PRO LEGE NR. 2/2017
Revistă fondată în anul 1952
COMITETUL ȘTIINȚIFIC
• prof. univ. dr. Augustin Lazăr, procuror general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție • prof. univ. dr. Ovidiu Predescu, consilier al
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție • prof. univ. dr. Mircea Duțu • prof. univ. dr. Constantin Mitrache •
prof. univ. dr. Emilian Stancu • prof. univ. dr. Florin Streteanu • prof. univ. dr.
Tudorel Toader
COMITETUL DE REDACȚIE
• procuror prof. univ. dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef • procuror dr. Remus
Jurj-Tudoran, redactor-șef adjunct • procuror dr. Tamara Manea, redactor •
procuror dr. Simona Frolu, redactor • procuror Dorinel Oancea, redactor •
procuror Liviu Popescu, redactor
RESPONSABILI ZONALI – REDACTORI
• procuror conf. univ. dr. Fabian Gyula • lect. univ. dr. Daniela-Iuliana
Lămășanu, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Suceava • Ilie Narița, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Alba Iulia • conf. univ. dr. Marius Neculcea, procuror general adjunct al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara • dr. Gigi-Valentin Ștefan,
procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța
SECRETARIATUL TEHNIC DE REDACȚIE
• Consilier Mădălina Savopol • Grefier Adrian Costache
CONDIȚII DE PUBLICARE
Materialele destinate publicării trebuie să îndeplinească următoarele
condiții minimale:
1. Manuscrisele pot fi trimise redacției în format electronic, la adresa
[email protected], în Microsoft Word, Century sau Times New
Roman, cu corp de 14, la două rânduri, opțiunea Justify și cu diacritice.
Acestea pot fi, de asemenea, înmânate personal redacției, caz în care
manuscrisele trebuie să fie, deopotrivă, în format electronic și tipărite;
2. Cu referire la autor, manuscrisele trebuie să fie însoțite de
următoarele informații: nume, titlul didactic sau științific, profesia, funcția,
instituția în care își desfășoară activitatea, adresă poștală, număr de
telefon/fax, e-mail și, opțional, fotografie în format JPG. Diagramele,
schemele, imaginile și tabelele se realizează în Microsoft Word;
3. Manuscrisele vor fi însoțite de un scurt rezumat al articolului, scris
atât în limba română, cât și în limba engleză, care să reflecte ideile de bază ale
materialului și să conțină cuvintele cheie din tezaurul de cuvinte cheie ale
domeniului abordat;
4. Articolele, studiile, comentariile înaintate spre publicare trebuie să
respecte structura științifică consacrată;
5. Autorul își asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate
în articol, pentru documentarea invocată și sursele citate. Indicațiile
bibliografice trebuie să respecte normele citării. Redacția „Pro Lege” nu își
asumă responsabilitatea pentru opiniile exprimate de autori în articolele
trimise spre publicare. Manuscrisele nu sunt înapoiate autorilor;
6. Redacția „Pro Lege” își rezervă dreptul de a accepta spre publicare
sau respinge materialele primite, precum și de a face modificări editoriale,
fără să afecteze în vreun fel înțelesul și originalitatea textului trimis spre
publicare;
7. Persoanele și instituțiile interesate de copierea sau prelucrarea unor
articole sau părți de articole publicate în „Pro Lege”, o pot face în condițiile
prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
8. Stilul de editare și procesul de recenzare pot fi consultate accesând
site-ul http://revistaprolege.ro/.
Redacția Pro Lege
Baze de date internaționale recunoscute pentru domeniul științelor
juridice conform ordinului ministrului educației naționale și cercetării
științifice nr. 6129/2016
PRO LEGE Nr. 2/2017
CUPRINS
EDITORIAL
SIMONA FROLU: Independența procurorului – o altfel de
pledoarie …..……………………………………………….
21
DOSAR: Obligativitatea etapei procesuale a continuării efectuării
urmăririi penale față de suspect
LIVIU POPESCU: Paradoxul ca metodă de legiferare ..................... 34
BOGDAN CODREANU: Punct de vedere cu privire la
neobligativitatea etapei procesuale a continuării efectuării
urmăririi penale față de suspect ………..………………….
47
STUDII – ARTICOLE – DISCUȚII – COMENTARII – ANALIZE
DANIELA DEDIU: Infracțiunea de realizare de opere derivate
fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor
recunoscute de lege ……………………………………….
71
MARI-CLAUDIA IVAN, GHEORGHE IVAN: Obstrucționarea
justiției …………………………………………………………….
86
REMUS JURJ-TUDORAN: Compatibilitatea legislației din
România cu prevederile Directivei (UE) 2017/541 a
Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017
privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-
cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a
Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului ………….……………….
96
ANA-MARIA PÎRVU: Violența în familie. Posibilitatea continuării urmăririi penale, în pofida retragerii plângerii prealabile
4 Cuprins
sau a împăcării …………………………………………..... 128
SIMONA RUSU: Unele considerații asupra începerii urmăririi
penale in rem și a adoptării soluției de clasare.
Problematica investigației preliminare (actelor
premergătoare) .....................................................................
135
PAVEL PALCU: Aspecte teoretice și practice privind morțile
suspecte ale persoanelor deținute în penitenciare …………
160
SINTEZE TEORETICE DE PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ – Rubrică
realizată de AUGUSTIN LAZĂR, VASILE IONIȚĂ, GHEORGHE IVAN
SINTEZĂ TEORETICĂ DE PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ CU
PRIVIRE LA INFRACȚIUNEA DE CONFLICT DE INTERESE PE ANUL
2016
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către directorul
executiv al Centrului Județean din cadrul Agenției de Plăți și
Intervenție pentru Agricultură în legătură cu aprobarea unui act
prin care s-a obținut, indirect, un folos patrimonial pentru soție.
Renunțarea la aplicarea pedepsei …………………………………
173
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către directorul
coordonator în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală în legătură cu întocmirea unui act prin care s-a obținut,
indirect, prin intermediul societății la care era asociat unic, un
folos patrimonial pentru sine. Calitatea de funcționar public al
inculpatului ………………………………………………………..
178
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un consilier
local de comună. Achitare în cazul adoptării unui act normativ ….
182
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un inginer
silvic în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au obținut
foloase patrimoniale pentru o rudă de gradul I. Elemente
constitutive …………………………………………………………..
187
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un primar de
comună în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au obținut
foloase patrimoniale pentru sine și pentru soția sa. Starea de
necesitate ………………………………………………………..…..
191
Cuprins 5
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un primar de
comună în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au obținut
foloase patrimoniale pentru fiul său. Acordul de recunoaștere a
vinovăției …………………………………………………………….
195
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un director de
școală gimnazială în legătură cu întocmirea unor acte prin care
s-au obținut foloase patrimoniale pentru fiica sa. Amânarea
aplicării pedepsei. Neîntrunirea condițiilor privind renunțarea la
aplicarea pedepsei .............................................................................
198
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un președinte
al consiliului județean în legătură cu întocmirea unor acte prin care
s-au obținut foloase patrimoniale pentru soția, fiica și ginerele său.
Neîntrunirea condițiilor privind infracțiunea continuată …………
201
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un director
executiv în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța
Alimentelor în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au
obținut foloase patrimoniale pentru sine. Procedura simplificată a
judecății în cazul recunoașterii învinuirii ……………………..…….
208
Conflictul de interese și abuzul în serviciu – distincție. Eroarea de
drept penal ………………………………………..………………...
211
Conflictul de interese și efectuarea de operațiuni financiare, ca acte
de comerț, ori încheierea de tranzacții financiare – coexistență.
Incompatibilitatea judecătorului ………………………………………..
217
ALTE ASPECTE RELEVANTE DIN PRACTICA JUDECĂTOREASCĂ
CU PRIVIRE LA INFRACȚIUNEA DE CONFLICT DE INTERESE
Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un director de
bancă privată. Achitare – lipsa calității de funcționar public ……...
222
DIN JURISPRUDENȚA ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE –
Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN
A. COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE
DREPT ÎN MATERIE PENALĂ
Forma agravată a infracțiunii de luare de mită. Admisibilitate…….. 227
Infracțiunea de trafic de droguri în formă simplă. Admisibilitate ….. 234
6 Cuprins
B. COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN
INTERESUL LEGII
Imposibilitatea retragerii de către inculpat, în fața instanței de
judecată, a consimțământului valabil exprimat în cursul urmăririi
penale pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției.
Admisibilitate …………………..…………………………………...
