[Pleroma anul V nr. 1 (2003) 57-72]

AUTORITATEACXrvANTULUI

de Mihai Dinu

,,$i erau uimip de inva^atura Lui, caci

cuvantul Lui era cu putere." (Luca 4:32)

Uimirea in fap for^ei rnagice a cuvantului a constituit,probabil incepand chiar din zorii misterioasei aparijii a limbajuluiarticukt, unul dintre impulsurile determinante ale procesului detransmutajie spiritual* a lui homo sapiens intr-un homo religiosus. E de

presupus ca, inca cu mult timp inainte ca teologiile sistematice aleEgiptului, Indiei sau Orientului Apropiat sa fi dezvoltat doctrinemai mult sau mai pufin elaborate ale Logosului, un topos staruitorexplorat de gandirea mitica va fi fost acela al puterii creatoare acuvantului rostit.

Cercetarile intreprinse, incepand cu anii '40 ai secolului

trecut, de antropologi precum Maurice Leenhardt in Oceania sauMarcel Griaule ?i Germaine Dieterlen la, incepand de atunci,renumitele populapii dogon ?i bambara din Mali au evidenpatsubstratul arhaic al meditatiei asupra virtuplor sacre aleCuvantului. Pentru dogoni, una dintre cele doua ipostazeprimordiale ale Verbului (Cuvantul ,,uscat5>) constituie un atribut

Prof. univ. dr. la Universitatea din Bucure§ti

58 MihaiDinu

al spiritului creator Amma, anterior cosmogenezei. La randul sau,

Qivantul ,,umed" a incolpt in oul cosmic si a fost daruit omului

pentru a fecunda urechea, comunicarea verbala aparand astfel ca

materializarea unei hierofanii. Dintre cele cinci suflete cu care zeii

i-au inzestrat pe bastinasii taulipang din America de Sud,

nemuritor este numai acela care confine Cuvantul, identificabil cu

,,dublul", alter ego ce poate peregrina in timpul somnului,

explicand astfel geneza visului (idee care i-ar fi incantat pe poepi

nascuji sau crescup. sub zodia romantismului german, de la

Novalis la Eminescu).

Intr-o frapanta analogie cu numerologia kabbalistica,

credin^ele populapei bambara, pentru care cunoasterea mistica se

reduce la intelegerea simbolisticii primelor 22 de numere naturale,

atribuie cifra unu Stapanului Cuvantului, dar si Cuvantului insusi.

Tot pentru primordialitatea Cuvantului pledeaza si mitul

cosmogonic al indienilor guarani din Paraguay, potrivit caruia

Dumnezeu a creat limbajul inaintea apei, focului, soarelui,

ceprilor §i pamantului. Aceeaji idee se intalnea, fara vreo

contaminare sau influenza posibila, in mitologia zoroastrista,

pentru care „Cuvantul (honover) eel curat, sfant, iute, a fost inaintea

cerului, a apei, a pamantului, a turmelor, a focului, fiul lui Ahura-

Mazda, inaintea intregii lumi care este" {Avesta, Vendidad, I).

Comentand faptul ca in cea mai veche cosmogonie

egipteana, aparpnand preopmii memphite, zeul Ptah ,,creeaza prin

spirit (,,inima" sa) si verb ^limba" sa)", Mircea Eliade citeaza

concluzia lui John "Wilson potrivit careia ,,la inceputul gandirii

egiptene gasim o doctrina care poate fi apropiata de teologia

Autoritatea Cuvantului 59

crestina a Logosului"2. La randul sau, brahmanismul indian

vorbeste despre „cuvantul bhan a carui putere a creat pamantul"

(fytapatha brahmana, IX, 171), iar Rigveda identifies Verbul (vac) cu

sufletul universului.

Inutil sa mai amintim ca Dumnezeul biblic creeaza ex nihilo

numai prin puterea Cuvantului Sau (»Sa fie luminaT) si ca, potrivit

celei mai mistice dintre evanghelii, ,,La inceput era Cuvantul si

Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. (...) Toate

prin el s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut"

(loan 1, 1-3). O doctrina inchegata a Logosului creator elaborase,

inca inaintea redactarii acestui text capital, filosoful evreu Filon

din Alexandria, combinand uitr-o sinteza originala tradiu'a ebraica

cu conceppa platonica asupra naturii arhetipale a ideilor. O alta,

nu mai pupn subtila, avea sa construiasca, pe la 1200, Ibn 'Arabi3,

eel mai prestigios ganditor al sufismului medieval.

