Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
PROBLEMATICA TRINOMULUI MANAGEMENT - DEZVOLTARE DURABILĂ -
SIT PATRIMONIAL Studiu de caz: zona Bran – Rucăr – Dragoslavele
Teza de doctorat - Rezumat -
Conducător ştiinţific
Prof.dr.arh. Cristina Victoria Ochinciuc
Doctorand
ing. Ciobănescu (Dinu) Elena
Bucureşti 2012
3
CUPRINS INTRODUCERE 1. Dimensiunea patrimonială a dezvoltării
a. Problema dezvoltării şi avatarurile ei. b. Dezvoltarea durabilă – instrument de gestionare echilibrată a localităţilor şi siturilor patrimoniale. c. Conectarea la evoluţia internaţională a dezvoltării. d. Încurajarea dezvoltării teritoriului şi a localităţilor prin valorificarea potenţialului local.
2. Programul de cercetare: scop, obiective şi activităţi, material şi metodă, model de analiză a proiecţiei trinomului „management – dezvoltare durabilă – sit patrimonial” Capitolul I SUPORTUL CONCEPTUAL 1.1. Teritoriu, comunitate, patrimoniu, sit patrimonial
- Teritoriu - Comunitate - Patrimoniu
- Patrimoniu natural - Patrimoniu cultural - material (imobil şi mobil) şi imaterial
- Sit patrimonial 1.2. Turismul – instrument de valorificare a sitului patrimonial
- Aplicabilitate în cadrul studiului: turism, ecoturism, agroturism
- Trinomul: Management - Dezvoltare durabilă - Sit patrimonial. Managementul durabil al patrimoniului rural: management, turism durabil
1.3. Forme ale dezvoltării sistemelor socio-ecologice - Tipuri de dezvoltare economică - Dezvoltare durabilă-predecesori, apariţia conceptului,
gradul de complexitate şi de aplicabilitate atins în prezent. - Argument
4
1.4. Concluzie Bibliografie selectivă
Capitolul II SITUL PATRIMONIAL – EXPRESIE A PATRIMONIULUI NATURAL ŞI CULTURAL 2.1. Patrimoniu
2.1.a. Patrimoniu natural şi patrimoniu antropic 2.1.b. Patrimoniu cultural
2.2. Sit patrimonial 2.2.a. Gestiunea creativă a peisajelor culturale 2.2.b. Convenţia europeană a peisajului 2.2.c. Peisajul cultural ca patrimoniu construit
2.3. Politici patrimoniale 2.4. Problematica abordării în vederea utilizării şi reutilizării patrimoniului în contextul vieţii contemporane. 2.5. Concluzie
Bibliografie selectivă Capitolul III DEZVOLTAREA DURABILĂ – CADRUL GENERAL AL GESTIONĂRII SITULUI PATRIMONIAL 3.1. Principiul integrării – premisă a dezvoltării durabile 3.2. Strategia Uniunii Europene privind Dezvoltarea Durabilă 3.3. Dezvoltarea spaţiului rural din perspectivă europeană şi naţională 3.4. Concluzie
Bibliografie selectivă Capitolul IV MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE ŞI MANAGEMENTUL SITULUI PATRIMONIAL 4.1. Principiile generale ale managementului 4.2. Procesele şi funcţiile managementului 4.3. Şcoli şi curente în evoluţia managementului
5
4.3.1. Şcoala clasică sau tradiţională 4.3.2. Şcoala relaţiilor umane 4.3.3. Mişcarea cantitativă. 4.3.4. Şcoala sistemelor sociale. 4.3.5. Şcoala empirică (neoclasică). 4.3.6. Mişcarea sistemică. 4.3.7. Caracteristici şi orientări ale managementului modern
4.4. Managementul dezvoltării durabile 4.5. Implicaţiile managementului dezvoltării durabile în arhitectura
clădirilor 4.5.1. Definirea conceptului de clădire durabilă 4.5.2. Proiectul internaţional CIB W82 / 1998 4.5.3.Modele metodologice
4.6. Concluzie Bibliografie selectivă
Capitolul V MANAGEMENTUL TURISMULUI – FORMĂ A MANAGEMENTULUI SISTEMELOR SOCIO-ECOLOGICE RURALE 5.1. Managementul turismului şi peisajul cultural
5.1.1. Priorităţi ale turismului rural românesc 5.1.2. Colectivitate versus individualitate 5.1.3. Teritorialitate 5.1.4. Managementul turismului şi peisajul cultural
5.2. Elemente ale managementului turismului în spaţiul rural al României
5.2.1. Condiţii generale 5.2.2. Criterii minime privind clasificarea pensiunilor
turistice rurale 5.2.3. Finanţare 5.2.4. Reţele de turism rural 5.2.5. Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007 - 2026 5.2.6. Principii şi obiective strategice de dezvoltare a turismului rural
6
5.3. Managementul riscurilor – componentă a managementului siturilor patrimoniale rurale
5.4. Concluzii: Managementul integrat (clădire-monument, clădire-pensiune/spaţiu cazare, situri mai puţin antropizate) Bibliografie selectivă
Capitolul VI Studiu de caz: PROIECŢIA TRINOMULUI „MANAGEMENT – DEZVOLTARE DURABILĂ – SIT PATRIMONIAL” ÎN ZONA ANTROPIZATĂ BRAN-RUCĂR-DRAGOSLAVELE
6.1. Analiza situaţiei existente 6.1.1. Marcarea teritoriului 6.1.2. Caracteristici geo-climatice
6.1.2.1. Relief 6.1.2.2. Reţea hidrografică 6.1.2.3. Fauna şi flora 6.1.2.4. Principalele tipuri de soluri 6.1.2.5. Clima
6.1.3. Reţeaua de localităţi. Caracteristici demografice şi socio-economice 6.1.3.1. Definirea conceptelor de aşezare şi sat 6.1.3.2. Formarea aşezărilor 6.1.3.3. Clasificarea aşezărilor 6.1.3.4. Tipologia satelor brănene - Tipurile morfologico-structurale - Forme de tranziţie spre satul adunat - Tipologia funcţională 6.1.3.5.Considerente demografice. - Comuna Bran, judeţul Braşov. - Comuna Moieciu, judeţul Braşov. - Comuna Fundata, judeţul Braşov. - Comuna Rucăr, judeţul Argeş. - Comuna Dâmbovicioara, Judeţul Argeş. - Comuna Dragoslavele, Judeţul Argeş.
7
- Comuna Stoeneşti, Judeţul Argeş. 6.1.4. Resurse patrimoniale
6.1.4.1. Naturale. 6.1.4.2. Culturale - Patrimoniu religios. - Patrimoniu istoric, monumente istorice. - Locuinţa. Tipologia locuirii tradiţionale.
a. Locuinţa b. Tipuri de locuinţe c. Materiale şl tehnici de construcţie d. Arhitectura locuinţei
- Patrimoniu construit vernacular. - Tradiţii şi cutume, ocupaţii şi îndeletniciri. Instalaţii de tehnică ţărănească.
6.1.5. Spaţiul locuit, relaţia om - natură. Peisaj cultural 6.1.6. Evoluţii contemporane, dezvoltarea componentei turistice a zonei. Consecinţe 6.1.7. Tipologii de locuire urbane specifice zonei Bran-Rucăr-Dragoslavele. 6.1.8. Arhitectură tradiţională versus arhitectură contemporană.
6.2. Elemente de dezvoltare durabilă 6.2.1. Utilizarea durabilă a resurselor 6.2.2. Protecţia mediului natural 6.2.3. Dezvoltarea echilibrată a teritoriului
6.3. Managementul dezvoltării 6.3.1. Direcţii prioritare de intervenţie şi acţiune
6.4. Concluzii Bibliografie selectivă
Capitolul VII CONCLUZII ŞI PROPUNERI BIBLIOGRAFIE GENERALA GLOSAR DE TERMENI ANEXA 1 / ANEXA 2 / ANEXA 3
9
Argument
Tema aleasă spre cercetare analizează situaţia
problematică a dezvoltării rapide a construcţiilor asupra
mediului natural dintr-o zonă rurală cu potenţial turistic,
modificările care rezultă din transformarea peisajului natural şi
construit, precum şi modul în care autorităţile locale şi
locuitorii zonelor respective ar trebui să aplice principiile unei
dezvoltări durabile a zonelor rurale, astfel încât turiştii să fie
atraşi să descopere frumuseţea peisajului spectaculos, flora şi
fauna specifică, să dorească să exploreze munţii şi dealurile din
împrejurimi, să păstreze şi să aprecieze patrimoniul cultural al
zonei.
Studiul se situează la graniţa dintre management (studiu
economic specific şi legătura cu alte domenii conexe),
dezvoltare durabilă (direcţii şi principii de dezvoltare socio-
economică) – legături între protecţia zonei, buna gestionare a
bazei materiale, valorificare – şi arhitectură – analiza sitului
patrimonial, astfel încât printr-o dezvoltare controlată a unei
zone cu potenţial turistic să se conserve valorile naturale şi
arhitecturale autohtone.
10
Scopul cercetării: Promovarea managementului
performant al siturilor patrimoniale, în concordanţă cu cerinţele
dezvoltării durabile a sistemelor socio-ecologice.
Prea mult în ultimii ani auzim de „stres citadin”,
oboseală cronică, poluare, dependenţă de muncă (“work
addicted”), lipsă de timp liber, viaţă trepidantă. Ca să se
elibereze de toate acestea, locuitorii oraşelor caută să evadeze
din marile oraşe, să se întoarcă la rădăcini, să se îndepărteze de
civilizaţie - noţiune care şi-a depăşit din păcate semnificaţiile
iniţiale şi s-a încărcat de conotaţii negative, căpătând de cele
mai multe ori un sens peiorativ în exprimarea cotidiană.
Dacă până nu demult, “a merge la ţară” sau “a avea o
casă la ţară” era un fenomen destul de puţin frecvent, în
prezent, această tendinţă de evadare în mediul rural tinde să
devină un fenomen uzual. Astfel, în ultimii ani, la nivel
european, turismul rural şi ecoturismul au căpătat o importanţă
din ce în ce mai mare, devenind componente importante ale
turismului, o activitate economică capabilă să revigoreze
economia rurală şi calitatea vieţii locuitorilor din mediul rural.
Această amploare a dezvoltării turismului rural impune deja
reglementarea domeniului şi deci necesitatea integrării sale în
documentaţiile de amenajarea teritoriului şi urbanism.
11
În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a
multor asociaţii europene, turismul rural este o formă a
turismului care include orice activitate turistică organizată şi
condusă în spaţiul rural de către populaţia locala, valorificând
resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane)
precum şi dotările şi structurile turistice, inclusiv pensiunile şi
fermele agroturistice.