240
DIN JURISPRUDENȚA CURȚII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI –
Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN
Neobligativitatea informării suspectului/inculpatului despre
schimbarea încadrării juridice. Neconstituționalitate ……..………
248
DIN JURISPRUDENȚA CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR
OMULUI – Rubrică realizată de REMUS JURJ-TUDORAN
Dreptul la apărare. Lipsa unei proceduri judiciare efective, care să
stabilească dacă probele deținute de către organele de urmărire
penală ar trebui să-i fie făcute cunoscute apărării, încalcă dreptul
la un proces echitabil prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenția
europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale .....................................................................................
258
DIN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTIȚIE A UNIUNII
EUROPENE – Rubrică realizată de REMUS JURJ-TUDORAN
Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a cincea)
în cauzele conexate C-124/16, C-188/16 și C-213/16 (22 martie
2017) ………………………………………………………..…….…
265
Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a patra)
în cauzele conexate C-217/15 și C-350/15 (5 aprilie 2017) .…….…
272
DIN JURISPRUDENȚA CURȚILOR DE APEL – Rubrică realizată de
GHEORGHE IVAN
PRACTICA JUDICIARĂ A CURȚII DE APEL CRAIOVA PE ANUL
2015, ÎN MATERIE PROCESUAL PENALĂ
Încheierea intermediară pronunțată în cursul procedurii în camera
preliminară. Imposibilitatea atacării cu contestație ..........................
276
Cuprins 7
Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale.
Nerespectarea dispozițiilor privind citarea inculpatei și prezența
obligatorie a acesteia la soluționarea unei asemenea propuneri......
283
Inadmisibilitatea cererii ulterioare de contestație la executare.
Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a
cauzei ………………………………………………………………..
293
Participarea procurorului militar la judecarea cauzei care are ca
obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării
preventive. Eventualele nulități procedurale.......................................
298
Infracțiunea de neexecutare din motive imputabile sau de
nerespectare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanța de
contencios administrativ. Situația premisă. Legea penală mai
favorabilă ............................................................................................
305
Revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive, în condițiile
incidenței Deciziei nr. 553/2015 a Curții Constituționale a
României. Pericolul pentru ordinea publică …………….....………
313
Necitarea comunei în calitate de persoană vătămată ...................... 320
Contestația la executare. Computarea din durata pedeapsei a
perioadei considerate ca executate pe baza muncii prestate în
timpul executării pedepsei pe teritoriul altui stat .............................
326
Nulitatea dispoziției de trimitere în judecată. Unele neregularități
ale actului de sesizare a instanței ......................................................
330
ACTUALITĂȚI LEGISLATIVE – Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN
Noile modificări și completări ale legii avocaturii ........................... 338
VARIA
JEAN-JACQUES URVOAS: Scrisoarea ministrului justiției
adresată unui viitor ministru al justiției. Să împărtășim o
ambiție de dragul justiției …………………………………..
346
VALENTIN-CRISTIAN ȘTEFAN: Unele aspecte de lege ferenda
în legătură cu statutul procurorilor și cu formarea
profesională a acestora …………………………………….
411
RESTITUIRI – Rubrică realizată de SIMONA FROLU
8 Cuprins
AUGUSTIN LAZĂR: Există o ,,enigmă Ceaușescu”? Speculații
asupra împrejurărilor execuției fostului dictator, apărute în
presa străină (Universul Juridic, anul I, nr. 1, iunie 1990)…
422
IN MEMORIAM
ILIE PICIORUȘ: Raul Petrescu – magistrat și profesor…………… 424
VITRINA CĂRȚII JURIDICE – Rubrică realizată de SIMONA
FROLU
426
The review PRO LEGE No 2/2017
TABLE OF CONTENTS
EDITORIAL
SIMONA FROLU: Prosecutor's independence – another kind of
plea …..…………………………………………………….
21
FILE: Mandatory character of the procedural stage involving
continuation of the criminal prosecution in relation to the suspect
LIVIU POPESCU: Paradox as a method of enactment ..................... 34
BOGDAN CODREANU: Points of view relating to the absence of a
mandatory character of the continuation of the criminal
prosecution in relation to the suspect ………..……………
47
STUDIES – ARTICLES – DISCUSSIONS – COMMENTS – ANALYSIS
DANIELA DEDIU: The offence involving creation of derivate
works in the absence of the authorisation or consent of the
holder of the rights acknowledged by law …………………
71
MARI-CLAUDIA IVAN, GHEORGHE IVAN: Obstruction to
justice ……………………………………………………….
86
REMUS JURJ-TUDORAN: Compatibility of Romanian legislation
with the provisions of Directive (EU) 2017/541 of the
European Parliament and of the Council of 15 mars 2017
on terrorism fighting and for the replacement of the
Framework Decision 2002/475/JHA of the Council and for
the modification of the Decision 2005/671/JHA of the
Council ………….…………………………….………..….
96
ANA-MARIA PÎRVU: Domestic violence. The possibility to continue criminal prosecution, despite withdrawal of the preliminary claim or the reconciliation of the parties ….....
128
SIMONA RUSU: Considerations on the initiation of criminal
prosecution in rem and the adoption of the quashing
solution. The subject matter of preliminary investigation
(preparatory measures) .........................................................
135
10 Table of contents
PAVEL PALCU: Theoretical and practical aspects relating to
suspicious deaths of the persons detained in penitentiaries .
160
THEORETICAL SYNTHESES ON JUDICIAL PRACTICE – Column
held by AUGUSTIN LAZĂR, VASILE IONIȚĂ, GHEORGHE IVAN
THEORETICAL SYNTHESIS OF JUDICIAL PRACTICE RELATING TO
THE CONFLICT OF INTEREST OFFENCE FOR THE YEAR 2016
The conflict of interest offence perpetrated by the executive
manager of the County Centre of the Agency of Payments and
Intervention for Agriculture in relation to the endorsement of a
document, through which a patrimonial undue benefit was
indirectly obtained for his wife. Dropping charges ……..…………
173
The conflict of interest offence perpetrated by the coordinating
manager of the Directorate for Agriculture and Rural Development
in relation to the establishment of a document, based on which a
patrimonial undue benefit for himself was obtained indirectly
through the intermediary of the company in which he was a sole
shareholder. The capacity as a public servant of the accused ……
178
The conflict of interest offence perpetrated by a commune local
counsellor. Acquittal in the instance of the adoption of a normative
act …………………………………………………………………
182
The conflict of interest offence perpetrated by a forestry engineer in
relation to the establishment of documents through which
patrimonial undue benefits were obtained for a first degree relative.
Factors that constitute the offence …..……..…………………..……
187
The conflict of interest offence perpetrated by a commune mayor in
relation to the establishment of documents, through which undue
patrimonial benefits were generated for himself and for his wife
State of necessity ………………………………….…………………
191
The conflict of interest offence perpetrated by a commune mayor in
relation to the establishment of documents, through which undue
patrimonial benefits were generated for his son. Guilty plea
agreement ……………………………………………………..…….
195
The conflict of interest offence perpetrated by a gymnasium school
principal in relation to the establishment of documents, through
Table of contents 11
which undue patrimonial benefits were generated for his daughter.
Penalty postponement. Failure to comply with the conditions for
motion to withdraw..............................................................................
198
The conflict of interest offence perpetrated by a county council
chairman in relation to the establishment of documents, through
which undue patrimonial benefits were generated for his wife,
daughter and son-in-law. Failure to bring together the
characteristics of a continuing offence ………………………….…..
201
The conflict of interest offence perpetrated by an executive manager
of the Directorate for Sanitary-Veterinary and Foodstuff Safety
relating to the establishment of documents, based on which undue
benefits were obtained for himself. The simplified trialling
procedure in the instance of a guilty plea …………………………
208
Conflict of interest and abuse of office – distinction. The criminal
law errors ………………………………………..…………………
211
Conflict of interest and conduct of financial operations, such as acts
of merchant or the conclusion of financial transactions –
coexistence. Judge's incompatibility ………………………………
217
OTHER RELEVANT ISSUES OF THE JUDICIAL PRACTICE
RELATING TO THE CONFLICT OF INTEREST OFFENCE
The conflict of interest offence perpetrated by a private bank
manager. Acquittal – absence of the capacity as a public servant ….
222
FROM THE JURISPRUDENCE OF THE HIGH COURT OF
CASSATION AND JUSTICE – Column held by GHEORGHE IVAN
A. THE PANEL COMPETENT TO RESOLVE ISSUES OF LAW IN
CRIMINAL MATTERS
Aggravated form of bribe-taking. Admissibility ……………………. 227
Drugs trafficking in mild form. Admissibility ……………………… 234
B. THE PANEL COMPETENT TO JUDGE THE APPEAL IN THE
INTEREST OF THE LAW
The impossibility for the accused to withdraw the consent validly
expressed before the trialling court during the prosecution for the
12 Table of contents
conclusion of the guilty plea agreement. Admissibility …………… 240
FROM THE CASE-LAW OF THE CONSTITUTIONAL COURT OF
ROMANIA – Column held by GHEORGHE IVAN
Absence of the obligation to inform the suspect/the accused of the
change of the legal classification. Unconstitutionality ……………
248
FROM THE CASE-LAW OF THE EUROPEAN COURT OF HUMAN
RIGHTS – Column held by REMUS JURJ-TUDORAN
The right of defence. Absence of an effective judicial procedure
which would establish whether the evidence held by the prosecution
are to be disclosed to the defence infringe the right to a fair trial,
provided under art. 6 paragraph (1) of the European Convention
for the defence of human rights and of the fundamental liberties ......