A intra in ha^urile conceppilor menjionate mai sus ne-ar

conduce, evident, mult mai departe decat §i-ar putea ingadui sa

indrazneasca autorul comunicarii de fa^a. Este de repnut numai

ideea largii raspandiri a unei metafizici a Cuvantului, inteles mai

pretutindeni ca o realitate duala divino-umana, deopotriva de

inzestrata cu virtujd creatoare in ambele ei ipostaze. Aidoma

Qeatorului care zamislegte lumea prin Cuvant, omul se slujegte de

cuvinte pentru a o lua in posesie4 si, la nivelul sau secund de

2 Mircea Eliade, htoria credinfe/or ft ideilor nligioase^ Bucurejti, Ed. §tiin$ifica,

1991,voLl,p.95.

3 Muhyi-d-dln Abu 'Abd Allah Muhammad b. 'All b. Muhammad b. al-'Arabl

al-Hatiml al-Ta^ , supranumit al-Shaykh al-akbar, recte Doctor maximus (Murcia

1165-Damasc 1241).

4 ,,§i din pamant a mai zidit Domnul Dumnezeu toate fiarele campului §i toate

pasarile cerului §i le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi; §i oricum va

60 MihaiDinu

existenta5, da la randu-i nastere unei lumi noi, aceea pe care Karl

Popper avea sa o numeasca ,,a treia": lumea cvasiplatonica a

carplor in sine, a teoriilor in sine, a problemelor si a situapilor

problematice in sine etc6.

Cu mult timp insa inainte de apari^ia acestei lumi simbolice,

cuvantul isi cucerise deja un loc de protagonist in practicile

magico-religioase, unde simpla sa pronun^are era socotita

indestulatoare pentru a-1 traduce nemijlocit in act7. Puterea

descantecului sau a blestemului nu i§i are sursa in emi^ator, ci in

chiar autoritatea cuvantului, in potenpalul sau ac^ional, creator sau

distructiv, binefacator ori malefic. Ca forme de magie lexicala,

aceste intervenpi sunt presupuse a fi infailibile, o data ce efectul

lor nu depinde decat de forja intrinseca a formulei rostite. Ele se

deosebesc astfel net de rugaciune, al carei rezultat nu poate fi

niciodata anticipat cu certitudine, intrucat aceasta nu isi propune

sa exercite o ac^iune constrangatoare asupra destinatarului

supranatural caruia i se adreseaza.

numi Adam toata fiinja vie, ea a§a se va numi. §i a pus Adam nume

dobitoacelor ji tuturor pasarilor cerului §i tuturor fiarelor campului" (Fac. 2:19-

20). Potrivit sectei $iite a hurufiplor, Allah se manifesta in numele tuturor

liy:rurilor, iar deposedarea acestora de numele lor le anuleaza existenta. Qi atat

mai mult, e de a?teptat ca Dumnezeu sa fie prezent in numele sale, prilej de

nesfarjite speculajii nu doar in kabbalistica, ci ?i la mistici cre^tini precumDionisie Pseudo-Aeropagitul.

5 Intrucat numai Absolutul poseda veritabila plenitudine existenjiala, dupa

cuvantul adresat lui Moise pe muntele Hbreb: ,,Eu sunt Cel ce sunt" (Exod3:14).

6 Dictionnaire desphilosophies^ Encyclopsedia Universalis et Albin Michel, 1998, p.

1253.

7 ,,Q spune cu cuvantul §i se va vindeca sluga mea" (Luca 7:1).

Autoritatea Cuvantului 61

Distinc^ia dintre actul magic si eel religios este totusi mai

pupn stricta decat se considers indeobste. Paul Evdokimov

aminteste, in aceasta ordine de idei, ca ,,exista eel pupn o

rugaciune care nu cunoaste niciodata refuzul, la care Tatal

raspunde imediat, este cererea Duhului Sfant, epk/e%a"*.