Destinat iniţial să aibă un rol social şi economic limitat
doar la spaţiile familiale, turismul rural şi-a diversificat oferta
treptat, devenind o componentă esenţială a politicilor de
dezvoltare regională şi locală a spaţiului rural. Potrivit acestei
definiţii, turismul rural este determinat de următoarele aspecte:
- existenta localităţilor rurale
- păstrarea funcţionalităţii rurale
- conservarea unei infrastructuri rurale
- conservarea modului de viaţă tradiţional
- păstrarea identităţii culturale specifice.
Toate aceste elemente esenţiale au devenit
componentele de bază ale turismului rural, iar cerinţa
fundamentală o constituie păstrarea acestora cât mai mult
posibil, pe baza noilor principii de dezvoltare durabila a
turismului.
12
În sensul cel mai larg, se consideră că noţiunea de
“turism rural” include recreerea în mediul rural, prin
experimentarea unor activităţi, prin participarea la evenimente
sau valorificarea unor puncte de atracţie care nu sunt
disponibile în zonele urbane. Poate fi vorba de rezervaţii
naturale, peisaje deosebite, zone cu valoare ambientală sau
culturală deosebite, zone rurale deschise, sate şi zone agricole.
Noţiunea de “turism rural” are două componente: ecoturismul
şi agroturismul.
Turismul rural devine din ce în ce mai atractiv, pe
măsură ce turiştii devin mai mobili şi caută o schimbare faţă de
viaţa citadină. Măsura în care ei pătrund în viaţa de la ţară
diferă de la un vizitator la altul. Unii vizitatori doresc să fie
simpli spectatori. Alţii vor să se implice în mod direct în
proiecte de protecţie şi conservare a mediului sau în activităţi
agricole.
Spaţiul rural românesc prezintă multe atuuri de luat în
considerare când este vorba de turism rural: peisaj de mare
frumuseţe, peisaj cultural, patrimoniu natural şi construit
valoros, patrimoniu cultural şi etnografic - tradiţii şi obiceiuri
folclorice rare - care seduc şi impresionează. Dificultăţile pe
care le întâmpină dezvoltarea turismului rural în România sunt
13
legate de infrastructură, echipare edilitară, accesibilitate la
servicii.
În Europa, guvernele, autorităţile locale consideră deja
turismul rural ca un sector aparte al turismului, aflat în plină
dezvoltare. Mediul rural a devenit la nivel european o
destinaţie turistică, iar pentru economiile locale este sursa unor
venituri substanţiale, ceea ce atrage după sine o creştere a
calităţii vieţii locuitorilor din mediul rural, crearea de locuri de
muncă, încurajarea întreprinderilor cu valoare adăugată.
Dezvoltarea turismului rural accelerează implementarea
proiectelor care vizează protecţia şi punerea în valoare a
patrimoniului natural, istoric şi cultural, sursă principală a
atractivităţii turistice.
România are toate premisele pentru a-şi dezvolta
turismul rural – un procent semnificativ de populație rurală,
potenţial natural, poluare redusă, tradiţii, situarea la o distanţă
mică de furnizorii de turişti din Europa. O deficienţă majoră
este promovarea, o alta, drumurile.
Dezvoltarea agroturistică a luat amploare fie în zone cu
un potenţial natural deosebit, fie în jurul unor obiective
turistice foarte căutate, pentru a suplimenta oferta de cazare. În
expansiune şi acum, deoarece necesită investiţii mai mici şi
poate suplimenta veniturile proprietarilor, turismul rural s-a
14
dezvoltat cu precădere în zona montană, unde în România
există peste 600.000 de gospodării familiale. Cele mai
dezvoltate zone turistice rurale sunt Rucăr-Bran, Valea Oltului,
Maramureş şi Bucovina.
Considerăm deci că turismul românesc, în general,
trebuie să-şi evalueze mult mai riguros şansele de relansare şi,
în acelaşi timp, să redevină una din ramurile prioritare ale
economiei româneşti. Prin aceasta s-ar realiza o serie de efecte
pozitive remarcabile, dintre care amintim: crearea de noi locuri
de muncă, transferul geografic de resurse, amenajarea
teritoriului, echilibrarea balanţei de plăţi, integrarea mai rapidă,
prin turism, a ţării noastre în structurile Uniunii Europene.
Prezenta cercetare este structurată în şapte părţi din care
prima este introductivă, următoarele patru abordează tema sub
diferite aspecte şi includ un set de concluzii, cea de-a şasea se
referă la studiul de caz, iar ultima cuprinde concluziile finale
ale întregului studiu.
Prima parte – Introducere – argumentează demersul
ştiinţific, cauzele ce au condus spre concretizarea sa precum şi
obiectivele avute în vedere. Este abordată aici problema
dezvoltării şi căile ei în condiţiile conectării României la
evoluţiile internaţionale. Sunt rememorate evenimentele din
15
‘89, admiterea în Uniunea Europeană, mondializarea, criza
globală şi este identificată poziţia ţării noastre în această
conjunctură. Astfel, se impune necesitatea adaptării României
la ritmul global, de interconectare / dezvoltare în reţea, inter-
disciplinaritate, supracodificare. Ca direcţie se propune
încurajarea dezvoltării teritoriului şi a localităţilor prin
valorificarea potenţialului local, ceea ce conduce la
Dezvoltarea Durabilă, demers prin care se asigură o gestionare
echilibrată a localităţilor şi siturilor patrimoniale printr-un
management adecvat.
În Capitolul I. Suportul Conceptual sunt definiţi
termenii folosiţi în studiu: Teritoriu, Comunitate, Patrimoniu,
Dezvoltare, Dezvoltare durabilă (premisele apariţiei
conceptului, gradul de complexitate şi de aplicabilitate atins în
prezent, Obiective, Politici, Strategii, Planuri şi Proiecte,
Implementare); Management (cu identificarea domeniilor sale
de aplicare) etc. Sunt abordate noţiunile de turism, ecoturism,
turism rural, agroturism şi, bineînţeles, interconectarea
adecvată. Este adus în discuţie trinomul „Management -
dezvoltare durabilă - sit patrimonial” şi ipoteza necesităţii unei
bune corelări, ce poate asigura bunăstarea colectivităţilor.
În Capitolul II. Situl patrimonial – expresie a
patrimoniului natural şi cultural, sunt abordate problemele
16
legate de patrimoniu, evoluţia conceptului în timp şi situl
patrimonial ca loc de întâlnire a patrimoniului natural cu cel
cultural. Sunt analizate problemele legate de capacitatea de
conservare şi reintegrare în viaţa cotidiană a colectivităţilor
astfel încât să se prevină muzeificarea şi să fie asigurată o
dezvoltare firească a societăţii, adică se impune gestiunea
creativă a peisajelor culturale. Această direcţie se
materializează printr-un set de politici patrimoniale privind
peisajul cultural, politici unanim acceptate pe teritoriul
european precum Convenţia europeană a peisajului. Prin
adoptarea acesteia se recunoaşte valoarea peisajului cultural ca
patrimoniu construit precum şi direcţiile de abordare a acestuia.
Spre deosebire de patrimoniul cultural urban,
patrimoniului cultural rural îi este specifică o relaţie strânsă cu
mediul natural. Se poate afirma că, pe lângă cadrul social,
economic, cultural, adaptarea locuitorilor satelor la cadrul
natural a influenţat trăsăturile specifice ale patrimoniului
cultural. Astfel, valori de patrimoniu construit specifice
ruralului, cum ar fi bisericile de lemn, structurile de tehnică
populară - mori, pive, vâltori, fântâni - au fost create dintr-o
necesitate funcţională specific rurală cu materialele specifice
locului. Construcţia locuinţelor este şi ea puternic influenţată
17
de cadrul natural - geografie, relief, vegetaţie, climă - mai mult
decât în localităţile urbane.
Specificul caselor de munte, de deal sau câmpie, casa
lacustră sau de la malul mării sunt valori identitare care
constituie o prioritate în abordarea politicilor de conservare şi
promovare a patrimoniului cultural. Luate în discuţie pe zone
etnografice sau pe ansamblul teritoriului naţional, aceste valori
constituie elementele care pot contura o identitate naţională cu
care ruralul românesc va intra în competiţia europeană din
domeniul turismului şi nu numai. Prin perenitatea lor, aceste
valori pot da forţă imaginii noastre europene şi ar putea fi o
garanţie pentru soliditatea culturală a acestor locuri.
Lucrarea abordează problemele legate de patrimoniu, de
evoluţia conceptului în timp şi a sitului patrimonial ca loc de
întâlnire a patrimoniului natural cu cel cultural. Dintre acestea,
problemele legate de capacitatea de conservare şi reintegrare în
viaţa cotidiană a colectivităţilor (astfel încât să se prevină
muzeificarea şi să se asigure o dezvoltare firească a societăţii)
impun adoptarea unui set de politici patrimoniale, politici în
general unanim acceptate pe teritoriul european.
Interpretarea corectă a unei situaţii existente poate pune
în evidenţă potenţialul local şi şansele de valorificare
ulterioară, direcţionând studiul spre o utilizare competitivă a
18
resurselor locale într-o piaţă concurenţială şi oferind indicaţii
privind modul de abordare, astfel încât să conducă spre o sursă
de finanţare rezonabilă.
Modul în care dezvoltarea potenţează calităţile
intrinseci ale sitului şi asigură evoluţia armonioasă în timp,
evitând riscurile, situaţiile conflictuale, dezechilibrele de
factură socială, economică etc., existente sau latente, asigură
tocmai durabilitatea demersului.
În Capitolul III. Dezvoltarea durabilă – cadrul
general al gestionării sitului patrimonial, sunt identificate
dintre obiectivele generale ale dezvoltării durabile, cele de
interes pentru această cercetare: politici şi strategii, planuri şi
proiecte, modul în care se realizează implementarea lor,
politica de dezvoltare rurală în Uniunea Europeană cu
reglementările sale şi axele strategice care generează condiţiile
de formalizare a Cadrului strategic naţional pentru dezvoltare
rurală şi, în final, caracteristicile şi condiţionările naţionale.
În prezent, aşa cum se specifică şi în documentele
europene, patrimoniul natural şi cel cultural constituie factori
de dezvoltare economică ce câştigă importanţă în dezvoltarea
regională. Calitatea vieţii în localităţile rurale va fi din ce în ce
mai influenţată de gestiunea acestor elemente de patrimoniu şi
de coerenţa măsurilor de prezervare şi valorificare, în măsura
19
în care acestea vor reuşi să potenţeze şi să armonizeze
elementele de mediu natural, valorile de patrimoniu şi
intervenţiile menite să aducă dezvoltarea. Astfel, intervenţiile
creative, atitudinea dinamică şi acţiunile concertate sunt
condiţii recunoscute pentru succesul operaţiunilor de
prezervare, valorificare a patrimoniului în mediul rural.