258
FROM THE CASE-LAW OF THE COURT OF JUSTICE OF THE
EUROPEAN UNION – Column held by REMUS JURJ-TUDORAN
Decision of the Court of Justice of the European Union (Fifth
Chamber) in the joined cases C-124/16, C-188/16 and C-213/16 (22
March 2017) ………………………………………………………...
265
Decision of the Court of Justice of the European Union (Fourth
Chamber) in the joined cases C-217/15 and C-350/15 (5 April
2017) .……………………………………………………………….
272
FROM THE CASE-LAW OF THE COURTS OF APPEAL – Column held
by GHEORGHE IVAN
THE JUDICIAL PRACTICE OF CRAIOVA COURT OF APPEAL IN 2015
IN CRIMINAL PROCEDURAL MATTER
Intermediate order ruled during the proceedings in the preliminary
chamber. Impossibility to appeal .......................................................
276
The proposal for remand in custody during prosecution. Failure to
observe the provisions on summoning the accused and her
mandatory presence during the settlement of such a proposal …......
283
Inadmissibility of the subsequent application for appeal against
enforcement. Enforcement of the more favourable criminal law after
final judgement of the case ………………….………………………
293
Table of contents 13
Participation of the military prosecutor to the trialling of the case
having as an object the verification of the legality and soundness of
the remand in custody measure. Possible procedural nullities .........
298
The offence involving non-execution for imputable reasons or non-
observance of the judge’s decision ruled by the court for
contentious and administrative matters. The premise situation. The
more favourable criminal law ...........................................................
305
Revoking and replacement of the remand in custody measure in the
context of the incidence of Decision no. 553/2015 of the
constitutional Court of Romania. Hazard for public order …………
313
Failure to summon the commune in the capacity as an aggrieved
party ..................................................................................................
320
Appeal against enforcement. Computation from the duration of the
punishment of the period considered served based on the work
provided, while serving of one's term on the territory of a different
state ....................................................................................................
326
Nullity of the indictment order. Certain irregularities of the court
intimation document ..........................................................................
330
LEGISLATIVE UPDATES – Column held by GHEORGHE IVAN
Latest modifications and completions to the law on the legal
profession ............................................................................................
338
VARIA
JEAN-JACQUES URVOAS: Letter of the minister of justice to a
future minister of justice. Let us share an ambition for the
sake of justice ………………………………………….…..
346
VALENTIN-CRISTIAN ȘTEFAN: Certain aspects de lege ferenda
relating to the statute of prosecutors and with their
professional training …………………………………..……
411
RESTITUTIONS – Column held by SIMONA FROLU
AUGUSTIN LAZĂR: Is there a „Ceaușescu enigma”?
Speculations on the context of the ex-dictator execution,
featured in the media abroad (Judicial Universe, year 1, no.
14 Table of contents
1, June 1990) …………………….………………………….. 422
IN MEMORIAM
ILIE PICIORUȘ: Raul Petrescu – a magistrate and a professor ….. 424
JUDICIAL BOOK SHOWCASE – Column held by SIMONA
FROLU
426
La revue PRO LEGE No. 2/2017
TABLE DE MATIÈRES
EDITORIAL
SIMONA FROLU: L’Independence du procureur – un autre type
de plaidoirie …..…………………………………………….
21
DOSSIER: L'obligativite de l'étape processuelle de la continuation
de la poursuite pénale du suspect
LIVIU POPESCU: Le paradoxe en tant que méthode de légiférer ... 34
BOGDAN CODREANU: Point de vue relatif au caractère non
obligatoire de l'étape processuelle de la continuation de la
poursuite pénale du suspect ………..…………………..….
47
ETUDES – ARTICLES – DISCUSSIONS – COMMENTAIRES –
ANALYSES
DANIELA DEDIU: L'infraction de réaliser des œuvres dérivées
sans l'autorisation ou le consentement du titulaire des droits
reconnus par la loi …………………………………….….
71
MARI-CLAUDIA IVAN, GHEORGHE IVAN: L'obstruction de la
justice ………………………………………………….….
86
REMUS JURJ-TUDORAN: La compatibilité de la législation de
Roumanie avec les dispositions de la Directive (UE)
2017/541 du Parlement Européen et du Conseil du 15 mars
2017 relative à la lutte contre le terrorisme et remplaçant la
Décision-cadre 2002/475/JAI du Conseil et modifiant la
Décision 2005/671/JAI du Conseil …………….……………
96
ANA-MARIA PÎRVU: La violence domestique. La possibilité de continuer la poursuite pénale, malgré le retrait de la plainte préalable ou de la réconciliation des parties ………………
128
SIMONA RUSU: Considérations sur le commencement de la
poursuite pénale in rem et de l'adoption de la solution de
classement. La problématique de l'investigation
préliminaire (mesures préliminaires) ...................................
135
16 Table de matières
PAVEL PALCU: Aspects théoriques et pratiques relatifs aux morts
suspectes des personnes détenues en pénitentiaires …………
160
SYNTHÈSES THÉORIQUES DE PRATIQUES JUDICIAIRE – Rubrique
réalisée par AUGUSTIN LAZĂR, VASILE IONIȚĂ, GHEORGHE IVAN
SYNTHÈSE THÉORIQUE DE PRATIQUE JUDICIAIRE RELATIVE À
L'INFRACTION DE CONFLIT D'INTÉRÊTS EN 2016
L'infraction de conflit d'intérêts commise par le directeur exécutif
du Centre Régional de l'Agence de Payements et Intervention pour
l’Agriculture relative à l'approbation d'un acte, par l'intermédiaire
duquel il a obtenu, indirectement, un avantage illicite pour sa
femme. Renoncement à l'application de la peine …………………
173
L'infraction de conflit d'intérêts commise par le directeur
coordonnateur de la Direction pour Agriculture et Développement
Rurale en relation avec l'établissement d'un acte, par lequel il a
obtenu par l'intermédiaire de la société où il était associé unique,
un avantage illicite patrimonial pour soi-même. La qualité de
fonctionnaire public de l'inculpé …….……………………………
178
L'infraction de conflit d'intérêts commise par un conseiller local de
commune. Acquittement dans le cas de l'adoption d'un acte normatif
182
Infraction de conflit d'intérêts commise par un ingénieur silvique
relativement à l'établissement de documents, par l'intermédiaire
desquels on a obtenu des avantages patrimoniaux indus pour un
parent de premier degré. Eléments constitutifs ……………..………
187
L'infraction de conflit d'intérêts commise par un maire de commune
impliquant l'établissement d'actes par l'intermédiaire desquels
celui-ci a obtenu des avantages illicites patrimoniaux pour soi-
même et pour sa femme. État de nécessité ……………………….…
191
L'infraction de conflit d'intérêts commise par un maire de commune
concernant l'établissement de documents, par l'intermédiaire
desquels on a obtenu des avantages patrimoniaux pour son fils.
Plaidoyer de culpabilité ………………………………….………….
195
L'infraction de conflit d'intérêts commise par un maître d'école
gymnasiale relative à l'établissement de documents, par
l'intermédiaire desquels on a obtenu des avantages illicites
Table de matières 17
patrimoniaux pour sa fille. Retardement de l'application de la
peine. Non réalisation des conditions relatives à la renonciation à
l'application de la peine ……………………………………………
198
L'infraction de conflit d'intérêts commise par un président de
conseil régional, relative à l'établissement de documents par
l'intermédiaire desquels il a obtenu des avantages illicites
patrimoniaux pour sa femme, sa fille et son genre. Manque de
réalisation des conditions concernant l'infraction continue …..……
201
L'infraction de conflit d'intérêts commise par un directeur exécutif
de la Direction Sanitaire Vétérinaire et pour la Sureté des Aliments
relative à l'établissement de documents par l'intermédiaire desquels
il a obtenu des avantages illicites patrimoniaux pour soi-même. La
procédure simplifiée du jugement dans le cas du plaidoyer de
culpabilité ………………………………..…………………….……
208
Le conflit d'intérêts et l'abus de fonction – distinction. Erreur de
droit pénal ……………………………………………..…………...