In fond, toate ritualurile religioase presupun operarea in

planul invizibilului prin intermediul fie al verbului, fie al unor

gesturi simbolice care il plasticizeaza. Caci, potrivit doctrinei

augustiniene, gesturile sunt cuvinte vazute (verba visibilia9), la fel

cum si frescele din biserici constituie un discurs adresat privirii, o

predica pentru ochi, o evanghelie in imagini. Rolul decisiv revine

insa intotdeauna cuvantului. Intr-o omilie anonima din Evul

Mediu timpuriu, citata de Jean Gaude Schmitt, in care se explica

protocolul liturgic al tainei euharistice, suntem avertiza^i asupra

piimejdiei de a crede ca formula sacramentala ar putea fi cumva

eludata: ,,Omite|i cuvintele (tolle verbum)^ ave^i paine §i vin;

adaugap-le (adde verbum) si este altceva. Ce este acest altceva?

Trupul si sangele lui Hristos"10. Mci un gest nu poate inlocui

cuvantul. Dumnezeu insusi nu s-a putut lipsi de el atunci cand a

creat lumea (,,Sa fie lumina! etc.), deoarece Cuvantul divin nu era,

potrivit dogmei crestine, doar o formula declansatoare a

cosmogenezei, ci si o realitate transcendenta consubstantiala

Tatalui Qeator.

Ce a mai ramas din autoritatea divina a cuvantului in

condipile lumii desacralizate de astazi? Mai pastreaza vorbele

noastre ceva din energia mfaptuitoare a Cuvantului dintai?

8 Paul Evdokimov, Varstek viefii spirituale, Bucurejti, Christiana, 1993, p. 47.

9 Jean Qaude Schmitt, Rajiuneagesturilor, Bucure§ti, Editura Meridiane, 1998, p.

101.

10 Ibid., p. 425.

62 MihaiDinu

Conceppile magicoreligioase pun semnul egalitapii intre

rostire §i acpune. A spurn inseamna pentru ele aface si inca a face

lucruri ce nu s-ar putea realiza pe nici o alta cale decat cea verbala.

Prin secularizarea limbajului s-a pierdut oare aceasta insusire

cardinala a cuvantului? Categoric, nu. Teoria actelor de limbaj

elaborate de John Austin a reamintit mediilor lingvistice

contemporane faptul ca, departe de a fi un simplu flatus vocis>

vorbirea poate, in circumstance determinate, sa produca efecte la

fel de concrete ca orice ac^iune fizica. Nu intamplator cartea

acestui remarcabil filosof al limbajului se numea How to do Things

with Words?. Traducerea franceza a tidului merita consemnata

pentru inspirata sa adecvare la esen^a teoriei austiniene: Quand dire

c'estfaire. Acest %ts sifacut constituia tocmai, precum am incercat sa

aratam mai sus, esen^a doctrinelor logocratice tradi^ionale, iar

cercetarea lui Austin nu facea decat sa evidenpeze persisten^a, in

ciuda tuturpr avatarurilor ei, a fortei poietice primordiale a

cuvantului.

Una dintre observapile cele mai fertile ale ganditorului

american a fost aceea ca in limba exista doua mari ckse de

enuncuri: constatative §i performative. Cele dintai relateaza fapte

(Mergpe bidcleta; Cant la flaut; Citesc ^arul)^ pe cand celelalte sunt

fapte, adica produc, prin simpla enuntare situapi inexistente

anterior pronun£arii lor (Te condatnn la moarte, Accept invitatia; Vd

numesc ambasador; Vd ure% sandtate; Jur; Parie^y Multumesc). Acestea

din urma constitute dovezi certe ale faptului ca, departe de a se

limita la descrierea realita^ii, cuvintele pot sa o §i modifke.

Dar, la fel ca in practica magico-religioasa, pentru a avea

efectul scontat, rostirea cuvantului trebuie garantata de o anumita

autoritate. Tot asa cum, potrivit doctrinelor religioase ortodoxa si

Autoritatea Cuvantului 63

romano-catolica, recitarea epiclezei de catre un mirean sau un

cleric nehirotonisit nu determina transsubstan^ierea, nici verdictul

de condamnare la moarte nu ramane mai pu^in lovit de nulitate

atunci cand este pronun^at de o persoana neindreptajita sa o faca.