În acest sens, un obiectiv major se referă la gestiunea
peisajelor culturale. Ca expresie a sintezei realizate de-a lungul
istoriei între om şi natură, ca primă imagine prin care se afirmă
identitatea teritorială. Astfel, atitudinea faţă de gestiunea
spaţiului este determinantă în imaginea prin care teritoriile
rurale se vor afirma ca vectori ai dezvoltării. În contextul
evoluţiei economice şi sociale actuale, marcată de schimbări
rapide şi de acceptarea facilă a modelelor noi şi influenţelor
străine, pe fondul unei legislaţii incomplete şi a disoluţiei
autorităţii locale, creşte pericolul degradării ireversibile a
valorilor culturale autohtone.
Localităţile rurale au şansa transformării handicapului
izolării îndelungate în participare la competiţia regională cu o
zestre identitară remarcabilă. Comunităţile rurale, la nivelul
cărora se manifestă în prezent o efervescentă acceptare a
modelelor noi, occidentale, ca dovadă a dobândirii unei
bunăstări şi deschideri mult aşteptate, trebuie ajutate să
20
conştientizeze această şansă. Exemplele sunt multiple. Poate
cel mai edificator este cel privind atitudinea localnicilor faţă de
vechile biserici, considerate de localnici nereprezentative.
Această atitudine conduce la constituirea în imediata lor
apropiere a unor noi lăcaşe de cult ce le vor înlocui rapid pe
cele vechi, sortindu-le pierzaniei şi, în cele din urmă, la
abandonarea tehnicilor tradiţionale de construire şi organizare a
spaţiilor în favoarea unor modele străine de nevoile şi de
înţelegerea localnicilor.
Spaţiul rural românesc este bogat în valori de
patrimoniu naţional şi mondial. Obligaţia gestionării acestor
valori nu revine în totalitate comunităţilor locale dar depinde în
mare măsură de atitudinea pe care acestea o adoptă.
Protecţia valorilor de patrimoniu realizată din bani
publici nu va fi nicicând valorificată corespunzător fără
implicarea directă a autorităţilor şi populaţiei locale.
Pentru localităţile rurale, Decizia 2006/144/CE a
Consiliului din 20 februarie 2006 privind orientările strategice
ale Comunităţii pentru dezvoltare rurală (perioada de
programare 2007-2013) oferă şansa cofinanţării proiectelor de
valorificare/protejare a patrimoniului local. În acest sens, este
necesară identificarea acelor elemente încă neclasate care
constituie mărturii pentru tradiţiile şi cultura locurilor, acţiune
21
care se va realiza cu succes doar prin implicarea comunităţilor
locale. Această implicare are rolul de a asigura continuitatea şi
perpetuarea acţiunilor de protecţie asupra elementelor de
patrimoniu.
Evoluţia de la un concept cu valoare de generalitate
până la identificarea căilor de implementare al căror rezultat să
fie benefic dezvoltării societăţii umane globale sau/şi locale a
necesitat studii academice şi experimentări îndelungate, care au
condus în final la conceperea unui mecanism de intervenţie
funcţional. Experienţa europeană furnizează nu numai un
mecanism metodologic, dar şi căi de abordare şi finanţare ce nu
pot fi ignorate, la care ţara noastră a aderat în cadrul proceselor
de integrare în Uniunea Europeană. Adaptarea la condiţiile
locale ale ţării noastre este însă un moment crucial pentru
reuşita sau ratarea momentului. Din acest motiv, selectarea,
cunoașterea şi utilizarea caracteristicilor fiecărui caz în parte
sunt obligatorii pentru demersul unei dezvoltări durabile pe
teritoriul României.
În Capitolul IV. Managementul dezvoltării durabile
şi managementul sitului patrimonial, sunt punctate
principiile generale ale managementului, procesele şi funcţiile
acestuia precum şi evoluţia în timp a abordării manageriale,
generată de şcolile şi curentele teoretice prioritare. Pe de altă
22
parte, este studiat şi modul specific în care acesta, prin
pârghiile de care dispune, poate asigura o gestionare corectă a
fenomenelor într-un proces de dezvoltare durabilă, vizând
atingerea parametrilor de calitate proiectaţi şi eliminarea
disfuncţiilor.
Arhitecţii şi urbaniştii, ca proiectanţi ai structurii
generale ale unei aşezări şi ai obiectelor ce o compun, devin
generatori de rezolvări de ansamblu prin abordarea sistemelor
pe multiple planuri: constructiv, social, natural, cultural,
economic, temporal. Aducând în permanenţă noul, schimbarea,
arhitectura şi amenajarea teritoriului determină evoluţia
mentalităţilor referitoare la dezvoltarea rurală - de la o viziune
idilică la evaluarea lucidă a eficienţei economice, sociale şi
culturale a proiectelor.
Rolul arhitecţilor în activitatea de dezvoltare rurală
durabilă asociată valorificării potenţialului turistic existent într-
o anumită zonă este pus în evidenţă de preocupările lor majore
privind: deschiderea permanentă spre domeniile conexe
proiectării propriu-zise; protejarea, conservarea şi restaurarea
patrimoniului; integrarea noului; punerea în valoare a tuturor
resurselor; păstrarea echilibrului în relaţiile: turism - natură;
turism - monumente de arhitectură; natură - monumente.
23
Managementul proiectelor de dezvoltare prin turism
durabil a zonelor rurale impune implicarea majoră a arhitecţilor
şi în alte domenii, alături de cele deja menţionate, dintre care
considerăm că cele mai importante ar fi:
realizarea diagnozei şi prognozei privind amenajarea
macroteritorială;
evaluarea patrimoniului arhitectural prin elaborarea
criteriilor de evaluare şi ierarhizare valorică a patrimoniului
arhitectural;
abordarea complexă a proiectelor de turism durabil prin:
a) revitalizarea zonelor rurale;
b) remodelarea unor gospodării şi a spaţiilor adiacente;
c) protejarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului;
d) readucerea în actualitate a tehnicilor tradiţionale de
construire şi adaptarea lor la tehnologiile moderne;
e) integrarea patrimoniului în circuite de turism cultural;
f) identificarea grupurilor ţintă, a căilor şi momentelor de
atragere a acestora;
g) marketingul produsului de arhitectură.
În Capitolul V. Managementul turismului – formă a
managementului sistemelor socio-ecologice rurale, demersul
este focalizat pe activităţile turistice şi de valorificare a
peisajului cultural, cu orientare preferenţială asupra spaţiului
24
rural românesc. Din analizele prezentate se impune necesitatea
unui management integrat care să asigure nu numai realizarea
dezideratelor ci şi calitatea funcţionării în timp, la parametrii
proiectaţi.
Managementul integrat presupune integrarea tuturor
practicilor de management intern într-un sistem unic, nu în
componente independente. Pentru ca aceste subsisteme să fie
părţi integrate în sistemul de management, ele trebuie să fie
astfel interconectate încât graniţele dintre procese să nu mai fie
sesizabile. Un astfel de sistem este, de fapt, o interconexiune a
componentelor sale, a căror finalitate constă în realizarea
obiectivului iniţial. Componentele sistemului includ
organizarea, resursele şi procesele. Putem cu uşurinţă identifica
o motivaţie solidă care să determine pe orice bun manager să-şi
dezvolte Sistemul de Management Integrat propriu.
Prin acest Sistem de Management Integrat pot fi reduse
duplicările şi prin urmare costurile asociate, riscurile,
conducând astfel la o creştere a profitului. În acelaşi timp, se
obţine echilibrul necesar în definirea obiectivelor. Pe de altă
parte, pot fi eliminate acele responsabilităţi şi relaţii interne
necorespunzătoare, ceea ce determină o creştere a puterii
sistemului şi concentrarea pe obiectivele propuse.
25
Sistemul de Management Integrat facilitează
formalizarea sistemelor informale, armonizează şi optimizează
practicile interne, specifice şi creează astfel consistenţa
necesară managementului, conducând spre îmbunătăţirea
comunicării interne şi externe. O altă componentă, deloc
neglijabilă, este facilitarea instruirii personalului, formarea şi
dezvoltarea acestuia, ceea ce conduce la o mai mare
flexibilitate şi coerenţă de acţiune în obţinerea rezultatelor
scontate.
În condiţii normale, un management adecvat permite
atât desfăşurarea vieţii cotidiene a comunităţii locale cât şi
preluarea fără disfuncţii a surplusului de activitate şi de
persoane ce apar temporar. Obţinerea unui astfel de echilibru,
care constituie până la urmă finalitatea demersului, se
realizează doar cu o atentă distribuire a rolurilor şi acţiunilor,
iar succesul este recunoscut prin fidelizarea grupului ţintă
vizat.
În Capitolul VI este adus în discuţie Studiul de caz:
Proiecţia trinomului „management – dezvoltare durabilă –
sit patrimonial” în zona antropizată Bran-Rucăr-
Dragoslavele, cu analizele sale detaliate pe sfere de interes.
Este analizat cadrul natural - relief, climă, resurse,
fauna şi flora, modalităţile de percepţie ale acestuia în timp şi
26
în prezent. Recunoaşterea valorii, unicităţii precum şi a
fragilităţii acestui habitat natural permanent supus riscurilor de
degradare şi agresiunilor a condus la instituirea unui grad
ridicat de protecţie.
Poziţia sa favorizată, de culoar de legătură peste
Carpaţi, între Ardeal şi Muntenia, drum comercial intens
practicat de-a lungul vremii, a condus la dezvoltarea aşezărilor
umane, determinând distribuţiile teritoriale, relaţiile spaţiale şi
evoluţiile temporale. Aceasta conduce la o analiză amănunțită a
reţelelor de comunicaţie: drumuri, şosele, poteci de munte, căi
de acces etc.
Este analizată reţeaua de localităţi, caracteristicile
topografice, modul de formare şi ocupare a teritoriului, în
funcţie de desfăşurarea în lungul văilor sau pe culme,
ocupaţiile de bază ale locuitorilor, specificul regimului de
proprietate asupra terenului, evoluţiile în timp şi marile mutaţii
intervenite pe parcurs, modul cum acestea şi-au găsit expresia
spaţială în conformarea şi evoluţia localităţilor, dar şi a
gospodăriei ţărăneşti. A fost abordată şi problema evoluţiei
demografice, creşterea sau scăderea numărului de locuitori,
schimbările socio–profesionale şi chiar culturale, survenite
mai ales în secolul trecut. Istorie şi actualitate, potenţial de
27
dezvoltare, disfuncţii, devieri şi performanţe sunt abordate pe
rând, studiind relaţiile dintre ele, cu interferenţele inerente.