211
Le conflit d'intérêts et l'exécution d’opérations financières, comme
actes de commerce, ou la conclusion de transactions
financières – coexistence. Incompatibilité du juge …………………
217
AUTRES ASPECTS RELEVANTS DE LA PRATIQUE JUDICIAIRE
RELATIVE A L'INFRACTION DE CONFLIT D'INTERETS
L'infraction de conflit d'intérêts commise par le directeur d'une
banque privée. Acquittement – manque de la qualité de
fonctionnaire public ………………………………………….……..
222
DE LA JURISPRUDENCE DE LA HAUTE COUR DE CASSATION ET
DE JUSTICE – Rubrique réalisée par GHEORGHE IVAN
A. LE COMPLET POUR LE DEBAT DES QUESTIONS DE DROIT EN
MATIERE PENALE
Forme aggravée de l'infraction d'acceptation de pots-de-vin.
Admissibilité ………………………………………………………..
227
Infraction de trafic de drogues en forme simple. Admissibilité …….. 234
B. LE COMPLET COMPETENT DE JUGER LE RECOURS DANS
L'INTERET DE LA LOI
18 Table de matières
L'impossibilité de l'inculpé de retirer le consentement valablement
exprimé devant l'instance de jugement, durant la poursuite pénale
pour la conclusion du plaidoyer de culpabilité. Admissibilité ……
240
DE LA JURISPRUDENCE DE LA COUR CONSTITUTIONNELLE DE
ROUMANIE – Rubrique réalisée par GHEORGHE IVAN
L'absence de l'obligativité d'informer le suspecte/l'inculpé du
changement de l'encadrement juridique. Non-constitutionalité ……
248
DE LA JURISPRUDENCE DE LA COUR EUROPEENNE DES DROITS
DE L’HOMME – Rubrique réalisée par REMUS JURJ-TUDORAN
Le droit à la défense. Absence d'une procédure judiciaire effective,
qui établisse si les preuves tenues par les organes de poursuite
pénale devraient être dévoilées à la défense, porte atteinte au droit
à un procès équitable, prévu à l'alinéa (1) de la Convention
européenne pour la défense des droits de l'homme et des libertés
fondamentales ...................................................................................
258
DE LA JURISPRUDENCE DE LA COUR DE JUSTICE DE L’UNION
EUROPEENNE – Rubrique réalisée par REMUS JURJ-TUDORAN
Décision de la Cour de Justice de l'Union Européenne (Cinquième
Chambre) dans les affaires jointes C-124/16, C-188/16 et C-213/16
(22 mars 2017) ……………………………………………………..
265
Décision de la Cour de Justice de l'Union Européenne (Quatrième
Chambre) dans les affaires jointes C-217/15 et C-350/15 (5 avril
2017) .……..........................................................................................
272
DE LA JURISPRUDENCE DES COURS D’APPEL – Rubrique réalisée
par GHEORGHE IVAN
PRATIQUE JUDICIAIRE DE LA COUR D'APPEL DE CRAIOVA EN
2015, EN MATIERE PROCEDURALE PENALE
Ordre intermédiaire prononcé dans le cours de la procédure en
chambre préliminaire. Impossibilité d'interjeter appel ......................
276
Proposition de placement en détention provisoire dans le cours de
la poursuite pénale. Non-respect des dispositions concernant la
citation de l'inculpée et sa présence obligatoire à la solution d’une
Table de matières 19
telle proposition ……………..………………………………......... 283
Inadmissibilité de la requête ultérieure de contestation à
l'exécution. Application de la loi pénale la plus favorable après le
jugement définitif de l'affaire ………………………………………..
293
Participation du procureur militaire au jugement de l'affaire qui a
comme objet la vérification de la légalité et du bien-fondé de la
mesure de placement en détention provisoire. Eventuelles nullités
procédurales .......................................................................................
298
L'infraction de non-exécution pour des raisons imputables ou de
non-respect des décision judiciaires prononcées par l'instance de
contentieux-administratif. Situation prémisse. La loi pénale la plus
favorable .............................................................................................
305
Révocation et remplacement de la mesure de placement en
détention provisoire, dans les conditions de l'incidence de la
Décision no. 553/2015 de la Cour Constitutionnelle de Roumanie.
Danger pour l'ordre publique ………..……………………………
313
Non citation de la commune en qualité de personne lésée ................ 320
Contestation à l'exécution. Computation de la durée de la peine de
la période considérée comme exécutée en base du travail presté
durant l'exécution de la peine sur le territoire d'un autre état ...........
326
Nullité de la disposition de la mise en accusation. Certaines
irrégularités de l'acte de saisine de l'instance ...................................
330
ACTUALITES LEGISLATIVES – Rubrique réalisée par GHEORGHE
IVAN
Nouvelles modifications et additions à la loi de la profession
juridique ..............................................................................................
338
VARIA
JEAN-JACQUES URVOAS: Lettre du garde des Sceaux à un futur
ministre de la justice. Partageons une ambition pour la
justice …………………………………………………...…..
346
VALENTIN-CRISTIAN ȘTEFAN: Aspects de lege ferenda
relatives au statut des procureurs et de leur formation
20 Table de matières
professionnelle ……………………..…………………….. 411
RESTITUTIONS – Rubrique réalisée par SIMONA FROLU
AUGUSTIN LAZĂR: Est-ce qu’il existe une „Enigme Ceaușescu”
? spéculations relatives au contexte de l'exécution de
l'ancien dictateur, parues dans la media étrangère
(L'univers juridique, an 1, no. 1, juin 1990) ……………….
422
IN MEMORIAM
ILIE PICIORUȘ: Raul Petrescu – magistrat et professeur ………… 424
LA VITRINE DU LIVRE JURIDIQUE – Rubrique réalisée par
SIMONA FROLU
426
EDITORIAL
INDEPENDENȚA PROCURORULUI – O ALTFEL DE PLEDOARIE
dr. Simona FROLU
Procuror - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Serviciul de cooperare judiciară internațională,
relații internaționale și programe
ABSTRACT
The author tackles the independence of the prosecutor from a
double perspective: a formal one, generated by the normative
ensemble meant to insure it institutionally, and the informal one,
devolving from the overall features of the personality. The part
played by culture in the functional design of the prosecutor
magistrate independence is also dealt with.
Key words: independence of the prosecutor, professional culture,
interdisciplinary culture.
În cuprinsul și înțelesul de largă generalizare explicativă, cu privire la
oameni, independența reprezintă „situația unei persoane care judecă lucrurile
și acționează în mod independent, neinfluențată de alții”1. Particularizând,
însă, la specificul instituțional al profesiei noastre, este inevitabilă angajarea
conceptuală, și nu numai, a independenței din perspectiva a două determinări:
cea care constă în interacțiunea tuturor proceselor psihice care întrețin
organizarea dinamică a capacităților cognitive, afectiv-motivaționale și
comportamentale ale procurorului, precum și cea consfințită de statutul
tutelar al responsabilităților sale sociale. Aceasta, deoarece, atât în
documentele constituționale, cât și în cele organice, independența
procurorului nu este supusă explicit distincției principiale sau conceptuale.
Așadar, asumându-ne această abordare, este evident, starea de
independență a procurorului are o componentă formală, instituțională,
determinată de ansamblul normativ, destinat exclusiv și nemijlocit asigurării
ei instituționale, după cum, inevitabil, are și o componentă informală,
determinată de acele însușiri ale personalității care conferă individului
e-mail: [email protected].
1 DEX, Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, ediția a II-a,
Editura Univers Enciclopedic, București, 2009, p. 423.
22 Simona Frolu
capacitatea de a fi, de a ști, de a se exprima social și organizațional în mod
independent.
Inversăm, în raport cu ordinea menționării, abordarea analitică a celor
două paliere de susținere și afirmare a independenței noastre profesionale,
plecând de la premisa potrivit căreia, în ceea ce ne privește, societatea ne
percepe și ne apreciază în funcție de calitatea răspunsurilor la rolul și
responsabilitățile noastre sociale consfințite atât constituțional, cât și organic.
Din perspectiva definirilor constituționale, dar și a reglementărilor
organice în care le regăsim întocmai, deși nu este reclamată distinct,
considerăm că independența este consecința nemijlocită a raporturilor
dialectice dintre rolul Ministerului Public și fundamentele principiale ale
statutului nostru profesional. Așadar, între „reprezentarea intereselor
generale ale societății și apărarea ordinii de drept, precum și a drepturilor și
libertăților cetățenilor”2, pe de o parte, și faptul că „Procurorii își desfășoară
activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului
ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.”3, pe de altă parte.
