminator, în prezent regimul atenuat depedepsire a infracţiunii de pruncucidere, nu îşi mai găseşte justificarea în stărileafective preexistente naşterii, cum ar fi dezaprobarea publică, severitatea excesivăa părinţilor, teama femeii singuratice de a se confrunta cu dificultăţile vieţii legatede creşterea copilului, etc., ci de starea de tulburare fizică sau psihică provocată deînsăşi procesul fiziologic al naşterii, care poate diminua capacitatea psihică a

216AN

UAR

ŞTI

INŢI

FIC

, ED

IŢIA

A V


mamei de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei sau de a-şi exprima voinţa.La etapa actuală în majoritatea legislaţiilor penale, pruncuciderea este

incriminată distinct ca o formă atenuantă a infracţiunii de omor în acest sens poatefi exemplificată, legislaţia penală a Federaţiei Ruse, României, Ucrainei, Bulgariei,Italiei, Elveţiei, Suediei, etc. Prin prisma relatărilor făcute în cadrul acestui studiu,putem relifeia următoarele concluzii cu caracter general:

1. În cadrul etapelor istorice de dezvoltare a dreptului penal pruncucidereaa fost recunoscută ca o formă a infracţiunii de omor, ce a cunoscut aprecieridiferite determinate de moralitatea şi de nivelul de dezvoltare al societăţii umane.

2. În epoca modernă ca urmare a consolidării şi perfecţionării a legislaţiilorpenale este remarcată o poziţie unică de abordare a pericolului social al pruncucideriimaterializată în conferirea unui regim privilegiat de sancţionare pentru aceastăfaptă infracţională.

3. La etapa actuală, pruncuciderea, de regulă, este calificată ca o formăatenuantă a omorului.

Referinţe1. М. Д. Шаргородский, «Преступления против жизни и здоровья»,

Москва, 1948 стр., 80.2. E. Molcuţ, D. Oancea, „Drept roman”, Bucureşti, 1995, p. 145.3. Л. И. Глухарева, «Уголовная ответственность за детоубийство»,

Учебное пособие, Москва, 1984, стр. 5.4. М. Н. Гернет, «Детоубийство», Москва, 1911, стр. 9.5. М. Д. Шаргородский, op. cit., p 80.6. I. Dobrinescu, “Infracţiuni contra vieţii persoanei”, Bucureşti, 1987, p. 12.7. Л. И. Глухарева, op. cit., p. 5.8. Л. И. Глухарева, op. cit., p. 6.9. F. Negoiţă, “Istoria statului şi dreptului românesc”, Bucureşti, 2000, p. 52.10. A. Boroi, “Infracţiuni contra vieţii”, Bucureşti, 1999, p. 152.11. Н. С. Таганцев, «О преступлениях против жизни по русскому праву»,

Спб., 1873, стр. 30, citat de Л. И. Глухарева, оn op. cit., p. 7.12. М. Д. Шаргородский, op. cit., p. 54.13. О. В. Ликучев, «Уголовно-правовая и криминологическая

характеристика детоубийства», Москва, 1997, стр. 16.14. А. Н. Попов, «Преступления против жизни при смягчающих

обстоятельствах», Спб., 2001, стр. 7.15. Л. И. Глухарева, op. cit., p. 8.16. A. Filpaş, “Infracţiunea de pruncucidere, aspecte ale perfecţionării

incriminării”, Analele Universităţii, Bucureşti, 1981, p. 69.17. Ibidem.18. Л. И. Глухарева, op. cit., p. 7.19. О. В. Ликучев, op. cit., p. 31.

Date post:	15-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	32 times
Download:	0 times

PROBLEME ACTUALE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A...

Documents