Pentru gestionarea coerentă a informaţiei, deosebit de
bogate, s-a recurs la o etapizare formală, identificând patru
perioade conectate la transformările la care a fost supus spaţiul
carpato-danubian: prima, până la Unire, în 1918, cea de-a doua
coincide cu perioada interbelică, cea de-a treia este perioada
comunistă şi ultima, perioada postdecembristă.
Prima perioadă, considerată cea tradiţională,
configurează tocmai caracteristicile de locuire şi viaţă din
teritoriul studiat şi diferenţele notabile dintre comunităţi.
Cea de-a doua introduce un nou mod de dezvoltare,
reprezentat de turismul elitist, dezvoltare iniţiată şi gestionată
în mare măsură de Regina Maria.
În perioada comunistă, incapacitatea colectivizării de a
fi operativă în aceste locuri, a condus la conservarea modului
de viaţă tradiţional, iar turismul, pe lângă aspecte culturale, a
adoptat forma de turism montan. Abia în anii ‘70 Culoarul
Bran-Rucăr-Dragoslavele începe să fie apreciat ca un tot unitar,
ca sit patrimonial, fără a se bucura însă de promovarea
necesară.
Perioada postdecembristă este marcată de o rapidă
cuplare la cerinţele societăţii de consum, studiile şi legislaţia
28
urmând proceduri greoaie de aprobare şi implementare.
Rezultatele sunt evidente la nivelul fiecărei comunităţi, precum
şi la nivel teritorial.
Un loc special este acordat analizei de peisaj,
caracteristici peisagere generate tocmai de prezenţa umană,
puncte tari şi puncte slabe. În funcţie de analiza de existent sunt
configurate direcţiile prioritare de intervenţie şi acţiune, obiect
al managementului dezvoltării.
Pornind de la caracteristicile fizico-geografice ale
zonei, studiind modul în care omul a înţeles, în timp, cum să
beneficieze de un cadru natural generos pentru a-l transforma
în habitat, cum s-au distribuit spaţial drepturile asupra
pământului şi care au fost factorii care au potenţat un anumit
tip de dezvoltare în defavoarea alteia, putem identifica legile
profunde ale pământului, acelea care conduc la sintetizarea
identităţilor locale. Ocuparea spaţială, gospodăria, ocupaţiile de
bază ale locuitorilor care permit dezvoltarea contactelor şi care
pot limita dezvoltarea demografică, practicile cotidiene sau
religioase, toate acestea pe rând şi împreună contribuie la acel
„unic” identitar. În afirmarea identităţii locale toate tradiţiile
contribuie la amplificarea efectului şi atmosferei locale, de la
materialele şi culorile vestimentaţiei, ţesăturile, ceramica,
mobilierul, decorurile la motivele sculpturale ce însoţesc
29
elementele structurilor din lemn (stâlpi, grinzi) şi cele
nestructurale – frize, cornişe, socluri, ancadramente,
balustrade. Leit-motivele zonale specifice ce însoţesc aceste
elemente se multiplică în stiluri, materiale şi tehnici diferite,
devenind semne-simbol de identificare culturală locală.
Comportamentul colectiv tradiţional afectează spaţiul de
manifestare al acestei colectivităţi, aşa cum şi spaţiul oferit ca
manifestare afectează comportamentul colectivităţii.
Atunci când acest patrimoniu inegalabil devine motor al
dezvoltării, indiferent dacă aceasta are caracter turistic sau nu,
prima condiţie ce se impune este aceea de a-i asigura
integritatea ulterioară. Cu alte cuvinte, dezvoltarea să nu
afecteze tocmai sursa sa, ba dimpotrivă să o potenţeze, să
asigure păstrarea echilibrelor existente şi protecţia mediului.
Studiul de caz prezentat relevă cu prisosinţă necesitatea
unei abordări manageriale a dezvoltării, astfel încât rezultatele
să conducă spre o dezvoltare durabilă prin punerea în valoare a
oportunităţilor locale, păstrarea şi afirmarea identităţii zonei,
valorificarea superioară a patrimoniului cultural local. Insistăm
asupra acestei abordări deoarece dispune de mecanismele de
autocontrol şi reglare verificate deja în practica economică şi în
managementul organizaţional.
30
La final, în Capitolul VII. Concluzii şi propuneri sunt
cuprinse concluziile cu caracter general ce se desprind din
analizele anterioare, precum şi propuneri de intervenţie ca o
consecinţă a posibilităţilor de influenţă exercitată de fiecare
dintre termenii trinomului introdus în acţiune.
„Dezvoltarea durabilă” nu este o abordare a dezvoltării
ce apare din neant, ci este rezultatul unei îndelungate practici
de construire şi dezvoltare ce urmăreşte evoluţia societăţii
omeneşti în timp şi care a condus la cristalizarea civilizaţiei
europene.
Preocupările legate de acest mod de dezvoltare se
conturează conceptual începând cu jumătatea secolului al XIX-
lea, ca reacţie la derapajele şi disfuncţiile provocate de apariţia
şi dezvoltarea societăţii industriale, dar abia un secol mai târziu
intră în atenţia publicului larg, după refacerea postbelică a
continentului European. Deosebit de interesant este faptul că
sub acest concept sunt cuprinse o gamă foarte largă de activităţi
şi aspecte de dezvoltare ale întregii societăţi omeneşti, iar în
timp, referirile nu se mai limitează la experienţa europeană ci
devin de interes pe întreg mapamondul.
Am putea spune, fără a greşi, ca această sintagmă face
parte din limbajul globalizării, direcţiile propuse fiind
consfinţite de documente recunoscute şi respectate pe plan
31
mondial. Dacă lucrurile s-ar opri aici, probabil, efectele
adverse ar conduce cu uşurinţă la o uniformizare generalizată a
societăţii umane.
Din fericire, mecanismele sunt nuanţate în funcţie de
nivelul de detaliere, permiţând un grad de libertate foarte
ridicat. Mai mult chiar, cunoscut fiind faptul că Uniune
Europeană face eforturi apreciabile pentru a crea mecanisme
legislative şi executive valabile pentru întreg teritoriul
european, acest concept oferă un grad de generalitate ridicat,
deci un cadru generos de conturare a direcţiilor prioritare de
dezvoltare, a strategiilor şi politicilor sale.
Este de interes local modul în care aceste principii sunt
aplicate la nivelul teritoriului şi pentru aceasta sunt întocmite
studii, planuri şi proiecte a căror aplicare poate avea ca rezultat
dezvoltarea durabilă. Una dintre direcţiile preferenţiale de
dezvoltare durabilă este aceea de valorificare superioară a
potenţialului local cu protejarea cadrului natural precum şi a
patrimoniului construit existent.
„Urmărind teoria schimbării sociale care implică
schimbarea de valori şi atitudini, de norme şi roluri, un aspect
major îl constituie spaţiul în care diferitele grupuri se
manifestă. Între continumul grup-public-societate, perceput
prin prisma valorilor, atitudinilor, normelor şi rolurilor
32
promovate, şi spaţiul fizic de manifestare, există o strânsă
interdependenţă. E foarte dificil să identificăm sau să definim
un grup sau o societate fără a avea în vedere percepţia
spaţiului în care se manifestă.”1
Acest „spaţiu fizic de manifestare”, este totodată
produsul şi consecinţa acţiunii sociale, expresia spaţială
sintetică a fenomenului social care este societatea omenească.
Modul propriu de percepţie al acestuia se află la originea
identităţilor locale şi al constituirii a ceea ce noi am numit
peisaj cultural.
Studiul de caz se referă la una dintre zonele cele mai
cunoscute şi apreciate din România, Culoarul Bran – Rucăr –
Dragoslavele. Analiza situaţiei existente relevând următoarele
caracteristici:
- un cadru natural montan, deosebit de generos şi variat,
recunoscut ca atare atât public cât şi din punct de vedere
legislativ, fiind cuprins în teritoriile a două parcuri naturale
naţionale protejate;
- relaţie de comunicare majoră cu zonele limitrofe din nord şi
sud, constituind cale de legătură tradiţională dintre
Transilvania şi Muntenia;
1 HABERMAS, J. , Sfera publică şi transformarea ei structurală, Bucureşti, Editura Univers, 1998, p. 155-156.
33
- o îndelungată tradiţie a locuirii, marcată de caracterul rural
al ocupaţiei populaţiei, în principal creşterea animalelor
(oierit în nord şi creşterea bovinelor în partea sudică),
pomicultură (mai ales în partea sudică) şi meşteşuguri
specifice (prelucrarea laptelui şi lânii, a lemnului…). Pe de
altă parte, populaţia zonei a fost o perioadă îndelungată
puternic implicată în activităţile legate de drumul comercial
ce făcea legătura dintre Transilvania şi Muntenia, respectiv
întreţinerea acestuia în condiţii bune dar şi activităţile vamale;
- habitatul uman constituit din aceste teritorii este puternic
marcat de această tradiţie a locuirii, atât prin prezenţa
numeroaselor monumente istorice, religioase sau arheologice
cât şi prin modul propriu în care s-au structurat aşezările
umane în funcţie de condiţiile de mediu, economice sau
sociale;
- buna comunicare cu exteriorul oferită de drumul ce străbate
Culoarul Bran-Rucăr- Dragoslavele, asigură o bună conectare
la evoluţiile sociale, politice şi economice prezente;
- în cei cincizeci de ani de comunism, aceste comunităţi au
rămas independente, colectivizarea nu a fost posibilă, iar
localnicii şi-au păstrat modul propriu de organizare şi
îndeletnicirile tradiţionale. Aceasta a condus la conservarea
specificului de utilizare a teritoriului, de locuire, de utilizare a
34
timpului şi a relaţiilor sociale tradiţionale. Pe de altă parte, tot
din acest motiv, populaţia şi-a dezvoltat spiritul de iniţiativă,
sensibilitatea la oportunităţile de moment şi viteza de reacţie;
- Caracteristicile proprii Culoarului Bran – Rucăr –
Dragoslavele , au atras în timp interesul general, mai întâi la
începutul secolului al XIX-lea când, după Unire activităţile
legate de vamă dispar iar castelul Bran a fost donat reginei
Maria de către municipalitatea oraşului Braşov. Transformat
în reşedinţă regală, acesta a constituit motorul unei dezvoltări
turistice elitiste, în urma căreia întreaga zonă s-a dezvoltat
până în preajma celui de-al doilea război mondial. În această
primă parte a secolului XX, apar primele schimbări majore în
aspectul aşezărilor. Pe terenuri înstrăinate apar primele vile
private, de influenţă neo-românească ce servesc drept case de
vacanţă sau chiar locuinţe permanente pentru protipendadă.