Concret, principiul constituțional al legalității definește, construiește
și protejează rolul Ministerului Public care nu poate fi pus în valoare decât
prin acțiunea concertată, de maximă, dar umană severitate de acțiune, a
întregului corp de procurori, cu finalitate în determinarea respectării stricte a
legii de către toți cetățenii. Teza, cu absolută cuprindere principială, era
explicit personalizată și fundamentată, cu mai bine de un secol în urmă, de
către profesorul Ioan Tanoviceanu, care susținea că „reacțiunea represivă (…)
trebuie să lucreze numai în cazurile, în chipul și formele prescrise de lege,
evitând și refuzând orice alt procedeu care nu poartă pecetea legalității”4. În
ceea ce privește principiul imparțialității, conținutul acestuia impune
afirmarea deplină a obiectivității în efectuarea urmăririi penale.
Concomitent, principiile care guvernează constituțional statutul
profesional al procurorilor sunt reclamate imperativ de exigențele
reprezentării intereselor generale ale societății, de apărarea productivă și
eficientă a ordinii de drept și, nu în ultimul rând, de apărarea riguroasă a
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În exprimarea sa instituțională, independența, ca stare aplicată a
condiției profesionale a procurorului, este o variabilă aflată, pe de o parte, sub
2 Articolul 131 alin. (1) din Constituția României, republicată, disponibilă pe site-ul
http://www.constitutiaromaniei.ro/ (accesat la 29 mai 2017). 3 Articolul 132 alin. (1) din Constituția României, republicată.
4 I. Tanoviceanu, Tratat de drept și procedură penală, vol. IV, ediția a II-a,
Tipografia „Curierul Judiciar”, București, 1924, p. 34-35.
Independența procurorului – o altfel de pledoarie 23
acțiunea principiului controlului ierarhic și, pe de altă parte, sub exercitarea
autorității ministrului justiției.
Consistența organizațională, necesitatea și identitatea exercitării
instituționale a controlului ierarhic sunt prevăzute în enunțuri aflate în afara
oricărui echivoc: „dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și
în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine”5 ...
„soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul
ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale”6. Mai mult decât
atât, legea organică precizează procedura organizațională de exercitare
ierarhică a controlului în Ministerul Public, precizându-se că acesta este
„exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, de
procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate
Organizată și Terorism sau de procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel asupra procurorilor din subordine (…) direct sau prin
procurori anume desemnați”7. Claritatea enunțurilor legislative, astfel
definite, denotă lipsa de sens a comentariilor. În fapt, controlul ierarhic este
rezultatul inevitabil și firesc al organizării piramidale a Ministerului Public.
Împotriva controlului ierarhic, procurorul are doar posibilitatea de a „contesta
la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a
conduitei judecătorilor și procurorilor, intervenția procurorului ierarhic
superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea
soluției”8, mecanism procedural care, din câte cunoaștem, nu a fost pus în
aplicare, cel puțin în anii reconstrucției democratice a Ministerului Public.
Referitor la posibilitatea ministrului justiției, sub a cărui autoritate își
desfășoară activitatea procurorii, de a exercita controlul asupra acestora,
aceasta se realizează, practic, în același mod cu controlul ierarhic exercitat de
către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (denumit în
continuare P.Î.C.C.J.), procurorul general al P.Î.C.C.J. desemnând „echipa” de
control, cu deosebirea că obiectivele sunt strict limitate, respectiv „verificarea
eficienței manageriale, a modului în care procurorii își îndeplinesc atribuțiile
de serviciu și în care se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu
celelalte persoane implicate în lucrările de competența parchetelor”9. Practic,
5 Articolul 64 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13/09/2005, cu
modificările și completările ulterioare. 6 Articolul 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.
7 Articolul 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.
8 Articolul 64 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 304/2004.
9 Articolul 69 alin. (2) teza I din Legea nr. 304/2004.
24 Simona Frolu
controlul ministrului justiției se exercită nemijlocit prin conducerea P.Î.C.C.J.
Legea organică nu numai că nu lasă loc niciunei interpretări, dar, mai mult,
stabilește cu maximă claritate faptul că activitățile de control dispuse de către
ministrul justiției „nu pot viza măsurile dispuse de procuror în cursul
urmăririi penale și soluțiile adoptate”10
. Deci, acestea nu pot afecta în niciun
fel independența profesională a procurorului. De altfel, analiza prerogativelor
de control ale ministrului justiției asupra procurorilor denotă caracterul
executiv al acestora, explicabil nu atât prin apartenența ministerială la puterea
executivă, cât mai ales prin rolul constituțional atribuit Ministerului Public,
acestuia revenindu-i responsabilități eminamente executive. Reținem că, într-
un singur text de lege, există o referire la relația dintre procuror și conceptul
de independență, precizându-se că „În soluțiile dispuse, procurorul este
independent, în condițiile prevăzute de lege”11
, ceea ce înseamnă că
independența acestuia depinde exclusiv de calitatea legală a soluțiilor dispuse.
De pildă, chiar dacă în construcția constituțională nu este statuată la nivel de
principiu, instituțional independența procurorului este produsul nemijlocit al
respectării întocmai a legii. Invocarea lejeră, eruptivă, emoțională a
Consiliului Superior al Magistraturii în apărarea independenței procurorului
este captivă unor „slăbiciuni” sistemice, nerezolvate prin forța conștiinței și a
deontologiei profesionale, tributare unor mentalități păgubitoare sistemic. De
ce? Este limpede, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul
independenței justiției”12
, iar „Justiția se realizează prin Înalta Curte de
Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”13
.
Constatăm că perspectiva instituțională pune în valoare nu atât
independența, cât mai cu seamă autonomia procurorului, a sistemului judiciar,
evidentă în existența propriilor instituții prin și în care se exercită profesia, în
faptul că posedă metodologii proprii de valorificare socială a profesiei, în
caracterul specific al cunoștințelor necesare admiterii, recunoașterii și
exersării profesiei și, nu în ultimul rând, în acceptarea constrângerilor
particulare ale acesteia14
.
Cealaltă determinare conceptuală asumată ab initio în definirea
independenței procurorului – interacțiunea tuturor proceselor psihice care
10
Articolul 69 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 304/2004. 11
Articolul 64 alin. (2) teza I din Legea nr. 304/2004. 12
Articolul 133 alin. (1) din Constituția României, republicată. 13
Articolul 126 alin. (1) din Constituția României, republicată. 14
R.M. Unger, Law in Modern Society: Toward a Criticism of Social Theory, New
York, Free Press, 1976, apud Dicționar al gândirii sociologice, Editura Polirom, Iași, 2009,
p. 230.
Independența procurorului – o altfel de pledoarie 25
întrețin organizarea dinamică a capacităților cognitive,
afectiv-motivaționale și comportamentale ale procurorului – este generată și
susținută de propria sa personalitate, ca ,,expresie socioculturală a
individualității umane”15
.
Abordate dintr-o asemenea perspectivă, lucrurile par a fi mai
complicate, dar nu sunt. Apelăm, în acest sens, la oportunitatea unei afirmații
a președintelui României, aparent lejeră, dar încărcată de sens: „un magistrat
este atât de independent cât alege el să fie”16
. De exemplu, magistratul17
„alege” în funcție de el însuși, în funcție de caracterul, temperamentul și
aptitudinile care îi definesc structural și aplicat personalitatea, măsura la care
își raportează instituțional, social și uman independența, în fapt libertatea de a
fi el însuși. Preliminariile acestei subteme devoalează „cheia” abordării înseși:
determinarea culturii, dar și a personalității, inclusiv a raporturilor dintre
ele, în proiectarea funcțională a independenței magistratului. Independența
abordată, de această dată, din perspectiva complexă a raportării la exigențele
societății, așadar, ca „proprietate generală a unui sistem axiomatic constând
în aceea că niciuna din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte în
cadrul respectivului sistem”18
.
Suportul epistemologic al independenței procurorului – independența
asimilată unui act de civilizație – se asigură prin cultură, evident inclusiv prin
componenta sa organizațională, în exercițiul de fiecare zi al personalității.
Pentru că, fie și în forme nesistematizate, necontrolate, neintenționate,
preocuparea neîncetată a omului este de a se defini; or, asta se întâmplă prin
cultură. Aici, parafrazând cea mai rostită definiție a civilizației, putem afirma
că independența procurorului este, esențial, propria sa personalitate în acțiune.
Lipsa unei culturi profesionale de anvergură, însoțită inevitabil de
lipsa culturii interdisciplinare, a culturii de impact, nu numai că relativizează
independența magistratului, dar imprimă fondului său comportamental, în
mod autosubversiv, germenii alienanți ai dependenței, evidentă prin:
înstrăinarea autonomiei de acțiune, acceptarea necondiționată, obedientă a
tutelei ierarhice, subestimarea legalității instrumentale, depersonalizarea
conștiinței profesionale, consimțirea la neo-exploatarea instituțională.