In citatul evanghelic ce serveste drept moto textului de fa£a,

axvmtulputere ll traduce pe grecescul exousia, substantiv polisemic,

avand drept inj:eles principal »puterea de a face". Evanghelistul

pne sa sublinieze aici tocmai faptul, evident pentru auditoriul

Mantuitorului, ca valoarea cuvintelor Sale nu i§i avea sorgintea in

ele insele, caci, la rigoare, aceleasi afirmapi ar fi putut fi facute si

de altcineva fara a antrena efecte similare, ci in autoritatea divina a

Enun^iatorului.

Sa mai semnalam §i o conotajie delpc mtamplatoare a

termenului grecesc. Printre cele nu mai pujin de 83 de ocuren^e

ale cuvantului exousia in ansamblul textului neotestamentar, exista

si una a carei traducere in limbile moderne a fost, in mod

sistematic, libertate (germ. Freiheit, engl. freedom of action, fr Iiberte)n.

Actul de limbaj presupune cu necesitate libertatea de constiin^a a

celui care il savarseste. Judecatorul care condamna sau achita la

ordin, demnitarul ce numeste sau revoca sub presiune, acuzatul

care marturiseste in camera de tortura prezinta.cu topi imaginea

desfigurata sau perversa a unui enunpator care a incetat sa maiiie

stapan pe propriile-i decizii. E semnificativ faptul ca, in aceeaji

epistola paulina unde exousia figureaza cu sensul de libertate,

panoplia conotapilor sale se imboga^este si cu intelesul de control

asuprapropriei vointe12.

11 ,,Avefi grija insa ca nu cumva aceasta libertate a voastra sa devina

impiedicare pentru cei slabi" (/ Cor. 8:9).

12 ,,Dar eel ce sta neclintit in inima sa §i nu e strans de vreo nevoie ?i stapanire

are peste voin$a lui §i aceasta a hotarat el in inima sa: sa-?i pna fata fecioara,bine va face ( / Cor. 7:3f).

64 MihaiDinu

In fine, apogeul sacralizarii exousiei se inregistreaza o data

cu identificarea ei cu una dintre treptele ierarhiei angelice a carei

sistematizare o datoram enigmaticului mistic Dionisie Pseudo-

Areopagitul. Stapaniile (exousfai) pomenite de mai multe ori si in

Epistola catre Efeseni sunt cete ingeresti (anume acelea carora, intr-o

strofa de mare frumuse^e, Baudelaire le incredin^ase candva soarta

sapostuma13).

Revenind la autoritatea cuvantului, se cuvine sa observam

ca, in ciuda prestigiului eroilor fondatori ai scrierii (egipteanul

Tbot, greco-fenicianul Kadmos, chinezul Fu-Hi, babilonienii

Nebo si Mseba, scandinavul Odin, celtul Ogma, indiana

Sarasvati), exista la cei vechi con^tiin^a faptului ca, prin fixarea sa

grafica, forta vie a logosului este substantial saracita. Nu trebuie

asadar sa ne mire ca mari filosofi (Pitagora, Socrate, Epictet) sau

intemeietori de religii (Buddha, Iisus, Mahomed) au preferat sa nu

ne lase nici un rand scris, inva^atura lor fiind transmisa prin

intermediul unor texte redactate de discipoli fideli.

Intr-adevar, cei vechi erau perfect constienti de

superioritatea cuvantului rostit asupra celui scris. Ei stiau ca in

actul pronun^arii, cu tot ceea ce implica el ca realizare ,,muzicala",

paralingvistica, se manifesta o for^a persuasiva pe care scrisul nu o

13 ,,Soyez beni, mon Dieu, qui donnez la souffrance

Comme un divin remede a nos impuretes

Et comme la meilleure et la plus pure essence

Qui prepare les forts aux saintes voluptes!