Aceleaşi caracteristici le au şi construcţiile publice. În paralel,
sunt construite pensiuni cu destinaţie turistică cu o arhitectură
vernaculară sau cabane cu arhitectură alpină.
- Ulterior, după război, acest tip de turism a căpătat caracter
de turism montan şi cultural, zona Şirnea fiind selectată între
satele turistice ale anilor şaptezeci, în perioada „specificului
naţional”.
35
- schimbările din societatea românească survenite după 1990,
au fost rapid resimţite de populaţia acestui teritoriu;
- numeroasele studii şi interesul manifestat pentru calităţile
zonei, au fost rapid interceptate iar reacţiile nu au întârziat să
apară. Mai întâi pe marginea drumului, cu caş, brânză de
burduf în coajă de brad, fructe de pădure, cusături, ţesături şi
obiecte cioplite din lemn, comerţ care a compensat în mare
măsură destructurarea şi dispariţia ulterioară a „pieţei lânii”;
apoi, febra imobiliară a pătruns şi aici aproape simultan cu
explozia construcţiilor înregistrată în marile oraşe. Primul
avantaj pe care îl prezenta zona, dincolo de cele deja
menţionate consta într-un regim juridic al proprietăţilor foarte
clar. Drept pentru care s-a construit mult. Fie că terenurile au
fost înstrăinate şi au sosit investitori din afară, fie că
proprietarii localnici au construit, majoritatea construcţiilor au
fost destinate încă din faza de concepţie turismului.
- În ciuda amplorii pe care a luat-o acest fenomen, studiile
realizate până la acel moment cu siguranţă au fost cunoscute
insuficient sau au ajuns informaţii trunchiate şi interpretări
aproximative până la cei direct implicaţi. Planurile de
amenajare a teritoriului sau regulamentele de urbanism au
fost aplicate cu derogări substanţiale şi efecte evidente, mai
ales sub presiunea pieţei imobiliare .
36
- Ades alegerea amplasamentelor s-a făcut aleator, doar în
funcţie de poziţia terenului în proprietate, fără a ţine cont nici
de impedimentele pe care le provoacă construcţia, nici de
faptul că funcţiunea este potrivită şi acceptată legal pe acel
amplasament, fără a ţine cont nici măcar de riscurile pe care
le implică acesta (începând cu riscurile naturale şi terminând
cu cele economico-financiare);
- Calitatea arhitecturii noilor construcţii devine îndoielnică.
Caracteristicile compoziţionale, volumetrice şi spaţiale ale
arhitecturii tradiţionale nu corespund unui turism de masă aşa
cum se doreşte, drept pentru care totul devine interpretare a
construirii urbane, mai exact a construirii în periferie;
- Dacă au fost făcute eforturi remarcabile de construire (cu
rezultate discutabile), cu siguranţă însă nu a fost acordată
aceeaşi atenţie protejării şi amenajării spaţiilor deschise, a
peisajului, a relaţiilor spaţiale între construcţiile realizate şi
acesta;
- Infrastructura edilitară era nepregătită să asigure necesarul,
dezvoltarea s-a concentrat în anumite zone în detrimentul
altora, producând dezechilibre, degradare estetică...
- Intensificarea traficului rutier în culoar produce cu siguranţă
mari neajunsuri faunei locale. Zgomotul, poluarea aerului şi
37
pericolul permanent, sunt imixtiuni grave asupra vieţii
speciilor protejate ce trăiesc în parcurile naturale.
Interesele pecuniare primează asupra oportunităţii unor
acţiuni ce conduc spre deprecieri şi disfuncţii din ce în ce mai
evidente, cum ar fi:
- Defrişările masive conduc la deprecierea habitatului natural
a multor specii protejate, aflate în pericol de dispariţie
precum şi la deteriorarea calităţii peisajului. Anumite tipuri
de exploatare (de exemplu carierele) au consecințe similare;
- Dacă am amintit de infrastructura edilitară, trebuie sa
insistăm asupra faptului că reţeaua apă/canal este practic
inexistentă, cu referire specială la canalizare. Rezolvarea
acestei probleme se face punctual, în funcţie de posibilitățile
fiecăruia şi nu există un control asupra deşeurilor şi
dejecţiilor. Reţeaua electrică, bine dezvoltată de data
aceasta, utilizează trasee aleatorii a căror prezenţă creează în
unele cazuri senzaţia de zonă industrială, departe de vocaţia
turistică a zonei;
- Construirea pensiunilor după norme străine modul de
construire local, prin densificări excesive sau supra-
dimensionări va conduce spre o supraaglomerare şi
depreciere a calităţilor reale ale sitului;
38
- Interesul acordat mediului în sensul de valoare peisageră
este vizibil diminuat în raport cu interesul pentru
proprietate.
Mare parte din activităţile tradiţionale îşi pierd
continuitatea practică sau devin manifestări spectaculare.
Croitorul, tâmplarul, lemnarul, şi chiar oierul sunt din ce în ce
mai greu de găsit.
Este greu de găsit un interior (mai ales de cazare la
pensiune) cu mobilier autentic, covoare ţesute în casă,
aşternuturi din pânză ţărănească; șița, şindrila sau chiar ţigla au
fost înlocuite de tablă ondulată tip Lindab, ferestrele au
tâmplărie PVC, împrejmuirile tip sunt cumpărate de la
supermarket, în grădină sunt pitici din ipsos, mobilier din
plastic şi celebrul grătar achiziţionat din acelaşi loc.
Turistul poate fi invitat să participe la evenimentele ce-i
sunt destinate şi regizate ca atare. Încă nu am auzit de : O zi la
coasă, Adunatul ouălelor din cuibar, Culesul fructelor de
pădure sau al ciupercilor, Şezători ale femeilor şi evident
organizat acţiuni similare pentru bărbaţi sau copii.... şi multe
asemenea şotii.
Culoarul Bran – Rucăr – Dragoslavele este un teritoriu
de intersecţie şi multistratificare aflat la întrepătrunderea dintre
39
mai multe componente a căror evoluţie continuă de-a lungul
timpului l-a definit ca o entitate.
Un prim câmp de interacţiune este cel dintre cadrul
natural şi mediul rural, primul permiţând constituirea celui de-
al doilea caracterizat printr-o sedimentare a practicilor, a
obiceiurilor, a modului de modelare a terenului şi utilizare a
resurselor, care a condus, în timp, la o simbioză.
Mediul rural este adânc întrepătruns cu cadrul natural şi
orice abordare a patrimoniului rural trebuie să ia în considerare
patrimoniul natural şi patrimoniul cultural, la nivelul tuturor
componentelor sale. Stratificarea culturală este un proces
complex, o imbricare a elementelor caracteristice entităţilor
culturale care îl compun, care are loc prin adaptări succesive,
până la atingerea stării de echilibru.
Felul în care patrimoniul a fost constituit este dependent
de tehnicile, utilajele, ştiinţa de a crea peisaj, arhitectură şi
artizanat, cu alte cuvinte, este indisociabil de oamenii care au
locuit acest spaţiu. Exista aşadar o strânsă legătură între produs
şi peisaj.
Cel de-al doilea câmp este cel al “conflictului” dintre
ruralitate şi modernitate (inclusiv cadrul rural şi cel natural).
Ansamblul satului este astfel supus la două logici diferite de
formare: una tradiţională (de sorginte agrară şi pastorală) şi una
40
recentă (care presupune deschiderea spre exterior, dezvoltarea
comerţului şi serviciilor cu caracter turistic, acceptarea şi
atragerea străinilor, adoptarea de noi habitusuri, utilizarea în
viaţa cotidiană a noilor tehnologii,.... ). Cea de-a doua implică
o densificare a ţesutului construit dar şi mutaţii profunde la
nivel social. Din acest motiv, tendinţele, de altfel fireşti, de
aliniere la exigenţele de confort urban, intens mediatizate, sunt
în curs să anuleze echilibrul existent obţinut printr-o stratificare
culturală îndelungată. Acest echilibru constituie, în mod
paradoxal, chiar motivul pentru care spaţiul rural montan
exercită atâta atractivitate.
Într-un spaţiu, cum este cel rural montan, peisajul este
caracterizat în primul rând de o mare diversitate, şi în al doilea
rând, el se supune unei dinamici a timpului punctată de
succesiunea anotimpurilor. Trebuie conştientizată ireversi-
bilitatea unei acţiuni greşite şi riscul perpetuării acesteia atunci
când ea este luată în mod greşit drept “model“.
Şansa este că mutaţiile recente nu au afectat decât
parţial localităţile. Există încă zone nealterate cu un
“patrimoniu“ ce poate fi valorificat.
Acest patrimoniu este compus din:
- construcţii, formând ceea ce se numeşte arhitectură rurală;
41
- peisajele modelate de-a lungul timpului de locuitori pentru
care pământul şi resursele naturale au constituit sursa de trai;
- produsele agricole adaptate condiţiilor locale şi nevoilor
oamenilor;
- tehnici, unelte şi ştiinţa de-a face („know-how”) care au
permis creaţia şi care se dovedesc indispensabile pentru
întreţinerea, restaurarea, modificarea şi modernizarea în
respectul logicii constructive şi al esteticii ansamblului
construcţii / habitat / peisaj.
- cadrul natural în toate ipostazele sale.
- orice dezvoltare trebuie să ţină cont de aceste elemente.
Disfuncţiile reprezentate de accesibilitatea greoaie,
antropizarea agresivă a teritoriului, neadaptarea activităţilor
agricole la cerinţele unei pieţe concurenţiale, efectele pecuniare
ale dezvoltării unei pieţe imobiliare destul de haotică şi
nereglementată, problemele demografice cu care se confruntă
zona, schimbările rapide în stilul de viaţă precum şi efectele
resimţite de un patrimoniu construit existent, sunt obiective de
luat în considerare în evaluările preliminare necesare
identificării unei direcţii de dezvoltare coerente.