15
C. Zamfir, L. Vlăsceanu (coordonatori), Dicționar de Sociologie, Editura Babei,
București 1998, p. 279. 16
Klaus Iohannis, afirmație făcută în discursul ținut la ședința Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii din 6 ianuarie 2015, disponibil pe site-ul
http://www.presidency.ro/ro/media/discursuri/discursul-presedintelui-romaniei-domnul-
klaus-iohannis-la-sedinta-plenului-consiliului-superior-al-magistraturii (accesat la 7 iunie
2017). 17
În discursul nostru ne referim exclusiv la procuror. 18
Dicționar de filozofie, Editura Politică, București, 1989, p. 348.
26 Simona Frolu
Consecințele – pe fondul unei culturi de supraviețuire – ale stării de
dependență a magistratului, fie și numai prin manifestările invocate, sunt, cel
mai adesea, evidente prin: decredibilizarea condiției sale profesionale;
marginalizarea socială a condiției de procuror; malformarea produselor
activității judiciare; amputarea libertății individuale a unor persoane
nevinovate; prejudicierea intereselor generale ale societății; alterarea ordinii
de drept; insecuritatea drepturilor și a libertăților umane; macularea statutului
constituțional al procurorului.
Teza exprimării sociale și instituționale a independenței magistratului
în determinarea nemijlocită a culturii, în directă relație cu personalitatea, deși
vecină cu truismul, comportă totuși o semnificație distinctă. Pentru că, volens
nolens, cultural, independența operează în perimetrul pe care îl definește ca
atare, dincolo de graniţele acestuia riscând compromiteri incurabile. Prin
urmare, gradul afirmat de independență credibilă este direct proporțional cu
perimetrul cultural care o definește, în exercițiul curent al personalității. Sau,
în formă contrasă, independență prin cultură, deziderat posibil „pe măsură
ce membrii ministerului public prin cultura, instrucțiunea lor profesională,
probitatea lor vor ocoli toate acele defecte, cari pe vremuri treceau drept
calități pentru un bun procuror: brutalitate, pasiune, elocință tăioasă, mania
acuzării cu orice preț și mai ales indelicata presiune pe lângă judecători, sub
toate formele”19
.
Independență sistemică sau independență individuală?, întrebarea este
inevitabilă în pledoaria noastră. Niciuna nu este posibilă fără cealaltă, între ele
stabilindu-se relații de condiționare reciprocă, consolidându-se mutual. Dar
intervin particularitățile organizării și naturii înseși a stării sistemice, ca
sinteză a potențialului uman de care dispune la un moment dat, sistemul
judiciar întrunind o determinare calitativă diferită de calitatea individuală a
fiecăruia dintre membrii săi, cel mai adesea superioară. Din această
perspectivă, independența sistemului, în fapt independența naturii sale de
acțiune, este condiționată semnificativ de calitatea interacțiunilor dintre
resursele umane aflate la dispoziție și mai puțin de calitatea individuală a
fiecăruia din membrii săi, fapt care, însă, nu trebuie neglijat. Aceasta
înseamnă că, la modul efectiv, calitatea integrativă, dar și integratoare a
sistemului judiciar îi conferă un grad de independență superior independenței
manifeste a fiecăruia dintre membrii săi, individuali sau colectivi (parchetele).
Chiar așa, este greșită alunecarea spre teza potrivit căreia, la modul
individual, magistratul aflat sub exigențele programatice ale sistemului nu
lezează, prin reprobabil, sistemul, în contextul în care el însuși este
19
I. Tanoviceanu, op. cit., p. 140.
Independența procurorului – o altfel de pledoarie 27
exponentul unor vulnerabilități notorii. Aceasta, deoarece independența
manifestă a procurorului nu este doar o variabilă a sistemului; este
fundamentul credibilității sale instituționale. Perspectiva axiomatică a tezei
potrivit căreia sistemul trebuie să fie neîncetat mai bun decât resursele care îl
alcătuiesc, ca o condiție a regenerării sale superioare, ne impune să admitem
că, inevitabil, conținutul relației între independența sistemului judiciar și
independența magistratului întrunește aspecte care se situează între limitele
extreme ale unei posibile cuantificări. Fără îndoială, condiționarea este
reciprocă, particularitățile care o întrețin înclinând balanța într-o parte sau alta
a binomului, în funcție de anvergura și oportunitatea manifestării, de
primordialitatea funcțională și socială a acțiunii penale, de credibilitatea
socială a sistemului, de calitățile reprezentative ale procurorului.
În altă ordine de idei, centrul de greutate al temei ne obligă a ne
întreba ce înseamnă, în fond, faptul de a fi independent, ca magistrat, din
perspectiva conceptului concret al personalității? Vom răspunde întrebării, pe
alocuri, prin opusul ei retoric.
Înseamnă ca suprastructura sa morală să corespundă unui înalt „grad
de organizare etică efectivă”20
, evident deopotrivă în atitudinea față de sine,
față de comunitatea căreia îi aparține, față de valorile care îi susțin și îi
legitimează profesia și așteptările, toate concretizate manifest prin
„posibilitatea de a traduce în fapt hotărârile luate în conformitate cu ele”21
.
Procedând la particularizarea abordării, considerăm că, în ceea ce privește
magistratul procuror, nivelul de valorizare socială a sistemului de atitudini
este decis de: dominanta determinării sociale și profesionale; acceptarea de
sine, în forma sa constructivă, cu asumarea erorilor comise, fără diluarea
mascată sau fardarea propriilor slăbiciuni; angajarea empatică, în cursul
acțiunii judiciare, ca modalitate de înțelegere pozitivă a faptului că „actorii”
urmăririi penale sunt, totuși, oameni; nivelul de responsabilitate socială,
superior celorlalte îndeletniciri profesionale, prin însuși datul ei constituțional;
capacitatea de socializare, pe toate dimensiunile și în toate componentele
afirmării sociale și profesionale; forța dovedită a autocontrolului, prin
conjugarea constructivă a stăpânirii de sine, a fermității și a stării de calm, mai
cu seamă în situații critice; înțelegerea situațiilor delicate cu care se confruntă
și tolerarea acestora, evident până la limita încălcării calității reclamate de
spiritul și de exigențele acțiunii judiciare și, nu în ultimul rând, de
independența pe care o manifestă în valorificarea dimensiunii relațional-
valorice a propriei personalități.
20
Fr. W. Taylor, Principiile managementului științific, 1911, apud Dicționar al
gândirii sociologice, op. cit., p. 519. 21
A. Cosmovici, Psihologie generală, Editura Polirom, Iași, 1996, p. 198.
28 Simona Frolu
Deopotrivă, inevitabil în conturarea aplicată a personalității, un rol
instrumental, dar mai cu seamă executiv în definirea și afirmarea
independenței magistratului, îl are determinarea vocațională a acestuia în
exercitarea performantă a profesiei, maturizată și educată în practica
aptitudinilor care îi conturează profilul. Aptitudinile magistratului, speciale
prin însuși caracterul activității desfășurate, configurează potențialul
instrumental-operațional al personalității sale. Motivate superior de sistemul
de interese care îi coagulează destinul profesional, constituie nu numai
suportul motor al capacității sale de acțiune, dar și, implicit, scara de
manifestare a independenței în mediul în care acționează, fie el judiciar,
politic, social sau de altă natură. Relativ la rolul suportului dinamic al
personalității, ne mărginim la a afirma doar faptul că un sistem nervos precar
nu poate fi temeiul unei personalități remarcabile, și nici al capacității acesteia
de a fi, în termeni reali, independente.
Tușând ideea, independența sistemului este dată semnificativ de forța
cumulativă a resurselor de care dispune, în determinarea propriei sale condiții
consacrate constituțional. Cu mențiunea că fisurile în fondul organic al
condiției sale constituționale nu vin de nicăieri și, oricum, nu din exterior, ci
sunt produsul intim al dereglărilor interne, al abaterilor de la norme, reguli,
principii și statut.
De fapt, într-un sublim exercițiu de sinceritate, privind spre noi înșine,
asumăm aserțiunea potrivit căreia: „Apărarea independenței și imparțialității
sistemului judiciar (se realizează, paranteza noastră – S. Frolu) în principal
prin integritate, profesionalism și toleranță „zero” la corupție, impunând
teza potrivit căreia independența ne-o clădim în interiorul instituției și al
profesiei și, decisiv, tot aici, din interior, ne-o apărăm!”22
.