,Je sais que vous gardez une place au poete

Dans les rangs bienheureux des saintes legions

Et que vous l'invitez a l'eternelle fete

Des Trones, des Vertus, des Dominations"

(L 'ideal Uupoete)

Autoritatea Cuvantului • 65

poate nicicum transmite14. Virtupile incantatorii ale emisiunii orale

pot delecta (in-canta)15, dar si manipula constiinjele, chiar in

pofida unei argumentajii schioape, prin simplul efect al

magnetismului rostirii, pe care practica hipnozei verbale 1-a pus

stralucit in eviden^a. Cercetarile medicale moderne au demonstrat

ca, indiferent daca se recurge sau nu si la alte mijloace, reusita

hipnozei ,,se bazeaza in primul rand pe aqiunea sugestiva a

cuvintelor"16. Mai mult decat atat, specialism in kinezica17 suspn

ca, pana si intr-o conversape banala, mesajul transmis depinde in

mai mare masura de factorii paralingvistici decat de continutul

discursului verbal18.

Cat de elocventa este insasi expresia ,,prin viu grai", care,

opunand oralul scripturalului, ne duce totodata cu gandul la

distincpa metafizica dintre conceptul filosofic de divinitate §i

Dumnezeul eel Viu al religiilor revelate! Qiiar daca scrisul, aidoma

tuturor activitaplor umane fundamentale, s-a bucurat si el in

marile tradipii de privilegiul sacralizarii (mai sus-amintitul Thot

extrasese caracterele hieroglifice din fizionomia zeilor, tot asa cum

literele indiene se identificau cu parple trupului lui Sarasvati,

14 Nu intamplator fase§i cultele crc§tine neoprotestante, care neaga vehement

sursele orale ale credin^ei (Sfanta Tradi^ie a Bisericii primare), nerecunoscanddecat autoritatea ipostazei scrise a cuvantului divin, insista, in mod paradoxal,asupra strategiilor de convertire prin viu grai, cand logic ar fi fost sa se limiteze

la a recomanda neofi^ilor simpla lectura a Scripturil

15 For^a de comunicare a muzicii %i trage seva tocmai din caracterul ei de

wvorbire cu gura inchisa", discurs desemantizat, dar supus, in eel mai inaltgrad, Iqgicii sentimentelor.

16 VA Gheorghiu, Hiptio^a, Bucurejti, Editura §tiintifica §i Enciclopedica,1977.

17 Disciplina care studiaza comunicarea prin gest §i expresie faciala, inqiata inanii '40 de americanul RayBirdwhistelL

18 Albert Mehrabian, Non-verbal Communication, Aldine, 1972.

66 • MihaiDinu

supranumita §i ,,zei$a-alfabet"19), el a fost socotit intotdeauna

inferior comunicarii orale, intrucat lipsea cuvantul de puterea

creatoare cu care ll investe?te rostirea20.

Socotind auzul anterior vazului, intrucat sunetul se afla la

originea lumii21, mitologia indiana premergea cu mai bine de trei

milenii teza apostolului erei electronice Marshall McLuhan,

potrivit careia, pana la aparijia alfabetului, raporturile omului cu

lumea au fost dominate de canalul de transmisie vocal-auditiv, fapt

ce, in perspectiva postulatului ,,the medium is the message", si-ar

fi pus amprenta asupra intregii evolupi a civilizapei noastre.

Recitind astazi faimosul bestseller din 1962 al profesorului

de literatura engleza din Toronto22 nu putem decat sa ne miram de

valva pe care a starnit-o in epoca acest eseu dezlanat, de o

frapanta subrezenie a argumentapei. Pentru McLuhan nasterea

scrierii fonetice23 a marcat intrarea omenirii in era vizuala prin

substituirea oralitapi cu scripturalul. Ipoteza pare tentanta, dar, din

pacate, demersul autorului ne face sa ne gandim la critica pe care

Karl Popper o aducea ideologiilor, sisteme caracterizate printr-o

19 Jean Chevalier , Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, Bucure§ti, EdituraArtemis, 1995, p. 212-213.

20 O tentativa, in fond timida, de suplinire a acestei carenje a scripturalului areprezentat-o inventarea, in medhil cancelariilor bizantine, a semnelor de

punctuate, destinate apropierii grafki de subtilitaple rostiriL

21 Qivantul monosilabic OM, reminiscent §i imagine sonora a vibra^iei pri-mordiale, ,,reproduce el insu§i procesul masnifestarii" (Jean Cbevalier, AlainGheerbrant, op. tit., p. 283).