Acordând atenţia cuvenită celor de mai sus, vom
constata, totuşi, că bogăţia zonei studiate permite dezvoltarea
turismului pe mai multe paliere de interes, cu traseele specifice:
42
- Turismul cultural, cu referire la situri arheologice,
muzee, evenimente, etnografie, festivaluri folclorice;
- Turism cu caracter didactic educativ (şcoli de vară,
cursuri de specializare, şantiere studenţeşti, grupuri de
voluntari pentru marcarea traseelor turistice .... sau pur
şi simplu tabere de preşcolari, pentru care satul este un
muzeu în care exponatele sunt: vaca, găina, oaia sau
câinele)
- Turismul cu caracter religios, cu referire specială
pentru biserici şi mănăstiri, pelerinaje, sărbătoarea de
hram....;
- Ecoturismul sau agroturismul pentru cei interesaţi
de contactul cu viaţa la ţară;
- Turismul montan, cu trasee bine marcate, locuri de
camping, cazare la stână sau invitaţii de utilizarea
hodăilor ca refugiu de înnoptat;
- Turismul de weekend, pentru persoane sau grupuri
dornice doar de relaxare;
- Turismul de vacanţă, pentru familişti care doresc să
petreacă o perioadă mai îndelungată;
- Organizarea de evenimente, cu caracter familial
(aniversări, nunţi, botezuri), organizaţional (escapade
43
ale colectivelor de angajaţi), religios (Paşti, Crăciun,
Revelion...), tradiţional (sf. Ignat) etc.
O astfel de ofertă turistică poate continua şi cu
siguranţă există un grup ţintă pentru fiecare direcţie în parte.
Este de datoria proiectantului ca şi a proprietarului să îşi
definească din faza de proiect opţiunile în această direcţie.
Această alegere se face doar în urma unui studiu de piaţă.
Indiferent de gradul de confort, numărul de „margarete” etc.,
este de la sine înţeles că un grup de pelerini veniţi la Sfânta
Paraschiva va coabita, de nevoie, cu o gaşcă de rockeri,
motocicliști sau vânători, dar cu siguranţă a doua oară vor
schimba locaţia. Scopul unui proprietar de pensiune este să-şi
păstreze vizitatorii, chiar să le cunoască gusturile şi preferinţele
astfel ca sejurul să se repete, totdeauna cu surprize plăcute.
Mecanismele de autoreglare intră în funcţiune în astfel
de cazuri, prea târziu, când răul este făcut iar măsurile
reparatorii sunt extrem de costisitoare şi cu rezultate parţiale.
Unul din pericolele ce pândesc în momentul în care
acest mod de dezvoltare începe să aibă succes constă în
suprapopulare. De aceea, este necesară identificarea unui optim
şi a unui maxim al dezvoltării, dincolo de care să se considere
„zona închisă pentru construcţii”.
44
Din aceste raţiuni, studiul a fost orientat în direcţia
identificării acelor direcţii, mecanisme şi proceduri necesare
asigurării unei dezvoltări durabile a teritoriului. Conceptul de
dezvoltate durabilă, aşa cum a fost el formulat şi codificat de-a
lungul ultimelor decenii, atrage atenţia asupra sensibilităţilor
habitatului uman, asupra importanţei utilizării cu măsură a
resurselor şi asupra conservării acestora pentru a asigura
necesarul generaţiilor viitoare.
Pentru a avea certitudinea eficienţei aplicării măsurilor
proiectate, a asigurării calităţii în parametrii preconizaţi şi a
garanţiei unei intervenţii prompte în cazul derapajelor se
impune o atentă monitorizare a proceselor, declanşarea unui
mecanism de feed-back care să semnaleze rapid disfuncţiile.
Această necesitate conduce la implementarea unor mecanisme
de gestiune şi control specifice managementului organizaţiilor
şi întreprinderilor în toate etapele dezvoltării. Utilizarea
tehnicilor manageriale în implementarea proiectelor şi a celor
a căror miză este dezvoltarea durabilă, în mod special, devine
în aceste condiţii soluţia optimă. Atragerea şi responsabilizarea
autorităţilor locale în aceste procese devine, astfel, o condiţie
obligatorie.
O altă componentă a mecanismului de gestiune şi
control este, cu siguranţă, responsabilizarea populaţiei atât în
45
asumarea deciziilor, în realizarea proiectelor cât şi în
asigurarea funcţionării noilor obiective în limitele parametrilor
proiectaţi. Monitorizarea atentă nu numai a realizării
proiectelor sau obiectivelor ci şi pe parcursul funcționării
acestora, cu identificarea rapidă a disfuncţiilor şi adoptarea
măsurilor reparatorii trebuie să intre în cotidianul gestionării
unor situri patrimoniale de valoarea celui reprezentat de
Culoarul Bran – Rucăr – Dragoslavele.
Alături de localnic, participant activ, nu trebuie să
uităm, este şi turistul, destinatarul final, care trebuie informat şi
cointeresat în acţiunile de protecţie a mediului, de promovare a
tezaurului cultural existent. Asupra locului şi rolului acestui
destinatar ar fi de realizat un studiu mai aprofundat, în primul
rând pentru că aici turistul nu ar trebui să fie niciodată un
simplu turist, ci Oaspete iar întregul eşafodaj al sejurului se
bazează pe comunicare personală şi empatie.
Arhitectul, urbanistul, specialistul în restaurare /
conservare, peisagistul, au un rol hotărâtor nu numai în
gestionarea unui patrimoniu construit sau a proiectului ci şi în
modul în care formulează naraţiunea pe cale de a deveni
realitate.
46
Dacă într-o zi, Culoarul Bran – Rucăr – Dragoslavele
va rivaliza ca trafic sau ca număr de vizitatori cu Valea
Prahovei, vom avea certitudinea eşecului.
Ca o concluzie finală putem spune că „Dezvoltarea
durabilă” este durabilă dacă o facem durabilă. Aceasta
presupune în primul rând dezvoltare etapizată, cu măsuri
combinate care să implice asigurarea simultană a
echipamentelor edilitare, infrastructurii sociale, diversitate,
păstrarea unei relaţii prietenoase cu mediul, evitarea riscurilor
şi protejarea resurselor în vederea dezvoltării ulterioare.
Fiecare capitol este însoţit de o bibliografie selectivă
utilizată în text, iar la final Bibliografia generală cuprinde în
afara documentelor cercetate cu precădere pentru fiecare
capitol în parte şi titluri consultate pentru a delimita aria
generală de studiu. Atunci când referirile bibliografice nu sunt
cuprinse direct în text, ele apar în notele de subsol. Sunt incluse
în lucrare anexe cuprinzând materiale utilizate în text precum şi
un glosar de termeni specifici.
47
Material şi metodă de cercetare: în cadrul zonei
studiate s-a urmărit o analiză specifică pentru determinarea
spaţiilor naturale şi rurale cu valoare de patrimoniu, prin
diferite stagii de interpretare făcute la scări teritoriale diferite
cu o progresivitate a interpretării de la o analiză geografică la o
analiză multicriterială specifică; identificarea spaţiilor naturale
şi rurale de patrimoniu s-a realizat prin: analizarea unor
documentații aprobate din domenii conexe, ce fac referire fie la
cadrul natural fie la cel construit din zona de studiu; de
asemenea, au fost studiate diverse documentații din experiența
internațională pentru a identifica modul de percepere a
patrimoniul rural si natural. În același timp, au fost consultate
multiple studii teoretice referitoare la problematica spaţiilor
naturale şi rurale (vezi bibliografie). Ca urmare, identificarea
lor va permite analizarea lor separat pe baza unor criterii
comune.
Rezultatul cercetării: Model de analiză a proiecţiei
trinomului „management – dezvoltare durabilă – sit
patrimonial”: această analiză a avut ca scop determinarea
naturii şi unităţii diferitelor elemente inventariate pentru a
putea fi diferențiate unele de altele; diagnosticarea elementelor
naturale şi rurale de patrimoniu s-a realizat analizând calitatea
48
peisageră, utilizarea actuală şi potențială, funcțiunile actuale
sau amenajările, etc.; scopul analizei este acela de a delimita
valoarea patrimonială a fiecăruia pentru a putea fi definit
ulterior un mod de intervenție, evaluarea necesităţii de
protejare, restaurare şi gestiune şi conştientizarea potențialului
de valorizare eco-turistică a zonei, prin păstrarea patrimoniului
natural şi construit.
49
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. ANDREESCU F., România: Culoarul Rucăr –Bran, Editura Ad
Libri, Bucureşti, 2007
2. BACHELARD, Gaston, Poetica spaţiului, Paralela 45,
Bucureşti, 2003.
3. BATTAILLE, George, Architecture, Oeuvres Completes,
Gallimard, 1971
4. BATTAILLE, George, Partea blestemată, Gallimard, 1971
5. BERNEA, Ernest, Spațiu, timp si cauzalitate la poporul roman,
Editura Humanitas, 2005
6. BOURDIEU, Pierre, Raţiuni practice. O teorie a acţiunii,
Editura Meridiane, Bucureşti, 1999
7. BRAN, Florina, MARIN, Dinu, SIMION, Tamara, Economia
turismului şi mediul înconjurător, Editura Economică, 1999
8. BURCHIU Victor, BURCHIU Natalia, DRĂGAN Victor,
Energii neconvenţionale curate şi utilizarea acestora, Editura
BREN, 2004
9. CERTEAU, Michel de, L’invention du quotidien, Gallimard,
Paris, 1990
10. CHOAY, Françoise, Alegoria patrimoniului, Editura Simetria,
Bucureşti, 1998
11. CHOAY, Françoise, Pentru o antropologie a spaţiului, Editura
Registrul urbaniştilor din România, Bucureşti, 2011.
50
12. COSMESCU, Ioan, Politici de marketing în turism, Editura
Economică, Bucureşti, 2003
13. CRISTUREANU, Cristiana, Economia şi politica turismului
internaţional, Bucureşti, Ed. Abeona, 1992.
14. CRIŞAN, Rodica, Analiza integrativă a valorii culturale şi de
utilizare a clădirilor existente, Editura Universitară Ion Mincu,
Bucureşti, 2004
15. DEBORD, Guy, Societatea spectacolului, Trad. Ciprian Mihali
şi Radu Stoenescu, Editura Est, Bucureşti, 2001,
16. DERER, Hanna, Despre conservarea şi reabilitarea
patrimoniului construit, Editura Universitară “Ion Mincu”,
Bucureşti, 2007
17. DERER, Hanna, Un alt fel de istorie, valenţe culturale ale
patrimoniului construit, Editura Universitară “Ion Mincu”,
Bucureşti, 2007
18. DRAICA, Constantin, Ghid practic de turism internaţional şi
intern, Editura All –All Beck, 1999
19. ECO, Umberto, O teorie a semioticii (1976), traducere de Cezar
Radu şi Costin Popescu, Meridiane, Bucureşti, 2003
20. ELIADE Mircea, Imagini si simboluri, Editura Humanitas,
Bucureşti,1994.
21. FOUCAULT, Michel, Naşterea biopoliticii, Ideea Design &
Print, Cluj, 2007.
22. FUKUYAMA, Francis, Marea ruptură. Natura umană şi
refacerea ordinii sociale, Editura Humanitas, Bucureşti, 2011.