Admițând, așadar, că starea de a fi independenți este afectată de chiar
„dereglările” produse în natura organică a sistemului, considerăm că, din
această perspectivă, o semnificație alarmantă întrunesc: acceptarea
intruziunilor extrasistemice, de orice fel, în substanța și „rânduielile”
profesiei, unele de notorietate publică chiar; abdicarea de la exigențele
constituționale și morale ale profesiei; ignorarea avertismentelor publice și
tolerarea lejeră a vulnerabilităților interne, în felul acesta asumându-ni-le ca
stare de fapt; „sancționarea” decorativă a abaterilor grave din conduita moral-
profesională; operarea unui sistem de selecție facil, superficial, netransparent,
lipsit de criterii de competitivitate, contraproductiv instituțional. Toate aceste
vulnerabilități fac casă comună cu aspecte care evidențiază: o anume
22
Strategia Ministerului Public pentru consolidarea dezvoltării și afirmării
instituționale în perioada 2017-2020.
Independența procurorului – o altfel de pledoarie 29
imaturitate în a face diferența, în expunerea prestigiului social, între criteriile
de sens, cele de oportunitate și, nu în ultimul rând, cele de valoare; ignorarea
valorilor primordiale ale practicii și filozofiei juridice, proces caracterizat, la
vedere, prin lipsa continuității în performanța specifică, marginalizarea
identităților incomode și o alarmantă inconsistență și superficialitate
deontologică; mimetismul exprimat în afirmarea acordului militant cu etica
profesională și echitatea urmăririi penale; focalizarea perspectivelor, implicit
a atenției, pe deziderate strategice, mai mereu aceleași(!), și neglijarea
„pașilor” care, inevitabil, conduc către acestea, altfel spus, excluderea
prezentului din logica devenirii, din drumul spre viitor; unele tendințe de
construire a vinovăției penale în jocul subteran al unor interese oculte sau prin
implicarea acceptată a unor factori extrajudiciari; o anume apetență pentru
contrafacerea probatoriului în sensul conducerii către și a inducerii ideii de
vinovăție.
La modul concret, raportat la calitatea procurorului, ca expresie
întrunită a personalității sale, sistemul judiciar se confruntă cu realități interne
care îi subminează indubitabil pretinsa afectare a independenței sale din
exterior. Fără să procedăm la o ierarhizare a acestora, considerăm că o
semnificație aparte o au aspecte precum: ignoranța în cunoașterea
personalității comportamentale și a profilului psihocomportamental al
persoanei față de care se desfășoară urmărirea penală; lezarea intereselor
legitime ale cetățenilor, prin dispunerea actelor ori a măsurilor procesuale
lipsite de temeinicie; aplicarea unor tratamente comportamentale degradante
persoanelor aflate în procesul urmării penale, deprinderi care dezonorează
grav, cu efecte pe termen lung, condiția umană și profesională a sistemului
judiciar; desfășurarea procedurilor judiciare cu încălcarea dreptului la apărare;
nerespectarea prezumției de nevinovăție și expunerea publică a inculpaților în
condiții umilitoare; faptele de corupție, nu doar în sensul consacrat penal, ci și
în cel atribuit plastic conduitei morale – corupția morală, prezente, în grade
diferite de manifestare, la toate eșaloanele sistemului; dispunerea abuzivă a
măsurilor preventive privative de libertate, prin forțarea deliberată a realității
judiciare. De asemenea, mai mult sau mai puțin, este vizibilă o anume
decădere a libertății de exprimare și apreciere nu numai în câmp subiectiv,
ceea ce poate fi explicabil, ci și în abuziv și arbitrar, ceea ce este intolerabil.
Independența, poate cel mai complex produs al personalității, obligă la
fundamentarea caracterială a ceea ce, în fapt, o potențează operațional, o
legitimează instituțional și o înnobilează social: cultura interdisciplinară, nu
doar cea juridică; altitudinea afirmării; calitatea atitudinilor în raport cu
norma; forța determinărilor cognitive; discernământul situațional; umanismul;
empatia emoțională; fermitatea; curajul ca virtute, nu ca absență a fricii;
30 Simona Frolu
înțelepciunea binelui social; onestitatea asociativă; elocvența afectivă;
sensibilitatea, ca facultate a firii și expresie a culturii. Și, nu în ultimul rând,
sacrificiul, ca formă a devotamentului necondiționat față de așteptările
imperative ale corpului social. În mod intenționat nu am amintit corupția,
vocabulă atât de mult prezentă pe străzile și culoarele vieții noastre de fiecare
zi. Este simplu, faptul de a fi coruptibil este consecința inevitabilă a
neîmplinirilor majore în construcția personalității. Apoi, în determinarea
temei noastre, calitatea de a fi incoruptibil, eminamente primordială în
ansamblul de valori care definesc magistratul, este doar apanajul spiritelor
independente. Orice fisură, oricât de mică, în construcția caracterială a
incoruptibilității afectează în progresie geometrică independența procurorului
și, implicit, a sistemului judiciar.
Vorbind despre independență, trebuie să ne-o asumăm ca obligație, nu
ca pe un drept inalienabil, indestructibil, cu geneză transcendentală, piatra
unghiulară a existenței sale reprezentând-o principiile care definesc
constituțional statutul procurorilor. Ieșirea din spațiul constituțional, fie și din
cauza unor înțelegeri obscure, ne situează, fără niciun fel de echivoc, în afara
menirii noastre.
Dependența, în oricare din formele sale, este consecința propriei
noastre atitudini, a neputinței noastre, a limitelor noastre, nicidecum a
manifestărilor exogene, oricare ar fi acestea. Tocmai de aceea invocarea
bătătorită a încălcării independenței magistratului este o falsă problemă, în
spatele căreia, de fapt, se ascund viciile netratate la timp ale sistemului. Asta,
deoarece ne ferim să acceptăm un truism ce ne-ar putea scoate din impas: nu
există sisteme perfecte, ci doar perfectibile. Or, asta înseamnă să tratăm fără
întârziere „imperfecțiunile” a căror evidență nu poate fi contestată. Și,
evident, să nu uităm că „membrii parchetelor sunt deopotrivă apărătorii
intereselor societății ca și ai acuzatului”23
.
Celălalt „of” al nostru – reputația. Este evident, în cele din urmă,
problema nu este independența, ci reputația.
Nu zăbovim asupra sa, reputația, individuală sau instituțională, fiind
exclusiv „opera” noastră, reputația este ceea ce suntem. Esențial, nu poate fi
(decât, cine știe, contextual și repede trecător) mai bună decât noi, deasupra a
ceea ce, în fapt, suntem. Tocmai de aceea, a reclama cu încrâncenată emfază
apărarea ei de către Consiliul Superior al Magistraturii (punându-l, astfel, în
situația „112”-ului sistemului) pare o atitudine cel puțin neinspirată, mai cu
seamă că analiza reproșurilor publice denotă, pe fond, nemulțumiri punctuale,
numeroase dintre acestea fiind confirmate de realitate.
23
I. Tanoviceanu, op. cit., p. 141.
Independența procurorului – o altfel de pledoarie 31
Inevitabilă în oricare întreprindere epistemologică, ajungerea la
concept ne determină să ne asumăm întru definiție starea acestuia, sens în care
procedăm ca atare. Așadar, considerăm că independența este starea de a fi a
procurorului determinată de ansamblul coerent, dinamic și relativ stabil de
valori și atitudini exprimate efectiv și eficient în reprezentarea intereselor
generale ale societății, apărarea ordinii de drept și a drepturilor și
libertăților cetățenești.
DOSAR
OBLIGATIVITATEA ETAPEI PROCESUALE A CONTINUĂRII
EFECTUĂRII URMĂRIRII PENALE FAȚĂ DE SUSPECT
ABSTRACT
În prezentul dosar tematic se examinează problematica
caracterului obligatoriu/facultativ al continuării efectuării
urmăririi penale față de suspect, ca etapă distinctă a urmăririi
penale.
Opinia majoritară este în sensul că etapa procesuală a continuării
efectuării urmăririi penale față de suspect este o etapă obligatorie a
urmăririi penale, fără de care nu se poate dispune punerea în
mișcare a acțiunii penale.
Cuvinte cheie: continuarea efectuării urmăririi penale, punerea în
mișcare a acțiunii penale, suspectul.
LIVIU POPESCU: Paradoxul ca metodă de legiferare………...……….........34
BOGDAN CODREANU: Punct de vedere cu privire la neobligativitatea
etapei procesuale a continuării efectuării urmăririi penale față de suspect
……………………………..………………………………………………....……….47
ABSTRACT
This theme file deals with the issue of the mandatory/facultative
character of the continuation of the prosecution of charges in
relation to the suspect, as a distinct stage of criminal prosecution.
The majority opinion supports the idea that the procedural stage
involving continuation of the prosecution of charges in relation to
the suspect is a mandatory stage of criminal prosecution, in the
absence of which initiation of criminal proceedings may not be
ordered.
Key words: continuation of the prosecution of charges, initiation of
criminal proceedings may not be ordered, the suspect.