22 Marshall McLuhan, The Gutenberg Galaxy, University of Toronto Press, 1962.23 Ne-am putea intreba de ce autorul vorbe^te de galaxia Gutenberg ?i nu de

galaxia Ugarit, locul unde s-a nascut alfabetul, cu aproape trei milenii inaintea

invenjiei me^terului din Maienja. Difuzarea mai restransa a carjii manuscrise arputea constitui o, ce-i drept nu prea solida, motivate a op^iunii sale.

Autoritatea Cuvantului 67

permanenta cautare de confirmari^ in opozipe cu stiinpele, orientate,

tocmai dimpotriva, catre conceperea de teste cruciale susceptibile

de a le infirma ipotezele. Dupa esecul practic al marilor mituri

ideologice ale secolului nostru, acestea continua sa aiba adepji,

tocmai fiindca sunt imune din principiu la infirmarea

experimentala. E aproape de neimaginat un test care le-ar putea

invalida pentru totdeauna, de vreme ce nici macar milioanele de

morpi de care s-au facut vinovate nu funcjioneaza drept

contraexemple suficiente pentru respingerea lor.

Mutatis mutandis, aceeasi viziune absorbanta, in stare sa

explice orice, ignorand contraexemplele si supralicitand acele

situapi particulare ce pledeaza pro domo e caracteristica si pentru

gandirea lui McLuhan. El trece usor cu vederea faptul ca, tocmai

in lunga epoca prealfabetica pe care o considers dominata de

,,veghea auditiva" mijloacele de comunicare inventate de om (cu

excep^ia, poate, a tam-tam-ului) s-au adresat exclusiv ochiului.

Timp de mii de ani reprezentarea grafica a gandurilor a fost total

rupta de valorile oralita^ii. De la pictura rupestra si pana la marile

sisteme de scriere ale Mesopotamiei, Egiptului sau Chinei,

modalitaple de ,,redactare" a mesajelor nu au datorat nimic (sau

aproape nimic) componentei sonore a limbii. De-abia o data cu

realizarea segmentarii in unita^i minimale a lanjului vorbirii, care a

facut posibila inventarea alfabetului, raporturile s-au schimbat in

favoarea auzului, cititorul vazandu-se pentru prima data obl^at sa

pronunpe cuvintele textului parcurs. Tocmai incepand de atunci se

ivesc condipile favorabile pentru lectura cu voce tare, pe care, in

mod ciudat, McLuhan o asociaza cu perioada pre-Gutenberg.

Nu intenjionam sa supunem aici unei analize entice

contradic^iile, inconsecven^ele, exagerarile, sofismele, extrapolarile

68 MihaiDinu

abuzive si confuziile24 care abunda in cartea lui McLuhan. Dincolo

de ele, teza influenj:ei majore a scrisului asupra felului nostru de a

vedea lumea e la fel de respectabila ca si, bunaoara, ideea

dependent Weltanschauung-ului colectivitajdlor umane de limba

pe care o vorbesc membrii acestora (ipoteza Sapir-Whorf). Ceea

ce ne intereseaza pentru moment este daca, la aproape patru

decenii de la aparipe, previziunile lui McLuhan cu privire la

mutapile pe care le va provoca trecerea de la era tiparului la era

electronica s-au implinit sau mai au inca sanse apreciabile de a se

realiza.