51
23. GEORGESCU Mihaela, Proiectarea clădirilor pentru
dezvoltarea durabilă. Metode de optimizare a termoizolaţiei
clădirilor pe baza coeficientului global de izolare termică,
Editura Universitară “Ion Mincu”, Bucureşti, 2005
24. GLEIZAL, Jean-Jacques, Arta şi politicul, Editura
Meridiane,Bucureşti, 1999.
25. GOCIMAN Cristina Olga, Investigarea habitatului – abordare
ecosistemică, Editura Universitară “Ion Mincu”, Bucureşti,
2006
26. GOCIMAN, Cristina Olga, Tipologia hazardului şi dezvoltarea
durabilă, Editura Universitară “Ion Mincu”, Bucureşti, 2002
27. GYULA Sebestien, New architecture and technology,
Architectural Press, 2003
28. HANCIUC, Nina, Agroturism şi dezvoltare durabilă, Piteşti.
Editura Independenţa Economică, 2002.
29. HARTOG, Françoise, Regimes d`historicité. Présentisme et
expériences du temps, La librairie di XXI siècle, Seuil, Paris
30. LEVINAS, Emmanuel, Altfel decât a fi sau dincolo de esenţă,
Editura Humanitas, Bucureşti, 2006
31. MACHIAVELLI Niccolo, Principele, trad. Nina Façon, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1960
32. MAFFESOLI, Michel, Clipa eternă. Reîntoarcerea tragicului în
societatea postmodernă, Editura Meridiane, Bucureşti, 2003
33. MOSTAEDI Adrian, Sustainable architecture – Lowtech
houses, Editura Ch. Broto & J. Minguet, 2002
52
34. NEDELEA, Alexandru, TURISMUL - Fenomen complex
contemporan, Editura Economică, 1998.
35. NEGREI, Costel, Economia şi politica mediului, Editura ASE,
2004
36. NISTOREANU, Puiu et alli, Ecoturism şi turism rural, Editura
ASE, Bucureşti, 2003
37. NISTOREANU, Puiu, DINU, Vasile, NEDELEA, Alexandru,
Producţia şi comercializarea serviciilor turistice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004
38. NISTOREANU, Puiu, Management în turism, Editura ASE,
Bucureşti , 2002
39. NISTOREANU, Puiu, Turism rural. O afacere mică cu
perspective mari, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti
1999
40. NOICA, Constantin, Modelul cultural European, Editura
Humanitas, București, 1993
41. NORBERG-SCHULZ, Christian, Habiter - vers une
architecture figurative, Editura Le Moniteur,1985
42. OCHINCIUC, Cristina Victoria, Conceptul Dezvoltării
Durabile în Arhitectură. Proiectarea integrată, Editura
universitară Ion Mincu, 2002
43. OPREA, Dumitru, Managementul proiectelor europene. Editura
Universității Al.I.Cuza, Iași, 2005.
44. PRAOVEANU, Ioan, Aşezările brănene: satul, gospodăria,
locuinţa, Editura Transilvania Expres, Braşov, 1998.
53
45. RICONO, G. (METL); BOUVELOT G. (SEL), Priorités et
modalités de contractualisation pour les contrats territoriaux,
23 februarie 2001.
46. ROBERT, Philippe, DESMOULINS Christine, Transcriptions
d'architectures - Architecture et patrimoine, Association pour la
diffusion de la pensée française (ADPF), CULTURES
FRANCE, 2005
47. ROUSSEAU, J. J., Emil sau despre educaţie, vol.1-2, Editura
Moldova, Iaşi, 1998.
48. RUDĂREANU, Marina, Reforma economică şi dezvoltarea
durabilă, cap.III, Editura economică, 1995
49. SÂRBU, Cătălin Niculae, Locuirea în România, Editura
Universitară Ion Mincu, Bucureşti, 2006.
50. SCHULTZ, Charles Norberg, Genius Loci – Paysage,
ambiance, architecture, Editura Pierre Mardaga, Bruxelles,
1981
51. SMITH, Peter F., Architecture in a climate of change - A guide
to sustainable design, Ed. Elsevier - Architectural Press, 2005
52. STĂNCIOIU, Aurelia - Felicia prof. univ., Dicţionar de
terminologie turistică, Editura Economică, 1999
53. STĂNCIULESCU Gabriela et alli, Managementul turismului
durabil in tarile riverane Marii Negre, Editura All Beck, 2000
54. STĂNCIULESCU, Gabriela, Managementul turismului durabil
în centrele urbane, Editura Economică, Bucureşti, 2004
54
55. ŞULER, Jana, Metode de fundamentare pentru elaborarea şi
implementarea strategiilor
56. TEODOR, Sorin, O poartă în Carpaţi: culoarul Rucăr-Bran,
Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1990
57. TRICĂ, Carmen, Economia mediului – teorie şi practică,
Editura ASE, 2004
58. VĂDINEANU, Alexandru, Dezvoltare durabilă, vol. I şi II,
Editura Universităţii din Bucureşti, 1998
59. WEKLER, Robert, O scurtă introducere, Rousseau, Editura All,
Bucureşti, 2011.
STUDII ŞI DOCUMENTE ALE UNOR ORGANISME DIN
ROMÂNIA
60. UAUIM, INCD-UP, IG, UD, Studiu în cadrul programului
AMTRANS 2000-2002
61. Urbanproiect, Modalităţi de abordare integrată a dezvoltării
durabile a localităţilor urbane şi rurale, Pr. A.4 –faza 4.1 ,2002
62. Urbanproiect, Modelarea – proces al proiectării spaţiului
amenajat, 2002.
63. Urbanproiect, Ghid privind reglementarea dezvoltării urbane
prin operaţiuni de parcelare şi reparcelare a terenurilor
introduse în intravilan - 2002.
64. Institutului Naţional de Statistică, Anuarul Statistic al României,
2008
55
65. Institutului Naţional de Statistică, Buletin statistic de industrie
4/2009
66. Institutului Naţional de Statistică, Buletin statistic lunar 4/2009
67. Institutului Naţional de Statistică, Recensământul populației si
locuințelor 2002
68. Institutului Naţional de Statistică, Buletin statistic lunar
județean, Braşov, 2011
69. Institutului Naţional de Statistică, Buletin statistic lunar, 10/
2011
70. Institutului Naţional de Statistică, Buletin statistic lunar, 9/
2011
71. UAUIM-CCPEC – PATJ Zona metropolitană Brașov, 2008
72. UAUIM-CCPEC, Conceptul de dezvoltare a aşezărilor umane
incluse în parcuri naţionale - studiu pilot –sat Peştera, Comuna
Moieciu, 2008
STUDII ŞI DOCUMENTE ALE UNOR ORGANISME DIN
FRANŢA
73. Agence Nationale pour l’Amélioration de l’Habitat (ANAH),
“Guide des conditions d’attribution des subventions”, juillet,
1992
74. Agence Nationale pour l’Amélioration de l’Habitat (ANAH),
“Le tableau de bord de la rehabilitation”, décembre, 1990
75. Intervenir en quartiers anciens, Le Moniteur, Paris, 1999
56
76. MARTINAND, C., “Financement privé des Equipements
Publics, Préface”, Editura Economica, Paris, 1993
77. ADEF: 40 ans de politique fonciere en France, Paris, 1986
78. CURINSCHI-VORONA Gh., Istoria arhitecturii în România,
Bucureşti, Editura Tehnică, 1981.
79. CANTACUZINO, G.M., Izvoare şi popasuri, Bucureşti, Editura
Eminescu, 1977.
80. IONESCU, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a
lungul veacurilor, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1982.
STUDII ŞI DOCUMENTE ALE UNOR ORGANISME
INTERNAŢIONALE
81. CEMAT – Principii directoare pentru dezvoltarea durabilă a
teritoriului pe Continentul European – Hanovra 2000
82. CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, Strategia de Dezvoltare
Durabilă a Uniunii Europene revizuită, Bruxelles, 26 iunie
2006, 10117/06
83. FPDL România , Management în Administraţia Publică, Vol.
IV, 2000
84. Raport de Evaluare, Conferinţa „Regiunile Metropolitane
Europene”, Essen, 15– 17 septembrie 1999, Projectburo
„Europaische Metropolregionen” - Strategies for Sustainable
Development of European Metropolitan Regions.
57
85. Oficiul federal pentru construcţii şi planificare spaţială,
Raportul planificării spaţiale, Germania 2000.
LEGISLAŢIE SPECIFICĂ
86. Legea nr.184/2001 privind organizarea si exercitarea profesiei
de arhitect, republicata.
87. H.G. 267/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a legii 184/2001
88. Legea nr. 350/ 2001 privind amenajarea teritoriului si
urbanismul, cu modificările si completările ulterioare.
89. Hotărârea nr. 525/ 1996 pentru aprobarea Regulamentului
general de urbanism , cu modificările şi completările ulterioare.
90. Legea nr. 50/ 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcții, cu modificările si completările ulterioare.
91. Legea nr. 213/ 1998 privind proprietatea publica si regimul
juridic al acesteia.
92. Legea nr. 219/ 1998 privind regimul concesiunilor.
93. Legile de aprobare a Planului de Amenajare a Teritoriului
National (PATN):
*Secțiunea I- Căi de comunicație: Legea nr. 71/ 1996
(actualizare Proiect lege / 2004).
*Secțiunea II- Apa: Legea nr.171/ 1997.
*Secțiunea III- Zone protejate: Legea nr.5/ 2000.
*Secțiunea IV- Rețeaua de localităţi: Legea nr. 351/ 2001.
*Secțiunea V- Zone de risc natural: Legea nr. 575/ 2001.
58
94. Hotărârea nr. 1519/ 2004, pentru aprobarea Regulamentului
privind dobândirea dreptului de semnătura pentru
documentațiile de amenajare a teritoriului si de urbanism si a
Regulamentului referitor la organizarea si funcționarea
Registrului Urbaniștilor din Romania.
95. ORDINUL MLPAT nr. 21/N/2000, pentru aprobarea “Ghidului
privind elaborarea si aprobarea regulamentelor locale de
urbanism”
96. ORDINUL MLPAT nr. 13N/1999, pentru aprobarea “Ghidului
privind metodologia de elaborare si conținutul - cadru al
Planului Urbanistic General”
97. ORDINUL MLPAT nr. 176/N/2000, pentru aprobarea
“Ghidului privind metodologia de elaborare si conținutul - cadru
al planului urbanistic zonal”
98. ORDINUL MLPAT nr. 37/N/2000, pentru aprobarea “Ghidului
privind metodologia de elaborare si conținutul - cadru al
planului urbanistic de detaliu”
59
ADRESE DE INTERNET
99. http://europa.eu/geninfo/query/resultaction.jsp?page=1
100. http://www.picardie-
europe.fr/Europe/rep_docs/CompositeDocument.2003-05-
28.3622/c document_view
101. http://www.source.asso.fr/ - Centre national de ressources du
tourisme et du patrimoine rural
102. http://equal-depart.source.asso.fr/
103. http://librairie.source.asso.fr/catalog/product_info.php?cPath=
28_26&products_id=55
104. http://www.colfontaine.be/services/rcu.pdf
105. http://www.menieres.ch/pdf/reglement_communal_urbanisme.