LIVIU POPESCU: Paradox as a method of enactment ………...................…34
Dosar: Obligativitatea etapei procesuale a continuării efectuării urmăririi …33
BOGDAN CODREANU: Points of view relating to the absence of a
mandatory character of the continuation of the criminal prosecution in
relation to the suspect ….……………………………………………………47
PARADOXUL CA METODĂ DE LEGIFERARE
Liviu POPESCU
Procuror − Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Serviciul de documentare și statistică judiciară
În analiză, controversa privind caracterul obligatoriu/facultativ al
„continuării urmăririi penale față de suspect”, ca etapă distinctă a urmăririi
penale.
Premisa factuală
„Prin ordonanța nr. 1099/P/2016 din 29.12.2016 a Parchetului de pe
lângă Tribunalul Brașov (nepublicată) s-a dispus începerea urmăririi penale
in rem (sublinierea noastră – L. Popescu) cu privire la săvârșirea infracțiunii
de lipsire de libertate în mod ilegal (…).
Prin ordonanța cu același număr a Parchetului de pe lângă
Tribunalul Brașov din 29.12.2016 (nepublicată), se dispune punerea în
mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului P.R. (…) sub aspectul
infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (…) inculpatul fiind reținut
sub aspectul comiterii acestei infracțiuni (…).
(…) prin referatul cu același număr a Parchetului de pe lângă
Tribunalul Brașov din data de 30.12.2016, (nepublicat), s-a solicitat
judecătorului de drepturi și libertăți să dispună arestarea preventivă a
inculpatului P.R. (…).
(Judecătorul de drepturi și libertăți) … constată inexistența unei
urmăriri penale in personam care să permită punerea în mișcare a acțiunii
penale față de respectiva persoană (…).
Textul de lege înscris în art. 305 alin. (3) Cod procedură penală nu
este opțional pentru organul de urmărire penală tocmai în vederea
respectării drepturilor unei persoane care poate fi acuzată în cauză,
ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și aducerea la cunoștință a
drepturilor în calitate de inculpat neacoperind procedura care lipsește,
procedură desfășurată cu încălcarea drepturilor procesuale ale persoanei
cercetate, inclusiv dreptul la apărare (…).
(…) situația identificată în prezenta cauză făcând ca punerea în
mișcare a acțiunii penale să fie nelegală (sublinierea noastră – L. Popescu)
deoarece lipsește urmărirea penală in personam, fază obligatorie și nu
facultativă prevăzută de lege.
(…)
e-mail: [email protected].
Paradoxul ca metodă de legiferare 35
Respinge ca nefondată propunerea formulată de Ministerul Public
(…)”1.
Controversa
A. Analizând problema de drept menționată, într-o opinie2 se
argumentează, în 14 puncte, că nu este necesară și obligatorie calitatea
anterioară de suspect pentru a se pune în mișcare acțiunea penală,
reținându-se, în esență, următoarele:
1. „Practica Tribunalului a fost în sensul arestării inculpaților chiar
dacă aceștia nu au avut anterior calitatea de suspect, subsemnatul propunând
de fiecare dată (sublinierea noastră – L. Popescu) la arestare inculpați care
nu au avut anterior calitatea de suspect. În mod corelativ a fost și practica
Curții de Apel care a analizat contestațiile inculpaților împotriva încheierilor
de admitere a propunerilor de arestare” (pct. 13).
2. Nu există în Codul de procedură penală nicio dispoziție expresă din
care să rezulte obligativitatea efectuării în continuare a urmăririi penale. Prin
urmare, parcurgerea acestei etape este opțională, putând fi uzitată în funcție de
circumstanțele concrete ale fiecărei spețe (pct. 1).
Faptul că este prevăzută în Codul de procedură penală nu o face
obligatorie în toate cauzele, cum, de altfel, nu sunt obligatorii nici metodele
speciale de supraveghere (pct. 11).
3. Inculpatul are aceleași drepturi ca și suspectul, ba chiar mai largi,
deci nu se poate susține că punerea direct în mișcare a acțiunii penale, fără
parcurgerea anterioară a etapei efectuării în continuare a urmăririi penale, ar
afecta în vreun fel dreptul la apărare al persoanei cercetate (pct. 3-4).
4. „Este inutilă și neproductivă” efectuarea în continuare a urmăririi
penale în situațiile în care, chiar din actul de sesizare, rezultă dovezi suficiente
pentru a fi probată comiterea unei infracțiuni (pct. 8) sau în situațiile în care,
între momentul efectuării în continuare a urmăririi penale și cel al punerii în
mișcare a acțiunii penale, nu se mai efectuează nici un act de urmărire penală
(pct. 9).
5. Nu sunt diferențe calitative între elementele care condiționează
efectuarea în continuare a urmăririi penale și cele care condiționează punerea
în mișcare a urmăririi penale.
1 Trib. Brașov, S. pen., judecătorul de drepturi și libertăți, Înch. nr. 172/UP/2016,
definitivă prin Înch. nr. 140/CC/U/2016 a C. Ap. Brașov, S. pen., judecătorul de drepturi și
libertăți, publicate în prezentul număr al revistei ,,Pro Lege”, p. 54-70. 2 B. Codreanu, Punct de vedere cu privire la neobligativitatea etapei procesuale a
continuării efectuării urmăririi penale față de suspect, publicat în prezentul număr al revistei
,,Pro Lege”, p. 47.
36 Liviu Popescu
„Prin urmare, aceeași condiție (sublinierea noastră – L. Popescu) de a
exista probe că o persoană a săvârșit o faptă/infracțiune [diferența de
termeni este neimportantă (…)3] justifică atât efectuarea în continuare a
urmăririi penale cât și punerea în mișcare a acțiunii penale” (pct. 5).
Etc.
B. Într-o altă opinie, contrară4, care se raliază la interpretarea
judecătorilor de drepturi și libertăți mai sus-evocați, se susține, în esență, că
efectuarea în continuare a urmăririi penale față de o persoană anume este o
etapă necesară5 a urmăririi penale, fără de care nu se poate dispune punerea în
mișcare a acțiunii penale, argumentându-se că:
1. Exprimarea legii este onerativă6, imperativă și nu permisivă
[„procurorul dispune (…)” și nu „procurorul poate (sublinierea noastră – L.
Popescu) dispune (…)”]7.
3 Cât de „neimportantă” este diferența „de termeni” dintre „faptă” și ”infracțiune” se
vede și din încheierile judecătorilor de drepturi și libertăți care au respins, ca nefondată,
propunerea de arestare preventivă reținând, în considerente, împrejurarea că nu este nici
prezumată și nici probată vinovăția inculpatului în forma cerută de lege. 4 Referatul nr. 236/II/6/2017 din 30 ianuarie 2017 al conducerii Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Brașov (nepublicat). 5 Obligatorie nu, dacă se dispune clasare pe o urmărire penală in rem.
Mai degrabă indispensabilă, strict în perspectiva punerii în mișcare a acțiunii penale. 6 Argumentul ar fi semnificativ dacă legiuitorul noului Cod de procedură penală ar
avea o minimă rigoare terminologică [așa după cum, de altfel, impune art. 37 alin. (1) din
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă (republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare): „în
limbajul normativ, aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni” (sublinierea
noastră – L. Popescu)].
Însă observăm că, potrivit noului Cod, „obținerea datelor privind tranzacțiile
financiare efectuate se poate dispune (…) dacă (…)” (sublinierea noastră – L. Popescu) [art.
1461 alin. (1)], „reținerea, predarea și percheziționarea trimiterilor poștale se poate dispune
(…) dacă (…)” (sublinierea noastră – L. Popescu) [art. 147 alin. (1)], „autorizarea folosirii
investigatorilor sub acoperire se poate dispune (…) dacă (…)” (sublinierea noastră – L.
Popescu) [art. 148 alin. (1)] etc., dar „supravegherea tehnică se dispune (…) când (…)”
(sublinierea noastră – L. Popescu) [art. 139 alin. (1)].
În condițiile date, argumentul este riscant. 7 Având în vedere că probele se obțin exclusiv în cadrul procesului penal, adică
după începerea urmăririi penale [conform art. 97 alin. (2), art. 100 alin. (1), art. 306 alin. (3)
– toate din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.) etc.], rezultă, așadar, că tot
„obligatorie” este și etapa premergătoare începerii urmăririi penale in rem, și anume imediat
„după sesizare” – strângerea datelor și informațiilor cu privire la existența infracțiunilor
(adică fostele „acte premergătoare” prevăzute de art. 224 din vechiul C.pr.pen.), conform art.
306 alin. (1) C.pr.pen. care stipulează:
Paradoxul ca metodă de legiferare 37
2. A proceda direct la punerea în mișcare a acțiunii penale ar însemna
ca presupusu