,,O teorie a schimbarilor culturale este imposibila fara

cunoasterea schimbarilor ce intervin in relapile dintre simjxiri"25 si

»cand ingeniozitatea incapapanata a omului a exprimat o parte din

fiin^a lui intr-o tehnologie materials, intregul raport dintre simjuri

se modifica"26 scrie autorul nostru. Dupa McLuhan, omenirea a

stat timp de sute de mii de ani sub semnul auditivului, pentru ca, o

data cu aparitia si raspandirea scrierilor fonetice, vazul sa se

impuna ca modalitate privilegiata de percepere a realita^ii. Astazi,

datorita progreselor electronicii, auzul revine in forj:a, antrenand

modificari profunde atat in strategiile cunoasterii umane, cat si in

topografia raporturilor sociale. Nasterea ,,satului global", sintagma

24 Unele dintre ele ll discrediteaza de-a dreptul pe intelectualul McLuhan,

facandu-ne sa ii punem la indoiala fie sagacitatea, fie buna crcdin^a, precum

critica adusa lui Mircea Eliade in termenii urmatori: ,,Faptul ca Eliade

hotarajte sa-1 numeasca pe omul oral ,,religios>> este, desigur, tot atat de

fantezist 51 arbitrar ca 51 a spune despre blonde ca sunt bestwle" (p. 125 din

edijia romanesca aparuta la Editura Politica in 1975), care, in eel mai bun caz,

reprezinta un regretabil Schonheitsfehler.

25 Op. oV.,p. 82. '26 Op. tit. p. 423.

Autoritatea Cuvantului 69

care a facut cariera27, ar reprezenta urmarea fireasca a »noului

tribalism" generat de aceasta reorientare senzoriala.

At fi cu totul injust sa judecam teza lui McLuhan fara a pne

searna de contextul istoric al aparipei ei. Gimatul mediatic in care

s-a nascut aceasta era dominat de marele avant al televiziunii,

radioului §i telefoniei intercontinentale, mijloace care privilegiau

cuvantul rostit, creand efectiv impresia ca epoca scrisului §i-a trait

traiul. Nu-i putem reprosa mediologului nostru, faptul de a nu fi

prevazut aparipa internetului, care a schimbat considerabil datele

problemei. Grape noului mijloc de comunicare, scrisul a

recuperat astazi o mare parte din handicapul evidenpat de

McLuhan. Vastele posibilitaji de documentare pe care acesta le

ofera tind sa redeschida gustul unor tineri pentru lectura, tot a^a

cum e-mail-ul face sa renasca vechea placere a corespondenjei,

evident totul in conformitate cu dinamica atat de diferita a vremii

noastre. Daca noua tehnologie contrariaza cu adevarat unele

deprinderi de perceppe senzoriala, aceasta violentare privejte mai

ales sim|:ul tactil, caci impactul cu clapele computerului difera

aproape dramatic de mangaierea filelor unei carji dragi.

Ce se poate spune insa despre contribupa tehnologiei

electronice la formarea asa-numitului ,,sat global"? In masura rn

care prin »sat" se in^elege, rn spiritul distincpei clasice a lui

Ferdinand Tonnies28, o comunitate de tip Gemeinschaft, in care

raporturile sociale sunt bazate pe afectivitate interpersonala,

solidaritate §i tradipe, spre deosebire de relapile preponderent

contractuale, formale §i impersonale ce caracterizeaza stilul

27 Ce-i drept, mai mult in publicistica decat in ^tiinjele sociale.

28 Michel Lallement, Jstoria ideilor soriologice, vol. I, Bucuresti, Antet, 1997. p.131.

70 MihaiDinu

Gesellschqft, lumea de astazi pare sa se indrepte mai degraba catre

statutul de megalopolis decat de ,,sat global". In plus, tot mai

marcatele dificultap. de comunicare Mfa^a catre faja" pe care le

intampina adolescenpi ce i^i petrec cateva ore zilnic in fata

computerului ar pleda pentru ideea ca noile medii nu fac decat sa

accentueze acea alienare afectiva pe care Louis Wirth29 o

considera drept una dintre caracteristicile definitorii ale viepi

urbane. E de asteptat ca, eel pupn in forma lor actuate, acestea sa

contribuie la intensificarea efectului de ,,mulpne solitara" (David

Riesman), sporind sentimentul de insingurare al utilizatorului, care

tinde sa se inchida tot mai mult in universul virtual al

computerului, refuzand contactul nemijlock cu semenii.

Daca in^elegem,. in schimb, metafora ,,satului global"

numai ca pe un alt mod de a spune ca lumea a devenit mai mica,

atunci McLuhan are dreptate. Fireste, nu dimensiunile fizice ale

planetei s-au schimbat, ci timpul necesar parcurgerii distantelor

dintre oameni si locuri. Exilat la Tomis, Ovidiu se afla la multe

zile de metropola, pe cand astazi un urmas al sau care-si petrece

concediul la Constanpa poate lua, practic instantaneu, legatura cu

Roma direct de pe plaja.