106. http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/Source/Resources/Pu
blications/Naturopa/naturopa95_e.pdf
107. http://www.communities.gov.uk/documents/planningandbuildi
ng/pdf/147402.pdf
108. http://clients.alert.com.mt/agric/Documents/1%20June%20200
5%20Presentation%20New%20
Rural%20Development%20Policy%20_Corne.pdf
109. http://www.fao.org/sard/common/ecg/2783/en/SARDMIAMB
Network2006cNewLogo.pdf
110. http://www.ceeweb.org/workingroups/ruraldevelopment/resou
rces/Rural_dev_2007_13.pdf
60
111. www.imagiterre.eu
112. http://whc.unesco.org/documents/publi_wh_papers_06_en.pdf
113. http://www.cimec.ro/Evenimente/SighisoaraConference/PBN
%204%20WVP%20 Hosman.pdf
114. http://www.cultrural.net/en/proj_introduction.php
115. http://enfa.mip.educagri.fr/agriculture/Ressources/document/R
apport%20Chiva.pdf
116. http://www.univ-st-
etienne.fr/crenam/chercheur/belveze/paysagesvirt.pdf
117. http://www.insee.fr/fr/insee_regions/basse-
ormandie/rfc/docs/ruralpaysage.pdf
118. http://www.undp.md/publications/doc/undp_bookFINAL1.pdf
119. http://www.ropedia.ro
61
GLOSAR DE TERMENI
Apă - pantă a acoperişului unei construcții, care poate fi: într-o apă,
în două, în trei sau în patru ape
Arcaci - împrejmuire din jnepeni sau din cepi (crengi de brad),
componentă a gospodăriei pastorale pe timpul văratului, în care se
strânge cârdul de oi la înnoptat
Arie - loc amenajat pentru îmblătitul cerealelor, în aria şurii sau în
aer liber
Areapă - locul de lângă cârdul oilor, unde înnoptează ciobanii pentru
a asigura paza vitelor, fie în aer liber fie într-un adăpost
Bătătură - spaţiul liber din faţa unei case în gospodăria cu curte
deschisă care asigură circulația între construcțiile componente
Bordei - 1. Anexă a locuinţei, săpată în panta unui mal, folosită
pentru depozitarea produselor alimentare; 2. Adăpost pentru grupul
de păstori care asigură paza oilor sterpe (fără lapte) organizate în
cârduri, la tipul de păstorit cu stână
Boşcă - adăpost pentru ciobani amplasat la areapă în cadrul
gospodăriei pastorale
Bucate - cereale
Buduroi - recipient confecţionat din doage de lemn de brad folosit la
stână pentru depozitarea cașului de brânză pus la dospit
Burduf - piele de oaie curăţată de lână şi opărită, folosită la
conservarea brânzei
62
Calcan - element de construcţie amplasat între perete şi acoperiş
pentru a mări suprafaţa de depozitare a fânului în pod
Căneală - semn de proprietate realizat prin aplicarea unei "dangale"
sau prin pensulare cu vopsea pe spatele oilor
Căsoaie - anexă a locuinței
Căşărie - atelier specializat în prelucrarea caşului destinat
comercializării sub formă de cașcaval
Celar - Încăpere destinată depozitării alimentelor şi a altor produse
pastorale. În arhitectura brăneană celarul este un element spaţial care
intră în planul casei
Chişuri - nuiele de răchită sau de mesteacăn împletite în jurul unui
par pentru fixarea răzloagelor
Ciungire - procedeu de defrişare prin care copacii secaţi se taie până
aproape de rădăcină, o parte a trunchiului rămânând pe loc
Cârd - turmă de oi
Cârlan - oaie în primul an
Claie - termen desemnând forma de depozitare în aer liber a fânului,
clădit în jurul unui par, înfipt în pământ
Cocină - adăpostul porcilor
Comarnic - adăpost anexat strungii, component al gospodăriei
pastorale, folosit de ciobani pentru mulsul oilor
Copchiţică - căpiţă de fân
Corlată - componentă a strungii pentru mulsul oilor, confecţionată
din răzloage sau din blăni de lemn, legate cu "chişuri" sau prinse în
cuie de fier
63
Coteţ - 1. Adăpost pentru păsări amenajat în interiorul grajdului
pentru vite sau o construcţie separată adosată grajdului; 2. Adăpostul
câinelui
Crosnie - Încăpere adosată peretelui din spate al casei, realizată prin
închiderea spaţiului rezultat din prelungirea pantei acoperişului
Cuhnă - prima variantă a bucătăriei de vatră amplasată în afara
spaţiului locuinţei
Curătură - teren defrișat
Danga - instrument din·metal, reprezentând diferite "semne" (cifre,
litere) de recunoaştere, folosit la însemnatul vitelor, în momentul
"ieşitului" la munte
Fierbătoare - încăpere, componentă a stânei, destinată prelucrării
laptelui
Fânar - adăpost pentru fân (nutreţul vitelor)
Foişor - 1. Element arhitectural component al casei de locuit,
amplasat la casa brăneană, la faţada principală, în ax; 2. Termen care
desemnează prispa cu balustradă în satele Branului de Jos
Frunzar - platformă din crăci (crengi) de răchită, mesteacăn, salcie,
cu frunze, întrebuințate ca nutreţ pentru vite în timpul iernatului
Gard - împrejmuire de nuiele, ţambre, răzloage, laţi, sârmă ghimpată,
care delimitează două categorii de terenuri sau două proprietăţi
Grajd - adăpost pentru vite
Groapă - amenajare (săpată) în pământ destinată depozitării
bucatelor (groapa de bucate), constituind anexa cu cea mai mare
vechime a gospodăriei
64
Hodaie - adăpost temporar pentru vite, amplasat în afara vetrei
satului
Hârleţ - unealtă agricolă
Izlaz - teren aflat în proprietatea devălmaşă a obştei satului, folosit la
pășunatul vitelor mari în păstoritul local
Îmblăciu - unealtă agricolă, folosită la "îmblătitul" (treieratul)
cerealelor
Jgheab - trunchi de copac scobit, folosit la adăpatul vitelor
Joagăr - 1. Fierăstrău acţionat de două persoane, folosit la debitarea
trunchiuri lor de copaci; 2. Instalaţie de tehnică populară pentru
prelucrarea lemnului, acţionată hidraulic
Liveş - must de mere
Loc - termen desemnând sistemul de împărţire a proprietăţii
individuale
Mânător - ciobanul "mic", care "dă oile la uşă" în timpul mulsului,
ajutorul baciului
Mânzări - oi cu lapte
Munte - teren indicând atât forma de relief cât şi unitatea economică
aflată în exploatare pastorală pentru văratul vitelor
Ocol - adăpost pentru vitele mari, de formă circulară, cu acoperiş
într-o singură apă
Obor - 1. loc împrejmuit cu gard din răzlogi, component al
gospodăriei pastorale, destinat strângerii vacilor pe timpul nopţii în
păstoritul cu stână; 2. luatul vitelor la obor, pedeapsă
65
aplicată după Sf. Gheorghe (23 aprilie) pentru încălcarea de către
vite a hotarelor
Ogradă - 1. teren din gospodăria cu curte deschisă destinat
amplasării construcţiilor; 2. proprietatea din jurul gospodăriei
Partal - o bucată din pielea oii rămasă după ce animalul a fost
mâncat de "dihănii" (animale sălbatice), folosit de ciobani ca semn
că oaia "s-a prăpădit"
Perdea - împrejmuire din trestie pentru protejarea turmei de oi în
timpul iernii de vânturile puternice
Pârleaz - spaţiu de trecere printr-un gard, prin care gospodăriile
comunică între ele
Pleașă - teren defrișat
Poame - fructe (mere, pere, prune) uscate sau afumate şi depozitate
în pod, în vederea consumării în zilele de post din timpul iernii
Polatră - anexă a gospodăriei cu ocol ("casă cu curte") care
îndeplineşte funcţia de spaţiu de depozitare şi face legătura între
construcțiile de bază
Putină - vas din doage de lemn folosit la depozitarea cerealelor şi a
produselor alimentare (murături, brânză, telemea)
Răzlogi - bucăţi de lemn de brad crăpate cu toporul folosite la
construirea gardurilor
Rozor - denivelare a terenului la marginea holdei, indicând uneori
hotarul dintre proprietăţi
Saia - grajd pentru oi cu acoperişul Într-o singură apă (Valea
Dâmboviţei)
66
Saivan - grajd pentru oi de dimensiuni mai mari întâlnit în
componenţa gospodăriilor brănene care au practicat transhumanţa
pastorală
Sală - prispă cu balustradă
Secătură - teren defrişat prin "secarea" (uscarea) copacilor
Slaniţă - instalaţie pentru uscarea şi afumatul prunelor, formată din
cuptorul săpat în pământ şi o gratie din nuiele împletite
Stână - adăpost pentru ciobani şi spaţiu pentru prelucrarea laptelui,
componentă principală a gospodăriei pastorale
Stobor - împrejmuire din scândură care leagă componente ale
gospodăriei pe trei linii
Storişte - porţiune de teren pe care "se dă fânul la oi" în timpul iernii
Strungă - spaţiu împrejmuit cu "corlăţi", folosit la strângerea cârdului
de mânzări la muls ("datul la uşă")
Surlă - adăpost de formă conică pentru oameni
Suşop 1. Sinonim cu polatră; 2. Spaţiu acoperit situat între două
construcţii prin care se duce fânul în pod
Târlă - 1. gospodărie pastorală; 2. Spaţiu pe care înnoptează oile la
stână
Târlire - tehnică de îngrăşare a pământului prin mutarea strungii
oilor din loc în loc
Ţambre - blăni crăpate cu toporul, folosite la construirea gardului
Ţarc - împrejmuirea din răzlogi
Temei - primul rând de bârne al peretelui unei case
67
Uluc - 1. Jgheab făcut din scânduri sau scobit într-un trunchi de
copac din care se adapă vitele; 2. Canal scobit în lemn folosit la
amenajarea unei surse de apă; 3. Jgheab din scânduri
prin care curge apa pentru a pune în mişcare o instalaţie de tehnică
ţărănească
Umblet - teren pentru păşunatul cârdurilor de vite aparţinând unei
stâne
Vădaşi - grup de familii care folosesc în comun o sursă de apă