Perceppa noastra spa^io-temporala isi are insa ciuda^eniile

ei. Un acelasi interval de timp ne poate parea mai lung sau mai

scurt in func^ie de densitatea evenimentelor care il populeaza. O

etapa de via^a lipsita de intamplari memorabile ocupa pujin loc in

memoria noastra si, ca atare, ea ne va aparea, dupa o vreme, drept

mai scurta decat o alta, saturata de evenimente deosebite. Anii de

pensie, mai pu^in agita^i gi tumultuogi comparativ cu cei ai

tinerefii, le par batranilor de durata mai mica decat aceia, de unde

29 Norman Goodman, Introduce™ in sociologies Bucure^ti, Lider, p. 417.

Autoritatea Cuvantului 71

si sentimentul ca scurgerea vremii s-a accelerat, in ciuda senzapei

zilnic incercate ca timpul trece greu, fenomen perfect explicabil

prin plictiseala subsecventa inactivitapi. Cu alte cuvinte, estimarea

duratelor depinde de numarul de repere evenimen^iale pe care

acestea le con$in, o viata mai bogata in intamplari fiind totodata,

psihologic vorbind, §i una mai lunga.

Nu altfel stau lucrurile §i in ceea ce privejte spajiul. O

camera goala iji pare mai mica decat una mobilata, iar funda^ia

unui bloc demolat pe care 1-ai vizitat candva - inexplicabil de

ingusta pentru a fi putut cuprinde toate incaperile pe care

memoria ta le-a repnut. Ca §i rastimpurile identice, locurile de

intindere egala difera aparent intre ele in func^ie de ceea ce conpn.

Oricat de vast, un ora§ alcatuit din construgpi similare nu ocupa

un loc prea mare in memoria celui care 1-a vizitat, deoarece e lipsit

de reperele care personalizeaza spajiul, calibrandu-1. Dincolo de

dimensiunile obiectiv masurabile, pentru turistul sensibil la

varietatea arhitectonica, Floren^a e mai mare decat Phenianul.

De aici concluzia ca uniformizarea nu doar saracegte, ci §i

micjoreaza lumea. Senzapa ca planeta e mai mica decat in trecut e

de pus in legatura nu numai cu dezvoltarea comunicapilor, ci ji cu

generalizarea unor stiluri de via^a §i modele culturale ce reduc

progresiv diversitatea existenpei umane. Un continent acoperit de

blocuri, garaje §i fast-food-uri identice e mai mic decat un orasel in

care fiecare stradu^a §i casa difera de toate celelalte; la fel $i o

planeta populata de clone ale aceluia^i individ in comparape cu o

j:ari$oara locuita de oameni ,,tot unul §i unul".

In sensul acesta, lumea ,,mai mica" a viitorului poate fi

privita §i ca un pericol potential. Comunicarea inseamna ?i

influen^are reciproca, acordare mentala gi afectiva pe o aceeagi

72 MihaiDinu

lungime de unda §i, in ultima analiza, cre^tere a gradului de

asemanare dintre oameni. Homofilia astfel objinuta risca sa

conduca la o saracire a naturii umane, a carei mare^ie i§i trage,

intre altele, seva §i din superba ei varietate.

Norocul omenirii este insa ca natura se opune sistematic

unei atare nivelari, producand necontenit diversitate prin

mecanismele specifice ale ih^eleptului hazard genetic. Fiin^e

ispitite mereu de porniri gregare (ideologiile, moda, show-

business-ul, pasiunile sportive, mass-media se straduiesc continuu

sa ne aduca la acelasi numitor), oamenii se v2d salvati iaraji §i

iara^i de o putere (exousia) de dincolo de ei, pe care, din fericire,

nu sunt in masura sa o contxoleze. S-ar zice ca, in ciuda volupta^ii

cu care se lasa prada efectelor uniformizatoare ale cuvantului,

veghea tainica a Cuvantului ii scoate de fiecare data la liman.